Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2052(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0316/2016

Texte depuse :

A8-0316/2016

Dezbateri :

PV 21/11/2016 - 15
CRE 21/11/2016 - 15

Voturi :

PV 22/11/2016 - 5.8
CRE 22/11/2016 - 5.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0435

Texte adoptate
PDF 375kWORD 59k
Marţi, 22 noiembrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Uniunea Europeană a Apărării
P8_TA(2016)0435A8-0316/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării (2016/2052(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 42 alineatul (6) din TUE privind cooperarea structurată permanentă,

–  având în vedere articolul 42 alineatul (7) din TUE privind alianța defensivă,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013 și din 25-26 iunie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014 privind politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004–2008(3) care stipulează, la punctul 89, că „drepturile fundamentale ale omului nu se opresc în fața porților unei cazărmi și că acestea se aplică, de asemenea, integral și cetățenilor în uniformă și recomandă ca statele membre să se asigure că drepturile fundamentale sunt respectate și în cadrul forțelor armate”,

–  având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) de la Haga din 8 aprilie 2016, de la Luxemburg din 6 septembrie 2015, de la Riga din 6 martie 2015, de la Roma din 7 noiembrie 2014, de la Atena din 4 aprilie 2014, de la Vilnius din 6 septembrie 2013, de la Dublin din 25 martie 2013 și de la Pafos din 10 septembrie 2012,

–  având în vedere declarația recentă a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în cadrul reuniunii de la Gymnich a miniștrilor de externe ai UE din 2 septembrie 2016, în care a reafirmat „contextul favorabil” pentru realizarea unor progrese concrete în rândul statelor membre în domeniul apărării,

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

–  având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind punerea în aplicare a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2014, intitulată „Un nou curs pentru apărarea europeană”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2015 referitor la implementarea comunicării sale privind apărarea,

–  având în vedere evaluările Directivei 2009/81/CE din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și ale Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării,

–  având în vedere Declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei, precum și a Secretarului General al NATO,

–  având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

–  având în vedere declarația miniștrilor apărării și afacerilor externe ai Italiei din 10 august 2016 privind crearea unui „spațiu Schengen al apărării”,

–  având în vedere declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Germaniei și Franței din 28 iunie 2016 intitulată „O Europă puternică într-o lume nesigură”,

–  având în vedere potențiala ieșire a Regatului Unit din UE,

–  având în vedere rezultatele studiului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0316/2016),

A.  întrucât, în ultimii ani, situația în ceea ce privește securitatea în Europa și în jurul ei s-a înrăutățit semnificativ și a creat probleme dificile și fără precedent pe care nicio țară sau organizație nu le poate rezolva singură; întrucât Europa se confruntă mai mult ca oricând cu amenințarea terorismului pe teritoriul său, iar terorismul și flagelul violenței permanente din Africa de Nord și Orientul Mijlociu continuă să se extindă; întrucât principiile solidarității și rezistenței impun UE să facă front comun și să acționeze împreună, și în mod sistematic, precum și să facă acest lucru în cooperare cu aliații noștri și cu țările terțe; întrucât prevenirea, schimbul de informații sensibile privind securitatea, stoparea conflictelor armate, și a abuzurilor privind drepturile omului, răspândirea democrației și a statului de drept și lupta împotriva terorismului constituie o prioritate pentru UE și cetățenii săi și ar trebui să facă obiectul unor angajamente atât în interiorul, cât și în afara granițelor UE, inclusiv prin intermediul unui corp de ingineri militari, menit să abordeze unele probleme practice legate de efectele schimbărilor climatice și catastrofelor naturale din țările terțe; întrucât Europa ar trebui să fie mai puternică și să reacționeze mai rapid în situații de amenințare reală;

B.  întrucât terorismul, amenințările hibride, volatilitatea economică, insecuritatea cibernetică și energetică, crima organizată și schimbările climatice constituie principalele amenințări la adresa securității lumii de azi care, pe zi ce trece, devine mai complexă și mai interconectată, în care UE ar trebui să facă tot posibilul să caute mijloacele necesare pentru a garanta securitatea și pentru a aduce prosperitate și democrație; întrucât contextul financiar și de securitate actual impune forțelor armate europene să colaboreze mai îndeaproape, iar personalului militar să se antreneze și să coopereze mai intens și mai eficient; întrucât, potrivit studiului Eurobarometru 85.1, publicat în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii Europene ar dori să vadă o mai mare implicare a UE în domeniul politicii de securitate și de apărare; întrucât securitatea internă și cea externă devin tot mai neclare; întrucât ar trebui acordată o atenție specială prevenirii conflictelor, abordării cauzelor profunde ale instabilității și asigurării securității umane; întrucât schimbările climatice constituie o amenințare majoră la adresa securității, păcii și stabilității globale, care amplifică amenințările la adresa securității tradiționale, printre altele, prin diminuarea accesului la apă proaspătă și la produsele alimentare necesare populației în țările fragile și în țările în curs de dezvoltare și ducând astfel la tensiuni economice și sociale, forțând populația să migreze sau să creeze tensiuni politice și riscuri de securitate;

C.  întrucât VP/ÎR a inclus securitatea Uniunii ca pe una dintre cele mai importante cinci priorități în cadrul Strategiei sale globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene;

D.  întrucât Tratatul de la Lisabona impune statelor membre să pună la dispoziție capacități corespunzătoare pentru misiuni și operațiuni civile și militare din cadrul PSAC; întrucât capacitatea de construire a securității și apărării prevăzută de tratate este departe de a fi optimă; întrucât instituțiile UE pot juca și ele un rol foarte important în lansarea inițiativelor politice; întrucât, până în prezent, statele membre au dat dovadă de lipsă de voință în ceea ce privește edificarea ei, temându-se că o astfel de uniune europeană a securității și apărării ar deveni o amenințare la adresa suveranității lor naționale;

E.  întrucât costul „non-Europei” în materie de apărare și securitate este estimat la 26,4 miliarde de euro anual(4) ca urmare a suprapunerii, a capacității excedentare și a obstacolelor din calea achizițiilor publice în domeniul apărării;

F.  întrucât articolul 42 din TFUE impune definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii, în cadrul PSAC, ceea ce va conduce la o apărare comună a UE după ce Consiliul European va hotărî aceasta prin vot în unanimitate; întrucât articolul 42 alineatul (2) din TUE recomandă, de asemenea, statelor membre să adopte o decizie în conformitate cu normele lor constituționale;

G.  întrucât articolul 42 din TUE prevede și crearea unor instituții de apărare, precum și formularea unei politici europene în domeniul capabilităților și al armamentelor; întrucât aceasta impune, de asemenea, ca eforturile UE să fie compatibile cu NATO, să fie complementare și să se sprijine în mod reciproc; întrucât o politică de apărare comună a Uniunii ar trebui să întărească capacitatea Europei de a promova securitatea în interiorul și în afara granițelor sale, precum și să întărească parteneriatul cu NATO și relațiile transatlantice și, prin urmare, va face posibilă o NATO mai puternică, promovând astfel, în continuare, o securitate și o apărare mai eficiente la nivel teritorial, regional și global; întrucât recenta declarație comună de la summitul NATO de la Varșovia din 2016 privind parteneriatul strategic NATO-UE a recunoscut rolul NATO și sprijinul pe care UE îl poate oferi pentru îndeplinirea obiectivelor comune; întrucât o uniune europeană a apărării (UEA) ar trebui să asigure menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU;

H.  întrucât, din cauza unor obstacole procedurale, financiare și politice, încă nu au fost utilizate grupurile tactice de luptă ale UE, care au ajuns la capacitatea operațională deplină în 2007 și sunt concepute a fi utilizate pentru misiuni militare de natură umanitară, de menținere și de restabilire a păcii; subliniază că acest lucru reprezintă o oportunitate ratată în ceea ce privește consolidarea rolului UE de actor global important care promovează stabilitatea și pacea;

I.  întrucât, până în prezent, cu excepția creării Agenției Europene de Apărare (AEA), nu a fost conceput, decis sau aplicat niciunul dintre celelalte elemente lipsă ale politicii de securitate și apărare comune a UE; întrucât AEA încă trebuie supusă unui proces de reformă majoră pentru a-și dezvolta întregul potențial și a dovedi că produce valoare adăugată, că face PSAC mai eficientă și că poate conduce la armonizarea proceselor de planificare a apărării naționale în domeniile pertinente pentru operațiunile militare ale PSAC, în conformitate cu misiunile de tip Petersberg descrise la articolul 43 din TUE; încurajează toate statele membre să participe și să se implice în AEA în vederea realizării acestui obiectiv;

J.  întrucât Strategia globală a UE în domeniul politicii externe și de securitate cere ca UE să încurajeze sistematic cooperarea în domeniul apărării, în toată gama de capabilități, pentru a face față crizelor externe, pentru a ajuta la consolidarea capacităților partenerilor noștri, pentru a garanta siguranța Europei și pentru a crea o industrie a apărării europene solidă, fapt esențial pentru autonomia strategică decizională și de acțiune a Uniunii; întrucât toate măsurile trebuie convenite de către toți membrii Consiliului înainte de a fi puse în aplicare;

K.  întrucât Consiliul European din iunie 2015, dedicat parțial apărării, a cerut promovarea unei cooperări europene mai ample și mai sistematice în domeniul apărării, pentru a asigura disponibilitatea unor capabilități esențiale, inclusiv prin recurgerea la fondurile UE, după caz, menționând că capabilitățile militare aparțin statelor membre și sunt operate de către acestea;

L.  întrucât Franța a invocat articolul 42 alineatul (7) din TUE la 17 noiembrie 2015 și, ulterior, a solicitat și a gestionat ajutorul și contribuțiile privind asistența din partea celorlalte state membre pe o bază pur bilaterală;

M.  întrucât Cartea albă la nivelul UE în domeniul securității și apărării ar trebui să consolideze mai mult PSAC și să încurajeze capacitatea UE de a acționa ca furnizor de securitate, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, precum și să reprezinte o reflecție utilă cu privire la o viitoare PSAC mai eficace; întrucât misiunile și operațiunile PSAC sunt în cea mai mare parte situate în regiuni precum Cornul Africii și regiunea Sahel care sunt puternic afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice, cum sunt seceta și degradarea solului;

N.  întrucât Președinția neerlandeză a Consiliului a promovat ideea unei Cărți albe a UE; întrucât țările Grupului de la Vișegrad au salutat ideea unei mai puternice integrări europene în materie de apărare; întrucât Germania a solicitat o Uniune europeană a securității și apărării în Cartea albă din 2016 privind „politica de securitate germană și viitorul Bundeswehr-ului”;

O.  întrucât integrarea treptată în materie de apărare este cea mai bună variantă de care dispunem pentru a realiza mai multe cu mai puțini bani, iar Cartea albă ar putea oferi o ocazie unică de a propune măsuri suplimentare,

Uniunea Europeană a Apărării

1.  reamintește că, pentru a asigura securitatea pe termen lung, Europa are nevoie de voință și determinare politică, sprijinite de un set cuprinzător de instrumente politice relevante, precum și de capabilități militare moderne și puternice; încurajează Consiliul European să conducă definirea progresivă a unei UEA comune și să furnizeze resurse financiare suplimentare pentru a asigura punerea în aplicare a acesteia, în vederea creării sale în următorul cadru politic și financiar multianual al UE (CFM); reamintește că crearea politicii de apărare comune a Uniunii a survenit ca urmare a elaborării și punerii în aplicare a politicii de securitate și apărare comună prevăzute de Tratatul de la Lisabona, care este supusă dreptului internațional și care, de fapt, este indispensabilă pentru a permite UE să promoveze statul de drept, pacea și securitatea la nivel global; salută, în acest sens, toate activitățile în curs desfășurate de statele membre care vizează o mai bună integrare a eforturilor noastre comune de apărare, luând, de asemenea, în considerare contribuțiile foarte importante pe care le-ar aduce Cartea albă privind securitatea și apărarea;

2.  îndeamnă statele membre ale UE să valorifice întregul potențial al Tratatului de la Lisabona îndeosebi în ceea ce privește PSAC, mai ales în ceea ce privește cooperarea structurată permanentă menționată la articolul 42 alineatul (6) din TUE sau fondul de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE; reamintește că misiunile de tip Petersberg menționate la articolul 43 din TUE constau dintr-o serie lungă de misiuni militare ambițioase, precum operațiuni comune de dezarmare, misiuni umanitare și de evacuare, misiuni de consiliere și de asistență în probleme militare, misiuni de prevenire a conflictelor și de menținere a păcii și misiuni ale forțelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiuni de restabilire a păcii și operațiuni de stabilizare după încetarea conflictelor; reamintește că același articol menționează și că toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat țărilor terțe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora; subliniază că actuala formulă a PSAC nu îi permite Uniunii Europene să îndeplinească toate misiunile enumerate; consideră că ar trebui să se acorde o prioritate absolută depunerii unor eforturi sistematice pentru a permite UE să îndeplinească obiectivele prevăzute în Tratatul de la Lisabona;

3.  consideră că o UEA cu adevărat puternică trebuie să ofere statelor membre garanții și capabilități superioare celor naționale;

4.  consideră că drumul către o UEA trebuie să înceapă de la o PSAC revizuită în detaliu, bazată pe un principiu solid de apărare, pe o finanțare eficientă și pe coordonarea cu NATO; consideră că, fiind un pas necesar, odată cu integrarea tot mai mare a securității interne și externe, PSAC trebuie să depășească funcția de gestionare a crizelor externe pentru a asigura cu adevărat securitatea și apărarea comună, precum și să permită implicarea Uniunii în toate etapele crizelor și conflictelor, utilizând toată gama de instrumente aflate la dispoziție;

5.  evidențiază necesitatea instituirii unui Consiliu al miniștrilor apărării, care să asigure conducerea politică permanentă și care să coordoneze crearea unei Uniuni Europene a Apărării; solicită Consiliului Uniunii Europene să instituie, ca un prim pas, un format permanent pentru reuniuni care să reunească miniștrii apărării ai statelor membre implicate în aprofundarea cooperării în materie de apărare, ca un forum decizional și consultativ;

6.  invită Președintele Comisiei să stabilească un grup de lucru permanent al membrilor Comisiei pentru „chestiunile de apărare”, care să fie prezidat de VP/ÎR; solicită ca Parlamentul să fie asociat cu reprezentanții permanenți în cadrul acestui grup; sprijină implicarea și mai profundă a Comisiei în apărare, printr-o cercetare, o planificare și o punere în aplicare bine orientate; invită UE să integreze schimbările climatice în toate acțiunile externe ale UE și îndeosebi în PSAC;

7.  consideră că agravarea percepției asupra riscurilor și a amenințărilor în Europa impune de urgență crearea Uniunii Europene a Apărării; consideră că situația se datorează în special degradării tot mai accentuate a mediului de securitate la frontierele Uniunii Europene, mai ales în vecinătatea sa estică și cea sudică; observă că aceste aspecte sunt subliniate și în strategiile de securitate ale statelor membre; subliniază că această situație s-a deteriorat treptat și în special pe parcursul anului 2014, odată cu apariția și dezvoltarea grupării autointitulate Statul Islamic și, mai apoi, cu folosirea forței de către Rusia;

8.  este de părere că UEA trebuie să se bazeze pe o evaluare comună periodică a amenințărilor la adresa securității realizată de statele membre, dar că trebuie să fie, de asemenea, suficient de flexibilă pentru a face față încercărilor în materie de securitate cu care se confruntă fiecare stat membru și pentru a răspunde nevoilor individuale în materie de securitate ale statelor membre;

9.  consideră că Uniunea ar trebui să aloce mijloace proprii pentru a încuraja o cooperare europeană mai amplă și mai sistematică în domeniul apărării între statele sale membre, incluzând cooperarea structurată permanentă (PESCO); este convins că utilizarea fondurilor UE ar reprezenta o dovadă clară a coeziunii și solidarității și că acest lucru ar permite tuturor statelor membre să își îmbunătățească capabilitățile militare în cadrul unui efort mai comun;

10.  consideră că o cooperare europeană consolidată în domeniul apărării ar conduce la o mai mare eficacitate, unitate și eficiență, la sporirea activelor și a capabilităților UE, precum și la eventuale efecte pozitive asupra cercetării și aspectelor industriale din domeniul apărării; evidențiază faptul că, doar printr-o astfel de cooperare aprofundată care ar trebui să se dezvolte treptat într-o adevărată UEA, UE și statele sale membre vor putea dobândi capabilitățile tehnologice și industriale necesare care să le permită să acționeze mai rapid, mai autonom și mai eficace, răspunzând amenințărilor actuale în mod prompt și eficient;

11.  încurajează toate statele membre să își asume între ele mai multe angajamente obligatorii, stabilind o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii; încurajează statele membre să constituie forțe multinaționale în cadrul PESCO și să pună aceste forțe la dispoziție pentru PSAC; subliniază importanța și necesitatea implicării tuturor statelor membre într-o cooperare structurată permanentă și eficientă; consideră că Consiliul ar trebui, în mod normal, să încredințeze acestor forțe multinaționale misiunile de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de consolidare a securității internaționale; sugerează ca atât procesele de elaborare a politicilor la nivelul UE, cât și procedurile naționale să fie în așa fel concepute încât să permită un răspuns rapid în situațiile de criză; este convins că sistemul grupurilor tactice de luptă al UE ar trebui să fie redenumit, utilizat și dezvoltat în continuare în acest scop, la nivel politic, în modularitate și să dispună de finanțare eficientă; încurajează constituirea unui Comandament de operații al UE ca o condiție preliminară pentru planificarea, comanda și controlul eficiente ale operațiunilor comune; subliniază că PESCO este deschisă tuturor statelor membre;

12.  solicită statelor membre să recunoască în special dreptul personalului militar de a forma asociații profesionale sau sindicate și de a adera la acestea, precum și să îl implice într-un dialog social constant cu autoritățile; invită Consiliul European să ia măsuri concrete în sensul armonizării și standardizării forțelor armate europene pentru a facilita cooperarea personalului forțelor armate în cadrul unei noi Uniuni Europene a Apărării;

13.  menționează că toate statele membre întâmpină dificultăți în menținerea unei game foarte largi de capabilități defensive, în special din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare și alegeri mai clare cu privire la capabilitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capabilități;

14.  încurajează statele membre să caute modalități suplimentare de achiziții comune, mentenanță și întreținere a forțelor și a materialelor; sugerează că, pentru început, ar fi utile punerea în comun și partajarea materialelor neletale, precum vehiculele de transport și aeronavele, vehiculele și aeronavele de alimentare și alte materiale auxiliare;

15.  consideră că interoperabilitatea este crucială dacă forțele statelor membre urmează să fie compatibile și integrate; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să analizeze posibilitatea unor achiziții comune ale resurselor în domeniul apărării; constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE în domeniul apărării îngreunează acest lucru;

16.  subliniază că o revizuire și o extindere ale mecanismului Athena sunt necesare pentru a se asigura că misiunile UE pot fi finanțate din fondurile colective și că majoritatea costurilor nu sunt suportate de statele membre participante, eliminând astfel un obstacol potențial pentru statele membre de a aloca forțe;

17.  solicită Parlamentului European să instituie o Comisie pentru securitate și apărare de sine stătătoare care să monitorizeze punerea în aplicare a cooperării permanente structurate;

18.  consideră că un rol puternic și din ce în ce mai activ al AEA este indispensabil pentru o UEA eficientă în privința coordonării programelor și proiectelor bazate pe capabilități și a formulării unei politici europene comune în materie de capabilități și armamente, în scopul obținerii unei eficiențe sporite, al eliminării duplicării și al reducerii costurilor, pe baza unui catalog foarte detaliat al cerințelor în materie de capabilități pentru operațiunile PSAC și a unor procese armonizate la nivel național de planificare a apărării și de achiziții cu privire la capabilitățile respective; consideră că aceasta ar trebui să urmeze unei analize a forțelor de apărare ale statelor membre și unei analize a activităților și procedurilor anterioare ale AEA; invită AEA să arate ce lacune în materie de capabilități, dintre cele identificate în obiectivele principale și în planul de dezvoltare a capabilităților, au fost remediate în cadrul agenției; are convingerea că inițiativele și proiectele de punere în comun și de partajare reprezintă primi pași excelenți în direcția unei cooperări europene mai intense;

19.  încurajează Comisia să lucreze în colaborare cu AEA în acest scop și să întărească baza industrială și tehnologică a sectorului apărării, esențială pentru autonomia strategică europeană; consideră că vitală pentru susținerea industriei este creșterea cheltuielilor de apărare din partea statelor membre, precum și garanția că industria va rămâne competitivă la nivel mondial; menționează că actuala fragmentare a pieței reprezintă un punct slab pentru competitivitatea industriei europene de apărare; consideră că cercetările efectuate în colaborare pot ajuta la reducerea unei astfel de fragmentări și pot crește competitivitatea;

20.  crede cu tărie că numai o abordare comună a dezvoltării capabilităților, inclusiv prin consolidarea clusterelor funcționale, cum ar fi Comandamentul european de transport aerian, poate genera economiile de scară necesare pentru a sprijini o Uniune Europeană a Apărării; în plus, consideră că dezvoltarea capabilităților UE prin achiziții publice comune și prin alte forme de punere în comun și partajare ar putea oferi impulsul atât de necesar pentru industria de apărare a Europei, inclusiv pentru IMM-uri; sprijină măsurile orientate către stimularea unor astfel de proiecte, în scopul îndeplinirii obiectivului de referință al AEA, potrivit căruia 35 % din totalul cheltuielilor să reprezinte cheltuieli pentru achiziții publice colaborative, astfel cum s-a solicitat în strategia globală a UE; consideră că introducerea unui semestru european pentru apărare, prin care statele membre și-ar consulta reciproc ciclurile de planificare și planurile de achiziții, ar putea contribui la depășirea stării actuale de fragmentare a pieței apărării;

21.  subliniază că securitatea cibernetică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire la modul și contextul în care capabilitățile defensive și ofensive ale UE urmează să fie folosite; reamintește că Parlamentul a solicitat în repetate rânduri o revizuire atentă a reglementărilor UE privind exporturile cu dublă utilizare pentru a se evita sistemele software și de altă natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și pentru încălcarea drepturilor omului dacă ajung pe mâini nepotrivite;

22.  reamintește recenta publicare, de către Înaltul Reprezentant, a strategiei globale care oferă un cadru coerent de priorități de acțiune în domeniul politicii externe în care se pot defini următoarele evoluții ale politicii europene de apărare;

23.  reamintește cele patru obiective colective de referință cu privire la investiții, aprobate de Comitetul de conducere la nivel ministerial al AEA în noiembrie 2007 și își exprimă preocuparea cu privire la nivelul scăzut de colaborare care reiese din informațiile prezentate în raportul privind datele din domeniul apărării, publicat în 2013;

24.  solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din industria europeană a apărării în scopul dezvoltării unei industrii europene a vehiculelor aeriene fără pilot;

25.  solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din industria europeană a apărării în scopul dezvoltării strategiilor și a unei platforme pentru dezvoltarea în comun a echipamentelor de apărare;

26.  invită VP/ÎR să consolideze cooperarea dintre strategiile naționale de securitate cibernetică, capabilitățile și centrele de comandă și AEA în cadrul cooperării structurate permanente pentru a contribui la asigurarea protecției împotriva atacurilor cibernetice și la contracararea acestora;

27.  solicită dezvoltarea în continuare a cadrului UE de politică pentru apărarea cibernetică în scopul creșteri capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre, a cooperării operaționale și a schimbului de informații;

28.  ia notă de lucrările în curs privind elaborarea unei acțiuni pregătitoare pentru un viitor program al UE de cercetare în domeniul apărării și solicită ca acesta să fie lansat cât mai curând posibil, după cum a cerut Consiliul European în 2013 și 2015, și ca rezultat al unui proiect pilot inițiat de către PE; subliniază că acțiunea pregătitoare ar trebui să dispună de un buget suficient, de cel puțin 90 de milioane de euro în cursul următorilor trei ani (2017-2020); consideră că acțiunea pregătitoare ar trebui să fie urmată de un program de cercetare major, consacrat, finanțat din fonduri UE și inclus în următorul cadru financiar multianual care începe în 2021; subliniază faptul că programul european de cercetare în domeniul apărării va avea nevoie de un buget total de cel puțin 500 de milioane de euro anual pentru acea perioadă, pentru a fi credibil și pentru a înregistra rezultate notabile; invită statele membre să schițeze viitoarele programe de cooperare pentru care cercetările în domeniul apărării finanțate de către UE pot constitui o bază de pornire și solicită constituirea fondului de lansare pentru acțiunile pregătitoare premergătoare operațiunilor militare, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona; remarcă inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune în domeniul apărării, politica industrială în domeniul apărării și baza industrială și tehnologică de apărare europeană;

29.  subliniază că lansarea misiunilor PSAC, precum EUNAVFOR MED, contribuie la realizarea Uniunii Europene a Apărării; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

30.  consideră că este importantă utilizarea procedurilor semestrului european pentru a se introduce forme de cooperare consolidată în domeniul securității și al apărării;

31.  subliniază că este important să se adopte măsurile necesare pentru a încuraja o piață europeană a apărării funcțională, echitabilă, accesibilă și transparentă care să fie deschisă și altora, să promoveze inovarea tehnologică viitoare, să sprijine IMM-urile și să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă, cu scopul de a capacita statele membre să-și utilizeze mai eficient și mai efectiv și să-și maximizeze bugetele de apărare și de securitate; observă că o bază europeană de apărare, tehnologică și industrială solidă are nevoie de o piață internă echitabilă, funcțională și transparentă, de securitatea aprovizionării, precum și de un dialog structurat cu industriile relevante din domeniul apărării; este preocupat de faptul că progresele vizând îmbunătățirea competitivității, măsurile anticorupție și o mai mare transparență în sectorul apărării au fost până acum modeste și că nu există încă o politică industrială de apărare europeană solidă și că nici nu se respectă normele pieței interne; consideră că o piață europeană integrată și competitivă de armament destinat apărării trebuie să ofere stimulente și recompense tuturor statelor membre și să furnizeze tuturor cumpărătorilor mijloace adecvate și accesibile, care să răspundă nevoilor de securitate ale fiecăruia; subliniază necesitatea de a asigura că Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării și Directiva privind transferul de produse din domeniul apărării în interiorul Comunității se aplică în mod corect pe teritoriul UE; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze punerea completă în aplicare a celor două directive din domeniul apărării din cadrul așa-numitului „pachet privind apărarea”;

32.  invită Comisia Europeană să se implice în cadrul planului de acțiune în domeniul apărării, pentru a sprijini o bază industrială puternică, în măsură să răspundă necesităților Europei în materie de capabilități strategice și să identifice situațiile în care UE ar putea oferi valoare adăugată;

33.  este convins că, în definirea treptată a politicii de apărare comune a Uniunii, UE ar trebui să prevadă, de comun acord cu statele membre implicate, participarea la programele privind capabilitățile pe care acestea le desfășoară, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe în cadrul Uniunii;

34.  încurajează Comisia să acționeze, în colaborare cu AEA, în calitate de mediator și catalizator pentru cooperarea în domeniul apărării, prin mobilizarea fondurilor și a instrumentelor UE care vizează dezvoltarea de către statele membre a programelor în domeniul capabilităților de apărare; reamintește că planul de acțiune european în domeniul apărării ar trebui să fie un instrument strategic de încurajare a cooperării în domeniul apărării la nivel european, în special printr-un program de cercetare în domeniul apărării finanțat de UE, precum și prin măsuri de consolidare a cooperării industriale de-a lungul întregului lanț valoric;

35.  întâmpină favorabil conceptul de autonomie strategică dezvoltat în strategia globală a Uniunii Europene de VP/ÎR; consideră că acest concept ar trebui să fie aplicat atât în cazul priorităților noastre strategice, cât și în cazul consolidării capabilităților și a industriei noastre;

36.  observă declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei Europene, precum și a Secretarului General al NATO, care subliniază că este necesară o cooperare între UE și NATO în domeniul securității și apărării; este convins că cooperarea între UE și NATO ar trebui să implice cooperarea în est și în sud, contracararea amenințărilor hibride și a celor cibernetice, ameliorarea securității maritime, precum și armonizarea și coordonarea dezvoltării capabilităților de apărare; consideră că o cooperare privind capabilitățile tehnologice, industriale și militare oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și sinergii între cele două organizații, asigurând, astfel, utilizarea mai eficientă a resurselor; reamintește că punerea rapidă în aplicare a declarației menționate anterior este esențială și, în acest sens, solicită ca SEAE, în cooperare cu omologii relevanți, să dezvolte opțiuni concrete pentru punerea în aplicare până în decembrie 2016; consideră că statele membre ar trebui să dezvolte capabilități care să poată fi desfășurate în cadrul PSAC pentru ca o acțiune autonomă să fie posibilă în cazurile în care NATO nu dorește să acționeze sau în care o acțiune a UE ar fi mai adecvată; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă; subliniază faptul că cooperarea dintre UE și NATO, în scopul consolidării și eficientizării industriei de apărare și a cercetării în domeniul apărării, reprezintă o prioritate strategică și punerea sa rapidă în aplicare este crucială; este convins că conlucrarea în prevenirea, analiza și depistarea timpurie prin intermediul informării eficiente și al schimbului de informații vor spori capacitatea UE de a contracara amenințările, inclusiv amenințările hibride; este în continuare convins că NATO este principalul furnizor de securitate și apărare în Europa; subliniază că este necesar să se evite suprapunerea între instrumentele NATO și cele ale Uniunii; consideră că UE deține de asemenea potențialul de a influența în mod semnificativ aspectele civile în regiunile instabile; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că, deși NATO are rolul de a-și proteja membrii în mare parte europeni de orice atac extern, UE ar trebui să aspire să fie cu adevărat în măsură să se apere singură și să acționeze în mod autonom, dacă este necesar, asumându-și o mai mare responsabilitate în acest domeniu prin îmbunătățirea echipamentului, a pregătirii și a organizării;

37.  constată că, deși NATO trebuie să fie în continuare baza apărării colective în Europa, prioritățile politice ale NATO și ale UE ar putea fi diferite în anumite situații, nu în ultimul rând în contextul pivotului Statelor Unite către Asia; subliniază, de asemenea, că UE dispune de un set unic de instrumente legate de securitate pe care NATO nu le deține și viceversa; consideră că UE ar trebui să își asume o mai mare responsabilitate pentru crizele de securitate din vecinătatea sa imediată, contribuind astfel la îndeplinirea misiunilor NATO, în special în contextul războiului hibrid și al securității maritime; consideră că reforma acordurilor Berlin plus se poate dovedi necesară pe termen lung, de asemenea, pentru a permite utilizarea de către NATO a capabilităților și a instrumentelor UE; subliniază faptul că ambiția UE de a atinge autonomia strategică, precum și constituirea unei Uniuni Europene a Apărării trebuie să se realizeze în deplină sinergie cu NATO și trebuie să ducă la o cooperare mai eficientă, la o repartizare echitabilă a sarcinilor și la o diviziune productivă a muncii între NATO și UE;

38.  este convins că cooperarea între UE și NATO ar trebui să conducă și la eforturi comune de consolidare a rezilienței în est și sud și la investiții în domeniul apărării; consideră că o cooperare privind capabilitățile oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și sinergii între cele două organizații; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă;

39.  este profund preocupat de rapoartele ce relatează că procedurile administrative încetinesc în mod nenecesar generarea forțelor pentru misiunile PSAC și circulația transfrontalieră a forțelor de reacție rapidă în interiorul UE; invită statele membre să creeze la nivelul UE un sistem de coordonare a mișcărilor rapide de forțe armate, personal, echipamente și materiale pentru scopurile PSAC atunci când este invocată clauza de solidaritate și când există obligația de a furniza ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU;

40.  solicită elaborarea unor acorduri și orientări practice pentru activarea în viitor a articolului 42 alineatul (7) din TUE; invită statele membre să ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestui articol pentru a permite fiecărui stat membru să gestioneze eficient ajutorul și alte contribuții sub formă de asistență din partea altor state membre sau pentru a se asigura că acestea sunt gestionate eficient în cadrul Uniunii; invită statele membre să urmărească atingerea obiectivului de 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare și să cheltuiască prin intermediul AEA 20% din bugetele de apărare pentru echipamente identificate ca necesare, inclusiv pentru cercetarea și dezvoltarea conexă, eliminând astfel decalajul cu cele patru obiective colective de referință ale AEA cu privire la investiții;

41.  este de părere că încercările pe care le reprezintă constrângerile financiare pentru bugetele naționale sunt însoțite în același timp de posibilități de progres, care rezultă din necesitatea evidentă a unei cooperări mai strânse între statele membre în domeniul apărării; salută decizia anumitor state membre de a stopa sau de a inversa tendința de reducere a cheltuielilor în domeniul apărării;

42.  consideră că Parlamentul European ar trebui să ocupe un loc important în viitoarea Uniune Europeană a Apărării și că, prin urmare, Subcomisia pentru securitate și apărare ar trebui să devină o comisie parlamentară de sine stătătoare;

43.  solicită VP/ÎR să lanseze o Carte albă a UE privind securitatea și apărarea, care se va baza pe strategia globală a UE ce a fost susținută de Consiliul European; solicită Consiliului să atribuie sarcina de elaborare a acestui document fără întârziere; regretă sugestia VP/ÎR adresată miniștrilor apărării ai UE potrivit căreia ar trebui să existe doar un plan de punere în aplicare în materie de securitate și apărare, în locul unui proces cuprinzător vizând Cartea albă; consideră că un astfel de plan de punere în aplicare ar trebui să fie precursorul unui proces regulat vizând Cartea albă privind securitatea și apărarea, care ar trebui să constituie o bază utilă pentru estimarea posibilelor contribuții ale Uniunii în politica de securitate și apărare pentru fiecare cadru legislativ într-un mod specific și realist;

44.  este convins că această Carte albă a UE privind securitatea și apărarea ar trebui să fie rezultatul unor procese interguvernamentale și interparlamentare coerente, precum și al contribuțiilor diferitelor instituții ale UE, care ar trebui să se bazeze pe coordonarea internațională cu partenerii și aliații noștri, inclusiv NATO, și pe un sprijin interinstituțional cuprinzător; invită VP/ÎR să își revizuiască calendarul inițial pentru a iniția o consultare specifică cu statele membre și cu parlamentele;

45.  consideră că, pe baza strategiei globale a UE, Cartea albă ar trebui să înglobeze strategia UE de securitate și apărare, capabilitățile considerate necesare pentru implementarea acestei strategii și măsurile și programele luate la nivelul statelor membre și al UE pentru obținerea acestor capabilități, care ar trebui să se bazeze pe o politică europeană de colaborare privind capabilitățile și armamentul, având în același timp în vedere faptul că apărarea și securitatea rămân în continuare de competența națională;

46.  consideră că această Carte albă ar trebui să ia forma unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în care să figureze toate inițiativele, investițiile, măsurile și programele Uniunii pentru respectivul cadru politic și financiar multianual al UE; este convins că statele membre, partenerii și aliații ar trebui să ia în considerare acest acord interinstituțional în propria lor planificare a securității și apărării, pentru a asigura o coerență și o complementaritate reciproce;

Inițiative de lansare

47.  consideră că următoarele inițiative ar trebui să fie lansate imediat:

   acțiunea pregătitoare privind cercetarea PSAC începând din 2017, care va fi continuată până în 2019;
   un program ulterior de cercetare în domeniul apărării mai ambițios și mai strategic, care să acopere perioada până la următorul CFM, dacă resursele financiare suplimentare necesare sunt asigurate de către statele membre sau prin cofinanțare de către statele membre în conformitate cu articolul 185 din TFUE;
   un semestru european pentru apărare care să evalueze progresele înregistrate în cadrul eforturilor bugetare ale statelor membre în domeniul apărării;
   o strategie care prezintă etapele de urmat pentru crearea și punerea în aplicare a Uniunii Europene a Apărării;
   examinarea ideii creării unui Consiliu permanent al miniștrilor apărării;
   sprijinirea inițiativei NATO care va plasa batalioane multinaționale în statele membre, când și unde este necesar, în special pentru dezvoltarea infrastructurii necesare (inclusiv cazarea);
   punerea la punct a unui proces regulat vizând Cartea albă, cu o primă aplicare în cadrul planificării următorului CFM;
   o conferință a părților interesate privind elaborarea unei politici europene în domeniul armamentelor și al capabilităților și armonizarea politicilor naționale respective pe baza unei analize a apărării UE;
   soluționarea problemelor juridice care împiedică punerea în aplicare a comunicării comune privind consolidarea capacității de a promova securitatea și dezvoltarea în țările terțe;
   reforma conceptului de grupuri tactice de luptă ale UE care vizează înființarea unor unități permanente care vor fi independente de orice națiune-lider și care fac obiectul unei pregătiri comune sistematice;
   crearea fondului de lansare pentru pregătirea misiunilor militare, astfel cum se prevede la articolul 41 alineatul (3) din TUE, care ar contribui la lansarea mai rapidă a operațiunilor militare ale PSAC;
   un plan de acțiune pentru întărirea și extinderea mecanismului Athena pentru a fi în măsură să asigure mai multe fonduri comunitare pentru misiunile UE;
   reforma mecanismului Athena, care vizează extinderea potențialului său de repartizare a costurilor și de finanțare comună, în special în ceea ce privește desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE sau a altor forțe de reacție rapidă și pentru consolidarea capacității actorilor militari din țările partenere (formare, îndrumare, consiliere, furnizarea de echipamente, îmbunătățirea infrastructurii și alte servicii);
   un proces de reflecție privind investițiile străine directe în industriile vitale din domeniul apărării și securității și privind furnizorii de servicii, în vederea elaborării legislației la nivelul UE;
   un proces de reflecție privind standardizarea produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare în vederea elaborării unei legislații la nivelul UE;
   un proces de reflecție privind stabilirea unui sediu permanent de comandă și control pentru operațiunile militare ale PSAC;
   un sistem la nivelul UE pentru coordonarea mișcărilor rapide de personal al forțelor armate, de echipamente și materiale;
   primele elemente din Planul de acțiune pentru apărarea europeană, care să fie bazate pe o Carte albă a UE în domeniul securității și apărării;
   proiectele UE-NATO inițiale privind combaterea și prevenirea amenințărilor hibride și construirea rezistenței, privind cooperarea în materie de reacție și comunicare strategice, cooperarea operațională, inclusiv pe mare, și migrația, coordonarea privind securitatea cibernetică și apărarea, capabilitățile de apărare, consolidarea bazei industriale, de cercetare și tehnologice de apărare, exercițiile, precum și consolidarea capacităților de apărare și de securitate ale partenerilor noștri din est și din sud;
   măsuri de consolidare a cooperării și a încrederii între actorii din domeniul securității cibernetice și al apărării;

48.  propune ca Uniunea Europeană a Apărării să fie lansată de urgență printr-un sistem de integrare diferențiată, în două etape:

   (a) activarea cooperării structurate permanente, care a fost deja aprobată de Parlament, fiind inclusă în programul „Un nou început” al Președintelui Comisiei;
   (b) punerea în aplicare a planului de acțiune al VP/ÎR din cadrul strategiei globale pentru politica externă și de securitate;

o
o   o

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0120.
(2) JO C 419, 16.12.2015, p. 138.
(3) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 48.
(4) Costul „non-Europei” în politica de securitate și apărare comună, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, 2013, p. 78.

Notă juridică