Index 
Texte adoptate
Joi, 25 februarie 2016 - BruxellesEdiţie definitivă
Autorizarea Austriei să semneze și să ratifice și a Maltei să adere la Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 ***
 Acordul dintre UE și San Marino privind schimbul automat de informații cu privire la conturile financiare *
 Aderarea Croației la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii *
 Rețeaua europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă ***I
 Introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru Republica Tunisia ***I
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/007 BE/Hainaut-Namur Glass
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2016
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016
 Guvernanţa pieţei unice în cadrul semestrului european 2016
 Deschiderea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Tunisia
 Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014
 Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2014
 Deschiderea de negocieri pentru acorduri de liber schimb cu Australia și Noua Zeelandă
 Introducerea unor sisteme compatibile de înregistrare a animalelor de companie la nivelul tuturor statelor membre
 Situația umanitară din Yemen

Autorizarea Austriei să semneze și să ratifice și a Maltei să adere la Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 ***
PDF 245kWORD 64k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a Republicii Austria să semneze și să ratifice și a Maltei să adere la Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în interesul Uniunii Europene (13777/2015 – C8-0401/2015 – 2013/0177(NLE))
P8_TA(2016)0052A8-0018/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13777/2015),

–  având în vedere Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (13777/15/ADD1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0401/2015),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014(1),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0018/2016),

1.  îşi dă acordul cu privire la proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a Republicii Austria să semneze și să ratifice și a Maltei să adere la Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în interesul Uniunii Europene

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curţii de Justiţie din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Acordul dintre UE și San Marino privind schimbul automat de informații cu privire la conturile financiare *
PDF 242kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica San Marino de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (COM(2015)0518 – C8-0370/2015 – 2015/0244(NLE))
P8_TA(2016)0053A8-0025/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2015)0518),

–  având în vedere proiectul de protocol de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica San Marino de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (13448/2015),

–  având în vedere articolul 115 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0370/2015),

–  având în vedere articolul 59, articolul 108 alineatul (7) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0025/2016),

1.  aprobă încheierea Protocolului de modificare a acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii San Marino.


Aderarea Croației la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii *
PDF 242kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la recomandarea de decizie a Consiliului privind aderarea Croației la Convenția din 26 iulie 1995, încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, la Protocolul din 27 septembrie 1996, încheiat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, la Protocolul din 29 noiembrie 1996, încheiat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind interpretarea de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene, prin intermediul unor hotărâri preliminare, a Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene și la al doilea Protocol din 19 iunie 1997, încheiat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (COM(2015)0458 – C8-0296/2015 – 2015/0210(NLE))
P8_TA(2016)0054A8-0019/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0458),

–  având în vedere articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare a Croației, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0296/2015),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0019/2016),

1.  aprobă recomandarea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Rețeaua europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă ***I
PDF 328kWORD 98k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă (COM(2014)0006 – C7-0015/2014 – 2014/0002(COD))
P8_TA(2016)0055A8-0224/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0006),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0015/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iunie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 25 iunie 2014(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 2 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8–0224/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 februarie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/589.)

(1) JO C 424, 26.11.2014, p. 27.
(2) JO C 271, 19.8.2014, p. 70.


Introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru Republica Tunisia ***I
PDF 509kWORD 84k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 25 februarie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru Republica Tunisia (COM(2015)0460 – C8-0273/2015 – 2015/0218(COD))(1)
P8_TA(2016)0056A8-0013/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

la propunerea Comisiei
P8_TA(2016)0056A8-0013/2016

REGULAMENTUL (UE) 2016/...
AL PARLAMENTULUI EUROPAN ȘI AL CONSILIULUI
privind introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru Republica Tunisia
[Amendamentele 1-4, dacă nu se menționează altfel]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tunisiană, pe de altă parte(2) („acordulˮ) constituie baza relațiilor dintre Uniune și Tunisia.

(2)  În urma atacului terorist din data de 26 iunie 2015 în vecinătatea localității Sousse din Tunisia, Consiliul, în concluziile sale din 20 iulie 2015, a afirmat că Uniunea, în consultare cu statele membre, va analiza posibilitatea de a lua măsuri excepționale și temporare de susținere a economiei tunisiene.

(3)  Uleiul de măsline este principalul produs agricol exportat de Tunisia către Uniune, iar industria uleiului de măsline reprezintă o parte importantă a economiei țării, la fel ca și pentru câteva regiuni din anumite state membre.

(4)  În conformitate cu obiectivele stabilite în cadrul politicii europene de vecinătate și prin acord, Uniunea poate sprijini cel mai bine economia Tunisiei prin oferirea unei piețe atractive și fiabile pentru exporturile de ulei de măsline ale Tunisiei. Oferirea unei astfel de piețe necesită introducerea unor măsuri comerciale autonome care să permită importul acestui produs în Uniune în baza unui contingent tarifar scutit de taxe vamale.

(5)  Pentru a preveni fraudele și pentru a garanta că măsurile comerciale autonome avute în vedere vor aduce beneficii reale economiei tunisiene, măsurile respective ar trebui condiționate de respectarea de către Tunisia a normelor menţionate în acord, privind originea produselor, precum și a procedurilor aferente, și de eficacitatea cooperării administrative a Tunisiei cu Uniunea.

(6)  Pentru a se menține stabilitatea pieței uleiului de măsline din Uniune, este necesar ca volumul suplimentar generat de măsurile comerciale autonome să fie pus la dispoziție doar după epuizarea volumului aferent contingentului tarifar anual scutit de taxe vamale pentru uleiul de măsline netratat prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Protocolul nr. 1 la acord.

(7)  Articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(3) stabilește normele referitoare la administrarea contingentelor tarifare. Normele respective ar trebui să se aplice și măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament.

(8)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește suspendarea temporară a regimurilor preferențiale stabilite prin prezentul regulament şi introducerea unor măsuri corective atunci când piaţa Uniunii este afectată de prezentul regulament. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(4).

(9)  Măsurile comerciale autonome de urgență stabilite prin prezentul regulament sunt menite să îmbunătățească situația economică dificilă cu care se confruntă Tunisia în prezent, ca urmare a atacurilor teroriste. Prin urmare, măsurile respective ar trebui să se aplice pe o durată limitată și să nu aducă atingere negocierilor dintre Uniune și Tunisia în ceea ce privește instituirea unei zone de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ZLSAC). ▌ [AM 11, 15]

(10)  Având în vedere prejudiciile grave cauzate economiei Tunisiei, în special sectorului său turistic, de către atacul terorist din vecinătatea localității Sousse din data de 26 iunie 2015, precum și necesitatea de a lua măsuri comerciale autonome de urgență pentru a îmbunătăți situația economică a Tunisiei în viitorul apropiat, s-a considerat oportun să se prevadă o derogare de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regimuri preferențiale

Se deschide un contingent tarifar anual de import scutit de taxe vamale de 35 000 de tone pentru anii calendaristici 2016 și 2017 (denumit în continuare „contingentul tarifar anual de import”), pentru importurile în Uniune de ulei de măsline netratat originar din Tunisia care se încadrează la codurile NC 1509 10 10 și 1509 10 90, cu condiția ca acesta să fie obținut integral în Tunisia și transportat direct din Tunisia în Uniune. [AM 5,12]

Articolul 2

Condiții de eligibilitate pentru contingentul tarifar anual de import

Dreptul la contingentul tarifar anual de import este condiționat de respectarea de către Tunisia a normelor privind originea produselor și a procedurilor aferente, prevăzute în Protocolul nr. 4 la acord.

Articolul 3

Acces la contingentul tarifar anual de import

Contingentul tarifar anual de import este pus la dispoziție doar după epuizarea volumului aferent contingentului tarifar anual scutit de taxe vamale pentru ulei de măsline netratat prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Protocolul nr. 1 la acord.

Articolul 4

Administrarea contingentului tarifar anual de import

Comisia administrează contingentul tarifar anual de import în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 5

Suspendare temporară

În cazul în care Comisia constată că există suficiente dovezi care indică nerespectarea de către Tunisia a condițiilor stabilite la articolul 2, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care suspendă temporar integral sau parțial regimurile preferențiale menționate la articolul 1. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 6

Evaluare intermediară

(1)  Comisia realizează o evaluare intermediară a impactului prezentului regulament asupra pieței de ulei de măsline din Uniune ca urmare a intrării sale în vigoare şi prezintă concluziile acestei evaluări Parlamentului European şi Consiliului.

(2)  În cazul în care se constată că piața de ulei de măsline din Uniune este afectată de dispozițiile prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte un act de punere în aplicare, pentru a introduce măsuri corective care urmăresc să restabilească situația de pe piața în cauză. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

Articolul 7

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole, instituit prin articolul 229 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Respectivul comitet reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 8

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică până la 31 decembrie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0013/2016).
(2)JO L 97, 30.3.1998, p. 2.
(3)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(4)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/007 BE/Hainaut-Namur Glass
PDF 269kWORD 87k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluția Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/007 - BE/Hainaut-Namur Glass, prezentată de Belgia) (COM(2016)0001 – C8-0013/2016 – 2016/2013(BUD))
P8_TA(2016)0057A8-0029/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0001 – C8-0013/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0029/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondială sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008 și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea prelucrării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Belgia a depus cererea EGF/2015/007 BE/Hainaut-Namur Glass pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat în NACE Rev.2 diviziunea 23 (Fabricarea altor produse din minerale nemetalice) în regiunile de nivel NUTS 2 Hainaut (BE32) și Namur (BE35) din Belgia și întrucât se preconizează că la aceste măsuri vor participa 412 lucrători disponibilizați, precum și 100 de tineri sub vârsta de 25 de ani din Provincia Hainaut care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); întrucât 144 dintre acești lucrători au fost disponibilizați în urma închiderii uzinei din Roux (Hainaut), deținută de AGC Europe SA, iar 268, în urma închiderii uzinei din Auvelais (Provincia Namur), deținută de Saint-Gobain Glass Benelux;

E.  întrucât, deși cererea nu îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG, aceasta a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție, care prevăd posibilitatea de a se acorda o derogare în împrejurări excepționale, mai exact în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG în cazul lucrătorilor disponibilizați și în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG în cazul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET),

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Belgia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 1 095 544 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 1 825 907 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile belgiene au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 19 august 2015 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 20 ianuarie 2016, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi cu privire la acest lucru;

3.  observă că, în ultimii ani, comerțul cu produse din sticlă din Uniune a fost grav afectat și subliniază că, în perioada 2000-2010, ocuparea forței de muncă din întregul sector al sticlei de la nivel european a scăzut cu 32 %; subliniază că în Regiunea Valonă, unde există o tradiție îndelungată de fabricare a sticlei, mai multe întreprinderi mari s-au confruntat cu dificultăți în ultimii ani, iar în provinciile Namur și Hainaut numărul locurilor de muncă din sectorul sticlei a scăzut cu 19 % între 2007 și 2012, în Regiunea Valonă înregistrându-se 1 236 de disponibilizări în 2013 și 1 878 de disponibilizări în 2014;

4.  subliniază că Provincia Hainaut, în special, se confruntă cu o situație deosebit de dificilă pe piața forței de muncă, cu o rată de ocupare a forței de muncă cu 9,2 % mai scăzută decât media pe țară; observă că piețele forței de muncă din cele două regiuni se caracterizează, de asemenea, printr-o pondere mare a forței de muncă slab calificate (aproape jumătate dintre solicitanții de locuri de muncă din ambele regiuni nu au absolvit învățământul secundar superior);

5.  observă că, în 2013, grupul Saint-Gobain a fost obligat să închidă o altă uzină din Regiunea Valonă, care a făcut obiectul cererii EGF/2013/011 BE/Saint-Gobain Sekurit, referitoare la 257 de disponibilizări din același sector; remarcă faptul că în cele două cereri se menționează mai multe măsuri similare;

6.  salută faptul că autoritățile belgiene au început furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 10 septembrie 2014, cu mult înainte de decizia de acordare a unui sprijin FEG pentru pachetul coordonat propus;

7.  constată că, în acest caz, derogarea de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulament se referă la un număr de disponibilizări care nu este semnificativ mai scăzut decât pragul de 500 de disponibilizări; salută faptul că cererea urmărește și sprijinirea a 100 de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET);

8.  constată că Belgia are în vedere șapte tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) sprijin/orientare/integrare, (ii) facilitarea căutării unui loc de muncă, (iii) formare integrată, (iv) transfer de experiență, (v) sprijin pentru înființarea de întreprinderi, (vi) sprijin pentru proiecte colective și (vii) indemnizații pentru căutarea unui loc de muncă și pentru formare;

9.  salută sprijinul pentru proiectele colective; solicită Comisiei să evalueze rezultatele acestui tip de măsuri în cazul altor cereri, pentru a determina avantajele pe care le prezintă acestea pentru participanți;

10.  salută faptul că cererea conține măsuri prin care se intenționează în mod expres să se ofere asistență tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); constată că serviciile personalizate oferite tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) vor cuprinde următoarele: (i) mobilizare și orientare fie pentru a continua studiile/a urma cursuri de formare profesională, fie pentru a participa la sesiuni speciale de informare, (ii) formare, (iii) perfecționare personalizată și (iv) indemnizații pentru căutarea unui loc de muncă și pentru formare;

11.  ia act cu satisfacție de faptul că indemnizațiile și stimulentele care urmează să fie oferite în cadrul măsurilor propuse sunt limitate la 5,52% din costurile totale estimate;

12.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali, întreprinderile și serviciile publice de ocupare a forței de muncă;

13.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, atunci când se concepe pachetul coordonat de servicii personalizate finanțate din FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

14.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea abilităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

15.  subliniază că, în cazul unor cereri succesive provenind din aceeași regiune geografică, Comisia ar trebui să colecteze și să analizeze experiențele dobândite în urma cererilor anterioare și să se asigure că se ține seama de toate concluziile acestei analize atunci când se depun noi cereri;

16.  solicită Comisiei să prezinte, în propunerile viitoare, detalii suplimentare privind sectoarele în care lucrătorii ar putea să își găsească un loc de muncă și să precizeze dacă oferta în materie de formare corespunde perspectivelor economice și nevoilor viitoare de pe piața muncii din regiunile afectate de disponibilizări;

17.  observă că autoritățile belgiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

18.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

19.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

20.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

21.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

22.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Belgiei EGF/2015/007 BE/Hainaut-Namur Glass)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/407.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2016
PDF 445kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2016 (2015/2285(INI))
P8_TA(2016)0058A8-0030/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2) și articolele 136 și 148,

–  având în vedere articolul 9 din TFUE (clauza socială orizontală),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(1),

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010 și 17 iunie 2010, precum și Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului din 14 iulie 2015 privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene(9),

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 privind utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere (COM(2015)0012),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări(12),

–  având în vedere raportul intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere comunicatul liderilor grupului G20 în urma Summitului de la Antalya din 15-16 noiembrie 2015,

–  având în vedere versiunea actualizată a Evaluărilor de sustenabilitate efectuate de personalul Fondului Monetar Internațional în cadrul procesului de evaluare reciprocă a membrilor grupului G20 în ceea ce privește dezechilibrele și creșterea (octombrie 2015),

–  având în vedere acordul COP 21 adoptat în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice, la 12 decembrie 2015,

–  având în vedere previziunile economice europene efectuate de Comisie în toamna lui 2015,

–  având în vedere studiile și analizele aprofundate ale coordonării politicilor economice din zona euro, efectuate în cadrul semestrului european și destinate Comisiei pentru afaceri economice și monetare (noiembrie 2015),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 privind analiza anuală a creșterii pentru 2016 (COM(2015)0690), Raportul privind mecanismul de alertă 2016 (COM(2015)0691) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă (COM(2015)0700),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017­2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013 (COM(2015)0701),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei(14),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind politica economică a zonei euro,

–  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pentru 2016,

–  având în vedere raportul Comisiei din 14 decembrie 2015 privind finanțele publice în UEM pe 2015 (document instituțional 014),

–  având în vedere dezbaterea cu Comisia din cadrul Parlamentului European referitoare la pachetul privind semestrul european - analiza anuală a creșterii pentru 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0030/2016),

A.  întrucât redresarea economică a Uniunii Europene este în curs, dar rămâne slabă și neuniformă de la un stat membru la altul și în interiorul statelor membre și este generată parțial de factori temporari și externi, printre care prețurile scăzute ale petrolului;

B.  întrucât unele state membre se confruntă cu problema persistentă a ratelor de creștere foarte scăzute;

C.  întrucât creșterea economică globală încetinește în contextul turbulențelor economice și financiare din unele economii emergente, ceea ce conduce la apariția de noi provocări strategice la care Uniunea Europeană trebuie să se ajusteze în mod adecvat;

D.  întrucât Europa se confruntă în continuare cu un decalaj de investiții important, care slăbește semnificativ potențialul de creștere pe termen lung al UE, în timp ce excedentul de cont curent din zona euro crește; întrucât datoria publică și privată este în continuare ridicată în multe țări, deși deficitele de cont curent au fost reduse; întrucât mai multe state membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru a implementa reforme structurale semnificative;

E.  întrucât, în ciuda faptului că mai multe state membre au înregistrat reduceri semnificative ale deficitelor lor de cont curent și o reducere a costurilor unitare ale muncii, datoria externă netă exprimată în procente din PIB nu a scăzut în majoritatea statelor membre;

F.  întrucât rata ocupării forței de muncă se află în creștere, dar nu în măsură suficientă pentru a reduce semnificativ șomajul, în special șomajul în rândul tinerilor și cel pe termen lung, precum și sărăcia;

G.  întrucât Europa este zona economică cea mai dependentă de importul de resurse, în comparație cu concurenții săi; întrucât crearea unui economii circulare adevărate în Europa este, prin urmare, o condiție prealabilă pentru o viitoare creștere economică;

H.  întrucât criza din 2008 nu a fost doar de natură ciclică, ci și structurală, ceea ce explică efectele sale de durată;

I.  întrucât libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor reprezintă piatra de temelie a creșterii economice sustenabile pe piața unică a Uniunii Europene;

J.  întrucât eludarea fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă au cauzat înregistrarea de către finanțele publice din mai multe state membre a unor pierderi de potențiale venituri în valoare de miliarde, în beneficiul marilor corporații, subminând astfel fundamentul solidarității între țări și al concurenței loiale între întreprinderi;

Mixul de politici

1.  salută pachetul privind analiza anuală a creșterii pe 2016 și mixul de politici propus, ce conține investiții, reforme structurale și responsabilitate bugetară, care are scopul de a promova în continuare niveluri mai ridicate de creștere economică și de a consolida redresarea europeană și convergența înspre niveluri superioare; subliniază că, pentru a realiza o redresare economică mai solidă și o prosperitate sustenabilă și larg răspândită, sunt necesare eforturi naționale majore în ceea ce privește implementarea efectivă de reforme structurale, precum și o coordonare mai puternică la nivel european;

2.  salută îmbunătățirea situației din domeniul finanțelor publice, în special reducerea treptată a raportului datorie/PIB în UE și zona euro, precum și scăderea deficitelor bugetare globale; ia act, cu toate acestea, de faptul că ponderea datoriei publice în PIB continuă să crească în unele state membre, înregistrându-se o creștere slabă a PIB-ului nominal și un nivel scăzut al inflației, și că procedura de deficit excesiv este în continuare în curs pentru nouă state membre; subliniază că multe state membre au limitat marja fiscală pentru a putea face față posibilelor noi șocuri economice și că, prin urmare, ar trebui să se aibă în vedere un nivel mai ridicat de coordonare europeană pentru a sprijini consolidarea fiscală fără a afecta creșterea;

3.  observă că, pentru Uniunea Europeană, competitivitatea sa la nivel mondial este în continuare un obiectiv important și subliniază importanța reformelor structurale, a investițiilor în cercetare și dezvoltare, a eficienței resurselor, a inovării care sporește productivitatea și a reducerii dezechilibrelor macroeconomice; consideră, totodată, că previziunile tot mai pesimiste privind perspectiva de la nivel mondial impun creșterea cererii interne, pentru a crește rezistența economiei europene; este preocupat, în special, de o posibilă reducere a cererii la nivel mondial;

4.  consideră că dezechilibrele macroeconomice ar trebui abordate prin intermediul unui efort coordonat care să implice toate statele membre, pe baza reformelor și a investițiilor relevante; subliniază că fiecare stat membru trebuie să își asume responsabilitățile individuale în acest context; ia act de faptul că excedentele importante de cont curent implică posibilitatea unei cereri interne mai ridicate; subliniază că nivelurile ridicate ale datoriei publice și private reprezintă o vulnerabilitate importantă și că sunt necesare politici fiscale responsabile și niveluri de creștere mai mari pentru reducerea mai rapidă a datoriei;

5.  solicită eforturi suplimentare pentru a sprijini redresarea, pentru a stimula convergența spre țările cu cele mai bune rezultate și pentru a corecta dezechilibrele macroeconomice, inclusiv prin creșterea productivității și prin stimularea investițiilor;

6.  este încurajat de îmbunătățirea ușoară a indicatorilor privind piața muncii, recunoscând, în același timp, că diferențele dintre statele membre sunt în continuare importante, iar șomajul se află în continuare la niveluri inacceptabil de ridicate; remarcă necesitatea de a valorifica progresele obținute recent, sporind, de asemenea, calitatea locurilor de muncă create și productivitatea acestora; solicită să se depună mai multe eforturi pentru a crește investițiile în competențe, pentru a face ca piața muncii să devină mai favorabilă incluziunii, pentru a crea locuri de muncă de calitate și pentru a reduce sărăcia, excluziunea socială și inegalitățile din ce în ce mai mari în ceea ce privește veniturile și bogăția, păstrând totodată disciplina bugetară; subliniază că indicatorii în materie de ocupare a forței de muncă ar trebui să aibă același statut ca și indicatorii existenți, pentru a putea realiza o analiză aprofundată și a evita dubla măsură; subliniază că acești indicatori ar trebui să fie luați în considerare în mod adecvat în cadrul politicii UE și al orientărilor destinate statelor membre;

7.  salută revizuirea orientărilor integrate cu privire la Europa 2020 și solicită ca Strategiei Europa 2020 să i se confere un rol mai pronunțat în ghidarea semestrului european, în conformitate cu obiectivele din tratat și cu legislația aplicabilă, precum și în prevenirea reapariției unei crize a datoriei suverane; subliniază importanța unor politici și a unor instrumente ambițioase care să garanteze faptul că Europa fructifică pe deplin tranziția energetică și cea digitală, de asemenea mulțumită unor investiții adecvate în cercetare, dezvoltare, inovare și competențe, reducând decalajul Europei în raport cu principalii săi concurenți de la nivel mondial în ceea ce privește productivitatea totală a factorilor; consideră extrem de important să se abordeze inegalitățile economice care reprezintă un obstacol în calea creșterii economice pe termen lung; cere Comisiei să abordeze problema reformelor în materie de fiscalitate a mediului în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări, inclusiv în contextul responsabilității fiscale; cere să existe o monitorizare consistentă și globală a convergenței în direcția statelor membre cu cele mai bune rezultate în materie de obiective ale Strategiei Europa 2020;

Investițiile

8.  solicită ca Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) să fie utilizat în mod cât mai eficace pentru sprijinirea proiectelor strategice care nu pot fi finanțate din alte surse, conform mandatului acestui fond; cere statelor membre și vehiculelor FEIS să implice îndeaproape autorităților locale și regionale în dezvoltarea portalurilor de proiecte și a platformelor de investiți, cu ajutorul Platformei europene de consiliere în materie de investiții și al Portalului european de proiecte de investiții; subliniază, de asemenea, importanța realizării sinergiilor dintre FEIS și fondurile structurale și de investiții europene;

9.  invită Comisia și statele membre să utilizeze pe deplin potențialul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), în conformitate cu Strategia Europa 2020, pentru a îmbunătăți coeziunea și a reduce divergențele din cadrul pieței unice, ajutând toate regiunile să-și dezvolte avantajele competitive și facilitând investițiile private suplimentare; consideră că aceste investiții ar trebui să servească unei politici industriale consistente și ar trebui să acorde o atenție deosebită creării de locuri de muncă de calitate, în special pentru tineri; subliniază necesitatea unei capacități administrative adecvate, a rolului activ jucat de regiuni și a unei mai bune coordonări la toate nivelurile guvernamentale și între acestea; cere să se aibă în vedere continuarea acțiunilor politice destinate să reducă decalajul în materie de investiții din UE;

10.  este conștient de procesul actual de reducere a efectului de levier din sectorul privat; subliniază că rata de investiții din Europa se află cu mult sub nivelul înregistrat înainte de criză; subliniază, în acest context, importanța implementării rapide a uniunii bancare și a reformei bancare structurale, precum și importanța stimulării investițiilor în capitalul social al IMM-urilor, grație uniunii piețelor de capital; solicită utilizarea la maximum a FEIS și a COSME pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la finanțare; consideră că un grad mai ridicat de previzibilitate pe piața unică ar crește încrederea investitorilor;

11.  subliniază necesitatea creșterii investițiilor în capitalul uman, în special în educație și inovare, de asemenea în contextul reformelor de pe piața muncii; subliniază necesitatea de a îmbunătăți sistemele naționale de educație, de învățământ profesional și de învățare pe tot parcursul vieții și de a le adapta noilor cerințe în materie de competențe și cunoștințe de pe piața muncii din UE; subliniază că toate acestea vor face posibilă inovarea, care constituie una dintre forțele motrice cheie ale creșterii, productivității și competitivității; cere, în acest context, statelor membre să îmbunătățească productivitatea investițiilor publice;

12.  salută profilurile de investiții specifice țărilor, în care se identifică unele dintre principalele provocări în materie de investiții din statele membre la nivel individual; invită Comisia și statele membre să implice toate nivelurile guvernamentale și părțile interesate vizate în identificarea obstacolelor din calea investițiilor, axându-se în special pe piața internă, pe cererea internă deficitară, pe reformele structurale și pe crearea de instrumente adecvate care să combine finanțarea publică și cea privată; subliniază importanța unui nivel ridicat de investiții productive pentru un proces de recuperare economică susținută între statele membre; subliniază că în fiecare țară trebuie găsit un echilibru adecvat între cheltuielile curente, sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și a investițiilor în potențialul de creștere economică și că piața unică și instrumentele europene precum FEIS și fondurile ESI au un rol important în sprijinirea unui nivel solid al investițiilor; subliniază că investițiile publice reduse în cercetare și inovare din unele țări ar putea să ancoreze și mai mult aceste țări în capcana veniturilor medii;

Reformele structurale

13.  consideră că, după o perioadă îndelungată de ajustare macroeconomică, ar trebui să se pună accentul pe realizarea de reforme structurale și de investiții care să vizeze consolidarea potențialului de creștere pe baza locurilor de muncă de calitate și a productivității, promovarea unor sisteme de protecție socială echitabile, robuste, eficiente și sustenabile din punct de vedere bugetar, precum și promovarea unei tranziții sustenabile a economiilor statelor membre către o mai mare eficiență a resurselor;

14.  solicită reformarea durabilă a piețelor de produse și servicii, a pieței muncii și a sistemului de pensii, precum și o mai bună reglementare, care să promoveze inovarea, crearea de locuri de muncă, creșterea gradului de bunăstare și concurența loială, fără însă a reduce gradul de protecție a consumatorilor;

15.  subliniază importanța îmbunătățirii eficienței în utilizarea resurselor și a energiei, inclusiv prin dezvoltarea economiei circulare; subliniază importanța dezvoltării în continuare a unei adevărate uniuni energetice bazate pe solidaritate, eficiență și diversitate, însă fără a ignora sursele de energie interne, inclusiv energia regenerabilă; cere Comisiei să includă aceste preocupări în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări, atunci când acestea sunt relevante pentru competitivitate și creștere durabilă;

16.  solicită să se întreprindă noi măsuri pentru a se stimula crearea de locuri de muncă de calitate și crearea de piețe ale muncii solide, care să fie mai puțin segmentate; subliniază importanța unor sisteme de securitate socială sustenabile și eficace; reamintește că un factor important pentru a menține sustenabilitatea sistemelor de pensii este asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă;

17.  subliniază că sunt necesare o administrație publică modernă, eficientă, democratică și orientată către cetățeni la toate nivelurile guvernamentale, precum și norme eficiente și transparente în materie de achiziții publice; subliniază importanța întreprinderii unor noi măsuri pentru a realiza o adevărată e-administrație în cadrul statelor membre și între acestea; cere Comisiei și statelor membre să identifice și să corecteze deficiențele din administrațiile lor, care s-ar putea dovedi dăunătoare în situații de criză;

18.  cere să se decidă la nivel național reducerea impozitării muncii, asigurându-se totodată sustenabilitatea sistemelor de protecție socială;

19.  ia act de propunerea privind programul de sprijin pentru reforme structurale, conceput pentru a consolida implementarea de reforme în sprijinul creșterii economice în statele membre, care urmează să fie decisă în cadrul procedurii legislative ordinare; reamintește faptul că este de datoria statelor membre să implementeze reformele structurale;

Responsabilitatea bugetară

20.  reiterează faptul că sunt necesare politici bugetare responsabile, care să favorizeze creșterea, să asigure sustenabilitatea datoriei și să țină seama de ciclul economic și de deficitul de investiții și, totodată, să respecte drepturile sociale ale cetățenilor; reamintește că nivelul foarte ridicat de îndatorare al unora dintre statele membre constituie un risc substanțial în caz de eventuale șocuri în cadrul zonei euro; subliniază că în țările cu un raport ridicat datorie/PIB se impune intensificarea eforturilor de sporire a rezilienței finanțelor publice și de stimulare a creșterii, pentru a determina reducerea constantă și sustenabilă a acestui raport;

21.  insistă să se pună în aplicare Pactul de stabilitate și de creștere, valorificându-se totodată complet clauza de flexibilitate a acestuia, în conformitate cu comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 (COM(2015)0012), inclusiv pentru a încuraja investiții mai consistente și reforme structurale și pentru a răspunde amenințărilor la adresa securității și fluxurilor de refugiați;

22.  atrage atenția asupra necesității de a îmbunătăți colectarea impozitelor, de a combate frauda fiscală și evitarea plății impozitelor, precum și de a îmbunătăți coordonarea politicilor fiscale la nivelul UE; solicită introducerea de sisteme fiscale eficace și transparente pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor, a preveni evitarea plății impozitelor și a combate criminalitatea organizată; consideră, prin urmare, că autoritățile fiscale și vamale ar trebui să dispună de suficiente resurse umane, materiale și financiare;

23.  sprijină eforturile raționale și specifice depuse de fiecare țară pentru îmbunătățirea calității și eficienței cheltuielilor publice și întărirea caracterului favorabil creșterii al acestora, mai ales prin redirecționarea cheltuielilor neproductive către investiții de stimulare a creșterii, fără însă a pune în pericol asigurarea serviciilor publice și sociale esențiale;

Observații specifice pentru zona euro

24.  salută recomandarea privind politica economică din zona euro, propusă de Comisie cu șase luni înainte de recomandările specifice pentru fiecare țară, ca o modalitate de îmbunătățire a coordonării politicilor în urma Raportului celor cinci președinți și a rezoluțiilor pertinente ale Parlamentului European;

25.  subliniază că, având în vedere gradul ridicat al dependenței reciproce și caracterul unitar al politicii sale monetare, zona euro reprezintă o entitate economică în care convergența în direcția statelor membre cu cele mai bune rezultate trebuie promovată și susținută prin intermediul unei coordonări mai strânse a politicilor naționale; subliniază importanța unor eforturi mai susținute din partea tuturor guvernelor naționale în vederea executării în statele membre a reformelor economice și a investițiilor necesare pentru reducerea dezechilibrelor macroeconomice și prevenirea efectelor negative de contaminare ale politicilor naționale din alte state membre; solicită, așadar, să se efectueze o evaluare aprofundată a acestor dezechilibre macroeconomice și efecte de contaminare pentru a completa evaluarea aspectelor vulnerabile specifice fiecărei țări în parte și dialogul macroeconomic; insistă asupra faptului că trebuie să existe o coerență deplină între recomandarea pentru zona euro și recomandările specifice fiecărei țări;

26.  salută faptul că se acordă o atenție mai mare poziției bugetare agregate a zonei euro, ceea ce nu distrage atenția de la responsabilitățile individuale ale fiecărui stat membru; reamintește că un deficit bugetar într-un stat membru nu poate fi compensat de existența unui excedent bugetar în alt stat membru în cadrul procedurii de deficit excesiv; solicită monitorizarea regulată a faptului dacă poziția bugetară agregată este adecvată, având în vedere deficitul de investiții existent;

27.  sprijină recomandarea privind diferențierea efortului bugetar în funcție de fiecare stat membru în parte, ținându-se seama de situația fiecărui stat în raport cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere și de nevoile sale de stabilizare, precum și de efectele de contaminare; observă că, pentru multe state membre, acest lucru înseamnă realizarea unei consolidări bugetare favorabile creșterii; constată, în același timp, că unele țări dispun de o marjă de manevră bugetară tot mai mare în raport cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, care ar putea fi folosită în situația actuală pentru a sprijini economia internă;

28.  constată că, deși excedentul important de cont curent înregistrat în prezent în zona euro constituie un semn pozitiv al competitivității externe a zonei euro, nivelul său actual reflectă, de asemenea, insuficiența de investiții interne, ceea ce influențează negativ creșterea și ocuparea forței de muncă; consideră că o cerere internă mai susținută ar fi mai bună pentru creșterea sustenabilă a zonei euro, precum și dintr-o perspectivă globală; este conștient de faptul că excedentul de cont curent al unor state membre atrage după sine efecte de propagare pozitive în tot lanțul valoric, aducând beneficii și altor state membre, sub diferite forme; constată, de asemenea, rolul monedei unice în sprijinirea țărilor competitive în menținerea unor excedente ridicate în raport cu restul țărilor din lume; salută constatarea din previziunile Comisiei pentru iarna 2016 potrivit căreia creșterea economică din unele state membre în 2015 a fost alimentată în principal de cererea internă; consideră că este important ca statele membre care au excedente de cont curent mai ridicate să amplifice în continuare cererea internă spre binele lor și al tuturor; invită, totodată, statele membre mai puțin competitive să realizeze efectiv reforme structurale și investiții de înaltă calitate pentru a-și moderniza economiile și a crea un mediu de afaceri sustenabil, favorabil investițiilor pe termen lung, în conformitate cu Strategia Europa 2020; consideră că aceasta este cea mai bună modalitate de a reduce dezechilibrele macroeconomice în statele membre, spre deosebire de deprecierea internă, care reduce cererea și încetinește creșterea economică în toată zona euro;

29.  subliniază că este necesar să se stimuleze convergența economică și socială reală în baza îmbunătățirii productivității și a factorilor care nu au legătură cu costurile; subliniază că este important ca toate statele membre să realizeze efectiv reforme structurale, să îmbunătățească calitatea cheltuielilor publice și să aibă o capacitate de investiții suficientă, care să permită realizarea unei creșteri sustenabile și echilibrate, crucială și pentru reducerea raportului datorie/PIB; recunoaște că o datorie publică și privată mare reduce semnificativ capacitatea de a investi, încetinind, astfel, creșterea economică;

30.  reamintește că stabilirea salariilor se efectuează prin procese autonome de negociere colectivă și invită actorii vizați să asigure o evoluție a salariilor care să fie atât responsabilă, cât și favorabilă creșterii și care să reflecte creșterea productivității; în special, invită actorii vizați din țările al căror cont curent înregistrează un deficit sau o situație apropiată de echilibru să-și continue eforturile de îmbunătățire a productivității și de menținere a competitivității; invită, totodată, actorii vizați din țările care înregistrează un excedent important să utilizeze economiile excedentare pentru a sprijini cererea și investițiile la nivel intern;

31.  solicită să se întreprindă măsuri care să prevină uniformizarea la un nivel inferior a politicilor fiscale și a standardelor sociale, ceea ce duce la accentuarea inegalităților; reamintește necesitatea menținerii competitivității internaționale bazate pe productivitate și pe convergența ascendentă; salută atenția sporită acordată celor trei indicatori legați de ocuparea forței de muncă din datele statistice privind dezechilibrele macroeconomice și invită Comisia să-i plaseze la un nivel egal cu ceilalți indicatori; consideră, de asemenea, că în orientările de politică ar trebui luată în considerare în mod adecvat analiza datelor statistice existente privind principalii indicatori sociali și în materie de ocupare a forței de muncă și indicatorii pertinenți în materie de eficiență în utilizarea resurselor;

32.  ia act de concluziile Consiliului European din decembrie 2015 privind uniunea economică și monetară și solicită Comisiei să înceapă cât mai curând posibil pregătirea unor măsuri pe termen mai lung;

Sporirea eficacității semestrului european și a răspunderii democratice

33.  regretă implementarea deficitară a recomandărilor pe țară și consideră că pentru îmbunătățirea implementării lor este necesar să se identifice mai bine priorități clar definite la nivel european și să se intensifice dezbaterile publice autentice, să se sporească voința politică și angajamentul la nivel național, ceea ce va duce la creșterea pertinenței și la o mai mare aderare la nivel național; salută, în această privință, vizitele întreprinse de membrii Comisiei în statele membre pentru a discuta procesul semestrului european și documentele sale;

34.  solicită să se găsească un echilibru just între axarea recomandărilor pe țară pe principalele priorități și asigurarea faptului că acestea vizează toate provocările principale, inclusiv nevoia de a evita reizbucnirea unei crize a datoriei suverane, precum și nevoia de a îmbunătăți competitivitatea, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, având în vedere obiectivele Strategiei Europa 2020;

35.  apreciază dezbaterea în plen cu președintele Comisiei și președintele Eurogrupului cu privire la proiectul de recomandare pentru zona euro din 15 decembrie 2015 și cere ca acest tip de dezbateri în plen să capete un caracter periodic în cadrul semestrului european; consideră că astfel de dezbateri întăresc și completează dialogul democratic existent, în special dialogul economic, contribuind astfel la sporirea gradului de răspundere a executivului;

36.  subliniază că reuniunile Consiliului European din primăvară ar trebui să fie în continuare elementul principal în cadrul căruia se stabilesc prioritățile de politică; salută discuția în plen cu participarea Comisiei cu privire la prioritățile analizei anuale a creșterii, înainte și după adoptarea acesteia; reamintește că stabilirea politicii economice în urma recomandării adresate de Consiliu statelor membre reprezintă un act executiv care trebuie supus dezbaterilor și controlului democratic din partea Parlamentului European; de aceea, solicită Consiliului să adopte recomandările pentru zona euro și concluziile referitoare la pachetul privind analiza anuală a creșterii după ce Parlamentul are posibilitatea să își facă auzită poziția în privința lor; își afirmă hotărârea de a analiza aceste documente cu promptitudine și de a adopta o poziție cu mult timp înainte de Consiliul European din primăvară; salută invitația adresată președintelui Parlamentului European de a prezenta poziția Parlamentului în fața Consiliul European de primăvară; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că, potrivit tratatului, Parlamentul European trebuie să fie informat după ce Consiliul adoptă recomandările și, de asemenea, cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale;

37.  subliniază importanța dezbaterii în parlamentele naționale a rapoartelor pe țări și a recomandărilor pe țări, precum și a votului acestora privind programele naționale de reformă, precum și programele naționale de convergență sau stabilitate; invită statele membre să implice partenerii sociali, autoritățile locale și regionale și alte părți interesate vizate de o manieră structurată, profitând de publicarea din timp a rapoartelor pe țări; subliniază rolul indispensabil al partenerilor sociali în stabilirea salariilor și rolul vital pe care ei ar trebui să îl joace în cadrul unor dezbateri economice mai largi, mai ales când se pune problema promovării productivității; solicită, de asemenea, o cooperare mai strânsă între parlamentele naționale și Parlamentul European;

38.  îndeamnă Comisia să inițieze negocieri în vederea unui acord interinstituțional privind guvernanța economică; insistă asupra faptului ca AII să asigure, în cadrul stabilit de tratate, capacitatea structurii semestrului european de a exercita un control parlamentar semnificativ și regulat al acestui proces, în special în ceea ce privește prioritățile analizei anuale a creșterii și recomandările pentru zona euro;

Politicile bugetare

39.  regretă lipsa unei pârghii satisfăcătoare, ca urmare a dimensiunii reduse a bugetului UE, în condițiile în care este imposibil să se modifice sistemul de resurse proprii, iar cadrul actual nu asigură sub nicio formă coerența dintre previziunile economice, prioritățile politicilor economice și procesul de elaborare a bugetelor anuale și multianuale;

40.  subliniază că bugetul UE contribuie în mod direct la realizarea a două dintre cele trei obiective ale Analizei creșterii economice pentru 2016 (relansarea investițiilor, realizarea de reforme structurale și implementarea unor politici bugetare responsabile, sincere și la înălțimea angajamentelor politice anunțate); salută propunerea Comisiei privind utilizarea finanțării UE pentru furnizarea de asistență tehnică în procesul de susținere a reformelor structurale;

41.  consideră că bugetul UE ar putea atenua presiunea asupra bugetelor naționale și însoți eforturile de consolidare bugetară prin utilizarea de resurse proprii și raționalizarea cheltuielilor; își exprimă convingerea că o gamă mai variată de metode de gestiune a fondurilor publice la nivelul UE ar permite realizarea de economii de scară și, prin urmare, reducerea cheltuielilor, spre exemplu în domeniul diplomatic și militar, fără a pune însă la îndoială principiul gestiunii partajate, în special pentru fondurile structurale;

42.  subliniază că realizarea unui deficit de către bugetul UE constituie o ilegalitate; constată că statele membre transformă bugetul UE într-o variabilă pentru ajustarea bugetelor naționale;

43.  subliniază că un grad mai ridicat de integrare în cadrul zonei euro este indispensabil pentru finalizarea uniunii economice și monetare (UEM) și că uniunea bugetară este una dintre pietrele de temelie necesare pentru buna funcționare a monedei euro;

44.  solicită, în ceea ce privește poziția Parlamentului European cu privire la zona euro și capacitatea sa bugetară, să se ia în considerare concluziile raportului din proprie inițiativă privind capacitatea bugetară a zonei euro, care va fi elaborat în cursul anului 2016;

45.  solicită Comisiei să procedeze la revizuirea cadrului financiar multianual (CFM), astfel cum s-a convenit în iunie 2013 în contextul unui acord politic încheiat între Parlament, Comisie și Consiliu; subliniază faptul că crizele financiare și umanitare care au lovit Uniunea Europeană între 2009 și 2014 au fost cele care au scos la iveală caracterul neadecvat al actualului CFM; reamintește, de asemenea, necesitatea de a se efectua o reformă substanțială a programării financiare a UE, care să ia în considerare în mod corespunzător obiectivele, finanțarea și durata instrumentelor disponibile;

Politicile privind mediul, sănătatea publică și siguranța alimentară

46.  subliniază că, pentru ca reformarea legislației în materie de deșeuri și ca planul de acțiune privind economia circulară să permită transformarea economiei europene într-un model economic circular, este esențial să se integreze în cadrul procesului semestrului european o serie de recomandări în acest sens pentru a stimula competitivitatea, a crea locuri de muncă și a genera o creștere economică durabilă; recomandă să se includă principiile economiei circulare în recomandările specifice fiecărei țări;

47.  reiterează că este necesar să se adopte un cadru fiscal care să recompenseze dezvoltarea unor politici durabile, să fie în acord cu principiul „poluatorul plătește” și care să transmită semnalele corespunzătoare privind investițiile în utilizarea eficientă a resurselor, modernizarea proceselor de producție și fabricarea de produse mai durabile ce pot fi reparate mai ușor; reiterează necesitatea de a se elimina treptat subvențiile cu efect negativ asupra mediului, inclusiv cele pentru combustibilii fosili, și de a se transfera presiunea fiscală de la veniturile salariale spre poluarea mediului;

48.  consideră că este important să se evalueze funcționarea și durabilitatea sistemelor de sănătate în cadrul semestrului european și susține trecerea la o abordare bazată pe rezultate, precum și axarea pe profilaxia afecțiunilor și pe întreținerea sănătății; invită Comisia ca, împreună cu toate părțile interesate, să elaboreze instrumente, să monitorizeze rezultatele în domeniul sănătății, să evalueze accesul la asistență medicală de înaltă calitate și să încurajeze transparența cheltuielilor pentru cercetarea în domeniul medical cu scopul de a reduce diferențele sociale și inegalitățile în materie de sănătate între statele membre și în interiorul acestora; invită Comisia să ia în considerare, în recomandările specifice fiecărei țări, implicațiile bugetare și în materie de sănătate pe termen lung ale măsurilor care vizează programele de prevenire;

49.  subliniază importanța sustenabilității sectorului de sănătate, care joacă un rol important în economia generală, deoarece acesta constituie 8% din forța de muncă europeană totală și 10% din PIB-ul UE, precum și a capacității sale de a oferi un acces egal la serviciile de sănătate tuturor cetățenilor, deoarece sănătatea este un factor esențial de stabilitate, sustenabilitate și dezvoltare ulterioară a statelor membre și a economiilor acestora;

Politicile regionale

50.  indică importanța investițiilor UE pentru regiunile mai puțin dezvoltate și importanța asigurării capacității acestora de a atrage investiții suplimentare, promovând astfel coeziunea economică, socială și teritorială;

51.  ia act de legăturile dintre obiectivele procesului semestrului european și programarea fondurilor ESI pentru perioada 2014-2020, care se reflectă în acordurile de parteneriat; consideră, de aceea, că, în urma reformei 2014-2020, instrumentele politicii de coeziune ar putea avea un rol foarte important în punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, sprijinind astfel reformele structurale și contribuind la îndeplinirea obiectivelor strategice ale UE, precum și la punerea în aplicare efectivă a acordurilor de parteneriat; subliniază totuși caracterul multianual și îndelungat al programelor și al obiectivelor aferente fondurilor ESI, care este contrar ciclului anual specific semestrului european, precum și necesitatea coordonării priorităților Uniunii Europene, nevoilor naționale, nevoilor regionale și nevoilor locale;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, parlamentelor naționale și Băncii Centrale Europene.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(7) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
(8) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
(9) JO L 192, 18.7.2015, p. 27.
(10) JO L 268, 15.10.2015, p. 28.
(11) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0238.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0469.


Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016
PDF 539kWORD 214k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016 (2015/2330(INI))
P8_TA(2016)0059A8-0031/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 145, 148, 152 și articolul 153 alineatul (5) din TFUE,

–  având în vedere articolul 174 din TFUE,

–  având în vedere articolul 349 din TFUE care prevede un statut specific pentru regiunile ultraperiferice,

–  având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2016 – Consolidarea redresării și stimularea convergenței” (COM(2015)0690),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 26 noiembrie 2015 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2016” (COM(2015)0691),

–  având în vedere recomandarea Comisiei de recomandare a Consiliului din 26 noiembrie 2015 privind politica economică a zonei euro (COM(2015)0692),

–  având în vedere proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 26 noiembrie 2015 privind ocuparea forței de muncă care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii economice 2016 (COM(2015)0700),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 2 martie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2015)0098) și poziția Parlamentului din 8 iulie 2015 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2014 privind sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente (COM(2014)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013 intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii economice și monetare” (COM(2013)0690),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (C(2013)0778),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758), precum și rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2011 referitoare la aceasta(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”, precum și documentul de lucru ulterior intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea între femei și bărbați 2016-2019”, care fac referire în special la angajarea și independența economică a femeilor,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa” (13414/15),

–  având în vedere raportul Comitetului pentru protecție socială din anul 2014 intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile în materie de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(4),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000121/2015 - B8-1102/2015 adresată Consiliului, precum și Rezoluția sa conexă din 29 octombrie 2015 referitoare la recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la Locurile de muncă pentru tineri(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(12),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și de descurajare a muncii nedeclarate(13),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

–  având în vedere Raportul special nr. 3/2015 al Curții de Conturi Europene intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”(14),

–  având în vedere raportul publicat de Eurostat în aprilie 2015 privind șomajul în regiunile Uniunii Europene,

–  având în vedere evaluarea trimestrială din martie 2015 privind ocuparea forței de muncă și situația socială din Uniunea Europeană(15),

–  având în vedere documentul de lucru al OCDE din 9 decembrie 2014 intitulat „Tendințe privind diferențele de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice”,

–  având în vedere cel de-al cincilea și cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (2010 și 2015)(16),

–  având în vedere raportul Eurofound din 16 februarie 2016 intitulat „Role of social partners in the European Semester” (Rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european),

–  având în vedere raportul Eurofound din 17 iunie 2014 intitulat „Changes to wage-setting mechanisms in the context of the crisis and the EU's new economic governance regime” (Schimbări ale mecanismelor de stabilire a salariilor în contextul crizei și al noului regim de guvernanță economică al UE),

–  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pentru 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0031/2016),

A.  întrucât, începând cu a doua jumătate a anului 2013, s-a înregistrat o scădere lentă a ratei șomajului, însă nu suficient de semnificativă pentru a limita șomajul și sărăcia, în pofida unor politici macroeconomice stimulative și a reformelor structurale; întrucât șomajul rămâne totuși prea ridicat în multe state membre, afectând în prezent 9,9 % din cetățenii activi, respectiv 23 de milioane de europeni, circa jumătate din aceștia confruntându-se cu șomajul de lungă durată, și întrucât rata șomajului este de peste 10 % în zona euro, depășind în continuare cifrele din 2008; întrucât acest lucru evidențiază faptul că este esențial să se ia în considerare împrejurările microeconomice specifice și nevoia de a realiza în continuare reforme structurale echitabile din punct de vedere social, al căror impact social să fie evaluat înainte de punerea lor în aplicare;

B.  întrucât anul 2016 este cel de-al treilea an de redresare economică, cu o previziune de creștere de 2 % în UE-28 și de 1,8 % în zona euro, dar redresarea rămâne inegală între statele membre și în cadrul acestora, fiind parțial determinată de factori provizorii, cum ar fi prețul în continuă scădere al energiei, care contribuie la creșterea puterii de cumpărare, în cazurile în care are un impact asupra economiei reale; întrucât acest lucru dovedește că UE poate întreprinde mai multe acțiuni pentru a stimula redresarea economică și socială, astfel încât să o facă mai sustenabilă pe termen mediu, în special în situația actuală de nesiguranță în care se găsește economia mondială;

C.  întrucât consolidarea fiscală în UE-28 se ameliorează, cu un deficit bugetar general în scădere de la 4,5 % în 2011 la 2,5 % în 2015;

D.  întrucât, conform Comisiei Europene(17), divergențele în materie de ocupare a forței de muncă și cele sociale persistă între statele membre și în cadrul acestora, iar evoluțiile sociale indică în continuare accentuarea divergențelor pe teritoriul UE, care împiedică creșterea, ocuparea forței de muncă și coeziunea; întrucât societățile care se caracterizează printr-un nivel ridicat al egalității și al investițiilor în oameni înregistrează rezultate mai bune în materie de creștere și de adaptare a ocupării forței de muncă;

E.  întrucât rata șomajului în rândul tinerilor la nivelul UE se ridică la 22,6 %, și întrucât, în 2014, 12,3 % dintre tineri nu erau încadrați profesional și nici nu urmau vreun program educațional sau de formare, acest grup confruntându-se cu riscul excluderii de pe piața muncii, ceea ce ar avea drept rezultat o pierdere a competențelor și a capitalului uman; întrucât acest lucru contribuie la lipsa autonomiei individuale și pune în pericol integrarea socială; întrucât responsabilitatea principală pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor revine statelor membre în sensul elaborării și al punerii în aplicare a unor cadre de reglementare a pieței muncii, a unor sisteme educaționale și de formare, precum și a unor politici active ale pieței muncii;

F.  întrucât, în 2014, rata ocupării forței de muncă în UE-28 a crescut cu 0,8 %, iar în zona euro a crescut cu 0,4 %, deși există diferențe majore în ceea ce privește performanțele statelor membre, având în vedere că cinci state și-au redus ratele de ocupare a forței de muncă cu cel puțin cinci puncte procentuale în perioada 2009-2014; întrucât, în 2014, numărul lucrătorilor independenți a crescut aproximativ în același ritm ca și ocuparea forței de muncă, iar, din 2013, creșterea globală a ocupării forței de muncă a fost determinată în principal de o creștere a numărului de contracte temporare, deși aceasta variază în mod semnificativ între statele membre; întrucât nivelul șomajului și consecințele sale sociale sunt diferite de la un stat membru la altul; întrucât mulți tineri fie se înscriu pentru studii universitare suplimentare în încercarea de a scăpa de șomaj, fie pleacă din țara de origine pentru a căuta locuri de muncă în alte state membre; întrucât aceste două cazuri nu sunt incluse în statisticile naționale privind șomajul în rândul tinerilor;

G.  întrucât rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor (63,5 % în luna mai 2015) rămâne cu mult inferioară obiectivului principal de 75 % al Strategiei Europa 2020 și întrucât rata ocupării locurilor de muncă cu fracțiune de normă rămâne ridicată în rândul femeilor (32,2 %) comparativ cu bărbații (8,8 %), chiar dacă se ține seama de alegerile libere și nevoile fiecăruia; întrucât creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă poate contribui la reducerea acestor diferențe și poate aborda riscul crescut de sărăcie și de excluziune socială la care sunt expuse femeile;

H.  întrucât capitalul uman pierdut din cauza șomajului este imens și întrucât costul total al șomajului în rândul tinerilor a fost estimat la 153 de miliarde EUR pe an(18); întrucât, pe lângă consecințele lor financiare și sociale, șomajul, șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată au un impact negativ asupra convergenței sociale și sfârșesc prin a împiedica creșterea economică durabilă;

I.  întrucât, în 2014, circa 5 % din forța de muncă din UE-28 nu aveau un loc de muncă de peste un an și 3,1 % de peste doi ani; întrucât doar jumătate din lucrătorii cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani au un loc de muncă și întrucât șomajul de lungă durată se întâlnește mai ales în rândul tinerilor și al persoanelor în vârstă; întrucât discriminarea persoanelor aflate de mult timp în căutarea unui loc de muncă este, din păcate, foarte des întâlnită; întrucât astfel de practici au la bază stigmatul psihologic asociat șomajului și s-ar putea ca angajatorii să îi perceapă pe candidații în vârstă șomeri ca fiind mai puțin calificați și mai greu de angajat decât persoanele încadrate deja în muncă; întrucât angajatorii trebuie să instruiască responsabilii de resurse umane să depășească posibilele prejudecăți față de lucrătorii șomeri și lucrătorii în vârstă și să se concentreze mai degrabă pe calificările și experiența acestora decât pe actualul lor statut profesional;

J.  întrucât circa 20 % dintre cetățenii activi din UE dispun doar de competențe de bază și întrucât 40 % din populația UE poate fi considerată ca având insuficiente competențe digitale; întrucât, în ciuda dificultăților cu care se confruntă multe persoane, inclusiv tinerii, pentru a intra pe piața muncii, există aproximativ 2 milioane de posturi neocupate în UE, dintre care aproximativ 900 000 în sectorul digital, iar 39 % dintre societăți au încă dificultăți în a găsi personal cu competențele necesare, deși studiile arată că întreprinderile care nu reușesc să găsească lucrători cu competențele necesare sunt adesea cele reticente la ideea de a oferi contracte pe termen lung; întrucât, în 2012, unul din trei lucrători europeni nu era nici supracalificat, nici subcalificat pentru locul său muncă; întrucât nivelul redus de educație și necorelarea între educație și cerințele pieței muncii sunt printre cauzele principale pentru care atât de mulți tineri nu sunt încadrați profesional sau nu urmează vreun program educațional sau de formare, afectând în mod negativ creșterea economică; întrucât este esențial să se identifice cauzele profunde ale părăsirii timpurii a școlii și recomandă statelor membre să restabilească volumul cheltuielilor cu educația la un nivel care să permită atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

K.  întrucât munca la negru îi privează pe lucrători de drepturile lor sociale și în materie de muncă, încurajează dumpingul social și are grave implicații bugetare, cauzând pierderi fiscale și de contribuții sociale, având efecte negative asupra locurilor de muncă, a productivității și a calității muncii, asupra dezvoltării competențelor și a învățării pe tot parcursul vieții, precum și asupra unui sistem eficient și eficace al drepturilor de pensie, printre altele prin accentuarea diferențelor dintre pensii, ceea ce afectează și accesul la asistență medicală în anumite state membre; întrucât trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a transforma munca la negru în muncă legală;

L.  întrucât deși formele atipice sau nestandardizate de angajare în muncă nu constituie forme de muncă precară în sine, aceasta este susceptibilă de a fi mai des întâlnită acolo unde sunt folosite aceste tipuri de contracte, chiar dacă acestea nu au decât o pondere redusă în sistemul actual al relațiilor de muncă(19); întrucât insecuritatea este un alt element al muncii precare, incluzând incertitudinea locului de muncă, insuficiența venitului, lipsa de protecție împotriva concedierii și durata de angajare necunoscută; întrucât în anumite state membre s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de contracte de acest tip; întrucât, pentru a evita utilizarea inadecvată a acestor tipuri de contracte, trebuie pus în aplicare la nivel național un mecanism eficient și eficace de inspecție a muncii; întrucât este important să se stimuleze crearea de locuri de muncă de calitate care asigură un venit adecvat și securitate economică pentru familii;

M.  întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau afectate de aceste probleme; întrucât circa 123 de milioane de persoane din UE se află într-o astfel de situație; întrucât, în 2013, circa 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială în întreaga UE; întrucât numărul europenilor expuși riscului de sărăcie a crescut în perioada 2009-2012, dar situația s-a stabilizat, având în vedere cifrele din 2013 și 2014; întrucât numărul persoanelor fără adăpost a crescut în multe state membre ale UE; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap în vârstă de peste 16 ani erau expuse riscului de sărăcie și excluziune socială; întrucât obiectivele Strategiei Europa 2020 nu au fost încă atinse, astfel încât se impune o revizuire imediată a acesteia;

N.  întrucât se estimează că numărul persoanelor din UE cu vârsta minimă de 65 de ani, raportat la numărul persoanelor din grupul de vârstă 15-64 de ani, va crește de la 27,8 % la 50,1 % până în 2060 și că rata de dependență economică totală(20) se va stabiliza la peste 120 % până la mijlocul următorului deceniu și apoi va crește la peste 140 % până în 2060; întrucât acești factori, precum și alte modificări demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației, densitatea populației sau dispersia populației, subliniază necesitatea ca autoritățile publice să introducă politici cuprinzătoare și responsabile din punct de vedere social, cu scopul de a crește rata natalității, de a facilita existența unui număr mare de locuri de muncă de calitate și de a promova suficiența sistemelor de asigurări sociale și îmbătrânirea activă, precum și de a introduce reforme responsabile din punct de vedere social pe piața muncii și în cadrul sistemelor de pensii și de a garanta caracterul suficient și adecvat al primului pilon al sistemului de pensii pe termen scurt, mediu și lung;

O.  întrucât rămân substanțiale diferențele de pensii din UE între femei și bărbați, cifrate la 40 %, care reflectă diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă și cu normă întreagă, precum și disparitatea salarială de gen și carierele mai scurte ale femeilor;

P.  întrucât numărul în creștere al persoanelor vârstnice dependente are și va continua să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra sistemelor de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung, precum și asupra nevoii de resurse atât formale, cât și informale în materie de îngrijire; întrucât sistemele actuale de protecție socială nu iau suficient în considerare situația îngrijitorilor informali, care constituie o resursă imensă pentru societate;

Q.  întrucât datoria publică și cea privată rămân prea ridicate în multe state membre, afectând soliditatea economiilor din UE; întrucât ratele scăzute ale dobânzii din zona euro pot fi folosite pentru a extinde marja de acțiune a statelor membre; întrucât este necesar să se organizeze o dezbatere aprofundată privind abordarea datoriilor la nivelul UE;

R.  întrucât, având în vedere tendința actuală, în următorii 10-15 ani, 90 % din creșterea economică a lumii va fi generată în afara UE; consideră, prin urmare, că este necesar să se continue dezvoltarea și promovarea strategiilor de creștere reală și de creare de locuri de muncă în statele membre; întrucât este esențial să se pună în aplicare politici industriale și de piață inovatoare, pentru a crește competitivitatea în interiorul UE și la nivel mondial și, prin urmare, a contribui la crearea de oportunități de ocupare a forței de muncă durabile și incluzive din punct de vedere social;

S.  întrucât 20 % din resursele Fondului social european ar trebui folosite pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în statele membre;

T.  întrucât Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) a aprobat deja 69 de proiecte în 18 țări și a semnat 56 de operațiuni (a căror finanțare totală din acest fond se ridică la circa 1,4 miliarde EUR), estimându-se că acest lucru va avea drept rezultat investiții de peste 22 de miliarde EUR, cu implicarea a peste 71 000 de IMM-uri; întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a garanta că se acordă finanțare pentru infrastructura socială, cum ar fi îngrijirea copiilor, în vederea îndeplinirii angajamentelor de la Barcelona, asumate de mult timp; întrucât proiectele actuale se referă în cea mai mare parte la proiecte de infrastructură de mare anvergură și întrucât IMM-urile și microîntreprinderile de obicei nu au acces la aceste fonduri, în pofida importanței lor în calitate de pilon de bază al economiei europene și de întreprinderi generatoare de locuri de muncă;

U.  întrucât întreprinderile implicate în economia socială numără circa 2 milioane de entități (10% din totalul întreprinderilor din UE) și asigură locuri de muncă pentru 14 milioane de persoane, aproximativ 6,5 % din forța de muncă din UE;

V.  întrucât regiunile ultraperiferice se confruntă cu uriașe dificultăți ce le limitează potențialul de dezvoltare, din cauza caracteristicilor proprii; întrucât rata șomajului în aceste regiuni variază între 15 % și 32,4 %;

W.  întrucât 6,9 milioane de cetățeni ai UE își exercită în prezent dreptul fundamental la liberă circulație și de a locui și munci într-un alt stat membru al UE; întrucât peste 1,1 milioane de persoane fac naveta pentru a munci într-o altă țară sau la frontieră; întrucât libera circulație a persoanelor este esențială pentru consolidarea convergenței dintre țările europene;

X.  întrucât, dat fiind numărul tot mai mare de refugiați din Europa, este nevoie de solidaritate și de eforturi mai echilibrate și sporite din partea statelor membre și a autorităților locale și regionale în ceea ce privește măsurile de integrare, cum ar fi asistența socială, în conformitate cu legislația UE în materie de azil și acțiunile și strategiile pe termen mediu și lung pentru primirea și integrarea refugiaților în societate,

Investiții în resursele umane

1.  subliniază că necesitatea de a investi în evoluția situației sociale nu reprezintă doar o modalitate de a garanta că dezvoltarea economică durabilă și favorabilă incluziunii și convergența pot fi realizate, ci și un obiectiv specific în sine; prin urmare, evidențiază importanța indicatorilor referitori la calitatea locurilor de muncă, sărăcie și inegalitate; sprijină apelul Comisiei de a investi în servicii precum serviciile de sprijin pentru locuințe, de asistență medicală, de îngrijire a copilului și de readaptare; subliniază faptul că obiectivul principal al tuturor politicilor UE ar trebuie să fie în continuare obținerea coeziunii sociale și economice și consideră că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a efectua o evaluare mai complexă și mai obiectivă, ținând cont de diversitatea și caracteristicile statelor membre;

2.  salută faptul că analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie evidențiază necesitatea de a acorda mai multă atenție echității sociale în cadrul noilor programe naționale de stabilitate și reformă, adăugând trei indicatori referitori la ocuparea forței de muncă (rata de activitate, șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată) în procedura privind dezechilibrele macroeconomice; îndeamnă ca acești indicatori să fie puși pe același plan cu indicatorii existenți, astfel încât să ducă la analize aprofundate în statele membre relevante și să poată garanta o evaluare în detaliu a dezechilibrele lor interne, fiind propuse și monitorizate reforme economice și sociale;

3.  salută măsurile luate de Comisie pentru a plasa echitatea socială în centrul redresării economice europene în cadrul acestei analize anuale a creșterii; subliniază realizările UE în materie de convergență prin crearea uniunii economice și monetare și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri menite să stimuleze convergența socială în Uniunea Europeană; invită Comisia Europeană să definească și să cuantifice conceptul său de echitate socială, luând în considerare atât politicile privind ocuparea forței de muncă, cât și politicile sociale, care trebuie realizate prin intermediul analizei anuale a creșterii și al semestrului european din 2016;

4.  reamintește că locurile de muncă de calitate și favorabile incluziunii constituie un pilon indispensabil pentru asigurarea echității sociale, promovând demnitatea umană pentru toți; consideră că, în acest sens, crearea unor locuri de muncă de calitate și generarea creșterii economice trebuie să constituie o prioritate a politicilor statelor membre și ale UE, în special în ceea privește tineretul și generația de peste 55 de ani, aceasta fiind o modalitate de a construi economii sociale mai sustenabile în UE; încurajează statele membre să pună în aplicare și să dezvolte în continuare politici privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, adaptându-le în funcție de cerințele reale de pe piața muncii;

5.  solicită Comisiei să sprijine, la nivelul statelor membre, inițiativele de cooperare care implică guvernele, întreprinderile, inclusiv întreprinderile economiei sociale, instituțiile de învățământ, serviciile individualizate, societatea civilă și partenerii sociali, pe baza schimbului de bune practici și în vederea unei mai bune adaptări a sistemelor de educație și de formare ale statelor membre pentru a combate necorelarea competențelor, pentru a satisface necesitățile pieței muncii și pentru a sprijini accesul la locurile de muncă și păstrarea lor pe piața deschisă pentru toți cetățenii europeni, în special prin formarea duală; încurajează statele membre să elaboreze și să evalueze ex ante toate reformele structurale ale sistemelor naționale de educație, în cooperare cu partenerii sociali, pentru a garanta faptul că educația oferă cetățenilor instrumentele corespunzătoare; invită statele membre să includă cultura antreprenoriatului și principiile economiei sociale în programele lor de învățământ și de formare; solicită Comisiei să promoveze, la nivelul statelor membre, o strategie mai amplă de investiții pentru întregul ciclu de învățământ și de formare, care să cuprindă toate sectoarele învățării pe tot parcursul vieții, ale formării în mediul de lucru și la locul de muncă și ale învățării formale și non-formale;

6.  constată că eforturile în domeniul educației se axează în principal pe forța de muncă mai tânără, dar că multe state membre au nevoie de o abordare mai amplă în ceea ce privește formarea populației active, care să includă oportunități de educație și formare profesională pentru adulți; subliniază faptul că investițiile insuficiente în educație, în special în competențele digitale, reprezintă o amenințare la adresa poziției competitive a Europei și a capacității de inserție profesională a populației sale active; prin urmare, încurajează statele membre să acorde prioritate formării diversificate pentru dobândirea competențelor digitale; solicită Comisiei să promoveze, la nivelul statelor membre, o strategie mai amplă de investiții pentru întregul ciclu de învățământ și de formare, care să cuprindă toate sectoarele învățării pe tot parcursul vieții, ale formării în mediul de lucru și la locul de muncă, ale învățării formale și non-formale, luând în considerare necesitatea de a îmbunătăți formarea pentru adulți în vederea adaptării la modificările demografice, astfel încât sistemele de învățământ și de formare ale statelor membre să răspundă mai bine necesităților pieței muncii; invită statele membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare;

7.  subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre;

8.  reamintește importanța abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de a-și găsi un loc de muncă pentru tineri și persoanele care au fost absente de pe piața muncii pentru o perioadă pentru a-și asuma responsabilități familiale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare a cunoștințelor și experienței dobândite prin forme de învățare non-formale și informale, mai ales a celor dobândite prin activități de voluntariat; consideră că certificarea coerentă și recunoașterea reciprocă a calificărilor vor contribui la reducerea decalajului dintre lipsa de personal calificat de pe piața europeană a muncii și tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă; insistă asupra punerii în aplicare a abordării-cadru privind învățarea pe tot parcursul vieții, care tinde spre un parcurs flexibil în materie de educație, fiind recunoscută atât învățarea formală, cât și învățarea non-formală și informală, cu scopul de a promova echitatea și coeziunea socială și de a oferi șanse de angajare pentru grupurile mai vulnerabile;

9.  salută propunerea Comisiei de a consolida Garanția pentru tineret la nivel național, regional și local și subliniază importanța acesteia în facilitarea tranziției între școală și locul de muncă; cu toate acestea, regretă faptul că Garanția pentru tineret nu a fost pusă în aplicare în mod eficient în multe state membre; subliniază necesitatea garantării de forme adecvate de colaborare între agențiile publice și cele private de recrutare a forței de muncă la nivel local, național și european și serviciile de asistență socială, atât cele de asistență generală, cât și cele de asistență individualizată; subliniază necesitatea de a asigura utilitatea Garanției pentru tineret pentru tinerii care se confruntă cu multiple situații de excluziune și cu sărăcia extremă; în acest sens, invită Comisia să aibă în vedere o revizuire specifică a Garanției pentru tineret și a instrumentelor sale financiare, inclusiv a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; consideră că rolul Comisiei poate consta în a atrage atenția statelor membre asupra necesității de a lua măsuri și în a facilita schimburile de bune practici în ceea ce privește modalitățile optime de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

10.  salută inițiativa Comisiei de a adopta o abordare individualizată a șomajului de lungă durată, însă își exprimă îngrijorarea în legătură cu situația dificilă a celor peste 12 milioane de șomeri de lungă durată din Europa; consideră că o astfel de abordare va implica eforturi sporite în materie de resurse umane, necesitând participanți cu nivelul de educație necesar pentru a putea ajuta șomerii să depășească cu succes eventualele lacune din educația sau formarea lor; solicită ca persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să beneficieze de un sprijin adecvat sub forma prestării unor servicii integrate și a accesului la educație și formare de înaltă calitate pentru a depăși eventualele lacune; subliniază că procesele de recalificare profesională necesită resurse financiare adecvate, care trebuie canalizate spre șomerii de toate vârstele și că, pentru a fi eficiente, politicile active în materie de ocupare a forței de muncă trebuie să cuprindă cerințe care trebuie respectate de autoritățile naționale competente și de angajatori, precum și de șomerii de lungă durată;

11.  reamintește că integrarea persoanelor aflate în șomaj de lungă durată este esențială pentru încrederea acestora în forțele proprii, bunăstarea și dezvoltarea lor în viitor, precum și pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și va contribui la garantarea durabilității sistemelor naționale de securitate socială; consideră că este necesar să se țină seama de situația socială a acestor cetățeni și de nevoile lor; subliniază totuși că 12,7 % din populația aflată la vârsta angajării este reprezentată de lucrători săraci (în conformitate cu datele din 2014, fiind mai mare ca valoarea de 11 % înregistrată în 2009), prin urmare, este necesară o abordare integrată de incluziune activă și de investiții sociale; invită Comisia să implice statele membre în strategii și acțiuni de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale în conformitate cu Strategia Europa 2020; invită Comisia să sprijine eforturile de a crea oportunități de învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii pentru lucrătorii și persoanele de toate vârstele care caută un loc de muncă și să ia măsuri cât mai repede cu putință pentru a ameliora accesul la fondurile UE și pentru a mobiliza resurse suplimentare acolo unde este posibil, astfel cum s-a întâmplat în cazul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

12.  subliniază nevoia urgentă de a garanta că eforturile UE de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale țin seama în mod activ de numărul tot mai mare de persoane fără adăpost, care nu este reflectat în prezent de indicatorii folosiți pentru a evalua obiectivul UE de reducere a sărăciei, dar care reprezintă o realitate socială îngrijorătoare care afectează cel puțin 4 milioane de persoane anual(21);

13.  insistă asupra necesității de a răspunde rapid și eficient necesităților șomerilor cu vârsta de peste 55 de ani; invită atât Comisia, cât și statele membre să susțină soluții flexibile în materie de ocupare a forței de muncă pentru acest grup (inclusiv locuri de muncă temporare sau cu fracțiune de normă), care să satisfacă nevoile specifice ale acestor persoane, garantând astfel că ele nu ies de pe piața muncii prematur; subliniază rolul important al lucrătorilor vârstnici de la locul de muncă în transmiterea cunoștințelor și a experienței lor lucrătorilor mai tineri, de exemplu, prin implicarea acestora în procesele de formare la locul de muncă, garantând astfel că persoanele cu vârsta de peste 55 de ani nu ajung în șomaj;

Reforme structurale cu caracter social și responsabil

14.  constată că UE, în ansamblul său, și multe din statele sale membre se confruntă în continuare cu probleme structurale care trebuie abordate urgent; își exprimă îngrijorarea în legătură cu impactul social al politicilor de ajustare bugetară care se axează pe reducerea cheltuielilor și subliniază faptul că politicile economice trebuie să garanteze respectarea articolului 9 din TFUE; subliniază necesitatea de a acorda în continuare prioritate investițiilor publice și private și reformelor structurale echilibrate din punct de vedere social și economic și de a promova creșterea durabilă și consolidarea fiscală responsabilă (având în vedere sustenabilitatea datoriei, ciclul economic și deficitul de investiții), inclusiv politicile în materie de venituri prin combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, consolidând astfel evoluția spre o mai mare coeziune și o convergență socială ascendentă; constată că aceste politici promovează un mediu favorabil activității economice și serviciilor publice, în vederea creării de locuri de muncă de calitate și a evoluției sociale, precum și a încurajării investițiilor, care generează atât beneficii sociale, cât și economice; subliniază că aceste priorități nu se vor concretiza decât dacă se va acorda prioritate investițiilor adecvate în capitalul uman și în învățarea pe tot parcursul vieții în cadrul unei strategii comune; insistă asupra implicării partenerilor sociali în ceea ce privește reformele structurale și politicile privind piața muncii;

15.  subliniază că reformele responsabile din punct de vedere social trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare, justiție socială și o repartizare echitabilă a bogățiilor – un model care asigură egalitate și protecție socială, protejează grupurile vulnerabile și îmbunătățește standardele de viață ale tuturor cetățenilor;

16.  subliniază necesitatea de a promova și de a proteja economia socială de piață, care oferă cadrul în care competitivitatea și standardele sociale ridicate contribuie la echitatea socială, iar aceasta din urmă stimulează la rândul său competitivitatea; subliniază, de asemenea, necesitatea de a găsi un echilibru între aspectele economice și nevoia de a asigura o consolidare fiscală eficientă, o economie durabilă, o coeziune socială reală și o protecție socială mai mare; invită Comisia să își extindă abordarea privind insolvența și falimentul(22) și să îmbunătățească restructurarea datoriilor și sistemele de tip „a doua șansă”;

17.  subliniază că analiza anuală a creșterii ar trebui să evalueze într-un mod mai coerent evoluția inegalităților în Europa, folosind indicatorii economici, precum coeficienții Gini și Palma;

18.  invită statele membre să participe în mod activ la platforma împotriva muncii nedeclarate, iar schimbul lor de bune practici să se concretizeze în acțiuni în vederea abordării muncii nedeclarate, a societăților de tip „cutie poștală” și a falselor activități independente, deoarece acestea periclitează atât calitatea muncii, cât și accesul lucrătorilor la sistemele de protecție socială și finanțele publice naționale, ducând la o concurență neloială în rândul întreprinderilor din Europa; invită statele membre să depună eforturi suplimentare pentru a transforma munca nedeclarată în muncă legală și să doteze în mod adecvat serviciile de inspecție a muncii, precum și să consolideze mecanismele de inspecție a muncii și să conceapă măsuri care să permită lucrătorilor din economia subterană să intre în economia formală, pentru a dobândi acces la sistemele de protecție a muncii; încurajează statele membre să introducă niveluri de impozitare adaptate gradului de stabilitate și calității diferitor forme de relații de muncă, pentru a stimula încheierea de contracte de muncă stabile;

19.  consideră că dispersia salariilor crește inegalitățile și dăunează productivității și competitivității întreprinderilor; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității locurilor de muncă în vederea reducerii segmentării pieței muncii, însoțite de măsuri de creștere a salariilor minime până la un nivel adecvat, în conformitate cu principiul subsidiarității, și de măsuri care vizează consolidarea negocierilor colective și a poziției lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor cu scopul de a reduce dispersia salariilor; consideră că trebuie făcute toate aceste eforturi în scopul de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia în rândul persoanelor încadrate în muncă;

20.  consideră că o flexicuritate studiată cu atenție contribuie la evitarea fragmentării muncii și la promovarea menținerii locurilor de muncă durabile și de calitate, dar își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că flexicuritatea nu a fost aplicată adecvat în anumite state membre; solicită statelor membre și Comisiei, acolo unde este necesar, să se asigure că drepturile lucrătorilor și standardele de securitate socială sunt garantate atunci când se aplică modelul flexicurității; invită statele membre să-și modernizeze legislația în materie de protecție a muncii, pentru a promova o mai mare stabilitate a locurilor de muncă, precum și siguranța în perioada de tranziție între două locuri de muncă, inclusiv printr-o cooperare mai intensă și mai bună între serviciile publice și private pentru ocuparea forței de muncă, acolo unde este cazul, dar și accesul lucrătorilor la sistemele de securitate socială și la drepturile în materie de protecție socială; observă că mai multe state membre au finalizat reforme care au avut efecte pozitive vizibile, precum creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, dar regretă faptul că, în anumite cazuri, reformele pieței forței de muncă au favorizat flexibilitatea în detrimentul securității, conducând la precaritate și la o lipsă a protecției locurilor de muncă; invită Comisia să intensifice monitorizarea practicii abuzive a contractelor succesive pe durată determinată și a altor contracte atipice, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

21.  invită statele membre să ia în considerare evoluția globală a veniturilor lucrătorilor din serviciile publice, precum și a veniturilor minime, acolo unde este cazul, fără a aduce atingere creșterii productivității și într-o manieră sustenabilă și stabilă, fără a pune în pericol propriile competențe;

22.  salută inițiativa Comisiei privind investițiile în resursele umane menită să restabilească nivelurile de ocupare a forței de muncă și creșterea durabilă, dar își exprimă extrema îngrijorare în legătură cu faptul că, începând cu 2010, cheltuiala publică cu educația a înregistrat o scădere de 3,2 %(23), constatându-se o micșorare a acesteia în unsprezece state membre în ultimul an pentru care existau date disponibile (2013);

23.  subliniază importanța politicilor active de ocupare a forței de muncă în contextul actual; invită statele membre să crească aria de acoperire și eficiența politicilor active în domeniul pieței forței de muncă;

24.  ia act de necesitatea de a sprijini tranziția la economia digitală în vederea îmbunătățirii competențelor și a formării, precum și de a crea noi forme de ocupare a forței de muncă;

25.  invită statele membre să transfere treptat sarcina fiscală de la factorul muncă la alte surse, astfel încât acest lucru să nu afecteze nici grupurile cele mai vulnerabile din societate, în special lucrătorii cu un venit scăzut, nici competitivitatea globală, asigurând în același timp durabilitatea pe termen lung a sistemelor de pensii publice și finanțarea adecvată a sistemelor de securitate socială și de protecție socială; invită, de asemenea, statele membre să introducă măsuri fiscale care să stimuleze spiritul antreprenorial și crearea de locuri de muncă, îndeosebi pentru tineri și pentru persoanele de peste 55 de ani, pentru a profita de experiența profesională a acestora și pentru a garanta transferul cunoștințelor lor, precum și pentru a încuraja proiectele de cercetare și de inovare în rândul întreprinderilor europene; îndeamnă statele membre să reducă sarcinile administrative pentru a promova antreprenoriatul în rândul tinerilor;

26.  solicită ca semestrul european și analiza anuală a creșterii să evalueze importanța politicilor privind veniturile, inclusiv în ceea ce privește pensiile, indicatorii de venituri și politica fiscală, pentru a garanta coeziunea socială și a inversa tendințele de inegalitate;

27.  invită statele membre să evalueze și să mărească investițiile în sistemele lor actuale de protecție socială, pentru a le garanta eficiența în abordarea și prevenirea sărăciei și a inegalității, asigurându-le în același timp durabilitatea în ciuda dificultăților demografice și economice, precum și a noilor provocări sociale, și să amelioreze rezistența economiilor statelor membre în perioadele de criză; subliniază faptul că sistemele de protecție socială de înaltă calitate și investițiile sociale sunt extrem de importante dacă Europa dorește să își păstreze principalul avantaj competitiv, și anume, lucrătorii înalt calificați și întreprinderile productive;

28.  consideră că, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să aibă în continuare responsabilitatea deplină de a-și organiza sistemele de pensii, precum și de a decide asupra rolului fiecăruia dintre cei trei piloni ai sistemului de pensii din fiecare stat membru; consideră că sistemele de pensii ar trebui să garanteze măsuri împotriva sărăciei la bătrânețe și că, din acest motiv, este necesar să se implementeze politici care să asigure un prim pilon al pensiilor puternic, durabil și adecvat;

29.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de a elimina diferența de remunerare între femei și bărbați și să ia măsuri mai active de consolidare a participării femeilor pe piața forței de muncă; invită statele membre și Comisia, acolo unde este cazul, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu ajutorul partenerilor sociali, să promoveze politici favorabile vieții de familie, care să amelioreze îngrijirea persoanelor dependente, precum și capacitatea părinților, precum dispoziții adecvate privind concediul de maternitate și de paternitate și accesul la servicii de îngrijire a copiilor accesibile pentru a garanta confortul copiilor, permițându-le persoanelor responsabile cu îngrijirea să aibă acces egal la piața muncii în vederea obținerii unui mai bun echilibru între viața privată și cea profesională, care este deosebit de important pentru includerea femeilor pe piața muncii; încurajează statele membre să analizeze ratele de natalitate care se mențin scăzute în UE și să ia în considerare aplicarea unui tratament fiscal diferențiat mai favorabil, în funcție de numărul de copii dintr-o familie; solicită statelor membre să ofere familiilor asistență nu numai sub forma unui ajutor financiar, ci și sub forma unor servicii;

30.  constată că densitatea redusă a populației sau populația extrem de dispersată duce la creșterea semnificativă a costului furnizării de servicii publice, precum asistența medicală sau educația; solicită Comisiei și statelor membre să țină cont de cauzele și de consecințele schimbărilor demografice atunci când analizează efectele acestora și impactul lor asupra durabilității finanțelor publice;

31.  subliniază faptul că, pentru a fi eficiente, investițiile FEIS trebuie să se axeze pe crearea unor investiții noi în domenii în care interesul investitorilor este scăzut și nu pe substituirea unor investiții care ar fi fost realizate în altă parte sau pe investițiile foarte profitabile care s-ar fi realizat oricum; își reiterează apelul privind importanța investițiilor în capitalul uman și a altor investiții sociale, precum în asistența medicală, îngrijirea copiilor sau locuințe la un preț accesibil, precum și privind necesitatea unei aplicări eficiente a pachetului de investiții sociale;

32.  invită Comisia și statele membre să implice toate nivelurile administrației și toate părțile interesate relevante în identificarea obstacolelor care îngrădesc investițiile, concentrându-se pe regiunile și pe sectoarele cu cele mai mari nevoi și punând la dispoziție instrumente adecvate, care să combine finanțarea publică cu cea privată;

Stimularea creșterii durabile prin relansarea investițiilor

33.  subliniază necesitatea de a promova creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, având ca efect crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai bune și perspective concrete pentru toți cetățenii, inclusiv pentru tineri, pentru a răspunde astfel provocărilor la nivel extern și intern cu care se confruntă UE; subliniază că ar trebui să se acorde mai multă atenție necesității de a adapta forța de muncă existentă, inclusiv în rândul grupurilor vulnerabile, la o piață a muncii aflată într-un proces rapid de evoluție și la noile sectoare emergente, pentru a garanta o evoluție sustenabilă a acesteia;

34.  invită Comisia și statele membre să pună accentul pe microîntreprinderi și pe întreprinderile mici și mijlocii ca piatră angulară pentru dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii și pentru crearea de locuri de muncă și să ia măsuri pentru a asigura atenuarea discrepanțelor existente la nivelul ratei activităților profesionale autonome între femei și bărbați; îndeamnă statele membre să introducă regimuri fiscale corelate cu modelele de afaceri sustenabile în favoarea întreprinderilor nou-înființate inovatoare și a creării de locuri de muncă de către IMM-uri, să monitorizeze impactul stimulentelor fiscale asupra dezvoltării durabile și să conceapă mecanisme care să încurajeze astfel de întreprinderi să își extindă activitatea la nivel internațional; prin urmare, subliniază necesitatea punerii în aplicare a unor politici cuprinzătoare la nivelul UE, pentru a permite statelor membre să facă față dificultăților generate de competitorii din afara UE;

35.  invită Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, să ia măsuri pentru o mai bună informare cu privire la toate fondurile și programele europene existente care au potențialul de stimulare a spiritului de afaceri, a investițiilor și a accesului la finanțare, cum ar fi Erasmus pentru antreprenori, serviciile europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); reamintește importanța principiului parteneriatului, a abordării ascendente și importanța alocării adecvate a resurselor;

36.  solicită Comisiei să evalueze toate programele sus-menționate dintr-o perspectivă holistică, pentru a preveni conflictele dintre obiective și exigențe și pentru a reduce birocrația; consideră că o astfel de revizuire ar trebui să includă o analiză a implementării de către fiecare stat membru, garantând astfel un nivel mai ridicat de echitate în ceea ce privește accesul la fonduri;

37.  reamintește faptul că Fondul social european ar trebui să aloce mai multe resurse pentru a finanța implicarea lucrătorilor aflați în șomaj în programele de formare din statele membre ale UE, precum și în programe desfășurate în statele lor de origine, facilitând astfel integrarea lor pe piața europeană a muncii pentru care au optat și consolidând cetățenia europeană;

38.  solicită statelor membre să elaboreze politici care să stimuleze antreprenoriatul în rândul tinerilor, de la o vârstă fragedă, prin asigurarea de oportunități pentru stagii de practică și vizite în întreprinderi;

39.  solicită statelor membre ca, pentru a stimula antreprenoriatul în rândul tinerilor, să susțină asocierile și inițiativele care îi ajută pe tinerii antreprenori în dezvoltarea de proiecte inovatoare, oferindu-le sprijin administrativ, juridic sau organizatoric;

40.  subliniază că întreprinderile din domeniul economiei sociale, inclusiv cele care furnizează servicii sociale, se confruntă cu și mai multe dificultăți decât întreprinderile obișnuite în ceea ce privește obținerea de finanțare privată sau publică, motivele care determină această stare de fapt fiind, printre altele, necunoașterea situației reale de către managerii financiari intermediari; subliniază nevoia de a acorda acestor întreprinderi mai mult sprijin, mai ales în ceea ce privește accesul la diferite forme de finanțare, inclusiv la fonduri europene; de asemenea, subliniază necesitatea reducerii sarcinilor administrative pentru a sprijini întreprinderile sociale; subliniază nevoia de a crea un cadru juridic aplicabil acestor întreprinderi, de exemplu a unui statut european al cooperativelor, asociațiilor, fundațiilor și fondurilor mutuale, recunoscând acțiunile acestora în UE și evitând concurența neloială; invită Comisia să sprijine investițiile în economia socială și salută, așadar, faptul că o parte din fondurile pentru programul EaSI este alocată pentru a contribui la finanțarea întreprinderilor sociale și solidare;

41.  subliniază valoarea societală și economică ridicată a investițiilor în protecția socială, inclusiv a serviciilor sociale;

O mai bună utilizare a fondurilor europene în sprijinul coeziunii sociale, economice și teritoriale

42.  salută instituirea FEIS, care a intrat în vigoare în urmă cu un an, precum și rolul jucat în sprijinirea celor mai bune proiecte la nivel european; invită Comisia să se asigure că FEIS permite o mai bună convergență socială și economică a statelor membre și a regiunilor acestora în cadrul UE și că toate statele membre recurg la posibilitățile de accesare a acestui fond în conformitate cu obiectivele politicii de coeziune; invită Comisia Europeană să monitorizeze și să controleze investițiile efectuate în cadrul FEIS; consideră că ar trebui să se publice un raport în cadrul căruia să fie auditat și cuantificat impactul economic și social în termeni reali al investițiilor vizate;

43.  subliniază că prioritățile de investiții trebuie orientate către acele proiecte de infrastructură cu adevărat necesare, pentru a se asigura astfel o mai mare coeziune, echitatea socială sau posibilitățile de dezvoltare a capitalului uman sau pentru a stimula creșterea durabilă și favorabilă incluziunii; invită Comisia să solicite o prezentare prealabilă a rezultatelor sociale și economice preconizate pentru fiecare proiect de investiții finanțat de UE și să prevadă o etapă de monitorizare și evaluare ulterioară; subliniază necesitatea de a preveni potențialele efecte negative asupra mediului ale acestor proiecte;

44.  având în vedere dificultățile cu care se confruntă statele membre în a absorbi complet fondurile europene, subliniază că UE trebuie să garanteze o utilizare corectă și mai eficace a resurselor sale financiare destinate investițiilor, care trebuie corelate cu prioritățile și cu valorile sale fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în Carta drepturilor fundamentale, garantând totodată managementul eficient al resurselor sale, și trebuie să reducă sarcinile administrative și barierele care stau în calea accesării, utilizării și evaluării acestora; subliniază nevoia de a se asigura faptul că toate întreprinderile au acces egal la finanțare; solicită Comisiei să asigure monitorizarea îndeaproape a utilizării fondurilor UE;

45.  salută apelul Comisiei adresat statelor membre de a-și spori investițiile sociale pentru a întări coeziunea economică, socială și teritorială, mai ales în domeniul asistenței medicale (în cadru formal și informal) și pe termen lung, precum și în domeniul serviciilor sociale, al îngrijirii copiilor, al serviciilor de renovare a locuințelor și de ajutor locativ; solicită întreprinderilor și tuturor celorlalți beneficiari eligibili să recurgă în mod mai eficient la mecanismele de investiții disponibile în cadrul fondurilor europene și la proiecte cu aplicabilitate directă; totodată, solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare corespunzătoare a recomandărilor UE de către statele membre;

46.  arată că persoanele care asigură servicii formale și, în special, informale de îngrijire reprezintă un pilon important pentru satisfacerea cerințelor cu o creștere rapidă pe care le implică dezvoltarea viitoare a sistemelor de îngrijire în Europa; subliniază necesitatea îmbunătățirii protecției sociale pentru acei membri de familie care acordă servicii de îngrijire, aceștia trebuind deseori să își reducă activitatea profesională remunerată pentru a oferi îngrijire neremunerată, pierzându-și astfel drepturile de securitate socială;

47.  recunoaște eforturile Comisiei de ameliorare a utilizării fondurilor structurale și de investiții europene în sprijinul transpunerii recomandărilor specifice fiecărei țări și ia act de propunerea pe care Comisia a prezentat-o statelor membre cu privire la finanțarea asistenței tehnice; subliniază faptul că aceste fonduri nu ar trebui utilizate exclusiv pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, deoarece în caz contrar este posibil ca alte domenii de investiții importante să fie ignorate;

48.  își manifestă sprijinul pentru dezvoltarea unui proces de convergență economică și socială în sens ascendent pentru stimularea coeziunii sociale, economice și teritoriale în interiorul statelor membre și al regiunilor lor și între acestea, dar subliniază că acest lucru trebuie considerat drept un proiect comun, în care dialogul social și implicarea tuturor părților interesate relevante joacă un rol cheie; relevă faptul că politica socială reprezintă un domeniu de politică în cazul căruia UE și statele membre exercită competențe partajate, precum și faptul că rolul UE în acest domeniu se limitează la sprijinirea și completarea activităților statelor membre, în conformitate cu articolul 153 din TFUE și cu principiul subsidiarității;

49.  solicită abordarea inegalităților economice care reprezintă un obstacol în calea creșterii economice pe termen lung; subliniază faptul că diviziunile dintre regiunile cele mai sărace și restul UE se adâncesc și solicită acțiuni punctuale urgente la nivel european și național pentru promovarea coeziunii și a creșterii în aceste regiuni; invită, așadar, Comisia și statele membre să intensifice investițiile strategice în vederea creșterii nivelului de competitivitate, pentru a respecta articolul 174 din TFUE, în special în regiunile care prezintă dezavantaje naturale sau demografice grave și permanente;

50.  invită Comisia să îmbunătățească aplicarea articolului 349 din TFUE pentru a permite o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice într-o Europă a regiunilor, aplicând politici diferențiate la nivelul UE pentru a garanta astfel echitatea între diversele regiuni și pentru a promova o convergență în sens ascendent; subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare o atenție specială regiunilor ultraperiferice, nu numai prin alocarea de fonduri, ci și prin monitorizarea impactului pe care îl pot avea politicile europene asupra situației lor sociale și asupra ratelor de ocupare a forței de muncă existente la nivelul acestora; solicită Comisiei să se asigure că deciziile europene și alocarea de fonduri sunt însoțite de o monitorizare corespunzătoare, astfel încât acestea să reflecte îmbunătățirea semnificativă a bunăstării cetățenilor din regiunile ultraperiferice;

51.  solicită Comisiei, în contextul evaluării intermediare a cadrului financiar multianual (CFM), să studieze posibilitatea creșterii finanțării acordate FSE pentru a asigura caracterul adecvat al obiectivelor sale și pentru a ține seama de noile provocări care au fost încorporate, precum șomajul pe termen lung sau integrarea refugiaților; solicită, totodată, instituirea unui program specific, care să fie integrat în CFM, după cum s-a convenit, și care să fie dedicat subregiunilor UE unde rata șomajului depășește 30 %;

Incluziunea socială ca oportunitate pentru societate

52.  salută reînnoirea orientărilor integrate ale Strategiei Europa 2020; subliniază că relevanța Strategiei Europa 2020 a crescut de la elaborarea acesteia și solicită statelor membre să își intensifice eforturile în vederea punerii în aplicare efective a strategiei; solicită Comisiei și Consiliului să monitorizeze cu mai multă atenție implementarea acestei strategii la nivel global și național; consideră că este necesar să se inițieze procesul de elaborare a unei strategii ulterioare pentru perioada post-2020, utilizând drept repere obiectivele de dezvoltare durabilă;

53.  este preocupat de faptul că locurile de muncă nu mai pot garanta, prin ele însele, protecția lucrătorilor împotriva riscului sărăciei și nu mai reprezintă mijlocul cel mai eficace de asigurare a incluziunii sociale, în condițiile în care 12,7 % din populația aflată la vârsta angajării este reprezentată de lucrători săraci (conform datelor din 2014, ceea ce reprezintă o creștere față de nivelul de 11 % înregistrat în 2009); solicită Comisiei să propună o strategie integrată de combatere a sărăciei în UE, pentru a aborda caracterul multidimensional al sărăciei pentru toate grupurile, în special pentru cele mai vulnerabile, și să promoveze incluziunea activă integrată, la baza căreia să se afle dreptul la o protecție socială corespunzătoare; în acest sens, își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o inițiativă care să promoveze introducerea veniturilor minime în statele membre, fără a aduce atingere principiului subsidiarității;

54.  solicită statelor membre să introducă și să monitorizeze sisteme mai eficiente, mai eficace și mai incluzive de protecție socială și de sprijin bănesc, pentru a se asigura că aceste sisteme garantează un standard de viață adecvat pentru persoanele aflate în șomaj și pentru cele care se confruntă cu riscul de sărăcie și de excluziune socială, garantând totodată faptul că acestea nu duc la dependență socială și asigură accesul la educație, la formare și la oportunități de integrare pe piața muncii; invită Comisia și statele membre să facă schimb de bune practici privind eficacitatea măsurii de garantare a unui venit minim din perspectiva reducerii inegalităților și a excluziunii sociale în Europa;

55.  încurajează statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru a asigura incluziunea socială a refugiaților, a migranților în situație de ședere legală în UE și a solicitanților de azil, în conformitate cu prevederilor actelor legislative relevante în domeniul azilului; cu toate acestea, subliniază că aceste măsuri pot fi eficace doar dacă sunt puse în aplicare deopotrivă de toate statele membre; consideră că o astfel de abordare va necesita alocarea unor resurse corespunzătoare care, în situația fragilă actuală, nu pot fi asigurate doar de statele membre; solicită Comisiei să asigure resursele financiare necesare pentru a elabora o abordare holistică a migrației, în contextul evaluării intermediare a cadrului financiar multianual (CFM); solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a-i ajuta pe refugiați să se stabilească și să se integreze, precum și să se asigure că serviciile publice dispun de suficiente resurse și că se poate realiza o estimare anticipată a nevoilor, pentru a facilita tranziția fără sincope a refugiaților către piața muncii, fiind necesar să se prevadă, totodată, mecanisme de recunoaștere a competențelor și a calificărilor; consideră că autoritățile locale și partenerii sociali ar trebui să joace un rol fundamental în facilitarea integrării adecvate a migranților pe piața muncii și în prevenirea abuzurilor asupra acestora la locul de muncă;

56.  îndeamnă statele membre să transpună integral în legislația națională și să pună în aplicare toate dispozițiile incluse în Agenda europeană privind migrația, astfel cum a fost actualizată; regretă faptul că Comisia a trebuit să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva mai multor state membre, inclusiv scrisori de punere în întârziere către 19 state membre care nu au luat măsurile necesare pentru a transpune Directiva privind condițiile de primire; sprijină Comisia în eforturile sale de consolidare a Agendei europene privind migrația;

57.  aduce în atenția statelor membre, având în vedere îmbătrânirea demografică a cetățenilor europeni și ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor în anumite regiuni ale UE, riscul social reprezentat de imposibilitatea garantării funcționării durabile, sigure, adecvate și eficace a regimurilor de securitate socială în deceniile viitoare; încurajează, prin urmare, statele membre să elaboreze strategii care să asigure menținerea mai multor persoane ca parte activă a forței de muncă în cadrul societății;

58.  invită Comisia și statele membre să coopereze pentru eliminarea obstacolelor din calea mobilității neîngrădite a forței de muncă, întrucât libera circulație este un drept fundamental în UE, și să acționeze pentru a crește, pe de o parte, rata ocupării forței de muncă și pentru a asigura, pe de altă parte, că lucrătorii mobili din UE beneficiază de un tratament echivalent cu cel aplicabil lucrătorilor naționali și sunt protejați împotriva abuzurilor și a discriminării, garantând totodată că drepturile lor sociale și de încadrare în muncă sunt respectate;

59.  invită Comisia și statele membre să sprijine mobilitatea forței de muncă în interiorul UE și pe tot teritoriul acesteia, ca modalitate de a crea oportunități pentru lucrători și pentru întreprinderi; solicită statelor membre să folosească și să promoveze instrumentele europene disponibile pentru a facilita această mobilitate a forței de muncă, în special rețeaua europeană de locuri de muncă EURES; în cazul regiunilor transfrontaliere, unde mobilitatea forței de muncă este cu adevărat ridicată, încurajează statele membre să creeze parteneriate transfrontaliere în cadrul EURES, pentru a-i ajuta pe lucrători în proiectele lor de mobilitate;

60.  solicită Comisiei să conceapă un plan concret de utilizare a semestrului european pentru a pune în aplicare principiile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

61.  afirmă că dialogul social este un instrument fundamental de îmbunătățire a condițiilor de lucru și că, pentru a asigura condițiile optime pentru dialogul între partenerii sociali, condițiile prealabile care trebuie îndeplinite sunt existența unor sindicate puternice, implicarea angajaților în problemele întreprinderii și consolidarea contractelor colective; solicită Comisiei și statelor membre să amelioreze calitatea dialogului social inclusiv la nivel european, asigurând consultări oportune și semnificative cu partenerii sociali și permițând analiza necesară și integrarea propunerilor în procesele decizionale;

62.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru combaterea dumpingului social și a dumpingului salarial în UE, care provoacă daune semnificative lucrătorilor afectați și sistemelor de protecție socială din statele membre; solicită, de asemenea, includerea partenerilor sociali la toate nivelurile în aceste eforturi;

Mai buna coordonare a semestrului european

63.  salută recomandarea Comisiei privind zona euro, prin care se consolidează analizarea și definirea în comun a strategiilor sociale și economice ale statelor membre în cadrul UEM, subliniind necesitatea reconcilierii acestor criterii; cu toate acestea, avertizează în legătură cu posibilitatea dezvoltării unei UE pe două niveluri;

64.  consideră că recomandarea privind zona euro trebuie să constituie punctul de plecare pentru eforturile de consolidare a dimensiunii sociale, sub următoarele aspecte:

   (a) mecanisme mai performante de responsabilizare democratică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, inclusiv posibilitatea încheierii unui acord interinstituțional cu Parlamentul European, asigurând crearea condițiilor necesare pentru ca parlamentele naționale ale tuturor țărilor din zona euro să poată urmări fiecare etapă a procesului semestrului european;
   (b) garantarea unei dimensiuni sociale menite să protejeze economia socială de piață a Europei, adoptând măsurile necesare pentru îmbunătățirea plafoanelor de salarizare, obiectiv care poate fi atins, după caz și cu respectarea principiului subsidiarității, prin stabilirea unor salarii minime la niveluri adecvate și prin implicarea partenerilor sociali;
   (c) reuniuni comune ale Consiliului EPSCO și ale Consiliului ECOFIN pentru a promova politici socioeconomice coordonate, menite să consolideze competitivitatea în Europa și să stimuleze creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă de calitate;
   (d) reuniuni ale miniștrilor muncii și pe probleme sociale din zona euro, pentru o mai bună integrare a dimensiunii sociale și pentru o abordare corespunzătoare a dezechilibrelor sociale;

65.  solicită Comisiei să prezinte, cât mai curând posibil, o propunere privind instituirea unui pilon al drepturilor sociale, care să poată asigura condiții echitabile de concurență la nivelul UE, ca o contribuție la eforturile de instituire a unei piețe a muncii cu adevărat echitabile și cu caracter paneuropean și ca modalitate de a stimula convergența economică și socială ascendentă, cu scopul de a elimina disparitățile economice și sociale existente în interiorul statelor membre și între acestea;

66.  solicită Comisiei să asigure o monitorizare și acțiuni subsecvente adecvate în cazul punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări și să se asigure că se acordă atenția cuvenită problemelor legate de ocuparea forței de muncă și de incluziunea socială;

67.  solicită consolidarea rolului Strategiei Europa 2020 pentru creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să se ia măsuri pentru a garanta că obiectivele acesteia, îndeosebi cele cu caracter social, se reflectă în mod egal în toate instrumentele semestrului, inclusiv în recomandările specifice fiecărei țări;

68.  salută delimitarea clară de către Comisie a unei faze europene, respectiv naționale, în cadrul semestrului european; subliniază necesitatea unei mai strânse coordonări între instituțiile europene în elaborarea, aplicarea și evaluarea strategiei europene pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii; solicită Comisiei să stabilească o agendă clară în acest sens, cu implicarea partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, precum și a altor părți interesate relevante din cadrul societății civile, asigurându-se că Consiliul European de primăvară își menține rolul primordial în cadrul calendarului de stabilire a priorităților de politică, pe baza informațiilor primite de la Comisie, de la Parlament și de la Consiliu; consideră că Comisia ar putea să își asume responsabilitatea de a monitoriza măsurile întreprinse pentru a da curs sugestiilor de punere în aplicare a anumitor recomandări specifice fiecărei țări formulate pe baza „consultării cu partenerii sociali” și de a raporta cu privire la acestea;

69.  consideră că, în vederea corelării politicilor europene și naționale în materie de creștere și a garantării eficienței acestora în practică, este indispensabilă consolidarea rolului partenerilor sociali atât la nivel european, cât și național; subliniază că dialogul social trebuie să fie o componentă nelipsită a tuturor fazelor semestrului european, pentru a se înregistra progrese cu privire la convergența în sens ascendent și pentru se asigura echilibrul între competitivitate și echitate; în acest sens, salută eforturile Comisiei de a relansa dialogul social și abordarea integrată introdusă prin Analiza anuală a creșterii pentru 2015; subliniază totuși că, în multe state membre, situația se menține fragilă la nivel național;

70.  consideră că Comisia ar putea consolida rolul responsabililor semestrului european, definindu-le mai bine obiectivele și funcțiile;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.
(2) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0401.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0389.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0068.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2014)0060.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2014)0010.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2014)0043.
(12) Texte adoptate, P6_TA(2009)0062.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0033.
(14) http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_RO.pdf
(15) http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89⟨Id=en≠wsId=2193&furtherNews=yes
(16) http://www.eurofound.europa.eu/european-working-conditions-surveys-ewcs
(17) Raport comun privind ocuparea forței de muncă 2016, p. 2.
(18) ttp://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_RO.pdf
(19) Study on Precarious Work and Social Rights (Studiu privind munca precară și drepturile sociale) (VT/2010/084), p. 164-170.
(20) Populația inactivă totală raportată la persoanele încadrate în muncă cu vârsta între 20 și 64 de ani.
(21) http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=9770&langId=en
(22) Prevăzută în recomandarea Comisiei din 12 martie 2014 (C(2014)1500).
(23) Raport comun privind ocuparea forței de muncă 2016, p. 19.


Guvernanţa pieţei unice în cadrul semestrului european 2016
PDF 358kWORD 119k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2016 (2015/2256(INI))
P8_TA(2016)0060A8-0017/2016

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2015(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2014(3) și răspunsul ulterior al Comisiei adoptat la 28 mai 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice(5) și răspunsul ulterior al Comisiei adoptat la 8 mai 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 21 octombrie 2015 de recomandare a Consiliului privind instituirea de consilii naționale de competitivitate în cadrul zonei euro (COM(2015)0601),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2016 - Consolidarea redresării și stimularea convergenței” (COM(2015)0690),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la provocările la adresa mediilor de investiții din statele membre (SWD(2015)0400),

–  având în vedere documentul strategic al Laboratorului Bruegel privind limitările coordonării politicilor în zona euro în cadrul semestrului european din noiembrie 2015,

–  având în vedere raportul trimestrial al Comisiei privind zona euro (Quarterly Report on the Euro Area - QREA), vol. 14, nr. 2,

–  având în vedere studiul efectuat de Serviciul de cercetare al Parlamentului European privind „Costurile non-Europei pe piața unică” în septembrie 2014,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550) și raportul privind integrarea pieței unice și competitivitatea în UE și în statele sale membre (SWD(2015)0203),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere ediția din 2015 a Tabloului de bord online al pieței interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012 pe tema implementării directivei privind serviciile (COM(2012)0261), actualizată în octombrie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 27-28 iunie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24-25 octombrie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 decembrie 2013,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0017/2016),

A.  întrucât UE se confruntă cu diferite provocări la nivel intern și internațional, cum ar fi creșterea economică lentă, niveluri ridicate ale șomajului și, în special, o intensă concurență internațională;

B.  întrucât semestrul european vizează ameliorarea coordonării politicilor economice și fiscale în întreaga UE-28 cu scopul de a crește stabilitatea, a promova creșterea economică și ocuparea forței de muncă și a consolida competitivitatea;

C.  întrucât este absolut necesar să se mobilizeze toate modalitățile de stimulare a economiei și competitivității UE;

D.  întrucât piața unică constituie una dintre pietrele de temelie ale UE, precum și una dintre realizările sale majore; întrucât, pentru a stimula eficient creșterea economică și a stabiliza economia, semestrul european trebuie să includă în egală măsură piața unică și politicile care vizează finalizarea acesteia;

E.  întrucât o piață unică favorabilă incluziunii sociale, cu o guvernanță îmbunătățită, care favorizează o reglementare de calitate și o concurență mai bună, constituie un instrument esențial pentru a îmbunătăți creșterea economică, ocuparea forței de muncă și competitivitatea și pentru a menține încrederea sectorului economic și a consumatorilor;

F.  întrucât modificările tehnologice, societale și de comportament au un impact considerabil asupra comportamentului sectorului economic și al consumatorilor, creând numeroase oportunități economice și aspecte problematice la care cadrul pieței unice trebuie să facă față;

G.  întrucât, înainte de toate, respectarea normelor existente în cadrul semestrului european și al pieței unice va oferi o perspectivă reală a caracterului adecvat sau a deficiențelor normelor actuale;

Piața unică - instrument important de stimulare a competitivității UE, a creării de locuri de muncă și a creșterii economice

1.  reiterează faptul că piața unică constituie una dintre pietrele de temelie ale UE; subliniază că, pentru a stimula eficient creșterea economică și a stabiliza economiile statelor membre, semestrul european trebuie să includă în egală măsură piața unică și politicile care vizează finalizarea acesteia;

2.  subliniază că piața unică este coloana vertebrală a economiilor statelor membre și a proiectului de integrare europeană în ansamblu; subliniază avantajele economice ale pieței unice, cum ar fi standardizarea produselor și integrarea piețelor, economii de scară, o concurență mai intensă și condiții de concurență echitabile pentru 500 de milioane de consumatori din cele 28 de state membre, oferind, îndeosebi, o gamă mai largă de produse și servicii de înaltă calitate, precum și prețuri mai mici pentru consumatori;

3.  subliniază importanța de a aprofunda piața unică pentru a asigura o creștere economică structurală și sustenabilă cu scopul de a atrage și promova investițiile, în contextul normelor în materie de transparență și eficiență, ceea ce va contribui la crearea de locuri de muncă și la creșterea prosperității în rândul cetățenilor din statele membre; îndeamnă Comisia să monitorizeze în mod sistematic punerea în aplicare și asigurarea respectării normelor privind piața unică prin intermediul recomandărilor specifice fiecărei țări, în special în cazul în care normele respective au o contribuție semnificativă la reformele structurale;

4.  consideră că este necesar să se faciliteze un mediu propice de inițiativă economică și de dezvoltare a afacerilor, care să încurajeze competitivitatea și cooperarea intre IMM-uri și să valorifice astfel potențialul industrial al inovării, cercetării și tehnologiei;

5.  ia act de efortul recent al serviciilor Comisiei de a identifica și defini provocările la adresa investițiilor și de a elabora profilurile de investiții specifice fiecărei țări;

6.  se declară preocupat că gradul de aplicare a recomandărilor emise în cadrul semestrului european pentru 2011-2014 a fost mai slab decât se aștepta; prin urmare, invită Comisia să propună un mecanism care să încurajeze țările să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări;

7.  salută faptul că noul proces al semestrului european a fost simplificat de Comisie și înțelege că numărul de recomandări specifice fiecărei țări a scăzut, cu scopul de a propune recomandări axate mai mult pe prioritățile țărilor; constată că analiza anuală a creșterii acordă o atenție mai mare aspectelor legate de piața unică decât celor legate de recomandările specifice fiecărei țări;

8.  își reiterează apelul de a include pilonul pieței unice în semestrul european, printr-un sistem de monitorizare periodică, de identificare a obstacolelor specifice fiecărei țări în calea pieței unice și de evaluare a integrării pieței unice și a competitivității, axat pe un set de priorități în care măsurile luate ar genera impactul maxim pentru creștere și locuri de muncă, cum ar fi dezvoltarea sustenabilă a întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor; consideră că acest sistem ar trebui să prevadă o importantă bază de date, un set de indicatori calitativi și cantitativi, care să vizeze, printre altele, măsurarea efectelor economice a aplicării normelor pieței unice, analize comparative și evaluări inter pares, precum și schimburi de bune practici;

9.  salută raportul 2015 privind integrarea pieței unice și competitivitatea în UE și în statele sale membre; constată că acest raport, care înlocuiește atât raportul privind integrarea pieței unice inclus anterior în analiza anuală a creșterii, precum și raportul privind situația industriei europene, a fost publicat ca document însoțitor al Comunicării privind strategia pieței unice și nu cum s-a procedat anterior, ca anexă la analiza anuală a creșterii; solicită ca raportul să fie dezvoltat în continuare și integrat în pilonul de guvernanță a pieței unice, ca bază pentru evaluarea anuală a progreselor înregistrate de piața unică; consideră că raportul ar trebui să fie integrat în secțiunea specifică referitoare la piața unică din analiza anuală a creșterii, din recomandările specifice fiecărei țări și din dialogul structurat și periodic cu statele membre privind conformitatea cu piața unică;

10.  salută intenția Comisiei de a analiza în continuare provocările identificate specifice fiecărei țări în ceea ce privește investițiile, în cadrul semestrului european, în special în rapoartele de țară și prin dezbateri tematice în cadrul Consiliului;

11.  atrage atenția asupra faptului că multe dintre aspectele problematice identificate în domeniul investițiilor au legătură cu funcționarea pieței unice și cu transpunerea și punerea în aplicare a legislației privind piața unică; solicită Comisiei să monitorizeze cu rigurozitate măsurile ulterioare luate de către statele membre privind problemele și obstacolele identificate în calea investițiilor, să se implice într-un dialog structurat periodic pe tema conformității cu statele membre și să își utilizeze competențele pentru a lua măsuri atunci când este cazul, în scopul de a elimina obstacolele nejustificate și disproporționate din calea pieței unice;

12.  subliniază că orice proces de revizuire a semestrului european trebuie să permită implicarea adecvată a Parlamentului European, precum și a parlamentelor naționale și regionale și a tuturor părților interesate, inclusiv a organizațiilor patronale și a sindicatelor, nu doar pentru a crește gradul de asumare a semestrului european, ci și pentru a crește nivelul de punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări;

13.  subliniază importanța unei abordări favorabile incluziunii, transparente și generatoare de reforme relevante și necesare prin intermediul semestrului european;

Potențialul neexploatat al pieței unice

14.  reamintește necesitatea de a realiza reforme economice și sociale adecvate și echitabile și de a combate birocrația și protecționismul, pentru a îmbunătăți productivitatea și competitivitatea economiei europene;

15.  subliniază că, în pofida lipsei unor bariere tarifare clare pe piața unică, există încă un număr foarte mare de bariere netarifare diferite; încurajează instituțiile europene, statele membre și toate părțile interesate relevante să lanseze o dezbatere constructivă pe această temă pentru a depăși barierele netarifare în cadrul UE;

16.  regretă că în anumite state membre există deficiențe considerabile în ceea ce privește transpunerea Directivei privind serviciile, acoperind activități ce depășesc 45 % din PIB-ul și locurile de muncă din UE, printre altele din cauza unui număr considerabil de norme și reglementări naționale, care nu sunt întotdeauna în favoarea interesului general;regretă, de asemenea, că procedura de notificare nu este întotdeauna respectată;

17.  salută modernizarea Directivei privind calificările profesionale, ce propune un sistem mai eficient de recunoaștere a calificărilor în sprijinul mobilității forței de muncă; observă că legislația privind profesiile reglementate, precum și rezervele de activități variază între statele membre;

18.  salută intenția Comisiei de a analiza o inițiativă de introducere a unui pașaport privind serviciile și a unui modul de notificare armonizat, cu condiția ca această inițiativă să conducă la mai multă transparență în ceea ce privește capacitățile de acțiune a furnizorilor de servicii transfrontaliere și la reducerea birocrației și a poverii administrative; subliniază că o eventuală inițiativă nu ar trebui să conducă la introducerea principiului țării de origine; cu toate acestea, ar fi necesar să se clarifice mai mult profilul acestei propuneri; consideră că pașaportul privind serviciile reprezintă o soluție temporară până la realizarea unei piețe unice complet integrate;

19.  subliniază că piața achizițiilor publice constituie o parte semnificativă a pieței unice în întregul ei și contribuie în mod considerabil la creșterea economică a statelor membre și a întreprinderilor, precum și la crearea de locuri de muncă și la competitivitate; solicită Comisiei să sprijine transparența achizițiilor publice în sectorul public, concurența transfrontalieră și o mai bună utilizare a resurselor publice, precum și standardele sociale și de mediu;

20.  reamintește că, în 2014, UE a adoptat o revizuire majoră a cadrului UE privind achizițiile, simplificând procedurile, făcând normele mai flexibile și adaptându-le pentru a servi mai bine alte politici din sectorul public;

21.  subliniază că există încă ineficiențe semnificative în domeniul achizițiilor publice în statele membre care limitează expansiunea transfrontalieră și creșterea economică a piețelor interne; subliniază necesitatea ca statele membre să transpună și să pună în aplicare în mod adecvat și la timp legislația privind achizițiile publice și concesiunile; consideră că punerea corectă în aplicare a procedurii din 2007 privind măsurile reparatorii ar asigura că achizițiile publice sunt mai eficiente, mai eficace și mai transparente;

22.  salută al doilea program privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA²), care a început la 1 ianuarie 2016 și care va sprijini dezvoltarea unor soluții digitale interoperabile, disponibile gratuit în Europa pentru toate administrațiile publice, întreprinderile și cetățenii interesați;

23.  subliniază că dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a guvernării electronice în statele membre va constitui un instrument vital pentru ca întreprinzătorii să poată opera cu mai multă facilitate pe piața unică, iar consumatorii să își poată exercita drepturile; solicită, prin urmare, Comisiei să se angajeze în favoarea dezvoltării guvernării electronice, aceasta fiind o prioritate fundamentală și urgentă;

24.  subliniază că sectorul privat constituie un motor esențial pentru o creștere durabilă și pentru crearea de locuri de muncă; subliniază că reglementările și practicile naționale, cuplate cu o transpunere inadecvată a principiului recunoașterii reciproce, pot crea bariere inutile și dăunătoare pentru mediul de afaceri și consumatori; invită Comisia și statele membre să asigure respectarea corectă și o mai bună aplicare a principiului recunoașterii reciproce, precum și instrumente eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru reglementarea diferendelor;

25.  invită Comisia să consulte părțile interesate pentru a identifica sectoarele și piețele în care aplicarea principiului recunoașterii reciproce este insuficientă sau problematică;

26.  consideră că consolidarea rolului actualelor puncte de informare despre produse ca puncte unice de acces pentru aspecte ținând de piața unică, relevante pentru agenții economici, va permite o mai bună înțelegere și cunoaștere a legislației aplicabile;

27.  subliniază că aplicarea unor măsuri mai favorabile pentru lansarea de noi întreprinderi și IMM-uri poate avea ca rezultat intensificarea inovării și a creării de locuri de muncă și genera o creștere sustenabilă; reamintește că există numeroase obstacole, unele de natură birocratică, care împiedică dezvoltarea IMM-urilor la nivel național și internațional; solicită identificarea și eliminarea obstacolelor care împiedică creșterea la nivel național și internațional;

28.  subliniază că acumularea de capitaluri tangibile și intangibile în UE a fost mai puțin intensă în perioada de după criză în comparație cu concurenții, ceea ce este în detrimentul dezvoltării economice și sociale; subliniază că investițiile, inclusiv în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, sunt extrem de importante pentru a restabili productivitatea și creșterea pe termen lung în UE; consideră că, pentru a schimba această tendință negativă, este necesar să se aprofundeze piața unică și să se elimine obstacolele din calea investițiilor; solicită ca investițiile să fie orientate către finanțarea economiei reale și să se ia măsuri susținute în continuare pentru a atinge acest obiectiv;

29.  solicită abolirea imediată a restricțiilor teritoriale nejustificate cunoscute ca blocare geografică, în special prin aplicarea integrală a articolului 20 din Directiva privind serviciile, punând astfel capăt discriminărilor privind accesul la bunuri și servicii, precum și discriminărilor nejustificate de preț bazate pe localizarea geografică sau pe naționalitate;

30.  solicită actualizarea imediată a sistemului european de standardizare pentru sprijinirea politicilor UE în domeniul inovării digitale, al protecției ciberneticii și al unei interoperabilități îmbunătățite;

31.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare în mod adecvat și la timp normele pieței unice și să asigure respectarea acestora; subliniază importanța de a pune în aplicare recomandările specifice fiecărei țări – inclusiv reformele piețelor naționale de produse și servicii – în deblocarea potențialului de creștere al statelor membre;

32.  consideră că statele membre trebuie să își intensifice eforturile pentru a-și moderniza administrațiile publice, oferind servicii digitale mai multe și mai accesibile pentru cetățeni și întreprinderi și pentru a facilita cooperarea transfrontalieră și interoperabilitatea administrațiilor publice;

O piață unică pentru secolul XXI

33.  subliniază că noțiunea de economie modernă evoluează rapid din cauza progreselor tehnologice și digitale, a concurenței internaționale mai acerbe și a tendințelor în comportamentul actorilor economici și al consumatorilor;

34.  observă estomparea delimitării dintre produse și servicii; subliniază importanța crescândă a serviciilor dedicate întreprinderilor și a sistemelor cu produse și servicii integrate; consideră că cadrul juridic al pieței unice trebuie să se adapteze acestor transformări;

35.  salută noile modele de afaceri ale economiei colaborative și recunoaște potențialul lor enorm de inovare, care ar trebui exploatat în conformitate cu standardele juridice și de protecție a consumatorilor existente, precum și respectând condițiile concurențiale echitabile; subliniază importanța de a asigura cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltarea și prosperitatea economiei colaborative; invită Comisia să adopte o abordare strategică care să le permită întreprinderilor de consum colaborativ să concureze cu întreprinderile tradiționale într-un mediu echitabil;

36.  subliniază că modelele de investiții ale întreprinderilor au cunoscut modificări importante, investițiile în active intangibile au crescut ca volum și importanță în comparație cu investițiile în active tangibile; subliniază că, față de activele intangibile, doar 17% din investițiile întreprinderilor sunt în beneficiul cercetării și dezvoltării științifice; solicită factorilor politici să depună eforturi pentru a înlătura barierele de reglementare care împiedică realizarea întregului potențial al acestui nou vector de inovare;

37.  salută strategia privind piața unică care schițează modul în care diverse acțiuni ale Comisiei (uniunea piețelor de capital, piața unică digitală, uniunea energetică etc.) vizează un obiectiv principal – valorificarea potențialului pieței unice a UE; subliniază că în Comunicarea referitoare la strategia privind piața unică se prevede că piața unică ar trebui să reprezinte un aspect căruia să i se acorde o atenție mai mare în cadrul procesului semestrului european;

38.  salută strategia pentru piața unică digitală ca fiind abordarea corectă pentru adaptarea UE la era digitală; solicită prezentarea și implementarea rapidă a acestei strategii pentru a asigura că UE recâștigă terenul pierdut prin adoptarea lentă a tehnologiilor digitale în trecut; consideră, în acest sens, că este nevoie de o alocare a resurselor de la nivel național și european pentru a asigura infrastructura necesară, cu precădere în zonele rurale; ia act de faptul că este, de asemenea, important să se promoveze inovarea digitală și îmbunătățirea interoperabilității și că o atenție deosebită ar trebui să se acorde problemei securității cibernetice;

39.  subliniază că un serviciu de coletărie mai accesibil, mai convenabil, mai eficient și cu o calitate mai ridicată constituie o condiție preliminară esențială pentru un comerț electronic transfrontalier prosper în beneficiul IMM-urilor și al consumatorilor în special;

40.  reamintește că integrarea pieței unice pentru bunuri și servicii este aproape întotdeauna susținută de date, interoperabilitatea fiind catalizatorul ce facilitează comunicarea de-a lungul lanțului de aprovizionare și asigură o comunicare eficientă între componentele digitale; solicită Comisiei să inițieze fără întârziere actualizarea cadrului european de interoperabilitate, împreună cu un plan de standardizare integrată care să identifice și să definească prioritățile-cheie;

41.  subliniază că investițiile publice și private în rețele de comunicații rapide și ultrarapide constituie o cerință pentru orice progres digital și trebuie încurajat printr-un cadru de reglementare european stabil care să le permită tuturor actorilor să facă investiții, inclusiv în zone rurale și îndepărtate;

42.  subliniază importanța de a pune în aplicare cu succes Fondul european de investiții strategice pentru a maximiza investițiile și a sprijini întreprinderile inovatoare în diferite etape de finanțare a dezvoltării lor; subliniază, în cazurile de disfuncționalitate a pieței, că este important să se exploateze pe deplin fondurile publice disponibile deja pentru investiții digitale și să se faciliteze sinergiile între programele UE, cum ar fi Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei, alte fonduri structurale relevante și alte instrumente;

43.  invită Comisia să evalueze dacă actuala strategie privind banda largă pentru rețele fixe și mobile, inclusiv obiectivele, are un viitor sigur și îndeplinește condițiile de înaltă conectivitate pentru toți, pentru a evita diviziunea digitală, și garantează satisfacerea necesităților economiei bazate pe date, precum și dezvoltarea rapidă a tehnologiei 5G;

44.  subliniază că UE ar trebui să-și consolideze avantajul concurențial prin crearea unei pepiniere perfecte pentru întreprinderi inovatoare, însă acest lucru necesită o politică industrială modernă și o infrastructură mai bine integrată care să pună accentul prioritar pe adoptarea tehnologiei și pe un mediu de reglementare favorabil inovațiilor și întreprinzătorilor; solicită ca orice viitor cadru digital propus să fie accesibil, favorabil incluziunii și să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

Guvernanța pieței unice

45.  subliniază că, pentru o mai bună guvernanță a pieței unice și asumarea la toate nivelurile, este necesar să se clarifice împărțirea sarcinilor între diferitele niveluri și să se prevadă cadre care să ofere stimulente mai bune și să asigure o responsabilitate clară pentru punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației privind piața unică, cu scopul de a da acesteia un nou impuls;

46.  subliniază că responsabilitatea pe multiple niveluri a unei guvernanțe eficiente a pieței interne s-ar putea realiza în mod eficace, pe de o parte, printr-o mai bună reglementare și, pe de altă parte, prin îmbunătățirea culturii aplicării dispozițiilor; solicită dezvoltarea capitalului uman, printre altele, printr-o mai mare disponibilitate a informațiilor și o instruire adecvată, pentru a crește nivelul de cunoștințe și de conștientizare;

47.  solicită Comisiei să se asigure că statele membre pun cu consecvență în aplicare normele pieței unice, făcând uz de toate informațiile, datele și instrumentele aflate la dispoziția sa și impunând consecințele prevăzute în tratate în cazurile în care statele membre nu respectă politicile și legislația UE;

48.  subliniază importanța monitorizării și a colectării de date, precum și necesitatea unui sistem integrat și robust; este preocupat de faptul că informațiile privind consultarea publică în majoritatea cazurilor sunt disponibile într-o singură limbă, fapt care nu permite tuturor părților interesate să facă observații asupra chestiunilor importante și a propunerilor; consideră că ar trebui să se aibă în vedere datele și dovezile acumulate la luarea de decizii strategice vitale pentru finalizarea pieței unice, reducerea decalajelor dintre statele membre și consolidarea guvernanței pieței unice, de exemplu atunci când se stabilesc prioritățile de acțiune și de aplicare, când se evaluează integrarea și competitivitatea pieței unice, precum și în cadrul dialogului structurat cu statele membre privind conformitatea cu piața unică ;

49.  invită Comisia să elaboreze un raport anual privind barierele existente în calea pieței unice din diferite state membre și UE în ansamblu și să emită recomandări, în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări, care să vizeze înlăturarea acestora; subliniază că piața unică ar trebui să joace un rol mai important în recomandările specifice fiecărei țări;

50.  solicită Comisiei să utilizeze toate măsurile disponibile, inclusiv procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, după caz, pentru a asigura punerea deplină în aplicare a legislației pieței unice; își manifestă îngrijorarea cu privire la durata excesivă a recursurilor introduse în urma procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în cazul în care se examinează sau se solicită reparații privind încălcarea normelor pieței unice, și își exprimă preocuparea cu privire la numărul extrem de ridicat al cazurilor pendinte;

51.  ia act de beneficiile oferite de SOLVIT; solicită ca SOLVIT să fie consolidat și conectat mai bine cu serviciile Comisiei și cu baze de date și proiecte deja existente, cum ar fi CHAP și EU Pilot, pentru a crea sinergii informaționale și a schimba bune practici; solicită Comisiei să urmărească în mod consecvent cauzele nesoluționate; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure sprijinul și expertiza necesare pentru ca SOLVIT să soluționeze în mod eficient cazurile primite;

52.  este de părere că autoritățile de supraveghere a pieței din cadrul pieței unice trebuie consolidate, conectate mai bine și dotate cu personalul necesar pentru a face față provocărilor actuale, în special cele din concurența globală; îndeamnă autoritățile naționale de supraveghere a pieței să coopereze mai îndeaproape și să procedeze la schimburi de informații și de bune practici pentru a soluționa diferitele forme de concurență neloială de pe piața unică, printre care numărul ridicat de produse ilegale și neconforme ce cauzează pierderi considerabile întreprinderilor ce respectă legislația și prezintă riscuri ridicate pentru consumatori, îndeosebi pentru cei mai vulnerabili; este extrem de preocupat de întârzierea înregistrată de Consiliul Uniunii Europene în adoptarea pachetului de acte legislative privind siguranța produselor și supravegherea pieței, ceea ce este în detrimentul siguranței produselor din UE; invită Consiliul să îl adopte imediat;

53.  salută inițiativa Comisiei de a crea un portal general accesibil care să raționalizeze și să simplifice accesul la informații și să promoveze platformele pentru utilizatori deja existente; subliniază rolul autorităților naționale și regionale în promovarea acestor platforme, facilitând accesul la acestea și contribuind la informarea utilizatorilor; solicită Comisiei să consolideze și să simplifice în continuare instrumentele online ale pieței unice;

54.  recunoaște importanța principiilor privind o mai bună reglementare și a inițiativei REFIT, precum și necesitatea asigurării unui cadru juridic stabil și predictibil în elaborarea de noi inițiative legislative; subliniază faptul că principiul unei mai bune legiferări nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii și al statelor membre de a legifera în domenii esențiale, de interes general, cum ar fi sănătatea și mediul;

o
o   o

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0067.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0069.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0130.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0038.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0054.


Deschiderea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Tunisia
PDF 366kWORD 121k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la deschiderea negocierilor pentru un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Tunisia (2015/2791(RSP))
P8_TA(2016)0061B8-0255/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere deschiderea, la 13 octombrie 2015, a negocierilor pentru un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Tunisia,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 3, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere declarațiile comisarului Cecilia Malmström din 13 octombrie 2015, de la Tunis, cu ocazia deschiderii negocierilor pentru acordul de liber schimb cuprinzător și aprofundat între UE și Tunisia,

–  având în vedere decizia din 9 octombrie 2015 de a conferi Premiul Nobel pentru Pace pe 2015 Cvartetului pentru dialog național ce reprezintă societatea civilă tunisiană,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene privind Tunisia din 20 iulie 2015(1),

–  având în vedere recomandarea nr. 1/2015 a Consiliului de asociere UE-Tunisia din 17 martie 2015 referitoare la punerea în aplicare a planului de acțiune UE-Tunisia pentru perioada 2013-2017, de implementare a parteneriatului privilegiat în cadrul politicii europene de vecinătate(2),

–  având în vedere Decizia nr. 534/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind acordarea de asistență macrofinanciară Republicii Tunisia(3), precum și punerea la dispoziție a primei tranșe la 26 aprilie 2015,

–  având în vedere analizele de realizate de Ecorys cu privire la impactul comerțului asupra dezvoltării sustenabile, care vin în sprijinul negocierilor pentru un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător între UE și Tunisia(4),

–  având în vedere evaluarea de impact privind dezvoltarea sustenabilă a zonei de liber schimb euro-mediteraneene (ZLSEM), raportul final al Proiectului SIA-ZLSEM și proiectul de consultare din 2007, realizat de Impact Assessment Research Centre (Centrul de cercetări privind studiile de impact), Institute for Development Policy and Management (Institutul de politici și gestiune a dezvoltării), Universitatea din Manchester(5),

–  având în vedere acordurile de asociere euro-mediteraneene între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte și Tunisia, pe de alta(6),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 noiembrie 2015, intitulată „Revizuirea politicii europene de vecinătate”,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Uniunea pentru Mediterana și la vecinătatea sudică, în special Rezoluția sa din 10 mai 2012 intitulată ,,Comerțul, promotor al schimbării: strategia comercială și de investiții a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean în urma revoluțiilor din lumea arabăˮ(7),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru comerț internațional,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât între UE și Tunisia există relații strânse și îndelungate, Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Tunisiei, iar Tunisia este al 34-lea partener al UE;

B.  întrucât primul acord de cooperare comercială încheiat între UE și Tunisia datează din 1969, iar Tunisia a devenit prima țară de pe țărmul sudic al Mediteranei care a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeană în 1995;

C.  întrucât, la 13 octombrie 2015, Uniunea Europeană și Tunisia au lansat negocieri pentru un acord de liber schimb ambițios, pe baza mandatului adoptat la 14 decembrie 2011 în unanimitate de către statele membre ale UE, iar o primă rundă a negocierilor a avut loc în perioada 19-22 octombrie 2015;

D.  întrucât discuțiile preliminare dintre UE și Tunisia pe tema ALSAC au durat patru ani, iar Tunisia a înființat o comisie națională pentru a defini prioritățile acestuia;

E.  întrucât aprofundarea relațiilor comerciale dintre UE și Tunisia prin încheierea unui parteneriat comercial ambițios trebuie să deschidă perspective de creștere economică și de apropiere pentru economiile Tunisiei și Uniunii Europene; întrucât acest parteneriat trebuie să contribuie la stabilizarea politică și democratică a Tunisiei;

F.  întrucât parteneriatul comercial se înscrie în cadrul mai larg al relațiilor de vecinătate dintre Uniunea Europeană și Tunisia, reglementate de Acordul de asociere euro-mediteraneean din 1995, care prevede crearea unei zone de liber schimb, precum și dispoziții referitoare la agricultură și servicii; întrucât, la 17 martie 2015, Consiliul de asociere UE-Tunisia a adoptat un nou plan de acțiune de punere în aplicare a parteneriatului privilegiat, pentru a ajunge la un nivel ridicat de integrare economică; întrucât reexaminarea politicii europene de vecinătate trebuie să promoveze valorile și interesele comune ale UE și ale Tunisiei, o dezvoltare economico-socială solidară și crearea de locuri de muncă pentru tineri, precum și să conducă la o stabilizare economică;

G.  întrucât Tunisia, țara de origine a evenimentelor cunoscute sub denumirea de „Primăvară arabă”, este singura țară din regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu și a Africii de Nord în care s-a instaurat un proces de tranziție democratică și politică și, ca atare, constituie un exemplu pentru întreaga regiune;

H.  întrucât stabilitatea politică și dezvoltarea economică sunt complementare și întrucât acest acord comercial trebuie să își propună să ofere perspective reale economiilor tunisiene și europene;

I.  întrucât, în paralel cu aceste negocieri, UE trebuie să continue și să își intensifice ajutorul acordat Tunisiei și să furnizeze acesteia asistență tehnică și financiară adecvată pe parcursul negocierilor și apoi în implementarea dispozițiilor acordului, prin elaborarea unui parteneriat veritabil, în care să se țină seama de interesele populațiilor aflate pe ambele țărmuri ale Mării Mediterane;

J.  întrucât Tunisia și UE au tot interesul să promoveze și să consolideze procesul de integrare regională „Sud-Sud” între Tunisia și țările vecine, în special prin Acordul de la Agadir; întrucât negocierile privind liberul schimb între UE și Tunisia trebuie să completeze aceste eforturi;

K.  întrucât tranziția democratică din Tunisia rămâne un exemplu pentru celelalte țări din regiune, întrucât, la 26 ianuarie 2014, Adunarea națională constituantă a adoptat noua Constituție a Tunisiei, întrucât aceasta este exemplară în ceea ce privește protejarea drepturilor și a libertăților; întrucât, la 21 decembrie 2014, dl Beji Caid Essebsi a fost ales președinte al Republicii Tunisiene în urma unor alegeri libere, pluraliste și transparente;

L.  întrucât societatea civilă tunisiană, prin dinamismul și nivelul său de educație, joacă un rol esențial în tranziția spre democrație a acestei țări; întrucât aceasta trebuie să fie în continuare implicată îndeaproape în procesul de deliberări politice, inclusiv în negocierile în curs;

M.  întrucât conferirea Premiului Nobel pentru pace Cvartetului pentru dialog național tunisian reprezintă o recunoaștere a eforturilor depuse pentru consolidarea democrației și constituie o încurajare de a continua pe această cale; întrucât este imperios necesar să se încheie un acord exemplar, capabil să răspundă îngrijorărilor exprimate de societatea civilă;

Analiză a situației economice, politice și sociale din Tunisia

1.  condamnă cu fermitate atacurile teroriste comise în Tunisia în cursul ultimelor luni, soldate cu numeroase victime; consideră că Tunisia se confruntă cu o amenințare teroristă foarte gravă și reamintește că atentatul din 24 noiembrie 2015, care a vizat un autobuz al serviciului de securitate prezidențial, atacurile teroriste din 26 iunie 2015, de la Sousse, precum și atentatul comis la 18 martie 2015 la muzeul din Bardo au compromis în mod grav perspectivele turismului pentru vara anului 2015, în condițiile în care turismul și sectoarele conexe reprezintă 15% din PIB-ul național; își exprimă deplina solidaritate cu Tunisia și își reafirmă sprijinul față de eforturile autorităților tunisiene de combatere a terorismului, cu respectarea drepturilor omului și a preeminenței legii;

2.  constată că economia tunisiană se confruntă cu dificultăți semnificative, că rata de creștere a PIB a fost de 2,3% în 2014, că rata șomajului în 2015 se ridică la 15% din populația activă, că 28,6% din absolvenții de universitate sunt șomeri și că șomajul în rândul tinerilor tunisieni este în creștere;

3.  subliniază faptul că există un dezechilibru demografic și economic evident între UE și Tunisia, fapt care justifică o strategie asimetrică și progresivă în cadrul negocierilor;

4.  reamintește că Tunisia este caracterizată de disparități regionale puternice între capitala Tunis și alte regiuni ale țării, de diferențe foarte mari de dezvoltare între zonele de coastă și regiunile din centrul țării, mai ales în ceea ce privește rata șomajului, accesul la asistență medicală și la educație, și că aceste diferențe s-ar putea agrava din cauza schimbărilor climatice;

5.  reamintește că Tunisia se confruntă cu discrepanțe ocupaționale între diferitele sectoare implicate în acordul comercial care, dacă nu sunt resorbite, ar putea duce la un exces de forță de muncă în sectorul agricol și la dispariția altor sectoare importante pentru diversificarea economiei tunisiene cum ar fi sectorul manufacturier și sectorul minier;

6.  remarcă faptul că procesul de tranziție democratică a Tunisiei este cel mai avansat din întreaga regiune, că această țară a ales un model unic de dezvoltare politică și economică față de țările de pe țărmul sudic al Mediteranei și solicită Comisiei Europene să țină cont pe deplin de acest lucru în cadrul negocierilor; consideră că UE trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a sprijini Tunisia în tranziția sa democratică orientată către o societate stabilă și pluralistă;

7.  constată că Tunisia suferă din cauza unui mediu regional extrem de instabil, îndeosebi din cauza conflictului din Libia și din cauza violențelor ocazionale din Algeria, două țări vecine;

8.  constată că Tunisia a primit peste 1,8 milioane de refugiați libieni și că acest număr corespunde unui procent de 16 % din populația totală a Tunisiei;

Condițiile reușitei unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Tunisia

9.  salută deschiderea negocierilor în toamna anului 2015 pentru încheierea unui acord de liber schimb între UE și Tunisia, pe baza mandatului adoptat de Consiliu în 2011 ca urmare a „Primăverii arabe”; constată că, începând cu 2011, Tunisia și-a consolidat tranziția democratică prin proclamarea noii Constituții la 26 ianuarie 2014 și prin organizarea de alegeri legislative și prezidențiale care au avut loc la 26 octombrie și, respectiv, 23 noiembrie 2014;

10.  consideră că acest acord depășește simpla dimensiune comercială și că trebuie în mod imperativ să aibă drept obiectiv contribuția la stabilitatea Tunisiei, la consolidarea democrației și revitalizarea economiei sale și să aibă un impact pozitiv atât asupra prețurilor de consum, ocupării forței de muncă, salariilor lucrătorilor calificați și necalificați, cât și asupra reducerii inegalităților; solicită ca conținutul acordului să răspundă acestor provocări majore înainte de încheierea sa;

11.  îndeamnă negociatorii să încheie un acord progresiv și asimetric, ținând seama de disparitățile economice importante dintre cele două părți, să dea dovadă de flexibilitate și capacitate de reacție, de inovare, de transparență și capacitate de adaptare, să aibă în vedere faptul că acest acord, avantajos pentru ambele părți, trebuie încheiat în beneficiul economiei și al societăților tunisiană și europeană, cu respectarea, bineînțeles, a caracteristicilor specifice, a sensibilităților, a culturii și sferelor socioeconomice locale, fără o deviere a comerțului intraregional al Tunisiei cu țările din regiune;

12.  salută faptul că guvernul tunisian a prezentat un plan de reforme pe cinci ani (2015-2020) în domeniul economiei, care vizează reducerea ratei șomajului și a disparităților regionale din țară, precum și diversificarea peisajului economic; consideră că acordul de liber schimb trebuie să fie în concordanță cu obiectivele acestui plan;

13.  reamintește că este vorba de prima negociere comercială de această amploare pentru Tunisia și că, astfel, este important ca deschiderea sectoarelor economice tunisiene să se facă progresiv, treptat și în mod asimetric și că negocierea prevede perioade de tranziție pentru sectoarele sensibile, excluzând de la negocieri anumite produse considerate sensibile de către părți;

14.  consideră că este esențial ca Tunisia să primească un sprijin financiar și tehnic substanțial din partea Uniunii Europene, precum și asistență la negocierile comerciale pentru implementarea adecvată a diferitelor dispoziții din acordul de liber schimb; solicită ca asistența financiară să fie acordată în mod transparent și ca destinatarii ei să beneficieze în mod efectiv de ea;

15.  salută sprijinul acordat de Banca Europeană de Investiții pentru numeroase proiecte desfășurate în Tunisia; subliniază faptul că un astfel de sprijin contribuie la diversificarea economică a Tunisiei, precum și la crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri;

16.  salută faptul că Uniunea Europeană a transformat Tunisia într-una dintre țările prioritare în politica sa de vecinătate față de țările din sudul Mediteranei și că a acordat Tunisiei un împrumut de 300 de milioane de euro ca asistență macrofinanciară pentru demararea reformelor economice;

17.  solicită, cu toate acestea, UE, la fel ca și statelor sale membre, BEI și BERD, să continue să fie alături de tunisieni și să își intensifice programele sale de ajutor și asistență, inclusiv prin instituirea unor măsuri comerciale autonome excepționale și prin eventuala renegociere a împrumuturilor în caz de dezechilibru al balanței de plăți, pentru a fi alături de Tunisia în consolidarea procesului său democratic; salută punerea în aplicare, de către unele state membre, a unor „parteneriate pentru transformare” a Tunisiei; invită Uniunea Europeană să își continue programul de reducere a inegalităților regionale în ceea ce privește accesul la îngrijiri de primă necesitate în Tunisia;

18.  invită Uniunea Europeană să ia în considerare situația specifică a Tunisiei în cadrul acestor negocieri, în special din perspectiva tranziției democratice fragile și a diferențelor de dezvoltare economică dintre Uniunea Europeană și Tunisia, având întotdeauna în vedere că cele mai bune soluții sunt cele care avantajează ambii parteneri;

19.  invită Comisia să se asigure că aceste negocieri vor aduce rapid beneficii concrete economiei UE și celei a Tunisiei în principalele sectoare, precum și tuturor părților interesate, îndeosebi IMM-urilor și microîntreprinderilor;

20.  subliniază că acest acord trebuie să contribuie la dezvoltarea și la diversificarea economiei tunisiene, care se bazează în prezent în special pe agricultură, la reducerea dezechilibrelor regionale, și că trebuie să aducă beneficii concrete tuturor tunisienilor și europenilor;

21.  salută faptul că Tunisia a inițiat reforme sociale și economice importante; insistă ca aceste reforme să continue chiar și în timpul negocierilor, pentru a permite țării să valorifice la maximum beneficiile aduse de acord;

22.  consideră că acordul ar trebui să contribuie la intensificarea cooperării economice dintre Uniunea Europeană și Tunisia, care este deja într-un stadiu destul de avansat datorită eliminării taxelor vamale pentru produsele industriale în temeiul acordului de asociere; propune astfel noua denumire de „parteneriat economic între Uniunea Europeană și Tunisia”;

23.  îndeamnă ferm Comisia și guvernul tunisian să stabilească un proces clar și precis de implicare a societății civile tunisiene și a celei europene pe întreaga durată a negocierilor și să dea dovadă de un spirit inovator; în acest sens, își exprimă satisfacția în legătură cu rolul jucat de societatea civilă tunisiană în prima rundă de negocieri și solicită consultații deschise, transparente și care să aibă în vedere într-o mai mare măsură diversitatea agenților societății civile tunisiene, bazându-se pe cele mai bune practici, precum cele care au fost stabilite în cadrul unor negocieri asemănătoare;

24.  în această privință, salută crearea de către Ministerul comerțului și al meșteșugurilor a unui site web consacrat furnizării de informații privind acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător publicului, precum și dorința negociatorilor de a publica textul final în versiune trilingvă; consideră că societatea civilă tunisiană ar putea fi implicată, de asemenea, în cadrul negocierilor prin intermediul unui comitet de supraveghere a evaluărilor impactului;

25.  îndeamnă Consiliul să publice mandatul de negociere adoptat de statele membre în unanimitate la 14 decembrie 2011;

26.  speră ca, pe parcursul negocierilor dintre deputații tunisieni și cei europeni, să se stabilească un dialog periodic; în această privință, salută crearea unei comisii parlamentare mixte UE-Tunisia, care va juca un rol central, permițând deputaților europeni și tunisieni să se reunească periodic și să efectueze o monitorizare reală a negocierilor acordului de liber schimb;

27.  speră ca acest dialog să permită o mai bună evaluare a așteptărilor și preocupărilor ambelor părți și, prin urmare, o îmbunătățire a condițiilor acordului;

28.  reamintește că Uniunea pentru Mediterana susține dezvoltarea unor proiecte concrete în regiune și, în acest sens, poate furniza consiliere de specialitate pe parcursul negocierilor acordului;

29.  solicită ca ambele părți, inclusiv Parlamentul European, cu participarea experților tunisieni, să efectueze evaluări ale impactului și evaluări sectoriale riguroase și transparente în ceea ce privește efectele acordului în diferite domenii, în special în domeniul serviciilor, al achizițiilor publice, al competitivității IMM-urilor, al locurilor de muncă, al agriculturii, al mediului și în orice alt sector prioritar; remarcă faptul că Tunisia dorește să implice de la început specialiștii tunisieni pentru a garanta credibilitatea datelor evaluării impactului chiar în Tunisia;

30.  solicită ca respectivele evaluări ale impactului și evaluări sectoriale să fie finanțate de către Uniunea Europeană și ca, în conformitate cu solicitarea mai multor organizații ale societății civile tunisiene, să fie precedate, după caz, de o evaluare ex post a impactelor sociale și economice ale acordului de asociere din 1995;

31.  îndeamnă Comisia să determine caracterul mixt sau exclusiv al acordului cât mai curând posibil și solicită Comisiei să implice parlamentele naționale ale statelor membre în dezbatere chiar de la începutul discuțiilor;

32.  subliniază că, în cadrul negocierilor, trebuie avute în vedere condițiile de mediu din bazinul mediteranean, în special deficitul de apă, care are consecințe negative asupra activităților agricole, și că trebuie promovat un model economic durabil din punct de vedere ecologic și al gestionării resurselor naturale;

33.  subliniază faptul că negocierile comerciale cu Tunisia fac parte dintr-un cadru mai amplu al relațiilor comerciale euro-mediteraneene; insistă ca cea de-a zecea Conferință a miniștrilor comerțului din țările Uniunii pentru Mediterana, amânată pe termen nedefinit din 2013, să aibă loc în curând, pentru a analiza provocările comerciale cu care se confruntă regiunea și prioritățile de lucru care trebuie stabilite pentru următorii ani;

Abordarea sectorială a negocierii

34.  solicită ca acest acord să acorde importanța necesară sectorului serviciilor, care reprezintă un mare potențial de creștere pentru economia tunisiană și care ar trebui să atragă investiții strategice; consideră că, având în vedere că această negociere comercială este prima de această anvergură pentru Tunisia, capitolul privind serviciile ar trebui să enumere în mod explicit sectoarele în care părțile doresc să își asume angajamente în ceea ce privește accesul pe piață sau tratamentul național;

35.  reamintește că sectorul public deține o importanță fundamentală pentru Tunisia și că acesta concentrează majoritatea locurilor de muncă calificate din această țară;

36.  reamintește că Tunisia are numeroase întreprinderi nou-înființate, microîntreprinderi și IMM-uri foarte dinamice în domeniul tehnologiilor de vârf și solicită ca acordul să promoveze capacitatea lor de dezvoltare și de internaționalizare; ia act de solicitarea Tunisiei de a include în acord dispoziții ambițioase și echilibrate privind comerțul electronic;

37.  invită ambele părți să stimuleze, inclusiv prin inițiative comune, creșterea ocupării forței de muncă, condiție esențială pentru redresarea economică și stabilitatea politică a Tunisiei;

38.  consideră că acordul trebuie să fie benefic pentru micii producători și micii întreprinzători din Tunisia, care sunt indispensabili pentru viața economică tunisiană; încurajează stabilirea unui dialog periodic între întreprinzători, organizațiile profesionale și organismele de formare, care va facilita, în special, promovarea bunelor practici și o mai bună înțelegere a dificultăților și așteptărilor fiecărei părți;

39.  consideră că, în cadrul negocierii unui capitol privind concurența, este important să se acționeze cu prudență, progresivitate și flexibilitate, având în vedere faptul că ajutoarele de stat au un rol strategic pentru dezvoltarea economică tunisiană;

40.  reamintește importanța de a crea camere de comerț bilateral care să constituie forumuri permanente în care diversele părți interesate să poată stabili parteneriate și să își poată dezvolta activitățile economice și comerciale;

41.  solicită Comisiei să faciliteze acordarea de vize de scurtă ședere pentru exercitarea serviciilor de tip „MOVE 4”, care implică deplasarea persoanelor pentru o durată limitată și în condiții concrete stabilite în contracte și în legislația națională; subliniază că nicio dispoziție a acordului nu ar trebui să împiedice UE și statele sale membre să aplice măsuri de reglementare a intrării persoanelor fizice pe teritoriul lor sau a șederii temporare a acestora, inclusiv măsurile necesare pentru a asigura un flux ordonat de persoane fizice în afara frontierelor sale, cum ar fi stabilirea condițiilor de intrare;

42.  speră ca acest acord să contribuie la instalarea și menținerea în Tunisia a unui climat favorabil, care să promoveze investițiile pe termen lung în sectoare economice cheie, dinamice și cu o mare valoare adăugată, precum turismul, energia, inclusiv din surse regenerabile, serviciile tehnologiilor de vârf, economia digitală și schimbul de date; îndeamnă Comisia să includă un capitol privind investițiile pentru a facilita investițiile străine directe între Uniunea Europeană și Tunisia și să accelereze punerea în aplicare a mecanismului euro-mediteranean de facilitare a investițiilor și schimburilor comerciale, care va permite colectarea de informații și de date relevante, va consolida parteneriatele de afaceri și va aduce beneficii în special Tunisiei;

43.  consideră că acordul ar trebui să includă dispoziții privind achizițiile publice, dar că, în același timp, trebuie negociat cu precauție gradul de deschidere a piețelor atât de partea europeană, cât și de cea tunisiană, și să se țină cont de structura și condițiile specifice ale economiei tunisiene;

44.  consideră că Uniunea Europeană și Tunisia vor beneficia din plin de îmbunătățirea accesului reciproc la piețele lor agricole și că acordul trebuie să contribuie la reducerea tarifelor vamale, la eliminarea barierelor netarifare și la îmbunătățirea procedurilor pentru exporturi;

45.  remarcă faptul că Tunisia s-a axat pe dezvoltarea agriculturii ecologice și că, prin intermediul acestui acord, produsele agricole bio din Tunisia trebuie să aibă posibilitatea de a intra pe piețe noi;

46.  speră ca negocierile să nu afecteze economia niciunei părți; solicită Uniunii și Tunisiei să țină cont de faptul că există mai multe sectoare agricole sensibile pe ambele țărmuri ale Mediteranei, pentru care ar trebui convenite, în cadrul procesului de negociere, liste complete care să prevadă perioade tranzitorii și cote adecvate, și, dacă este necesar, excluderea lor din sfera negocierilor;

47.  îndeamnă Comisia să negocieze aplicarea unor standarde sanitare și fitosanitare ridicate și stricte, precum și să rezolve problemele veterinare și cele legate de controlul cărnii, al fructelor și al legumelor, cu care se confruntă în continuare Tunisia; invită Comisia să includă dispoziții specifice privind asistența tehnică necesară producătorilor tunisieni în vederea respectării standardelor sanitare și fitosanitare mai stricte ale Uniunii Europene;

48.  consideră că acordul trebuie să contribuie la definirea unor standarde ridicate în materie de dezvoltare durabilă, în special în ceea ce privește normale sociale;

49.  speră ca guvernul tunisian și instituțiile europene să elaboreze dispoziții adecvate pentru a identifica în mod clar originea, proveniența și trasabilitatea produselor tunisiene, cât și pentru a garanta o mai mare transparență pentru producători, intermediari și consumatori;

50.  speră ca acordul să conțină un capitol ambițios privind sectoarele legate de drepturile de proprietate intelectuală, în special în ceea ce privește recunoașterea și o mai mare protecție a indicațiilor geografice, garantând o recunoaștere deplină a indicațiilor geografice ale Uniunii Europene și ale Tunisiei, trasabilitatea produselor respective și protecția expertizei producătorilor;

51.  îndeamnă Comisia să extindă protecția indicațiilor geografice la produsele neagricole, în special în cadrul acestui acord, dat fiind faptul că Tunisia le recunoaște la rândul său;

52.  speră ca acest acord să permită industriei tunisiene să se modernizeze și să își consolideze expertiza pentru a acoperi sectoare mai ample ale lanțurilor de aprovizionare cu produse și, prin urmare, să recurgă la competențe mai înalte și să angajeze personal mai calificat pe plan local;

53.  îndeamnă Comisia să includă în acord un capitol ambițios privind energia și materiile prime, care să permită amplificarea activităților de cercetare și a colaborării în domeniul energiei electrice, al gazelor naturale, al energiei eoliene și solare și al altor surse regenerabile de energie;

54.  speră ca, odată cu acest acord, să se consolideze cooperarea științifică între universitățile, centrele de cercetare și instituțiile de învățământ din Europa și Tunisia, în domenii precum cercetarea, inovarea, dezvoltarea de noi tehnologii și, mai general, cultura și educația, și ca aceste inițiative să poată contribui, de asemenea, la susținerea pieței muncii tunisiene;

55.  salută faptul că Tunisia a fost inclusă în Programul european de cercetare Orizont 2020 și îndeamnă Comisia și guvernul tunisian să includă în acord un capitol ambițios privind dezvoltarea durabilă, care să promoveze standarde sociale și de muncă ridicate, în conformitate cu dispozițiile convențiilor Organizației Internaționale a Muncii și cu standardele de mediu prevăzute de acordurile multilaterale de protecție a mediului;

56.  reamintește faptul că Tunisia a ratificat toate convențiile OIM, dar că, potrivit unui organism de monitorizare independent, aceasta trebuie să își intensifice eforturile pentru a promova standarde ridicate de muncă; dorește ca acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător să ajute Tunisia să elaboreze standarde sociale și de muncă care să asigure mai multă protecție, mai ales în ceea ce privește respectarea drepturilor sindicale; speră ca, în contextul tranziției democratice și al amenințărilor teroriste cu care se confruntă Tunisia, acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător să încurajeze consolidarea statului de drept și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de asociere, de exprimare și de informare;

57.  invită Comisia să includă în textul acordului clauza privind drepturile omului, în virtutea căreia Uniunea poate suspenda unilateral punerea în aplicare a acordului în cazul încălcării drepturilor omului de către cealaltă parte contractantă;

58.  invită părțile să aibă în vedere introducerea unei clauze de bună guvernanță în chestiuni fiscale, bazată pe activitatea Platformei pentru o bună guvernanță fiscală a Comisiei Europene, pentru a evita orice situație de dublă neimpozitare;

59.  salută interesul comun pentru aprofundarea Parteneriatului pentru mobilitate instituit la 3 martie 2014 și speră să se semneze un acord de facilitare a eliberării vizelor și un acord de readmisie;

60.  invită instituțiile europene să adopte măsuri compensatorii adecvate în cazul unor prejudicii efective sau eventuale suferite de unul sau mai multe sectoare comerciale vizate de acord;

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Concluziile Consiliului Uniunii Europene, RELEX 626 11076/15 din 20 iulie 2015
(2) JO L 151, 18.6.2015, p. 25.
(3) JO L 151, 21.5.2014, p. 9.
(4) http://www.trade-sia.com/tunisia/the-study/?lang=fr
(5) http://www.sia-trade.org/emfta
(6) JO L 97, 30.3.1998, p. 2.
(7) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 21.


Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014
PDF 279kWORD 108k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014 (2015/2231(INI))
P8_TA(2016)0062A8-0020/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014,

–  având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 11, 19, 41, 42 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO/CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a atribuțiilor Ombudsmanului(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 220 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comitetului pentru petiții (A8-0020/2016),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului la 26 mai 2015, iar Ombudsmanul, Emily O’Reilly, a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la Bruxelles, la 23 iunie 2015;

B.  întrucât Emily O’Reilly a fost realeasă de Parlament în funcția de Ombudsman European în ședința plenară de la Strasbourg, la 16 decembrie 2014;

C.  întrucât principala prioritate a Ombudsmanului European este aceea de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt respectate în totalitate și că dreptul la bună administrare reflectă standardele de cel mai înalt nivel, conform așteptărilor legate de instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii; întrucât Ombudsmanul joacă un rol vital, ajutând instituțiile UE să devină mai deschise, mai eficiente și mai apropiate de cetățeni pentru a consolida încrederea cetățenilor în Uniune;

D.  întrucât, potrivit Eurobarometrului din mai 2015, 40 % dintre cetățeni au încredere în Uniunea Europeană, iar 46 % nu au încredere; întrucât capacitatea instituțiilor de a se controla una pe alta este esențială pentru a îmbunătăți nivelul de satisfacție a cetățenilor europeni;

E.  întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

F.  întrucât articolul 228 din TFUE împuternicește Ombudsmanul European să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale; întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale stipulează că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

G.  întrucât articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;

H.  întrucât, potrivit primului Ombudsman European, „administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu obligatoriu care i se aplică”(2); întrucât acest lucru impune instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii nu doar să își respecte obligațiile juridice, ci și să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că aceștia sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor; întrucât noțiunea de bună administrare ar trebui înțeleasă ca un proces continuu de îmbunătățire;

I.  întrucât 23 072 de cetățeni au apelat la serviciile Ombudsmanului în 2014; întrucât 19 170 de cetățeni au beneficiat de consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul său; întrucât, în 2014, Ombudsmanul a înregistrat 2 079 de plângeri și a primit 1 823 de cereri de informații;

J.  întrucât din numărul total de 2 163 de plângeri analizate de Ombudsman, 736 s-au înscris în aria de acțiune a competențelor sale, iar 1 427 s-au aflat în afara acestora;

K.  întrucât, din cele 2 163 de plângeri analizate, în 1 217 cazuri Ombudsmanul a oferit consultanță reclamantului sau a transferat cazul, în 621 de cazuri reclamantul a fost informat că nu i se poate oferi consiliere suplimentară, iar în 325 de cazuri a fost inițiată o anchetă;

L.  întrucât Ombudsmanul a deschis 342 de anchete, dintre care 325 s-au bazat pe plângeri, iar 17 au fost anchete din proprie inițiativă; întrucât Ombudsmanul a încheiat 400 de anchete, dintre care 13 au fost anchete din proprie inițiativă; întrucât, dintre anchetele încheiate, 335 au fost inițiate în urma reclamațiilor petițiilor depuse individual, de cetățeni, și 52 în urma unor reclamații depuse de firme, asociații și de alte persoane juridice;

M.  întrucât Ombudsmanul a transferat 772 de plângeri către membri ai Rețelei europene de ombudsmani, inclusiv 86 de plângeri transferate Comisiei pentru petiții, 144 către Comisie și 524 către alte instituții și organisme; întrucât majoritatea anchetelor priveau Comisia (59,6 %), urmată de agențiile UE (13,7 %), EPSO (9,4 %), alte instituții (8,5 %), SEAE (3,8 %), Parlamentul (3,5 %) și OLAF (3,2 %);

N.  întrucât, dintre anchetele încheiate de Ombudsman, 21,5 % se refereau la solicitarea anumitor informații și la accesul la documente, 19,3 % la rolul Comisiei de gardian al tratatelor, 19,3 % la concursurile și procedurile de selecție, 16 % la chestiuni politice și instituționale, 11,3 % la administrație și la statutul funcționarilor, 8,3 % la atribuirea contractelor de achiziții sau a subvențiilor și 6 % la executarea contractelor;

O.  întrucât, dintre anchetele încheiate, 133 de cazuri au fost soluționate de instituții sau încheiate după ce s-a ajuns la o soluție amiabilă, iar în 163 de cazuri, Ombudsmanul a considerat că nu se justifică continuarea anchetelor;

P.  întrucât, în 76 de cazuri, nu a fost identificată o administrare defectuoasă; întrucât, în 39 de cazuri a fost identificată o administrare defectuoasă, iar în 13 cazuri s-a recurs la alte modalități de clasare a acestora; întrucât, în cazurile în care a fost constatată o administrare defectuoasă, Ombudsmanul a formulat comentarii critice în 27 dintre ele și proiecte de recomandare în 12 situații;

Q.  întrucât majoritatea anchetelor încheiate în 2014 au durat între 3 și 18 luni; întrucât durata medie de închidere a unei anchete a fost de 11 luni;

R.  întrucât instituțiile au dat curs propunerilor Ombudsmanului în 80 % dintre cazuri; întrucât 20 % dintre propunerile care fi trebuit implementate de instituțiile respective nu au fost încă aplicate;

S.  întrucât Comisia pentru petiții, care numai în anul 2014 a primit 2 714 petiții, reprezintă o componentă importantă a funcționării instituționale a Uniunii Europene, aducând Parlamentul European mai aproape de cetățeni; întrucât o relație strânsă între Ombudsman și Comisia pentru petiții ar îmbunătăți nivelul de control democratic al activității instituțiilor europene,

1.  aprobă raportul anual pentru anul 2014 prezentat de Ombudsmanul European;

2.  o felicită pe Emily O’Reilly pentru realegerea sa ca Ombudsman European și pentru activitatea sa excelentă; sprijină obiectivul său de a asista instituțiile UE în eforturile lor de a le oferi cetățenilor și rezidenților din Europa un serviciu de cea mai bună calitate posibilă; consideră că este esențial că Ombudsmanul a pus accent pe transparență pentru a garanta buna administrare;

3.  salută și sprijină în totalitate faptul că Ombudsmanul își folosește în mai mare măsură atribuțiile sale pentru a lansa investigații strategice din proprie inițiativă; salută numirea, în biroului acesteia, a unui coordonator pentru anchetele din proprie inițiativă și introducerea unor reguli interne noi cu privire la semnalarea disfuncționalităților; felicită Ombudsmanul pentru eforturile depuse în reorganizarea biroului său, ceea ce a dus la câștiguri importante în termeni de eficiență; salută și sprijină abordarea Ombudsmanului orientată spre viitor și adoptarea noii strategii cincinale intitulată „Către 2019”, care introduce o abordare mai strategică în ceea ce privește rezolvarea unor aspecte sistemice și promovarea bunei administrări;

4.  salută anchetele inițiate de Ombudsman în 2014, în cadrul cărora au fost identificate următoarele aspecte principale: transparența din cadrul instituțiilor UE, transparența activității de lobby și a testelor clinice, drepturile fundamentale, probleme de etică, participarea cetățenilor la luarea deciziilor în UE, programele și proiectele finanțate de UE și politica UE în domeniul concurenței;

5.  reamintește că, de-a lungul anilor, între 20 și 30 % dintre plângeri s-au referit la transparență, iar cele mai multe dintre aspectele legate de transparență invocate privesc refuzul instituțiilor de a acorda accesul la documente și/sau informații; consideră că deschiderea și accesul la documente, în conformitate cu articolul 15 din TFUE și articolul 42 din Cartă, constituie o parte esențială a sistemului de asigurare a echilibrului între puteri; susține orice inițiativă pe care Comisia și instituțiile UE o iau în scopul asigurării unui acces echitabil, rapid și simplu la toate documentele UE; remarcă cu satisfacție o mai mare transparență ca urmare a existenței Registrului public online al documentelor; invită Ombudsmanul să investigheze aspectele legate de transparență în ceea ce privește accesul Parlamentului, în timp util, la documentele relevante ale Comisiei ce vizează procedurile privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor și procedurile EU Pilot, mai ales când acestea au legătură cu petiții în curs de soluționare; consideră că este nevoie de identificarea și aplicarea unor mecanisme adecvate pentru a se asigura un dialog interinstituțional veritabil;

6.  avertizează că nu toate dispozițiile referitoare la Convenția de la Aarhus și reglementările ei conexe (CE) nr. 1367/2006 și (CE) nr. 1049/2001 sunt respectate corespunzător și efectiv; consideră că încă există multe posibilități de îmbunătățire a transparenței din partea Comisiei, în special cu privire la accesibilitatea cantitativă și calitativă a informațiilor furnizate cetățenilor și organizațiilor societății civile, în urma solicitării acestora de a avea acces la documente; invită Ombudsmanul să deruleze o anchetă pe baza petiției detaliate nr. 0134/2012 privind aceste aspecte, pentru a identifica și corecta orice posibilă administrare defectuoasă referitoare la aplicarea acestor reglementări de către respectivele instituții ale UE;

7.  salută anchetele Ombudsmanului în cazurile de „uși turnante” în care au fost implicați funcționari UE de rang înalt; observă că Ombudsmanul a examinat reclamațiile a cinci ONG-uri și a analizat 54 de dosare ale Comisiei Europene; încurajează Ombudsmanul să contribuie la elaborarea și instituirea unor criterii clare și precise și a unor mecanisme de asigurare a respectării pentru a identifica, investiga și, acolo unde este posibil, pentru a preveni conflictele de interes la orice nivel al instituțiilor, organismelor și agențiilor europene;

8.  consideră că noțiunea de conflict de interese nu se limitează la o simplă chestiune de transparență și că garantarea unei administrări publice europene fără conflicte de interese reprezintă o preocupare fundamentală atunci când se urmărește construirea unei democrații europene veritabile și păstrarea încrederii cetățenilor europeni, în rândurilor funcționarilor, dar și în instituții; recomandă Ombudsmanului ca, în investigațiile sale, să țină seama de prevederile Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), de orientările OCDE pentru gestionarea conflictelor de interes în serviciul public și, de asemenea, de recomandările specifice elaborate de Transparency International;

9.  remarcă faptul că anchetele Ombudsmanului au avut ca rezultat publicarea de către Comisie a unor documente privind intrarea Greciei în zona euro, Banca Centrală Europeană a făcut publică o scrisoare adresată guvernului irlandez privind criza financiară, precum și faptul că Comisia Europeană, în urma recomandărilor Ombudsmanului, a făcut publice documente referitoare la reforma politicii comune în domeniul pescuitului, chiar dacă a făcut-o după ce s-a ajuns la un acord asupra acesteia;

10.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește deschiderea la nivelul negocierilor curente cu privire la TTIP în urma anchetelor Ombudsmanului vizând transparența acestor negocieri; remarcă faptul că Consiliul a publicat, între timp, directivele pe care UE le folosește la negocierea TTIP, iar Comisia a anunțat că o serie de planuri pentru o mai mare transparență a activităților de lobby și extinderea accesului la documentele privind TTIP; observă preocupările cetățenilor privind transparența în negocierile pe marginea TTIP;

11.  reamintește că la Comisia pentru petiții ajung multe plângeri anonime din partea unor grupuri și cetățeni referitoare la lipsa de transparență a negocierilor privind TTIP, ceea ce demonstrează o mare preocupare publică la nivel european legată de TTIP;

12.  se întreabă dacă întârzierile mari în procesele decizionale legate de o serie de inițiative legislative în Consiliul, cum ar fi directiva orizontală de combatere a discriminării, care a fost înghețată timp de peste șase ani sau ratificarea Tratatului de la Marrakech privind facilitarea accesului persoanelor cu deficiențe de vedere și al persoanelor cu deficiențe de citire a materialelor tipărite, nu s-ar putea încadra în categoria de administrare defectuoasă, întrucât ele dau naștere multor frustrări din partea cetățenilor față de instituțiile UE; îndeamnă Consiliul și, în special, minoritățile de blocaj să ia măsurile necesare pentru soluționarea acestor situații insuportabile; sugerează Ombudsmanului să analizeze acest aspect din perspectiva competențelor sale;

13.  salută interesul tot mai mare și necesar al Ombudsmanului asupra transparenței activităților de lobby și eforturile sale în sensul instituirii unui registru obligatoriu de transparență, astfel ca cetățenii să poată afla cine încearcă să îi influențeze pe decidenții UE; salută ancheta Ombudsmanului privind componența și transparența grupurilor de experți ale Comisiei, în special a celor care asigură consilierea în domeniul politicii agricole comune (PAC), pentru care UE cheltuiește peste o treime din bugetul său; sprijină abordarea Ombudsmanului față de aceste grupuri și o încurajează să fie atentă la transparența componenței acestor grupuri, pentru a garanta reprezentarea echilibrată și echilibrul de gen la nivelul multitudinii de grupuri de interese economice și neeconomice din toate domeniile de politică;

14.  observă că s-au înscris în mod voluntar peste 7 000 de instituții în Registrul de transparență, ceea ce reflectă diversitatea părților interesate publice și private cu care lucrează instituțiile europene; aprobă sprijinul acordat de Ombudsman planului vicepreședintelui Timmermans de a lua măsuri pentru ca registrul să devină obligatoriu; salută decizia Comisiei din 1 decembrie 2014 de a-i obliga pe toți membrii Comisiei și întregul său personal superior de a da publicității toate contactele și întâlnirile pe care le au cu părțile interesate și cu lobby-iștii; salută faptul că registrul trebuie să conțină informații despre resursele umane, materiale și financiare de care dispun lobby-iștii, ceea ce determină o mai mare respectare a normelor și prevederilor din tratate cu privire la deschiderea și buna guvernare în instituțiile UE;

15.  încurajează Ombudsmanul să rămână vigilent și hotărât și să continue să îndemne Comisia să fie total transparentă în ceea ce privește membrii și reuniunile tuturor grupurilor de experți, platformelor tehnologice și ale agențiilor; reamintește condițiile puse în 2012 de Parlamentul European când a ridicat sancțiunea de înghețare a bugetului grupurilor de experți;

16.  remarcă faptul că, în 2014, Ombudsmanul a jucat un rol esențial în transparența datelor referitoare la testele clinice, contribuind la configurarea unor măsuri proactive în materie de transparență ale Agenției Europene pentru Medicamente (EMA); constată că, în octombrie 2014, EMA a hotărât să publice, din proprie inițiativă, rapoartele sale privind testele clinice; încurajează Ombudsmanul să monitorizeze în continuare modul în care EMA dă publicității datele privind testele clinice și să asigure respectarea celor mai înalte standarde de transparență;

17.  îndeamnă statele membre să dea dovadă de o mai mare diligență în colaborarea lor obligatorie cu Ombudsmanul;

18.  îndeamnă Ombudsmanul să promoveze în continuare o mai mare transparență în cazul testelor clinice, în special în evaluarea calității rezultatelor de către Agenția Europeană pentru Medicamente; reamintește că această evaluare ar trebui să se bazeze pe valoarea adăugată a medicamentelor inovatoare și pe costul real al cercetării pentru a ajuta statele membre să elaboreze modele de stabilire a prețurilor și modele de finanțare;

19.  solicită Ombudsmanului să continue să sprijine inițiativele vizând asigurarea unei mai mari transparențe în cercetare și dezvoltare, astfel încât să asigure accesul la sănătate, în limitele atribuțiilor biroului său;

20.  salută noul Regulament UE privind testele clinice, care impune publicarea informațiilor privind testele clinice; remarcă faptul că „Ziua Internațională a Dreptului de a ști” pe 2014 a Ombudsmanului a fost dedicată transparenței datelor privind testele clinice;

21.  salută ancheta Ombudsmanului privind protejarea drepturilor fundamentale în toate cazurile de implementare a politicii de coeziune a UE, care a fost aplicată pentru a genera creștere și locuri de muncă, a aduce soluții în ceea ce privește schimbările climatice și dependența energetică și pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială;

22.  remarcă faptul că Orizont 2020 este cel de al treilea pachet de investiții de la buget în ordinea importanței, după PAC și fondurile structurale, cu un buget de aproape 80 000 milioane de euro și că acesta este cheia dezvoltării economice și sociale viitoare; îi solicită Ombudsmanului să garanteze în continuare transparența în întregul proces de analizare și atribuire a proiectelor în cadrul Orizont 2020;

23.  invită Frontex să asigure respectarea drepturilor persoanelor returnate pe durate zborului de întoarcere, prcum și aplicarea corectă a Codul de conduită pentru operațiunile comune de returnare; salută invitația adresată de Frontex Ombudsmanul de a crea un mecanism de depunere a plângerilor pentru cazurile de posibilă încălcare a drepturilor fundamentale; invită Ombudsmanul să acorde mai multă atenție acestui aspect în contextul actual al creșterii numărului de refugiați la toate frontierele UE;

24.  salută ancheta Ombudsmanului privind verificarea modului în care instituțiile UE își respectă obligația de a adopta norme interne privind semnalarea disfuncționalităților; reamintește celor nouă instituții ale UE contactate de Ombudsman, inclusiv Comisiei, Parlamentului și Consiliului, să o informeze cu privire la normele în vigoare sau pe care intenționează să le introducă;

25.  felicită Ombudsmanul pentru investigațiile sale în legătură cu dreptul cetățenilor de participare la procesul decizional al UE și maia ales ce legate de funcționarea Inițiativei cetățenești europene (ECI); observă că, în 2014, Ombudsmanul a invitat organizatorii ICE, organizațiile societății civile și celelalte părți interesate să formuleze comentarii cu privire la ICE, în scopul îmbunătățirii acesteia; remarcă cu îngrijorare că reprezentanții organizațiilor care depun petiții cer o mai bună armonizare și o îmbunătățire a metodelor de colectare și înregistrare; așteaptă și alte sugestii de îmbunătățiri, în special în ceea ce privește actualele constrângeri tehnice sau legate de protecția datelor în procesul de colectare a semnăturilor; invită Ombudsmanul să își folosească experiența și să contribuie la viitoarea revizuire a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană;

26.  salută faptul că instituțiile UE s-au respectat în proporție de 80 % sugestiile Ombudsmanului; este preocupat că mai există încă 20 % de situații de nerespectare; este conștient că sugestiile Ombudsmanului nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic; solicită instituțiilor, organismelor și agențiilor să reacționeze prompt, eficient și responsabil la comentariile critice ale Ombudsmanului și la proiectele de recomandări; sprijină Ombudsmanul ca în viitoarele investigații din mandatul său să identifice eventualele probleme legate de transparență în execuția bugetului UE, cooperând când este necesar cu Curtea de Conturi, OLAF și cu Comisia pentru control bugetar a Parlamentului;

27.  reamintește că Ombudsmanul are, de asemenea, atribuția, deci și datoria, de a controla Parlamentul în ceea ce privește modul în care se desfășoară bună administrare pentru cetățenii UE;

28.  felicită Ombudsmanul pentru inițiativa sa, lansată în perioada premergătoare alegerilor europene, de a găzdui un eveniment denumit „Lista dorințelor dumneavoastră în legătură cu Europa”, străduindu-se să plaseze cetățenii în centrul procesului decizional;

29.  încurajează Ombudsmanul să promoveze în continuare Rețeaua europeană a ombudsmanilor, cu scopul de a-i informa mai bine pe cetățenii UE despre distribuția responsabilităților între Ombudsmanul European, ombudsmanii naționali și Comisia sa pentru petiții; recunoaște contribuția importantă a rețelei la încurajarea schimbului de bune practici și informații legate de prerogativele și atribuțiile membrilor săi; constată că 59,3 % dintre plângerile analizate în 2014 s-au înscris în sfera de competență a unui membru al rețelei; invită Comisia pentru petiții să fie un membru mai activ în rețea și să consolideze colaborarea cu rețeaua pentru politicile comune, care intră în domeniul de aplicare al activităților Uniunii Europene; remarcă faptul că, în 2014, Ombudsmanul a transferat 86 de plângeri Comisiei pentru petiții;

30.  încurajează Ombudsmanul să investigheze împreună cu Curtea de Conturi Europeană programele și proiectele finanțate de Uniunea Europeană, mai ales finanțarea proiectelor destinate reducerii disparităților de dezvoltare;

31.  este de acord cu Ombudsmanul că instituțiile europene ar trebui să garanteze accesibilitatea serviciilor lor pentru persoanele cu dizabilități și că aceste persoane au acces la informații și la mijloacele de comunicare; îndeamnă instituțiile să garanteze caracterul deschis, incluziv și accesibil a mediului de lucru pentru persoanele cu dizabilități, pentru ca acestea să poată participa efectiv și plenar la viața publică și politică;

32.  solicită creșterea bugetului anual a Biroului Ombudsmanului;

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și acest raport Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, Guvernelor și Parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor sau altor organisme similare.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15.
(2) ‘Ombudsmanul European – Raport Anual pe 1999’ (JO C 260, 11.9.2000, p. 1).


Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2014
PDF 280kWORD 106k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2014 (2015/2115(INI))
P8_TA(2016)0063A8-0012/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2014,

–  având în vedere articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere hotărârea CJUE în cauza C-62/14 din 16 iunie 2015,

–  având în vedere statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 15,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0012/2016),

A.  întrucât, potrivit ultimelor previziuni din toamnă ale Comisiei, redresarea economică în zona euro ar trebui să se accelereze, anticipându-se o creștere a PIB-ului real cu 1,4 % în 2015, 1,7 % în 2016 și 1,8 % în 2017; întrucât bazele creșterii sunt fragile; întrucât un angajament politic ferm în vederea implementării unor reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social este esențial pentru consolidarea creșterii economice;

B.  întrucât, potrivit acelorași previziuni, se preconizează ca șomajul în zona euro să înregistreze o ușoară scădere, de la 11,6 % la sfârșitul lui 2014 la 10,5 % la sfârșitul lui 2016; întrucât există disparități majore între diferitele state membre în ceea ce privește rata șomajului, cu valori situate între 6,4 % în Germania și 26,6 % în Grecia; întrucât ratele șomajului se situează în continuare la niveluri alarmante în numeroase state membre, afectând în principal tinerii și șomerii de lungă durată;

C.  întrucât, potrivit acelorași previziuni, perspectivele fiscale ale zonei euro ar trebui să prezinte o ameliorare, cu diminuări prevăzute ale deficitului public (de la 2,4 % în 2014 la 1,7 % în 2016) și ale datoriei publice (de la 94 % la sfârșitul lui 2014 la 92,5 % la sfârșitul lui 2016);

D.  întrucât prețurile scăzute la energie, deși au un impact negativ asupra anticipării inflației, ar putea să contribuie la redresarea economică;

E.  întrucât aceste procese sunt sprijinite în principal de consumul privat, exporturi și factori externi, precum prețurile scăzute la energie, în special la țiței, în timp ce investițiile private și publice în zona euro demarează progresiv, înregistrând niveluri semnificativ mai scăzute decât cele de dinaintea crizei, iar ponderea relativă a investițiilor în PIB a scăzut constant în ultimele decenii;

F.  întrucât, potrivit prognozei BCE din septembrie 2015, rata medie a inflației în zona euro, după ce a rămas aproape de zero în prima jumătate a lui 2015, ar trebui să crească până la 1,1% 2016 și 1,7% în 2017;

G.  întrucât articolul 127 alineatul (2) din TFUE prevede „promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți” de către Sistemul European al Băncilor Centrale;

H.  întrucât, în 2014, BCE și-a redus ratele de refinanțare de referință până la limita minimă efectivă și nivelul ratei dobânzii la facilitatea de depozit până la -0.20 %; întrucât ratele reale mai scăzute nu s-au tradus prin credite acordate gospodăriilor sau întreprinderilor, îndeosebi IMM-urilor, fapt care a contribuit la orientarea BCE către adoptarea unor măsuri neconvenționale de politică monetară;

I.  întrucât, până în prezent, în îndeplinirea rolului său de supraveghere, BCE nu a luat întotdeauna suficient în considerare principiul proporționalității;

J.  întrucât IMM-urile constituie coloana vertebrală a economiei europene, iar sistemul bancar are un rol determinant în garantarea competitivității și a creșterii lor; întrucât facilitarea fluxului de credit către microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM-uri) este fundamentală, ținând seama de faptul că acestea reprezintă 99 % dintre totalul întreprinderilor și generează 80 % din locurile de muncă din Uniune, având, astfel, un rol-cheie în generarea de creștere economică, crearea de locuri de muncă și reducerea disparităților sociale; întrucât volumul împrumuturilor bancare crește încet;

K.  întrucât, în 2014, BCE a introdus o serie de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO) și programe de cumpărare a unor active selectate din sectorul privat cu scopul de a sprijini creditarea economiei reale;

L.  întrucât, la 22 ianuarie 2015, BCE a lansat un program extins de achiziționare de active (PAA) în valoare de 1,1 mii de miliarde EUR planificat să dureze până în septembrie 2016 și, în orice caz, până la o ajustare susținută a evoluției inflației;

M.  întrucât, prin implicarea în programul său de achiziționare de obligațiuni, BCE a atras un nivel de risc considerabil în bilanțul său;

N.  întrucât mecanismul unic de supraveghere (MUS), primul pilon al uniunii bancare, a devenit pe deplin operațional la 4 noiembrie 2014, odată cu transferul către BCE al responsabilității supravegherii directe a celor mai mari 122 de bănci din zona euro; întrucât, în paralel, a fost realizată și finalizată, la 26 octombrie 2014, o evaluare cuprinzătoare a impactului care constă într-o evaluare a calității activelor și un test de rezistență al acestor bănci importante; întrucât mecanismul unic de rezoluție (MUR), al doilea pilon al uniunii bancare, a intrat în vigoare la începutul lui 2015, în timp ce cel de-al treilea pilon, sistemul unic de garantare a depozitelor, nu a fost încă instituit,

1.  reamintește că redresarea modestă și inegală din punct de vedere geografic așteptată în următorii ani în zona euro va trebui consolidată, iar potențiala creștere economică va trebui sporită pentru a reduce ratele ridicate ale șomajului înregistrate în multe state membre din zona euro și pentru a reduce datoriile; subliniază că multe state membre se confruntă cu provocări macroeconomice similare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți condițiile atât pentru investiții publice, cât și pentru cele private, care vizează stimularea creșterii și crearea de locuri de muncă și solicită depunerea de eforturi suplimentare pentru a garanta finanțarea economiei reale; consideră că statele membre trebuie să își respecte angajamentul de a pune în aplicare reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social:

2.  regretă că, deși acestea se reduc progresiv, există în continuare discrepanțe între ratele de finanțare acordate IMM-rilor și cele acordate societăților mai mari, între ratele dobânzilor aplicare împrumuturilor mici și cele aplicate împrumuturilor mari, precum și între condițiile de credit propuse IMM-urilor aflate în diferite țări din zona euro, însă recunoaște limitele politicii monetare în acest sens; ia act, în acest sens, de rolul pe care îl joacă casele de economii, cooperativele de credit și băncile mutuale și subliniază că cadrul de reglementare ar trebui să se adapteze la principiile lor de funcționare speciale și să respecte misiunea specifică a acestora, iar autoritățile de control ar trebui să cunoască aceste aspecte și să le ia în considerare în practicile și strategiile lor;

3.  subliniază că, în ciuda faptului că BCE își continuă acțiunile de menținere a unor condiții de finanțare favorabile, investițiile private și publice în zona euro sunt în continuare mult sub nivelurile înregistrate înainte de criză; salută, în această privință, crearea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), precum și planul Comisiei de instituire a unei veritabile uniuni a piețelor de capital, care ar trebui să diversifice sursele de finanțare din economia UE, să stimuleze investițiile transfrontaliere și să sporească accesul la finanțare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

4.  ia act de faptul că, ca reacție la situația complexă, marcată de criza datoriei suverane, scăderea inflației, tendința descendentă a activității de creditare și ritmul lent de creștere economică, și cu ratele de referință ale dobânzilor aproape de limita minimă, BCE a recurs la instrumente de politică monetară neconvenționale;

5.  ia act de impactul pozitiv, dar modest, al programului de achiziționare de active (PAA) asupra dinamicii masei monetare și a creditului, cu împrumuturi încă reduse pentru întreprinderi, dar favorizate de o relaxare graduală a standardelor de creditare, o relaxare continuă a termenilor și condițiilor pentru noile împrumuturi, o scădere a numărului de cereri respinse, o creștere a cererii de împrumuturi și o relansare progresivă a investițiilor private în cursul primelor trei trimestre ale anului 2015, deși persistă diferențe semnificative între economiile zonei euro; constată, de asemenea, că de la lansarea PAA, anticipațiile privind inflația pe termen mediu au început să crească și să conveargă progresiv către obiectivul de 2 %, în timp ce riscurile de a cădea într-o capcană deflaționistă este posibil să fi scăzut; solicită BCE, atunci când este posibil, să aplice PAA în toate statele membre, fără discriminare, respectând totodată normele cărora BCE trebuie să se conformeze;

6.  se așteaptă ca BCE să contribuie la politicile economice generale ale Uniunii și la realizarea obiectivelor lor, în conformitate cu articolul 282 din TFUE, cu condiția ca principala sa sarcină, care constă în garantarea stabilității prețurilor, să nu fie compromisă;

7.  subliniază că contribuția BCE include depunerea de eforturi în vederea creșterii numărului de împrumuturi la costuri reduse către economia reală și facilitarea redresării economice axate pe crearea de locuri de muncă, creștere și stabilitate;

8.  este preocupat de posibilele consecințe nedorite și de efectele pe termen lung ale instrumentelor de politică monetară neconvenționale ale BCE; este conștient că ieșirea din cadrul acestor măsuri va fi un demers complex, care va trebui planificat cu grijă pentru a preveni distorsiunile nedorite ale pieței, mai ales în ceea ce privește gestionarea corespunzătoare, prudentă și la timp a acestei ieșiri; solicită BCE să monitorizeze cu atenție riscurile asociate programelor sale de achiziționare; insistă asupra faptului că politica monetară nu poate rezolva problemele fiscale și economice din multe state membre și nu poate fi un substitut pentru reformele structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social necesare, consolidarea fiscală și investițiile cu obiective precise;

9.  rămâne precaut în ceea ce privește riscurile potențiale pe care le implică ratele scăzute îndelungate ale dobânzilor pentru stabilitatea financiară în anumite state membre, care ar putea avea un efect negativ asupra asigurărilor de viață și al sistemelor de pensii; recunoaște că ratele pe termen lung ale dobânzii reflectă condițiile macroeconomice subiacente și alegerile în materie de politică monetară;

10.  solicită Comisiei să prezinte propuneri de îmbunătățire a supravegherii macroprudențiale și a instrumentelor de politică disponibile pentru reducerea riscurilor din sistemul bancar paralel, având în vedere că BCE a avertizat în raportul său anual că, având în vedere expansiunea constantă din ultimul deceniu – la active în valoare de 22 de mii de miliarde EUR – a activității de creditare desfășurate de instituții financiare nebancare, sunt necesare inițiative suplimentare de monitorizare și evaluare a vulnerabilităților sectorului bancar paralel aflat în expansiune;

11.  salută faptul că BCE a afirmat cu fermitate în august 2012 că „va face tot posibilul” să apere moneda euro;

12.  concluzionează că programul de achiziționare de titluri de creanță publice și private pe piețele secundare ar putea fi mai eficace;

13.  evidențiază preocupările exprimate în hotărârea CEJ din 16 iunie 2015 în cauza C-62/14, care menționează că, atunci când BCE achiziționează obligațiuni de stat pe piețele secundare, este posibil să se expună unui risc considerabil de pierderi, precum și riscului de reducere a datoriei; ia act de faptul că aceeași hotărâre precizează că acest lucru nu afectează concluzia potrivit căreia BCE este autorizată să achiziționeze obligațiuni de stat pe piețele secundare și că aceste achiziții nu sunt incompatibile cu interzicerea finanțării monetare a statelor membre;

14.  subliniază că nivelurile înalte și divergente de îndatorare publică și privată în unele state membre, pe lângă punctele slabe structurale de acum remediate din sectorul bancar, sunt obstacole în calea transmiterii corecte a politicii monetare, iar politica monetară neconvențională aplicată de BCE nu poate schimba, ea singură, această situație;

15.  îndeamnă statele membre din zona euro care fac obiectul unui program de ajustare macroeconomică să ia măsuri în conformitate cu articolul 7 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 pentru a realiza un audit complet al propriilor finanțe publice menit, printre altele, să evalueze motivele care au dus la acumularea unor niveluri excesive ale datoriei, precum și să detecteze orice eventuale nereguli; subliniază că scopul acestui audit ar trebui să fie acela de a înțelege mai bine greșelile din trecut, și nu de a începe un proces ad-hoc de restructurare a datoriei, care ar risca să declanșeze din nou o criză a datoriei în unele state membre;

16.  subliniază că normele actualului cadru de guvernanță economică ar trebui respectate și aplicate în mod corespunzător, fără a face diferența între statele membre mici și cele mari; reiterează faptul că respectarea obiectivului pe termen mediu al unor poziții bugetare care sunt aproape de sold sau în excedent bugetar, în termeni ajustați ciclic și în afara măsurilor punctuale și temporare, va permite statelor membre să facă față fluctuațiilor ciclice normale, menținând în același timp deficitul public în limitele a 3 % din valoarea de referință a PIB; consideră că toate instrumentele existente în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere consolidat ar trebui aplicate pentru a sprijini mai bine stabilitatea și creșterea;

17.  afirmă angajamentul său de a respecta independența BCE în coordonarea politicii monetare, consacrată în tratate; consideră că independența băncii centrale este esențială pentru atingerea obiectivului de a menține stabilitatea prețurilor; subliniază că toate guvernele și autoritățile publice naționale ar trebui, prin urmare, să se abțină să solicite BCE să ia măsuri specifice;

18.  reamintește că articolul 127 din TFUE prevede că, fără a aduce atingere obiectivului său principal de a menține stabilitatea prețurilor, BCE susține politicile economice generale din Uniune, acest lucru fiind, de asemenea, specificat la articolul 282 din TFUE;

19.  atrage atenția asupra articolului 123 din TFUE, a articolului 21 din statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și asupra articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului din 13 decembrie 1993, care interzice achiziționarea directă de către băncile centrale naționale sau BCE a unor titluri de creanță emise de UE sau de autoritățile sau organismele publice naționale; reamintește totuși că aceste achiziții sunt permise pe piețele secundare;

20.  salută eforturile BCE de a crește inflația până la un procent cu puțin sub 2 %, deoarece acest lucru ar putea contribui, de asemenea, la succesul altor politici ale UE și ar putea consolida competitivitatea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Europa, dacă sunt însoțite de investiții specifice, de reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social și de o consolidare fiscală;

21.  salută pasul înainte făcut de BCE prin publicarea rezumatelor proceselor-verbale ale reuniunilor sale și așteaptă cu interes anunțarea altor măsuri care să vizeze creșterea transparenței canalelor sale de comunicare; consideră că se mai pot face și alte progrese, mai ales în cadrul MUS;

22.  salută tendința de acum generalizată a băncilor centrale importante de a explica public deciziile monetare imediat după ce au fost luate, practică ce a fost promovată de BCE; salută, de asemenea, publicarea mai clară și mai transparentă a procedurilor legate de aportul urgent de lichidități (emergency liquidity assistance - ELA) în favoarea instituțiilor financiare solvabile (în special băncile naționale) care se confruntă cu probleme temporare legate de lichidități;

23.  reiterează solicitarea ca raportul anual al BCE să includă feedback privind contribuțiile prezentate în raportul anual al Parlamentului; consideră că ar fi util ca, pe lângă evaluarea condițiilor monetare și financiare, BCE să prezinte, în declarația publicată în urma reuniunii lunare a Consiliului guvernatorilor BCE, propria evaluare a amplorii diferențelor de producție din zona euro;

24.  reamintește că dialogul monetar trimestrial este important pentru a asigura transparența politicii monetare față de Parlament și de publicul larg; salută practica prin care reprezentanții BCE oferă răspunsuri precise și detaliate la întrebările adresate de deputați; salută, de asemenea, practica BCE de a oferi informații suplimentare în scris atunci când răspunsurile oferite în timpul discuțiilor nu sunt pe deplin satisfăcătoare și/sau complete;

25.  subliniază că rolul de supraveghere al BCE și funcția sa de elaborate și aplicare a politicii monetare trebuie diferențiate clar, iar combinarea acestor funcții nu ar trebui să genereze niciun conflict de interese pentru BCE; reamintește, în acest sens, principiul director potrivit căruia instrumentul utilizat pentru elaborarea politicilor, monetare sau de supraveghere, ar trebui să fie ales în funcție de obiectivul urmărit și de problema în cauză;

26.  subliniază necesitatea unei responsabilități democratice în perspectiva noilor responsabilități conferite BCE în ceea ce privește sarcinile de supraveghere, precum și rolul său consultativ în programele troicii și cvadripartidei;

27.  subliniază importanța independenței organizatorice a Comitetului european pentru risc sistemic și invită BCE să aibă în vedere modalități de consolidare a independenței acestui comitet;

28.  invită BCE să reformuleze complet propunerea de stabilire a unui set complet de date analitice privind creditele (AnaCredit), ținând seama în special de principiul proporționalității, și să se axeze, pentru a realiza acest lucru, pe stabilirea unor praguri corespunzătoare în efortul de a minimiza costurile administrative, în special pentru instituțiile financiare mai mici;

29.  salută voința exprimată de Mario Draghi în cursul dialogului monetar din 23 septembrie 2015 „de a informa Parlamentul European cu privire la pozițiile luate de BCE” în cadrul organismelor precum Consiliul pentru Stabilitate Financiară sau Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară;

30.  reamintește că rolul BCE include protecția stabilității financiare și, prin urmare, necesitatea de a asigura suficiente lichidități pentru a evita recurgerea la băncile publice solvabile conectate la rețeaua Eurosistemului;

31.  reamintește că rolul BCE în cadrul troicii și al cvadripartidei a fost codificat în pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare (articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013); ia act de hotărârea CEJ din 16 iunie 2015 în cauza C-62/14 și invită BCE să țină seama de aceasta în acțiunile sale; îndeamnă BCE să reevalueze și, dacă este necesar, să își consolideze independența față de deciziile politice;

32.  solicită o evaluare aprofundată a modului de funcționare a troicii și a participării BCE la troică și la cvadripartidă, pentru a clarifica domeniul de competență și a garanta o mai mare responsabilitate democratică în adoptarea și punerea în aplicare a programelor de asistență;

33.  reamintește raportul Parlamentului din 28 februarie 2014 referitor la investigarea rolului și operațiunilor troicii, care solicită viitorului Parlament să continue munca la acest raport, să aprofundeze principalele sale concluzii și să investigheze în continuare;

34.  invită statele membre, Consiliul și BCE să depună toate eforturile pentru a garanta echilibrul de gen în cadrul organelor de decizie ale BCE și să acorde o atenție deosebită acestui factor în momentul reînnoirii componenței acestor organe, în special în cazul Consiliului guvernatorilor și al Comitetului executiv;

35.  ia act de faptul că Comisia a propus la 24 noiembrie 2015 crearea, la nivelul întregii zone euro, a unui sistem european de garantare a depozitelor pentru depozitele bancare;

36.  salută proiectul uniunii piețelor de capital și capacitatea sa de a reechilibra canalele de finanțare, nu prin reducerea mijloacelor de finanțare sau menținerea lor la nivelurile actuale, ci mai degrabă prin creșterea și diversificarea lor, contribuind astfel la reducerea dependenței excesive a economiilor din zona euro de sistemul bancar și la crearea unui amortizor esențial pentru uniunea monetară; avertizează totuși că uniunea piețelor de capital nu ar trebui să descurajeze serviciile bancare personalizate axate pe economia reală, deoarece aceasta este cea mai potrivită formă de finanțare a întreprinderilor mai mici;

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Băncii Centrale Europene.


Deschiderea de negocieri pentru acorduri de liber schimb cu Australia și Noua Zeelandă
PDF 268kWORD 86k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la deschiderea negocierilor pentru Acorduri de liber schimb (ALS) cu Australia și Noua Zeelandă (2015/2932(RSP))
P8_TA(2016)0064B8-0250/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere declarațiile comune ale Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și Președintelui Consiliului European, Donald Tusk, împreună cu Prim-ministrul Noii Zeelande, John Key, la 29 octombrie 2015, și împreună cu Prim-ministrul Australiei, Malcolm Turnbull, la 15 noiembrie 2015,

–  având în vedere Parteneriatul-cadru UE-Australia din 29 octombrie 2008 și Declarația comună UE - Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea din 21 septembrie 2007,

–  având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Australia, îndeosebi Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje, precum și Acordul privind comerțul cu vin,

–  având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Noua Zeelandă, îndeosebi Acordul privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală și Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special poziţiile sale din 12 septembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Australia de modificare a Acordului privind recunoașterea reciprocă(1), precum și cea din 12 septembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă de modificare a Acordului privind recunoașterea reciprocă(2),

–  având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat și de guvern de la Brisbane, din 15-16 noiembrie 2014,

–  având în vedere declarația comună din 22 aprilie 2015 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Ministrului de Externe australian, intitulată „Către un parteneriat mai strâns între UE și Australia” și declarația comună din 25 martie 2014 a Președintelui Van Rompuy, a Președintelui Barroso și a Prim-ministrului Key cu privire la aprofundarea parteneriatului dintre Noua Zeelandă și Uniunea Europeană,

–  având în vedere caracterul sensibil al anumitor sectoare agricole în cadrul acestor negocieri,

–  având în vedere numărul deja important de acorduri în curs de negociere între UE și principalii săi parteneri comerciali,

–  având în vedere articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind deschiderea negocierilor pentru Acorduri de liber schimb cu Australia și Noua Zeelandă (O-000154/2015 — B8-0101/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Australia și Noua Zeelandă se numără printre cei mai vechi și mai apropiați parteneri ai UE, împărtășind valori comune și fiind angajate în promovarea prosperității și securității în cadrul unui sistem mondial bazat pe reguli;

B.  întrucât UE, Australia și Noua Zeelandă colaborează în ceea ce privește afruntarea provocărilor comune legate de o gamă largă de aspecte și cooperează în cadrul mai multor foruri internaționale;

C.  întrucât UE și Noua Zeelandă sunt părți la Acordul privind achizițiile publice, iar Australia se află în curs de aderare la acesta;

D.  întrucât UE, Australia și Noua Zeelandă sunt angajate în negocieri multilaterale pentru a continua liberalizarea schimburilor comerciale de produse ecologice (Acordul privind bunurile de mediu) și a comerțului cu servicii (TiSA);

E.  întrucât atât Australia, cât și Noua Zeelandă sunt părți la recent încheiatele negocieri pentru un parteneriat transpacific (TPP), precum și la negocierile în curs privind un parteneriat economic regional cuprinzător (RCEP) în Asia de Est, reunind cei mai importanți parteneri comerciali ai Australiei și Noii Zeelande;

F.  întrucât Australia și Noua Zeelandă sunt doi din cei șase membri ai OMC care nu au acces preferențial la piața UE sau care nu poartă actualmente negocieri în acest sens;

G.  întrucât Australia și Noua Zeelandă sunt țări caracterizate pe deplin de statul de drept și întrucât, în prezent, ele oferă un nivel ridicat de protecție a mediului, precum și o protecție solidă a drepturilor omului, a drepturilor sociale și a drepturilor lucrătorilor;

H.  întrucât încheierea acordurilor de liber schimb între UE și Australia și între UE și Noua Zeelandă va aprofunda relațiile comerciale și de investiții și întrucât nu se poate afirma că aceste acorduri ar afecta negativ capacitatea părților de a introduce, de a menține sau de a-și consolida standardele sociale, de mediu sau de muncă;

I.  întrucât, la 30 iulie 2014, UE a încheiat negocierile pentru Acordul de parteneriat UE - Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea (PARC), iar la 22 aprilie 2015, negocierile pentru Acordul-cadru UE - Australia (FA);

J.  întrucât UE este al treilea partener comercial ca importanță, atât pentru Australia, cât și pentru Noua Zeelandă, care sunt al 21-lea și, respectiv, al 51-lea partener comercial pentru UE (2014);

K.  întrucât Noua Zeelandă este una dintre puținele țări recunoscute de Comisie ca dispunând de un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal;

L.  întrucât încheierea unor acorduri moderne, ambițioase, echilibrate și cuprinzătoare ar avansa relațiile economice la un nou nivel;

M.  întrucât Parlamentul va trebui să decidă cu privire la aprobarea potențialelor ALS UE - Australia și UE - Noua Zeelandă;

1.  evidențiază importanța aprofundării relațiilor dintre UE și regiunea Asia-Pacific pentru creșterea economică din Europa și subliniază că acest lucru se reflectă în politica comercială a Uniunii Europene; recunoaște că Australia și Noua Zeelandă reprezintă o componentă esențială a acestei strategii și că extinderea și aprofundarea schimburilor comerciale cu acești parteneri pot contribui la realizarea acestui obiectiv;

2.  felicită Australia și Noua Zeelandă pentru angajamentul ferm și consecvent față de agenda comerțului multilateral;

3.  consideră că potențialul strategiilor bilaterale și regionale de cooperare ale Uniunii poate fi realizat în totalitate numai prin încheierea unor ALS de înaltă calitate atât cu Australia, cât și cu Noua Zeelandă, într-un spirit al reciprocității și al avantajului reciproc, fără a submina sau a deturna în vreun fel resursele și atenția de la ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral și de a implementa acordurile multilaterale și bilaterale deja încheiate;

4.  consideră că negocierea unor ALS moderne, ambițioase, echilibrate și cuprinzătoare cu Australia și Noua Zeelandă, în funcție de trăsăturile specifice ale economiilor lor, reprezintă o modalitate pragmatică de aprofundare a parteneriatelor bilaterale și de consolidare a relațiilor comerciale și de investiții bilaterale existente, deja mature, contribuind, de asemenea, la atenuarea potențialelor efectelor de diversiune ale recent încheiatului TPP; consideră că rezultatul negocierilor poate servi drept model pentru viitoarele acorduri de liber schimb;

5.  invită Comisia să studieze în detaliu, la definirea sferei acordurilor, toate oportunitățile suplimentare de acces pe piață pentru operatorii economici din UE, îndeosebi IMM-uri, oferite de posibilele ALS cu Australia și Noua Zeelandă și să le evalueze în raport cu toate eventualele interese defensive, având în vedere și faptul că atât Australia, cât și Noua Zeelandă au deja piețe relativ deschise și tarife scăzute la nivel internațional;

6.  subliniază faptul că acordurile ambițioase dintre cele trei economii avansate trebuie să trateze în mod inteligent investițiile, comerțul cu bunuri și servicii (bazându-se pe recomandările recente ale Parlamentului European în ceea ce privește marja de manevră politică și sectoarele sensibile), comerțul electronic, achizițiile publice, energia, întreprinderile de stat, concurența, combaterea corupției, aspecte reglementare precum obstacolele sanitare și fitosanitare, cercetarea în domeniul tehnologiei și, în special, necesitățile IMM-urilor, și pot fi benefice pentru guvernanța economică mondială, prin intensificarea convergenței și a cooperării privind standardele internaționale, fără a diminua nivelurile de protecție a consumatorilor (de ex. siguranța alimentară) și a mediului (de ex. sănătatea și calitatea vieții animalelor, sănătatea plantelor) sau de protecție socială și a muncii;

7.  subliniază că aceste acorduri ar trebui să ia pe deplin în considerare, într-un capitol separat, nevoile și interesele IMM-urilor legate de facilitarea accesului pe piață, pentru a genera oportunități concrete de afaceri;

8.  consideră că un capitolul consistent și ambițios dedicat dezvoltării sustenabile, care să cuprindă, printre altele, standardele fundamentale de muncă și cele patru convenții prioritare privind guvernarea ale OIM, precum și acorduri multilaterale de mediu, constituie o parte indispensabilă a oricărui potențial acord de liber schimb; consideră că acordul ar trebui să prevadă, de asemenea, înființarea unui for comun al societății civile, care să monitorizeze și să discute implementarea acordului și respectarea de către părți a angajamentelor și obligațiilor lor privind drepturile omului, standardele de muncă și protecția mediului;

9.  constată că agricultura este un sector sensibil și că, pentru un rezultat final echilibrat la capitolele agriculturii și pescuitului, trebuie luate în considerare în mod corespunzător interesele tuturor producătorilor europeni, cum ar fi cei de carne, lapte, zahăr, cereale și de textile, precum și producătorii din regiunile ultraperiferice, de exemplu prin introducerea unor perioade de tranziție sau a unor cote adecvate, ori prin neluarea niciunui angajament în sectoarele cele mai sensibile; consideră că numai astfel se poate stimula competitivitatea și se pot aduce beneficii atât consumatorilor, cât și producătorilor; solicită includerea unor măsuri bilaterale eficiente de protecție pentru a preveni o creștere bruscă a importurilor care ar cauza sau ar amenința să cauzeze prejudicii grave pentru producătorii europeni din sectoarele sensibile, precum și luarea unor măsuri specifice de protejare a producției sensibile din regiunile ultraperiferice, în special excluderea zaharurilor speciale;

10.  subliniază că negocierile vor trebui să aibă ca rezultat o serie de prevederi solide, a căror respectare poate fi asigurată, cu privire la protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a indicațiilor geografice (IG);

11.  invită Comisia să efectueze cât mai curând o serie de evaluări de impact cuprinzătoare privind sustenabilitatea potențialelor acorduri, pentru a putea fi în măsură să evalueze în mod aprofundat beneficiile și pierderile posibile care ar rezulta în urma intensificării relațiilor comerciale și de investiții UE - Australia și UE - Noua Zeelandă, în beneficiul populației și mediului de afaceri ale ambelor părți, inclusiv al celor din regiunile ultraperiferice și din țările și teritoriile de peste mări;

12.  solicită Comisiei să condiționeze deschiderea negocierilor cu Australia și Noua Zeelandă de angajamentul tuturor părților, încă de la început, de a purta negocierile într-un mod cât mai transparent, respectând întru totul cele mai bune practici consacrate în alte negocieri și dialogând permanent cu partenerii sociali și societatea civilă, precum și să includă nivelul de ambiție așteptat în această privință în definirea sferei acordurilor;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor Australiei și Noii Zeelande.

(1) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210.
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210.


Introducerea unor sisteme compatibile de înregistrare a animalelor de companie la nivelul tuturor statelor membre
PDF 254kWORD 80k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la introducerea unor sisteme compatibile de înregistrare a animalelor de companie la nivelul tuturor statelor membre (2016/2540(RSP))
P8_TA(2016)0065RC-B8-0251/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația Comisiei din 4 februarie 2016 privind introducerea unor sisteme compatibile de înregistrare a animalelor de companie la nivelul tuturor statelor membre,

–  având în vedere articolul 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), referitor la funcționarea politicii agricole comune,

–  având în vedere articolul 114 din TFUE, referitor la instituirea și funcționarea pieței interne,

–  având în vedere articolul 168 alineatul (4) litera (b) din TFUE, referitor la măsuri în domeniile veterinar și fitosanitar,

–  având în vedere articolul 169 din TFUE, referitor la măsurile de protecție a consumatorilor,

–  având în vedere articolul 13 din TFUE, care prevede că, la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii, Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 privind modelele de documente de identificare pentru circulația necomercială a câinilor, pisicilor și dihorilor domestici, stabilirea de liste de teritorii și țări terțe și cerințele referitoare la format, punere în pagină și limbă ale declarațiilor care atestă respectarea anumitor condiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013,

–  având în vedere Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute în anexa A punctul I la Directiva 90/425/CEE,

–  având în vedere poziția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la propunerea de regulament privind sănătatea animalelor(1),

–  având în vedere concluziile celei de a 3050-a reuniuni a Consiliului Agricultură și Pescuit din 29 noiembrie 2010 privind bunăstarea câinilor și a pisicilor,

–  având în vedere Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 792/2012 din 23 august 2012 al Comisiei de stabilire a modelelor pentru permisele, certificatele și alte documente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa: îmbunătățirea siguranței pacienților și combaterea rezistenței la antimicrobiene(2),

–  având în vedere concluziile studiului realizat de Centrul de reflecție strategic multisectorial, interprofesional și interdisciplinar pentru animalele de companie referitor la zoonoze (CALLISTO),

–  având în vedere primele rezultate ale studiului UE privind câinii și pisicile care fac obiectul unor practici comerciale, realizat în 12 state membre, ca urmare a declarației Comisiei anexată Regulamentului (UE) nr. 576/2013,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia a finanțat un studiu privind bunăstarea câinilor și pisicilor care fac obiectul practicilor comerciale;

B.  întrucât organizațiile neguvernamentale, serviciile de asigurare a respectării legii, autoritățile competente și medicii veterinari au demonstrat o creștere a comerțului ilegal cu animale de companie, cu numeroase abuzuri în sistemul de circulație a animalelor de companie, evitarea controalelor și falsificarea documentelor;

C.  întrucât organizațiile neguvernamentale, serviciile de asigurare a respectării legii și autoritățile competente asociază din ce în ce mai des comerțul ilegal cu animale de companie, inclusiv animale sălbatice și exotice, cu criminalitatea organizată și gravă;

D.  întrucât, în pofida unor îmbunătățiri recente, există încă preocupări importante în privința informațiilor conținute în pașapoartele animalelor de companie, în special privind modul în care se poate dovedi că vârsta indicată pentru un anumit animal este corectă;

E.  întrucât animalele de companie comercializate ilegal sunt adesea crescute în condiții deficitare, au puține contacte cu alte animale și prezintă un risc crescut de îmbolnăvire și întrucât 70 % din bolile nou apărute la om în ultimele decenii sunt de origine animală, iar animalele crescute în mod obișnuit ca animale de companie sunt purtătoare de numeroase zoonoze, printre care rabia;

F.  întrucât majoritatea statelor membre au instituit deja anumite cerințe pentru înregistrarea și/sau identificarea animalelor de companie; întrucât cele mai multe dintre aceste baze de date nu sunt încă compatibile, iar trasabilitatea animalelor de companie deplasate în UE este limitată;

G.  întrucât instituirea de cerințe compatibile pentru identificarea și înregistrarea animalelor de companie ar fi un pas important pentru protecția calității vieții animalelor și a sănătății publice și a animalelor și ar asigura o trasabilitate efectivă a animalelor de companie în interiorul Uniunii;

H.  întrucât unele state membre (Țările de Jos și Belgia) dispun deja de liste pozitive pentru creșterea și/sau vânzarea animalelor de companie,

1.  subliniază contribuția pozitivă adusă de animalele de companie în viața a milioane de proprietari individuali și de familii din întreaga UE și își reiterează afirmația potrivit căreia proprietarii ar trebui să aibă posibilitatea de a călători cu animalele lor de companie în întreaga Uniune, în condiții de siguranță, controlate;

2.  salută îmbunătățirile aduse la sistemul de circulație a animalelor prin Regulamentul (UE) nr. 576/2013, inclusiv noile elemente de securitate ale pașapoartelor pentru animalele de companie și îmbunătățirile ulterioare, ce vor rezulta din legislația privind sănătatea animalelor, după adoptarea de către colegiuitori;

3.  ia act cu îngrijorare de dovezile aduse de organizațiile neguvernamentale, serviciile de asigurare a respectării legii, autoritățile competente și medicii veterinari, care demonstrează clar că sistemul de circulație a animalelor de companie este exploatat în mod ilegal în scop comercial;

4.  constată că lipsa vaccinării, a tratamentului antiviral adecvat și a îngrijirilor veterinare și sanitare în rândul animalelor de companie comercializate ilegal duce deseori la necesitatea tratării lor cu antibiotice; subliniază faptul că acest lucru mărește riscul rezistenței la antimicrobiene;

5.  ia act cu îngrijorare de intensificarea comerțului - atât legal, cât și ilegal - cu animale sălbatice crescute în mod obișnuit ca animale de companie; observă că creșterea unor animale sălbatice ca animale de companie reduce în mod semnificativ calitatea vieții animalelor respective și amenință sănătatea și siguranța oamenilor; observă că această formă de comerț are implicații serioase asupra conservării speciilor supuse capturii din sălbăticie pentru aprovizionarea comerțului; invită Comisia să adopte măsuri temeinice și eficace pentru combaterea comerțului ilicit cu animale de companie, inclusiv cu animale sălbatice ținute ca animale de companie;

6.  observă că, deși multe state membre au instituit sisteme obligatorii de identificare și înregistrare a animalelor de companie, există discrepanțe în ceea ce privește tipul de informații deținute, animalele care fac obiectul cerințelor de identificare și înregistrare și nivelul de guvernanță la care sunt deținute informațiile;

7.  observă că existența unor sisteme compatibile de identificare și înregistrare pentru câini (Canis lupus familiaris) și pisici (Felis silvestris catus) ar reduce fenomenul falsificării documentelor și al comerțului ilegal, îmbunătățind astfel calitatea vieții animalelor, protejând sănătatea publică și sănătatea animalelor și permițând o trasabilitate efectivă în interiorul Uniunii;

8.  invită Comisia ca, după intrarea în vigoare a Regulamentului privind bolile transmisibile ale animalelor (Legea privind sănătatea animală), să adopte un act delegat de stabilire a unor norme în conformitate cu articolele 109 și 118 din regulament cu privire la instituirea unor sisteme detaliate și compatibile pentru mijloacele și metodele de identificare și înregistrare a câinilor (Canis lupus familiaris) și pisicilor (Felis silvestris catus); subliniază faptul că datele cu caracter personal referitoare la proprietarii și vânzătorii de animale de companie ar trebui să fie respectate în conformitate cu standardele juridice relevante ale UE privind protecția datelor cu caracter personal;

9.  invită Comisia ca, după intrarea în vigoare a Regulamentului privind bolile transmisibile ale animalelor, să ia în considerare adoptarea unor acte delegate de stabilire a unor norme în conformitate cu articolele 109 și 118 din regulament cu privire la instituirea unor sisteme detaliate și compatibile pentru mijloacele și metodele de identificare și înregistrare a animalelor de companie, conform definițiilor din anexa 1 la același regulament;

10.  îndeamnă Comisia să publice fără întârziere concluziile studiului privind bunăstarea câinilor și pisicilor care fac obiectul practicilor comerciale;

11.  consideră că beneficiile unui sistem compatibil pentru identificarea și înregistrarea animalelor de companie la nivelul UE vor depăși simpla combatere a comerțului ilegal; consideră că aceste beneficii includ identificarea sursei focarelor de boală, combaterea maltratării animalelor și înlăturarea altor preocupări legate de calitatea vieții animalelor;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0381.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0197.


Situația umanitară din Yemen
PDF 265kWORD 89k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen (2016/2515(RSP))
P8_TA(2016)0066RC-B8-0151/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Yemen, în special Rezoluția din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Yemen(1),

–  având în vedere declarația comună din 10 ianuarie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și a Comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, privind atacul asupra unui centru medical al organizației Médecins Sans Frontières (Medici fără Frontiere) (MSF) din Yemen,

–  având în vedere declarația din 15 decembrie 2015 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind reluarea discuțiilor mediate de ONU cu privire la Yemen și declarația comună din 2 octombrie 2015 a VP/ÎR, Federica Mogherini, și a Comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, referitoare la Yemen,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Yemen, în special cele din 20 aprilie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Yemen, în special Rezoluțiile 2216 (2015), 2201 (2015) și 2140 (2014),

–  având în vedere declarațiile din 10 ianuarie 2016 și din 8 ianuarie 2016 ale purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU referitoare la Yemen,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât actuala criză din Yemen este rezultatul eșecului guvernelor succesive de a îndeplini aspirațiile legitime ale poporului yemenit către democrație, dezvoltare economică și socială, stabilitate și securitate; întrucât acest eșec a creat condițiile pentru izbucnirea unui conflict violent, ca urmare a imposibilității de a forma un guvern favorabil incluziunii și care să fie dispus să împartă puterea în mod echitabil, precum și a ignorării sistematice a numeroaselor tensiuni tribale din țară, a insecurității generalizate și a blocajului economic;

B.  întrucât intervenția militară în Yemen condusă de Arabia Saudită, efectuată la cererea președintelui Yemenului, Abd Rabbuh Mansur Hadi, inclusiv folosirea de muniție cu dispersie, interzisă la nivel internațional, a provocat o situație umanitară dezastruoasă ce afectează populația din întreaga țară, are implicații grave pentru întreaga regiune și constituie o amenințare pentru pacea și securitatea internațională; întrucât populația civilă yemenită, deja afectată de condiții de viață extrem de precare, este principala victimă a escaladării militare actuale;

C.  întrucât rebelii Houthi au asediat orașul Taiz, cel de-al treilea oraș din Yemen, împiedicând furnizarea de ajutoare umane; întrucât, potrivit lui Stephen O’Brien, Secretar general adjunct al ONU pentru afaceri umanitare și coordonator pentru asistența de urgență, circa 200 000 de civili blocați în asediu se confruntă cu lipsa acută de apă potabilă, de alimente, de asistență medicală, precum și de celelalte forme vitale de asistență și protecție;

D.  întrucât, de la începerea conflictului, cel puțin 5 979 de persoane au fost ucise, aproape jumătate fiind civili, iar 28 208 persoane au fost rănite; întrucât printre victime se numără sute de femei și copii; întrucât impactul umanitar asupra populației civile al luptelor neîntrerupte dintre diferitele miliții, al bombardamentelor și al întreruperii furnizării serviciilor esențiale capătă proporții alarmante;

E.  întrucât, potrivit Raportului general privind nevoile umanitare estimate pentru 2016, emis în noiembrie 2015, 21,2 milioane de persoane (82 % din populație) au în prezent nevoie de asistență umanitară sub o formă sau alta; întrucât, în mod similar, se estimează că, în prezent, aproape 2,1 milioane de persoane sunt malnutrite, dintre care peste 1,3 milioane de copii ce suferă de malnutriție acută gravă;

F.  întrucât, în 2015, UE a furnizat un nou ajutor umanitar în valoare de 52 milioane EUR pentru criza din Yemen și impactul acesteia asupra regiunii Cornului Africii: întrucât UE va oferi fonduri de până la 2 milioane EUR pentru crearea mecanismului ONU de verificare și inspecție (UNVIM) pentru transporturile maritime comerciale către Yemen, facilitând astfel fluxul liber de produse comerciale și de ajutor umanitar către Yemen;

G.  întrucât, potrivit mai multor surse, atacurile aeriene ale coaliției conduse de Arabia Saudită în Yemen au lovit ținte civile, inclusiv spitale, școli, piețe, depozite de cereale, porturi și o tabără pentru persoanele strămutate, aducând prejudicii grave infrastructurii esențiale pentru furnizarea ajutorului și contribuind la deficitul sever de alimente și de combustibil din țară; întrucât, la 10 ianuarie 2016, un spital sprijinit de organizația Medici fără Frontiere/ Médecins Sans Frontières (MSF) din nordul Yemenului a fost bombardat, incident care s-a soldat cu moartea a cel puțin șase persoane, cu rănirea a 12 persoane, printre care se numără și membri ai personalului MSF, și cu distrugerea gravă a unității medicale; întrucât acest atac este cel mai recent dintr-o serie de atacuri îndreptate împotriva unităților medicale; întrucât multe monumente istorice și situri arheologice au fost, de asemenea, afectate sau distruse în mod ireparabil, inclusiv unele părți ale orașului vechi Sana’a, sit care face parte din patrimoniul mondial al UNESCO;

H.  întrucât, din cauza capacității portuare reduse și a congestionării cauzate de distrugerea infrastructurii și a facilităților, doar 15% din volumul de importuri de combustibili anterior crizei mai ajunge în țară; întrucât, conform Cadrului integrat al clasificării securității alimentare elaborat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură, opt provincii sunt în prezent clasificate la nivel de urgență în ceea ce privește securitatea alimentară - Sa’ada, Hajjah, Hodeida, Taiz, Al-Dhale, Lahj, Abyan și Hadramaut;

I.  întrucât, potrivit organizației „Salvați copiii”, în 18 dintre cele 22 de provincii ale țării, spitalele au fost închise sau grav afectate ca urmare a conflictelor sau a lipsei de combustibil; întrucât, în special, au fost închise 153 de centre medicale care asigurau hrana pentru un număr de peste 450 000 de copiii expuși riscurilor, precum și 158 de clinici ambulatorii care furnizau servicii medicale de bază pentru aproximativ jumătate de milion de copii cu vârsta de sub cinci ani;

J.  întrucât, potrivit UNICEF, conflictul din Yemen are, de asemenea, un impact grav asupra accesului copiilor la educație, suspendat în cazul a aproape 2 milioane de copii, 3 584 de școli fiind închise (una din patru); întrucât 860 dintre aceste școli sunt avariate ori servesc drept adăpost pentru persoanele strămutate;

K.  întrucât, la 15 decembrie 2015, a fost declarată încetarea focului la nivel național, însă aceasta a fost ulterior încălcată pe scară largă; întrucât tratativele de pace dintre părțile participante la conflict, care au avut loc în Elveția la mijlocul lunii decembrie 2015, nu au condus la progrese majore în vederea încetării conflictului; întrucât reluarea negocierilor de pace conduse de ONU, sub auspiciile trimisului special al ONU în Yemen, Ismail Ould Cheikh Ahmed, programată să aibă loc la 14 ianuarie 2016, a fost temporar amânată în contextul continuării violențelor;

L.  întrucât situația din Yemen prezintă riscuri grave pentru stabilitatea regiunii, în special cea din Cornul Africii, Marea Roșie și Orientul Mijlociu în general; întrucât gruparea Al-Qaeda din Peninsula Arabică (AQAP) a putut beneficia de deteriorarea situației politice și de securitate din Yemen, extinzându-și prezența și crescând numărul și amploarea atacurilor sale teroriste; întrucât așa-numitul Stat Islamic (ISIS) /Daesh a devenit prezent în Yemen și a comis atacuri teroriste împotriva unor moschei șiite, care s-au soldat cu moartea a sute de persoane;

M.  întrucât stabilitatea și securitatea din Yemen, precum și un guvern care să funcționeze în mod adecvat reprezintă factori extrem de importanți pentru eforturile internaționale de combatere a extremismului și violenței în regiune și dincolo de aceasta, precum și pentru pacea și stabilitatea din Yemen;

N.  întrucât unele state membre ale UE au continuat să autorizeze, încă de la începutul războiului, transferuri de arme și obiecte aferente către Arabia Saudită; întrucât aceste transferuri încalcă Poziția comună a UE privind controlul exporturilor de arme (2008/944/PESC), care interzice explicit autorizarea de către statele membre a licențelor pentru arme dacă există riscul clar că tehnologia sau echipamentele militare care urmează să fie exportate pot fi folosite pentru a comite încălcări grave ale dreptului umanitar internațional și pentru a submina pacea, securitatea și stabilitatea regională,

1.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea alarmantă a situației umanitare din Yemen, caracterizată de generalizarea insecurității alimentare și a malnutriției severe, de atacuri realizate fără discriminare împotriva civililor și a personalului medical și umanitar, de distrugerea infrastructurii civile și medicale, ca urmare a unui conflict intern preexistent, de intensificarea atacurilor aeriene ale coaliției conduse de Arabia Saudită, de lupte la sol și de atacuri de artilerie, în ciuda apelurilor repetate la o nouă încetare a ostilităților; regretă profund pierderile de vieți omenești cauzate de conflict și suferința celor prinși în acest conflict și își exprimă condoleanțele față de familiile victimelor; își reafirmă angajamentul de a continua să sprijine Yemenul și poporul yemenit;

2.  își exprimă îngrijorarea profundă față de atacurile aeriene ale coaliției conduse de Arabia Saudită și blocada navală pe care a impus-o Yemenului, care au dus la moartea a mii de oameni, au destabilizat și mai mult Yemenul, au distrus infrastructura fizică a țării, au creat instabilitate care a fost exploatată de organizațiile teroriste și extremiste, cum ar fi ISIS/Daesh și Al-Qaida din Peninsula Arabică și au exacerbat o situație umanitară deja critică; condamnă ferm și acțiunile violente și destabilizatoare ale grupării Houthi, sprijinită de Iran, inclusiv asediul orașului Taiz, cu consecințe umanitare dezastruoase pentru locuitori;

3.  subliniază necesitatea unei acțiuni umanitare coordonate sub egida ONU și cere tuturor țărilor să contribuie la satisfacerea necesităților umanitare; cere tuturor părților să permită intrarea și furnizarea de alimente, medicamente, combustibil și a altor tipuri de asistență necesare de urgență, prin intermediul canalelor umanitare ale ONU și internaționale, pentru a satisface necesitățile urgente ale civililor afectați de criză, în conformitate cu principiile imparțialității, neutralității și independenței; solicită o încetare a focului umanitară, care să permită acordarea urgentă a unei asistențe vitale populației yemenite; reamintește, de asemenea, că este esențial să se faciliteze și mai mult accesul navelor comerciale în Yemen;

4.  cere tuturor părților să respecte dreptul umanitar internațional și dreptul internațional al drepturilor omului, să asigure protecția civililor și să nu vizeze în mod direct infrastructurile civile, în special infrastructurile medicale și sistemele de aprovizionare cu apă; solicită o anchetă independentă în legătură cu toate acuzațiile de abuzuri, tortură, ucidere cu intenție a civililor și alte încălcări ale dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului;

5.  reamintește tuturor părților că spitalele și personalul medical sunt protejate în mod explicit de dreptul umanitar internațional și că acțiunile deliberate care vizează populația și infrastructura civilă constituie crime de război; cere să se realizeze o anchetă imparțială și independentă a tuturor presupuselor încălcări ale dreptului internațional al drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, inclusiv ultimele atacuri care au vizat infrastructura și personalul umanitar; solicită tuturor părților să respecte drepturile omului și libertățile tuturor cetățenilor yemeniți și subliniază importanța creșterii securității tuturor celor care lucrează în misiuni de pace și în misiuni umanitare în această țară, inclusiv personalul umanitar, medici și jurnaliști;

6.  solicită UE să promoveze în mod eficace respectarea legislației umanitare internaționale, astfel cum prevăd principiile UE aplicabile; subliniază, în special, că este necesar ca UE, în cadrul dialogului său politic cu Arabia Saudită, să releve necesitatea respectării dreptului umanitar internațional și, în cazul în care acest dialog nu dă rezultate, să aibă în vedere aplicarea altor măsuri, în conformitate cu Orientările UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional;

7.  invită VP/ÎR să lanseze o inițiativă care să vizeze impunerea unui embargo al UE asupra armelor împotriva Arabiei Saudite, având în vedere acuzațiile grave de încălcare în Yemen a dreptului umanitar internațional de către Arabia Saudită și faptul că autorizarea în continuare a vânzărilor de arme către Arabia Saudită ar încălca, prin urmare, Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008;

8.  consideră că Arabia Saudită și Iranul sunt indispensabile pentru rezolvarea crizei și îndeamnă ambele părți să acționeze în mod pragmatic și cu bună credință pentru a pune capăt conflictului din Yemen;

9.  consideră că numai o soluție politică, deschisă și bazată pe negocieri a acestui conflict poate reinstaura pacea și poate păstra unitatea, suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Yemenului; solicită tuturor părților să se angajeze, cu bună credință și fără condiții prealabile, într-o nouă rundă de negocieri pentru pace sub egida ONU, cât mai curând posibil, inclusiv prin rezolvarea diferențelor de poziție prin dialog și consultări, respingând actele de violență în slujba obiectivelor politice și abținându-se de la acțiuni provocatoare și de la orice acte unilaterale menite să pună în pericol soluția politică; sprijină eforturile trimisului special al ONU, Ismail Ould Cheikh Ahmed, de organizare a unor tratative de pace pentru Yemen, intermediate de ONU, în conformitate cu inițiativa Consiliului de Cooperare al Golfului, cu rezultatele Conferinței de dialog național și cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, în special rezoluțiile 2140 (2014) și 2216 (2015);

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al Consiliului de Cooperare al Golfului, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, precum și guvernului Republicii Yemen.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0270.

Notă juridică