Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2009(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0345/2016

Texte depuse :

A8-0345/2016

Dezbateri :

PV 12/12/2016 - 15
CRE 12/12/2016 - 15

Voturi :

PV 13/12/2016 - 5.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0485

Texte adoptate
PDF 647kWORD 85k
Marţi, 13 decembrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015
P8_TA(2016)0485A8-0345/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 (2016/2009(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor ONU,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York, la 13 decembrie 2006 și ratificată de UE la 23 decembrie 2010,

–  având în vedere observațiile finale adoptate în octombrie 2015 de Comitetul UNCRPD,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere următoarele Observații generale ale Convenției ONU privind drepturile copilului: 6 (2005) privind tratamentul minorilor neînsoțiți și al celor separați de familie în afara țării de origine, nr. 7 (2005) privind respectarea drepturilor copilului în copilăria timpurie, nr. 9 (2006) privind drepturile copiilor cu handicap, nr. 10 (2007) privind drepturile copiilor în cadrul justiției juvenile, nr. 12 (2009) privind dreptul copilului de a fi ascultat, nr. 13 (2011) privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență și nr. 14 (2013) privind dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, precum și rezoluțiile sale din 25 februarie 2014 cu recomandări către Comisie referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor(1) și din 6 februarie 2014 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine”(2) și concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 referitoare la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale feminine,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 și Protocolul din 1967 la aceasta privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Convenția internațională din 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării sau a prostituării semenilor,

–  având în vedere principiile și orientările privind drepturile omului la frontierele internaționale, recomandate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere raportul din 22 iulie 2014 al raportorului special al ONU pentru promovarea adevărului, dreptății, reparațiilor și garanțiilor de nerepetare,

–  având în vedere Strategia regională de implementare a Planului internațional de la Madrid din 2002 referitor la acțiunile privind îmbătrânirea,

–  având în vedere principiile referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului („Principiile de la Paris”), anexate la Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele 18766/11 și 36030/11, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de Miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

–  având în vedere Rezoluția 1985 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei - „Situația și drepturile minorităților naționale în Europa”,

–  având în vedere Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(3),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale(5),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(6),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(8),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(9),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 cu privire la serviciile mass-media audiovizuale(10), precum și rezultatele consultării publice organizată de Comisie în perioada iulie-septembrie 2015,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(11),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(12),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(13),

–  având în vedere directivele privind drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

–  având în vedere pachetul privind protecția datelor, adoptat în decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016(14) de instituire a unei Agenții Europene pentru Paza de Frontieră și de Coastă și Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013(15) (Directiva privind procedurile de azil),

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat în cadrul concluziilor Consiliului din 7 martie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2011 privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari,

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 5-6 iunie 2014 privind politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind oportunitățile egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile,

–  având în vedere declarația trioului de președinții ale UE referitoare la egalitatea de gen din 7 decembrie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019,

–  având în vedere Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (Declarația de la Paris),

–  având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere sondajul Eurobarometru intitulat „Discriminarea în UE în 2015”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158) și concluziile Consiliului intitulate „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere documentul Comisiei Europene intitulat „Listă de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI”,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (SWD(2016)0054),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2016)0377),

–  având în vedere Strategia Europa 2020, în special obiectivele sale privind sărăcia și excluziunea socială,

–  având în vedere publicația OCDE/UE intitulată Indicators of Immigration Integration 2015 – Settling In (Indicatori ai integrării imigranților în 2015 - instalarea),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii (COM(2013)0083)”, precum și Recomandarea acesteia 2013/112/UE din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

–  având în vedere Raportul intermediar al Comisiei din 29 mai 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016 (COM(2012)0286), în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

–  având în vedere Raportul Comisiei pe 2015 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2016)0265) și documentele de lucru însoțitoare,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2013 privind cetățenia UE intitulat „Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și a Recomandării Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre” – 2016 (COM(2016)0424),

–  având în vedere Raportul anticorupție al UE, elaborat de Comisie (COM(2014)0038),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația (COM(2015)0240),

–  având în vedere Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere concluziile colocviului anual al Comisiei din 2015 privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere rezultatele consultării publice care au contribuit la Colocviul anual din 2016 privind drepturile fundamentale cu tema „Pluralismul mijloacelor de informare în masă și democrația”,

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–  având în vedere propunerea Comisiei în ceea ce privește aderarea UE la Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei,

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor(16),

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(17),

–  având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la egalitatea de gen,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(18),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la drepturile fundamentale și la drepturile omului, în special cea din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(19),

–  având în vedere rezoluțiile sale privind migrația, în special cea mai recentă, din 12 aprilie 2016, referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(21),

–   având în vedere rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(22),

–   având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – atitudini antițigănești în Europa și recunoașterea de către UE a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în Al Doilea Război Mondial(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(26),

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European prin care a închis ancheta sa din proprie inițiativă OI/8/2014/AN privind Comisia Europeană,

–  având în vedere avizul 2/2013 al Curții de Justiție a Uniunii Europene(CJUE) privind proiectul de acord referitor la aderarea UE la CEDO,

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența CJUE, precum și jurisprudența curților constituționale naționale, care utilizează Carta drept referință pentru interpretarea legislației naționale, în special cauzele C-83/14, C-360/10, C-70/10, C-390/12, C-199/12, C-200/12, C-201/12, C-404/15, C-659/15, C-362/14,

–  având în vedere Raportul anual pe 2016 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere Manualul legislației europene referitoare la drepturile copilului elaborat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (2015),

–  având în vedere studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „O justiție în interesul copilului – perspective și experiențe ale specialiștilor în ceea ce privește participarea copiilor la procedurile judiciare penale și civile în 10 state membre ale UE” (2015),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind violența împotriva copiilor cu handicap: legislație, politici și programe în Uniunea Europeană (2015),

–  având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind LGBT (2013), raportul său intitulat „Condiția de trans în Uniunea Europeană Analiză comparativă a datelor obținute în urma sondajului UE privind LGBT” (2014), precum și raportul său în care a pus accentul pe situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale (2015),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”,

–  având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Antisemitismul – o prezentare a datelor disponibile în Uniunea Europeană în perioada 2004-2015”,

–  având în vedere analiza juridică comparativă a Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulată „Protecția împotriva discriminării bazate pe orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale în UE”,

–  având în vedere sondajele UE-MIDIS și sondajul privind romii efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale,

–  având în vedere indicele pe 2015 privind egalitatea de gen elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen și raportul său din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: analiza politicii în domeniu”,

–  având în vedere „Studiul pentru identificarea și cartografierea datelor și resurselor existente privind violența sexuală împotriva femeilor în UE” elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,

–  având în vedere raportul Europol pe 2016 intitulat „Traficul de persoane în UE”,

–  având în vedere raportul Eurostat pe 2015 intitulat „Traficul de ființe umane”,

–  având în vedere studiile realizate de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofund), intitulate „Working time and work-life balance in a life course perspective” - Eurofound (Programul de lucru și echilibrul dintre viața profesională și cea privată din perspectiva diferitelor etape ale vieții) (2013), „Caring for children and dependants: Effect on careers of young workers” (Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efectele asupra carierei tinerilor lucrători) (2013) și „Working and caring: Reconciliation measures in times of demographic change” (Viața profesională și îngrijirea altor persoane: măsuri de compatibilizare în contextul schimbărilor demografice) (2015),

–  având în vedere studiul din mai 2015 al Serviciului de cercetare al Parlamentului European, intitulat „Gender equality in employment and occupation - Directive 2006/54/EC: European Implementation Assessment” (Egalitatea de gen la angajare și în profesie - Directiva 2006/54/CE: evaluarea punerii în aplicare la nivel european),

–  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

–  având în vedere audierea privind drepturile fundamentale a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care a avut loc la 16 iunie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0345/2016),

A.  întrucât este esențial să se protejeze toate drepturile fundamentale; întrucât Carta drepturilor fundamentale a devenit o componentă de sine stătătoare a tratatelor; întrucât se înregistrează numeroase încălcări ale drepturilor omului în UE și în statele sale membre, așa cum arată rapoartele elaborate de Comisia Europeană, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), Consiliul Europei, ONU și ONG-uri;

B.  întrucât Uniunea Europeană este o comunitate întemeiată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și pe respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor din rândul minorităților;

C.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și este unul dintre principiile fondatoare ale UE, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre și întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor prevăzute în tratate și în dreptul internațional;

D.  întrucât, în abordarea provocărilor actuale, UE și statele membre ar trebui să susțină și să asigure respectarea acestor valori în fiecare acțiune pe care o întreprind; întrucât modul în care este pus în aplicare statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și între sistemele lor juridice; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

E.  întrucât instituțiile UE au inițiat deja proceduri pentru a soluționa așa-numita „dilemă de la Copenhaga”; întrucât evoluțiile recente au arătat că instrumentele și procesele pentru a asigura aplicarea deplină și corectă a principiilor și a valorilor din tratate trebuie revizuite și integrate, și că ar trebui creat un mecanism eficace pentru a remedia deficiențele restante și a asigura respectarea, protecția și promovarea principiilor și valorilor tratatelor în întreaga Uniune; întrucât acest mecanism trebuie să fie bazat pe elemente concrete, obiective, nediscriminatorii, iar evaluarea să se facă pe o poziție de egalitate, cu respectarea principiilor subsidiarității, necesității și proporționalității care să se aplice atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii și să se bazeze pe o abordare treptată, care include atât o componentă preventivă, cât și una corectivă;

F.  întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a respecta libertatea și pluralismul mass-mediei, precum și dreptul la informare și la libertatea de exprimare, consacrat în Carta drepturilor fundamentale și în CEDO;

G.  întrucât migrația face parte din viitorul Europei și este una dintre provocările timpurilor noastre deoarece face apel la responsabilitățile umanitare internaționale ale UE și ale statelor sale membre și reprezintă o oportunitate din motive demografice, necesitând o soluție de perspectivă, atât în materie de gestionare a crizelor pe termen scurt și mediu, cât și în materie de politici pe termen lung privind integrarea și includerea socială;

H.  întrucât dreptul la azil este garantat prin Convenția din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), prin Protocolul la aceasta din 31 ianuarie 1967, precum și prin Cartă;

I.  întrucât, în perioada septembrie-decembrie 2015, Comisia a adoptat 48 de decizii privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru netranspunerea și nepunerea în aplicare pe deplin a legislației care constituie sistemul european comun de azil;

J.  întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, „cel puțin 3 771 de persoane au murit sau au dispărut în 2015, în încercarea de a ajunge într-un loc sigur din Europa, ridicând numărul total al morților și dispăruților din ultimii 20 de ani la peste 30 000”;

K.  întrucât actele de terorism reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale; întrucât este necesar să dispunem de instrumente adecvate pentru a proteja cetățenii și rezidenții UE și a răspunde în mod clar și pentru a combate astfel de încălcări în cadrul statului de drept;

L.  întrucât uciderea a opt jurnaliști la sediul revistei satirice „Charlie Hebdo” din 7 ianuarie 2015 a reprezentat o încercare de agresiune împotriva libertății mass-mediei, a libertății de exprimare și a libertății artelor în UE;

M.  întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, inclusiv respectul pentru viața privată și viața de familie, dreptul la libertate și la securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de gândire, de conștiință și de religie; întrucât un control democratic eficace asupra măsurilor de securitate este esențial; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

N.  întrucât orice limitări ale drepturilor și libertăților recunoscute de către Cartă fac obiectul principiului proporționalității și necesității în conformitate cu articolul 52 din Cartă;

O.  întrucât competențele statelor membre trebuie să fie respectate în ceea ce privește serviciile de informații în conformitate cu articolul 72 din TFUE;

P.  întrucât Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(27) și în special articolul 15 alineatul (1) prevede că statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii de transmitere, stocare și găzduire o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează sau o obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilicite;

Q.  întrucât, potrivit Comisiei, 75 de milioane de persoane anual sunt victime ale infracționalității în UE;

R.  întrucât traficul de persoane reprezintă o infracțiune gravă, săvârșită adesea în contextul criminalității organizate, care reprezintă un afront grav la adresa demnității umane și una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor fundamentale, afectează în mod disproporționat femeile și fetele și este interzis în mod explicit de Cartă;

S.  întrucât traficul de persoane în scopul exploatării sexuale continuă să fie forma cea mai răspândită; întrucât 76 % dintre victimele înregistrate în UE sunt femei; întrucât 70 % dintre victimele identificate ale traficului de ființe umane în UE sunt cetățeni ai UE;

T.  întrucât Directiva 2011/36/UE introduce prevederi comune, ținând seama de perspectiva de gen, pentru a întări prevenirea infracțiunii de trafic de ființe umane și protejarea victimelor acestuia;

U.  întrucât traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți sunt două fenomene foarte distincte dar, în anumite situații, poate exista o legătură între ele;

V.  întrucât discriminarea, rasismul, xenofobia, discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, rasism, xenofobie, prejudecăți față de religia sau convingerile, vârsta, handicapul, orientarea sexuală sau identitatea de gen ale unei persoane amenință valorile fundamentale ale UE și ale statelor sale membre; întrucât s-au multiplicat discursurile de incitare la ură în rândul forțelor politice, iar xenofobia și alte prejudecăți sunt în creștere la nivelul unor segmente importante ale populației, inclusiv pe internet; întrucât în combaterea discriminării, a rasismului și a xenofobiei este esențial să se asigure respectarea valorilor europene ale toleranței, diversității și respectului reciproc;

W.  întrucât persoanele pot fi expuse unor discriminări multiple și intersecționale; întrucât politicile care vizează un motiv de discriminare ar trebui să acorde atenție situației unor grupuri specifice care sunt susceptibile de a fi victime ale unor discriminări multiple care ar putea să se bazeze, printre altele, pe vârstă, rasă, religie, orientare sexuală, gen sau handicap;

X.  întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, iar orice discriminare bazată pe gen este interzisă;

Y.  întrucât violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau de reședință; întrucât inegalitatea de gen și stereotipurile bazate pe gen măresc riscul de violență și alte forme de exploatare și împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;

Z.  întrucât, potrivit datelor statistice ale FRA privind violența împotriva femeilor, o femeie din trei în UE a fost victimă a violenței fizice sau sexuale, una din zece a suferit o formă de violență sexuală și o femeie din douăzeci a fost violată după vârsta de 15 ani;

AA.  întrucât violența bazată pe gen și violența împotriva femeilor sunt încă tolerate „în tăcere” în multe locuri și adesea nu sunt semnalate la poliție din cauza lipsei de încredere a victimelor în autorități; întrucât este necesară o abordare „toleranță zero”;

AB.  întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt de competența statelor membre; întrucât, cu toate acestea, UE poate contribui la promovarea celor mai bune practici în rândul statelor membre;

AC.  întrucât este necesar să se garanteze accesul egal la asistență medicală, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă, indiferent de handicapul, de situația economică și geografică a femeilor;

AD.  întrucât copiii sunt viitorul societății noastre și noi suntem răspunzători pentru prezentul lor; întrucât educația este una dintre cele mai bune modalități de transmitere a unor valori precum pacea, toleranța, coexistența, egalitatea, dreptatea și respectul pentru drepturile omului prin intermediul unor metode educative formale, non-formale și informale, în conformitate cu articolul 14 din Cartă;

AE.  întrucât liniile telefonice de asistență pentru copii, serviciile de informare și alte asemenea instrumente sunt utile ca mecanisme de conștientizare, sesizare și raportare a cazurilor legate de încălcarea drepturilor copiilor;

AF.  întrucât transmiterea în direct pe internet a unor abuzuri sexuale asupra copiilor nu mai este o simplă tendință în dezvoltare, ci o realitate curentă; întrucât copiii sunt expuși riscului de a deveni victime ale ademenirii online în scopuri sexuale, care, în cazurile cele mai grave, pot duce la acte sexuale prin constrângere și alte forme de abuz și întrucât nu sunt depuse suficiente eforturi pentru prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor prin programe de educație și pentru întărirea cooperării judiciare între statele membre pentru combaterea rețelelor de pedofili;

AG.  întrucât dreptul la confidențialitate și la protecția datelor cu caracter personal este deosebit de important în ceea ce privește copiii, care reprezintă partea din societate cea mai lipsită de apărare;

AH.  întrucât, în conformitate cu articolul 37 din Convenția privind drepturile copiilor și cu principiul interesului superior al copilului, copiii neînsoțiți sau separați de familie nu ar trebui, ca regulă generală, să fie deținuți, ci ar trebui să se asigure plasarea lor într-un mediu sigur, unde să beneficieze de toată protecția, de toată asistența medicală și de toată educația necesare;

AI.  întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este unul din principiile fondatoare ale UE; întrucât protecția eficace a minorităților trebuie să fie întărită; întrucât, ținând seama de creșterea populismului și a extremismului, ar trebui promovată conviețuirea cu minoritățile, precum și respectarea acestora; întrucât minoritățile contribuie la bogăția și diversitatea Europei; întrucât criza migrației a declanșat neîncredere și ură sporită împotriva comunităților minoritare din Europa;

AJ.  întrucât raportul ADF pe 2016 privind drepturile fundamentale a constatat că discriminarea și atitudine negativă față de romi continuă să ridice obstacole împotriva integrării efective a acestora; întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din 2015 privind discriminarea, originea etnică este considerată a fi motivul cel mai răspândit de discriminare;

AK.  întrucât romii din Europa, în mod individual sau ca grup, fac obiectul atitudinii negative față de romi, prejudecăților, rasismului, intoleranței, ostilității, discriminării și excluderii sociale sistematice în viața de zi cu zi; întrucât segregarea copiilor romi în școlarizare rămâne o problemă persistentă în cele mai multe state membre, întrucât discriminarea romilor pe piața muncii îi împiedică să își îmbunătățească capacitatea de a se extrage din cercul vicios al sărăciei;

AL.  întrucât la articolele 8, 9, 10, 19 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în jurisprudența Curții de Justiție a UE, este recunoscută importanța drepturilor sociale fundamentale, subliniind astfel faptul că aceste drepturi, în special drepturile sindicale, dreptul la grevă, dreptul de asociere și dreptul de întrunire, trebuie să beneficieze de aceleași garanții ca celelalte drepturi fundamentale recunoscute de cartă;

AM.  întrucât doar 27 % dintre europeni sunt familiarizați cu numărul unic european de urgență 112 și nu toți au acces la acesta deocamdată;

AN.  întrucât toate statele membre au obligația de a proteja fiecare persoană, inclusiv persoanele LGBTI, de toate tipurile de discriminare și violență; întrucât orice discriminare și act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen ar trebui condamnate;

AO.  întrucât, potrivit cercetării ADF bazată pe activitatea în teren, atitudinile și stereotipurile sociale negative predominante reprezintă un obstacol major pentru combaterea discriminării și a infracțiunilor motivate de ură împotriva persoanelor LGBT;

AP.  întrucât, potrivit studiului ADF, respondenții transsexuali au indicat cel mai înalt nivel de discriminare, de violență și de hărțuire dintre subgrupurile LGBTI;

Protecția drepturilor fundamentale și a demnității

1.  reiterează faptul că demnitatea umană este baza inviolabilă a tuturor drepturilor fundamentale și că aceasta nu ar trebui să facă obiectul niciunei instrumentalizări, că trebuie respectată și protejată în toate inițiativele UE; solicită conștientizarea cetățenilor UE cu privire la demnitatea inerentă a tuturor persoanelor, pentru a se ajunge la o societate mai umană și mai justă;

2.  condamnă toate formele de discriminare și de violență manifestate pe teritoriul UE împotriva tuturor ființelor umane, întrucât acestea constituie încălcări directe ale demnității umane;

3.  își reiterează apelul pentru respectarea demnității la sfârșitul vieții; evidențiază faptul că pedeapsa cu moartea este contrară valorilor fundamentale ale UE;

4.  subliniază că aderarea Uniunii la CEDO constituie o obligație impusă prin tratat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE; observă că aceasta ar consolida protecția drepturilor fundamentale în UE și speră ca obstacolele juridice în calea aderării să fie eliminate cât de curând posibil;

Statul de drept

5.  subliniază că drepturile fundamentale sunt universale, indivizibile și întotdeauna complementare și că, prin urmare, trebuie găsit un just echilibru între drepturile tuturor într-o societate bogată și diversă; subliniază importanța asigurării că principiile prevăzute în articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale sunt puse pe deplin în aplicare, atât în legislația UE, cât și în cea națională; invită Comisia să înceapă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ori de câte ori un stat membru încalcă Carta atunci când pun în aplicare legislația UE;

6.  reamintește că, în relațiile sale cu restul lumii, Uniunea ar trebui să contribuie la protejarea drepturilor omului; invită instituțiile UE să asigure un nivel ridicat de protecție a acestor drepturi în domeniul relațiilor externe, precum și în politicile interne care au consecințe pe plan extern;

7.  constată că este fundamentală garantarea respectării depline a valorilor europene enunțate la articolul 2 din TUE atât în legislația Uniunii, cât și în legislația națională, precum și în politicile publice și în implementarea lor; consideră că, pentru a salvgarda statul de drept, toți actorii pertinenți de la nivel național trebuie să își intensifice eforturile pentru a-l menține și consolida; constată că un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru statul de drept;

8.  remarcă faptul că schimburile regulate cu UE și între statele membre, bazate pe criterii obiective și pe evaluări contextuale, ar putea atenua sau preveni orice probleme legate de statul de drept în viitor; solicită din nou instituirea un pact al Uniunii privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, care ar trebui să constea într-un raport anual care să cuprindă recomandări specifice fiecărei țări; consideră că acest raport ar trebui să fie elaborat utilizând o varietate de surse, inclusiv rapoartele ADF, cele ale Consiliului Europei sau ale ONU și ar trebui să includă și să completeze instrumentele existente, cum ar fi tabloul de bord al justiției și să înlocuiască Mecanismul de cooperare și verificare pentru România și Bulgaria;

9.  salută faptul că Consiliul organizează dezbateri periodice cu privire la statul de drept; consideră că pactul Uniunii ar trebui să încorporeze cadrul Comisiei pentru statul de drept și dialogul privind statul de drept al Consiliului într-un singur instrument al Uniunii și că Consiliul ar trebui să organizeze dezbaterea sa pe baza raportului anual care să includă recomandări specifice fiecărei țări;

10.  reamintește că drepturile fundamentale ar trebui incluse în evaluările de impact ale tuturor propunerilor legislative;

11.  subliniază faptul că libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor europeni și a familiilor acestora, așa cum este prevăzută de tratate și garantată de Directiva privind libera circulație, este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni;

12.  recunoaște că neutralitatea statului este esențială pentru protejarea libertății de gândire, conștiință și religie, garantarea egalității de tratament a tuturor religiilor și convingerilor și libertatea de a practica religia aleasă și de a-și schimba religia sau convingerile;

13.  reamintește că libertatea de exprimare și de informare și libertatea mass-mediei sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă în mod ferm violența, presiunea și amenințările la adresa ziariștilor și a mass-mediei; invită statele membre să nu adopte măsuri care limitează libertatea mass-mediei și libertatea de comunicare și de informare; invită Comisia să se concentreze într-o mai mare măsură, pe parcursul negocierilor de aderare, asupra respectării, și a acestor drepturi fundamentale;

14.  își reiterează invitația adresată UE și statelor sale membre de a institui un sistem de protecție a avertizorilor de integritate și de a oferi protecție surselor ziariștilor;

15.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de detenție din unele state membre, caracterizate adesea de suprapopulare și de maltratări; reamintește faptul că drepturile fundamentale ale deținuților trebuie să fie garantate; invită Comisia să evalueze efectul închisorii și al sistemului de justiție penală asupra copiilor; invită Comisia să sprijine statele membre în această privință și să faciliteze un schimb de bune practici între diferitele autorități naționale cu privire la diferite modalități de a asigura relația dintre părinții care execută o pedeapsă cu închisoarea și copiii acestora;

16.  își reiterează condamnarea fermă a utilizării tehnicilor de interogare avansate, interzise de dreptul internațional și care încalcă, inter alia, drepturile la libertate, la securitate, la un tratament uman, la libertatea de a nu fi supus torturii, la prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, la consiliere juridică și la protecție egală în temeiul legii;

17.  își reiterează solicitarea de a se asigura asumarea răspunderii pentru încălcările grave ale drepturilor fundamentale, în special în contextul transportării și al deținerii ilegale de prizonieri, prin investigații deschise și transparente;

18.  subliniază faptul că corupția este o amenințare gravă la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale; invită statele membre și instituțiile UE să lupte împotriva corupției sistemice, să dezvolte instrumente eficace pentru combaterea și sancționarea corupției, să monitorizeze în mod regulat folosirea fondurilor publice europene sau naționale și să promoveze transparența;

19.  îndeamnă Comisia să adopte o strategie anti-corupție susținută de instrumente eficace; invită statele membre să urmeze recomandările formulate în Raportul privind combaterea corupției întocmit de Comisie; îndeamnă statele membre să întărească cooperarea polițienească și judiciară în combaterea corupției; invită, în acest scop, statele membre și instituțiile UE să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European, oferind astfel garanții adecvate de independență și eficiență;

Migrația, integrarea și includerea socială

Integrarea și includerea socială

20.  consideră că includerea și integrarea socială în societatea gazdă a migranților și a refugiaților cărora li s-a acordat protecție internațională este parte a unui proces dinamic și multidimensional (implicând drepturi și obligații), întrucât respectarea valorilor pe care UE este întemeiată trebuie să constituie o parte integrantă, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale celor în cauză; consideră că acest lucru reprezintă o încercare și o ocazie care necesită eforturi coordonate și asumarea răspunderii, atât din partea refugiaților și migranților, cât și de către statele membre, de către administrațiile locale și regionale și comunitățile gazdă, toate joacă un rol important;

21.  invită statele membre să aplice politicile de integrare cât mai rapid posibil și cu resurse corespunzătoare consacrate și să le formuleze în cooperare cu instituțiile naționale, cu autoritățile locale, cu școlile și cu ONG-urile, precum și cu comunitățile migranților și refugiaților; încurajează un schimb sporit de bune practici în domeniul integrării; solicită programe educaționale care să țină seama de aspectele regionale și locale din comunitățile în cauză;

22.  consideră că accesul la educație constituie unul din fundamentele pentru integrarea migranților și a refugiaților; subliniază faptul că principiile egalității de tratament, nediscriminării și egalității de șanse ar trebui să fie întotdeauna asigurate la elaborarea și la punerea în aplicare de politici și de măsuri de incluziune socială și de integrare;

23.  reafirmă că toleranța interculturală și interreligioasă trebuie să fie promovată prin eforturi constante și dialoguri extinse, mobilizând toți membrii societății, la toate nivelurile de guvernare;

24.  încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, fapt care va ajuta la perspectivele de integrare pe termen lung; invită statele membre să urmeze orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei; subliniază că statele membre ar trebui să depună toate eforturile în vederea depășirii tuturor obstacolelor juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii cu privire la această chestiune;

Migranții și refugiații

25.  ia notă cu îngrijorare de incidentele legate de încălcările drepturilor fundamentale ale migranților și refugiaților la frontierele externe ale UE și reiterează faptul că toate persoanele sunt îndrituite să se bucure de drepturile lor fundamentale; reamintește dreptul fundamental de a solicita azil; încurajează UE și statele membre să aloce suficiente resurse pentru crearea unor rute sigure și legale pentru solicitanții de azil pentru a submina modelul de afaceri al rețelelor de traficanți și de persoane care introduc ilegal migranți, precum și pentru a preveni multe din riscurile existente atunci când cei dintâi urmează rute periculoase; reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație legală; invită statele membre și instituțiile europene să respecte legislația internațională și a UE, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, atunci când desfășoară acțiuni de pază a frontierelor și proceduri de azil; subliniază faptul că persoane fizice sau organizații neguvernamentale care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate nu ar trebui să fie supuse riscului de a fi pedepsite pentru aceasta;

26.  salută faptul că Regulamentul privind Paza europeană de frontieră și de coastă (EBCG), recent adoptat, prevede un mandat specific pentru Agenția EBCG de a sprijini operațiunile de căutare și salvare, precum și de a asigura protecția drepturilor fundamentale prevăzută în acel regulament; încurajează statele membre să ofere programe de formare corespunzătoare pentru persoanele care lucrează în domeniul azilului (precum intervievatorii și interpreții), în vederea identificării grupurilor vulnerabile cât mai curând posibil și gestionării cererilor de azil în conformitate cu Directiva privind condițiile pentru protecția internațională și jurisprudența pertinentă a CJUE în materie de azil;

27.  îndeamnă statele membre să garanteze condiții de primire care să nu priveze oamenii de drepturile lor fundamentale la un nivel de trai demn și la sănătate fizică și mentală și care sunt în conformitate cu legislația existentă în materia drepturilor fundamentale și azilului, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabile grupuri; reamintește că atât dreptul internațional cât și Carta impun statelor membre să examineze alternative la detenție; invită Comisia să monitorizeze implementarea sistemului european comun de azil (SECA); invită statele membre să asigure identificarea eficace și timpurie a solicitanților de azil cu nevoi speciale, accesul imediat al acestora la condiții de primire adaptate și furnizarea de garanții procedurale; reamintește că dreptul la un acces efectiv la proceduri face parte integrantă din Directiva privind procedurile de azil, incluzând dreptul la o cale de atac efectivă, inclusiv în procedurile penale; invită statele membre și Comisia să ia măsurile necesare pentru a furniza informații și a garanta transparența cu privire la deținerea migranților și a solicitanților de azil în statele membre;

28.  îndeamnă Comisia să propună revizuirea Regulamentului (CE) nr. 862/2007, astfel încât acesta să includă date statistice diferențiate în funcție de gen privind funcționarea centrelor de detenție pentru a îmbunătăți înțelegerea nevoilor specifice ale refugiaților și ale solicitanților de azil și răspunsul la acestea; invită UE și statele membre să elaboreze politici cuprinzătoare pentru a pune capăt tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și măsuri specifice pentru a asigura că femeile refugiate și solicitante de azil sunt protejate și obțin acces la justiție; evidențiază faptul că femeile migrante se pot confrunta cu o dublă discriminare în centrele de detenție sau de primire, iar acestea trebuie să aibă acces la produse de igienă pentru femei, la viața privată și la asistență medicală;

29.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rapoartele referitoare la infiltrarea criminalității organizate în gestionarea fondurilor destinate primirii migranților și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea respectivelor fonduri și să se asigure că sunt investigate toate neregulile și că cei responsabili sunt urmăriți penal;

30.  invită statele membre să evite incitarea cetățenilor lor la teamă și la ură față de migranți și față de solicitanții de azil pentru a obține avantaje politice; invită, prin urmare, statele membre să elaboreze campanii pozitive menite să ajute cetățenii să abordeze mai bine integrarea;

31.  regretă faptul că Comisia nu a reușit încă să respecte Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(28) și din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(29), în special punctele 10 și 11; subliniază că motivele unei strategii a UE privind persoanele fără adăpost sunt încă valabile;

Libertate și securitate

32.  salută inițiativele și principalele acțiuni ale Comisiei de consolidare a cooperării în materie de securitate între statele membre și de stabilire a unui răspuns eficace al UE la terorism și la amenințărilor la adresa securității în Uniunea Europeană și sprijină pe deplin măsurile menite să deschidă calea către o uniune a securității eficientă; îndeamnă statele membre să coopereze pe deplin unele cu celelalte și să îmbunătățească schimburile de informații între ele, precum și cu Europol și cu ale agenții relevante ale UE; subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului; solicită o evaluare a tuturor măsurilor existente de combatere a terorismului;

33.  subliniază faptul că orice sistem de supraveghere nediferențiată în masă reprezintă o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale ale cetățenilor; subliniază că orice propunere legislativă din statele membre legată de capacitățile de supraveghere ale organelor de informații ar trebui să fie întotdeauna conformă cu Carta și cu principiul proporționalității și necesității și, recunoscând, în același timp, competențele exclusive ale statelor membre în această privință, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea de către aceste evoluții legislative a tratatelor, deoarece pot ridica importante probleme juridice;

34.  subliniază faptul că, ori de câte ori un stat membru ia măsuri într-o situație de urgență, ar trebui să respecte întotdeauna tratatele și CEDO; subliniază faptul că orice derogare ar trebui să se limiteze strict la ce impune situația și trebuie să fie în concordanță cu obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul dreptului internațional;

35.  își reiterează apelul adresat tuturor statelor membre să se asigure că legislațiile lor și mecanismele de supraveghere naționale în domeniul serviciilor de informații sunt în conformitate cu Carta și cu CEDO;

36.  solicită agențiilor și autorităților de asigurare a respectării legii care acționează pentru prevenirea radicalizării și a terorismului, inclusiv cele de la nivel local și regional, să se implice în aceste eforturi și să asigure că acestea primesc formarea și informațiile necesare pentru activitatea lor; își exprimă îngrijorarea referitoare la creșterea ostilității față de ziariști și de canalele media manifestată de unele mișcări politice, religioase și teroriste; invită statele membre să ofere protecția corespunzătoare ziariștilor și canalelor media și să ia măsurile necesare, prin mijloacele juridice aflate la dispoziția lor, împotriva atacurilor asupra ziariștilor;

37.  subliniază că tratamentul adecvat al victimelor, inclusiv al victimelor terorismului, este esențial pentru salvgardarea drepturilor lor fundamentale; solicită, în acest sens, politici solide și mecanisme pentru a răspunde necesităților individuale ale victimelor, inclusiv o evaluare temeinică a punerii în aplicare a Directivei UE privind drepturile victimelor (2012/29/UE), pentru a se asigura că persoanele care cad victime infracționalității în UE beneficiază de un ansamblu minim de drepturi;

38.  consideră că o politică cuprinzătoare pentru prevenirea radicalizării și a recrutării cetățenilor Uniunii de către organizații teroriste poate avea succes dacă este însoțită de procese proactive de deradicalizare pe termen lung în sfera judiciară, prin măsuri de educație și integrare și prin dialog intercultural; subliniază nevoia de a dezvolta strategii privind includerea și integrarea socială care combat, de asemenea, discriminarea care împiedică accesul la educație, ocuparea forței de muncă și locuințe,

39.  invită Comisia să sprijine statele membre în eforturile lor de prevenire a radicalizării și a extremismului violent, care trebuie să se concentreze pe promovarea valorilor, toleranței și comunității europene, fără stigmatizare și, invită, de asemenea, statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

40.  consideră că o aplicare consecventă a legislației anti-discriminare face parte dintr-o strategie de prevenire a radicalizării și de facilitare a deradicalizării membrilor organizațiilor extremiste; reamintește faptul că excluderea și discriminarea comunităților religioase la nivelul Uniunii Europene ar putea crea condiții favorabile pentru ca persoanele aflate în situații vulnerabile să se alăture organizațiilor extremiste care pot fi violente;

41.  consideră că ar trebui întărit sistemul european de alertă timpurie și de răspuns pentru a identifica persoanele expuse unui risc ridicat de radicalizare; invită UE și statele membre să-și intensifice eforturile vizând ca, prin intermediul educației, să prevină radicalizarea; încurajează statele membre să promoveze inițiativele online pentru a combate ideile și și activitățile grupurilor radicale și să includă această dimensiune în conținutul modulelor educative privind prevenirea riscurilor online, predate în școli; solicită UE și statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a acorda asistență familiilor celor expuși acestui risc; solicită să se efectueze schimburi de bune practici și să se elaboreze narative pentru a combate extremismul, radicalizarea și discursul violent care încurajează populația să se organizeze și să comită atacuri teroriste în Europa; subliniază că este nevoie de o cooperare transfrontalieră mai strânsă între autoritățile naționale și europene competente pentru a ameliora schimburile de informații în vederea combaterii mai eficiente a rețelelor teroriste; îndeamnă statele membre să utilizeze instrumentele existente de cooperare în cea mai mare măsură posibilă; invită UE și statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește prevenirea radicalizării în cazul persoanelor expuse acestui risc, în special în închisori;

42.  invită Comisia și statele membre să asigure respectarea standardelor care garantează punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) și a hotărârilor CEDO atât în contextul arestării preventive, cât și al pedepselor penale;

43.  reiterează recomandările adresate Comisiei referitoare la reexaminarea mandatului european de arestare, în special în ceea ce privește introducerea unui test de proporționalitate și a unei excepții în legătură cu drepturile fundamentale;

Traficul cu ființe umane

44.  invită agențiile UE de aplicare a legii să își intensifice eforturile în lupta împotriva rețelelor criminale și a facilitatorilor de trafic de persoane și să coopereze mai intens între ele, acordând o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; insistă asupra necesității de a forma diferitele servicii care pot veni în contact cu victimele sau cu potențialele victime ale traficului de persoane, pentru a le ajuta să identifice mai eficient aceste persoane și să le sprijine în mod adecvat, insistând în aceste procese de formare asupra respectării drepturilor fundamentale, precum și asupra nevoilor persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate accentuată;

45.  observă că în raportul Comisiei privind progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane se indică faptul că noile tehnologii permit accesul grupurilor infracționale organizate la un număr mare de victime potențiale, pe o scară mult mai largă decât în trecut, având în vedere că multe victime ale traficului, în special cele supuse exploatării sexuale sau muncii forțate, sunt recrutate online; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a preveni și a împiedica utilizarea noilor tehnologii ca instrument de recrutare, îndeosebi a femeilor și fetelor victime ale traficului cu ființe umane;

46.  subliniază că, din cauza vulnerabilității lor, copiii sunt o țintă preferată a traficanților și că identificarea și verificarea identității copiilor victime ale traficului reprezintă o problemă tot mai mare; reamintește că unele state membre consideră traficul de copii drept o formă aparte de exploatare, în timp ce altele nu fac distincția între victimele copii și cele adulte, fapt care îngreunează crearea unui tablou cuprinzător al informațiilor și definirea celor mai bune modalități de anchetă la nivelul UE; solicită, prin urmare, crearea unor instrumente cu ajutorul cărora să se țină evidența acestor copii pe baza unei definiții comune a acestui fenomen infracțional și aplicarea unor măsuri specifice, adecvate, de însoțire a copiilor în acest proces;

47.  constată că numirea de tutori pentru minorii neînsoțiți reprezintă o garanție importantă pentru a asigura interesul superior al acestora; invită statele membre ca acționând la nivel central, regional și local, să întărească sistemele de tutelă pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească, precum și copiii neînsoțiți și să instituie aceste sisteme în conformitate cu manualul privind tutela pentru minorii privați de îngrijire părintească; observă că, la implementarea sistemului, este necesar să se acorde o atenție specială persoanelor însoțitoare și, în conformitate cu interesul superior al copilului, să nu se separe copilul de familie sau de însoțitori non-formali;

48.  invită statele membre să depună, de asemenea, eforturi pentru identificarea, protejarea și sprijinirea victimelor tuturor formelor de exploatare, să includă în mod activ partenerii sociali, sectorul privat, sindicatele și societatea civilă, precum și să garanteze recunoașterea reciprocă a deciziilor de protejare a victimelor în interiorul Uniunii; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod corect Directiva UE privind combaterea traficului de persoane, în special articolul 8, care solicită ca victimele să nu fie incriminate, precum și Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării, și încurajează statele membre și instituțiile și agențiile UE să își consolideze cooperarea cu privire la traficul de ființe umane, inclusiv schimbul de bune practici, cu sprijinul coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane și în cadrul rețelei UE de raportori naționali sau mecanisme echivalente privind traficul de persoane;

49.  invită Uniunea Europeană și toate statele membre ale Uniunii să ratifice Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane; subliniază că atât statele membre cât și agențiile UE relevate, precum Europol, ar trebui sprijinite în eforturile lor de a permite urmărirea penală a celor care facilitează traficul cu persoane; invită, de asemenea, statele membre să abordeze, în strategiile și planurile lor de acțiune naționale, și componenta de cerere a traficării și exploatării persoanelor;

50.  subliniază că educația este un instrument eficient în prevenirea traficului și exploatării ființelor umane și invită statele membre, ca, acționând la nivel central, regional și local, să implementeze programe educaționale preventive în programele naționale și să promoveze și să integreze programele de prevenire și activitățile de sensibilizare;

51.  reamintește necesitatea de a întări măsurile adecvate menite să prevină și să evite consumul de bunuri produse și de servicii furnizate de victimele traficului de persoane; subliniază că aceste măsuri ar trebui incluse în strategia europeană de combatere a acestui flagel și care ar trebui să beneficieze și de implicarea întreprinderilor;

52.  invită UE și statele sale membre să recunoască traficul de persoane pentru răscumpărare cu practicarea torturii ca formă de trafic de persoane; consideră că supraviețuitorii care au suferit traumatisme grave ar trebui recunoscuți ca victime ale traficului de ființe umane, pasibil de urmărire penală, și ar trebui să beneficieze de protecție, îngrijire și sprijin(30);

Combaterea discriminării, a xenofobiei, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură

53.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rasismul și xenofobia în creștere manifestate sub formă de afrofobie, atitudini negative față de romi, antisemitism, islamofobie și ostilitate față de migranți; invită statele membre să protejeze libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau confesională; îndeamnă UE și statele membre să includă discriminarea multiplă în politicile privind egalitatea; invită Comisia și statele membre să își intensifice activitatea cu privire la schimbul de bune practici, precum și să își întărească cooperarea în ce privește combaterea rasismului, a xenofobiei, a homofobiei, a transfobiei și a altor forme de intoleranță, cu includerea deplină a societății civile și cu contribuțiile părților interesate relevante, de exemplu, ADF;

54.  salută rezultatele Colocviului anual al UE pe 2015 privind drepturile fundamentale și numirea coordonatorilor privind combaterea antisemitismului și a islamofobiei; invită instituțiile UE și statele membre să coordoneze și să întărească răspunsurile de politică pentru combaterea antisemitismului și a islamofobiei, inclusiv punerea în aplicare imediată a acțiunilor-cheie identificate în cadrul colocviului;

55.  regretă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament așteaptă încă aprobarea Consiliului; reiterează invitația sa adresată Consiliului de a adopta cât mai curând posibile poziția sa cu privire la această propunere; încurajează Comisia să înregistreze progrese concrete în agenda privind combaterea discriminării;

56.  condamnă incidența infracțiunilor motivate de ură și discursurile motivate de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți privind handicapul, orientarea sexuală, identitatea de gen sau statutul de minoritate ale unei persoane, care se petrec zilnic în UE; deplânge folosirea tot mai frecventă a discursurilor care incită la ură din cadrul anumitor instituții, partide politice și mass-media; invită UE să dea un exemplu de luptă împotriva discursurilor care incită la ură în cadrul instituțiilor sale;

57.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu discursurile motivate de ură prezente din ce în ce mai frecvent pe internet; recomandă statelor membre să instituie o procedură simplă care să permită cetățenilor să semnaleze prezența pe internet a unui conținut care incită la ură; salută anunțul Comisiei cu privire la Codul de conduită privind combaterea discursului ilegal de incitare la ură online și încurajează aderarea la acesta și continuarea eforturilor de întărire a cooperării cu sectorul privat și cu societatea civilă; reamintește că măsurile luate în acest sens nu ar trebui să fie contradicție cu principiile fundamentale legate de libertatea de exprimare, incluzând, în special, libertatea presei;

58.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa semnalării de către victime a infracțiunilor motivate de ură din cauza unor măsuri de protecție inadecvate și cu privire la eșecul autorităților de a ancheta în mod adecvat astfel de cazuri și de a obține sentințe pentru infracțiunile motivate de ură în statele membre; invită statele membre să creeze și să disemineze instrumente și mecanisme de semnalare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură și să se asigure că fiecare caz de presupusă infracțiune motivată de ură sau de discurs de incitare la ură este în mod efectiv anchetat, urmărit penal și judecat în conformitate cu legislația națională și, după caz, în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia, cu obligațiile europene și internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și cu jurisprudența pertinentă a CEDO, garantând în același timp dreptul la libertatea de exprimare și informare, precum și protecția vieții private și a datelor;

59.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că mai multe state membre nu au transpus corect prevederile Deciziei-cadru 2008/913/JAI și invită statele membre în cauză să facă acest lucru și să o implementeze, la fel ca și Directiva 2012/29/UE privind victimele criminalității, în întregime; invită Comisia să monitorizeze transpunerea acestor instrumente și să lanseze procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz că este necesar; ia act de faptul că unele state membre au extins protecția acordată victimelor discriminării din alte motive, precum orientarea sexuală sau identitatea de gen, în punerea în aplicare a Deciziei-cadru; încurajează Comisia să înceapă un dialog cu statele membre a căror legislație nu abordează problema urii bazate pe homofobie, cu scopul de a elimina lacunele legislative încă existente;

60.  invită Comisia să sprijine programele de formare pentru autoritățile judiciare și autoritățile de asigurare a respectării legii, precum și pentru agențiile relevante ale UE; în scopul prevenirii și eliminării practicilor discriminatorii și a infracțiunilor din motive de ură; invită statele membre să le furnizeze autorităților cu competențe în materie de cercetare și urmărire penală a acestor infracțiuni instrumentele și cunoștințele practice de care au nevoie pentru a identifica și combate infracțiunile menționate în decizia-cadru, precum și pentru a interacționa și comunica cu victimele;

61.  recunoaște că, în lipsa unor date comparabile și dezagregate în materie de egalitate colectate de statele membre, amploarea completă a inegalității în UE rămâne nerecunoscută; consideră că colectarea unor astfel de date de către statele membre este esențială pentru formularea unor politici semnificative pentru implementarea legislației UE în materie de egalitate; invită Comisia și Consiliul să recunoască nevoia de date privind egalitatea care să fie fiabile și comparabile, care să ofere măsurători în ceea ce privește discriminarea, dezagregate în funcție de motivele de discriminare, pentru a informa factorii de decizie; solicită ambelor instituții să definească principii consecvente de colectare a datelor privind egalitatea, bazate pe principiul autoidentificării, standardele de protejare a datelor UE și consultarea comunităților relevante;

62.  invită UE și statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, să întărească rolul drepturilor omului și a educației interculturale în programele de învățământ naționale ca instrument de prevenire a rasismului și a tuturor formelor de intoleranță și solicită promovarea acțiunilor de sensibilizare cu privire la drepturi; consideră că o educație completă privind drepturile omului trebuie să includă, de asemenea, în mod adecvat, educația privind nedreptățile comise în trecut la adresa drepturilor omului, privind rasismul instituțional, precum și pe tema importanței memoriei;

63.  consideră indispensabilă colaborarea tuturor statelor membre la anchetele judiciare naționale sau internaționale menite să clarifice responsabilitățile în privința crimelor împotriva umanității comise în interiorul Uniunii de către regimuri totalitare, să stabilească adevărul, să asigure că se face dreptate și că victimele acestor crime sunt despăgubite; invită statele membre să asigure instruirea necesară a profesioniștilor din justiție în aceste domenii; îndeamnă Comisia Europeană să realizeze o evaluare obiectivă a situației acestor procese în scopul promovării memoriei democratice în toate statele membre; avertizează că nerespectarea recomandărilor internaționale privind memoria democratică și a principiilor referitoare la jurisdicția universală aduce atingere principiilor de bază ale statului de drept;

Drepturile femeilor și violența împotriva femeilor

64.  regretă că încă nu s-a ajuns la egalitatea de gen, că, în multe domenii nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire și că drepturile fundamentale ale femeilor continuă să fie încălcate; condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi violența domestică, crimele „de onoare”, căsătoriile forțate, traficul de ființe umane și mutilarea genitală a femeilor; consideră că astfel de practici nu pot fi niciodată justificate și ar trebui să fie incriminate și pedepsite și că UE și autoritățile naționale ar trebui să își întărească cooperarea, în special prin intermediul schimburilor de bune practici, prin îmbunătățirea colectării și a comparabilității datelor cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv cu privire la discriminarea multiplă; consideră că toți cei care trăiesc în Uniune, indiferent de tradițiile și cultura lor de origine, ar trebui să respecte legea și drepturile și demnitatea femeilor;

65.  regretă că femeile și fetele nu se bucură de aceeași protecție împotriva violenței în toate statele membre; subliniază că mai sunt necesare multe îmbunătățiri în combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor; invită UE să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul în urma lansării procedurii de către Comisie în martie 2016; reamintește statelor membre că aderarea UE la Convenția de la Istanbul nu le exonerează de semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a Convenției și le îndeamnă să întreprindă aceste acțiuni; invită Comisia și statele membre să reexamineze legislația existentă și să acorde o prioritate ridicată problemei violenței împotriva femeilor, deoarece violența pe criterii de gen nu ar trebui tolerată; reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta un act legislativ care să stabilească măsuri pentru a promova și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor;

66.  îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să organizeze campanii de sensibilizare mai specifice pentru a preveni violența și a încuraja femeile să denunțe infracțiunile; îndeamnă, de asemenea, statele membre să aplice sancțiuni corespunzătoare și descurajatoare făptașilor, să protejeze toate victimele violenței și drepturile acestora, fără întârziere și axându-se în mod special pe grupurile vulnerabile, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție pentru a asigura protecția și asistența adecvate a femeilor și a fetelor care cad victimă violenței, precum și Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru a proteja femeile și fetele de traficul de persoane, de violență și de exploatarea sexuală; subliniază că victimele violenței pe criterii de gen ar trebui să beneficieze de tratament și de susținere adecvate, în conformitate cu normele interne și cu obligațiile internaționale;

67.  subliniază că, pentru a combate cu eficacitate violența pe criterii de gen, este necesară o schimbare a atitudinii față de femei și fete; invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a combate stereotipurile bazate pe gen care reproduc și întăresc rolurile de gen în domeniile cheie în care se perpetuează astfel de stereotipuri; invită Comisia să distribuie cele mai bune practici ale statelor membre pentru abordarea stereotipurilor de gen în școli; invită statele membre să ofere personalului din poliție, justiție și judecătorilor sesiuni de formare în vederea sensibilizării, precum și orice altă formă de cursuri specializate de care au nevoie pentru a gestiona în mod adecvat chestiunea violenței pe criterii de gen, pentru a evita traume suplimentare și revictimizarea pe parcursul procedurilor penale; invită statele membre să ofere asistență autorităților în identificarea, în mod eficace, a nevoilor specifice și să ofere servicii de protecție specială victimelor violenței pe criterii de gen, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor;

68.  îndeamnă statele membre să asigure victimelor violenței pe criterii de gen un număr adecvat de adăposturi și servicii de asistență specifice și integrate, inclusiv asistență și consiliere pentru depășirea traumelor; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină în orice mod posibil organizațiile societății civile care se ocupă de victime ale violenței pe criterii de gen;

69.  îndeamnă statele membre să se ocupe de situația femeilor cu handicap care sunt victime ale violenței domestice, deoarece adesea acestea nu pot scăpa din relația abuzivă;

70.  se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală (FGM), o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor; invită statele membre să crească nivelul de sensibilizare a tuturor celor implicați și să-și concentreze eforturile politicilor lor de combatere a FGM în direcția prevenirii acestui fenomen; îndeamnă, de asemenea, statele membre să coopereze pe deplin între ele în vederea îmbunătățirii colectării datelor și a înțelegerii fenomenului, cu scopul de a optimiza rezultatele eforturilor lor de protejare a femeilor și a fetelor împotriva unor astfel de mutilări;

71.  condamnă ferm actele frecvente de hărțuire și viol care au loc în spații publice din Uniune și consideră că fiecare femeie și fată ar trebui să se simtă în siguranță, neexpusă vreunei forme de hărțuire sexuală în niciun spațiu public; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a garanta pedepsirea corespunzătoare a unor astfel de acte, aducerea în justiție a făptuitorilor și protejarea victimelor; invită Uniunea Europeană și statele membre să își consolideze eforturile în vederea asigurării protecției femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, care sunt deosebit de vulnerabile la violențe pe calea exilului;

72.  invită statele membre să asigure egalitatea de gen la locul de muncă; regretă faptul că femeile continuă să sufere de pe urma condițiilor de muncă discriminatorii; evidențiază reprezentarea scăzută a femeilor în știință, tehnologie și inginerie, în lumea afacerilor și în procesul decizional, atât în ​​sectorul privat cât și în cel public, și subliniază că diferența de gen persistentă în ceea ce privește remunerarea este o discriminare inadmisibilă; invită Comisia să își intensifice eforturile menite să amelioreze reprezentarea femeilor în sfera politică și în cea economică, să îmbunătățească colectarea de date privind participarea femeilor și să lupte împotriva inegalității de gen din mass-media promovând schimbul de bune practici;

73.  reamintește, în acest context, că egalitatea dintre femei și bărbați poate fi realizată numai prin intermediul unei redistribuiri echitabile a muncii remunerate și neremunerate; recunoaște faptul că sprijinirea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor poate fi garantată printr-o mai mare capacitare, reprezentare și includere economică, politică și socială; observă că, în ultimii ani, au apărut mișcări ce se opun egalității de gen care contestă realizările de până acum din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen;

74.  reamintește că sărăcia la o vârstă înaintată este deosebit de îngrijorătoare în cazul femeilor, din cauza persistenței decalajului de remunerare dintre sexe care duce la un decalaj între sexe în ceea ce privește cuantumul pensiilor; invită statele membre să elaboreze politici adecvate pentru sprijinirea femeilor în vârstă și să elimine cauzele structurale ale diferențelor între sexe în materie de remunerare; subliniază rolul esențial al unor servicii publice de calitate în combaterea sărăciei, în special a sărăciei în rândul femeilor;

75.  relevă faptul că lucrătorii casnici sunt predominant femei și invită statele membre să accelereze procesul de ratificare și implementare a Convenției privind lucrătorii casnici a OIM în urma Deciziei 2014/51/UE a Consiliului, ca instrument esențial de asigurare a unor condiții decente de muncă;

76.  invită Comisia să adopte măsuri în vederea satisfacerii nevoilor mamelor și taților legate de tipurile de concediu, și anume de maternitate, de paternitate, parentale și pentru îngrijire; solicită să se întreprindă acțiuni concrete pentru a întări și mai mult drepturile la concediu parental; ia act de propunerea de a introduce un concediu pentru îngrijire, în conformitate cu foaia de parcurs a Comisiei privind un nou început, pentru a soluționa problemele legate de echilibrul între viața profesională și cea personală cu care se confruntă familiile care lucrează; așteaptă măsuri suplimentare din partea Comisiei în urma retragerii propunerii privind concediul de maternitate;

77.  evidențiază riscurile pe care le implică utilizarea potențială a internetului, a rețelelor de socializare și a altor tipuri de tehnologie pentru a controla, amenința și umili femeile și subliniază, în acest sens, importanța campaniilor de sensibilizare;

78.  invită Comisia ca, pentru a promova egalitatea de gen într-un mod mai eficace, să introducă integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile de elaborare a politicilor, precum și în toate actele legislative propuse, inclusiv prin evaluarea sistematică a impactului asupra egalității de gen, ca parte a examinării respectării drepturilor fundamentale și ca un criteriu integrat în dialogul, printre altele, cu țările candidate la aderare;

79.  recunoaște că sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor sunt legate de mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la sănătate, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării; subliniază că statele membre sunt obligate să respecte, să protejeze și să garanteze sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale tuturor femeilor și fetelor, fără constrângeri, discriminare și violență; subliniază, în acest sens, că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de toate drepturile lor fundamentale în condiții egale cu ceilalți;

80.  invită UE și statele sale membre să recunoască dreptul fundamental de a avea acces la asistența medicală preventivă; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, inclusiv în contextul Strategiei pentru sănătate a UE, respectând în același timp competențele statelor membre, dat fiind că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului; reamintește, în acest sens, că coerența și consecvența între politicile interne și externe ale UE în materia drepturilor omului sunt extrem de importante;

81.  recunoaște că refuzarea unor servicii vitale legate de sănătatea sexuală și reproductivă, printre care avortul care salvează viața, constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

82.  condamnă orice formă de practică comercială ce implică recurgerea la mame purtătoare;

Copiii

83.  observă cu îngrijorare că rata sărăciei în rândul copiilor rămâne ridicată în UE, iar numărul minorilor care trăiesc în sărăcie este în creștere; reiterează faptul că investițiile în bunăstarea copiilor și în scoaterea lor din sărăcie nu constituie doar o necesitate morală, ci și o prioritate socială și economică; încurajează statele membre și UE să lanseze programe axate în mod specific pe bunăstarea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse pentru soluționarea problemei sărăciei și excluderii sociale a copiilor prin implementarea efectivă a Recomandării Comisiei Europene intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, și prin intermediul unor strategii integrate care să sprijine accesul la resurse adecvate, permițând accesul la servicii de calitate accesibile; invită Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandării; solicită instituirea unor politici și programe menite să combată sărăcia educațională tot mai mare a minorilor, în vederea asigurării includerii sociale a acestora; invită Comisia să ia în considerare lansarea unei garanții pentru copii pentru a combate sărăcia și excluderea socială în rândul copiilor;

84.  condamnă toate formele de discriminare împotriva copiilor și salută adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale privind drepturile copilului (2016-2021) care se axează, de asemenea, pe nevoia de a combate discriminarea împotriva copiilor cu handicap, a copiilor afectați de migrație, a copiilor romi și a copiilor LGBTI; invită Comisia și statele membre să își unească eforturile în vederea eradicării discriminării împotriva copiilor; invită în special statele membre și Comisiei să considere în mod explicit copiii drept o prioritate atunci când programează și implementează politici regionale și de coeziune, cum ar fi Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și politica UE de egalitate și nediscriminare; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal la asistență medicală, locuințe decente și educație pentru copiii romi;

85.  îndeamnă toate statele membre să desfășoare campanii publice de educare și sensibilizare privind drepturile copiilor la protecție și promovarea unor relații pozitive, neviolente cu copiii;

86.  condamnă cu fermitate toate formele de victimizare violentă și abuzivă a copiilor la toate nivelurile, acasă, la școală, în locuri publice și în centrele de detenție pentru tineri; invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a împiedica orice formă de violență fizică și psihologică, inclusiv împotriva abuzului fizic și sexual, a exploatării sexuale, a muncii juvenile, a căsătoriilor silite, a „crimelor de onoare”, a mutilării genitale a femeilor și a recrutării ca și copii-soldați, precum și pentru a proteja copiii împotriva acestora; subliniază importanța includerii unor dispoziții oficiale care să interzică și să sancționeze pedepsele corporale împotriva copiilor și încurajează Comisia să întărească învățarea reciprocă între statele membre privind cele mai bune modalități de a aborda atitudinile agresive la școală, ținând seama de grupurile vulnerabile de copii;

87.  solicită crearea unui sistem de protecție a copilului în mai multe etape, care respectă pe deplin drepturile fundamentale ale copilului și este bazat pe interesul superior al acestuia; subliniază faptul că acest sistem nu ar trebui să urmărească pedepsirea părinților și a îngrijitorilor, ci să transmită un mesaj clar privind inacceptabilitatea și pedepsirea prin lege a oricărei forme de violență fizică și emoțională împotriva copiilor, însă în care separarea copilului de familie să fie soluția de ultimă instanță; reamintește că îngrijirea copiilor efectuată de stat este întotdeauna mai costisitoare decât un sprijin adecvat și bine orientat pentru familiile sărace; își reiterează invitația adresată Comisiei, de a prezenta o nouă strategie europeană privind drepturile copilului;

88.  solicită sisteme de justiție pentru minori adaptate nevoilor copilului, în care copiii își înțeleg drepturile și rolul atunci când sunt implicați ca victime, martori sau autori prezumați ai unor infracțiuni; solicită adoptarea unor măsuri speciale atât în procedurile penale, cât și în cele civile, pentru a proteja copiii de stres inutil, de intimidare și de victimizare repetată, ținând cont de Directiva (UE) 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale;

89.  solicită ca linia telefonică de asistență de urgență 116 să fie accesibilă copiilor în întreaga UE non-stop și solicită utilizarea unor linii de chat pe internet anonimizate, întrucât acestea sunt mult mai convenabile pentru copiii aflați în situații stresante și ar putea fi înființate ca un sistem unificat în UE, cu utilizarea limbilor oficiale și ale minorităților; invită statele membre să sprijine numărul european comun 116111 dedicat liniilor de asistență pentru copii, consolidând capacitățile pentru liniile telefonice de asistență și de discuții de sprijin și rețelele europene și alocând fonduri suficiente;

90.  subliniază că protecția copilului ar trebui ameliorată în lumea digitală, având în vedere numărul tot mai mare de cazuri de exploatare sexuală în care făptuitorii folosesc internetul pentru a intra în contact și solicită intensificarea cooperării în acest sens dintre sectorul public și cel privat, solicitând celui din urmă să își asume partea de răspundere ce îi revine, să se abțină de la practicile ce țin de publicitatea agresivă și să îi protejeze de publicitatea înșelătoare; încurajează persoanele implicate să urmeze bunele practici ale mecanismelor de prevenție și de depunere a plângerilor pe platformele sociale online și să le implementeze în întreaga UE; consideră, de asemenea, că minorii trebuie informați în mod corect cu privire la potențialele riscuri legate de internet, în special atunci când furnizează date du caracter personal online, de exemplu, prin campanii de sensibilizare și programe școlare; subliniază că stabilirea de profiluri online ale copiilor ar trebui interzisă; sprijină eforturile depuse în vederea atingerii unui rezultat ambițios și eficace al reformării Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, în special în ceea ce privește protejarea copiilor în mediul digital; solicită statelor membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet;

91.  solicită adoptarea unui plan de acțiune pentru a proteja drepturilor copiilor online și offline în spațiul virtual și reamintește că, în combaterea criminalității informatice, autoritățile de aplicare a legii trebuie să acorde o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a întări cooperarea judiciară și polițienească între statele membre, cu Europol și cu Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), cu scopul de a preveni și a combate criminalitatea informatică, în special exploatarea sexuală online a copiilor;

92.  invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită autoritățile de aplicare a legii, atât de la nivel național, cât și de la nivelul UE, să investească în noi tehnologii de combatere a infracțiunilor în „dark web” și în „deep web”; subliniază faptul că Eurojust și Europol trebuie să beneficieze de resurse adecvate pentru a identifica mai bine victimele, pentru a combate rețelele organizate de abuzatori sexuali și pentru a accelera depistarea, analizarea și abordarea materialelor de abuz împotriva copiilor, în mediile online și offline;

93.  consideră că politicile de includere ar trebui să acorde o atenție deosebită copiilor, întrucât copiii reprezintă legăturile necesare pentru înțelegerea reciprocă între culturi și societăți;

94.  reamintind că, potrivit raportului Comisiei pe 2016 privind progresele înregistrate în combaterea traficului de ființe umane, cel puțin 15% dintre victimele înregistrate erau copii, îndeamnă statele membre să ia măsuri imediate ca răspuns la anunțul Europol privind dispariția a cel puțin 10 000 de copii refugiați și migranți neînsoțiți în UE în 2015; invită statele membre și agențiile UE să își intensifice cooperarea transfrontalieră, schimbul de informații și investigațiile comune pentru a combate traficul de copii și criminalitatea organizată transfrontalieră, abuzul sexual și alte forme de exploatare, și pentru a-i proteja pe copii; invită statele membre și agențiile europene să accelereze numirea de tutori calificați pentru copiii neînsoțiți și să asigure luarea în permanență în considerare a interesului superior al copilului; invită statele membre să îi înregistreze și să îi identifice pe copii într-o manieră adecvată vârstei lor, asigurându-se că aceștia sunt înregistrați în sistemele naționale de protecție, pentru a preveni dispariția acestora; recomandă întărirea instrumentelor existente pentru copiii dispăruți, inclusiv a liniilor de asistență la nivel european pentru copiii dispăruți; invită Comisia și statele membre să valorifice pe deplin cunoștințele de specialitate ale ADF pentru a consolida protecția copiilor și protecția persoanelor vulnerabile în situația de migrație actuală, în special în punctele de acces („hotspots”); reamintește că drepturile copiilor și interesul superior al copilului trebuie să fie luate în considerare și evaluate în toate politicile și acțiunile UE, inclusiv în materie de migrație și azil;

95.  încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită programelor menite să prevină abandonul școlar timpuriu, să testeze și să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

Drepturile minorităților

96.  subliniază că minoritățile care timp de secole au trăit împreună cu, sau alături de culturile majoritare în Europa încă se confruntă cu discriminarea în UE, consideră că soluția la această problemă constă în necesitatea de a stabili standarde minime pentru protecția drepturilor minorităților și de a oferi cursuri de formare cu privire la diversitatea culturală și toleranță, având în vedere că protejarea patrimoniului cultural european conferă valoare adăugată diversității;

97.  subliniază faptul că comunitățile minoritare au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale; subliniază că este esențial să fie respectate și promovate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor aparținând minorităților;

98.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aceste grupuri întâmpină obstacole în ce privește asigurarea respectării drepturilor lor la proprietate, accesul la justiție și la alte servicii publice, la educație, sănătate și servicii sociale, precum și la drepturile culturale, toate acestea putând să le fie îngrădite; îndeamnă statele membre să adopte măsuri pentru înlăturarea tuturor obstacolelor administrative și financiare care ar putea întârzia diversitatea lingvistică la nivel european și național;

99.  îndeamnă Comisia să stabilească un standard de politică pentru protecția minorităților, având în vedere faptul că protecția acestor grupuri face parte din criteriile de la Copenhaga, atât pentru țările candidate, cât și pentru statele membre; invită statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează că persoanele ce aparțin unei minorități nu sunt discriminate, precum și să adopte și să pună în aplicare măsuri de protecție specifice, bazate pe normele internaționale pertinente;

100.  îndeamnă statele membre să facă schimb de bune practici și să aplice soluții verificate și testate în abordarea problemelor minorităților în întreaga Uniune Europeană; subliniază rolul important pe care îl pot juca autoritățile regionale și locale din UE în protejarea minorităților și consideră că reorganizarea administrativă nu ar trebui să aibă consecințe negative pentru ele;

101.  invită ADF să continue semnalarea cazurilor de discriminare bazată pe apartenența la o minoritate și să continue colectarea de date în acest sens;

102.  încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul OSCE;

103.  îndeamnă statele membre să ia pe deplin în considerare perspectiva drepturilor minorităților, să asigure dreptul de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în cadrul Uniunii; invită Comisia să își consolideze planul de a promova predarea și utilizarea limbilor regionale ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE;

104.  invită UE să pună în aplicare Rezoluția nr. 1985 a APCE (2014) referitoare la situația și drepturile minorităților naționale din Europa, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; subliniază că toate liniile telefonice de ajutor de urgență și orice linie telefonică de asistență oficială în funcțiune în statele membre ar trebui să fie accesibile nu doar în limbile oficiale ale țării, ci și în limbile minorităților din această țară și în principalele limbi europene prin redirecționarea apelurilor;

Drepturile persoanelor cu handicap

105.  salută concluziile referitoare la progresul înregistrat de UE în punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și invită Comisia și statele membre să utilizeze aceste recomandări ca o oportunitate de a institui un exemplu pozitiv prin asigurarea unei implementări efective și aprofundate, cât mai curând;

106.  subliniază că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de drepturile lor fundamentale în condiții de egalitate cu celelalte persoane, inclusiv dreptul la o demnitate, sănătate și familie inalienabile, la o viață independentă, la autonomie și integrare socială deplină, la acces la justiție, la bunuri și servicii, precum și dreptul de a vota și drepturi în calitate de consumatori, în conformitate cu CRPD; invită Uniunea Europeană și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că toate persoanele cu handicap își pot exercita toate drepturile prevăzute în tratatele și în legislația UE; observă că abordarea handicapului bazată pe drepturile omului nu este adoptată încă pe deplin, având ca rezultat discriminarea persoanelor cu handicap în UE, și îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru alinierea sistemelor lor juridice la cerințele CRPD și să includă în mod efectiv persoanele cu handicap în societate;

107.  solicită statelor membre să adopte strategii pentru a asigura accesul efectiv pe piața muncii pentru persoanele cu handicap; regretă faptul că unele din fondurile UE disponibile pentru integrarea persoanelor cu handicap încă nu sunt folosite în acest scop; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor și să ia măsuri acolo unde este necesar;

108.  reamintește că persoanele cu un handicap intelectual și psihosocial se confruntă cu obstacole speciale în exercitarea drepturilor lor fundamentale și invită statele membre și autoritățile regionale și locale să își intensifice eforturile pentru promovarea autonomiei și a includerii acestora, în condiții egale cu ceilalți;

109.  observă că femeile și copiii cu handicap sunt supuși în mod disproporționat unei serii de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv refuzarea accesului la servicii de bază precum educația și îngrijirea medicală sau plasarea în instituții departe de familii și comunitate și sunt expuși unui risc sporit de a deveni victime ale violenței, abuzului sexual, exploatării și altor forme de maltratare sau de abuz; subliniază necesitatea unei acțiuni politice globale și sensibile la dimensiunea de gen a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale pentru a se asigura implementarea riguroasă a Convenției ONU privind drepturile copilului, alături de CRPD;

110.  îndeamnă UE și statele sale membre să conceapă servicii de sprijin pentru copiii cu handicap și pentru familiile acestora în comunitățile locale pentru a promova dezinstituționalizarea și a le asigura accesul la un sistem educațional care promovează includerea;

111.  îndeamnă statele membre să se asigure că numărul telefonic de urgență 112 este pe deplin accesibil persoanelor cu handicap și că gradul de sensibilizare crește prin campanii;

112.  invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să intensifice alocarea resurselor financiare și umane pentru cadrele de monitorizare înființate în baza articolului 33 alineatul (2) din CRPD pentru ca acestea să-și poată îndeplini funcțiile și să le garanteze independența, asigurându-se că componența și funcționarea acestora țin seama de Principiile de la Paris privind funcționarea instituțiilor naționale pentru protejarea drepturilor omului;

113.  invită statele membre și autoritățile regionale și locale să asigure participarea reală și libertatea de exprimare a persoanelor cu handicap în viața publică; observă că aceste eforturi ar trebui să fie sprijinite prin asigurarea de subtitrări, interpretare în limbajul semnelor, documente scrise în Braille și formate ușor de citit; invită statele membre să furnizeze soluții accesibile refugiaților cu handicap; subliniază riscurile specifice cu care se confruntă refugiații, migranții și solicitanții de azil cu handicap, care nu au acces la informații și la comunicare în formate accesibile și care pot fi deținuți în condiții ce nu le asigură un sprijin adecvat și o cazare rezonabilă;

Persoanele în vârstă

114.  observă că îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații sunt chestiuni importante care pot fi consolidate prin intermediul unei abordări bazate pe drepturile omului, având în vedere că aceasta reprezintă una dintre cele mai profunde transformări economice și sociale cu care se confruntă țările dezvoltate; invită statele membre să stimuleze creșterea și participarea activă a persoanelor în vârstă la piața forței de muncă prin inițiative sociale și economice pentru a combate excluderea socială și a le garanta un acces ușor la serviciile de sănătate;

115.  subliniază că discriminarea bazată pe vârstă predomină în societățile actuale și se combină adesea cu alte forme de discriminare, precum discriminarea pe motive de rasă sau etnie, religie, handicap, sănătate sau condiții socioeconomice, identitate de gen sau orientare sexuală; invită statele membre să pună în aplicare măsuri ce vizează reintegrarea persoanelor în vârstă în viața comunității, pentru a combate izolarea acestora;

116.  invită UE și statele membre să se implice în mod activ în cadrul Grupului de lucru deschis al ONU cu privire la îmbătrânire și să își intensifice eforturile în vedere protejării drepturilor persoanelor în vârstă;

Drepturile romilor

117.  reamintește că persoanele aparținând minorității rome au dreptul la libertatea de circulație și îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să o protejeze și nu prevadă politici de reinstalare bazate pe motive etnice; este îngrijorat de faptul că persoanele ce aparțin minorității rome sunt supuse în mod disproporționat unor evacuări forțate în numeroase state membre;

118.  regretă faptul că populația romă încă se confruntă cu atitudini negative față de romi și cu un rasism sistematic și instituțional și reamintește faptul că discriminarea romilor în domeniul forței de muncă, al locuințelor, al educației, al sănătății, al accesului la justiție sau în orice alt domeniu este inacceptabilă și nocivă pentru societatea UE; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile regionale și locale ca, având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor 2015, să implementeze pe deplin și cu rapiditate propriile strategii naționale privind romii, să introducă măsuri specifice de combatere a discriminării rasiale împotriva romilor, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind egalitatea rasială și ale CEDO și să combată atitudinile negative față de romi în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia;

119.  reamintește jurisprudența CJUE în care se precizează că principiul egalității de tratament prevăzut în directiva 2000/43/CE se aplică persoanelor care, deși nu aparțin ele înseși rasei sau etniei în cauză, fac totuși obiectul unui tratament mai puțin favorabil sau unei situații speciale dezavantajoase pentru unul dintre aceste motive;

120.  invită Comisia și statele membre să integreze monitorizarea practicilor de discriminare în toate domeniile, în special în domeniile educației, ocupării forței de muncă, locuințelor și îngrijirii sănătății, acordând o atenție deosebită punerii în aplicare a tuturor programelor astfel încât să se reducă decalajele dintre minoritatea romă și restul populației; invită, de asemenea, Comisia să adopte măsuri împotriva statelor membre care promovează sau permit discriminarea și segregarea instituționalizate;

121.  condamnă practica de segregare a copiilor romi în școli, fapt care afectează într-un mod extrem de negativ perspectivele de viitor ale acestor copii; sprijină acțiunea Comisiei menită să combată această practică prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și invită statele membre să ia măsuri eficace pentru eliminarea segregării în școli și să propună planuri detaliate de măsuri de integrare pentru copiii romi;

122.  solicită statelor membre și Comisiei Europene să își consolideze strategiile de promovare a includerii romilor și a comunităților sărace, extinzându-le și dezvoltându-le astfel încât să ajungă la 80 de milioane de cetățeni, solicită, de asemenea, întărirea grupului operativ al Comisiei Europene pentru romi și a punctelor de contact naționale, dezvoltarea unor puncte de contact regionale și locale și a unor platforme regionale pentru romi, precum și crearea unui forum online de politici în cooperare cu platforma europeană pentru romi; invită FRA să continue colectarea de date privind situația romilor și să elaboreze și să propună un tablou de bord al indicatorilor de includere a romilor care ar face posibilă urmărirea progreselor în acest domeniu; invită statele membre să marcheze ziua de 2 august drept Ziua europeană a comemorării Holocaustului împotriva romilor;

Drepturile persoanelor LGBTI

123.  condamnă orice discriminare sau act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen; încurajează Comisia să elaboreze o agendă care să asigure drepturi și șanse egale pentru toți cetățenii, respectând competențele statelor membre, și să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE relevante pentru persoanele LGBTI; salută, în acest sens, lista de acțiuni elaborată de Comisie pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI, inclusiv campania de comunicare a Comisiei pentru a combate stereotipurile și a îmbunătăți acceptarea socială a persoanelor LGBTI; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile ce depun eforturi în sprijinul drepturilor persoanelor LGBTI; observă că cercetarea pe teren a FRA arată că funcționarii publici consideră legislația și politica UE ca factori majori de susținere a eforturilor naționale de promovare a egalității persoanelor LGBTI;

124.  regretă faptul că persoanele LGBTI se confruntă cu hărțuiri și atitudini agresive care încep încă de la școală și că acestea suferă discriminări în diferite aspecte ale vieții, inclusiv la locul de muncă; invită statele membre să acorde o atenție deosebită homofobiei în activitatea sportivă, tinerilor LGBTI și atitudinilor agresive în școli; încurajează statele membre ale UE să sprijine sindicatele și organizațiile angajatorilor în eforturile lor de a adopta politici privind diversitatea și nediscriminarea axate pe persoanele LGBTI;

125.  reamintește jurisprudența CEDO privind drepturile persoanelor LGBTI; salută faptul că un număr tot mai mare de state membre au luat deja măsuri care contribuie la promovarea și protejarea într-o mai mare măsură a drepturilor persoanelor LGBTI și au adoptat noi proceduri de recunoaștere juridică a genului în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanelor respective; invită Comisia și agențiile sale să colecteze date privind încălcările drepturilor omului cu care se confruntă persoanele LGBTI și să partajeze cu statele membre bunele practici de protejare a drepturilor fundamentale ale acestora și încurajează statele membre să informeze pe deplin persoanele LGBTI cu privire la drepturile lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; condamnă practicile medicale care încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor intersexuale;

126.  constată că persoanele transgen sunt în continuare considerate bolnave mintal în majoritatea statelor membre și solicită statelor membre revizuirea cataloagelor naționale în materie de sănătate mintală și dezvoltarea unor modele de acces alternative, fără stigmatizare, cu asigurarea disponibilității tratamentului medical necesar pentru toate persoanele transgen; observă că sterilizarea forțată reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale; salută adoptarea recentă a unor noi proceduri de recunoaștere juridică a sexului, la nivelul anumitor state membre, care respectă într-o mai mare măsură drepturile fundamentale ale persoanelor transgen;

127.  salută inițiativa Comisiei de promovare a depatologizării identităților transgen la revizuirea Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD) adoptate de Organizația Mondială a Sănătății; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de prevenire a transformării varianței de gen în copilărie într-un nou diagnostic ICD;

128.  consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul înregistrat și căsătoria; salută faptul că 18 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel;

129.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru deplina recunoaștere reciprocă a efectelor și pentru libera circulație a tuturor documentelor de stare civilă ale tuturor persoanelor, cuplurilor și familiilor din întreaga UE (inclusiv toate documentele de acest fel referitoare la căsătorie și la parteneriate înregistrate, la schimbarea legală de sex, la adopție și la certificatele de naștere), inclusiv recunoașterea juridică a genului, a căsătoriilor și parteneriatelor înregistrate, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii din calea cetățenilor care își exercită dreptul la liberă circulație;

Cetățenia

130.  constată cu deosebită îngrijorare amplificarea euroscepticismului și a exprimării unor opinii politice violente și îndeamnă, prin urmare, UE și statele membre să întărească participarea cetățenilor, în special a tinerilor și a organizațiilor societății civile, în chestiunile legate de UE, astfel încât europenii să își poată exprima preocupările și opiniile prin canale democratice;

131.  consideră că este necesar să se reducă sarcina administrativă a participării la viața publică și să se promoveze e-guvernarea în întreaga UE și solicită consolidarea eficienței unor mecanisme precum inițiativa cetățenească;

132.  încurajează dezvoltarea e-consultărilor ca instrument pentru participarea directă a cetățenilor care să permită colectarea de informații privind așteptările cetățenilor de la guverne și de la administrațiile publice; consideră că este necesar să se elimine barierele procedurale și de limbă care descurajează participarea civică la procesele de luare a deciziilor din cadrul instituțiilor publice la toate nivelurile de guvernare; subliniază necesitatea transparenței nu numai în procesele decizionale din cadrul instituțiilor, ci și în monitorizarea modului în care sunt gestionate dosarele aferente serviciilor prestate de administrațiile publice; subliniază necesitatea consolidării furnizării acestor servicii pe suporturi digitale accesibile; reiterează importanța creșterii nivelului de sensibilizare cu privire la Cartă;

133.  observă că organizațiile societății civile, inclusiv activitățile religioase, de voluntariat și munca tinerilor, joacă un rol esențial în participarea socială și civică și invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine și să promoveze activitatea acestora; invită statele membre și UE să susțină libertatea de întrunire și de asociere ca element al Cartei;

134.  consideră că educația civică și dialogul intercultural îmbunătățesc înțelegerea de către cetățeni a importanței participării sociale și politice, iar educația în domeniul drepturilor omului îi conștientizează asupra drepturi lor și îi învață respectul pentru drepturile celorlalți; invită statele membre să elaboreze planuri de acțiune naționale pentru educația în domeniul drepturilor omului, inclusiv pentru contribuția UE la dezvoltarea cadrului privind drepturile fundamentale și să pună în aplicare Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului; invită autoritățile regionale și locale să ia parte în mod activ la activitățile menționate anterior;

135.  ia act cu îngrijorare de faptul că sunt încă necesare eforturi pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind sărăcia și excluderea socială; invită statele membre să găsească politicile adecvate, inclusiv activarea forței de muncă și accesul la servicii de înaltă calitate și la educație; îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că politicile lor sociale și de ocupare a forței de muncă nu discriminează pe criterii de dimensiune și de componență a gospodăriilor;

Drepturile digitale

136.  reamintește că toate persoanele au dreptul la viață privată și la protecția datelor lor cu caracter personal, inclusiv dreptul de acces la datele colectate care le privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora; subliniază dreptul tuturor persoanelor de a stabili modul în care sunt gestionate datele lor cu caracter personal, în special dreptul exclusiv de a stabili utilizarea și difuzarea datelor cu caracter personal; subliniază faptul că Comisia și statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri care să permită fiecărui cetățean să atace în justiție conținuturile potențial dăunătoare demnității sau reputației sale, respectând în același timp libertatea de exprimare și de informare, în conformitate cu legislația și cu jurisprudența relevante; subliniază că, în lipsa unui interes public specific, orice persoană are dreptul de a decide cu privire la datele care pot fi puse la dispoziție, dreptul la ștergerea datelor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, în concordanță cu legislația UE și cu cea națională;

137.  este preocupat de faptul că cetățenii nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor sau de căile judiciare de atac pe care le au la dispoziție; consideră că este esențial ca publicul, și îndeosebi copiii, să fie familiarizați cu privire la importanța protejării datelor cu caracter personal, inclusiv în spațiul virtual, precum și cu privire la riscurile potențiale la care sunt expuși, în special având în vedere evoluțiile tehnologice rapide și înmulțirea atacurilor electronice; invită statele membre să își extindă eforturile în ceea ce privește educația în domeniul noilor mass-media și să facă din aceasta o componentă integrală a programei de învățământ; invită statele membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet, mai ales când el afectează grupuri specifice de copii;

138.  subliniază că toate persoanele au dreptul să își exprime și să își difuzeze opiniile în mod liber pe internet în conformitate cu legislația și cu jurisprudența pertinente; subliniază faptul că nimeni nu poate fi dezavantajat pe motivul că nu utilizează serviciile digitale; invită Comisia să adopte măsuri în urma concluziilor consultării publice referitoare la Directiva UE privind serviciile media audiovizuale și să reexamineze directiva, inclusiv în ceea ce privește aspectele referitoare la drepturile fundamentale;

139.  reamintește necesitatea de a examina efectele pe care le pot avea anumite noi tehnologii, precum dronele, asupra drepturilor fundamentale și, în special, asupra dreptului la viața privată; subliniază, de asemenea, provocările reprezentate de implicațiile utilizării pe scară largă a internetului asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, combaterea hărțuirii on-line sau a traficului cu ființe umane, în special în scopul exploatării sexuale și prin muncă;

140.  subliniază necesitatea respectării dreptului la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, astfel cum este prevăzut la articolul 30 din Carta socială europeană; solicită tuturor statelor membre să introducă măsuri de sprijin, pentru a le oferi cetățenilor lor condiții de viață decente și pentru a combate în mod eficace șomajul, excluziunea socială, sărăcia și nivelul insuficient de asistență medicală;

o
o   o

141.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.
(3) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(4) JO C 378, 24.12.2013, p. 1.
(5) JO L 132, 21.5.2016, p. 1.
(6) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.
(7) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(8) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(9) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(10) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(11) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(12) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(13) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(14) JO L 251, 16.9.2016, p. 1.
(15) JO L 180, 29.6.2013, p. 60.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2014)0062.
(18) JO C 93, 9.3.2016, p. 165.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.
(21) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.
(22) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.
(23) JO C 93, 9.3.2016, p. 52.
(24) JO C 328, 6.9.2016, p. 4.
(25) JO C 55, 12.2.2016, p. 33.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(27) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
(28) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 101.
(29) Texte adoptate, P7_TA(2014)0043.
(30) Acest nou tip de trafic a fost deja introdus prin rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2016 referitoare la situația din Eritreea (Texte adoptate, P8_TA(2016)0090).

Notă juridică