Index 
Texte adoptate
Marţi, 8 martie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Sănătatea animalelor ***II
 Schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte ***I
 Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I
 Indici armonizați ai prețurilor de consum ***I
 Raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei
 Integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European
 Situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE

Sănătatea animalelor ***II
PDF 331kWORD 70k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și abrogare a anumitor acte în domeniul sănătății animale („Legea privind sănătatea animală”) (11779/1/2015 – C8-0008/2016 – 2013/0136(COD))
P8_TA(2016)0067A8-0041/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11779/1/2015 – C8-0008/2016),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Consiliul Federal al Austriei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0260),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0041/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind rezistența la antimicrobiene și utilizarea medicamentelor de uz veterinar

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu intitulată „Plan de acțiune pentru combaterea amenințării tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene” (COM(2011)0748) subliniază rolul preventiv al regulamentului privind bolile animale transmisibile („Legea Sănătății Animale”) și, în consecință, reducerea preconizată a utilizării de antibiotice la animale. În plus față de cerințele prevăzute în acest regulament, statele membre sunt invitate să se angajeze să colecteze date relevante, comparabile și suficient de detaliate privind utilizarea efectivă a medicamentelor antimicrobiene la animale și să transmită aceste date Comisiei pentru a asigura o utilizare mai prudentă a medicamentelor antimicrobiene la animale, contribuind astfel la reducerea riscului de rezistență la antimicrobiene.

Declarația Comisiei privind raportarea periodică cu privire la utilizarea medicamentelor antimicrobiene la animale în Uniune

Comisia se angajează să publice un raport periodic în ceea ce privește utilizarea medicamentelor antimicrobiene la animale în UE pe baza datelor puse la dispoziție de către statele membre.

Declarația Comisiei privind bunăstarea animalelor

Prezentul regulament stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni și nu conține dispoziții care reglementează în mod specific bunăstarea animalelor, deși sănătatea și bunăstarea animalelor sunt teme conexe. Uniunea are un acquis bine dezvoltat în materie de bunăstare a animalelor, care acoperă diverse specii (pui de carne, găini ouătoare, porci, viței) sau activități (agricultură, transport, sacrificare, cercetare etc.). Această legislație privind bunăstarea animalelor va continua, în mod necesar, să se aplice. Comisia este pe deplin angajată să țină seama întru totul de bunăstarea animalelor, în conformitate cu articolul 13 din tratat și în limitele stabilite de acesta, inclusiv să asigure punerea în aplicare deplină și dezvoltarea corespunzătoare a acestei legislații.

(1) JO C 170, 5.6.2014, p. 104.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0381.


Schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte ***I
PDF 329kWORD 80k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte (COM(2014)0032 – C7-0025/2014 – 2014/0014(COD))
P8_TA(2016)0068A8-0006/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0032),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0025/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 iulie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 octombrie 2014(2),

–  având în vedere decizia sa din 27 mai 2015 privind deschiderea negocierilor și mandatul pentru negocierile interinstituționale referitoare la propunere(3),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0006/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 martie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/791.)

(1) JO C 451, 16.12.2014, p. 142.
(2) JO C 415, 20.11.2014, p. 30.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0216.


Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I
PDF 662kWORD 467k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 8 martie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor (COM(2013)0296 – C7-0144/2013 – 2013/0157(COD))(1)
P8_TA(2016)0069A8-0023/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Titlu
Propunere de
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor
de stabilire a unui cadru pentru organizarea serviciilor portuare și pentru transparența financiară a porturilor
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 1 a (nou)
(1a)  Porturile pot contribui la competitivitatea pe termen lung a industriilor europene pe piețele mondiale, mărind în același timp valoarea adăugată și creând locuri de muncă în toate regiunile costiere ale UE. Pentru a face față provocărilor cu care se confruntă sectorul transporturilor maritime, precum ineficiențelor din lanțul logistic și de transport sustenabil, este esențial ca măsurile prezentate în comunicarea Comisiei intitulată „Porturile: un motor al creșterii economice” să fie puse în aplicare concomitent cu prezentul regulament. Complexitatea procedurilor administrative vamale, având ca rezultat întârzieri în porturi, reprezintă un obstacol major pentru competitivitatea transporturilor maritime pe distanțe scurte și pentru eficiența porturilor Uniunii.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Un nivel ridicat de simplificare a procedurilor vamale poate reprezenta un avantaj economic major pentru un port din punctul de vedere al competitivității. Pentru a evita concurența neloială între porturi și pentru a reduce formalitățile vamale care ar putea afecta grav interesele financiare ale Uniunii, autoritățile portuare ar trebui să adopte o strategie rațională și eficientă, bazată pe riscuri, pentru a evita denaturarea concurenței. Statele membre și Comisia ar trebui să monitorizeze activ și periodic aceste proceduri, iar Comisia ar trebui să evalueze dacă sunt necesare măsuri adecvate pentru a combate concurența neloială.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Majoritatea covârșitoare a traficului maritim din Uniune tranzitează prin porturile maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport. Pentru a atinge obiectivul prezentului regulament în mod proporționat, fără a impune nicio sarcină inutilă altor porturi, prezentul regulament ar trebui să se aplice porturilor din cadrul rețelei transeuropene de transport, fiecare dintre acestea având un rol semnificativ în sistemul european de transport, fie datorită faptului că tratează mai mult de 0,1 % din totalul mărfurilor sau al pasagerilor transportați în UE, fie pentru că îmbunătățește accesibilitatea regională a zonelor insulare sau periferice, fără a aduce însă atingere posibilității ca statele membre să decidă aplicarea prezentului regulament și altor porturi. Serviciile de pilotaj efectuate în larg nu au un impact direct asupra eficienței porturilor, întrucât nu sunt utilizate pentru intrarea și ieșirea directă din porturi și, prin urmare, nu este necesar să fie incluse în prezentul regulament.
(4)  Majoritatea covârșitoare a traficului maritim din Uniune tranzitează prin porturile maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport. Pentru a atinge obiectivul prezentului regulament în mod proporționat, fără a impune nicio sarcină inutilă altor porturi, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai porturilor maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport, fiecare dintre acestea având un rol semnificativ în sistemul european de transport, fie datorită faptului că tratează mai mult de 0,1 % din totalul mărfurilor sau al pasagerilor transportați în UE, fie pentru că îmbunătățește accesibilitatea regională a zonelor insulare sau periferice. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să ofere statelor membre posibilitatea de a decide dacă să aplice sau nu prezentul regulament pentru porturile maritime din rețeaua globală transeuropeană de transport, situate în regiunile ultraperiferice. Statele membre ar trebui să aibă și posibilitatea de a introduce derogări pentru a evita sarcinile administrative disproporționate pentru porturile maritime din rețeaua transeuropeană globală de transport, al căror trafic anual nu justifică aplicarea integrală a prezentului regulament. Serviciile de pilotaj efectuate în larg nu au un impact direct asupra eficienței porturilor, întrucât nu sunt utilizate pentru intrarea și ieșirea directă din porturi și, prin urmare, nu este necesar să fie incluse în prezentul regulament.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Prezentul regulament nu impune un model specific de administrare a porturilor pentru organismele de administrare ale porturilor. Dacă se respectă normele referitoare la accesul pe piață și la transparență, modelele existente de administrare a porturilor stabilite la nivel național în statele membre pot fi păstrate în conformitate cu Protocolul nr 26 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Obiectivul articolului 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este de a elimina restricțiile în ceea ce privește libertatea de a furniza servicii în Uniune. În conformitate cu articolul 58 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acesta ar trebui să fie realizat în conformitate cu dispozițiile titlului referitor la transporturi, mai precis în conformitate cu articolul 100 alineatul (2).
eliminat
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Auto-furnizarea de servicii, care înseamnă că societățile de transport maritim sau furnizorii de servicii portuare folosesc personal la alegerea lor și își furnizează singuri servicii portuare, este reglementată într-o serie de state membre din motive de siguranță sau sociale. Părțile interesate consultate de Comisie în cursul elaborării propunerii sale au subliniat că impunerea unei autorizări generalizate privind auto-furnizarea de servicii la nivelul Uniunii ar necesita norme suplimentare referitoare la aspectele sociale și de siguranță, pentru a se evita posibilele efecte negative în aceste domenii. Prin urmare, în acest stadiu pare oportun să nu se reglementeze acest aspect la nivelul Uniunii și să se lase la latitudinea statelor membre reglementarea sau nu a auto-furnizării de servicii portuare. Așadar, prezentul regulament ar trebui să vizeze exclusiv furnizarea de servicii portuare în schimbul unei remunerații.
eliminat
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 7
(7)  În scopul unei administrări portuare eficiente, sigure și ecologice, organismul de administrare al portului ar trebui să poată impune ca furnizorii de servicii portuare să demonstreze că îndeplinesc cerințele minime pentru furnizarea serviciului respectiv în mod corespunzător. Aceste cerințe minime ar trebui să se limiteze la un set de condiții clar definit privind calificările profesionale ale operatorilor, inclusiv în ceea ce privește formarea profesională, și echipamentul necesar, în măsura în care aceste cerințe sunt transparente, nediscriminatorii, obiective și relevante pentru furnizarea serviciului portuar în cauză.
(7)  În scopul unei administrări portuare eficiente, sigure și ecologice, organismul de administrare al portului ar trebui să poată impune ca furnizorii de servicii portuare să demonstreze că îndeplinesc cerințele minime pentru furnizarea serviciului respectiv în mod corespunzător. Aceste cerințe minime ar trebui să se limiteze la un set de condiții clar definit privind calificările profesionale ale operatorilor, echipamentele necesare pentru furnizarea serviciului portuar respectiv, disponibilitatea serviciului și conformitatea cu cerințele privind siguranța maritimă. Aceste cerințe minime ar trebui să țină seama, de asemenea, de cerințele de mediu, de standardele sociale naționale și de buna reputație a furnizorului de servicii portuare.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Toți furnizori de servicii și, în special, noii actori de pe piață ar trebui să își demonstreze capacitatea de a deservi un număr minim de nave cu personalul și echipamentele proprii. Furnizorii de servicii ar trebui să aplice normele și dispozițiile relevante, inclusiv legislația muncii aplicabilă, acordurile colective aplicabile și cerințele de calitate ale portului în cauză.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 7 b (nou)
(7b)  Pentru a stabili dacă un furnizor de servicii a îndeplinit cerința de a avea o bună reputație, statul membru ar trebui să analizeze dacă există motive întemeiate pentru a pune la îndoială buna reputație a furnizorului de servicii portuare, a administratorului acestuia, precum și a oricăror alte persoane relevante stabilite de statul membru, cum ar fi condamnări sau sancțiuni în orice stat membru pentru infracțiuni grave sau pentru încălcarea legislației aplicabile în Uniune și la nivel național, inclusiv în următoarele domenii: legislația socială, dreptul muncii, legislația privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, legislația în materie de sănătate și mediu;
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 7 c (nou)
(7c)  În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3577/921a și Hotărârea Curții de Justiție din 11 ianuarie 2007 în cauza C-251/04, Comisia c. Republica Elenă1b, conform cărora remorcarea poate fi asimilată unui serviciu de transport maritim, este posibil, din motive de siguranță maritimă și de protecție a mediului, ca cerințele minime să stipuleze că navele utilizate pentru operațiuni de remorcare sau de amarare să fie înregistrate în statul membru în care este situat portul respectiv și să arboreze pavilionul acestui stat.
_______________
1a Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (JO L 364, 12.12.1992, p. 7).
1b Hotărârea Curții de Justiție din 11 ianuarie 2007 în cauza C-251/04, Comisia c. Republica Elenă, C-251/04, ECLI: EU:C:2007:5.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Întrucât porturile constau în arii geografice limitate, accesul la piață ar putea să facă, în anumite cazuri, obiectul unor limitări legate de insuficiența terenului sau de faptul că terenul este rezervat pentru anumite tipuri de activități, în conformitate cu un plan de dezvoltare oficial, care prevede în mod transparent modul în care va fi folosit terenul, și cu legislația națională relevantă, precum cea privind obiectivele de amenajare a teritoriului la nivel de localitate și țară.
eliminat
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Sistemul portuar al Uniunii este foarte divers și cuprinde numeroase modele diferite de organizare a serviciilor portuare. Prin urmare, un sistem unic nu ar fi adecvat. Organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă ar trebui să fie capabilă să limiteze numărul de furnizori pentru un serviciu portuar dacă circumstanțele impun o astfel de limitare.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  Orice intenție de a limita numărul furnizorilor de servicii portuare ar trebui să fie publicată în avans de către autoritatea competentă și să fie pe deplin justificată, de exemplu pentru a se oferi părților interesate posibilitatea de a prezenta observații. Criteriile pentru orice limitare ar trebui să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.
(11)  Orice intenție de a limita numărul furnizorilor de servicii portuare ar trebui să fie publicată în avans de organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă. Criteriile pentru orice limitare ar trebui să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 12
(12)  Pentru a fi deschise și transparente, procedura de selectare a furnizorilor de servicii portuare și rezultatul acesteia ar trebui să fie făcute publice, iar documentația completă ar trebui comunicată părților interesate.
(12)  Procedura de alegere a furnizorilor de servicii portuare și rezultatul acesteia ar trebui să fie făcut public și ar trebui să fie nediscriminatorie, transparentă și deschisă tuturor părților interesate.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)  Procedura de selectare a furnizorilor de servicii portuare în cazul în care numărul de furnizori este limitat ar trebui să urmeze principiile și abordarea stabilite în Directiva ../../... [directiva privind concesiunile]7, inclusiv pragul și metoda de determinare a valorii contractelor, precum și definiția modificărilor substanțiale și elementele legate de durata contractului.
eliminat
__________________
7 Propunere de directivă privind atribuirea contractelor de concesiune [COM(2011) 897 final].
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  În comunicarea sa interpretativă din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil atribuirii contractelor care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice1, Comisia a oferit un cadru clar pentru procedurile de selecție care nu intră în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice și care nu sunt acordate sub formă de concesionări.
____________________
1 JO C 179, 1.8.2006, p.2.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)  Recurgerea la obligații de serviciu public care conduc la o limitare a numărului de furnizori ai unui serviciu portuar se poate justifica numai din motive de interes public, pentru a asigura accesibilitatea serviciului portuar pentru toți utilizatorii de servicii, disponibilitatea serviciului portuar pe durata întregului an sau convenabilitatea prețului serviciului portuar pentru anumite categorii de utilizatori.
(14)  Recurgerea la obligații de serviciu public care conduc la o limitare a numărului de furnizori ai unui serviciu portuar se poate justifica numai din motive de interes public, pentru a asigura accesibilitatea serviciului portuar pentru toți utilizatorii de servicii, disponibilitatea serviciului portuar pe durata întregului an, convenabilitatea prețului serviciului portuar pentru o anumită categorie de utilizatori sau operațiunile portuare sigure, în condiții de securitate și sustenabile din punct de vedere ecologic.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  Autoritățile competente desemnate într-un stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a decide să furnizeze ele însele servicii portuare cu obligații de serviciu public sau să încredințeze direct furnizarea acestor servicii unui operator intern. În cazul în care o autoritate competentă decide să furnizeze ea însăși serviciul, aceasta poate însemna și furnizarea de servicii prin intermediul unor agenți angajați de autoritatea competentă sau comisionați de autoritatea competentă. Atunci când o astfel de limitare se aplică în toate porturile TEN-T de pe teritoriul unui stat membru, Comisia ar trebui să fie informată. În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru favorizează o asemenea opțiune, furnizarea de servicii portuare de către operatorii interni ar trebui să fie limitată doar la portul sau porturile pentru care au fost desemnați respectivii operatorii interni. În plus, în aceste cazuri taxele percepute pentru serviciul portuar de un astfel de operator ar trebui să facă obiectul supravegherii de către organismul independent de supraveghere.
(18)  Organismul de administrare al portului sau autoritățile competente desemnate într-un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să furnizeze ele însele servicii portuare sau să încredințeze furnizarea acestor servicii direct unui operator intern. În cazul în care o autoritate competentă decide să furnizeze ea însăși serviciul, aceasta poate însemna și furnizarea de servicii prin intermediul unor agenți angajați de autoritatea competentă sau comisionați de autoritatea competentă. Atunci când o astfel de limitare se aplică în toate porturile maritime TEN-T de pe teritoriul unui stat membru, Comisia ar trebui să fie informată. În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru furnizează un serviciu portuar în temeiul unor obligații de serviciu public, furnizarea de servicii portuare de către operatorii interni ar trebui să fie limitată doar la portul sau porturile pentru care au fost desemnați respectivii operatorii interni. În plus, în aceste cazuri taxele percepute pentru serviciul portuar de un astfel de operator ar trebui să facă obiectul unei supravegheri independente.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 19
(19)  Statele membre ar trebui să își mențină competența de a asigura un nivel corespunzător de protecție socială pentru personalul întreprinderii care prestează servicii portuare. Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării normelor sociale și în domeniul muncii ale statelor membre. În cazul limitării numărului de furnizori de servicii portuare, atunci când încheierea unui contract de servicii portuare poate atrage după sine schimbarea operatorului de servicii portuare, ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente să solicite operatorului de servicii ales să aplice dispozițiile Directivei 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități11.
(19)  Statele membre ar trebui să își mențină competența de a asigura un nivel corespunzător de protecție socială pentru personalul întreprinderii care prestează servicii portuare. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor sociale și în domeniul muncii ale statelor membre și ar trebui să ia în considerare articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Atunci când încheierea unui contract de servicii portuare poate atrage după sine schimbarea operatorului de servicii portuare, autoritatea competentă ar trebui, în cazul transferului de personal, să ceară operatorului de servicii ales să aplice dispozițiile Directivei 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități11.
__________________
__________________
11 JO L 82, 22.03.01, p. 16.
11 JO L 82, 22.3.2001, p. 16.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 19 a (nou)
(19a)  Într-un sector extrem de complex și de competitiv, precum serviciile portuare, pregătirea noilor angajați și formarea continuă a întregului personal sunt esențiale pentru asigurarea sănătății și siguranței lucrătorilor portuari, a calității serviciilor și a competitivității porturilor din Uniune. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura furnizarea unei formări relevante pentru fiecare lucrător din sectorul portuar. Comitetul de dialog social sectorial pentru porturi de la nivelul UE ar trebui aibă posibilitatea de a elabora orientări pentru stabilirea cerințelor de formare, de a asigura o calitate ridicată a educației și formării lucrătorilor portuari, de a reduce riscul de accidente și de a ține seama de necesitățile viitoare ale sectorului în contextul schimbărilor tehnologice și logistice impuse de cerințele clienților.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 19 b (nou)
(19b)  Sectorul portuar european se confruntă cu o serie de provocări care pot avea un impact atât asupra competitivității, cât și asupra dimensiunii sale sociale. Printre aceste provocări se numără: dimensiunea din ce în ce mai mare mai mare a navelor, competiția cu porturile din afara UE, creșterea puterii de piață ca urmare a alianțelor între liniile de transport maritime, necesitatea de a negocia în timp util noi modele de lucru, de a oferi formare adecvată pentru inovațiile tehnologice și de a reduce impactul social al acestora, volumele din ce în ce mai mari care sunt tot mai grupate, lipsa investițiilor adecvate în infrastructuri pentru regiunile slab dezvoltate, eliminarea barierelor administrative pentru piața internă, peisajul energetic în schimbare și presiunile sociale și de mediu în creștere. Statele membre, împreună cu partenerii sociali, ar trebui să se ocupe de aceste probleme și să ia măsuri pentru a proteja competitivitatea sectorului, dar și pentru a preveni condițiile de muncă precare în porturi, indiferent de fluctuațiile de cerere de forță de muncă în port.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 19 c (nou)
(19c)  Comisia și de statele membre ar trebui să sprijine ttoate modelele de organizare a muncii portuare care asigură locuri de muncă de calitate și condiții de muncă sigure. Ajustările necesare ar trebui promovate numai prin intermediul unor negocieri între partenerii sociali, iar Comisia ar trebui să țină seama în mod adecvat de rezultatele acestor negocieri.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 19 d (nou)
(19d)  Automatizarea și inovațiile tehnologice oferă posibilitatea de a îmbunătăți semnificativ eficiența și siguranța porturilor. Înainte de introducerea unor schimbări semnificative, angajatorii și sindicatele lucrătorilor portuari ar trebui să coopereze pentru a asigura formarea și recalificarea necesare și pentru a găsi soluții comune pentru reducerea efectelor negative ale acestor procese asupra sănătății și siguranței la locul de muncă și asupra angajabilității.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 20
(20)  În multe porturi, accesul la piață pentru furnizorii de servicii de manipulare a mărfurilor și de servicii în terminalele de pasageri se acordă prin intermediul unor contracte de concesiune publică. Acest tip de contracte va fi reglementat de Directiva …/... [directiva privind concesiunile]. În consecință, capitolul II din prezentul regulament nu ar trebui să se aplice furnizării de servicii de manipulare a mărfurilor și de servicii pentru pasageri, dar statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a decide să aplice totuși normele din capitolul respectiv la aceste două tipuri de servicii. Pentru alte tipuri de contracte utilizate de autoritățile publice în vederea acordării accesului la piața serviciilor de manipulare a mărfurilor și a serviciilor din terminalele de pasageri, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că autoritățile competente sunt obligate să respecte principiile transparenței și nediscriminării atunci când încheie astfel de contracte. Aceste principii trebuie aplicate integral în ceea ce privește furnizarea oricărui serviciu portuar.
(20)  Capitolul II din prezentul regulament nu ar trebui să se aplice furnizării de servicii de manipulare a mărfurilor și de servicii pentru pasageri. Pentru tipurile de contracte, altele decât contractele publice de concesiune, utilizate de autoritățile publice în vederea acordării accesului la piața serviciilor de manipulare a mărfurilor și a serviciilor din terminalele de pasageri, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că autoritățile competente sunt obligate să respecte principiile transparenței și nediscriminării atunci când încheie astfel de contracte. Aceste principii trebuie aplicate integral în ceea ce privește furnizarea oricărui serviciu portuar.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 20 a (nou)
(20a)  În conformitate cu Rezoluția A.960 a Organizației Maritime Internaționale (OMI), fiecare zonă de pilotaj presupune din partea pilotului o vastă experiență de specialitate și cunoștințe cu privire la condițiile locale. Având în vedere că OMI recunoaște pertinența administrării pilotajului la nivel regional sau local,, pilotajul nu ar trebui să facă obiectul capitolului II al prezentului regulament.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 21 a (nou)
(21a)  Mecanismul pentru interconectarea Europei prevede ca porturile din cadrul rețelei transeuropene de transport să poată beneficia de subvenții din partea UE pe parcursul actualei perioade 2014-2020. În plus, Comisia intenționează să creeze un cadru revizuit privind ajutoarele de stat pentru porturi și, având în vedere că Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului1a stabilește, de asemenea, un cadru legislativ nou pentru contractele de concesiune, care va afecta și serviciile portuare prestate pe baza unui contract de concesiune, în prezentul regulament trebuie să se introducă norme stricte privind transparența fluxurilor financiare pentru a evita concurența neloială între porturile din Uniune sau dumpingul.
_______________
1a Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 22
(22)  Este necesar să se impună organismului de administrare al portului care beneficiază de finanțare publică, atunci când acesta activează și ca furnizor de servicii, obligația de a ține o contabilitate separată pentru activitățile desfășurate în calitate de organism de administrare al portului față de cele desfășurate pe baze concurențiale, pentru a asigura condiții de concurență echitabile și transparența alocării și utilizării fondurilor publice și pentru a evita distorsionarea pieței. În orice caz ar trebui asigurată respectarea normelor privind ajutoarele de stat.
(22)  Este necesar să se impună organismului de administrare al portului care beneficiază de finanțare publică, atunci când acesta activează și ca furnizor de servicii, obligația de a ține o contabilitate separată pentru activitățile cu finanțare publică desfășurate în calitate de organism de administrare al portului față de cele desfășurate pe baze concurențiale, pentru a asigura condiții de concurență echitabile și transparența alocării și utilizării fondurilor publice și pentru a evita distorsionarea pieței. În orice caz ar trebui asigurată respectarea normelor privind ajutoarele de stat.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 22 a (nou)
(22a)  Porturile maritime cu o cifră de afaceri inferioară pragului stabilit în Directiva 2006/111/CE a Comisiei ar trebui să respecte obligațiile în materie de transparență prevăzute la articolul 12 din prezentul regulament într-un mod proporțional, fără a fi supuse unei sarcini administrative disproporționate.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Considerentul 22 b (nou)
(22b)  Pentru a asigura o concurență loială și pentru a reduce sarcina administrativă, Comisia ar trebui să clarifice în scris noțiunea de ajutor de stat în ceea ce privește finanțarea infrastructurilor portuare, luând în considerare faptul că accesul publicului și infrastructura de apărare, pe mare sau pe uscat, care este accesibilă tuturor utilizatorilor potențiali în condiții egale și nediscriminatorii, precum și infrastructura legată de funcționarea serviciilor de interes general fără caracter economic, au un caracter neeconomic, deoarece obiectivele lor sunt predominant publice; astfel de infrastructuri se încadrează în responsabilitatea statului de a satisface nevoile generale ale populației.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Considerentul 22 c (nou)
(22c)  În plus, Comisia ar trebui ca, în timp util și consultându-se cu sectorul, să identifice care dintre finanțările publice ale investițiilor în infrastructura portuară fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare)1a.
_________________
1a Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare ca fiind compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  Taxele pentru servicii portuare percepute de furnizorii de servicii portuare care nu sunt desemnați în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie comportă un risc mai ridicat de abuz de preț, având în vedere situația lor de monopol sau de oligopol și faptul că piața lor nu poate fi contestată. Acesta este și cazul taxelor percepute de operatori interni în sensul prezentului regulament. Pentru aceste servicii, în absența unor mecanisme de piață echitabile, ar trebui să fie create mecanisme care să asigure faptul că tarifele percepute de acești operatori reflectă condițiile normale ale pieței relevante și sunt stabilite în mod transparent și nediscriminatoriu.
(23)  Taxele pentru servicii portuare percepute de furnizorii de servicii portuare care nu sunt desemnați în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie și taxele impuse de furnizorii de servicii de pilotaj care nu sunt expuși unei concurențe efective comportă un risc mai ridicat de prețuri abuzive. Pentru aceste servicii, în absența unor mecanisme de piață echitabile, ar trebui să fie create mecanisme care să asigure faptul că tarifele percepute nu sunt disproporționate în raport cu valoarea economică a serviciilor furnizate și sunt stabilite în mod transparent și nediscriminatoriu.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)  Pentru a fi eficiente, taxele de utilizare a infrastructurii portuare ale fiecărui port individual ar trebui stabilite în mod transparent și autonom, în conformitate cu strategia comercială și de investiții a acelui port.
(24)  Rolul organismului de administrare al portului este, printre altele, de a încuraja schimburile comerciale și de a acționa ca intermediar între industria regională și operatorii de transport. Prin urmare, din motive de eficiență, taxele de utilizare a infrastructurii portuare ale fiecărui port individual ar trebui stabilite în mod transparent și autonom, în conformitate cu strategia comercială și de investiții a acelui port.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Considerentul 25
(25)  Ar trebui să se permită varierea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare pentru a promova transportul maritim pe distanțe scurte și pentru a atrage nave pe apă ale căror operațiuni de transport, în special operațiunile de transport maritim offshore sau onshore, au o performanță de mediu sau o eficiență energetică și a emisiilor de carbon mai ridicată decât media. Aceasta ar trebui să sprijine politicile în domeniul mediului și al schimbărilor climatice, precum și dezvoltarea durabilă a portului și a împrejurimilor sale, în special datorită faptului că se contribuie la reducerea amprentei de mediu a navelor pe apă care fac escală și stau în port.
(25)  Diversificarea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare reprezintă un instrument important pentru organismul de administrare al portului și ar trebui să fie permisă. Taxele de utilizare a infrastructurii portuare pot varia, de exemplu, pentru a promova transportul maritim pe distanțe scurte și pentru a atrage nave pe apă ale căror operațiuni de transport, în special operațiunile de transport maritim offshore sau onshore, au o performanță de mediu sau o eficiență energetică și a emisiilor de carbon mai ridicată decât media. Aceasta ar trebui să sprijine politicile în domeniul mediului și al schimbărilor climatice, precum și dezvoltarea durabilă a portului și a împrejurimilor sale, în special datorită faptului că se contribuie la reducerea amprentei de mediu a navelor pe apă care fac escală și stau în port.
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Considerentul 26
(26)  Ar trebui să existe mecanisme adecvate care să asigure faptul că utilizatorii portuari cărora li se solicită să plătească o taxă de utilizare a infrastructurii portuare și/sau o taxă de servicii portuare sunt consultați cu regularitate atunci când taxa de utilizare a infrastructurii portuare și taxa de servicii portuare sunt definite și modificate. Organismele de administrare ale porturile ar trebui, de asemenea, să se consulte periodic cu alte părți interesate referitor la aspecte-cheie legate de buna dezvoltare a portului, de performanța și de capacitatea acestuia de a atrage și de a genera activități economice precum coordonarea serviciilor portuare în interiorul zonei portuare și eficiența legăturilor cu hinterlandul și a procedurilor administrative din porturi.
(26)  Ar trebui să se asigure că utilizatorii portuari cărora li se solicită să plătească o taxă de utilizare a infrastructurii portuare și/sau o taxă de servicii portuare sunt consultați cu regularitate atunci când taxa de utilizare a infrastructurii portuare și taxa de servicii portuare sunt definite și modificate. Organismele de administrare ale porturile ar trebui, de asemenea, să se consulte periodic cu alte părți interesate referitor la aspecte-cheie legate de buna dezvoltare a portului, de performanța și de capacitatea acestuia de a atrage și de a genera activități economice precum coordonarea serviciilor portuare în interiorul zonei portuare și eficiența legăturilor cu hinterlandul și a procedurilor administrative din porturi. Organismul de administrare al portului ar trebui să implice investitorii privați care fac investiții suficient de mari în porturi, în consultări viabile privind planurile de dezvoltare a porturilor.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Considerentul 27
(27)  Pentru a asigura aplicarea corectă și eficace a prezentului regulament, în fiecare stat membru ar trebui desemnat un organism de supraveghere independent, care poate fi un organism deja existent.
(27)  Pentru a asigura existența unui mecanism independent de depunere a plângerilor, fiecare stat membru ar trebui să desemneze unul sau mai multe organisme care asigură supraveghere independentă. Ar trebui să fie posibilă desemnarea în acest scop a organismelor deja existente, cum ar fi autoritățile de concurență, instanțele, ministerele sau departamentele din ministere care nu au legătură cu organismul de administrare al portului.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)  Diferitele organisme independente de supraveghere ar trebui să facă schimb de informații cu privire la activitatea lor și să coopereze pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului regulament.
(28)  În cazurile care implică litigii și reclamații transfrontaliere, diferitele organisme care asigură supraveghere independentă ar trebui să coopereze între ele și să facă schimb de informații cu privire la activitatea lor.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Considerentul 28 a (nou)
(28a)  Raporturile de muncă în porturi au o mare influență asupra funcționării porturilor. Comitetul de dialog social sectorial pentru porturi de la nivelul UE le oferă, așadar, partenerilor sociali un cadru pentru a stabili rezultate în privința organizării muncii și a condițiilor de muncă, cum ar fi sănătatea și siguranța, formarea și calificările, politica Uniunii privind combustibilii cu conținut redus de sulf, precum și creșterea atractivității sectorului pentru categoriile subreprezentate, precum lucrătorii tineri și lucrătoarele.
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Considerentul 29
(29)  Pentru a completa și modifica anumite elemente neesențiale ale prezentului regulament și în special pentru a promova aplicarea uniformă taxelor de mediu, a consolida coerența taxelor de mediu la nivelul Uniunii și a asigura existența unor principii comune de taxare în legătură cu promovarea transportului maritim pe distanțe scurte, ar trebui acordată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipuri de operațiuni în funcție de care să varieze taxele de utilizare a infrastructurii și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.
eliminat
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Considerentul 30
(30)  Pentru a asigura condiții uniforme de implementare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de implementare în ceea ce privește măsurile adecvate pentru schimbul de informații între organismele independente de supraveghere. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie13.
eliminat
__________________
13 JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Comisia este invitată să prezinte o propunere legislativă privind certificatele de exceptare de la pilotaj pentru a încuraja folosirea lor în toate statele membre, astfel încât să îmbunătățească eficiența în porturi și, mai ales, să stimuleze transportul maritim pe distanțe scurte acolo unde permit condițiile de siguranță. Cerințele specifice pe baza cărora se vor emite certificatele de exceptare de la pilotaj ar trebui definite de statele membre după o evaluare a riscurilor și ar trebui să ia în considerare condițiile locale. Cerințele ar trebui să fie transparente, nediscriminatorii și proporționale.
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Considerentul 31
(31)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea modernizării serviciilor portuare și a cadrului adecvat pentru atragerea investițiilor necesare în toate porturile rețelei transeuropene de transport, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre din cauza dimensiunii europene, internaționale și transfrontaliere a operațiunilor portuare și a activităților maritime aferente și, prin urmare, având în vedere necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile la nivel european, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(31)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea unui cadru pentru organizarea serviciilor portuare și a cadrului adecvat pentru atragerea investițiilor necesare în toate porturile maritime ale rețelei transeuropene de transport, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre din cauza dimensiunii europene, internaționale și transfrontaliere a operațiunilor portuare și a activităților maritime aferente și, prin urmare, având în vedere necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile la nivel european, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective. Porturile Uniunii ar trebui protejate față de porturile din țările terțe care nu sunt supuse criteriilor de organizare și funcționare stabilite în prezentul regulament.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Considerentul 31 a (nou)
(31a)  Raporturile de muncă în porturi au o influență însemnată asupra activităților și funcționării porturilor. Prin urmare, Comitetul de dialog social sectorial pentru porturi de la nivelul UE ar trebui să poată oferi partenerilor sociali din Uniunii un cadru pentru posibila adoptare a unor rezultate comune privind aspectele sociale legate de raporturile de muncă în porturi. Acolo unde este necesar, Comisia ar trebui să faciliteze și să sprijine negocierile, să le ofere asistență tehnică, respectând, totodată, autonomia partenerilor sociali. Partenerii sociali din Uniune ar trebui să aibă posibilitatea să raporteze cu privire la toate progresele înregistrate, dacă doresc să facă acest lucru, astfel încât Comisia să țină cont de acestea când raportează cu privire la efectele prezentului regulament.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – litera a
(a)  un cadru clar pentru accesul la piața serviciilor portuare;
(a)  un cadru clar pentru organizarea serviciilor portuare;
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – litera b
(b)  norme comune privind transparența financiară și taxele care urmează să fie aplicate de organismele de administrare sau de furnizorii de servicii portuare.
(b)  norme comune privind transparența financiară și taxele care urmează să fie aplicate de organismele de administrare sau de furnizorii de servicii portuare incluse în prezentul regulament.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera c
(c)  dragare;
eliminat
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – paragraful 2 a (nou)
În plus, articolul 12 alineatul (2) se aplică și în cazul dragării.
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3
3.  Prezentul regulament se aplică tuturor porturilor maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul XXX [regulamentul privind orientările TEN-T].
3.  Prezentul regulament se aplică tuturor porturilor maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport, enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
________________
1a Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Prezentul regulament nu aduce atingere niciunei structuri portuare care respectă principiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3 b (nou)
3b.  Statele membre pot decide să nu aplice prezentul regulament porturilor maritime din rețeaua globală transeuropeană de transport situată în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE. Atunci când decid să nu aplice prezentul regulament acestor porturi maritime, statele membre notifică decizia lor Comisiei.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2
2.  „servicii de manipulare a mărfurilor” înseamnă organizarea și manipularea mărfurilor între nava pe apă care le transportă și țărm, pentru importul, exportul sau tranzitul mărfurilor, inclusiv prelucrarea, transportarea și depozitarea temporară a mărfurilor la terminalul de marfă relevant și în legătură directă cu transportul mărfurilor, dar excluzând antrepozitarea, dezambalarea, reambalarea sau orice alte servicii cu valoare adăugată legate de manipularea mărfurilor;
2.  „servicii de manipulare a mărfurilor” înseamnă organizarea și manipularea mărfurilor între nava pe apă care le transportă și țărm, pentru importul, exportul sau tranzitul mărfurilor, inclusiv prelucrarea, amararea, dezamararea, stivuirea, transportarea și depozitarea temporară a mărfurilor la terminalul de marfă relevant și în legătură directă cu transportul mărfurilor, dar excluzând, cu excepția cazului în care statul membru stabilește altfel, antrepozitarea, dezambalarea, reambalarea sau orice alte servicii cu valoare adăugată legate de manipularea mărfurilor;
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou)
2 a.  „autoritate competentă” înseamnă orice organism public sau privat care, la nivel regional sau național, este abilitat să efectueze în temeiul legislației sau al instrumentelor naționale activități legate de organizarea și gestionarea activităților portuare, în paralel sau alternativ cu organismul de administrare al portului;
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3
3.  „dragare” înseamnă îndepărtarea de nisip, sedimente sau alte substanțe de pe fundul căilor navigabile de acces la un port pentru a permite accesul la port al navelor pe apă și cuprinde atât îndepărtarea inițială (lucrări noi de dragare), cât și dragarea de întreținere pentru menținerea accesibilității căii navigabile;
3.  „dragare” înseamnă îndepărtarea de nisip, sedimente sau alte substanțe de pe fundul căilor navigabile de acces la un port pentru a permite accesul la port al navelor pe apă și cuprinde atât îndepărtarea inițială (lucrări noi de dragare), cât și dragarea de întreținere pentru menținerea accesibilității căii navigabile și nu este un serviciu portuar oferit utilizatorilor;
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 5
5.  „organismul de administrare al portului” înseamnă orice organism public sau privat care, în combinație cu alte activități sau nu, are drept obiectiv în temeiul legislației sau instrumentelor naționale administrarea și gestionarea infrastructurilor portuare și a traficului portuar, precum și coordonarea și, după caz, controlul activităților operatorilor prezenți în portul în cauză;
5.  „organismul de administrare al portului” înseamnă orice organism public sau privat care, în combinație cu alte activități sau nu, are drept obiectiv autorizat de legislația sau instrumentele naționale administrarea și gestionarea infrastructurilor portuare și, dacă este necesar, coordonarea, desfășurarea, organizarea sau controlul activităților operatorilor prezenți în portul în cauză, administrarea și gestionarea traficului portuar, precum și dezvoltarea zonei portuare;
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6
6.  „amarare” înseamnă serviciile de acostare și de plecare necesare pentru ca o navă pe apă să fie ancorată sau legată în alt mod de țărm în port sau pe calea navigabilă de acces la port;
6.  „amarare” înseamnă serviciile de acostare, plecare și deplasare la chei în condiții de siguranță, necesare pentru o navă pe apă;
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 8
8.  „pilotaj” înseamnă serviciul de ghidare a unei nave pe apă de un pilot sau de un post de pilotaj pentru a permite intrarea sau ieșirea în condiții de siguranță a navei în calea navigabilă de acces la port;
8.  „pilotaj” înseamnă serviciul de ghidare a unei nave pe apă de un pilot sau de un post de pilotaj pentru a permite intrarea sau ieșirea în condiții de siguranță a navei pe apă în calea navigabilă de acces la port sau navigația în condiții de siguranță în port;
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 9
9.  „taxă de utilizare a infrastructurii portuare” înseamnă o taxă percepută în beneficiul direct sau indirect al organismului de administrare al portului și plătită de operatorii navelor pe apă sau de proprietarii mărfurilor pentru utilizarea instalațiilor și a serviciilor care permit intrarea și ieșirea navelor în port, inclusiv căile navigabile care oferă acces la port, precum accesul la instalațiile de prelucrare a mărfurilor și pentru pasageri;
9.  „taxă de utilizare a infrastructurii portuare” înseamnă o taxă percepută în beneficiul direct sau indirect al organismului de administrare al portului și plătită de operatorii navelor pe apă sau de proprietarii mărfurilor pentru utilizarea infrastructurilor, instalațiilor și a serviciilor care permit intrarea și ieșirea navelor în port, inclusiv căile navigabile care oferă acces la port, dacă aceste căi navigabile sunt de competența juridică a organismului de administrare al portului, precum și acces la instalațiile de prelucrare a mărfurilor și pentru pasageri, dar excluzând costurile de închiriere a terenului și taxele cu efect echivalent;
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12
12.  „contract de servicii portuare” înseamnă un acord formal și obligatoriu din punct de vedere juridic între un furnizor de servicii portuare și o autoritate competentă, prin care aceasta din urmă, printr-o procedură având ca scop limitarea numărului furnizorilor de servicii portuare, desemnează un furnizor de servicii portuare care să furnizeze servicii portuare;
12.  „contract de servicii portuare” înseamnă un acord formal și obligatoriu din punct de vedere juridic între un furnizor de servicii portuare și organismul de administrare al portului sau o autoritate competentă, prin care organismul respectiv sau autoritatea respectivă, printr-o procedură având ca scop limitarea numărului furnizorilor de servicii portuare, desemnează un furnizor de servicii portuare care să furnizeze servicii portuare;
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 16
16.  „port maritim” înseamnă un spațiu terestru și maritim în care se regăsesc activități și echipamente necesare, în principal, primirii navelor, încărcării și descărcării acestora, depozitării mărfurilor, recepției și livrării mărfurilor, precum și îmbarcării și debarcării pasagerilor; precum și orice alte infrastructuri necesare pentru operatorii de transport în cadrul zonei portuare;
16.  „port maritim” înseamnă un spațiu terestru și maritim delimitat, gestionat de organismul de administrare a portului și în care se regăsesc, printre altele, infrastructuri și instalații care să permită, în principal, primirea navelor, încărcarea și descărcarea acestora, depozitarea mărfurilor, recepția și livrarea mărfurilor, precum și îmbarcarea și debarcarea pasagerilor și a personalului;
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 2 – punctul 17
17.  „remorcare” înseamnă asistența acordată unei nave pe apă de un remorcher, pentru a permite o intrare sau ieșire din port în condiții de siguranță, ajutând la manevrarea navei pe apă;
17.  „remorcare” înseamnă asistența acordată unei nave pe apă de un remorcher, pentru a permite o intrare sau ieșire din port în condiții de siguranță sau navigația în condiții de siguranță în port, ajutând la manevrarea navei pe apă;
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 18
18.  „cale navigabilă de acces la un port” înseamnă căile de acces pe apă, din largul mării, la port, cum ar fi căile de acces în porturi, șenalele navigabile, râurile, canalele maritime și fiordurile.
18.  „cale navigabilă de acces la un port” înseamnă căile de acces pe apă, din largul mării, la port, cum ar fi căile de acces în porturi, șenalele navigabile, râurile, canalele maritime și fiordurile, dacă această cale navigabilă intră în competența juridică a organismului de administrare al portului.
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Capitolul II - titlul
Accesul la piață
Organizarea serviciilor portuare
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 3
Articolul 3
eliminat
Libertatea de furnizare a serviciilor
1.  Libertatea de furnizare a serviciilor în porturi maritime reglementată de prezentul regulament se aplică furnizorilor de servicii portuare stabiliți în Uniune în condițiile prevăzute în prezentul capitol.
2.  Furnizorii de servicii portuare trebuie să aibă acces la instalații portuare esențiale în măsura necesară pentru a-și putea realiza activitățile. Condițiile de acces trebuie să fie corecte, rezonabile și nediscriminatorii.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 3 a (nou)
Articolul 3 a
Libertatea de organizare a serviciilor portuare
1.  În ceea ce privește prezentul regulament, organizarea serviciilor portuare reglementată în acest capitol poate face obiectul unor:
(a)  cerințe minime pentru furnizorii de servicii portuare;
(b)  limitări ale numărului furnizorilor;
(c)  obligații de serviciu public;
(d)  operatori interni;
(e)  acces deschis gratuit la piața serviciilor portuare.
2.  Atunci când se organizează serviciile portuare prevăzute la alineatul (1) trebuie respectate condițiile prezentate în acest capitol.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1
1.  Organismul de administrare al portului poate impune ca furnizorii de servicii portuare să respecte anumite cerințe minime pentru realizarea serviciului portuar corespunzător.
1.  Fără a aduce atingere posibilității de a impune obligații de serviciu public în temeiul articolului 8, organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă poate impune ca furnizorii de servicii portuare, inclusiv subcontractanții, să respecte anumite cerințe minime pentru realizarea serviciului portuar corespunzător.
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – partea introductivă
2.  Cerințele minime menționate la alineatul (1) pot viza exclusiv, acolo unde este cazul:
2.  Cerințele minime menționate la alineatul (1) vizează:
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – litera b
(b)  echipamentele necesare pentru furnizarea serviciului portuare relevant în condiții normale și de siguranță și capacitatea de a menține aceste echipamente la nivelul corespunzător;
(b)  echipamentele necesare pentru furnizarea continuă a serviciului portuar relevant în condiții normale și de siguranță și capacitatea tehnică și financiară de a menține aceste echipamente la nivelul cerut;
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – litera ba (nouă)
(ba)  disponibilitatea serviciului portuar pentru toți utilizatorii, în toate danele și fără întreruperi, zi și noapte, pe tot parcursul anului;
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – litera c
(c)  respectarea cerințelor privind siguranța maritimă sau siguranța și securitatea portului ori ale căilor de acces la acesta, ale instalațiilor, echipamentelor și personalului său;
(c)  respectarea cerințelor privind siguranța maritimă sau siguranța și securitatea portului ori ale căilor de acces la acesta, ale instalațiilor, echipamentelor, lucrătorilor și ale altor persoane;
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – litera da (nouă)
(da)  respectarea legislației naționale în domeniul social și al muncii al statului membru în care este situat portul respectiv, inclusiv a condițiilor din contractele colective de muncă;
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – litera db (nouă)
(db)  buna reputație a furnizorului de servicii portuare, stabilită de statul membru;
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 3 a (nou)
3a.  În niciun caz, punerea în aplicare a prezentului regulament nu constituie un motiv de reducere a nivelului de cerințe minime pentru furnizarea de servicii portuare care au fost deja impuse de statele membre sau de autoritățile competente.
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 4
4.  Dacă cerințele minime includ cunoștințe locale specifice sau familiarizarea cu condițiile locale, organismul de administrare al portului se asigură că există un acces adecvat la o formare relevantă, în condiții transparente și nediscriminatorii, cu excepția cazului în care accesul adecvat la o astfel de formare este asigurat de statul membru.
4.  Dacă cerințele minime includ cunoștințe locale specifice sau familiarizarea cu condițiile locale, organismul de administrare al portului se asigură că există un acces adecvat la informații, în condiții transparente și nediscriminatorii.
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 5
5.  În cazurile prevăzute la alineatul (1), cerințele minime menționate la alineatul (2) și procedura de acordare a dreptului de furnizare a serviciilor portuare în temeiul respectivelor cerințe trebuie să fi fost publicate de organismul de administrare al portului până la 1 iulie 2015 sau, în cazul cerințelor minime care sunt aplicabile după această dată, cu cel puțin trei luni înainte de data la care aceste cerințe ar urma să intre în vigoare. Furnizorii de servicii portuare trebuie să fie informați în prealabil cu privire la orice modificare a criteriilor și a procedurii.
5.  În cazurile prevăzute la alineatul (1), cerințele minime menționate la alineatul (2) și procedura de acordare a dreptului de furnizare a serviciilor portuare în temeiul respectivelor cerințe trebuie să fi fost publicate de organismul de administrare al portului până la ...* sau, în cazul cerințelor minime care sunt aplicabile după această dată, cu cel puțin trei luni înainte de data la care aceste cerințe ar urma să intre în vigoare. Furnizorii de servicii portuare trebuie să fie informați în prealabil cu privire la orice modificare a criteriilor și a procedurii.
__________________
* 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 5 a (nou)
5a.  Pentru a asigura siguranța maritimă și protecția mediului, statul membru sau autoritatea competentă poate solicita ca navele utilizate pentru operațiuni de remorcare sau de amarare să fie înregistrate în statul membru în care este situat portul respectiv și să arboreze pavilionul acestui stat;
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 1
1.  Organismul de administrare al portului trebuie să trateze furnizorii de servicii portuare în mod egal și să acționeze în mod transparent.
1.  Organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă trebuie să trateze furnizorii de servicii portuare în mod egal și să acționeze în mod transparent, obiectiv, nediscriminatoriu și proporțional.
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 2
2.  Organismul de administrare al portului acordă sau refuză dreptul de a furniza servicii portuare pe baza cerințelor minime stabilite în conformitate cu articolul 4, în termen de o lună de la primirea cererii de acordare a unui astfel de drept. Orice refuz trebuie justificat în mod corespunzător, pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționate.
2.  Organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă acordă sau refuză dreptul de a furniza servicii portuare pe baza cerințelor minime stabilite în conformitate cu articolul 4. Acest lucru se va face într-un interval de timp rezonabil care nu va depăși în niciun caz patru luni de la primirea cererii de acordare a unui astfel de drept. Orice refuz trebuie justificat în mod corespunzător, pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționate.
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul -1 (nou)
-1.  În cazurile menționate la articolul 9 din prezentul regulament, când organismul de administrare al portului nu este o autoritate contractantă în sensul Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului1a, acest articol nu se aplică.
________________
1a Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Prin derogare de la articolul 3, organismul de administrare al portului poate limita numărul de furnizori de servicii portuare pentru un anumit serviciu portuar, pe baza unuia sau mai multora din motivele următoare:
1.  Fără a aduce atingere diferitelor modele existente de organizare a serviciilor portuare, organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă poate limita numărul de furnizori de servicii portuare pentru un anumit serviciu portuar, pe baza unuia sau mai multora dintre motivele următoare:
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1 – litera a
(a)  insuficiența terenului sau rezervarea utilizării terenului, cu condiția ca organismul de administrare să poată demonstra că terenul constituie o instalație portuară esențială pentru furnizarea serviciului portuar și că limitarea este în conformitate cu planul oficial de dezvoltare al portului convenit de organul de administrare al portului și, acolo unde este cazul, orice alte autorități publice competente conform legislației naționale;
(a)  insuficiența terenului sau rezervarea utilizării terenului, cu condiția ca organismul de administrare să poată demonstra că terenul constituie o instalație portuară care este esențială pentru furnizarea serviciilor portuare și că limitarea este, după caz, în conformitate cu planurile și deciziile convenite de organismul de administrare al portului și, acolo unde este cazul, orice alte autorități publice competente în conformitate cu legislația națională;
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1 – litera aa (nouă)
(aa)  insuficiența spațiului de pe chei, în cazul în care acesta constituie un element esențial al capacității de a furniza serviciul portuar în cauză într-o manieră sigură și eficientă;
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1 – litera ab (nouă)
(ab)  incapacitatea caracteristicilor traficului portuar de a permite mai multor furnizori de servicii portuare să funcționeze în port în condiții satisfăcătoare din punct de vedere economic;
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1 – litera a c (nouă)
(ac)  necesitatea de a asigura desfășurarea unor operațiuni portuare sigure, în condiții de securitate și viabile din punct de vedere ecologic;
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Orice limitare a furnizorilor de servicii portuare trebuie să urmeze o procedură de selecție care trebuie să fie deschisă tuturor părților interesate, nediscriminatorie și transparentă. Organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă trebuie să comunice tuturor părților interesate informațiile legate de organizarea procedurii de selecție și termenul de depunere, precum și toate criteriile și cerințele de atribuire relevante. Termenul de depunere trebuie să fie suficient de lung pentru a permite părților interesate să facă o evaluare solidă și să își pregătească candidatura, în condiții normale limita minimă trebuie este de 30 de zile.
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 4
4.  Atunci când un organism de administrare al unui port furnizează el însuși servicii portuare sau prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic pe care o controlează direct sau indirect, statul membru poate încredința adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei autorități independente de organismul de administrare al portului. Dacă statul membru nu încredințează adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei astfel de autorități, numărul furnizorilor nu poate fi mai mic de doi.
4.  Atunci când un organism de administrare al unui port sau o autoritate competentă furnizează servicii portuare în cont propriu sau prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic pe care o controlează direct sau indirect, statul membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a evita conflictele de interese. În lipsa acestor măsuri, numărul furnizorilor nu poate fi mai mic de doi, cu excepția cazului în care unul dintre motivele enumerate la alineatul (1) justifică limitarea la un singur furnizor.
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 7
Articolul 7
eliminat
Procedură pentru limitarea numărului de furnizori de servicii portuare
1.  Orice limitare a numărului de furnizori de servicii portuare în conformitate cu articolul 6 trebuie să urmeze o procedură de selecție care să fie deschisă tuturor părților interesate, nediscriminatorie și transparentă.
2.  Dacă valoarea estimată a serviciului portuar depășește pragul definit la alineatul (3), se aplică normele privind procedura de atribuire, garanțiile procedurale și durata maximă a concesiunilor stabilite în Directiva …/… [privind concesiunile].
3.  Pragul și metoda de determinare a valorii serviciului portuar sunt cele din dispozițiile relevante și aplicabile ale Directivei …/… . [privind concesiunile]
4.  Furnizorul sau furnizorii selectați și organismul de administrare al portului încheie un contract de servicii portuare.
5.  În scopul prezentului regulament, o modificare substanțială, în sensul Directivei …/... [privind concesiunile], a dispozițiilor unui contract de servicii portuare în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată un nou contract de servicii portuare și necesită derularea unei noi proceduri conform alineatului (2).
6.  Alineatele (1)-(5) din prezentul articol nu se aplică în cazurile menționate la articolul 9.
7.  Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei .../... [privind concesiunile]15, Directivei …/… [privind serviciile de utilități publice]16 și Directivei .../... [privind achizițiile publice]17.
__________________
15 Propunere de directivă privind atribuirea contractelor de concesiune [COM(2011) 897 final].
16 Propunere de directivă privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale [COM(2011) 0895 final].
17 Propunere de directivă privind achizițiile publice [COM(2011) 0896 final].
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Statele membre pot decide să impună furnizorilor obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare, pentru a asigura următoarele:
1.  Statele membre desemnează autoritățile competente pe teritoriul lor, care pot fi organismele de administrare ale porturilor, care au dreptul să introducă furnizorilor obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare, pentru a asigura cel puțin unul dintre următoarele elemente:
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – litera b
(b)  disponibilitatea serviciului pentru toți utilizatorii;
(b)  disponibilitatea serviciului pentru toți utilizatorii, dacă este posibil, în condiții de egalitate;
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – litera ca (nouă)
(ca)  siguranța, securitatea sau viabilitatea ecologică a operațiunilor portuare;
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – litera cb (nouă)
(cb)  furnizarea de servicii adecvate de transport pentru public și pentru coeziunea teritorială.
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 3
3.  Statele membre desemnează autoritățile competente de pe teritoriul lor pentru impunerea unor astfel de obligații de serviciu public. Organismul de administrare al portului poate fi autoritatea competentă în acest sens.
eliminat
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 4
4.  Atunci când autoritatea competentă desemnată în conformitate cu alineatul (3) este diferită de organismul de administrare al portului, autoritatea competentă respectivă își exercită competențele prevăzute la articolele 6 și 7 privind limitarea numărului de furnizori de servicii portuare pe baza obligațiilor de serviciu public.
4.  Atunci când autoritatea competentă desemnată în conformitate cu alineatul (1) din acest articol este diferită de organismul de administrare al portului, autoritatea competentă respectivă își exercită competențele prevăzute la articolul 6 privind limitarea numărului de furnizori de servicii portuare pe baza obligațiilor de serviciu public.
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 5
5.  Dacă o autoritate competentă decide să impună obligații de serviciu public în toate porturile maritime dintr-un stat membru reglementate de prezentul regulament, ea notifică aceste obligații Comisiei.
5.  Dacă un state membru decide să impună obligații de serviciu public în toate porturile maritime dintr-un stat membru reglementate de prezentul regulament, el notifică aceste obligații Comisiei.
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 6
6.  În cazul unei perturbări a serviciilor portuare pentru care sunt impuse obligații de serviciu public sau atunci când apare un risc imediat ca o astfel de situație să survină, autoritatea competentă poate lua o măsură de urgență. Măsura de urgență poate lua forma unei atribuiri directe a serviciului către un furnizor diferit, pentru o perioadă de maximum un an. În decursul acestei perioade, autoritatea competentă fie lansează o nouă procedură de selectare a unui furnizor de servicii portuare în conformitate cu articolul 7, fie aplică articolul 9.
6.  În cazul unei perturbări a serviciilor portuare pentru care sunt impuse obligații de serviciu public sau atunci când apare un risc imediat ca o astfel de situație să survină, autoritatea competentă poate lua o măsură de urgență. Măsura de urgență poate lua forma unei atribuiri directe a serviciului către un furnizor diferit, pentru o perioadă de maximum un an. În decursul acestei perioade, autoritatea competentă fie lansează o nouă procedură de selectare a unui furnizor de servicii portuare, fie aplică articolul 9. Acțiunile colective industriale care au loc în conformitate cu legislația națională a statului membru respectiv și/sau cu acordurile aplicabile încheiate între partenerii sociali nu sunt considerate perturbări ale serviciilor portuare pentru care se pot lua măsuri de urgență;
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 1
1.  În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate decide să furnizeze ea însăși un serviciu portuar în temeiul unor obligații de serviciu public sau poate impune astfel de obligații direct unei entități distincte din punct de vedere juridic asupra căreia exercită un control asemănător celui exercitat asupra propriilor sale departamente. În acest caz, furnizorul de servicii portuare este considerat operator intern în sensul prezentului regulament.
1.  Organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă poate decide să furnizeze un serviciu portuar ea însăși sau prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic asupra căreia exercită un control asemănător celui exercitat asupra propriilor sale departamente, cu condiția ca articolul 4 să se aplice în mod egal tuturor operatorilor care furnizează serviciul respectiv. În acest caz, furnizorul de servicii portuare este considerat operator intern în sensul prezentului regulament.
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 2
2.  Se consideră că autoritatea competentă exercită asupra unei entități distincte din punct de vedere juridic un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor departamente numai dacă aceasta exercită o influență decisivă atât asupra obiectivelor strategice, cât și asupra deciziilor importante ale entității juridice controlate.
2.  Se consideră că organismul de administrare al portului sau autoritatea competentă exercită asupra unei entități distincte din punct de vedere juridic un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor departamente numai dacă aceasta exercită o influență decisivă atât asupra obiectivelor strategice, cât și asupra deciziilor importante ale entității juridice în cauză.
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 3
3.  Operatorul intern se limitează la efectuarea serviciului portuar atribuit numai în portul (porturile) pentru care i-a fost atribuită sarcina de a furniza serviciul portuar respectiv.
3.  În cazurile menționate la articolul 8, operatorul intern se limitează la efectuarea serviciului portuar atribuit numai în portul (porturile) pentru care i-a fost atribuită sarcina de a furniza serviciul portuar respectiv.
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 2
2.  Fără a aduce atingere legislației naționale și celei a Uniunii, și nici contractelor colective încheiate de parteneri sociali, organismele de administrare ale portului pot solicita ca furnizorul de servicii portuare desemnat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7, dacă acesta este diferit de furnizorul istoric al serviciilor portuare, să acorde personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare drepturile pe care aceștia le-ar fi deținut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE.
2.  Fără a aduce atingere legislației naționale și celei a Uniunii, și nici reprezentaților contractelor colective încheiate de parteneri sociali, autoritatea competentă solicită furnizorului de servicii portuare să acorde personalului condiții de muncă pe baza standardelor sociale obligatorii la nivel național, regional sau local; dacă are loc un transfer de personal din cauza schimbării furnizorului de servicii, personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare li se acordă aceleași drepturi pe care aceștia le-ar fi deținut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE.
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 3
3.  În cazul în care organismele de administrare ale portului impun furnizorilor de servicii portuare să respecte anumite standarde sociale în ceea ce privește furnizarea serviciilor portuare relevante, documentele de licitație și contractele de servicii portuare trebuie să cuprindă lista personalului respectiv și să ofere detalii transparente cu privire la drepturile contractuale ale acestora și la condițiile în care angajații sunt considerați a fi legați de serviciile portuare.
3.  Organismele de administrare ale portului sau autoritățile competente trebuie să impună tuturor furnizorilor de servicii portuare să respecte toate standardele sociale și de muncă prevăzute în legislația Uniunii și/sau națională, precum și acordurile colective aplicabile în conformitate cu obiceiurile și tradițiile naționale. Atunci când, în contextul furnizării serviciilor portuare relevante, are loc un transfer de personal, documentele de licitație și contractele de servicii portuare trebuie să cuprindă lista personalului respectiv și să ofere detalii transparente cu privire la drepturile contractuale ale acestora și la condițiile în care angajații sunt considerați a fi legați de serviciile portuare.
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Articolul 10 a (nou)
Articolul 10a
Formarea profesională și protecția muncii
1.  Angajatorul se asigură că angajații săi beneficiază de formarea necesară pentru a avea cunoștințe solide privind condițiile în care se desfășoară activitatea lor și că aceștia sunt instruiți în mod corespunzător pentru a face față riscurilor potențiale inerente activității lor.
2.  Respectând în totalitate autonomia partenerilor sociali, Comitetul de dialog social sectorial pentru porturi de la nivelul UE este invitat să elaboreze orientări pentru stabilirea cerințelor de formare pentru prevenirea accidentelor și să asigure un nivel optim de siguranță și sănătate pentru lucrători. Aceste cerințe de formare sunt actualizate periodic pentru a reduce în permanență incidența accidentelor la locul de muncă.
3.  Partenerii sociali sunt invitați să adopte modele care asigură un echilibru între fluctuațiile cererii de activități portuare și flexibilitatea cerută de operațiunile portuare, pe de o parte, și continuitatea și protecția locurilor de muncă, pe de altă parte.
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Articolul 11
Prezentul capitol și dispozițiile tranzitorii de la articolul 24 nu se aplică serviciilor de manipulare a mărfurilor și serviciilor pentru pasageri.
Prezentul capitol, cu excepția articolului 10a, și dispozițiile tranzitorii de la articolul 24 nu se aplică serviciilor de manipulare a mărfurilor, serviciilor pentru pasageri și serviciilor de pilotaj.
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2 – partea introductivă
2.  În cazul în care organismul de administrare al portului care primește fonduri publice furnizează el însuși servicii portuare, acesta trebuie să țină contabilitatea fiecărei activități de serviciu portuar separată de conturile celorlalte activități ale sale, astfel încât:
2.  În cazul în care organismul de administrare al portului care primește fonduri publice furnizează el însuși servicii portuare sau de dragare, acesta trebuie să țină contabilitatea respectivei activități sau investiții finanțate din fonduri publice separată de conturile celorlalte activități ale sale, astfel încât:
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou)
Atunci când un organism de administrare al unui port sau al unei asociații de porturi efectuează lucrări de dragare și primește fonduri publice pentru această activitate, acesta nu trebuie să efectueze lucrări de dragare în alte state membre.
Amendamentul 104
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 3
3.  Fondurile publice menționate la alineatul (1) includ capitalul social sau fonduri asimilate, granturile nerambursabile, granturile rambursabile numai în anumite circumstanțe, acordarea de împrumuturi, inclusiv descoperirile de cont și avansuri pentru injecții de capital, garanțiile acordate organismului de administrare al portului de către autoritățile publice, dividendele plătite și profiturile reținute sau orice altă formă de sprijin financiar public.
3.  Fondurile publice menționate la alineatul (1) includ capitalul social sau fonduri asimilate, granturile nerambursabile, granturile rambursabile numai în anumite circumstanțe, acordarea de împrumuturi, inclusiv descoperirile de cont și avansuri pentru injecții de capital, garanțiile acordate organismului de administrare al portului de către autoritățile publice sau orice altă formă de sprijin financiar public.
Amendamentul 105
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 4
4.  Organismul de administrare al portului ține informațiile referitoare la relațiile financiare menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol la dispoziția Comisiei și a organismului independent de supraveghere competent prevăzut la articolul 17, timp de cinci ani de la sfârșitul exercițiului financiar la care se referă informațiile.
4.  Organismul de administrare al portului ține informațiile referitoare la relațiile financiare menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol la dispoziția Comisiei și a organismului desemnat în conformitate cu articolul 17, timp de cinci ani de la sfârșitul exercițiului financiar la care se referă informațiile.
Amendamentul 106
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 5
5.  Organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului independent de supraveghere competent, la cerere, orice informații suplimentare pe care aceștia le consideră necesare pentru a finaliza o analiză aprofundată a datelor prezentate și pentru a evalua conformitatea cu prezentul regulament. Informațiile se transmit în termen de două luni de la data cererii.
5.  În cazul unei reclamații oficiale și la cerere, organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului desemnat în conformitate cu articolul 17 orice informații suplimentare pe care aceștia le consideră necesare pentru a finaliza o analiză aprofundată a datelor prezentate și pentru a evalua conformitatea cu prezentul regulament. Informațiile se transmit în termen de două luni de la data cererii.
Amendamentul 107
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 7 a (nou)
7a.  Statele membre pot decide că alineatul (2) din prezentul articol nu se aplică în cazul porturilor lor din rețeaua globală care nu îndeplinesc criteriile de la articolul 20 alineatul (2) litera(a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, în cazul unor sarcini administrative disproporționate, cu condiția ca toate fondurile publice primite și utilizarea acestora pentru furnizarea de servicii portuare să rămână perfect transparente în sistemul contabil. Dacă statele membre consideră necesar, informează Comisia cu privire la acest aspect, înainte de intrarea în vigoare a deciziei lor.
Amendamentul 108
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1
1.  Taxele pentru serviciile furnizate de un operator intern în sensul articolului 9 și taxele percepute de furnizorii de servicii portuare în cazul limitării numărului de furnizori care nu au fost desemnați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie trebuie stabilite în mod transparent și nediscriminatoriu. Aceste taxe trebuie să reflecte condițiile de pe o piață concurențială relevantă și nu trebuie să fie disproporționate față de valoarea economică a serviciului furnizat.
1.  Taxele pentru serviciile furnizate de un operator intern în temeiul unei obligații de serviciu public, taxele pentru serviciile de pilotaj care nu fac obiectul unei concurențe reale și taxele percepute de furnizorii de servicii portuare, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (b), trebuie stabilite în mod transparent și nediscriminatoriu. Aceste taxe trebuie să reflecte, pe cât posibil, condițiile de pe o piață concurențială relevantă și nu trebuie să fie disproporționate față de valoarea economică a serviciului furnizat.
Amendamentul 109
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 3
3.  Furnizorul de servicii portuare pune la dispoziția organismului independent de supraveghere competent menționat la articolul 17, la cerere, informații privind elementele ce servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxelor de servicii portuare care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) din prezentul articol. Aceste informații trebuie să includă metodologia utilizată pentru stabilirea taxelor portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe de servicii portuare.
3.  În cazul unei reclamații oficiale, furnizorul de servicii portuare pune la dispoziția organismului desemnat în conformitate cu articolul 17, la cerere, informații privind elementele ce servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxelor de servicii portuare care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) din prezentul articol. Aceste informații trebuie să includă metodologia utilizată pentru stabilirea taxelor portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe de servicii portuare.
Amendamentul 110
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 3
3.  Pentru a contribui la crearea unui sistem eficient de taxare a utilizării infrastructurii, structura și nivelul taxelor de utilizare a infrastructurii trebuie definite în mod autonom de organismul de administrare al portului, conform propriei strategii comerciale și propriului plan de investiții, reflectând condițiile concurențiale de pe piața relevantă și respectând normele privind ajutoarele de stat.
3.  Pentru a contribui la crearea unui sistem eficient de taxare a utilizării infrastructurii, structura și nivelul taxelor de utilizare a infrastructurii trebuie definite în mod autonom de organismul de administrare al portului, conform propriei strategii comerciale și propriului plan de investiții respectând normele privind ajutoarele de stat și concurența.
Amendamentul 111
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 4
4.  Fără a aduce atingere alineatului (3), taxele de utilizare a infrastructurii portuare pot varia în conformitate cu practici comerciale privind utilizatorii frecvenți sau pentru a promova o utilizare mai eficientă a infrastructurii portuare, a transportului maritim pe distanțe scurte sau a unui nivel ridicat al performanței de mediu, eficienței energetice sau eficienței din punctul de vedere al emisiilor de carbon al operațiunilor de transport. Criteriile folosite pentru această variație trebuie să fie relevante, obiective, transparente și nediscriminatorii și să respecte în mod corespunzător normele în materie de concurență. Variația rezultată trebuie să se afle, în special, la dispoziția tuturor utilizatorilor de servicii portuare relevanți, în condiții de egalitate.
4.  Fără a aduce atingere alineatului (3), taxele de utilizare a infrastructurii portuare pot varia în conformitate cu strategia economică a portului și cu politica portului de amenajare a teritoriului legate, printre altele, de anumite categorii de utilizatori sau pentru a promova o utilizare mai eficientă a infrastructurii portuare, a transportului maritim pe distanțe scurte sau a unui nivel ridicat al performanței de mediu, eficienței energetice sau eficienței din punctul de vedere al emisiilor de carbon a operațiunilor de transport. Criteriile folosite pentru această variație trebuie să fie echitabile, nediscriminatorii pe motive de naționalitate și să respecte normele în materie de ajutoare de stat și concurență. Organismul de administrare al portului poate ține seama de costurile externe atunci când stabilește taxele. Organismul de administrare al portului poate varia taxele de infrastructură în conformitate cu practicile comerciale.
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 5
5.  Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21, în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipurilor de operațiuni în funcție de care pot varia taxele de utilizare a infrastructurii, precum și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare.
eliminat
Amendamentul 113
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 6
6.  Organismul de administrare al portului informează utilizatorii portuari și reprezentanții sau asociațiile utilizatorilor portuari cu privire la structura și criteriile utilizate pentru a determina valoarea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare, inclusiv costurile și veniturile totale care servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxelor de utilizare a infrastructurii portuare. Acesta informează utilizatorii infrastructurilor portuare, cu cel puțin trei luni înainte, cu privire la orice modificări ale valorii taxelor de utilizare a infrastructurii portuare sau ale structurii ori criteriilor utilizate pentru a stabili aceste taxe.
6.  Organismul de administrare al portului informează utilizatorii portuari și reprezentanții sau asociațiile utilizatorilor portuari în mod transparent cu privire la structura și criteriile utilizate pentru a determina valoarea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare. Acesta informează utilizatorii infrastructurilor portuare, cu cel puțin trei luni înainte, cu privire la orice modificări ale valorii taxelor de utilizare a infrastructurii portuare sau ale structurii ori criteriilor utilizate pentru a stabili aceste taxe. Organismul de administrare al portului nu este obligat să facă publice informațiile privind diferențele între taxe rezultate în urma negocierilor individuale.
Amendamentul 114
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 7
7.  Organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului independent de supraveghere competent, la cerere, informațiile menționate la alineatul (4) și detalii privind costurile și veniturile care servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxei de utilizare a infrastructurii portuare, precum și metodologia folosită la stabilirea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe portuare.
7.  În cazul unei reclamații oficiale, organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului desemnat în conformitate cu articolul 17, la cerere, informațiile menționate la alineatul (4) și nivelul taxei de utilizare a infrastructurii portuare, precum și metodologia folosită la stabilirea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe portuare.
Amendamentul 115
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1
1.  Organismul de administrare al portului înființează un comitet care să cuprindă reprezentanți ai operatorilor de nave pe apă, ai proprietarilor de mărfuri sau ai altor utilizatori portuari cărora li s-a solicitat să plătească o taxă de utilizare a infrastructurii sau o taxă de servicii portuare sau ambele. Acest comitet se va numi „comitetul consultativ al utilizatorilor portuari”.
eliminat
Amendamentul 116
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 2
2.  Organismul de administrare al portului se consultă anual cu comitetul consultativ al utilizatorilor portuari, înainte de stabilirea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare, cu privire la structura și nivelul acestor taxe. Furnizorii de servicii portuare menționați la articolul 6 și la articolul 9 se consultă anual cu comitetul consultativ al utilizatorilor portuari, înainte de stabilirea taxelor de servicii portuare, cu privire la structura și nivelul acestor taxe. Organismul de administrare al portului pune la dispoziție dotări adecvate pentru această consultare și este informat cu privire la rezultatele consultării de către furnizorii de servicii portuare.
2.  Organismul de administrare al portului se asigură că există mecanisme adecvate de consultare a utilizatorilor portuari, inclusiv a operatorii relevanți din transportul interconectat. Acesta consultă utilizatorii portuari în cazul în care au loc schimbări substanțiale în taxele de servicii portuare. Furnizorii de servicii portuare pun la dispoziția utilizatorilor portului informații corespunzătoare privind structura taxelor de servicii portuare, precum și criteriile care au stat la baza stabilirii lor. Operatorii interni care furnizează servicii în temeiul unei obligații de servicii publice și furnizorii de servicii portuare menționați la articolul 6 alineatul (1) litera (b) se consultă anual cu utilizatorii portuari și înainte de stabilirea taxelor de servicii portuare, cu privire la structura și nivelul acestor taxe. Organismul de administrare al portului pune la dispoziție mecanisme adecvate pentru această consultare și este informat cu privire la rezultatele consultării de către furnizorii de servicii portuare.
Este posibil să se impună obligațiile menționate în acest alineat organismelor care sunt deja stabilite în port, inclusiv pentru cele care au o componență diferit .
Amendamentul 117
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Organismul de administrare al portului se consultă periodic cu părți interesate precum întreprinderile stabilite în port, furnizorii de servicii portuare, operatorii de nave pe apă, proprietarii de mărfuri, operatorii de transporturi terestre și administrațiile publice care activează în zona portuară, cu privire la următoarele:
1.  Organismul de administrare al portului se consultă periodic cu părțile interesate relevante, precum și cu administrațiile publice responsabile de planificarea infrastructurilor de transport, când este nevoie, cu privire la următoarele:
Amendamentul 118
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 1 – litera c a (nouă)
(ca)  consecințele planificării și ale deciziilor legate de amenajarea teritoriului din perspectiva performanțelor de mediu.
Amendamentul 119
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 1 – litera c b (nouă)
(cb)  măsuri pentru a asigura și îmbunătăți siguranța în zona portuară, inclusiv sănătatea și siguranța lucrătorilor portuari, precum și accesul la formare;
Amendamentul 120
Propunere de regulament
Articolul 17 – titlu
Organismul independent de supraveghere
Supravegherea independentă
Amendamentul 121
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 1
1.  Statele membre se asigură că un organism independent de supraveghere monitorizează și supraveghează aplicarea prezentului regulament în toate porturile maritime care intră sub incidența prezentului regulament pe teritoriul fiecărui stat membru.
1.  Statele membre se asigură că sunt create mecanisme eficiente pentru tratarea plângerilor pentru toate porturile maritime care intră sub incidența prezentului regulament pe teritoriul fiecărui stat membru. În acest scop, statele membre desemnează unul sau mai multe organisme independente.
Amendamentul 122
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 2
2.  Organismul independent de supraveghere trebuie să fie distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de orice organism de administrare al unui port sau de orice furnizori de servicii portuare. Statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra porturilor sau a organismelor de administrare ale porturilor asigură o separare structurală efectivă între funcțiile legate de supravegherea și monitorizarea aplicării prezentului regulament și activitățile asociate proprietății sau controlului respectiv. Organismul independent de supraveghere își exercită competențele în mod imparțial și transparent și respectă în mod corespunzător dreptul de desfășurare liberă a activității.
2.  Supravegherea independentă se realizează astfel încât să nu existe conflicte de interese și este distinctă juridic și independentă din punct de vedere funcțional de orice organism de administrare al unui port sau de orice furnizori de servicii portuare. Statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra porturilor sau a organismelor de administrare ale porturilor se asigură că există o separare structurală efectivă între funcțiile legate de tratarea plângerilor și activitățile asociate proprietății sau controlului respectiv. Supravegherea independentă se realizează în mod imparțial și transparent și respectă în mod corespunzător dreptul de desfășurare liberă a activității.
Amendamentul 123
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 3
3.  Organismul independent de supraveghere tratează plângerile depuse de orice parte care prezintă un interes legitim și litigiile care i-au fost prezentate în legătură cu aplicarea prezentului regulament.
3.  Statele membre se asigură că utilizatorii portuari și alte părți interesate competente sunt informate cu privire la locul și modalitatea de depunere a plângerilor, inclusiv cu privire la organismele autorizate să analizeze plângerile, menționate la articolul 12 alineatul (5), articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (7).
Amendamentul 124
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 4
4.  În cazul în care survine un litigiu între părți stabilite în state membre diferite, organismul independent de supraveghere al statului membru în al cărui port se consideră că își are originea litigiul este competent pentru soluționarea litigiului.
4.  În cazul în care survine un litigiu între părți stabilite în state membre diferite, statul membru în al cărui port se consideră că își are originea litigiul este competent pentru soluționarea litigiului. Statele membre în cauză cooperează între ele și fac schimb de informații cu privire la activitatea pe care o desfășoară.
Amendamentul 125
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 5
5.  Organismul independent de supraveghere are dreptul să impună ca organismele de administrare ale porturilor, furnizorii de servicii portuare și utilizatorii portuari să prezinte informațiile necesare pentru a asigura monitorizarea și supravegherea aplicării prezentului regulament.
5.  În eventualitatea unei plângeri oficiale depuse de orice parte care are un interes legitim, organismul relevant care asigură supravegherea independentă are dreptul să impună ca organismele de administrare ale porturilor, furnizorii de servicii portuare și utilizatorii portuari să prezinte informațiile necesare.
Amendamentul 126
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 6
6.  Organismul independent de supraveghere poate emite avize, la cererea unei autorități competente din statul membru, cu privire la orice aspect legat de aplicarea prezentului regulament.
eliminat
Amendamentul 127
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 7
7.  Organismul independent de supraveghere poate consulta comitetul consultativ al utilizatorilor portuari din portul în cauză atunci când tratează plângeri sau litigii.
eliminat
Amendamentul 128
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 8
8.  Deciziile organismului independent de supraveghere au caracter obligatoriu, fără a aduce atingere controlului jurisdicțional.
8.  Deciziile organismului relevant care asigură supravegherea independentă au caracter obligatoriu, fără a aduce atingere controlului jurisdicțional.
Amendamentul 129
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 9
9.  Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea organismelor independente de supraveghere până cel târziu la 1 iulie 2015 și, ulterior, cu privire la orice modificare a acestora. Comisia publică și actualizează lista organismelor independente de supraveghere pe site-ul său web.
9.  Statele membre informează Comisia cu privire la mecanismele și procedurile instituite pentru a se conforma alineatelor (1) și (2) din prezentul articol până la ...* și o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. Comisia publică și actualizează lista organismelor relevante pe site-ul său web.
__________________
* 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 130
Propunere de regulament
Articolul 18
Articolul 18
eliminat
Cooperare între organismele independente de supraveghere
1.  Organismele independente de supraveghere fac schimb de informații privind activitatea lor și principiile și practicile lor decizionale, pentru a facilita o implementare uniformă a prezentului regulament. În acest scop, ele trebuie să participe și să colaboreze în cadrul unei rețele care să se reunească la intervale regulate și cel puțin o dată pe an. Comisia coordonează și sprijină și participă la activitățile rețelei.
2.  Organismele independente de supraveghere cooperează îndeaproape pentru a-și acorda reciproc asistență la îndeplinirea sarcinilor lor, inclusiv la realizarea anchetelor necesare pentru tratarea plângerilor și litigiilor în cazurile care implică porturi din diferite state membre. În acest scop, un organism independent de supraveghere trebuie să pună la dispoziția unui alt astfel de organism, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru a permite organismului respectiv să își îndeplinească responsabilitățile care îi revin în temeiul prezentului regulament.
3.  Statele membre se asigură că organismele independente de supraveghere furnizează Comisiei, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile. Informațiile solicitate de Comisie sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinilor respective.
4.  În cazul în care informațiile sunt considerate confidențiale de către organismul independent de supraveghere, în conformitate cu reglementările Uniunii sau cu cele naționale privind confidențialitatea informațiilor de natură comercială, celălalt organism național de supraveghere și Comisia asigură această confidențialitate. Aceste informații pot fi folosite doar în scopul pentru care au fost cerute.
5.  Pe baza experienței organismelor independente de supraveghere și pe baza activităților rețelei menționate la alineatul (1), precum și pentru a asigura o cooperare eficientă, Comisia poate adopta principii comune privind măsurile adecvate pentru schimbul de informații între organismele independente de supraveghere. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).
Amendamentul 131
Propunere de regulament
Articolul 19 – alineatul 1
1.  Orice parte care prezintă un interes legitim are drept de recurs împotriva deciziilor sau măsurilor individuale luate în temeiul prezentului regulament de autoritățile competente, de organismul de administrare al portului sau de organismul independent de supraveghere, în fața unui organism de recurs independent de părțile implicate. Acest organism de recurs poate fi o instanță judecătorească.
1.  Orice parte care prezintă un interes legitim are drept de recurs împotriva deciziilor sau măsurilor individuale luate în temeiul prezentului regulament de autoritățile competente, de organismul de administrare al portului sau de organismul desemnat în conformitate cu articolul 17, în fața unui organism de recurs independent de părțile implicate. Acest organism de recurs poate fi o instanță judecătorească.
Amendamentul 132
Propunere de regulament
Articolul 20 – alineatul 1
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până cel târziu la 1 iulie 2015 și, fără întârziere, orice altă modificare ulterioară referitoare la acestea.
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la …* și notifică fără întârziere orice altă modificare ulterioară referitoare la acestea.
__________________
* 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 133
Propunere de regulament
Articolul 21
Articolul 21
eliminat
Exercitarea competențelor delegate
1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 14 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată.
3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 14 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate aflate deja în vigoare.
4.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Amendamentul 134
Propunere de regulament
Articolul 22
Articolul 22
eliminat
Comitet
1.  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Amendamentul 135
Propunere de regulament
Articolul 23
În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea și efectele prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de propuneri relevante.
În scopul evaluării funcționării și efectelor prezentului regulament, Parlamentului European și Consiliului li se prezintă rapoarte periodice. Până la..., Comisia prezintă un prim raport și, ulterior, rapoarte periodice din trei în trei ani, însoțite, dacă este cazul, de propuneri relevante. Rapoartele Comisiei țin seama de toate progresele înregistrate de Comitetul de dialog social sectorial pentru porturi de la nivelul UE.
________________
* Patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 136
Propunere de regulament
Articolul 25
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 iulie 2015.
Se aplică de la …*.
__________________
* 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0023/2016).


Indici armonizați ai prețurilor de consum ***I
PDF 324kWORD 92k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii armonizați ai prețurilor de consum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 (COM(2014)0724 – C8-0283/2014 – 2014/0346(COD))
P8_TA(2016)0070A8-0313/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0724),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0283/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 13 martie 2015(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0313/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 martie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii armonizați ai prețurilor de consum și indicele prețului locuințelor, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/792.)

(1) JO C 175, 29.5.2015, p. 2.


Raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei
PDF 482kWORD 173k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2015/2128(INI))
P8_TA(2016)0071A8-0026/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul Comisiei din 31 iulie 2015 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2014” (COM(2015)0386) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei [SWD(2015)0151, SWD(2015)0152, SWD(2015)0153, SWD(2015)0154, SWD(2015)0155 și SWD(2015)0156],

–  având în vedere Raportul anual al OLAF pe 2014,

–  având în vedere Raportul de activitate pe 2014 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2015 intitulată „Protecția bugetului UE până la sfârșitul exercițiului 2014” (COM(2015)0503),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015, intitulat „Combaterea corupției în UE: în întâmpinarea preocupărilor întreprinderilor și ale societății civile” (CCMI/132),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 februarie 2014 intitulată „Raportul anticorupție al UE” (COM(2014)0038),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule IIIˮ) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE(1),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului din 17 iulie 2013 de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 11 iulie 2012 de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(4), Declarația sa din 18 mai 2010 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(5) și Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(6),

–  având în vedere Raportul pe 2015 privind gaura încasărilor din TVA comandat de Comisia Europeană,

–  având în vedere Raportul special al Curții Europene de Conturi referitor la achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE pentru politica de coeziune,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-105/14 - Taricco și alții,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0026/2016),

A.  întrucât statele membre și Comisia au responsabilitate comună pentru execuția a aproximativ 80 % din bugetul Uniunii; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B.  întrucât cheltuielile publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii UE de creștere a încrederii cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte, eficiente și eficace a banilor acestora; întrucât buna gestiune financiară ar trebui combinată cu o abordare care să vizeze „utilizarea optimă a fiecărui euro”;

C.  întrucât obținerea unor bune performanțe implică evaluarea regulată a resurselor folosite, a realizărilor, a rezultatelor și a impacturilor prin intermediul auditurilor de performanță;

D.  întrucât diversitatea sistemelor administrative și juridice ale statelor membre constituie un mediu problematic pentru corectarea neregulilor și combaterea fraudelor, iar Comisia ar trebui, prin urmare, să își intensifice eforturile pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficace și produce rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

E.  întrucât Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are responsabilitatea de a proteja interesele financiare ale Uniunii prin investigarea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale; întrucât Comitetul de supraveghere a fost instituit pentru a consolida și a garanta independența OLAF prin monitorizarea regulată a punerii în practică a funcției sale de investigare; întrucât Comitetul de supraveghere monitorizează, în special, modul cum evoluează aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor în lumina informațiilor transmise de către directorul general în conformitate cu articolul 7 alineatul (8) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013;

F.  întrucât corupția afectează toate statele membre și creează costuri de aproximativ 120 de miliarde de euro anual pentru economia UE, conform primului raport al Comisiei privind politica UE de combatere a corupției, publicat în februarie 2014;

G.  întrucât corupția poate contribui la finanțarea activităților desfășurate de grupări de crimă organizată sau de rețele teroriste în Europa; întrucât corupția subminează, totodată, încrederea cetățenilor în instituții și în procesele democratice;

H.  întrucât, pe lângă substratul cultural bazat pe principiile etice inerente statului de drept, combaterea fraudei și a corupției contribuie la competitivitatea Uniunii în economia mondială,

1.  ia act de raportul Comisiei intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2014”; solicită Comisiei ca în rapoartele sale anuale privind protecția intereselor financiare ale UE (rapoartele PIF) să răspundă mai prompt cererilor Parlamentului;

Depistarea și raportarea neregulilor

2.  observă că toate neregulile raportate implică o sumă de aproximativ 3,24 de miliarde EUR; subliniază că impactul financiar total al neregulilor frauduloase și al celor fără caracter fraudulos raportate în 2014 este cu 36 % mai mare decât în 2013, iar numărul acestor nereguli a crescut cu 48 %; scoate în evidență că 2,27 miliarde EUR din neregulile raportate sunt legate de cheltuieli, reprezentând 1,8% din totalul plăților;

3.  subliniază că 1 649 din totalul de 16 473 de nereguli raportate Comisiei în 2014 aveau caracter fraudulos și implicau o sumă de 538,2 milioane EUR; ia act de faptul că neregulile frauduloase legate de cheltuieli au implicat o sumă de 362 de milioane EUR, reprezentând 0,26 % din totalul plăților, și cele legate de venituri au implicat o sumă de 176,2 milioane EUR, reprezentând 0,88 % din valoarea brută a resurselor proprii tradiționale (RPT) colectate în 2014;

4.  subliniază că impactul financiar total al neregulilor fără caracter fraudulos raportate în 2014 este cu 47 % mai mare decât în 2013, în timp ce numărul acestor nereguli a scăzut cu 5 %; mai notează că neregulile nefrauduloase legate de cheltuieli au afectat 1,54 % din totalul plăților și că cele legate de venituri au afectat 3,66 % din RPT colectate în 2014;

5.  invită Comisia să-și asume responsabilitatea deplină pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit de la bugetul UE, precum și pentru îmbunătățirea colectării resurselor proprii și să stabilească principii uniforme de raportare în toate statele membre în vederea colectării unor date adecvate, comparabile și exacte;

6.  evidențiază faptul că neregulile care nu sunt de natură frauduloasă sunt adesea corelate cu necunoașterea suficientă a unor norme și cerințe complexe; consideră că simplificarea de către statele membre și Comisie a normelor și procedurilor va duce la scăderea numărului de astfel de nereguli; consideră că pentru a combate neregulile, inclusiv frauda, este nevoie ca toate organismele instituționale de la nivel european, național, regional și local, precum și publicul larg să conștientizeze această problematică; remarcă faptul că instituirea unei culturi favorabile prevenirii și combaterii fraudei este vitală pentru toate instituțiile și organismele implicate în executarea fondurilor și invită statele membre să încurajeze schimburile de bune practici;

7.  reamintește că în statele membre ale UE are loc în prezent un proces de consolidare și austeritate fiscală în vederea asigurării obiectivului unei mai bune sustenabilități fiscale și este ferm convins că este necesar ca toate resursele disponibile să fie investite în statele membre în vederea stimulării unei creșteri economice durabile; consideră că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a preveni și stopa orice activități frauduloase în cadrul politicii comerciale și al fondurilor aferente, combinând toate instrumentele politice relevante (precum anchetele penale, elaborarea unor modele de analiză fiabile și remedierea lacunelor și deficiențelor legate de politica ineficientă a Comisiei); invită statele membre să depună și mai multe eforturi pentru a se asigura că fondurile de la bugetul UE sunt folosite în mod corect, pentru proiecte care contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Europa, precum și că, atunci când sunt descoperite fraude, datoriile vamale sunt recuperate; subliniază, în general, faptul că lupta împotriva comerțului ilicit și a fluxurilor financiare ilicite ar trebui să rămână o prioritate majoră atât pentru UE, cât și pentru statele membre;

8.  salută faptul că Comisia a adoptat o strategie multianuală de combatere a fraudei care contribuie la eliminarea diferențelor importante în ceea ce privește numărul de nereguli raportat de fiecare stat membru;

Venituri – resurse proprii

9.  ia act cu îngrijorare de faptul că valoarea RPT-urilor afectată de fraude a fost cu 191% mai mare în 2014 decât în 2013, suma afectată de nereguli nefrauduloase fiind cu 146 % mai mare în 2014 decât în exercițiul precedent;

10.  este preocupat de faptul că, în 2014, rata medie de recuperare a RPT-urilor per stat membru, atât în ceea ce privește neregulile frauduloase, cât și cele nefrauduloase, s-a situat la 24 %, cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată; îndeamnă statele membre să recupereze mai rapid sumele datorate și, în special, îndeamnă acele state membre care au de recuperat sumele cele mai mari să își îmbunătățească performanțele în materie de recuperări;

11.  este preocupat de gaura TVA-ului neîncasat și de pierderile estimate privind colectarea TVA, care s-au ridicat la 168 de miliarde în 2013; subliniază faptul că, în 13 din cele 26 de state membre examinate în 2014, pierderile medii estimate de TVA au depășit 15,2 %; subliniază faptul că Comisia nu are acces la informațiile transmise între statele membre pentru a preveni și a combate așa-numita fraudă de tip „carusel”; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze schimbul de informații pentru a contribui la combaterea fraudei; subliniază încă o dată că serviciile Comisiei au competența de a controla și a supraveghea măsurile luate de statele membre; invită Comisia să-și utilizeze pe deplin prerogativele executive atât pentru a controla, cât și pentru a ajuta statele membre în eforturile lor de combatere a fraudei în materie de TVA și a eludării fiscale; ia act de faptul că, din 2013, Comisia folosește mecanismul de reacție rapidă pentru a aborda frauda masivă și neprevăzută în materie de TVA;

12.  încurajează Comisia să dezvolte un mecanism care să motiveze companiile să plătească regulat impozitele mai degrabă decât să le evite;

13.  ia act de numărul tot mai mare de centre de coordonare susținute de Eurojust și Europol; salută rezultatele operațiunilor transfrontaliere Vertigo 2 și 3, precum și cooperarea eficientă între autoritățile de ordine publică și autoritățile judiciare din Germania, Polonia, Țările de Jos, Regatul Unit, Belgia, Spania, Republica Cehă și Elveția, care au condus la neutralizarea unor rețele criminale responsabile pentru fraudarea sumei de aproximativ 320 de milioane EUR din venituri din impozite, inclusiv TVA;

14.  își exprimă îngrijorarea față de controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; subliniază că autoritățile vamale ale statelor membre au sarcina de a efectua inspecții pentru a verifica dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și la importuri și subliniază că Curtea de Conturi a constatat diferențe între statele membre în ceea ce privește calitatea acestor controale; invită Comisia să actualizeze Ghidul privind auditul în domeniul vamal, publicat în 2014, pentru a elimina deficiențele identificate de Curtea de Conturi, cum ar fi problemele legate de tratarea importurilor vămuite într-un alt stat membru;

Cheltuieli

15.  constată cu îngrijorare că, în ceea ce privește cheltuielile, în 2014 numărul neregulilor constatate și raportate ca având caracter fraudulos a scăzut doar cu 4 %, după o creștere cu 76 % în 2013; îndeamnă autoritățile competente să întreprindă toate măsurile necesare pentru a reduce numărul neregulilor cu caracter fraudulos, dar nu în detrimentul standardelor de control;

16.  este preocupat de creșterea constantă a numărului neregulilor fără caracter fraudulos aferente fondurilor UE gestionate direct, atât în ceea ce privește numărul de cazuri, cât și sumele implicate; este surprins de faptul că numărul neregulilor frauduloase a crescut în 2014 de patru ori față de exercițiul precedent și solicită Comisiei explicații detaliate și măsuri necesare pentru contracararea acestei tendințe;

17.  este preocupat deci de faptul că, în 2014, sectorul dezvoltării rurale prezenta cel mai mare număr de nereguli frauduloase raportate, cu cea mai mare creștere în comparație cu 2013; subliniază că circa 71 % din numărul total de nereguli frauduloase notificate în domeniul resurselor naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit) provin din Ungaria, Italia, Polonia și România;

18.  ia act de faptul că rata de recuperare de către statele membre a sumelor necuvenite aferente Fondului european de garantare agricolă (FEGA) este sub media globală și nici măcar jumătate dintre neregulile detectate în 2009 nu au fost recuperate până la sfârșitul lui 2014; atrage atenția diferențelor semnificative în ceea ce privește capacitatea statelor membre de a recupera sumele plătite neregulamentar, depistate în cadrul politicii agricole comune, și îndeamnă Bulgaria, Franța, Grecia și Slovacia să-și îmbunătățească considerabil rezultatele în acest sens; ia act de faptul că mecanismul de verificare (regula 50/50) oferă un stimulent puternic statelor membre de a recupera de la beneficiari plățile necuvenite făcute în cadrul FEGA cât mai repede posibil; regretă că 2014 a fost cel de-al treilea an consecutiv marcat de creșterea numărului de cazuri de nereguli frauduloase aferente FEGA și al patrulea an consecutiv de creștere a numărului cazurilor de fraudă raportate în domeniul dezvoltării rurale; subliniază nevoia de recuperare mai rapidă a fondurilor;

19.  constată că neregulile din 2014 legate de Politica comună în domeniul pescuitului au revenit la un nivel comparabil cu cel din 2012, după o creștere înregistrată în anul 2013; constată că categoria de nereguli detectată cel mai frecvent în perioada 2010-2014 a fost „neeligibilitatea acțiunii/proiectului pentru ajutor”, urmată de „încălcarea normelor privind achizițiile publice”;

20.  constată că, în domeniul politicii de coeziune, comparativ cu perioada de programare 2007-2013, în 2014 numărul neregulilor raportate ca având caracter fraudulos a scăzut cu 5% față de 2013, fiind raportate 306 cazuri; este serios preocupat de creșterea de peste 115 milioane EUR (76%) a sumelor afectate de nereguli frauduloase în 2014 față de 2013, care se datorează în principal unei creșteri spectaculoase (660 %) a sumelor mobilizate în cadrul Fondului de coeziune; remarcă faptul că, din 74 de cazuri de fraudă constatate în cadrul politicii de coeziune între 2008 și 2014, 61 (82 %) au fost raportate de trei state membre - Germania (42 cazuri), Polonia (11 cazuri) și Slovenia (8 cazuri); își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că 14 state membre au stabilit o rată a fraudelor constatate de 0% pentru această perioadă de timp, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la eficiența sistemelor lor de control;

21.  în plus, este îngrijorat de faptul că în domeniul coeziunii perioada totală scursă între producerea unei nereguli, detectarea sa și raportarea sa finală către Comisie a crescut, până la 3 ani și 4 luni; reamintește că după detectarea neregulii intervin procedurile ulterioare (ordine de recuperare, investigații OLAF etc.); îndeamnă Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a îmbunătăți eficiența detectării și raportării;

22.  salută reducerea globală a neregulilor raportate în cadrul asistenței pentru preaderare; regretă tendința de creștere constantă din 2010 încoace a neregulilor din cadrul instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), atât în ceea ce privește sumele, cât și numărul cazurilor, Turcia contribuind cel mai mult la acest fenomen negativ, și invită Comisia să facă tot ce îi stă în putință pentru a îmbunătăți situația, în special în contextul viitoarelor eforturi de dezvoltare a cooperării UE-Turcia;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea raportării

23.  constată cu îngrijorare că, în ciuda numeroaselor solicitări ale Parlamentului privind stabilirea unor principii uniforme de raportare în toate statele membre, situația rămâne extrem de nesatisfăcătoare și încă există diferențe semnificative în ceea ce privește neregulile frauduloase și nefrauduloase raportate de către fiecare stat membru; consideră că această problemă creează o imagine distorsionată cu privire la situația reală a nivelului încălcărilor și a protejării intereselor financiare ale UE; îndeamnă Comisia să depună eforturi susținute pentru a rezolva problema metodelor diferite de detectare a neregulilor existente în statele membre și problema interpretărilor neomogene în momentul aplicării cadrului juridic al UE;

24.  salută angajamentul Comisiei de a publica o dată la doi ani un raport privind combaterea corupției în UE și așteaptă cu interes următorul raport, prevăzut pentru începutul lui 2016; solicită Comisiei să adauge un capitol cu privire la rezultatele înregistrate de instituțiile UE în combaterea corupției, efectuând analize suplimentare la nivelul instituțiilor UE privind politicile puse în aplicare, cu scopul de a identifica factorii critici inerenți, zonele vulnerabile și factorii de risc care duc la corupție;

25.  invită Comisia să armonizeze cadrul de raportare a „suspiciunilor de fraudă” și să stabilească norme privind raportarea tuturor acțiunilor judiciare întreprinse în statele membre în legătură cu posibila utilizare frauduloasă a resurselor UE, cerând să se indice în mod specific în cadrul raportării acțiunile judiciare bazate pe recomandările judiciare ale OLAF;

26.  invită Comisia să elaboreze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale statelor membre; este preocupat de fiabilitatea și calitatea datelor puse la dispoziție de statele membre; invită, prin urmare, Comisia să colaboreze strâns cu statele membre pentru a garanta furnizarea unor date cuprinzătoare, exacte și fiabile, ținând seama de obiectivul implementării integrale a modelului de audit unic; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în vederea clasificării statelor membre;

27.  invită Comisia, în cadrul evaluării anuale a rezultatelor obținute în lupta împotriva corupției, să transmită statelor membre orientări precise privind modul în care poate fi facilitată punerea în aplicare treptată și neîntreruptă a obligațiilor asumate de fiecare stat membru în ceea ce privește combaterea corupției;

28.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a promova adoptarea promptă a unor acte legislative cu privire la nivelul minim de protecție acordat în Uniunea Europeană persoanelor care semnalează nereguli; invită instituțiile europene să modifice Statutul funcționarilor nu numai pentru a asigura faptul că aceștia au obligația formală de a raporta neregulile, ci și pentru a stabili măsuri adecvate de protecție a persoanelor care semnalează nereguli; invită acele instituții europene care nu au pus încă în aplicare articolul 22c din Statutul funcționarilor, precum și alte organisme, să facă acest lucru fără întârziere; solicită insistent tuturor instituțiilor UE să adopte norme interne cu privire la raportarea neregulilor de către angajați și cu privire la obligațiile acestora din urmă, concentrându-se asupra protecției persoanelor care semnalează nereguli; consideră că aceste norme ar trebui să fie extinse în mod explicit la persoanele care denunță fraudele săvârșite în legătură cu acordurile internaționale, inclusiv cu acordurile comerciale;

29.  subliniază importanța accesului la informații și a transparenței activităților de lobby, precum și importanța utilizării fondurilor UE pentru a sprijini activitatea organizațiilor independente în acest domeniu;

30.  consideră că nivelul de transparență ar putea fi mărit prin crearea unei amprente legislative pentru lobby-ul derulat pe lângă UE, cu obiectivul de a trece de la un sistem voluntar la un registru obligatoriu la nivelul Uniunii pentru toate activitățile de lobby pe lângă toate instituțiile UE;

31.  îndeamnă Comisia să-și mențină politica strictă de întrerupere și suspendare a plăților în conformitate cu temeiul juridic aplicabil; salută adoptarea de către Comisie a unei noi decizii cu privire la mecanismul de alertă rapidă (EWS); așteaptă cu interes din partea Comisiei o propunere cu privire la crearea unui sistem cuprinzător de depistare rapidă și excludere; solicită Comisiei să informeze mai bine statele membre și autoritățile locale cu privire la implementarea politicii sale, ținând seama de faptul că acest proces nu trebuie să fie subminat de considerații politice;

32.  solicită, prin urmare, implementarea transversală a articolului 325 din TFUE în toate politicile Uniunii, precum și luarea de măsuri nu doar ca răspuns la cazurile de fraudă, ci și pentru a le preveni; solicită să se respecte articolul 325 din TFUE, și în special alineatul (5) referitor la rapoartele anuale, care au în prezent un an de întârziere; solicită să se simplifice, în special, utilizarea subvențiilor europene în cadrul politicii de coeziune; solicită respectarea procedurilor convenite și ratificarea acordurilor privind combaterea fraudei la nivel regional și internațional care au fost încheiate între Uniune și țările sau organizațiile terțe; solicită să se dea curs recomandărilor privind planul de acțiune cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(7), în special recomandarea 130 privind vizibilitatea măsurilor luate de către statele membre pentru combaterea fraudei și a crimei organizate, precum și punctul 131 privind planul de acțiune general pentru perioada 2014-2019 de eradicare a crimei organizate, a corupției și a spălării banilor – punctele (i)-(xxi); solicită să se prezinte primele rezultate ale punerii în aplicare a Directivei privind falsificarea de monedă; solicită, în plus, să se ofere mai multe informații cu privire la instrumentele de combatere a corupției utilizate de OLAF și cu privire la coordonarea procedurilor statelor membre de recuperare a sumelor încasate în mod fraudulos;

33.  invită UE să solicite aderarea la Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO);

34.  salută faptul că, în 2014, au fost în vigoare 48 de acorduri care au cuprins o asistență administrativă reciprocă și au inclus 71 de țări, alte 49 de țări, printre care parteneri comerciali importanți, precum SUA și Japonia, aflându-se în faza de negociere, și dorește ca Parlamentul să fie informat în permanență cu privire la evoluția acestor negocieri; subliniază că, pentru a proteja interesele UE și pentru a combate eficient frauda, este nevoie înainte de toate să se garanteze aplicarea efectivă a legislației și respectarea de către toate părțile a angajamentelor internaționale, inclusiv a dispozițiilor relevante privind combaterea fraudei și a corupției care prevăd sancțiuni; încurajează Comisia să continue să coopereze cu alte țări în domeniul măsurilor antifraudă și să încheie noi acorduri de cooperare administrativă; invită Comisia să continue să includă în toate acordurile internaționale ale UE clauze privind combaterea fraudei și a corupției pentru a pregăti terenul în vederea unei cooperări consolidate în domeniul combaterii criminalității organizate, a traficului și a altor forme de comerț ilegal sau ilicit;

35.  salută rolul esențial jucat de programul de asistență macrofinanciară al UE în promovarea reformelor în țările care sunt partenerii comerciali cei mai apropiați ai UE; solicită Comisiei să continue să prezinte rapoarte Parlamentului și statelor membre pentru a se putea garanta că toate fondurile sunt cheltuite în deplină conformitate cu regulamentul de bază și într-un mod compatibil cu coeziunea regională și cu promovarea stabilității regionale, limitând astfel riscul de utilizare abuzivă a împrumuturilor rambursabile; solicită, de asemenea, o evaluare pe termen lung a efectului pe care îl au programele de asistență macrofinanciară asupra eforturilor de combatere a corupției și fraudei în țările beneficiare;

36.  solicită din nou ca toate curțile de conturi ale statelor membre să publice declarații naționale indicând modul în care au fost cheltuite fondurile UE;

37.  invită Comisia și statele membre să dezvolte, fiecare la nivelul propriu, baze de date interconectate privind neregulile din domeniul politicii de coeziune, inclusiv cele legate de achizițiile publice, deoarece astfel de baze de date pot constitui baza unei analize pertinente și cuprinzătoare a frecvenței, gravității și cauzelor neregulilor și a sumelor pe care le implică neregulile frauduloase; subliniază necesitatea ca statele membre să se asigure că îi sunt furnizate Comisiei date exacte și comparabile, la timp și în mod adecvat, fără ca acest lucru să ducă la o creștere disproporționată a sarcinii administrative;

Îmbunătățirea controalelor

38.  atrage atenția asupra caracterului complex al neregulilor; consideră că Comisia și statele membre trebuie să ia măsuri ferme împotriva neregulilor frauduloase; consideră că neregulile fără caracter fraudulos trebuie combătute prin măsuri administrative, în special introducând cerințe mai transparente și mai simple, prin suplimentarea serviciilor de asistență tehnică acordate de Comisie statelor membre și prin intensificarea schimbului de bune practici și de învățăminte trase; crede că metodologia pentru calcularea ratelor de eroare trebuie să fie armonizată la nivelul UE și al statelor membre;

39.  salută faptul că prin intermediul „controalelor Comunității” ex-ante și ex-post sunt depistate tot mai multe nereguli și, prin urmare, consideră că aceste controale ar trebui promovate în continuare;

40.  invită autoritățile competente din statele membre să îmbunătățească controalele și să utilizeze toate informațiile disponibile pentru a evita erorile și plățile neregulamentare legate de utilizarea fondurilor UE;

41.  încurajează Comisia să-și consolideze în continuare rolul de supraveghere prin activități de audit, control și inspecție, prin planuri de acțiune de remediere și scrisori de pre-avertizare; solicită statelor membre să-și intensifice eforturile și să-și folosească la maximum capacitățile de depistare și corectare a erorilor înainte de a solicita rambursarea din partea Comisiei; subliniază, în acest sens, valoarea deosebită a acțiunilor preventive în evitarea plăților, eliminându-se astfel nevoia de acțiuni ulterioare de recuperare a fondurilor necuvenite;

42.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a elabora un sistem de schimb de informații între autoritățile competente pentru a permite verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile între două sau mai multe state membre în vederea prevenirii fraudelor transnaționale în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, astfel încât să se asigure o abordare transversală a protecției intereselor financiare ale UE;

43.  salută faptul că toate serviciile Comisiei au elaborat și au implementat în 2014 strategii de combatere a fraudelor; invită agențiile UE, agențiile executive și întreprinderile comune să facă același lucru; evidențiază rolul serviciilor de coordonare a măsurilor antifraudă (AFCOS) în combaterea fraudelor; salută adoptarea unor strategii naționale de combatere a fraudelor de către Bulgaria, Grecia, Croația, Malta și Slovacia și invită statele membre vizate să prezinte cât mai curând strategiile lor naționale de combatere a fraudelor (SNCF); invită Comisia să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a SNCF;

44.  dorește, de asemenea, să vadă o cooperare mai strânsă între statele membre și Comisie cu privire la modurile în care sunt gestionate fondurile; solicită asigurarea unei formări cuprinzătoare pentru personalul autorităților implicate în gestionarea fondurilor, în special pentru personalul serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS), astfel încât să își dezvolte propriile strategii naționale de luptă împotriva fraudei;

45.  salută rezultatele pozitive ale primei evaluări anuale a programului Hercule III; este preocupat de faptul că bugetul rezervat acestui program ar putea să fie insuficient; solicită să i se furnizeze informații suplimentare despre performanțele înregistrate și, în special, despre contribuția celor 55 de conferințe și sesiuni de formare la succesul măsurilor adoptate de statele membre pentru a combate frauda, corupția și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene;

46.  reamintește că, potrivit articolului 325 alineatul (2) din TFUE, „pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”; consideră că această prevedere nu este îndeplinită în UE; consideră că Comisia ar trebui să elaboreze o politică orizontală pentru combaterea fraudelor și a corupției; subliniază că o altă responsabilitate a Comisiei este execuția eficace a fondurilor și invită Comisia, prin urmare, să instituie cerințe interne de performanță;

47.  consideră că cetățenii UE trebuie implicați mai mult în etapele de programare și de control, prin punerea la dispoziție a unor mijloace de informare ușor accesibile, în special în cazul finanțării unor proiecte majore de infrastructură; invită Comisia să analizeze ideea unui buget participativ, pentru a implica cetățenii în monitorizarea execuției fondurilor UE, și să creeze, în acest scop, un serviciu electronic accesibil care să permită raportarea cazurilor de fraudă;

48.  constată că definiția, clasificarea și detectarea neregulilor și modul lor de raportare variază în continuare între statele membre și în cadrul acestora, în special din cauza definițiilor diferite date neregulilor; consideră că este nevoie de o armonizare sporită și, în acest context, salută Regulamentul delegat al Comisiei din 8 iulie 2015 privind raportarea neregulilor, care completează Regulamentul privind dispozițiile comune; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii coerente pentru soluționarea neregulilor și pentru combaterea fraudei în domeniul politicii de coeziune; evidențiază măsurile preventive și corective întreprinse de Comisie pentru a evita neregulile frauduloase, inclusiv întreruperea a 193 de plăți din cadrul politicii de coeziune;

49.  reamintește că Regulamentul privind dispozițiile comune le impune autorităților de administrare obligația de a aplica măsuri eficace și proporționale de combatere a fraudei care ar trebui să fie incluse în strategiile naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să își intensifice acțiunile de prevenire; salută, în acest context, instituirea unui sistem de detectare din timp a riscurilor; solicită în special îmbunătățirea capacităților tehnice și administrative ale autorităților de management, pentru a asigura sisteme de control mai robuste, care să poată reduce riscurile de fraudă și crește capacitatea de detecție, inclusiv în regiunile mai slab dezvoltate, fără a impune sarcini financiare și administrative nejustificate; subliniază că prevenirea ar trebui să implice o formare și sprijin contante pentru personalul autorităților competente responsabil de gestionarea și controlul fondurilor, precum și schimburi de informații și bune practici; reamintește rolul crucial al autorităților și partenerilor de la nivel local și regional în combaterea fraudei, asigurarea transparenței și prevenirea conflictelor de interese;

50.  salută decizia Comisiei de a face o evaluare la mijlocul perioadei în 2018 pentru a verifica dacă noua arhitectură de reglementare din cadrul politicii de coeziune previne și reduce în continuare riscul de nereguli, inclusiv de fraudă, și așteaptă cu interes să primească informații detaliate cu privire la impactul noilor reglementări asupra sistemelor de management și control, atât în ceea ce privește riscul de nereguli și fraudă, cât și aplicarea politicii în general;

51.  solicită Comisiei și Curții de Conturi să asigură o mai mare transparență a datelor de audit prin furnizarea unor informații mai detaliate în ceea ce privește statele membre cele mai performante și cel mai puțin performante, în fiecare domeniu de politică și sector, astfel încât să se permită actorilor să identifice domeniile în care ajutorul este cel mai necesar și să conceapă acțiuni în consecință;

Directiva privind PIF și Regulamentul privind EPPO

52.  salută declarația Comisiei din Raportul său anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE, care reamintește că atât Directiva privind protejarea intereselor financiare (PIF), cât și Regulamentul privind Parchetul European (EPPO) „urmează să completeze și să consolideze cadrul juridic, contribuind în mod considerabil la intensificarea luptei împotriva fraudei”; își reiterează poziția potrivit căreia este nevoie urgentă să se adopte cât mai curând posibil Directiva PIF, care ar trebui să includă TVA-ul în domeniul său de aplicare și să prevadă o definiție clară a infracțiunilor de tip PIF, norme minime privind termenele maxime aplicabile pentru sancțiunile cu închisoarea și norme minime privind termenul de prescripție, cât mai curând posibil; reamintește cauza Taricco, în care Curtea de Justiție a atras atenția că frauda în materie de TVA este într-adevăr inclusă în definiția infracțiunilor PIF din Convenția PIF din 1995;

53.  subliniază că ar trebui adoptat rapid și regulamentul privind EPPO și invită Consiliul să explice motivul amânării negocierilor;

Achizițiile publice

54.  constată că nivelul neregulilor datorate nerespectării normelor privind achizițiile publice este în continuare ridicat; invită statele membre să transpună rapid în dreptul național Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice(8), care impune recurgerea obligatorie la achizițiile publice electronice și introduce obligații de monitorizare și raportare, pentru a reduce fraudele și alte nereguli grave din domeniul achizițiilor publice; invită Comisia să introducă dispoziții care să prevadă obligativitatea publicării documentației integrale referitoare la beneficiari și, în special, la subcontractanți;

55.  solicită Comisiei să aplice cu strictețe măsurile referitoare la discreție și excludere în ceea ce privește achizițiile publice, realizând verificări adecvate de fond în toate cazurile, și să aplice criteriile de excludere pentru a elimina companiile în cazul oricărui conflict de interese, acest lucru fiind esențial pentru a menține credibilitatea instituțiilor;

56.  subliniază că nerespectarea normelor în materie de achiziții publice a reprezentat în perioada de programare 2007-2013 o sursă considerabilă de erori, printre care pot fi enumerate cazuri de fracționare a contractelor în contracte de valoare mai mică cu scopul de a evita depășirea pragurilor și cazuri în care s-au utilizat proceduri incorecte; subliniază că noile directive privind achizițiile publice trebuie să fie puse în aplicare cel târziu în aprilie 2016; subliniază că, pentru a se reduce incidența neregulilor, statele membre trebuie să implementeze corect aceste directive; solicită, prin urmare, Comisiei să formuleze orientări pentru implementarea corespunzătoare a directivelor; invită Comisia să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a directivelor; consideră că impunerea unor condiții ex-ante ar putea îmbunătăți achizițiile publice; pune în evidență necesitatea unor norme transparente și accesibile;

57.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nu există transparență deplină în ceea ce privește finanțarea marilor proiecte de infrastructură; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a face o propunere care să instituie obligativitatea publicării tuturor rapoartelor și proiectelor financiare legate de marile lucrări publice, inclusiv a documentației privind subcontractanții;

58.  solicită Comisiei să facă publică întreaga documentație privind proiectul de cale ferată de mare viteză Lion-Torino și finanțarea acestuia;

59.  invită Comisia să creeze o bază de date a neregulilor care să poată constitui baza unei analize pertinente și de amploare a frecvenței, gravității și cauzelor erorilor din domeniul achizițiilor publice; invită autoritățile responsabile din statele membre să își dezvolte și să își analizeze propriile baze de date privind neregulile, inclusiv cele din domeniul achizițiilor publice, și să colaboreze cu Comisia pentru a-i pune la dispoziție aceste date sub o formă și într-un moment potrivite pentru a ușura munca Comisiei;

60.  este sceptic cu privire la natura nefrauduloasă a erorilor grave care au fost depistate, în număr tot mai mare, în contextul procedurilor de achiziții publice și solicită Comisiei să trateze aceste aspecte cu deosebită vigilență, nu numai prin inițierea unui dialog cu statele membre, pentru o mai bună aplicare a noilor directive și a celor existente în domeniul achizițiilor publice, ci și prin transmiterea cazurilor relevante către OLAF, spre a fi supuse unei examinări detaliate;

61.  subliniază că, în situațiile de urgență, spre exemplu în cazul execuției fondurilor pentru refugiați, se aplică adesea derogări de la procedurile obișnuite de achiziții publice, acest lucru presupunând accesul direct la fonduri; regretă faptul că această situație a generat, adesea, apariția unor abuzuri; invită Comisia să monitorizeze mai riguros utilizarea acestor derogări, precum și practicile larg răspândite de fracționare a contractelor de achiziții publice pentru a evita depășirea pragurilor, eludând, astfel, normele referitoare la organizarea de proceduri obișnuite de achiziții publice;

62.  remarcă faptul că, în Raportul special nr. 10/2015 intitulat „Trebuie intensificate eforturile de soluționare a problemelor legate de achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE privind politica de coeziune”, Curtea de Conturi analizează procedurile aferente achizițiilor publice; constată că nerespectarea normelor privind achizițiile publice dă naștere unor erori care duc la întârzieri în punerea în aplicare și la corecții financiare; solicită Comisiei și statelor membre să asigure până la sfârșitul lui 2016 respectarea deplină a condițiilor prealabile referitoare la aplicarea efectivă a dispozițiilor privind achizițiile publice; invită statele membre să asigure transpunerea adecvată și rapidă a pachetului de directive din 2014 privind achizițiile publice;

63.  îndeamnă statele membre și Comisia să exploateze la maxim avantajele oferite de instrumentele de tehnologie a informației (IT) în domeniul achizițiilor publice, inclusiv cele pentru achizițiile publice electronice și schimbul de bune practici și instrumentele de evaluare preventivă a riscurilor; salută instrumentul online de alertă cu privire la fraude Arachne, dezvoltat de Comisie, prin care se vizează identificarea proiectelor cu cel mai mare risc, pe baza unui set de indicatori de risc, și invită statele membre să folosească acest instrument;

Elaborarea bugetului în funcție de performanțe și abordarea bazată pe cel mai bun raport calitate-preț

64.  subliniază importanța stabilirii unui model de urmat și salută călduros adoptarea unei abordări interinstituționale a elaborării bugetului în funcție de performanțe; invită Comisia să adopte fazele de planificare, implementare și control ale cadrului financiar multianual în conformitate cu principiul elaborării bugetului în funcție de performanțe;

65.  constată importanța unor măsuri suplimentare și constante pentru a se evita neregulile cu caracter fraudulos, dar își reiterează solicitarea cu privire la adoptarea unei noi metodologii bazate în mod preponderent pe performanță, iar nu pe o evaluare formalistă a programelor, în conformitate cu principiul unui buget al UE bazat pe rezultate; invită Comisia să își concentreze atenția, în mai mare măsură, asupra utilizării unor indicatori de eficiență și eficacitate în cadrul tuturor programelor sale și să nu se axeze doar pe rata de eroare; invită, de asemenea, Comisia să nu se limiteze la cele trei categorii principale de indicatori – bazați pe criteriile economiei, eficienței și eficacității – ci să înceapă să se concentreze și pe noul triptic (ecologie, egalitate și etică);

66.  solicită să se prevadă obligativitatea realizării unor evaluări ex-ante ale valorii adăugate economice, sociale și de mediu ca parte a procesului de selecție a proiectelor care vor beneficia de finanțare, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii, și solicită ca rezultatele evaluărilor respective și indicatorii folosiți și fie făcuți publici și să fie pe deplin accesibili;

67.  relevă că raportarea performanțelor nu este încă la un nivel acceptabil și că trebuie evaluați cu regularitate parametrii de intrare (care pot viza aspectele financiare, umane, materiale, organizaționale sau mijloacele necesare pentru implementarea programului), realizările (rezultatele concrete ale programului), rezultatele (efectele imediate ale programului) și impactul (schimbările pe termen lung la nivelul societății);

68.  salută înființarea unei rețele de puncte de contact naționale în statele membre și introducerea în procesul semestrului european privind guvernanța economică a unor obiective anticorupție;

69.  îndeamnă Comisia să își publice imediat evaluarea privind toate acordurile încheiate cu societățile din sectorul tutunului pentru a stabili cât de eficiente sunt acestea în lupta împotriva fraudei și a activităților de contrafacere, care afectează interesele financiare ale UE, și pentru a evalua dacă este oportun ca aceste tipuri de acorduri să fie reînnoite;

70.  subliniază rolul Curți de Conturi Europene, al instituțiilor supreme de audit (SAI), al Comisiei Europene și al autorităților de administrare în controlul corectitudinii și eficacității cheltuielilor publice; invită Curtea de Conturi și Comisia să-și îmbunătățească cooperarea cu SAI și cu statele membre pentru a mări tipul și numărul fondurilor și proiectelor supuse auditului;

Contrabanda cu tutun și cu bunuri contrafăcute

71.  este preocupat de observația Ombudsmanului European(9) că, cu excepția DG Sănătate, Comisia nu aplică integral normele și orientările OMS a ONU referitoare la transparență și la activitatea de lobby pentru sectorul tutunului; consideră, așadar, că această situație pune în pericol credibilitatea și seriozitatea Comisiei;

72.  îndeamnă toate instituțiile UE relevante să pună în aplicare articolul 5 alineatul (3) din Convenția-cadru pentru controlul tutunului elaborată de OMS (FCTC) în conformitate cu recomandările incluse în orientările referitoare la aceasta; îndeamnă Comisia să publice fără întârziere acordurile de evaluare încheiate cu societățile din sectorul tutunului, precum și o evaluare a impactului implementării FCTC; solicită Comisiei să asigure o transparență completă în ceea ce privește acordurile privind tutunul și posibila lor reînnoire și îndeamnă statele membre să întocmească periodic rapoarte referitoare la cheltuielile efectuate cu privire la fondurile primite în urma unor asemenea acorduri;

73.  salută rezultatele pozitive ale numeroaselor operațiuni vamale comune, în cadrul cărora OLAF și statele membre au colaborat cu diverse servicii ale unor țări terțe și care au condus la capturarea, printre altele, a 1,2 milioane de articole contrafăcute, inclusiv parfumuri, piese de schimb pentru automobile, aparate electronice și 130 de milioane de țigări; subliniază faptul că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi de venituri semnificative atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre și că pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale numai ca urmare a contrabandei cu țigări sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an; subliniază faptul că comerțul cu mărfuri contrafăcute afectează atât veniturile statelor membre, cât și pe cele ale întreprinderilor din UE;

74.  este extrem de preocupat de creșterea fenomenelor de contrabandă și de trafic și a altor forme de comerț ilicit și ilegal, care nu numai că au consecințe asupra colectării taxelor vamale de către statele membre și, prin urmare, asupra bugetului Uniunii, ci, în același timp, sunt asociate într-o mare măsură crimei organizate internaționale, creează riscuri pentru consumatori și au efecte negative asupra funcționării pieței unice, subminând, în plus, condițiile de concurență echitabile pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare între OLAF, autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței nu doar pentru combaterea acestor probleme, ci și pentru reducerea comerțului cu produse care încalcă legislația Uniunii în domeniul proprietății intelectuale;

75.  subliniază cât este de important să se facă distincția între medicamentele generice legitime și medicamentele contrafăcute frauduloase pentru a se evita întreruperea producției medicamentelor generice și comerțul legitim cu acestea și invită din nou toate statele membre care au semnat, dar nu au ratificat încă Protocolul ONU pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, să încheie procesul de ratificare cât mai curând posibil;

Investigațiile și rolul OLAF

76.  ia act de faptul că, prin participarea sa la diferite operațiuni vamale comune, OLAF contribuie la prevenirea pierderilor la bugetul UE și solicită OLAF să includă, în viitoarele sale rapoarte anuale, mai multe informații și date concrete cu privire la contribuția sa la protejarea componentei de venituri a bugetului UE;

77.  salută reuniunile interinstituționale anuale între Consiliu, Comisie, Parlament, OLAF și Comitetul de supraveghere al acestuia; insistă ca președinția să fie exercitată prin rotație de cele trei instituții europene; invită Comisia să sprijine inițiativa Parlamentului și îndeamnă Consiliul să-și revadă poziția negativă în această privință;

78.  solicită din nou ca, în ceea ce privește raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE(10), să se soluționeze rapid chestiunile nerezolvate încă între OLAF și comitetul său de supraveghere; repetă că nici OLAF, nici Comitetul său de supraveghere nu își pot îndeplini cu eficacitate îndatoririle juridice în condițiile actuale de colaborare redusă între ele; constată cu îngrijorare că nu se înregistrează progrese și consideră, prin urmare, că situația actuală este inacceptabilă; invită Comisia să-și asume în întregime rolul și să caute activ o soluție pe termen lung care să fie pusă în practică fără întârziere;

79.  consideră că, pentru a fi consecvent cu mandatul său, Comitetul de supraveghere ar trebui să dispună de personal autonom care să nu facă parte din administrația OLAF și să se bucure de autonomie financiară; invită OLAF să acorde Comitetului de supraveghere acces la documentele pe care Comitetul de supraveghere le consideră necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu mandatul său; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de modificare în consecință a Regulamentului OLAF;

80.  constată că există o discrepanță între informațiile colectate cu privire la fraude de OLAF din surse publice și private din statele membre (Raportul OLAF pentru 2014) și recomandările extrem de inegale adresate de OLAF statelor membre în ceea ce privește recuperarea sumelor; invită Comisia să sprijine inițiativele care vizează creșterea ratei de recuperare în cazurile de fraudă;

81.  îndeamnă Comisia să asigure o transparență deplină cu privire la toate solicitările procurorilor naționali de ridicare a imunității membrilor personalului OLAF, inclusiv a directorului său general;

82.  salută eficacitatea dovedită a investigațiilor privind originea întreprinse de OLAF în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor tarifare preferențiale și solicită statelor membre să țină seama aceste constatări și să ia toate măsurile corespunzătoare necesare, în conformitate cu dispozițiile legislației vamale a UE; solicită Comisiei, pentru a preveni pierderile de la bugetul UE provocate de importurile de mărfuri care nu beneficiază de tratament tarifar preferențial în temeiul acordurilor comerciale preferențiale, să verifice în continuare dacă statele membre își măresc eficacitatea sistemelor de gestionare a riscurilor și a strategiilor de control pe baza notificărilor de asistență reciprocă; solicită, în plus, Comisiei să își ducă la bun sfârșit angajamentul pe care și l-a asumat de a efectua evaluări ex-post ale acordurilor comerciale preferențiale care au un impact economic, social și de mediu semnificativ și să prevadă, de asemenea, un sistem prin care țările beneficiare să raporteze periodic cu privire la modul în care gestionează și controlează originea preferențială;

83.  observă că urmărirea penală de amploare a infracțiunilor, inclusiv a fraudelor, corupției, spălării banilor, criminalității organizate conexe și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale UE, reprezintă o condiție sine qua non pentru funcționarea eficace a UE; subliniază că recomandările OLAF trebuie puse sistematic în practică; consideră că, pentru a se da curs acestor recomandări, în legislațiile interne trebuie să se prevadă drepturi de procedură pentru OLAF, astfel încât să se garanteze că autoritățile naționale respectă și iau în considerare recomandările OLAF;

84.  invită Comisia să clarifice motivele principale pentru care statele membre nu cercetează mai departe presupusele cazuri de fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene și care le-au fost prezentate de către OLAF;

o
o   o

85.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Comitetului de supraveghere a OLAF.

(1) JO L 84, 20.3.2014, p. 6.
(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.
(5) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 62.
(6) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.
(8) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.
(9) http://www.ombudsman.europa.eu/ro/press/release.faces;jsessionid=A779E7B464954DB55B9C30B97DB16F92
(10) Texte adoptate la 11 martie 2015, P8_TA(2015)0062.


Integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European
PDF 375kWORD 140k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (2015/2230(INI))
P8_TA(2016)0072A8-0034/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005) și Beijing +15 (2010) și documentul final al conferinței de revizuire Beijing +20,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind dimensiunea de gen în contextul dezvoltării,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (SWD(2015)0182) și concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care definește „genul” ca „roluri, comportamente, activități și caracteristici construite social, pe care societatea le consideră adecvate pentru femei și bărbați”,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”, (COM(2010)0491),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere raportul de cercetare al Comisiei Europene intitulat „Evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe din strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”,

–  având în vedere Strategia Consiliului Europei privind egalitatea de gen 2014-2017,

–  având în vedere studiul Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) „Advancing women in political decision-making – Way forward” (Promovarea femeilor în luarea deciziilor politice - perspective de viitor), publicat în 2015,

–  având în vedere concluziile și recomandările raportului elaborat de EIGE intitulat „Parlamente atente la dimensiunea de gen: o evaluare globală a bunelor practici”, publicat în 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2009(1), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010(2), cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2011(3) și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2003 referitoare la integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind abordarea integrată a egalității de gen în cadrul lucrărilor comisiilor(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 privind abordarea integrată a egalității de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la integrarea perspectivei de gen în relațiile externe ale UE și în consolidarea păcii și a structurilor statului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la participarea femeilor în procesul decizional politic – calitate și egalitate(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la noua Strategie pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa post-2015(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 1996 intitulată „Integrarea egalității de șanse pentru femei și bărbați în toate politicile și activitățile comunitare” (COM(1996)0067), în care Comisia s-a angajat să „[promoveze] egalitatea între femei și bărbați în toate activitățile sale și politicile la toate nivelurile”, specificând efectiv principiul integrării perspectivei de gen,

–  având în vedere studiul intitulat „Evaluation of the Strategy for Equality between women and men 2010-2015 as a contribution to achieve the goals of the Beijing Platform for Action” (Evaluarea Strategiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 ca o contribuție la realizarea obiectivelor Platformei de acțiune de la Beijing), publicat în 2014 de Parlamentul European, Departamentul tematic C,

–  având în vedere studiul intitulat „Gender Mainstreaming in Committees and Delegations of the European Parliament’ (Integrarea perspectivei de gen în lucrările comisiilor și delegațiilor Parlamentului European), publicat în 2014 de Parlamentul European, Departamentul tematic C,

–  având în vedere studiul intitulat „The EU Budget for Gender Equality” (Bugetul UE pentru egalitatea de gen), publicat în 2015 de Parlamentul European, Departamentul tematic D,

–  având în vedere documentul intitulat „Guidance on the development of gender equality and the empowerment of women policies” (Orientări privind dezvoltarea egalității de gen și creșterea puterii politicilor pentru femei), publicat de ONU Femei în mai 2014,

–  având în vedere documentul intitulat „Advances in EU Gender Equality: Missing the mark?” (Progresele realizate de egalitatea de gen în UE: unde sunt rezultatele?), publicat în 2014 de European Policy Institutes Network,

–  având în vedere Raportul anual pe 2014 privind resursele umane, publicat de Direcția Generală Personal din Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0034/2016),

A.  întrucât articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) definește integrarea chestiunilor legate de gen ca principiu orizontal, iar articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stabilește principiul egalității de gen ca valoare a Uniunii;

B.  întrucât Carta drepturilor fundamentale conține dispoziții specifice privind principiul orizontal al egalității de gen, iar articolul 6 din TUE recunoaște că această cartă are aceeași valoare juridică ca tratatele;

C.  întrucât realizarea egalității de gen este esențială pentru protecția drepturilor omului, funcționarea democrației, respectarea statului de drept, precum și pentru creștere economică, incluziune socială și sustenabilitate;

D.  întrucât s-au înregistrat foarte puține progrese în realizarea egalității de gen în UE și, în acest ritm, egalitatea de gen nu va fi realizată pentru încă mult timp;

E.  întrucât, în Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019), Comisia s-a angajat să continue acțiunile de integrare a perspectivei de gen, inclusiv prin evaluarea acțiunilor și prin exerciții de monitorizare; întrucât angajamentul strategic al Comisiei pentru egalitatea de gen pentru perioada de după 2015 a scăzut în importanță, luând acum forma unui document de lucru al serviciilor sale;

F.  întrucât al cincilea Obiectiv de dezvoltare durabilă constă în realizarea egalității de gen până în 2030;

G.  întrucât integrarea genului (gender mainstreaming) înseamnă „integrarea unei perspective de gen în toate aspectele politicii UE - pregătirea, elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor, măsurilor juridice și a programelor de cheltuieli - cu scopul de a realiza egalitatea între femei și bărbați”(12);

H.  întrucât integrarea perspectivei de gen trebuie să țină cont de drepturile, perspectivele și binele persoanelor LGBTIQ și ale persoanelor cu orice identitate de gen;

I.  întrucât integrarea perspectivei de gen ar trebui să fie un instrument proactiv și reactiv de realizare a egalității de gen;

J.  întrucât integrarea perspectivei de gen nu este un scop politic în sine, ci un instrument esențial pentru realizarea egalității de gen, în combinație cu alte acțiuni și politici specifice care urmăresc promovarea egalității de gen;

K.  întrucât una dintre atribuțiile comisiei competente este de a contribui la implementarea și dezvoltarea ulterioară a integrării perspectivei de gen în toate domeniile de politică;

L.  întrucât majoritatea comisiilor parlamentare acordă, în general, importanță abordării integrate a problematicii de gen (de exemplu, în cadrul lucrărilor legislative, al relațiilor oficiale cu Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen sau al elaborării unor planuri de acțiune în domeniul egalității), iar unele comisii acordă puțin interes sau nu acordă interes deloc acestei probleme;

M.  întrucât, începând cu legislatura anterioară, comisia competentă a elaborat o practică prin care se fac contribuții specifice la rapoartele altor comisii prin „amendamentele pentru integrarea dimensiunii de gen (AIDG)”; întrucât, conform unui studiu publicat în 2014(13), 85 % dintre AIDG depuse între iulie 2011 și februarie 2013 au fost incluse în rapoartele finale adoptate de comisiile competente în fond; întrucât sunt necesare date suplimentare începând cu luna februarie 2013 pentru a realiza o evaluare actualizată a situației integrării perspectivei de gen în PE;

N.  întrucât, ca urmare a rezoluției din 2003 referitoare la integrarea perspectivei de gen, fiecare comisie parlamentară numește dintre membrii săi un responsabil cu integrarea dimensiunii de gen, fiind astfel creată „rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen”; întrucât rezoluțiile ulterioare pe această temă au cerut dezvoltarea continuă a acestei rețele și crearea unei rețele similare la nivelul delegațiilor interparlamentare; întrucât rețeaua este susținută de o rețea la nivelul personalului în secretariatele comisiilor;

O.  întrucât membrii rețelei au completat un chestionar pentru a evalua situația actuală a integrării perspectivei de gen în domeniile lor de politici;

P.  întrucât CFM (cadrul financiar multianual) este însoțit de o declarație comună a celor trei instituții, care au convenit că „în procedurile anuale bugetare aplicate pentru CFM 2014-2020, vor fi integrate, după caz, elemente referitoare la egalitatea de gen, ținând seama de modalitățile în care cadrul financiar general al Uniunii contribuie la o mai mare egalitate de gen (și asigură o abordare integratoare a egalității de gen)”; întrucât, în pofida acestui fapt, angajamentul concret de a continua integrarea dimensiunii de gen și capacitarea femeilor trebuie accelerat, deoarece politicile existente au fost implementate doar într-o mică măsură, iar resursele bugetare alocate special pentru problematica de gen sunt insuficiente;

Q.  întrucât nicio instituție a UE nu a aplicat bugetarea de gen într-o manieră coerentă;

R.  întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) a fost creat pentru a consolida promovarea egalității de gen și pentru a contribui la aceasta, inclusiv la integrarea dimensiunii de gen în toate politicile Uniunii și în toate politicile naționale adoptate în consecință; întrucât EIGE a creat o platformă dedicată integrării dimensiunii de gen, precum și un glosar și un tezaur al egalității de gen, pentru a sprijini factorii de decizie, personalul din instituțiile UE și organismele guvernamentale în integrarea unei perspective de gen în activitatea lor;

S.  întrucât integrarea genului presupune atât integrarea unei perspective de gen în conținutul diferitelor politici, cât și rezolvarea problemei reprezentării femeilor, a bărbaților și a persoanelor de orice identitate de gen în politicile respective; întrucât trebuie luate în considerare ambele dimensiuni în toate etapele procesului de elaborare a politicilor;

T.  întrucât toate politicile interne și externe ale UE ar trebui concepute în favoarea băieților și fetelor, a bărbaților și femeilor, dar și a celorlalte identități de gen în mod egal;

U.  întrucât integrarea efectivă a perspectivei de gen se numără printre principalele puncte slabe identificate în evaluarea strategiei privind egalitatea de gen 2010-2015, realizată de Comisia Europeană;

V.  întrucât un parlament care acordă atenție aspectelor de gen are de jucat un rol esențial în corectarea dezechilibrelor de gen, în promovarea unei participări economice, sociale și politice egale a femeilor și bărbaților, precum și în extinderea cadrului pentru politica egalității de gen;

W.  întrucât sunt esențiale acțiuni de formare privind integrarea perspectivei de gen pentru deputații din Parlamentul European și personalul Parlamentului, în special personalul de conducere, pentru a promova perspectiva de gen în toate etapele elaborării politicilor și în toate domeniile de politică;

X.  întrucât se alocă fonduri și resurse umane insuficiente pentru a putea asigura progrese reale în integrarea problematicii de gen în activitățile Parlamentului;

Y.  întrucât, pentru analizarea evoluțiilor egalității de gen este indispensabilă colectarea sistematică și periodică a datelor și statisticilor defalcate pe gen în cadrul evaluărilor impactului politicilor, precum și în cadrul procesului de elaborare a politicilor; întrucât trebuie făcute mai multe cercetări calitative în cadrul Parlamentului pentru a stabili relevanța și impactul instrumentelor de integrare a perspectivei de gen asupra rezultatelor politicilor, rezoluțiilor și textelor legislative;

Z.  întrucât reprezentarea femeilor în principalele poziții decizionale la nivel politic și administrativ, inclusiv în cadrul Parlamentului, este în continuare scăzută; întrucât există tendința ca femeile să conducă comisii care au mai puține legături cu alocarea resurselor și cu deciziile economice; întrucât, pentru o mai bună calitate a deciziilor luate, Parlamentul trebuie să garanteze că posturile cu putere de decizie sunt alocate în mod echitabil între femei și bărbați; întrucât bărbații trebuie să se implice în promovarea egalității de gen în toate domeniile și la toate nivelurile, iar deputații bărbați din PE trebuie încurajați să se implice în integrarea perspectivei de gen în activitățile lor;

AA.  întrucât Parlamentul deține structura organizatorică pentru a promova integrarea perspectivei de gen în activitățile sale, iar această structură trebuie mai bine coordonată, consolidată și extinsă, dovedind o voință politică și administrativă reală, pentru a putea realiza o integrare mai amplă a perspectivei de gen;

AB.  întrucât este necesară o cooperare interinstituțională mai strânsă între Parlament, Consiliu și Comisie în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen, pentru a garanta că perspectivele de gen pot fi introduse în toate etapele elaborării politicilor, ceea ce ar stimula activitatea proprie a Parlamentului în materie de integrare a perspectivei de gen;

AC.  întrucât contribuțiile părților interesate externe, precum organizațiile societății civile, grupurile „la firul ierbii” ce militează pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, instituțiile internaționale, mediul academic și parlamentele naționale, sunt importante pentru a îmbunătăți procesele de integrare a perspectivei de gen din Parlament și pentru a încuraja schimburile reciproce în vederea promovării celor mai bune practici;

AD.  întrucât rezoluția Parlamentului referitoare la integrarea perspectivei de gen adoptată în 2007 a cerut o evaluare din doi în doi ani a integrării perspectivei de gen în activitatea Parlamentului,

Evaluare generală a cadrului instituțional existent

1.  consideră că, pentru a integra perspectiva de gen în procesul de elaborare a politicilor, trebuie luate în considerare diferite aspecte: conținutul politicii și reprezentarea femeilor și bărbaților în administrație și în procesul decizional; observă, de asemenea, că este esențială existența unor date clare privind impactul politicilor pentru o ameliorare continuă a egalității de gen;

2.  observă că, în structura organizatorică a Parlamentului, există mai multe organisme responsabile de elaborarea și aplicarea integrării perspectivei de gen, la nivel politic, dar și la nivelul activității curente:

   Grupul la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate, responsabil de promovarea egalității depline între femei și bărbați în toate aspectele vieții profesionale în Secretariatul General al Parlamentului;
   comisia responsabilă de măsuri specifice care vizează integrarea perspectivei de gen în activitățile altor comisii și delegații;
   rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen;
   serviciile responsabile de aplicarea corectă a unei reprezentări echilibrate a bărbaților și femeilor la nivelul tuturor posturilor din organigramă;

3.  regretă că activitățile acestor diverse organisme responsabile de integrarea perspectivei de gen nu sunt coordonate sau integrate în Parlament sau cu alte instituții (nu există niciun mecanism interinstituțional de cooperare pentru integrarea perspectivei de gen); se angajează să stabilească o cooperare efectivă între toți actorii implicați în acest cadru instituțional, pe baza unor mecanisme specifice, cum ar fi monitorizarea și feedbackul legat de rezultate;

4.  își reiterează angajamentul de a adopta și aplica regulat un plan de măsuri pentru integrarea dimensiunii de gen în Parlament, cu obiectivul general de promovare a egalității de gen prin integrarea efectivă a perspectivei de gen în politicile și activitățile sale, inclusiv în structurile decizionale și în administrație;

5.  cere dezvoltarea continuă a rețelei pentru integrarea perspectivei de gen, care să reprezinte comisiile, dar și delegațiile interparlamentare, precum și implicarea sa deplină în monitorizarea regulată a situației integrării perspectivei de gen în toate politicile; remarcă faptul că deputații din Parlamentul European trebuie să participe mai mult la rețea și solicită ca la această rețea să participe și deputații supleanți pentru a crește participarea, după cum s-a întâmplat în cazul comisiilor și al delegațiilor;

6.  subliniază că, potrivit studiului pe această temă din 2014 menționat anterior, cel mai eficient instrument pentru includerea unei perspective a egalității de gen în procesul de elaborare a politicilor a fost folosirea procedurilor ce prevăd cooperarea cu alte comisii; subliniază că și celelalte comisii trebuie să susțină integrarea perspectivei de gen și implementarea acesteia în activitățile lor;

7.  invită serviciile responsabile să continue să lucreze în direcția unor măsuri specifice pentru a promova echilibrul între viața profesională și viața personală; regretă că în rândul funcționarilor PE femeile rămân majoritare în grupa de funcții de asistenți (AST); solicită o analiză anuală a situației egalității de gen în cadrul Parlamentului, pe baza unor date defalcate pe gen, la toate nivelurile personalului și organismelor politice, inclusiv al asistenților parlamentari, și cere ca acest raport să fie făcut public;

8.  solicită eliminarea obstacolelor structurale care împiedică femeile să participe la viața politică și cere crearea unui mediu care să le permită femeilor să participe la procesele decizionale politice la toate nivelurile, prin măsuri de reconciliere a vieții personale cu viața profesională și prin măsuri de tip acțiune pozitivă prin care să poată fi mărit numărul de persoane din genul subreprezentat în poziții dominate fie de bărbați, fie de femei; invită partidele politice să își recunoască responsabilitatea în ceea ce privește promovarea femeilor în politică, deoarece puterea de a recruta, selecta și propune candidați, indiferent de sistemul electoral, aparține acestor partide;

9.  regretă că obiectivele vizând echilibrul de gen la nivelul conducerii superioare și medii, adoptate de Birou în 2006 (raportul Kaufmann) nu au fost realizate până la termenul-limită din 2009 și nici până în prezent; observă că aceste obiective au fost confirmate ulterior de Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen și diversitatea pentru următorii ani; îndeamnă să se adopte măsuri eficace, corective și de mai mare anvergură pentru realizarea acestor obiective privind egalitatea de gen în cel mai scurt timp posibil;

10.  observă că Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen și diversitatea este responsabil de adoptarea unui plan de acțiune pentru promovarea egalității și diversității în Parlament și de asigurarea implementării lui; invită acest grup la nivel înalt să prezinte, cu sprijinul serviciilor competente, o foaie de parcurs cuprinzătoare privind egalitatea de gen, în care să indice cum poate fi mărită reprezentarea femeilor în funcțiile de conducere la nivel mediu și superior la 40 % până în 2020; invită DG Personal și grupurile politice să examineze posibilitatea de a propune atât o femeie, cât și un bărbat pentru funcțiile de șefi de unitate atunci când apar posturi vacante;

11.  recomandă ca raportorul permanent pentru integrarea perspectivei de gen, după ce se creează acest post, să colaboreze cu grupul la nivel înalt pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor de integrare a perspectivei de gen stabilite pentru Secretariatul și personalul Parlamentului;

12.  invită grupurile politice să examineze oportunitatea propunerii atât a unei femei, cât și a unui bărbat pentru funcția de președinte al comisiilor și grupurilor;

13.  consideră că, în măsura posibilităților, este de dorit ca femeile și bărbații să fie reprezentați în mod egal în fiecare comisie; invită grupurile politice să ia în considerare posibilitatea de a propune deputați din genul subreprezentat în fiecare comisie, într-un mod coordonat; invită grupurile politice să propună un număr egal de deputați femei și bărbați ca membri și supleanți în Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen pentru a încuraja implicarea bărbaților în politica privind egalitatea de gen;

Instrumente pentru integrarea dimensiunii de gen

14.  subliniază că practica amendamentelor care integrează dimensiunea de gen (AIDG) s-a dovedit mai eficientă decât avizele, deoarece amendamentele sunt mai concise, pot fi transmise mai rapid și vizează aspecte esențiale, specifice și clar delimitate; reiterează apelul adresat comisiei competente de a include această practică a AIDG în Regulamentul de procedură, luând în considerare rolul specific al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în integrarea dimensiunii de gen ca principiu orizontal; îndeamnă la o cooperare mai strânsă între comisii și la o coordonare eficientă între rețeaua pentru integrarea dimensiunii de gen și comisia competentă, la nivel politic, dar și administrativ, pentru a încorpora în rapoarte o dimensiune de gen substanțială; subliniază importanța rolului membrilor rețelei în fiecare comisie pentru a stimula contribuția efectivă a comisiilor competente prin intermediul AIDG și al avizelor și îndeamnă la o coordonare reală între membrii responsabili ai Comisiei FEMM și membrii rețelei în cadrul procedurii AIDG; subliniază necesitatea unei coordonări strânse între secretariatul comisiei responsabile și cel al comisiei competente în fond în ceea ce privește AIDG și avizele, pentru a garanta o programare și planificare optimă a contribuției lor efective la raportul comisiei competente în fond;

15.  regretă că, în pofida declarației interinstituționale privind asigurarea integrării perspectivei de gen, anexată la CFM, până în prezent, nu au fost adoptate niciun fel de măsuri de integrare a dimensiunii de gen în buget; subliniază, în acest sens, necesitatea de a monitoriza atent modul de aplicare a principiilor din declarația comună în procedurile bugetare anuale și cere să i se acorde comisiei competente un rol oficial în revizuirea CFM;

16.  subliniază că bugetarea care include dimensiunea de gen sub forma planificării, programării și elaborării bugetului, care să contribuie la consolidarea egalității de gen și la respectarea drepturilor femeilor, este unul dintre instrumentele principale folosite de factorii de decizie politică pentru a remedia decalajele de gen; deplânge faptul că bugetarea de gen a demonstrat că perspectiva de gen este departe de a fi asumată în toate politicile, la toate nivelurile și în fiecare fază a procesului de elaborare a politicilor; observă că, în acest context, este extrem de important să se consolideze capacitatea internă de alocare bugetară care integrează perspectiva de gen, pentru a consolida rolul de control al Parlamentului European în această privință; observă că consecințele deciziilor legate de cheltuieli și venituri au un impact total diferit asupra femeilor și bărbaților și subliniază că deputații din comisiile respective ar trebui să țină seama de aceste efecte diferite când elaborează bugete; subliniază că bugetarea de gen promovează responsabilitatea și transparența în ceea ce privește angajamentul Parlamentului pentru egalitatea de gen;

17.  ia act de angajamentul Comisiei de a continua integrarea perspectivei de gen prin includerea considerațiilor vizând egalitatea de gen în evaluările de impact și evaluările din perspectiva principiilor pentru o mai bună legiferare, precum și de intenția acesteia de a publica un raport privind integrarea perspectivei de gen la nivelul Comisiei, în 2017;

18.  reafirmă necesitatea de a aloca resurse suficiente și la nivelul Parlamentului pentru a putea elabora evaluări de impact din perspectiva genului și analize de gen; invită Comisia să facă sistematic evaluări ale impactului noilor propuneri legislative sau de politici din perspectiva genului, bazându-se pe evaluarea consolidată a consecințelor acestora asupra drepturilor fundamentale și pentru a garanta că UE susține necondiționat drepturile femeilor; subliniază că astfel de analize și metode de colectare a datelor trebuie să țină cont de experiențele persoanelor LGBTIQ; subliniază că trebuie încurajate comisiile să folosească expertiza internă, dar și cea externă de la alte instituții și organisme din sectorul public sau privat care susțin promovarea integrării perspectivei de gen;

19.  invită EIGE să prezinte regulat informații fiecărei comisii pentru a sublinia perspectiva de gen în fiecare sector al elaborării politicilor și să pună la dispoziție datele și instrumentele pe care le-a elaborat, cum ar fi platforma pentru integrarea perspectivei de gen, ca parte a unui exercițiu mai amplu de creare de capacități, care să fie adresate și personalului și asistenților parlamentari; invită Serviciul de cercetare să facă studii cantitative și calitative periodice și detaliate privind evoluția procesului de integrare a perspectivei de gen în Parlament și privind funcționarea structurii organizatorice aferente;

20.  regretă că, în momentul de față, EIGE nu dispune de resurse suficiente pentru desfășura toate activitățile care i se cer și, prin urmare, consideră că bugetul EIGE trebuie modificat pentru a-l adapta mandatului său amplu;

21.  observă că, în răspunsurile la chestionarele privind situația integrării perspectivei de gen în comisiile parlamentare, au fost evidențiate o serie de instrumente specifice eficiente în integrarea perspectivei de gen în activitatea comisiilor, inclusiv:

   distribuirea de documente esențiale și includerea aspectelor legate de egalitatea de gen în caietele de sarcini ale studiilor comandate;
   îndreptarea atenției asupra utilizării terminologiei și definițiilor specifice în ceea ce privește aspectele legate de egalitatea de gen;
   promovarea evaluării ex ante și ex post a proiectelor de propuneri de legislație și de viitoare acorduri;
   activități de formare și de sensibilizare pentru membri, personal, consilieri politici și asistenți,

și recomandă insistent dezvoltarea mai amplă și aplicarea acestor instrumente în lucrările Parlamentului;

22.  reamintește necesitatea adoptării unor măsuri de monitorizare eficiente a evaluărilor și programelor de integrare a perspectivei de gen pentru a putea evalua eficacitatea și problemele posibile ale fiecărei acțiuni; subliniază că este important să se aplice măsuri corective când este necesar și să se dezvolte integrarea perspectivei de gen dacă se constată că nu s-au înregistrat progrese după aplicarea acestor măsuri;

23.  recomandă Direcției Generale Comunicare din cadrul Parlamentului să acorde mai multă atenție perspectivei de gen în rapoartele sale dedicate elaborării politicilor de către Parlament;

24.  își exprimă sprijinul deplin pentru dezvoltarea unor activități de formare specifice și regulate legate de integrarea perspectivei de gen, care să beneficieze de resurse adecvate și să fie adaptate la nevoile specifice ale instituției, pentru tot personalul instituției care lucrează în domenii de politică, precum și a unor formări mai aprofundate pentru cadrele intermediare și superioare de conducere, în special pentru șefii de unitate; cere oferirea unor cursuri privind integrarea perspectivei de gen pentru deputați, asistenți parlamentari și personalul din grupurile politice; cere organizarea de cursuri de leadership pentru femei și să li se ofere femeilor posibilitatea de a acumula experiență în poziții de conducere; recomandă ca sesiunile de formare să cuprindă informații despre formele de discriminare multiple și intersecționale; subliniază necesitatea de a se asigura că toate serviciile își cunosc responsabilitățile ce le revin în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen, inclusiv persoanele responsabile de resurse umane, de securitate și de instalații; sugerează introducerea unor orientări specifice de resurse umane, care să aplice efectiv integrarea perspectivei de gen pentru a ameliora condițiile pentru întregul personal, inclusiv pentru persoanele LGBTIQ, la locul de muncă;

Integrarea perspectivei de gen în activitatea comisiilor

25.  solicită din nou să se dea curs apelului său privind angajamentul de a redacta un raport de două ori pe an privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului; este conștient de rolul pe care îl are rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen în evaluarea stadiului integrării perspectivei de gen în fiecare politică și recomandă ca chestionarul care servește drept bază pentru raportul menționat mai sus să devină o metodă de monitorizare anuală;

26.  remarcă faptul că, în răspunsurile la chestionare, membrii rețelei au afirmat, în general, că în domeniul lor de politică specific s-a ținut cont de nevoile particulare de gen în cadrul diferitelor activități, cum ar fi rapoarte, amendamente legate de egalitatea de gen, studii, audieri, misiuni și schimburi de opinii;

27.  salută inițiativele specifice în acest domeniu adoptate de mai multe comisii parlamentare; regretă că marea majoritate a comisiilor nu au adoptat un plan de acțiune privind egalitatea de gen pentru activitățile lor și nici nu au purtat discuții pe această temă; subliniază cât de important este pentru organismele competente să colaboreze cu toate comisiile și delegațiile pentru a-și comunica cele mai bune practici, inclusiv prin intermediul rețelei de integrare a perspectivei de gen, precum și să stabilească o procedură clară care să fie încorporată în Regulamentul de procedură al Parlamentului, cu privire la adoptarea un plan de acțiune vizând egalitatea de gen de către fiecare comitet și delegație; recomandă ca fiecare comisie să organizeze o dată la doi ani o audiere privind integrarea perspectivei de gen în domeniul său de politică, care să coincidă cu elaborarea raportului privind integrarea perspectivei de gen;

28.  subliniază că este necesară evaluarea detaliată a funcționării rețelei de integrare a perspectivei de gen și identificarea modalităților prin care se poate asigura o implicare mai largă și o mai mare conștientizare în rândul membrilor rețelei; recomandă ca membrii și membrii supleanți din rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen să implice în favoarea egalității de gen, dar subliniază că aceștia nu trebuie să fie în mod neapărat membri ai Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, ceea ce ar permite existența unui grup mai mare de membri care se ocupă de integrarea perspectivei de gen; recomandă derularea unor contacte și schimburi regulate între comisia responsabilă și rețea;

29.  recomandă ca rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen să fie prezidată de comisia competentă împreună cu un alt membru al rețelei, urmând ca acesta din urmă să fie numit, prin rotație, din rândul diferitelor comisii, pentru a arăta că toate comisiile sunt implicate în integrarea perspectivei de gen;

30.  consideră că trebuie creat un organism intern de control care să monitorizeze și să evalueze ex post implementarea instrumentelor și acțiunilor; cere definirea unor fișe de post specifice pentru personalul din comisii implicat în integrarea perspectivei de gen; invită autoritățile competente să evalueze rezultatele integrării perspectivei de gen în comisii și delegații de două ori pe an;

Cooperarea interinstituțională pentru sprijinirea integrării perspectivei de gen

31.  consideră că relațiile interinstituționale mai strânse vor îmbunătăți echilibrul de gen în procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE; constată că încă nu a fost stabilită o cooperare structurată în domeniul integrării perspectivei de gen cu alți parteneri instituționali, cum ar fi Comisia, Consiliul sau EIGE; invită Comisia să propună un cadru adecvat pentru lansarea cooperării interinstituționale în domeniul integrării perspectivei de gen, urmând să fie implicate și alte părți interesate din acest domeniu;

32.  invită Comisia să dea curs rezultatelor consultării publice și pozițiilor Parlamentului și Consiliului, adoptând imediat o comunicare privind o nouă strategie pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor post-2015, care să abordeze aspectele legate de egalitatea de gen în conformitate cu agenda internațională;

33.  recomandă ca Ombudsmanul European să furnizeze anual Grupului la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate din Parlament date despre plângerile legate de cazuri de administrare defectuoasă ce vizează egalitatea de gen în Parlament, respectând însă Decizia Parlamentului European privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului;

34.  consideră că schimbul de bune practici cu alte organizații va îmbunătăți crearea capacităților și eficacitatea la nivelul Parlamentului în aplicarea integrării perspectivei de gen; cere organizarea unor schimburi de bune practici la toate nivelurile împreună cu alte instituții și organizații, precum ONU Femei, Consiliul Europei, instituțiile UE și părțile interesate implicate în promovarea egalității de gen, cum ar fi organismele pentru egalitatea de gen, partenerii sociali și ONG-urile; încurajează participarea la programe specifice de consolidare a capacităților organizate de alte organizații internaționale, precum și obținerea sprijinului acestora pentru organizarea de programe adaptate de integrare a perspectivei de gen;

35.  cere ca DG Personal să facă schimb de bune practici și de asistență tehnică în materie de egalitate de gen și diversitate, de exemplu, cu Congresul SUA și cu organismele naționale pentru egalitate, care să se axeze pe promovarea comunităților minoritare etnice și a celor rasiale subreprezentate în procedurile de recrutare pe termen scurt și în concursurile EPSO; solicită să se pună accentul pe stagiari și să se elaboreze inițiative și programe dedicate promovării stagiilor pentru tineri, în special pentru femei și pentru grupurile minoritare etnice și grupurile rasiale subreprezentate;

36.  subliniază că este necesar un dialog deschis și continuu cu parlamentele naționale, pentru realizarea de schimburi de opinii, schimburi de noi tehnici și rapoarte privind evaluările de impact a politicilor, pentru a promova o abordare comună și a dezvolta în continuare a cele mai bune practici pentru promovarea integrării perspectivei de gen; recomandă organizarea unor reuniuni interparlamentare regulate având ca subiect integrarea perspectivei de gen;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35.
(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 65.
(3) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.
(5) JO C 61 E, 10.3.2004, p. 384.
(6) JO C 244 E, 18.10.2007, p. 225.
(7) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 18.
(8) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 32.
(9) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 11.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0042.
(12) SWD(2015)0278.
(13) „Gender Mainstreaming in Committees and Delegations of the European Parliament” (Integrarea perspectivei de gen în lucrările comisiilor și delegațiilor Parlamentului European), Parlamentul European, Departamentul tematic C.


Situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE
PDF 372kWORD 134k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE (2015/2325(INI))
P8_TA(2016)0073A8-0024/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 8 și 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Recomandarea generală nr. 32 (2014) din 14 noiembrie 2014 a Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor referitoare la dimensiunea de gen în legătură cu statutul de refugiat, azilul, cetățenia și apatridia în cazul femeilor,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5, Beijing +10, Beijing +15 și Beijing +20,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 octombrie 2015 privind migrația, în special angajamentul exprimat față de respectarea drepturilor omului în cazul femeilor și fetelor,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională,

–  având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală,

–  având în vedere Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale,

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 intitulate „Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020”,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 martie 2015 intitulată „Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate în 2014” (SWD(2015)0076),

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 decembrie 2015 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex(1),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0024/2016),

A.  întrucât un număr fără precedent și în creștere de bărbați, femei și copii caută protecție internațională în UE, ca urmare a conflictelor în curs, a instabilității regionale și a încălcărilor drepturilor omului, inclusiv a violenței de gen și a violurilor utilizate ca arme de război;

B.  întrucât există un nivel ridicat de inegalitate de gen în rândul solicitanților de azil la nivelul întregii Uniuni Europene; întrucât femeile reprezintă în medie o treime dintre persoanele care solicită azil; întrucât, de la începutul anului 2015 până la sfârșitul lunii noiembrie, aproximativ 900 000 de persoane au sosit prin Marea Mediterană pe coastele europene și întrucât femeile și copiii reprezintă aproximativ 38 % din totalul acestora; întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a raportat că, din ianuarie 2016, 55% dintre persoanele care ajung în Grecia pentru a solicita azil în UE sunt femei și copii; întrucât deja prea multe persoane și-au pierdut viața în timpul acestor călătorii în căutarea unei vieți mai bune și întrucât multe dintre acestea sunt femei;

C.  întrucât femeile și persoanele LGBTI suferă forme specifice de persecuție pe motive de gen, care sunt în continuare prea des nerecunoscute în procedurile de azil;

D.  întrucât Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea nu a reușit să își atingă principalul obiectiv de a proteja femeile și de a crește, într-un mod considerabil, participarea acestora în procesele politice și decizionale;

E.  întrucât ICNUR estimează că 20 000 de femei și fete provenind din țări de origine unde se practică mutilarea genitală a femeilor (MGF) solicită azil în statele membre UE în fiecare an; întrucât un număr mare de femei care depun o cerere de azil fac acest lucru pentru că se tem de MGF;

F.  întrucât ICNUR a estimat că 71 % dintre femeile care solicită azil în UE și care provin din țări unde se practică MGF au suferit de pe urma acestor practici; întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri de oprire a expulzării fetelor aflate în pericol de a fi forțate să sufere mutilări genitale, pe motivul prejudiciilor ireparabile pentru sănătatea lor fizică și psihologică pe care le-ar provoca această practică;

G.  întrucât femeile și fetele care solicită azil au nevoi specifice de protecție și preocupări diferite de bărbați, ceea ce înseamnă că implementarea tuturor politicilor și procedurilor de azil, inclusiv a evaluării cererilor, trebuie să țină seama de dimensiunea de gen și de fiecare caz în parte; întrucât cererile de azil motivate de acte de violență ar trebui examinate într-un mod care să protejeze femeile de o victimizare suplimentară în cursul procedurilor de azil;

H.  întrucât procesul de integrare și drepturile femeilor și fetelor sunt subminate atunci când statutul lor juridic depinde de soț;

I.  întrucât actele relevante care constituie Sistemul european comun de azil trebuie să fie transpuse și puse în aplicare în conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și cu alte instrumente din acest domeniu;

J.  întrucât femeile și fetele care solicită azil în diferite state membre sunt tratate complet diferit și continuă să existe carențe semnificative;

K.  întrucât refugiatele și solicitantele de azil se confruntă adesea cu discriminări multiple și sunt mai vulnerabile în fața violenței sexuale și a violenței de gen în țările lor de origine, de tranzit sau de destinație; întrucât femeile și fetele neînsoțite, femeile care sunt cap de familie și femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități, precum și cele în vârstă sunt în special vulnerabile;

L.  întrucât refugiatele nu numai că se confruntă cu pericole pentru siguranța personală (călătorii lungi și periculoase în exil, hărțuire, indiferența oficialilor și, adesea, abuzuri sexuale și violență, chiar și după ce au ajuns într-un loc aparent sigur, precum și stigmatizarea socială subsecventă), ci sunt responsabile și de securitatea fizică, binele și supraviețuirea familiilor lor;

M.  întrucât mulți refugiați care au ajuns în Europa trăiesc în condiții precare, în tabere sau pe străzi, iar femeile și fetele sunt în mod special vulnerabile;

N.  întrucât rețelele criminale profită de absența unor modalități sigure de a ajunge în UE pentru solicitanții de azil și pentru refugiați, de instabilitatea regională, de conflicte, precum și de vulnerabilitatea femeilor și fetelor care încearcă să fugă, pentru a le exploata în traficul de ființe umane și sexual;

O.  întrucât femeile care sunt victime ale actelor de violență și traficului sunt în cea mai mare măsură expuse riscului bolilor cu transmitere sexuală;

P.  întrucât Biroul ICNUR a raportat cazuri de violență și abuzuri, inclusiv de violență sexuală, împotriva femeilor refugiate și a copiilor pe parcursul călătoriei lor, dar și în centrele de primire supraaglomerate din UE;

Q.  întrucât femeile și fetele care caută refugiu în UE fug de multe ori de regimuri opresive față de femei, care nu recunosc egalitatea dintre femei și bărbați, care tolerează violența împotriva femeilor, abuzurile, căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate;

R.  întrucât adesea centrele de primire nu dispun de spații interioare adaptate pentru mamele care trebuie să-și îngrijească copiii; întrucât, în plus, structurile de asistență juridică nu oferă un sprijin adecvat în privința informării și a ajutorului la căutarea membrilor familiei;

S.  întrucât în centrele de primire și de tranzit de pe teritoriul Uniunii Europene nu există dotările elementare necesare pentru a preveni violența de gen, precum băi, dușuri și condiții de dormit separate pentru femei;

T.  întrucât fetele care fug de conflicte și persecuții sunt mai expuse riscului căsătoriilor la vârsta copilăriei, timpurii sau forțate;

U.  întrucât separarea de membrii familiei, inclusiv în cazul detenției, expune femeile și copiii unor riscuri mai mari;

V.  întrucât reîntregirea familiei, deși este un drept de bază al omului, este în mod sistematic întârziată și chiar încălcată și întrucât femeile și copiii sunt primele victime ale refuzării sau întârzierii acestui drept;

W.  întrucât adesea femeile sunt constrânse să accepte locuri de muncă nedeclarate și în condiții improprii numai pentru a rămâne în țara de sosire;

X.  întrucât în cadrul Platformei de acțiune de la Beijing s-a subliniat necesitatea creșterii participării femeilor în soluționarea conflictelor la nivel decizional, precum și a implicării corespunzătoare a femeilor refugiate, strămutate și migrante în deciziile care le afectează;

Y.  întrucât al 5-lea Obiectiv al Dezvoltării Sustenabile urmărește realizarea egalității de gen și îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor până în 2030;

1.  consideră că, pentru a îmbunătăți securitatea și siguranța femeilor și a fetelor refugiate, trebuie create căi legale sigure către UE pentru cei care fug de conflicte și persecuție, și trebuie să se țină seama de problematica de gen; subliniază, în special, că mai multe state membre ar trebui să participe la programele de reinstalare ale UE; consideră că legislația și politicile legate de migrația clandestină nu ar trebui să împiedice accesul la procedurile de azil ale UE; subliniază că dreptul la azil este consacrat la articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

2.  subliniază necesitatea stringentă a deschiderii unor căi legale sigure de azil, pentru a contracara rețelele contrabandă, precum și pentru a permite femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu dizabilități să găsească un refugiu fără a-și risca viața; este profund îngrijorat de decesele, respingerile și încălcările grave ale drepturilor omului care au avut loc la frontierele externe ale UE; consideră că responsabilitățile și costurile ar trebui împărțite între toate cele 28 de state membre, nu numai între țările primei escale; regretă lipsa solidarității între statele membre;

3.  subliniază că este important ca refugiatele să fie înregistrate în mod individual și să primească documente care să le garanteze siguranța personală, libertatea de circulație și accesul la serviciile de bază, conform cerințelor ICNUR;

4.  subliniază faptul că trebuie respectat principiul parității de gen în comisiile de coordonare și în toate celelalte tipuri de organisme de reprezentare a refugiaților, fie ele din medii urbane sau rurale, precum și în taberele de refugiați, inclusiv în zone de întoarcere, pentru a asigura respectarea drepturilor refugiatelor și solicitantelor de azil și a răspunde nevoilor lor;

5.  își reiterează apelul către toate statele membre și Uniunea Europeană de a semna și ratifica Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul);

6.  solicită tuturor statelor membre, în cooperare cu UE, să asigure consiliere traumatologică specializată și asistență psihosocială pentru femeile care au suferit violențe de gen, care să implice direct femei calificate și specializate în domeniu și care să fie oferite în toate stadiile procesului de solicitare a azilului;

7.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu informațiile potrivit cărora există femei și copii care practică sexul pentru supraviețuire, pentru a plăti călăuzele ca să-și continue călătoria și să solicite azil în UE; subliniază din nou faptul că existența unor rute sigure și legale către Europa reprezintă un element esențial pentru eradicarea efectivă a acestui fenomen;

8.  solicită insistent UE să adauge, la crearea mecanismului de reclamații din cadrul biroului responsabilului pentru drepturile fundamentale al Frontex, o perspectivă de gen, precum și să abordeze încălcările drepturilor omului comise de Frontex, de statele membre sau de responsabilii din țările terțe în cadrul cooperării lor cu Frontex, astfel cum a solicitat recent PE în rezoluția sa din 2 decembrie 2015 privind Raportul special al Ombudsmanului European din cadrul anchetei din proprie inițiativă privind Frontex OI/5/2012/BEH-MHZ;

9.  solicită luarea unor măsuri specifice pentru a asigura integrarea completă a femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, înlăturând orice formă de exploatare, abuz, violență și trafic;

10.  subliniază că în toate politicile și măsurile UE privind migrația și azilul ar trebui să se ia în considerare dimensiunea de gen, atât la conceperea, cât și la implementarea și evaluarea lor;

Dimensiunea de gen în determinarea statutului de refugiat

11.  solicită adoptarea unui nou set de orientări cuprinzătoare la nivelul UE privind dimensiunea de gen, ca parte a unor reforme mai ample ale politicii în domeniul migrației și azilului, care să țină seama în totalitate de dimensiunile sociale, culturale și politice ale persecuțiilor și să includă măsuri de primire și de integrare;

12.  subliniază că, chiar și în țările considerate sigure, femeile pot fi persecutate pe motive de gen, iar persoanele LGBTI pot suferi abuzuri, ceea ce înseamnă că cererile lor de protecție sunt legitime; invită toate statele membre să adopte proceduri de azil și să depună eforturi pentru a dezvolta programe de formare care să țină seama de nevoile femeilor cu multiple identități marginalizate, inclusiv ale femeilor LGBTI; invită insistent toate statele membre să combată stereotipurile dăunătoare referitoare la comportamentul și caracteristicile femeilor LGBTI și să aplice pe deplin Carta drepturilor fundamentale a UE în privința cererile lor de azil; subliniază necesitatea existenței unor centre de primire care să țină cont de persoanele LGBTI pe teritoriul tuturor statelor membre; subliniază că violența împotriva persoanelor LGBTI este des întâlnită în centrele de primire;

13.  subliniază faptul că formele de violență și discriminare de gen, printre care violul și violența sexuală, MGF, căsătoriile forțate, violența domestică, așa-zisele crime de onoare și discriminările de gen autorizate de stat reprezintă acte de persecuție și ar trebui să constituie motive valide pentru a solicita azil în UE, ceea ce ar trebui să se reflecte în noile orientări privind egalitatea de gen;

14.  invită Comisia să colecteze statistici cuprinzătoare în domeniul migrației și protecției internaționale, pentru a adăuga mai multe categorii de date defalcate pe gen, în special în ceea ce privește etapele procesului de azil după luarea unei decizii inițiale;

15.  invită insistent Comisia să elaboreze o serie de orientări interpretative cu privire la MGF, în care să se țină seama pe deplin de Orientările ICNUR privind persecuția de gen și de Nota de orientare privind MGF și în care să fie definite clar obligațiile statelor membre, acordând o atenție specială identificării și comunicării cu solicitanții de azil vulnerabili; subliniază că victimele MGF pot avea dificultăți de a-și exprima trauma; statele membre vor trebui să adopte mijloace diferite pentru a se asigura că toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv MGF, pot fi recunoscute ca o formă de persecuție și că victimele lor beneficiază astfel de protecția oferită de Convenția privind statutul refugiaților din 1951, respectând prevederile articolului 60 din Convenția de la Istanbul;

16.  solicită statelor membre ale UE să se asigure că procedurile de azil la frontiere respectă Orientările ICNUR privind protecția internațională, în special în ceea ce privește persecuția pe motive de gen și cu Orientările ICNUR privind cereri de acordare a statutului de refugiat pe baza orientării sexuale și/sau a identității de gen, care stabilesc în mod clar obligațiile statelor membre;

17.  solicită Comisiei, având în vedere această situație, să reanalizeze creșterea finanțării și extinderea programelor Daphne și Odysseus și să verifice dacă aceste programe pot fi adaptate la contextul actual, pentru a proteja femeile refugiate;

18.  ia act de propunerea Comisiei de a stabili o listă comună, la nivelul UE, a țărilor de origine sigure; solicită să se ia toate măsurile necesare pentru ca această abordare să respecte principiul nereturnării și ca drepturile femeilor, copiilor și ale altor grupuri vulnerabile să nu fie subminate; solicită aplicarea diferențierii de gen; consideră că nicio listă a țărilor de origine sigure nu ar trebui să conducă la un tratament procedural mai puțin favorabil pentru femeile ale căror cereri de azil sunt întemeiate pe teama sau pe experiența violenței de gen; subliniază necesitatea evitării deciziilor grăbite, care nu țin seama în mod corespunzător de pericolele, inclusiv de amenințările cu moartea, cu care se confruntă femeile victime ale violenței de gen în cazul în care cererile lor sunt respinse și sunt obligate să se întoarcă în țara de proveniență;

19.  solicită o abordare mai obiectivă și mai sensibilă la dimensiunea de gen a evaluării credibilității în toate statele membre, precum și o îmbunătățire a formării în domeniul evaluării credibilității destinate factorilor de decizie, care să încorporeze și dimensiunea de gen; subliniază faptul că evaluarea credibilității nu poate fi niciodată în totalitate exactă și nu ar trebui utilizată ca bază exclusivă pentru o decizie negativă privind azilul; recomandă ca, atunci când sunt evaluate cererile de azil depuse de femei, să fie luate în considerare profilurile culturale, sociale și psihologice, inclusiv contextul cultural, educația, traumele, teama, rușinea și/sau inegalitățile culturale între bărbați și femei;

20.  invită statele membre să-și justifice deciziile de azil pozitive, pentru a pune la dispoziție date utile despre importanța acordată violenței de gen și pentru a asigura transparența în privința motivelor care au stat la baza aprobării cererilor de azil în temeiul Convenției;

21.  solicită statelor membre să ofere femeilor informații cu privire la procedurile de azil, la drepturile lor și la serviciile specifice pentru femeile care solicită azil; subliniază că dreptul femeilor de a depune o cerere de azil în mod independent de soții lor este esențial pentru autonomizarea femeilor și pentru aplicarea principiului nereturnării; invită insistent statele membre să informeze femeile cu privire la dreptul lor de a depune o cerere independentă de azil, permițându-le astfel să poată solicita și menține statutul de refugiate sau de solicitante de azil indiferent de situația celorlalți membri ai familiilor lor;

22.  solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin atât Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, cât și Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;

23.  consideră că trebuie să se intervină prompt în termeni de asistență umanitară de fiecare dată când există suspiciuni de violență de gen, având în vedere gradul ridicat de expunere a grupurilor vulnerabile, precum femeile și copiii, la forme de violență fizică și morală de-a lungul traseelor migratorii ilegale, în care li se refuză orice fel de drept;

24.  subliniază că femeile și fetele sunt în mod deosebit vulnerabile la exploatarea de către contrabandiști; solicită, prin urmare, statelor membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară, inclusiv cu Europol, Frontex, Eurojust și Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), pentru a combate în mod eficace contrabanda și traficul de migranți;

25.  subliniază importanța capitală a oferirii unor servicii de îngrijire a copiilor și persoanelor dependente în timpul procedurilor de verificare și al interviurilor pentru azil, pentru a oferi posibilități echitabile de a solicita azil;

Nevoile femeilor în cadrul procedurilor de azil

26.  invită insistent statele membre să informeze corespunzător femeile care solicită azil cu privire la drepturile lor și, în special, cu privire la dreptul de a cere ca persoanele care efectuează interviurile și interpretarea să fie femei, precum și de a avea interviuri individuale, fără prezența vreunui terț; solicită insistent statelor membre să asigure o instruire cuprinzătoare obligatorie a persoanelor care efectuează interviurile și interpretarea, în domeniul violenței sexuale, al traumelor și al memoriei; solicită insistent statelor membre să se asigure că aceste drepturi sunt respectate; îndeamnă statele membre să se conformeze dispozițiilor articolului 15 alineatul (3) din Directiva privind procedurile de azil;

27.  constată cu îngrijorare că o mare parte a personalului care se ocupă de cererile de azil în UE nu dispune de cunoștințe suficiente cu privire la MGF; invită statele membre să acționeze la nivel național împreună cu autoritățile lor din domeniul azilului, în vederea stabilirii unor proceduri mai bune pentru a susține și asista femeile și fetele care au suferit sau care se află în pericol de a suferi MGF;

28.  îndeamnă statele membre să ofere informații actualizate despre procesul de azil, drepturile și prerogativele specifice femeilor care solicită azil;

29.  îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze accesul deplin la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv accesul la avortul în condiții de siguranță, și să aloce urgent resurse suplimentare pentru serviciile medicale;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să garanteze protecția și asistența femeilor în cursul șederii lor în taberele de refugiați, în timpul controalelor la frontieră și, desigur, după intrarea lor în UE

31.  îndeamnă toate statele membre să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și să aplice articolului 59 din aceasta, care prevede clar că părțile trebuie să adopte măsurile necesare pentru a suspenda procedurile de expulzare și/sau să acorde un permis de ședere autonom în cazul dizolvării căsătoriilor femeilor migrante al căror statut de rezident depinde de soții lor;

32.  solicită ca solicitantelor de azil și migrantelor să li se acorde un statut juridic independent față de cel al soților lor, pentru a se evita exploatarea, a le reduce vulnerabilitatea și a se ajunge la un grad mai mare de egalitate;

33.  subliniază că migrantele fără acte, femei sau fete, ar trebui să aibă un acces deplin la drepturile lor fundamentale de bază și că ar trebui create căi de migrație legală;

34.  subliniază necesitatea unor proceduri de reîntregire a familiei pentru a acorda drepturi individuale femeilor și fetelor care se alătură familiilor lor în UE, astfel încât acestea să nu depindă forțat de o relație posibil abuzivă cu bărbatul din familie pentru a avea acces la sănătate, la educație sau la un loc de muncă;

35.  condamnă ferm utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor ca armă de război; consideră că ar trebui acordată o atenție specială femeilor și fetelor migrante care au suferit abuzuri în conflicte, asigurându-le accesul la asistență medicală și psihologică;

36.  salută înființarea de către EASO a unui nou modul de formare privind genul, identitatea de gen și orientarea sexuală; solicită integrarea deplină a aspectelor de gen și a bugetării de gen în cadrul activității EASO, prin intermediul unor centre responsabile cu egalitatea de gen și printr-o legătură oficială cu Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG); solicită ca informațiile privind țara de origine să includă situația juridică și de facto a femeilor, inclusiv informații referitoare la persecutarea sau amenințarea acestora de către actori nestatali­;

37.  încurajează statele membre să utilizeze la maximum Regulamentul Dublin pentru a se asigura că familiile se pot reuni și că cererile lor de azil sunt prelucrate de aceleași autorități;

Primirea și detenția

38.  solicită ca orice plasare în detenție a copiilor să înceteze în UE și ca părinții să poată trăi cu copiii lor în centre speciale corespunzătoare, în așteptarea deciziei privind cererea lor de azil;

39.  subliniază faptul că detenția solicitanților de azil ar trebui evitată, aceasta putând fi aplicată numai dacă urmărește un scop legitim și dacă a fost considerată necesară și proporțională în fiecare caz în parte; detenția nu poate fi însă niciodată justificată în cazul persoanelor sub 18 ani; consideră că respectarea dreptului de a solicita azil presupune crearea unor servicii de primire deschise și umane pentru solicitanții de azil, care să practice un tratament sigur, demn și compatibil cu drepturile omului; subliniază necesitatea de a elabora măsuri alternative la detenție, inclusiv abordări axate pe angajament, care să răspundă nevoilor grupurilor vulnerabile;

40.  subliniază că multe dintre femeile care solicită azil sau sunt refugiate au suferit violențe extreme, iar detenția le poate agrava trauma; subliniază că detenția solicitanților de azil din simple considerente administrative încalcă dreptul la libertate consacrat la articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a UE; solicită încetarea imediată, în toate statele membre, a detenției copiilor, femeilor însărcinate sau care alăptează și a victimelor violurilor, violențelor sexuale și traficului, precum și oferirea unei asistențe psihologice adecvate;

41.  invită insistent toate statele membre să reducă limitele maxime ale perioadei de detenție anterioare îndepărtării sub limita prevăzută în Directiva privind returnarea; consideră că detenția prelungită prejudiciază în mod disproporționat grupurile vulnerabile;

42.  cere insistent ca solicitantele de azil aflate în detenție care au suferit abuzuri sexuale să beneficieze de informare și consiliere medicală adecvată, inclusiv în caz de sarcină, și să li se acorde asistența medicală fizică și mentală, sprijinul și asistența juridică necesare; solicită ca Comisia și statele membre să ia măsuri imediate pentru a oferi condiții de primire, de tranzit și de detenție sigure, umane și adecvate, oferind cazare și instalații sanitare separate pentru femei și familii; subliniază că punerea la dispoziție de articole sanitare pentru toate femeile și fetele ar trebui să fie o practică standard în cadrul programelor de asistență;

43.  subliniază faptul că participarea directă și indirectă a refugiatelor la distribuția alimentelor și a articolelor nealimentare va garanta distribuirea și controlarea directă a acestora de către femeile adulte din cadrul familiilor, asigurându-se astfel echitatea;

44.  invită Comisia și statele membre să doteze centrele de primire a refugiaților și solicitanților de azi cu spații adecvate, care să le dea posibilitatea de a fi alături și de a se ocupa de copiii lor;

45.  solicită statelor membre să aplice sau să consolideze mecanisme de monitorizare a centrelor de primire suprapopulate din UE, în care nu există standardele necesare pentru combaterea violenței de gen, pentru a evita ca hărțuirea femeilor și copiilor să continue și în țara de sosire;

46.  subliniază faptul că, în cadrul procedurilor de primire, ar trebui să se acorde prioritate nevoilor persoanelor vulnerabile, precum femeile care sunt victime ale violenței și fetele, în special fetele neînsoțite;

47.  evidențiază importanța dotării structurilor de primire cu o asistență juridică adecvată pentru femei, pentru a le oferi un sprijin util în ceea ce privește informarea și căutarea membrilor familiilor lor;

48.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a împiedica căsătoriile forțate la care sunt constrânse femeile și fetele după ce obțin statutul de refugiate de către bărbați care speră să obțină un acces sigur la care altfel nu ar avea dreptul;

49.  subliniază necesitatea stringentă a unor anchete independente privind toate acuzațiile, inclusiv cele de abuz sexual și de violență de gen, în centrele de detenție a imigranților și la frontiere, precum și a permiterii accesului jurnaliștilor și al organizațiilor adecvate ale societății civile;

50.  consideră că, atunci când solicitantele de azil sunt plasate în detenție, dotările și materialele trebuie să respecte nevoile specifice de igienă ale femeilor, că ar trebui promovată utilizarea de agenți de pază și gardieni femei și că întreg personalul care se ocupă de deținute ar trebui să fie instruit cu privire la nevoile specifice de gen și la drepturile omului în cazul femeilor;

51.  consideră că solicitantele de azil aflate în detenție care raportează cazuri de abuz trebuie să primească imediat protecție, sprijin și consiliere, iar cererile lor trebuie analizate de către autorități competente și independente, respectând întru totul principiul confidențialității, inclusiv în cazul în care femeile sunt deținute împreună cu soții, partenerii sau alte rude ale lor. consideră că măsurile de protecție ar trebui să țină seama în special de riscurile unor represalii;

52.  invită Comisia, statele membre, precum și autoritățile locale să colaboreze cu societatea civilă și cu organizațiile pentru drepturile omului în vederea ameliorării situației refugiaților care trăiesc în condiții precare, în special a femeilor și a fetelor vulnerabile;

Incluziunea și integrarea socială

53.  invită statele membre să elaboreze și să aplice măsuri speciale pentru a facilita participarea pe piața muncii a femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, inclusiv cursuri de limbă, programe de alfabetizare, educație permanentă și formare; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să garanteze dreptul fetelor refugiate de a avea acces la învățământul obligatoriu; subliniază importanța educației informale și non-formale și a schimburilor culturale pentru integrarea și autonomizarea tinerelor femei și a fetelor; subliniază importanța lărgirii accesului la învățământul superior pentru femeile refugiate; solicită proceduri solide și transparente pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate;

54.  invită Comisia și statele membre să pună la dispoziție fonduri și alte resurse pentru societatea civilă și organizațiile pentru drepturile omului care oferă asistență, promovează incluziunea și monitorizează situația refugiaților și a solicitanților de azil în UE, în special în ceea ce privește abordarea problemei barierelor și a vulnerabilităților cu care se confruntă femeile și fetele;

55.  invită statele membre și Comisia să se asigure că refugiatele care aveau un rol de lider și care erau persecutate în țările lor de origine pot să își exercite în UE, în condiții de siguranță, activitățile politice și sociale în beneficiul drepturilor femeilor și al egalității de gen;

56.  subliniază importanța capitală a unor servicii accesibile și de calitate de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente pentru capacitarea economică și socială a femeilor refugiate;

57.  încurajează statele membre să utilizeze fondurile structurale și de investiții, pe lângă Fondul pentru azil, migrație și integrare, pentru a promova integrarea refugiaților pe piața muncii, acordând o atenție specială îngrijirii copiilor;

58.  solicită proceduri de reîntregire a familiei mai rapide și mai eficiente și colectarea de date defalcate pe gen despre deciziile legate de reîntregirea familiei; subliniază importanța accesului la asistență juridică în cazurile de reîntregire a familiei;

59.  consideră că recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil pozitive ar oferi mai multe oportunități de angajare, integrare și reîntregire a familiei;

60.  subliniază că țările gazdă ar trebui să garanteze un acces deplin la dreptul la o educație publică și gratuită de calitate, la servicii medicale, în special la sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, la locuri de muncă și locuințe corespunzătoare nevoilor și capacităților femeilor și fetelor migrante și refugiate; subliniază că politicile de protecție socială sunt esențiale pentru integrare;

61.  solicită programe complete, care să dispună de suficiente resurse, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor nesatisfăcute în privința sănătății ale refugiatelor, pe termen scurt și lung, inclusiv consiliere psihosocială și traumatologică;

62.  subliniază rolul pozitiv important pe care îl pot juca întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, cum ar fi societățile mutuale și cooperativele în capacitarea din punct de vedere economic a refugiatelor și în integrarea acestora pe piețele muncii, precum și în sferele sociale și culturale;

63.  încurajează schimbul de cele mai bune practici între statele membre cu privire la implicarea organizațiilor comunitare de bază și a participării directe a refugiaților la exprimarea opiniilor femeilor refugiate și solicitante de azil în fața responsabililor politici;

64.  consideră că instituțiile regionale și locale îndeplinesc un rol fundamental în integrarea femeilor refugiate și solicitante de azil, în special în ceea ce privește integrarea acestora pe piața muncii; încurajează, de asemenea, aceste entități să favorizeze dialogul și consultarea între femeile refugiate și cele localnice;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și ICNUR.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0422.

Notă juridică