Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2226(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0285/2016

Texte depuse :

A8-0285/2016

Dezbateri :

PV 27/10/2016 - 6
CRE 27/10/2016 - 6

Voturi :

PV 27/10/2016 - 8.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0427

Texte adoptate
PDF 397kWORD 62k
Joi, 27 octombrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale
P8_TA(2016)0427A8-0285/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale (2015/2226(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind ocuparea forței de muncă în zonele rurale; acoperirea deficitului de locuri de muncă (COM(2006)0857),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0285/2016),

A.  întrucât zonele rurale reprezintă mai mult de 77 % din teritoriul Uniunii Europene și numeroase locuri de muncă din aceste teritorii, adesea imposibil de relocat, depind de agricultură și de industria agroalimentară;

B.  întrucât agricultura și industria agroalimentară reprezintă împreună 6 % din PIB-ul Uniunii Europene, 15 milioane de întreprinderi și 46 de milioane de locuri de muncă;

C.  întrucât multe țări europene asistă, de zeci de ani, la reducerea drastică a numărului de agricultori din zonele rurale și la o scădere continuă a veniturilor agriculturilor și ale altor lucrători agricoli, precum și a numărului de locuri de muncă în aceste zone; întrucât, în perioada 2005-2014, volumul de muncă în agricultură a scăzut cu aproape un sfert (-23,6 %) în UE-28(1);

D.  întrucât agricultura reprezintă încă principala formă de utilizare a terenurilor în Europa, însă asigură locuri de muncă doar pentru o mică parte din populația activă care locuiește în mediul rural; întrucât diversificarea utilizării terenurilor în zonelor rurale, care combină o funcție economică de producție cu funcția de a permite utilizarea în scopuri rezidențiale și recreative și funcția de protejare și conservare a naturii, reprezintă o provocare majoră pentru dezvoltarea diverselor zone rurale ale Uniunii și ocuparea forței de muncă în cadrul acestora; întrucât, deși în ultimii ani declinul demografic a fost contrabalansat printr-un influx de persoane care doresc să trăiască la țară, conducând, în cele mai multe cazuri, la un fenomen de periurbanizare, există, de asemenea, o tendință de declin inclusiv în zone mult mai puțin prospere, al căror caracter periferic este problematic, iar sprijinirea dezvoltării și a ocupării forței de muncă este mai dificilă;

E.  întrucât multe zone rurale se confruntă cu o serie de provocări, cum ar fi veniturile scăzute, rata demografică negativă, lipsa locurilor de muncă și rata ridicată a șomajului, dezvoltarea lentă în sectorul terțiar, lipsa capacității de prelucrare a produselor alimentare, competențele reduse și capitalul limitat;

F.  întrucât mai mult de nouă din zece europeni consideră că agricultura și zonele rurale sunt importante pentru viitorul lor;

G.  întrucât venitul pe unitate de muncă pentru activitățile agricole este relativ scăzut și întrucât acest lucru constituie un motiv de îngrijorare;

H.  întrucât criza economică a afectat întreaga Europă, dar mai ales zonele rurale;

I.  întrucât, în contextul actualei crize economice, Uniunea Europeană a transformat ocuparea forței de muncă - în special prin FEIS - într-una dintre principalele sale priorități, iar, în acest context, trebuie să se asigure că PAC devine mai eficace și trebuie să se întărească legitimitatea sa în calitate de unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană în ceea ce privește menținerea și crearea de locuri de muncă în zonele rurale, în special în sectorul agricol; întrucât, în acest context, este necesar să se evalueze măsura în care PAC influențează crearea de locuri de muncă și menținerea acestora în zonele rurale;

J.  întrucât este deosebit de important să se mențină cei doi piloni ai PAC, deoarece pilonul 1 previne emigrația exploatațiilor agricole mici și de familie din sector și păstrează locurile de muncă în sectorul agricol, în timp ce fondurile pilonului 2 asigură crearea de locuri de muncă în alte domenii, precum turismul, prelucrarea alimentelor și alte sectoare conexe;

K.  întrucât agricultura europeană se confruntă cu un număr de provocări legate de producția și securitatea alimentară, mediu, biodiversitate, sustenabilitate, energie și schimbările climatice și întrucât este vital să se întărească relația dintre societate și agricultură, să se dezvolte soluții inovatoare pentru a înfrunta aceste provocări pentru a asigura rezistența și competitivitatea sectorului și să se regândească obiectivele unei politici cu adevărat publice, aflate în serviciul tuturor, aceasta fiind unul dintre cele mai importante aspecte ale integrării europene;

L.  întrucât de prea mult timp nu s-a acordat o atenție suficientă recentrării agriculturii pe teritorii– ancorând, în mod necesar, producția și ocuparea forței de muncă pe un anumit teritoriu – și întrucât este de datoria noastră să susținem agricultura, această activitate exercitată de femei și bărbați în zonele în care trăiesc, pentru a garanta că zonele rurale sunt dinamice și dispun de multe locuri de muncă; întrucât această recentrare pe teritorii permite, de asemenea, asigurarea unui echilibru sănătos între dezvoltarea urbană și cea rurală;

M.  întrucât rolul agriculturii urbane și periurbane, dar și interesul pentru aceasta sunt în creștere; totodată, există un model de consum în continuă schimbare, care combină mai mulți factori, inclusiv o amprentă de mediu minimă, producția locală de înaltă calitate și recunoașterea valorii activităților desfășurate de producătorii mici și regionali;

N.  întrucât elementele care stau la baza celei mai recente reforme a PAC au permis o reorientare și o distribuire mai echitabilă a ajutoarelor între statele membre și diferitele sectoare agricole și au confirmat rolul economic și de stabilizator social al politicii agricole comune în raport cu exploatațiile agricole și cu zonele rurale;

O.  întrucât, deși studiile au arătat că plățile directe prin pilonul 1 nu creează locuri de muncă în mod direct, aceste plăți joacă un rol important în menținerea locurilor de muncă și a agricultorilor în zonele agricole; întrucât, dacă acest sprijin oferit în cadrul PAC va fi retras, 30 % dintre agricultorii europeni vor fi forțați să își înceteze activitățile și să părăsească sectorul agricol; întrucât aceste plăți asigură supraviețuirea exploatațiilor agricole mici și a zonelor rurale;

P.  întrucât plățile directe acordate agricultorilor din zonele periferice, care desfășoară activități agricole pe terenuri dezavantajate sau marginale, sunt vitale pentru a garanta nu numai că acești agricultori rămân pe terenurile respective și au un trai decent, ci și că aceste terenuri sunt protejate și joacă un rol în atragerea turiștilor în aceste zone;

Q.  întrucât principalul obiectiv al pilonului 1 al PAC reformate este securitatea aprovizionării cu alimente, care contribuie la menținerea locurilor de muncă actuale în domeniul agriculturii și întrucât există cerința de a se asigura o distribuire mai echitabilă a plăților din pilonul 1 pentru a se optimiza impactul pozitiv al acestui sprijin;

R.  întrucât experiența de pe teren demonstrează că sunt posibile și alte căi de dezvoltare agricolă, care oferă rezultate mai bune în ceea ce privește calitatea produselor alimentare și performanțele agronomice, socio-economice și de mediu; întrucât este important să se sprijine și să se promoveze diversitatea sistemelor agricole și întrucât exploatațiile agricole mici și mijlocii, care în general sunt mai diversificate, mai inovatoare, cu un grad ridicat de flexibilitate, sunt adesea bine organizate sub formă de agricultură în grup sau de cooperative, acționează în beneficiul comunităților în care se află, sprijinind, astfel, economia rurală, care este cheia dezvoltării agriculturii europene;

S.  întrucât criza actuală demonstrează că, în cadrul unei politici agricole comune orientate spre piață, este esențial să se mențină o organizare comună a piețelor agricole și să se definească noi instrumente de reglementare adecvate pentru a se asigura stabilitatea prețurilor, precum și menținerea locurilor de muncă și a veniturilor;

T.  întrucât agricultorii europeni își desfășoară activitatea pe o piață din ce în ce mai globală și, prin urmare, se confruntă cu o expunere mai mare la volatilitatea prețurilor decât alte sectoare;

U.  întrucât sistemul de plăți care există în prezent în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare nu garantează o distribuire sustenabilă a valorii adăugate și, deseori, este responsabil pentru o situație în care veniturile producătorilor primari nu sunt suficiente nici măcar pentru a le acoperi cheltuielile;

V.  întrucât, spre deosebire de zonele urbane, zonele rurale se caracterizează, în general, prin niveluri ridicate ale șomajului din punct de vedere statistic și prin venituri semnificativ mai scăzute ale rezidenților, precum și printr-o infrastructură mai puțin atractivă și printr-un acces redus la servicii, costurile de furnizare fiind semnificative din cauza densității scăzute a populației și a accesibilității deficitare;

W.  întrucât crearea de locuri de muncă în zonele rurale trebuie să facă parte integrantă dintr-o politică durabilă adaptată teritoriilor specifice și care să implice menținerea și dezvoltarea unor activități agricole și conexe agriculturii și silviculturii, precum și a unor activități rurale, care să creeze legături sociale, de solidaritate și de îmbunătățire a mediului între diverșii actori;

X.  întrucât viitorul zonelor rurale nu depinde în mod exclusiv de dezvoltarea sectorului agricol, ci este legată, de asemenea, de diversificarea și menținerea altor activități economice, cum ar fi silvicultura, artizanatul și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii și de capacități integrate de producție, turismul rural, activitățile recreative, educaționale și sportive (de exemplu călărie), precum și folosirea sustenabilă a resurselor agricole și a celor forestiere (inclusiv a deșeurilor) pentru a produce energie regenerabilă sau biomateriale și bioproduse bazate pe procese ecologice; întrucât este nevoie de politici locale descentralizate și integrate legate de aspecte socioeconomice și de identitatea și cultura rurală, precum și de un sistem teritorial adevărat, care să caute să identifice sinergii și care să se bazeze în comun pe resursele rurale prin abordări colective și trans-sectoriale, inclusiv prin folosirea altor fonduri ale UE pentru a stimula dezvoltarea și ocuparea forței de muncă în mediul rural, asigurând, în același timp, existența infrastructurii rurale;

Y.  întrucât, în acest sens, este absolut esențial să se pună accentul pe faptul că numeroase locuri de muncă sunt dependente de amplasare și de activitățile agricole specifice, inclusiv de silvicultură, nu pot fi relocate și implică servicii alimentare și nealimentare, cum ar fi conservarea și gestionarea peisajului și a apei;

Z.  întrucât ar trebui să se acorde sprijin în special micilor exploatații agricole familiale, și anume agricultorilor individuali care, singuri sau împreună cu asociați, își conduc exploatațiile agricole în mod responsabil, independent și eficace și care pot să soluționeze orice probleme prin adaptarea deciziilor lor în materie de producție și/sau a metodelor lor de producție și prin diversificarea activităților lor pentru a aborda schimbările structurale din sectorul agricol;

AA.  întrucât potențialul femeilor care lucrează în cadrul unei afaceri în zone agricole și rurale și/sau care o conduc ar trebui analizat, înregistrat și promovat în toate politicile UE, iar femeile nu ar trebui să fie dezavantajate de niciuna dintre politici, pentru a crea bazele necesare pentru ca femeile să devină o forță motrice a dezvoltării și inovării, care va sprijini ieșirea din criză a întregului sector; întrucât femeile ar trebui să fie implicate în planurile de dezvoltare sectorială de la nivel local și regional, astfel încât acestea să poată beneficia de nevoile, experiențele și viziunea lor; întrucât, prin urmare, femeile ar trebui să dispună de competențele necesare pentru a participa activ la conceperea acestor planuri;

AB.  întrucât, în 2010, doar 7,5 % din agricultori aveau vârste sub 35 de ani și întrucât mai bine de 4,5 milioane dintre cei care dețin exploatații agricole în momentul de față au peste 65 de ani, iar articolele 50 și 51 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 includ, în temeiul PAC, dispoziții pentru a sprijini reînnoirea generațiilor în sectorul agricol,

AC.  întrucât, în multe state membre, accesul femeilor din mediul rural pe piața muncii este restricționat atât în sectorul agricol, cât și în alte sectoare ale pieței muncii și se confruntă cu un decalaj mult mai mare cu privire la venituri decât în alte domenii și întrucât rolul acestora este totuși extrem de important pentru dezvoltare și pentru viața socială în zonele rurale și, în special, în exploatațiile agricole care își diversifică activitățile (turism agricol, produse de calitate, activități recreative, educative, sportive și alte servicii); întrucât antreprenoriatul feminin este, din punct de vedere social, economic și ecologic, un pilon important pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale; întrucât accesul inegal la terenuri este un factor care limitează oportunitățile de care dispun femeile pentru a dezvolta o afacere în sectorul agricol; întrucât, în Europa, în medie 29 % din exploatațiile agricole sunt conduse de femei;

AD.  întrucât numărul soiurilor de culturi crescute industrial este redus; întrucât rasele și varietățile locale joacă un rol în menținerea biodiversității și în susținerea mijloacelor de subzistență ale persoanelor din regiuni și a producției locale;

AE.  întrucât mediul rural trebuie să devină mai atractiv pentru generațiile viitoare, promovându-se formarea orientată către inovare și modernizare la nivelul profesiilor și al tehnologiilor;

AF.  întrucât cadrul universal furnizat de evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) a fost elaborat de FAO,

AG.  întrucât FEADR poate fi utilizat pentru măsuri de formare profesională și de dobândire de competențe în diverse sectoare de activitate din zonele rurale,

În cadrul politicii agricole comune actuale

1.  invită toate statele membre să asigure prospecte pe termen lung tinerilor agricultori pentru a contracara depopularea zonelor rurale, să pună în aplicare o strategie globală pentru reînnoirea generațiilor și, în acest scop, să utilizeze pe deplin toate posibilitățile oferite de noua PAC pentru a sprijini tinerii agricultori și pe cei care au început recent să lucreze în domeniu, inclusiv în afara cadrului familial, în special prin măsurile de sprijinire a tinerilor agricultori din primul și al doilea pilon, și să faciliteze instalarea și dezvoltarea capacităților antreprenoriale ale persoanelor în vârstă de peste 40 de ani care au început recent să lucreze în domeniu; de asemenea, consideră că aceste măsuri trebuie să fie completate și să fie în concordanță cu dispozitivele care țin de politicile naționale (politica funciară, politica fiscală și socială etc.), inclusiv prin sprijinul acordat în temeiul articolelor 50 și 51 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

2.  observă că marea majoritate a plăților directe ale PAC ajung la cele mai bogate exploatații agricole, numai 13 % din beneficiari primind 74 % din cheltuielile cu plățile directe ale PAC în 2014; consideră că acest lucru nu contribuie la crearea de locuri de muncă în sectorul agricol, din moment ce exploatațiile agricole mici utilizează mai intensiv forța de muncă și 53 % din agricultori lucrează în cadrul unei exploatații agricole clasificate ca având o dimensiune economică redusă; solicită o mai bună distribuire a plăților PAC către exploatațiile mai mici;

3.  încurajează statele membre să consolideze sprijinul acordat exploatațiilor agricole mici și mijlocii, în special prin folosirea mai intensă a plăților redistributive; invită, în plus, statele membre să adopte măsuri care să favorizeze întreprinderile care sunt organizate în mod eficient și care utilizează instrumentele juridice de grupare a întreprinderilor;

4.  consideră că PAC ar trebui să țină seama mai mult de teritoriile defavorizate (zonele montane, teritoriile de peste mări, zonele ultraperiferice, zonele naturale sensibile etc.), întrucât menținerea agriculturii este un factor-cheie al dezvoltării economice, sociale și de mediu, acordând prioritate ocupării forței de muncă; observă însă că PAC trebuie să ia în considerare, de asemenea, noile dinamici ale periurbanizării și să sprijine zonele periurbane care se confruntă cu constrângeri legate de specificitățile lor;

5.  reamintește că statele membre au recurs pe scară largă la posibilitatea de a acorda plăți cuplate - care, permițând menținerea în același loc și dezvoltarea producției, fixează locurile de muncă în zonele defavorizate - și solicită statelor membre să crească cota-parte din acest tip de sprijin pentru agricultorii activi, să-l facă mai flexibil și să-l utilizeze mai mult pentru o mai bună aprovizionare cu proteine vegetale a Uniunii, materie primă pentru care depinde de importurile din țări terțe; sugerează, de asemenea, că nivelul plății cuplate voluntare ar putea fi ajustat în funcție de nivelul de ocupare a forței de muncă pentru cultura în cauză, ceea ce ar sprijini în mai mare măsură producțiile care utilizează mai multă forță de muncă;

6.  subliniază că, în perioada de programare actuală și în conformitate cu programul de dezvoltare rurală, se prevede acordarea unui ajutor direcționat pentru cultivarea soiurilor locale și menținerea raselor locale, promovând astfel ocuparea locurilor de muncă la nivel regional și sprijinind biodiversitatea; invită statele membre să introducă mecanisme prin care să se asigure că grupurile și organizațiile de producători și de fermieri care cultivă și păstrează soiuri și rase locale pot primi ajutor direcționat;

7.  reamintește că este necesar să se pună în aplicare dimensiunea ecologică a ajutoarelor directe, lucru care trebuie să aibă loc în contextul asigurării sustenabilității și viabilității exploatațiilor, precum și să se contribuie la menținerea locurilor de muncă existente și la crearea de noi locuri de muncă, printre altele în domeniul conservării biodiversității, al agro-turismului și al gestionării zonelor rurale, de exemplu prin proprietăți funciare rurale și reședințe istorice; îndeamnă UE să asigure simplificarea și să garanteze că reglementările de mediu pot fi puse în aplicare într-un mod simplu, cuprinzător și lipsit de probleme; subliniază că dimensiunea ecologică nu trebuie să conducă la o reducere sau abandonare a producției agricole, care este deosebit de sensibilă în zonele montane și periferice;

8.  consideră că, având în vedere fenomenul creșterii mortalității albinelor melifere constatat în mai multe state membre ale UE și rolul esențial pe care acești polenizatori îl au pentru securitatea alimentară și pentru economia multor sectoare agricole, Uniunea ar trebui să ajute mai mult acest sector, prin adoptarea unei adevărate strategii europene de refacere a populațiilor de albine; constată că acest demers nu necesită investiții masive, dar ar crea multe locuri de muncă, fie prin diversificarea activităților din exploatațiile agricole existente, fie prin crearea de noi exploatații agricole specializate, experții estimând că fiecare dintre acestea ar deveni viabilă cu 200 de stupi, al căror scop principal ar fi producerea de regine selecționate și de roiuri, apoi de miere, domeniu în care Uniunea înregistrează un deficit important; observă că această abordare bazată pe diferite strategii europene – inovare, incluziune socială, crearea de locuri de muncă – este în concordanță cu voința de a reorienta politica agricolă comună și dezvoltarea agriculturii spre o mai mare sustenabilitate;

9.  observă că, pentru a menține locurile de muncă în cadrul exploatațiilor agricole, sectorul agricol trebuie să se orienteze către instrumente noi de gestionare a riscului și să crească gradul de utilizare a instrumentelor precum organizațiile de producători în cadrul OCP unică și din cadrul pilonului 2 pentru a face față mai bine volatilității și cererilor de pe piața globală; consideră că măsurile de piață și măsurile excepționale anticriză și de gestionare a riscului prevăzute în OCP unică și în pilonul 2 trebuie să fie puse în aplicare mult mai rapid și mai proactiv, iar sprijinul din bugetul UE ar trebui să fie adaptat, după necesități, la situația specifică a regiunilor ultraperiferice, a regiunilor montane și a altor regiuni care se confruntă cu provocări în ceea ce privește competitivitatea, pentru a limita efectele negative ale scăderii prețurilor asupra veniturilor; atrage atenția asupra faptului că implementarea măsurilor excepționale anticriză nu și-a atins pe deplin obiectivele și ar trebui să țină cont mai mult de infrastructura și capacitățile existente din statele membre; îndeamnă Comisia, având în vedere crizele recente, să dezvolte sisteme de intervenție mai rapidă și mai eficientă, care să poată împiedica efectele cele mai negative;

10.  solicită Comisiei să utilizeze pe deplin potențialul măsurilor excepționale prevăzute la articolele 219-222 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

11.  consideră că, pentru a-și juca rolul de plasă de siguranță, prețurile de intervenție trebuie să fie adaptate periodic la evoluția prețurilor de cost, lucru care ar permite să se acționeze în mod direct asupra veniturilor și asupra perenității activității producătorilor, precum și asupra ocupării forței de muncă; dorește ca UE să creeze instrumente de prevenire, de tipul observatorului pieței laptelui, în toate sectoarele majore de producție în scopul de a monitoriza piețele, ceea ce ar ajuta la orientarea producției și ar permite intervenția în situațiile de criză prin instrumente de gestionare a pieței flexibile și reactive, activate atunci când este necesar;

12.  recunoaște că lanțurile de aprovizionare scurte care leagă agricultorii de producătorii locale pot stimula crearea de locuri de muncă în mediul rural și subliniază că sistemele de calitate, indicațiile geografice și agricultura ecologică reprezintă o oportunitate de a dezvolta sectorul agroalimentar și, potențial, de a crea locuri de muncă în mediul rural, iar, în această calitate, ar trebui nu doar protejate, ci și dezvoltate, pentru a crea noi locuri de muncă și a conserva cultura și identitatea regionale; subliniază necesitatea de a se asigura un acces mai bun la piețe mai mari pentru produsele respective și de a se introduce măsuri de calitate, de promovare și de protecție, pentru a îmbunătăți comercializarea acestora și includerea lor în produsele turistice generale dintr-o anumită zonă geografică; reamintește, în lumina propunerilor legislative aflate în discuție, că aceste efecte economice pozitive se bazează pe încrederea consumatorului, iar aceasta nu ar trebui subminată prin schimbări care ar putea fi percepute ca o reducere a calității; subliniază, de asemenea, că procesele pentru atingerea acestor standarde de calitate pot fi excesiv de complicate și ar trebui simplificate;

13.  recomandă ca statele membre să folosească mai mult domeniile din prioritatea 6 din cadrul pilonului 2 privind conservarea locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă, precum și măsurile privind transferul de cunoștințe și formarea profesională și continuă (inclusiv ucenicia și formarea și recalificarea la locul de muncă a lucrătorilor din exploatații), astfel încât aceștia să poată fi însărcinați să îndeplinească și alte activități rurale, precum și măsurile de consiliere și de ajutor pentru gestionare în vederea îmbunătățirii performanțelor economice și de mediu ale exploatațiilor agricole; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine activitățile de formare ce urmăresc ajutarea agricultorilor și a lucrătorilor din domeniul agricol și rural să devină mai adaptabili și să își poată diversifica activitățile și inițiativele, precum și consolidarea inovării;

14.  constată că programele actuale de dezvoltare rurală sunt mult mai puțin centrate pe proiecte sociale care apără locurile de muncă, în comparație cu cele din perioada anterioară de programare 2007-2013; constată că acest lucru se explică prin modalitatea în care statele membre au ales măsurile de aplicat în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală, precum și prin faptul că s-au alocat fonduri mai mici măsurilor din domeniul ocupării forței de muncă; prin urmare, solicită o mai mare flexibilitate în punerea în aplicare a politicii rurale;

15.  consideră că este necesar să se simplifice aplicarea politicii de dezvoltare rurală, să se adopte abordări mai coerente, de tip multifond, și să se oprească statele membre și Comisia să impună controale administrative și financiare prea minuțioase;

16.  solicită statelor membre să promoveze mai bine potențialul celui de al doilea pilon al PAC pentru diversificarea activităților în zonele rurale (de exemplu, agroturismul, producția de energie din surse regenerabile);

17.  reamintește că factorul de risc inerent inovării nu este luat în considerare suficient de bine nici de politicile naționale și nici de cele ale Uniunii, precum și că acest fenomen reprezintă o barieră în calea inovării și a creării de locuri de muncă, în special pentru numărul ridicat de actori care nu dețin o capacitate financiară suficientă pentru a realiza proiectele inovatoare;

18.  subliniază că dezvoltarea rurală și crearea de locuri de muncă sunt domenii interdependente și, prin urmare, solicită statelor membre și regiunilor să maximizeze potențialul autorităților locale și regionale, care cunosc cel mai bine provocările și oportunitățile din zonele de care răspund, pentru a atinge obiectivele din cadrul pilonului 2 și pentru a respecta prioritățile PAC, inclusiv promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică; reamintește posibilitatea de a focaliza programele de dezvoltare rurală, precum și programele operaționale asupra creării de locuri de muncă și asupra reținerii acestora, precum și asupra îmbunătățirii serviciilor în mediul rural și îndeamnă Comisia Europeană să le sprijine pentru a realiza acest obiectiv; insistă asupra adaptării modelelor de economie colaborativă (sharing economy) în mediul rural pentru a crește ocuparea forței de muncă, pentru a crește eficiența activităților agricole și a reduce cheltuielile;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine întreprinderile și cooperativele din sectorul economiei sociale, inclusiv agricultura socială(2), pentru a sprijini integrarea socială și crearea de locuri de muncă în zonele rurale; ia act de acțiunile urmărite în cadrul inițiativei pentru antreprenoriatul social și invită Comisia să crească contribuția economiei sociale la dezvoltarea rurală, de exemplu prin adoptarea unui plan de acțiune pentru economia socială;

20.  subliniază că ar trebui să se acorde mai multă importanță măsurilor de sprijinire a dezvoltării demografice și a caracterului favorabil familiilor al zonelor rurale pentru a sprijini familiile și pentru a ușura concilierea vieții familiale cu cea profesională, de asemenea în ceea ce privește chestiunile legate de piața muncii și de dezvoltarea economică în zonele rurale;

21.  subliniază necesitatea de a se promova măsuri și politici active care să accentueze rolul pozitiv al migrației în creșterea economică și stimularea coeziunii sociale în zonele rurale;

22.  invită Comisia și statele membre să adopte politici care să promoveze zonele rurale prin dezvoltarea turismului, care, dacă este structurat în mod adecvat și este sprijinit prin stimulente, ar putea fi un factor al creșterii culturale, sociale și economice în sectoarele care dețin resurse naturale, peisagistice, culturale și agroalimentare semnificative; subliniază că dezvoltarea turistică a zonelor rurale și diversificarea agriculturii (pentru a include activitățile educaționale, culturale și recreaționale) reprezintă, de asemenea, un stimulent pentru ca generațiile viitoare să preia controlul asupra zonelor rurale, în spiritul inițiativei și al întreprinderii orientate spre inovare și promovarea produselor tradiționale;

23.  subliniază că stabilirea unor sinergii dintre diversele domenii de politică cu ajutorul FEADR și al altor fonduri ale UE va fi esențială pentru a identifica soluții pentru provocarea de a se asigura ocuparea forței de muncă în zonele rurale și pentru a asigura că agricultura este recunoscută, din nou, ca un factor-cheie în domeniul dezvoltării teritoriale; observă că fondurile din pilonul 2 ar putea fi utilizate ca instrument financiar dinamic pentru a amplifica sinergiile cu sursele și programele de finanțare alternative, prin asigurarea accesibilității acestora pentru zonele rurale cu scopul de a spori conectivitatea, competitivitatea și diversificarea economică și cu scopul de a sprijini antreprenoriatul, ținând seama de conservarea culturii și identității rurale;

24.  subliniază că exploatațiile mici, conduse de proprietari, sunt expuse unei presiuni din ce în ce mai mari în urma cumpărării de terenuri agricole de către investitori; subliniază că conservarea zonelor cultivate și a accesului la terenuri este esențială pentru crearea și extinderea proprietăților agricole și este vitală pentru conservarea locurilor de muncă în zonele rurale; subliniază că Raportul Comisiei Europene privind necesitățile tinerilor agricultori din noiembrie 2015 arată că disponibilitatea terenurilor pentru cumpărare și închiriere reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii agricultori și cei care au început recent să lucreze în domeniu; invită, prin urmare, statele membre să-și împărtășească cele mai bune practici și să dezvolte instrumente pentru a face posibil accesul la terenuri în zonele rurale cu șomaj ridicat, de exemplu prin utilizarea participativă și gestionarea terenurilor agricole în conformitate cu practicile de la nivel național sau crearea de sisteme de gestionare și informare cu privire la terenurile nefolosite sau terenurile care ar putea fi folosite pentru agricultură, la ale căror servicii ar avea un acces prioritar tinerii agricultori și femeile;

25.  consideră important ca programele de dezvoltare rurală să promoveze mai mult relațiile dintre mediul rural și cel urban, pentru a stimula cooperarea, pentru a deschide oportunități pentru întreprinderile din zonele rurale, esențiale pentru dezvoltarea acestora și pentru crearea de locuri de muncă; consideră că, în relația dintre mediul urban și cel rural, orașele au la rândul lor o importanță considerabilă, prin asigurarea accesului la serviciile de bază pentru locuitorii din zonele rurale din jur, precum și că statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze în acest scop în cadrul politicilor lor teritoriale serviciile din aceste orașe;

26.  solicită adoptarea unor norme obligatorii cu privire la plata echitabilă în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare dintre producătorii de alimente, angrosiști și prelucrătorii, pentru a se asigura că agricultorii primesc o cotă adecvată din valoarea adăugată, care să fie suficientă pentru a le permite să practice agricultura sustenabilă;

27.  subliniază faptul că sectorul silviculturii, insuficient exploatat în prezent în Europa, este o adevărată sursă de locuri de muncă care trebuie mai bine valorificată sub diferite forme în cadrul întregii industrii a lemnului; observă, de asemenea, că Uniunea acuză un deficit important în ceea ce privește aprovizionarea cu lemn; de aceea, este necesar să se investească în infrastructurile necesare dezvoltării silviculturii;

28.  subliniază că accesul la terenuri este esențial pentru crearea și extinderea unei exploatații agricole; subliniază că accesul la terenuri reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii fermieri care încearcă să înființeze o exploatație agricolă;

Pentru viitorul PAC după 2020

29.  subliniază că PAC trebuie să își simplifice procedurile și să dispună de fonduri suficiente, menținând cel puțin nivelul actual, pentru a reflecta valoarea adăugată europeană semnificativă a politicii și pentru a fi în măsură să își joace în mod eficace rolul pe termen lung, stimulând ocuparea forței de muncă în cadrul unor sectoare agricol și silvic europene diversificate și promovând dezvoltarea durabilă și atractivitatea zonelor rurale; subliniază că politica de dezvoltare rurală, cu ajutorul căreia se pot lua măsuri mai eficiente și directe pentru a reduce excluziunea socială în rândul locuitorilor rurali și pentru a stimula ocuparea forței de muncă și activitatea în zonele rurale, ar trebui consolidată treptat, fără a pune în discuție susținerea primului pilon, care va trebui reorganizat, printre altele, asigurând o mai bună funcționare și o mai mare stabilitate a piețelor, esențială pentru garantarea veniturilor agricole, a modelului european agricol și a securității noastre alimentare și pentru menținerea atractivității zonelor rurale (mizând pe calitatea vieții) comparativ cu zonele urbane;

30.  subliniază că, în cadrul PAC, ar trebui să se acorde o importanță deosebită instrumentelor referitoare la modernizare și investiții, care garantează competitivitatea sectoarelor economice aflate în zonele rurale (inclusiv a sectoarelor agroalimentar, al energiei, al serviciilor, social și de prelucrare) într-un mod sustenabil, în conformitate cu normele de mediu, asigurându-se astfel că se păstrează locurile de muncă; subliniază că instrumentele respective vor facilita și eliminarea diferențelor dintre statele membre și dintre regiuni în ceea ce privește dezvoltarea agricolă și rurală;

31.  subliniază importanța turismului ca sursă de venit pentru fermieri (de exemplu, prin organizarea de vacanțe la fermă); recomandă statelor membre și Comisiei să instituie programe pentru a sprijini investițiile și antreprenoriatul; consideră că este important să li se acorde sprijin acestor exploatații prin campanii de promovare a turismului;

32.  observă măsurile aplicate până în prezent cu scopul de a simplifica PAC, dar invită Comisia să dezvolte în continuare și să pună în aplicare măsuri de introducere a proporționalității și a flexibilității în legătură cu reducerea sarcinii administrative a PAC și creșterea productivității exploatațiilor;

33.  subliniază că există restricții privind ceea ce se poate realiza în cadrul PAC, deoarece obiectivul său principal este securitatea aprovizionării cu alimente, și că numeroasele provocări care afectează crearea și menținerea locurilor de muncă în zonele rurale vor fi soluționate printr-o abordare transsectorială mai largă atât la nivel regional, cât și la nivelul statelor membre;

34.  invită Comisia să sprijine un model agricol european competitiv și sustenabil, bazat pe agricultura de tip familial, diversificată și multifuncțională, care să considere o prioritate menținerea locurilor de muncă plătite corect pe teritoriile sale, acordând o atenție deosebită teritoriilor care se confruntă cu constrângeri specifice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din TFUE și asigurând totodată, în producția alimentară și nealimentară, securitatea alimentară și siguranța alimentelor, pentru a proteja sănătatea;

35.  invită statele membre să dezvolte instrumente de monitorizare și de reglementare funciară, pentru o mai bună înțelegere a piețelor funciare și pentru a fi în măsură să pună capăt fenomenului la scară largă de concentrare sau de acaparare a terenurilor și a instrumentelor de producție;

36.  subliniază necesitatea de a încuraja dezvoltarea, comercializarea și vânzarea produselor agricole de înaltă calitate; solicită să se întreprindă inițiative pentru a deschide noi piețe, precum și pentru a introduce programe operaționale pentru produse și campanii de promovare pentru a asigura diversificarea produselor și competitivitatea lanțului alimentar european;

37.  consideră că PAC trebuie să ia în considerare toate aspectele agriculturii europene din toate zonele rurale, inclusiv din cele mai defavorizate și mai fragile zone (de exemplu, zone montane și regiuni ultraperiferice), pentru a se asigura o valorificare optimă a tuturor resurselor; consideră că astfel pot fi reabilitate și utilizate din nou terenurile agricole care au fost abandonate;

38.  subliniază că diversificarea agriculturii și piețele regionale de nișă sporesc și asigură ocuparea forței de muncă în zonele rurale; solicită să se întreprindă inițiative pentru a sprijini diversificarea exploatațiilor agricole (de exemplu, comercializarea directă a produselor agricole) și a economiei rurale în general (de exemplu, trecerea de la munca agricolă la alte domenii de ocupare a forței de muncă);

39.  consideră că fondurile acordate în cadrul viitoarei PAC ar trebui să ofere mai mult sprijin pentru a încetini pierderea de exploatații agricole și întreprinderi mici și mijlocii grupate în organizații de producători care, deoarece sunt în general mai diversificate și mai autonome și consumă mai puține resurse, sunt, în același timp, mai ușor de transferat, mai eficiente în ceea ce privește crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă pe teritoriul lor și reprezintă un important pilon social și economic al regiunilor unde se află și, de asemenea, să acorde în continuare sprijin specific teritoriilor care se confruntă cu constrângeri specifice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din TFUE;

40.  subliniază că plățile directe în cadrul PAC ar trebui să fie alocate doar persoanelor al căror sector de activitate principal este agricultura;

41.  subliniază că, în regiunile ultraperiferice, căutarea de soluții pentru ocuparea forței de muncă în cazul contractării economiei este compromisă din cauza lipsei de interconectivitate și, având în vedere importanța agriculturii în aceste regiuni, consideră că fondurile acordate în cadrul PAC ar trebui să aplice o discriminare pozitivă teritoriilor care se confruntă cu anumite constrângeri, astfel cum sunt recunoscute în TFUE, întrucât acest lucru ar trebui să aibă un efect multiplicator în ceea ce privește promovarea altor activități conexe, cum ar fi agroindustria, turismul, conservarea naturii, producția de energie și economia circulară, într-un mod care să completeze strategia multifond; subliniază că această strategie ar trebui să țină seama de factorii de diferențiere pozitivă identificați pentru regiunile ultraperiferice, care ar putea acționa ca un laborator pentru soluțiile inovatoare originale din agricultură ce s-ar putea aplica în alte contexte mai puțin extreme și mai cuprinzătoare, cu privire la structura fermei, la condițiile pedologice și climatice și la biodiversitatea caracteristică;

42.  consideră că agricultura în grup ar trebui promovată și sprijinită financiar, întrucât permite reducerea costurilor de producție ale exploatațiilor agricole, în special, a cheltuielilor cu mecanizarea, și promovează, de asemenea, solidaritatea între agricultori, transferul de inovații, de know-how, de bune practici, creând un dinamism favorabil dezvoltării și ocupării forței de muncă;

43.  invită Comisia să stimuleze diversificarea și competitivitatea exploatațiilor agricole de mici dimensiuni și în ceea ce privește agricultura socială și agricultura orientată spre servicii;

44.  subliniază că este important ca PAC să sprijine mai mult efectele pozitive ale agriculturii asupra ocupării forței de muncă și a mediului și să sprijine în mod mai eficace agricultura ecologică și biodinamică și toate celelalte metode durabile de producție, inclusiv agricultura integrată și agrosilvicultura, în contextul agroecologiei, lucru care necesită simplificarea reglementărilor actuale și adoptarea unor norme care să poată fi puse în aplicare în mod simplu, cu ușurință și fără probleme; consideră că valorile acestor efecte pozitive pentru ocuparea forței de muncă și pentru mediu care prezintă interes pentru întreaga societate constituie o componentă care trebuie integrată în veniturile agricole;

45.  reamintește exemplul pozitiv al „districtelor ecologice”, mai precis al zonelor în care, prin intermediul unui set coordonat de măsuri, se promovează produsele locale și creșterea animalelor prin metode ecologice, precum și toți operatorii economici care depind de acestea (întreprinderi agroalimentare, gastronomice și turistice), un instrument care a demonstrat deja că poate să conducă la creșterea veniturilor locale și să contribuie la apărarea terenurilor prin intermediul conservării produselor locale și tradiționale;

46.  subliniază potențialul agriculturii și al sistemelor alimentare durabile, în special al agriculturii organice, precum și al gestionării durabile a solului, apei, biodiversității și infrastructurii rurale, cu scopul de a menține și de a crea locuri de muncă adecvate în agricultură, precum și de a asigura prosperitatea economiilor rurale;

47.  consideră că asigurarea securității alimentare în Uniunea Europeană trebuie să rămână principiul central de acțiune în temeiul viitorului PAC, fără a neglija piețele din afara UE; în această privință, consideră că acordurile comerciale pot prezenta un risc real, precum și posibile oportunități pentru agricultura europeană și consideră că acordurile de liber schimb nu ar trebui să conducă la apariția unor condiții de concurență neloială în cazul exploatațiilor agricole mici și mijlocii și nici să submineze economiile și locurile de muncă locale;

48.  consideră că, pentru a îmbunătăți organizarea inadecvată actuală din sectorul fructelor și al legumelor, ar trebui restabilit sprijinul UE pentru proiectele din rândul cooperativelor nou-înființate din industria fructelor și a legumelor;

49.  subliniază că, într-o situație de mare incertitudine privind viitorul prețurilor agricole, care sunt mici și volatile, Uniunea Europeană trebuie să atingă obiectivele din tratat referitoare la PAC, luând mai multe măsuri pentru a corecta efectele fluctuante ale piețelor unde înregistrează eșecuri și pentru a asigura rezistența și competitivitatea sectorului agricol, introducând plase de siguranță eficiente și sisteme de prevenire și de gestionare a crizelor menite să creeze un echilibru între cerere și ofertă și creând instrumente de gestionare a riscurilor bazate pe sisteme noi și inovatoare și implicând agricultorii în procesul de finanțare; consideră că ar trebui majorată ponderea finanțării măsurilor de stabilizare a piețelor agricole și, în special, că PAC trebuie să consolideze, de asemenea, sistemele de asigurare, pentru a proteja agricultorii de diferitele riscuri climatice, de sănătate și economice; consideră, de asemenea, că în contextul riscurilor legate de încălzirea globală, Uniunea trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a spori rolul pozitiv pe care îl poate juca agricultura, prin mijloace precum agronomia și o gestionare mai bună a solului pentru o mai bună captare a carbonului și consideră că este important să se acorde sprijin tehnic și financiar agricultorilor, pentru ca aceștia să poată treptat, să își schimbe practicile și să aducă inovații;

50.  subliniază, în plus, că plățile directe ar trebui să rămână un instrument al PAC după 2020, pentru a susține și a stabiliza veniturile exploatațiilor agricole, a compensa costurile în creștere rezultate din respectarea standardelor înalte ale UE (în ceea ce privește metodele de producție și, în special, cerințele de mediu), precum și pentru a menține producția agricolă în regiunile defavorizate; subliniază, în plus, că plățile directe ar trebui să servească drept garanție pentru stabilitatea economică a sectorului agricol, precum și pentru securitatea alimentară și a mediului; subliniază, în acest context, că este esențial să se echilibreze cotele de plăți directe, pentru a se asigura condiții echitabile de concurență pentru concurența pe piața unică a UE, precum și pentru exploatarea sustenabilă a resurselor agricole la nivelul UE;

51.  consideră că, întrucât există diferențe semnificative la nivelul cooperării dintre agricultorii din statele membre individuale și întrucât lipsa de cooperare afectează în mod negativ capacitatea agricultorilor de a face față situațiilor de criză și presiunilor pieței, PAC ar trebui să promoveze în mod cuprinzător dezvoltarea cooperării dintre agricultori, în special în sectoarele producției și prelucrării;

52.  solicită statelor membre acorde prioritate, în cadrul celui de al doilea pilon al PAC, parteneriatului european pentru inovare (PEI); invită Comisia să acorde prioritate Orizont 2020 și să asigure un acces mai bun al agricultorilor la opțiunile de finanțare oferite de BEI, precum și sprijin pentru modelele agricole și forestiere inovatoare și durabile și pentru producția de alimente și de bunuri și servicii nealimentare (resurse regenerabile, bioeconomie, turism rural, noi perspective pentru fermieri pentru aprovizionarea cu materii prime în era industrială post-petrolieră), punând în valoare întreaga gamă de resurse din fiecare teritoriu rural;

53.  își exprimă convingerea fermă că va fi necesar și pe viitor să se promoveze formarea profesională continuă pentru agricultori și lucrătorii agricoli și să se garanteze diseminarea cunoștințelor științifice și a inovațiilor, asigurând astfel adaptabilitatea la mediul în schimbare și facilitând desfășurarea unor activități economice;

54.  consideră că abordările ascendente (bottom-up) ale dezvoltării locale de tip LEADER/CLLD și-au demonstrat eficacitatea nu numai în ceea ce privește numărul de locuri de muncă create, ci și în ceea ce privește nivelul scăzut al cheltuielilor publice pentru fiecare loc de muncă generat, și ar trebui, în consecință, consolidate și aplicate în toate statele membre prin abordări de tip multifond și prin consolidarea rolului autorităților locale și regionale; subliniază în mod deosebit rolul responsabililor din cadrul grupurilor de acțiune locală (GAL) de a oferi suport tehnic și servicii de sprijinire a inițiativelor pentru a demara proiecte favorabile ocupării forței de muncă; cere, așadar, ca aceste GAL-uri să poată beneficia de cea mai mare autonomie posibilă pentru a atinge cel mai mare nivel de eficiență; consideră, de asemenea, că ar trebui instituite mecanisme care să garanteze participarea semnificativă a partenerilor sociali și invită Comisia să prezinte modele de bune practici în ceea ce privește proiectele transnaționale LEADER II;

55.  observă că dificultatea de a accesa informații cu privire la programele și finanțările relevante naționale și ale UE reprezintă o barieră în calea dezvoltării economiei rurale;

56.  solicită să se acorde prioritate investițiilor prevăzute de politica de dezvoltare rurală, pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în mediul rural, acordându-se o atenție deosebită locurilor de muncă, schimbărilor atrase după sine de șomaj, eficienței întreprinderilor beneficiare și creării unor stimulente pentru a recruta angajați și recomandă ca programele de dezvoltare rurală să includă consolidarea microfinanțării, întrucât aceasta este deosebit de utilă pentru a ajuta întreprinderile agricole și neagricole să își înceapă activitatea;

57.  subliniază că importanța celui de al doilea pilon pentru crearea de locuri de muncă poate fi amplificată prin permiterea unei flexibilități mai mari în funcție de nevoile specifice ale regiunilor;

58.  consideră că este necesar ca, pe viitor, să se continue să se dezvolte sisteme alimentare de înaltă calitate în teritorii, furnizând produse alimentare brute sau prelucrate, încurajând responsabilitatea civică și participarea părților interesate – fie grupate împreună ca producători, prelucrători, distribuitori și consumatori, fie numai comunitățile de producători și consumatori sau, eventual, toți operatorii economici din sectorul agroalimentar și al turismului alimentar reuniți– la activități calitative și contractuale care să vizeze nu doar asigurarea aprovizionării cu alimente și a siguranței alimentare, ci și remunerarea echitabilă, pentru ca agricultorii să poată avea un trai decent exercitându-și meseria și pentru a menține locurile de muncă în exploatațiile lor; menționează că astfel de sisteme alimentare pot lua în special, dar nu numai, forma unor circuite scurte și/sau a unor piețe locale; consideră că, în viitor, ar trebui să fie alocate mai multe resurse ale Uniunii pentru dezvoltarea și funcționarea anumitor sisteme speciale pentru asigurarea calității alimentelor și pentru dezvoltarea suplimentară a gastronomiei europene, care este, renumită la nivel mondial; consideră că este esențial, în acest sens, să se adapteze mai bine cadrul legislativ pentru licitațiile publice, astfel încât comunitățile să poată stimula producția locală;

59.  atrage atenția asupra necesității unui sprijin suplimentar pentru agricultură și a creării de locuri de muncă în agricultură în zonele mai puțin favorizate și în zonele aflate la frontierele externe ale UE;

60.  consideră că ar trebui promovate parteneriatele multilaterale care implică agricultori și alți actori din mediul rural, deoarece acestea permit dezvoltarea mai multor activități care creează locuri de muncă directe și indirecte, cum ar fi structurarea lanțurilor alimentare și nealimentare de proximitate și punerea în aplicare a diferitelor servicii (turism rural, menținerea spațiului privat și public etc.);

61.  consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze agricultorii prin intermediul PAC și al altor politici să își diversifice sursele de venit, astfel încât să fie protejați de căderile pieței; consideră că o astfel de diversificare ar putea să includă ecoturismul, dezvoltarea energiei din surse regenerabile, precum cea solară și cea eoliană, adăugând valoare producției agricole prin procesare și magazine agroalimentare;

62.  solicită Comisiei să acorde mai mult sprijin cooperativelor locale pentru ca acestea să recâștige controlul asupra prețurilor și produselor lor;

63.  observă că sectorul turismului oferă oportunități importante pentru obținerea unor venituri și locuri de muncă directe și indirecte în agricultură și în zonele rurale, permițând valorificarea patrimoniului istoric, cultural, gastronomic, peisagistic și ecologic al fiecărei regiuni; observă, de asemenea, că atractivitatea turistică nu se bazează numai pe reputația istorică a anumitor zone, ci și, din ce în ce mai mult, pe calitatea produselor alimentare, a peisajelor și a mediului înconjurător din aceste zone; consideră că, pentru toate aceste motive, sectorul turismului trebuie susținut în continuare de politica de dezvoltare rurală;

64.  subliniază faptul că provocările legate de schimbările climatice și de mediu presupun efectuarea unor investiții publice și private semnificative care creează locuri de muncă, cu susținerea apariției unor noi profesii, pentru a asigura menținerea și conservarea resurselor zonelor rurale, pentru refacerea calității ecosistemelor degradate, pentru a lupta mai eficient împotriva inundațiilor și a incendiilor și pentru a proteja mai bine calitatea apei, a solului, a aerului și a biodiversității; menționează că toate acestea implică, desigur, o cooperare între agricultură și alți actori din mediul rural, dar oferă mai ales noi oportunități de diversificare a veniturilor în agricultură;

65.  solicită Comisiei Europene să evalueze efectele sociale ale actualei crize agricole, în special în ceea ce privește pierderea de locuri de muncă, îndeosebi în zonele rurale; invită statele membre să analizeze modul în care poate fi îmbunătățită competitivitatea agriculturii, astfel încât acest sector să poată crea locuri de muncă și genera o valoare adăugată partajată în mod echitabil în sectorul agricol și în industria agroalimentară, asigurând concurența loiale și reducând la minimum daunele provocate de dumpingul social și de condițiile de muncă precare și atipice, care afectează în mod disproporționat anumite grupuri; ia act de faptul că mulți membri de familie nu au un statut social sau nu beneficiază de recunoaștere legală și/sau nu sunt incluși în vreun sistem de protecție socială; subliniază că întreprinderile agricole trebuie să respecte legislația națională în domeniul ocupării forței de muncă și în domeniul social; consideră că introducerea oricăror condiționalități suplimentare pentru plățile din primul pilon al PAC ar crește în mod considerabil sarcinile administrative cu care se confruntă agricultorii și ar limita potențialul acestora de a crea locuri de muncă; solicită ca partenerii sociali, împreună cu autoritățile de management, să aibă un rol mai important și solicită statelor membre să recunoască și să garanteze drepturile sociale ale fermierilor, asigurându-se că toți lucrătorii agricoli, cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă, beneficiază de un sistem de protecție socială; invită statele membre să transpună în legislația națională Directiva 2014/36/UE privind lucrătorii sezonieri; solicită ca autoritățile naționale de sănătate și de siguranță să primească resurse pentru a disemina informații cu privire la siguranța în exploatațiile agricole;

66.  invită Comisia să introducă în evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) indicatorii propuși de FAO, în special a celor referitori la ocuparea forței de muncă și la bunăstarea socială;

67.  reamintește că, în medie, fermierul european nu deține decât 12 hectare de teren și că 70 % dintre exploatațiile agricole au o suprafață mai mică de cinci hectare; constată că, din cauza dimensiunii și structurii lor, exploatațiile agricole nu-și pot permite mereu să apeleze la salariați cu normă întreagă și la lucrători înalt calificați; prin urmare, încurajează Comisia Europeană și statele membre să adopte măsuri care să încurajeze grupurile de angajatori;

68.  consideră că este indispensabil să se garanteze existența unor servicii publice și private care să garanteze atractivitatea zonelor rurale și să permită menținerea și dezvoltarea locurilor de muncă în aceste zone; consideră că populația din zonele rurale are dreptul de a avea acces egal la servicii publice de calitate, precum educația și asistența socială și medicală; consideră că este esențial ca toate nivelurile de guvernare – local, regional (acolo unde există) –, precum și sectorul privat să conlucreze pentru a promova investițiile și pentru a garanta că zonele rurale și îndepărtate au acces egal la infrastructura esențială, cum ar fi legăturile de transport public și privat, securitatea aprovizionării cu energie electrică și tehnologia în bandă largă fiabilă și rapidă, precum și sisteme de creditare și de finanțare pentru antreprenorii, microîntreprinderile și IMM-urile din zonele rurale, fără de care întreprinderile rurale și locuințele ar fi permanent dezavantajate, iar migrația spre zonele urbane ar continua;

69.  consideră, având în vedere epidemia animalieră recentă și scandalurile recente în materie de siguranță alimentară, cum ar fi focarul de E. coli din 2011, scandalul cărnii de cal din 2013 și scandalul actual al mierii contrafăcute, că este necesară o majorare semnificativă a sumelor cheltuite pentru siguranța alimentară și a hranei pentru animale, în conformitate cu capitolul al treilea al cadru financiar multianual, deoarece suma de 1,93 miliarde de euro alocată pentru perioada actuală de șapte ani este de-a dreptul necorespunzătoare;

70.  subliniază că agricultorii se confruntă în mare măsură cu costuri administrative legate de PAC și că aceste costuri variază substanțial între statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să reducă sarcina administrativă prin reducerea birocrației și simplificarea PAC, precum și prin asigurarea transpunerii rentabile a PAC;

71.  subliniază faptul că accesul la serviciile de bază, cum ar fi educația, asistența medicală și locuințele, precum și continuitatea acestor servicii reprezintă o condiție prealabilă de care depinde mediul propice pentru crearea de locuri de muncă și care răspunde nevoilor vitale ale populațiilor din mediul rural;

72.  consideră că este esențial să se solicite autorităților publice să creeze servicii de informare publică și servicii de asistență pentru gestionarea fermelor în zonele rurale, pentru a moderniza agricultura europeană;

73.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să faciliteze egalitatea femeilor pe piața muncii și reconcilierea vieții profesionale și a celei private în zonele rurale, în special în ceea ce privește salariile și drepturile sociale și de pensie, precum și promovarea de noi calificări, oferind perspective și oportunități pentru ca femeile să ocupe locuri de muncă în sectoarele agricole și neagricole, în conformitate cu principiul egalității și nediscriminării prevăzut în cadrul politicilor și programelor Uniunii; le solicită, de asemenea, să exploateze mai eficient oportunitățile oferite de platformele de informații online, de acțiune și de ajutor pentru femeile care lucrează deja în agricultură sau care demarează o activitate agricolă și pentru femeile din zonele rurale, în special în cadrul FEADR și al altor fonduri ale UE care încurajează dezvoltarea proiectelor și să ajute la conservarea infrastructurilor și a serviciilor esențiale în viața de zi cu zi în mediul rural, contribuind astfel la limitarea exodului femeilor din zonele rurale; de asemenea, atrage atenția asupra necesității, în special în zonele rurale, ca strategiile durabile să mențină, să încurajeze și să sprijine rețelele și organizațiile de femei, precum și rolul acestora, în luarea deciziilor în sectorul agriculturii și în zonele rurale; solicită, în plus, ca accesul la educație, finanțare și informații să fie mai ușor, pentru a facilita astfel inițiativele antreprenoriale ale femeilor (de exemplu, prin comerțul electronic) și deținerea și dezvoltarea de întreprinderi rurale de către femei;

74.  solicită statelor membre să confere mai multă greutate rolului partenerilor sociali și al organizațiilor sociale care acționează alături de autorități, în supravegherea respectării legislației în domeniul muncii, în combaterea muncii la negru și în respectarea standardelor sociale și de securitate care să faciliteze integrarea socioeconomică a lucrătorilor migranți, inclusiv a lucrătoarelor sezoniere, migrante și refugiate; face un apel pentru introducerea unor mecanisme de garantare a participării femeilor la toate nivelurile procesului;

75.  reamintește că cantitatea de terenuri agricole din UE se diminuează de la an la an; subliniază că păstrarea terenurilor arabile este esențială pentru garantarea locurilor de muncă în mediul rural; solicită statelor membre să înlesnească accesul la terenuri în zonele cu niveluri ridicate de șomaj rural și pledează, în acest context, în favoarea unor acțiuni care să asigure accesul tinerelor fermiere la credite și să le dea posibilitatea de a participa de gospodărirea terenurilor;

76.  atrage atenția asupra faptului că femeile reprezintă 45 % din forța de muncă de la ferme; solicită Comisiei să revizuiască definiția fermei familiale, pentru a facilita accesul femeilor la formare și la consultanță profesională, precum și la capital și beneficii;

77.  invită autoritățile naționale, regionale și locale competente să încurajeze participarea femeilor la grupurile de acțiune locale și dezvoltarea unor parteneriate locale în cadrul programului LEADER, precum și să garanteze o participare echilibrată a bărbaților și a femeilor în consiliile de administrație ale acestora;

o
o   o

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Eurostat, 2016.
(2) cf http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.nat-opinions.25458

Notă juridică