Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2094(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0053/2016

Texte depuse :

A8-0053/2016

Dezbateri :

PV 27/04/2016 - 21
CRE 27/04/2016 - 21

Voturi :

PV 28/04/2016 - 4.67
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0203

Texte adoptate
PDF 333kWORD 179k
Joi, 28 aprilie 2016 - Bruxelles Ediţie definitivă
Lucrătoarele și îngrijitoarele la domiciliu în UE
P8_TA(2016)0203A8-0053/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 28 aprilie 2016 referitoare la lucrătoarele și îngrijitoarele la domiciliu în UE (2015/2094(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 4 alineatul (1) prin care se interzice sclavia și ținerea persoanelor în condiții de aservire și articolul 14 prin care se interzice discriminarea,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996, în special partea I și partea a II-a articolul 3,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă(3),

–  având în vedere raportul din 2013 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de muncă în Europa”,

–  având în vedere raportul din 2008 al Eurofound intitulat „Măsuri de combatere a muncii nedeclarate în Uniunea Europeană” și cel din 2013 intitulat „Combaterea muncii nedeclarate în 27 de state membre ale Uniunii Europene și Norvegia: abordări și măsuri începând din 2008”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249),

–  având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) intitulat „Exploatarea gravă a forței de muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sau care intră în Uniunea Europeană. Obligațiile statelor și drepturile victimelorˮ,

–  având în vedere raportul din 2011 al FRA intitulat „Migranții aflați în situație de ședere ilegală care prestează servicii de menaj la domiciliu: provocările în materie de drepturi fundamentale pentru Uniunea Europeană și statele sale membreˮ,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(8),

–  având în vedere raportul din 2007 al Eurofound intitulat „Condiții de muncă în Uniunea Europeană: perspectiva de gen”,

–  având în vedere raportul din 2014 al Eurofound intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la femeile migrante fără acte de identitate în Uniunea Europeană(9),

–  având în vedere Convenția internațională din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere Convenția europeană din 24 noiembrie 1977 referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant,

–  având în vedere Convenția de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relațiile diplomatice,

–  având în vedere Convenția ONU din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere raportul din 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale întreprinderilor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu handicap”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta pensionării(10),

–  având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei Europene intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere raportul din 2015 al Eurofound intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

–  având în vedere avizul din 26 mai 2010 al Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie a Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice(11),

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic adoptată la 16 iunie 2011 la Conferința Internațională a Muncii organizată de OIM,

–  având în vedere Decizia 2014/51/UE a Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la propunerea de convenție a OIM completată de o recomandare privind lucrătorii casnici(13),

–  având în vedere rapoartele IV(1) și IV(2) ale Biroului Internațional al Muncii, intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 99-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010 și rapoartele IV(1) și IV(2) (publicate în două volume), intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 100-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2011,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0053/2016),

A.  întrucât, în conformitate cu Convenția OIM nr. 189, „lucrător casnic” este orice persoană implicată în munca la domiciliu în cadrul unui raport de muncă, fie pentru una, fie pentru mai multe gospodării, în timp ce o persoană care muncește la domiciliu doar ocazional sau sporadic, fără ca aceasta să constituie o ocupație, nu este un lucrător casnic;

B.  întrucât „îngrijire” înseamnă munca prestată în instituții publice sau private sau în gospodării private cu scopul de a oferi îngrijire personală copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap; întrucât serviciile de îngrijire pot fi prestate de îngrijitori calificați care pot fi angajați de către entități publice sau private sau de către familii sau pot fi independenți și/sau pot fi prestate și de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

C.  întrucât cuvintele „lucrători casnici și îngrijitori” includ grupuri diverse de personal, cum sunt lucrătorii găzduiți de angajatori, lucrătorii externi, lucrătorii angajați cu ora în mai multe gospodării, lucrătorii familiali, îngrijitorii de zi și de noapte, îngrijitorii de copii, persoanele în plasament au pair și grădinarii, dar nu numai aceștia, a căror situație și existență concretă pot să difere în mod semnificativ;

D.  întrucât, potrivit statisticilor OIM, în 2010, în sectorul muncii casnice erau angajate peste 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate; întrucât, potrivit OIM, majoritatea lucrătorilor angajați în acest sector sunt femei, reprezentând 83 % din forța de lucru la nivel mondial din sectorul muncii casnice în 2010, ceea ce înseamnă 2,5 milioane de lucrători în UE, 88 % dintre aceștia fiind femei; întrucât acest sector are un puternic caracter feminin; întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu contribuie în mod semnificativ la obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de egalitate de gen prin faptul că asigură efectiv o infrastructură care le permite multor familii din UE să obțină echilibrul dintre activitatea profesională și viața privată;

E.  întrucât profesionalizarea înseamnă a acorda lucrătorilor dintr-un anumit sector drepturi în materie de muncă și de protecție socială; întrucât profesionalizarea sectorului muncii casnice și muncii de îngrijire poate fi realizată printr-o combinație de finanțare publică (reduceri fiscale), finanțare socială (alocații familiale, ajutoare pentru întreprinderi, case de ajutor reciproc și asigurări de sănătate, comitete de întreprindere etc.) și finanțare privată (plata serviciilor de către persoane particulare);

F.  întrucât munca în condiții ilegale și exploatarea sunt foarte răspândite în ambele sectoare;

G.  întrucât activitățile casnice și de îngrijire sunt caracterizate în principal de următoarele trăsături: instabilitatea locului de muncă, mobilitate geografică, program flexibil, caracter sezonier, munca în schimburi, absența siguranței locului de muncă, caracterul temporar și prevalența nedeclarării activității;

H.  întrucât potrivit OIM 29,9 % din lucrătorii casnici sunt total excluși din legislația națională din domeniul muncii și până în prezent activitatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu din UE este foarte rar și inegal reglementată în statele membre, deseori aceștia nefiind, prin urmare, considerați lucrători tipici sau obișnuiți și beneficiind astfel de drepturi și protecție socială drastic limitate(14);

I.  întrucât lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu care nu sunt incluși în legislația din domeniul muncii nu li se poate garanta un mediu de lucru sigur și sănătos și aceștia se confruntă cu o discriminare semnificativă în ceea ce privește nivelul drepturilor și al protecției care li se aplică comparativ cu standardele generale dintr-o țară; întrucât, în plus, acești lucrători nu au dreptul de a face parte din sindicate sau de a participa în alt fel la negocieri colective sau nu au cunoștință de modul în care pot face acest lucru sau întâmpină dificultăți în acest sens, fiind astfel deosebit de vulnerabili, în special pentru că beneficiază de asigurare socială limitată (mai ales în ceea ce privește indemnizația de șomaj, compensații în caz de boală și de accident, concediu de maternitate, concediu pentru creșterea copilului și alte forme de concediu de îngrijire) și sunt frecvent excluși din prevederile privind protecția în cazul concedierii;

J.  întrucât respectarea și aplicarea legilor naționale deja existente privind protecția drepturilor în materie de muncă ale lucrătorilor și îngrijitorilor la domiciliu încă este o sarcină de care unele state membre nu s-au achitat pe deplin;

K.  întrucât o reglementare adecvată a acestui sector ar contribui la combaterea muncii nedeclarate;

L.  întrucât unele măsuri de sprijin sectoriale, cum sunt deducerea fiscală pentru serviciile casnice în Suedia, cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor obișnuite în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

M.  întrucât se estimează că, în UE, cea mai mare parte a serviciilor de îngrijire sunt prestate de îngrijitori informali, neplătiți, care pot fi considerați ei înșiși un grup vulnerabil din cauza presiunilor crescânde la care sunt supuși pentru a acorda îngrijiri mai sofisticate și mai tehnice; întrucât 80 % din totalul îngrijitorilor sunt femei, fapt care afectează nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul acestora, echilibrul dintre muncă și viața privată, egalitatea de gen și îmbătrânirea în condiții bune de sănătate;

N.  întrucât sectorul muncii casnice - care angajează în cea mai mare parte femei - este propice exploatării lucrătorilor; întrucât acest fenomen constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, față de care trebuie protejați atât lucrătorii fără statut legal, cât și cetățenii UE;

O.  întrucât FRA consideră activitățile casnice și de îngrijire drept unul dintre sectoarele cu risc mai ridicat de exploatare gravă prin muncă din UE; întrucât această exploatare se manifestă frecvent prin lipsa unui contract formal de muncă sau prin contracte care nu corespund cu sarcinile prestate în mod real, prin salarii mici, plăți neregulate și, adesea, prin neplată, prin programe de lucru excesiv de lungi, prin lipsa concediilor și prin abuzuri sexuale, rasiale și/sau sexiste;

P.  întrucât lucrătorilor casnici li se solicită deseori să lucreze un număr excesiv de ore, iar 45 % dintre ei nu au dreptul la zile libere săptămânale sau la concediu de odihnă anual plătit(15); întrucât mai ales lucrătorii casnici și îngrijitorii care locuiesc la domiciliul angajatorului au responsabilități și sarcini care nu le permit să beneficieze de perioade adecvate de odihnă neîntrerupte;

Q.  întrucât peste o treime dintre lucrătoarele casnice nu au dreptul la concediu de maternitate sau la drepturi și indemnizații aferente(16), iar în unele state membre lucrătorii casnici și îngrijitorii nu au dreptul la indemnizația de șomaj;

R.  întrucât, în unele state membre, un număr mare de locuri de muncă din sectorul medical și al îngrijirii sunt în continuare slab remunerate, adeseori fără acces la contracte oficiale sau la alte drepturi fundamentale în materie de muncă și prezintă un grad scăzut de atractivitate din cauza riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare și, mai mult decât atât, angajații din cadrul său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

S.  întrucât lucrătorii casnici lucrează deseori în condiții deplorabile sau periculoase sau nu beneficiază de formarea corespunzătoare pentru a îndeplini sarcini specifice care ar putea avea ca efect rănirea la locul de muncă; întrucât aceleași dispoziții privind sănătatea și securitatea ar trebui garantate la locul de muncă pentru toți lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu, indiferent de tipul de angajare, adică atât pentru lucrătorii angajați în mod oficial, cât și pentru lucrătorii angajați direct în gospodării particulare;

T.  întrucât particularitățile locului de muncă în care își desfășoară activitatea aceste persoane nu exonerează angajatorul de obligația de a respecta unele condiții de sănătate și siguranță și de prevenire a riscurilor și de a respecta intimitatea celor care înnoptează la domiciliul său;

U.  întrucât persoanele în plasament au-pair sunt un grup de lucrători casnici care adesea nu sunt considerați ca lucrători obișnuiți; întrucât numeroase rapoarte indică faptul că acest lucru poate duce la abuzuri, de exemplu prin obligarea lucrătorilor au-pair să lucreze prea multe ore; întrucât persoanele în plasament au-pair trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca alți lucrători casnici;

V.  întrucât majoritatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt femei migrante, în mare parte aflate în situație neregulamentară, multe fiind minore sau lucrătoare ocazionale sau lucrătoare ale căror drepturi și calificări nu sunt cunoscute și care deseori nu își cunosc drepturile, au acces limitat la serviciile publice sau au dificultăți în accesarea acestor servicii, au cunoștințe limitate de limbă locală și se confruntă cu lipsa incluziunii sociale;

W.  întrucât lucrătorii migranți, cum ar fi lucrătorii casnici, pot fi expuși unor discriminări multiple și sunt, în mod specific, vulnerabili la formele de discriminare și violență pe criterii de gen, aceștia lucrând deseori în condiții precare și ilegale; întrucât ar trebui depuse eforturi concrete pentru a se evita relele tratamente, plățile neregulate, concedierea abuzivă și actele de violență sau abuzurile sexuale la care sunt supuși acești lucrători;

X.  întrucât, mai ales migranții fără forme legale care recurg la prestarea de activități casnice sunt deosebit de expuși riscului de discriminare și exploatare; întrucât, având în vedere statutul lor neregulamentar, aceste persoane se simt descurajate când ar trebui să se apare și să apeleze la ajutor, de teama de a fi descoperite și deportate; întrucât această situație este exploatată de angajatori lipsiți de scrupule;

Y.  întrucât nivelul discriminării la care sunt supuse lucrătoarele migrante fără forme legale este îngrijorător, acestea nedenunțând situațiile de abuz, de concediere nelegală, de neplată a salariului și de violență, întrucât nu își cunosc drepturile, întâmpină obstacole precum cel lingvistic sau le este teamă să nu fie arestate ori să își piardă locul de muncă;

Z.  întrucât femeile migrante deseori decid sau sunt obligate să caute locuri de muncă în sectorul lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu, întrucât astfel de posturi sunt considerate temporare și necesită un nivel redus de calificare;

AA.  întrucât cererea din ce în ce mai mare de ajutor în gospodărie și de servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor a dus la feminizarea tot mai accentuată a migrației în Europa;

AB.  întrucât femeile migrante sunt adesea nevoite să recurgă la munca la negru;

AC.  întrucât agențiile de intermediere au câteodată legături cu rețelele de trafic de femei și de muncă forțată sau cu alte activități infracționale care implică recrutarea ilegală a femeilor și exploatarea acestora sub diferite forme; întrucât datele Eurostat indică faptul că 80 % dintre victimele înregistrate ale traficului sunt femei, 19 % dintre acestea fiind victime ale exploatării prin muncă, inclusiv prin munci casnice;

AD.  întrucât trebuie să se acorde atenție muncii, hărțuirii și vastelor încălcări ale drepturilor în materie de muncă în cazul copiilor care lucrează în sectorul muncii casnice;

AE.  întrucât integrarea migranților pe piața muncii constituie un pas important în direcția incluziunii sociale și culturale;

AF.  întrucât sarcina responsabilității pentru activitățile din gospodărie este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbați și nu este evaluată în termeni financiari sau de recunoaștere a valorii; întrucât există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și responsabilitățile lor familiale; întrucât peste 20 de milioane de europeni (dintre care două treimi sunt femei) îngrijesc persoane dependente adulte, ceea ce îi împiedică să exercite o activitate profesională cu normă întreagă și mărește, în consecință, discrepanțele de salarizare pe criterii de gen și expune femeile care se apropie de vârsta de pensionare la un risc mai mare de sărăcie la bătrânețe;

AG.  întrucât, în pofida tendinței cunoscute conform căreia aproape 20 % din populația europeană este în vârstă de peste 65 de ani și a previziunilor că această proporție urmează să ajungă la 25 % în 2050, aproximativ 80 % din timpul necesar îngrijirii unei persoane în vârstă sau unei persoane cu dizabilități – adică mai multe zile pe săptămână sau zilnic – continuă să fie acoperit de îngrijitori informali și/sau din familie și în pofida numărului în creștere de îngrijitori în UE, îngrijirile informale sunt asigurate în principal de femei (de obicei, soții, fiice de vârstă mijlocie sau nurori) cu vârstă cuprinsă între 45 și 75 de ani;

AH.  întrucât criza a redus investițiile publice în sectorul îngrijirii, astfel încât numeroase persoane, în majoritate femei, s-au văzut obligate să își reducă programul de lucru sau să se întoarcă la căminul lor pentru a se ocupa de îngrijirea persoanelor dependente, a vârstnicilor, a bolnavilor sau a copiilor;

AI.  întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și constrângerile bugetare publice au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea un impact și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

AJ.  întrucât criza financiară și socială a afectat grav cetățenii și rezidenții săi, accentuând condițiile precare de muncă, sărăcia, șomajul și excluziunea socială și având ca efect un acces limitat sau inexistent la servicii publice și sociale;

AK.  întrucât, în majoritatea statelor membre, modelele în materie de politică privind îngrijirea pe termen lung nu sunt adecvate pentru a satisface nevoile societăților noastre în curs de îmbătrânire și întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre nu au abordat schimbările demografice în cadrul inițiativelor lor politice;

AL.  întrucât obiceiurile, cutumele și forma familiei au evoluat semnificativ, fapt care duce la necesitatea de creștere a numărului lucrătorilor din sectorul muncii casnice și care a generat în mod inevitabil noi necesități de asistență și sprijin în gospodăriile moderne, în special în cazul femeilor care lucrează în afara domiciliului și al familiilor monoparentale;

AM.  întrucât, în plus, multe persoane dependente locuiesc în zone afectate de lipsa serviciilor publice, de izolare sau de alte circumstanțe care le îngreunează accesul la îngrijitori calificați sau la instituții de îngrijire publice sau private și întrucât aceste persoane dependente pot fi îngrijite doar de îngrijitori necalificați care, de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, sunt membri ai familiei;

AN.  întrucât, în mai multe state membre, lipsește un sistem de servicii de îngrijire de calitate, care să fie la dispoziția tuturor, indiferent de venituri; cu alte cuvinte, serviciile trebuie să fie accesibile și la îndemâna tuturor utilizatorilor și a familiilor lor;

AO.  întrucât lungirea listelor de așteptare pentru servicii de sprijin și îngrijire mărește dependența de personalul casnic și de îngrijire, condamnând adesea persoanele dependente de aceste servicii să trăiască în stare de sărăcie și excluziune socială;

AP.  întrucât protecția adecvată a persoanelor cu dizabilități, în vârstă, bolnave, dependente sau minore constituie un principiu esențial al UE, iar activitățile casnice și cele de îngrijire reprezintă un sector esențial pentru a asigura protecția acestui principiu;

AQ.  întrucât dreptul la o gamă de servicii la domiciliu, rezidențiale și la alte servicii comunitare de sprijin, inclusiv la asistență personală, este consacrat la articolele 19 și 26 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

AR.  întrucât serviciile accesibile ale lucrătoarelor casnice și îngrijitoarelor la domiciliu joacă un rol important, atât din punct de vedere economic, cât și social, deoarece eliberează în principal alte femei, permițându-le să își urmeze cariera și să se bucure de viața socială, le permit angajatorilor lor să concilieze mai bine viața profesională și cea privată și ajută numeroase persoane să fie disponibile pe piața muncii;

AS.  întrucât acest sector este important din punct de vedere economic și oferă posibilități de locuri de muncă unei părți semnificative din forța de muncă, în special celor care au calificări reduse;

AT.  întrucât activitatea casnică sau de îngrijire este un sector care creează locuri de muncă; întrucât aceste locuri de muncă trebuie să fie de înaltă calitate, dat fiind că grație activității desfășurate de lucrătorii din acest sector multe persoane reușesc să fie active din punct de vedere economic și social în afara propriului cămin;

AU.  întrucât o modalitate răspândită, în unele state membre, de angajare a lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu este prin intermediul unor contracte bilaterale între lucrător și proprietarul gospodăriei sau persoana dependentă, mai degrabă decât prin mijloace oficiale, cum ar fi structurile statului sau firme și întreprinderi;

AV.  întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu au dreptul la o viață decentă, care să țină seama de nevoia lor de a avea un loc de muncă bun, o familie și o viață echilibrată, îndeosebi lucrătorii care locuiesc la domiciliul angajatorului, și trebuie să se bucure de aceleași drepturi în materie de muncă și drepturi sociale ca și alți angajați;

AW.  întrucât Convenția OIM nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic reprezintă un set istoric de standarde internaționale menite să îmbunătățească condițiile de lucru a zeci de milioane de lucrători casnici din întreaga lume; întrucât majoritatea lucrătorilor casnici sunt femei, iar noile standarde stabilite în Convenția OIM nr. 189 constituie un pas important pentru promovarea egalității de gen în mediul profesional și pentru asigurarea unor drepturi egale pentru femei, precum și a protecției în temeiul legii; întrucât, cu toate acestea, dintre cele 22 de state care au ratificat până în prezent această convenție, numai șase sunt state membre ale UE (Belgia, Finlanda, Germania, Irlanda, Italia și Portugalia);

AX.  întrucât Convenția OIM nr. 189 vizează asigurarea recunoașterii juridice a muncii casnice, extinderea drepturilor la toți lucrătorii casnici și prevenirea abuzurilor și a încălcării drepturilor;

AY.  întrucât 48 de state au ratificat deja Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (1990), iar alte 18 au semnat această convenție, dar până în prezent niciun stat membru al UE nu a semnat-o sau ratificat-o,

AZ.  întrucât personalul casnic și îngrijitorii la domiciliu sunt contribuitori importanți la sistemele de protecție socială, însă rolul lor este adesea minimalizat, greșit înțeles sau absent sau ignorat în toate dezbaterile privind reformele din acest domeniu;

BA.  întrucât condițiile de angajare ale lucrătorilor casnici sau ale îngrijitorilor la domiciliu diferă semnificativ de la un stat membru la altul, de la lucrători migranți prost plătiți, nedeclarați, fără forme legale și fără contract, până la cazurile în care munca și îngrijirile la domiciliu sunt asigurate ca serviciu public social sau ca serviciu privat social furnizat de întreprinderi, agenții, asociații și cooperative sau sub formă de angajare directă de către entități private;

BB.  întrucât, în sectorul muncii casnice și, în special, în cel al îngrijirii, în UE lucrează și bărbați și, așadar, și aceștia au nevoie de același nivel de protecție și de sprijin, evitându-se orice fel de discriminare pe criterii de gen și asigurându-se egalitatea de șanse pe piața muncii, după cum se prevede la articolele 19 și respectiv 153 din TFUE;

BC.  întrucât majoritatea particularilor care angajează lucrători casnici nu cunosc obligațiile și drepturile acestora;

BD.  întrucât inspecția muncii nu acoperă, adesea, activitățile casnice, din cauză că, în majoritatea statelor membre, sectorul nu este monitorizat;

BE.  întrucât accesul la mecanisme de justiție este adesea dificil în cazul încălcărilor dreptului muncii și în cel al victimelor abuzurilor sau exploatării; întrucât teama de izolare la locul de muncă și dificultățile în ceea ce privește accesul la sprijin juridic pot constitui obstacole de netrecut pentru lucrătorii casnicii și îngrijitorii la domiciliu migranți aflați în situație neregulamentară;

BF.  întrucât actuala Directivă privind securitatea și sănătatea la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE) reglementează situația lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu angajați în mod oficial, cu excepția lucrătorilor angajați direct de către gospodării private,

1.  consideră că este necesară o recunoaștere uniformă la nivelul UE a activităților casnice și de îngrijire ca muncă reală și de valoare deoarece recunoașterea acestui sector profesional poate să conducă la reducerea muncii nedeclarate și să promoveze integrarea socială și, prin urmare, invită UE și statele membre să stabilească norme comune privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu;

2.  invită Comisia să prezinte un set de instrumente de politică privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu, stabilind orientări de calitate pentru ambele sectoare; consideră că astfel de inițiative ar trebui să pună accentul pe:

   (a) introducerea unui cadru general pentru profesionalizarea muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu, fapt care să ducă la recunoașterea și standardizarea profesiilor și competențelor relevante, precum și a consolidării carierei, inclusiv a drepturilor acumulate în conformitate cu dispozițiile specifice ale statelor membre;
   (b) propunerea urgentă a unei Directive privind concediul pentru acordarea de îngrijiri și a unui cadru de recunoaștere a statutului de îngrijitori neprofesioniști, care le oferă remunerație și standarde minime de protecție socială pentru perioada în care efectuează activități de îngrijire, precum și asistență prin formare și acțiuni specifice care să-i ajute să își îmbunătățească condițiile de viață și de muncă;

3.  salută angajamentul Comisiei privind inițiativa „Un nou început pentru părinții care lucrează și pentru persoanele care acordă îngrijiri”;

4.  invită statele membre să prevadă calificări profesionale adecvate pentru anumite tipuri de activități casnice (asistența acordată celor vârstnici, copiilor, persoanelor cu dizabilități) care necesită competențe specifice;

5.  consideră că sectorul activităților casnice și al îngrijirii la domiciliu și profesionalizarea acestuia pot crea locuri de muncă și genera creștere economică și, prin urmare, că este nevoie de o remunerare echitabilă; consideră că soluțiile ar putea să facă parte dintr-un model de inovare socială;

6.  consideră că profesionalizarea lucrătorilor care prestează servicii casnice va crește atractivitatea sectorului și calitatea serviciilor oferite și va promova munca decentă și recunoscută;

7.  subliniază importanța promovării recunoașterii profesionale a competențelor și calificărilor lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor din acest sector, pentru a le oferi acestora mai multe posibilități de dezvoltare profesională, precum și formare specifică pentru persoanele care lucrează cu vârstnici și copii, pentru a încuraja crearea de locuri de muncă de calitate, care să ducă la creșterea calității muncii și la condiții de muncă mai bune, inclusiv prevederea unor contracte oficiale, acces la formare și o recunoaștere socială sporită; recunoaște importanța asigurării validării și certificării abilităților, calificărilor și experienței dobândite și a promovării dezvoltării carierei; în acest sens, consideră esențială organizarea de cursuri de formare și de reconversie profesională;

8.  invită Comisia să încurajeze statele membre să creeze sisteme pentru profesionalizarea, formarea, dezvoltare continuă a competențelor și recunoașterea calificărilor lucrătoarelor casnice și ale îngrijitoarelor, inclusiv, dacă este cazul, pentru alfabetizarea acestora, în vederea îmbunătățirii posibilităților de dezvoltare personală și profesională;

9.  solicită statelor membre ca, între timp, să reglementeze toate raporturile de muncă dintre proprietarii de gospodării, când au calitatea de angajator, și angajatul/lucrătorul care prestează servicii remunerate în gospodăria angajatorului;

10.  invită statele membre să elaboreze un cadru juridic specific care să permită angajarea legală și în mod organizat a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu și să stabilească drepturile și responsabilitățile persoanelor vizate, pentru a asigura securitatea juridică atât pentru lucrătorii din acest sector, cât și pentru potențialii lor angajatori; solicită să se țină seama în mod corespunzător de aspectele specifice ale contractului de muncă, precum și de faptul că numeroși angajatori sunt persoane fizice puțin familiarizate cu aspectele juridice;

11.  invită statele membre să ia măsuri decisive în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire, care aduce o contribuție însemnată la economie, prin recunoașterea acestei activități ca o ocupație distinctă și prin asigurarea unor drepturi reale și a protecției sociale pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu printr-o legislație a muncii sau prin contracte colective;

12.  susține Convenția OIM nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic, completată de Recomandarea nr. 201, întrucât abordează la nivel global necesitatea ca lucrătorii să fie acoperiți de dreptul muncii și solicită drepturi sociale, nediscriminare și egalitate de tratament;

13.  încurajează toate statele membre să ratifice urgent Convenția OIM nr. 189 și să se asigure că este aplicată cu strictețe pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, precum și să asigure respectarea articolelor din această convenție OIM și a Recomandării OIM nr. 201 din 2011; reamintește că, în conformitate cu Constituția OIM, guvernele sunt obligate să transmită convenția și recomandarea legislativelor naționale pentru a promova măsurile de punere în aplicare a acestor instrumente și că, în cazul convenției, procedura de depunere are ca scop și promovarea ratificării;

14.  consideră că ratificarea de către toate statele membre ar fi un important pas în direcția promovării și a protecției drepturilor omului și un puternic semnal politic împotriva tuturor formelor de abuz, hărțuire și violență comise împotriva tuturor lucrătorilor, în special a lucrătoarelor casnice;

15.  invită statele membre să includă lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu în legislația națională din domeniul muncii, al sănătății, al asistenței sociale, al asigurărilor și al combaterii discriminării, recunoscând contribuția lor la economie și societate; îndeamnă, în consecință, Comisia să ia în considerare revizuirea tuturor directivelor UE care exclud lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu de la drepturile de care beneficiază alte categorii de lucrători;

16.  admite reticența unor state membre de a legifera pentru sfera privată; consideră însă că neluarea unor măsuri va avea un cost ridicat atât pentru societate, cât și pentru lucrătorii în cauză; subliniază că creșterea preconizată a cererii de îngrijitori, în special în gospodăriile particulare, face ca o astfel de legislație să devină o necesitate, în scopul unei protecții depline a acestor lucrători; invită, prin urmare, statele membre să ia măsuri, împreună cu partenerii sociali, pentru a oferi un sistem de inspecție adecvat și pertinent, care să respecte articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, precum și sancțiuni corespunzătoare pentru încălcarea legislației și reglementărilor în domeniul securității și sănătății ocupaționale;

17.  invită Comisia și statele membre să asigure și să impună un nivel adecvat de sănătate și securitate la locul de muncă, de exemplu protecția maternității, și să ia măsuri pentru a preveni accidentele de muncă și riscurile de leziuni și boli profesionale; subliniază necesitatea ca cei care lucrează deja în acest sector să îmbunătățească standardele prin sisteme de formare și de recalificare orientate către practică; consideră că o astfel de formare ar trebui să cuprindă gestionarea riscurilor legate de postură și de mișcare inerente unor activități și a riscurilor biologice și chimice, precum și utilizarea tehnologiei de asistență;

18.  consideră că este esențial să se combată munca în condiții precare și nedeclarată, având în vedere faptul că acest fenomen afectează grav lucrătorii casnici, în special lucrătoarele migrante, înrăutățindu-le astfel situația deja vulnerabilă; subliniază importanța eliminării și urmăririi penale a acestor practici, inclusiv a muncii copiilor; în acest sens, sprijină încercarea de soluționare a situației precare a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu în Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate; reamintește că munca nedeclarată nu oferă protecție socială și are un efect negativ asupra condițiilor de sănătate și securitate la locul de muncă; preconizează, prin urmare, că Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate va preveni și descuraja munca nedeclarată, întrucât economia nedeclarată amenință siguranța locurilor de muncă, afectează calitatea condițiilor de îngrijire și de muncă a multor îngrijitori nedeclarați, amenință sustenabilitatea sistemului de asistență socială și reduce veniturile din impozite la bugetul de stat;

19.  invită statele membre să investească mai mult și mai eficient în prevenirea, detectarea și combaterea volumului considerabil de muncă nedeclarată în sectorul muncii casnice și al îngrijirii la domiciliu, în special cu privire la cazurile de trafic de persoane și abuzuri în muncă și cele în care sunt implicate societăți care furnizează servicii la domiciliu și de îngrijire făcând uz de pretinși lucrători independenți și de lucrători nedeclarați, pentru a proteja lucrătorii și pentru a promova tranziția de la munca nedeclarată la cea declarată printr-o protecție mai bună și prin mecanisme mai bune și mai bine direcționate de control și inspecție a muncii;

20.  îndeamnă statele membre să asigure disponibilitatea unor căi legale de migrație în UE și să introducă programe de migrație legală cu obiective specifice; subliniază necesitatea ca statele membre să încheie acorduri bilaterale cu acele state care apar în statistici ca țară de origine a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu, pentru a regulariza fluxurile de trimitere și de primire, ajutând astfel, combaterea rețelelor de trafic și de muncă forțată și descurajând, totodată, fenomenul de dumping social; invită statele membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1999 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite;

21.  invită Comisia și statele membre să promoveze sistemele de regularizare pe baza lecțiilor învățate din experiențele anterioare, ca mijloc de reducere a expunerii lucrătorilor migranți aflați într-o situație neregulamentară la exploatare și abuzuri; îndeamnă statele membre să sprijine și să protejeze lucrătorii casnici sau îngrijitorii la domiciliu nedeclarați atunci când aceștia decid să iasă din cercul vicios al muncii clandestine;

22.  invită Comisia și statele membre să încurajeze anchetarea cazurilor de trafic în vederea exploatării, mai precis în munca casnică, să îmbunătățească mecanismul de identificare și protecție a acestor victime și să implice ONG-urile, sindicatele, autoritățile publice și toți cetățenii în procesul de detectare a traficului și a fenomenelor grave de exploatare;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să lărgească instrumentele și mecanismele stabilite pentru a rezolva problema traficului, cum ar fi mecanismele de sesizare sau permisele de ședere temporară, și să le analizeze în vederea extinderii domeniului de aplicare a acestora la cazurile grave de exploatare prin muncă care nu implică traficul;

24.  invită statele membre să creeze, în conformitate cu articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, mecanisme eficiente și accesibile pentru reclamații și instrumente pentru asigurarea respectării legislației și a reglementărilor naționale privind protecția lucrătorilor casnici; invită, de asemenea, statele membre să dezvolte și să implementeze măsuri referitoare la inspecția muncii, la punerea în aplicare și la sancțiuni, respectând caracteristicile speciale ale muncii casnice, în conformitate cu legile și reglementările naționale; solicită ca, în măsura în care sunt compatibile cu legile și reglementările naționale, aceste măsuri să specifice condițiile în care se poate acorda acces în interiorul locuinței, respectând în mod corespunzător viața privată; solicită statelor membre ca, în conformitate cu reglementările naționale, să ia în considerare mecanisme de abordare eficientă a abuzurilor precum inspecțiile la domiciliu, în cazurile în care există suspiciuni întemeiate de abuz;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de inspecții pentru controlul, urmărirea și supervizarea angajărilor de lucrătoare casnice și îngrijitoare de către întreprinderi sau agenții de plasament, și subliniază necesitatea sporirii numărului de inspectori publici și de inspecții pentru a se asigura respectarea legii;

26.  îndeamnă statele membre să depună eforturile necesare pentru a intensifica inspecțiile și să găsească metode inovatoare de inspecție care să respecte viața privată, în special în ceea ce privește reședințele particulare în care inspectorii nu pot intra fără o autorizație a instanței, și să informeze și să pregătească în mod adecvat inspectorii pentru a elimina relele tratamente, exploatarea, inclusiv exploatarea financiară, și actele de violență sau abuzurile sexuale împotriva lucrătorilor casnici;

27.  invită statele membre să organizeze campanii pentru creșterea vizibilității și pentru o mai bună înțelegere a beneficiilor activităților casnice și de îngrijire reglementate de către publicul larg și organismele private, prin care să se aprecieze profesia și să se recunoască importanta activitate și contribuție a lucrătoarelor casnice și a îngrijitoarelor la funcționarea societății; totodată, invită statele membre să facă mai bine cunoscută existența exploatării grave în gospodării particulare, stabilind un obiectiv de toleranță zero față de exploatarea acestor lucrători;

28.  invită statele membre să lanseze campanii de sensibilizare cu privire la drepturile și îndatoririle lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor și a angajatorilor acestora și la riscurile și efectele exploatării în domeniul muncii casnice, precum și să promoveze recunoașterea muncii casnice și de îngrijire; le propune statelor membre să elaboreze programe de tip „foaie de parcurs”;

29.  solicită statelor membre să instituie și să îmbunătățească, în colaborare cu partenerii sociali, canale de informare privind drepturile lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu și să asigure cel mai larg acces la informații pentru toți lucrătorii; recomandă, în acest scop, înființarea de puncte de informare, utilizându-se cele mai bune practici din statele membre, la nivel regional și local, linii telefonice și site-uri de internet de asistență, informări sub forma unor campanii cu privire la drepturile lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor la domiciliu în fiecare stat membru, în limba națională și în alte limbi pertinente; subliniază că și organizațiile societății civile, cum ar fi organizațiile care acționează în numele femeilor și al migranților, ar trebui să poată oferi aceste informații; subliniază că aceste instrumente trebuie, de asemenea, să fie dezvoltate astfel încât să se poată oferi informații despre bunele practici, consiliere adecvată și îndrumare potențialilor angajatori, inclusiv familiilor și agențiilor, și că ar trebui să se ofere modele de contracte de angajare pentru a se asigura respectarea de către angajatori a responsabilităților care le revin;

30.  solicită luarea de măsuri ferme împotriva întreprinderilor din orice sector al căror model de afaceri se bazează pe exploatarea muncitorilor ilegali, urmărind să își reducă la minimum costurile de funcționare, să își maximizeze profiturile și să scoată de pe piață întreprinderile legale;

31.  subliniază rolul important pe care îl pot juca sindicatele în organizarea și informarea lucrătorilor cu privire la drepturile și obligațiile lor; remarcă faptul că aceasta este o modalitate prin care lucrătorii casnici pot fi reprezentați în mod unitar, pot purta negocieri colective cu privire la contractele lor și își pot apăra drepturile și interesele;

32.  susține o bună reprezentare a partenerilor sociali de la nivel european și național și, în special, a sindicatelor, pentru intensificarea negocierilor colective sectoriale în conformitate cu practicile naționale, pentru a promova în mod eficient și pentru a impune condiții decente de muncă în aceste sectoare; susține, de asemenea, o bună reprezentare a organizațiilor profesionale, a organizațiilor care lucrează cu lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu și în numele acestora, precum și a altor organizații relevante ale societății civile, precum și asigurarea faptului că aceste organizații sunt pe deplin conștiente cu privire la provocările în materie de protecție a drepturilor femeilor angajate ca lucrătoare casnice sau îngrijitoare;

33.  regretă faptul că lucrătoarele casnice și îngrijitoarele sunt în continuare slab reprezentate în organizațiile sindicale din diferitele state membre și subliniază necesitatea încurajării acestor lucrătoare să adere la sindicate;

34.  subliniază, de asemenea, importanța grupării angajatorilor în federații sau alte tipuri de organizații la nivel național, deoarece consideră că, în lipsa unor astfel de organizații patronale, eforturile de legitimare a muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu, precum și de îmbunătățire a condițiilor de muncă și a atractivității unor astfel de locuri de muncă, vor fi zadarnice;

35.  subliniază că angajatorii particulari joacă un rol primordial în respectarea unor standarde și drepturi echitabile în domeniul muncii; invită statele membre să se asigure că angajatorii și angajații au la dispoziție informațiile relevante;

36.  invită Comisia să ia măsurile necesare, pentru a asigura o mai bună monitorizare și documentare a profesiei vulnerabile și subestimate de lucrător casnic și îngrijitor la domiciliu și să propună măsuri pentru a răspunde acestui fenomen;

37.  solicită Comisiei și agențiilor europene competente să realizeze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de munci casnice reglementate și să culeagă date cu privire la situația din statele membre; consideră că aceste date ar trebui să fie utilizate pentru schimbul de bune practici între statele membre, în special pentru a optimiza combaterea exploatării lucrătorilor casnici; de asemenea, invită Comisia să lanseze un studiu cu privire la contribuția îngrijitorilor și a lucrătorilor casnici la sistemele de protecție socială și economiile statelor membre;

38.  încurajează schimbul de bune practici între statele membre în scopul consolidării acțiunilor și a rezultatelor;

39.  consideră că adoptarea și adaptarea bunelor practici din anumite state membre ar putea avea ca efect forme legale de angajare pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu;

40.  invită Comisia și statele membre să culeagă, să analizeze și să publice date statistice fiabile defalcate în funcție de vârstă, sex și naționalitate, pentru a permite discuții în cunoștință de cauză, căutând totodată cele mai bune soluții cu privire la modul în care poate fi profesionalizat sectorul muncii casnice și solicită ca Eurofound și OSHA să fie însărcinate cu elaborarea unor metode pentru asigurarea protecției, depunerea de plângeri și acțiuni de sensibilizare;

41.  invită Comisia să includă discuții cu privire la situația sectorului lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor la domiciliu pe ordinea de zi a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO);

42.  invită Comisia și statele membre, atunci când revizuiesc și propun acte juridice pertinente sau acte legislative naționale, să se asigure că interesele lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt luate în considerare, respectând în același timp competențele naționale;

43.  recunoaște contribuția socială și economică imensă a membrilor de familie în calitate de îngrijitori și voluntari (în îngrijirea neoficială), precum și responsabilitățile din ce în ce mai mari suportate de aceștia în urma reducerilor în furnizarea de servicii sau a creșterii costurilor acestora;

44.  observă că s-a înregistrat o creștere a numărului de persoane care trăiesc în centre de îngrijire pe termen lung, precum și o mai mare excludere socială a persoanelor cu dizabilități în UE, ceea ce reprezintă o încălcare directă a angajamentelor asumate de UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și al Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap;

45.  consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea formelor indirecte de ajutor la domiciliu, care le permite persoanelor cu dizabilități să aibă un stil de viață independent și să aleagă și să folosească serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități severe;

46.  subliniază necesitatea ca statele membre să asigure un acces mai larg la structuri de înaltă calitate, ușor disponibile, la prețuri accesibile și favorabile incluziunii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă, printr-o finanțare adecvată, reducând astfel, motivele pentru a realiza aceste sarcini în mod neoficial sau în condiții precare și asigurând o mai bună recunoaștere a valorii muncii depuse de îngrijitorii profesioniști; subliniază necesitatea ca statele membre să dezvolte servicii care sprijină familia, îngrijitorii formali și informali;

47.  invită statele membre să promoveze recrutarea în cadrul serviciilor de asistență socială și să depună eforturi pentru a face sectorul mai atractiv ca opțiune viabilă pe planul carierei;

48.  îndeamnă statele membre să investească în crearea de locuri de muncă stabile, de calitate, în sectorul muncii casnice și de îngrijire, inclusiv prin intermediul fondurilor UE, cum ar fi Fondul social european (FSE) și Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI);

49.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să promoveze soluțiile inovatoare și investițiile în serviciile sociale și de sănătate ce au un mare potențial de a crea locuri de muncă, sunt esențiale pentru rezolvarea nevoilor societăților noastre în curs de îmbătrânire și pentru abordarea schimbărilor demografice în general și sunt necesare pentru a preveni consecințele sociale negative ale crizei;

50.  solicită Comisiei să facă schimb de informații și de bune practici furnizate de asociațiile și cooperativele de lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu, care au fost introduse în modelele economiei sociale în UE;

51.  invită statele membre să promoveze crearea de cooperative ale lucrătorilor în sectorul serviciilor de îngrijire și casnice, acordând o atenție deosebită zonelor rurale, având în vedere efectele pozitive pe care acest lucru le va avea asupra creării de locuri de muncă de calitate și sustenabile, în special pentru lucrătorii care au dificultăți de integrare pe piața muncii;

52.  invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici mai tineri nu renunță la școală pentru a munci;

53.  invită Comisia să revizuiască Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă; de asemenea, invită statele membre să aplice această directivă în mod consecvent;

54.  solicită statelor membre să aibă în vedere posibilitatea de a oferi stimulente pentru a încuraja recurgerea la lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu declarați; încurajează statele membre să instituie sisteme simple de declarare pentru a descuraja și a combate munca nedeclarată, astfel cum recomandă Comitetul Economic și Social European în avizul său privind dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă (SOC/508); recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre, urmând exemplul unor modele de succes care au avut un impact social și profesional pozitiv la nivelul sectorului, precum „sistemul cupoanelor pentru servicii” implementat în Belgia sau „cecul pentru angajarea de servicii universale” (CESU) în Franța;

55.  consideră că este util să se adapteze legislația în vederea creării unor acorduri contractuale flexibile între lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu și angajatorii particulari, pentru a ajuta ambele părți să ofere servicii casnice, respectiv să beneficieze de acestea, în forma pe care o preferă, garantând, în același timp, protecția lucrătorilor;

56.  recomandă statelor membre ca reglementarea clară a ocupării legale a unui loc de muncă de către lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu să fie susținută de stimulente pentru ca lucrătorii casnici și potențialii angajatori să aleagă modalității legale de angajare; de asemenea, invită statele membre să elimine barierele juridice care, în prezent, reduc semnificativ angajarea directă declarată a angajaților de către familii;

57.  reiterează apelul Parlamentului pentru un dialog sectorial structurat în sectorul muncii de îngrijire(17);

58.  invită statele membre să trateze egal lucrătorii au pair din UE sau din afara UE, acordându-le un permis combinat de ședere și de muncă, care specifică orele de lucru, tipul de contract și condițiile de plată; invită statele membre să ratifice Acordul Consiliului Europei privind plasarea lucrătorilor au pair; solicită statelor membre să îmbunătățească sistemul de acreditare și mecanismele de control privind agențiile de plasament au pair;

59.  reamintește nevoia recunoașterii formale a lucrătorilor au pair, în conformitate cu Acordul european pentru plasamentul „au pair” și cea a creșterii numărului inspecțiilor, pentru ca lucrătorii au pair să nu devină un substitut informal și ieftin pentru lucrătorii casnici și îngrijitori;

60.  invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu din Europa sunt apreciați ca ființe umane și pot beneficia de un echilibru între viața profesională și cea de familie, inclusiv să fie incluși în Directiva privind timpul de lucru (2003/88/CE), pentru ca angajații să dispună de perioadele esențiale de odihnă și să nu fie supuși unor programe de lucru excesive;

61.  solicită statelor membre să adopte măsuri de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie, deoarece acest lucru va asigura un sprijin pentru ca femeile să rămână în câmpul muncii și să se reducă decalajul ulterior în ceea ce privește pensia;

62.  invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu beneficiază de contribuții la sistemul de pensii în conformitate cu legislația națională;

63.  invită statele membre care au un salariu minim național să se asigure că toți lucrătorii casnici și îngrijitorii sunt plătiți cel puțin la acest nivel;

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OIM.

(1) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 1.
(2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39.
(3) JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.
(4) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(5) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.
(8) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 21.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0068.
(10) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 9.
(11) SOC/372 – CESE 336/2010 fin.
(12) JO L 32, 1.2.2014, p. 32.
(13) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 128.
(14) „Lucrătorii casnici în lume: statistici globale și regionale și nivelul de protecție juridică”, Biroul Internațional al Muncii, Geneva: OIM, 2013.
(15) Ibidem.
(16) Ibidem.
(17) Rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2013 (JO C 75, 26.2.2016, p. 130).

Notă juridică