Index 
Texte adoptate
Joi, 26 mai 2016 - BruxellesEdiţie definitivă
Monedele virtuale
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Franței – EGF/2015/010 FR/MoryGlobal)
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Greciei – EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa)
 Cererea de ridicare a imunității lui Gianluca Buonanno
 Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Suediei *
 Fluxurile de date transatlantice
 Noi avantaje pentru consumatorii de energie
 Sărăcia: o perspectivă de gen
 Barierele netarifare de pe piața unică
 Strategia privind piața unică

Monedele virtuale
PDF 356kWORD 112k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la monedele virtuale (2016/2007(INI))
P8_TA(2016)0228A8-0168/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere documentul Băncii Reglementelor Internaționale referitor la monedele digitale, publicat în noiembrie 2015(1),

–  având în vedere documentul publicat de Banca Angliei referitor la economia monedelor digitale (Q3/2014)(2),

–  având în vedere avizul Autorității Bancare Europene referitor la monedele virtuale, publicat în iulie 2014(3),

–  având în vedere analiza Băncii Centrale Europene referitoare la monedele virtuale, publicată în februarie 2015(4),

–  având în vedere planul de acțiune al Comisiei care vizează consolidarea luptei împotriva finanțării terorismului, prezentat la 2 februarie 2016(5),

–  având în vedere studiul Comisiei privind amploarea discrepanțelor în materie de încasare a TVA-ului în UE, publicat în mai 2015(6),

–  având în vedere studiul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei privind agenda digitală referitoare la monedelor virtuale(7),

–  având în vedere Orientările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) pentru o abordare bazată pe riscuri a monedelor virtuale din iunie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 12 februarie 2016 referitoare la combaterea finanțării terorismului(8),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție privind tratamentul TVA aplicat operațiunilor de schimb de monedă virtuală (C-264/14)(9) și concluziile avocatului general Kokott, prezentate la data de 16 iulie 2015(10),

–  având în vedere consultarea ESMA privind realizarea de investiții folosind monedele virtuale sau tehnologia registrelor distribuite, publicată în iulie 2015(11),

–  având în vedere nota informativă a EPRS intitulată „Bitcoin market, economics and regulation”(12) (Bitcoin: piață, economie și reglementări),

–  având în vedere raportul Europol intitulat „Changes in modus operandi of Islamic State terrorist attacks” (Schimbări ale modului de operare în atacurile teroriste ale Statului Islamic), publicat la 18 ianuarie 2016(13),

–  având în vedere raportul Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), publicat în iunie 2014(14),

–  având în vedere studiul OCDE intitulat „The Bitcoin Question - currency versus trust-less transfer technology”(15) (Bitcoin - monedă versus tehnologie de transfer în care nu se poate avea încredere),

–  având în vedere documentul de lucru al FMI intitulat „Virtual Currencies and Beyond” (Monedele virtuale și dincolo de acestea), din ianuarie 2016(16),

–  având în vedere raportul consilierului științific principal al Guvernului britanic, Biroul pentru știință, intitulat „Distributed Ledger Technology: beyond block chain” (Tehnologia registrelor distribuite: dincolo de tehnologia „blockchain”), din 2016 (17),

–  având în vedere audierea Comisiei pentru afaceri economice și monetare privind monedele virtuale din 25 ianuarie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0168/2016),

A.  întrucât, până în prezent, nu s-a formulat încă o definiție universal aplicabilă, însă monedele virtuale sunt denumite uneori „bani electronici”, iar Autoritatea Bancară Europeană (ABE) le consideră o reprezentare digitală a unei valori care nu este emisă de o bancă centrală sau autoritate publică, nu sunt neapărat legate de o monedă fiduciară, ci sunt acceptate de persoanele fizice sau juridice ca mijloc de plată și pot fi transferate, stocate sau tranzacționate electronic; întrucât monedele virtuale se bazează, în principal, pe tehnologia registrelor distribuite, baza tehnologică pentru peste 600 de sisteme de monede virtuale(18), care facilitează schimburile inter pares, cel mai cunoscut dintre acestea fiind până în prezent bitcoin; întrucât sistemul a fost lansat în 2009 și deține în prezent o cotă de piață de aproximativ 90% în rândul monedelor virtuale bazate pe tehnologia registrelor distribuite, cu o valoare de piață a monedelor bitcoin aflate în circulație de aproximativ 5 miliarde EUR(19), însă nu a atins încă dimensiuni sistemice;

B.  întrucât tehnologia registrelor distribuite include baze de date caracterizate de grade diferite de încredere și reziliență, care au potențialul de a procesa rapid un număr mare de tranzacții și care au capacitatea de a revoluționa nu doar domeniul monedelor virtuale, ci și tehnologia financiară, în general, unde compensarea și decontarea ar putea deveni o aplicație evidentă, precum și alte domenii dincolo de domeniul financiar, în special în ceea ce privește dovada identității și a proprietății;

C.  întrucât investițiile în tehnologia registrelor distribuite fac parte integrantă din ciclul de inovare actual în domeniul tehnologiei financiare și au totalizat, până în prezent, peste 1 miliard EUR, atât din fonduri cu capital de risc, cât și din investiții ale întreprinderilor(20);

Oportunități și riscuri ale monedelor virtuale și ale tehnologiei registrelor distribuite în peisajul tehnologic al plăților care evoluează rapid

1.  Subliniază că monedele virtuale și tehnologia registrelor distribuite au potențialul de a contribui în mod pozitiv la bunăstarea cetățenilor și la dezvoltarea economică, inclusiv în sectorul financiar prin:

   (a) reducerea costurilor tranzacțiilor și a celor operaționale pentru plăți și, în special, pentru transferul transfrontalier de fonduri, foarte posibil cu mult sub 1 %, față de procentajele tradiționale de 2 %-4 % pentru sistemele de plată online(21), și, în medie, cu peste 7 % pentru transferul transfrontalier de fonduri(22), ceea ce ar reprezenta, conform unor evaluări optimiste, o reducere potențială globală a costurilor totale pentru transferurile de fonduri de până la 20 miliarde EUR;
   (b) reducerea, în general, a costului accesului la finanțare, chiar și în lipsa unui cont bancar tradițional, ceea ce ar putea contribui la incluziunea financiară și la atingerea obiectivului G20 și G8 de reducere a costului transferului de fonduri cu 5 % în cinci ani(23);
   (c) creșterea rezilienței și, în funcție de arhitectura sistemului, a rapidității sistemelor de plată și a comerțului cu bunuri și servicii datorită arhitecturii intrinsec descentralizate a tehnologiei registrelor distribuite, care ar putea să continue să funcționeze fiabil chiar dacă anumite părți ale rețelei ar fi defectuoase sau piratate;
   (d) crearea unor sisteme care să combine ușurința utilizării, costuri ale tranzacțiilor și operaționale reduse și un nivel ridicat de respectare a vieții private, dar fără un anonimat total, pentru a garanta, într-o anumită măsură, trasabilitatea tranzacțiilor în caz de nereguli și pentru a îmbunătăți transparența pentru participanții la piață, în general;
   (e) utilizarea acestor sisteme pentru a dezvolta soluții de microplată online sigure care să respecte viața privată, care ar putea, eventual, înlocui unele dintre actualele modele de afaceri online, care pun serioase probleme în ceea ce privește protejarea vieții private;
   (f) posibilitatea de a fuziona, într-o aplicație unică sigură și ușor de utilizat, diferite tipuri de mecanisme de plată tradiționale și inovatoare, de la cărți de credit la soluții mobile, ceea ce ar putea favoriza dezvoltarea anumitor aspecte ale comerțului electronic în Europa și aprofundarea pieței unice;

2.  ia act de faptul că monedele virtuale și tehnologia registrelor distribuite implică riscuri care trebuie abordate în mod corespunzător pentru a crește fiabilitatea lor, inclusiv în circumstanțele actuale, și anume:

   (a) absența unor structuri de guvernanță flexibile, dar reziliente și fiabile, sau a unei definiții a acestor structuri, în special în cazul unor aplicații legate de tehnologia registrelor distribuite, cum ar fi bitcoin, care creează nesiguranță și probleme în materie de protecție a consumatorilor sau, în general, a utilizatorilor, mai ales în cazul problemelor neprevăzute de dezvoltatorii programelor inițiale;
   (b) gradul ridicat de volatilitate a monedelor virtuale și riscul creării unor bule speculative, precum și lipsa unor forme tradiționale de supraveghere, de garanții și de protecție reglementare, chestiuni care sunt deosebit de problematice pentru consumatori;
   (c) capacitatea uneori limitată a organismelor de reglementare din domeniul noilor tehnologii, care poate face dificilă definirea, în timp util, a garanțiilor corespunzătoare, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare și fiabilă a aplicațiilor legate de tehnologia registrelor distribuite, atunci când acestea devin atât de răspândite încât devin relevante din punct de vedere sistemic, sau chiar înainte ca acest lucru să se întâmple;
   (d) insecuritatea juridică care caracterizează noile aplicații legate de tehnologia registrelor distribuite;
   (e) consumul de energie pe care îl implică unele dintre aceste monede virtuale care, potrivit unui raport al consilierului științific principal al Guvernului britanic referitor la tehnologia registrelor distribuite, a fost evaluat la peste 1 GW în cazul bitcoin, ceea ce ar necesita investiții în cercetare, pentru a identifica forme mai eficiente de mecanisme de verificare a tranzacțiilor, și în promovarea acestor mecanisme;
   (f) lipsa unei documentații tehnice suficient de transparente și ușor accesibile cu privire la funcționarea unora dintre monedele virtuale și a altor sisteme bazate pe tehnologia registrelor distribuite;
   (g) sursele potențiale de instabilitate financiară care pot fi asociate cu produsele derivate, din cauza caracteristicilor prost înțelese ale monedelor virtuale;
   (h) viitoarele limitări potențiale pe termen lung legate de eficacitatea politicii monetare în cazul în care sisteme private de monezi virtuale ar urma să fie utilizate la scară largă ca substitut la moneda fiduciară oficială;
   (i) posibilitatea tranzacțiilor pe „piața neagră”, a spălării de bani, a finanțării terorismului(24), a fraudei și evaziunii fiscale și a altor activități infracționale bazate pe„pseudo-anonimat” și „amestecul de servicii” pe care unele dintre aceste servicii le oferă, precum și natura descentralizată a unora dintre monedele virtuale, ținând seama de faptul că trasabilitatea tranzacțiilor în numerar tinde să fie și mai dificilă;

3.  sugerează că abordarea acestor riscuri va necesita consolidarea capacității de reglementare, inclusiv a cunoștințelor de specialitate, și dezvoltarea unui cadru juridic solid, care să țină pasul cu inovația, pentru a oferi un răspuns rapid și proporțional în cazul în care utilizarea anumitor aplicații ale tehnologiei registrelor distribuite ar prezenta o importanță sistemică;

4.  evidențiază, cu toate acestea, că este posibil ca o reglementare precoce să nu fie potrivită pentru o situație care încă evoluează, putând transmite populației un mesaj greșit în legătură cu avantajele sau securitatea monedelor virtuale;

Utilizarea tehnologiei registrelor distribuite în alte scopuri decât plățile

5.  ia act de faptul că potențialul tehnologiei registrelor distribuite de a accelera, descentraliza, automatiza și standardiza procesele bazate pe date la un cost mai redus ar putea modifica fundamental modul în care sunt transferate activele și în care sunt ținute registrele, acest lucru putând avea implicații atât pentru sectorul privat, cât și pentru cel public, acesta din urmă fiind afectat la trei niveluri: ca furnizor de servicii, ca supervizor și ca legislator;

6.  evidențiază faptul că compensarea, decontarea și alte procese de gestionare post-tranzacționare reprezintă pentru sectorul financiar mondial un cost de peste 50 miliarde EUR pe an(25) și că acesta și procesele de reconciliere bancară sunt domenii în care utilizarea tehnologiei registrelor distribuite s-ar putea dovedi a fi revoluționară din punct de vedere al eficienței, rapidității și rezilienței, însă ar implica și noi provocări în materie de reglementare;

7.  subliniază faptul că actorii din sectorul privat au pus în aplicare mai multe inițiative în acest sens și invită autoritățile competente, atât de la nivel european, cât și de la nivel național, să monitorizeze astfel de inițiative;

8.  observă, de asemenea, că tehnologia registrelor distribuite ar putea fi utilizată pentru a intensifica schimbul de date și a spori transparența și încrederea nu numai între guvern și cetățeni, ci și între actorii din sectorul privat și clienții lor;

9.  recunoaște potențialul tehnologiei registrelor distribuite, încă în curs de dezvoltare, care depășește cu mult sectorul financiar, inclusiv finanțarea participativă pe bază de capital criptografic („crypto-equity crowdfunding”), serviciile de soluționare a litigiilor prin mediere, în special în sectoarele financiar și juridic, și posibilitatea de a încheia „contracte inteligente” combinate cu semnăturile digitale, aplicații care permit o securitate mai mare a datelor și sinergii cu dezvoltarea internetului obiectelor;

10.  subliniază dinamica pe care tehnologiile „blockchain” o generează în mediul de afaceri, precum și potențialul lor de transformare în economia reală pe termen lung;

11.  recunoaște potențialul tehnologiei registrelor distribuite de a ajuta guvernele să reducă spălarea de bani, frauda și corupția;

12.  încurajează agențiile guvernamentale să testeze sistemele bazate pe tehnologia registrelor distribuite, după ce au realizat evaluări corespunzătoare ale impactului, pentru a îmbunătăți prestarea de servicii către cetățeni și soluțiile de guvernare electronică, în conformitate cu normele europene în materie de protecție a datelor; încurajează agențiile guvernamentale să evite efectele de blocare care ar putea fi asociate cu sistemele bazate pe tehnologia registrelor distribuite, supuse drepturilor de proprietate; recunoaște, în mod special, potențialul tehnologiei registrelor distribuite de a îmbunătăți sistemele de registre cadastrale;

13.  recomandă agențiilor guvernamentale și autorităților competente care sunt însărcinate cu analiza unor volume mari de date să examineze utilizarea în timp real a instrumentelor de supraveghere și de raportare bazate pe tehnologia registrelor distribuite, ca parte din agenda RegTech în sectorul financiar și dincolo de acesta, inclusiv pentru a reduce cel puțin discrepanța evidentă în materie de încasare a TVA-ului în Uniune(26);

Reglementare inteligentă în vederea încurajării inovației și a garantării integrității

14.  solicită o abordare proporțională în materie de reglementare la nivelul UE, pentru a nu descuraja inovarea sau a adăuga costuri inutile în acest stadiu incipient, luând, în același timp, în serios provocările legate de reglementare pe care le-ar putea implica utilizarea la scară largă a monedelor virtuale și a tehnologiei registrelor distribuite;

15.  subliniază asemănările dintre tehnologia registrelor distribuite, constând dintr-un set de noduri care participă la un sistem și partajează o bază de date comune, și World Wide Web, definit ca un set global de resurse, interconectate în mod logic prin hyperlink-uri; remarcă faptul că atât tehnologia registrelor distribuite, cât și WWW se bazează pe internet, un sistem global de rețele de calculatoare centrale, personale și fără fir interconectate;

16.  reamintește că internetul, în pofida încercărilor de a promova o abordare bazată pe mai multe părți interesate, este în continuare guvernat de Administrația Națională pentru Telecomunicații și Informații, o agenție a Departamentului Comerțului din Statele Unite;

17.  salută crearea unei coaliții dinamice privind tehnologiile „blockchain” în cadrul Forumului pentru guvernanța internetului și invită Comisia să promoveze o guvernanță comună și globală a tehnologiei registrelor distribuite, astfel încât să se evite problemele întâmpinate anterior în dezvoltarea internetului;

18.  evidențiază faptul că legislația europeană esențială, cum ar fi Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR), Regulamentul privind decontarea titlurilor de valoare și depozitarii centrali de titluri de valoare (CSDR), Directiva privind caracterul definitiv al decontării (SFD), Directiva și Regulamentul privind piețele instrumentelor financiare (MiFID/MiFIR), Directiva privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative (DAFIA) ar putea oferi un cadru de reglementare în funcție de activitățile desfășurate, indiferent de tehnologiile subiacente, chiar dacă monedele virtuale și aplicațiile bazate pe tehnologia registrelor distribuite acced la noi piețe și își extind activitățile; observă totuși că ar putea fi necesară o legislație mai specifică;

19.  salută sugestiile Comisiei de a include platformele de schimb de monede virtuale în Directiva privind combaterea spălării banilor (DCSB), pentru a pune capăt anonimatului legat de astfel de platforme; solicită ca orice propunere în acest sens să fie bine orientată, justificată printr-o analiză completă a riscurilor legate de monedele virtuale și bazată pe o evaluare aprofundată a impactului;

20.  recomandă Comisiei să realizeze o analiză cuprinzătoare a monedelor virtuale, pe baza acestei evaluări, să aibă în vedere, dacă este cazul, o revizuire a legislației UE relevante în materie de plăți, inclusiv a Directivei privind conturile de plăți (DCP), a Directivei privind serviciile de plată (DSP) și a Directivei privind moneda electronică (DME), ținând seama de noile posibilități pe care le oferă noile evoluții tehnologice, inclusiv monedele virtuale și tehnologia registrelor distribuite, în vederea consolidării în continuare a concurenței și a reducerii costurilor tranzacțiilor, inclusiv prin intermediul unei interoperabilități sporite și, eventual, prin promovarea unui portofel electronic universal care să nu fie supus drepturilor de proprietate;

21.  constată că mai multe monede virtuale locale au fost create în Europa ca răspuns la crizele financiare și la problemele legate de criza creditelor; îndeamnă la o prudență deosebită în definirea monedelor virtuale, în contextul oricăror viitoare propuneri legislative, pentru a lua în considerare în mod corespunzător existența „monedelor locale” cu caracter „non-profit”, având deseori fungibilitate limitată și oferind beneficii sociale și de mediu semnificative, și pentru a împiedica reglementarea disproporționată în acest domeniu, cu condiția ca impozitarea să nu fie nici evitată, nici eludată;

22.  solicită crearea unui Grup operativ orizontal privind tehnologia registrelor distribuite, condus de Comisie, alcătuit din experți tehnici și experți în domeniul reglementării, cu scopul de:

   (i) a oferi cunoștințele de specialitate tehnice și în materie de reglementare necesare în diferitele sectoare ale aplicațiilor pertinente bazate pe tehnologia registrelor distribuite, pentru a reuni părțile interesate și a sprijini actorii publici în cauză, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, în eforturile lor de a monitoriza utilizarea tehnologiei registrelor distribuite la nivel european și mondial;
   (ii) a promova sensibilizarea și a analiza beneficiile și riscurile – inclusiv pentru beneficiarii finali – ale aplicațiilor bazate pe tehnologia registrelor distribuite, pentru a utiliza în mod optim potențialul lor, inclusiv prin definirea unui set de bază de caracteristici pentru tehnologia registrelor distribuite, favorabile interesului general, cum ar fi standardele deschise care nu sunt supuse drepturilor de proprietate, și prin identificarea standardelor de bune practici atunci când acestea apar;
   (iii) a sprijini o reacție rapidă, bine informată și proporțională la noile oportunități și provocări legate de introducerea unor aplicații importante bazate pe tehnologia registrelor distribuite, inclusiv prin intermediul unei foi de parcurs pentru viitoarele etape de la nivelul UE și al statelor membre, care ar include o evaluare a legislației europene în vigoare, în vederea actualizării acesteia ca răspuns la utilizarea semnificativă și sistemică a tehnologiei registrelor distribuite, dacă este cazul, abordând și aspectele legate de protecția consumatorilor și provocările sistemice;
   (iv) a concepe teste de rezistență pentru toate aspectele relevante legate de monedele virtuale și alte sisteme bazate pe tehnologia registrelor distribuite care ating un nivel de utilizare care le conferă o importanță sistemică pentru stabilitate;

23.  subliniază importanța sensibilizării consumatorilor, a transparenței și a încrederii în legătură cu utilizarea monedelor virtuale; invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu statele membre și cu industria monedelor virtuale, orientări cu scopul de a garanta că sunt furnizate informații corecte, clare și complete utilizatorilor de monede virtuale existenți și viitori, pentru a le permite să facă o alegere în cunoștință de cauză, crescând astfel transparența sistemelor de monede virtuale în ceea ce privește felul în care sunt organizate și utilizate și felul în care se deosebesc de sistemele reglementate și supravegheate de plată din punctul de vedere al protecției consumatorilor;

o
o   o

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://www.bis.org/cpmi/publ/d137.pdf
(2) http://www.bankofengland.co.uk/publications/Documents/quarterlybulletin/2014/qb14q3digitalcurrenciesBitcoin2.pdf
(3) https://www.eba.europa.eu/documents/10180/657547/EBA-Op-2014-08+Opinion+on+Virtual+Currencies.pdf
(4) https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/virtualcurrencyschemesen.pdf
(5) http://ec.europa.eu/justice/newsroom/criminal/news/160202_en.htm
(6) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5592_en.htm
(7)  http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC97043/the%20digital%20agenda%20of%20virtual%20currencies_final.pdf
(8) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/02/12-conclusions-terrorism-financing/
(9)  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1463564584935&uri=CELEX:62014CJ0264
(10) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A62014CC0264
(11) https://www.esma.europa.eu/sites/default/files/library/2015/11/2015-532_call_for_evidence_on_virtual_currency_investment.pdf
(12)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2014/140793/LDM_BRI(2014)140793_REV1_EN.pdf
(13)  https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/publications/changes_in_modus_operandi_of_is_in_terrorist_attacks.pdf
(14) http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/virtual-currency-key-definitions-and-potential-aml-cft-risks.pdf
(15) http://www.oecd.org/daf/fin/financial-markets/The-Bitcoin-Question-2014.pdf
(16) https://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2016/sdn1603.pdf
(17) https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/492972/gs-16-1-distributed-ledger-technology.pdf
(18) http://www.bis.org/cpmi/publ/d137.pdf
(19) http://coinmarketcap.com/
(20) A se vedea, printre altele: http://www.coindesk.com/state-of-Bitcoin-blockchain-2016/
(21) https://www.eba.europa.eu/documents/10180/657547/EBA-Op-2014-08+Opinion+on+Virtual+Currencies.pdf
(22) https://remittanceprices.worldbank.org/sites/default/files/rpw_report_december_2015.pdf
(23)  http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/EXTFINANCIALSECTOR/0,,contentMDK:22383199~pagePK:210058~piPK:210062~theSitePK:282885,00.html
(24) Deși există posibilitatea de a utiliza monedele virtuale în scopul finanțării terorismului, Europol a evidențiat recent (la 18 ianuarie 2016) că, „în ciuda declarațiilor publicate de către terți cu privire la utilizarea monedelor anonime, cum ar fi bitcoin, de către teroriști pentru finanțarea activităților lor, acest lucru nu a fost confirmat de serviciile responsabile de aplicare a legii”.
(25) https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/492972/gs-16-1-distributed-ledger-technology.pdf
(26) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5592_en.htm


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Franței – EGF/2015/010 FR/MoryGlobal)
PDF 268kWORD 86k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Franței – EGF/2015/010 FR/MoryGlobal) (COM(2016)0185 – C8-0136/2016 – 2016/2043(BUD))
P8_TA(2016)0229A8-0182/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0185 – C8-0136/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0182/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Franța a depus cererea EGF/2015/010 FR/MoryGlobal pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE a doua revizuire, diviziunea 49 („Transporturi terestre și transporturi prin conducte”) și diviziunea 52 („Depozitare și activități auxiliare pentru transport”), pe ansamblul teritoriului Franței metropolitane și întrucât se preconizează că 2 132 lucrători eligibili pentru contribuții din FEG vor participa la aceste măsuri; întrucât cererea vine în urma lichidării judiciare a întreprinderii MoryGlobal și reprezintă o cerere subsecventă cererii EGF/2014/017 FR/Mory-Ducros;

E.  întrucât cererea a fost introdusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul FEG, conform cărora contribuția financiară este asigurată cu condiția ca, într-o perioadă de referință de patru luni, să fie concediați cel puțin 500 de lucrători dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Franța are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 5 146 800 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 8 528 000 EUR;

2.  ia act de faptul că Comisia a respectat termenul de 12 săptămâni de la primirea cererii din partea autorităților franceze, la 19 noiembrie 2015, până la finalizarea evaluării privind îndeplinirea condițiilor pentru acordarea unei contribuții financiare, la 7 aprilie 2016, și a notificat evaluarea Parlamentului la acea dată;

3.  consideră că disponibilizările din cadrul MoryGlobal sunt legate de tendința generală de declin al producției fizice în Europa, care a dus la reducerea volumelor de mărfuri de transportat și a declanșat un război al prețurilor în sectorul transportului rutier de mărfuri, ceea a avut drept consecință o deteriorare constantă a marjelor operaționale și o serie de pierderi pentru acest sector din Franța începând cu anul 2007, urmate de un val de falimente, inclusiv cel al întreprinderii Mory-Ducros și ulterior al MoryGlobal, care a reangajat 2 107 din foștii angajați ai Mory-Ducros;

4.  subliniază că sprijinul acordat prin FEG pentru cei 2 513 foști angajați ai Mory-Ducros, aprobat în aprilie 2015(4), se ridică la 6 052 200 EUR;

5.  ia act de faptul că, până în prezent, sectorul transporturilor terestre și transporturilor prin conducte a făcut obiectul a alte două cereri FEG: EGF/2014/017 FR/ Mory-Ducros și EGF/2011/001 AT/ Nieder- und Oberoesterreich, ambele fiind justificate de criza economică și financiară mondială, respectiv 2804 concedieri în acest sector; remarcă faptul că în cele două cereri se menționează mai multe măsuri similare;

6.  ia act de faptul că autoritățile franceze au început furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 23 aprilie 2015, cu mult înainte de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

7.  salută faptul că statul francez a instituit un plan social, la care și MoryGlobal participă financiar, înainte de a obține sume suplimentare din partea FEG; apreciază faptul că asistența solicitată din partea FEG nu include măsurile prevăzute la articolul 7 punctul 1 litera (b) din Regulamentul FEG, și anume alocații, ci este orientată către măsuri cu o reală valoare adăugată pentru viitoarea reintegrare pe piața muncii a lucrătorilor concediați;

8.  ia act de faptul că serviciile personalizate care urmează să fie furnizate, cofinanțate de FEG, constau în consilierea și îndrumarea oferite de o echipă de consultanți experți, care vine în completarea planului social și a Contrat de Sécurisation Professionnelle finanțat de statul francez pentru a ajuta lucrătorii să se reintegreze pe piața forței de muncă; ia act de faptul că cei trei contractanți din echipa de consultanți sunt în prezent cei care furnizează servicii lucrătorilor concediați de Mory-Ducros; se așteaptă ca autoritățile franceze și Comisia să respecte strict principiul potrivit căruia plățile către agenții se vor face pe baza rezultatelor obținute;

9.  ia act de faptul că firmele contractante (BPI, Sodie și AFPA Transitions) vor asista lucrătorii concediați și îi vor ajuta să găsească soluții care să le permită să rămână pe piața forței de muncă și să găsească noi locuri de muncă, prin intermediul unor servicii personalizate cum ar fi sesiunile de informare colectivă și individuală, tranziția profesională și îndrumarea spre noi locuri de muncă;

10.  consideră că lucrătorii care se încadrează în grupele de vârstă 55-64 de ani sunt expuși unui risc mai mare de șomaj prelungit și de excludere de pe piața muncii, dar și de excluziune socială; consideră prin urmare că acești lucrători, care reprezintă peste 19% din beneficiarii potențiali ai acestor măsuri, au nevoi specifice de tratament personalizat în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG;

11.  ia act de faptul că Franța a indicat că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu reprezentanții beneficiarilor vizați și cu partenerii sociali;

12.  reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; salută faptul că Franța a dat toate asigurările necesare că măsurile propuse vor fi completate de acțiuni finanțate din fondurile structurale, ca măsuri mixte de adaptare la modificările la nivel global în vederea atingerii unei creșteri economice durabile, astfel cum se relevă în studiul intitulat „Evaluarea implementării la nivel european a Fondului european de ajustare la globalizare în perioada 2007-2014(5)”;

13.  ia act de faptul că contractanții din echipa de consultanți sunt aceeași cu cei care furnizează servicii lucrătorilor concediați de Mory-Ducros; invită Comisia să prezinte o evaluare a raportului eficacitate-preț în ceea ce privește sprijinul acordat în prezent lucrătorilor concediați de la Mory-Ducros, deoarece cererea actuală este o cerere subsecventă cererii EGF/2014/017 FR/Mory-Ducros, iar serviciile personalizate sunt furnizate de aceiași contractanți;

14.  ia act de sensibilitatea acestui sector specific al pieței forței de muncă, dat fiind că Franța are cea mai importantă cotă în UE-28 de valoare adăugată în sectorul serviciilor de transport rutier;

15.  ia act de confirmarea dată de autoritățile franceze că acțiunile propuse nu primesc sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii și că acestea sunt complementare cu acțiunile finanțate de fondurile structurale;

16.  reiterează faptul că asistența din partea FEG este complementară măsurilor naționale și nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea statelor membre sau a întreprinderilor;

17.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; ia act de intervalul de timp limitat prevăzut de noul calendar și de potențialul impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

18.  reamintește apelul său adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

19.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

20.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

(cererea din partea Franței – EGF/2015/010 FR/MoryGlobal)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/989.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Decizia (UE) 2015/738 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2014/017 FR/Mory-Ducros, prezentată de Franța) (JO L 117, 8.5.2015, p. 47).
(5) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2016/558763/EPRS_IDA(2016)558763_EN.pdf


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Greciei – EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa)
PDF 276kWORD 87k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Greciei – EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa) (COM(2016)0210 – C8-0149/2016 – 2016/2050(BUD))
P8_TA(2016)0230A8-0181/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0210 – C8-0149/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere cele cinci cereri FEG precedente din sectorul comerțului cu amănuntul,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 — Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)(4),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0181/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii; întrucât de Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) beneficiază lucrătorii care au fost disponibilizați din întreprinderi mici și mijlocii și multinaționale, indiferent de politicile sau interesele care au motivat decizia de închidere a întreprinderilor, îndeosebi în cazul celor din urmă; întrucât Regulamentul FEG și politica comercială a Uniunii ar trebui să se concentreze în continuare pe modul în care se pot menține locurile de muncă, producția și know-how-ul pe teritoriul Uniunii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor aflați în dificultate ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

C.  întrucât Grecia a depus cererea EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa solicitând o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2, diviziunea 47 (comerțul cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor) în regiunile de nivel NUTS 2 Macedonia Centrală (Κεντρική Μακεδονία) (EL12) și Tesalia (Θεσσαλία) (EL14), și întrucât se preconizează că la aceste măsuri vor participa 557 lucrători disponibilizați, precum și 543 de tineri sub vârsta de 30 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); întrucât lucrătorii au fost disponibilizați în urma falimentului și închiderii întreprinderii Supermarket Larissa ABEE;

D.  întrucât cererea a fost introdusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul FEG, conform cărora contribuția financiară este asigurată cu condiția ca, într-o perioadă de referință de patru luni, să fie concediați cel puțin 500 de lucrători dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Grecia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 6 468 000 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 10 780 000 EUR;

2.  constată că 557 de lucrători disponibilizați, dintre care 194 sunt bărbați și 363 sunt femei vor putea primi contribuția financiară;

3.  reamintește că, pe lângă acești lucrători, pot beneficia de servicii personalizate în cadrul Inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”, cum ar fi orientare profesională, 543 de tineri sub vârsta de 30 de ani din aceeași regiune care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare;

4.  remarcă faptul că Comisia a respectat termenul de 12 săptămâni de la primirea cererii din partea autorităților elene, depusă de acestea la 26 noiembrie 2015, finalizându-și evaluarea privind îndeplinirea condițiilor pentru acordarea unei contribuții financiare la 14 aprilie 2016, pe care a notificat-o Parlamentului la 15 aprilie 2016;

5.  observă că, pe lângă cei 557 de lucrători disponibilizați, se preconizează să participe la măsurile în cauză și să beneficieze de servicii personalizate cofinanțate de FEG și 543 de tineri sub vârsta de 30 de ani din aceeași regiune care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); observă că solicitarea autorităților elene de a include tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare în aceste măsuri se bazează pe faptul că, în regiunea în cauză, nu se găsesc suficiente locuri de muncă pentru numărul mare de solicitanți, 73,5 % din șomerii din regiunea Tesalia aflându-se în șomaj de mai bine de 12 luni (Eurostat);

6.  constată că, în urma recesiunii profunde suferite de economia elenă, urmată de reducerea consumului și a puterii de cumpărare ale gospodăriilor, volumul comerțului cu amănuntul de produse alimentare, băuturi și tutun era cu peste 30 % mai mic în 2015 decât volumul de la începutul crizei din 2008; constată că vânzările înregistrate de întreprinderea Supermarket Larissa au urmat aceeași tendință descendentă;

7.  constată, din aceste motive, că întreprinderea Supermarket Larissa, o cooperativă de mici magazine de băcănie înființată în 1986, cu 42 de magazine și 600 de angajați, nu și-a putut acoperi pierderile și a trebuit să își închidă magazinele în al doilea trimestru din 2014; evidențiază faptul că acest deznodământ nu a putut fi împiedicat de măsurile de austeritate luate, cum ar fi reducerile salariale (-30 %), renegocierea contractelor de închiriere și amânarea datei scadenței facturilor; constată că această situație se datorează și reducerii drastice a împrumuturilor acordate întreprinderilor, în contextul în care relaxarea cantitativă introdusă de Banca Centrală Europeană nu a reușit să dea un impuls împrumuturilor; observă că acest caz este rezultatul dramatic al presiunii continue exercitate de creditori asupra Greciei și al politicii europene de austeritate;

8.  salută faptul că autoritățile elene au început furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 26 februarie 2016, înainte de decizia de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

9.  observă că finanțarea măsurilor de sprijinire a venitului va fi limitată strict la o cotă maximă de 35 % din totalul pachetului coordonat de măsuri personalizate, astfel cum se prevede în Regulamentul privind FEG, iar măsurile în cauză sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

10.  constată că, deși cooperativa a adoptat anumite măsuri de austeritate, cum ar fi reducerea salariilor, renegocierea chiriilor, amânarea datei scadenței facturilor, propunerea unor produse mai ieftine și reducerea costurilor de funcționare, aceasta a fost nevoită să-și închidă magazinele unul câte unul;

11.  observă că măsurile prevăzute de Grecia pentru lucrătorii disponibilizați și pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare se încadrează la următoarele categorii: orientare profesională; formare, recalificare și formare vocațională; contribuție la înființarea unei întreprinderi; alocații pentru participare și alocații pentru formare; alocații de mobilitate;

12.  constată că lucrătorii sau tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare care vor înființa întreprinderi proprii vor primi sume relativ importante (15 000 EUR) în cadrul măsurilor de servicii personalizate; observă, totodată, că un număr mare dintre lucrătorii disponibilizați au experiență de antreprenor, ceea ce le conferă șanse mai mari de a reuși în acest sector;

13.  observă că este posibil ca unele dintre noile întreprinderi să ia forma unor cooperative sociale și salută în acest sens eforturile depuse de autoritățile elene de a stimula sectorul economiei sociale în Grecia;

14.  observă că este important să fie lansată o campanie de informarea a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare care ar putea fi eligibili să participe la aceste măsuri; își reafirmă poziția privind necesitatea sprijinirii tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare în mod permanent și durabil;

15.  apreciază faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în urma unor consultări suplimentare cu reprezentanții beneficiarilor vizați și cu partenerii sociali;

16.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie sustenabilă și eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor;

17.  subliniază importanța îmbunătățirii șanselor de angajare ale tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și solicită ca măsurile de formare puse la dispoziție în cadrul pachetului coordonat să corespundă atât nevoilor lucrătorilor disponibilizați, cât și celor ale mediului de afaceri;

18.  invită Comisia să includă în propunerile viitoare mai multe detalii cu privire la sectoarele care au potențial de creștere și, deci, posibilități de angajare, precum și să adune date întemeiate cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv în ceea ce privește calitatea locurilor de muncă și rata de reinserție realizată prin intermediul FEG;

19.  observă că autoritățile elene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii;

20.  salută procedura îmbunătățită introdusă de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; ia act de intervalul de timp limitat prevăzut de noul calendar și de potențialul impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

21.  își reamintește apelul adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

22.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

23.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

(cerere din partea Greciei – EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/990.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0112.


Cererea de ridicare a imunității lui Gianluca Buonanno
PDF 250kWORD 74k
Decizia Parlamentului European din 26 mai 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Gianluca Buonanno (2016/2003(IMM))
P8_TA(2016)0231A8-0180/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de autorizare pentru a obține de la societățile de telefonie date referitoare la traficul telefonic la un număr utilizat de Gianluca Buonanno, transmisă la 20 noiembrie 2015 de Procurorul adjunct al Tribunalului („Tribunale ordinario”) Vercelli, Italia și comunicată în plen la 14 decembrie 2015, în legătură cu procedurile penale deschise la Tribunalul Vercelli în numele lui Gianluca Buonanno pe motivul unor amenințări telefonice pe care l-ar fi primit din partea unui necunoscut pe telefonul său mobil, la 14 aprilie 2015 (ref. nr. 2890/15 R.G.N.R. mod. 44),

–  în urma audierii lui Gianluca Buonanno în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 68 din Constituția Republicii Italiene,

–  având în vedere articolul 4 din Legea nr. 140 din 20 iunie 2003 privind dispozițiile de aplicare a articolul 68 din Constituție și urmărirea penală în cazul înaltelor funcții ale statului(2),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0180/2016),

A.  întrucât procurorul adjunct al Tribunalului Vercelli a înaintat o cerere de autorizare pentru a obține de la societățile de telefonie date privind înregistrările convorbirilor telefonice de la un număr utilizat de Gianluca Buonanno, deputat în Parlamentul European ales în Italia, în legătură cu procedura penală inițiată în fața Tribunalului Vercelli în numele acestuia privind o serie de amenințări telefonice pe care l-ar fi primit din partea unui necunoscut pe telefonul său mobil, la 14 aprilie 2015;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului membru din care provin, de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului membru respectiv;

C.  întrucât articolul 68 din Constituția Republicii Italiene prevede că „fără autorizația Camerei din care face parte, niciun membru al Parlamentului nu poate face obiectul unor percheziții personale sau la domiciliu, nu poate fi arestat sau privat în vreun alt mod de libertate și nu poate fi plasat în detenție, cu excepția cazului în care se execută o hotărâre definitivă sau în care membrul parlamentului este surprins în timp ce săvârșește o infracțiune pentru care, în flagrant delict, arestarea este obligatorie” și că „acest tip de autorizație este, de asemenea, necesară pentru a monitoriza conversațiile sau comunicațiile unui membru al Parlamentului, precum și pentru a-i sesiza corespondența”;

D.  întrucât articolul 4 din Legea nr. 140 din 20 iunie 2003 privind dispozițiile de aplicare a articolul 68 din Constituție și urmărirea penală în cazul înaltelor funcții ale statului prevede printre altele că, atunci când este necesară obținerea unor date referitoare la traficul telefonic al unui membru al Parlamentului, autoritatea competentă trebuie să solicite autorizația Camerei din care acesta face parte;

E.  întrucât cererea de ridicare a imunității lui Gianluca Buonanno se referă la accesarea de către autoritatea de anchetă a înregistrărilor convorbirilor telefonice de la numărul de telefon mobil al deputatului la data la care acesta pretinde că a primit amenințări prin telefon;

F.  întrucât, în cererea de ridicare a imunității, procurorului adjunct al Tribunalului Vercelli admite că nu este clar dacă aceasta privilegiu parlamentar ar trebui să se aplice în cazul în care un membru al Parlamentului este victima prezumată a unei infracțiuni; întrucât acesta conchide, cu toate acestea, că cea mai bună interpretare a legislației naționale este că privilegiul respectiv ar trebui să se aplice membrilor parlamentului indiferent de poziția lor procedurală; întrucât, cu toate acestea, procurorul nu prezintă niciun element de jurisprudență națională în sprijinul concluziei sale;

G.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să interpreteze normele interne privind privilegiile și imunitățile membrilor parlamentului; întrucât pare indicat, cu toate acestea, să se reamintească faptul că obiectivul articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene este în primul rând cel de a asigura independența deputaților, evitând ca aceștia să fie supuși presiunilor, sub forma amenințărilor cu arestarea sau cu urmăriri penale, pe durata sesiunilor Parlamentului European; întrucât, în cazul de față, este cert că nu a existat nicio presiune asupra deputatului, având în vedere că procedura se referă la o serie de amenințări prezumate, raportate de către deputatul însuși, ca victimă a amenințărilor prin telefon;

H.  întrucât, ținând seama de cele de mai sus, nu ar fi fost necesar ca procurorul adjunct al Tribunalului Vercelli să solicite autorizația partea Parlamentului European pentru a ordona obținerea datelor privind traficului telefonic pe telefonul lui Gianluca Buonanno la 14 aprilie 2015;

I.  întrucât, în pofida celor de mai sus, din rațiuni de securitate juridică, este preferabil să se dea curs ad cautelam cererii de autorizare transmise de procurorul adjunct al Tribunalului Vercelli;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Gianluca Buonanno;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie și raportul comisiei competente procurorului adjunct al Tribunalului Vercelli din Italia și lui Gianluca Buonanno.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) Legge n. 140, disposizioni per l’attuazione dell’articolo 68 della Costituzione nonché in materia di processi penali nei confronti delle alte cariche dello Stato, of 20 June 2003 (GURI No 142, of 21 June 2003).


Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Suediei *
PDF 327kWORD 71k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în favoarea Suediei, în conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0677 – C8-0017/2016 – 2015/0314(NLE))
P8_TA(2016)0232A8-0170/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0677),

–  având în vedere articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0017/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0170/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  Suedia se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul său cauzat de o evoluție bruscă a fluxurilor de migrație. La 8 decembrie 2015, Suedia a solicitat în mod oficial suspendarea obligațiilor sale în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului.
(5)  Suedia se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul său cauzat de o evoluție bruscă a fluxurilor de migrație. La 8 decembrie 2015, Suedia a solicitat în mod oficial suspendarea obligațiilor sale în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului, fiind confruntată cu provocarea de a fi atât țară de sosire inițială, cât și destinație finală;
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 9
(9)  Suedia a înregistrat în 2015 de departe cel mai mare număr de solicitanți de protecție internațională pe cap de locuitor în UE (11 503 de solicitanți la un milion de locuitori).
(9)  Suedia a înregistrat în 2015 de departe cel mai mare număr de solicitanți de protecție internațională pe cap de locuitor în UE (11 503 de solicitanți la un milion de locuitori), iar în martie 2016 a primit un total de 170 104 de solicitanți, dintre care 73 331 de copii, 36 181 fiind minori neînsoțiți.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 10
(10)  De asemenea, Suedia se confruntă cu o situație dificilă ca urmare a creșterii semnificative recente a numărului de minori neînsoțiți, unul din patru solicitanți pretinzând a fi un minor neînsoțit.
(10)  De asemenea, Suedia se confruntă cu o situație dificilă ca urmare a creșterii semnificative recente a numărului de minori neînsoțiți, unul din patru solicitanți pretinzând a fi un minor neînsoțit, care au nevoi speciale și necesită resurse adiționale pentru a li se asigura accesul la îngrijiri medicale, locuință decentă și educație, în conformitate cu normele UE privind azilul;

Fluxurile de date transatlantice
PDF 264kWORD 88k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la fluxurile de date transatlantice (2016/2727(RSP))
P8_TA(2016)0233RC-B8-0623/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 6, 7, 8, 11, 16, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(1) (denumită în continuare „Directiva privind protecția datelor”),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(3) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(4),

–  având în vedere Decizia Comisiei 2000/520/CE din 26 iulie 2000 (Decizia privind „sfera de siguranță”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 27 noiembrie 2013 privind restabilirea încrederii în fluxurile de date dintre UE și SUA (COM(2013)0846),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 27 noiembrie 2013 privind funcționarea sferei de siguranță din punctul de vedere al cetățenilor UE și al întreprinderilor stabilite în UE (COM(2013)0847) (Comunicarea privind „sfera de siguranță”),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 octombrie 2015, pronunțată în cauza C-362/14 P, Maximillian Schrems/comisarul pentru protecția datelor (UE:C:2015:650),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 6 noiembrie 2015 privind transferul datelor cu caracter personal dinspre UE către Statele Unite ale Americii în temeiul Directivei 95/46/CE în urma hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauza C-362/14 (Schrems) (COM(2015)0566),

–  având în vedere declarația Grupului de lucru instituit prin articolul 29 privind consecințele hotărârii pronunțate în cauza Schrems din 3 februarie 2016,

–  având în vedere Legea privind căile de atac judiciare din 2015, promulgată de președintele Obama la 24 februarie 2016 (H.R.1428),

–  având în vedere Legea SUA privind libertatea (Freedom Act) din 2015(5),

–  având în vedere reformele legate de activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice prevăzute în Directiva nr. 28 privind politica prezidențială (PPD-28)(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 29 februarie 2016 intitulată „Fluxuri de date transatlantice: restabilirea încrederii prin garanții puternice” (COM(2016)0117),

–  având în vedere avizul nr.1/2016 din 13 aprilie 2016 al Grupului de lucru instituit prin articolul 29 referitor la proiect de decizie privind caracterul adecvat al scutului de confidențialitate UE-SUA,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(7) și Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la acțiunile realizate în urma rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE(8),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a anulat decizia privind „sfera de siguranță” prin hotărârea sa din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14 Maximillian Schrems/comisarul pentru protecția datelor și a clarificat faptul că nivelul corespunzător de protecție asigurat într-o țară terță trebuie înțeles ca „echivalent în esență” cu protecția asigurată în Uniune, subliniind necesitatea de a încheia negocierile privind „scutul de confidențialitate ” UE-SUA pentru a asigura securitatea juridică în legătură cu modul în care datele cu caracter personal ar trebui transferate din UE în SUA;

B.  întrucât „protecția datelor” înseamnă protejarea persoanelor vizate de informațiile prelucrate și întrucât această protecție este unul din drepturile fundamentale recunoscute de Uniune (articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene);

C.  întrucât protecția datelor cu caracter personal, respectarea vieții private și a comunicațiilor, dreptul la securitate, dreptul de a primi și de a comunica informații și libertatea de a desfășura o activitate comercială sunt toate drepturi fundamentale care trebuie respectate și echilibrate;

D.  întrucât, atunci când analizează nivelul de protecție asigurat de o țară terță, Comisia are obligația să evalueze fondul normelor aplicabile în țara în cauză, care emană din legislația sa internă sau angajamentele sale internaționale, precum și practica menită să asigure respectarea normelor în cauză, deoarece trebuie să țină seama, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva privind protecția datelor, de toate împrejurările în care are loc transferul unor date cu caracter personal către o țară terță; întrucât evaluarea trebuie să vizeze nu numai legislația și practicile legate de protecția datelor cu caracter personal în scopuri comerciale și private, ci trebuie să includă și toate aspectele cadrului aplicabil țării sau sectorului în cauză, în special, dar nu numai, aplicarea legii, securitatea națională și respectarea drepturilor fundamentale;

E.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) sunt sectorul cu cea mai rapidă creștere din economia UE, depinzând din ce în ce mai mult de fluxul liber de date; întrucât IMM-urile au reprezentat 60 % din întreprinderile care s-au bazat pe acordul privind „sfera de siguranță”, care le-a permis să beneficieze de procedurile de conformitate simplificate și rentabile;

F.  întrucât economia SUA și cea a UE reprezintă peste 50 % din PIB-ul mondial, 25 % din exporturile mondiale și peste 30 % din importurile mondiale; întrucât volumul schimburilor economice dintre SUA și UE este cel mai mare din lume, cu o valoare totală a comerțului transatlantic în 2014 evaluată la 1 090 miliarde de dolari, față de comerțul total SUA-Canada, evaluat la 741 de miliarde de dolari, și comerțul SUA-China, evaluat la 646 de miliarde de dolari;

G.  întrucât fluxurile de date transfrontaliere dintre SUA și Europa sunt cele mai intense din lume (cu 50 % mai intense decât fluxurile de date dintre SUA și Asia și aproape dublu față de fluxurile de date dintre SUA și America Latină) și întrucât transferul și schimbul de date cu caracter personal reprezintă o componentă esențială a legăturilor strânse dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii în domeniul comercial și în domeniul aplicării legii;

H.  întrucât, în avizul său nr.1/2016, Grupul de lucru instituit prin articolul 29 a salutat îmbunătățirile semnificative aduse de „scutul de confidențialitate” în comparație cu decizia privind „sfera de siguranță” și în special introducerea unor definiții-cheie, mecanismele create pentru a garanta monitorizarea listei „scutului de confidențialitate” și analizele externe și interne privind conformitatea și întrucât grupul de lucru și-a exprimat, de asemenea, puternica îngrijorare datorată atât aspectelor comerciale, cât și accesului autorităților publice la datele transferate în cadrul „scutului de confidențialitate”;

I.  întrucât, până în prezent, următoarele țări/teritorii: Andorra, Argentina, Canada, Insulele Feroe, Guernsey, Insula Man, Jersey, Uruguay, Israel, Elveția și Noua Zeelandă au fost recunoscute ca oferind niveluri corespunzătoare de protecție a datelor și li s-a acordat un acces privilegiat la piața UE,

1.  salută eforturile depuse de Comisie și de administrația SUA pentru a aduce îmbunătățiri considerabile „scutului de confidențialitate” în comparație cu decizia privind „sfera de siguranță”, în special introducerea unor definiții esențiale cum ar fi „date cu caracter personal”, prelucrare” și „operator”, mecanismele create pentru a asigura controlul listei aferente scutului de confidențialitate și analizele externe și interne privind conformitatea la nivel național, de acum obligatorii;

2.  subliniază importanța relațiilor transatlantice, care au în continuare un rol crucial pentru ambii parteneri; subliniază că soluția globală găsită de SUA și UE ar trebui să respecte dreptul la protecția datelor și dreptul la viață privată; reamintește că unul dintre obiectivele fundamentale ale UE este protecția datelor cu caracter personal, inclusiv în cazul în care acestea sunt transferate principalului său partener comercial internațional;

3.  insistă asupra faptului că mecanismul „scutului de confidențialitate” trebuie să respecte legislația primară și secundară a UE, precum și hotărârile aplicabile ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Curții Europene pentru Drepturile Omului;

4.  constată că în anexa VI [scrisoarea adresată de Robert S. Litt, cabinetul directorului Serviciului național de informații ODNI] se clarifică faptul că, în temeiul directivei nr. 28 privind politica prezidențială (denumită în continuare „PPD-28”), se permite în continuare colectarea în masă a datelor și comunicațiilor cu caracter personal ale unor persoane din afara SUA în șase cazuri; subliniază că acest tip de colectare în masă trebuie să fie numai „adaptată pentru a fezabilă” și „rezonabilă”, ceea ce nu implică respectarea criteriilor necesității și proporționalității prevăzute în Cartă;

5.  reamintește, de asemenea, că securitatea juridică și, în special, normele clare și uniforme sunt un element esențial pentru dezvoltarea afacerilor și creștere, în special în cazul IMM-urilor, în scopul asigurării faptului că acestea nu se confruntă cu incertitudine juridică și cu repercusiuni grave asupra activităților lor și a capacității lor de a-și desfășura activitatea peste ocean;

6.  salută crearea mecanismului de recurs pentru persoanele fizice în cadrul „scutului de confidențialitate”; invită Comisia și administrația SUA să găsească o soluție pentru complexitatea actuală a procedurii pentru ca aceasta să devină ușor de aplicat și eficientă;

7.  îndeamnă Comisia să solicite precizări cu privire la statutul juridic al „asigurărilor scrise” prezentate de SUA;

8.  salută numirea unui ombudsman în Departamentul de Stat al SUA, care va colabora cu autoritățile independente pentru a da răspunsuri autorităților de supraveghere din UE care direcționează cererile individuale legate de supravegherea exercitată de guvern; consideră însă că această nouă instituție nu este suficient de independentă și că nu i se conferă competențele corespunzătoare pentru exercitarea și aplicarea efectivă a sarcinilor sale;

9.  salută rolul important conferit de „scutul de confidențialitate” autorităților naționale de protecție a datelor din statele membre în ceea ce privește examinarea și investigarea reclamațiilor referitoare la protecția datelor cu caracter personal, în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a UE, și suspendarea transferurilor de date, precum și obligația impusă Departamentului Comerțului din SUA de a soluționa aceste plângeri;

10.  recunoaște că „scutul de confidențialitate” face parte dintr-un dialog mai larg între UE și țările terțe, inclusiv Statele Unite, cu privire la protecția datelor, comerț, securitate și drepturile aferente, precum și obiectivele de interes comun; invită, prin urmare, toate părțile să colaboreze în vederea creării și îmbunătățirii constante a cadrelor internaționale și a legislației interne viabile, care să permită atingerea acestor obiective;

11.  insistă asupra faptului că securitatea juridică aferentă transferului de date cu caracter personal între UE și SUA reprezintă un element esențial pentru încrederea consumatorilor, dezvoltarea comerțului transatlantic și cooperarea în materie de aplicare a legii, ceea ce impune instrumentelor care permit efectuarea de astfel de transferuri să respecte atât legislația primară, cât și legislația secundară a UE pentru ca acestea să poată fi aplicate în mod eficace și pe termen lung;

12.  invită Comisia să aplice pe deplin recomandarea Grupului de lucru instituit prin articolul 29 în avizul său nr.1/2016 referitor la proiectul de decizie privind caracterul adecvat al scutului de confidențialitate UE-SUA;

13.  invită Comisia să-și îndeplinească responsabilitatea ce-i revine în cadrul „scutului de confidențialitate” de a revizui periodic constatarea caracterului său adecvat și justificările juridice aferente, în special în lumina aplicării, la doi ani, a noului regulament general privind protecția datelor;

14.  invită Comisia să continue dialogul cu SUA pentru a face presiuni în vederea realizării unor îmbunătățiri suplimentare în legătură cu mecanismul privind „scutul de confidențialitate”, având în vedere lacunele actuale ale acestuia;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și Congresului SUA.

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(2) JO L 350, 30.12.2008, p. 60.
(3) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(4) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(5) https://www.congress.gov/114/plaws/publ23/PLAW-114publ23.pdf
(6) https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/01/17/presidential-policy-directive-signals-intelligence-activities
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0388.


Noi avantaje pentru consumatorii de energie
PDF 356kWORD 120k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la noi avantaje pentru consumatorii de energie (2015/2323(INI))
P8_TA(2016)0234A8-0161/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Noi avantaje pentru consumatorii de energie” (COM(2015)0339),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Lansarea procesului de consultare publică privind o nouă organizare a pieței energiei” (COM(2015)0340),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru încălzire și răcire” (COM(2016)0051),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2012, intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” (COM(2012)0663),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011, intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–  având în vedere cel de-al treilea pachet privind energia,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE,

–  având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția datelor cu caracter personal,

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale,

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor,

–  având în vedere Recomandarea 2012/148/UE a Comisiei din 9 martie 2012 privind pregătirile pentru introducerea sistemelor de contorizare inteligentă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la Carta europeană a drepturilor consumatorilor de energie(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2013 referitoare la eficientizarea pieței interne a energiei(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la consecințele la nivel local și regional ale dezvoltării rețelelor inteligente(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la protecția consumatorilor - protecția consumatorilor în cadrul serviciilor de utilități(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”(6),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0161/2016),

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Noi avantaje pentru consumatorii de energie”;

2.  subliniază că acest raport se concentrează exclusiv asupra consumatorilor casnici de energie în contextul tranziției energetice; subliniază că consumatorii industriali ar trebui să fie tratați într-un context separat;

3.  subliniază că tranziția energetică în curs duce la o trecere de la un sistem energetic bazat pe o generare centralizată tradițională la un sistem energetic mai descentralizat, mai eficient din punct de vedere energetic, mai flexibil și bazat în mare măsură pe surse de energie regenerabile;

4.  atrage atenția asupra costurilor aferente trecerii la o nouă structură de piață în anumite state membre; invită Comisia Europeană să ia în considerare în mod corespunzător aceste costuri în ceea ce privește accesibilitatea și competitivitatea;

5.  reamintește că obiectivul suprem ar trebui să fie o economie bazată pe utilizarea deplină a principiului „eficiență energetică mai întâi/combustibili mai întâi” și prioritatea acordată economisirii energiei și măsurilor vizând cererea de energie electrică spre deosebire de ofertă, pentru a realiza obiectivele noastre climatice, în concordanță cu scenariul de 1,5 grade al Acordului de la Paris, securitatea energetică, competitivitatea și, în special, reducerea facturilor pentru consumatori;

6.  consideră, în acest context, că uniunea energetică ar trebui să vizeze în primul rând interesele generațiilor actuale și viitoare de cetățeni și:

   (a) să furnizeze cetățenilor o energie stabilă, accesibilă, eficientă și sustenabilă, precum și produse, clădiri și servicii eficiente din punct de vedere energetic;
   (b) să permită cetățenilor să producă, să consume și să stocheze sau să comercializeze propria energie din surse regenerabile, în mod individual sau colectiv, să ia măsuri de reducere a consumului energetic și să participe activ pe piața energiei prin posibilitatea de a alege și de a participa în condiții de siguranță și cu încredere la gestionarea cererii; consideră, în acest context, că, la nivelul UE, ar trebui să se convină asupra unei înțelegeri comune practice a definiției de „prosumatori”, printr-un proces participativ îndrumat de Comisie;
   (c) să contribuie la eliminarea sărăciei energetice;
   (d) să protejeze consumatorii împotriva practicilor abuzive, necompetitive și neloiale ale actorilor de pe piață și să le permită acestora să-și exercite pe deplin drepturile;
   (e) să creeze condiții favorabile pentru a asigura o piață internă a energiei funcțională și competitivă, furnizând consumatorilor opțiuni și un acces transparent și clar la informații;

7.  consideră că eliminarea treptată a prețurilor reglementate la energie pentru consumatori ar trebui să țină seama de nivelul real al concurenței de pe piață în contextul strategiei Uniunii Europene, care ar trebui să asigure că consumatorii au acces la prețuri sigure la energie;

8.  consideră că tranziția energetică ar trebui, ca principiu general, să aibă ca rezultat un sistem energetic mai eficient, transparent, sustenabil, competitiv, stabil, descentralizat și favorabil incluziunii, care să funcționeze în interesul societății în general, să crească implicarea cetățenilor și a actorilor și comunităților la nivel local și regional și să le permită acestora să producă, distribuie și stocheze energie din surse regenerabile în regim individual sau partajat, protejând, totodată, categoriile cele mai vulnerabile și să garanteze că beneficiile măsurilor de eficiență energetică și energie din surse regenerabile sunt puse la dispoziția acestora;

Către o piață energetică funcțională în avantajul cetățenilor

9.  consideră că, deși au fost realizate anumite progrese, scopul celui de-al treilea pachet privind energia de a realiza o piață cu amănuntul a energiei cu adevărat competitivă, transparentă și favorabilă consumatorilor nu a fost încă îndeplinit în toate statele membre ale UE, fapt dovedit de nivelurile în continuare ridicate ale concentrării pieței, de faptul că scăderea prețurilor cu ridicata nu se reflectă în prețurile cu amănuntul și de nivelurile scăzute de schimbare a furnizorului și satisfacție în rândul consumatorilor;

10.  consideră, prin urmare, că Comisia trebuie să identifice sau să dezvolte indicatori suplimentari, pentru a asigura piețe ale energiei funcționale și favorabile consumatorilor; subliniază că acești indicatori ar trebui să ia în considerare, printre altele, impactul economic al schimbării furnizorilor de energie asupra consumatorilor de energie, barierele tehnice în calea schimbării furnizorilor sau a planului și nivelurile de sensibilizare a consumatorilor;

11.  subliniază că piețele deschise, competitive, transparente și bine reglementate sunt importante pentru a menține prețurile la un nivel scăzut, a stimula inovarea, a îmbunătăți serviciile pentru clienți și pentru a elimina barierele din calea noilor modele de afaceri inovatoare care pot furniza oferte avantajoase cetățenilor, responsabilizându-i pe aceștia și contribuind la prevenirea sărăciei energetice;

12.  reamintește că alegerea clienților este limitată în ceea ce privește rețelele de distribuție din cauza naturii acestora, care sunt monopoluri naturale, mai precis, consumatorii nu pot schimba operatorul sistemului de distribuție; subliniază necesitatea unei monitorizări de piață corespunzătoare a operatorilor rețelei de distribuție, care să protejeze clienții împotriva creșterilor subite ale facturilor de distribuție;

13.  consideră că Comisia și statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a garanta că beneficiile creșterii nivelului de interconectare a rețelelor naționale să nu fie transferate către operatorii de sisteme de distribuție, ci să fie direct transformate în beneficii pentru consumatorii finali; consideră, în plus, că îmbunătățirea nivelului de interconectare a rețelelor naționale trebuie să aibă un efect pozitiv asupra prețurilor la energie pentru consumatori și, prin urmare, că trebuie evitată transferarea beneficiilor doar către operatorii de sisteme de distribuție;

14.  invită Comisia și statele membre să asigure cu strictețe deplina punere în aplicare a celui de-al treilea pachet privind energia și solicită ca la revizuirea acestuia sub forma unei noi structuri a pieței energiei să se țină seama de următoarele recomandări cu privire la consumatorii interni:

   (a) recomandă îmbunătățirea frecvenței facturilor la energie și creșterea transparenței și a clarității facturilor și contractelor în vederea sprijinirii interpretării și comparării; insistă asupra faptului că trebuie folosit un limbaj clar, evitând termeni tehnici; solicită Comisiei să identifice cerințe minime de informare în acest sens, inclusiv cele mai bune practici; subliniază că atât taxele fixe, cât și spezele și prelevările ar trebui să fie identificate în mod clar în facturi, pentru a-i permite clientului să le distingă cu ușurință de costurile variabile referitoare la consum; reamintește cerințele existente pentru ca furnizorii să specifice în sau odată cu facturile contribuția fiecărei surse de energie la totalitatea surselor de energie utilizate de către furnizor în anul precedent, în mod inteligibil și clar comparabil, incluzând o trimitere la locul în care pot fi găsite informațiile privind impactul asupra mediului în ceea ce privește emisiile de CO2 și deșeurile radioactive;
   (b) recomandă crearea unui ghișeu unic pentru furnizarea informațiilor relevante, care să le ofere consumatorilor posibilitatea de a lua o decizie în cunoștință de cauză;
   (c) recomandă ca operatorii de sisteme de distribuție, având în vedere faptul că au acces la istoricul consumului gospodăriilor, precum și operatorii de instrumente independente de comparare să coopereze cu autoritățile de reglementare din domeniul energetic pentru a analiza modul optim în care pot să ofere consumatorilor în mod proactiv compararea ofertelor, pentru a permite tuturor consumatorilor, chiar și celor care nu au acces la internet sau au dificultăți în utilizarea acestuia, să afle dacă ar putea economisi bani prin schimbarea furnizorului;
   (d) recomandă să se elaboreze orientări privind metodele de comparare a prețurilor pentru a asigura accesul consumatorilor la metode de comparare independente, moderne și pe înțelesul tuturor; consideră că statele membre ar trebui să ia în calcul dezvoltarea unor mecanisme de acreditare care să se refere la toate metodele de comparare a prețurilor, în conformitate cu orientările CEER;
   (e) recomandă crearea unor platforme noi, menite a fi utilizate ca instrumente independente de comparare a prețurilor (ICP), pentru a oferi consumatorilor o mai mare claritate cu privire la facturare; recomandă ca aceste platforme independente să furnizeze consumatorilor informații despre ponderea procentuală a surselor de energie utilizate și diferitele taxe, impozite și adaosuri prevăzute în tarifele la energie, într-un mod comparabil, pentru a-i permite consumatorului să identifice cu ușurință oferte mai adecvate în ceea ce privește prețul, calitatea și sustenabilitatea; sugerează că acest rol ar putea fi asumat de organismele existente, cum ar fi departamentele energetice naționale, organismele de reglementare sau organizațiile consumatorilor; recomandă elaborarea a cel puțin unei astfel de metode de comparare independente a prețurilor pentru fiecare stat membru;
   (f) recomandă, pentru a consolida concurența pe piața cu amănuntul între furnizori, ca orientările să fie elaborate de statele membre, după consultarea operatorilor de instrumente de comparare a prețurilor și a grupurilor de consumatori, pentru a garanta faptul că elaborarea de către furnizori a unor tarife diferite permite comparații simple, evitând confuzia în rândul consumatorilor;
   (g) consideră că consumatorii ar trebui să fie notificați în sau împreună cu facturile de energie cu privire la cele mai potrivite și mai avantajoase tarife pentru aceștia, pe baza istoricului de consum al acestora, și că ar trebui să existe posibilitatea pentru consumatori să treacă la acest tarif, dacă doresc acest lucru, în cel mai simplu mod posibil; remarcă, având în vedere că rata de schimbare a furnizorilor în multe state membre este una scăzută, faptul că multe familii, în special cele mai vulnerabile, nu iau parte la piața energiei și au rămas cu tarife inadecvate, ridicate, sau care nu mai sunt actuale;
   (h) recomandă investigarea unor măsuri pentru ca prețurile cu amănuntul să reflecte mai bine prețurile cu ridicata și astfel să schimbe tendința unei proporții în creștere a elementelor fixe din facturile la energie, în special a spezelor și a prelevărilor și, în unele cazuri, a taxelor de rețea; subliniază discrepanța dintre nivelurile spezelor și prelevărilor suportate de consumatorii casnici și de cei industriali.

15.  crede cu tărie că site-urile internet ale tuturor furnizorilor de energie și facturile emise digital ar trebui să fie pe deplin accesibile persoanelor cu handicap și să respecte cerințele în vigoare ale Standardului European EN 301 549;

16.  insistă asupra faptului că dispozițiile privind schimbarea furnizorilor, astfel cum prevede cel de-al treilea pachet privind energia, ar trebui să fie pe deplin puse în aplicare de statele membre și că legislația națională trebuie să garanteze consumatorilor dreptul de a schimba furnizorul într-un mod rapid, facil și gratuit, fără aplicarea unor taxe sau penalități de reziliere a contractului; insistă asupra faptului că punerea în aplicare a acestui drept prin supravegherea pieței și sancțiuni efective, proporționale și disuasive este esențială și sprijină recomandările ACER „O punte către 2025” privind schimbarea furnizorului;

17.  consideră că ar trebui promovate sistemele de schimbare colectivă a furnizorilor pentru a ajuta consumatorii să găsească o variantă mai bună pentru ei, atât în ceea ce privește calitatea, cât și prețul; subliniază că aceste sisteme trebuie să fie independente, de încredere, transparente, cuprinzătoare și favorabile incluziunii și să se adreseze și celor care participă mai puțin pe piața energiei; sugerează că autoritățile locale, organismele de reglementare și organizațiile consumatorilor, precum și alte organizații nonprofit au structura adecvată pentru a îndeplini acest rol, pentru a evita practicile abuzive;

18.  insistă asupra faptului că dispozițiile din directivele privind practicile comerciale neloiale și drepturile consumatorilor privind vânzarea la domiciliu, condițiile sau practicile abuzive și tehnicile agresive de comercializare trebuie să fie puse în aplicare în mod adecvat de statele membre pentru a proteja consumatorii de energie, în special pe cei mai vulnerabili; constată că reclamațiile referitoare la vânzarea din ușă în ușă au crescut în mai multe state membre;

19.  salută intenția Comisiei de a lua în considerare includerea unor norme referitoare în special la energie în anexa la Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor(7);

Asigurarea unui sistem energetic favorabil incluziunii prin oferirea posibilității ca cetățenii să își asume tranziția energetică, să producă propria energie din surse regenerabile și să devină eficienți din punct de vedere energetic

20.  Consideră că, în contextul unui sistem energetic funcțional, autoritățile locale, comunitățile, cooperativele, gospodăriile și cetățenii trebuie să joace un rol fundamental, ar trebui să contribuie în mod semnificativ la tranziția energetică și ar trebui încurajați să devină producători și furnizori de energie, dacă doresc acest lucru; subliniază că, din acest motiv, este important ca Uniunea Europeană să adopte o definiție operațională comună a „prosumatorilor”;

21.  invită statele membre să introducă sisteme de contorizare netă în scopul de a sprijini producția de energie din surse proprii și producția de energie în sistem cooperativ;

22.  consideră că schimbări de comportament substanțiale în rândul cetățenilor vor fi importante pentru a obține o tranziție energetică optimă; consideră că stimulentele și accesul la informații de calitate sunt esențiale în această privință și solicită Comisiei să abordeze această chestiune în cadrul viitoarelor propuneri; consideră că educația, formarea și campaniile de informare vor fi factori importanți pentru realizarea schimbării de comportament;

23.  consideră că accesul limitat la capital și la expertiza financiară, costurile ridicate ale investițiilor inițiale și perioadele de rambursare îndelungate reprezintă obstacole în calea demarării producției din surse proprii și a măsurilor de eficiență energetică; încurajează dezvoltarea unor modele noi de afaceri, mecanisme de achiziții colective și instrumente financiare inovatoare cu scopul de a stimula producția și consumul din surse proprii și măsurile vizând eficiența energetică pentru toți consumatorii; recomandă ca acest demers să devină un obiectiv important pentru BEI, FEIS, Orizont 2020 și fondurile structurale, care ar trebui să fie utilizate pe deplin de către organismele publice și actorii de pe piață; reiterează faptul că proiectele ar trebui finanțate pe baza raportului comparativ costuri-eficacitate, ținând cont, în același timp, de obiectivele și obligațiile europene și naționale în domeniul climatic și energetic;

24.  solicită să se creeze sisteme de remunerare stabile, suficiente și rentabile, pentru a garanta siguranța investițiilor și a crește utilizarea proiectelor de energie produsă la scară mică și medie din surse regenerabile, minimizând, în același timp, distorsiunile de pe piață; solicită, în acest context, statelor membre să facă uz pe deplin de exceptările „de minimis” prevăzute în orientările din 2014 privind ajutoarele de stat; consideră că tarifele de rețea și alte taxe ar trebui să nu fie discriminatorii, să fie transparente și să reflecte în mod corect impactul consumatorilor asupra rețelei, evitând dubla taxare și garantând, totodată, suficiente fonduri pentru întreținerea și dezvoltarea rețelelor de distribuție; regretă schimbările retroactive aduse schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile, precum și introducerea unor impozite sau taxe abuzive și punitive care împiedică continuarea extinderii producției din surse proprii; subliniază importanța schemelor de sprijin bine concepute și adaptate exigențelor viitorului pentru creșterea gradului de siguranță a investitorilor și un bun raport calitate-preț, precum și pentru a evita astfel de modificări pe viitor; subliniază faptul că prosumatorii care oferă rețelei capacități de stocare ar trebui să fie recompensați;

25.  recomandă reducerea la un nivel minim absolut a obstacolelor administrative din calea noilor capacități de producție din surse proprii, în special prin eliminarea restricțiilor privind accesul la piață și la rețea; propune scurtarea și simplificarea procedurilor de autorizare, de exemplu prin trecerea la o simplă obligație de notificare, respectând, totodată, toate cerințele legale și garantând că OSD sunt informați; sugerează că revizuirea directivei privind energia din surse regenerabile ar putea include dispoziții specifice vizând eliminarea obstacolelor și promovarea sistemelor energetice comunitare/în regim de cooperativă prin intermediul „ghișeelor unice” care să elibereze permise pentru proiecte și să furnizeze expertiză tehnică și financiară și/sau al unor campanii de informare specifice la nivel local și comunitar, precum și garantarea accesului prosumatorilor la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor;

26.  subliniază că este nevoie să se dezvolte un cadru favorabil, stabil și echitabil pentru chiriași și cei care locuiesc în imobile colective, pentru a le permite acestora să beneficieze și ei de pe urma coproprietății, a producției din surse proprii și a măsurilor de eficiență energetică;

27.  invită Comisia să crească susținerea pentru Convenția primarilor, Orașele și comunitățile inteligente și comunitățile 100 % SRE, pentru a le extinde și a le dezvolta și mai mult ca mijloc de promovare a producției din surse proprii și a măsurilor de eficiență energetică, pentru a combate sărăcia energetică, a facilita schimbul de bune practici dintre toate autoritățile locale, regiunile și statele membre și a asigura faptul că toate autoritățile locale știu ce ajutor financiar au la dispoziție;

Promovarea dezvoltării gestionării răspunsului la cerere

28.  subliniază că pentru a stimula răspunsul la cerere, prețurile la energie din perioadele de vârf trebuie să fie diferite de cele din restul perioadelor și susține, prin urmare, dezvoltarea stabilirii dinamice a prețurilor pe baza alegerii clientului, cu condiția realizării unei evaluări aprofundate a efectelor acesteia asupra tuturor consumatorilor; subliniază necesitatea de a aplica tehnologii care dau semnalele de preț care recompensează consumul flexibil, astfel încât consumatorii să devină mai reactivi; consideră că tarifele trebuie să fie transparente, comparabile și explicate în mod clar; recomandă analizarea în continuare a metodelor de stabilire și de punere în aplicare a sistemelor tarifare progresive și variabile, pentru a stimula economiile de energie, generarea autonomă de energie, variația cererii de energie și eficiența energetică; reamintește Comisiei că, în momentul elaborării viitoarelor propuneri legislative, ar trebui să se garanteze că introducerea prețurilor dinamice este însoțită de informarea sporită a consumatorilor;

29.  consideră că, pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză, consumatorii ar trebui să poată accesa cu ușurință și la timp informațiile legate de consumul lor și de costurile aferente; constată că numai 16 state membre s-au angajat la o introducere a contoarelor inteligente la scară largă până în 2020; este de părere că pentru cazurile în care se folosesc contoare inteligente statele membre ar trebui să garanteze un cadru juridic solid care să asigure eliminarea facturilor retroactive nejustificate și o introducere eficientă și accesibilă pentru toți consumatorii, în special pentru consumatorii care se confruntă cu sărăcia energetică; insistă asupra faptului că beneficiile obținute ca urmare a utilizării contoarelor inteligente ar trebui să fie împărțite în mod echitabil între operatorii de rețea și utilizatori;

30.  subliniază că dezvoltarea tehnologiilor inteligente joacă un rol esențial în tranziția energetică și poate ajuta consumatorii să își reducă costurile legate de energie și să își îmbunătățească eficiența energetică; solicită implementarea rapidă a TIC, inclusiv a aplicațiilor mobile, a platformelor online și a facturării online; subliniază, cu toate acestea, că această evoluție nu are voie nici să lase în urmă consumatorii cei mai vulnerabili sau consumatorii mai puțin implicați, nici să ducă la creșterea facturilor acestora dacă nu au avut beneficii directe; ia act de faptul că ar trebui să se acorde asistență specială pentru aceste grupuri și că orice efect de blocare care ar putea împiedica capacitatea consumatorilor de a alege în mod liber între tarife și furnizori ar trebui să fie evitat;

31.  subliniază că este necesar să se faciliteze dezvoltarea de rețele și aparate inteligente care să confere gestionării cererii de energie ca reacție la semnalele legate de preț un caracter automat; consideră că aparatele inteligente trebuie să garanteze un nivel ridicat de protecție a datelor și să fie interoperabile, concepute în beneficiul consumatorului final și echipate cu funcții de consolidare a economiilor de energie, precum și să susțină dezvoltarea piețelor de servicii energetice și gestionarea cererii;

32.  subliniază faptul că consumatorii ar trebui să poată alege în mod liber agregatorii și societățile de servicii energetice (SSE), independent de furnizori;

33.  subliniază că colectarea, prelucrarea și stocarea datelor privind energia ale cetățenilor ar trebui să fie gestionate de către entitățile care gestionează accesul la date în mod nediscriminatoriu și să respecte actualul cadru UE privind confidențialitatea și protecția datelor, care prevede că consumatorii ar trebui să păstreze întotdeauna controlul asupra datelor lor cu caracter personal, precum și că acestea ar trebui să fie furnizate unor părți terțe numai cu consimțământul explicit al consumatorilor; consideră, de asemenea, că cetățenii ar trebui să-și poată exercita drepturile de a corecta și șterge datele cu caracter personal;

Eliminarea cauzelor sărăciei energetice

34.  solicită o mai mare coordonare la nivelul UE în vederea combaterii sărăciei energetice prin schimbul de cele mai bune practici între statele membre și dezvoltarea unei definiții ample, comune a sărăciei energetice, punând accentul pe ideea că accesul la energie la un preț accesibil este un drept social fundamental;

35.  insistă asupra faptului că sporirea accesibilității și colectării datelor are un rol esențial pentru evaluarea situației și orientarea ajutorului către cetățenii, gospodăriile și comunitățile care se confruntă cu sărăcie energetică în cel mai eficient mod cu putință;

36.  subliniază importanța încurajării, în acest domeniu, a tuturor sinergiilor, inclusiv a sinergiilor care s-ar putea crea între autoritățile locale și operatorii de sisteme de distribuție, care sunt în măsură să furnizeze cele mai multe informații cu privire la nivelul de sărăcie energetică și să identifice situațiile de risc, în deplină conformitate cu normele europene și naționale privind protecția datelor;

37.  consideră că cadrul de guvernanță al uniunii energetice ar trebui să includă obiective pentru statele membre și rapoarte ale acestora cu privire la sărăcia energetică și că ar trebui dezvoltat un set de bune practici;

38.  consideră că măsurile de eficiență energetică au un rol esențial pentru orice strategie rentabilă de abordare a sărăciei energetice și a vulnerabilității consumatorilor și sunt complementare politicilor de securitate socială; solicită să se ia măsuri pentru a asigura faptul că renovarea eficientă din punct de vedere energetic a clădirilor existente vizează în mai mare măsură cetățenii care se confruntă cu sărăcia energetică, în contextul revizuirii EPBD și EED, în special articolul 7; sugerează să se aibă în vedere un obiectiv de reducere a numărului de locuințe ineficiente din punct de vedere energetic până în 2030, punându-se accent pe proprietățile închiriate și locuințele sociale; consideră că clădirile deținute și ocupate de către autoritățile publice ar trebui să dea un exemplu în acest domeniu;

39.  solicită să se acorde fonduri UE pentru eficiența energetică și sprijin pentru producția din surse proprii, pentru a viza în mai mare măsură consumatorii care se confruntă cu sărăcie energetică și cu venituri reduse și pentru a soluționa problema împărțirii stimulentelor între chiriași și proprietari;

40.  consideră că, respectând diferitele practici din statele membre, tarifele sociale bine orientate au un rol fundamental pentru cetățenii cu venituri reduse și vulnerabili și ar trebui, prin urmare, promovate; consideră că toate tarifele sociale de acest fel ar trebui să fie complet transparente;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 24.
(2) JO C 93, 9.3.2016, p. 8.
(3) JO C 36, 29.1.2016, p. 62.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0065.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0342.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0444.
(7) Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorilor (JO L 364, 9.12.2004, p. 1).


Sărăcia: o perspectivă de gen
PDF 397kWORD 169k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen (2015/2228(INI))
P8_TA(2016)0235A8-0153/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8, 9, 151, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE și în special prevederile referitoare la drepturile sociale și la egalitatea dintre bărbați și femei,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Strategia UE de creștere economică, Europa 2020, în special obiectivul de reducere a numărului de europeni care trăiesc sub pragul sărăciei la nivel național cu 25 % până în 2020, ceea ce ar însemna ieșirea din sărăcie a peste 20 de milioane de persoane, precum și necesitatea de implementare deplină a sistemelor de securitate socială și de pensii ale statelor membre, în vederea asigurării unui ajutor corespunzător pentru venit,

–  având în vedere Pachetul de investiții sociale din 2013 al Comisiei,

–  având în vedere Comunitatea de practici pentru integrarea perspectivei de gen din Fondul Social European (GenderCop), în special Grupul de lucru GenderCop pentru sărăcie și incluziune,

–  având în vedere articolul 7 din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru fondurile structurale pentru perioada 2014-2020,

–  având în vedere în vedere convenția anuală din 2014 dedicată Platformei europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă,

–  având în vedere Directiva Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE,

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei din august 2015 privind un nou început pentru a rezolvarea problemelor de echilibru între viața profesională și viața privată pentru familiile care lucrează;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere rezultatele studiului privind persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgen realizat la nivelul Uniunii Europene de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și publicat la 17 mai 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Europa(1) și Rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de sex și solidaritatea intergenerațională(2),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 octombrie 2010(3) în legătură cu adoptarea unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta de pensionare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 privind situația mamelor singure(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și a femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(13),

–  având în vedere studiul din aprilie 2014 comandat de Comisie și intitulat „Single parents and employment in Europe” (Părinții singuri și ocuparea forței de muncă în Europa);

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale referitor la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor și avizul însoțitor al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0040/2016),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0153/2016),

A.  întrucât cele mai recente date ale Eurostat arată că numărul femeilor care trăiesc în sărăcie rămâne constant mai mare decât cel al bărbaților, în prezent existând 64,6 milioane de femei în această situație, comparativ cu 57,6 milioane de bărbați(14); întrucât sărăcia are un impact diferit asupra femeilor și bărbaților; întrucât femeile erau îndeosebi afectate de riscul de sărăcie în UE-28 în 2014, acest indicator ridicându-se la 46,6 % înainte de transferurile sociale și la 17,7 % după transferurile sociale; întrucât rata sărăciei în rândul femeilor înregistrează variații mari între statele membre; întrucât indiferent de specificul grupurilor de risc, cum ar fi femeile în vârstă, femeile singure, mamele singure, lesbienele, bisexualele, femeile transgen și femeile cu dizabilități, ratele sărăciei în rândul femeilor migrante și al femeilor din minoritățile etnice sunt aceleași în întreaga UE; întrucât 38,9 % din populație și 48,6 % dintre femeile singure din UE-28 nu pot face față cheltuielilor neprevăzute; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului semnalează că femeile reprezintă majoritatea populației cu cel mai mare grad de sărăcie din lume, iar numărul femeilor care trăiesc în condiții de sărăcie în mediul rural a crescut cu aproximativ 50 % din 1975; întrucât femeile realizează două treimi din numărul orelor de muncă la nivel mondial și produc jumătate din alimentele lumii, dar, totuși, primesc numai 10 % din veniturile mondiale și posedă mai puțin de 1 % din proprietăți;

B.  întrucât egalitatea de gen pe piața muncii, realizată prin creșterea bunăstării economice și sociale, aduce avantaje nu numai femeilor, ci și economiei și întregii societăți; întrucât obiectivul de a asigura egalitatea între bărbați și femei a fost prevăzut încă din 1957 de Tratatul de la Roma;

C.  întrucât guvernele s-au angajat, prin Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și prin Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, să garanteze că toți băieții și toate fetele finalizează cursurile învățământului primar; întrucât Parlamentul a organizat un eveniment intitulat „Capacitarea femeilor și a fetelor prin educație” cu ocazia Zilei internaționale a femeii, în mai 2015; întrucât educația, atât cea formală, cât și cea informală, este esențială pentru depășirea marginalizării și a formelor multiple de discriminare, inițiind un dialog și generând transparență și înțelegere între comunități și asigurând capacitarea comunităților marginalizate;

D.  întrucât, în perioadele de recesiune economică, persoanele care sunt deja expuse riscului de a trăi în sărăcie (care sunt mai cel mai adesea femei) sunt într-o poziție vulnerabilă pe piețele forțelor de muncă și în ceea ce privește securitatea socială, în special membrii grupurilor care se confruntă cu discriminarea multiplă; întrucât, potrivit sondajul privind persoanele LGBT în UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc disproporționat de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen în ocuparea forței de muncă (19 %), în educație (19 %), locuințe (13 %), asistență medicală (10 %) și în accesul la serviciile sociale (8 %); întrucât acest fapt conduce la riscuri disproporționate pentru bunăstarea lor economică și socială;

E.  întrucât politicile de austeritate cerute de Comisie și aplicate de statele membre, alături de criza economică din ultimii ani au mărit inegalitățile și au afectat mai ales femeile, agravând sărăcia acestora și excluzându-le din ce în ce mai mult pe piața forței de muncă; întrucât rețeaua de servicii publice și infrastructura pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a celor bolnavi, precum și oferta de servicii publice de calitate și gratuite acest tip de au fost reduse semnificativ;

F.  întrucât familiile monoparentale sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie sau de excluziune socială (49,8 % în comparație cu 25,2% din media gospodăriilor cu copii dependenți, deși există diferențe mari între statele membre)(15); întrucât, în 2014, conform datelor Eurostat, 56,6 % dintre gospodăriile monoparentale din Uniune erau compuse din femei; întrucât sărăcia are un impact puternic asupra dezvoltării personale și a educației copiilor, iar efectele se pot resimți întreaga viață; întrucât a crescut decalajul educațional între copiii care provin din medii socioeconomice diferite (în 11 țări furnizarea de educație și asistență în copilăria timpurie, pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, înregistrează o acoperire de cel mult 15%); întrucât există o probabilitate ridicată a transmiterii sărăciei pe mai multe generații; întrucât absența unei educații de calitate este un factor care crește semnificativ riscurile de sărăcie și de excludere socială în rândul copiilor, iar riscul abandonului școlar este agravat semnificativ de diverși factori legați de viața de familie, precum instabilitatea, violența sau condiții de locuit precare;

G.  întrucât femeile care trăiesc în zonele rurale sunt afectate în mod special de sărăcie; întrucât multe femei care trăiesc în zonele rurale nu sunt nici măcar înregistrate pe piața forței de muncă sau înregistrate ca șomere; întrucât rata șomajului în rândul femeilor din zonele rurale este extrem de ridicată, iar cele care sunt angajate au venituri foarte mici; întrucât femeile din zonele rurale au acces limitat la educație, la depistarea timpurie a cancerului și, în general, la îngrijiri medicale;

H.  întrucât traiul sub amenințarea sărăciei înseamnă excluziune socială și lipsa implicării în viața societății în ceea ce privește accesul la educație, la justiție, la învățarea pe tot parcursul vieții, la servicii medicale de bază, la alimentație și locuințe decente, la apă și energie, accesul și participarea la informații și la cultură, la sport și la transportul public; întrucât investițiile în politicile de sprijinire a femeilor îmbunătățesc totodată condițiile de viață ale familiilor acestora, inclusiv ale copiilor lor;

I.  întrucât diferența de remunerare între bărbați și femei este de 16,3 % și întrucât formele atipice și nesigure de contracte de muncă afectează, de asemenea, mai mult femeile decât bărbații;

J.  întrucât, de multe ori, femeile care doresc să devină antreprenoare se confruntă cu dificultăți legate de accesul la credite deoarece intermediarii financiari tradiționali ezită să le acorde împrumuturi, considerând femeile antreprenoare mai expuse la risc și mai puțin înclinate să-și dezvolte întreprinderile și să facă investiții rentabile;

K.  întrucât femeile lucrează adesea ca personal casnic, în numeroase cazuri nefiind angajate în conformitate cu legislația națională în domeniul muncii; întrucât în special femeile fără acte sunt expuse riscului de a fi forțate să muncească și de a fi exploatate în acest sector;

L.  întrucât femeile își asumă mai des decât bărbații responsabilitatea de a îngriji membrii de familie în vârstă, bolnavi sau dependenți, dar și copii; întrucât ele își întrerup cariera mai des și, ca urmare, au o participare mai scăzută și perioade mai mari de inactivitate pe piața muncii; întrucât riscul de sărăcire se reduce prin crearea unor structuri de calitate și accesibile ca preț pentru educarea copiilor mici și îngrijirea lor și a altor persoane dependente, cum ar fi persoanele învârstă; întrucât puține state membre au realizat sau au depășit obiectivele de la Barcelona, care trebuie văzute ca esențiale pentru a evolua spre o împărțire egală a responsabilităților de îngrijire;

M.  întrucât, având în vedere dimensiunile intergeneraționale ale sărăciei, este esențial să se analizeze situația fetelor și a femeilor tinere care se confruntă cu excluziunea socială și sărăcia, pentru a rezolva problema feminizării sărăciei;

N.  întrucât, în întreaga UE -27, 34 % dintre mamele singure de vârstă activă sunt expuse riscului de sărăcie, față de 17 % în cazul altor familii de vârstă activă care au copii;

O.  întrucât diferența de pensii este, în medie, de 39 %, ca urmare a dezechilibrelor create de inegalitățile persistente între salarii și accesul la locuri de muncă, discriminarea și diferența de remunerare între bărbați și femei pe piața muncii; întrucât diferențele între pensii reprezintă un obstacol pentru independența economică a femeilor și unul dintre motivele pentru care femeile ajung sub pragul sărăciei pe măsură ce înaintează în vârstă; întrucât este nevoie de acțiuni pentru a asigura accesul egal la sisteme de pensii decente pentru femei; întrucât diferența de pensii au scăzut în perioada 2006 -2012 în statele membre care au aplicat Directiva 2006/54/CE(16);

P.  întrucât creșterea riscului de sărăcie este strâns legată de reducerile bugetare care afectează educația, sistemele de securitate socială și serviciile de îngrijire; întrucât femeile și copiii au fost cel mai mult afectați de criză și de măsurile de austeritate adoptate în mai multe țări europene;

Q.  întrucât femeile reprezintă un factor esențial în dezvoltarea economică și socială, iar o educație bună este una dintre cele mai eficiente strategii disponibile pentru avea succes pe piața muncii și pentru a ieși din sărăcie; întrucât povara financiară considerabilă a educației negratuite, având în vedere costurile directe și indirecte implicate, reprezintă un obstacol însemnat pentru ca persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie să obțină calificări mai bune; întrucât fetele obțin performanțe mai bune la școală decât băieții, dar adesea întâmpină dificultăți mai mari sau sunt împiedicate să transpună acest succes educațional în realizări profesionale prin presiuni familiale sau de altă natură;

R.  întrucât stereotipurile existente la nivelul societății sunt înrădăcinate în patriarhat și condamnă femeile la un rol de subordonare în societate, contribuind la feminizarea sărăciei; întrucât aceste stereotipuri se asimilează din copilărie și se reflectă de la alegerea cursurilor și a parcursului educațional până la pătrunderea pe piața muncii; întrucât femeile sunt limitate prea des la locuri de muncă „favorabile femeilor”, pentru care încă nu sunt remunerate adecvat; întrucât femeile sunt în continuare subreprezentate în anumite domenii cum ar fi matematica, știința, ingineria, dar și în funcțiile de conducere; întrucât aceste stereotipuri, la care se adaugă faptul că sectoarele în care predomină bărbații constituie norma pentru stabilirea salariilor, conduc la discriminare de gen;

S.  întrucât Strategia Europa 2020, care urmărește transformarea UE într-o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, și-a stabilit obiective ambițioase, cum ar fi o rată a ocupării forței de muncă de 75 % și reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, până în 2020; întrucât obiectivele Strategiei Europa 2020 prevăd o reducere a ratei de abandon școlar sub 10 %;

T.  întrucât unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 este să se asigure că 40 % dintre persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani urmează studii universitare, comparativ cu media actuală de 37,9 %; întrucât cifra medie pentru femei a depășit 42,3 %, comparativ cu 33,6 % pentru bărbați;

U.  întrucât realizarea obiectivului de combatere a sărăciei, prevăzut în Strategia Europa 2020 ca unul dintre cele cinci obiective măsurabile, are nevoie de un nou imbold politic considerabil; întrucât aceste obiective nu pot fi îndeplinite decât dacă politica de combatere a sărăciei include o puternică dimensiune de gen, alături de adoptarea de politici naționale de protejare a femeilor, în special, în fața sărăciei;

V.  întrucât sărăcia, excluziunea socială și dependența economică a femeilor pot fi factori care exacerbează situația pentru victimele violenței împotriva femeilor, dar și invers, deoarece violența are consecințe asupra sănătății femeilor și duce adesea la pierderea locurilor de muncă, la lipsa unui adăpost, la excluziune socială și sărăcie; întrucât acest fapt include și o vulnerabilitate disproporționată la trafic și la exploatare sexuală; întrucât, în plus, multe femei victime ale acestei forme de violență continuă să trăiască alături de agresorii lor deoarece depind de ei economic;

W.  întrucât egalitatea de gen oferă un instrument pentru combaterea sărăciei în rândul femeilor, deoarece are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice și determină o participare mai mare a femeilor pe piața muncii, ceea ce produce multe beneficii sociale și economice,

Sărăcia și echilibrul între viața profesională și viața privată

1.  subliniază rolul esențial al serviciilor publice de calitate pentru a combate sărăcia, în special sărăcia în rândul femeilor, deoarece femeile depind mai mult de astfel de servicii;

2.  subliniază că este nevoie ca bărbații să fie încurajați și implicați în promovarea egalității de gen în toate domeniile și la toate nivelurile pieței muncii;

3.  consideră că statele membre ar trebui să acorde prioritate reconcilierii între viața privată și cea profesională, introducând forme de organizare a muncii care sunt favorabile familiei, precum programele de muncă flexibile și posibilitatea lucrului de la distanță; observă că lipsa unor servicii de îngrijire de calitate și accesibile ca preț pentru copii, persoane dependente sau în vârstă, și în special creșe, grădinițe și instituții de îngrijire pe termen lung contribuie la decalajul dintre femei și bărbați în încadrarea în muncă, remunerare și pensii; subliniază că accesul egal la educație gratuită de calitate în copilăria mică, la educația formală, informală și non-formală și la serviciile de sprijinire a familiei este esențial pentru a încuraja femeile să intre și să rămână pe piața forței de muncă, pentru a asigura egalitatea de șanse și pentru a rupe ciclurile sărăciei, deoarece acest lucru ajută femeile să dobândească autonomie și calificările care le pot asigura locuri de muncă;

4.  regretă politicile de austeritate care, împreună cu criza economică, contribuie la creșterea procentului sărăciei, în special în rândul femeilor;

5.  invită statele membre și Comisia să dezvolte și să utilizeze instrumentele financiare și de politică disponibile, inclusiv Pachetul privind investițiile sociale, pentru îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona; solicită, în acest context, optimizarea Fondului social european (FSI) și a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR); totodată, cere ca în folosirea investițiilor sociale și a regulamentului privind Fondul european pentru investiții strategice (FEISI) să se acorde prioritate creării de infrastructuri publice și private pentru îngrijirea copiilor și a altor persoane dependente; propune Comisiei să aloce resurse specifice, prin intermediul unui mecanism de cofinanțare, pentru a promova stimulentele pentru zone specifice care nu au servicii de îngrijire și de asistență pentru copii și pentru zonele unde rata de angajare a femeilor este extrem de scăzută;

6.  invită statele membre să aplice politici care să protejeze, să modernizeze și să promoveze serviciile publice gratuite și de calitate, în special în domeniile sănătății, educației, securității sociale și justiției; subliniază că este fundamental ca serviciile publice să dispună de resursele financiare și umane necesare îndeplinirii obiectivelor propuse;

7.  invită Comisia și statele membre să adopte măsurile necesare pentru a reconcilia viața profesională cu cea personală, astfel încât femeile, în special cele care sunt cel mai expuse riscului de sărăcie, să își poată urma cariera cu normă întreagă sau, dacă preferă, să poată avea acces la un loc de muncă cu fracțiune de normă sau la o formă flexibilă de organizare a muncii;

8.  invită Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, să lanseze o acțiune legislativă cuprinzătoare pentru a asigura nevoile mamelor și taților legate de tipuri de diferite de concediu, adică concediul de maternitate, concediul de paternitate, concediul pentru creșterea copilului și concediul pentru îngrijire, în special pentru a-i ajuta pe bărbați să-și îndeplinească activ rolul de tați, permițând o distribuție mai justă a responsabilităților familiale și, astfel, oferind femeilor șanse egale de a participa la piața forței de muncă, ceea ce le va ajuta să fie mai independente economic; ține cont că o serie de state membre au elaborat deja legi în această privință, care depășesc dispozițiile dreptului Uniunii; invită statele membre să se gândească la o legislație care să protejeze și să consolideze drepturile legate de maternitate și de paternitate și drepturile parentale; subliniază că, în 2010, numai 2,7 % dintre persoanele care își luau concediul pentru creșterea copilului erau bărbați, ceea ce demonstrează că trebuie adoptate măsuri concrete pentru a asigura dreptul la concediul pentru creșterea copilului;

9.  își reafirmă dezamăgirea cu privire la retragerea Directivei privind concediul de maternitate după mulți ani de eforturi depuse pentru a depăși blocajul și, astfel, pentru a garanta o mai bună protecție cetățenilor europeni; invită Comisia să prezinte o propunere nouă și să propună un drept obligatoriu la concediu de paternitate remunerat; consideră că toate statele membre trebui să ia măsuri specifice pentru a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea personală pentru femei; îndeamnă Comisia să includă în semestrul european obiective privind o dimensiune socială mai solidă și egalitatea de gen la locul de muncă;

10.  salută propunerea de a introduce un concediu pentru îngrijire, în conformitate cu foaia de parcurs a Comisiei privind un nou început, pentru a soluționa problemele legate de echilibrul între viața profesională și cea personală cu care se confruntă familiile care lucrează;

Sărăcia și munca

11.  invită Comisia și statele membre să implementeze politici de promovare a ocupării forței de muncă pentru femei și integrarea pe piața forței de muncă a grupurilor de femei marginalizate social, ținând seama de obiectivele Strategiei Europa 2020, să consolideze și să îmbunătățească educația și să investească mai mult în campaniile de pregătire și de informare, asigurându-se că se ține corespunzător seama de calificări în integrarea ulterioară a femeilor pe piața forței de muncă, punând accentul pe învățarea pe tot parcursul vieții, deoarece acesta le oferă femeilor aptitudinile necesare pentru locuri de muncă înalt calificate și le oferă șansa de a se recalifica într-o piață a muncii în continuă schimbare; cere o mai mare promovare a disciplinelor STIM în rândul fetelor pentru a combate cât mai devreme stereotipurile existente în educație și diferențele pe termen lung în ocuparea forței de muncă și remunerare; solicită dezvoltarea unor servicii publice de îngrijire de calitate și accesibile ca preț, adaptabile, dar fără aranjamente precare de programe de lucru, precum și măsuri de combatere a segregării bărbaților și femeilor pe profesii și sectoare, inclusiv în întreprinderi în funcțiile de conducere;

12.  subliniază că accesul la credite, servicii financiare și la consiliere financiară este esențial pentru capacitarea femeilor care se confruntă cu excluziunea socială în antreprenoriat și pentru îmbunătățirea reprezentării lor în acest domeniu; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesul la finanțare pentru femeile care doresc să își înceapă propria afacere sau proiecte de investiții și să se promoveze antreprenoriatul în rândul femeilor, deoarece contribuie la dezvoltarea economică și socială generală, să se faciliteze accesul la credite, de asemenea, prin instrumentele de microcredite, în special în ceea ce privește femeile vulnerabile care se confruntă cu discriminarea multiplă, precum și să dezvolte și să extindă programele de ocupare independentă a forței de muncă într-un mod neprecar; subliniază importanța schimbului de bune practici și a promovării acestora, dar și a mentoratului, a modelelor feminine și a altor tipuri de sprijin pentru femeile șomere;

13.  subliniază că este extrem de important să: se reformeze politicile macroeconomice, sociale, cele privind piața muncii, în concordanță cu politicile privind egalitatea de gen, pentru a garanta justiția economică și socială pentru femei, se reconsidere metodele utilizate pentru determinarea ratei sărăciei și să se elaboreze strategii de promovare a distribuirii echitabile a bogăției;

14.  constată că femeile sunt mult mai des angajate în locuri de muncă precare, prost plătite și cu contracte atipice de muncă; observă că un alt aspect al precarității locurilor de muncă îl reprezintă proporția muncii involuntare cu fracțiune de normă, care a crescut de la 16,7 % la 19,6 % din totalul forței de muncă ocupate și care contribuie la riscul de sărăcie; invită statele membre să-și intensifice eforturile de combatere a muncii nedeclarate, a locurilor de muncă precare și a abuzului de forme atipice de contracte, inclusiv a contractelor fără un număr minim de ore de lucru în unele state membre; subliniază nivelul ridicat de muncă nedeclarată prestată de femei, ceea ce le afectează veniturile, protecția și securitatea socială și care are consecințe nefaste asupra PIB-ului în UE; îndeamnă statele membre să ia în considerare aplicarea recomandărilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM) vizând scăderea proporției muncii precare(17), de exemplu prin analizarea și limitarea condițiilor în care pot fi folosite contractele precare și limitarea perioadei în care lucrătorii pot fi angajați cu astfel de contracte succesive, urmând ca după aceea să li se ofere obligatoriu opțiunea de a încheia un contract permanent;

15.  solicită statelor membre să garanteze drepturile femeilor de pe piața muncii, care ocupă din ce în ce mai mult locuri de muncă prost plătite și care sunt victime ale discriminării;

16.  subliniază că există noi categorii de femei care trăiesc în sărăcie, și anume tinerele care sunt lucrătoare independente și o mare parte din tinerele absolvente sunt astfel condamnate la muncă precară și la un venit care arareori depășește pragul sărăciei („noii săraci”);

17.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a revizui legislația existentă pentru a elimina diferențele de remunerare și reduce diferențele de pensie între femei și bărbați; constată că măsurile de creștere a transparenței salariale sunt fundamentale pentru eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați și invită statele membre să pună în aplicare recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 vizând consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, prin transparență, inclusiv prin inversarea sarcinii de probă atunci când este vorba de combaterea discriminării de gen la locul de muncă;

18.  invită Comisia să realizeze un studiu privind modul în care procedurile legate de recunoașterea oficială a reatribuirii de gen a unei persoane sau absența unor astfel de proceduri afectează poziția persoanelor transgen pe piața forței de muncă, îndeosebi accesul acestora la locuri de muncă, nivelul de remunerare, evoluția carierei și pensiile;

19.  observă cu îngrijorare că femeile primesc deseori pensii care abia depășesc nivelul minim de subzistență, din diverse cauze, precum întreruperea sau încetarea activității profesionale pentru a se dedica familiei, precum și caracterul predominant al contractelor cu fracțiune de normă pe parcursul întregii perioade lucrate sau fiindcă au lucrat în firma soțului, în principal în comerț și agricultură, fără salariu și fără a plăti contribuții la asigurările sociale;

20.  salută faptul că Comisia consideră că principiul remunerării egale pentru munca de valoare egală este unul dintre domeniile principale de acțiune din noua sa strategie pentru egalitatea de gen; solicită Comisiei să adopte o comunicare pentru „Noua strategie pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor după 2015”, astfel încât obiectivele și politicile incluse să poate fi aplicate efectiv;

21.  solicită statelor membre să se asigure că toate persoanele care și-au întrerupt temporar activitatea profesională pentru a se dedica educației copiilor sau îngrijirii persoanelor în vârstă pot fi reintegrate pe piața forței de muncă sau își pot relua postul deținut anterior și au dreptul de a fi promovate;

22.  invită Comisia să facă o evaluare de impact cu privire la sistemele de venit minim în UE și să analizeze măsuri suplimentare care să ia în considerare condițiile economice și sociale din fiecare stat membru, precum și să evalueze dacă sistemele respective permit gospodăriilor să-și acopere nevoile personale de bază; încurajează din nou statele membre să introducă o pensie națională minimă care să nu fie mai mică decât valoarea pragului calculat pentru riscul de sărăcie;

23.  observă că femeile pensionate sunt grupul cel mai vulnerabil și deseori trăiesc în sărăcie sau se confruntă cu riscul de sărăcie; invită statele membre să trateze problema reducerii diferențelor de pensii între femei și bărbați ca obiectiv economic; invită statele membre să își reformeze sistemele de pensii, cu scopul de a asigura întotdeauna pensii adecvate pentru toți, pentru a putea elimina diferențele de pensii; consideră că printre instrumentele pentru rezolvarea diferențelor de pensii se numără: ajustarea sistemelor de pensii pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați, ajustări în ceea ce privește educația, planificarea carierei, sisteme de concediu pentru creșterea copilului și alte servicii de sprijin parental; invită statele membre să aibă în vedere asigurarea unor drepturi de pensie comune în caz de divorț sau separare legală, în conformitate cu principiul subsidiarității; constată că sistemele de pensii ocupaționale pentru limită de vârstă sunt administrate din ce în ce mai mult în conformitate cu principiile din asigurări și că acest lucru ar putea da naștere multor inegalități în ceea ce privește protecția socială(18); subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit clar că sistemele de pensii ocupaționale trebuie privite drept remunerație și că, prin urmare, li se aplică principiul egalității de tratament;

Sărăcia: recomandări generale

24.  observă că persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie plătesc adesea un cost unitar mai ridicat față de categoriile mai înstărite, pentru aceleași bunuri și servicii indispensabile pentru supraviețuirea socială și economică, în special în domeniul telecomunicațiilor, al energiei și al apei; invită statele membre să colaboreze strâns cu furnizorii și operatorii pentru a elabora mecanisme de sprijin și de tarificare socială pentru persoanele cele mai defavorizate, în special pentru alimentarea cu apă și cu energie, pentru a eradica sărăcia energetică a gospodăriilor;

25.  reiterează rolul educației în combaterea stereotipurilor de gen, în capacitarea femeilor și a fetelor în domeniile sociale, economice, culturale și politice și în carierele științifice, în ieșirea din ciclul sărăciei prin includerea femeilor în sectoare în care au fost subreprezentate, cum ar fi știința, tehnologia, ingineria și antreprenoriatul; invită Comisia să includă în recomandările specifice de țară obiective specifice de formare profesională pentru femei; subliniază rolul educației non-formale; invită statele membre să prevadă investiții în educația fetelor și a femeilor, care vizează consolidarea potențialului lor ca parte integrantă a economiilor lor și a planurilor de refacere; încurajează statele membre să depună eforturi pentru a ajuta tinerele femei în tranziția de la educația formală la piața forței de muncă; subliniază că toate instituțiile de învățământ trebuie să insufle valori democratice care să încurajeze toleranța, cetățenia activă, responsabilitatea socială și respectul pentru diferențele legate de gen, minorități, grupuri etnice și religioase, reamintește importanța sportului și a educației fizice în depășirea prejudecăților și a stereotipurilor, precum și posibilitatea lor de a ajuta tinerii vulnerabili social să își refacă viața;

26.  este preocupat de situația femeilor cu copii care sunt discriminate la locul de muncă din cauză că sunt mame și nu din cauză că performanțele lor profesionale sunt mai slabe decât ale colegilor lor; îndeamnă statele membre să promoveze activ imaginea pozitivă a mamelor ca angajate și să combată fenomenul „pedepsirii din cauza maternității”, reliefat de mai multe studii;

27.  invită Comisia și statele membre să se asigure că sunt folosite fondurile structurale și de investiții, în special FSE, dar și FEIS pentru a îmbunătăți educația și formarea profesională, cu scopul de a mări accesul pe piața muncii și de a combate șomajul, sărăcia și excluziunea socială a femeilor; subliniază că cele 20 de procente din FSE alocate pentru măsuri de incluziune socială și proiecte de inovare socială ar putea fi folosite mai mult pentru a sprijini inițiative cum ar fi micile proiecte locale ce urmăresc să ajute femeile care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să reintre pe piața muncii; îndeamnă statele membre să desfășoare mai multe campanii de informare cu privire la posibilitățile de participare la proiectele finanțate de UE;

28.  solicită instituirea unor mecanisme de finanțare care să stimuleze asigurarea unei reprezentări egale în domeniile în care există un dezechilibru de gen și subliniază necesitatea existenței unor date defalcate pe gen, pentru a înțelege mai bine situația fetelor, băieților, bărbaților și femeilor și pentru a putea, prin urmare, găsi soluții mai eficiente la dezechilibrele existente; solicită Comisiei să prezinte date defalcate în funcție de gen și vârstă privind participarea la programele europene de mobilitate în scopuri educaționale, precum Erasmus +, Europa Creativă și Europa pentru cetățeni;

29.  reamintește, în special, dreptul copiilor migranți și refugiați, atât fete, cât și băieți, de a avea acces la educație, aceasta fiind una dintre prioritățile societăților europene; subliniază, prin urmare, că ar trebui luate măsuri urgente în domeniul educației pentru migranți, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, având în vedere criza persistentă a migrației; subliniază că educația este esențială pentru integrare și capacitatea de inserție profesională și că, dacă sistemele naționale de învățământ nu reușesc să facă față acestei provocări, se poate crea o segregare culturală și mai accentuată și se pot intensifica diviziunile sociale; subliniază că accesul la educație care să respecte standardele de calitate necesare și să fie însoțită de asistență lingvistică și psihologică, atât în taberele de refugiați, cât și în orașele de sosire, nu trebuie periclitat de aspecte birocratice și administrative legate de recunoașterea statutului de refugiat;

30.  reamintește rolul asociațiilor de voluntariat și al sectorului terțiar în acest domeniu și solicită statelor membre să susțină activitatea acestora; reamintește larga participare a femeilor la acțiunile educative benevole și la alte activități, precum și în sprijinirea și îmbunătățirea oportunităților educaționale, de exemplu pentru refugiați și copiii defavorizați;

31.  subliniază că efectele sărăciei și ale excluziunii sociale asupra copiilor pot dura toată viața și pot conduce la transmiterea sărăciei pe mai multe generații; subliniază că, în toate statele membre, riscul de sărăcie și excluziune socială în rândul copiilor este strâns legat de nivelul de educație al părinților, în special de cel al mamelor, de situația părinților pe piața muncii, de situația socială a părinților, precum și de formele de sprijinire a familiei oferite de statele membre; recomandă statelor membre să se asigure că toți tinerii au acces la un învățământ public gratuit, de calitate, la toate vârstele, inclusiv la vârsta preșcolară; subliniază rolul orientării școlare pentru copii, care urmărește să le permită să își fructifice deplin potențialul; insistă asupra necesității de a sprijini prin programe specifice de educație continuă mamele adolescente, deoarece abandonul școlar este un prim pas spre sărăcie; subliniază necesitatea de a stabili un set cuprinzător de măsuri pentru a combate sărăcia în rândul copiilor și de a promova binele copiilor pe baza celor trei piloni, respectiv, accesul la resurse corespunzătoare și concilierea vieții de familie cu viața profesională, accesul la servicii de calitate, participarea copiilor la luarea deciziilor care îi afectează și la activități culturale, recreative și sportive; reafirmă că trebuie promovat accesul la informare, în mod egal, în special în ceea ce privește securitatea socială, educația adulților, asistența medicală și sprijinul economic;

32.  subliniază că lipsa de recunoaștere a familiilor LGBTI de către multe state membre are ca urmare venituri mai scăzute și costuri de viață mai mari pentru persoanele LGBTI, mărindu-le riscul de sărăcie și de excluziune socială; consideră că legislația privind egalitatea de tratament reprezintă un instrument esențial pentru a combate sărăcia care rezultă din marginalizarea și discriminarea minorităților sexuale și de gen; solicită, în acest sens, Consiliului să adopte propunerea de directivă din 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală; solicită, totodată, includerea explicită a interzicerii discriminării pe criterii de identitate de gen în orice reformare viitoare a directivelor privind egalitatea de gen; rămâne preocupat de nivelul scăzut de cunoaștere a drepturilor și a existenței unor organisme și organizații care oferă sprijin victimelor discriminării; invită, în acest sens, Comisia să monitorizeze îndeaproape eficiența procedurilor și organismelor naționale de soluționare a reclamațiilor;

33.  solicită implementarea integrală a Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, precum și revizuirea acesteia, adăugându-se cerința ca întreprinderile să elaboreze măsuri sau planuri privind egalitatea de gen, inclusiv acțiuni ce urmăresc eliminarea segregării, să elaboreze sisteme de remunerare și să ia măsuri pentru sprijinirea carierei femeilor;

34.  reafirmă importanța educației economice și financiare la o vârstă cât mai mică, deoarece s-a demonstrat că duce la îmbunătățirea deciziilor economice ulterior în viață, inclusiv la o mai bună gestionare a cheltuielilor și a veniturilor; recomandă schimbul de bune practici și promovarea unor programe educaționale care să vizeze femeile și fetele din grupurile vulnerabile și din comunitățile marginalizate, care se confruntă cu sărăcia și cu excluziunea socială;

35.  constată că lipsa unui venit din partea partenerului reprezintă un factor major care poate contribui la sărăcia și la excluziunea socială a femeilor; observă că situația adesea precară a femeilor văduve, divorțate sau singure, cărora instanța le-a încredințat copiii, și pentru care ar trebui prevăzut un nivel adecvat de nevoi de întreținere; observă că neplata pensiei alimentare poate condamna mamele singure la sărăcie; subliniază că femeile divorțate sunt supuse cu precădere discriminării și că acest lucru dovedește că femeile încă nu sunt pe deplin independente economic, ceea ce implică necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare vizând piața forței de muncă și eliminarea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați;

36.  subliniază că datele colectate privind disparitățile de gen din veniturile și cheltuielile din gospodării, trebuie corelate cu datele individualizate pentru a explica inegalitățile de gen din gospodării;

37.  insistă că politica macroeconomică trebuie să fie compatibilă cu politica în materie de egalitate socială; reiterează faptul că, la elaborarea și stabilirea politicilor monetare macroeconomice sau a politicilor privind serviciile financiare, instituțiile financiare, precum BCE și băncile centrale naționale, trebuie să țină seama de efectele sociale;

38.  își reafirmă sprijinul pentru inițiativa de a formula un buget de referință orientativ și invită Comisia să includă aspectele specifice de gen atunci când îl concepe, inclusiv aspecte legate de disparitățile de gen din gospodării;

39.  reiterează necesitatea de a face studii cu privire la lipsa de adăpost a femeilor și la cauzele și factorii determinanți ai acesteia, deoarece fenomenul este surprins necorespunzător în datele actuale; constată că printre elementele de gen specifice care ar trebui luate în considerare figurează dependența economică a femeilor, locuințele temporare sau evitarea serviciilor sociale;

40.  subliniază că violența împotriva femeilor rămâne o problemă semnificativă în Uniunea Europeană, care le afectează pe victime și că trebuie urgent implicați autorii acestor violențe în măsurile de combatere a violenței față de femei, indiferent de vârstă, de nivelul de educație, de venituri sau de poziție socială; subliniază că violența față de femei are un impact din ce în ce mai mare asupra riscului de marginalizare, sărăcie și excluziune socială; observă că independența economică a femeilor joacă un rol central în capacitatea acestora de a se sustrage din situațiile de violență, adoptând măsuri proactive; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să asigure sisteme de protecție socială care garantează drepturile sociale ale femeilor victime ale oricărei forme de violență, fie violență domestică, trafic sau prostituție, și să ia măsuri pentru reintegrarea lor pe piața muncii, folosind și instrumente precum FSE; subliniază că victimele violenței trebuie să dispună de mai multe informații legate de serviciile juridice de care pot beneficia;

41.  subliniază necesitatea unor eforturi ferme de combatere a violenței domestice, în special a violenței față de femei; remarcă faptul că independența economică a femeilor joacă un rol crucial în viețile și în capacitatea lor de a ieși din situații de violență domestică și că femeile care și-au epuizat concediul plătit își pot pierde locul de muncă și independența economică; constată că introducerea recentă a concediului din motive de violență domestică în Australia și în SUA a asigurat protecția locului de muncă pentru un număr mare de lucrători afectați de violența domestică, de exemplu, permițând persoanelor respective să meargă la doctor, să meargă în fața instanței sau să-și rezolve alte obligații cu care se confruntă în astfel de situații; invită Comisia și statele membre să analizeze fezabilitatea și rezultatele posibile ale introducerii unui sistem de concediu special plătit pentru victimele și supraviețuitorii violenței domestice, dacă lipsa unui concediu plătit împiedică victimele să-și păstreze locurile de muncă, asigurându-le în același timp intimitatea; invită, totodată, Comisia și statele membre să introducă măsuri suplimentare care să crească gradul de conștientizare a problemei violenței domestice, să ajute victimele acestui tip de violență, să promoveze o mai bună cunoaștere și apărare a drepturilor lor și care să le protejeze independența;

42.  invită UE și statele membre să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul și solicită adoptarea unei inițiative urgente, pentru a se stabili o directivă europeană privind combaterea violenței împotriva femeilor; invită încă o dată Comisia să prezinte o strategie europeană împotriva violenței de gen și să instituie Anul european combatere a violenței de gen;

43.  consideră că este necesar să se depună eforturi proactive pentru a depăși violența împotriva femeilor, acordându-se atenție specială normelor care glorifică violența; subliniază că trebuie combătute stereotipurile și structurile care constituie cauzele de bază ale violenței bărbaților împotriva femeilor prin adoptarea unor măsuri proactive prin campanii de informare și prin educarea continuă asupra problematicii culturii macho la nivel național;

44.  reliefează că noile tehnologii ar trebui considerate un instrument esențial pentru crearea de noi locuri de muncă, precum și o ocazie de a ajuta femeile să iasă din situația de sărăcie;

45.  încurajează statele membre ca, în colaborare cu autoritățile regionale și locale, să contribuie la îmbunătățirea calității vieții femeilor din mediul rural cu scopul de a reduce riscul de sărăcie, prin furnizarea de programe educaționale de calitate ce urmăresc capacitarea femeilor din mediul rural, condiții de muncă de calitate pentru femeile din mediul rural și venituri decente; încurajează statele membre să asigure o infrastructură municipală, socială și publică de calitate, pentru a îmbunătăți condițiile generale de trai în mediul rural;

46.  consideră că multe aspecte ale sărăciei, și mai ales ale sărăciei femeilor, rămân nerecunoscute, mai ales lipsa de acces a femeilor la cultură și la participarea socială; așadar, solicită statelor membre să se asigure că toate femeile au acces la cultură, la sport și la activități recreative, în special femeile afectate de sărăcie, femeile cu dizabilități și femeile migrante; consideră că indicatorii actuali vizând lipsurilor materiale grave exclud accesul la cultură și participarea socială și, prin urmare, oferă o înțelegere incompletă a sărăciei; solicită elaborarea mai multor indicatori pentru a evalua excluziunea cu privire la participarea socială, culturală și politică și, în special, influența sa asupra cercului vicios al sărăciei, precum și efectele sale la nivel intergenerațional;

47.  observă că femeile cu dizabilități sunt deseori victime ale discriminării în mediul familial și în sistemele de învățământ, că șansele lor de angajare sunt limitate, iar prestațiile sociale de care beneficiază nu sunt suficiente pentru a evita riscul de sărăcie; subliniază, în această privință, că statele membre și autoritățile regionale și locale ar trebui să ofere femeilor cu dizabilități asistența specializată de care au nevoie pentru a își exercita drepturile și să propună acțiuni menite să promoveze integrarea lor pe piața forței de muncă, prin intermediul unor acțiuni suplimentare și de sprijin, în special în educație și formare profesională;

48.  solicită acțiuni mai ambițioase de combatere a sărăciei energetice, care afectează în mod disproporționat femeile singure, părinții singuri și gospodăriile conduse de femei; îndeamnă Comisia și statele membre să stabilească o definiție a sărăciei energetice care să ia în considerare aspectele de gen ale fenomenului și să o includă în viitoarea versiune reformată a Directivei privind performanța energetică a clădirilor; subliniază rolul important al inițiativelor privind Comunitatea Energiei, cum ar fi cooperativele pentru capacitarea consumatorilor de energie vulnerabili și, în special a femeilor care se confruntă cu sărăcia, excluziunea socială și marginalizarea;

49.  reamintește solicitarea adresată Comisiei de a depune eforturi în vederea creării unei Garanții europene pentru copii, care va asigura că fiecare copil din Europa expus riscului de sărăcie are acces la asistență medicală gratuită, educație gratuită, îngrijire gratuită, condiții decente de locuit și o alimentație adecvată; subliniază că o astfel de politică trebuie să se ocupe de situația femeilor și a fetelor, în special a celor din comunitățile vulnerabile și marginalizate; remarcă faptul că inițiativa Garanția pentru tineret trebuie să includă o perspectivă de gen,

50.  încurajează statele membre și Comisia să colecteze statistici defalcate pe gen și să introducă noi indicatori individuali în ceea ce privește femeile și sărăcia, ca instrument pentru a monitoriza impactul politicilor sociale, economice și de ocupare mai ample asupra sărăciei femeilor, pentru a dezvolta schimburile de cele mai bune practici cu privire la instrumentele legislative și bugetare vizând combaterea sărăciei, cu accent pe grupurile care sunt cel mai expuse riscului de sărăcie și indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen;

51.  subliniază rolul pe care îl joacă întreprinderile sociale în capacitarea și incluziunea femeilor care se confruntă cu sărăcie, excluziune socială și discriminare multiplă;

52.  solicită Comisiei și statelor membre să creeze angajamente din partea părților interesate, care să promoveze și să faciliteze implicarea directă a persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, în special a femeilor și a fetelor, în elaborarea de politici privind incluziunea socială la toate nivelurile;

53.  invită Comisia și statele membre să integreze dimensiunea de gen în procesul bugetar pentru a se asigura că deciziile bugetare țin cont de dimensiunea de gen și abordează diferențiat efectele;

54.  invită statele membre să coopereze în combaterea sărăciei cu ONG-uri care își desfășoară cu succes activitatea în zonele afectate de sărăcie extremă și care dispun de un know-how prețios în comunitățile locale; invită statele membre să sprijine o colaborare efectivă la nivel local;

55.  invită statele membre și Comisia să implice partenerii sociali (sindicatele și angajatorii) și societatea civilă, inclusiv organizațiile care susțin egalitatea de gen, în realizarea egalității dintre femei și bărbați, pentru a promova un tratament egal; subliniază că domeniile vizate de dialogul social trebuie să includă monitorizarea și promovarea la locul de muncă a practicilor legate de egalitatea de gen, incluzând programe de lucru flexibile pentru a promova reconcilierea vieții profesionale cu viața privată; subliniază importanța contractelor colective de muncă pentru combaterea discriminării și promovarea egalității între femei și bărbați la locul de muncă, alături de alte instrumente precum codurile de conduită, studiile, schimburile de experiență și de bune practici în domeniul egalității de gen;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 130.
(2) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 31.
(3) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 162.
(4) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77.
(5) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(6) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 9.
(7) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 60.
(8) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 75.
(9) JO C 24, 22.1.2016, p. 8.
(10) JO C 36, 29.1.2016, p. 6.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2015)0351.
(14) http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=t2020_50&language=en
(15) Salvați Copiii, „Child poverty and social exclusion in Europe” (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa), Bruxelles, 2014, p. 14.
(16) http:\\www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/547546/EPRS_STU(2015)547546_EN.pdf, p. 11
(17) Organizația Internațională a Muncii, Policies and regulations to combat precarious employment (Politici și recomandări pentru combaterea locurilor de muncă precare), 2011.
(18) http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/conference_sept_2011/dgjustice_oldagepensionspublication3march2011_en.pdf.


Barierele netarifare de pe piața unică
PDF 424kWORD 116k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la barierele netarifare de pe piața unică (2015/2346(INI))
P8_TA(2016)0236A8-0160/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi (COM(2015)0550),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulat „O strategie privind piața unică pentru Europa – analize și dovezi”– (SWD(2015)0202),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulat „Raport privind integrarea pieței unice și competitivitatea în UE și în statele sale membre” (SWD(2015)0203),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din septembrie 2014, intitulat „Costurile non-Europei pe piața unică”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la piața internă a serviciilor: stadiul actual și etapele următoare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul în beneficiul tuturor actorilor(2),

–  având în vedere ediția din octombrie 2015 a tabloului de bord online al pieței unice,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0160/2016),

A.  întrucât piața unică europeană are o contribuție semnificativă la economiile europene;

B.  întrucât se estimează că finalizarea pieței unice pentru libera circulație a bunurilor și a serviciilor, precum și pentru achizițiile publice, economia digitală și legislația privind protecția consumatorilor va aduce beneficii economice care se înscriu între 651 de miliarde de euro și 1 100 de miliarde de euro pe an, echivalentul a 5 % până la 8,63 % din PIB-ul UE;

C.  întrucât, la peste 20 de ani de la lansarea pieței unice, barierele netarifare nejustificate afectează în continuare comerțul și libera circulație a bunurilor și a serviciilor între statele membre; întrucât barierele netarifare pot avea la bază practici protecționiste și pot fi însoțite de provocări birocratice adesea disproporționale în comparație cu scopul lor;

D.  întrucât se estimează că piața unică a serviciilor reprezintă aproximativ 70 % din economia europeană, dar numai 20 % din schimburile comerciale din interiorul UE;

E.  întrucât 25 % din profesiile reglementate sunt reglementate numai într-un singur stat membru;

F.  întrucât câștigurile potențiale obținute de pe urma unei piețe unice digitale funcționale ar putea ajunge la aproximativ 415 miliarde de euro pe an, iar creșterea PIB-ului la aproximativ 0,4 % până în 2020 și întrucât există multe lacune în legislația UE care împiedică funcționarea corespunzătoare a acesteia;

G.  întrucât numai 2 % din IMM-urile noi, microîntreprinderi și întreprinderile nou-înființate s-au extins la nivel transfrontalier prin intermediul investițiilor străine directe;

H.  întrucât lacunele de pe piața unică, inclusiv punerea în aplicare a legislației UE într-un mod fragmentar sau în contradicție cu obiectivele pieței unice, au adesea ca efect pentru consumatori o gamă de produse mai redusă și bunuri și servicii mai scumpe;

I.  întrucât costurile sunt vizibil mai mari pentru întreprinderi în cadrul lanțurilor de aprovizionare, ceea ce face ca produsele lor să fie mai costisitoare sau ca accesul lor la servicii comerciale să fie mai redus, ceea ce le afectează competitivitatea; întrucât inovația este încurajată prin intermediul unei piețe competitive;

J.  întrucât complexitatea regimului actual de TVA poate fi, de asemenea, considerată drept barieră netarifară nejustificată;

K.  întrucât acordurile fiscale anticoncurențiale încheiate de statele membre cu marile companii multinaționale pot fi considerate o barieră netarifară nejustificată,

L.  întrucât întreprinderile și cetățenii se confruntă cu obstacole majore la desfășurarea de activități transfrontaliere în cadrul pieței unice din cauza lipsei disponibilității și a calității informațiilor, a serviciilor de asistență și a procedurilor online, care conduc la o sarcină administrativă considerabilă și la costuri de conformare semnificative;

M.  întrucât monitorizarea barierelor și a costurilor este fragmentată și nesistematică și întrucât lipsesc cuantificarea și identificarea clară a barierelor și a costurilor, ceea ce îngreunează prioritizarea măsurilor de politică,

I.Context și obiective politice

1.  constată că, în ciuda eliminării barierelor tarifare de la 1 iulie 1968, libera circulație a bunurilor și serviciilor a continuat să fie afectată de bariere netarifare, cum ar fi normele tehnice și cerințele de reglementare și de altă natură decât cele de reglementare naționale care se aplică furnizorilor de produse, furnizorilor de servicii și condițiilor de prestare a serviciilor sau birocrația; subliniază că demersul de consolidare a pieței unice implică luarea unor măsuri urgente la nivelul Uniunii și la nivelul statelor membre pentru a elimina astfel de bariere netarifare;

2.  consideră că barierele netarifare reprezintă o acțiune de reglementare disproporțională sau discriminatorie care are ca urmare o sarcină sau un cost care trebuie suportat de către o firmă care dorește să acceadă pe o piață și care nu este suportat de firmele care există deja pe piață sau un cost care revine firmelor străine și care nu este suportat de firmele de la nivel național, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a reglementa și urmăririi unor obiective de politică publică legitime, cum ar fi protecția mediului și a drepturilor consumatorilor sau a drepturilor în materie de ocupare a forței de muncă;

3.  recunoaște că diferențele de la nivel național pot apărea din cauza guvernanței pe mai multe niveluri; consideră că necesitatea ca măsurile să fie proporționale și în conformitate cu obiectivele de politică publică legitime ar trebui să fie bine înțeleasă la toate nivelurile procesului decizional în materie de reglementare; consideră că asigurarea consecvenței și a coerenței politicilor și a practicilor de reglementare poate contribui în mod semnificativ la reducerea barierelor netarifare;

4.  consideră că atunci când astfel de bariere netarifare pot fi justificate ca fiind proporționale, informațiile privind cerințele de reglementare naționale divergente ar trebui să fie ușor accesibile, iar furnizarea aferentă de informații legate de notificare și finalizarea procedurilor să fie cât mai ușor de realizat; consideră că punerea în aplicare a sistemului actual construit în jurul unei game largi de puncte de contact, inclusiv puncte de contact pentru produse și puncte unice de contact, a fost inconsecventă la nivelul statelor membre și este excesiv de complexă; reamintește importanța consolidării și a raționalizării instrumentelor existente pe piața unică pentru IMM-uri în vederea simplificării extinderii transfrontaliere a acestora; îndeamnă Comisia și statele membre să pună un accent mai mare pe raționalizarea și îmbunătățirea acestor sisteme, în special pe nevoia unei îmbunătățiri rapide a punctelor unice de contact și solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la progresele înregistrate și etapele următoare până la sfârșitul anului 2016; subliniază că, dacă există mai multă deschidere și accesibilitate în ceea ce privește cerințele de reglementare, statele membre în cauză vor deveni mai atractive pentru investițiile străine;

5.  salută inițiativa privind realizarea unui portal digital unic anunțată în Comunicarea Comisiei privind piața unică digitală ca pas pozitiv în acest sens; îndeamnă Comisia să creeze un punct de intrare unic prin intermediul căruia întreprinderile și consumatorii să aibă acces la toate informațiile legate de piața unică, la asistență, la soluționarea problemelor și la procedurile naționale și de la nivelul UE necesare pentru a desfășura activități la nivel transfrontalier în UE;

6.  consideră că colaborarea dintre Comisie și statele membre pentru îmbunătățirea modului de funcționare a SOLVIT este importantă pentru eliminarea barierelor netarifare, în special în anumite zone geografice sau sectoare industriale în care întreprinderile nu recurg la SOLVIT în mod frecvent și în care nu toate cazurile semnalate sunt preluate de către autoritatea competentă;

7.  subliniază că, pentru multe întreprinderi, în special IMM-uri, care doresc să realizeze schimburi comerciale în alt stat membru, o astfel de expansiune va constitui în continuare, din perspectiva lor, „comerț internațional”; subliniază că IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile inovatoare, în special întreprinderile din economia colaborativă, ar trebui să fie în măsură să se dezvolte pe deplin prin intermediul comerțului transfrontalier;

8.  consideră că unul din obiectivele Uniunii și al statelor sale membre ar trebui să fie eliminarea barierelor netarifare în cazul în care acestea nu pot fi justificate sau nu susțin obiectivele enumerate la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, conform cărora Europa se bazează pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate;

9.  reiterează faptul că strategia privind piața unică digitală și strategia privind piața unică pentru Europa includ inițiative care ar trebui puse în aplicare rapid și în mod ambițios, pentru a reduce barierele netarifare de pe piața unică; subliniază faptul că este esențial ca aceste inițiative să se bazeze pe principiile unei mai bune legiferări și pe cele mai eficiente instrumente, cum ar fi armonizarea și recunoașterea reciprocă;

II.Barierele netarifare transversale

10.  consideră că diferențele în ceea ce privește viteza de transpunere și implementare exactă la nivel național a directivelor în vigoare creează insecuritate juridică pentru întreprinderi și o concurență diferită pe piața internă;

11.  consideră că, în cazurile în care Comisia a abrogat actele legislative inutile ale UE, statele membre ar trebui să acționeze rapid pentru a abroga dispozițiile interne corespunzătoare;

12.  consideră că nerespectarea repetată a legislației Uniunii de către statele membre acționează în detrimentul pieței unice și al consumatorilor; consideră, de asemenea, că procesul lent de transpunere face ca unele state membre să beneficieze de o prelungire necuvenită a termenului de conformare; solicită ca, printr-o cooperare între Comisie și statele membre, să se continue promovarea unei culturi a conformării, astfel cum se prevede în strategia privind piața unică; subliniază că trebuie să se abordeze rapid subiectul nerespectării legislației de către statele membre;

13.  atrage Comisiei și statelor membre atenția asupra faptului că unele guverne naționale încarcă directivele transpuse cu norme suplimentare atunci când pun în aplicare dreptul UE, adică practică așa-numita „suprareglementare”;

14.  atrage atenția asupra faptului că intensitatea și numărul controalelor care au fost recent impuse furnizorilor străini de servicii sunt în creștere; invită statele membre să se asigure că aceste controale sunt proporționale, justificate și nediscriminatorii;

15.  subliniază că punerea în aplicare inconsecventă de către statele membre a normelor actuale transpuse corect afectează piața unică în același mod ca transpunerea târzie; consideră că conformarea și punerea în aplicare sunt mai dificile atunci când definițiilor utilizate în mod frecvent, de exemplu, definiției „trasabilității” sau „introducerii pe piață”, li se dau sensuri diferite în diferite acte legislative;

16.  consideră că aplicarea inegală a acelorași norme în diferite state membre are potențialul de a crea noi bariere netarifare nejustificate; solicită Comisiei să depună toate eforturile pentru a reduce la minimum divergențele într-o etapă cât mai timpurie posibil;

17.  consideră că Comisia ar trebui să intensifice utilizarea de orientări în ceea ce privește punerea în aplicare a directivelor, întrucât acest lucru poate fi un instrument util în asigurarea unui grad mai mare de aplicare uniformă;

18.  ia act de persistența diferențelor de la nivel național în ceea ce privește reglementarea pieței produselor, cu care întreprinderile care operează la nivel transfrontalier trebuie să se confrunte în continuare în ceea ce privește atât nivelul restricțiilor, cât și diferențele dintre statele membre; consideră că astfel întreprinderile sunt în mod inutil forțate să își adapteze produsele și serviciile pentru a se conforma la standarde multiple sau la teste repetate, limitând astfel comerțul din interiorul UE, reducând creșterea economică și împiedicând crearea de locuri de muncă;

19.  consideră că, deoarece economiile de scară sunt reduse pentru că este necesar să se opereze diferite linii de produse, sarcina le revine din multe puncte de vedere, legal financiar sau în alt mod, în mod disproporționat, IMM-urilor și microîntreprinderilor;

20.  atrage atenția asupra nivelurilor reduse ale achizițiilor publice realizate la nivel transfrontalier până în prezent, care reprezintă mai puțin de 20 % din totalul achizițiilor publice din Uniune publicate pe platformele paneuropene, numai 3,5% din contracte fiind acordate întreprinderilor din alte state membre; subliniază problemele întâlnite, în special de IMM-uri, în legătură cu participarea la achizițiile publice transfrontaliere; subliniază, în acest context, importanța noilor directive ale UE privind achizițiile publice și atribuirea contractelor de concesiune, pe care statele membre au fost obligate să le transpună până în aprilie 2016; solicită statelor membre să pună integral în aplicare această legislație, inclusiv procese de achiziții publice complet electronice;

21.  subliniază faptul că una dintre cele mai mari bariere netarifare constă în costurile de conformare cu cerințele în materie de TVA; solicită propuneri concrete de simplificare a TVA;

22.  recunoaște că regimurile diferite de TVA din întreaga Uniune Europeană ar putea fi percepute ca o barieră netarifară; subliniază că mini-ghișeul unic pentru TVA (VATMOSS) reprezintă un mijloc bun de a sprijini depășirea acestei bariere și în special IMM-urile în activitățile lor transfrontaliere; recunoaște că încă există unele aspecte problematice minore cu privire la VATMOSS; solicită Comisiei să faciliteze în continuare plata obligațiilor în materie de TVA de către întreprinderile din UE;

23.  consideră că multe practici ale administrațiilor naționale dau, de asemenea, naștere la bariere netarifare nejustificate, inclusiv prin cerințele de formalizare a documentelor de către organismele sau birourile naționale; îndeamnă statele membre să utilizeze soluții de e-guvernanță, care includ prioritizarea interoperabilității și a semnăturilor digitale, pentru a moderniza administrațiile publice, bazându-se pe exemple ca cele din Estonia și Danemarca, sporind numărul serviciilor digitale furnizate și îmbunătățind accesibilitatea lor pentru cetățeni și întreprinderi, și să faciliteze cooperarea transfrontalieră și interoperabilitatea administrațiilor publice, fără a afecta protecția datelor cu caracter personal; consideră că utilizarea e-guvernanței este un instrument important pentru întreprinderi, însă că acest lucru nu ar trebui să excludă modalități alternative de accesare a informațiilor sau să fie în defavoarea cetățenilor care nu pot avea acces la serviciile digitale;

24.  solicită Comisiei să adopte o abordare fermă cu privire la implementare și să se asigure că normele pieței unice sunt aplicate și puse în practică în mod corespunzător de către statele membre; consideră că, în această privință, procesul de punere în aplicare a directivelor transpuse ar trebui să fie mai bine coordonat, de exemplu prin intermediul unor ateliere de transpunere organizate de Comisie și prin schimburi de bune practici, pentru a reduce la minimum diferențele dintre statele membre într-o etapă timpurie;

III.Bariere netarifare sectoriale

Piața unică a bunurilor

25.  subliniază importanța principiului recunoașterii reciproce pentru a asigura accesul pe piața unică al bunurilor care nu sunt armonizate la nivelul Uniunii, precum și în cazurile în care statele membre au norme naționale, adesea foarte diferite, cu privire la produse, însă cu același obiectiv de bază;

26.  subliniază faptul că multe întreprinderi nu sunt informate cu privire la recunoașterea reciprocă și consideră că trebuie să se conformeze cerințelor naționale din statul membru de destinație atunci când desfășoară activități comerciale pe piața unică;

27.  invită Comisia să ia măsuri pentru a îmbunătăți aplicarea recunoașterii reciproce; anticipează, în acest context, planurile Comisiei de a spori gradul de sensibilizare și de a revizui regulamentul privind recunoașterea reciprocă; consideră că și armonizarea este un instrument eficient de asigurare a unui acces egal la bunuri și servicii pe piața unică;

Piața unică a serviciilor

28.  atrage atenția asupra problemelor pe care le întâmpină furnizorii de servicii, în special furnizorii de servicii comerciale, furnizorii din domeniul transportului și din domeniul construcțiilor, probleme cauzate de cerințele multiple și diverse, nejustificate sau disproporționale, privind autorizațiile, înregistrarea, notificarea prealabilă sau cerințele de înființare în sine; subliniază că acest lucru ar putea duce la discriminarea furnizorilor străini de servicii, ceea ce ar fi în contradicție cu principiul liberei circulații a serviciilor; solicită, în acest context, un sistem mai dezvoltat de administrație electronică și înregistrare electronică pentru a simplifica procesul pentru furnizorii de servicii;

29.  subliniază faptul că în special lipsa implementării și aplicarea divergentă a Directivei privind serviciile constituie obstacole în calea pieței unice;

30.  subliniază faptul că este nevoie de un mediu de reglementare clar și unitar, care să permită dezvoltarea unor servicii care să se dezvolte într-o piață care protejează lucrătorii și consumatorii și care să garanteze că operatorii existenți sau noi de pe piața unică a UE nu se confruntă cu obstacole legislative inutile, indiferent de modelul de afaceri pe care îl desfășoară;

31.  atrage atenția și asupra restricțiilor nejustificate sau disproporționale din unele state membre în ceea ce privește forma juridică a furnizorilor de servicii și structura lor de acționariat sau de management, precum și în ceea ce privește restricțiile privind exercitarea în comun a profesiei; subliniază că unele dintre aceste restricții pot reprezenta obstacole disproporționale sau nejustificate în calea furnizării transfrontaliere de servicii; subliniază necesitatea de a asigura coerența evaluării proporționalității cerințelor și restricțiilor de reglementare aplicabile serviciilor;

32.  subliniază că obligația de notificare prevăzută în Directiva privind serviciile ar fi putut fi eficientă în legătură cu reducerea sau eliminarea barierelor netarifare nejustificate, însă a fost neglijată de statele membre și de Comisie; salută, prin urmare, faptul că se acordă din nou atenție procedurii de notificare în cadrul strategiei privind piața unică, deoarece, printr-un angajament timpuriu, măsurile de la nivel național pot fi revizuite pentru a soluționa problemele înainte să apară; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să fie obligate să furnizeze justificări mai detaliate atunci când introduc noi măsuri de reglementare; subliniază experiența pozitivă legată de procedura de notificare pentru produse și sugerează ca aceasta ar trebui să fie folosită ca exemplu de îmbunătățire a procedurii pentru servicii;

33.  subliniază că serviciile publice beneficiază de o protecție specială în ceea ce privește normele pieței interne, în temeiul misiunilor de interes general care le sunt încredințate, și că, prin urmare, normele stabilite de autoritățile publice pentru buna lor funcționare nu reprezintă bariere netarifare; reamintește în acest sens că serviciile sociale și de sănătate nu sunt supuse Directivei privind serviciile;

34.  subliniază că furnizorii de servicii din domeniul construcțiilor se confruntă adesea cu anumite cerințe organizaționale din statul membru de origine, inclusiv cu privire la sistemele de certificare organizațională, ceea ce face ca serviciile pe care le oferă la nivel transfrontalier să devină prea complexe, descurajând astfel libera circulație a serviciilor și a specialiștilor în construcții;

35.  invită Comisia să elimine aceste bariere, inclusiv, acolo unde acest lucru se dovedește oportun, prin ameliorarea recunoașterii reciproce și, dacă este cazul, prin măsuri legislative; subliniază că acțiunile viitoare, cum ar fi pașaportul de servicii propus, nu ar trebui să aibă ca rezultat creșterea sarcinilor administrative, dar ar trebui să elimine barierele netarifare;

36.  solicită Comisiei să abordeze sarcinile legate de sectorul bancar fracturat din Europa, care creează dificultăți pentru nerezidenții care vor să deschidă un cont bancar în alt stat membru, în special pentru IMM-uri;

37.  subliniază faptul că multe dintre reglementările din statele membre privind accesul și exercitarea profesiilor reglementate sunt disproporționale și pot, prin urmare, crea obstacole de reglementare inutile, care împiedică accesul la o serie de profesii și mobilitatea furnizorilor de servicii din profesiile reglementate; recunoaște însă importanța garantării unei concurențe loiale, a calității formării și a susținerii sistemelor de calificare de succes;

38.  împărtășește opinia Comisiei conform căreia sistemele duale de învățământ trebuie să fie recomandate ca exemple de bune practici în Uniunea Europeană;

39.  salută exercițiul de evaluare reciprocă realizat în ultimii doi ani; consideră că procesele de evaluare inter pares care sunt concepute corespunzător și care încurajează dezbaterea onestă între statele membre pot fi eficiente pentru încurajarea schimbărilor; încurajează statele membre și Comisia să extindă această practică, în special la alte domenii ale reglementării pieței unice;

40.  îndeamnă Comisia ca, în contextul semestrului european și al recomandărilor specifice fiecărei țări privind dereglementarea anumitor profesii în statele membre, să abordeze prioritățile în materie de reforme ale statelor membre în domeniul serviciilor profesionale;

Piața unică a comerțului cu amănuntul

41.  subliniază evaluarea inter pares privind unitățile de vânzare cu amănuntul realizată de Comisie în 2014-2015, care a arătat că, adesea, comercianții cu amănuntul se confruntă cu condiții și proceduri de înființare și funcționare disproporționale și inadecvate;

42.  invită Comisia și statele membre să accelereze procesul de deblocare a potențialului unei piețe unice digitale definitivate și punerea în aplicare a agendei digitale a UE;

43.  subliniază faptul că anumite state membre introduc norme discriminatorii împotriva activității economice în sectorul cu amănuntul sau cu ridicata, pe baza suprafeței pe care se desfășoară activitatea, a mărimii întreprinderii sau a originii capitalului, ceea ce contravine ideii de piață unică și principiilor liberei concurențe și restricționează dezvoltarea pieței muncii;

44.  subliniază că reglementările care impun restricții cu privire la activitățile de desfacere cu amănuntul și cu ridicata care contravin dreptului UE și sunt disproporționale pot crea bariere importante de acces pe piață, ceea ce ar duce la deschiderea unui număr mai redus de unități de desfacere, ar afecta concurența și ar crește prețurile pentru consumatori; subliniază, în acest sens, că unele măsuri, inclusiv onorariile și taxele de inspecție, pot funcționa ca bariere netarifare, în cazul în care acestea nu sunt justificate de obiective de politică publică legitime; consideră că nicio restricție operațională impusă activităților de desfacere cu amănuntul sau cu ridicata nu ar trebui să restricționeze în mod necorespunzător sau disproporționat aceste activități și nu trebuie să conducă la discriminarea de facto dintre operatorii de pe piață;

45.  invită Comisia să definească o serie de bune practici privind unitățile de vânzare cu amănuntul pentru a asigura libera circulație a produselor și serviciilor, respectând, în același timp, principiile proporționalității și subsidiarității;

46.  invită Comisia să analizeze restricțiile operaționale pentru comerțul cu amănuntul și cu ridicata de pe piața unică și să prezinte, dacă este necesar, propuneri de reformă, precum și rapoarte cu privire la această analiză în primăvara anului 2017;

47.  subliniază că un serviciu de mesagerie mai accesibil, mai convenabil, mai eficient și cu o calitate mai ridicată constituie o condiție preliminară esențială pentru un comerț electronic transfrontalier prosper în beneficiul IMM-urilor și al consumatorilor în special;

IV.Concluzii

48.  invită Comisia să prezinte, în 2016, o evaluare cuprinzătoare a barierelor netarifare de pe piața unică și o analiză a metodelor de eliminare a acestora, făcând o diferență clară între barierele netarifare și reglementările privind realizarea obiectivelor de politică publică legitime ale statelor membre în mod proporțional, inclusiv o propunere ambițioasă de eliminare a acestor bariere netarifare cât mai curând posibil cu scopul de a valorifica potențialul încă neexploatat al pieței unice;

49.  invită Comisia să inițieze la timp examinarea acțiunilor legislative și de politică a UE în domenii emergente, cu o largă consultare a părților interesate, în special a IMM-urilor și a organizațiilor societății civile;

50.  invită Comisia să se asigure că statele membre respectă normele în vigoare privind piața unică, mai degrabă decât să elaboreze noi acte legislative suplimentare privind aspectele deja reglementate de normele actuale;

51.  invită Comisia să își intensifice activitatea în ceea ce privește punerea în aplicare și principiile care stau la baza pieței unice; consideră că intervenția timpurie în ceea ce privește măsurile naționale sau procedurile de implementare care constituie bariere netarifare nejustificate poate fi eficientă și poate fi realizată mai ușor decât intervențiile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; subliniază însă că, în cazuri grave sau persistente de greșeli sau aplicare necorespunzătoare a dreptului Uniunii, Comisia trebuie să utilizeze toate măsurile posibile, inclusiv prioritizarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pentru a asigura punerea completă în aplicare a legislației UE privind piața unică;

52.  regretă faptul că accesul Parlamentului la informațiile relevante referitoare la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și la procedurile ce le preced este încă limitat și solicită mai multă transparență în această privință, cu respectarea corespunzătoare a normelor în materie de confidențialitate;

53.  invită statele membre să considere piața unică drept o inițiativă comună, care trebuie întreținută în mod coordonat și colectiv și o condiție pentru creșterea competitivității economiei UE; consideră că cei care suportă în cele din urmă consecințele barierelor netarifare nejustificate sunt consumatorii, deoarece accesul noilor entități pe piețele interne este refuzat, iar acestea se confruntă cu costuri ridicate, o calitate inferioară și o gamă de opțiuni redusă; consideră că statele membre ar trebui să dedice și mai mult timp problemelor orizontale ale pieței unice și identificării domeniilor în care sunt necesare acțiuni prioritare din partea unuia sau mai multor state membre, pentru a menține și a dezvolta piața unică;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 93, 9.3.2016, p. 84.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0580.


Strategia privind piața unică
PDF 429kWORD 203k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică (2015/2354(INI))
P8_TA(2016)0237A8-0171/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulat „O strategie privind piața unică pentru Europa – analize și dovezi” (SWD(2015)0202),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulat „Raport privind integrarea pieței unice și competitivitatea în UE și în statele sale membre” (SWD(2015)0203),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică  Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii  «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II  Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere raportul elaborat de Mario Monti la 9 mai 2010 la cererea Comisiei Europene privind „O nouă strategie pentru piața unică  În serviciul economiei și societății din Europa”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul în beneficiul tuturor actorilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(5),

–  având în vedere studiul efectuat în septembrie 2014 privind „Costurile non-Europei pe piața unică”, comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor,

–  având în vedere studiul din septembrie 2015 intitulat „O strategie pentru finalizarea pieței unice: bonusul de o mie de miliarde de euro” comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor,

–  având în vedere studiul din 20 noiembrie 2015 intitulat „Evaluare ex-post a Directivei privind întârzierea în efectuarea plăților”, comandat de Comisie,

–  având în vedere studiul din noiembrie 2014, intitulat „Situația de pe piața UE a mobilei și o eventuală inițiativă în domeniul produselor de mobilă”, comandat de Comisie,

–  având în vedere ediția din octombrie 2015 a tabloului de bord online al pieței unice,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0171/2016),

A.  întrucât piața unică a reprezentat și reprezintă în continuare temelia integrării europene și motorul de creștere durabilă și de locuri de muncă, facilitând comerțul în UE și garantând o economie de piață socială cu caracter foarte competitiv în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din TUE;

B.  întrucât aprofundarea pieței interne europene rămâne o miză economică centrală, în special în contextul dezvoltării noilor tehnologii, unde este necesară o piață de dimensiune critică pentru a promova apariția unor actori inovatori și competitivi pe scena mondială;

C.  întrucât piața unică a cunoscut numeroase evoluții pozitive în ultimii ani, dar ar putea realiza mai mult în aproape toate domeniile (stimularea unei piețe digitale ca vector principal, încurajarea inițiativelor de afaceri, integrarea de lanțuri de aprovizionare de la nivel global, îmbunătățirea mobilității lucrătorilor și a drepturilor sociale, adaptarea la noi modele economice și facilitarea funcționării pieței, recunoaștere reciprocă, standardizare și autorizarea profesioniștilor), dacă ar fi eliminate mai multe obstacole nejustificate de natură fizică, juridică și tehnică;

D.  întrucât, conform propriilor cercetări ale Parlamentului, finalizarea pieței unice ar putea aduce beneficii de o mie de miliarde de euro (corespunzând unei potențiale creșteri a eficienței de 615 miliarde de euro pe an); întrucât fragmentarea pieței unice este unul dintre principalele impedimente în calea unei creșteri economice structurale mai accentuate;

E.  întrucât se impune o abordare cu adevărat strategică pentru integrarea în continuare a pieței unice, și întrucât reacțiile la problemele întâmpinate ar trebui să fie deopotrivă de natură politică și tehnică, în special în cazul barierelor netarifare nejustificate din cadrul pieței unice;

F.  întrucât UE ar trebui să urmărească realizarea unei veritabile piețe unice pe care să o considere drept un bun comun al tuturor cetățenilor, lucrătorilor, agenților economici și statelor membre și întrucât piața unică își va atinge pe deplin potențialul doar prin sprijinul și cooperarea fără rezerve a tuturor statelor membre,

G.  întrucât normele și acțiunile la nivel comunitar ar trebui să fie incluse în cadrul unei viziuni strategice unitare și, prin urmare, să fie consecvente și lipsite de contradicții; întrucât statele membre trebuie să se abțină de la a adopta măsuri discriminatorii, precum legi comerciale și fiscale care afectează doar anumite sectoare sau modele de afaceri și denaturează concurența, îngreunând stabilirea întreprinderilor într-un anumit stat membru, ceea ce constituie o încălcare clară a principiilor pieței interne,

H.  întrucât piața unică nu trebuie evaluată izolat de alte domenii de politică orizontală, în special piața unică digitală, sănătatea, protecția socială și a consumatorilor, dreptul muncii și mobilitatea cetățenilor, mediul înconjurător, dezvoltarea durabilă, energia, transporturile și politicile externe;

I.  întrucât finalizarea pieței unice a sectorului produselor și serviciilor și eliminarea barierelor reprezintă o prioritate ce trebuie abordată într-o manieră accelerată de către statele membre și instituțiile UE;

J.  întrucât barierele de pe piața unică au drept rezultat reducerea opțiunilor și creșterea prețurilor produselor și serviciilor pentru consumatori,

K.  întrucât întreprinderile din economia socială se bucură doar de un grad redus de recunoaștere la nivel european și întrucât majoritatea acestora nu sunt recunoscute printr-un cadru juridic la nivel european, ci numai la nivel național în unele state membre ale UE, sub diferite forme juridice; întrucât această absență a unui cadru juridic al UE le restrânge capacitatea de a acționa la nivel transfrontalier în cadrul pieței interne;

L.  întrucât contrafacerea reprezintă o amenințare gravă la adresa sănătății și a siguranței publice și întrucât valoarea totală a traficului de mărfuri contrafăcute a crescut semnificativ în ultimii ani, agravând impactul devastator al contrafacerii asupra inovării, a ocupării forței de muncă și a imaginii întreprinderilor europene;

M.  întrucât crearea unei piețe unice de capital ar contribui la partajarea mai eficientă a riscurilor la nivel transfrontalier și la piețe mai lichide;

N.  întrucât raportul de sinteză al consultării desfășurate de Comisie privind geoblocarea dezvăluie un sprijin puternic din partea consumatorilor pentru măsurile legislative împotriva geoblocării,

O.  întrucât consecințele economice ale crizei financiare se resimt în continuare și PIB-ul se menține în continuare sub nivelul din 2008 în mai multe state membre;

P.  întrucât piața unică se caracterizează prin rate constant ridicate ale șomajului; întrucât criza financiară a crescut numărul șomerilor cu peste șase milioane; întrucât, până la sfârșitul anului 2015, în Uniune existau peste 22 de milioane de persoane fără un loc de muncă,

Obiective de politică

1.  susține obiectivele generale ale strategiei Comisiei pentru piața unică de bunuri și servicii: „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”, și apreciază acțiunile sale în domenii cheie pentru fructificarea întregului potențial al pieței unice în beneficiul consumatorilor, al angajaților și al întreprinderilor, mai ales al celor nou-înființate, pentru a spori numărul locurilor de muncă durabile și pentru a contribui la dezvoltarea IMM; încurajează Comisia să elaboreze politici ample care să conducă la o piață unică mai corectă și mai competitivă în conformitate cu Titlul II din TFUE cu privire la dispoziții cu caracter general;

2.  ia act de faptul că instituirea pieței interne, în care se asigură libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, reprezintă un obiectiv esențial al Uniunii;

3.  salută faptul că strategia intenționează să se asocieze eforturilor întreprinse în alte domenii; consideră că, îmbunătățind inițiativele deja în curs, strategia are șanse bune pentru a contribui la prosperitatea economică, la crearea de locuri de muncă durabile și de creștere, precum și la îmbunătățirea bunăstării europenilor prin măsuri concrete, făcând Uniunea Europeană mai atractivă pentru investiții și accentuând competitivitatea întreprinderilor europene la nivel global; cu toate acestea, subliniază că este necesar ca, în punerea în aplicare a acestei strategii, să se evite incoerențele și suprapunerile între diferitele inițiative; subliniază că propunerile ar trebui să aibă la bază constatări faptice și în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări;

4.  subliniază necesitatea urgentă de a elimina barierele nejustificate pe piața unică, pentru obținerea de rezultate concrete și rapide în competitivitate, creștere economică durabilă, cercetare, inovare, crearea de locuri de muncă, diversitate pentru consumatori și noi modele economice; consideră că, în vederea atingerii acestor obiective, este necesară o mai mare armonizare a legislației (acolo unde aceasta se impune), cu menținerea unui nivel maxim de protecție a consumatorului, și adoptarea de măsuri potrivite pentru eliminarea obstacolelor nejustificate instituite de statele membre;

5.  consideră că evaluarea intermediară a Strategiei Europa 2020 ar trebui să stabilească obiective ambițioase pentru atingerea, până în 2020, a unei economii sociale de piață cu înalt caracter competitiv și a unei creșteri durabile; subliniază că piața unică ar trebui să constituie punctul focal al atingerii acestui obiectiv;

6.  invită Comisia și statele membre să fie creativi în punerea în aplicare a legislației privind piața unică; subliniază potențialul deosebit al sectoarelor care utilizează intensiv forța de muncă, precum comerțul cu amănuntul și industria hotelieră și a restaurantelor, pentru crearea de locuri de muncă, integrare și abordarea șomajului în rândul tinerilor;

7.  consideră că raportul Monti din 2010 „O nouă strategie pentru piața unică” ar trebui pus în aplicare pe deplin și ar trebui luat în considerare în cadrul activităților privind strategia pentru piața unică;

8.  subliniază că strategia privind piața unică nu trebuie să neglijeze potențialul sectorului industrial în ceea ce privește creșterea sustenabilă și crearea unor locuri de muncă de calitate în Europa;

9.  consideră că cererea internă – și în special creșterea puterii de cumpărare, adoptarea unor măsuri inovatoare și investițiile în economia ecologică – este esențială pentru a valorifica întregul potențial al pieței unice și pentru a promova creșterea durabilă;

O piață unică modernă și mai inovativă;

10.  salută axarea strategiei pe aspecte vizând ajutarea întreprinderilor, mai ales a IMM, a microîntreprinderilor și a întreprinderilor nou-înființate, în diversificarea activităților, în dezvoltarea și menținerea pe piața unică, ușurând astfel capacitatea acestora de inovare și de crearea de locuri de muncă; subliniază că toate inițiativele în favoarea IMM și a întreprinderilor nou-înființate ar trebui să beneficieze de atenție imediată și tratate ca prioritare, însă reamintește că aceste inițiative nu ar trebui să ofere întreprinderilor posibilitatea de a eluda reglementările existente, de a reduce standardele pentru lucrători și consumatori sau de a crește riscul de fraudă la nivelul întreprinderilor, de activități infracționale și de societăți fantomă;

11.  consideră că strategia poate oferi noi oportunități pentru IMM, care reprezintă coloana vertebrală a economiilor UE, pentru microîntreprinderi și întreprinderi nou-înființate inovatoare; consideră că dezvoltarea mediului de afaceri adecvat, prin îmbunătățirea cadrelor destinate capitalului de risc privat pentru IMM, facilitarea accesului la finanțare, elaborarea unei legislații sănătoase și aplicarea deplină a principiului „gândește mai întâi la scară mică”, în toată piața unică, reprezintă factori esențiali și ar putea susține creșterea și crearea de locuri de muncă;

12.  consideră că reducerea sarcinilor administrative și a costurilor de conformitate impuse întreprinderilor, în special IMM, precum și abrogarea legislației inutile și, totodată, asigurarea în continuare a unor standarde ridicate de protecție a consumatorilor, a angajaților, a sănătății și a mediului, sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei privind piața unică;

13.  consideră că se impune analizarea unui set de eventuale criterii obiective și indicatori pentru o definiție a întreprinderilor nou-înființate „inovative”, a IMM de acest tip și a întreprinderilor sociale, care să poată fi utilizate ca punct de referință pentru adoptarea de măsuri conexe; invită Comisia să propună astfel de criterii și indicatori;

14.  subliniază faptul că este necesară promovarea întreprinderilor sociale în cadrul politicilor pieței interne, ținând cont de faptul că în UE există aproximativ 2 milioane de întreprinderi sociale, reprezentând aproximativ 10-12 % din totalul întreprinderilor din Europa; subliniază, în plus, faptul că economia socială crește rapid, oferă produse și servicii de calitate și creează locuri de muncă de calitate superioară;

15.  solicită Comisiei să implice platforma REFIT în identificarea barierelor la inovare și a căilor de reducere sau eliminare a acestora, suplimentar față de propunerea de creare a unui consiliu european al inovării; subliniază că acest proces nu trebuie să conducă la reducerea ocupării forței de muncă, a protecției consumatorilor și a standardelor de mediu; consideră că, pentru a asigura o mai bună reglementare, legislația existentă ar trebui revizuită și, acolo unde este necesar, simplificată și adecvată scopului, și orice nouă legislație ar trebui să fie orientată spre viitor și digitală în mod implicit și să urmeze principiul „gândește mai întâi la scară mică”;

16.  ia act de faptul că buna legiferare poate crea avantaje pentru întreprinderi și pentru lucrători deopotrivă și poate facilita promovarea creșterii economice și crearea unor locuri de muncă de calitate în cadrul pieței unice; ia act de Agenda Comisiei pentru o mai bună reglementare, inclusiv de îmbunătățirea implicării părților interesate, prin intermediul platformei REFIT, de exemplu, și de consolidarea evaluărilor de impact; subliniază necesitatea de a evalua nu numai efectele pe termen scurt, dar și valoarea pe termen lung a legislației, precum și consecințele lipsei legislației; consideră că o legislație mai bună, mai eficientă și mai simplă va reduce sarcinile administrative și va stimula creșterea și crearea locurilor de muncă, asigurând în continuare standarde ridicate de protecție a consumatorilor, a angajaților, a sănătății și a mediului;

17.  consideră că dezvoltarea în continuare a pieței unice impune eliminarea barierelor comerciale între statele membre; sprijină Declarația europeană privind competitivitatea din februarie 2016, în special angajamentul de a simplifica cadrul de reglementare și de a reduce sarcinile, de a face mai multe pentru a reduce sarcina globală a reglementării în UE, în special asupra IMM și a microîntreprinderilor și de a stabili, acolo unde este posibil, obiective în materie de reducere a sarcinilor în sectoare specifice; recomandă să se înceapă imediat lucrările pentru stabilirea acestor obiective de reducere a sarcinilor;

18.  consideră că, pentru a proteja obiectivele pieței unice și pentru a genera creștere economică și locuri de muncă, UE trebuie să consolideze competitivitatea, în conformitate cu orientările stabilite în Declarația Consiliului European privind competitivitatea;

19.  salută hotărârea Comisiei în a trata absența coordonării fiscale la nivelul UE, și în special dificultățile cu care se confruntă IMM ca rezultat al complexității diferitelor reglementări naționale în materie de TVA; își exprimă întregul sprijin pentru Comisie în ceea ce privește reforma TVA; solicită Comisiei să analizeze modul în care pot fi modificate noile norme privind locul de furnizare în ceea ce privește TVA pentru serviciile digitale, astfel încât să se adapteze nevoilor specifice ale întreprinderilor mici și ale microîntreprinderilor; invită Comisia să evalueze fezabilitatea unei mai bune coordonări și, mai ales, posibilitatea unei cote unice de TVA (pentru aceeași categorie de bunuri) în sectorul comerțului electronic;

20.  susține eforturile Comisiei de a asigura echitatea fiscală în Uniunea Europeană și de a combate practicile agresive de planificare fiscală și evaziunea fiscală; invită Comisia să își concentreze eforturile pe introducerea obligației de raportare pentru fiecare țară în parte cu privire la corporațiile transnaționale;

21.  atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă întreprinderile, mai ales IMM și întreprinderi nou-lansate, în asigurarea finanțării; subliniază că diferențele dintre factorii externi, precum facilitatea accesului la finanțare, sistemele de impozitare fiscală și normele care reglementează munca dezavantajează IMM între ele; invită Comisia ca, în paralel cu continuarea valorosului sprijin acordat acestora prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și programe ca Orizont 2020, COSME și fondurile ESI, să analizeze și alte căi de facilitare a accesului la aceste programe și alte instrumente, mai ales pentru microîntreprinderi, de exemplu prin reducerea perioadelor de cerere de candidaturi la șase luni, prin simplificarea procedurilor aplicabile, precum și prin îmbunătățirea vizibilității finanțărilor europene; salută intenția Comisiei de a utiliza fonduri din programul COSME pentru a finanța campanii de informare care vizează IMM noi și inovatoare; invită toate autoritățile regionale și locale responsabile de sprijinirea întreprinderilor, în special a celor implicate în Rețeaua întreprinderilor europene („Enterprise Europe Network”), să participe la aceste campanii; consideră că simplificarea este factorul principal care permite accesul la finanțare al IMM și al întreprinderilor nou-înființate; invită Comisia să se asigure că inițiativele de finanțare participativă nu sunt obstrucționate de prezența granițelor;

22.  invită Comisia să aibă în vedere consolidarea rețelei reprezentanților IMM printr-o serie de acțiuni (cu evitarea birocrației suplimentare) de îmbunătățire a prezenței și a vizibilității acesteia în rândul IMM, a schimburilor de informații între omologi și să prezinte Parlamentului activitățile acestei rețele în fiecare an;

23.  arată că, deși Parlamentul European a adoptat Directiva privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale în februarie 2011, anual, mii de IMM și de întreprinderi nou-înființate din întreaga Europă dau faliment în așteptarea onorării facturilor lor, inclusiv de către administrații publice naționale; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru facilitarea transpunerii și a respectării Directivei privind întârzierea în efectuarea plăților; solicită totuși statelor membre să aibă în vedere, în cazul transpunerii nesatisfăcătoare a acestei directive, forme de compensare adecvată a întreprinderilor față de care administrațiile publice au datorii, pentru ca acestea să nu fie constrânse să dea faliment din această cauză;

24.  salută inițiativa legislativă privind insolvența întreprinderilor, care include restructurarea timpurie și „a doua șansă”, care va asigura că statele membre generează un mediu de reglementare care acceptă că uneori se produc și eșecuri și care poate încuraja inovarea, însă reamintește faptul că costurile și consecințele eșecului întreprinderilor îi afectează nu numai pe proprietarul și acționarii acestora, ci și pe creditori și angajați și pe contribuabili; solicită Comisiei să se asigure că această inițiativă va alinia procedurile în materie de insolvență la nivelul UE și va reduce durata și costurile acestora;

25.  regretă faptul că Comisia nu a subliniat suficient rolul specific al meșteșugurilor tradiționale practicate de artizani și de IMM ca o contribuție importantă la competitivitatea și stabilitatea economică în Europa; încurajează Comisia să valorifice pe deplin potențialul digitalizării și inovării în industria producătoare, în special pentru microîntreprinderi, pentru micii producători și pentru întreprinderile nou înființate, dar și pentru regiunile mai puțin industrializate, pentru a contribui la reducerea disparităților regionale și la revitalizarea economiilor locale; consideră că o politică mai puternică privind IMM meșteșugărești trebuie să constituie una dintre prioritățile tuturor instituțiilor europene și ale statelor membre în următorii ani;

26.  salută portalul digital unic dezvoltat de Comisie, care ar trebui să se bazeze pe ghișeele unice înființate în temeiul Directivei privind serviciile și să conecteze aceste ghișee la alte rețele similare din cadrul pieței unice; invită Comisia să examineze toate modalitățile de optimă utilizare a portalului digital unic în sensul ajutării întreprinderilor nou-lansate să-și extindă activitatea în Europa, cu o mai bună perspectivă internațională, furnizând informații corecte și clare, în limbi diferite, privind toate procedurile și formalitățile necesare pentru a activa la nivel național sau într-o altă țară membră a UE; îndeamnă Comisia să creeze un punct de intrare unic prin intermediul căruia întreprinderile și consumatorii să aibă acces la toate informațiile legate de piața unică, la asistență, la soluționarea problemelor și la procedurile naționale și de la nivelul UE necesare pentru a desfășura activități la nivel transfrontalier în UE; îndeamnă Comisia să se asigure că acestea sunt rapid implementate;

27.  constată că întreprinderile, în special IMM, fie nu cunosc normele aplicabile în alte state membre, fie întâmpină dificultăți în a găsi și a înțelege informațiile privind normele și procedurile aplicabile afacerilor lor; solicită Comisiei să unifice toate portalurile, punctele de acces și site-urile web de informare într-un portal unic, care va oferi IMM și întreprinderilor nou-înființate informații ușor accesibile, astfel încât acestea să poată lua decizii bine informate, să economisească timp și bani;

28.  solicită Comisiei să transforme ghișeele unice dintr-un portal de reglementare într-un sistem de portaluri complete de afaceri online, care să promoveze schimbul periodic de informații de către și între reprezentanții întreprinderilor și care să ajute întreprinderile naționale sau cetățenii să concureze în alte state membre ale UE;

29.  reamintește importanța consolidării și a raționalizării instrumentelor existente pe piața unică pentru IMM în vederea simplificării extinderii transfrontaliere a acestora; îndeamnă Comisia și statele membre să pună mai mult accentul pe raționalizarea și îmbunătățirea punctelor de informare despre produse și a ghișeelor unice;

30.  reamintește necesitatea de a oferi consumatorilor un nivel echivalent de protecție, deopotrivă online și offline; subliniază necesitatea ca toți operatorii economici care acționează online și offline pe piața unică să ia toate măsurile rezonabile și adecvate pentru a lupta împotriva contrafacerii, cu scopul de a asigura protecția consumatorilor și siguranța produselor;

31.  subliniază faptul că economia colaborativă este în creștere rapidă și, deși modifică felul în care numeroase servicii și bunuri sunt furnizate și consumate, poate stimula inovarea și poate aduce beneficii și oportunități suplimentare întreprinderilor și consumatorilor de pe piața unică; evidențiază beneficiile economice, societale și de mediu, precum și problemele puse de economia colaborativă; invită Comisia să coordoneze eforturile statelor membre să găsească soluții legislative pe termen scurt sau lung pentru economia colaborativă; salută Comisia și statele membre să prezinte propuneri de combatere a abuzurilor în domeniul forței de muncă și al fiscalității în economia colaborativă;

32.  salută inițiativa anunțată de Comisie privind economia colaborativă și intenția sa de a analiza agenții economici activi în domeniu și de a clarifica, prin orientări, interacțiunea dintre dispozițiile dreptului existent al UE în ceea ce privește aplicarea și funcționarea modelelor de afaceri ale economiei colaborative; este de părere că o intervenție reglementară în acest domeniu ar trebui să fie caracterizată de o flexibilitate care să permită să fie adaptată și aplicată prompt într-un sector cu evoluție rapidă, care are nevoie de adaptări rapide și eficace; subliniază faptul că standardele existente privind protecția consumatorilor trebuie aplicate și respectate și în economia digitală; solicită Comisiei să asigure cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltarea și prosperitatea economiei colaborative;

33.  subliniază faptul că noile elemente de securitate oferite de economia colaborativă, precum securitatea plăților, geolocalizarea și asigurările, consolidează poziția consumatorilor și, prin urmare, se impune evaluarea domeniilor unde soluțiile ex post ar putea fi mai eficiente decât reglementările ex ante; solicită Comisiei să promoveze în continuare cooperarea public-privat, pentru a aborda barierele existente la nivelul economiei colaborative, în special în ceea ce privește utilizarea sporită a identității digitale pentru a stimula încrederea consumatorilor în tranzacțiile online, dezvoltarea de soluții digitale pentru plata impozitelor, punerea la dispoziție a unor scheme de asigurări transfrontaliere și modernizarea legislației privind ocuparea forței de muncă;

34.  consideră că în economia colaborativă ar trebui încurajate dezvoltarea de noi modele de afaceri, serviciile inovatoare și utilizarea temporară a activelor, dar bazate, acolo unde este posibil, pe norme similare pentru servicii similare, în vederea salvgardării calității ridicate a serviciilor, indiferent de modul în care sunt organizate accesul și furnizarea acestora, pentru a asigura condiții egale de concurență și siguranța consumatorilor, evitându-se totodată o fragmentare ce ar putea dăuna dezvoltării de noi modele economice; consideră că economia colaborativă poate fi abordată doar în cadrul pieței unice, fragmentarea pieței unice prin reglementări locale sau naționale împiedicând companiile europene din economia colaborativă să își desfășoare activitatea la nivel european;

35.  atrage atenția asupra rolului important al standardelor tehnice ale UE de inovare, de competitivitate și de progres pe piața unică; atrage atenția asupra necesității de a dezvolta în continuare și în timp util standardele înalte europene în materie de calitate, interoperabilitate și securitate în sprijinul politicii industriale și de a le promova și la nivel internațional; solicită Comisiei să susțină și să consolideze standardele UE, după cum prevede deja Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și să eficientizeze și să adapteze cadrul de standardizare, inclusiv prin exploatarea oportunităților oferite de negocierile comerciale internaționale; subliniază faptul că standardele ar trebui stabilite într-o manieră determinată de piață, deschisă, favorabilă incluziunii și competitivă, pentru a fi ușor de pus în aplicare de către IMM și a evita riscul lanțurilor valorice închise, eliminând totodată întârzierile în publicarea acestora;

36.  subliniază rolul important pe care îl joacă sistemul de standardizare în libera circulație a produselor și, tot mai mult, a serviciilor; constată că utilizarea voluntară a standardelor a contribuit la PIB-ul Europei cu valori cuprinse între 0,3 și 1 % și că prezintă beneficii pentru productivitatea muncii;

37.  reamintește faptul că marea majoritate a standardelor sunt dezvoltate ca răspuns la o necesitate identificată la nivelul industriei, în baza unei abordări ascendente, pentru a asigura relevanța standardelor pentru piață; sprijină angajamentul prevăzut în strategia privind piața unică de a garanta că Europa rămâne în fruntea procesului de dezvoltare a standardelor la nivel global; încurajează standardizarea compatibilă cu o abordare internațională, fie prin dezvoltarea unor standarde internaționale globale, fie prin recunoașterea standardelor internaționale echivalente acolo unde este cazul; ia act de intenția de stabilire a unui cadru și a unor priorități pentru activitățile de standardizare, sub egida unei inițiative comune privind standardizarea; solicită Comisiei să se asigure că inițiativa comună este în continuare determinată de o astfel de necesitate ascendentă, identificată la nivelul industriei și, ca atare, tratează ca prioritate și transpune doar standardele care răspund nevoilor identificate și își demonstrează relevanța pentru piață, și nu conduce la impunerea unor standarde inutile sau la stabilirea unor cerințe aflate în dezacord cu alte standarde înrudite;

38.  ia act de faptul că propunerea referitoare la o inițiativă comună privind standardizarea europeană se va baza pe revizuirea independentă a sistemului european de standardizare, și sprijină obiectivul acesteia, potrivit căruia comunitatea europeană de standardizare trebuie să dezvolte acțiuni care vor îmbunătăți întregul sistem, inclusiv recomandări referitoare la gradul de incluziune și de sprijinire a competitivității întreprinderilor europene;

39.  solicită Comisiei ca, în angajamentul său față de organizațiile europene de standardizare (OES), să sprijine OES și autoritățile naționale omoloage ale acestora în eforturile lor de îmbunătățire a gradului de implicare a IMM, atât în cadrul procesului de stabilire a standardelor, cât și în adoptarea standardelor deja stabilite; încurajează totodată Comisia să colaboreze îndeaproape cu OES, cu organismele naționale de standardizare și cu alte instituții, pentru a îmbunătăți transparența procesului de stabilire a standardelor, în punerea în aplicare a angajamentelor prevăzute în programul de lucru pentru standardizarea europeană pentru 2016 și în regulamentul ce stă la baza acestuia;

40.  consideră că inițiativele comune ar trebui să se axeze pe îmbunătățirea continuă a practicilor de lucru, în special prin stabilirea de procese de evaluare a componenței comisiilor tehnice și măsuri de promovare a deschiderii și incluziunii, care să permită unei game variate de actori să contribuie la discuțiile purtate în cadrul comisiilor tehnice;

41.  consideră că un mecanism de contestație mai transparent și mai accesibil ar consolida încrederea și ar îmbunătăți procesul de stabilire a standardelor; consideră că, în situațiile în care Comisia a solicitat un standard ca urmare a adoptării legislației de către Uniunea Europeană, comisia competentă a Parlamentului poate juca un rol în evaluarea și în dezbaterile publice în cadrul unui astfel de proces, înainte de a se lua o hotărâre privind obiecția formală, dacă este cazul; evidențiază faptul că, atunci când se stabilesc cererile de standardizare ce vor fi transmise organismelor de standardizare, ar trebui avute în vedere principiile proporționalității și abordării bazate pe riscuri;

42.  consideră că o mai mare sensibilizare a opiniei publice cu privire la forma inițială a standardelor propuse înainte de aprobarea finală poate crește gradul de responsabilitate și de transparență și poate asigura un proces mai solid, în acord cu bunele practici existente în cadrul comunității europene pentru standardizare;

43.  invită Comisia să raporteze Parlamentului până la finalul anului 2016 cu privire la punerea în aplicare a inițiativei comune privind standardizarea europeană și la progresele realizate în cooperare cu comunitatea europeană de standardizare în ceea ce privește recomandările incluse în programul de lucru anual al Uniunii pentru 2016;

44.  invită Comisia, care este responsabilă pentru concurența pe piața internă a UE ca, în cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere, să asigure condiții de concurență echitabile între concurenții de pe piață;

45.  salută recentele inițiative vizând achiziții publice mai eficiente și transparente, printr-o mai bună utilizare a datelor privind achizițiile și o evaluare voluntară mai riguroasă a achizițiilor în anumite proiecte de infrastructură de mare amploare; invită statele membre să colaboreze cu Comisia pentru a pune în aplicare aceste inițiative;

46.  se așteaptă din partea Comisiei Europene să facă progrese în reforma sistemului de achiziții publice, care a fost inițiată prin directivele adoptate în 2014, continuând în direcția sporirii cererii calificate în domeniul achizițiilor, menită să recompenseze inovarea tehnologică și eficiența energetică;

47.  ia act de faptul că noul regim al achizițiilor publice din anul 2014 este mai puțin greoi și include norme mai flexibile pentru a sprijini mai bine alte politici din sectorul public, precum și statele membre sau întreprinderile specializate locale; subliniază că în sectorul achizițiilor publice din statele membre încă se înregistrează cazuri semnificative de ineficiență care limitează expansiunea transfrontalieră și creșterea economică pe piețele interne;

48.  salută, în principiu, inițiativele anunțate de Comisie privind creșterea transparenței, a eficienței și a răspunderii în atribuirea contractelor de achiziții publice; subliniază, totuși, faptul că transpunerea și punerea în aplicare a noilor directive ale UE ar trebui să aibă prioritate față de introducerea unor noi instrumente, precum registrul contractelor; subliniază în această privință că eventualele instrumente de analiză a datelor nu trebuie să conducă la cerințe de raportare noi sau suplimentare; reamintește că un mecanism de evaluare ex-ante ar trebui să fie exclusiv voluntar pentru proiectele de infrastructură de anvergură;

49.  subliniază necesitatea unui sistem de achiziții publice complet electronic; subliniază necesitatea punerii rapide și cuprinzătoare în aplicare a Directivei privind achizițiile publice în ansamblul său; evidențiază nevoia unei utilizări pe scară mai largă a achizițiilor publice electronice în vederea deschiderii piețelor pentru IMM;

50.  subliniază importanța unui brevet unitar; sprijină intenția Comisiei de a elimina incertitudinile cu privire la modul în care brevetul unitar va coexista cu brevetele naționale și cu certificatele suplimentare de protecție (CSP), precum și posibila creare a unor certificate suplimentare de protecție unitare, ținând cont de sănătatea publică și de interesele pacienților;

51.  îndeamnă Comisia să introducă și să pună în aplicare înainte de 2019 o eliminare a CSP în sectorul de producție, pentru a crește competitivitatea industriei europene a medicamentelor generice și biosimilare într-un mediu global, precum și pentru a menține și a crea locuri de muncă suplimentare și creștere în UE, fără a submina exclusivitatea comercială acordată în cadrul regimului CSP pe piețele protejate; consideră că astfel de dispoziții ar putea avea un impact pozitiv asupra accesului la medicamente de calitate în țările în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate, ar contribui la evitarea externalizării producției;

52.  solicită măsuri de facilitare a accesului la un sistem european de brevete pentru toate microîntreprinderile, IMM și cele nou-lansate ce doresc să utilizeze brevetul european cu efect unitar pentru inovarea produselor și a proceselor lor, inclusiv printr-o reducere specifică a nivelului taxelor de postulare sau reînnoire sau prin acordarea de facilități în ceea ce privește traducerile; subliniază importanța brevetelor esențiale pentru standarde și a soluțiilor inovatoare cu licență deschisă, uneori mai adaptate pentru stimularea inovării; subliniază importanța acordurilor de autorizare a brevetelor, în limita dreptului UE în materie de concurență, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii (FRAND), pentru a menține stimulentele în domeniul C&D și al standardizării, pentru a sprijini inovarea și a asigura condiții corecte de acordare a licențelor;

53.  solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere legislativă pentru un sistem european unic privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele neagricole în UE, astfel cum Parlamentul a solicitat și în trecut, cu scopul de a institui un sistem european unic, care să pună astfel capăt unei situații inadecvate și extrem de fragmentate în Europa și care să genereze numeroase efecte pozitive variate pentru cetățeni, consumatori, producători și întregul angrenaj economic și social european; subliniază că acest instrument ar oferi posibilitatea de a sublinia valoarea adăugată în cazul numeroaselor produse locale, cu evidente beneficii pentru producători, pentru regiunile respective și pentru gradul de conștientizare al consumatorului;

54.  observă că în majoritatea statelor membre ale UE este insuficient folosit potențialul parteneriatului public-privat; solicită armonizarea normelor cadru referitoare la parteneriatul public-privat în statele membre, diseminarea bunelor practici și promovarea acestui model;

55.  invită statele membre să creeze structuri pentru a consilia și a asista lucrătorii transfrontalieri în ceea ce privește consecințele economice și sociale ale muncii într-un alt stat membru;

56.  constată că aprofundarea pieței unice și a pieței unice digitale poate aduce cu sine noi oportunități și provocări și va ridica probleme din perspectiva competențelor, noilor forme de încadrare în muncă, de structuri financiare, de protecție socială, precum și de sănătate și securitate în muncă, care vor trebui soluționate în totalitate și care trebuie să aducă beneficii deopotrivă lucrătorilor, întreprinderilor și consumatorilor;

57.  regretă că strategia privind piața unică nu acordă o atenție deosebită neconcordanței competențelor, care rămâne un obstacol în calea creșterii pieței unice; ia act cu preocupare de faptul că 40%-47% din populația UE nu are competențe digitale suficiente și că cererea de angajați cu competențe digitale crește cu 4% pe an, în timp ce cheltuielile publice privind educația au cunoscut o scădere de 3,2 % din 2010, ceea ce constituie o amenințare la adresa poziției competitive a UE pe termen mediu și a capacității de inserție profesională a forței sale de muncă; încurajează statele membre să investească în educația digitală și în dezvoltarea competențelor;

58.  ia act de obiectivele pachetului privind mobilitatea forței de muncă de a contribui la o piață unică mai extinsă și mai echitabilă; subliniază, cu toate acestea, că este important să se asigure că măsurile incluse în acest pachet sunt proporționale și iau în considerare consecințele unei mobilități intense către anumite regiuni;

59.  subliniază sprijinul acordat de Comisie sistemelor de învățământ dual, care, pe lângă facilitarea dezvoltării personale, contribuie la corelarea competențelor și a calificărilor lucrătorilor europeni cu nevoile reale ale pieței muncii; subliniază că este important să se asigure faptul că strategia nu subminează în niciun fel sistemele de învățământ dual, garantând totodată calitatea uceniciilor și, în special, protecția ocupării forței de muncă; subliniază rolul important al partenerilor sociali în dezvoltarea sistemelor de învățământ duale; consideră că, deși un sistem de învățământ dual utilizat într-un stat membru nu poate fi pur și simplu copiat de alt stat membru, ar trebui să existe un accent european asupra corelării strânse a învățământului dual cu ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

60.  sprijină măsurile destinate eliminării lacunelor din legislația UE în materie de combatere a discriminării în domeniul ocupării forței de muncă, în special în ceea ce privește persoanele cu dizabilități; susține, în plus, punerea fără întârziere în aplicare a Directivei 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

61.  salută crearea unei platforme de combatere a muncii nedeclarate și încurajează statele membre și partenerii sociali, în special, să o utilizeze cu toată încrederea pentru a combate într-un mod mai eficace munca nedeclarată și falșii liber profesioniști;

62.  insistă asupra faptului că, pentru a valorifica oportunitatea digitalizării locurilor de muncă, sunt necesare acorduri sigure privind programul de lucru flexibil, condiții sigure de muncă, protecție socială și facilitarea „muncii inteligente” pentru a îmbunătăți productivitatea și echilibrul între viața privată și cea profesională; subliniază importanța trecerii la tehnologia digitală pentru a le oferi zonelor rurale posibilitatea de a beneficia de numeroasele oportunități oferite de agenda digitală, de exemplu, prin dezvoltarea muncii la distanță;

63.  subliniază importanța unor parteneri sociali puternici și independenți și a unui dialog social eficient; subliniază nevoia de a implica partenerii sociali, după caz, în activitățile privind posibilele reforme naționale în domeniul profesiilor reglementate;

64.  subliniază importanța unui dialog social despre oportunitățile și schimbările create de piață unică în domeniul ocupării forței de muncă.

O piață unică mai aprofundată

65.  solicită Comisiei să își aprofundeze lucrările în sensul punerii în aplicare; subliniază că numeroase măsuri au fost deja adoptate, dar nu sunt încă puse în aplicare în mod corespunzător, subminând astfel condițiile de concurență echitabile pe piața unică; subliniază totodată că, potrivit datelor furnizate de Comisie la mijlocul lui 2015, circa 1 090 de acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor erau pendinte în domenii ale pieței unice; invită Comisia să asigure cu prioritate coordonarea administrativă, cooperarea și respectarea legislației la toate nivelurile (UE, între statele membre și autoritățile naționale, locale și regionale), în vederea îmbunătățirii transpunerii, a aplicării și a respectării legislației privind piața unică, prin adoptarea de acțiuni de punere în aplicare bine orientate, bazate pe criterii transparente și obiective, garantând abordarea situațiilor de bariere nejustificate sau disproporționate cu cea mai mare relevanță economică; consideră că, în ceea ce privește măsurile naționale sau punerea în aplicare, intervenția timpurie poate fi mai eficace și poate genera rezultate mai bune decât procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; cu toate acestea, subliniază că, dacă procedura de intervenție timpurie nu generează rezultate, Comisia trebuie să folosească toate măsurile pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pentru a asigura punerea în aplicare pe deplin a legislației privind piața unică;

66.  salută intenția exprimată în strategie de creare a unei culturi a conformității și de practicare în continuare a unei politici de toleranță zero pentru încălcările reglementărilor privind piața unică; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze dacă atribuțiile Comisiei în baza procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu ar trebui aliniate cu cele pe care le are aceasta în baza politicii privind concurența;

67.  invită Comisia să sprijine în continuare statele membre în dezvoltarea unei culturi puternice a conformității, inclusiv prin promovarea și extinderea sistemului de informare al pieței interne (IMI), prin elaborarea de planuri de transpunere a importantelor inițiative legislative recente și prin organizarea de consultări privind conformitatea cu statele membre și de cursuri de formare pentru funcționarii publici naționali responsabili cu punerea în aplicare și prin stimularea unei coordonări mai eficiente între autoritățile naționale de reglementare; solicită statelor membre să se angajeze pe deplin să pună în aplicare legislația UE și să asigure respectarea acesteia, precum și să aplice principiul recunoașterii reciproce; subliniază că o aplicare corectă a legislației și o mai bună legiferare sunt indispensabile, ținând seama de fragmentarea pieței unice care creează bariere în activitățile economice și în alegerea consumatorilor, și ar trebui să vizeze toate sectoarele economiei și legislația în vigoare și viitoare;

68.  solicită Comisiei și statelor membre să analizeze restricțiile inutile de pe piața unică, care nu sunt justificate de rațiuni imperative legate de interesul public, să prezinte propuneri de depășire a acestor provocări atunci când este necesar și să prezinte un raport relevant în acest sens în 2017;

69.  solicită statelor membre să transpună normele privind piața internă într-un mod coerent și consecvent și să pună în aplicare pe deplin și în mod corect normele și legislația în domeniul pieței interne; subliniază faptul că cerințele pentru teste și înregistrări suplimentare, nerecunoașterea certificatelor și a standardelor, constrângerile teritoriale legate de aprovizionare și măsurile similare creează costuri suplimentare pentru consumatori și pentru comercianții cu amănuntul, împiedicându-i astfel pe cetățenii europeni să beneficieze pe deplin de piața unică; de asemenea, pentru a asigura o mai bună guvernanță, solicită Comisiei să aplice o politică adecvată în cazul statelor membre care nu aplică în mod corespunzător normele pieței interne și, după caz, să realizeze acest lucru prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, recurgând la procedura accelerată;

70.  constată că aplicarea uniformă și consecventă și punerea în aplicare corespunzătoare a normelor UE, împreună cu monitorizarea regulată și evaluarea pe baza unor indicatori cantitativi și calitativi, standardizarea și partajarea de bune practici sunt imperios necesare pentru a realiza o punere în aplicare mai omogenă a legislației existente privind piața unică; prin urmare, reamintește necesitatea de a transpune și de a pune în aplicare pe deplin și riguros normele europene privind funcționarea pieței unice în toate statele membre;

71.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile în vederea identificării timpurii a posibilelor încălcări ale dreptului UE de către statele membre și să ia o poziție fermă împotriva oricăror măsuri legislative adoptate sau aflate în discuție în parlamentele naționale care ar putea adânci fragmentarea pieței unice;

72.  evidențiază faptul că angajamentul și disponibilitatea statelor membre de a pune în aplicare în mod corespunzător dreptul UE sunt esențiale pentru succesul pieței unice; solicită statelor membre să elimine barierele nejustificate și disproporționate de la nivelul pieței unice și să se abțină de la măsuri discriminatorii și protecționiste pentru stimularea locurilor de muncă, a creșterii și a competitivității;

73.  arată că statele membre joacă un rol esențial în buna guvernare și în funcționarea corespunzătoare a pieței interne și că, prin urmare, acestea trebuie să exercite în comun o asumare și o gestionare proactivă a pieței unice, generând un nou avânt politic prin rapoarte consolidate privind starea de viabilitate pe piața unică, prin discuții regulate și tematice în cadrul întrunirilor Consiliului Competitivitate, prin întâlniri anuale dedicate ale Consiliului European și prin includerea pieței unice ca pilon de guvernanță în Semestrul european;

74.  reiterează faptul că UE și-ar putea crea pe baze științifice propriul set de indicatori independenți privind gradul de integrare a pieței unice, care ar fi publicați în cadrul Analizei anuale creșterii, și solicită adoptarea unui document strategic al președinților organismelor UE, un raport al celor cinci președinți care să descrie calea către o piață unică reală;

75.  subliniază faptul că Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului trebuie să își consolideze legăturile cu parlamentele naționale, pentru a coordona și a aborda probleme legate de transpunerea și punerea în aplicare a normelor privind piața unică;

76.  subliniază că este necesară consolidarea rețelei SOLVIT, în special prin extinderea interacțiunii între SOLVIT, CHAP și UE Pilot și Rețeaua întreprinderilor europene pentru raționalizarea cadrului mai larg al procedurilor de reclamații în UE, precum și conștientizarea prezenței acesteia de către cetățeni și IMM și a rolului său în soluționarea problemelor de interpretare relative la piața unică; consideră că datele referitoare la aspectele asociate rețelei SOLVIT ar trebui luate în calcul atunci când Comisia analizează modalitățile de identificare a priorităților pentru acțiunile de punere în aplicare; solicită Comisiei să își consolideze eforturile pentru a ajuta statele membre să rezolve cazurile cele mai problematice; solicită statelor membre să își doteze și să își poziționeze în mod corespunzător centrele naționale SOLVIT, pentru ca acestea să își poată îndeplini rolul;

77.  evidențiază faptul că transparența normelor naționale este un instrument vital pentru facilitarea comerțului transfrontalier pe piața unică și ajută la identificarea barierelor netarifare; încurajează statele membre să faciliteze accesul online și în mai multe limbi la normele lor, în interesul dezvoltării comerțului, ceea ce va fi în beneficiul tuturor;

78.  remarcă importanța promovării mobilității prin formare profesională, ucenicii, competențe și capacitatea de inserție a forței de muncă prin programe precum Erasmus+ și EURES care oferă posibilitatea unor milioane de lucrători UE să dobândească o experiență relevantă;

79.  regretă faptul că principiul recunoașterii reciproce nu este aplicat în mod corespunzător de numeroase state membre; anticipează propunerea Comisiei, din acest punct de vedere, ca element de consolidare a pieței unice a bunurilor, de îmbunătățire a recunoașterii reciproce prin măsuri de popularizare și de asigurare a unei mai bune aplicări și respectări a principiului recunoașterii reciproce și prin revizuirea Regulamentului privind recunoașterea reciprocă, printre altele în scopul îmbunătățirii instrumentelor de soluționare a litigiilor legate de implementarea sau aplicarea necorespunzătoare a principiului recunoașterii reciproce; evidențiază faptul că, dacă principiul recunoașterii reciproce ar fi aplicat în mod corespunzător de autoritățile competente din întreaga UE, întreprinderile ar putea să se axeze strict pe activitatea curentă și pe a stimula creșterea economică a UE, în loc să se străduiască să depășească diferitele obstacole impuse de nerespectarea recunoașterii reciproce de către statele membre;

80.  consideră, în plus, că Comisia ar trebui să fie mai proactivă în identificarea sectoarelor cu un potențial ridicat pentru comerțul transfrontalier și digitalizare și în care s-ar putea aplica principiul recunoașterii reciproce;

81.  solicită Comisiei să clarifice în ce fel ar funcționa instrumentele propuse de informare privind piața și care este temeiul juridic al acestor instrumente;

82.  își reiterează apelul pentru o adoptare rapidă a pachetului de acte legislative privind siguranța produselor și supravegherea pieței de către Consiliu și solicită Comisiei să își asume pe deplin rolul de mediere a unei soluții în acest context; subliniază importanța unei informări adecvate cu privire la produsele destinate vânzării cu amănuntul, în special a indicației țării de origine, element esențial pentru protejarea consumatorilor și pentru întărirea luptei împotriva contrafacerilor;

83.  invită Comisia și statele membre să consolideze sancțiunile aplicabile în materie de contrafacere și să asigure aplicarea pe deplină și integrală a legislației europene existente în acest domeniu;

84.  subliniază că diferențele de reglementare între statele membre în materie de etichetare sau calitate creează bariere inutile în activitatea furnizorilor de bunuri și în ceea ce privește protecția consumatorilor; subliniază valoarea adăugată a etichetării ecologice; invită Comisia să evalueze ce tipuri de etichetate sunt sau nu indispensabile pentru informarea consumatorului și să aibă în vedere introducerea unei scheme obligatorii pentru furnizarea de informații-cheie pentru produse artizanale și industriale, așa cum a fost cazul, de exemplu, în sectorul mobilei la nivelul UE, oferindu-se consumatorilor informații-cheie și asigurând calitatea egală a produselor în diferite state membre; consideră că o astfel de inițiativă ar fi benefică pentru consumatori, sectoare industriale și agenții economici, putând asigura recunoașterea produselor europene și norme armonizate pentru agenții economici pe piața unică;

85.  subliniază, cu referire la piața unică a serviciilor, că este în mod clar necesară îmbunătățirea furnizării de servicii la nivel transfrontalier, urmărind însă să nu se încurajeze dumpingul social; îndeamnă statele membre să asigure o corectă și mai efectivă aplicare a Directivei privind serviciile, cu evitarea practicii suprareglementării; salută propunerea Comisiei de îmbunătățire a notificării în baza Directivei privind serviciile, procedura actuală fiind ineficientă și netransparentă; consideră că notificarea ar trebui să se producă mai devreme în cadrul procesului legislativ, pentru a permite obținerea de feedback în timp util de la actorii interesați și de la statele membre și pentru a reduce la minimum întârzierile în adoptarea noilor acte legislative; își exprimă acordul pentru extinderea procedurii de notificare prevăzute în Directiva (UE) 2015/1535 la toate sectoarele care nu sunt deja incluse în aceasta; respinge orice sugestie de extindere a domeniului de aplicare a Directivei privind serviciile; solicită Comisiei să abordeze poverile din sectorul bancar fragmentat din Europa, care creează dificultăți pentru nerezidenți, și în special pentru IMM, atunci când vor să deschidă un cont bancar într-un alt stat membru;

86.  invită Comisia să urmărească o formă simplificată și unitară a procedurii privind furnizarea de servicii transfrontaliere, pentru a integra mai bine IMM pe piața internă;

87.  subliniază că cerințele pentru o legiferare proporțională sunt stabilite clar în articolul 16 alineatul (1) din Directiva privind serviciile și în jurisprudența CEJ; reamintește că dacă un stat membru aplică norme mai puțin stricte decât un alt stat membru nu înseamnă că normele celui din urmă sunt disproporționate și, prin urmare, incompatibile cu legislația Uniunii Europene; reiterează ideea că normele care subminează, împiedică sau fac neatrăgătoare serviciile la nivel transfrontalier sunt compatibile cu cerințele pieței interne doar în măsura în care au la bază justificări imperative de interes general, dacă sunt cu adevărat adecvate acestui scop și nu afectează libertatea de a presta servicii mai mult decât este necesar pentru apărarea interesului public pe care îl apără;

88.  subliniază necesitatea de a asigura o mai mare coerență a evaluării proporționalității cerințelor și restricțiilor de reglementare aplicabile serviciilor; ia act de propunerea Comisiei de introducere a unui pașaport privind serviciile pentru a facilita, în sectoare economice fundamentale, precum serviciile pentru întreprinderi, dezvoltarea și mobilitatea întreprinderilor în cadrul pieței interne; consideră că această inițiativă ar trebui să vizeze simplificarea procedurilor administrative pentru furnizorii de servicii care doresc să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier și autoritățile, și abordarea obstacolelor legate de reglementare care descurajează aceste întreprinderi să pătrundă pe o piață dintr-un alt stat membru; solicită ca un eventual pașaport privind serviciile să fie încadrat în setul de instrumente orizontale menite să sprijine legislația pieței interne, precum Sistemul de informare al pieței interne (IMI) sau ghișeele unice prevăzute de Directiva privind serviciile ca o interfață administrativă unică pentru gestionarea tuturor procedurilor administrative necesare privind activitățile de servicii la nivel transfrontalier; subliniază faptul că introducerea unui pașaport privind serviciile nu trebuie să afecteze sau să abroge jurisprudența CEJ privind justificările imperative de interes general, care pot justifica adoptarea de norme care să limiteze libera circulație a serviciilor la nivel transfrontalier; subliniază totuși faptul că un pașaport privind serviciile s-ar putea dovedi inutil dacă Directiva privind serviciile nu este pusă în aplicare în mod corespunzător; subliniază faptul că inițiativa nu trebuie să fie însoțită de introducerea principiului țării de origine;

89.  salută rolul important atribuit serviciilor în cadrul pieței unice și garantarea faptului că profesioniștii și întreprinderile de servicii, în special comercianții cu amănuntul, nu sunt blocați în interiorul piețelor naționale; subliniază faptul că extinderea în continuare a schemelor de pașapoarte profesionale și privind serviciile va fi esențială pentru evitarea birocrației inutile între statele membre, care îi împiedică pe cetățeni să lucreze și să tranzacționeze la nivel transfrontalier;

90.  reiterează importanța eliminării barierelor (inclusiv a barierelor lingvistice, administrative și a celor legate de lipsa informațiilor) care limitează potențialul economic al comerțului online transfrontalier și subminează încrederea consumatorilor în piața unică; subliniază importanța eliminării restricțiilor operaționale din comerțul cu amănuntul, precum reglementarea programului de deschidere a magazinelor, impozitele selective și specifice comerțului cu amănuntul și solicitarea disproporționată de informații de la întreprinderi;

91.  recunoaște competența autorităților locale în ceea ce privește planificarea urbană; subliniază, totuși, faptul că planificarea urbană nu ar trebui să fie folosită ca pretext pentru nerespectarea dreptului la libera stabilire; reamintește, în acest sens, importanța de a aplica în mod corespunzător Directiva privind serviciile; îndeamnă statele membre să elimine barierele din calea liberei circulații și să își deschidă piețele pentru a stimula competitivitatea și a promova diversitatea magazinelor, ceea ce constituie un element esențial pentru ca zonele comerciale, în special în centrele orașelor, să rămână atractive;

92.  subliniază faptul că sectorul comerțului cu amănuntul și cu ridicata este cel mai mare sector comercial din Europa; consideră ca prioritară reducerea barierelor administrative și practice inutile în materie de reglementare, cu care se confruntă întreprinderile care desfășoară comerț cu amănuntul;

93.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde cea mai mare importanță politică sectorului comerțului cu amănuntul ca pilon al pieței unice, inclusiv al pieței unice digitale, și să elimine obstacolele normative, administrative și de natură practică ce împiedică înființarea, dezvoltarea și viabilitatea întreprinderilor și îngreunează valorificarea de către comercianții cu amănuntul a tuturor beneficiilor oferite de piața internă; consideră că legislația privind piețele cu amănuntul ar trebui să se bazeze pe dovezi și să țină cont de necesitățile sectorului;

94.  solicită Comisiei și statelor membre să analizeze restricțiile inutile aplicate activității de comerț cu amănuntul pe piața unică, ce nu sunt justificate de rațiuni imperative legate de interesul public, prezentând propuneri pentru a depăși aceste probleme acolo unde este necesar, și să raporteze asupra acestor măsuri în primăvara anului 2017;

95.  în ceea ce privește sectorul serviciilor profesionale, consideră că abordările diferite ale legislației nu reprezintă un obstacol pentru aprofundarea pieței interne; subliniază că normele privind accesul la profesii și exercitarea acestora pot fi necesare pentru protejarea interesului public și protecția consumatorilor, evaluarea lor fiind relevantă doar în context național;

96.  este de acord cu Comisia că numeroase regulamente ale statelor membre cu privire la accesul la profesii reglementate și exercitarea acestora sunt disproporționate cu cerințele și creează bariere limitând accesul la acele profesii;

97.  consideră că furnizarea transfrontalieră a serviciilor în mod temporar, inclusiv a serviciilor profesionale, ar putea fi considerată un element-cheie pentru piața internă, acestea creând locuri de muncă și oferind produse și servicii de calitate cetățenilor UE; prin urmare, consideră că formularea de orientări periodice este un instrument util pentru statele membre, ținând cont de diferitele contexte economice, geografice și sociale din statele membre;

98.  salută atenția reînnoită, în cadrul recentei strategii a pieței unice, în ceea ce privește profesiile reglementate și liberale din Europa ceea ce reprezintă un factor important pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă pe piața unică; invită Comisia să propună măsuri concrete care să pună în practică recomandările grupului de lucru al Comisiei Europene „Linii de acțiune pentru stimularea profesiilor liberale”;

99.  salută propunerea legislativă a Comisiei de a aborda barierele de reglementare care restricționează accesul la anumite profesii, ca un pas important în deschiderea pieței unice și în promovarea creșterii numărului de locuri de muncă;

100.  sprijină inițiativa Comisiei de revizuire a profesiilor reglementate, însă reamintește faptul că orice exercițiu ar trebui să mențină standarde de calitate pentru ocuparea forței de muncă și pentru servicii, calificări viabile și siguranța consumatorilor;

101.  consideră că, fără servicii profesionale și pentru întreprinderi competitive pe întreg teritoriul UE, întreprinderile ar putea întâmpina dificultăți în păstrarea competitivității și în menținerea și crearea de noi locuri de muncă;

102.  evidențiază faptul că serviciile de livrare ineficiente, în special în ceea ce privește livrarea la destinația finală, reprezintă o barieră importantă în calea vânzărilor transfrontaliere în UE; subliniază că serviciile de livrare eficiente, accesibile, la prețuri rezonabile și de calitate sunt o condiție esențială pentru încurajarea pieței unice; solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune cuprinzător pentru serviciile de coletărie și să definească obiectivele care trebuie realizate pe această piață până la sfârșitul anului 2020; solicită Comisiei să pună mai mult accentul pe eliminarea barierelor cu care se confruntă operatorii în cazul livrărilor transfrontaliere;

103.  invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a simplifica și pentru a accelera procedurile de recunoaștere a calificărilor profesionale, inclusiv prin facilitarea și încurajarea introducerii unor cadre de formare comune, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității; invită Comisia Europeană și statele membre să intensifice formarea profesională și educația în domeniul TIC și STIM, pentru ca forța de muncă actuală și viitoare să dobândească competențele digitale corespunzătoare;

104.  salută faptul că strategia atacă nivelul ridicat al șomajului din UE, însă regretă faptul că ea nu prezintă măsuri și acțiuni specifice care să ajute cetățenii să își găsească un loc de muncă, precum îmbunătățirea standardelor în materie de educație și formare, atingerea obiectivelor legate de învățarea pe tot parcursul vieții și abordarea necorelării competențelor și a calificărilor lucrătorilor și profesioniștilor; consideră evident că piața unică se schimbă rapid ca urmare a digitalizării diferitelor industrii, iar noile locuri de muncă vor necesita un set diferit de competențe și calificări;

105.  dezaprobă faptul că Comisia nu a adoptat în strategia privind piața unică măsuri specifice pentru abordarea nevoilor persoanelor și consumatorilor cu handicap, ale persoanelor în vârstă și ale persoanelor care locuiesc în zonele rurale și izolate;

106.  consideră că principiul remunerării egale pentru muncă egală în același loc, astfel cum a fost susținut de către președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, este un instrument important pentru combaterea denaturării pieței;

O piață unică mai echitabilă

107.  subliniază faptul că o piață unică autentică ar trebui să ofere beneficii și protecție cetățenilor, consumatorilor și întreprinderilor în ceea ce privește calitatea mai bună, varietatea sporită, prețuri rezonabile și siguranța produselor și serviciilor; subliniază că discriminarea nejustificată a consumatorilor și a antreprenorilor în funcție de naționalitate sau locul de reședință și care nu se bazează pe niciun criteriu obiectiv sau verificabil, pe internet sau în economia reală, este o practică inacceptabilă pe piața unică; consideră, cu toate acestea, că nu este fezabil ca întreprinderile să fie obligate să vândă în întreaga UE;

108.  solicită Comisiei să prezinte în mod prioritar o propunere legislativă privind eliminarea blocării geografice nejustificate și a altor forme nejustificate de discriminare practicate de agenții economici; solicită Comisiei să elaboreze criterii efective pentru evaluarea caracterului nejustificat al blocării geografice; subliniază faptul că orice propunere de acest fel trebuie să respecte principiul esențial al comerțului liber; subliniază de asemenea că propunerea Comisiei ar trebui să țină seama de principiul proporționalității, îndeosebi pentru întreprinderi mici și microîntreprinderi; constată că operatorii de pe piață trebuie să se implice uneori în selectarea pieței, pentru a funcționa în condițiile de piață stabilite;

109.  este de acord că, atunci când achiziționează produse și servicii pe piața unică, consumatorii au nevoie de informații transparente și de acces la o serie de drepturi moderne și solide pentru a-și proteja interesele; consideră că orice revizuire, unificare sau consolidare a directivelor din domeniul protecției consumatorilor ar trebui să prevadă un nivel cu adevărat ridicat al protecției consumatorilor și al drepturilor opozabile, recunoscând bunele practici existente în legislația națională;

110.  solicită Comisiei să analizeze incertitudinile juridice actuale care îi afectează pe consumatori și, dacă este necesar, să le rezolve prin clarificări și adăugiri la cadrul juridic privind drepturile consumatorilor; își reiterează angajamentul față de principiul armonizării flexibile pentru orice propunere de legislație a UE referitoare la consumatori și faptul că armonizarea completă se aplică doar atunci când stabilește un nivel foarte ridicat de protecție a consumatorilor și asigură beneficii clare pentru consumatori;

111.  subliniază faptul că întreprinderile sociale reprezintă o gamă variată de modele de afaceri, ceea ce este esențial pentru o piață unică extrem de competitivă și mai echitabilă; solicită Comisiei să integreze economia socială în politicile sale privind piața unică și să elaboreze un plan de acțiune european pentru întreprinderile sociale, pentru a valorifica pe deplin potențialul de creștere durabilă și favorabilă incluziunii.

Concluzii

112.  invită Comisia să prezinte cu celeritate autorității legislative propunerile și inițiativele legislative planificate, cu referire la propunerile susmenționate, după desfășurarea de consultări adecvate cu părțile interesate, spre asigurarea unei adoptări în timp util;

o
o   o

113.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0069.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0580.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0012.

Notă juridică