Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2038(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0223/2016

Texte depuse :

A8-0223/2016

Dezbateri :

PV 05/07/2016 - 10
CRE 05/07/2016 - 10

Voturi :

PV 06/07/2016 - 6.10
CRE 06/07/2016 - 6.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0310

Texte adoptate
PDF 646kWORD 383k
Miercuri, 6 iulie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (TAXE 2)
P8_TA(2016)0310A8-0223/2016
Rezoluţie
 Anexă
 Anexă
 Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (2016/2038(INI))

Parlamentului European,

–  având în vedere articolele 4 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 107, 108, 113, 115 și 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia sa din 2 decembrie 2015 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru deciziile fiscale (TAXE 2) și alte măsuri similare sau cu efecte similare(1),

–  având în vedere dezvăluirile Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) privind deciziile fiscale și alte practici dăunătoare care au loc în Luxemburg, care au devenit cunoscute sub numele de „LuxLeaks”,

–  având în vedere dezvăluirile Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) privind utilizarea companiilor offshore, care au devenit cunoscute sub numele de „Panama Papers”, și în special documentele publicate la 9 mai 2016,

–  având în vedere rezultatele diferitelor reuniuni la nivel înalt ale G7, G8 și G20 pe probleme fiscale internaționale, în special reuniunea la nivel înalt din Ise-Shima din 26 și 27 mai 2016 și rezultatul întâlnirii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din țările din grupul G20, care a avut loc la 14 și 15 aprilie 2016 la Washington,

–  având în vedere Rezoluția referitoare la Agenda de acțiune de la Addis Abeba, adoptată la 27 iulie 2015 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere raportul Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 30 noiembrie 2015 intitulat „Principiile G20/OCDE privind guvernanța corporativă”;

–  având în vedere concluziile ECOFIN din 8 martie 2016 privind schimbul de informații fiscale referitoare la activitățile întreprinderilor multinaționale și codul de conduită în ceea ce privește impozitarea întreprinderilor, din 8 decembrie 2015 privind impozitarea întreprinderilor, erodarea bazei fiscale și transferul de profituri, din 9 decembrie 2014 privind impozitarea întreprinderilor și din 1 decembrie 1997 privind politica fiscală, precum și nota discuției informale a ECOFIN privind „Panama Papers” din 22 aprilie 2016,

–  având în vedere Directiva Consiliului din 8 decembrie 2015(2) de modificare a Directivei privind cooperarea administrativă(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE(4),

–  având în vedere Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare(5),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului(6),

–  având în vedere documentul elaborat de grupul mixt de urmărire al Comisiei, astfel cum a fost adoptat la 16 martie 2016, privind recomandările din rezoluțiile Parlamentului privind transparența, coordonarea și convergența politicilor fiscale din Uniune aplicabile întreprinderilor, precum și privind deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,

–  având în vedere propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește comunicarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit (COM(2016)0198) (propunerea privind raportarea pentru fiecare țară în parte),

–  având în vedere propunerea Comisiei referitoare la pachetul privind combaterea evaziunii fiscale, care conține o scurtă comunicare(7), o propunere de Directivă a Consiliului privind combaterea evaziunii fiscale(8), o propunere de Directivă a Consiliului de revizuire a Directivei privind cooperarea administrativă(9), o recomandare privind tratatele fiscale(10) și un studiu privind planificarea fiscală agresivă(11),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2011 de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121), precum și poziția Parlamentului din 19 aprilie 2012 referitoare la respectiva propunere(12),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre din 1 decembrie 1997 referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor(13) și rapoartele periodice adresate Consiliului de Grupul de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor),

–  având în vedere Acordul privind transparența fiscală inițiat de UE și Principatul Monaco la 22 februarie 2016,

–  având în vedere acordul semnat între UE și Principatul Andorra la 12 februarie 2016,

–  având în vedere Acordul privind impozitarea veniturilor din economii semnat între UE și Republica San Marino la 8 decembrie 2015,

–  având în vedere Acordul privind schimbul automat de informații privind conturile financiare semnat între UE și Principatul Liechtenstein la 28 octombrie 2015,

–  având în vedere Acordul privind impozitarea în vederea îmbunătățirii respectării obligațiilor fiscale, semnat între UE și Confederația Elvețiană la 27 mai 2015,

–  având în vedere acordul actualizat între Jersey și Regatul Unit din 30 noiembrie 2015 și așa-numitul „Schimb de opinii privind interpretarea punctului 2 din acordul Jersey-Regatul Unit privind dubla impozitare”,

–  având în vedere Acordul privind dubla impozitare semnat între Guernsey și Regatul Unit, astfel cum a fost modificat prin Acordul din 2009, semnat la 20 ianuarie 2009 și intrat în vigoare la 27 noiembrie 2009, referitor la schimbul de informații,

–  având în vedere poziția legislativă adoptată de Parlament la 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(17),

–  având în vedere diversele audieri parlamentare și rapoartele ulterioare privind evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală care au avut loc în parlamentele naționale, în special în Camera Comunelor a Regatului Unit, în Senatul SUA, în Senatul Australiei și în Adunarea Națională și în Senatul Franței,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2014)7 din 30 aprilie 2014 privind protecția avertizorilor de integritate,

–  având în vedere procesul lui Antoine Deltour, Raphaël Halet și Édouard Perrin, puși sub acuzare pentru rolul pe care l-au jucat în publicarea așa-numitelor documente „LuxLeaks”, care s-a desfășurat în Luxemburg,

–  având în vedere deciziile Comisiei privind ajutorul de stat în ceea ce privește Fiat(18), Starbucks(19) și hotărârile autorităților belgiene privind profitul excedentar(20) și deciziile de inițiere a investigațiilor privind ajutorul de stat în ceea ce privește McDonald’s, Apple și Amazon,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (TAXE 2) (A8-0223/2016),

Considerații generale, fapte și cifre

A.  întrucât dezvăluirile „Panama Papers” și „LuxLeaks”, astfel cum au fost făcute publice de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), au arătat că este urgentă nevoie ca UE și statele sale membre să combată evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, precum și planificarea fiscală agresivă și să acționeze în sensul creșterii cooperării și transparenței pentru restabilirea justiției fiscale, asigurând corectitudinea sistemelor noastre fiscale și garantând achitarea impozitelor de către societăți acolo unde se creează valoarea, nu doar în rândul statelor membre, ci și la nivel global;

B.  întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, evaziunea și frauda fiscală se ridică la o mie de miliarde de euro(21) pe an, în timp ce OCDE estimează(22) că veniturile pierdute la nivel global sunt între 4 % și 10 % din totalul veniturilor din impozitul pe profit al întreprinderilor, reprezentând între 75 și 180 de miliarde de euro anual, la nivelurile din 2014; întrucât aceste estimări sunt suficient de prudente; întrucât efectele negative ale unor astfel de practici asupra bugetelor statelor membre și asupra cetățenilor sunt evidente și ar putea submina încrederea în democrație; întrucât frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă erodează baza de impunere a statelor membre și, astfel, conduc la pierderea de venituri fiscale, slăbesc economiile și capacitatea guvernelor de a asigura servicii publice, investiții și securitate socială;

C.  întrucât, într-un cadru bugetar de control reciproc, este inacceptabil ca resursele ce ar trebui să fie generate de impozitele datorate într-un stat membru să fie generate efectiv într-un alt stat membru, printr-o planificare fiscală incorectă și agresivă;

D.  întrucât țările în curs de dezvoltare sunt afectate în mod disproporționat de evitarea obligațiilor fiscale de către societăți, acest fenomen fiind responsabil pentru pierderi de venituri fiscale estimate la 100 de miliarde de dolari(23) anual, aceste țări fiind private de resurse esențiale pentru a finanța servicii de bază, ceea ce dăunează politicilor de cooperare pentru dezvoltare ale UE;

E.  întrucât dezvăluirile „Panama Papers” ne-au reamintit că problema evitării obligațiilor fiscale nu se limitează la societățile multinaționale, fiind strâns legată de activitățile infracționale, și că fondurile offshore sunt estimate la aproximativ 10 mii de miliarde USD;

F.  întrucât liderii grupului G20 au luat măsuri în aprilie 2009, solicitând în mod special jurisdicțiilor offshore să semneze cel puțin 12 de tratate de schimb de informații, cu scopul de a pune capăt epocii secretului bancar; întrucât economiștii au pus sub semnul întrebării eficacitatea acestor măsuri, explicând faptul că tratatele au condus la relocarea depozitelor bancare între paradisurile fiscale, dar nu au asigurat o repatriere semnificativă a fondurilor(24); întrucât nu există dovezi care să arate că investițiile de portofoliu în jurisdicțiile offshore erau în declin, cel puțin până în 2014, în pofida recentelor eforturi internaționale de creștere a transparenței financiare; întrucât este prea devreme să se stabilească dacă adoptarea schimbului automat de informații fiscale (standarde comune de raportare) va aduce modificări acestei tendințe;

G.  întrucât, potrivit informațiilor furnizate de Banca Reglementelor Internaționale, depozitele transfrontaliere în centre offshore între 2008 și 2015 au crescut, în medie, cu 2,81 % anual, însă au crescut numai cu 1,24 % în restul lumii(25); întrucât cele mai importante centre financiare offshore din punctul de vedere al depozitelor străine sunt Insulele Cayman (663 de miliarde USD), Luxemburg (360 de miliarde USD), Elveția (137 de miliarde USD), Hong Kong (125 de miliarde USD), Singapore (95 de miliarde USD), Bermuda (77 de miliarde USD), Panama (67 de miliarde USD), Jersey (58 de miliarde USD) și Bahamas (55 de miliarde USD); întrucât depozitele transfrontaliere în paradisuri fiscale europene, precum Andorra, Gibraltar, Liechtenstein și Elveția, au scăzut sau au stagnat în ultimii ani, ceea ce sugerează deplasarea activităților offshore către alte jurisdicții și restructurarea industriei offshore, ca urmare a creșterii numărului de acorduri bilaterale de informare fiscală;

H.  întrucât fluxurile investiționale către centre financiare offshore sunt estimate la 72 de miliarde USD în 2015(26) și au crescut în ultimii ani ca urmare a creșterii fluxurilor de la societăți multinaționale situate în economii în curs de dezvoltare și în tranziție, uneori sub forma fluxurilor circulare de investiții; întrucât fluxurile de investiții către entitățile cu scop special reprezintă majoritatea fluxurilor de investiții offshore; întrucât Luxemburg era principalul beneficiar al fluxurilor de investiții aferente entităților cu scop special în 2015, în timp ce intrările aferente entităților cu scop special în Țările de Jos au fost și ele deosebit de ridicate în același an; întrucât persistența fluxurilor financiare direcționate prin mecanisme financiare offshore evidențiază necesitatea unei mai mari coerențe între politicile fiscale și de investiții la nivel global și european;

I.  întrucât OCDE a primit un nou mandat, în aprilie 2016, să creeze o listă neagră a jurisdicțiilor necooperante; întrucât Comisia este în procesul de a defini criterii pentru identificarea paradisurilor fiscale, iar aceasta a recunoscut că este important nu numai să se analizeze criteriile de transparență și de cooperare, ci și să se aibă în vedere regimurile fiscale nocive;

J.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt principala sursă de creare de locuri de muncă din Europa, aproximativ 85 % din toate locurile noi de muncă din UE(27) din ultimii cinci ani fiind create în cadrul acestora; întrucât studiile(28) au demonstrat că o societate cu activitate transfrontalieră plătește, în medie, cu 30% mai puține impozite decât o societate cu activitate într-o singură țară; întrucât acest lucru denaturează grav concurența, conduce la pierderea de locuri de muncă și echitate în Uniune și îngreunează creșterea sustenabilă;

K.  întrucât Comisia definește planificarea fiscală agresivă drept a profita de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal, sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale, în scopul reducerii obligațiilor fiscale; întrucât Comisia recunoaște că planificarea fiscală agresivă poate îmbrăca o gamă variată de forme, ceea ce conduce la neaplicarea legislației fiscale astfel cum a fost ea gândită de legiuitori; întrucât principalele forme de planificare fiscală agresivă includ transferul datoriilor, localizarea activelor necorporale și a proprietății intelectuale, prețuri de transfer strategic, asimetrii hibride și structuri de creditare offshore; întrucât societățile audiate de Comisia sa specială au reiterat în special faptul că ele plătesc multe impozite și că respectă legea; întrucât doar un număr redus de societăți au recunoscut public că evitarea obligațiilor fiscale la nivelul societăților este o prioritate ce trebuie soluționată;

L.  întrucât aproape o treime din investițiile transfrontaliere ale întreprinderilor sunt canalizate prin aranjamente financiare de tip offshore; întrucât Comisia constată că pentru 72 % din profiturile transferate în Uniunea Europeană sunt folosite prețurile de transfer și localizarea eficientă din punct de vedere fiscal a proprietății intelectuale, iar restul schemelor de transfer de profituri implică transferul datoriilor(29);

M.  întrucât tratatele fiscale bilaterale alocă drepturile de impozitare între țările de origine și cele de reședință; întrucât țărilor de origine li se alocă frecvent dreptul la venituri ale întreprinderilor active din punct de vedere fiscal, cu condiția existenței unui sediu permanent în țările de origine, iar țările de reședință obțin drepturi de impozitare asupra veniturilor pasive, precum dividendele, redevențele și dobânzile; întrucât o astfel de divizare a drepturilor fiscale este esențială pentru a înțelege schemele de planificare fiscală agresivă;

N.  întrucât practicile contabile constau în prezentarea situației financiare a corporației prin corelarea veniturilor și a cheltuielilor și a câștigurilor și a pierderilor cu perioada calendaristică în care se înregistrează, nu cu perioada în care apar efectiv fluxurile de trezorerie; întrucât, dacă veniturile impozabile trec dintr-o jurisdicție în alta, iar ambele le tratează în mod diferit, apare ocazia de a exploata asimetriile; întrucât, deși plățile de redevențe pot fi justificate în scopuri profesionale, fără o coordonare fiscală favorabilă, și întrucât acestea pot beneficia de tratament fiscal favorabil într-o țară, ceea ce conduce la erodarea bazei de impunere în alte țări;

O.  întrucât 60 % din totalul comerțului mondial se desfășoară în interiorul corporațiilor și, prin urmare, este supus metodologiilor privind prețurile de transfer; întrucât 70 % din totalul transferului de profituri se efectuează prin prețuri de transfer;

P.  întrucât convergența politicilor fiscale ar trebui să fie însoțită de controale mai riguroase și de investigații mai ample ale practicilor fiscale nocive; întrucât Comisia a inițiat noi investigații oficiale privind tratamentul fiscal aplicat societăților multinaționale; întrucât evaluarea măsurilor de politică fiscală din punctul de vedere al ajutorului de stat reprezintă o abordare ce a început să capete importanță; întrucât sunt necesare reflecții și măsuri suplimentare pentru o mai bună înțelegere și abordare a corelării dintre impozitare și concurență; întrucât Comisia dispune de opțiunea de a investiga într-o manieră neselectivă și obiectivă toate cazurile bănuite a fi ajutor de stat ilegal prin intermediul tratamentelor fiscale preferențiale; întrucât o serie de investigații ale Comisiei privind ajutorul de stat erau încă în desfășurare la momentul adoptării raportului A8-0223/2016; întrucât o serie de state membre au inițiat proceduri de recuperare împotriva anumitor societăți multinaționale; întrucât doar câteva state membre au efectuat o analiză a efectelor în cascadă ale politicilor lor fiscale interne, pentru a evalua impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare;

Q.  întrucât cel mai bun instrument de combatere a planificării fiscale agresive constă într-o legislație bine gândită, implementată într-un mod corespunzător și coordonat;

Rolul jurisdicțiilor fiscale specifice

R.  întrucât Parlamentul a avut întâlniri cu reprezentanți ai guvernelor din Andorra, Liechtenstein, Monaco, Guernsey și Jersey; întrucât Insulele Cayman s-au prezentat doar la o întâlnire a coordonatorilor, nu la o audiere oficială a Comisiei speciale; întrucât Insula Man a refuzat să se prezinte înaintea Comisiei speciale, dar a trimis în schimb o contribuție scrisă;

S.  întrucât unele jurisdicții fiscale specifice contribuie în mod activ la conceperea de politici fiscale agresive în numele întreprinderilor multinaționale care, astfel, evită impozitarea; întrucât, în unele jurisdicții, rata impozitului pe profit este aproape zero sau chiar egală cu 0 %; întrucât complexitatea diferitelor sisteme fiscale conduce la o lipsă de transparență nocivă la nivel global;

T.  întrucât toate aceste jurisdicții s-au angajat să implementeze schimbul automat de informații până în 2017, respectiv până în 2018 pentru Andorra și Monaco; întrucât este important să se monitorizeze dacă sunt deja introduse schimbări legislative eficace, pentru a asigura schimbul efectiv automat de informații începând cu 2017;

U.  întrucât lacunele din legislație, schimburile ineficiente de informați și, în general, nerespectarea cerințelor de control, lipsa de informații privind beneficiarii finali și menținerea secretului bancar și a celui comercial, în ciuda abrogării treptate a secretului bancar, sunt obstacole în calea stopării evaziunii și fraudei fiscale; întrucât opacitatea acestor practici este folosită de unii agenți fiscali din sectorul financiar pentru practici fiscale agresive; întrucât inițiativele de schimb automat de informații între țări, care să depășească cadrul convențiilor fiscale bilaterale preexistente, au fost introduse doar recent; întrucât, fără o punere în aplicare eficace, punctele slabe ale sistemelor vor încuraja evaziunea și frauda fiscală;

V.  întrucât unele jurisdicții fiscale din interiorul și din afara UE nu sunt dispuse să își reformeze sistemele fiscale, în pofida inițiativelor globale actuale și deși unele dintre ele sunt implicate în activitatea OCDE;

W.  întrucât audierile organizate cu Andorra, Guernsey, Jersey, Liechtenstein și Monaco (vezi anexa 1) au arătat că condițiile pentru înregistrarea societăților offshore și informațiile ce trebuie furnizate în acest scop diferă de la o jurisdicție la alta; întrucât nu se știe ca autoritățile fiscale oficiale ale unora dintre aceste jurisdicții să dețină sau să colecteze informații complete privind beneficiarii finali ai fondurilor fiduciare, ai fundațiilor și ai societăților, sau aceste informații nu sunt făcute publice; întrucât Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino și Elveția au semnat acorduri privind schimbul de informații cu UE; întrucât Insulele Anglo-Normande au semnat acorduri cu Regatul Unit și și-au declarat disponibilitatea de a încheia acorduri similare și cu alte state membre;

X.  întrucât legislația existentă din unele jurisdicții nu asigură o bună guvernanță și nici respectarea standardelor internaționale în ceea ce privește beneficiarii finali, transparența și cooperarea;

Y.  întrucât unele dintre aceste jurisdicții sunt teritorii dependente sau asociate ale statelor membre și, prin urmare, chiar dacă au guvernare autonomă, se supun parțial legilor naționale și europene; întrucât, prin urmare, statele membre ar trebui să aibă în vedere adoptarea de măsuri legislative pentru a se asigura că teritoriile lor asociate și dependente respectă cele mai înalte standarde;

Z.  întrucât unele state membre au propriile liste de jurisdicții necooperante și/sau definiții materiale pentru „paradisurile fiscale” sau „jurisdicțiile fiscale privilegiate”; întrucât există mari diferențe între aceste liste în ceea ce privește definirea sau evaluarea jurisdicțiilor necooperante sau a paradisurilor fiscale; întrucât lista de jurisdicții necooperante a OCDE nu își atinge obiectivul; întrucât, în pachetul legislativ privind impozitarea din 17 iunie 2015, Comisia a publicat o listă a jurisdicțiilor fiscale necooperante, întocmită pornind de la o abordare de tip „numitor comun”, pe baza listelor existente la nivel național; întrucât nu există încă o definiție și o listă a jurisdicțiilor necooperante comună la nivelul UE, în pofida nevoii urgente de o astfel de listă; întrucât niciuna dintre aceste liste nu conține criterii clare, măsurabile și exhaustive privind gradul de confidențialitate din anumite jurisdicții;

Rolul instituțiilor financiare în planificarea fiscală agresivă a societăților multinaționale

AA.  întrucât unele instituții financiare și societăți de contabilitate sau de avocatură au acționat ca intermediari în constituirea unor structuri juridice complexe, care conduc la utilizarea de către întreprinderile multinaționale a unor scheme agresive de planificare fiscală, după cum se arată în „LuxLeaks” și în „Panama Papers”; întrucât lacunele juridice, asimetriile și lipsa de coordonare, de cooperare și de transparență între țări creează un mediu care facilitează evaziunea fiscală; întrucât instituțiile financiare sunt, totuși, instrumente auxiliare fundamentale și indispensabile în lupta împotriva fraudei fiscale, ca urmare a informațiilor privind conturile financiare și proprietarii acestora pe care le au la dispoziție și întrucât, prin urmare, este fundamental ca ele să coopereze pe deplin și în mod eficace la schimbul unor astfel de informații;

AB.  întrucât o serie de scandaluri fiscale în care au fost implicate băncile au fost date în vileag pe perioada acestei investigații; întrucât instituțiile financiare pot folosi o serie de scheme de planificare fiscală agresivă pentru a-și ajuta clienții să comită evaziune fiscală sau să evite plata obligațiilor lor fiscale; întrucât băncile pot acționa pe piață în numele clienților lor și se pot declara beneficiarul acestor tranzacții față de autoritățile fiscale, astfel încât clienții vor beneficia în mod corespunzător de avantaje fiscale acordate băncilor ca urmare a statutului lor de instituție bancară sau a reședinței lor; întrucât rolul băncilor (mai ales al celor cu operațiuni bancare de investiții) în conceperea și implementarea planificării fiscale agresive ar trebui să fie considerat unul dublu: în primul rând, prin furnizarea planificării fiscale agresive spre a fi folosită de clienți - utilizând frecvent produse financiare precum împrumuturile, instrumentele derivate, instrumentele repo sau orice instrumente de capital propriu; și, în al doilea rând, prin utilizarea de către ele însele a planificării fiscale agresive - prin propriile tranzacții financiare structurate proprietare și interbancare;

AC.  întrucât toate băncile ce s-au prezentat în fața Comisiei speciale au negat în mod oficial că le-ar fi recomandat clienților lor să comită evaziune fiscală sau să evite plata obligațiilor fiscale sub orice formă și au negat că au relații cu firme de contabilitate și de avocatură în acest scop;

AD.  întrucât unele instituții financiare importante au deschis un număr crescut de sucursale în jurisdicții fiscale speciale sau în jurisdicții cu rate reduse sau foarte reduse ale impozitului pe profit, pentru a evita impozitele în numele clienților persoane fizice sau juridice sau în scopuri proprii; întrucât o serie de instituții financiare și-au închis recent unele sucursale din aceste jurisdicții; întrucât mai multe instituții financiare au fost puse sub urmărire pentru fraudă fiscală sau spălare de bani în Statele Unite, ceea ce a condus la plata de amenzi substanțiale, însă în Uniunea Europeană au fost declanșate foarte puține proceduri de urmărire;

AE.  întrucât băncile își desfășoară activitatea pe o piață competitivă și sunt stimulate să promoveze scheme fiscale atractive, pentru a atrage noi clienți și a-i deservi pe cei existenți; întrucât angajații băncilor sunt supuși frecvent unei presiuni enorme de a valida contractele clienților care permit evaziunea și frauda fiscală, cu riscul de a fi concediați dacă nu fac acest lucru; întrucât există conflicte de interese și cazuri de „uși turnante” între angajații de prim nivel ai băncilor, ai firmelor de consultanță și reprezentanții administrațiilor fiscale; întrucât administrațiile fiscale nu au întotdeauna acces suficient la informații sau mijloacele adecvate pentru a investiga băncile și a detecta cazurile de evaziune fiscală;

AF.  întrucât este important să se recunoască faptul că nu toate tranzacțiile financiare structurate complexe (TFSC) au o motivație fiscală dominantă, iar produsele motivate în special de criterii fiscale reprezintă doar o mică parte din totalul afacerilor cu TFSC; întrucât sumele implicate în tranzacțiile de planificare fiscală agresivă pot fi, cu toate acestea, foarte mari, uneori cu tranzacții de mai multe miliarde de euro și avantaje fiscale de sute de milioane de euro(30); întrucât autoritățile fiscale sunt preocupate de lipsa de transparență a TFSC folosite în scopuri de planificare fiscală agresivă, în special atunci când componente separate ale acestor acorduri sunt executate în jurisdicții diferite;

AG.  întrucât instituțiile de credit din UE fac deja obiectul cerințelor privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte conform Directivei privind cerințele de capital (CRD IV; întrucât ar trebui remarcat faptul că au existat o serie de lacune la nivelul acestor raportări pentru fiecare țară în parte, iar aceste lacune ar trebui soluționate; întrucât niciuna dintre instituțiile financiare care s-au prezentat înaintea Comisiei speciale nu a formulat obiecții semnificative cu privire la cerințele de prezentare; întrucât unele dintre ele s-au declarat în mod clar în favoarea acestei cerințe și au afirmat că vor susține transformarea acesteia într-un standard comun;

AH.  întrucât raportarea publică pentru fiecare țară în parte referitoare la anumite documente ale instituțiilor financiare a indicat discrepanțe semnificative între profitul global obținut de acestea în jurisdicțiile de peste mări și activitatea, volumul impozitelor plătite și numărul de angajați din aceste jurisdicții; întrucât aceleași raportări au evidențiat un decalaj între teritoriile în care își desfășoară activitatea și au personal și cele din care obțin profituri;

AI.  întrucât băncile și societățile multinaționale care s-au prezentat în fața Comisiei speciale nu au răspuns complet la toate întrebările membrilor acesteia, iar unele dintre probleme ridicate au rămas, astfel, fără răspuns sau au fost răspunse doar parțial; întrucât unele dintre acestea au trimis contribuții scrise (vezi anexa 2) într-o fază ulterioară;

Regimurile fiscale favorabile pentru brevete, cunoștințe și C-D

AJ.  întrucât schemele asociate proprietății intelectuale, brevetelor și cercetării și dezvoltării (C-D) sunt folosite pe scară largă la nivelul Uniunii; întrucât acestea sunt folosite de către societățile multinaționale pentru a-și reduce artificial contribuția fiscală globală; întrucât acțiunea nr. 5 din Planul de acțiune OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor se referă la „abordarea modificată bazată pe conexiune”; întrucât rolul Grupului de lucru pentru codul de conduită este și acela de a analiza și a monitoriza într-o manieră eficace aceste practici în statele membre;

AK.  întrucât Grupul de lucru pentru codul de conduită a analizat regimurile fiscale favorabile pentru brevete, dar nu și-a încheiat analiza privind regimuri specifice; întrucât, între timp, acțiunea nr. 5 Planul de acțiune al OCDE se referă la „abordarea modificată bazată pe conexiune”, drept noul standard pentru acordarea stimulentelor pentru C-D; întrucât statele membre au convenit, în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită, să pună în aplicare abordarea modificată bazată pe conexiune în legislația lor națională începând cu anul 2015; întrucât acestea sunt de acord și ca schemele existente privind regimurile fiscale favorabile pentru brevete să fie eliminate treptat până în 2021; întrucât statele membre sunt cu mult în urmă în aplicarea abordării modificate bazate pe conexiune la nivel național;

AL.  întrucât o serie de studii ale Comisiei au arătat în mod clar că legătura dintre regimul fiscal favorabil pentru brevete și C-D este adesea arbitrară și/sau artificială; întrucât această inconsecvență poate conduce la ipoteza că aceste regimuri sunt create și utilizate, în majoritatea cazurilor, în scopul evitării respectării obligațiilor fiscale; întrucât stimulentele fiscale pentru veniturile generate de C-D, în special regimurile fiscale favorabile pentru brevete, conduc deseori la reducerea semnificativă a veniturilor fiscale pentru toate guvernele, inclusiv pentru cele care se implică într-o astfel de politică; întrucât ar trebui să se analizeze mai în detaliu modul în care stimulentele fiscale pot fi folosite în mod optim pentru a stimula C-D și inovarea atât de necesare în UE, evitând totodată crearea de practici fiscale dăunătoare; întrucât OCDE și Fondul Monetar Internațional (FMI) au confirmat în mai multe rânduri că nu consideră că regimurile fiscale favorabile pentru brevete reprezintă instrumentul adecvat pentru promovarea cercetării și a dezvoltării;

AM.  întrucât rolul central al regimurilor fiscale favorabile pentru brevete în schemele de practici fiscale nocive a fost observat inițial în cadrul misiunilor de informare ale fostei Comisii speciale a Parlamentului (TAXE 1) în Țările de Jos și în Regatul Unit, fiind confirmat ulterior prin misiunea în Cipru; întrucât în alte state membre există sisteme similare;

AN.  întrucât o problemă deosebit de presantă se datorează absenței clare a oricărei abordări armonizate între statele membre privind problema plăților la extern; întrucât, în acest cadru actual necoordonat, combinația dintre eliminarea impozitării la sursă în temeiul directivelor privind dobânzile și redevențele, respectiv privind societățile-mamă și sucursalele, pe de o parte, și absența impozitelor cu reținere la sursă asupra dividendelor, a licențelor și a redevențelor și asupra plăților de dobânzi la extern în unele state membre, pe de altă parte, a creat ambiguități cu ajutorul cărora profiturile pot părăsi efectiv orice stat membru în afara Uniunii, fără a fi impozitate nici măcar o dată;

Documentele Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, ale Grupului de lucru la înalt nivel privind impozitarea și ale Grupului de lucru pe probleme fiscale

AO.  întrucât mandatul Grupului de lucru pentru codul de conduită este definit în concluziile Consiliului ECOFIN din 1 decembrie 1997; întrucât documentele Grupului de lucru pentru codul de conduită constituie o sursă esențială de informații pentru activitatea Comisiei speciale (după cum s-a evidențiat deja în rezoluția Parlamentului din 25 noiembrie 2015);

AP.  întrucât abia la cinci luni de la începerea mandatului Comisiei speciale, deputaților în Parlamentul European le-au fost puse la dispoziție, cu ușile închise, în sediul Parlamentului, o serie de documente de sesiune și procese-verbale ale Grupului de lucru pentru codul de conduită; întrucât, deși au fost puse la dispoziție și documente suplimentare, unele documente și procese-verbale încă rămân confidențiale, inaccesibile sau lipsesc; întrucât, în cadrul unei reuniuni informale, Comisia a afirmat că a pus la dispoziția Comisiei speciale toate documentele întocmite de către Comisie și pe cele de care dispune și că, prin urmare, orice alte documente de ședință relevante provenind de la Comisie, dacă s-au aflat vreodată în posesia Comisiei, trebuie să se fi pierdut;

AQ.  întrucât statele membre au răspuns în mod nesatisfăcător solicitărilor repetate ale Parlamentului de a dezvălui integral documentele în cauză; întrucât această practică durează de mai multe luni; întrucât aceste documente au fost puse la dispoziția cercetătorilor Universității din Amsterdam după o solicitare bazată pe Directiva privind transparența; întrucât, cu toate acestea, documentele respective au fost puse la dispoziție recent, deși doar în mod confidențial, neputând fi utilizate în dezbatere publică; întrucât transparența și accesul la informații sunt elemente esențiale ale activității parlamentare;

AR.  întrucât în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită au fost analizate aspecte specifice, fără ca aceasta să conducă la reforme concrete; întrucât, de exemplu, discuțiile privind hotărârile se derulează încă din anul 1999 cel puțin și întrucât încă există dificultăți în punerea în aplicare a recomandărilor convenite, chiar și după dezvăluirile „LuxLeaks”; întrucât examinarea regimurilor fiscale favorabile pentru brevete nu s-a încheiat cu adevărat în 2014 și nu a început nicio altă examinare, deși statele membre înregistrează întârzieri în punerea în aplicare a noii abordări modificate bazate pe conexiune;

Dimensiunea externă: G20, OCDE și ONU; implicare și consecințe pentru țările în curs de dezvoltare

AS.  întrucât OCDE, ONU și alte organizații internaționale sunt părți implicate în lupta împotriva erodării bazei de impunere a întreprinderilor; întrucât trebuie să se asigure armonizarea globală a practicilor și punerea în aplicare a unor standarde comune, precum cele propuse de OCDE cu privire la pachetul legat de erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor; întrucât ar trebui instituit un forum interguvernamental la nivelul ONU, mai puțin selectiv cu membrii săi decât OCDE sau G20, astfel încât toate țările, inclusiv cele în curs de dezvoltare, să poată participa în condiții de egalitate; întrucât reuniunea miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din țările G20 care a avut loc la Washington la 14-15 aprilie 2016 a reiterat apelul adresat tuturor țărilor și jurisdicțiilor, de a pune în aplicare standardele Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) privind transparența și proprietatea efectivă a persoanelor juridice și acordurile juridice; întrucât unii membri ai G20 au solicitat un schimb automat de informații privind proprietatea efectivă și au cerut GAFI și Forumului global privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale să formuleze propuneri inițiale în acest scop până în octombrie 2016;

AT.  întrucât, după cum s-a observat cu ocazia misiunii de constatare din SUA, lipsesc transparența și o definiție comună a proprietății efective la nivel global; întrucât această lipsă de transparență a fost observată în special în ceea ce privește societățile-fantomă și firmele de avocatură; întrucât Statele Unite pregătesc în prezent punerea în aplicare a Planului de acțiune al OCDE pentru BEPS;

AU.  întrucât procesul BEPS nu include țările în curs de dezvoltare ca parteneri egali de negociere și nu a oferit soluții eficace pentru problemele fiscale ale celor mai sărace țări, după cum o exemplifică rețeaua globală de tratate fiscale care împiedică deseori țările în curs de dezvoltare să impoziteze profituri generate pe teritoriul lor;

AV.  întrucât cooperarea pe probleme fiscale comune există deja între autoritățile competente din UE și din SUA, dar lipsește o cooperare similară la nivel politic, în special în ceea ce privește cooperarea parlamentară;

AW.  întrucât pentru luna iulie 2016 este prevăzut un simpozion privind impozitarea, în vederea realizării unei creșteri economice puternice, durabile și echilibrate; întrucât G20 a solicitat tuturor organizațiilor internaționale, inclusiv UE, să se ridice la înălțimea provocărilor în cauză;

AX.  întrucât audierea comună a Comisiei speciale TAXE 2 și a Comisiei pentru dezvoltare privind „Consecințele practicilor fiscale agresive pentru țările în curs de dezvoltare” a arătat că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu probleme similare în ceea ce privește erodarea bazei de impunere, transferul profiturilor, lipsa de transparență, sistemele fiscale divergente la nivel global și lipsa unei legislații internaționale coerente și eficace; întrucât țările în curs de dezvoltare suferă de pe urma planificării fiscale agresive; întrucât administrațiile fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare nu dispun de resursele și de expertiza necesare pentru a combate în mod eficace evaziunea și frauda fiscală;

AY.  întrucât membrii grupului G20 și-au reafirmat angajamentul de a se asigura că sunt depuse eforturi pentru consolidarea capacităților economiilor țărilor în curs de dezvoltare și pentru a încuraja țările dezvoltate să respecte principiile Inițiativei fiscale de la Addis Abeba, astfel cum s-a stabilit la întâlnirea ONU din 27 iulie 2015; întrucât opiniile și prioritățile țărilor în curs de dezvoltare sunt esențiale pentru o coordonare globală eficace;

AZ.  întrucât FMI și Banca Mondială oferă asistență tehnică, inclusiv instrumente, pentru administrațiile fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare cu privire la aspecte fiscale internaționale, pentru a îmbunătăți capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a face față evaziunii fiscale, fraudei fiscale și spălării de bani, în special în ceea ce privește prețurile de transfer;

BA.  întrucât guvernul australian și-a anunțat planurile de a introduce un impozit pe profiturile sustrase pentru societățile multinaționale care evită impozitarea, care va intra în vigoare la 1 iulie 2017, precum și de a crea un nou grup operativ în domeniul fiscal;

Activitatea Comisiei speciale a Parlamentului (TAXE 2)

BB.  întrucât o serie de măsuri propuse de către Comisie sunt o urmare directă a rezoluțiilor Parlamentului din 16 decembrie 2015 și din 25 noiembrie 2015; întrucât, astfel, inițiative importante incluse în aceste rezoluții au fost propuse acum de Comisie, cel puțin parțial; întrucât alte măsuri critice solicitate în rezoluțiile respective încă lipsesc, precum, printre altele, o reformă a cadrului privind ajutorul fiscal de stat, dispoziții legale eficace pentru protecția avertizorilor de integritate și măsuri pentru reducerea sprijinirii și a promovării planificării fiscale agresive de către consultanți și de către sectorul financiar;

BC.  întrucât implicațiile pentru Uniune au fost analizate și evaluate în special de Comisia specială pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare (TAXE 1), a cărei activitate a condus la adoptarea unei rezoluții cu o majoritate covârșitoare la 25 noiembrie 2015; întrucât rezoluția Parlamentului din 16 decembrie 2015 a fost adoptată tot cu o majoritate covârșitoare; întrucât Comisia a transmis un răspuns comun la rezoluțiile din 16 decembrie 2015 și din 25 noiembrie 2015;

BD.  întrucât Comisia specială a Parlamentului TAXE 2, constituită la 2 decembrie 2015, a avut 11 întâlniri, unele împreună cu Comisia pentru afaceri economice și monetare, cu Comisia pentru afaceri juridice și cu Comisia pentru dezvoltare, în cadrul cărora au fost audiați comisarul pentru concurență, Margrethe Vestager, comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, Pierre Moscovici, comisarul pentru stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital, Jonathan Hill, secretarul de stat pentru finanțe din Țările de Jos, Eric Wiebes (reprezentând Președinția Consiliului), experți în domeniul fiscal și al dezvoltării, reprezentanți ai societăților multinaționale, reprezentanți ai băncilor și membri în parlamentele naționale ale țărilor din UE; întrucât au avut loc întâlniri și cu reprezentanții guvernelor din Andorra, Liechtenstein, Monaco, Guernsey și Jersey și s-a primit o contribuție scrisă din partea guvernului Insulei Man (a se vedea anexa 1); întrucât au fost organizate misiuni de informare și în Statele Unite ale Americii (a se vedea anexa 6 la raportul A8-0223/2016), pentru a se analiza aspecte specifice ale dimensiunii legate de țările terțe din mandatul său, dar și în Cipru (a se vedea anexa 5 la raportul A8-0223/2016); întrucât membrii Comisiei speciale au fost invitați personal să participe la lucrările grupului interparlamentar la nivel înalt „TAXE” al OCDE; întrucât Comisia specială a organizat întâlniri cu ușile închise, la nivelul coordonatorilor, în cadrul cărora a audiat reprezentanți ai guvernului din Insulele Cayman, jurnaliști de investigație și funcționari ai Comisiei; întrucât toate aceste activități au furnizat o gamă bogată de informații foarte utile privind practicile și sistemele fiscale în interiorul și în afara Uniunii și au contribuit la clarificarea unora dintre aspectele relevante, în timp ce altele au rămas fără răspuns;

BE.  întrucât doar patru din șapte societăți multinaționale au fost de acord să se prezinte în fața membrilor săi la prima invitație (a se vedea anexa 2);

BF.  întrucât, din cauza refuzului continuu al Comisiei și al Consiliului de a consimți la propunerea de regulament al Parlamentului European referitor la modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului, comisiile speciale și de anchetă ale acestuia încă nu dețin competențe suficiente, precum dreptul de a cita martori și de a asigura accesul la documente, comparativ cu parlamentele statelor membre sau cu Congresul Statelor Unite ale Americii;

BG.  întrucât, în ceea ce privește aspectele fiscale, Comisia a adoptat recent, în numeroase rânduri, poziții politice prealabile cuprinzătoare, fără a ține cont de pozițiile Parlamentului sau chiar fără a le mai aștepta;

Concluzii și recomandări

1.  reiterează concluziile rezoluției sale din 25 noiembrie 2015 și ale rezoluției sale din 16 decembrie 2015;

Acțiuni ulterioare ale Comisiei și ale statelor membre

2.  regretă faptul că 13 state membre nu dispun de norme adecvate pentru combaterea planificării fiscale agresive bazate pe fluxul dividendelor scutit de impozite; regretă, de asemenea, că cele 13 state membre nu aplică niciun test privind beneficiarul efectiv atunci când acceptă o solicitare de reducere sau de scutire de la plata impozitelor reținute la sursă; regretă, de asemenea, faptul că, până în prezent, 14 state membre încă nu dispun de norme privind societățile străine controlate, pentru a preveni planificarea fiscală agresivă, precum și faptul că 25 de state membre nu dispun de norme pentru contestarea calificării fiscale necorespunzătoare a unei societăți locale de către un alt stat; regretă faptul că niciun stat membru nu a solicitat până în prezent interzicerea structurilor de planificare fiscală agresivă;

3.  solicită statelor membre și Comisiei să adopte și alte propuneri legislative privind evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi, întrucât statele membre dispun de marjă de manevră pentru a înăspri normele de combatere a abuzurilor, în vederea combaterii erodării bazei fiscale; regretă puternic faptul că statele membre nu au discutat recomandările Parlamentului în cadrul niciunui grup de lucru al Consiliului;

4.  salută pachetul de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAP), publicat de Comisie la 28 ianuarie 2016, precum și toate propunerile legislative și comunicările ulterioare (a se vedea Anexa 4 la raportul A8-0223/2016); salută adoptarea de către Consiliu a Directivei de modificare a directivei privind cooperarea administrativă, în scopul stabilirii raportării către autoritățile fiscale pentru fiecare țară în parte, însă regretă faptul că Consiliul nu a așteptat să cunoască și să ia în considerare poziția Parlamentului European înainte de a-și conveni propria poziție și că nu a prevăzut implicarea Comisiei în schimbul de informații; solicită Consiliului să ajungă la o poziție unanimă și ambițioasă în legătură cu pachetul privind combaterea evaziunii fiscale (ATAP) și să păstreze Directiva privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale ca o singură directivă, cu scopul de a implementa efectiv recomandările OCDE și de a le depăși, pentru a realiza ambițiile UE și pentru a garanta buna funcționare a pieței unice, nu pentru a o slăbi; regretă puternic faptul că actualul proiect de poziție a Consiliului a fost slăbit, în special ca urmare a clauzei de anterioritate privind deducerea dobânzilor sau a abordării restrictive privind normele referitoare la societățile străine controlate; salută inițiativa de creare, la nivelul Uniunii, a unei definiții și a unei liste comune a jurisdicțiilor necooperante, în cadrul strategiei externe pentru impozitarea eficace; subliniază faptul că această listă ar trebui să fie bazată pe criterii obiective, exhaustive și cuantificabile; își reiterează poziția conform căreia, pe viitor, va fi nevoie de mai multe acțiuni obligatorii pentru combaterea efectivă și sistematică a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS);

5.  consideră că Directiva privind cooperarea administrativă, după ce a fost supusămai multor modificări consecutive ad hoc privind schimbul automat referitor la deciziile fiscale și privind raportarea pentru fiecare țară în parte, ar trebui acum reformată integral, în special, dar nu numai, pentru a reduce și în final pentru a elimina excepțiile actuale de la principiul schimbului de informații;

6.  își reiterează poziția conform căreia întreprinderile multinaționale ar trebui să publice într-o manieră clară și cuprinzătoare, în bilanțurile lor, pentru fiecare stat membru și fiecare țară terță în care sunt stabilite, o serie de informații, precum profitul sau pierderea înainte de impozitare, impozitul pe profit sau pe pierdere, numărul de angajați și operațiunile desfășurate; subliniază importanța punerii acestor informații la dispoziția publicului, eventual sub forma unui registru central al UE;

7.  îndeamnă Comisia să prezinte, înainte de sfârșitul anului 2016, o propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), însoțită de o cheie de repartizare adecvată și justă, care să furnizeze o soluție cuprinzătoare de combatere a practicilor fiscale dăunătoare din cadrul Uniunii, să ofere claritate și simplitate întreprinderilor și să le faciliteze activitățile economice transfrontaliere în Uniune; consideră că consolidarea este elementul esențial al CCCTB; este de părere că consolidarea ar trebui introdusă cât mai curând posibil și că orice sistem intermediar care include doar armonizarea bazei fiscale cu un mecanism de compensare a pierderilor nu poate fi decât temporar; consideră că introducerea unei CCCTB complete și obligatorie devine din ce în ce mai urgentă; solicită statelor membre să ajungă rapid la un acord privind propunerea referitoare la CCCTB, atunci când aceasta va fi prezentată, și să pună în aplicare fără întârziere legislația ce va rezulta; reamintește statelor membre că lacunele și neconcordanțele dintre bazele de impozitare a întreprinderilor și diferențele dintre practicile administrative pot crea condiții neechitabile și concurență fiscală neloială în interiorul UE;

8.  salută adoptarea de către Comisie, la 12 aprilie 2016, a unei propuneri de Directivă de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește comunicarea de către întreprinderi și filialele și sucursalele acestora a informațiilor privind impozitul pe profit și creșterea transparenței impozitării întreprinderilor; regretă, cu toate acestea, faptul că domeniul de aplicare, criteriile și plafoanele propuse de Comisie nu sunt în acord cu pozițiile anterioare adoptate de Parlament și, prin urmare, nu ar asigura atingerea obiectivelor;

9.  salută acordul la care a ajuns Consiliul la 8 decembrie 2015 privind schimbul automat de informații referitoare la deciziile fiscale; regretă, cu toate acestea, faptul că Consiliul nu a preluat recomandările formulate de Parlament în raportul său din 20 octombrie 2015 privind propunerea inițială a Comisiei referitoare la o astfel de măsură; subliniază faptul că Comisia trebuie să aibă acces deplin la noua bază de date a Uniunii cu decizii fiscale; insistă asupra necesității unei baze de date cuprinzătoare și eficiente, care să includă toate deciziile susceptibile de a avea efecte transfrontaliere; îndeamnă statele membre să pună în aplicare rapid cadrul legislativ necesar pentru începerea schimbului automat de informații privind deciziile fiscale;

10.  subliniază că schimbul automat de informații va conduce la necesitatea prelucrării unui volum mare de date și insistă asupra faptului că aspectele legate de prelucrarea informatică a datelor în cauză trebuie să fie coordonate, la fel ca resursele umane necesare pentru analiza datelor; solicită consolidarea rolului Comisiei în această activitate; solicită Comisiei și statelor membre să monitorizeze cu atenție și să respecte pe deplin punerea în aplicare a Directivei privind cooperarea administrativă la nivel național, în special pentru a verifica câte state membre solicită informații fiscale mai mult în temeiul tratatelor fiscale bilaterale decât în baza acestui temei juridic; solicită statelor membre să își consolideze administrațiile fiscale cu o capacitate adecvată de personal pentru a asigura colectarea eficientă a veniturilor fiscale și pentru a combate practicile fiscale dăunătoare, dat fiind faptul că lipsa resurselor și reducerile de personal, pe lângă lipsa unei formări adecvate, a instrumentelor tehnice și a competențelor de anchetă, au îngreunat semnificativ demersurile administrațiilor fiscale din unele state membre; solicită statelor membre să integreze informațiile schimbate cu autoritățile fiscale și informațiile schimbate cu supervizorii și autoritățile de reglementare din sfera financiară;

11.  salută anunțul făcut de Franța, de Țările de Jos și de Regatul Unit, la 12 mai 2016, privind instituirea unor registre publice de beneficiari efectivi ai întreprinderilor; felicită Franța pentru că s-a angajat să creeze un registru public al trusturilor; sprijină angajamentul asumat de Regatul Unit de a determina orice societate din afara Regatului Unit care cumpără proprietăți în țară sau încheie un contract cu statul să își declare beneficiarul efectiv; solicită tuturor statelor membre să adopte inițiative similare;

12.  regretă faptul că noul standard global al OCDE privind schimbul automat de informații nu include o perioadă de tranziție pentru țările în curs de dezvoltare și că, prin introducerea reciprocității acestui standard, ar putea fi excluse efectiv acele țări care încă au o capacitate redusă de stabilire a infrastructurii necesare pentru colectarea, gestionarea și partajarea informațiilor necesare;

13.  observă că Forumul comun al UE pentru prețurile de transfer a inclus în programul său de lucru pentru 2014-2019 dezvoltarea de bune practici, pentru a se asigura că orientările OCDE în acest sens corespund aspectelor specifice ale statelor membre; observă că Comisia monitorizează progresul acestei activități;

14.  subliniază faptul că 70 % din transferul de profituri se realizează prin prețuri de transfer și că cea mai bună metodă de a aborda această problemă constă în adoptarea unei CCCTB integrale; solicită, cu toate acestea, Comisiei să prezinte o propunere legislativă concretă privind prețurile de transfer, ținând cont de orientările din 2010 ale OCDE privind prețurile de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale; subliniază, totodată, faptul că pot fi necesare eforturi suplimentare pentru reducerea riscurilor BEPS între statele membre ale UE și țările terțe, ca urmare a cadrului prețurilor de transfer, în special a prețurilor la active necorporale, precum și faptul că ar trebui investigate în mod activ alternative globale la principiul actual al concurenței depline, cărora să le fie testat potențialul de a garanta un sistem fiscal global mai corect și mai eficace;

15.  salută faptul că Margrethe Vestager, comisarul pentru concurență, a clasificat prețurile de transfer drept un domeniu prioritar pentru cazurile de ajutor de stat, întrucât s-a raportat că este un instrument folosit frecvent de întreprinderile multinaționale pentru scheme de evaziune fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale, precum împrumuturile în interiorul grupului; ia act de faptul că, în prezent, nu există orientări pentru identificarea și reglementarea ajutorului de stat cu implicații fiscale, deși acest tip de ajutor de stat s-a dovedit a fi un instrument îngrijorător de evitare a obligațiilor fiscale; cere Comisiei să elaboreze orientări și să stabilească criterii clare pentru o mai bună definire a limitelor asupra prețurilor de transfer, cu scopul de a evalua în mod mai adecvat cazurile de ajutoare de stat; sprijină concluziile anchetelor realizate de Comisie în cazurile Starbucks, Fiat și Amazon; subliniază că este necesar accesul Comisiei la toate datele relevante;

16.  regretă faptul că multe întreprinderi multinaționale audiate nu au condamnat cu fermitate practicile de evitare a obligațiilor fiscale și de planificare fiscală agresivă; subliniază faptul că întreprinderile multinaționale pot acorda cu ușurință împrumuturi artificiale în cadrul grupului în scopul planificării fiscale agresive; subliniază faptul că preferința pentru o astfel de finanțare prin îndatorare este în detrimentul contribuabililor și al stabilității financiare; prin urmare, solicită statelor membre să elimine din legislația lor fiscală favorizarea îndatorării;

17.  subliniază cu fermitate că acțiunea denunțătorilor este fundamentală pentru a dezvălui dimensiunea acțiunilor de evaziunea fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale și că, prin urmare, protecția denunțătorilor trebuie să fie garantată prin lege și consolidată la nivelul UE; observă că Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Consiliul Europei au desfășurat activități în acest sens; consideră că instanțele judecătorești și statele membre ar trebui să asigure protecția secretelor comerciale legitime, fără a împiedica, a îngreuna sau a restricționa în vreun fel capacitatea denunțătorilor și a jurnaliștilor de a documenta și a dezvălui practici ilegale, incorecte sau nocive, atunci când acest lucru este în mod clar și covârșitor în interesul publicului; regretă faptul că Comisia nu are planificate acțiuni prompte în acest domeniu, date fiind dezvăluirile foarte recente și semnificative făcute de denunțători, foarte cunoscute sub denumirea de „LuxLeaks”, respectiv „Panama Papers”;

18.  observă că Comisia a lansat o consultare publică privind îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor referitoare la dubla impozitare; subliniază faptul că stabilirea unui termen clar pentru procedurile de soluționare a litigiilor este un element-cheie pentru creșterea eficacității sistemelor;

19.  salută Comunicarea privind o strategie externă pentru impozitarea eficace, prin care se solicită Băncii Europene de Investiții (BEI) să transpună cerințele privind buna guvernanță în contractele sale cu toți intermediarii financiari selectați; invită BEI să instituie o nouă politică de impozitare responsabilă, pornind de la revizuirea politicii sale privind jurisdicțiile necooperante realizată în 2016, în dialog strâns cu societatea civilă; repetă că BEI ar trebui să-și consolideze activitățile legate de obligațiile de diligență, pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind beneficiarii finali și pentru a preveni într-un mod mai eficient realizarea de tranzacții cu intermediari financiari care au un istoric negativ în ceea ce privește transparența, fraudele, corupția, criminalitatea organizată, spălarea banilor proveniți din activități ilicite sau impactul negativ asupra mediului ori impactul social sau care sunt înregistrați în centre financiare off-shore ori în paradisuri fiscale și care recurg la practici de planificare fiscală agresivă;

20.  solicită Comisiei să elaboreze o legislație clară privind definirea „substanței economice”, a „creării de valoare” și a „sediului permanent”, pentru a aborda în special problema societăților de tip „cutie poștală”;

Lista neagră și sancțiuni concrete pentru jurisdicțiile necooperante și impozitul reținut la sursă

21.  observă că, până în prezent, singura inițiativă concretă pe care a avut-o Comisia în ceea ce privește jurisdicțiile necooperante, inclusiv teritoriile de peste mări, a fost strategia externă pentru impozitarea eficace; observă că, până în prezent, criteriile folosite de OCDE pentru crearea listelor de jurisdicții necooperante nu s-au dovedit a fi eficiente în abordarea acestei probleme și nu au avut efect de descurajare; subliniază că există în continuare țări terțe care protejează averile obținute în mod ilegal, ceea ce face imposibilă recuperarea acestora de către autoritățile din UE;

22.  solicită Comisiei să prezinte cât mai curând o definiție și o listă comune la nivelul Uniunii cu privire la jurisdicțiile necooperante (adică o „listă neagră a paradisurilor fiscale”), elaborate pe baza unor criterii solide, transparente și obiective și care să includă implementarea recomandărilor OCDE, măsuri de transparență fiscală, acțiuni BEPS și schimbul automat al standardelor de informare, existența unor practici fiscale nocive active, avantaje acordate unor persoane fizice sau entități juridice nerezidente, lipsa cerințelor de substanță economică și nedivulgarea structurii corporative a entităților juridice (inclusiv trusturi, organizații caritabile, fundații etc.) sau proprietatea asupra activelor sau a drepturilor și salută intenția Comisiei de a ajunge la un acord privind o astfel de listă în următoarele șase luni; solicită statelor membre să aprobe acest acord până la finalul anului 2016; consideră că, înainte de includerea pe listă, trebuie prevăzută o procedură de escaladare, care să pornească de la un dialog constructiv cu jurisdicția în care au fost identificate deficiențe, pentru a crea și un efect de prevenire al procesului; consideră că ar trebui instituit un mecanism care să permită scoaterea de pe listă a jurisdicțiilor dacă și o dată ce respectarea este realizată sau restabilită cu succes; consideră că această evaluare ar trebui, de asemenea, extinsă la membrii OCDE;

23.  solicită un cadru concret de reglementare al Uniunii pentru sancțiuni împotriva jurisdicțiilor necooperante de pe lista neagră, care să includă posibilitatea de a revizui și, în ultimă instanță, de a suspenda acordurile de liber schimb, de a suspenda acordurile privind evitarea dublei impuneri și de a interzice accesul la fondurile Uniunii; ia act de faptul că scopul sancțiunilor este de a conduce la realizarea de modificări în legislația jurisdicțiilor în cauză; solicită ca sancțiunile să se aplice și companiilor, băncilor și firmelor de contabilitate și avocatură, precum și consultanților fiscali despre care s-a dovedit că sunt implicați în activități ilegale, dăunătoare sau incorecte cu aceste jurisdicții sau că au facilitat acorduri fiscale ilegale, dăunătoare sau incorecte în beneficiul companiilor, prin utilizarea de instrumente juridice în respectivele jurisdicții;

24.  invită Comisia să elaboreze legislație cu caracter obligatoriu prin care să se interzică tuturor instituțiilor UE să deschidă conturi sau să desfășoare activități în jurisdicțiile incluse pe lista comună a Uniunii a jurisdicțiilor necooperante;

25.  solicită statelor membre să își renegocieze tratatele fiscale bilaterale cu țările terțe prin intermediul unui instrument multilateral, pentru a introduce clauze suficient de solide împotriva abuzului și astfel pentru a preveni practicile de „treaty shopping” (căutarea celui mai convenabil tratat), inclusiv o distribuire a drepturilor de impozitare între țara de origine și țara de rezidență, care să reflecte substanța economică, precum și o definiție corespunzătoare a sediului permanent; subliniază, în plus, că acest proces s-ar accelera semnificativ dacă statele membre ar împuternici Comisia să negocieze astfel de tratate fiscale în numele Uniunii; invită statele membre să asigure tratamentul echitabil al țărilor în curs de dezvoltare atunci când negociază astfel de tratate;

26.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind introducerea unui impozit cu reținere la sursă la nivelul UE, aplicat de statele membre, pentru a se asigura că profiturile generate în Uniune sunt impozitate cel puțin o dată înainte de a-i părăsi teritoriul; observă că o astfel de propunere ar trebui să includă un sistem de rambursare, pentru a preveni dubla impozitare; subliniază faptul că un astfel de sistem general de impozitare cu reținere la sursă bazat pe metoda creditului are avantajul de a preveni dubla neimpozitare și erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor, fără a crea cazuri de dublă impunere;

27.  regretă că termenul asumat de Andorra și Monaco pentru a demara schimbul automat de informații este 2018, și nu 2017; subliniază că unele jurisdicții necooperante, cum ar fi Andorra, respectă standardele privind schimbul de informații, dar se pregătesc să devină jurisdicții cu niveluri scăzute de impozitare; este preocupat de faptul că, în prezent, acordul privind dubla impunere între Andorra și Spania nu asigură schimbul automat efectiv de informații; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea efectivă a schimbului automat de informații inclus în acordurile statelor membre semnate cu foste sau actuale jurisdicții necooperante;

28.  consideră că tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre ale UE și țările terțe în ceea ce privește desemnarea entităților, care duce la dubla neimpozitare, ar trebui vizat în mod eficient în legislația europeană, în plus față de propunerile Comisiei de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAP);

Regimurile fiscale favorabile pentru brevete, dezvoltarea cunoștințelor și C&D

29.  observă că, până în prezent, regimurile fiscale favorabile pentru brevete, dezvoltarea cunoștințelor și C&D nu s-au dovedit deosebit de eficace în stimularea inovațiilor în Uniune; regretă faptul că, în schimb, acestea sunt folosite de întreprinderile multinaționale pentru transferul de profituri prin practici agresive de planificare fiscală, precum metoda bine-cunoscută numită „double Irish with a Dutch sandwich”; consideră că regimurile fiscale favorabile pentru brevete reprezintă un instrument impropriu și ineficient pentru atingerea obiectivelor economice; insistă asupra faptului că C&D pot fi promovate folosind măsuri de politică mai ample, care să promoveze inovarea pe termen lung și cercetările independente și prin subvenții, care ar trebui să fie privilegiate în raport cu regimurile fiscale favorabile pentru brevete, întrucât există un risc mai mic ca subvențiile să fie utilizate abuziv în schemele de evaziune fiscală; observă că legătura dintre regimurile fiscale favorabile pentru brevete și activitățile de C&D este frecvent arbitrară și că modelele actuale conduc la o competiție spre un nivel inferior în ceea ce privește contribuția fiscală efectivă a întreprinderilor multinaționale;

30.  regretă faptul că, până în prezent, unele state membre, mai ales în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită, au neglijat acest aspect și încă nu au propus un calendar adecvat pentru soluționarea sa;

31.  solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru acte legislative cu caracter obligatoriu ale Uniunii privind regimurile fiscale favorabile pentru brevete, care să plece de la deficiențele abordării modificate a OCDE bazate pe conexiune (Modified Nexus Approach) și să depășească aceste deficiențe, cu scopul de a interzice utilizarea abuzivă a regimurilor fiscale favorabile pentru brevete și pentru a garanta că orice utilizare a acestora este corelată cu activități economice reale; subliniază că propunerea Comisiei ar trebui să se aplice tuturor noilor regimuri fiscale favorabile pentru brevete instituite de statele membre și că toate regimurile fiscale favorabile pentru brevete care sunt încă în vigoare trebuie modificate în consecință;

32.  solicită statelor membre să integreze în Directiva privind dobânzile și redevențele, precum și în Directiva privind societățile-mamă și filialele acestora o clauză privind impozitarea efectivă minimă și să se asigure că nu sunt acordate scutiri de către Consiliu;

Băncile, consultanții fiscali și intermediarii

33.  regretă profund faptul că unele bănci, consultanți fiscali, firme de avocatură și de contabilitate și alți intermediari au jucat un rol fundamental în conceperea de scheme agresive de planificare fiscală pentru clienții lor și că, de asemenea, au ajutat guvernele naționale să își conceapă codurile și legile fiscale, creând un conflict de interese major;

34.  este îngrijorat de lipsa de transparență și de documentație adecvată la nivelul instituțiilor financiare, în rândul consilierilor și al firmelor de avocatură referitoare la modelele specifice de proprietate și control al întreprinderilor, recomandate de consultanți fiscali, financiari și juridici, după cum au confirmat recentele dezvăluiri „Panama Papers”; recomandă, cu scopul de a aborda chestiunea societăților-fantomă, să se consolideze cerințele de transparență pentru înființarea societăților private;

35.  este preocupat de lipsa de transparență și de documentație adecvată din cadrul administrațiilor fiscale naționale cu privire la efectele în materie de concurență ale deciziilor referitoare la prețurile de transfer, configurarea regimului fiscal favorabil pentru brevete, deciziile fiscale și alte elemente de impozitare discreționară a societăților comerciale;

36.  solicită consolidarea codurilor de conduită existente pentru sectorul consilierii fiscale, în special în scopul de a se ține seama de potențialele conflicte de interese, astfel încât acestea să fie comunicate în mod clar și ușor de înțeles; îndeamnă Comisia să propună un cod de conduită al Uniunii pentru toate serviciile de consiliere, care să prevadă comunicarea clară a situațiilor de potențiale conflicte de interese; consideră că acest cod ar trebui să prevadă un regim de incompatibilitate la nivelul Uniunii pentru consultanții fiscali, pentru a-i împiedica pe aceștia să ofere consiliere concomitent în sectorul public și în sectorul privat și pentru a preveni alte conflicte de interese;

37.  atrage atenția asupra riscurilor de conflicte de interese care decurg din furnizarea de servicii de consultanță juridică, fiscală și de servicii de audit în cadrul acelorași firme de consultanță; subliniază, prin urmare, importanța unei separări clare între aceste servicii; solicită Comisiei să asigure monitorizarea și punerea în aplicare corespunzătoare a legislației menite să prevină astfel de conflicte și să analizeze necesitatea revizuirii directivei privind auditul, în special a dispozițiilor articolului 22, precum și revizuirea regulamentului privind auditul, în special a dispozițiilor articolului 5 și a definiției „efectului semnificativ” al serviciilor care nu sunt de audit;

38.  solicită Comisiei să investigheze legătura dintre mediul academic și cel al consultanței fiscale și să abordeze cel puțin problemele privind conflictele de interese;

39.  invită statele membre să instituie sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive, inclusiv sancțiuni penale, pentru managerii societăților implicate în evaziune fiscală și să prevadă posibilitatea revocării licențelor profesionale pentru persoanele și întreprinderile despre care s-a dovedit că sunt implicate în conceperea de scheme ilegale de planificare și evaziune fiscală, în consilierea cu privire la utilizarea unor astfel de scheme sau în utilizarea acestora; solicită Comisiei să evalueze fezabilitatea introducerii unei răspunderi financiare proporționale pentru consultanții fiscali implicați în practici fiscale ilegale;

40.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea introducerii unei răspunderi financiare proporționale pentru băncile și instituțiile financiare care facilitează transferurile către paradisuri fiscale cunoscute, astfel cum sunt definite în viitoarea listă comună a Uniunii privind paradisurile fiscale și jurisdicțiile fiscale necooperante;

41.  solicită Comisiei să consolideze cerințele ca băncile să raporteze autorităților fiscale din statele membre transferurile către și din jurisdicții incluse pe lista comună a Uniunii privind paradisurile fiscale și jurisdicțiile fiscale necooperante; invită statele membre să se asigure că băncile și alte instituții financiare furnizează informații similare autorităților de reglementare și autorităților fiscale; invită statele membre să consolideze capacitatea administrațiilor lor fiscale de a investiga cazurile de evaziune fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale;

42.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de introducere a unei cerințe de informare obligatorie pentru bănci, consultanți fiscali și alți intermediari în ceea ce privește structurile complexe și serviciile speciale care sunt legate de jurisdicții incluse pe lista comună a UE a paradisurilor fiscale și a jurisdicțiilor necooperante, care sunt concepute pentru clienți și utilizate de aceștia pentru a facilita evaziunea fiscală, frauda fiscală, spălarea de bani sau finanțarea terorismului;

43.  invită Comisia(31) să introducă norme minime comune specifice împotriva abuzului care vizează contestarea beneficiilor generate de anumite transferuri neuniforme de active(32), al căror efect este adesea deducerea veniturilor într-un stat fără includerea acestora în baza de impozitare a celuilalt stat sau generarea de tranzacții de credit fiscal extern abuzive;

Denunțătorii

44.  reiterează rolul esențial al denunțătorilor în dezvăluirea comportamentelor necorespunzătoare, inclusiv a practicilor ilegale sau incorecte; consideră că astfel de dezvăluiri, ce fac lumină cu privire la amploarea evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării de bani, sunt în mod clar în interesul public, după cum au demonstrat recentele dezvăluiri „LuxLeaks” și „Panama Papers”, care au arătat dimensiunea fenomenului transferului de active către jurisdicții cu rate de impozitare scăzute; reamintește că posibilitatea de a detecta și a urmări penal persoanele care încalcă obligațiile fiscale depinde în mod esențial de disponibilitatea și de calitatea datelor;

45.  regretă faptul că Comisia își limitează acțiunile la monitorizarea evoluțiilor din diferite domenii de competență ale Uniunii, fără să intenționeze să ia măsuri concrete în vederea abordării problemei; este preocupat că această lipsă de protecție ar putea pune în pericol publicarea unor noi dezvăluiri, existând astfel riscul ca statele membre să piardă venituri fiscale legitime; regretă profund faptul că Comisia nu a prezentat un răspuns satisfăcător la solicitările de la punctele 144 și 145 din Rezoluția Parlamentului din 25 noiembrie 2015 sau la recomandările din Rezoluția Parlamentului din 16 decembrie 2015, în special, la solicitarea de a prezenta un cadru juridic clar privind protecția denunțătorilor și a altor categorii similare, până la sfârșitul anului 2016;

46.  repetă apelul adresat Comisiei de a propune cât mai curând un cadru juridic clar, care să garanteze protecția efectivă a denunțătorilor, dar și a jurnaliștilor și a altor persoane cu legături cu presa, care îi ajută și le facilitează activitatea; solicită statelor membre să își revizuiască legislația actuală privind protecția denunțătorilor, pentru a include posibilitatea de neurmărire penală în situații în care denunțătorii au acționat în interes public; invită Comisia să aibă drept model cele mai bune exemple de acte legislative în ceea ce privește protecția denunțătorilor deja în vigoare în unele state membre;

Grupul de lucru pentru codul de conduită și aspecte interinstituționale

47.  regretă că, deși prima și a doua sa comisie specială (TAXE 1 și TAXE 2) au solicitat în repetate rânduri acces complet la documentele și procesele-verbale ale Grupului de lucru pentru codul de conduită, doar un număr limitat de documente noi au fost puse la dispoziție pentru a fi consultate de deputații în Parlamentul European cu ușile închise, iar acest lucru s-a reușit abia la cinci luni de la începerea mandatului Comisiei TAXE 2; subliniază faptul că o parte din aceste documente ar fi trebuit să fie făcute publice pentru a permite controlul public și o dezbatere politică deschisă cu privire la conținutul lor; observă, de asemenea, faptul că disponibilitatea Consiliului de a răspunde acestor solicitări rămâne nesatisfăcătoare;

48.  regretă faptul că, deși a furnizat anumite procese-verbale interne ale reuniunilor Grupului de lucru pentru codul de conduită, Comisia nu a putut ține evidența tuturor documentelor distribuite; consideră că este obligația Comisiei să țină evidența tuturor informațiilor și documentelor transmise în cadrul mandatului Grupului de lucru pentru codul de conduită, pentru a evalua conformitatea măsurilor adoptate de statele membre în baza tratatului; solicită Comisiei să ia urgent măsuri pentru îmbunătățirea acestei situații, prin recuperarea tuturor documentelor; solicită Consiliului și statelor membre să coopereze cu Comisia în această privință;

49.  îndeamnă statele membre să îmbunătățească transparența și eficiența metodelor de lucru ale Grupului de lucru pentru codul de conduită, deoarece acestea sunt unul dintre factorii care împiedică o eventuală îmbunătățire concretă a abordării practicilor fiscale nocive; regretă faptul că nu a primit mai multe documente interne de la Grupul de lucru pentru codul de conduită provenind de la Consiliu sau de la statele membre, documente care sunt esențiale pentru buna punere în aplicare a mandatului comisiei speciale; solicită publicarea regulată a rezultatelor acțiunilor sale de supraveghere în ceea ce privește gradul în care statele membre respectă recomandările efectuate; solicită Grupului de lucru pentru codul de conduită să prezinte un raport anual accesibil public, în care să identifice și să descrie cele mai dăunătoare practici fiscale folosite de statele membre pe parcursul anului respectiv; reamintește apelul adresat Consiliului în 2015 de a institui, la nivel politic, un „comitet pentru taxe”;

50.  stabilește, pe baza informațiilor publice, că între anii 1998 și 2014 Grupul de lucru pentru codul de conduită a analizat 421 de măsuri, dintre care 111 au fost considerat nocive (26 %), dar două treimi dintre aceste măsuri au fost examinate în cursul primilor cinci ani de existență a grupului; observă că statele membre au relaxat controlul măsurilor de-a lungul anilor, doar 5 % din totalul măsurilor fiind examinate în 2014, și regretă faptul că, din noiembrie 2012, grupul nu a constatat nicio măsură fiscală nocivă; concluzionează că, în ultimii zece ani, Grupul de lucru pentru codul de conduită nu a fost pe deplin operațional și că guvernanța și mandatul acestuia necesită o revizuire urgentă;

51.  reiterează apelul său adresat Comisiei în 2015 de a actualiza raportul Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative menționate la punctul 26 din raportul din 1999 al Grupului de lucru pentru codul de conduită [raportul Primarolo (SN 4901/99)];

52.  subliniază că, deși codul de conduită a permis realizarea unor îmbunătățiri, auto-notificarea măsurilor potențial nocive de către statele membre nu este eficientă, criteriile de identificare a măsurilor nocive sunt depășite, iar principiul unanimității pentru a lua decizii privind caracterul nociv nu s-a dovedit eficient; regretă că mai multe state membre se opun unei reforme necesare a Grupului de lucru pentru codul de conduită; îndeamnă Comisia și statele membre, prin urmare, să ia măsurile necesare pentru a reforma, cât mai curând, criteriile de identificare a măsurilor dăunătoare și a aspectelor legate de guvernanță ale Grupului de lucru pentru codul de conduită (inclusiv structura decizională și monitorizarea procedurilor convenite de lichidare și statu-quo, evitarea potențialelor amânări, sancțiunile în caz de nerespectare), cu scopul de a consolida transparența publică și responsabilitatea grupului și pentru a asigura implicarea puternică a Parlamentului și accesul său la informații; subliniază deficiențele și alte informații relevante menționate în Anexa 3; constată, de asemenea, că atunci când se compară lista Comisiei conținând toate regimurile fiscale evaluate în mod oficial de către Grupul de lucru pentru codul de conduită cu documentele reuniunii respective din momentul adoptării deciziei și ulterior, în multe cazuri este, pe de o parte, neclar modul în care s-a ajuns la o decizie, de exemplu, cum se explică faptul că regimuri în cazul cărora existau motive pentru a presupune că ar fi nocive au fost declarate în cele din urmă nedăunătoare și, pe de altă parte, în ceea ce privește cazurile în care nocivitatea dovedită a fost rezultatul evaluării, dacă procedurile de lichidare implicite au fost finalizate în mod satisfăcător de către statele membre; prin urmare, subliniază că statele membre nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, deoarece nu au făcut schimb spontan de informații fiscale, nici măcar în cazurile în care existau motive clare, în ciuda marjei de discreție lăsate de aceste directive, pentru a presupune că ar putea surveni pierderi fiscale în alte state membre sau că transferurile artificiale de profituri în interiorul grupurilor ar putea genera economii fiscale; subliniază faptul că Comisia nu și-a îndeplinit rolul de gardian al tratatelor, prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din TUE, prin faptul că nu a acționat în această privință și nu a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că statele membre își respectă obligațiile care le revin, în special cele prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, în ciuda dovezilor contrare;

53.  ia act de faptul că Comisia specială a remarcat o practică a unor state membre de obstrucționare sistematică a oricărui progres în ceea ce privește combaterea evitării obligațiilor fiscale; constată că Grupul de lucru pentru codul de conduită poartă discuții cu privire la practicile administrative (decizii) de aproape două decenii; condamnă faptul că unele state membre s-au arătat reticente în a aproba schimburile de informații legate de deciziile lor fiscale înainte de scandalul LuxLeaks și că în continuare ezită să pună în aplicare în legislația națională modelul de instrucțiuni elaborat în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită, în ciuda angajamentelor luate după dezvăluirile din cazul LuxLeaks;

54.  solicită Comisiei să acorde Parlamentului acces permanent, prompt și regulat la documentele interne și la procesele-verbale ale grupurilor de lucru ale Consiliului în materie fiscală, inclusiv Codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, Grupul de lucru la nivel înalt și Grupul de lucru pentru chestiuni fiscale; recomandă Comisiei să utilizeze ca exemplu în acest sens acordul încheiat cu Parlamentul privind accesul la procesele-verbale ale mecanismului unic de supraveghere (MUS) / BCE;

55.  solicită Comisiei ca, în cazul unei reacții nesatisfăcătoare din partea statelor membre, să prezinte o propunere legislativă, preferabil în temeiul articolului 116 din TFUE sau al articolului 352 din TFUE sau în cadrul procedurii de cooperare consolidată, pentru a îmbunătăți eficacitatea Grupului de lucru pentru codul de conduită;

56.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să ia măsuri urgente împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a paradisurilor fiscale și a planificării fiscale agresive, în ceea ce privește cererea și oferta deopotrivă; regretă faptul că, timp de mai mulți ani, Consiliul și în special unele state membre nu a luat măsuri decisive în aceste chestiuni și reamintește statelor membre că au posibilitatea de a crea sisteme de cooperare consolidată (între cel puțin nouă state membre), pentru a accelera acțiunile de combatere a practicilor fiscale nocive și ilegale;

57.  solicită crearea, în cadrul structurii Comisiei, a unui nou Centru pentru coerența și coordonarea politicilor fiscale ale Uniunii, care să asigure funcționarea corespunzătoare și coerentă a pieței unice și punerea în aplicare a standardelor internaționale; consideră că acest nou centru ar trebui să fie însărcinat cu evaluarea și monitorizarea politicilor fiscale ale statelor membre la nivelul Uniunii, asigurându-se că statele membre nu pun în aplicare noi măsuri fiscale nocive, să monitorizeze respectarea listei comune a Uniunii privind jurisdicțiile necooperante de către statele membre, să asigure și să stimuleze cooperarea între administrațiile fiscale naționale (de exemplu prin formare și prin schimbul de bune practici) și să inițieze programe academice în acest domeniu; consideră că, astfel, acest centru ar putea contribui la prevenirea unor noi lacune fiscale care apar din cauza necoordonării inițiativelor de politică între statele membre și ar contracara practicile și standardele fiscale care afectează, obstrucționează sau interferează cu funcționarea corespunzătoare și cu mecanismul pieței unice; consideră că acest centru ar putea funcționa și ca punct de contact pentru denunțători, în cazul în care statele membre și administrațiile fiscale naționale nu reacționează la dezvăluirile cazurilor de evaziune fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale sau nu investighează în mod adecvat aceste cazuri; consideră că acest centru ar putea beneficia de punerea în comun a expertizei la nivelul Uniunii și la nivel național, pentru a reduce sarcina contribuabililor;

Dimensiunea externă

58.  salută reînnoirea interesului G8 și G20 pentru problemele fiscale, ceea ce ar trebui să conducă la noi recomandări; solicită Comisiei să păstreze o poziție coerentă, în numele Uniunii, în cadrul viitoarelor reuniuni și simpozioane ad hoc ale G20; solicită Comisiei să informeze periodic Parlamentul cu privire la constatările și posibilele consecințe ale deciziilor G20 asupra combaterii erodării bazei de impozitare a întreprinderilor, practicilor agresive de planificare fiscală și a oricăror fluxuri financiare ilegale;

59.  solicită Uniunii, G20, OCDE și ONU să coopereze mai mult pentru a promova orientări globale, care vor fi benefice și pentru țările în curs de dezvoltare;

60.  sprijină crearea unui organism global în cadrul ONU, bine echipat și dotat cu resurse suplimentare suficiente, care să garanteze că toate țările pot participa pe picior de egalitate la elaborarea și reformarea politicilor fiscale globale; invită UE și statele membre să înceapă demersurile pentru organizarea unui summit ambițios privind sistemul fiscal global, cu scopul de a crea un astfel de organism;

61.  invită forumurile internaționale să convină asupra unei definiții mai stricte și mai precise a proprietății efective pentru a asigura o transparență mai mare;

62.  invită Comisia și statele membre să analizeze, dacă este cazul, efectele colaterale ale politicilor fiscale naționale și europene, pentru a evalua impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare;

63.  subliniază că scurgerile ilicite de capital explică în foarte mare măsură acumularea datoriei unei țări, în timp ce planificarea fiscală agresivă este contrară principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor;

64.  invită Comisia să includă în toate acordurile comerciale și de parteneriat clauze privind buna guvernare fiscală, care să se refere în special la respectarea recomandărilor OCDE relevante din domeniul fiscal (de exemplu, inițiativa BEPS) și să asigure faptul că acordurile comerciale și de parteneriat nu pot fi folosite abuziv de societăți sau de intermediari în scopul eludării și evaziunii fiscale ori pentru a spăla banii proveniți din activități ilegale;

65.  solicită OCDE și altor organisme internaționale să înceapă lucrările pentru plan de acțiune ambițios privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS II), care să se bazeze, în principal, pe standarde minime și pe obiective concrete de implementare;

66.  subliniază că ar trebui îmbunătățită coordonarea între Comisie și statele membre care fac parte din Grupul de acțiune financiară internațională (GAFI) pentru ca UE să își facă auzită vocea; subliniază că este necesar să se elaboreze orientări detaliate privind implementarea, destinate în special țărilor în curs de dezvoltare, precum și să se monitorizeze elaborarea unor noi măsuri fiscale nocive;

67.  în acest sens, solicită crearea unui grup parlamentar de monitorizare la nivelul OCDE, care să observe și să evalueze formularea și implementarea acestei inițiative;

68.  solicită stabilirea unui dialog structurat între Parlamentul European și Congresul SUA în chestiunile fiscale internaționale; recomandă înființarea unui forum oficial interparlamentar care să ocupe de aceste chestiuni, dar și de folosirea în acest sens a cadrului existent al Dialogului transatlantic al legiuitorilor; încurajează UE și SUA să coopereze pentru implementarea proiectului de Plan de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor; ia act de lipsa de reciprocitate semnificativă care se manifestă între SUA și UE în cadrul acordului interguvernamental FATCA; încurajează consolidarea cooperării între SUA și UE în cadrul acordului interguvernamental FATCA pentru a garanta reciprocitatea și invită toate părțile implicate să participe activ la implementarea cordului;

69.  salută proiectul pilot privind schimbul automat de informații referitoare la proprietatea efectivă între autoritățile fiscale, proiect lansat în aprilie 2016 de către cele mai mari cinci state membre ale UE; cere, conform intenției declarate a celor cinci țări, ca această inițiativă să fie extinsă și să constituie baza unui standard general pentru schimburile de informații, asemănător cu cel care există pentru informațiile privind conturile financiare;

70.  solicită, ca etapă următoare în procesul de consolidare a disponibilității informațiilor referitoare la proprietatea efectivă și a eficacității schimburilor de informații de acest tip, crearea unui registru public al proprietății efective la nivelul Uniunii, inclusiv standarde uniformizate de acces la informațiile privind proprietatea efectivă și prezentarea tuturor garanțiilor necesare pentru protecția datelor, care vor sta la baza unei inițiative globale în acest sens; subliniază rolul vital în această privință al instituțiilor precum OCDE și ONU;

71.  solicită realizarea unui studiu privind fezabilitatea unui registru global al tuturor activelor financiare deținute de persoane fizice, societăți și de toate entitățile, precum fonduri fiduciare și fundații, la care autoritățile fiscale să aibă acces deplin și care să includă garanții adecvate pentru protejarea confidențialității informațiilor cuprinse în registru;

72.  subliniază necesitatea unei abordări comune și cuprinzătoare a UE și SUA privind punerea în aplicare a standardelor OCDE și proprietatea efectivă; subliniază de asemenea, că ar trebui incluse clauze privind buna guvernare fiscală în toate tratatele comerciale viitoare, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, pentru a crea valoare adăugată pentru societate în ansamblu și pentru a combate evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, precum și pentru ca partenerii transatlantici să joace un rol de lider în promovarea bunei guvernări fiscale;

Alte recomandări

73.  solicită tuturor parlamentelor naționale să colaboreze pentru a asigura controlul corespunzător și coerența sistemelor fiscale între statele membre; solicită parlamentelor naționale să rămână vigilente în ceea ce privește deciziile propriilor guverne în acest sens și să își intensifice angajamentul față de activitatea forumurilor interparlamentare în chestiuni fiscale;

74.  invită Comisia să investigheze toate cazurile de ajutoare de stat ilegale care i-au fost aduse la cunoștință, pentru a garanta egalitatea de tratament în fața legislației Uniunii; invită Comisia să adopte o decizie care să dispună recuperarea sumelor în toate cazurile în care presupusul avantaj fiscal este considerat ajutor de stat ilegal; este preocupat de acuzele aduse Luxemburgului că ar oferi decizii fiscale verbale cu scopul de a se sustrage obligației privind schimbul de informații în temeiul Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal; invită Comisia să monitorizeze și să raporteze dacă statele membre înlocuiesc o practică fiscală nocivă cu o alta după ce s-au realizat progrese legislative la nivelul Uniunii; invită Comisia să monitorizeze și să raporteze orice caz de denaturare a pieței cauzată de acordarea unor avantaje fiscale specifice;

75.  subliniază potențialul soluțiilor digitale pentru colectarea eficientă a impozitelor prin obținerea de date fiscale direct din operațiile făcute în economia colaborativă și prin reducerea generală a volumului de muncă a autorităților fiscale ale statelor membre;

76.  ia act de revelațiile din scandalul „Panama Papers”, care au documentat folosirea sistematică a societăților fantomă de către firme, dar și de către cetățeni privați pentru a ascunde activele impozabile și veniturile obținute din corupție și crimă organizată; salută decizia Parlamentului de a crea o comisie de anchetă în această privință și de a continua lucrările privind evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și spălarea de bani; subliniază importanța politică imensă a unei analize a modului de operare al autorităților fiscale și al firmelor implicate în practicile descrise, pentru a rezolva lacunele legislative;

77.  observă că se impun mai multe măsuri privind accesul la documentele statelor membre, ale Comisiei și ale Grupului de lucru pentru codul de conduită; susține din nou că este necesară o analiză suplimentară a documentelor puse deja la dispoziția Parlamentului, pentru a evalua în mod corespunzător necesitatea unor acțiuni politice și a unor inițiative de politică suplimentare; invită viitoarea comisie de anchetă să continue aceste demersuri și să adopte un format diferit de cel al Comisiei speciale, care să fie mai apropiat de cel al unei comisii care adresează întrebări, ca de exemplu „Public Accounts Committee” (Comitetul pentru finanțele publice) din Regatul Unit;

78.  invită Consiliul să folosească optim procedura de consultare cu Parlamentul, care implică în special că pentru orice acord politic se așteaptă opinia Parlamentului și se urmărește să se țină cont de poziția exprimată de Parlament;

79.  își asumă angajamentul de a continua munca depusă de comisia sa specială, rezolvând obstacolele întâlnite în îndeplinirea mandatului, și de a da curs în mod corespunzător recomandărilor sale; solicită autorităților sale competente să identifice cel mai bun cadru instituțional pentru a realiza acest lucru;

80.  invită comisia responsabilă din PE să dea curs acestor recomandări în viitorul său raport legislativ din proprie inițiativă pe această temă;

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Comisiei, statelor membre, parlamentelor naționale, ONU, G20 și OCDE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0420.
(2) Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).
(3) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1) privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe.
(4) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.
(5) JO L 336, 27.12.1977, p. 15.
(6) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(7) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată Pachetul antievaziune: pașii următori spre realizarea impozitării efective și spre creșterea transparenței fiscale în UE (COM(2016)0023).
(8) Propunere de Directivă a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne (COM(2016)0026).
(9) Propunere de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (COM(2016)0025).
(10) Recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2016 privind punerea în aplicare a măsurilor împotriva abuzurilor în ceea ce privește tratatele fiscale (C(2016)0271).
(11) Studiu privind structurile de planificare fiscală agresivă și indicatorii, Uniunea Europeană, 2016.
(12) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 134.
(13) JO C 2, 6.1.1998, p. 2.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0257.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2015)0457.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.
(18) SA.38375 – Ajutorul de stat acordat de Luxemburg companiei Fiat.
(19) SA.38374 – Ajutorul de stat acordat de Țările de Jos companiei Starbucks.
(20) Decizia Comisiei (UE) 2016/1699 din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutor de stat pentru exceptarea de la dispozițiile referitoare la profitul excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Belgia (notificată cu numărul C(2015)9837) (JO L 260, 27.9.2016, p. 61).
(21) http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/tax_fraud_evasion/a_huge_problem/index_en.htm, Comisia Europeană, 10 mai 2016.
(22) Măsurarea și monitorizarea erodării bazei de impunere și a transferului profiturilor, raport final pe acțiunea 11 - 2015, proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor.
(23) Raport privind investițiile mondiale 2015 - Reforma sistemului de guvernanță a investițiilor internaționale, UNCTAD, 2015.
(24) http://gabriel-zucman.eu/files/JohannesenZucman2014
(25) BRI 2016 - statistici privind localizarea conturilor bancare.
(26) http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/webdiaeia2016d2_en.pdf
(27) http://ec.europa.eu/growth/smes/, Comisia Europeană, 10 mai 2016.
(28) http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-16-1351_en.htm#_ftnref8 și Egger, P., W. Eggert și H. Winner (2010), „Saving Taxes Through Foreign Plant Ownership” (Reducerea fiscalității prin deținerea de societăți străine), Journal of International Economics 81, p. 99-108. Finke, K. (2013), „Tax Avoidance of German Multinationals and Implications for Tax Revenue Evidence from a Propensity Score Matching Approach”, mimeo.
(29) https://polcms.secure.europarl.europa.eu/cmsdata/upload/a0cf64ee-8e0d-4b5f-b145-6ffbaa940e10/TheRoleFinancialSectorTaxPlanning_Draft_210316.pdf
(30) OCDE, 2008, „Studiu privind rolul intermediarilor fiscali”; http://www.oecd.org/tax/administration/39882938.pdf
(31) Serviciile Comisiei au confirmat, într-adevăr, că articolul 10 („Tratamentul neuniform al elementelor hibride”) din propunerea sa din 28 ianuarie 2016 privind ATAD „s-a bazat pe recunoașterea reciprocă în vederea soluționării diferențelor de încadrare juridică a entităților hibride și a instrumentelor financiare hibride, dar nu a acoperit transferurile de active hibride care nu privesc nepotrivirile în materie de încadrare juridică”.
(32) OCDE definește „transferurile hibride” ca „aranjamente care sunt tratate ca transfer de proprietate asupra unui activ în scopuri fiscale ale unei țări, dar nu în scopuri fiscale ale unei alte țări, care implică, în general, un credit garantat” . A se vedea OCDE, martie 2012, „Hybrid Mismatch Arrangements: Tax Policy and Compliance Issues”, http://www.oecd.org/


ANEXA 1

LISTA PERSOANELOR CU CARE AU AVUT LOC ÎNTÂLNIRI

(ÎNTÂLNIRI ALE COMISIEI, COORDONATORI ȘI MISIUNI)

Data

Au intervenit

11.1.2016

—  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și uniune vamală

17.2.2016

—  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și uniune vamală

29.2.2016

Schimb de opinii cu Președinția Consiliului

În prezența lui Eric Wiebes, secretar de stat pentru finanțe în Țările de Jos

14-15.3.2016

Schimb de opinii cu jurisdicțiile

Rob Gray, director Income Tax, Guernsey;

Colin Powell, consilier ministerial pentru afaceri internaționale, Jersey;

Clàudia Cornella Durany, secretar de stat pentru afaceri financiare internaționale, Andorra;

Katja Gey, directoare pentru afaceri financiare internaționale, Liechtenstein;

Jean Castellini, ministrul finanțelor și economiei, Monaco.

Schimb de opinii cu societățile multinaționale

Cathy Kearney, vicepreședintă pentru operațiuni europene, Apple

Julia Macrae, directoare pentru chestiuni fiscale la EMEIA, Apple;

Adam Cohen, șeful departamentului de politici economice (EMEA), Google;

Søren Hansen, director executiv, Inter-Ikea Group

Anders Bylund, director de comunicare; Grupul Inter-IKEA:

Irene Yates, vicepreședintă responsabilă de chestiunile fiscale; McDonald's.

Schimb de opinii cu jurnaliști de investigație - cu ușile închise

Véronique Poujol, Paperjam;

Markus Becker, Der Spiegel.

21.3.2016

Schimb de opinii cu băncile europene (partea I)

Jean-Charles Balat, director financiar, Crédit Agricole SA;

Rob Schipper, responsabil global pentru fiscalitate, ING;

Eva Jigvall, responsabil pentru fiscalitate, Nordea;

Monica Lopez-Monís, responsabil pentru conformitate și prim-vicepreședinte, Banco Santander;

Christopher St. Victor de Pinho, director executiv, responsabil fiscal global, UBS Group AG;

Stefano Ceccacci, director pentru fiscalitatea grupului, Unicredit.

4.4.2016

—  Margrethe Vestager, comisar pentru concurență

Schimb de opinii cu băncile europene (partea a II-a)

Brigitte Bomm, director executiv, responsabil global pentru fiscalitate, Deutsche Bank AG

Grant Jamieson, responsabil afaceri fiscale, Royal Bank of Scotland

Graeme Johnston, responsabil pentru afaceri fiscale internaționale, Royal Bank of Scotland

15.4.2016

Misiunea în Cipru

Ioannis Kasoulides, ministrul afacerilor externe;

Michael Kammas, director general, Aristio Stylianou, președinte și George Appios, vicepreședinte al Asociației Băncilor din Cipru;

Christos Patsalides, secretar permanent al Ministerului de Finanțe;

George Panteli, responsabil politică fiscală, Ministerul de Finanțe;

Yannakis Tsangaris, comisar fiscal;

Alexander Apostolides, Universitatea din Cipru;

Maria Krambia-Kapardis, președintele comitetului executiv al Transparency International;

Costas Markides, membru în Consiliul de administrație, fiscalitate internațională, KPMG Limited și Asociația Fondurilor de Investiții din Cipru;

Natasa Pilides, director general, Agenția pentru Promovarea Investițiilor din Cipru;

Kyriakos Iordanou, director general, dl Pieris Marcou, dl Panicos Kaouris, dl George Markides, Institutul Contabililor Publici Autorizați din Cipru

Christos Karidis, director pentru cercetări economice al Departamentului Confederației și secretarul Asociației Consumatorilor Angajați;

Nikos Grigoriou, directorul Departamentului de politică economică și socială din cadrul Federației pan-cipriote pentru forța de muncă.

18.4.2016

Întâlnire interparlamentară privind „Pachetul privind evitarea obligațiilor fiscale și alte evoluții la nivelul UE și la nivel internațional: analiză și control democratic exercitate de parlamentele naționale”

Schimb de opinii cu jurisdicțiile (partea a II-a) - cu ușile închise

Wayne Panton, ministrul serviciilor financiare, al comerțului și al mediului înconjurător, Insulele Cayman

20.4.2016

Întâlnirea comună ECON/JURI/TAXE

—  Jonathan Hill, comisar pentru stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital

2.5.2016

Reuniunea la nivel înalt a grupului parlamentar al OCDE privind impozitarea, în asociere cu Comisia specială pentru deciziile fiscale a Parlamentului European, Paris

Pascal Saint-Amans, director Centrului pentru politică și administrare fiscală, OCDE;

Valère Moutarlier, director, Direcția Generală Impozitare și Vămi, Comisia Europeană;

Michèle André, președinta Comisiei pentru finanțe a Senatului;

Meg Hillier, președinta Comisiei pentru finanțe publice.

17-20.5.2015

Misiunea în Statele Unite ale Americii (Washington DC)

David O'Sullivan, Ambasador la UE;

Elise Bean, fostă directoare și consilieră șefă la Subcomisia permanentă pentru investigații;

Orrin Grant Hatch, președintele Comisiei pentru finanțe, Senat, președintele Pro Tempore al Senatului;

Dr Charles Boustany, președintele Subcomisiei pentru politica fiscală;

Sander Levin, membru al Congresului, membru la nivel înalt al Comisiei pentru fiscalitate (Ways and Means Committe) din Camera Reprezentanților;

Richard Neal, membru de nivel înalt al Subcomisiei pentru politica fiscală;

Earl Blumenauer, membru al Comisiei pentru fiscalitate din Camera Reprezentanților;

Lloyd Doggett, membru al Comisiei pentru fiscalitate, membru al Subcomisiei pentru resurse umane (și, eventual, alți membrii democrați);

Anders Aslund, cercetător rezident, Centrul Eurasia Dinu Patriciu, Consiliul Atlantic;

Giovanni Di Gianni, președinte al Eni, SUA, R&M, Eni;

Boyden Gray, partener fondator, Boyden Gray& Associates;

Jillian Fitzpatrick, director, Afaceri guvernamentale și politici publice, S&P Global;

Marie Kasparek, directoare adjunctă, Programul privind economia și comerțul global, Consiliul Atlantic;

Benjamin Knudsen, Intern, Programul privind economia și comerțul global, Consiliul Atlantic;

Jennifer Mccloskey, directoare, Afaceri guvernamentale, Information Technology Industry Council;

Susan Molinari, vicepreședintă, Politici publice și afaceri guvernamentale, Google;

Andrea Montanino, directoare, Programul privind economia și comerțul global, Consiliul Atlantic;

Álvaro Morales Salto-Weis, stagiară, Programul privind economia și comerțul global, Consiliul Atlantic;

Earl Anthony Wayne, cercetător nerezident, Consiliul Atlantic;

Alexander Privitera, cercetător principal, Universitatea Johns Hopkins;

Bill Rys, director, Afaceri guvernamentale federale, Citigroup;

Pete Scheschuk, vicepreședinte executiv, Impozite, S&P Global;

Garret Workman, director, Afaceri europene, Camera de Comerț a SUA;

Caroline D. Ciraolo, procuroare generală adjunctă interimară responsabilă de Divizia fiscală, Ministerul Justiției;

Thomas Sawyer, consultant principal litigii în domeniul chestiunilor fiscale internaționale;

Todd Kostyshak, consilier, procuror general adjunct pentru infracțiuni fiscale, Ministerul Justiției (DoJ);

Mark J. Mazur, secretar adjunct (politica fiscală) - Departamentul de Trezorerie al SUA;

Robert Stack, vicesecretar adjunct (pentru chestiuni fiscale internaționale) - Departamentul de Trezorerie al SUA;

Scott A. Hodge, președintele Tax Foundation - Tax Foundation;

Gavin Ekins, economist cercetător - Tax Foundation;

Stephen J. Entin, membru principal - Tax Foundation;

Scott Greenberg, analist - Tax Foundation;

John C. Fortier, director, Proiectul pentru democrație, Bipartisan Policy Center;

Shai Akabas, director asociat al Bipartisan Policy Center, Proiectul de politică economică;

Eric Toder, codirector, Urban-Brookings, Centrul pentru politici fiscale;

Gawain Kripke, director pentru politici și cercetare - OXFAM America;

Didier Jacobs, economist principal, OXFAM America;

Nick Galass, responsabil de cercetări privind inegalitățile economice, OXAFM America;

Robbie Silverman, consilier principal, OXAFM America;

Vicki Perry, director adjunct, Departamentul de afaceri fiscale și șef de divizie al Diviziei politici fiscale, FMI;

Ruud de Mooij, șef adjunct de divizie, Divizia politici fiscale, (FMI);

Hamish Boland-Rudder, editor online al ICIJ;

Jim Brumby, director, Serviciul public și performanță, Global Practice on Governance;

Marijn Verhoeven, economistă, Global Practice on Governance;

Guggi Laryea, European Civil Society and European Parliament Relations Lead External and Corporate Relations;

Rajul Awasthi, specialist principal în sectorul public, Governance Global Practice;

Xavier Becerra, membru al Congresului, președinte al Conferinței democratice, Camera Reprezentanților

Ron Kind, membru al Ways and Means Committe, Camera Reprezentanților.

24.5.2015

Audiere publică comună a comisiilor TAXE și DEVE privind Consecințele practicilor fiscale agresive pentru țările în curs de dezvoltare

dr. Attiya Waris, conferențiar, Facultatea de drept, Universitatea din Nairobi;

dr. Manuel Montes, consilier principal pentru finanțe și dezvoltare, The South Centre;

dna Aurore Chardonnet, consultant pentru politica UE privind fiscalitatea și combaterea inegalităților, OXFAM;

dl Savior Mwambwa, ActionAid International, responsabil al campaniei „Tax Power”;

dna Tove Ryding, EURODAD, responsabilă de politici și promovare, Tax Justice;

dl Sol Picciotto, profesor, Universitatea din Lancaster.


ANEXA 2:

SOCIETĂȚILE MULTINAȚIONALE ȘI BĂNCILE INVITATE

SĂ PARTICIPE LA REUNIUNILE COMISIEI

Anexa 2.1: Lista societăților multinaționale invitate

Societate

Invitat/Reprezentanți

Situația (11.3.2016)

Apple Inc.

Timothy D. Cook

director executiv

Participanți

Cathy Kearney, vicepreședintă pentru operațiuni europene

Julia Macrae, directoare departamentul impozite, EMEIA

Google Inc.

Nicklas Lundblad

director general pentru politici publice și relații guvernamentale, EMEA

Participanți

Adam Cohen, responsabil pentru politica economică , EMEA

Fiat Chrysler

Automobile

Sergio Marchionne

director executiv

A refuzat la 11.3.2015:

„După cum probabil știți, la 29 decembrie 2015 am introdus un recurs la Curtea Generală a UE, contestând decizia Comisiei, care a constatat că una dintre societățile noastre din Luxemburg primise ajutor de stat. Și Luxemburgul contestă această decizie înaintea Curții Generale. Deși suntem convinși că nu am primit niciun fel de ajutor de stat în Luxemburg cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, în circumstanțele de față nu ar fi potrivit să participăm la reuniunea Comisiei speciale sau să facem alte comentarii. Prin urmare, deși apreciem în continuare eforturile Comisiei și dorința sa de a afla opiniile întreprinderilor, regretăm că nu putem participa la această discuție până la soluționarea situației noastre juridice.”

Grupul Inter IKEA

Søren Hansen

director executiv

Participanți

Søren Hansen, director executiv

Anders Bylund, director de comunicare în cadrul grupului

Corporația McDonald's.

Irene Yates

vicepreședintă, impozitarea societăților

Participanți

Irene Yates, vicepreședintă, impozitarea societăților

Starbucks Coffee

Societate

Kris Engskov

Președinte Starbucks Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA)

A refuzat la 23.2.2015:

„Întrucât Starbucks intenționează să conteste decizia Comisiei Europene, anunțată la 21 octombrie 2015, potrivit căreia Țările de Jos au acordat avantaje fiscale preferențiale unității noastre de prăjire a cafelei din Amsterdam (Starbucks Manufacturing EMEA BV), nu putem accepta invitația Comisiei speciale a Parlamentului European pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare.

Odată ce această problemă va fi rezolvată, iar Starbucks are încredere că decizia Comisiei Europene va fi respinsă la apel, vom accepta invitația cu plăcere.

Dacă acest lucru este de folos pentru colectarea informațiilor, trebuie menționat că Starbucks respectă toate normele, reglementările și legile OCDE și sprijină acest proces de reformă fiscală, inclusiv Planul de acțiune privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor. Starbucks a plătit, în medie, o rată de impozitare globală efectivă de aproximativ 33 %, cu mult peste valoarea de 18,5 % plătită în medie de alte mari societăți din Statele Unite. '

Anexa 2.2: Lista băncilor invitate

Denumirea

Invitat/Reprezentanți

Situația la 4.4.2016

Crédit Agricole SA:

Dl Dominique Lefebvre

președinte

A acceptat (15.3.2016)

Jean-Charles Balat,

director financiar, Groupe Crédit Agricole

Deutsche Bank (DE)

Dl Paul Achleitner

președinte

A acceptat (16.3.2016)

să participe la o reuniune la

4 aprilie 2016

Reprezentant participant

Brigitte Bomm, director executiv, responsabil fiscal global, Deutsche Bank

ING Group (NL)

Dl Ralph Hamers

director executiv

A acceptat (8.3.2016)

Drs. R.N.J. Schipper

responsabil al serviciului fiscal global, ING

Nordea (Sw)

Dl Casper von Koskull

președinte și director executiv

A acceptat (9.3.2016)

Eva Jigvall

responsabil impozitare la nivelul grupului, Nordea

Royal Bank of Scotland (UK)

Dl Ross McEwan

director executiv

A acceptat (16.3.2016)

să participe la o reuniune la

4 aprilie 2016

Reprezentant participant

Grant Jamieson, responsabil afaceri fiscale, Royal Bank of Scotland

Graeme Johnston, responsabil afaceri fiscale internaționale, Royal Bank of Scotland

Santander (ES)

Dna Ana Patricia Botín,

președintă

A acceptat (11.3.2016)

Monica Lopez-Monis Gallego

șefa biroului de conformitate și prim vicepreședintă, Banco Santander

Antonio H. Garcia del Riego

director general

director afaceri europene

UBS (CH)

Dl Axel A. Weber

președinte

A acceptat (14.3.2016)

Christopher Pinho,

director general, responsabil impozitare la nivelul grupului

Unicredit (IT)

Dl Giuseppe Vita

președinte

A acceptat (8.3.2016)

Stefano Ceccacci

responsabil afaceri fiscale în UE

Costanza Bufalini

responsabil afaceri europene și de reglementare


ANEXA 3

DOCUMENTE GRUPULUI DE LUCRU „CODUL DE CONDUITĂ”

Documentul (1)

Data

Rezultat

Document intern nr. 1 anexa 1

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din aprilie 2006

Comisia a menționat că, mai ales în anumite teritorii dependente și asociate, lichidarea propusă a inclus introducerea unei rate de 0 % sau eliminarea completă a impozitului pe profit și, prin urmare, nu întreaga activitate a Grupului pentru codul de conduită a dus la un rezultat consistent sau satisfăcător.

Document intern nr. 1 anexa 1

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din aprilie 2006

Comisia a menționat că, din cauza compromisurilor politice, Grupul de lucru pentru codul de conduită a considerat adecvate o serie de propuneri de lichidare, ceea ce ar putea fi considerat cu ușurință insuficient conform principiilor codului.

Raport al Grupului de lucru pentru codul de conduită către Consiliu

7 iunie 2005

S-a prevăzut explicit că într-un caz Luxemburgul nu a aplicat lichidarea după cum s-a convenit.

Document intern nr. 1 anexa 1

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din aprilie 2006

În pofida acestei nerespectări evidente, Consiliul nu a luat nicio măsură și Luxemburgul nu a fost tras la răspundere politic și nici nu i s-a cerut să respecte principiile codului și acordurile.

Document intern nr. 1 anexa 1

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din aprilie 2006

Grupul de lucru pentru codul de conduită a convenit în 1999 să excludă regimurile care favorizau sectorul transportului maritim, precum și evaluarea instrumentelor de plasament colectiv

Document intern nr. 1 anexa 1

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din aprilie 2006

O serie de state membre au refuzat să comunice punctele lor de vedere cu privire la viitorul Grupului de lucru pentru codul de conduită în ceea ce privește transparența, mandatul, domeniul de aplicare și criteriile pentru activitățile viitoare. Ungaria și Lituania au exprimat rezerve față de modificările aduse criteriilor codului. Irlanda și Polonia s-au opus oricărei extinderi a domeniului de aplicare a codului la alte sectoare de impozitare.

Document intern nr. 2 și procesul-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 11 aprilie 2006

Comisia a făcut o serie de propuneri pentru noi sectoare de activitate, cum ar fi extinderea activității privind tratamentul neuniform, impozitarea expatriaților, impozitarea persoanelor fizice bogate, reexaminarea fondurilor de plasamente imobiliare cotate și a instrumentelor de plasament colectiv. Țările de Jos și Luxemburgul s-au opus extinderii activității privind tratamentul neuniform, Franța și-a exprimat rezervele față de activitatea privind persoanele expatriate, persoanele fizice bogate și fondurile de investiții, iar Regatul Unit a susținut concentrarea pe impozitarea societăților, mai degrabă decât o extindere.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 22 octombrie 2013 și mai 2013

Nu s-a ajuns încă la o concluzie privind elemente semnificative ale Codului fiscal din Gibraltar, care s-a aflat în discuție cel puțin din 11 aprilie 2011.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 8 noiembrie 2013

Regimul fiscal al comerțului cu amănuntul din Insula Man nu a fost considerat nociv, în pofida unor îndoieli serioase exprimate de mai multe state membre cu privire la caracterul său nenociv.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 29 mai, 22 octombrie și 20 noiembrie 2013

În ceea ce privește regimurile fiscale favorabile pentru brevete, Țările de Jos, Luxemburgul și, într-o măsură mai mică, Belgia s-au opus unei evaluări globale a tuturor regimurilor favorabile pentru brevete existente la nivelul UE, în pofida unor suspiciuni întemeiate privind efectele negative ale regimurilor fiscale existente în raport cu criteriile stabilite de codul de conduită.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 3 iunie 2014

Spania, Țările de Jos, Luxemburgul și Regatul Unit au întârziat și mai mult procesul de reformare a regimurilor fiscale favorabile pentru brevete, introducând repetat cerințe suplimentare în procesul decizional.

Raport public către Consiliu

Reuniunea ECOFIN din iunie 2015

În pofida angajamentelor de a adapta în totalitate dispozițiile legislative naționale până la 30 iunie 2016, statele membre au înregistrat progrese foarte limitate în transpunerea în legislația națională a abordării modificate bazate pe conexiune convenite deja de miniștri în decembrie 2014, iar unele țări, cum ar fi Italia, au introdus chiar noi măsuri favorabile pentru brevete, incompatibile cu abordarea modificată bazată pe conexiune, după ce se ajunsese la un acord cu privire la aceasta, pentru a putea beneficia de clauzele de anterioritate extrem de generoase până în anul 2021.

Procesul-verbal și documentul intern nr. 3

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 25 mai 2010 și din 17 octombrie 2012;

În cursul fazei de elaborare a orientărilor convenite privind transferurile de profit către interior, Regatul Unit s-a opus oricărei abordări coordonate.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 25 mai 2010

Lipsa unui acord asupra vreunei acțiuni ulterioare lucrărilor subgrupului anti-abuz

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 15 mai 2009

Declarațiile Belgiei și ale Țărilor de Jos prin care se opun oricăror inițiative menite să coordoneze măsurile de protecție împotriva transferurilor de profituri neimpozitate către exterior.

Proces-verbal

Reuniunea Subgrupului pentru codul de conduită din septembrie și aprilie 2014 și din aprilie și iulie 2015

Statele membre au convenit asupra orientărilor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride în septembrie 2014, în pofida a numeroase inițiative sistematice ale unor state membre, care au împiedicat să se ajungă mai devreme la un acord privind aceste practici dăunătoare, aflate în dezbatere în Grupul de lucru pentru codul de conduită cel puțin din 2008. Astfel, s-a amplificat considerabil prejudiciul fiscal actual creat de folosirea recurentă a sistemelor de planificare fiscală agresivă.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 15 mai, 29 iunie 2009 și 25 mai 2010

Reuniunea subgrupului de combatere a abuzurilor din 25 martie și 22 aprilie 2010

În ceea ce privește tratamentul neuniform al elementelor hibride, Țările de Jos, Luxemburgul și Belgia, dar și Malta și Estonia, într-o mai mică măsură, au întârziat de mult timp o acțiune colectivă rapidă, afirmând că instrumentele hibride nu ar trebui deloc tratate în cadrul codului.

Proces-verbal

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 13 septembrie 2011

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 11 aprilie și 26 mai 2011

În ceea ce privește fondurile de investiții, statele membre au convenit să suspende discuțiile privind presupusa și potențiala nocivitate a unor astfel de regimuri.

Inițiativele luate de Regatul Unit, Luxemburg și Țările de Jos au îndemnat efectiv grupul să nu mai avanseze în acest domeniu.

Documentul intern nr. 2

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 4 martie 2010

În ceea ce privește practicile administrative, în trecut, niciun stat membru nu a făcut schimb de informații cu privire la hotărârile sale anterioare în mod spontan sau sistematic.

Documentul intern nr. 4

Reuniunea Grupului de lucru pentru codul de conduită din 10 septembrie 2012

În practică, nu s-a făcut spontan niciun schimb de informații privind deciziile fiscale.

Concluziile Consiliului

Reuniunea ECOFIN din decembrie 2015

În ceea ce privește clauzele de impozitare minimă efectivă, statele membre nu au convenit asupra unei revizuiri a Directivei privind dobânzile și redevențele care să asigure că privilegiile acordate în interiorul pieței unice pentru a evita impozitarea dublă nu conduc de fapt la o impozitare egală cu zero sau aproape egală cu zero, în pofida publicării propunerii respective a Comisiei în 2011. Statele membre au invitat Grupul de lucru la nivel înalt pentru chestiuni fiscale numai să analizeze mai mult această problemă, în loc să se angajeze într-o acțiune rapidă și efectivă.

Concluziile Consiliului

Reuniunea ECOFIN din martie 2016

Statele membre nu au convenit asupra reformelor urgente de care are nevoie Grupul de lucru pentru codul de conduită și au amânat orice decizie privind reformele pentru 2017.

(1)  Pe baza surselor și a documentelor publice

Notă juridică