Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2814(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1043/2016

Texte depuse :

B8-1043/2016

Dezbateri :

PV 05/10/2016 - 19
CRE 05/10/2016 - 19

Voturi :

PV 06/10/2016 - 5.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0383

Texte adoptate
PDF 401kWORD 62k
Joi, 6 octombrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22)
P8_TA(2016)0383B8-1043/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22) (2016/2814(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere cea de a 18-a Conferință a părților (COP 18) la CCONUSC și cea de a opta Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 8), care a avut loc la Doha, Qatar, între 26 noiembrie și 8 decembrie 2012, precum și adoptarea unui amendament la protocolul prin care se stabilește o a doua perioadă de angajamente în cadrul Protocolului de la Kyoto, care începe la 1 ianuarie 2013 și se termină la 31 decembrie 2020,

–  având în vedere că Acordul de la Paris a fost deschis spre semnare la 22 aprilie 2016 la sediul Organizației Națiunilor Unite (ONU) din New York și va rămâne deschis până la 21 aprilie 2017, și că 180 de state care au semnat Acordul de la Paris, iar 27 de state și-au depus instrumentele de ratificare, totalizând 39,08 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) (situația la 7 septembrie 2016),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2016 intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris” (COM(2016)0110),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 întitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care o însoțesc,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014,

–  având în vedere contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC) ale UE și statelor membre, transmise CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

–  având în vedere al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și raportul său de sinteză,

–  având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2014, intitulat „Raportul pe 2014 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră” și Raportul pe 2014 al UNEP privind decalajele în ceea ce privește adaptarea,

–  având în vedere Declarația liderilor adoptată la Summitul G7 din Schloss Elmau, Germania, între 7-8 iunie 2015, intitulată „Think ahead. Act together” („Gândim în perspectivă. Acționăm împreună”), în cadrul căreia și-au reiterat intenția de a adera la angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40 %-70 % până în 2050 comparativ cu 2010, fiind necesar să se asigure că reducerea este mai aproape de 70 % decât de 40 %;

–  având în vedere declarația liderilor adoptată la summitul G7 din Ise-Shima, Japonia, desfășurat în perioada 26-27 mai 2016, care invită toate părțile să depună eforturi pentru intrarea în vigoare a Acordului de la Paris în 2016,

–  având în vedere raportul Comitetului european pentru risc sistemic din februarie 2016, întitulat „Too late, too sudden: Transition to a low-carbon economy and systemic risk” (Prea târziu, prea brusc: tranziția la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și riscul sistemic),

–  având în vedere enciclica „Laudato si”,

–  având în vedere documentul din decembrie 2015 al Comitetului internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, „10 key messages on Climate Change” (10 mesaje-cheie privind schimbările climatice),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Acordul de la Paris va intra în vigoare în cea de a 30-a zi de la data la care cel puțin 55 de părți la convenție, reprezentând în total un procent estimat de cel puțin 55 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivel global, și-au depus la ONU instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

B.  întrucât calea de reducere reprezentată de propunerile Comisiei pentru cadrul privind clima pentru 2030 nu este conformă cu obiectivele stabilite în Acordul de la Paris; întrucât, ca prim pas, obiectivele ar trebui să fie reajustate pentru a viza limita superioară a intervalului actual pentru 2050, și anume 95 % până în 2050;

C.  întrucât eforturile de atenuare a încălzirii globale nu ar trebui considerate un obstacol în calea eforturilor depuse în vederea obținerii unei creșteri economice, ci dimpotrivă, ar trebui considerate o forță motrice pentru asigurarea unei creșteri economice și a unor locuri de muncă noi și durabile;

D.  întrucât schimbările climatice pot accentua concurența pentru resurse precum alimentele, apa și pășunile, pot exacerba dificultățile economice și instabilitatea politică și ar putea deveni cel mai însemnat factor de strămutare a populațiilor, atât în interiorul frontierelor naționale, cât și la nivel transfrontalier în viitorul nu foarte îndepărtat; întrucât, prin urmare, chestiunea migrațiilor climatice ar trebui să capete un loc de frunte pe agenda internațională;

E.  întrucât cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice vor fi resimțite în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare care dețin resurse insuficiente pentru a se pregăti pentru schimbările care apar și pentru a se adapta la acestea; întrucât, potrivit IPCC, Africa este deosebit de vulnerabilă la această provocare și, prin urmare, este deosebit de expusă la penuria de apă, la fenomenele atmosferice extrem de violente și la insecuritatea alimentară determinate de secetă și de deșertificare;

F.  întrucât, la 6 martie 2015, UE și statele sale membre au prezentat CPSN către CCONUSC, prin care se angajează să atingă un obiectiv obligatoriu de reducere internă a emisiilor de GES de cel puțin 40 % până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990, după cum se prevede în concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2014 privind cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030,

Politici climatice pe o bază științifică solidă

1.  reamintește că, potrivit datelor științifice prezentate în cadrul AR5 al IPCC pe 2014, încălzirea sistemului climatic este fără echivoc, schimbările climatice sunt o realitate, iar activitățile umane reprezintă cauza principală a încălzirii observate începând cu mijlocul secolului al XX-lea; este preocupat de faptul că se înregistrează deja efecte evidente, larg răspândite și semnificative ale schimbărilor climatice în sistemele naturale și umane de pe toate continentele și oceanele;

2.  ia act de concluziile secretariatului CCONUSC, care afirmă că menținerea nivelurilor actuale de emisii globale de GES va consuma bugetul de carbon restant aferent unei mențineri a creșterii temperaturii medii globale la nu mai mult de 1,5 °C în cursul următorilor 5 ani; subliniază că toate țările ar trebui să accelereze tranziția la emisii nete de GES egale cu zero și la rezistența la schimbările climatice, după cum s-a convenit în Acordul de la Paris, pentru a evita cele mai grave efecte ale încălzirii globale;

3.  îndeamnă țările dezvoltate, în special UE, să își reducă drastic emisiile de GES și să nu se limiteze la angajamentele actuale, pentru a evita, în măsura în care este posibil, apariția la scară largă a unor emisii negative, dat fiind că tehnologiile încă nu au dovedit că au succes și încă nu s-au dovedit a fi acceptabile din punct de vedere social, eficiente din punctul de vedere al costurilor și sigure;

Urgența ratificării și punerii în aplicare a Acordului de la Paris

4.  salută Acordul de la Paris privind schimbările climatice, considerându-l o realizare de referință pentru combaterea schimbărilor climatice și în ceea ce privește multilateralismul; consideră că reprezintă un acord ambițios, echilibrat, echitabil și cu aplicabilitate juridică obligatorie, iar adoptarea acordului și anunțarea comună a CPSN de către 187 de părți până la sfârșitul COP 21 au marcat un moment de cotitură în direcția unei acțiuni globale cuprinzătoare și colective și, după punerea în aplicare, se va accelera în mod definitiv și ireversibil tranziția către o economie globală rezistentă la schimbările climatice și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei;

5.  salută cu entuziasm angajamentul tuturor țărilor de a limita creșterea temperaturii medii la nivel mondial la o cifră mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile în vederea limitării creșterii temperaturii la 1,5 °C, precum și obiectivul de a ajunge la un echilibru între emisiile antropice prin surse și eliminarea prin absorbanți a GES („emisii nete egale cu zero”) în a doua jumătate a acestui secol, pe o bază echitabilă;

6.  reamintește că limitarea creșterii temperaturii globale la o cifră mult sub 2 °C nu garantează că se vor evita efecte negative semnificative asupra climei; recunoaște că trebuie să se ajungă la o înțelegere clară a implicațiilor specifice la nivel de politică ale limitării creșterii temperaturii globale la o medie de 1,5 °C; salută, prin urmare, pregătirea unui raport special al IPCC în 2018 în acest scop; subliniază că nu ar trebui să fie supraestimat potențialul absorbanților de a contribui la neutralitatea emisiilor;

7.  reamintește că, pentru a limita creșterea temperaturii globale medii la un nivel sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii la 1,5 °C, este necesară decarbonizarea timpurie, iar emisiile globale de GES ar trebui să atingă un nivel maxim cât mai curând posibil; reamintește că emisiile globale ar trebui să fie eliminate treptat până în 2050 sau la scurt timp după; invită toate părțile în măsură să facă acest lucru să își pună în aplicare obiectivele și strategiile naționale de decarbonizare stabilind ca prioritate eliminarea treptată a emisiilor provenite din cărbune, care reprezintă cea mai poluantă sursă de energie, și invită UE să coopereze cu partenerii săi internaționali în această privință, furnizând exemple de bune practici;

8.  subliniază că Acordul de la Paris, obligatoriu din punct de vedere juridic, și calea evidențiată pentru decarbonizare vor oferi o orientare fiabilă pentru procesul decizional, vor ajuta să se evite dependența costisitoare de investițiile în tehnologii cu emisii ridicate de dioxid de carbon, vor oferi certitudine și predictibilitate întreprinderilor și investitorilor și vor încuraja tranziția investițiilor de la combustibilii fosili la tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

9.  subliniază că și în absența unor dovezi științifice care să arate ce înseamnă limitarea încălzirii globale la 1,5 °C pentru fiecare sector și regiune, este clar că eforturile actuale ale țărilor nu sunt suficiente pentru a atinge limitele de siguranță pentru țările cele mai vulnerabile; îndeamnă toate țările, în special țările dezvoltate, să își intensifice eforturile comune și să își îmbunătățească contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) în contextul dialogului de facilitare din 2018; în acest context, invită UE să își asume angajamente de reducere în continuare a emisiilor în CSN pentru 2030; reamintește că nu vor fi suficiente măsurile luate doar în Uniunea Europeană și, prin urmare, invită Comisia și Consiliul să-și intensifice activitățile de încurajare a altor parteneri să facă același lucru;

10.  salută angajamentul asumat prin Acordul de la Paris de a reduce emisiile globale la un nivel net zero pe parcursul celei de a doua jumătăți a secolului; recunoaște că acest lucru înseamnă că majoritatea sectoarelor din UE trebuie să atingă nivelul de zero emisii mult mai devreme; subliniază că UE trebuie să exercite presiune asupra părților care nu urmează o cale care să respecte Acordul de la Paris;

11.  solicită intrarea rapidă în vigoare a Acordului de la Paris și invită Comisia și statele membre să asigure ratificarea timpurie și rapidă pentru a nu întârzia intrarea în vigoare a acordului; invită, prin urmare, Comisia să raporteze cu regularitate Parlamentului și comisiilor responsabile cu privire la etapa la care s-a ajuns în cadrul procesului de ratificare și în special cu privire la motivele eventualelor obstacole pe care încă le întâmpină; salută faptul că o serie de state membre au inițiat deja procedurile naționale de ratificare, iar unele dintre ele le-au și finalizat;

12.  regretă, cu toate acestea, că suma tuturor CPSN (contribuții preconizate stabilite la nivel național) nu contribuie nici măcar la apropierea de obiectivul de 2 °C; subliniază că este nevoie de mai multă ambiție și solicită acțiuni concertate din partea UE și a altor poluatori pentru a alinia CPSN la angajamentele Acordului de la Paris; subliniază că este urgent necesar și extrem de important ca toate părțile, inclusiv UE, să își mărească angajamentele privind reducerea emisiilor din cadrul contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN) din cinci în cinci ani, în conformitate cu mecanismul de creștere a nivelului de ambiție din Acordul de la Paris; consideră că CSN sunt instrumente esențiale pentru planificarea dezvoltării naționale în sinergie cu obiectivele de dezvoltare durabilă;

13.  subliniază că este important ca UE să-și demonstreze adeziunea la Acordul de la Paris, printre altele prin revizuirea obiectivelor sale pe termen mediu și lung și a instrumentelor de politică, și ca acest proces să înceapă cât mai repede posibil, pentru a permite desfășurarea unor dezbateri cuprinzătoare în care Parlamentul ar trebui să joace un rol esențial, în parteneriat cu reprezentanți ai autorităților naționale, regionale și locale, ai societății civile și ai sectorului afacerilor; invită Comisia Europeană să pregătească o strategie pentru zero emisii pentru UE până la mijlocul secolului, definind un parcurs rentabil către atingerea obiectivului de emisii nete egale cu zero, adoptat în cadrul Acordului de la Paris;

COP 22 de la Marrakech

14.  consideră că ar trebui să avanseze negocierile cu privire la elementele esențiale ale Acordului de la Paris, printre care un cadru consolidat privind transparența, detalii referitoare la bilanțul la nivel mondial, orientări suplimentare în ceea ce privește CPSN, o înțelegere privind diferențierea, pierderile și daunele, finanțarea combaterii schimbărilor climatice și sprijinirea capacității, o guvernanță cuprinzătoare pe mai multe niveluri, precum și un mecanism de facilitare a punerii în aplicare și a promovării respectării; îndeamnă Comisia și statele membre să respecte angajamentele convenite în cadrul Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește contribuția UE la atenuare și la adaptare, precum și sprijinul acesteia în domeniul financiar, al transferului de tehnologie și în ceea ce privește consolidarea capacităților, în ciuda oricăror modificări de statut al statelor membre ale UE;

15.  subliniază că timpul este esențial în eforturile comune de combatere a schimbărilor climatice și de onorare a Acordului de la Paris; subliniază că UE are atât capacitatea, cât și responsabilitatea de a oferi un exemplu și de a începe imediat activitatea de aliniere a obiectivelor sale privind clima și energia la obiectivul convenit la nivel internațional de limitare a creșterii temperaturii medii globale la un nivel sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii la 1,5 °C;

16.  îndeamnă UE și statele membre să continue să se implice activ în așa-numita coaliție a marilor ambiții și să se angajeze să accelereze derularea negocierilor și să sprijine președinția marocană în intenția sa de a pune accentul pe contribuția energiei din surse regenerabile și pe măsurile de adaptare în lupta globală împotriva schimbărilor climatice;

17.  subliniază necesitatea de a începe discuțiile cu privire la forma „dialogului de facilitare” din 2018, care va fi o ocazie esențială pentru eliminarea decalajelor persistente în ceea ce privește atenuarea, având în vedere actualele CPSN; consideră că UE ar trebui să joace un rol proactiv în cadrul acestui prim dialog de facilitare, pentru a realiza un bilanț al ambițiilor colective și al progreselor în punerea în aplicare a angajamentelor; invită Comisia și statele membre să prezinte cu mult timp înainte de dialogul de facilitare reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care să depășească angajamentele actuale în temeiul Acordului de la Paris și să contribuie în mod adecvat la eliminarea decalajelor în ceea ce privește atenuarea, în conformitate cu capacitățile UE;

18.  reamintește că intensificarea acțiunilor de atenuare în perioada de dinaintea anului 2020 este o condiție prealabilă esențială pentru atingerea obiectivelor pe termen lung stabilite în Acordul de la Paris și un element cheie pentru evaluarea succesului COP  22 de la Marrakesh;

Ambițiile pentru perioada de dinainte de 2020 și Protocolul de la Kyoto

19.  ia act de faptul că UE se află acum pe drumul cel bun în vederea depășirii obiectivelor sale pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a atingerii obiectivului pentru 2020 privind energia din surse regenerabile și că au avut loc progrese semnificative în ceea ce privește intensitatea energiei datorită unor clădiri, produse, procese industriale și vehicule mai eficiente, economia europeană înregistrând, în același timp, o creștere în termeni reali de 45  % din 1990; subliniază, cu toate acestea, că este necesar în continuare un nivel mai ridicat de ambiție și acțiune pentru a menține stimulente suficiente pentru reducerile de emisii de gaze cu efect de seră necesare pentru a atinge obiectivele UE privind clima și energia pentru 2050; subliniază că în sectoarele transporturilor și agriculturii s-au înregistrat progrese slabe în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în contextul obiectivelor pentru 2020 și că este necesară o intensificare a eforturilor în ceea ce privește contribuțiile acestor sectoare la reducerile emisiilor până în 2030;

20.  subliniază că obiectivele 20/20/20 pentru emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și economiile de energie au jucat un rol fundamental în stimularea acestui progres și în susținerea ocupării a peste 4,2 milioane de persoane în diverse industrii ecologice, înregistrându-se o creștere continuă în timpul crizei economice;

21.  clarifică faptul că, deși a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto are o extindere limitată, ar trebui considerată un pas intermediar foarte important și invită, prin urmare, părțile, inclusiv statele membre ale UE, să finalizeze procesul de ratificare cât mai curând posibil; observă că Parlamentul și-a realizat partea sa, dându-și acordul, și salută statele membre care au finalizat deja procesele lor interne;

Efortul global al tuturor sectoarelor

22.  salută elaborarea la nivel mondial a unor scheme de comercializare a certificatelor de emisii, inclusiv a 17 scheme de comercializare a certificatelor de emisii care funcționează pe patru continente, reprezintă 40  % din PIB-ul mondial și contribuie la reducerea în mod rentabil a emisiilor la nivel global; încurajează Comisia să promoveze legături între EU ETS și alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii în scopul creării unor mecanisme internaționale pentru piața emisiilor de carbon pentru a crește nivelul de ambiție în materie de climă și totodată pentru a contribui la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon prin asigurarea unor condiții echitabile de concurență; solicită să se depună toate eforturile pentru a menține în EU ETS orice stat membru al cărui statut se modifică; invită Comisia să stabilească garanții pentru a asigura faptul că legătura cu EU ETS oferă contribuții permanente în ceea ce privește atenuarea și nu subminează obiectivul UE privind emisiile interne de gaze cu efect de seră;

23.  subliniază faptul că, în conformitate cu concluziile IPCC, emisiile provenite din utilizarea terenurilor (pentru agricultură, pentru creșterea animalelor, pentru silvicultură și în alte scopuri) au un potențial rentabil semnificativ pentru atenuare și consolidarea rezilienței și că este necesară, prin urmare, consolidarea acțiunilor UE și a cooperării internaționale pentru a estima mai bine și a optimiza potențialul de sechestrare a carbonului asociat emisiilor provenite din utilizarea terenurilor și pentru a asigura o sechestrare în siguranță și durabilă a dioxidului de carbon; observă oportunitățile deosebite asociate agrosilviculturii în această privință; reamintește acordul important la care s-a ajuns cu privire la schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC) la începutul legislaturii parlamentare și speră că contribuția Parlamentului la negocierile de la acel moment poate sta la baza unei soluții ambițioase în cadrul viitoarei revizuiri a normelor;

24.  constată că defrișările și degradarea pădurilor sunt responsabile de 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră și subliniază rolul pădurilor și al managementului forestier activ și sustenabil în atenuarea schimbărilor climatice și necesitatea de a consolida capacitățile de adaptare și reziliența pădurilor la schimbările climatice; subliniază că sunt necesare eforturi de atenuare care să se axeze pe sectorul pădurilor tropicale (REDD +); subliniază că obiectivul de a limita încălzirea globală la mai puțin de 2 °C se va dovedi, cel mai probabil, imposibil de realizat fără aceste eforturi de atenuare; solicită în plus UE să majoreze finanțarea internațională pentru reducerea defrișărilor în țările în curs de dezvoltare;

25.  subliniază importanța menținerii drepturilor omului în centrul acțiunilor privind clima și insistă ca statele membre și Comisia să se asigure că negocierile privind măsurile de adaptare recunosc că sunt necesare respectarea, protejarea și promovarea drepturilor omului, incluzând, printre altele, egalitatea de gen, participarea deplină și egală a femeilor și promovarea activă a unei tranziții juste a forței de muncă care creează locuri de muncă decente și de calitate pentru toți;

26.  solicită includerea exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) în cadrul UE privind clima și energia pentru 2030, având în vedere că aceste emisii trebuie să fie luate în considerare separat pentru a evita ca absorbantul aferent LULUCF al UE să fie utilizat pentru a reduce efortul de atenuare în alte sectoare;

27.  amintește că transporturile sunt cel de-al doilea mare emițător de gaze cu efect de seră; regretă că în acordul de la Paris nu sunt menționate aviația și transporturile maritime internaționale; insistă asupra necesității de a adopta o gamă de politici care să vizeze reducerea emisiilor din acest sector; reiterează necesitatea ca părțile la CCONUSC să acționeze în sensul reglementării și plafonării eficace a emisiilor generate de aviația și transporturile maritime internaționale, în acord cu nevoile și cu caracterul urgent al situației; solicită tuturor părților să colaboreze prin intermediul OACI și OMI pentru a elabora un cadru de politică la nivel mondial, care să permită un răspuns eficace, și să adopte măsuri de stabilire a unor obiective adecvate înainte de sfârșitul anului 2016, pentru a realiza reducerile necesare din perspectiva obiectivului de creștere cu mai puțin de 2 °C a temperaturii;

28.  reamintește că emisiile de gaze cu efect de seră provenind din aviație au fost incluse în EU ETS la 1 ianuarie 2012, toți operatorii de aeronave care intră în domeniul de aplicare al ETS fiind obligați să obțină certificate de emisii de dioxid de carbon; ia act de adoptarea a două decizii de derogare temporară în 2013 și 2014, care reduc temporar domeniului de aplicare al EU ETS pentru a exclude zborurile internaționale și a-i da timp astfel OACI să elaboreze o măsură globală bazată pe piață (GMBM) pentru reducerea emisiilor generate de aviația internațională, precum și de faptul că această derogare expiră începând cu anul 2017;

29.  solicită ca, în cadrul celei de-a 39-a sesiuni a Adunării OACI, care se desfășoară în prezent, să se adopte o GMBM a OACI echitabilă și solidă care să fie pusă în aplicare la nivel internațional începând din 2020; își exprimă dezamăgirea profundă față de propunerea actuală discutată în cadrul OACI și reamintește că orice modificare a legislației existente privind includerea aviației în EU ETS poate fi avută în vedere numai în cazul în care GMBM este ambițioasă și că, în orice caz, zborurile intra-europene vor fi în continuare acoperite de EU ETS;

30.  subliniază că Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a avertizat că orice întârziere în conștientizarea importanței pe care o are controlul emisiilor ar putea conduce la o punere în aplicare abruptă a constrângerilor de cantitate privind utilizarea surselor de energie cu consum ridicat de dioxid de carbon și că, astfel, costurile tranziției vor fi proporțional mai ridicate, antrenând și efecte potențiale asupra activității economice și instituțiilor financiare; invită Comisia să evalueze în continuare posibilele riscuri sistemice asociate cu o tranziție bruscă și să propună, dacă este necesar, cerințe și politici de transparență a pieței financiare pentru a atenua riscurile sistemice în măsura în care este posibil;

31.  subliniază rolul central pe care îl va juca economia circulară în tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon; observă că acțiunile care se concentrează doar asupra reducerii emisiilor, fără a avea în vedere contribuția la răspândirea surselor regenerabile de energie și o utilizare eficientă a resurselor, nu vor reuși să își atingă obiectivul; consideră că, având în vedere impactul asupra emisiilor de gaze cu efect de seră atât al exploatării de materii prime, cât și al gestionării deșeurilor, tranziția către un model de economie circulară la nivel global trebuie să fie abordată în mod corespunzător în cadrul COP  22;

32.  evidențiază importanța unei abordări holistice și sistemice pentru elaborarea și implementarea de politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și subliniază în special decuplarea creșterii economice și a bunăstării umane de consumul de resurse, dat fiind că utilizarea eficientă a resurselor reduce atât emisiile de gaze cu efect de seră, cât și alte presiuni asupra mediului și asupra resurselor facilitând totodată creșterea durabilă, în timp ce o politică axată exclusiv pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu va garanta simultan utilizarea eficientă a resurselor; subliniază faptul că o utilizare eficientă a resurselor facilitează obținerea de profit economic și ecologic; evidențiază faptul că economia circulară și, implicit, gestionarea adecvată a resurselor naturale pot fi extrem de utile în abordarea problemei climatice; afirmă, de exemplu, că extracția, prelucrarea, transportul, transformarea, utilizarea și eliminarea resurselor sunt în mod direct responsabile pentru o mare parte a utilizării de energie; afirmă că mărirea productivității resurselor printr-o eficiență îmbunătățită și reducerea risipei de resurse prin reutilizare, reprelucrare și reciclare ar putea contribui la o reducere majoră a consumului de resurse și, în același timp, a emisiilor de gaze cu efect de seră; în acest sens, face trimitere la activitatea Comitetului internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor;

Reducerea emisiilor, altele decât cele de CO2

33.  salută declarația liderilor adoptată la summitul G7 de la Ise-Shima, Japonia, desfășurat în perioada 26-27 mai 2016, care subliniază importanța reducerii emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efecte nocive asupra climei, inclusiv negrul de fum, hidrofluorocarburile (HFC) și metanul, pentru a contribui la încetinirea ratei de încălzire pe termen scurt;

34.  solicită adoptarea în 2016, în temeiul Protocolului de la Montreal, a unui plan global ambițios de reducere treptată a HFC; reamintește că UE a adoptat o legislație ambițioasă pentru reducerea treptată a hidrofluorocarburilor cu 79 % până în 2030, dat fiind faptul că alternativele favorabile climei sunt disponibile pe scară largă, iar potențialul lor ar trebui exploatat pe deplin; constată că reducerea treptată a utilizării HFC reprezintă un obiectiv realizabil pentru acțiunile de atenuare din interiorul și din afara UE;

Industria și competitivitatea

35.  subliniază că lupta împotriva schimbărilor climatice este prioritară și că aceasta ar trebui să fie dusă la nivel mondial, asigurând, în același timp, securitatea energetică, o creștere economică durabilă și crearea unor locuri de muncă sustenabile;

36.  subliniază că investițiile din domeniul climei necesită un cadru juridic stabil și previzibil, precum și semnale clare în materie de politici;

37.  salută faptul că China și alți concurenți majori ai UE din industriile energointensive introduc comercializarea de dioxid de carbon sau alte mecanisme de stabilire a tarifelor; consideră că, până în momentul în care se asigură condiții de concurență echitabile, UE ar trebui să mențină măsuri adecvate și proporționale pentru a asigura competitivitatea propriilor industrii și să prevină, acolo unde se impune, relocarea emisiilor de carbon, ținând seama de faptul că între politicile în domeniul energiei, industriei și climei trebuie să existe coerență;

38.  subliniază că este important să se folosească mai bine programele și instrumentele existente, cum ar fi Orizont 2020, care sunt deschise la participarea țărilor terțe, în special în domeniul energiei, al schimbărilor climatice și al dezvoltării durabile, precum și că este important ca sustenabilitatea să fie integrată în programele relevante;

Politica energetică

39.  solicită UE să exercite presiune pentru a convinge comunitatea internațională să adopte fără întârziere măsuri concrete, inclusiv un calendar, pentru eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului sau economiei, inclusiv a celor pentru combustibilii fosili;

40.  subliniază faptul că un obiectiv mai ambițios pentru eficiența energetică în Uniunea Europeană poate contribui la atingerea unui obiectiv ambițios privind clima, și, în același timp, la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon;

41.  subliniază cât de importante sunt eficiența energetică și energiile din surse regenerabile pentru reducerea emisiilor și pentru a realiza economii de energie, pentru a asigura securitatea energetică și pentru a preveni și atenua sărăcia energetică în vederea protejării și ajutării gospodăriilor vulnerabile și sărace; solicită promovarea globală a măsurilor de eficiență energetică și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă (de exemplu, prin stimularea producției proprii și a consumului din surse de energie regenerabilă) și reamintește că eficiența energetică și sursele de energie regenerabile sunt două dintre obiectivele principale ale uniunii energetice a UE;

Cercetarea, inovarea și tehnologiile digitale

42.  subliniază că cercetarea și inovarea în contextul politicilor din domeniul schimbărilor climatice și al adaptărilor la acestea, precum și tehnologiile cu emisii reduse și ce utilizează resursele în mod eficient sunt fundamentale în combaterea schimbărilor climatice într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, reduc dependența de combustibilii fosili și ar trebui să promoveze utilizarea materiilor prime secundare; încurajează, prin urmare, angajamentele globale în vederea creșterii și concentrării investițiilor în acest domeniu;

43.  reamintește că cercetarea, inovarea și competitivitatea reprezintă unul dintre cei cinci piloni ai strategiei UE pentru uniunea energetică; ia act de faptul că UE este hotărâtă să rămână un lider global în aceste domenii, dezvoltând, în același timp, o cooperare științifică apropiată cu partenerii internaționali; subliniază că este important să se construiască și să se mențină o capacitate de inovare puternică atât în țările dezvoltate, cât și în cele emergente, pentru dezvoltarea unor tehnologii ecologice și sustenabile în domeniul energiei;

44.  reamintește rolul de catalizator pe care tehnologiile digitale îl pot juca în transformarea sistemului energetic; subliniază că este important să se dezvolte tehnologii de stocare a energiei care să contribuie la decarbonizarea sectorului energetic și de termoficare a gospodăriilor;

45.  subliniază că este important ca numărul lucrătorilor calificați activi în sector să crească și să se promoveze cunoștințele și cele mai bune practici pentru a stimula crearea de locuri de muncă de calitate, sprijinind, în același timp, tranziția forței de muncă acolo unde este necesar;

46.  solicită o utilizare mai bună a tehnologiilor, cum ar fi sateliții spațiali, pentru colectarea de date corecte privind emisiile, temperaturile și schimbările climatice; subliniază, în special, contribuțiile aduse de programul Copernicus; solicită, de asemenea, să se asigure o cooperare transparentă și schimbul transparent de informații între țări, precum și caracterul deschis al datelor pentru comunitatea științifică;

Rolul actorilor nestatali

47.  subliniază acțiunile întreprinse de un număr tot mai mare de actori nestatali pentru decarbonizare și o mai mare reziliență la schimbările climatice; subliniază în consecință importanța unui dialog structurat și constructiv între guverne, mediul de afaceri, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, orașe, regiuni, organizații internaționale, societatea civilă și instituțiile academice și de a asigura implicarea lor în planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor privind clima pentru a mobiliza o acțiune mondială fermă în vederea construirii unor societăți reziliente și cu emisii scăzute de dioxid de carbon; salută crearea „Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice”, care se bazează pe „Agenda de acțiune Lima-Paris”, care implică șaptezeci de inițiative multipartite în diferite sectoare;

48.  subliniază că zona actorilor nestatali pentru acțiunile pentru combaterea schimbărilor climatice (NAZCA) ar trebui să fie pe deplin integrată în cadrul CCONUSC; observă că autoritățile locale și regionale sunt cei mai mari contribuitori la „Agenda pentru acțiune de la Lima-Paris” și NAZCA și că și-au asumat deja angajamentul de a oferi rezultate în privința punerii în aplicare a Acordului de la Paris deopotrivă în materie de atenuare și de adaptare, asigurând coordonarea orizontală și integrarea politicii privind schimbările climatice, responsabilizarea comunităților locale și a cetățenilor, promovarea proceselor care determină schimbări la nivelul societății și inovație, în special prin inițiative precum Convenția globală a primarilor și memorandumul de înțelegere „Under 2”;

49.  solicită UE și statelor sale membre să colaboreze cu toți actorii societății civile (instituții, sectorul privat, ONG-uri și comunitățile locale) pentru a dezvolta inițiative de reducere în sectoare cheie (energie, tehnologie, orașe, transporturi), dar și inițiative de adaptare și de reziliență ca răspuns la problemele de adaptare, în special în ceea ce privește accesul la apă, securitatea alimentară și prevenirea riscurilor; invită toate guvernele și toți actorii societății civile să sprijine și să consolideze această agendă de acțiune;

50.  consideră că este important să se asigure că activitățile legale de lobby desfășurate în timpul negocierilor privind viitoarea COP 22 sunt caracterizate de o transparență maximă și că toate părțile interesate recunoscute în mod oficial se bucură de un acces egal la toate informațiile necesare;

51.  reamintește părților și ONU că acțiunea individuală este la fel de importantă ca acțiunile guvernelor și instituțiilor; prin urmare, solicită o implicare mai mare în organizarea de campanii și acțiuni de sensibilizare și de informare a publicului cu privire la gesturile mari și mici care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare;

Rezistența la schimbările climatice prin adaptare

52.  subliniază că acțiunile de adaptare reprezintă o necesitate inevitabilă pentru toate țările dacă acestea doresc să reducă la minimum efectele negative și să valorifice pe deplin oportunitățile de creștere economică rezilientă la schimbările climatice și de dezvoltare durabilă; solicită, în consecință, stabilirea de obiective pe termen lung în materie de adaptare; reamintește că țările în curs de dezvoltare, și mai ales țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice, sunt cele mai vulnerabile la efectele negative ale acestora și au cea mai mică capacitate de adaptare;

53.  invită Comisia să revizuiască strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, adoptată în 2013; invită Comisia să propună un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic în cazul în care măsurile luate de statele membre sunt considerate insuficiente;

54.  subliniază consecințele negative grave și adeseori ireversibile ale lipsei de acțiune, având în vedere că schimbările climatice afectează toate regiunile lumii în moduri diferite, dar foarte dăunătoare, care au ca urmare fluxuri migratorii și pierderea de vieți, precum și pierderi economice, ecologice și sociale; evidențiază faptul că impulsionarea politică și financiară concertată la nivel global a inovațiilor în domeniul energiei ecologice și din surse regenerabile este fundamentală pentru atingerea obiectivelor în materie de climă și pentru facilitarea creșterii;

55.  solicită recunoașterea în mod serios a problemei refugiaților climatici și a domeniului său de aplicare, cauzată de dezastre climatice datorate încălzirii globale; constată cu îngrijorare că, între 2008 și 2013, 166 de milioane de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele din cauza inundațiilor, furtunilor, cutremurelor sau altor catastrofe; atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că evoluțiile în materie de climă din anumite părți ale Africii și ale Orientului Mijlociu ar putea contribui la instabilitate politică, la dificultăți economice și la escaladarea crizei refugiaților din bazinul Mării Mediterane;

56.  salută eforturile mecanismului internațional pentru pierderi și daune din Varșovia, care este supus revizuirii în cadrul COP 22; solicită ca mecanismul să continue să conducă la consolidarea înțelegerii și expertiză privind modul în care schimbările climatice influențează modelele migrației, strămutării și mobilității umane și să promoveze aplicarea acestui tip de înțelegere și expertiză;

57.  invită UE și toate celelalte țări să abordeze dimensiunea drepturilor omului și impactul social al schimbărilor climatice, pentru a asigura protejarea și promovarea drepturilor umane și a solidarității, precum și pentru a oferi sprijin țărilor mai sărace, ale căror capacități sunt puse la încercare din cauza efectelor schimbărilor climatice;

Sprijin pentru țările în curs de dezvoltare

58.  subliniază importanța rolului pe care îl joacă și țările în curs de dezvoltare la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și necesitatea de a ajuta aceste țări să își pună în aplicare planurile în domeniul climei, exploatând pe deplin sinergiile între măsurile puse în aplicare, planul de acțiune de la Addis Abeba și Agenda 2030 cu obiectivele relative de dezvoltare durabilă;

59.  subliniază necesitatea promovării accesului universal la energie sustenabilă în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa, prin utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile; subliniază că Africa are resurse naturale imense, care îi pot asigura securitatea energetică; subliniază că, în cele din urmă, dacă interconexiunile de energie electrică sunt stabilite cu succes, o parte a energiei Europei ar putea proveni din Africa;

60.  subliniază că UE deține experiența, capacitatea și dimensiunea globală necesare pentru a fi liderul în domeniul construcției infrastructurii mai inteligente, mai ecologice și mai rezistente necesară pentru a realiza tranziția globală stimulată de Acordul de la Paris; solicită UE să sprijine eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru a realiza tranziția spre societăți cu emisii reduse de dioxid de carbon care să fie mai favorabile incluziunii, mai sustenabile din punct de vedere social și ecologic, mai prospere și mai sigure;

Finanțarea în domeniul climei

61.  ia act de faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura mobilizarea finanțării combaterii schimbărilor climatice pentru a îndeplini obiectivul de 100 de miliarde USD până în 2020; salută continuarea acestor eforturi până în 2025; îndeamnă toate părțile în măsură să facă acest lucru să își îndeplinească obligațiile de a oferi finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice pentru a sprijini intensificarea eforturilor de reducere a gazelor cu efect de seră și de adaptare la efectele schimbărilor climatice, având în vedere amploarea și caracterul urgent al provocării; recunoaște că minimizarea impactului periculos asupra climei va necesita o creștere importantă a investițiilor în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistente la schimbările climatice, precum și a eforturilor de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili; subliniază importanța stimulării unor fluxuri financiare mai largi prin stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon și parteneriatele public-privat;

62.  solicită angajamente concrete la nivel internațional și din partea UE pentru asigurarea unor surse suplimentare de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, inclusiv prin introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, prin rezervarea unor certificate de emisii EU ETS în perioada 2021-2030 și prin alocarea de venituri din măsurile UE și internaționale pentru emisiile generate de aviație și de transporturi maritime vizând finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice și alimentarea Fondului verde pentru climă, care este destinat, printre altele, proiectelor de inovare tehnologică;

63.  salută angajamentul asumat în Acordul de la Paris de a stabili o compatibilitate între toate fluxurile financiare și dezvoltarea cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice; consideră că acest lucru presupune ca UE să abordeze de urgență fluxurile financiare către combustibilii fosili și infrastructura cu nivel ridicat de dioxid de carbon;

64.  așteaptă cu interes dialogul de facilitare pentru a identifica posibilitățile de a spori resursele și sprijinul financiare în vederea creșterii eforturilor de atenuare ale tuturor părților; recunoaște responsabilitatea tuturor părților, donatori și beneficiari, de a coopera pentru a intensifica sprijinul și a-l face mai accesibil și eficient;

65.  invită Comisia să efectueze o evaluare completă a consecințelor posibile ale Acordului de la Paris pentru bugetul UE și să dezvolte un mecanism financiar dedicat și automat al UE, care să ofere sprijin suplimentar și adecvat pentru cota echitabilă a UE în atingerea obiectivului financiar internațional privind clima de 100 de miliarde USD;

66.  solicită tarifarea la scară largă a emisiilor de carbon ca instrument aplicabil la nivel mondial pentru gestionarea emisiilor și alocarea de venituri din schema de comercializare a certificatelor de emisii investițiilor favorabile protecției climei, precum și de venituri provenite din tarifarea emisiilor de carbon a combustibililor de transport internațional; solicită în plus utilizarea parțială a subvențiilor din agricultură pentru a garanta investiții în producția și utilizarea de surse regenerabile de energie în ferme; subliniază importanța mobilizării capitalului din sectorul privat și a deblocării investițiilor necesare în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon; solicită un angajament ambițios din partea guvernelor și instituțiilor de finanțare publice și private, inclusiv a băncilor, fondurilor de pensii și firmelor de asigurări, în favoarea alinierii practicilor de împrumuturi și investiții la obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2 °C și a redirecționării investițiilor în combustibilii fosili – inclusiv eliminarea treptată a creditelor la export pentru investiții în combustibili fosili; solicită garanții publice specifice în favoarea investițiilor ecologice, precum și acordarea de etichete și avantaje fiscale fondurilor de investiții ecologice și emițătorilor de obligații verzi;

67.  subliniază importanța schimbului de practici în domeniul integrării aspectelor legate de sustenabilitate în sectoarele financiare la nivel european și internațional și solicită să se ia în considerare etichetarea produselor financiare, efectuată prin intermediul unei evaluări și raportări cu privire la expunerea acestora la riscurile legate de climă, precum și la contribuția acestora la tranziția înspre o economie cu emisii scăzute de carbon, astfel încât investitorii să poată avea informații fiabile și precise cu privire la aspecte din afara sectorului financiar;

Activitatea diplomatică în domeniul climei

68.  salută atenția continuă acordată de UE activității diplomatice în domeniul climei, aceasta fiind esențială pentru creșterea vizibilității acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în țările partenere și în rândul opiniei publice la nivel mondial; subliniază faptul că UE, statele sale membre și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au o capacitate enormă în materie de politică externă și trebuie să își asume poziția de lider în cadrul forurilor privind schimbările climatice; subliniază că măsurile ambițioase și urgente în domeniul climei și punerea în aplicare a angajamentelor din cadrul COP 21 trebuie să rămână o prioritate a UE în cadrul dialogurilor bilaterale și biregionale la nivel înalt cu țările partenere, G7, G20, în cadrul ONU și în alte forumuri internaționale;

69.  solicită UE să își concentreze eforturile pe care le depune în domeniul diplomației climatice pentru a asigura construirea unei arhitecturi robuste în temeiul Acordului de la Paris;

Parlamentul European

70.  se angajează să ratifice Acordul de la Paris cât mai curând posibil și să se folosească de rolul internațional și apartenența la rețelele parlamentare internaționale pentru a urmări în mod consecvent progresul către ratificarea și punerea în aplicare rapide a Acordului de la Paris;

71.  consideră că Parlamentul, care va trebui, de asemenea, să aprobe orice acord internațional, trebuie să facă parte integrantă din delegația UE; se așteaptă, prin urmare, să fie invitat să participe la reuniunile de coordonare ale UE din Marrakesh și să i se garanteze accesul la toate documentele pregătitoare din momentul începerii negocierilor;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților care nu sunt membre ale UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0359.

Notă juridică