Index 
Texte adoptate
Miercuri, 8 iunie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Constituirea unei comisii de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală: competențe, componență și durata mandatului
 Acordul UE-Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Tonga privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Extinderea comerțului cu produse ale tehnologiei informației (ATI) ***
 Supunerea substanței α-PVP unor măsuri de control *
 Ratificarea și aderarea la Protocolul din 2010 la Convenția privind substanțele periculoase și nocive, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă
 Ratificarea și aderarea la Protocolul din 2010 la Convenția privind substanțele periculoase și nocive, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie civilă
 Acordul-cadru de parteneriat și de cooperare UE-Filipine (aderarea Croației) ***
 Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (procedura de aprobare) ***
 Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (rezoluție)
 Asistența macrofinanciară pentru Tunisia ***I
 Norme împotriva anumitor practici de evitare a obligațiilor fiscale *
 Acțiuni realizate ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA
 Capabilități spațiale pentru securitatea și apărarea europeană
 Pătrunderea pe piața spațială
 Situația din Venezuela
 Perturbatorii endocrini: situația actuală în urma hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2015
 Produsele care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic
 Garoafe modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4)

Constituirea unei comisii de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală: competențe, componență și durata mandatului
PDF 263kWORD 88k
Decizia Parlamentului European din 8 iunie 2016 privind constituirea unei Comisii de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, precum și competențele, componența și mandatul comisiei (2016/2726(RSO))
P8_TA(2016)0253B8-0745/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere solicitarea prezentată de 337 de deputați de a se constitui o comisie de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European(1),

–  având în vedere articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei(3),

–  având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE(4),

–  având în vedere Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE(5),

–  având în vedere Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal(6),

–  având în vedere Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile(7),

–  având în vedere Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010(8),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea(9),

–  având în vedere Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)(10),

–  având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului(11),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei(12),

–  având în vedere Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare consolidate(13),

–  având în vedere Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului(14),

–  având în vedere Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților(15),

–  având în vedere Recomandarea 2012/771/UE a Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale(16) și Recomandarea 2012/772/UE a Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă(17),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2016 către Parlamentul European și Consiliu privind o strategie externă pentru impozitarea eficace (COM(2016)0024),

–  având în vedere articolul 198 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să constituie o comisie de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală;

2.  decide ca această comisie de anchetă:

   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura în mod eficace respectarea Directivei 2005/60/CE și a statelor membre de a pune în aplicare și de a asigura în mod eficace respectarea directivei menționate, ținând seama de obligația de punere în aplicare la timp și în mod eficace din Directiva (UE) 2015/849;
   să examineze pretinsa omisiune a autorităților statelor membre de a aplica sancțiuni administrative și alte măsuri administrative instituțiilor care au fost găsite vinovate de încălcări grave ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul Directivei 2005/60/CE, conform cerințelor din Directiva 2013/36/UE;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura în mod eficace respectarea Directivei 2011/16/UE și a autorităților statelor membre de a pune în aplicare în mod eficace directiva menționată, în special articolul 9 alineatul (1) privind comunicarea spontană a informațiilor fiscale către alte state membre în cazurile în care există motive pentru a suspecta existența unor pierderi fiscale, ținând seama de obligația de punere în aplicare la timp și în mod eficace din Directiva 2014/107/UE; în acest sens și pentru examinări în baza altor temeiuri juridice referitoare la pretinsa încălcare a dreptului Uniunii și administrare defectuoasă menționate, să acceseze toate documentele relevante, inclusiv cele ale Grupului pentru Codul de conduită care au fost obținute de comisiile speciale TAXE 1 și TAXE 2;
   să examineze pretinsa neaplicare de către statele membre a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, relevante pentru investigațiile prevăzute în prezenta decizie;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea Directivei 2014/91/UE și a statelor membre de a pune în aplicare și de a asigura respectarea directivei menționate;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea Directivei 2011/61/UE și a Regulamentului delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei și a statelor membre de le a pune în aplicare și de asigura respectarea lor;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea Directivei 2009/138/CE și a statelor membre de a pune în aplicare și de a asigura respectarea directivei menționate;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea Directivei 2006/43/CE și a statelor membre de a pune în aplicare și de a asigura în mod eficace respectarea directivei menționate, ținând seama de obligația de punere în aplicare la timp și în mod eficace din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și Directiva 2014/56/UE;
   să examineze pretinsa omisiune a statelor membre de a transpune Directiva 2013/34/UE;
   să examineze pretinsa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea Directivei 2012/17/UE și a statelor membre de a pune în aplicare și de a asigura în mod eficace respectarea directivei menționate;
   să examineze posibila nerespectare a obligației de cooperare loială consacrată la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de către oricare dintre statele membre și teritoriile lor asociate și dependente, în măsura în care este necesar pentru desfășurarea anchetei stabilite prin prezenta decizie; în acest sens, să evalueze dacă o astfel de încălcare ar putea fi consecința unei omisiuni de a lua măsurile adecvate pentru a preveni utilizarea unor vehicule care permit beneficiarilor finali să nu fie dezvăluiți instituțiilor financiare și altor intermediari, avocaților, furnizorilor de servicii pentru fiducii sau societăți sau utilizarea oricăror alte vehicule și intermediari care facilitează spălarea de bani, precum și evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală în alte state membre, incluzând o analiză a rolului fiduciilor, a societăților unipersonale cu răspundere limitată și a monedelor virtuale, ținând seama, de asemenea, de programele de lucru în curs la nivelul statelor membre care încearcă să rezolve aceste aspecte și să le reducă efectele;
   să facă recomandările pe care le consideră necesare în acest domeniu, inclusiv cu privire la punerea în aplicare de către statele membre a recomandărilor Comisiei menționate mai sus din 6 decembrie 2012 privind măsurile menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale și planificarea fiscală agresivă; să evalueze cele mai recente evoluții în legătură cu Strategia externă a Comisiei pentru impozitarea eficace și să analizeze legăturile dintre cadrul juridic al Uniunii și al statelor membre și sistemele fiscale ale țărilor terțe (de exemplu, acordurile de evitare a dublei impuneri, acordurile privind schimburile de informații, acordurile de liber schimb), precum și eforturile depuse pentru a promova transparența informațiilor privind beneficiarul real, la nivel internațional (pe lângă Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, G20, Grupul de Acțiune Financiară și ONU);

3.  decide ca comisia de anchetă să își prezinte raportul final în termen de 12 luni de la data adoptării prezentei decizii;

4.  decide ca comisia de anchetă să țină seama în lucrările sale de toate evoluțiile pertinente care intervin în cursul mandatului său și care sunt relevante pentru sfera sa de activitate;

5.  decide ca recomandările emise de comisia de anchetă și de Comisia specială TAXE 2 să fie analizate de comisiile permanente competente;

6.  decide ca comisia de anchetă să aibă 65 de membri;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a asigura publicarea prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) JO L 113, 19.5.1995, p. 1.
(2) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(3) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(4) JO L 176, 27.6.2013, p. 338.
(5) JO L 064, 11.3.2011, p. 1.
(6) JO L 359, 16.12.2014, p. 1.
(7) JO L 257, 28.8.2014, p. 186.
(8) JO L 174, 1.7.2011, p. 1.
(9) JO L 83, 22.3.2013, p. 1.
(10) JO L 335, 17.12.2009, p. 1.
(11) JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
(12) JO L 158, 27.5.2014, p. 77
(13) JO L 158, 27.5.2014, p. 196.
(14) JO L 182, 29.6.2013, p. 19.
(15) JO L 156, 16.6.2012, p. 1.
(16) JO L 338, 12.12.2012, p. 37.
(17) JO L 338, 12.12.2012, p. 41.


Acordul UE-Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 240kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, Acordului între Uniunea Europeană și Republica Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12080/2015 – C8-0400/2015 – 2015/0193(NLE))
P8_TA(2016)0254A8-0177/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12080/2015),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Republica Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12077/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0400/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0177/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Palau.


Acordul UE-Tonga privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 241kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului între Uniunea Europeană și Regatul Tonga privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12089/2015 – C8-0374/2015 – 2015/0196(NLE))
P8_TA(2016)0255A8-0179/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12089/2015),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Tonga privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12087/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0374/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0179/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Tonga.


Acordul UE-Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 241kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului între Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12095/2015 – C8-0390/2015– 2015/0201(NLE))
P8_TA(2016)0256A8-0178/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12095/2015),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Republica Columbia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12094/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0390/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0178/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Columbia.


Extinderea comerțului cu produse ale tehnologiei informației (ATI) ***
PDF 240kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord sub forma unei declarații privind extinderea comerțului cu produse ale tehnologiei informației (ATI) (06925/2016 – C8-0141/2016 – 2016/0067(NLE))
P8_TA(2016)0257A8-0186/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06925/2016),

–  având în vedere Declarația ministerială a OMC din 16 decembrie 2015 privind extinderea comerțului cu produse ale tehnologiei informației (06926/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0141/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0186/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Mondiale a Comerțului.


Supunerea substanței α-PVP unor măsuri de control *
PDF 242kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind supunerea noii substanțe psihoactive 1-fenil-2-(1-pirolidin-1-il)pentan-1-on (α-pirolidinovalerofenon, α-PVP) unor măsuri de control (15386/2015 – C8-0115/2016 – 2015/0309(CNS))
P8_TA(2016)0258A8-0175/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (15386/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0115/2016),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0175/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.


Ratificarea și aderarea la Protocolul din 2010 la Convenția privind substanțele periculoase și nocive, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă
PDF 342kWORD 91k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la acest protocol, în interesul Uniunii Europene, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă (13806/2015 – C8-0410/2015 – 2015/0135(NLE))
P8_TA(2016)0259A8-0191/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13806/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0410/2015),

–  având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014(1),

–  având în vedere Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, 1996 (Convenția HNS din 1996),

–  având în vedere Protocolul din 2010 la Convenția HNS din 1996 (Convenția HNS din 2010),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2015)0304),

–  având în vedere Decizia 2002/971/CE a Consiliului din 18 noiembrie 2002 de autorizare a statelor membre să ratifice sau să adere, în interesul Comunității Europene, la Convenția HNS din 1996(2),

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(3) (Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător sau DRM),

–  având în vedere declarația Comisiei de consemnat în procesul-verbal al Comitetului Reprezentanților Permanenți și al Consiliului din 20 noiembrie și 8 decembrie 2015(4),

–  având în vedere documentul din 18 septembrie 2015 al industriei navale prin care statele membre sunt îndemnate să ratifice Protocolul din 2010 anexat la Convenția HNS sau să adere la acesta cât mai repede, în concordanță cu abordarea propusă de Comisie(5),

–  având în vedere raportul final întocmit de BIO Intelligence Service pentru Comisia Europeană, intitulat „Study on ELD Effectiveness: scope and exceptions” („Studiu privind eficacitatea DRM: sfera de aplicare și exceptări”) din 19 februarie 2014(6),

–  având în vedere nota Serviciului juridic al Parlamentului din 11 februarie 2016 referitoare la temeiul juridic al propunerii de decizie a Consiliului (SJ-0066/16) menționate mai sus și avizul formulat ulterior sub formă de scrisoare privind temeiul juridic adecvat pentru respectiva propunere de decizie adoptat de Comisia pentru afaceri juridice la 19 februarie 2016(7) și anexat la raportul A8-0191/2016,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0191/2016),

A.  întrucât scopul Convenției HNS din 2010 este acela de a asigura tragerea la răspundere și acordarea de despăgubiri corespunzătoare, prompte și eficace pentru pierderi sau prejudicii cauzate persoanelor, bunurilor sau mediului în urma transportului de substanțe periculoase și nocive pe mare, prin Fondul internațional specializat de compensare pentru HNS;

B.  întrucât, în consecință, pe de o parte ea urmărește să garanteze principiul „poluatorul plătește” și principiile prevenirii și precauției, astfel încât, în caz de posibile daune aduse mediului, să se întreprindă acțiuni preventive și, prin urmare, se circumscrie politicii și principiilor generale privind mediul ale Uniunii, iar pe de altă parte urmărește să reglementeze aspectele privind daunele provocate de transporturile maritime și să prevină și să reducă la minimum aceste daune și astfel se circumscrie politicii Uniunii în materie de transport;

C.  întrucât, conform propunerii Comisiei (COM(2015)0304), încheierea Convenției HNS din 2010 s-ar suprapune, astfel, în ceea ce privește sfera de aplicare a normelor, cu Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

D.  întrucât sfera de aplicare a Convenției HNS din 2010 se suprapune cu cea a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător în măsura în care privește daunele ambientale provocate teritoriului și apelor marine aflate sub jurisdicția unui stat care este parte la convenție, daunele provocate prin contaminarea mediului în zona economică exclusivă (ZEE) sau într-o zonă echivalentă (până la 200 de mile marine de la liniile de bază) a unui stat care este parte la convenție și măsurile de prevenire vizând evitarea sau reducerea la minimum a unor astfel de daune;

E.  întrucât Convenția HNS din 2010 stabilește răspunderea strictă a proprietarului navei pentru orice fel de daune rezultate din transportarea pe mare a unor substanțe periculoase și nocive și care fac obiectul convenției, precum și obligația acestuia de a încheia o asigurare sau o altă garanție financiară pentru a-și acoperi răspunderea pentru daune în temeiul convenției, interzicând în acest scop orice alte cereri introduse împotriva proprietarului navei, cu excepția celor formulate în conformitate cu convenția respectivă (articolul 7 alineatele (4) și (5));

F.  întrucât există, astfel, pericolul unui conflict potențial între DRM și Convenția HNS din 2010, acest risc putând fi evitat prin intermediul articolului 4 alineatul (2) din DRM, care prevede că directiva „nu se aplică daunelor aduse mediului sau vreunei amenințări iminente de producere a unei asemenea daune determinate de un incident pentru care răspunderea sau despăgubirile intră sub incidența domeniului de aplicare a uneia dintre convențiile internaționale menționate de anexa IV, inclusiv orice modificare viitoare a acestor convenții, în vigoare în statul membru respectiv.”

G.  întrucât, în felul acesta, DRM exclude din sfera sa de aplicare daunele aduse mediului sau amenințările iminente de producere a unei asemenea daune care intră sub incidența Convenției HNS din 2010 odată cu intrarea în vigoare a acesteia, iar în cazul în care nu toate statele membre ratifică Convenția HNS din 2010 sau aderă la aceasta în același orizont de timp, există riscul de a apărea o fragmentare a peisajului juridic, unele state membre fiind supuse Convenției HNS din 2010 și altele Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător; acest lucru va crea disparități pentru victimele poluării, cum sunt comunitățile costiere, pescarii etc. și, de asemenea, ar contraveni spiritului Convenției HNS din 2010;

H.  întrucât principiile care stau la baza convențiilor Organizației Maritime Internaționale asigură și temeiul Convenției HNS din 2010, aceste principii fiind răspunderea strictă a proprietarului navei, asigurarea obligatorie pentru acoperirea daunelor produse terților, un drept al persoanelor care suportă daune de a formula o acțiune directă împotriva asigurătorului, limitarea răspunderii și, în cazul petrolului și al substanțelor periculoase și nocive, un fond special de compensare din care se plătesc despăgubiri pentru daune atunci când acestea depășesc limitele răspunderii proprietarului navei;

I.  întrucât este în interesul Uniunii în ansamblul său să aibă un regim omogen în materie de răspunderi, aplicabil daunelor generate de transportul de substanțe periculoase și nocive pe mare;

J.  întrucât nu este întru totul clar dacă articolul 4 alineatul (2) din DRM împiedică aplicarea DRM într-un stat membru care a ratificat Convenția HNS din 2010 sau dacă interdicția se limitează la măsura în care răspunderea sau despăgubirile se circumscriu sferei de aplicare a respectivei convenții;

K.  întrucât Convenția HNS din 2010 instituie un regim de compensare și, astfel, are o sferă mai restrânsă decât DRM în ceea ce privește stabilirea unui regim care să le impună operatorilor și să le indice autorităților competente să le impună operatorilor să prevină o amenințare iminentă sau, respectiv, să remedieze daune ambientale concrete;

L.  întrucât, spre deosebire de DRM, în temeiul Convenției HNS din 2010 nu pot fi acordate despăgubiri pentru daune care nu au un caracter economic;

M.  întrucât DRM nu le impune operatorilor garanții financiare obligatorii pentru a garanta că aceștia dispun de fonduri care să asigure prevenirea sau remedierea daunelor ambientale, dacă un stat membru nu adoptat dispoziții mai stricte decât DRM;

N.  întrucât Convenția HNS din 2010 stabilește obligația clară a proprietarului de a încheia o asigurare sau o altă garanție financiară pentru a-și acoperi răspunderea pentru daune în temeiul convenției;

O.  întrucât celelalte convenții ale Organizației Maritime Internaționale cuprinse în anexa IV la DRM și-au demonstrat eficacitatea, deoarece au reușit să găsească un echilibru între interesele legate de mediu și cele comerciale, prin conturarea clară a răspunderii, astfel încât să nu existe, în mod normal, incertitudini cu privire la identitatea părții răspunzătoare, precum și prin stabilirea unei asigurări obligatorii și a unor mecanisme de despăgubire rapidă, care nu sunt limitate exclusiv la daunele provocate mediului,

1.  le solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare următoarele recomandări:

   (i) să asigure respectarea principiului atribuirii competențelor Uniunii în temeiul articolului 5 alineatul (1) din TUE și jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, care prevede că „alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie fondată pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului”(8);
   (ii) să-și însușească, în consecință, avizul exprimat sub formă de scrisoare la 19 februarie 2016, adoptat de Comisia pentru afaceri juridice, conform căruia:

„întrucât propunerea de decizie a Consiliului urmărește să autorizeze statele membre să ratifice Protocolul HNS din 2010 sau să adere la acesta, în numele Uniunii, și, ca urmare, să își asume obligații în conformitate cu dispozițiile Convenției HNS din 2010 și întrucât cea din urmă nu acoperă doar cazurile de prejudicii aduse mediului (punând în aplicare principiile conform cărora trebuie luate măsuri preventive și «poluatorul plătește»), ci și cele de prejudicii care nu au legătură cu mediul, ambele cauzate de transportul pe mare al unor anumite substanțe, articolele 100 alineatul (2), 192 alineatul (1) și 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din TFUE constituie temeiurile juridice pertinente pentru propunere.”

   (iii) să garanteze că uniformitatea, integritatea și eficacitatea normelor comune ale Uniunii nu vor fi afectate negativ de angajamentele internaționale asumate prin ratificarea Convenția HNS din 2010 sau aderarea la aceasta, în conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție(9);
   (iv) să acorde o mai mare atenție, în acest sens, faptului că sfera de aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător se suprapune cu cea a Convenției HNS din 2010 în măsura în care privește daunele ambientale provocate teritoriului și apelor marine aflate sub jurisdicția unui stat care este parte la convenție, daunele provocate prin contaminarea mediului în zona economică exclusivă sau într-o zonă echivalentă (până la 200 de mile marine de la liniile de bază) a unui stat care este parte la convenție și măsurile de prevenire vizând evitarea sau reducerea la minimum a unor astfel de daune (măsuri preventive, remediere primară și remediere complementară);
   (v) să asigure reducerea la minimum a posibilității existenței unui conflict între Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător și Convenția HNS din 2010, luând toate măsurile adecvate pentru a asigura respectarea pe deplin, de către statele membre care au ratificat convenția sau au aderat la ea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) și anexa IV din Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, a clauzei de exclusivitate în temeiul articolului 7 alineatele (4) și (5) din Convenția HNS din 2010, prin care, împotriva proprietarului navei nu se poate formula nicio altă cerere decât în conformitate cu convenția menționată;
   (vi) să asigure reducerea riscului de a crea și a consolida un dezavantaj concurențial pentru statele care sunt gata să adere la Convenția HNS din 2010 în raport cu cele care ar putea dori să amâne procesul și să aplice în continuare exclusiv DRM;
   (vii) să asigure înlăturarea coexistenței permanente a două regimuri de răspundere maritimă, unul al Uniunii, iar altul internațional, ceea ce ar determina fragmentarea legislației Uniunii, și mai mult, ar compromite configurarea clară a răspunderii și ar putea conduce la proceduri judiciare îndelungate și costisitoare, în detrimentul victimelor și al industriei navale;
   (viii) să asigure faptul că, în această privință, statelor membre le este impusă obligația clară de a lua toate măsurile necesare pentru obținerea unui rezultat concret, și anume să ratifice Convenția HNS din 2010 sau să adere la aceasta într-un orizont de timp rezonabil, care nu trebuie să depășească doi ani de la data intrării în vigoare a deciziei Consiliului;

2.  concluzionează că prezenta rezoluție ar fi încă o posibilitate oferită Consiliului și Comisiei de a da curs recomandărilor formulate la punctul 1;

3.  îi încredințează Președintelui sarcina de a solicita continuarea discuțiilor cu Comisia și Consiliul;

4.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.
(2) JO L 337, 13.12.2002, p. 55.
(3) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
(4) Nota punct 13142/15.
(5) Disponibil online la: http://www.ics-shipping.org/docs/default-source/Submissions/EU/hazardous-and-noxious-substances.pdf.
(6) Disponibil online la: http://ec.europa.eu/environment/legal/liability/pdf/BIO%20ELD%20Effectiveness_report.pdf.
(7) PE576.992
(8) Hotărârea Curții de Justiție din 19 iulie 2012, Parlamentul European / Consiliul Uniunii Europene, C-130/10, ECLI:EU:C:2012:472, punctul 42.
(9) Avizul Curții de Justiție din 19 martie 1993, 2/91, ECLI:EU:C:1993:106, punctul 25; Hotărârea Curții de Justiție din 5 noiembrie 2002, Comisia Comunităților Europene / Regatul Danemarcei, C-467/98, ECLI:EU:C:2002:625, punctul 82; Avizul Curții de Justiție din 7 februarie 2006, 1/03, ECLI:EU:C:2006:81, punctele 120 și 126; Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Ratificarea și aderarea la Protocolul din 2010 la Convenția privind substanțele periculoase și nocive, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie civilă
PDF 335kWORD 86k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la acest protocol, în interesul Uniunii Europene, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie civilă (14112/2015 – C8-0409/2015 – 2015/0136(NLE))
P8_TA(2016)0260A8-0190/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14112/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 81 și cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0409/2015),

–  având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratate,

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014(1),

–  având în vedere Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, 1996 (Convenția HNS din 1996),

–  având în vedere Protocolul din 2010 anexat la Convenția HNS din 1996 (Convenția HNS din 2010),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2015)0305),

–  având în vedere Decizia 2002/971/CE a Consiliului din 18 noiembrie 2002 de autorizare a statelor membre să ratifice sau să adere, în interesul Comunității Europene, la Convenția HNS din 1996(2),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Comunității Europene, Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive („Convenția HNS”) (COM(2001)0674),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(3) (reformarea Regulamentului Bruxelles I),

–  având în vedere declarația Comisiei de consemnat în procesul-verbal al Comitetului Reprezentanților Permanenți și al Consiliului din 20 noiembrie și 8 decembrie 2015(4),

–  având în vedere documentul din 18 septembrie 2015 al industriei navale prin care statele membre sunt îndemnate să ratifice cât mai repede Protocolul din 2010 anexat la Convenția HNS sau să adere la acesta, în concordanță cu abordarea propusă de Comisie(5),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0190/2016),

A.  întrucât scopul Convenției HNS din 2010 este acela de a asigura tragerea la răspundere și acordarea de despăgubiri corespunzătoare, prompte și eficace pentru pierderi sau prejudicii cauzate persoanelor, bunurilor sau mediului în urma transportului de substanțe periculoase și nocive pe mare prin Fondul internațional specializat de compensare pentru HNS;

B.  întrucât principiile care stau la baza convențiilor Organizației Maritime Internaționale, inclusiv a Convenției HNS din 2010, sunt răspunderea strictă a proprietarului navei, asigurarea obligatorie pentru acoperirea daunelor produse terților, un drept al persoanelor care suportă daune de a formula o acțiune directă împotriva asigurătorului, limitarea răspunderii și, în cazul petrolului și al substanțelor periculoase și nocive, un fond special de compensare din care se plătesc despăgubiri pentru daune atunci când acestea depășesc limitele răspunderii proprietarului navei;

C.  întrucât, în consecință, pe de o parte ea urmărește să garanteze principiul „poluatorul plătește” și principiile prevenirii și precauției, astfel încât, în caz de posibile daune aduse mediului, să se întreprindă acțiuni preventive și, prin urmare, se circumscrie principiilor generale și politicii privind mediul a Uniunii, iar pe de altă parte urmărește să reglementeze aspectele privind daunele provocate de transporturile maritime și să prevină și să reducă la minimum aceste daune și astfel se circumscrie politicii Uniunii în materie de transport;

D.  întrucât Convenția HNS din 2010 cuprinde norme privind competența instanțelor din statele care sunt parte la convenție de a judeca cererile formulate de persoane care suferă daune ce fac obiectul convenției, formulate împotriva proprietarului navei sau a asigurătorului acesteia ori împotriva fondului specializat de compensare pentru HNS, precum și norme privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele acestor state;

E.  întrucât, conform propunerii Comisiei (COM(2015)0305), încheierea Convenției HNS din 2010 s-ar suprapune, astfel, în ceea ce privește sfera de aplicare a normelor, cu Regulamentul Bruxelles I reformat;

F.  întrucât reformarea Regulamentului Bruxelles I permite temeiuri multiple de competență, în timp ce capitolul IV din Convenția HNS din 2010 stabilește un regim foarte restrictiv de competență, recunoaștere și executare în vederea asigurării unor condiții echitabile pentru reclamanți și a asigurării aplicării uniforme a normelor privind răspunderea și despăgubirile;

G.  întrucât, pe de o parte regimul specific în materie de competență al Convenției HNS din 2010, care urmărește să asigure faptul că victimele accidentelor pot beneficia de norme procedurale clare și de securitate juridică, ceea ce conduce la o mai mare eficacitate a cererilor în instanță, și pe de altă parte dificultățile juridice și practice previzibile pe care le implică aplicarea în Uniune a unui regim în materie de competență diferit de cel care se aplică celorlalte părți la Convenția HNS din 2010 justifică o exceptare de la aplicarea generală a reformării Regulamentului Bruxelles I;

H.  întrucât Danemarca este exceptată de la aplicarea titlului V din partea a treia din TFUE și, în consecință, nu ia parte la adoptarea Deciziei propuse a Consiliului privind aspectele legate de cooperarea judiciară în materie civilă;

I.  întrucât suprapunerea Convenției HNS din 2010 cu normele Uniunii privind cooperarea judiciară în materie civilă și comercială a constituit temeiul juridic pentru Decizia 2002/971/CE, deoarece Protocolul HNS din 2010 a modificat Convenția HNS din 1996, efectele Convenției HNS din 2010 asupra normelor Uniunii ar trebui evaluate în lumina sferei de aplicare și a normelor Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (DRM(6), care a devenit o parte integrantă a ordinii de drept a UE de când a fost adoptată Decizia 2002/971/CE;

J.  întrucât sfera de aplicare a DRM nu include daunele provocate mediului sau amenințările iminente legate de astfel de daune, care sunt acoperite de Convenția HNS din 2010 odată cu intrarea în vigoare a acesteia din urmă (articolul 4 alineatul (2) și anexa IV din DRM);

K.  întrucât Convenția HNS din 2010 stabilește răspunderea strictă a proprietarului navei pentru orice fel de daune rezultate din transportarea pe mare a unor substanțe periculoase și nocive și care fac obiectul convenției, precum și obligația acestuia de a încheia o asigurare sau o altă garanție financiară pentru a-și acoperi răspunderea pentru daune în temeiul convenției, interzicând în acest scop orice alte cereri introduse împotriva proprietarului navei, cu excepția celor formulate în conformitate cu convenția respectivă (articolul 7 alineatele (4) și (5));

L.  întrucât dacă toate statele membre nu ratifică Convenția HNS din 2010 sau nu aderă la aceasta în același orizont de timp, există riscul ca industria navală să fie supusă concomitent la două regimuri juridice diferite, unul al UE și altul internațional, ceea ce ar putea, de asemenea, crea disparități pentru victimele poluării, cum sunt comunitățile costiere, pescarii etc. și ar contraveni și spiritului Convenției HNS din 2010;

M.  întrucât alte convenții ale Organizației Maritime Internaționale cuprinse în anexa IV din DRM și-au demonstrat eficacitatea, deoarece au reușit să găsească un echilibru între interesele legate de mediu și cele comerciale, prin conturarea clară a răspunderii, astfel încât să nu existe, în mod normal, incertitudini cu privire la identitatea părții răspunzătoare, precum și prin stabilirea unei asigurări obligatorii și a unor mecanisme de despăgubire rapidă, care nu sunt limitate exclusiv la daunele provocate mediului,

1.  le solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare următoarele recomandări:

   (i) să garanteze că uniformitatea, integritatea și eficacitatea normelor comune ale Uniunii nu vor fi afectate negativ de angajamentele internaționale asumate prin ratificarea Convenția HNS din 2010 sau aderarea la aceasta, în conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție(7);
   (ii) să acorde atenție sporită, în acest sens, suprapunerii reformării Regulamentului Bruxelles I cu Convenția HNS din 2010, în măsura în care sunt afectate normele procedurale aplicabile cererilor și acțiunilor formulate în temeiul convenției menționate în fața instanțelor din statele membre participante la convenție;
   (iii) să asigure reducerea la minimum a posibilității existenței unui conflict între DRM și Convenția HNS din 2010, luând toate măsurile adecvate pentru a asigura respectarea pe deplin, de către statele membre care au ratificat convenția sau au aderat la ea, a clauzei de exclusivitate în temeiul articolului 7 alineatele (4) și (5) din Convenția HNS din 2010, prin care, împotriva proprietarului navei nu se poate formula nicio altă cerere decât în conformitate cu convenția menționată;
   (iv) să asigure reducerea riscului de a crea și a consolida un dezavantaj concurențial pentru statele care sunt gata să adere la Convenția HNS din 2010 în raport cu cele care ar putea dori să amâne procesul și să aplice în continuare exclusiv DRM;
   (v) să asigure înlăturarea coexistenței permanente a două regimuri de răspundere maritimă, unul al Uniunii, iar altul internațional, ceea ce ar determina fragmentarea legislației Uniunii, și mai mult, ar compromite configurarea clară a răspunderii și ar putea conduce la proceduri judiciare îndelungate și costisitoare, în detrimentul victimelor și al industriei navale;
   (vi) să asigure faptul că, în această privință, statelor membre le este impusă obligația clară de a lua toate măsurile necesare pentru obținerea unui rezultat concret, și anume să ratifice Convenția HNS din 2010 sau să adere la aceasta într-un orizont de timp rezonabil, care nu trebuie să depășească doi ani de la data intrării în vigoare a deciziei Consiliului;

2.  concluzionează că prezenta rezoluție ar fi încă o posibilitate oferită Consiliului și Comisiei de a da curs recomandărilor formulate la punctul 1;

3.  îi încredințează Președintelui sarcina de a solicita continuarea discuțiilor cu Comisia și Consiliul;

4.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.
(2) JO L 337, 13.12.2002, p. 55.
(3) JO L 351, 20.12.2012, p.1.
(4) Nota punct 13142/15.
(5) Disponibil online la: http://www.ics-shipping.org/docs/default-source/Submissions/EU/hazardous-and-noxious-substances.pdf.
(6) Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
(7) Avizul Curții de Justiție din 19 martie 1993, 2/91, ECLI:EU:C:1993:106, punctul 25; Hotărârea Curții de Justiție din 5 noiembrie 2002, Comisia Comunităților Europene / Regatul Danemarcei, C-467/98, ECLI:EU:C:2002:625, punctul 82; Avizul Curții de Justiție din 7 februarie 2006, 1/03, ECLI:EU:C:2006:81, punctele 120 și 126; Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Acordul-cadru de parteneriat și de cooperare UE-Filipine (aderarea Croației) ***
PDF 239kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și a statelor sale membre, a protocolului la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (13085/2014 – C8-0009/2015 – 2014/0224(NLE))
P8_TA(2016)0261A8-0148/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13085/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (13082/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0009/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0148/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Filipine.


Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (procedura de aprobare) ***
PDF 240kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte (05431/2015 – C8-0061/2015 – 2013/0441(NLE))
P8_TA(2016)0262A8-0149/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05431/2015),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte (15616/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0061/2015),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 8 iunie 2016(1) referitoare la propunerea de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0149/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Filipine.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0263.


Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (rezoluție)
PDF 275kWORD 98k
Rezoluția fără caracter legislativ a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte (05431/2015 – C8-0061/2015 – 2013/0441(NLE)2015/2234(INI))
P8_TA(2016)0263A8-0143/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05431/2015),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte (15616/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a), (C8-0061/2015),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie(1),

–  având în vedere relațiile diplomatice dintre Republica Filipine și UE [în acel moment Comunitatea Economică Europeană (CEE)], instituite la 12 mai 1964 prin numirea ambasadorului Republicii Filipine la CEE,

–  având în vedere Acordul-cadru CE-Filipine de cooperare pentru dezvoltare, care a intrat în vigoare la 1 iunie 1985,

–  având în vedere Programul indicativ multianual al Uniunii Europene pentru Filipine (2014-2020),

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1440/80 al Consiliului din 30 mai 1980 privind încheierea Acordului de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda – țări membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est(2),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2015 către Parlament și Consiliu intitulată „UE și ASEAN: un parteneriat cu un obiectiv strategic”,

–  având în vedere cea de a 10-a reuniune la nivel înalt a ASEM, desfășurată la Milano, în perioada 16-17 octombrie 2014,

–  având în vedere reuniunea interparlamentară dintre Parlamentul European și Parlamentul Filipinelor din februarie 2013,

–  având în vedere cea de a 23-a reuniune a Comitetului mixt de cooperare (CMC) între UE și ASEAN, care a avut loc la Jakarta, la 4 februarie 2016,

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la Filipine, în special cele din 14 iunie 2012 referitoare la cazurile de impunitate din Filipine(3), din 21 ianuarie 2010 referitoare la Filipine (în urma masacrului de la Maguindanao din 23 noiembrie 2009)(4) și din 12 martie 2009 referitoare la Filipine [în urma ostilităților dintre forțele guvernului și Frontul Islamic de Eliberare Moro (FIEM)](5),

–  având în vedere statutul Filipinelor ca membru fondator al ASEAN în urma semnării Declarației de la Bangkok la 8 august 1967,

–  având în vedere cel de al 27-lea summit ASEAN, desfășurat la Kuala Lumpur, Malaysia, la 18-22 noiembrie 2015,

–  având în vedere cea de a 14-a reuniune la nivel înalt privind securitatea în Asia (Dialogul IISS Shangri-la), desfășurată la Singapore, între 29-31 mai 2015,

–  având în vedere raportul din 29 decembrie 2015 al lui Hilal Elver, Raportor special al ONU privind dreptul la alimentație (A/HRC/31/51/Add.1), raportul din 19 aprilie 2013 al lui Joy Ngosi Ezeilo, Raportor special al ONU privind traficul de persoane (A/HRC/23/48/Add.3) și raportul din 29 aprilie 2009 al lui Philip Alston, Raportor special al ONU pe probleme de execuții extrajudiciare, sumare sau arbitrare (A/HRC/11/2/Add.8),

–  având în vedere a doua evaluare periodică universală efectuată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în mai 2012, precum și faptul că 66 din cele 88 de recomandări cuprinse în aceasta au fost acceptate de Filipine,

–  având în vedere Planul de acțiune filipinez în materie de nutriție pentru 2011-2016 și Programul accelerat de reducere a foametei, precum și Planul de reformă agrară extinsă din 1988 și Codul pescuitului din 1998,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0143/2016),

A.  întrucât, având în vedere legislația internațională și națională din domeniul drepturilor omului, Republica Filipine constituie un model pentru alte țări din regiune, dat fiind că a ratificat opt dintre cele nouă principale convenții din domeniul drepturilor omului, cu excepția Convenției privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate (CPPED), precum și dat fiind că a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale în 2011;

B.  întrucât guvernul filipinez a încheiat în martie 2014 un acord de pace pe insula Mindanao cu Frontul Islamic de Eliberare Moro (FIEM), care implică constituirea unei regiuni autonome (Bangsamoro) în sudul musulman al insulei însă nu include participarea altor miliții care se opun procesului de pace; întrucât, cu toate acestea, Congresul filipinez nu a adoptat Legea fundamentală privind Bangsamoro (BBL) în februarie 2016 și, prin urmare, nu a reușit să asigure încheierea cu succes a negocierilor pentru pace;

C.  întrucât Filipine a beneficiat de instruire în domeniul combaterii insurgenței și a terorismului și de formare în domeniul informațiilor din partea armatei SUA, în cadrul luptei sale cu milițiile care au posibile legături cu grupuri teroriste regionale (din Asia de Sud-Est) și grupuri teroriste internaționale precum Al-Qaida și ISIS;

D.  întrucât, în aprilie 2015, Filipine și SUA au semnat Acordul de cooperare consolidată în domeniul apărării (EDCA);

E.  întrucât Japonia și Republica Filipine au semnat un memorandum pentru cooperare și schimburi de informații în materie de apărare în ianuarie 2015;

F.  întrucât relațiile sino-filipineze s-au deteriorat treptat începând din 2008, de la acuzațiile de corupție privind asistența chineză și în special din cauza fermității crescânde a Chinei în legătură cu pretențiile teritoriale în Marea Chinei de Sud;

G.  întrucât Republica Filipine a inițiat un arbitraj la Tribunalul Internațional de Arbitraj al Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) în ianuarie 2013, solicitând clarificarea drepturilor sale maritime în temeiul UNCLOS și a validității pretențiilor exprimate de China asupra unei mari părți din Marea Chinei de Sud în virtutea așa-zisei linii de demarcare formate din nouă segmente;

H.  întrucât Republica Filipine a anunțat că va deschide noi baze navale și aeriene cu acces larg la Marea Chinei de Sud, punându-le la dispoziția navelor Statelor Unite, Japoniei și Vietnamului;

I.  întrucât UE a acordat Republicii Filipine statutul SPG+ în decembrie 2014, Republica Filipine fiind prima țară din ASEAN care beneficiază de astfel de preferințe comerciale; întrucât acest lucru permite Filipinelor să exporte în UE, fără bariere tarifare, 66 % din toate produsele sale, inclusiv fructele prelucrate, uleiul de cocos, încălțămintea, peștele și produsele textile;

J.  întrucât Republica Filipine este alcătuită din mii de insule, o configurație care reprezintă o provocare pentru conectivitatea internă, infrastructură și comerț;

K.  întrucât UE este unul dintre principalii parteneri comerciali și investitori străini din Filipine;

L.  întrucât UE este cel de al patrulea partener comercial al Republicii Filipine și a patra cea mai mare piață de export, ceea ce reprezintă 11,56% din totalul exporturilor filipineze;

M.  întrucât Republica Filipine și-a exprimat recent intenția de a adera la parteneriatul transpacific și se află în consultări cu SUA privind aderarea la acest acord;

N.  întrucât UE a dublat fondurile alocate cooperării pentru dezvoltare cu Republica Filipine în perioada 2014-2020 și a asigurat ajutor umanitar semnificativ, precum și asistență de urgență victimelor furtunilor tropicale,

O.  întrucât Republica Filipine se află pe locul trei în topul țarilor în curs de dezvoltare cele mai vulnerabile la schimbările climatice, situație care va avea efecte negative asupra agriculturii și resurselor marine;

P.  întrucât efectele devastatoare ale taifunul Haiyan în 2013, care s-a soldat cu moartea a circa 6 000 de persoane, continuă să aibă un impact negativ asupra economiei, crescând îndeosebi insecuritatea alimentară și, potrivit estimărilor ONU, au determinat creșterea cu încă un milion a numărului de persoane sărace;

1.  salută încheierea Acordului-cadru de parteneriat și cooperare cu Republica Filipine;

2.  consideră că UE ar trebui să continue să ofere sprijin financiar și asistență de consolidare a capacităților Republicii Filipine pentru reducerea sărăciei, incluziunea socială, respectarea drepturilor omului și a statului de drept, promovarea păcii, reconcilierii, securității și reformei judiciare, ajutând țara la pregătirea pentru intervenții în caz de dezastre, ajutor umanitar și asistență și la implementarea unor politici eficace pentru combaterea schimbărilor climatice;

3.  încurajează guvernul filipinez să continue să încurajeze realizarea de progrese suplimentare în ceea ce privește eliminarea corupției și promovarea drepturilor omului;

4.  salută participarea Republicii Filipine la coaliția internațională pentru combaterea terorismului din 2001 încoace; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la faptul că se primesc în continuare rapoarte privind încălcări grave ale drepturilor omului de către armata filipineză atunci când desfășoară măsuri împotriva insurgenților, în special de către unitățile paramilitare;

5.  subliniază că Grupul Abu Sayyaf este acuzat că a comis cele mai grave acte de terorism desfășurate în Filipine, inclusiv bombardamente letale, cum ar fi atacul pe un feribot de la Manila în 2004, în care au fost ucise peste 100 de persoane;

6.  subliniază că există îngrijorări tot mai mari că Statul Islamic (ISIS) va atrage sprijinul unor grupuri afiliate din Asia de Sud-Est, prin răspândirea propagandei în limbile locale, iar unii extremiști din regiune și-au declarat deja devotamentul față de acesta;

7.  salută angajamentele asumate de guvernul filipinez și subliniază importanța realizării unui proces de pace în Mindanao care să fie cât mai deschis posibil tuturor părților; subliniază contribuția Grupului de Contact Internațional la acordurile de la Mindanao, regretă profund faptul că acordul de pace de la Mindanao nu a fost adoptat de către Congresul Filipinelor; solicită continuarea negocierilor de pace și adoptarea Legii fundamentale privind Bangsamoro;

8.  condamnă masacrarea, la 24 decembrie 2015, a unor agricultori creștini de către rebeli separatiști din Mindanao; salută inițiativa ONG-ului filipinez PeaceTech de a pune în contact elevi creștini și musulmani prin Skype într-un efort menit să favorizeze contactele dintre cele două comunități;

9.  invită guvernul filipinez să dezvolte capacități în domeniul colectării sistematice de date privind traficul de ființe umane și solicită UE și statelor membre să sprijine guvernul, în special Consiliul inter-agenții împotriva traficului (IACAT), în eforturile sale de a îmbunătăți asistența și sprijinul acordate victimelor, de a institui măsuri eficace de asigurare a respectării legii și de a îmbunătăți mijloacele legale de migrație a lucrătorilor și de a asigura tratamentul decent al migranților filipinezi în țările terțe;

10.  solicită UE și statelor sale membre să coopereze cu Republica Filipine pentru a face schimb de informații secrete, a coopera și a oferi sprijin în consolidarea capacităților guvernului în lupta internațională împotriva terorismului și a extremismului, cu respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept;

11.  ia act de faptul că Republica Filipine este localizată strategic în apropierea unor rute internaționale importante de transport maritim și aerian în Marea Chinei de Sud;

12.  reamintește îngrijorările sale grave legate de tensiunea din Marea Chinei de Sud; consideră regretabil faptul că, în ciuda Declarației de conduită din 2002, mai multe părți reclamă teritorii în apele disputate; este preocupat îndeosebi de amploarea deosebită a activităților desfășurate în prezent de China în această zonă, activități care includ construirea unor instalații militare, a unor porturi și a cel puțin unei piste de aterizare; îndeamnă toate părțile din zona disputată să se abțină de la acțiuni unilaterale și provocatoare și să soluționeze conflictele în mod pașnic în baza dreptului internațional, în special UNCLOS, prin mediere și arbitrare internațională imparțială; îndeamnă toate părțile să recunoască jurisdicția UNCLOS și a Curții de arbitraj și solicită respectarea eventualelor decizii ale UNCLOS; sprijină toate acțiunile care vor face posibil ca Marea Chinei de Sud să devină o „mare a păcii și cooperării”; sprijină, de asemenea, toate eforturile menite să asigure că părțile se pun de acord asupra unui cod de conduită pentru exploatarea pașnică a zonelor maritime respective, inclusiv prin crearea unor rute comerciale sigure și încurajează luarea de măsuri vizând consolidarea încrederii; consideră că UE ar trebui să se implice în cooperarea bilaterală și multilaterală pentru a contribui în mod eficace la securitatea regiunii;

13.  salută acordul din mai 2014 dintre Filipine și Indonezia care clarifică suprapunerile granițelor maritime în Marea Mindanao și Marea Celebes;

14.  solicită Republicii Filipine, ca una dintre țările cu statut SPG+ acordat de către UE, să asigure punerea în aplicare efectivă a tuturor convențiilor internaționale fundamentale în materie de drepturile omului și ale lucrătorilor, mediu și buna guvernanță enumerate în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 978/2012; recunoaște că Filipine și-a întărit legislația în materie de drepturi ale omului; invită Republica Filipine să continue să stimuleze în continuare progresele în ceea ce privește promovarea drepturilor omului, inclusiv publicarea planului național de acțiune privind drepturile omului, precum și în ceea ce privește eliminarea corupției; își exprimă profunda preocupare cu privire la reprimarea activiștilor care militează pașnic pentru a-și proteja teritoriile ancestrale de impactul mineritului și al despăduririi; reamintește că, în conformitate cu SGP+, beneficiarii vor trebui să demonstreze că pun în aplicare obligațiile care le revin în privința drepturilor omului și drepturilor în materie de muncă, mediu și guvernare;

15.  ia act de evaluarea de țară a Filipinelor în cadrul SGP +, în special în ceea ce privește ratificarea tuturor celor șapte convenții ONU în domeniul drepturilor omului relevante pentru SGP + al UE; subliniază faptul că este necesar să se depună în continuare eforturi în vederea punerii în aplicare; ia act de măsurile luate de către guvern și de progresele înregistrate până în prezent;

16.  încurajează Republica Filipine să continue să îmbunătățească climatul investițional, inclusiv climatul privind ISD, prin creșterea transparenței și a bunei guvernări, prin punerea în aplicare a principiilor directoare ale ONU referitoare la comerț și drepturile omului și prin dezvoltarea în continuare a infrastructurii prin parteneriate public-private, după caz; își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele pe care schimbările climatice le vor avea asupra Filipinelor;

17.  încurajează guvernul să investească în noile tehnologii și în internet pentru a promova schimburile culturale și comerciale între insulele care formează Filipinele;

18.  salută Acordul din 22 decembrie 2015 de a deschide negocierile cu privire la un viitor acord de liber schimb cu Republica Filipine; consideră că este potrivit ca Comisia și autoritățile filipineze să asigure standarde înalte privind drepturile omului, munca și mediul; subliniază că un astfel de acord de liber schimb ar trebui să reprezinte un element de bază al unui acord interregional UE-ASEAN privind comerțul și investițiile pentru care pot fi relansate negocieri în paralel;

19.  ia act de faptul că 800 000 de filipinezi trăiesc în UE și de faptul că marinarii filipinezi care lucrează pe nave înmatriculate în UE transferă anual fonduri în valoare de peste trei miliarde de euro către Republica Filipine; consideră că UE ar trebui dezvolte în continuare schimburile interpersonale pentru studenți, cadre universitare și cercetători științifici, precum și schimburile culturale;

20.  având în vedere faptul că majoritatea echipajelor multor nave sub pavilion necomunitar care fac escală în porturile europene sunt de origine filipineză, precum și condițiile de muncă inumane și dificile în care trăiesc mulți dintre acești navigatori, invită statele membre să nu permită ca aceste nave să fie primite în porturile europene atunci când condițiile de muncă la bord încalcă drepturile lucrătorilor și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; îndeamnă, de asemenea, navele sub pavilion necomunitar să garanteze condițiile de muncă ale echipajelor acestora în conformitate cu legislația internațională și normele stabilite de OIM și OMI;

21.  solicită să aibă loc schimburi regulate între Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Parlament, pentru a-i permite acestuia din urmă să monitorizeze implementarea acordului-cadru și îndeplinirea obiectivelor acestuia;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Guvernului și Parlamentului Republicii Filipine.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0262.
(2) JO L 144, 10.6.1980, p. 1.
(3) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 99.
(4) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 11.
(5) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 181.


Asistența macrofinanciară pentru Tunisia ***I
PDF 124kWORD 64k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Tunisiei (COM(2016)0067 – C8-0032/2016 – 2016/0039(COD))
P8_TA(2016)0264A8-0187/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0067),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0032/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 1 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0187/2016),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 iunie 2016 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2016/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Tunisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2016/1112.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

Prezenta decizie se adoptă fără a aduce atingere declarației comune adoptate împreună cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei, care va fi considerată în continuare drept temei al tuturor deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului prin care se acordă asistență macrofinanciară țărilor și teritoriilor terțe.


Norme împotriva anumitor practici de evitare a obligațiilor fiscale *
PDF 561kWORD 352k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne (COM(2016)0026 – C8-0031/2016 – 2016/0011(CNS))
P8_TA(2016)0265A8-0189/2016

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0026),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0031/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Maltei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0189/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Actualele priorități politice în ceea ce privește impozitarea internațională subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea. Prin urmare, este esențial să se restabilească încrederea în echitatea sistemelor fiscale și să se permită guvernelor să își exercite în mod efectiv suveranitatea fiscală. Aceste noi obiective politice au fost transpuse în recomandări de măsuri concrete în contextul inițiativei împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Ca răspuns la necesitatea unei impozitări mai echitabile, Comisia, în comunicarea sa din 17 iunie 2015, stabilește un plan de acțiune pentru impozitarea echitabilă și eficientă a întreprinderilor în Uniunea Europeană3 (planul de acțiune).
(1)  Actualele priorități politice în ceea ce privește impozitarea internațională subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și unde este creată valoarea. Prin urmare, este esențial să se restabilească încrederea în echitatea sistemelor fiscale și să se permită guvernelor să își exercite în mod efectiv suveranitatea fiscală. Aceste noi obiective politice au fost transpuse în recomandări de măsuri concrete în contextul inițiativei împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Ca răspuns la necesitatea unei impozitări mai echitabile, Comisia, în comunicarea sa din 17 iunie 2015, stabilește un plan de acțiune pentru impozitarea echitabilă și eficientă a întreprinderilor în Uniunea Europeană3 (planul de acțiune), în care recunoaște că o bază comună de impozitare a întreprinderilor (CCCTB) completă, cu un mecanism corespunzător și corect de distribuție, ar putea cu adevărat înclina balanța în direcția bună în lupta împotriva strategiilor BEPS artificiale. Având în vedere aceste aspecte, Comisia ar trebui să publice cât mai curând posibil o propunere ambițioasă referitoare la CCCTB și ramura legislativă ar trebui să încheie cât mai repede negocierile privind această propunere de importanță crucială; Ar trebui luată în considerare în mod corespunzător poziția Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB).
__________________
__________________
3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie, COM(2015)302 final din 17 iunie 2015.
3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie, COM(2015)0302 final din 17 iunie 2015.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 1 a (nou)
(1a)   Uniunea consideră că lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale este o prioritate politică majoră, întrucât practicile de planificare fiscală agresivă sunt inacceptabile din punctul de vedere al integrității pieței interne și al dreptății sociale.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Majoritatea statelor membre, în calitatea lor de membri ai OCDE, s-au angajat să pună în aplicare rezultatele celor 15 acțiuni împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, puse la dispoziția publicului la 5 octombrie 2015. Prin urmare, este esențial pentru buna funcționare a pieței interne ca statele membre să pună în aplicare, ca măsură minimă, angajamentele asumate în cadrul BEPS și, la nivel mai general, să ia măsuri pentru a descuraja practicile de evitare a obligațiilor fiscale și să garanteze o impozitare echitabilă și eficace în Uniune într-un mod suficient de coerent și de coordonat. Pe o piață cu un nivel ridicat de integrare a economiilor, este nevoie de abordări strategice comune și de acțiuni coordonate pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și a maximiza efectele pozitive ale inițiativei împotriva BEPS. În plus, numai un cadru comun ar putea evita fragmentarea pieței și stoparea discrepanțelor și denaturărilor actuale ale pieței. În sfârșit, măsurile naționale de punere în aplicare ce urmează o abordare comună în întreaga Uniune ar oferi contribuabililor certitudinea juridică că măsurile respective sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
(2)  Majoritatea statelor membre, în calitatea lor de membri ai OCDE, s-au angajat să pună în aplicare rezultatele celor 15 acțiuni împotriva situațiilor concrete de erodare a bazei impozabile și transfer al profiturilor, publicate la 5 octombrie 2015. Prin urmare, este esențial pentru buna funcționare a pieței interne ca statele membre să pună în aplicare, ca măsură minimă, angajamentele asumate referitoare la BEPS și, la nivel mai general, să ia măsuri pentru a descuraja practicile de evitare a obligațiilor fiscale și să garanteze o impozitare echitabilă și eficace în Uniune într-un mod suficient de coerent și de coordonat. Pe o piață cu un nivel ridicat de integrare a economiilor, este nevoie de abordări strategice comune și de acțiuni coordonate pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și a maximiza efectele pozitive ale inițiativei împotriva strategiilor concrete în materie de BEPS, luând totodată măsuri adecvate în ceea ce privește competitivitatea societăților care își desfășoară activitatea pe respectiva piață internă. În plus, numai un cadru comun ar putea evita fragmentarea pieței și stopa discrepanțele și denaturările actuale ale pieței. În sfârșit, măsurile naționale de punere în aplicare ce urmează o abordare comună în întreaga Uniune ar oferi contribuabililor siguranța juridică că măsurile respective sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Într-o Uniune caracterizată de piețe naționale foarte diferite între ele, o evaluare cuprinzătoare a impactului tuturor măsurilor anticipate rămâne fundamentală pentru a garanta că această abordare comună se bucură de un sprijin larg în rândul statelor membre.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3 a (nou)
(3a)   Având în vedere că „paradisurile fiscale” pot fi clasificate de OCDE drept transparente, ar trebui formulate propuneri pentru creșterea transparenței fondurilor fiduciare și a fundațiilor.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)   Este esențial să se pună la dispoziția administrațiilor fiscale mijloace adaptate, astfel încât să poată lupta în mod eficient împotriva BEPS și, astfel, să se mărească transparența activităților companiilor multinaționale, îndeosebi în ceea ce privește profiturile realizate, impozitele pe profit plătite, subvențiile și restituirile de impozite primite, numărul de angajați și activele deținute.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 4 b (nou)
(4b)   Pentru a asigura coerența în ceea ce privește tratamentul aplicat sediilor permanente, este esențial ca statele membre să aplice, atât în legislația relevantă, cât și în tratatele fiscale bilaterale, o definiție comună a sediilor permanente conform articolului 5 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 4 c (nou)
(4c)   Pentru a evita alocarea inconsecventă a profiturilor sediilor permanente, statele membre ar trebui să urmeze normele privind profiturile care pot fi alocate sediilor permanente în temeiul articolului 7 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital și să alinieze legislația și tratatele bilaterale aplicabile la normele respective, în momentul revizuirii lor.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Este necesar să se stabilească norme împotriva erodării bazelor impozabile din piața internă și împotriva transferului profiturilor în afara pieței interne. Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, sunt necesare norme în următoarele domenii: limitarea deductibilității dobânzii, impozitarea la ieșire, o clauză„switch-over”, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride. În cazul în care aplicarea normelor respective duce la dubla impunere, contribuabilii ar trebui să beneficieze de o facilitate fiscală sub forma unei deduceri pentru impozitul plătit în alt stat membru sau într-o țară terță, după caz. Prin urmare, normele nu ar trebui să aibă ca scop doar combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, ci și evitarea creării unor obstacole suplimentare în calea pieței, cum ar fi dubla impunere.
(5)  Este necesar să se stabilească norme împotriva erodării bazelor impozabile din piața internă și împotriva transferului profiturilor în afara pieței interne. Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, sunt necesare norme în următoarele domenii: limitarea deductibilității dobânzii, măsuri generale de apărare împotriva recurgerii la jurisdicții opace sau cu taxe reduse pentru BEPS, impozitarea la ieșire, o definiție clară a sediului permanent, norme precise ale prețurilor de transfer, un cadru pentru sistemele fiscale preferențiale pentru brevete (patentbox), o clauză„switch-over”, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride. În cazul în care aplicarea normelor respective duce la dubla impunere, contribuabilii ar trebui să beneficieze de o facilitate fiscală sub forma unei deduceri pentru impozitul plătit în alt stat membru sau într-o țară terță, după caz. Prin urmare, normele nu ar trebui să aibă ca scop doar combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, ci și evitarea creării unor obstacole suplimentare în calea pieței, cum ar fi dubla impunere. Pentru a aplica corect aceste norme, autoritățile fiscale din statele membre trebuie să dispună de resurse corespunzătoare. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească urgent un set unic de norme pentru calcularea profiturilor impozabile ale societăților transfrontaliere în Uniune, prin tratarea grupurilor de întreprinderi ca fiind o singură entitate în scopuri fiscale, în scopul de a consolida piața internă și a elimina multe dintre punctele slabe ale actualului cadru privind impozitul pe profit care permite planificarea fiscală agresivă.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Pentru a-și reduce obligațiile fiscale globale, grupurile de societăți transfrontaliere au recurs din ce în ce mai mult la transferul profiturilor, adesea prin intermediul plăților de dobânzi „umflate”, din jurisdicții cu fiscalitate ridicată în țări cu regimuri fiscale mai avantajoase. Norma privind limitarea deductibilității dobânzilor este necesară pentru a descuraja aceste practici prin limitarea deductibilității cheltuielilor financiare nete ale contribuabililor (adică suma cu care cheltuielile financiare depășesc veniturile financiare). Prin urmare, este necesar să se stabilească o rată a deductibilității care să se refere la veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA). Veniturile financiare scutite de impozite nu ar trebui să fie compensate prin cheltuieli financiare. Acest lucru se datorează faptului că numai venitul impozabil ar trebui să fie luat în considerare pentru a stabili în ce măsură pot fi deduse dobânzile. Pentru a ajuta contribuabilii care prezintă riscuri reduse legate de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, dobânda netă ar trebui să fie întotdeauna deductibilă până la o valoare maximă fixă, care este declanșată atunci când duce la o deducere mai mare decât rata bazată pe EBITDA. În cazul în care contribuabilul face parte dintr-un grup care prezintă conturi consolidate statutare, ar trebui să se ia în considerare gradul de îndatorare al grupului în ansamblul său pentru a acorda contribuabililor dreptul de a deduce într-o măsură mai mare cheltuielile financiare nete. Norma privind limitarea deductibilității dobânzii ar trebui să se aplice în ceea ce privește cheltuielile financiare nete ale contribuabilului indiferent dacă acestea se datorează unei datorii contractate la nivel național, la nivel transfrontalier în interiorul Uniunii sau într-o țară terță. Deși este în general acceptat faptul că întreprinderile financiare, și anume instituțiile financiare și societățile de asigurare, ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor limitări în ceea ce privește deductibilitatea dobânzii, este, de asemenea, recunoscut faptul că aceste două sectoare prezintă caracteristici speciale care necesită o abordare adaptată nevoilor acestora. Având în vedere faptul că discuțiile în acest domeniu nu sunt încă suficient de concludente în contextul internațional și al Uniunii, nu este încă posibil să se prevadă norme specifice în sectorul financiar și al asigurărilor.
(6)  Pentru a-și reduce obligațiile fiscale globale, grupurile de societăți transfrontaliere au recurs din ce în ce mai mult la transferul profiturilor, adesea prin intermediul plăților de dobânzi „umflate”, din jurisdicții cu fiscalitate ridicată în țări cu regimuri fiscale mai avantajoase. Norma privind limitarea deductibilității dobânzilor este necesară pentru a descuraja aceste veritabile practici BEPS prin limitarea deductibilității cheltuielilor financiare nete ale contribuabililor (adică suma cu care cheltuielile financiare depășesc veniturile financiare). În ceea ce privește costurile cu dobânzile, prin urmare, este necesar să se stabilească o rată a deductibilității care să se refere la veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA). Veniturile financiare scutite de impozite nu ar trebui să fie compensate prin cheltuieli financiare. Acest lucru se datorează faptului că numai venitul impozabil ar trebui să fie luat în considerare pentru a stabili în ce măsură pot fi deduse dobânzile. Pentru a ajuta contribuabilii care prezintă riscuri reduse legate de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, dobânda netă ar trebui să fie întotdeauna deductibilă până la o valoare maximă fixă, care este declanșată atunci când duce la o deducere mai mare decât rata bazată pe EBITDA. În cazul în care contribuabilul face parte dintr-un grup care prezintă conturi consolidate statutare, ar trebui să se ia în considerare gradul de îndatorare al grupului în ansamblul său pentru a acorda contribuabililor dreptul de a deduce într-o măsură mai mare cheltuielile financiare nete. Norma privind limitarea deductibilității dobânzii ar trebui să se aplice în ceea ce privește cheltuielile financiare nete ale contribuabilului indiferent dacă acestea se datorează unei datorii contractate la nivel național, la nivel transfrontalier în interiorul Uniunii sau într-o țară terță. Este în general acceptat faptul că întreprinderile financiare, și anume instituțiile financiare și societățile de asigurare, ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor limitări în ceea ce privește deductibilitatea dobânzii, eventual printr-o abordare mai adaptată.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   În cazul finanțării de proiecte de infrastructură pe termen lung, în interes public, prin împrumuturi acordate unei părți terțe, atunci când datoria este mai mare decât pragul de scutire prevăzut de prezenta directivă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda o scutire pentru împrumuturile acordate părților terțe pentru finanțarea unor proiecte de infrastructură publică, sub rezerva anumitor condiții, întrucât aplicarea dispozițiilor propuse privind limitarea deductibilității dobânzilor ar fi contraproductivă în astfel de situații.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 6 b (nou)
(6b)   Transferul profiturilor către jurisdicții opace sau care aplică o impozitare redusă reprezintă un risc deosebit pentru veniturile fiscale ale statelor membre, dar și pentru asigurarea unui tratament corect și echitabil între societățile comerciale mari și mici care comit acte de evaziune fiscală și cele care își respectă obligațiile fiscale. Pe lângă măsurile cu aplicabilitate generală propuse pentru toate jurisdicțiile prin prezenta directivă, este esențial ca jurisdicțiile opace și cele care aplică o impozitare redusă să fie împiedicate să își bazeze impozitul pe profit și cadrul juridic pe protejarea profiturilor obținute din evaziune fiscală și, în același timp, să aplice în mod necorespunzător standardele globale în ceea ce privește buna guvernanță fiscală, precum schimbul automat de informații fiscale, sau să se implice în situații de neconformitate tacită prin implementarea necorespunzătoare a legislației fiscale și a acordurilor internaționale, în pofida angajamentelor politice de a le implementa. Prin urmare, sunt propuse măsuri specifice pentru a utiliza prezenta directivă drept instrument care să garanteze că actualele jurisdicții opace sau care aplică o impozitare redusă respectă tendința mondială de încurajare a transparenței și a corectitudinii fiscale.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 7 a (nou)
(7a)   De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în paradisuri fiscale fără a plăti niciun impozit sau plătind impozite foarte reduse. Sediul permanent va permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură va obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 7 b (nou)
(7b)   Termenul „prețuri de transfer” se referă la condițiile și modalitățile care se aplică tranzacțiilor realizate în cadrul unei întreprinderi multinaționale, inclusiv în cadrul filialelor sau al societăților-fantomă, ale căror profituri sunt transferate către o societate-mamă multinațională. Este vorba de prețurile practicate între întreprinderi asociate stabilite în diferite țări în cadrul tranzacțiilor lor intragrup, cum ar fi transferul de mărfuri și de servicii. Având în vedere că prețurile sunt stabilite de membri asociați care nu sunt independenți din cadrul aceleiași întreprinderi multinaționale, s-ar putea ca ele să nu reflecte prețul de piață obiectiv. Uniunea trebuie să se asigure că profiturile impozabile ale întreprinderilor multinaționale nu sunt transferate în mod artificial în afara jurisdicției statului membru în cauză și că bazele impozabile declarate de întreprinderile multinaționale în țările lor reflectă activitatea economică desfășurată acolo. În interesul contribuabililor, este esențial să se limiteze riscurile dublei neimpuneri care ar putea rezulta în urma unei divergențe de opinii între două țări cu privire la stabilirea remunerației în condiții de concurență deplină pentru tranzacțiile lor internaționale cu întreprinderi asociate. Acest sistem nu permite împiedicarea unei serii de manevre artificiale, în special pentru produsele pentru care nu există un preț de piață (de exemplu, dreptul de franciză sau serviciile pentru întreprinderi).
Amendamentul 101/rev
Propunere de directivă
Considerentul 7 c (nou)
(7c)  Regimurile fiscale asociate proprietății intelectuale, brevetelor și cercetării și dezvoltării (C&D) sunt folosite pe scară largă în întreaga Uniune; Mai multe studii ale Comisiei au demonstrat, totuși, în mod clar, că legătura dintre regimurile fiscale favorabile pentru brevete și promovarea C&D este deseori arbitrară. OCDE a elaborat o versiune modificată a abordării bazate pe conexiune în efortul de a reglementa regimurile fiscale preferențiale pentru brevete. Această metodă garantează că, în cadrul regimurilor fiscale preferențiale pentru brevete, beneficiază de o impozitare privilegiată doar veniturile direct legate de cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, deja se constată că unele state membre întâmpină dificultăți în aplicarea conceptelor de „conexiune” și „substanță economică” la regimurile lor fiscale preferențiale pentru inovare. Dacă, până în ianuarie 2017, statele membre tot nu vor aplica pe deplin în mod omogen abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată pentru a elimina actualele regimuri fiscale preferențiale pentru brevete, care au efecte negative, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere legislativă cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a avansa până la 30 iunie 2017 termenul pentru eliminarea vechilor regimuri cu efecte negative, scurtând perioada în care se aplică clauza de anterioritate. CCCTB ar trebui să elimine problema transferului de profituri prin intermediul planificării fiscale în cazul proprietății intelectuale.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 7 d (nou)
(7d)   Nu ar trebui aplicat impozitul la ieșire atunci când activele transferate sunt active corporale care generează venituri active. Transferurile de astfel de active reprezintă o componentă inevitabilă a alocării eficace a resurselor de către o întreprindere și nu au drept scop principal optimizarea fiscală și evaziunea fiscală și, prin urmare, ar trebui să fie exceptate de la aplicarea unor astfel de dispoziții.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)  Date fiind dificultățile inerente în ceea ce privește acordarea de credite pentru impozitele plătite în străinătate, statele au din ce în ce mai mult tendința de a scuti de impozite veniturile din străinătate în statul de reședință. Cu toate acestea, efectul negativ neintenționat al acestei abordări este că se încurajează intrarea pe piața internă a veniturilor neimpozitate sau impozitate la un nivel redus, care circulă apoi, în multe cazuri, neimpozitate, în interiorul Uniunii, utilizând instrumentele disponibile în dreptul Uniunii. Clauzele „switch-over” sunt utilizate deseori împotriva unor astfel de practici. Prin urmare, este necesar să se prevadă o clauză „switch-over”care să vizeze anumite tipuri de venituri din străinătate, de exemplu, distribuiri ale profitului, încasări din cedarea de acțiuni și profiturile sediilor permanente care sunt scutite de impozit în Uniune și care provin din țări terțe. Aceste venituri ar trebui să fie impozabile în Uniune dacă au fost impozitate sub un anumit nivel în țara terță. Având în vedere că clauza „switch-over” nu impune controlul entității supuse unui impozit redus și, prin urmare, este posibil să nu existe acces la conturile statutare ale entității, calcularea ratei efective a impozitului poate fi un exercițiu foarte complex. Prin urmare, statele membre ar trebui să folosească rata de impozitare legală atunci când aplică clauza „switch-over”. Statele membre care aplică clauza „switch-over” ar trebui să acorde un credit pentru impozitul plătit în străinătate, în scopul de a preveni dubla impunere.
(8)  Date fiind dificultățile inerente în ceea ce privește acordarea de credite pentru impozitele plătite în străinătate, statele au din ce în ce mai mult tendința de a scuti de impozite veniturile din străinătate în statul de reședință. Cu toate acestea, efectul negativ neintenționat al acestei abordări este că se încurajează intrarea pe piața internă a veniturilor neimpozitate sau impozitate la un nivel redus, care circulă apoi, în multe cazuri, neimpozitate, în interiorul Uniunii, utilizând instrumentele disponibile în dreptul Uniunii. Clauzele „switch-over” sunt utilizate deseori împotriva unor astfel de practici. Prin urmare, este necesar să se prevadă o clauză „switch-over”care să vizeze anumite tipuri de venituri din străinătate, de exemplu, distribuiri ale profitului, încasări din cedarea de acțiuni și profiturile sediilor permanente care sunt scutite de impozit în Uniune. Aceste venituri ar trebui să fie impozabile în Uniune dacă au fost impozitate sub un anumit nivel în țara de origine și în lipsa unui tratat fiscal viabil cu efect similar încheiat cu țara respectivă. Statele membre care aplică clauza „switch-over” ar trebui să acorde un credit pentru impozitul plătit în străinătate, în scopul de a preveni dubla impunere.
Amendamentul 96
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  Normele generale anti-abuz din sistemele de impozitare au rolul de a combate practicile abuzive în acest domeniu care nu au fost încă reglementate prin dispoziții specifice. Prin urmare, normele generale anti-abuz sunt menite să acopere lacunele existente și nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor anti-abuz specifice. În cadrul Uniunii, aplicarea normelor generale anti-abuz ar trebui limitată la demersurile care sunt „pur artificiale” (care nu sunt oneste); în caz contrar, contribuabilul ar trebuiaibă dreptul să aleagă cea mai eficientă structură fiscală pentru activitățile sale comerciale. În plus, este important să se asigure că normele generale anti-abuz se aplică pe plan național, în interiorul Uniunii și în raport cu țările terțe într-un mod uniform, astfel încât domeniul lor de aplicare și rezultatele aplicării în situațiile interne și transfrontaliere să nu difere.
(9)  Normele generale anti-abuz din sistemele de impozitare au rolul de a combate practicile abuzive în acest domeniu care nu au fost încă reglementate prin dispoziții specifice. Prin urmare, normele generale anti-abuz sunt menite să acopere lacunele existente și nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor anti-abuz specifice. În cadrul Uniunii, aplicarea normelor generale anti-abuz ar trebui să aibă ca obiect demersurile în cazul cărora scopul principal sau unul dintre scopurile principale este obținerea unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal, fără ca aceastaîmpiedice un contribuabil să aleagă cea mai eficientă structură fiscală pentru activitățile sale comerciale. În plus, este important să se asigure că normele generale anti-abuz se aplică pe plan național, în interiorul Uniunii și în raport cu țările terțe într-un mod uniform, astfel încât domeniul lor de aplicare și rezultatele aplicării în situațiile interne și transfrontaliere să nu difere.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 9 a (nou)
(9a)   Un demers sau o serie de demersuri pot fi considerate ca nefiind oneste în măsura în care acestea duc la impozitarea diferită a anumitor tipuri de venituri, cum ar fi cele provenite din brevete.
Amendamentul 97
Propunere de directivă
Considerentul 9 b (nou)
(9b)  Statele membre ar trebui să implementeze dispoziții detaliate care clarifică ce se înțelege prin demersuri neoneste și alte activități din domeniul fiscal care sunt pasibile de sancțiuni. Sancțiunile ar trebui stabilite clar pentru a nu crea nesiguranță juridică și a oferi un stimulent puternic pentru conformitatea deplină cu legislația fiscală.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 9 c (nou)
(9c)   Statele membre ar trebui să pună în funcțiune un sistem de sancțiuni potrivit dispozițiilor legislației naționale și să informeze Comisia în consecință.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 9 d (nou)
(9d)   Pentru a evita crearea de entități ad hoc, cum ar fi societățile de tip „cutie poștală” sau societățile-fantomă, cu un tratament fiscal mai favorabil, întreprinderile ar trebui să corespundă definițiilor termenilor de „sediu permanent” și „substanță economică minimă”, prevăzute la articolul 2.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 9 e (nou)
(9e)   Ar trebui interzisă utilizarea societăților de tip „cutie poștală” de contribuabilii ce își desfășoară activitatea în Uniune. Contribuabilii ar trebui să comunice autorităților fiscale elemente care dovedesc substanța economică a fiecăreia dintre entitățile din grupul lor, în cadrul obligațiilor lor anuale de raportare pentru fiecare țară în parte.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 9 f (nou)
(9f)   Pentru a îmbunătăți mecanismele actuale de soluționare a litigiilor fiscale transfrontaliere din Uniune, legate nu doar de cazurile de dublă impozitare, ci și de cele de dublă neimpozitate, ar trebui introdus, până în ianuarie 2017, un mecanism de soluționare a litigiilor cu norme mai clare și termene mai stricte.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 9 g (nou)
(9g)   Identificarea corespunzătoare a contribuabililor este esențială pentru garantarea unui schimb de informații eficace între administrațiile fiscale. Crearea unui număr european comun de identificare fiscală (NIF) ar asigura cea mai bună metodă de identificare în acest sens. Ea ar permite oricărei terțe părți să identifice și să consemneze în mod rapid, ușor și corect numerele de identificare fiscală în relațiile transfrontaliere și ar servi drept bază pentru schimbul automat și eficace de informații între administrațiile fiscale ale statelor membre. De asemenea, Comisia ar trebui să depună eforturi susținute pentru a crea un număr de identificare similar la nivel mondial, precum Sistemul identificatorului internațional al entităților juridice (LEI) al Comitetului de supraveghere reglementară.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Normele privind societățile străine controlate (SSC) au ca rezultat reatribuirea venitului unei filiale controlate care este supusă unui impozit scăzut către societatea-mamă. Ulterior, societatea-mamă devine impozabilă pentru acest venit atribuit în statul membru în care are rezidența fiscală. În funcție de prioritățile politice ale statului respectiv, normele privind SSC pot viza în întregime filiala supusă unui impozit scăzut sau se pot limita la veniturile care au fost transferate în mod artificial către filială. Este de dorit să se remedieze aceste situații atât în țările terțe, cât și în Uniune. Pentru a permite respectarea libertăților fundamentale, impactul normelor în cadrul Uniunii ar trebui să se limiteze la demersurile care au drept rezultat transferul artificial al profiturilor din statul membru al societății-mamă către SSC. În acest caz, veniturile atribuite societății-mamă ar trebui să fie ajustate conform principiului concurenței depline, astfel încât statul societății-mamă să impoziteze veniturile SSC numai în măsura în care acestea nu respectă acest principiu. Normele privind SSC ar trebui să excludă întreprinderile financiare din domeniul lor de aplicare în cazul în care acestea au rezidența fiscală în Uniune, inclusiv sediile permanente ale acestor întreprinderi situate în Uniune. Acest lucru se datorează faptului că domeniul de aplicare legitimă a normelor privind SSC în cadrul Uniunii ar trebui să se limiteze la situațiile artificiale fără substanță economică, ceea ce ar implica faptul că este puțin probabil ca sectorul financiar și cel al asigurărilor, strict reglementate, să fie vizate de aceste norme.
(10)  Normele privind societățile străine controlate (SSC) au ca rezultat reatribuirea venitului unei filiale controlate care este supusă unui impozit scăzut către societatea-mamă. Ulterior, societatea-mamă devine impozabilă pentru acest venit atribuit în statul membru în care are rezidența fiscală. În funcție de prioritățile politice ale statului respectiv, normele privind SSC pot viza în întregime filiala supusă unui impozit scăzut sau se pot limita la veniturile care au fost transferate în mod artificial către filială. Este de dorit să se remedieze aceste situații atât în țările terțe, cât și în Uniune. Impactul normelor în cadrul Uniunii ar trebui să vizeze toate demersurile care au drept scop principal, printre altele, transferul artificial al profiturilor din statul membru al societății-mamă către SSC. În acest caz, veniturile atribuite societății-mamă ar trebui să fie ajustate conform principiului concurenței depline, astfel încât statul societății-mamă să impoziteze veniturile SSC numai în măsura în care acestea nu respectă acest principiu. Ar trebui evitate suprapunerile între normele SSC și clauza „switch over”.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 11
(11)  Tratamentul neuniform al elementelor hibride reprezintă o consecință a diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a plăților (instrumente financiare) sau a entităților, iar respectivele diferențe apar atunci când interacționează două sisteme juridice. Aceste tratamente neuniforme duc adesea la o dublă deducere (și anume deduceri în ambele state) sau la o deducere a veniturilor într-un stat fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat. Pentru a preveni o astfel de situație, este necesar să se stabilească norme conform cărora una dintre cele două jurisdicții implicate într-o situație de tratament neuniform ar trebui să acorde o calificare juridică instrumentului hibrid sau entității hibride și cealaltă jurisdicție ar trebui să o accepte. Deși statele membre au convenit, în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cu privire la orientările privind tratamentul fiscal al entităților hibride4 și al sediilor permanente hibride5 în cadrul Uniunii, precum și cu privire la tratamentul fiscal al entităților hibride în relațiile cu țările terțe, este totuși necesar să se adopte norme obligatorii. În sfârșit, este necesar să se limiteze domeniul de aplicare al acestor norme la tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre. Tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre și țările terțe trebuie să fie supus unei analize suplimentare.
(11)  Tratamentul neuniform al elementelor hibride reprezintă o consecință a diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a plăților (instrumente financiare) sau a entităților, iar respectivele diferențe apar atunci când interacționează două sisteme juridice. Aceste tratamente neuniforme duc adesea la o dublă deducere (și anume deduceri în ambele state) sau la o deducere a veniturilor într-un stat fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat. Pentru a preveni o astfel de situație, este necesar să se stabilească norme conform cărora una dintre cele două jurisdicții implicate într-o situație de tratament neuniform ar trebui să acorde o calificare juridică instrumentului hibrid sau entității hibride și cealaltă jurisdicție ar trebui să o accepte. Atunci când apare o astfel de situație de tratament neuniform între un stat membru și o țară terță, statul membru trebuie să asigure impozitarea corespunzătoare a operațiunii în cauză. Deși statele membre au convenit, în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cu privire la orientările privind tratamentul fiscal al entităților hibride4 și al sediilor permanente hibride5 în cadrul Uniunii, precum și cu privire la tratamentul fiscal al entităților hibride în relațiile cu țările terțe, este totuși necesar să se adopte norme obligatorii.
__________________
__________________
4 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 16553/14, FISC 225, 11.12.2014.
4 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 16553/14, FISC 225, 11.12.2014.
5 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 9620/15, FISC 60, 11.6.2015.
5 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 9620/15, FISC 60, 11.6.2015.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 11 a (nou)
(11a)   Ar trebui elaborată o definiție comună la nivelul Uniunii și o „listă neagră” exhaustivă a paradisurilor fiscale și a țărilor, inclusiv a celor situate în Uniune, care denaturează concurența prin aplicarea unor condiții fiscale favorabile. Această listă neagră ar trebui să fie completată de o listă de sancțiuni pentru jurisdicțiile necooperante și pentru instituțiile financiare care desfășoară operațiuni în paradisuri fiscale.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 12 a (nou)
(12a)   Una dintre principalele dificultăți cu care se confruntă administrațiile fiscale este lipsa accesului în timp util la informații complete și pertinente referitoare la strategiile de planificare fiscală ale întreprinderilor multinaționale. Astfel de informații ar trebui publicate, pentru ca autoritățile fiscale să reacționeze rapid la riscurile fiscale, evaluând mai bine aceste riscuri, orientând operațiunile de control și avertizând cu privire la modificările necesare la nivelul legislației în vigoare.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 14
(14)  Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale acestei directive este acela de a îmbunătăți rezistența pieței interne în ansamblul său la practicile transfrontaliere de evitare a obligațiilor fiscale, acest lucru nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre prin acțiuni individuale. Sistemele naționale de impozitare a întreprinderilor sunt diferite și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, ele ar perpetua lipsa de eficacitate și denaturările care apar la interacțiunea dintre o serie de măsuri naționale distincte. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. În schimb, dat fiind că cele mai multe cazuri de ineficiență pe piața internă dau naștere în primul rând la probleme de natură transfrontalieră, măsurile de remediere ar trebui adoptate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este esențial să se adopte soluții care funcționează pentru piața internă în ansamblu, iar acest lucru poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Astfel, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la articolul în cauză, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv. Prin stabilirea unui nivel minim de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca scop obținerea doar a gradului minim esențial de coordonare în cadrul Uniunii pentru realizarea obiectivelor sale.
(14)  Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale acestei directive este acela de a îmbunătăți rezistența pieței interne în ansamblul său la practicile transfrontaliere de evitare a obligațiilor fiscale, acest lucru nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre prin acțiuni individuale. Sistemele naționale de impozitare a întreprinderilor sunt diferite și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, ele ar perpetua lipsa de eficacitate și denaturările care apar la interacțiunea dintre o serie de măsuri naționale distincte. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. În schimb, dat fiind că cele mai multe cazuri de ineficiență pe piața internă dau naștere în primul rând la probleme de natură transfrontalieră, măsurile de remediere ar trebui adoptate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este esențial să se adopte soluții care funcționează pentru piața internă în ansamblu, iar acest lucru poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Astfel, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la articolul în cauză, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv. Prin stabilirea unui nivel minim de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca scop obținerea doar a gradului minim esențial de coordonare în cadrul Uniunii pentru realizarea obiectivelor sale. Cu toate acestea, o revizuire a cadrului juridic în domeniul fiscal, care să permită combaterea practicilor care erodează baza fiscală prin intermediul unui regulament, ar fi permis obținerea unui rezultat mai bun în ceea ce privește garantarea unor condiții egale pe piața internă.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Considerentul 14 a (nou)
(14a)   Comisia ar trebuie să facă o analiză costuri-beneficii și să evalueze posibilul impact pe care l-ar avea un impozit ridicat aplicat repatrierii capitalurilor provenite din țări terțe cu impozitare scăzută.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Considerentul 14 b (nou)
(14b)   Toate acordurile comerciale și de parteneriat economic la care este parte Uniunea ar trebui să includă dispoziții privind promovarea bunei guvernanțe în materie fiscală, în scopul creșterii transparenței și al combaterii practicilor fiscale dăunătoare.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare,
(15)  Comisia ar trebui să introducă un mecanism specific de monitorizare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezentei directive și interpretarea omogenă a măsurilor sale de către statele membre. Ea ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Parlamentului European și Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 1 a (nou)
1a.   „contribuabil” înseamnă o întreprindere care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 4 a (nou)
4a.   „costuri cu redevențele” înseamnă costurile ce rezultă din plăți de orice fel efectuate ca remunerație pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și programele informatice, a unui brevet, a unei mărci comerciale, a unui proiect sau a unui model, a unui plan, a unei formule secrete sau a unui procedeu secret, precum și pentru informații legate de o experiență acumulată în domeniul industrial, comercial sau științific sau de orice alt activ necorporal; plățile efectuate pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept privind echipamente industriale, comerciale sau științifice sunt considerate costuri cu redevențele;
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 4 b (nou)
4b.   „jurisdicție opacă sau care aplică o impozitare redusă” înseamnă orice jurisdicție care începând cu 31 decembrie 2016 îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:
(a)   lipsa unui schimb automat de informații cu toți semnatarii acordului multilateral între autoritățile competente, în conformitate cu standardele OCDE publicate la 21 iulie 2014 și întitulate „Standardul pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare”;
(b)   lipsa unui registru al beneficiarilor finali ai corporațiilor, fiduciarelor și structurilor juridice echivalente care să fie cel puțin conform cu standardul minim definit în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului1a;
(c)   dispoziții juridice sau administrative care acordă tratament fiscal favorabil întreprinderilor fără o activitate economică reală și fără o prezență economică substanțială în țara care oferă aceste avantaje fiscale.
__________________
1a Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 a (nou)
7a.   „sediu permanent” înseamnă un sediu comercial fix situat într-un stat membru, prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unei întreprinderi dintr-un alt stat membru; această definiție se aplică și în cazurile în care se consideră că societățile care se implică în totalitate în activități digitale dematerializate au un sediu permanent într-un stat membru dacă mențin o prezență importantă în economia statului membru respectiv;
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 b (nou)
7b.   „paradis fiscal” înseamnă o jurisdicție caracterizată de unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
(a)   lipsa impozitării sau doar impozitare nominală pentru nerezidenți;
(b)   legi sau practici administrative ce împiedică schimbul eficace de informații fiscale cu alte jurisdicții;
(c)   dispoziții juridice sau administrative ce împiedică transparența fiscală sau lipsa obligației de a desfășura activități economice substanțiale;
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 c (nou)
7c.   „substanță economică minimă” înseamnă criteriile concrete care, inclusiv în contextul economiei digitale, pot fi folosite pentru definirea unei întreprinderi, cum ar fi existența resurselor umane și materiale specifice entității respective, autonomia sa de gestiune, realitatea sa juridică și, dacă este cazul, natura activelor sale;
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 d (nou)
7d.   „număr de identificare fiscală (NIF) european” înseamnă un număr corespunzător definiției din Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planul de acțiune pentru consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale. ;
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 - punctul 7 e (nou)
7e.   „prețurile de transfer” înseamnă prețurile la care o întreprindere transferă active corporale sau necorporale sau furnizează servicii întreprinderilor asociate;
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 f (nou)
7f.   „sistem fiscal preferențial pentru brevete” înseamnă un sistem folosit pentru a calcula veniturile obținute din proprietatea intelectuală (PI) care sunt eligibile pentru avantaje fiscale prin stabilirea unei legături între cheltuielile eligibile efectuate când au fost create activele PI (exprimată ca proporție din cheltuielile totale efectuate pentru crearea activelor PI) și veniturile obținute din aceste active PI; acest sistem limitează portofoliul PI la brevete sau la active necorporale cu funcție echivalentă și contribuie la definirea „cheltuielilor eligibile”, a „cheltuielilor totale” și a „veniturilor provenite din portofoliul PI”;
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 g (nou)
7g.   „întreprindere cutie poștală” înseamnă orice tip de entitate juridică care nu are substanță economică și care este înființată exclusiv în scopuri fiscale.
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 h (nou)
7h.   „persoană sau întreprindere asociată cu un contribuabil” înseamnă o situație în care prima persoană deține o participație de peste 25 % în cadrul celei de-a doua sau o situație în care există o a treia persoană care deține o participație de peste 25 % în cadrul primelor două.
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 i (nou)
7i.   „tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă o situație între un contribuabil dintr-un stat membru și o întreprindere asociată, astfel cum este definită în temeiul sistemului fiscal aplicabil întreprinderilor, dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, al cărei rezultat, dintre cele prezentate mai jos, poate fi atribuit diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a instrumentului sau a entității financiare:
(a)   are loc deducerea aceleiași plăți sau a acelorași cheltuieli sau pierderi atât în statul membru în care își are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, cât și într-un alt stat membru sau țară terță („dublă deducere”); or
(b)   are loc deducerea unei plăți în statul membru sau țara terță în care își are originea plata, fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți în baza impozabilă a celuilalt stat membru sau țară terță („deducere fără includere în baza impozabilă a unui alt stat membru”).
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2
2.  Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în exercițiul financiar în care sunt suportate doar până la 30 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA) sau până la o valoare de 1 000 000 EUR, în funcție de care dintre aceste sume este mai mare. EBITDA se calculează prin adăugarea la venitul impozabil a sumelor ajustate în scopul impozitării pentru cheltuielile nete cu dobânzile și alte costuri echivalente cu dobânzile, precum și sumele ajustate în scopul impozitării pentru depreciere și amortizare.
(2)  Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în exercițiul financiar în care sunt suportate doar până la 20 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA) sau până la o valoare de 2 000 000 EUR, în funcție de care dintre aceste sume este mai mare. EBITDA se calculează prin adăugarea la venitul impozabil a sumelor ajustate în scopul impozitării pentru cheltuielile nete cu dobânzile și alte costuri echivalente cu dobânzile, precum și sumele ajustate în scopul impozitării pentru depreciere și amortizare.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)
(2a)   Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al alineatului (2) costurile excesive ale îndatorării suportate pentru împrumuturile contractate de la terți folosite pentru finanțarea unui proiect de infrastructură publică, ce durează cel puțin 10 ani, și considerate a fi de interes public general de către un stat membru sau de Uniune.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 4
4.  EBITDA pentru un exercițiu financiar care nu este pe deplin absorbit de costurile îndatorării suportate de contribuabil în exercițiul financiar respectiv sau în exercițiile financiare anterioare poate fi reportat pentru exercițiile financiare următoare.
(4)  EBITDA pentru un exercițiu financiar care nu este pe deplin absorbit de costurile îndatorării suportate de contribuabil în exercițiul financiar respectiv sau în exercițiile financiare anterioare poate fi reportat pentru exercițiile financiare următoare timp de cinci ani.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 5
5.  Costurile îndatorării care nu pot fi deduse în exercițiul financiar curent în temeiul alineatului (2) sunt deductibile în procent de până la 30 % din EBITDA în anii fiscali următori în același mod ca și costurile îndatorării pentru anii respectivi.
(5)  Costurile îndatorării care nu pot fi deduse în exercițiul financiar curent în temeiul alineatului (2) sunt deductibile în procent de până la 20 % din EBITDA în următorii cinci ani fiscali în același mod ca și costurile îndatorării pentru anii respectivi.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 6
6.  Alineatele (2) - (5) nu se aplică în cazul întreprinderilor financiare.
(6)  Alineatele (2) - (5) nu se aplică în cazul întreprinderilor financiare. Comisia trebuie să revizuiască sfera de aplicare a prezentului articol în cazul în care și atunci când se ajunge la un acord la nivelul OCDE și Comisia stabilește că acordul OCDE poate fi pus în aplicare la nivelul Uniunii.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 4 a (nou)
Articolul 4a
Sediul permanent
(1)   Se consideră că un sediu comercial fix care este utilizat sau menținut de un contribuabil este sediu permanent dacă același contribuabil sau o persoană care are legături strânse cu acesta exercită activități comerciale în același loc sau într-un alt loc din același stat și dacă:
(a)   acest loc sau un alt loc constituie un sediu permanent pentru contribuabil sau pentru persoana care are legături strânse cu acesta, în temeiul prezentului articol, sau dacă
(b)   activitatea globală care rezultă din combinarea activităților desfășurate de contribuabil și de persoana care are legături strânse cu acesta în același loc, sau de către același contribuabil sau de persoane care au legături strânse cu acesta în ambele locuri, nu are caracter pregătitor sau auxiliar, cu condiția ca activitățile comerciale desfășurate de contribuabil și de persoana care are legături strânse cu acesta în același loc, sau de către același contribuabil sau de persoane care au legături strânse cu acesta în ambele locuri, constituie funcții complementare care fac parte dintr-o operațiune comercială coerentă.
(2)   Atunci când o persoană acționează într-un stat în numele unui contribuabil și, în această calitate, încheie în mod obișnuit contracte sau joacă în mod obișnuit rolul principal în procesul de încheiere de contracte, acestea fiind încheiate, în mod sistematic, fără a fi modificate substanțial de contribuabil, și atunci când aceste contracte:
(a)   sunt încheiate în numele contribuabilului;
(b)   sunt destinate transferului de proprietate sau acordării unui drept de folosință asupra unor bunuri care aparțin acestui contribuabil sau pe care contribuabilul are dreptul să le utilizeze sau
(c)   sunt destinate prestării de servicii de către contribuabilul respectiv în condițiile în care se consideră că acest contribuabil are un sediu permanent în acest stat pentru toate activitățile pe care această persoană le desfășoară pentru contribuabil, cu excepția cazului în care activitățile acestei persoane au un caracter auxiliar sau pregătitor, astfel încât, dacă ele sunt desfășurate într-un sediu comercial fix, nu fac din acesta un sediu permanent, în temeiul prezentului alineat.
(3)   Statele membre își aliniază legislația și tratatele bilaterale de evitare a dublei impuneri aplicabile la acest articol.
(4)   Comisia are competența să adopte acte delegate referitoare la noțiunile de caracter pregătitor sau auxiliar.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 4 b (nou)
Articolul 4b
Profiturile care pot fi atribuite sediilor permanente
(1)   Profiturile ce pot fi atribuite într-un stat membru sediului permanent prevăzut la articolul 4a sunt, de asemenea, profiturile care ar putea fi preconizate a fi obținute de sediul permanent, în special în tranzacțiile sale cu alte părți ale întreprinderii, dacă ar fi vorba despre întreprinderi separate și independente implicate în aceeași activitate și în condiții similare, ținând cont și de activele, și de riscurile pe care le comportă sediul permanent.
(2)   Atunci când un stat membru ajustează profitul ce poate fi atribuit sediului permanent prevăzut la alineatul (1) și îl impozitează în consecință, profitul și impozitul din alte state membre ar trebui ajustate în consecință, în scopul de a elimina dubla impunere.
(3)   În cadrul acțiunii 7 a OCDE privind BEPS, OCDE revizuiește în prezent normele definite la articolul 7 din convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital , care se referă la profiturile care pot fi atribuite sediilor permanente și, o dată aceste norme actualizate, statele membre își aliniază legislația aplicabilă în consecință.
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 4 c (nou)
Articolul 4c
Jurisdicțiile opace sau care aplică impozitarea redusă
(1)   Un stat membru poate impune o taxă de reținere la sursă asupra plăților provenind de la o entitate din statul membru respectiv către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă.
(2)   Plățile care nu sunt efectuate în mod direct către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă, dar în privința cărora se poate presupune în mod rezonabil că sunt canalizate indirect către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă, de exemplu, cu ajutorul unor intermediari din alte jurisdicții, fac, de asemenea, obiectul alineatului (1).
(3)   În timp util, statele membre actualizează orice acorduri privind dubla impunere care interzic în prezent un astfel de nivel al impozitului cu reținere la sursă pentru a elimina orice bariere juridice în calea acestei măsuri de protecție colectivă.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Un contribuabil este supus unui impozit calculat pe baza sumei corespunzătoare valorii de piață a activelor transferate, la momentul ieșirii, minus valoarea lor fiscală, în oricare dintre următoarele situații:
(1)  Un contribuabil este supus unui impozit calculat pe baza sumei corespunzătoare valorii de piață a activelor transferate, la momentul ieșirii activelor, minus valoarea lor fiscală, în oricare dintre următoarele situații:
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 – litera a
(a)  un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;
(a)  un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul central nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului;
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 – litera b
(b)  un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;
(b)  un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului;
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 – litera b
(d)  un contribuabil își mută sediul permanent în afara unui stat membru.
(d)  un contribuabil își mută sediul permanent într-un alt stat membru sau într-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului.
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 7
7.  Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active de natură temporară în cazul în care se prevede ca activele să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul.
(7)  Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active de natură temporară în cazul în care se prevede ca activele să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul și nici transferurilor de active corporale efectuate cu scopul de a obține venituri din activități economice active. Pentru a beneficia de scutire, contribuabilul va trebui să le dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din activități economice active, de exemplu printr-un certificat emis de autoritățile fiscale străine.
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 5 a (nou)
Articolul 5a
Prețul de transfer
(1)   În conformitate cu orientările OCDE publicate la 18 august 2010 și intitulate „Orientări privind prețul de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale”, profiturile care ar fi fost realizate de o întreprindere dar nu au fost obținute din cauza următoarelor condiții pot fi incluse în profiturile întreprinderii respective și impozitate în consecință:
(a)   o întreprindere a unui stat participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un alt stat; or
(b)   aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un stat și al unei întreprinderi din celălalt stat; și
(c)   în ambele cazuri, cele două întreprinderi sunt, în relațiilor lor comerciale sau financiare, legate de condiții convenite sau impuse care diferă de cele care ar fi convenite între întreprinderi independente,
(2)   Atunci când un stat include în profiturile unei întreprinderi din acest stat – și impozitează în consecință – profituri pentru care o întreprindere din celălalt stat a fost impozitată în statul respectiv, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea din primul stat dacă condițiile convenite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat procedează la o ajustare corespunzătoare a cuantumului impozitului perceput pentru aceste profituri. Pentru a determina această ajustare, se ține cont de celelalte dispoziții din prezenta directivă și, dacă este cazul, autoritățile fiscale din cele două state se consultă între ele.
Amendamentul 102
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 1
1.  Statele membre nu trebuie să scutească un contribuabil de la plata impozitului pe venitul din străinătate pe care contribuabilul l-a obținut sub formă de distribuiri ale profitului de la o entitate dintr-o țară terță, încasări din cedarea de acțiuni deținute la o entitate dintr-o țară terță sau venituri provenite de la un sediu permanent situat într-o țară terță, în cazul în care entitatea sau sediul permanent în cauză face obiectul, în țara de reședință a entității sau în țara în care este situat sediul permanent, unui impozit pe profit la o rată oficială a impozitului pe profit mai mică decât 40 % din rata de impozitare legală care ar fi fost percepută pe baza sistemului de impozitare a întreprinderilor din statul membru al contribuabilului. În situațiile respective, contribuabilul trebuie să fie supus impozitului pe venitul din străinătate și poate să deducă impozitul plătit în țara terță din obligațiile sale fiscale în țara de rezidență fiscală. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat.
(1)  Statele membre nu trebuie să scutească un contribuabil de la plata impozitului pe venitul din străinătate, care nu provine din activitatea economică curentă, pe care contribuabilul l-a obținut sub formă de distribuiri ale profitului de la o entitate dintr-o țară terță, încasări din cedarea de acțiuni deținute la o entitate dintr-o țară terță sau venituri provenite de la un sediu permanent situat într-o țară terță, în cazul în care entitatea sau sediul permanent în cauză face obiectul, în țara de reședință a entității sau în țara în care este situat sediul permanent, unui impozit pe profit la o rată oficială a impozitului pe profit mai mică de 15 %. În situațiile respective, contribuabilul trebuie să fie supus impozitului pe venitul din străinătate și poate să deducă impozitul plătit în țara terță din obligațiile sale fiscale în țara de rezidență fiscală. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat. Pentru a beneficia de scutire, contribuabilul va trebui să le dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din activități economice curente, susținute de personal, echipamente, active și localuri proporționale, care justifică venitul ce li se atribuie.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1
1.  Demersurile care nu sunt oneste sau o serie de astfel de demersuri efectuate în scopul esențial de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal nu trebuie să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor fiscale ale societăților. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.
(1)  Demersurile care nu sunt oneste, ținând cont de toate faptele și circumstanțele relevante, sau o serie de astfel de demersuri al căror scop principal este obținerea unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal sau ale căror scopuri principale includ și obținerea unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal nu trebuie să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor fiscale ale societăților. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.
Amendamentul 103
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3
3.  În cazul în care un acord sau o serie de acorduri nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1), obligația fiscală se calculează pe baza substanței economice în conformitate cu legislația națională.
(3)  În cazul în care un acord sau o serie de acorduri nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1), obligația fiscală se calculează pe baza substanței economice, astfel cum este definită la articolul 2, în conformitate cu legislația națională.
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)
(3a)   Statele membre alocă administrațiilor fiscale naționale și îndeosebi organelor de auditare fiscală personal, expertiză și resurse bugetare corespunzătoare, precum și resurse pentru formarea personalului administrațiilor fiscale, concentrându-se pe cooperarea transfrontalieră în materie de fraudă și de evaziune fiscală și pe schimbul automat de informații cu scopul de a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul 98
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 3 b (nou)
(3b)   Comisia înființează în cadrul structurii sale o Unitate de control și monitorizare BEPS ca instrument eficace de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, care va evalua și va oferi consiliere în ceea ce privește transpunerea în practică a prezentei directive și a altor acte legislative viitoare care vizează chestiunea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, în strânsă cooperare cu statele membre. Această Unitate de control și monitorizare BEPS raportează Parlamentului European.
Amendamentul 104
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera b
(b)  în cadrul regimului general din țara entității, profiturile sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică decât 40 % din rata efectivă a impozitului care ar fi fost percepută în conformitate cu sistemul de impozitare a profitului aplicabil în statul membru al contribuabilului;
(b)  în cadrul regimului general din țara entității, profiturile sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică de 15 %; această rată se revizuiește anual pe baza evoluțiilor economice ale comerțului mondial;
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera c – partea introductivă
(c)  peste 50 % din veniturile obținute de entitate se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:
(c)  peste 25 % din veniturile obținute de entitate se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:
Amendamentul 74
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – litera c – punctul vii a (nou)
(viia) venituri de pe urma bunurilor tranzacționate cu contribuabilul sau întreprinderile asociate ale acestuia, cu excepția bunurilor tranzacționate în mod normal între entități independente și în cazul cărora există prețuri disponibile public;
Amendamentul 105
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Statele membre nu trebuie să aplice alineatul (1) în cazul în care o entitate are rezidența fiscală într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE sau în ceea ce privește un sediu permanent al unei entități dintr-o țară terță care este situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care sediul entității este pur artificial sau în măsura în care entitatea se angajează, în cursul activității sale, în demersuri care nu sunt oneste, întreprinse cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal.
(2)  Statele membre trebuie să aplice alineatul (1) în cazul în care o entitate are rezidența fiscală într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE sau în ceea ce privește un sediu permanent al unei entități dintr-o țară terță care este situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care contribuabilul poate stabili că întreprinderea străină controlată a fost înființată din motive comerciale valabile și desfășoară o activitate economică susținută de personal, echipamente, active și localuri proporționale care justifică venitul ce i se atribuie. În cazul specific al societăților de asigurări, faptul că o societate-mamă își reasigură riscurile prin intermediul propriilor filiale se consideră un demers lipsit de onestitate.
Amendamentul 77
Propunere de directivă
Articolul 10 – titlu
Tratamentul neuniform al elementelor hibride
Tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
Statele membre își actualizează acordurile privind dubla impunere încheiate cu țările terțe sau negociază acorduri echivalente la nivel colectiv, pentru ca dispozițiile prezentului articol să fie aplicabile în relațiile transfrontaliere dintre statele membre și țările terțe.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 10 a (nou)
Articolul 10a
Tratamentul neuniform al elementelor hibride în ceea ce privește țările terțe
În cazul în care tratamentul neuniform al elementelor hibride între un stat membru și o țară terță conduce la o dublă deducere, statul membru refuză deducerea unei astfel de plăți, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.
În cazul în care tratamentul neuniform al elementelor hibride între un stat membru și o țară terță conduce la o deducere fără includere în baza impozabilă, statul membru refuză deducerea unei astfel de plăți, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 10 b (nou)
Articolul 10b
Rata efectivă a impozitului
Comisia elaborează o metodă comună pentru calculul ratei efective a impozitului în fiecare stat membru, astfel încât să facă posibilă întocmirea unui tabel comparativ al ratelor efective ale impozitului în diferitele state membre.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 10 c (nou)
Articolul 10c
Măsuri împotriva utilizării abuzive a tratatelor fiscale
(1)   Statele membre își modifică tratatele fiscale bilaterale în sensul includerii următoarelor dispoziții:
(a)   o clauză prin care să se asigure că ambele părți la tratate se angajează că impozitul se va plăti în locurile în care se desfășoară activități economice și în care se creează valoare;
(b)   un act adițional prin care să se clarifice faptul că obiectivul acordurilor bilaterale, pe lângă evitarea dublei impuneri, este combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale;
(c)   o clauză privind o normă generală de combatere a evaziunii fiscale bazate pe testul privind scopul principal, astfel cum este definită în Recomandarea (UE) 2016/136 a Comisiei din 28 ianuarie 2016 privind implementarea măsurilor împotriva folosirii abuzive a tratatelor fiscale1a;
(d)   o definiție a sediului permanent, astfel cum este definit la articolul 5 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital.
(2)   Până la 31 decembrie 2017, Comisia formulează o propunere referitoare la o „abordare europeană a tratatelor fiscale” pentru a crea un model european de tratat fiscal care ar putea înlocui în cele din urmă miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru.
(3)   Statele membre denunță sau se abțin de la semnarea de tratate bilaterale cu jurisdicții care nu respectă standardele minime aferente principiilor bunei guvernanțe în materie fiscală convenite la nivelul Uniunii.
___________________
1a JO L 25, 2.2.2016, p. 67.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 10 d (nou)
Articolul 10d
Buna guvernanță în materie fiscală
Comisia include dispoziții privind promovarea bunei guvernanțe în materie fiscală, în scopul îmbunătățirii transparenței și al combaterii practicilor fiscale dăunătoare, în cadrul acordurilor comerciale internaționale și al acordurilor de parteneriat economic la care este parte Uniunea.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 10 e (nou)
Articolul 10e
Sancțiuni
Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre informează fără întârziere Comisia despre sancțiunile și măsurile respective, precum și despre orice modificare ulterioară care le afectează. .
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 11– titlu
Reexaminare
Revizuirea și monitorizarea
Amendamentul 87
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 1
1.  Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive la trei ani de la intrarea sa în vigoare și prezintă un raport Consiliului în acest sens.
(1)  Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive la trei ani de la intrarea sa în vigoare și prezintă un raport Consiliului și Parlamentului European în acest sens.
Amendamentul 88
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 2
2.  Statele membre comunică Comisiei toate informațiile necesare pentru evaluarea punerii în aplicare a prezentei directive.
(2)  Statele membre comunică Parlamentului European și Comisiei toate informațiile necesare pentru evaluarea punerii în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul 89
Propunere de directivă
Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)
(2a)   Comisia instituie un mecanism specific de monitorizare pentru a asigura transpunerea completă și adecvată a prezentei directive și interpretarea corectă a tuturor definițiilor prevăzute și a acțiunilor impuse de statele membre, în scopul adoptării unei abordări europene coordonate privind combaterea BEPS.
Amendamentul 90
Propunere de directivă
Articolul 11 a (nou)
Articolul 11a
Numărul european de identificare fiscală
Comisia prezintă o propunere legislativă referitoare la un număr european de identificare fiscală comun armonizat până la 31 decembrie 2016, în scopul de a face mai eficient și mai fiabil schimbul automat de informații fiscale în cadrul Uniunii.
Amendamentul 91
Propunere de directivă
Articolul 11 b (nou)
Articolul 11b
Schimbul automat și obligatoriu de informații în domeniul fiscal
Pentru a garanta o transparență totală și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor din prezenta directivă, schimbul de informații în domeniul fiscal este automat și obligatoriu, după cum este prevăzut în Directiva 2011/16/UE1aa Consiliului.
_______________
1a Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

Acțiuni realizate ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA
PDF 290kWORD 121k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la acțiunile întreprinse ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA (2016/2573(RSP))
P8_TA(2016)0266B8-0580/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 6, 7 și 21,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 2, 3, 4, 18 și 19,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,

–  având în vedere instrumentele relevante ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, Convenția împotriva formelor de tratament sau pedepselor crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984 și protocoalele relevante din aceasta, precum și Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate din 20 decembrie 2006,

–  având în vedere Rezoluția 2178 (2014) din 24 septembrie 2014 a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele teroriste,

–  având în vedere raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului realizat de Raportorul special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, raport care s-a bazat pe rezultatele comisiilor de anchetă a tipurilor și practicilor de tortură și a altor forme de maltratare,

–  având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Nasr și Ghali c. Italia (Abu Omar) din februarie 2016, cauza Al-Nashiri c. Polonia și cauza Husayn (Abu Zubaydah) c. Polonia din iulie 2014, respectiv cauza El-Masri c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, din decembrie 2012,

–  având în vedere, de asemenea, cauzele pendinte și cele aflate acum pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Abu Zubaydah c. Lituania și Al Nashiri c. România),

–  având în vedere hotărârea pronunțată de tribunalul italian, care a pus sub acuzare și a condamnat la închisoare în contumacie 22 de agenți CIA, un pilot al Forțelor Aeriene și doi agenți italieni pentru rolul acestora în răpirea imamului din Milano, Abu Omar, în 2003,

–  având în vedere declarația comună a Uniunii Europene și a statelor membre ale acesteia și a Statelor Unite ale Americii din 15 iunie 2009 cu privire la închiderea centrului de detenție de la Guantanamo Bay și la viitoarea cooperare în domeniul combaterii terorismului, pe baza valorilor comune, a dreptului internațional și a respectării statului de drept și a drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2011 referitoare la Guantánamo, o condamnare iminentă la pedeapsa cu moartea(1), respectiv celelalte rezoluții referitoare la Guantánamo, cea mai recentă datând din 23 mai 2013, referitoare la deținuții aflați în greva foamei(2), precum și Rezoluția din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea(3) și orientările UE privind pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri, adoptată la jumătatea perioadei de activitate a Comisiei temporare(4), Rezoluția sa din 14 februarie 2007 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(5), Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European(6) și Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(7),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2014, privind drepturile fundamentale și statul de drept și privind raportul pe 2013 al Comisiei referitor la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(8) și Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA(10),

–  având în vedere Declarația de la Bruxelles privind „Aplicarea Convenției europene a drepturilor omului”, adoptată în martie 2015,

–  având în vedere închiderea anchetei, deschise în temeiul articolului 52 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) privind detențiile ilegale făcute de CIA și transportul de deținuți suspectați de acte de terorism, precum și cererea Secretarului General al Consiliului Europei adresată tuturor statelor care sunt parte la CEDO de a-i furniza, până la 30 septembrie 2015, informații privind anchetele terminate sau în curs de desfășurare, cauzele relevante din instanțele naționale sau alte măsuri luate în privința acestei anchete(11),

–  având în vedere misiunea parlamentară de documentarea a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la București, în România, din 24 și 25 septembrie 2015, precum și raportul în urma misiunii,

–  având în vedere audierea publică organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 13 octombrie 2015 privind „Anchetarea presupuselor cazuri de transport și detenție ilegală de prizonieri de către CIA în țări europene”,

–  având în vedere publicarea studiului din 2015 a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din PE, intitulat „În căutarea răspunderii: anchetele la nivelul UE și statelor membre privind programul de extrădări și detenție secretă al CIA”,

–  având în vedere scrisoarea deschisă din 11 ianuarie 2016 adresată de experți în drepturile omului din cadrul ONU și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa către guvernul SUA, cu ocazia aniversării a 14 de ani de la deschiderea centrului de detenție de la Guantánamo Bay,

–  având în vedere recentele rezoluții adoptate și rapoartele publicate de Comisia interamericană pentru drepturile omului referitoare la drepturile omului în cazul deținuților de la Guantanamo, inclusiv în ceea ce privește accesul acestora la îngrijirile medicale; având în vedere raportul din 2015 al Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE-BIDDO), precum și deciziile Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară;

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la cursul dat rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA (O-000038/2016 – B8-0367/2016 și O-000039/2016 – B8-0368/2016)

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la temelia UE se află principiile democrației, statului de drept, drepturilor omului și drepturilor fundamentale, respectarea demnității umane și a legislației internaționale, nu numai în politicile sale interne, ci și pe plan extern; întrucât angajamentul UE pentru drepturile omului, consolidat prin intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamentale a UE și prin procesul de aderare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să se reflecte în toate domeniile politice pentru ca politica UE în materie de drepturile omului să devină eficientă;

B.  întrucât, cu accentul pus pe „războiul împotriva terorismului”, echilibrul între diferitele puteri ale statului s-a deplasat în mod periculos în favoarea extinderii puterilor guvernelor, în detrimentul parlamentelor și autorităților judiciare și a dat naștere la un nivel fără precedent de invocare a secretului de stat, care împiedică anchetele publice privind acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului;

C.  întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri ca în combaterea terorismului să se respecte demnitatea umană, drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv în contextul cooperării internaționale în acest domeniu, pe baza tratatelor UE, a Convenției Europene pentru Drepturile Omului, a constituțiilor naționale și a legislației în materie de drepturi fundamentale;

D.  întrucât Parlamentul a condamnat ferm programul de extrădări și detenție secretă al Agenției Centrale de Informații (CIA), care a implicat multiple încălcări ale drepturilor omului, inclusiv detenția ilegală și arbitrară, răpiri, torturi și alte tratamente inumane sau degradante, încălcarea principiului nereturnării, precum și dispariția forțată prin folosirea spațiului aerian și a teritoriului european de către CIA, ca rezultat al activității Comisiei temporare pentru presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și detenția ilegală de prizonieri;

E.  întrucât stabilirea răspunderii pentru aceste acte este esențială pentru a promova și a apăra efectiv drepturile omului în politicile interne și externe ale UE și pentru a asigura existența unor politici de securitate eficiente și legitime, care să respecte statul de drept;

F.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat să se realizeze investigații complete privind implicarea statelor membre ale UE la programul CIA de detenție secretă și de extrădări extraordinare;

G.  întrucât, la 9 decembrie 2015, s-a împlinit un an de la publicarea studiului elaborat de Comisia specială pentru informații a Senatului SUA (SSCI) prind programul de detenție și de interogare al CIA și folosirea de către CIA a diferite forme de tortură împotriva deținuților între 2001 și 2006; întrucât studiul a dezvăluit fapte noi care confirmă acuzațiile că mai multe state membre ale UE, autorități și funcționari din acestea, precum și agenți ai serviciilor lor de securitate și de informații au fost complici la programul CIA de detenție secretă și extrădare extraordinară, uneori prin mijloace corupte, care au avut la bază sume substanțiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării; întrucât studiul nu a condus la niciun fel de responsabilizare în SUA pentru programele CIA de extrădare și de detenție secretă; întrucât SUA, din păcate, nu a cooperat cu anchetele europene pe tema complicității europene la programele CIA și întrucât niciunul dintre autorii acestor fapte nu a fost tras la răspundere până acum;

H.  întrucât Mark Martins, procurorul șef al Comisiei militare de la Guantanamo Bay, a declarat că au avut într-adevăr loc evenimentele descrise în rezumatul studiului elaborat de SSCI privind programul de detenție și de interogare al CIA;

I.  întrucât s-a făcut o analiză nouă și extensivă folosindu-se informațiile din rezumatul raportului SSCI, care a confirmat anchetele anterioare privind implicarea unor țări, inclusiv a unor state membre ale UE, și a identificat noi piste de investigație;

J.  întrucât, în rezoluția sa din 10 octombrie 2013, fostul Parlament a invitat membrii actualei legislaturi a Parlamentului să continue să realizeze și să pună în aplicare mandatul dat de Comisia temporară privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și, prin urmare, să asigure adoptarea de măsuri ca răspuns la recomandările sale, să examineze noile elemente care ar putea apărea, să-și exercite pe deplin și să-și lărgească drepturile de anchetă;

K.  întrucât recentele rezoluții adoptate și rapoartele publicate de Comisia interamericană pentru drepturile omului privind drepturile omului în cazul deținuților de la Guantánamo generează temerea că cel puțin unii dintre deținuți nu primesc îngrijiri medicale adecvate sau nu beneficiază de reabilitare; întrucât raportul OSCE-BIDDO din 2015 a exprimat, de asemenea, preocupări legate de protecția drepturilor omului la Guantánamo, inclusiv refuzul dreptului la un proces echitabil, și întrucât deciziile Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară afirmă că o serie de deținuți de la Guantánamo Bay sunt închiși în mod arbitrar;

L.  întrucât președintele SUA, Barack Obama, s-a angajat să închidă centrul de detenție de la Guantánamo Bay până în ianuarie 2010; întrucât la 15 iunie 2009, UE și statele sale membre și Statele Unite ale Americii au semnat o declarație comună cu privire la închiderea închisorii de la Guantánamo Bay și la viitoarea cooperare pentru combaterea terorismului, pe baza valorilor comune, a dreptului internațional și a respectării statului de drept și a drepturilor omului; întrucât, la 23 februarie 2016, președintele Obama a trimis Congresului un plan de închidere definitivă a închisorii militare de la Guantánamo Bay; întrucât asistența oferită de statele membre pentru relocarea unor deținuți a fost limitată;

M.  întrucât niciunul dintre statele membre implicate nu a efectuat investigații complete și eficiente pentru a aduce în fața justiției autorii acestor infracțiuni în temeiul dreptului internațional și național sau pentru a asigura responsabilizarea celor implicați ca urmare a studiului publicat de Senatul SUA;

N.  întrucât este regretabil că membrii misiunii de documentare la București din partea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne nu au putut vizita clădirea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete (ORNISS), despre care s-a spus că ar fi fost folosită ca centru secret de detenție al CIA;

O.  întrucât Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA a încredințat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, cu asocierea Comisiei pentru afaceri externe și, în special, a Subcomisiei pentru drepturile omului, sarcina de a continua ancheta privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și de a informa plenul cu privire la această chestiune, în termen de un an;

1.  subliniază importanța majoră și caracterul strategic al relației transatlantice într-o perioadă a instabilității în creștere la nivel mondial; consideră că această relație, care se bazează pe interese comune, dar și pe valori comune, trebuie consolidată în continuare pe baza respectării multilateralismului, a statului de drept și soluționărilor prin negociere a conflictelor;

2.  își reiterează condamnarea fermă a utilizării tehnicilor de interogare avansate, interzise de dreptul internațional și care încalcă, inter alia, drepturile la libertate, la securitate, la un tratament uman, la libertatea de a nu fi supus torturii, la prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, la consiliere juridică și la protecție egală în temeiul legii;

3.  își exprimă îngrijorarea profundă, în termen de un an de la publicarea studiului Senatului SUA, în legătură cu apatia statelor membre și a instituțiilor UE în ceea ce privește recunoașterea multiplelor încălcări ale drepturilor fundamentale și a torturilor care au avut loc pe teritoriul european între 2001 și 2006, precum și în ceea ce privește anchetarea și aducerea complicilor și a responsabililor în fața justiției;

4.  salută hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 februarie 2016 în cauza Nasr și Ghali / Italia (44883/09), în care s-a constatat că autoritățile italiene au fost la curent cu torturarea imamului egiptean Abu Omar și au făcut în mod clar uz de principiul „secretului de stat” pentru a asigura persoanelor responsabile o impunitate de facto; invită guvernul italian să renunțe la principiul „secretului de stat” în cazul fostului șef al Serviciului de informații și securitate militară (SISMi) și al adjunctului său, precum și în cazul a trei foști membri ai SISMi, astfel încât justiția să se realizeze fără obstacole;

5.  regretă faptul că a avut loc doar o misiune de informare pluripartită în Romania, în septembrie 2015; solicită organizarea mai multor misiuni de informare de către Parlamentul European în acele state membre care au fost identificate în studiul Senatului SUA privind programul de detenție și interogare al CIA ca fiind implicate în acest program, cum ar fi Lituania, Polonia, Italia și Regatul Unit;

6.  subliniază faptul că cooperarea transatlantică bazată pe valori comune precum promovarea libertății și securității, democrației și drepturilor fundamentale ale omului este și trebuie să rămână o prioritate principală în relațiile externe ale UE; reamintește poziția clară adoptată în declarația SUA-UE din 2009, prin care s-a stabilit că eforturile comune de combatere a terorismului trebuie să respecte obligațiile prevăzute în dreptul internațional, în special în domeniul drepturilor omului și în cel umanitar, precum și că, în acest mod, țările noastre vor deveni mai puternice și mai sigure; invită SUA să depună toate eforturile pentru a respecta, în acest context, drepturile cetățenilor UE în aceeași măsură ca și cele ale cetățenilor SUA;

7.  consideră că cooperarea transatlantică pentru combaterea terorismului trebuie să respecte drepturile fundamentale, libertățile fundamentale și dreptul la viață privată, garantate de legislația UE, în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Atlanticului; solicită continuarea dialogului politic între partenerii transatlantici cu privire la chestiuni de securitate și contraterorism, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor civile și a drepturilor omului, pentru a combate în mod eficace terorismul;

8.  regretă faptul că, la peste un an de la lansarea studiului Senatului SUA și adoptarea rezoluției Parlamentului European în care se solicita SUA să ancheteze și să deschidă urmărirea penală pentru multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programelor CIA de predare extrajudiciară și detenție secretă, precum și să coopereze în cazul tuturor cererilor din partea statelor membre ale UE în legătură cu programul CIA, niciun vinovat nu a fost tras la răspundere, iar guvernul SUA nu a cooperat cu statele membre ale UE;

9.  își reiterează apelul adresat SUA de a continua să ancheteze și să urmărească penal cazurile de multiple încălcări ale drepturilor omului din cadrul programelor de predare extrajudiciară și detenție secretă ale CIA conduse de administrația precedentă a SUA, precum și să coopereze în cazul tuturor cererilor din partea statelor membre ale UE legate de informații, extrădare sau căi de atac eficiente pentru victime în contextul programului CIA; încurajează Comisia Specială pentru Informații a Senatului SUA (SSCI) să publice integral studiul pe care l-a realizat cu privire la programul de detenție și interogare al CIA; subliniază concluzia de o importanță majoră a Senatului SUA că metodele violente ilegale aplicate de CIA nu au condus la obținerea unor informații care să împiedice alte atacuri teroriste; condamnă categoric, încă o dată, tortura și disparițiile forțate; solicită, de asemenea, SUA să respecte dreptul internațional în privința anchetării actualelor acuzații de tortură și maltratare la Guantanamo, inclusiv a numeroaselor cereri de informații din partea statelor membre ale UE cu privire la deținuții închiși anterior în închisorile secrete ale CIA, precum și a cererii Raportorului special al ONU pentru acte de tortură cu privire la mandatul său de a inspecta Guantanamo și de a audia victimele actelor de tortură din partea CIA;

10.  regretă închiderea anchetei efectuate de Secretarul General al Consiliului Europei, în temeiul articolului 52 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că anchetele din unele state membre au rămas nefinalizate și că este necesară continuarea acțiunilor în această privință; își reiterează, în acest sens, apelul adresat statelor membre de a investiga, asigurând deplina transparență, acuzațiile conform cărora au existat închisori secrete pe teritoriul lor, în care erau deținute persoane în cadrul programului CIA, precum și să îi urmărească penal pe cei implicați în aceste operațiuni, inclusiv pe actorii publici, ținând seama de ansamblul probelor noi care au ieșit la lumină (printre care plățile efectuate, menționate în sinteza prezentată de SSCI) și ia act cu regret de ritmul lent al investigațiilor, de responsabilizarea limitată și de invocarea excesivă a secretului de stat;

11.  invită insistent Lituania, România și Polonia, să efectueze de urgență anchete penale transparente, riguroase și eficace asupra centrelor de detenție secretă ale CIA de pe teritoriile lor, ținând seama în totalitate de toate elementele factuale dezvăluite, să aducă autorii încălcărilor drepturilor omului în fața justiției, să permită anchetatorilor să examineze exhaustiv rețeaua zborurilor pentru predările extrajudiciare și persoanele de contact cunoscute public ca aflându-se printre organizatorii sau participanții la respectivele zboruri, să realizeze investigații de criminalistică în siturilor de detenție și asupra asistenței medicale oferite deținuților din aceste situri, să analizeze înregistrările convorbirilor telefonice și transferurile de bani, să aibă în vedere cererile de recunoaștere a statutului de victimă sau a participării la anchete din partea victimelor prezumate, precum și să ia măsuri pentru ca toate infracțiunile importante să fie investigate, inclusiv cele legate de transferul de deținuți,sau să fie comunicate toate concluziile investigațiilor realizate până în prezent;

12.  insistă asupra executării integrale și rapide a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Poloniei și a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, inclusiv respectarea măsurilor generale și individuale de urgență; reiterează solicitarea adresată Poloniei de către Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, de a cere și a primi asigurări diplomatice din partea SUA privind neexecutarea pedepsei capitale și desfășurarea unor proceduri echitabile, precum și de a desfășura la timp anchete penale complete și eficiente, pentru a trata toate infracțiunile relevante, și în legătură cu toate victimele, precum și de a-i aduce pe autorii încălcărilor drepturilor omului în fața justiției; salută, în acest sens, intenția Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a crea un organism independent ad-hoc de anchetă și solicită insistent instituirea rapidă a acestuia, cu sprijinul și participarea internațională;

13.  reamintește că fostul director al serviciilor secrete române, Ioan Talpeș, a recunoscut oficial în fața delegației Parlamentului European că avea întru totul cunoștință de prezența CIA pe teritoriul României, admițând că și-a dat acordul pentru ca o clădire a guvernului să fie „închiriată” CIA;

14.  își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare și judiciare naționale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, precum și cu privire la clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la impunitatea de facto a autorilor încălcărilor drepturilor omului;

15.  reamintește că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut în mod explicit, în hotărârea sa din 24 iulie 2014, că sursele publice și dovezile cumulative care contribuie la o mai bună înțelegere a implicării statelor membre în programul CIA de predări extrajudiciare constituie probe admisibile în cadrul procedurilor judiciare, în special în cazul în care se sustrag documente oficiale de stat controlului public sau celui judiciar pe motive de „securitate națională”;

16.  salută eforturile depuse până în prezent de România și face apel la Senatul României pentru a declasifica părțile rămase clasificate ale raportului său din 2007, și anume anexele pe care se bazau concluziile investigației Senatului României; își reiterează apelul adresat României de a investiga acuzațiile potrivit cărora a existat o închisoare secretă, de a-i urmări penal pe cei implicați în aceste operațiuni, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și de a finaliza ancheta în regim de urgență;

17.  observă că datele colectate în cadrul anchetei Comisiei parlamentare lituaniene pentru securitate națională și apărare (CNSD - Seimas) privind implicarea Lituaniei în programul CIA de detenție secretă nu au fost făcute publice și solicită comunicarea acestora;

18.  își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că, în ciuda mai multor solicitări (scrisoarea adresată ministrului afacerilor externe al României, din partea președintelui Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și o altă cerere din timpul misiunii de informare, adresată secretarului de stat), membrii misiunii de informare nu au putut să viziteze „Bright Light”, o clădire despre care s-a afirmat - repetat și oficial - că a fost utilizată ca centru de detenție;

19.  invită toți membrii Parlamentului European să sprijine în totalitate și în mod activ ancheta privind implicarea statelor membre ale UE în programul CIA de detenție secretă și extrădări extraordinare, în special a celor care au ocupat funcții guvernamentale în țările în cauză în cursul evenimentelor investigate;

20.  invită Comisia și Consiliul să prezinte în plen, înainte de sfârșitul lunii iunie 2016, o informare cu privire la măsurile subsecvente luate în urma recomandărilor și solicitărilor Parlamentului European în cadrul investigației sale cu privire la transferul și deținerea ilegală prezumate a prizonierilor de către CIA în unele țări europene și în rezoluțiile sale ulterioare, precum și cu privire la rezultatele anchetelor și urmăririlor penale întreprinse în statele membre;

21.  solicită un dialog interparlamentar periodic și structurat între UE și SUA, în special între Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European și entitățile echivalente din cadrul Congresului și Senatului SUA, care ar trebui consolidat prin utilizarea tuturor căilor de cooperare și dialogare oferite de Dialogul transatlantic al legislatorilor (DTL); salută, în acest sens, cea de a 78-a reuniune a DTL dintre Parlamentul European și Congresul SUA, care urmează să aibă loc la Haga, la 26-28 iunie 2016, ca oportunitate de a consolida această cooperare, având în vedere faptul că cooperarea pentru combaterea terorismului va constitui o parte integrantă a discuțiilor;

22.  reamintește că transparența constituie fundamentul absolut al oricărei societăți democratice și o condiție sine qua non a responsabilității guvernului față de cetățenii săi; este, prin urmare, profund îngrijorat de tendința tot mai accentuată a guvernelor de a invoca în mod nejustificat „securitatea națională” cu scopul unic sau principal de a bloca controlul public de către cetățeni (în fața cărora guvernul este răspunzător) sau de către puterea judiciară (care este gardianul legilor unei țări); subliniază pericolul major al dezactivării mecanismelor de responsabilizare democratică, în urma căreia guvernul ar fi practic exonerat de răspundere;

23.  regretă că promisiunea Președintelui SUA de a închide Guantanamo până în ianuarie 2010 nu s-a concretizat până în prezent; își reiterează apelul către autoritățile americane de a-și revizui sistemul de comisii militare, pentru a asigura corectitudinea proceselor, de a închide Guantanamo și de a interzice în toate circumstanțele utilizarea torturii, a maltratărilor și a detenției pe termen nedeterminat fără judecată;

24.  regretă că administrația SUA nu a reușit să îndeplinească unul dintre obiectivele sale principale, închiderea centrului de detenție de la baza militară a SUA din Guantánamo Bay; încurajează toate eforturile noi vizând închiderea centrului de detenție și eliberarea deținuților care nu au fost puși sub acuzare; invită SUA să răspundă dubiilor exprimate de către organismele internaționale pentru drepturile omului în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în cazul deținuților de la Guantanamo, inclusiv în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale adecvate și reabilitarea supraviețuitorilor actelor de tortură; subliniază că Președintele Obama, în discursul său privind Starea Uniunii din 20 ianuarie 2015, și-a reiterat hotărârea de a-și îndeplini angajamentul luat în campania din 2008 de a închide centrul de detenție de la Guantánamo Bay și salută planul pe care l-a trimis Congresului la 23 februarie 2016; invită statele membre să ofere azil prizonierilor cărora li s-a autorizat oficial eliberarea;

25.  își reiterează convingerea că procesele penale normale, sub jurisdicție civilă, reprezintă cea mai bună soluție la problema statutului deținuților de la Guantanamo; insistă asupra faptului că deținuții aflați în custodia SUA ar trebui fie puși sub acuzare fără întârziere și judecați în conformitate cu standardele internaționale ale statului de drept, fie eliberați; subliniază, în acest context, faptul că tuturor ar trebui să li se aplice aceleași standarde privind un proces echitabil, fără discriminare;

26.  solicită autorităților americane să nu condamne la moarte deținuții de la Guantánamo Bay;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității SUA de convocare a comisiilor militare, Secretarului de Stat al SUA, Președintelui SUA, Congresului și Senatului SUA, Secretarului General al ONU, Raportorului special al ONU pentru cazuri de tortură, Secretarului General al Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului.

(1) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 132.
(2) JO C 55, 12.2.2016, p. 123.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.
(4) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 833.
(5) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 309.
(6) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 1.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0418.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0173.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0031.
(11) http://website-pace.net/documents/19838/2008330/AS-JUR-INF-2016-06-EN.pdf/f9280767-bf73-44a1-8541-03204e2dfae3


Capabilități spațiale pentru securitatea și apărarea europeană
PDF 312kWORD 157k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la capabilitățile spațiale pentru securitatea și apărarea europeană (2015/2276(INI))
P8_TA(2016)0267A8-0151/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere titlul XVII și titlul XIX din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere cererea Franței din 17 noiembrie 2015 de ajutor și asistență în temeiul articolul 42 alineatul (7) din TUE,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2015 privind consolidarea răspunsului penal la radicalizarea care duce la terorism și extremism violent,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013 și din 25-26 iunie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014 privind politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20-21 februarie 2014 privind politica spațială,

–  având în vedere raportul din 7 iulie 2014 al Vicepreședintei Comisiei Europene/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a șefului Agenției Europene de Apărare referitoare la implementarea concluziilor Consiliului European din decembrie 2013;

–  având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2015 referitor la implementarea comunicării sale privind apărarea,

–  având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

–  având în vedere declarația Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Jens Stoltenberg, din 30 martie 2015 la Parlamentul European, privind o cooperare mai strânsă între UE și NATO,

–  având în vedere declarațiile făcute de Secretarul adjunct al Apărării SUA, Bob Work, la 28 ianuarie 2015 și 10 septembrie 2015 cu privire la cea de a treia „Offset Strategy” (plan de dezvoltare a tehnologiilor militare) a SUA și implicațiile sale pentru parteneri și aliați,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR din 18 noiembrie 2015 intitulată „Revizuirea politicii europene de vecinătate” (JOIN(2015)0050),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit(2),

–  având în vedere Decizia nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a unui cadru de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0151/2016),

A.  întrucât mediul de securitate devine din ce în ce mai periculos și mai dificil, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, caracterizat prin atacuri teroriste și omoruri în masă care afectează toate statele membre și la care statele membre trebuie să răspundă prin adoptarea unei strategii comune și a unui răspuns consolidat; întrucât aceste strategii de securitate impun consolidarea politicii UE de securitate prin dezvoltarea continuă și sprijinul politicii comune de securitate și apărare a UE pentru a o transforma într-un instrument de politici mai eficient și o garanție reală pentru siguranța cetățenilor UE și promovarea și protecția normelor, valorilor și intereselor europene, consacrate în articolul 21 din TUE;

B.  întrucât UE trebuie să își asume mai activ rolul de furnizor de securitate în interiorul și în afara ei, asigurând stabilitatea în vecinătatea sa și la nivel global; întrucât Uniunea trebuie să contribuie la combaterea provocărilor de securitate, mai ales a celor cauzate de terorism, atât în interiorul, dar și în afara ei, inclusiv prin sprijinirea țărilor terțe în combaterea terorismului și a cauzelor acestuia; întrucât statele membre și Uniunea trebuie să conlucreze pentru dezvoltarea unui sistem eficient și coerent de gestionare a frontierelor pentru a securiza frontierele externe;

C.  întrucât Uniunea trebuie să-și întărească cooperarea și coordonarea cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și cu SUA (ambele garantând securitatea și stabilitatea Europei, cu Organizația Națiunilor Unite, cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, cu Uniunea Africană și cu alți vecini și parteneri regionali;

D.  întrucât Uniunea trebuie să rezolve cauzele profunde ale problemelor noastre de securitate, ale tulburărilor și ale conflictelor armate din vecinătatea noastră, ale migrației, ale deteriorării condițiilor de viață ale populației de către actorii statali și nestatali, precum și ale erodării statelor și ordinilor regionale, inclusiv ca urmare a schimbărilor climatice și a sărăciei, printr-o abordare globală a gestionării crizelor din interiorul și din afara Uniunii, bazată pe norme și valori;

E.  întrucât capabilitățile satelitare ar putea fi folosite pentru a evalua și identifica mai bine fluxul de imigranți ilegali, rutele lor și, în cazul celor care provin din Africa de Nord, pentru a identifica zonele de îmbarcare, pentru a interveni mai rapid și pentru a salva mai multe vieți;

F.  întrucât Consiliul European din iunie 2015, dedicat apărării, a cerut promovarea unei cooperări europene mai ample și mai sistematice în domeniul apărării, pentru a asigura disponibilitatea unor capabilități esențiale, inclusiv prin recurgerea la fondurile și la capabilitățile existente ale UE;

G.  întrucât politica spațială este o dimensiune esențială a autonomiei strategice pe care UE trebuie să o adopte în vederea menținerii capacităților tehnologice și industriale sensibile, precum și a capacităților de evaluare independente;

H.  întrucât capabilitățile spațiale pentru securitatea și apărarea europeană sunt importante și, în unele cazuri, chiar vitale pentru o gamă largă de situații, începând de la uzul curent pe timp de pace, până la gestionarea crizelor și a provocărilor mai acute de securitate, inclusiv un adevărat război; întrucât dezvoltarea unor astfel de capabilități reprezintă un proiect pe termen lung; întrucât dezvoltarea capabilităților viitoare trebuie programată când se desfășoară capabilitățile actuale;

I.  întrucât proliferarea tehnologiilor spațiale și creșterea dependenței societăților de sateliți măresc concurența asupra resurselor spațiale (căi, frecvențe) și transformă sateliții într-o infrastructură critică; întrucât dezvoltarea de tehnologii antisatelit (ASAT) de către o serie de actori, inclusiv de arme orbitale, semnalează militarizarea spațiului;

J.  întrucât în domeniul apărării și securității, Uniunea ar putea acționa, printre altele, prin intermediul unor instituții cum ar fi Agenția Europeană de Apărare și Centrul Satelitar al UE;

K.  întrucât mijloacele spațiale europene au fost dezvoltate în ultimele cinci decenii prin eforturile coordonate ale agențiilor spațiale naționale și, ulterior, ale Agenției Spațiale Europene (ESA); întrucât Tratatul privind spațiul cosmic, cadrul juridic de bază al dreptului internațional spațial, a intrat în vigoare în octombrie 1967;

L.  întrucât dezvoltarea și menținerea de capacități spațiale pentru securitatea și apărarea europeană necesită o cooperare activă între statele membre și cu instituțiile europene și internaționale;

M.  întrucât capabilitățile spațiale ale UE ar trebui să fie compatibile cu cele ale NATO și SUA, astfel încât să poată fi utilizate integral ca o rețea în cazul unei crize;

N.  întrucât cercetarea și dezvoltarea în tehnologia spațială este un sector cu un randament ridicat al investițiilor, care produce și software de înaltă calitate și produse hardware derivate, cu diverse utilizări comerciale;

1.  consideră că capabilitățile și serviciile spațiale au un rol important, printre altele, în contextul securității și apărării europene; este convins că actualele și viitoarele capabilități și servicii spațiale vor oferi statelor membre și Uniunii o mai bună capacitate operațională cu dublă utilizare pentru implementarea politicii de securitate și apărare comune și a altor politici ale UE în domenii precum acțiunea externă, gestionarea frontierelor, securitatea maritimă, agricultura, mediul, acțiunile pentru combaterea schimbărilor climatice, securitatea energetică, managementul dezastrelor, ajutorul umanitar și transport;

2.  consideră că este necesară continuarea implementării PSAC; reafirmă că trebuie mărită eficacitatea, vizibilitatea și impactul PSAC; reafirmă importanța și valoarea adăugată pe care politica spațială o au pentru PSAC; consideră că spațiul ar trebui inclus în viitoarele politici ale Uniunii (de exemplu, securitatea internă, transportul, spațiul, energia, cercetarea), iar sinergiile cu spațiul ar trebui să fie consolidate și exploatate mai mult; subliniază că este esențială utilizarea capacităților spațiale în războiul împotriva terorismului și a organizațiilor teroriste, prin capacitatea de a localiza și monitoriza taberele lor de pregătire;

3.  consideră că guvernele naționale ar trebui să îmbunătățească accesul la capabilitățile satelitare, cele de cunoașterea situației spațiale, de navigație cu precizie și cele de observare a Pământului și să asigure independența europeană față de tehnologiile spațiale critice și accesul la spațiu; consideră că în special cunoașterea situației spațiale va continua să joace un rol vital în chestiunile militare și civile; subliniază angajamentul față de nemilitarizarea spațiului; recunoaște că, pentru atingerea acestui obiectiv, sunt necesare investiții financiare suficiente; în acest sens, îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze autonomia UE în ceea ce privește structurile spațiale, oferind totodată resursele necesare în acest scop; consideră că acest obiectiv are o importanță vitală pentru activitățile civile (în țările occidentale se estimează că între 6 și 7 % din PIB depind de poziționarea prin satelit și de tehnologia navigației) și pentru securitate și apărare; consideră că cooperarea ar trebui inițiată pe o bază interguvernamentală și prin intermediul ESA;

4.  subliniază dimensiunea de securitate a programului Copernicus, în special aplicațiile care vizează prevenirea și reacția la crize, ajutorul umanitar și cooperarea, prevenirea conflictelor, care implică monitorizarea conformității cu tratate internaționale și supraveghere maritimă; îndeamnă ÎR, Comisia și statele membre să consolideze obiectivul de prevenire a conflictelor pentru capabilitățile spațiale;

5.  subliniază că politica spațială a UE promovează progresul științific și tehnic, competitivitatea industrială și implementarea tuturor politicilor UE, în conformitate cu articolul 189 din TFUE, care include și politica de securitate și apărare; reamintește că cele două programe emblematice ale UE - Galileo și Copernicus - sunt programe civile, aflate sub control civil, iar caracterul lor european a permis existența și succesul acestora; îndeamnă Consiliul, VP/ÎR și Comisia să se asigure că programele spațiale europene dezvoltă capabilități și servicii spațiale civile pentru securitatea și apărarea europeană, mai ales prin alocarea de fonduri adecvate pentru cercetare; consideră că dubla utilizare a capabilităților spațiale este importantă pentru a utiliza în mod cât mai eficient resursele;

6.  subliniază că programele spațiale aduc avantaje în materie de securitate și de apărare care sunt legate tehnologic de beneficii civile și subliniază, în acest sens, capacitatea cu dublă utilizare a sistemelor Galileo și Copernicus; consideră că această capacitate ar trebui dezvoltată integral în următoarele generații, inclusiv, de exemplu, pentru a asigura o mai bună precizie, autentificare, criptare, continuitate și integritate (Galileo); subliniază că sistemele de înaltă rezoluție de poziționare și de colectare a datelor de observare a Pământului sunt utile pentru aplicații civile și de securitate, de exemplu în domenii precum managementul dezastrelor, acțiunile umanitare, ajutorul pentru refugiați, supravegherea maritimă, încălzirea globală, securitatea energetică și securitatea alimentară la nivel mondial, precum și în detectarea dezastrelor naturale globale și reacția la acestea, în special în secetele, cutremurele, inundațiile și incendiile forestiere; constată că trebuie să se asigure o interacțiune mai bună dintre drone și sateliți; cere ca evaluarea intermediară să țină cont în mod adecvat de dezvoltarea viitoare a tuturor sistemelor de sateliți;

7.  consideră că este necesară o abordare holistă, integrată și pe termen lung pentru sectorul spațial la nivelul UE; consideră că sectorul spațial trebuie menționat ca una dintre prioritățile noii strategii globale a UE privind politica externă și de securitate, având în vedere actuala dezvoltare a programelor UE cu dublă utilizare și necesitatea de a dezvolta mai mult programele spațiale civile ale UE care pot fi utilizate în scopuri civile, dar și de securitate și apărare;

8.  salută, de asemenea, inițiativa multilaterală desfășurată sub egida UE privind un cod de conduită internațional pentru activitățile spațiale ca modalitate de a introduce standarde de comportament în spațiu cu scopul de a obține consolidarea siguranței, a securității și a sustenabilității în spațiu, subliniind că activitățile spațiale ar trebui să implice un nivel ridicat de atenție, de diligență și o transparență corespunzătoare, pentru a consolida încrederea în sectorul spațial la nivel mondial;

9.  cere Comisiei să propună rapid o definiție a nevoilor UE cu privire la posibila contribuție a politicii spațiale la PSAC, care să includă toate aspectele principale: lansarea, poziționarea, imagistica, comunicațiile, fenomenele meteorologice din spațiu, deșeurile spațiale, securitatea cibernetică, bruiajele, atacurile de tip spoofing și alte amenințări intenționate, securitatea segmentului terestru; consideră că viitoarele caracteristici spațiale ale sistemelor europene actuale ar trebui stabilite în funcție de cerințele PSAC și ar trebui să acopere toate aspectele menționate anterior;

10.  cere definirea cerințelor necesare pentru viitoarele sistemele publice sau private care contribuie la aplicațiile privind siguranța vieții (de exemplu, poziționarea, managementul traficului aerian – ATM) din perspectiva protecției împotriva posibilelor atacuri de securitate (bruiaj, spoofing, atacuri cibernetice, meteorologia spațială și deșeuri spațiale); consideră că astfel de cerințe de siguranță ar trebui să poată fi certificate și supravegheate de o entitate europeană (cum ar fi AESA);

11.  în acest sens, subliniază că dezvoltarea capabilităților spațiale europene pentru securitatea și apărarea europeană ar trebui să aibă două obiective strategice esențiale: securitatea pe planetă prin intermediul sistemelor spațiale orbitale concepute pentru a monitoriza suprafața terestră sau pentru a furniza informații legate de poziționare, navigație și orar sau pentru a asigura comunicații prin satelit și securitatea în spațiul cosmic, dar și în spațiul circumterestru, și anume securitatea orbitală și spațială prin intermediul sistemelor de cunoaștere a situației spațiale pe suprafața terestră și pe orbită;

12.  identifică pericolele războiului cibernetic și ale amenințărilor hibride pentru programele spațiale europene, având în vedere că bruiajele și spoofingul pot pune în pericol misiunile militare sau pot avea implicații extinse asupra vieții pe Pământ; consideră că securitatea cibernetică necesită o abordare comună din partea UE, a statelor sale membre, precum și din partea firmelor și a specialiștilor în internet; invită, prin urmare, Comisia să includă programele spațiale în activitățile sale legate de securitatea cibernetică;

13.  consideră că ar trebui consolidată coordonarea sistemelor spațiale desfășurate fragmentat de diferite state membre pentru diverse nevoi naționale, pentru a anticipa prompt întreruperile diferitelor aplicații (de exemplu, pentru managementul traficului aerian);

14.  subliniază că pentru îmbunătățirea capabilităților și serviciilor spațiale europene este esențială cooperarea între Comisie, Serviciul European de Acțiune Externă, Agenția europeană GNSS, Agenția Europeană de Apărare, Agenția Spațială Europeană și statele membre; consideră că Uniunea, și mai ales VP/ÎR ar trebui să coordoneze, să promoveze și să sprijine cooperarea în domeniul securității și apărării spațiale, printr-un centru specific de coordonare operațională; este convins că Agenția Spațială Europeană trebuie să aibă un rol important în definirea și implementarea unei politici privind spațiul european unic, care să includă politica de securitate și apărare;

15.  invită Comisia Europeană să prezinte rezultatele cadrului european de cooperare pentru cercetare în domeniul securității și al apărării privind spațiul și solicită recomandări cu privire la modul în care ar trebui dezvoltat în continuare; invită Comisia să clarifice modul în care cercetarea civilo-militară din cadrul programului Orizont 2020 a contribuit în domeniul capabilităților spațiale la implementarea politicii de securitate și apărare comună;

16.  salută cadrul de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la implementarea acestui cadru și consecințele asupra securității și apărării; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs a implementării care să cuprindă o definiție a arhitecturii avute în vedere;

17.  subliniază importanța strategică a stimulării inovării și cercetării spațiale pentru securitate și apărare; recunoaște potențialul însemnat al tehnologiilor spațiale esențiale, cum ar fi sistemul european de retransmisie a datelor, care permite observarea în timp real și continuă a Pământului, lansarea megaconstelațiilor de nanosateliți și, în cele din urmă, crearea unei capacități spațiale reactive; subliniază că tehnologiile inovatoare care operează cu volume mari de date trebuie să utilizeze potențialul deplin al datelor spațiale pentru securitate și apărare; invită Comisia să includă aceste tehnologii în Strategia sa spațială pentru Europa;

18.  solicită dezvoltarea diverselor inițiative diplomatice ale UE în probleme spațiale, atât în context bilateral, cât și multilateral, care contribuie la dezvoltarea și instituționalizarea spațiului și la creșterea transparenței și a măsurilor de consolidare a încrederii; subliniază că trebuie intensificate eforturile pentru promovarea unui cod de conduită internațional pentru activitățile din spațiul cosmic; încurajează SEAE să ia în considerare componenta spațială în negocierile din alte domenii;

19.  încurajează statele membre să lanseze și să finalizeze programe și inițiative comune, cum ar fi sistemul spațial multinațional de imagistică pentru supraveghere, recunoaștere și observare, comunicarea guvernamentală prin satelit (GovSatcom) și programele de supraveghere și urmărire spațială (SST), să pună în comun și să folosească împreună resursele din domeniul securității și apărării; își declară sprijinul pentru astfel de programe și inițiative;

20.  salută proiectul în curs de desfășurare al AEA și ESA privind comunicarea guvernamentală prin satelit (GOVSATCOM), acesta fiind unul dintre programele emblematice ale AEA identificate de Consiliul European în decembrie 2013; solicită, în acest sens, actorilor implicați să creeze un program permanent și să folosească valoarea adăugată europeană a AEA și pentru comunicațiile militare prin satelit; salută finalizarea cu succes a proiectului DESIRE I și lansarea proiectului demonstrativ DESIRE II pentru operarea viitoare a sistemelor aeronave pilotate de la distanță (RPAS) de către AEA și ESA în spațiul aerian nerezervat;

21.  consideră că cooperarea dintre UE și SUA pentru viitoarele capabilități și servicii spațiale de securitate și apărare ar fi în reciproc avantajoasă; consideră că cooperarea dintre UE și SUA este mai eficientă și compatibilă când ambele părți au același nivel tehnologic și de capacitate; cere Comisiei să identifice și să remedieze toate posibilele decalaje tehnologice; remarcă eforturile depuse pentru cea de a treia „Offset Strategy” (plan de dezvoltare a tehnologiilor militare); îndeamnă Uniunea să ia în considerare această evoluție când va elabora propria sa strategie globală de politică externă și de securitate, precum și să includă capabilitățile spațiale pentru securitate și apărare în atribuțiile acestei strategii; consideră că relațiile bilaterale preexistente dintre statele membre și SUA ar putea fi folosite dacă este necesar; invită VP/ÎR să discute cu miniștrii apărării abordarea strategică preconizată și să informeze Parlamentul despre derularea acestei dezbateri;

22.  consideră că UE ar trebui să promoveze în continuare adoptarea unui cod internațional de conduită pentru activitățile din spațiul cosmic, pentru a proteja infrastructura spațială, prevenind totodată militarizarea spațiului; consideră că dezvoltarea programului de cunoaștere a situației spațiale (SSA) este esențială în acest sens; solicită Uniunii să depună eforturi pentru a realiza acest obiectiv, în cooperare cu Comitetul ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului cosmic și cu alți parteneri relevanți;

23.  reamintește că este necesară o strânsă cooperare între UE și NATO în domeniul securității și apărării; își exprimă convingerea că cooperarea între UE și NATO trebuie să includă consolidarea capacităților de reziliență a celor două organizații și, în colaborare cu vecinii UE, și a investițiilor în apărare; consideră că cooperarea vizând capabilitățile și serviciile spațiale poate oferi o mai bună compatibilitate între cele două organizații; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă;

24.  reamintește, însă, că UE trebuie să continue să încerce să își asigure cel mai înalt grad posibil de autonomie la nivel spațial și militar; subliniază că, pe termen lung, Uniunea trebuie să aibă propriile sale instrumente pentru a instaura o uniune a apărării;

25.  consideră că protecția capabilităților și serviciilor spațiale pentru securitate și apărare împotriva atacurilor cibernetice, a amenințărilor fizice, a deșeurilor sau a altor interferențe negative ar putea oferi perspective de cooperare între UE și NATO, care ar avea ca rezultat infrastructura tehnologică necesară pentru protejarea resurselor și mijloacelor, deoarece, în caz contrar s-ar risipi investițiile de miliarde de dolari ale contribuabililor europeni în infrastructura spațială europeană; recunoaște că telecomunicațiile comerciale prin sateliți și folosirea lor tot mai frecventă în scopuri militare sunt în pericol de a fi atacate; invită VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la cooperarea între UE și NATO în acest domeniu;

26.  consideră că programele civile ale UE în domeniul spațial oferă o serie de capabilități și servicii care pot fi folosite în numeroase domenii, inclusiv în următoarele etape ale dezvoltării sistemelor Galileo și Copernicus; observă că trebui ținut cont de la început de preocupările legate de securitate și apărare; consideră că cunoașterea situației spațiale/a condițiilor meteorologice spațiale, comunicațiile prin satelit, informațiile electronice secrete și alerta rapidă sunt domenii care ar putea beneficia de o mai mare cooperare între serviciile publice și private, de un mai mare sprijin la nivelul UE și de investiții continue din partea agențiilor spațiale, de securitate și de apărare;

27.  remarcă importanța serviciului public reglementat (PRS) din programul Galileo pentru navigația și ghidarea sistemelor militare; invită Înalta Reprezentantă și statele membre ale UE să își intensifice eforturile pentru o posibilă revizuire a Tratatului din 1967 privind spațiul cosmic sau să inițieze un nou cadru de reglementare, care să ia în considerare progresele tehnologice începând cu anii 1960 și să urmărească prevenirea unei curse a înarmării în spațiu;

28.  observă că, pentru succesul acestor programe, sunt esențiale transparența și cunoașterea efectivă de către cetățenii europeni a aplicațiilor programelor spațiale ale UE a care au un impact direct asupra utilizatorilor, cum ar fi serviciile Galileo; consideră că aceste programe ar putea fi folosite în cadrul PSAC pentru a mări eficiența procesului decizional strategic și a operațiunilor; încurajează identificarea și dezvoltarea nevoilor de capacitate legate de securitate și apărare pentru generațiile viitoare ale sistemelor Galileo și Copernicus;

29.  subliniază existența serviciului public reglementat (PRS) al programului Galileo, a cărui utilizare este rezervată utilizatorilor autorizați de guverne, un serviciu adecvat pentru aplicațiile cu caracter sensibil, unde trebuie asigurate robustețea și fiabilitatea totală; consideră că capacitatea PRS ar trebui dezvoltată în continuare pe parcursul generațiilor următoare, pentru a răspunde amenințărilor în continuă schimbare; invită Comisia să se asigure că procedurile operaționale sunt cât se poate de eficiente, în special în cazul unei crize; subliniază că trebuie elaborate și promovate în continuare aplicațiile care au la bază capabilitățile programului Galileo, inclusiv cele necesare pentru PSAC, pentru a maximiza beneficiile socio-economice; reamintește, de asemenea, necesitatea de a consolida securitatea infrastructurii programului Galileo, inclusiv a segmentului terestru, și invită Comisia să adopte măsurile necesare în acest sens, în cooperare cu statele membre;

30.  subliniază nivelul înalt de securitate pentru sistemele GNSS ale UE; subliniază îndeplinirea reușită a sarcinilor atribuite Agenției GNSS European, în special prin Consiliul de acreditare în probleme de securitate și centrele Galileo de monitorizare a securității; solicită, în acest sens, ca expertiza și infrastructura în materie de securitate ale Agenției GNSS European să fie utilizate și pentru programul Copernicus; cere să se discute această chestiune la evaluarea la jumătatea perioadei a programelor Galileo și Copernicus;

31.  observă, în special, necesitatea operațională de date de rezoluție foarte înaltă privind observarea Pământului în programul Copernicus și invită Comisia să evalueze modul în care s-ar putea satisface această nevoie, ținând seama de cerințele PSAC; subliniază progresele făcute, precum observarea în timp aproape real și transmisia video prin flux continuu din spațiu, și recomandă Comisiei să analizeze modul în care s-ar putea profita de acestea, inclusiv în scopuri de securitate și de apărare; reamintește, de asemenea, necesitatea de a consolida securitatea infrastructurii Copernicus, inclusiv a segmentului terestru, precum și securitatea datelor și invită Comisia să adopte măsurile necesare în acest sens, în cooperare cu statele membre; atrage, de asemenea, atenția că trebuie luat în calcul modul în care industria ar putea fi implicată în gestionarea operațiunilor Copernicus;

32.  atrage atenția că trebuie îmbunătățită diseminarea informațiilor provenite de la sateliți în rândul utilizatorilor, inclusiv prin construirea infrastructurilor tehnologice necesare; observă informația menționată în comunicarea Comisiei, conform căreia 60 % dintre aparatele electronice de la bordul sateliților europeni sunt importate în prezent din Statele Unite; solicită lansarea unei inițiative privind modalitățile de protejare a datelor personale sau sensibile în acest context;

33.  salută eforturile depuse pentru a asigura accesul autonom al UE la comunicațiile guvernamentale prin satelit (GovSatcom) și invită Comisia să facă în continuare progrese în acest dosar; reamintește că prima etapă din proces a fost identificarea nevoilor civile și militare de către Comisie și, respectiv, Agenția Europeană de Apărare și consideră că inițiativa ar trebui să presupună punerea în comun a cererii și că ar trebui să fie elaborată astfel încât să îndeplinească optim nevoile identificate; invită Comisia să prezinte, pe baza necesităților și a cerințelor beneficiarilor, o evaluare a raportului costuri-beneficii pentru diferite soluții:

   prestarea de servicii de către operatori comerciali,
   un sistem bazat pe capabilitățile actuale, cu posibilitatea integrării capabilităților viitoare; sau
   crearea de noi capacități printr-un sistem specific;

solicită, în acest sens, Comisiei să se ocupe de chestiunea asumării responsabilității și a răspunderii; constată că, indiferent de decizia finală, orice nouă inițiativă ar trebui să fie în interesul public și să aducă beneficii industriei europene (producătorilor, operatorilor, lansatorilor de vehicule spațiale și altor segmente din industrie); consideră că GOVSATCOM ar trebui să fie, de asemenea, considerat o oportunitate de a stimula competitivitatea și inovația prin exploatarea potențialului dezvoltării tehnologiilor cu dublă utilizare, dat fiind contextul extrem de competitiv și de dinamic de pe piața SATCOM; subliniază că trebuie redusă dependența de furnizorii de echipamente și servicii din afara UE;

34.  consideră că dezvoltarea sistemelor de supraveghere și urmărire spațială (SST) reprezintă o bună inițiativă pentru cooperarea spațială și un progres pentru securitatea în spațiu; solicită dezvoltarea în continuare a propriilor sale capacități SST ca o prioritate a Uniunii pentru protejarea economiei, a societății și a siguranței cetățenilor și în domeniul capabilităților spațiale pentru securitatea și apărarea europeană; consideră că SST ar trebui să devină un program al UE, cu propriul său buget, garantând, în același timp, că fondurile pentru proiectele în derulare nu sunt astfel reduse; consideră, de asemenea, că UE ar trebui să dezvolte o capacitate de cunoaștere a situației spațiale (SSA) mai holistă, cu mai multe capabilități predictive, care să implice supravegherea spațială, dar și analiza și evaluarea amenințărilor și pericolelor potențiale pentru activitățile spațiale; invită, prin urmare, Comisia să se bazeze pe SST pentru a elabora un concept SSA mai amplu, care să cuprindă și amenințările intenționate la adresa sistemelor spațiale și, în cooperare cu ESA, să țină cont de fenomenele meteorologice spațiale și de obiectele din apropierea Pământului, precum și nevoia de activități de cercetare în domeniul sistemelor tehnologice pentru prevenirea și eliminarea deșeurilor spațiale; consideră că o coordonare holistă a activităților spațiale ar putea fi realizată fără a încălca libertatea de a folosi spațiul; invită Comisia să examineze posibilitatea de a permite sectorului privat să joace un rol important în viitoarea dezvoltare și în menținerea componentei fără caracter sensibil a sistemului SST, pentru care structura de conducere bilaterală a programului Galileo ar putea servi drept exemplu;

35.  subliniază necesitatea de a elabora politici și capabilități de cercetare pentru a furniza aplicații viitoare și pentru a dezvolta o industrie competitivă la nivel european, capabilă să asigure succesul comercial pe baza unui mediu economic sănătos; remarcă importanța din ce în ce mai mare a entităților private pe piața spațială; subliniază necesitatea și avantajele care decurg din implicarea IMM-urilor în procesele de cercetare, dezvoltare și producție din sectorul tehnologiilor spațiale, în special al celor care sunt relevante în asigurarea securității; rămâne precaut în ceea ce privește riscurile legate de inițiativele private nereglementate, cu implicații în domeniul securității și al apărării; subliniază că echilibrul între riscuri și beneficii pot varia de la un segment la altul al activităților spațiale și, prin urmare, trebuie evaluat de la caz la caz, mai ales în contextul caracteristicilor specifice din perspectiva suveranității și a autonomiei strategice; invită Comisia și VP/ÎR să asigure mijloacele necesare pentru a preveni aceste riscuri;

36.  subliniază că, în ceea ce privește spațiul, datorită importanței sale strategice, eforturile de investiții trebuie să revină sectorului public; consideră că, datorită costurilor ridicate ale dezvoltării programelor și infrastructurii spațiale, singurul mod prin care se poate asigura viabilitatea unor astfel de proiecte este concentrarea eforturilor decisive ale sectorului public spre inițiative private;

37.  subliniază că, în ceea ce privește finanțarea viitoare a programelor spațiale europene, ar fi oportun să se analizeze situațiile în care s-ar putea folosi forme de parteneriat public-privat;

38.  subliniază că trebuie stabilite cadre corecte de reglementare și de politică pentru a oferi industriei un impuls și stimulente pentru continuarea dezvoltării și a cercetării tehnologice în domeniul capabilităților spațiale; solicită să se asigure finanțarea necesară pentru cercetările legate de spațiu în domeniile menționate anterior; remarcă rolul important pe care îl poate avea Orizont 2020 ajutând UE să-și reducă dependența de tehnologiile spațiale critice; reamintește, în acest sens, că aspectele referitoare la spațiul cosmic din programul Orizont 2020 intră în prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial” și, în special, în obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”; consideră, prin urmare, că programul Orizont 2020 ar trebui utilizat pentru a sprijini baza tehnologică spațială a Europei și capabilitățile industriale spațiale; invită Comisia să asigure resurse suficiente pentru tehnologiile spațiale esențiale pentru securitate și apărare în evaluarea la jumătatea perioadei a Programului Orizont 2020;

39.  consideră că UE ar putea face capabilitățile și serviciile spațiale europene mai solide, mai reziliente și mai reactive; este convins că numai prin intermediul parteneriatelor între mai multe state, inclusiv la nivel european, s-ar putea dezvolta efectiv o capabilitate de reacție rapidă pentru a înlocui sau repara echipamentele spațiale stricate sau degradate în timpul unei situații de criză; salută activitățile ESA privind elaborarea unui program de consolidarea a cunoașterii situației spațiale (SSA) pentru a detecta și a prevedea deșeurile spațiale sau coliziunea sateliților; subliniază nevoia urgentă de a reduce riscul de coliziune din cauza creșterii numărului de sateliți și de deșeuri spațiale; invită Comisia și Consiliul să continue finanțarea acestui proiect după 2016; salută, prin urmare, inițiativa Comisiei privind un sistem european de supraveghere spațială și de urmărire (SST), care va asigura independența UE în spațiu; se întreabă dacă există structuri de administrare adecvate, care să gestioneze PRS și alte infrastructuri spațiale esențiale în cazul unei agresiuni armate sau al unei alte crize majore de securitate;

40.  încurajează Comisia și agențiile spațiale, de securitate și de apărare europene să își unească forțele pentru a elabora o carte albă vizând necesitățile de instruire pentru utilizarea capabilităților și serviciilor spațiale pentru securitate și apărare; consideră că ar trebui mobilizate resursele UE pentru cursuri pilot în domeniile în care au fost identificate nevoi stringente de către statele membre și agențiile europene competente;

41.  consideră că sprijinul financiar și politic suplimentar pentru dezvoltarea și utilizarea lansatoarelor UE și a Programului pentru demonstratorul reutilizabil pe orbită în Europa (PRIDE) are o importanță strategică, deoarece demonstratorul este mult mai rentabil și oferă independență în accesul la spațiu, precum și un plan de gestionare a crizelor spațiale;

42.  își exprimă îngrijorarea cu privire la costul crescut al programelor Copernicus și Galileo mult dincolo de alocările bugetare inițiale; își exprimă sprijinul pentru dezvoltarea și mai mare a capabilităților spațiale ale UE, solicitând totodată o gestionare adecvată a resurselor financiare;

43.  invită statele membre care nu au ratificat Tratatul privind spațiul cosmic să facă acest lucru, având în vedere importanța sa în menținerea ordinii legale în spațiu;

44.  salută procesul și planurile de dezvoltare a noilor lansatoare europene Ariane 6 și VEGA și consideră că dezvoltarea acestor lansatoare este fundamentală pentru independența și viabilitatea pe termen lung a programelor spațiale europene care servesc unor scopuri de apărare și securitate; este ferm convins că menținerea poziției predominante a lansatoarelor europene trebuie să constituie un obiectiv european strategic, într-un moment în care apar noi concurenți ce sunt susținuți puternic de modele de finanțare competitive; consideră că, pentru a realiza acest obiectiv, trebuie făcute schimbări structurale, legislative și de finanțare corespunzătoare, pentru a încuraja dezvoltarea proiectelor inovatoare și competitive la nivel european; susține, printre alte lucruri, inovarea în domeniul reutilizării componentelor, acest lucru reprezentând un progres în ceea ce privește eficiența și sustenabilitatea; consideră că UE ar trebui să acorde o atenție deosebită consecințelor anumitor proiecte aspra independenței UE, cum ar fi cooperarea cu Rusia în domenii sensibile precum lansarea de sateliți cu rachete Soyuz;

45.  remarcă importanța strategică a accesului independent la spațiul cosmic și necesitatea unor acțiuni specifice ale UE, inclusiv cu privire la securitate și apărare, deoarece această capacitate i-ar permite Europei să aibă acces la spațiul cosmic în cazul unei crize; solicită Comisiei ca, în colaborare cu ESA și cu statele membre:

   să coordoneze, să partajeze și să dezvolte proiectele spațiale prevăzute și piețele europene, astfel încât industria europeană să poată anticipa cererea (stimulând, astfel, crearea de locuri de muncă și industria în Europa) și, de asemenea, să își genereze propria cerere cu privire la utilizarea comercială;
   să sprijine infrastructura pentru lansare, precum și
   să promoveze C&D, inclusiv prin parteneriate public-privat, în special în domeniul tehnologiilor de avangardă;

consideră că aceste eforturi sunt necesare pentru a-i permite Europei să concureze pe piața globală a lansărilor spațiale; consideră, de asemenea, că UE trebuie să se asigure că dispune de o bază tehnologică spațială solidă și de capabilitățile industriale necesare pentru a putea să proiecteze, să dezvolte, să lanseze, să opereze și să exploateze sisteme spațiale, de la autonomie tehnologică și securitate cibernetică la considerentele privind oferta;

46.  consideră că Uniunea ar trebui să încurajeze toți actorii din lanțurile de aprovizionare tehnologică și de know-how să-și îndrepte atenția spre capabilități spațiale și tehnologii cu dublă utilizare ce pot fi folosite pentru securitate și apărare și ar trebui să promoveze dezvoltarea unor aplicații inovatoare și a unor idei de afaceri noi în acest domeniu, punând accent mai ales pe întreprinderile mici și mijlocii și pe dezvoltarea antreprenoriatului în acest sector; observă că sunt necesare investiții financiare suplimentare pentru susținerea cercetării și dezvoltării tehnologice; este convins că sectorul public trebuie să ofere stimulente pentru crearea incubatoarelor de specialiști, dar și fonduri pentru finanțarea start-up-urilor, pentru a garanta că proiectele inovatoare nu sunt afectate de costurile ridicate ale cercetării spațiale; cere elaborarea unui plan de folosire a tehnologiilor cu dublă utilizare în sectorul spațial, menit să contribuie la dezvoltarea industriei de apărare europene și la o mai mare concurență;

47.  subliniază nevoia de a sprijini eforturile de consolidare a cooperării europene în acest sector pentru a depăși gradul ridicat de fragmentare, în special în ceea ce privește cererea instituțională; este convins că numai o industrie spațială europeană mai rentabilă, transparentă și consolidată poate fi competitivă pe plan internațional; subliniază că politica industrială spațială europeană trebuie dezvoltată în continuare în coordonare cu Agenția Spațială Europeană (ESA) pentru a se asigura complementaritățile;

48.  reamintește că, pentru a menține și a consolida securitatea, apărarea și stabilitatea Europei, este important să se prevină exportul de tehnologie spațială sensibilă către țările care pun în pericol securitatea și stabilitatea regională sau globală, care aplică o politică externă agresivă, care sprijină direct sau indirect terorismul sau cele care își oprimă proprii cetățeni; îndeamnă Înalta Reprezentantă, statele membre ale UE și Comisia să se asigure că cele opt criterii ale Poziției comune 2008/944/PESC a ConsiliuluiPoziției comune nr. 944 și normele Regulamentului (CE) nr. 428/2009 privind produsele cu dublă utilizare sunt respectate în totalitate pe deplin în ceea ce privește exportul de tehnologii sensibile legate de spațiu;

49.  subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a capacităților spațiale ale UE prin dezvoltarea arhitecturilor de sistem și a procedurilor necesare, pentru a asigura un nivel adecvat de securitate, inclusiv de securitate a datelor; invită Comisia să elaboreze și să promoveze un model de administrare pentru fiecare sistem care asigură servicii destinate securității și apărării; consideră că, pentru a oferi un serviciu integrat utilizatorilor finali, capacitățile spațiale ale UE dedicate securității și apărării ar trebui gestionate de un centru specific de coordonare a serviciului operațional (Centrul de comandă și control, după cum este menționat în programul de lucru pentru 2014-2015 din cadrul programului Orizont 2020); consideră că, din motive legate de eficiența costurilor, acestea ar trebui incorporate, dacă este posibil, într-unul dintre organismele existente ale UE, cum ar fi Agenția GNSS European, Centrul Satelitar al Uniunii Europene sau Agenția Europeană de Apărare, luând în considerare capabilitățile pe care aceste agenții le oferă deja;

50.  consideră că crearea pe termen lung a unui cadru legal care să permită investițiile la nivelul UE în capabilitățile pentru securitate și apărare stimulează o cooperare pentru apărare mai largă și mai sistematică la nivel european, cu scopul de a furniza capabilitățile esențiale; constată, prin urmare, concluziile Consiliului European din iunie 2015; îndeamnă Consiliul, VP/ÎR și Comisia să elaboreze cadrul necesar pentru finanțarea la nivelul UE;

51.  observă că industria spațială europeană este deosebit de concentrată are un grad ridicat de integrare pe verticală, patru firme fiind responsabile de peste 70 % din totalul angajărilor în domeniul spațial european, iar 90 % din angajările în domeniul de producție din sectorul spațial european au loc în șase țări; subliniază că nu ar trebui subestimat potențialul țărilor cu rezultate bune în cererile de brevete de înaltă tehnologie, dar care nu au o tradiție a activităților spațiale; cere politici care să încurajeze participarea acestor țări la sectorul spațial european, inclusiv utilizarea instrumentelor programului Orizont 2020;

52.  consideră, de asemenea, că cercetarea și dezvoltarea în domeniul tehnologiei și al serviciilor spațiale ar trebui consolidate într-un cadru coerent de politici a UE;

53.  consideră că o carte albă privind securitatea și apărarea la nivelul UE ar fi o modalitate adecvată de structurare a angajamentelor viitoare ale UE în capabilitățile spațiale pentru securitate și apărare; invită ÎR/VP să lanseze o dezbatere cu privire la definirea nivelului de ambiție al UE în domeniile întrepătrunse ale capabilităților spațiale și a celor de securitate și apărare; consideră că acest lucru ar putea permite și dezvoltarea coerentă a tuturor tipurilor de capabilități legate de menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite; invită Comisia să sublinieze, în viitorul plan de acțiune european în domeniul apărării, planurile sale privind activitățile spațiale în sprijinul securității și al apărării; recunoaște simultan beneficiile cooperării internaționale în materie de securitate în sectorul spațial cu parteneri de încredere ai UE;

54.  reamintește că deșeurile spațiale sunt o problemă tot mai mare pentru securitatea spațială și invită UE să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniul îndepărtării active a deșeurilor (ADR); încurajează UE să investească în încheierea unui acord internațional care să ofere o definiție juridică a deșeurilor spațiale, să stabilească norme și reglementări referitoare privind îndepărtarea acestora și să clarifice chestiunile legate de responsabilitate; subliniază necesitatea unui mecanism consolidat de cunoaștere a situației spațiale globale și solicită conectarea sistemului european SSA cu parteneri precum SUA, precum și mai multe măsuri de consolidare a încrederii și mai multe schimburi de informații cu alți omologi;

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO L 122, 24.4.2014, p. 44.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 1.
(3) JO L 158, 27.5.2014, p. 227.


Pătrunderea pe piața spațială
PDF 362kWORD 110k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la dezvoltarea unei piețe spațiale (2016/2731(RSP))
P8_TA(2016)0268B8-0739/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Titlul XIX articolul 189 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 februarie 2013 intitulată „Politica industrială spațială a UE” (COM(2013)0108),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului” (COM(2011)0152),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa (COM(2016)0178),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 iunie 2010 referitoare la un Plan de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) (COM(2010)0308),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 512/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 de instituire a Agenției GNSS European, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1321/2004 al Consiliului privind crearea unor structuri de gestionare a programelor europene de radionavigație prin satelit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de modificare a Directivei 2007/46/CE(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului pe această temă și Declarația ministerială de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la capabilități spațiale pentru securitatea și apărarea europeană(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la politica industrială spațială a UE – Valorificarea potențialului de creștere economică în sectorul spațial(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2011 referitoare la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit - o politică UE pe termen scurt și mediu(10),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2016 privind dezvoltarea unei piețe spațiale în Europa(11),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât activitățile spațiale ale UE sunt deosebit de importante pentru progresul tehnic și științific, inovații, creșterea economică, competitivitatea industrială, coeziunea socială crearea de locuri de muncă calificate și întreprinderi, precum și de noi oportunități atât pentru piața din aval, cât și pentru piața din amonte;

B.  întrucât navigația prin satelit, observarea Pământului și serviciile de comunicații prin satelit ar putea avea o contribuție esențială la punerea în aplicare a unei game largi de politici ale Uniunii; întrucât cetățenii europeni ar putea avea beneficii semnificative de pe urma serviciilor de navigație prin satelit și de observare a Pământului;

C.  întrucât implementarea unor programe spațiale emblematice demonstrează valoarea adăugată a cooperării la nivelul UE; întrucât UE nu dispune încă de o politică spațială integrată și coerentă;

D.  întrucât accesul autonom la spațiu are o importanță strategică pentru UE; întrucât informațiile foarte fiabile și exacte referitoare la poziționare și sincronizare și datele foarte fiabile și exacte de observare a Pământului sunt fundamentale pentru întărirea autonomiei europene și întrucât programele GNSS european și Copernicus au o abordare unică și inovatoare în ceea ce privește implementarea tehnologiilor; întrucât Uniunea va investi peste 11 miliarde EUR în infrastructura acestor programe până în 2020;

E.  întrucât Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), care intensifică semnalul GPS, este deja operațional, iar Galileo va lansa în curând primele sale servicii; întrucât Copernicus este operațional și serviciile sale de bază sunt deja la dispoziția utilizatorilor, iar datele sunt accesibile în mod liber în întreaga lume;

F.  întrucât tehnologiile dezvoltate în cadrul cercetării spațiale au un nivel ridicat de sinergie și un efect de emulație important asupra altor domenii de politică;

G.  întrucât conectarea infrastructurii existente în domeniile stocării datelor, al colaborării în rețea și al calcului de înaltă performanță în Europa este necesară pentru dezvoltarea capacității de a procesa și a stoca volume mari de date obținute prin satelit și, prin urmare, este importantă pentru a face posibilă o industrie europeană puternică și competitivă în aval în domeniul observării pământului;

H.  întrucât se preconizează ca în următoarele două decenii GNSS-ul european să genereze beneficii economice și sociale în valoare de circa 60-90 de miliarde EUR; întrucât cifra de afaceri anuală potențială a pieței din aval a serviciilor de observare a Pământului, care ar urma să fie atinsă până în 2030, este estimată la aproximativ 2,8 miliarde EUR, dintre care mai mult de 90 % ar trebui să provină din programul Copernicus;

I.  întrucât implementarea aplicațiilor și serviciilor din aval bazate pe date spațiale a fost sub așteptări până în prezent; întrucât, pentru a valorifica pe deplin potențialul pieței datelor spațiale, trebuie să fie stimulată atât cererea publică, cât și cea privată și trebuie înlăturate fragmentarea pieței și obstacolele tehnice și legislative, precum și alte obstacole din calea funcționării pieței interne în domeniul produselor și serviciilor spațiale;

J.  întrucât Comisia și-a anunțat, în programul său de lucru pentru 2016, intenția de a prezenta o „Strategie spațială pentru Europa” și a lansat o consultare publică în aprilie 2016; întrucât prezenta rezoluție va oferi o contribuție la respectiva strategie;

Strategia spațială și pătrunderea pe piață

1.  încurajează Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare, ambițioasă și orientată spre viitor, care să asigure, pe termen scurt, mediu și lung poziția Europei de lider în domeniul tehnologiilor și serviciilor spațiale pe piețele mondiale, asigurând un acces independent la spațiu pentru Europa și condiții de concurență echitabile pentru industria spațială europeană;

2.  consideră că unul dintre principalele elemente ale strategiei ar trebui să fie preluarea pe piață a datelor, serviciilor și aplicațiilor spațiale în vederea maximizării beneficiilor socioeconomice ale programelor spațiale ale UE;

3.  solicită Comisiei să prezinte o propunere pentru o politica industrială spațială europeană clară în cadrul viitoarei strategii;

4.  subliniază faptul că dezvoltarea viitoare a programelor spațiale ale UE ar trebui orientate către utilizator și bazate pe nevoile utilizatorilor publici, privați și științifici;

5.  recunoaște numărul mare de părți interesate implicate în punerea în aplicare a politicii spațiale a UE, în special Comisia, Agenția GNSS European (GSA), Agenția Spațială Europeană (ESA), furnizorii de servicii Copernicus (EUMETSAT, Agenția Europeană de Mediu, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, Frontex, Centrul european pentru prognoze meteorologice pe termen mediu, Centrul Comun de Cercetare, Mercator Ocean), statele membre și sectorul industrial; le încurajează să continue să stimuleze cooperarea între acestea, mai ales între UE și ESA; invită Comisia să joace un rol major în dezvoltarea capacităților industriei europene de a îmbunătăți accesul la date, pătrunderea pe piață și competitivitatea pe piața mondială;

6.  subliniază necesitatea unui cadru instituțional simplificat pentru activitățile spațiale ale UE pentru a facilita preluarea de către utilizatori, atât cei publici, cât și cei privați; solicită Comisiei să abordeze această necesitate în strategia sa și să propună definiții clare ale rolurilor diferiților actori;

7.  subliniază importanța dimensiunii regionale; sprijină implicarea sporită a autorităților locale și regionale pentru o politică spațială a UE de succes; insistă asupra necesității de a coordona inițiativele locale la nivel național pentru a evita suprapunerile între Comisie și statele membre;

Bariere tehnice

8.  salută progresele realizate în ceea ce privește ambele programe spațiale emblematice, Galileo și Copernicus; consideră că acestea ar trebui să fie considerate programe complementare și ar trebui încurajată continuarea sinergiilor; îndeamnă Comisia să respecte calendarul și să asigure funcționarea rapidă și deplină a infrastructurii și a serviciilor spațiale și terestre oferite de cele două programe emblematice; consideră că evitarea întârzierilor suplimentare este esențială pentru menținerea încrederii sectorului privat; reiterează oportunitățile de pe piața mondială ale GNSS european legate de extinderea acoperirii EGNOS în Europa de Sud-Est și Europa de Est, Africa și Orientul Mijlociu;

9.  sprijină dezvoltarea unor aplicații integrate utilizând atât EGNOS/Galileo, cât și Copernicus;

10.  consideră că difuzarea datelor Copernicus este prea fragmentată și este esențială o abordare a UE pentru ca industria europeană să le valorifice pe deplin; subliniază faptul că îmbunătățirea accesului la datele Copernicus de observare a Pământului este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea unui puternic sector industrial din aval; subliniază, în special, necesitatea unui acces mai rapid la seturi mari de date de observare a Pământului, cum ar fi seriile de timp;

11.  îndeamnă Comisia să se asigure că datele Copernicus sunt puse la dispoziția platformelor TIC independente, ceea ce ar permite stocarea, gestionarea, procesarea și accesul ușor la volumele mari de date și ar facilita integrarea seturilor de date din cât mai multe surse cu putință și punerea acestora la dispoziția utilizatorilor; consideră că aceste platforme ar trebui:

   să grupeze cererea, ajutând la depășirea fragmentării actuale și la crearea unei piețe interne a datelor de observare a Pământului, fără să fie nevoie de măsuri de reglementare;
   să garanteze utilizatorilor accesul deschis și nediscriminatoriu;
   să permită sectorului industrial să ofere serviciile pe care le consideră adecvate, prin intermediul platformelor;
   să fie complementare cu alte eforturi depuse de statele membre, ESA, sectorul industrial și Cloud-ul european destinat științei deschise (Open Science Cloud);

12.  recomandă, de asemenea, Comisiei să colaboreze îndeaproape cu statele membre și cu ESA cu privire la crearea unui sistem de infrastructură integrat corespunzător, cu niveluri adecvate de securitate a datelor;

13.  subliniază că, fără chipseturi și receptoare compatibile cu Galileo, pătrunderea pe piață a acestui sistem va fi grav afectată; salută, prin urmare, suma alocată în bugetul Sistemului Global de Navigație prin Satelit European pentru programul de finanțare „Elemente fundamentale”, gestionat de GSA, cu scopul de a sprijini dezvoltarea lor; îndeamnă Comisia să examineze în cadrul evaluării la jumătatea perioadei dacă această sumă ar trebui majorată;

14.  solicită GSA să colaboreze în continuare cu producătorii de chipseturi și de receptoare pentru a înțelege nevoile lor și a le furniza informațiile și specificațiile tehnice necesare pentru a asigura compatibilitatea a cât mai multe echipamente destinate utilizatorilor cu sistemul Galileo; consideră că industria trebuie să fie implicată în procesul de evoluție a programului astfel încât sistemul să continue să îndeplinească nevoile pieței; invită Comisia să ia măsuri pentru ca industria să includă Galileo printre constelațiile de referință pentru receptoarele multiconstelație;

15.  reamintește că Galileo va prezenta „elemente de diferențiere”, adică anumite avantaje nefurnizate de alte constelații GNSS, cum ar fi autentificarea în cadrul serviciului deschis, precum și precizia și fiabilitatea foarte înalte ale serviciului comercial; subliniază că este extrem de important ca aceste elemente de diferențiere să fie disponibile cât mai curând posibil pentru a se asigura faptul că Galileo devine o constelație de referință și că avantajele față de concurenții săi pot fi promovate;

16.  subliniază că este important să se garanteze introducerea standardelor tehnice necesare pentru a permite datelor și serviciile spațiale să fie utilizate; solicită Comisiei să înființeze grupuri de lucru tematice cu experți din statele membre pentru a stabili asemenea standarde;

Bariere la intrarea pe piață

17.  consideră că activitățile sectorului public, inclusiv cele ale agențiilor europene responsabile, ar trebui să fie previzibile, pentru a stimula investițiile sectorului privat; consideră, în principiu, că viitoarele servicii spațiale ar trebui să fie furnizate în primul rând de societăți comerciale și achiziționate de la acestea, cu excepția cazului în care există motive întemeiate pentru a nu face acest lucru, de exemplu, din cauza unor riscuri de securitate concrete; sugerează ca evaluarea la jumătatea perioadei a regulamentelor privind Copernicus și Galileo să fie folosită pentru a asigura o mai mare implicare a sectorului privat în achizițiile de servicii;

18.  îndeamnă Comisia ca, în ceea ce privește datele Copernicus, să definească clar cât mai curând posibil rolul serviciilor publice de bază (ce produse furnizează în cadrul politicii de acces deschis și liber, procedurile prin care pot fi adăugate produse noi) și ce ar trebui lăsat sectorului din aval; invită Comisia să evalueze nevoia de date de observare a Pământului de foarte înaltă rezoluție pentru scopuri operaționale interne ale UE; consideră că astfel de date ar trebui să fie achiziționate de la furnizori comerciali europeni pentru a plasa industria europeană într-o poziție puternică care să îi permită să vândă pe piețele comerciale din întreaga lume; îndeamnă, de asemenea, Comisia să ia măsuri pentru a facilita achizițiile de servicii spațiale de către autoritățile publice, inclusiv prin încurajarea achizițiilor înainte de comercializare, în special pentru a sprijini IMM-urile inovatoare;

19.  solicită să se depună eforturi mai mari pentru a informa sectorul public și cel privat, precum și utilizatorii finali cu privire la potențialul programelor spațiale europene și să încurajeze utilizarea datelor spațiale în sectorul public și în comunitatea de afaceri; consideră că o abordare axată pe soluționarea problemelor, în funcție de necesitățile utilizatorilor, în care nevoile de politică să fie corelate cu serviciile operaționale prin satelit relevante, poate fi eficientă; recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de cele mai bune practici, cum ar fi programul Regatului Unit „Space for Smarter Government” (Spațiu pentru o guvernare mai inteligentă); consideră că Comisia poate juca un rol important cercetând necesitățile sectorului public și contribuind la crearea cererii din partea utilizatorilor;

20.  salută diversele activități de sensibilizare desfășurate de Comisie, GSA, ESA, furnizorii de servicii ai Copernicus, agențiile spațiale naționale și alte părți interesate; evidențiază, ca exemple reușite de bune practici, conferințele anuale privind politica spațială europeană, conferințele „Soluții Spațiale Europene”, zilele spațiului, Expoziția Spațială Europeană, concursul de desen Galileo, Concursul European de Navigație prin Satelit și concursul „Copernicus Masters”;

21.  consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova și comercializa programul Copernicus;

22.  încurajează GSA să își continue eforturile de promovare și comercializare a Galileo și EGNOS, precum și de furnizare de informații privind nevoile utilizatorilor și evoluțiile de pe piața navigației prin satelit;

23.  consideră că Comisia ar trebui să implice rețeaua centrelor regionale Europe Direct din statele membre în campaniile de informare cu privire la avantajele datelor spațiale obținute de la Copernicus și Galileo și să sprijine autoritățile publice la identificarea nevoilor lor;

Spațiul în politicile UE

24.  recomandă Comisiei și statelor membre să se asigure că infrastructura programelor spațiale europene și serviciile acestora sunt utilizate în politici și programe conexe; consideră că Comisia ar trebui să consolideze legăturile dintre activele și activitățile spațiale ale UE în domenii de politică precum piața internă, baza industrială, locurile de muncă, creșterea economică, investițiile, energia, clima, mediul, sănătatea, agricultura, silvicultura, pescuitul, transporturile, turismul, piața unică digitală, politica regională și planificarea locală; consideră că există un potențial uriaș în abordarea unor provocări cum ar fi migrația, gestionarea frontierelor și dezvoltarea durabilă;

25.  insistă, prin urmare, ca Comisia să efectueze o „verificare din perspectivă spațială” a tuturor inițiativelor politice existente și noi, pentru a asigura o utilizare optimă a activelor spațiale ale UE; îndeamnă Comisia să revizuiască legislația UE existentă, cu scopul de a evalua necesitatea unor noi modificări pentru a stimula utilizarea datelor și serviciilor prin satelit (GNSS, observarea Pământului, telecomunicații), pentru a furniza beneficii socioeconomice și de altă natură și pentru a efectua o „verificare din perspectivă spațială” a tuturor actelor legislative noi;

26.  încurajează Comisia să analizeze posibilitățile de integrare a Sistemului Global de Navigație prin Satelit European și a programului Copernicus în politica de vecinătate și cea de dezvoltare ale UE, precum și în negocierile privind cooperarea cu țări terțe și organizații internaționale;

27.  subliniază importanța critică a datelor Sistemului Global de Navigație prin Satelit European pentru creșterea siguranței și utilizarea eficientă a sistemelor inteligente de transport și de gestionare a traficului; atrage atenția asupra regulamentelor privind eCall și tahograful digital, care vor contribui la promovarea adoptării sistemelor Galileo și EGNOS; încurajează Comisia să abordeze și alte domenii de aplicare relevante, cu beneficii pentru siguranța și securitatea cetățenilor UE, cum ar fi localizarea apelurilor/mesajelor de urgență; invită Comisia să ia măsuri legislative în acest sens pentru a asigura compatibilitatea chipseturilor GNSS cu Galileo/EGNOS, în special în domeniul aviației civile și al infrastructurilor critice;

28.  subliniază că datele și serviciile spațiale pot juca un rol esențial, permițând Europei să se plaseze în avangarda tendințelor tehnologice majore, cum ar fi internetul obiectelor, orașele inteligente, volumele mari de date și vehiculele conectate/autonome; salută, în această privință, „Declarația de la Amsterdam”, care subliniază rolul Galileo și EGNOS;

Accesul la finanțare și expertiză

29.  subliniază necesitatea de a majora finanțarea pentru dezvoltarea de aplicații și servicii din aval și, în general, pentru piața din aval; invită Comisia ca, odată cu următorul CFM, să examineze oportunitatea de a pune deoparte în acest scop o parte mai mare din bugetul UE destinat spațiului;

30.  subliniază că UE dispune de o gamă largă de oportunități de acces la finanțare pentru a sprijini sectorul spațial din aval (Orizont 2020, fondurile ESI, COSME, FEIS etc.); îndeamnă Comisia să utilizeze aceste instrumente într-o manieră coordonată și precisă, inclusiv prin facilitarea serviciilor de consiliere și de proximitate; încurajează Comisia să introducă, de asemenea, mecanisme de finanțare inovatoare și flexibile și să remedieze insuficiența disponibilității capitalului de risc; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită accesului simplificat la finanțare pentru întreprinderile nou-înființate, microîntreprinderi, precum și întreprinderile mici și mijlocii din Europa, în special pentru a le ajuta să reușească în etapele inițiale ale comercializării;

31.  îndeamnă Comisia să promoveze internaționalizarea întreprinderilor spațiale, inclusiv a IMM-urilor, prin facilitarea accesului la finanțare și sprijin adecvat pentru competitivitatea industriei spațiale europene, precum și printr-o acțiune dedicată la nivelul UE care să permită accesul independent la spațiu al Europei;

32.  recomandă o legătură mai puternică între C&D și sprijinul acordat programelor de dezvoltare a întreprinderilor; consideră, în special, că potențialul de inovare al Orizont 2020 ar trebui să fie mai bine exploatat în sectorul spațial; solicită o strategie adecvată de diseminare a rezultatelor cercetării spațiale aferente Orizont 2020 în rândul comunității de afaceri și consideră că este necesar să se promoveze o colaborare mai strânsă între universități și întreprinderi private pentru dezvoltarea de aplicații și servicii;

33.  este convins că incubatoarele de afaceri, clusterele și inițiativele similare din industria spațială contribuie la pătrunderea pe piață, stimulează inovarea și promovează sinergiile între sectorul spațial și TIC și alte sectoare ale economiei; salută eforturile depuse de anumite state membre în acest domeniu și incubatoarele de afaceri ale ESA; consideră că Comisia ar trebui să se bazeze pe aceste eforturi pentru a dezvolta o strategie coerentă a UE cu scopul de a sprijini antreprenoriatul spațial și a dezvolta mijloacele pentru o corelare cu ansamblul economiei; invită Comisia să contribuie la corectarea dezechilibrelor geografice ale acestor activități, în privința cărora țările din Europa Centrală și de Est au rămas în urmă; subliniază necesitatea de a consolida cooperarea, precum și schimburile de informații și de bune practici și punerea în comun a capacităților de infrastructură;

34.  consideră că UE și statele membre ar trebui, în colaborare cu sectorul privat, să își intensifice eforturile de stimulare a competențelor și a spiritului antreprenorial și de atragere a studenților din universitățile tehnice și a tinerilor cercetători și antreprenori spre sectorul spațial; consideră că acest lucru va contribui la menținerea unei capacități de vârf în domeniul științei spațiale și la prevenirea unui exod al experților cu calificări și studii superioare către alte părți ale lumii;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)JO L 150, 20.5.2014, p. 72.
(2)JO L 122, 24.4.2014, p. 44.
(3)JO L 276, 20.10.2010, p. 11.
(4)JO L 347, 20.12.2013, p. 1.
(5)JO L 123, 19.5.2015, p. 77.
(6)JO L 60, 28.2.2014, p. 1.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0267.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0534.
(9) JO C 227 E, 6.8.2013, p. 16.
(10) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 1.
(11)Dezvoltarea unei piețe spațiale în Europa, studiu realizat pentru Comisia ITRE, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic A, 2016, ISBN 978-92-823-8537-1.


Situația din Venezuela
PDF 266kWORD 91k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la situația din Venezuela (2016/2699(RSP))
P8_TA(2016)0269RC-B8-0700/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere numeroasele sale rezoluții anterioare și recente referitoare la situația din Venezuela, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Venezuela(1), cea din 18 decembrie 2014 referitoare la persecutarea opoziției democratice în Venezuela(2) și cea din 12 martie 2015 referitoare la situația din Venezuela(3),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Venezuela este parte,

–  având în vedere Carta democratică interamericană, adoptată la 11 septembrie 2001,

–  având în vedere Constituția Venezuelei, în special articolele 72 și 233,

–  având în vedere declarația din 20 octombrie 2014 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind detenția unor protestatari și a unor politicieni în Venezuela,

–  având în vedere declarațiile din 7 decembrie 2015 ale Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la alegerile din Venezuela,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 5 ianuarie 2016 privind inaugurarea noii Adunări Naționale a Venezuelei,

–  având în vedere declarația din 12 aprilie 2016 a purtătorului de cuvânt al Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Ravina Shamdasani,

–  având în vedere declarația VP/ÎR din 10 mai 2016 privind situația din Venezuela,

–  având în vedere scrisoarea din 16 mai 2016 adresată de Human Rights Watch Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Luis Almagro, cu privire la Venezuela(4),

–  având în vedere declarația Consiliului Permanent al al Organizației Statelor Americane din 18 mai 2016,

–  având în vedere comunicările oficiale ale Secretarului General al Uniunii Națiunilor Sud-Americane (UNASUR) din 23 mai(5) și 28 mai(6) 2016 privind întâlnirile exploratorii în vederea lansării unui dialog la nivel național între reprezentanții guvernului Venezuelei și coaliția opoziției MUD,

–  având în vedere declarația liderilor G7 de la Ise-Shima din 26-27 mai 2016(7),

–  având în vedere declarația Secretarului de Stat al SUA, John Kerry, din 27 mai 2016, privind convorbirea sa cu fostul prim-ministru spaniol José Luis Rodríguez Zapatero(8),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât coaliția opoziției din Venezuela, MUD, a câștigat 112 locuri în Adunarea Națională, unicamerală, compusă din 167 membri, deci o majoritate de două treimi, în comparație cu 55 de locuri pentru PSUV; întrucât Curtea Supremă a blocat ulterior patru reprezentanți ai Adunării Naționale recent aleși să-și preia mandatul, trei dintre aceștia fiind din partea MUD, ceea ce a făcut ca opoziția să își piardă majoritatea de două treimi;

B.  întrucât, în cele cinci luni în care noua Adunare Națională a fost activă din punct de vedere legislativ, cu opoziția democratică în majoritate, Curtea Supremă a pronunțat 13 hotărâri motivate politic în favoarea executivului, care pun în pericol echilibrul de putere necesar într-un stat guvernat de regulile statului de drept;

C.  întrucât deciziile precum cele de emitere și de confirmare a Decretului privind starea de urgență și urgența economică, de anulare a competențelor de control ale Adunării Naționale asupra politicilor, de a refuza recunoașterea competenței conferite Adunării Naționale prin Constituție de a revoca numirea judecătorilor Curții Supreme, de a declara legea privind reforma Băncii Centrale din Venezuela neconstituțională și de a invalida articolele din Normele privind dezbaterile interne ale Adunării Naționale au fost luate, printre altele, încălcând competențele legislative ale Adunării Naționale și nerespectând echilibrul de puteri esențial într-un stat constituțional;

D.  întrucât, din motive politice, aproximativ 2000 de persoane se află în închisori, arest la domiciliu sau au fost eliberați condiționat, printre aceștia numărându-se lideri politici importanți, ca Leopoldo López, Antonio Ledezma și Daniel Ceballos; întrucât, la 30 martie 2016, Adunarea Națională a Venezuelei a promulgat o lege în temeiul căreia deținuții menționați mai sus urmează să fie amnistiați, deschizând astfel calea spre dialog și reconciliere națională; întrucât această lege este în acord cu articolul 29 din Constituția Venezuelei, în pofida declarației de neconstituționalitate pronunțată de Curtea Supremă; întrucât Zeid Ra’ad Al Hussein, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, a declarat public că legea privind amnistierea și reconcilierea națională respectă dreptul internațional și și-a exprimat dezamăgirea cu privire la respingerea sa;

E.  întrucât statul de drept și principiul separării puterilor nu sunt respectate în mod corespunzător în Venezuela; întrucât evenimentele actuale indică o influență și un control guvernamental asupra puterii judecătorești și a Consiliului Electoral Național, fapt ce are un impact negativ asupra competențelor legiuitorului și ale opoziției, pietrele de temelie ale oricărui sistem democratic, cu încălcarea flagrantă a principiului independenței și al separației puterilor, care caracterizează statele democratice, guvernate potrivit supremației legii;

F.  întrucât opoziția democratică a inițiat un proces constituțional care permite eliberarea din funcție a funcționarilor publici în baza unui referendum de demitere după îndeplinirea a jumătate din mandatul lor; întrucât Consiliul Electoral Național a primit din partea MUD 1,8 milioane de semnături ale unor cetățeni venezuelani în sprijinul acestui demers, mult peste cele 198 000 de semnături necesare inițial pentru ca procesul să fie recunoscut legal și constituțional;

G.  întrucât Venezuela se confruntă cu o gravă criză umanitară, cauzată de lipsa de medicamente și alimente; întrucât Adunarea Națională a declarat stare de „criză umanitară alimentară și de sănătate”, din cauza lipsei generalizate de medicamente, instrumente medicale și furnituri, și a solicitat Organizației Mondiale a Sănătății ajutor umanitar și să întreprindă o vizită tehnică prin care să certifice condițiile aici descrise;

H.  întrucât, în pofida lipsei de date oficiale, potrivit ENCOVI (Encuesta de Condiciones de Vida), rata sărăciei în Venezuela s-a dublat, de la 30 % în 2013, la 60 % în 2016; întrucât 75 % dintre medicamentele considerate esențiale de către Organizația Mondială a Sănătății nu sunt disponibile în Venezuela;

I.  întrucât guvernul nu permite intrarea ajutorului umanitar pe teritoriul țării și boicotează diversele inițiative internaționale de ajutorare a societății civile, cum s-a întâmplat în cazul Caritas și al altor ONG-uri;

J.  întrucât, conform Fondului Monetar Internațional (FMI), se estimează că economia Venezuelei va înregistra o contractare de 8 % în 2016, după o scădere de 5,7 % în 2015; întrucât, în ciuda unei creșteri cu 30 % a salariului minim, rata inflației de 180,9 % anulează orice perspectivă ca produsele de bază să devină abordabile pentru venezuelani; întrucât FMI a estimat o rată medie a inflației de 700 % până la sfârșitul lui 2016 și de 2 200 % în 2017;

K.  întrucât absența unei viziuni pe termen lung în privința infrastructurii de bază și guvernarea ineficientă au condus la o criză economică și socială majoră, fapt demonstrat de o insuficiență de o penurie persistentă a resurselor, a materiilor prime, a aprovizionărilor, a alimentelor de bază și a medicamentelor esențiale, producția fiind blocată; întrucât țara este în pragul unor tulburări sociale majore și al unei crize umanitare cu consecințe imprevizibile;

L.  întrucât rata foarte ridicată a criminalității și impunitatea totală au transformat Venezuela într-una dintre cele mai periculoase țări din lume, Caracas având cea mai mare rată a infracțiunilor violente din lume, cu un număr de peste 119,87 de omucideri la fiecare 100 000 de persoane;

M.  întrucât luptele pentru controlul minelor ilegale sunt frecvente în zona bogată în minerale din apropierea frontierelor cu Guyana și Brazilia; întrucât, la 4 martie 2016, a avut loc un masacru la Tumeremo, în statul Bolívar, în care 28 de mineri au dispărut și au fost ulterior uciși; întrucât nu există încă un răspuns satisfăcător din partea autorităților, și întrucât jurnalista Lucía Suárez, care a investigat recent cazul, a fost împușcată mortal la 28 aprilie 2016, în locuința sa din Tumeremo;

N.  întrucât, la 27 mai 2016, țările din G7 au prezentat o declarație prin care solicitau insistent Venezuelei „să asigure condiții de dialog între guvern și cetățeni, pentru a rezolva criza economică și politică din ce în ce mai gravă”; întrucât, la 1 iunie 2016, Consiliul permanent al Organizației Statelor Americane (OSA) a adoptat o declarație privind situația din Venezuela;

O.  întrucât, în cadrul UNASUR, au avut loc recent o serie de reuniuni exploratorii, desfășurate în Republica Dominicană și conduse de fostul prim-ministru spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, fostul președinte al Republicii Dominicane, Leonel Fernández, și fostul președinte al Republicii Panama, Martín Torrijos, cu scopul de a iniția un dialog național cu reprezentanții guvernului Republicii Bolivariene a Venezuelei și cu partidele de opoziție reprezentate de MUD;

P.  întrucât soluția la această criză nu poate fi găsită decât printr-un dialog cu toate nivelurile de guvernare, cu opoziția democratică și cu societatea;

1.  își exprimă serioasa îngrijorare cu privire la deteriorarea gravă a democrației, drepturilor omului și a situație socio-economice din Venezuela, cu un climat de instabilitate politică și socială din ce în ce mai accentuată;

2.  își exprimă, de asemenea, preocuparea cu privire la impasul provocat de actuala blocadă instituțională și la utilizarea de către executiv a puterii de stat pentru a controla Curtea Supremă și Consiliului electoral național, și a împiedica aplicarea unor legi și inițiative adoptate de Adunarea Națională; invită guvernul venezuelan să respecte statul de drept și principiul separării puterilor; reamintește faptul că separarea și non-interferența între puteri de legitimitate egală este un principiu esențial al statelor democratice bazate pe statul de drept;

3.  solicită guvernului Venezuelei să adopte o atitudine constructivă, pentru a depăși situația critică actuală din țară, printr-o soluție constituțională, pașnică și democratică, bazată pe dialog;

4.  salută eforturile de mediere inițiate la invitația UNASUR, pentru a lansa un proces de dialog național între executiv și opoziție, reprezentată de majoritatea componentelor MUD;

5.  ia act de declarația liderilor G7 privind Venezuela; solicită Consiliului European din luna iunie să prezinte o declarație politică cu privire la situația din această țară și să susțină eforturile de mediere lansate recent, pentru a permite găsirea unor soluții democratice și politice pentru Venezuela;

6.  solicită insistent guvernului venezuelean să elibereze imediat toți deținuții politici; reamintește că eliberarea deținuților politici constituie o condiție sine qua non pusă de opoziție pentru începerea negocierilor și invită ambele părți să ajungă la o soluție de compromis care să susțină acțiunile de mediere în curs; solicită UE și VP/ÎR să insiste pentru eliberarea deținuților politici și a persoanelor deținute arbitrar, în concordanță cu solicitările făcute de mai multe organisme ONU și organizații internaționale și în conformitate cu Legea amnistierii și reconcilierii naționale;

7.  solicită autorităților să respecte și să garanteze dreptul constituțional la demonstrații pașnice; invită, de asemenea, liderii opoziției să își exercite puterea în mod responsabil; invită autoritățile venezuelane să garanteze securitatea și libera exercitare a drepturilor tuturor cetățenilor, în special în cazul apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor, activiștilor politici și membrilor organizațiilor neguvernamentale independente;

8.  solicită președintelui Nicolas Maduro și guvernului său să introducă de urgență reforme economice, în cooperare cu Adunarea Națională, pentru a găsi o soluție constructivă la criza economică și la cea energetică, îndeosebi la penuria de alimente și medicamente;

9.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la agravarea tensiunilor sociale cauzate de lipsa bunurilor de bază, cum ar fi alimentele și medicamentele; solicită VP/ÎR să propună un plan de asistență pentru această țară și să solicite insistent autorităților venezueliene să permită accesul în țară al ajutorului umanitar și al organizațiilor internaționale care doresc să ofere asistență în sectoarele cele mai afectate ale societății, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor stringente de bază ale populației;

10.  invită insistent guvernul și autoritățile publice să respecte Constituția, inclusiv mecanismele și procedurile legale recunoscute de activare a procesului prevăzut în Constituția venezueleană pentru destituirea președintelui, înainte de sfârșitul anului 2016;

11.  îndeamnă VP/ÎR să coopereze cu țările din America Latină și cu organizațiile regionale și internaționale, pentru a se asigura că se creează în Venezuela mecanisme pentru dialog, reconciliere națională și mediere, în vederea găsirii unei soluții pașnice, democratice și constituționale la criza pe care țara o traversează în prezent;

12.  consideră drept o prioritate absolută reducerea nivelului actual ridicat de impunitate, care agravează și favorizează violența și insecuritatea din ce în ce mai accentuate din țară, precum și asigurarea respectării sistemului juridic actual, care impune să se facă justiție pentru victimele răpirilor, ale asasinatelor și ale altor crime comise în fiecare zi, precum și pentru familiile lor;

13.  solicită autorităților din Venezuela să investigheze masacrul de la Tumeremo, în care au fost uciși 28 de mineri, precum și să-i aducă pe autori și instigatori în fața justiției, inclusiv pe cei care se află la originea recentei asasinări a jurnalistei Lucía Suárez, care a avut loc în același loc și despre care se crede că ar avea o legătură cu masacrul;

14.  solicită din nou trimiterea cât mai curând a unei delegații a Parlamentului European în Venezuela, pentru a purta un dialog cu toate părțile în conflict;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, Adunării Parlamentare Euro-latinoamericane, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0176.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0106.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0080.
(4) https://www.hrw.org/news/2016/05/16/letter-human-rights-watch-secretary-general-almagro-about-venezuela
(5) http://www.unasursg.org/es/node/719
(6) http://www.unasursg.org/es/node/779
(7) http://www.mofa.go.jp/files/000160266.pdf
(8) http://www.state.gov/r/pa/prs/ps/2016/05/257789.htm


Perturbatorii endocrini: situația actuală în urma hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2015
PDF 314kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la perturbatorii endocrini: situația actuală în urma hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2015 (2016/2747(RSP))
P8_TA(2016)0270RC-B8-0733/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide(1),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei Europene referitoare la stabilirea criteriilor pentru identificarea perturbatorilor endocrini în contextul punerii în aplicare a Regulamentului privind produsele fitosanitare și a Regulamentului privind produsele biocide(2),

–  având în vedere hotărârea pronunțată de Tribunal la 16 decembrie 2015 în cauza T-521/14 (cauză inițiată de Suedia împotriva Comisiei, Suedia fiind sprijinită de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Danemarca, Finlanda, Franța și Țările de Jos)(3),

–  având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 265 și 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere scrisoarea Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, din 22 martie 2016, adresată Președintelui Parlamentului European ((2016)1416502),

–  având în vedere raportul UNEP/OMS intitulat „Situația științifică privind substanțele chimice perturbatoare ale sistemului endocrin (2012)”(4),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nu sunt aprobate, cu excepția cazului în care se aplică una dintre derogările menționate la articolul 5 alineatul (2), substanțele active care, fie pe baza unor criterii științifice ce urmează să fie stabilite, fie pe baza unor criterii provizorii până la adoptarea criteriilor științifice, sunt considerate a avea proprietăți ce afectează sistemul endocrin și ar putea avea efecte adverse asupra omului;

B.  întrucât, potrivit articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, Comisia trebuie să adopte, până cel târziu la 13 decembrie 2013, acte delegate care să stabilească criteriile științifice pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin ale substanțelor active și ale produselor biocide;

C.  întrucât Comisia nu a adoptat încă aceste acte delegate care stabilesc criteriile științifice, depășind termenul prevăzut pentru adoptarea lor cu mai mult de doi ani și jumătate;

D.  întrucât raportul UNEP/OMS a calificat perturbatorii endocrini drept o amenințare mondială și menționează, printre altele, incidența ridicată și frecvența tot mai mare în rândul populației a multor tulburări endocrine, constatând totodată că se observă efecte de natură endocrină și în rândul populațiilor de animale sălbatice; întrucât noi dovezi atestă efectele adverse asupra reproducerii (infertilitate, cancer, malformații) pe care le are expunerea la perturbatori endocrini și întrucât există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi ale efectelor acestor substanțe chimice asupra funcțiilor tiroidiene și cerebrale, a obezității, a metabolismului, precum și asupra homeostaziei insulinei și a glucozei;

E.  întrucât, în hotărârea sa din 16 decembrie 2015 pronunțată în cauza T-521/14, Tribunalul a declarat că Comisia a încălcat legislația Uniunii deoarece nu a adoptat acte delegate care să specifice criteriile științifice pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin;

F.  întrucât Tribunalul a decis în hotărârea sa că Comisia avea obligația clară, precisă și necondiționată să adopte până cel târziu la 13 decembrie 2013 acte delegate de stabilire a criteriilor științifice menționate anterior;

G.  întrucât, la 28 martie 2013, Grupul consultativ de experți privind perturbatorii endocrini, creat de Comisie și coordonat de Centrul Comun de Cercetare (JRC), a adoptat un raport privind principalele probleme științifice legate de identificarea și caracterizarea perturbatorilor endocrini; întrucât, la momentul respectiv, era disponibilă o propunere finalizată privind criteriile științifice, care reprezenta rezultatul a trei ani de muncă a serviciilor competente;

H.  întrucât Tribunalul a declarat, de asemenea, că nicio dispoziție a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 nu impune o evaluare a impactului criteriilor științifice bazate pe riscuri și, chiar dacă Comisia ar considera necesară o astfel de evaluare a impactului, acest lucru nu ar exonera-o de respectarea termenului prevăzut în regulament (punctul 74 din hotărâre);

I.  întrucât Tribunalul a decis, de asemenea, că stabilirea criteriilor științifice se poate face numai în mod obiectiv, pe baza datelor științifice referitoare la sistemul endocrin, fără alte considerente, în special de natură economică (punctul 71 din hotărâre); întrucât Tribunalul a clarificat astfel faptul că o evaluare a impactului socioeconomic nu își are locul într-o decizie științifică;

J.  întrucât Tribunalul a decis, de asemenea, că, în contextul aplicării competențelor delegate acesteia de către legislator, Comisia nu are dreptul să pună la îndoială echilibrul normativ stabilit de legislator între îmbunătățirea pieței interne și protecția atât a sănătății umane și a celei animale, cât și a mediului (punctul 72 din hotărâre); întrucât Tribunalul a clarificat astfel faptul că este inoportună aprecierea de către Comisie, în cadrul unei evaluări a impactului legate de adoptarea unui act delegat, a modificărilor normative aduse legislației sectoriale;

K.  întrucât Tribunalul a constatat că criteriile provizorii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 528/2012 nu pot fi considerate suficiente pentru a asigura nivelul de protecție necesar (punctul 77 din hotărâre);

L.  întrucât, potrivit articolului 266 din TFUE, instituția a cărei inacțiune a fost declarată contrară tratatelor este obligată să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene;

M.  întrucât, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului din februarie 2016, Vytenis Andriukaitis, comisarul responsabil de sănătate și siguranța alimentară, a anunțat că Comisia va continua totuși evaluarea impactului, deoarece o consideră „un instrument util și chiar esențial care să-i ghideze viitoarea decizie cu privire la criterii”;

N.  întrucât Comisia are obligația de a efectua evaluări ale impactului în cazul inițiativelor legislative și nelegislative care pot avea efecte economice, de mediu sau sociale semnificative, pentru a identifica soluții alternative, evaluările de impact fiind astfel instrumente prețioase care ajută autoritățile de reglementare să evalueze diversele opțiuni de politică, dar nu să determine chestiunile științifice;

O.  întrucât Președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a confirmat, în scrisoarea sa din 22 martie 2016 adresată Președintelui Parlamentului, Martin Schulz, intenția Comisiei de a solicita mai întâi, înainte de a lua decizia cu privire la criteriile științifice, avizul Comitetului de analiză a reglementării cu privire la evaluarea impactului și de a adopta ulterior, până la finalul lunii iunie 2016, criterii științifice pentru stabilirea proprietăților care afectează sistemul endocrin;

P.  întrucât, prin urmare, nu există niciun dubiu că Comisia nu a întreprins încă nicio măsură pentru a se conforma hotărârii Tribunalului, ci, dimpotrivă, se arată persistentă în încălcarea legislației UE constatată de Tribunal, încălcând deci în prezent și articolul 266 din TFUE;

Q.  întrucât este absolut inacceptabil ca, fiind gardian al tratatelor, Comisia să nu respecte tratatele,

1.  condamnă Comisia nu numai pentru că nu și-a îndeplinit obligația de a adopta acte delegate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 528/2012, ci și pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile instituționale prevăzute chiar în textul tratatelor, mai exact la articolul 266 din TFUE;

2.  ia act de angajamentul politic al Comisiei de a propune criterii științifice pentru determinarea, până la începutul verii, a proprietăților care afectează sistemul endocrin;

3.  subliniază că Tribunalul a hotărât că stabilirea criteriilor științifice se poate face numai în mod obiectiv, pe baza datelor științifice referitoare la sistemul endocrin, fără alte considerente, în special de natură economică, și că Comisia nu are dreptul să modifice echilibrul normativ stabilit într-un act fundamental, aplicând competențele ce i-au fost delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, aspect analizat totuși de Comisie în evaluarea sa de impact;

4.  invită Comisia să-și îndeplinească fără întârziere obligațiile prevăzute la articolul 266 din TFUE și să adopte imediat criterii științifice bazate pe riscuri pentru determinarea proprietăților ce afectează sistemul endocrin;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului și Președintelui Comisiei și de a le notifica rezultatul votului în ședință plenară asupra prezentei rezoluții.

(1) JO L 167, 27.6.2012, p. 1.
(2) http://ec.europa.eu/smart-regulation/impact/planned_ia/docs/2014_env_009_endocrine_disruptors_en.pdf
(3) http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30d51da24ab07e534c8a920ba78762970884.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxuTa3r0?text=&docid=173067&pageIndex=0&doclang=FR&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=717530
(4) http://www.who.int/ceh/publications/endocrine/en/


Produsele care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic
PDF 265kWORD 82k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 și de abrogare a Deciziilor 2010/426/UE, 2011/893/UE, 2011/892/UE și 2011/894/EU (D044931/01 – 2016/2682(RSP))
P8_TA(2016)0271B8-0732/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 și de abrogare a Deciziilor 2010/426/UE, 2011/893/UE, 2011/892/UE și 2011/894/EU (D044931/01),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere faptul că, la 25 aprilie 2016, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 a votat să nu emită niciun aviz,

–  având în vedere avizul din 7 decembrie 2015 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 9 februarie 2009, Syngenta France SAS a prezentat autorității competente din Germania o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21;

B.  întrucât cererea se referă, de asemenea, la introducerea pe piață a porumbului modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 în produse care constau în sau conțin acest porumb și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, cu excepția cultivării;

C.  întrucât, la 5 iulie 2013, Syngenta a extins obiectul cererii, pentru a include toate subcombinațiile evenimentelor de modificare genetică unice din care este compus porumbul Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 (denumite în continuare „subcombinații”), inclusiv porumbul Bt11 × GA21, porumbul MIR604 × GA21, porumbul Bt11 × MIR604 și porumbul Bt11 × MIR604 × GA21, care sunt deja autorizate de Deciziile 2010/426/EU(8), 2011/892/EU(9), 2011/893/EU(10) și, respectiv, 2011/894/EU(11) ale Comisiei;

D.  întrucât, conform descrierii din cerere, porumbul modificat genetic SYN-BTØ11-1 exprimă proteina Cry1Ab, care conferă protecție împotriva anumitor lepidoptere dăunătoare, precum și proteina PAT, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu;

E.  întrucât, conform descrierii din cerere, porumbul modificat genetic SYN-IR162-4 exprimă proteina Vip3Aa20, care conferă protecție împotriva anumitor lepidoptere dăunătoare, precum și proteina PMI, care a fost utilizată ca marcator de selecție;

F.  întrucât, conform descrierii din cerere, porumbul modificat genetic SYN-IR6Ø4-5 exprimă proteina Cry3A, care conferă protecție împotriva anumitor lepidoptere dăunătoare, precum și proteina PMI, care a fost utilizată ca marcator de selecție;

G.  întrucât, conform descrierii din cerere, porumbul modificat genetic MON-ØØØ21-9 exprimă proteina Cry1Ab, care conferă protecție împotriva anumitor lepidoptere dăunătoare, precum și proteina mEPSPS, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glifosat;

H.  întrucât, la 20 martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) – agenția specializată în domeniul cancerului din cadrul OMC – a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni(12);

I.  întrucât, la 25 aprilie 2016, proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost supus la vot în cadrul comitetului permanent, fără a se emite vreun aviz;

J.  întrucât, la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizelor comitetelor statelor membre și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care a constituit de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional relativ la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA (Grupul științific pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), 2015.Scientific Opinion on an application by Syngenta (EFSA-GMO-DE-2009-66) for placing on the market of herbicide tolerant and insect resistant maize Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 and subcombinations independently of their origin for food and feed uses, import and processing under Regulation (EC) No 1829/2003 [Aviz științific referitor la cererea înaintată de Syngenta (EFSA-GMO-DE-2009-66) de introducere pe piață a porumbului tolerant la erbicide și rezistent la insecte Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și a subcombinațiilor indiferent de originea lor în scopul utilizării ca produse alimentare și furaje, al importului și al procesării în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003]. Jurnalul EFSA 2015; 13(12):4297 (34 pp. doi:10.2903/j.efsa.2012.2523).
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0040.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0039.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0038.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0456.
(8) Decizia 2010/426/UE a Comisiei din 28 iulie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic Bt11xGA21 (SYN-BTØ11-1xMON-ØØØ21-9) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 199, 31.7.2010, p. 36).
(9) Decizia 2011/892/UE a Comisiei din 22 decembrie 2011 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MIR604xGA21 (SYN-IR6Ø4-5xMON-ØØØ21-9) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 344, 28.12.2011, p. 55).
(10) Decizia 2011/893/UE a Comisiei din 22 decembrie 2011 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11xMIR604 (SYN-BTØ11-1xSYN-IR6Ø4-5) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 344, 28.12.2011, p. 59).
(11) Decizia 2011/894/UE a Comisiei din 22 decembrie 2011 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11xMIR604xGA21 (SYN-BTØ11-1xSYN-IR6Ø4-5xMON-ØØØ21-9) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 344, 28.12.2011, p. 64).
(12) Volumul 112 de monografii ale IARC: evaluarea a cinci insecticide și erbicide organofosforice din 20 martie 2015, http://www.iarc.fr/en/media-centre/iarcnews/pdf/MonographVolume112.pdf


Garoafe modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4)
PDF 265kWORD 80k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (D044927/02 – 2016/2683(RSP))
P8_TA(2016)0272B8-0731/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (D044927/02),

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (1) primul paragraf,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul publicat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 15 decembrie 2015(3),

–  având în vedere avizul emis de EFSA la 10 noiembrie 2014(4),

–  având în vedere rezultatul votului în comitetul de reglementare din 25 aprilie 2016;

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în martie 2013, compania Suntory Holdings Limited din Osaka, Japonia, a depus la autoritatea competentă din Țările de Jos o notificare(referință C/NL/13/01) privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4);

B.  întrucât notificarea C/NL/13/01 se referă la importul, distribuția și comercializarea cu amănuntul în Uniune, exclusiv pentru uz ornamental, de flori tăiate de garoafă de grădină SHD-27531-4, modificată genetic;

C.  întrucât, la 25 aprilie 2016, comitetul de reglementare nu a emis un aviz, iar la vot șapte state membre (reprezentând 7,84 % din populație) au votat împotriva propunerii de decizie de punere în aplicare a Comisie, șase state membre (reprezentând 46,26 % din populație) s-au abținut, unsprezece state membre (reprezentând 36,29 % din populație) au votat pentru și patru state membre nu au fost reprezentate;

D.  întrucât, conform avizului EFSA, Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA este la curent că anumite grupuri ale populației consumă petale de garoafă în mod intenționat, ca garnitură;

E.  întrucât, cu toate acestea, Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA nu a evaluat consecințele consumului uman intenționat de garoafe de grădină modificate genetic;

F.  întrucât avizul EFSA a exclus atât consumul intenționat, cât și cel accidental de flori de garoafe de grădină modificate genetic de către animale;

G.  întrucât garoafa de grădină aparține speciei Dianthus caryophyllus din genul Dianthus, a cărui cultură este larg răspândită;

H.  întrucât atât speciile sălbatice, cât și cele domesticite din genul Dianthus sunt foarte diverse, originea lor variind din sudul Rusiei până în regiunea alpină din Grecia și munții din regiunea franceză Auvergne; întrucât Dianthus spp. sunt adaptate la regiunile alpine mai răcoroase din Europa și din Asia, dar se găsesc și în regiunile de pe coastele mediteraneene; întrucât D. caryophyllus este o plantă ornamentală cultivată intens în Europa, atât în sere, cât și în exterior (în special în Italia și Spania); întrucât, ocazional, a fost aclimatizată în unele țări mediteraneene, dar cultura sa pare să fie limitată la regiunile de pe coastele mediteraneene din Grecia, Italia, Sicilia, Corsica și Sardinia(5);

I.  întrucât principalele țări producătoare de garoafe de grădină sunt Italia, Spania și Țările de Jos; întrucât garoafele sălbatice Dianthus caryophyllus se găsesc în special în Franța și Italia(6);

J.  întrucât Ciprul a formulat obiecțiuni la notificare, iar Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA a fost de acord cu Ciprul că nu se poate exclude propagarea garoafei de grădină SHD-27531-4 (de exemplu, prin butășire) de către persoanele fizice; întrucât EFSA consideră că tulpinile tăiate cu lăstari ar putea fi propagate prin butășire sau micropropagare și eliberate în mediul înconjurător (de exemplu, în grădini);

K.  întrucât, în natură, polenizarea încrucișată a Dianthus spp. este realizată de insecte polenizatoare, în special de Lepidoptera, care au o trompă suficient de lungă pentru a ajunge la grandele nectarifere de la baza florilor; întrucât Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA consideră că răspândirea potențială a polenului de garoafă de grădină modificată genetic SHD-27531-4 de către Lepidoptera la speciile sălbatice de Dianthus nu poate fi eliminată;

L.  întrucât, atunci când își pierd valoarea ornamentală, garoafele de grădină modificate genetic Dianthus caryophyllus L. din linia SHD-27531-4 vor deveni deșeuri care, potrivit principiilor economiei circulare, ar putea fi gestionate prin compostare; întrucât EFSA nu a analizat consecințele acestei modalități de eliberare în mediu;

M.  întrucât Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA consideră că, în cazul în care ar ajunge în mediul înconjurător, prin semințe viabile, polen sau plante înrădăcinate, garoafa de grădină SHD-27531-4 nu ar demonstra caracteristici adaptative ameliorate, cu excepția cazului în care sunt expuse la erbicide pe bază de sulfoniluree;

N.  întrucât garoafa de grădină modificată genetic conține gena SuRB (als) care codifică o proteină mutantă a acetolactat sintazei (ALS), derivată din Nicotiana tabacum, care conferă toleranță la sulfoniluree;

O.  întrucât, potrivit asociației PAN din regatul Unit, „anumite erbicide, cum ar fi sulfonilureele, sulfonamidele și imidazolinonele, sunt foarte toxice pentru plante chiar în doze foarte mici. Sulfonilureele au înlocuit alte erbicide care sunt mai toxice pentru animale. Experții au avertizat că utilizarea pe scară largă a sulfonilureelor «ar putea avea un impact devastator asupra productivității culturilor nevizate, precum și asupra componenței fitocenozelor naturale și a lanțului alimentar al faunei»”(7);

P.  întrucât sulfonilureele se numără printre opțiunile secundare populare pentru tratamentul diabetului de tip 2 și sunt asociate cu un risc cardiovascular mai ridicat decât alte medicamente antidiabetice(8);

Q.  întrucât crearea unei piețe pentru plante rezistente la sulfoniluree va încuraja utilizarea ca erbicid a acestui medicament împotriva diabetului la nivel mondial;

R.  întrucât o utilizare a unui medicament în alte scopuri decât cele legate de sănătatea publică care conduce la răspândirea sa necontrolată în ecosisteme poate avea efecte negative asupra biodiversității la nivel mondial și poate cauza contaminarea chimică a apei potabile,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu îndeplinește obiectivul de protecție a sănătății și a mediului prevăzut în Directiva 2001/18/CE și, prin urmare, depășește competențele de punere în aplicare prevăzute în directiva respectivă;

2.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA, 2015. Avizul științific privind o notificare conform părții C (referință C/NL/13/01) din partea Suntory Holdings Limited pentru importul, distribuirea și comercializarea cu amănuntul de flori tăiate de garoafe de grădină SHD-27531-4 pentru uz ornamental cu coloritul petalelor modificat. Jurnalul EFSA 2015; 13(12):4358, 19 (doi:10.2903/j.efsa.2015.4358).
(4) Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA, 2014. Avizul științific privind obiecțiunile unui stat membru la o notificare din partea Suntory Holdings Limited (referință C/NL/13/01) pentru introducerea pe piață a garoafei de grădină modificate genetic SHD-27531-4 cu coloritul modificat, pentru importul de flori tăiate pentru uz ornamental, conform părții C din Directiva 2001/18/CE. Jurnalul EFSA 2014; 12(11):3878, 9 (doi:10.2903/j.efsa.2014.3878).
(5) Tutin et al., 1993.
(6) http://gmoinfo.jrc.ec.europa.eu/csnifs/C-NL-13-01.pdf
(7) http://www.pan-uk.org/pestnews/Issue/pn88/PN88_p4-7.pdf
(8) http://thelancet.com/journals/landia/article/PIIS2213-8587(14)70213-X/fulltext

Notă juridică