Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2053(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0263/2016

Texte depuse :

A8-0263/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 04/10/2016 - 7.9
CRE 04/10/2016 - 7.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0371

Texte adoptate
PDF 372kWORD 60k
Marţi, 4 octombrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Viitorul relațiilor ACP-UE după 2020
P8_TA(2016)0371A8-0263/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (2016/2053(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010(1),

–  având în vedere Acordul de la Georgetown din 1975 de creare a grupului statelor ACP, precum și revizuirea sa din 1992(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2003 intitulată „Pentru integrarea deplină a cooperării cu țările ACP în bugetul UE” (COM(2003)0590),

–  având în vedere Documentul comun de consultare al Comisiei Europene și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 octombrie 2015, intitulat „Către un nou parteneriat între Uniunea Europeană și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific după 2020” (JOIN(2015)0033),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind relațiile ACP-UE, în special cea din 11 februarie 2015, referitoare la activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE(3), cea din 13 iunie 2013(4), referitoare la a doua modificare a Acordului de la Cotonou din 23 iunie 2000, cea din 5 februarie 2009, referitoare la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării(5), precum și cea din 1 aprilie 2004, referitoare la bugetizarea Fondului european de dezvoltare(6),

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și mai ales cea din 9 decembrie 2015 referitoare la „Patruzeci de ani de parteneriat: evaluarea impactului asupra comerțului și dezvoltării din țările ACP și perspective pentru relații durabile între țările ACP și Uniunea Europeană”(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD),

–  având în vedere declarația comună din 9 decembrie 2015 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind viitorul relațiilor ACP-UE(8),

–  având în vedere Strategia globală a UE pentru afaceri externe și politica de securitate, înaintată Consiliului European la reuniunea din 28-29 iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 martie 2012, intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific” (JOIN(2012)0006),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012, intitulată „Strategia de parteneriat comună UE-Caraibe” (JOIN(2012)0018),

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE, adoptată de țările africane și șefii de stat și de guvern în cadrul summitului de la Lisabona din 9 decembrie 2007(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(10),

–  având în vedere declarația comună ACP-UE din 20 iunie 2014 referitoare la Agenda generală pentru perioada de după 2015(11),

–  având în vedere Declarația de la Sipopo la cel de al șaptelea summit al șefilor de stat și de guvern din țările ACP, din 13-14 decembrie 2012, intitulată „Viitorul grupului ACP într-o lume în schimbare: provocări și oportunități”(12),

–  având în vedere cea de a treia Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare din 13-16 iulie 2015 și Agenda de acțiune de la Addis Abeba, aprobată de Adunarea Generală a ONU la 27 iulie 2015(13),

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea sustenabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”(14),

–  având în vedere cea de a 41-a sesiune a Consiliului comun ACP-UE, desfășurată la Dakar, în Senegal, la 28 și 29 aprilie 2016,

–  având în vedere cel de al optulea summit al șefilor de state și de guverne ACP de la Port Moresby, Papua Noua Guinee, din 31 mai-1 iunie 2016, în cadrul căruia s-a adoptat Comunicatul de la Waigani privind perspectivele viitoare ale grupului de state ACP și Declarația de la Port Moresby, prin care s-a acceptat raportul final al Grupului de persoane eminente pentru analizarea perspectivelor grupului ACP,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru bugete (A8-0263/2016),

A.  întrucât forța și acquis-ul Acordului de la Cotonou se bazează pe o serie de caracteristici unice: este un document obligatoriu din punct de vedere juridic, are o forță numerică fără precedent, de 79+28 de state membre, este cuprinzător prin cei trei piloni de cooperare pentru dezvoltare, cooperare politică și cooperare economică și comercială, are un cadru instituțional comun și dispune de un buget extins sub forma Fondului european de dezvoltare (FED);

B.  întrucât obiectivul general al Acordului de la Cotonou „de reducere și, în cele din urmă, de eradicare a sărăciei, în conformitate cu obiectivele dezvoltării durabile și integrării progresive a țărilor ACP în economia mondială” este ferm ancorat la articolul 1 din respectivul acord; întrucât parteneriatul se bazează pe un set de valori și principii fundamentale, care includ respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, democrația bazată pe statul de drept și pe un sistem de guvernare transparent și responsabil;

C.  întrucât peste 80 % dintre țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) provin din regiuni ACP, fapt care conferă o importanță deosebită parteneriatului UE-ACP;

D.  întrucât, după semnarea Acordului de la Cotonou, s-au produs schimbări în peisajul politic și economic al grupului ACP și în cadrul Uniunii Europene;

E.  întrucât viitorul relațiilor ACP-UE ar trebui să se bazeze pe o nouă reflecție asupra potențialului și a obstacolelor viitoare pentru cooperarea UE-ACP;

F.  întrucât forța numerică a statelor membre ale ACP și UE nu s-a transpus suficient în acțiuni comune la nivelul forumurilor internaționale;

G.  întrucât parteneriatul ACP-UE a jucat un rol important în progresele înregistrate pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

H.  întrucât, pe de altă parte, rezultatele în ceea ce privește obiectivele de eradicare a sărăciei și de integrare a țărilor ACP în economia mondială nu au fost convingătoare până în prezent, având în vedere faptul că jumătate din statele membre ale ACP se numără încă printre țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și că statele membre ale ACP reprezintă împreună mai puțin de 5 % din comerțul mondial și aproximativ 2 % din PIB-ul mondial;

I.  întrucât relațiile comerciale constituie al doilea pilon al Acordului de la Cotonou, iar Acordurile de parteneriat economic (APE) reprezintă instrumentele sale;

J.  întrucât acordurile de parteneriat economic (APE) sunt definite la articolul 36 din Acordul de la Cotonou ca instrumente care „vizează promovarea integrării progresive și armonioase a țărilor ACP în economia mondială”, în special prin folosirea deplină a integrării regionale și a comerțului sud-sud”; întrucât includerea APE în Acordul de la Cotonou promovează coerența politicilor pentru dezvoltare;

K.  întrucât acordul ține seama de importanța din ce în ce mai mare a integrării regionale pentru țările ACP și pentru cooperarea ACP-UE, precum și de rolul său în încurajarea păcii și securității, promovarea creșterii și abordarea provocărilor transfrontaliere;

L.  întrucât Acordul de la Cotonou vizează noile provocări globale legate de schimbările climatice, migrație, pace și securitate (cum ar fi combaterea terorismului, a extremismului și a criminalității internaționale), dar a produs puține rezultate concrete în aceste domenii;

M.  întrucât reuniunile instituțiilor comune ale ACP și UE, și în special Consiliul comun de miniștri, au produs puține rezultate concrete și au avut o participare redusă și un nivel de reprezentare modest;

N.  întrucât UE finanțează aproximativ 50 % din costurile secretariatului ACP; întrucât serie de state membre ale ACP nu își achită în totalitate contribuțiile de membru;

O.  întrucât dialogul politic privind elementele esențiale, menționate la articolele 8 și 96 din Acordul de la Cotonou, reprezintă un mijloc concret juridic de apărare a valorilor comune ale parteneriatului ACP-UE și de promovare a democrației și a drepturilor omului, fundamentale pentru o dezvoltare sustenabilă;

P.  întrucât este absolut necesar să se garanteze în continuare condiționalitatea legată de drepturile omului și să se consolideze dialogul politic în cadrul noului acord;

Q.  întrucât, în pofida recunoașterii importanței lor, implicarea parlamentelor naționale, a autorităților locale, a societății civile și a sectorului privat în dialogul politic a fost destul de limitată; întrucât rolul propriu-zis al grupului ACP este limitat la cazurile în care se invocă articolul 96; întrucât dialogul politic și în special articolul 96 au fost folosite într-o fază avansată a crizei politice și nu preventiv;

R.  întrucât, în ciuda recunoașterii clare a rolului parlamentelor naționale, al autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat în Acordul de la Cotonou, ca urmare a revizuirii acestuia în 2010, participarea acestora la deliberările privind politicile și activitățile ACP-UE a fost limitată;

S.  întrucât organizațiile societății civile se confruntă cu o legislație tot mai restrictivă și cu alte obstacole care le limitează activitățile și marja de manevră;

T.  întrucât prezența în regiunile ACP a țărilor și a teritoriilor de peste mări (TTPM) asociate Uniunii Europene, ale căror relații speciale cu UE impun o distanțare de abordarea tradițională în materie de ajutor pentru dezvoltare pentru a se ține seama mai mult de apartenența lor la familia europeană; întrucât TTPM, deși au un statut special, continuă să beneficieze de cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), la fel ca și țările ACP;

U.  întrucât FED este finanțat prin contribuții directe de la statele membre ale UE și nu este supus normelor bugetare obișnuite ale UE; întrucât Parlamentul European nu are nicio putere asupra bugetului FED în afara acordării descărcării de gestiune pentru plățile deja efectuate, și nici nu dispune de drepturi oficiale de control bugetar în ceea ce privește programarea FED;

V.  întrucât în cadrul celui de al 11-lea FED, circa 900 de milioane de euro sunt alocate pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa iar aproximativ 1,4 miliarde de euro din rezerva FED vor fi folosite pentru Fondul fiduciar al UE pentru Africa;

W.  întrucât mobilizarea resurselor naționale în țările ACP și fondurile din diaspora pot constitui o sursă esențială pentru finanțarea dezvoltării;

X.  întrucât includerea FED în bugetul UE ar permite controlul democratic, ar consolida vizibilitatea și ar crește transparența folosirii fondurilor pentru dezvoltare ale UE; întrucât, pe de altă parte, natura multianuală a programării FED permite resurselor să fie previzibile și întrucât includerea în bugetul UE ar duce la scăderea fondurilor pentru dezvoltare destinate țărilor ACP în favoarea altor priorități ale politicii externe și s-ar putea considera că slăbește parteneriatul privilegiat UE-ACP; întrucât includerea FED în bugetul UE ar putea, de asemenea, să pericliteze finanțarea Instrumentului financiar pentru pace în Africa și a altor inițiative importante, cum ar fi Fondul fiduciar pentru Africa, cu excepția cazului în care este creat un instrument specific pentru finanțarea cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare;

1.  susține că cooperarea ACP-UE reprezintă o realizare unică și valoroasă, care a consolidat legăturile între populația și țările ACP și UE și între parlamentele lor în ultimii 40 de ani; subliniază (având în vedere dovada angajamentului țărilor ACP pentru o acțiune comună ca grup) că, pentru a crește eficiența cooperării și pentru a o adapta noilor provocări, trebuie adoptată o nouă structură, care să mențină acele părți din acquis-ul ACP-UE care au un caracter universal, (cum ar fi angajamentul față de drepturile omului, egalitatea de gen, dezvoltarea umană, buna guvernare și democrația, statul de drept și schimbul de practici optime într-un cadru comun), iar principalele activități trebuie realizate în conformitate cu principiul subsidiarității: cu alte cuvinte, trebuie să se desfășoare în cadrul acordurilor regionale care sunt adaptate nevoilor regionale specifice și intereselor reciproce existente între UE și regiunea în cauză;

2.  subliniază că atât cadrul comun, cât și acordurile regionale ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic; subliniază că, pentru a îmbunătăți eficacitatea acestora, pentru a reduce suprapunerile și a evita duplicarea cadrelor politice, acordurile regionale cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific ar trebui concepute astfel încât să țină seama de organizațiile regionale și subregionale, de exemplu, Uniunea Africană, Comunitățile economice regionale, strategiile sau acordurile regionale, cum ar fi acordurile de parteneriat economic (APE), și ar trebui să permită includerea altor țări, precum țările din nordul Africii, sau crearea de grupări în funcție de interesele sau nevoile specifice (de exemplu, stadiul de dezvoltare, ca în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate sau caracteristicile geografice, pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare);

Obiective, principii și modalități de cooperare

3.  solicită încheierea unui nou acord, în centrul căruia să fie plasate Agenda 2030 și Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (ODS); solicită, de asemenea, crearea unor mecanisme de monitorizare solide, pentru a garanta că implementarea acordului contribuie la realizarea ODS și le promovează;

4.  solicită un mecanism de monitorizare, responsabilitate și evaluare inter pares a ACP-UE pentru controlul periodic al implementării ODD în statele membre, cu reprezentanți ai ACP și UE nu numai din partea instituțiilor guvernamentale, ci și din partea parlamentelor, autorităților regionale și locale, societății civile și comunităților științifice, care să prezinte anual concluzii și recomandări privind procesele de revizuire și acțiunile ulterioare de la nivel național, regional și global;

5.  subliniază, de asemenea, că ar trebui ca politicile bazate pe cunoaștere (knowledge-based policies) să fie pe deplin luate în considerare în planificarea, adoptarea și punerea în aplicare a politicilor publice sectoriale prevăzute în cadrul viitorului acord;

6.  cere ca combaterea și în cele din urmă eradicarea sărăciei și a inegalităților, precum și promovarea dezvoltării sustenabile, să fie obiective fundamentale ale cooperării ACP-UE; insistă, însă, că noul acord trebuie să fie în primul rând un proiect politic bazat pe principiul asumării responsabilității și să depășească în mod clar mentalitatea de tip donator-beneficiar; consideră că această cooperare ar trebui să aibă loc în domenii de interes comun, unde se preconizează avantaje reciproce, nu doar în termeni economici, ci și în ceea ce privește pacea și securitatea, drepturile omului și statul de drept, buna guvernare și democrația, migrația, mediul, schimbările climatice și alte aspecte legate de prosperitatea populațiilor din țările ACP și UE;

7.  susține din nou că coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD) reprezintă un element esențial pentru realizarea noii agende pentru dezvoltare durabilă; consideră că natura cuprinzătoare a Acordului de la Cotonou promovează CPD și ar trebui, prin urmare, păstrată în noul acord; subliniază nevoia de a menține dispozițiile specifice legate de CPD și de a consolida dialogul în acest domeniu în cadrul noului acord; reamintește propunerea sa de numire a unor coraportori permanenți pentru CPD în cadrul Adunării Parlamentare Paritare;

8.  consideră că respectarea principiilor privind eficacitatea ajutoarelor convenite la nivel internațional este esențială pentru realizarea Agendei 2030 și consideră că ar trebui inclusă o referire la acestea într-un viitor acord;

9.  cere ca elementele esențiale din Acordul de la Cotonou vizând drepturile omului, principiile democratice și statul de drept să rămână fundamentul valoric al noului acord; pledează ca în lista elementelor esențiale să fie adăugată și buna guvernare ca răspuns la noul ODD 16 dedicat păcii, justiției și instituțiilor eficiente; reamintește importanța punerii în aplicare pe deplin a articolului 9 din Acordul de la Cotonou;

10.  subliniază că dialogul politic reprezintă un element fundamental al Acordului de la Cotonou și că articolele 8 și 96 oferă mijloace juridice concrete pentru a susține elementele esențiale ale relațiilor ACP-UE, deși, în trecut, nu au fost întotdeauna folosite eficient; cere ca dialogul politic să rămână un pilon juridic central atât în cadrul global, cât și la nivelul regional al noului acord; solicită o utilizare mai eficientă, mai sistematică și mai proactivă a dialogului politic pentru a preveni crizele politice;

11.  reamintește că, la articolul 97, Acordul de la Cotonou prevede o procedură de consultare și adoptarea de măsuri adecvate în cazul unor situații grave de corupție; regretă faptul că acest articol nu a fost invocat decât o singură dată până în prezent; solicită consolidarea acestei proceduri în cadrul viitorului acord de parteneriat între UE și țările ACP, astfel încât aceasta să devină cu adevărat operațională;

12.  subliniază, în acest sens, că dialogul politic este o bază importantă pentru îmbunătățirea situației populației din țările partenere; regretă folosirea insuficientă a acestui instrument și eficiența sa scăzută până acum; solicită, prin urmare, o mai bună monitorizare a situației drepturilor omului și a altor elemente esențiale și fundamentale ale acordului, solicită ca această monitorizare să se bazeze pe includere și participare și cere o evaluare periodică, bienală sau multianuală, precum și rapoarte comune privind respectarea acestor elemente de toate statele ACP-UE, pentru a face publice rezultate, pentru a le critica sau a le aprecia; cere ca rezultatele acestor rapoarte să fie prezentate la reuniunile generale ACP-UE, să fie folosite ca bază a dialogului politic și să fie consultate în cadrul examinărilor naționale, regionale și mondiale în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a ODD;

13.  solicită o mai mare participare a parlamentelor naționale și regionale, precum și a autorităților locale, atât în țările ACP, cât și în statele membre ale UE, în toate etapele politicilor și activitățile ACP-UE, de la planificarea și programarea viitoare, până la implementare, evaluare și monitorizare, în special din perspectiva principiului subsidiarității;

14.  îndeamnă toate părțile la noul acord să se angajeze să consolideze autonomia și capacitatea guvernelor locale și regionale, pentru ca acestea să fie în măsură să-și îndeplinească misiunile în mod eficient și să acționeze ca agenți semnificativi pentru dezvoltarea țărilor ACP;

15.  cere o mai mare implicare în dialogul politic, în programare și implementare, precum și un sprijin pentru consolidarea capacităților societății civile locale, în special pentru grupurile vizate direct de politici; subliniază, în acest context, pericolul pe care îl reprezintă reducerea spațiului de acțiune al societății civile în unele țări și necesitatea de a include grupuri precum minorități, tineret și femei care nu își pot organiza propriile interese sau care nu sunt recunoscute de guvernul din țara lor, în pofida unui interes democratic legitim;

16.  consideră că sectorul privat poate juca un rol esențial în procesul de dezvoltare și poate contribui la finanțarea pentru dezvoltare, cu condiția ca investițiile să fie făcute respectând oamenii, formele tradiționale de proprietate sau de folosire a acesteia și mediul înconjurător, în conformitate cu principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului; solicită, prin urmare, ca investițiile private să fie sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI), cu condiția ca investițiile să respecte legislația internațională privind drepturile omului, normele sociale și cele de protecție a mediului; subliniază că, în noul parteneriat, ar trebui să se acorde prioritate micilor producători și agricultori și asigurării unui mediu favorabil pentru microîntreprinderi și IMM-uri; solicită, totodată, ca pozițiile exprimate de sectoarele private locale și naționale să fie luate în considerare la elaborarea politicilor, precum și în etapele de programare și implementare;

Viitoarele instituții ale ACP-UE

17.  solicită ca reuniunile comune ale Consiliului ACP-UE să includă dezbateri politice punctuale și urgente, inclusiv cu privire la subiecte sensibile, pentru a adopta o serie de concluzii comune pe temele respective; invită ministerele relevante din statele membre ale UE și ACP să participe mai mult la nivel de miniștri, pentru a conferi reuniunilor legitimitatea politică necesară și pentru a oferi principiului parteneriatului vizibilitatea necesară;

18.  cere ca noul acord de cooperare să cuprindă o dimensiune parlamentară puternică, prin Adunarea Parlamentară Paritară (APP), care să susțină un dialog parlamentar deschis, democratic și cuprinzător (inclusiv cu privire la subiecte sensibile și dificile), să promoveze proiecte politice comune (regionale), oferindu-le o bază de susținere democratică prin participarea diverselor părți interesate, care să supravegheze activitatea structurii executive și cooperarea pentru dezvoltare, să promoveze democrația și drepturile omului și să aducă astfel o contribuție importantă la noul parteneriat de cooperare, pe poziții de egalitate; subliniază importanța implicării timpurii a Adunării Parlamentare Paritare în toate discuțiile relevante referitoare la parteneriatul ACP-UE post-2020;

19.  consideră cu tărie că APP ar trebui să asigure reprezentarea adecvată democratică și proporțională și participarea tuturor forțelor politice în dezbaterile sale; solicită, prin urmare, delegațiilor naționale la APP să includă reprezentanți parlamentari din întregul spectru politic național și să garanteze prezența opoziției;

20.  solicită APP să se alinieze noii structuri regionale, concentrându-se astfel pe activitățile din cadrul forurilor regionale dedicate chestiunilor de interes regional, implicând în mod substanțial parlamentele naționale și regionale, păstrând, totodată, reuniuni comune ale ACP-UE regulate, însă mai puțin frecvente; solicită includerea unor reuniuni tematice cu societatea civilă, autoritățile locale și sectorul privat în sesiunile APP, în vederea unor dezvoltării și amplificării dezbaterilor privind tematici de pe agenda APP;

21.  invită Biroul APP să adopte o orientare mai strategică a programului de lucru a Adunării; solicită ca rapoartele elaborate de viitoarea Comisie a APP să stabilească o legătură clară cu cele 17 ODD, pentru a permite continuarea monitorizării fiecăruia dintre acestea; solicită o aliniere a rezoluțiilor comune în cadrul forului general al ACP-UE pentru dezbaterea temelor internaționale urgente, a întârzierilor în aspecte importante pentru ODD și a încălcărilor drepturilor omului; solicită, de asemenea, alinierea rezoluțiilor la reuniunile regionale sau de alt tip privind teme de actualitate și chestiuni urgente și de interes special pentru o regiune sau un grup specific de țări; în acest context, reamintește VP/ÎR importanța politică a prezenței Consiliului la nivel ministerial la sesiunile APP; solicită ca, la reuniunile Consiliului mixt, să fie invitați copreședinții Adunării Parlamentare Paritare a ACP-UE în vederea asigurării unui flux de informații eficace și reciproce și a îmbunătățirii cooperării instituționale;

22.  cere să se facă mai multe eforturi pentru a îmbunătăți controlul APP asupra programării pentru dezvoltare în temeiul principiilor privind eficacitatea dezvoltării și acțiunile ulterioare acestui control; invită Comisia și guvernele să promoveze implicarea parlamentelor naționale, a autorităților locale și regionale, a actorilor societății civile, a sectorului privat și a diasporei în toate diferitele fazele ale controlului programării dezvoltării, precum și să furnizeze în timp util și într-un mod transparent parlamentelor naționale toate informațiile disponibile pentru a le ajuta să-și exercite controlul democratic;

23.  consideră că, ori de câte ori este posibil, parteneriatul ACP-UE ar trebui să încerce să stabilească relații cu alți parteneri la nivel global (cum ar fi Uniunea Africană și ONU) și cu alte puteri internaționale și să depună eforturi pentru a consolida coordonarea și cooperarea, fără a suprapune acțiunile sau misiunile, cu scopul de a aborda provocările legate de războaie, conflicte interne, insecuritate, fragilitate și tranziție;

Finanțarea viitoare

24.  este convins că expirarea simultană a Acordului de la Cotonou și a cadrului financiar multianual al Uniunii (CFM) oferă o oportunitate pentru a decide în sfârșit cu privire la includerea în buget a Fondului european de dezvoltare (FED) pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea, transparența, controlul democratic, responsabilitatea, vizibilitatea și coerența finanțării dezvoltării de către UE; subliniază totuși că această includere în buget ar trebui condiționată de: (i) o delimitare garantată a fondurilor pentru dezvoltare care să mențină nivelul de finanțare pentru țările în curs de dezvoltare și (ii) o soluție permanentă și separată pentru finanțarea de către UE a cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare și coerente cu aceasta; subliniază faptul că FED, chiar dacă ar fi inclus în buget, ar trebui să includă indicatori care să fie aliniați la cooperarea UE pentru dezvoltare; îndeamnă ambele părți să modernizeze instrumentele de finanțare și să promoveze, dacă este posibil, sprijinirea bugetului general și a celui sectorial;

25.  subliniază că bugetul Uniunii prevede deja instrumente destinate anumitor parteneri și că includerea FED în buget poate fi concepută astfel încât să reflecte și să promoveze relația privilegiată ACP-UE în vederea promovării dezvoltării durabile; invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs care abordează aspectele menționate mai sus, înainte de a-și prezenta propunerile necesare pentru următorul CFM;

26.  reamintește faptul că viitoarele relații ACP-UE trebuie să fie de natură politică, de exemplu prin susținerea proiectelor politice comune în diverse foruri internaționale, și să nu se limiteze la modelul donator-beneficiar; subliniază, prin urmare, că principiile UE în materie de ajutor pentru dezvoltare trebuie aplicate egal tuturor țărilor în curs de dezvoltare și că țările ACP avansate trebuie, așadar, să nu mai primească ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE, în aceleași condiții ca țările care nu sunt membre ale ACP; consideră că un nivel mai ridicat de autofinanțare a țărilor ACP ar fi în concordanță cu ambițiile ACP de a fi un jucător autonom și subliniază în acest context importanța includerii în noul acord a unor instrumente ameliorate pentru consolidarea capacității țărilor ACP de a finanța sectoare vitale ale economiei; solicită părților să-și dubleze eforturile în vederea consolidării capacității țărilor ACP de a mobiliza și de a utiliza resursele interne, în special prin consolidarea sistemelor fiscale, buna gestionare a resurselor naturale, industrializarea și prelucrarea materiilor prime destinate piețelor locale, regionale și internaționale;

27.  subliniază că cel de al 11-lea FED reprezintă principala sursă de finanțare pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa (APF), deși, când a fost creat APF în 2003, acesta trebuia să fie o soluție provizorie; solicită crearea unui instrument special de finanțare a cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare;

28.  ia act de Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2016 privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația; ia act de faptul că bugetul UE și contribuția FED la pachetul de 8 miliarde de euro este format exclusiv din ajutoarele care au fost deja planificate; solicită să nu se pună în pericol asistența pentru dezvoltare acordată beneficiarilor și să se finanțeze inițiativele legate de migrație cu credite noi;

29.  solicită crearea unui instrument dedicat tuturor TTPM, care să fie adecvat statutului lor specific și apartenenței lor la familia europeană; solicită stabilirea unei cooperări consolidate între țările ACP și TTPM pentru a participa la dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii a regiunilor lor, care să permită o mai bună integrare a TTPM în mediul lor regional;

Dimensiunea comercială: acordurile de parteneriat economic (APE)

30.  reamintește că APE reprezintă o bază pentru cooperarea regională și că aceste acorduri trebuie să constituie instrumente pentru dezvoltarea și integrarea regională; subliniază, prin urmare, pertinența unor prevederi vizând sustenabilitatea, obligatorii din punct de vedere juridic, referitoare la drepturile omului și la standardele sociale și de mediu, în toate acordurile de parteneriat economic; subliniază importanța creării unor sisteme eficiente de monitorizare care să cuprindă un amplu evantai de membri ai societății civile pentru a identifica și a preveni orice eventuale efecte negative cauzate de liberalizarea comerțului;

31.  solicită un acord post-Cotonou care să servească drept acord politic global în cadrul căruia să se stabilească cerințe minime obligatorii pentru APE, pentru a asigura continuitatea legăturilor APE din actualul Acord de la Cotonou cu dispozițiile legate de sustenabilitate privind buna guvernare, respectarea drepturilor omului, inclusiv în rândul persoanelor cele mai vulnerabile, precum și respectarea standardelor sociale și de mediu, și pentru că acest lucru ar oferi un cadru pentru dezvoltare sustenabilă și pentru coerența politicilor; solicită un proces comun de control și monitorizare parlamentare privind impactul APE, precum și mecanisme structurate de monitorizare ale societății civile;

o
o   o

32.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, precum și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/03_01/pdf/mn3012634_en.pdf
(2) http://www.epg.acp.int/fileadmin/user_upload/Georgetown_1992.pdf
(3) JO C 310, 25.8.2016, p. 19.
(4) JO C 65, 19.2.2016, p. 257.
(5) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 120.
(6) JO C 103 E, 29.4.2004, p. 833.
(7) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/101905en.pdf
(8) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/1081264en.pdf
(9) http://www.africa-eu-partnership.org/sites/default/files/documents/eas2007_joint_strategy_en.pdf
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0336.
(11) http://www.acp.int/content/acp-eu-stand-together-post-2015-development-agenda
(12) http://www.epg.acp.int/fileadmin/user_upload/Sipopo_Declaration.pdf
(13) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/69/313
(14) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1.

Notă juridică