Index 
Texte adoptate
Joi, 23 iunie 2016 - BruxellesEdiţie definitivă
Protocolul la Acordul euro-mediteraneean dintre UE și Liban (Acordul-cadru) ***
 Protocolul la Acordul euro-mediteranean dintre UE și Liban (extinderea din 2004) ***
 Protocolul la Acordul euro-mediteraneean dintre UE și Liban (aderarea Bulgariei și a României) ***
 Acordul dintre UE și Monaco referitor la schimbul automat de informații privind conturile financiare *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/012 BE/Hainaut Machinery
 Planul multianual de refacere a stocurilor de ton roșu ***I
 Plan multianual pentru stocurile de cod, hering și șprot din Marea Baltică și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
 Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale *
 Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate *
 Masacrele din estul Congo
 Măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)
 Raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile
 Raport referitor la punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică

Protocolul la Acordul euro-mediteraneean dintre UE și Liban (Acordul-cadru) ***
PDF 239kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Libaneză privind principiile generale de participare a Republicii Libaneze la programele Uniunii (16136/2014 – C8-0044/2015 – 2014/0110(NLE))
P8_TA(2016)0281A8-0193/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16136/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Libaneză privind principiile generale de participare a Republicii Tunisiene la programele Uniunii (16135/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 212 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0044/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0193/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Libaneze.


Protocolul la Acordul euro-mediteranean dintre UE și Liban (extinderea din 2004) ***
PDF 242kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace (13349/2014 – C8-0095/2015 – 2007/0078(NLE))
P8_TA(2016)0282A8-0194/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13349/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace (11300/2007),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0095/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0194/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Libaneze.


Protocolul la Acordul euro-mediteraneean dintre UE și Liban (aderarea Bulgariei și a României) ***
PDF 241kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (13395/2014 – C8-0170/2015 – 2008/0027(NLE))
P8_TA(2016)0283A8-0195/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13395/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteraneean de stabilire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (13376/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0170/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0195/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Libaneze.


Acordul dintre UE și Monaco referitor la schimbul automat de informații privind conturile financiare *
PDF 239kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Principatul Monaco de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului (COM(2016)0201 – C8-0157/2016 – 2016/0109(NLE))
P8_TA(2016)0284A8-0206/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2016)0201),

–  având în vedere proiectul de Protocol de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Principatul Monaco de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului,

–  având în vedere articolul 115 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0157/2016),

–  având în vedere articolul 59, articolul 108 alineatul (7) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0206/2016),

1.  aprobă încheierea Protocolului de modificare a acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Principatului Monaco.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/012 BE/Hainaut Machinery
PDF 272kWORD 89k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Belgia – EGF/2015/012 BE/Hainaut Machinery) (COM(2016)0242 – C8-0170/2016 – 2016/2074(BUD))
P8_TA(2016)0285A8-0207/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0242 – C8–0170/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0207/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât Belgia a depus cererea EGF/2015/012 BE/Hainaut Machinery pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la diviziunea 28 (Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a.) a NACE Rev. 2, în regiunea de nivel NUTS 2 Hainaut (BE32) din Belgia, și întrucât se preconizează că la aceste măsuri vor participa 488 de lucrători disponibilizați, precum și 300 de tineri sub vârsta de 25 de ani din Provincia Hainaut care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); întrucât disponibilizările au fost efectuate de întreprinderile Carwall SA, Caterpillar Belgium SA și Doosan SA;

D.  întrucât, deși cererea nu îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG, aceasta a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (2), care prevăd posibilitatea unei derogări în ceea ce privește numărul lucrătorilor disponibilizați,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Belgia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 1 824 041 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 3 040 069 EUR;

2.  ia act de faptul că Comisia a respectat termenul de 12 săptămâni de la primirea cererii complete din partea autorităților belgiene, la 11 februarie 2016, până la finalizarea evaluării privind îndeplinirea condițiilor pentru acordarea unei contribuții financiare, la 4 mai 2016, evaluare pe care a notificat-o Parlamentului la acea dată;

3.  ia act de faptul că, în urma perturbărilor grave din ultimii ani pe care le-a suferit comerțul cu utilaje de construcții pe piața europeană, cererea de produse fabricate de cele trei întreprinderi vizate de această cerere a scăzut în consecință;

4.  observă că, în urma anunțului făcut de întreprinderea Caterpillar Belgium SA la 23 februarie 2013 privind o procedură de disponibilizare colectivă de la fabrica sa din Gosselies, majoritatea celor 1 399 de lucrători ai întreprinderii au făcut obiectul cererii EGF/2014/011 BE/Caterpillar și atrage atenția că prezenta cerere este o continuare a acelei cereri, deoarece face parte din aceeași procedură de disponibilizare colectivă; subliniază că Provincia Hainaut se confruntă cu o situație dificilă în ceea ce privește piața forței de muncă, înregistrând o rată a șomajului de 14,5 % (cu 5,9 % mai mare decât media națională), pierderea în 2013 a 1 236 de locuri de muncă și în 2014 a 1 878 de locuri de muncă în industria de producție, o scădere cu 13 % a ofertelor de locuri de muncă începând din 2012 și un procent ridicat de forță de muncă slab calificată, peste jumătate dintre solicitanții de locuri de muncă neavând studii liceale, precum și niveluri ridicate ale șomajului de lungă durată, care reprezintă 39,0 % din șomajul global din regiunea Hainaut;

5.  salută faptul că autoritățile belgiene au început furnizarea serviciilor personalizate către beneficiarii vizați la 1 ianuarie 2015, cu mult înainte de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG;

6.  constată că Belgia are în vedere următoarele tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: sprijin/orientare/integrare; facilitarea căutării unui loc de muncă; formare integrată; sprijin pentru înființarea de întreprinderi; sprijin pentru proiecte colective, pentru căutarea unui loc de muncă și alocații pentru formare;

7.  salută faptul că alocațiile și stimulentele, referitor la care Belgia confirmat că sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau la activități de formare [acțiuni prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG], sunt limitate la sub 5 % din costurile totale, ceea ce înseamnă mult sub pragul de 35 % din costul total al pachetului de măsuri personalizate permis prin Regulamentul privind FEG;

8.  ia act de faptul că lucrătorii din grupa de vârstă 55-64 de ani reprezintă 35,9 % din beneficiarii vizați; consideră că în cazul acestor lucrători există un risc mai ridicat de șomaj pe termen lung și de excluziune socială, aceștia având nevoi specifice de tratament personalizat, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG;

9.  invită Comisia să prezinte informații cu privire la rezultatele sprijinului acordat în prezent lucrătorilor disponibilizați de la Caterpillar, deoarece o parte din cererea actuală este o cerere subsecventă cererii EGF/2014/011 BE/Caterpillar;

10.  salută faptul că, pe lângă cei 488 de lucrători disponibilizați, se preconizează să participe la măsurile în cauză și să beneficieze de servicii personalizate cofinanțate de FEG și 300 de tineri sub vârsta de 25 de ani din aceeași regiune, care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET); măsurile includ: mobilizare și orientare, fie pentru a continua studiile/a urma cursuri de formare profesională, fie pentru a participa la sesiuni speciale de informare pentru explorarea intereselor; cursuri de formare specifice; perfecționare personalizată; alocații pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare și pentru mobilitate;

11.  salută extinderea accesului la FEG pentru tinerii NEET; ia act, cu toate acestea, de faptul că Regulamentul privind FEG prevede că acest acces poate continua doar până la 31 decembrie 2017; cere revizuirea Regulamentului privind FEG, în cadrul revizuirii cadrului financiar multianual, pentru a permite continuarea accesului tinerilor NEET și după 2017;

12.  salută faptul că autoritățile belgiene propun măsuri speciale destinate tinerilor NEET, concentrându-se astfel asupra acestei categorii într-un mod mai specific;

13.  observă că este important să fie lansată o campanie de informare destinată tinerilor NEET care ar putea fi eligibili să participe la aceste măsuri; își reafirmă poziția privind necesitatea sprijinirii tinerilor NEET în mod permanent și durabil;

14.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost instituit în urma unor consultări extinse cu toate părțile interesate, incluzând partenerii sociali, întreprinderile și serviciile publice de ocupare a forței de muncă, care vor urmări, de asemenea, implementarea măsurilor propuse prin intermediul unui comitet de monitorizare;

15.  salută în special abordarea autorităților belgiene și cooperarea cu partenerii sociali pentru acordarea de sprijin proiectelor colective pentru lucrătorii care au în vedere crearea unei „întreprinderi sociale” împreună ca grup, drept măsură cu potențial ridicat pentru o valoare adăugată;

16.  ia act de faptul că acțiunile propuse constituie măsuri active pe piața forței de muncă în cadrul acțiunilor eligibile definite la articolul 7 din Regulamentul privind FEG și reamintește că, în conformitate cu respectivul articol, serviciile personalizate furnizate ar trebui să anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să fie compatibile cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă, precum și să țină seama de experiența acumulată până în prezent în sprijinirea lucrătorilor disponibilizați în baza cererii EGF/2014/011 BE/Caterpillar; ia act totodată de faptul că aceste acțiuni nu înlocuiesc măsurile pasive de protecție socială;

17.  cere statelor membre ca, împreună cu partenerii sociali, să întocmească strategii pentru a anticipa schimbările care se preconizează pe piața muncii și să protejeze locurile de muncă și competențele din Uniune, în special atunci când negociază acorduri comerciale, pentru a asigura norme corecte în materie de concurență și măsuri comune împotriva dumpingului economic, social și de mediu; își repetă apelul privind o revizuire adecvată a instrumentelor de apărare comercială ale Uniunii;

18.  subliniază nevoia îmbunătățirii șanselor de angajare ale tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și așteaptă ca măsurile de formare puse la dispoziție în cadrul pachetului coordonat să corespundă atât nevoilor lucrătorilor disponibilizați, cât și celor ale mediului de afaceri din regiunea în cauză și din regiunile învecinate;

19.  solicită Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat, pentru a permite intervenția statului pentru sprijinirea proiectelor benefice din punct de vedere social și de mediu și pentru susținerea IMM-urilor și a sectoarelor industriale aflate în dificultate, contribuind la reconstrucția capacităților lor de producție, care au fost puternic afectate de criza financiară și economică globală;

20.  repetă apelul adresat Comisiei de a oferi, în propunerile viitoare, mai multe detalii cu privire la sectoarele care au perspective de creștere și, deci, posibilități de angajare, precum și să adune date întemeiate cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv privind calitatea locurilor de muncă și rata de reinserție realizată prin intermediul FEG;

21.  observă că autoritățile belgiene confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

22.  constată că, până în prezent, sectorul producției de mașini, utilaje și echipamente n.c.a. a făcut obiectul a 14 cereri în temeiul FEG, opt dintre acestea bazate pe aspecte comerciale legate de globalizare și șase pe criza economică și financiară mondială;

23.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

24.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; ia act de intervalul de timp limitat prevăzut de noul calendar și de potențialul impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

25.  își repetă apelul adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

26.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea depusă de Belgia – EGF/2015/012 BE/Hainaut Machinery)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/1145.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Planul multianual de refacere a stocurilor de ton roșu ***I
PDF 324kWORD 91k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 (COM(2015)0180 – C8-0118/2015 – 2015/0096(COD))
P8_TA(2016)0286A8-0367/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0180),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0118/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 1 iulie 2015(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 aprilie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0367/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 iunie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1627.)

(1) JO C 383, 17.11.2015, p. 100.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 19 ianuarie 2016 (Texte adoptate P8_TA(2016)0003).


Plan multianual pentru stocurile de cod, hering și șprot din Marea Baltică și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
PDF 328kWORD 74k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de cod, hering și șprot din Marea Baltică și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1098/2007 al Consiliului (COM(2014)0614 – C8-0174/2014 – 2014/0285(COD))
P8_TA(2016)0287A8-0128/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0614),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0174/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 aprilie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0128/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 iunie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de cod, hering și șprot din Marea Baltică și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1098/2007 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1139.)

(1) JO C 230, 14.7.2015, p. 120.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 28 aprilie 2015 (Texte adoptate P8_TA(2015)0104).


Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale *
PDF 241kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale (COM(2016)0106 – C8-0127/2016 – 2016/0059(CNS))
P8_TA(2016)0288A8-0209/2016

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0106),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0127/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0209/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate *
PDF 241kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate (COM(2016)0107 – C8-0128/2016 – 2016/0060(CNS))
P8_TA(2016)0289A8-0208/2016

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0107),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0128/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0208/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Masacrele din estul Congo
PDF 260kWORD 87k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la masacrele din estul Congo (2016/2770(RSP))
P8_TA(2016)0290RC-B8-0801/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Republica Democratică Congo (RDC), în special cea din 10 martie 2016(1) și cea din 9 iulie 2015(2),

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 15 iunie 2016 privind situația preelectorală și de securitate din RDC,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și ale purtătorului său de cuvânt privind situația din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere declarațiile Delegației UE în Republica Democratică Congo privind situația drepturilor omului în această țară,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 referitoare la Republica Democratică Congo,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2014, adoptat de Consiliu la 22 iunie 2015,

–  având în vedere scrisoarea deschisă adresată de grupurile societății civile din teritoriile Beni, Butembo și Lubero președintelui Republicii Democrate Congo din 14 mai 2016,

–  având în vedere Declarațiile de la Nairobi din decembrie 2013,

–  având în vedere Cadrul pentru pace, securitate și cooperare pentru RDC și regiune semnat la Addis Abeba în februarie 2013,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU cu privire la RDC, în special Rezoluția nr. 2198 (2015) privind prelungirea regimului de sancțiuni aplicat RDC și prelungirea mandatului Grupului de experți și Rezoluția nr. 2277 (2016) prin care a fost prelungit cu un an mandatul Misiunii Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în RDC (MONUSCO),

–  având în vedere raportul Grupului de experți ai ONU pentru RDC din 23 mai 2016,

–  având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului și activitățile Biroului comun al ONU pentru drepturile omului din RDC din 27 iulie 2015,

–  având în vedere deciziile și hotărârile pronunțate de Curtea Internațională de Justiție,

–  având în vedere declarația de presă comună din 2 septembrie 2015 a Grupului trimișilor și reprezentanților internaționali pentru regiunea Marilor Lacuri din Africa privind alegerile din RDC,

–  având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 9 noiembrie 2015 privind situația din RDC,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU din 9 martie 2016 cu privire la Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în RDC și la punerea în aplicare a Cadrului pentru pace, securitate și cooperare pentru RDC și regiune,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,

–  având în vedere Constituția congoleză din 18 februarie 2006,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația în materie de securitate din Republica Democrată Congo se deteriorează în continuare în partea de nord-est a acestei țări, unde activează în continuare zeci de grupări armate, existând relatări despre numeroase masacre, recrutarea și folosirea copiilor de către grupările armate, precum și despre acte de violență sexuală la scară largă și pe criterii de gen;

B.  întrucât, în perioada octombrie 2014 - mai 2016, în teritoriile Beni, Lubero și Butembo au fost comise peste 1 160 de ucideri sălbatice, au avut loc 1 470 de dispariții, au fost arse multe case, centre de sănătate și școli și multe femei, precum și mulți bărbați și copii au căzut victime actelor de violență sexuală;

C.  întrucât multe sate din aceste teritorii sunt ocupate în prezent de grupări armate;

D.  întrucât se exprimă nemulțumirea crescândă față de lipsa de acțiuni și de tăcerea guvernului RDC în fața acestor atrocități, care sunt presupuse a fi comise atât de grupări armate rebele, cât și de forțe militare ale statului;

E.  întrucât o serie de oameni au fost uciși cu o violență ieșită din comun, în unele rânduri în apropiere de poziții ocupate de armata națională (FARDC) și de baze ale misiunii ONU de menținere a păcii din RDC (MONUSCO);

F.  întrucât comunitatea internațională s-a arătat indiferentă față de aceste masacre, iar mass-media nu au relatat nimic în acest sens;

G.  întrucât, conform constituției, președintele RDC are sarcina de a fi garantul integrității naționale, al independenței naționale, al siguranței oamenilor și bunurilor, precum și al bunei funcționări a instituțiilor țării și este și comandantul suprem al forțelor armate ale țării;

H.  întrucât situația politică este foarte tensionată în RDC, din cauza faptului că președintele Kabila, la putere din 2001, este obligat, potrivit constituției, să se retragă din funcție la 20 decembrie 2016, iar până în prezent nu a declarat că o va face;

I.  întrucât armata congoleză și MONUSCO se află în această regiune pentru a păstra stabilitatea, a se lupta cu grupările armate și a proteja populația civilă;

J.  întrucât mandatul MONUSCO a fost reînnoit și consolidat;

K.  întrucât incapacitatea generalizată de a aduce în fața justiției persoanele responsabile de încălcarea drepturilor omului a condus la încurajarea climatului de impunitate și la comiterea de noi infracțiuni;

L.  întrucât o amenințare majoră la adresa păcii au constituit-o eforturile șovăitoare ale RDC de a demobiliza mii de luptători rebeli, prin includerea lor în armata națională sau prin facilitarea trecerii lor către viața civilă;

M.  întrucât actorii umanitari estimează că 7,5 milioane de persoane au nevoie în prezent de asistență; întrucât conflictul și operațiunile militare în curs de desfășurare au dus la strămutarea în interiorul țării a 1,5 milioane de persoane, 400 000 fiind forțate să fugă din țară;

N.  întrucât Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) a raportat creșterea numărului de răpiri și atacuri împotriva lucrătorilor și a convoaielor de ajutoare, care au forțat organizațiile umanitare să întârzie furnizarea ajutoarelor și să-și suspende activitățile;

O.  întrucât masacrele din estul Republicii Congo sunt rezultatul legăturilor dintre politicile regionale și naționale, instrumentalizarea tensiunilor etnice și exploatarea resurselor;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la escaladarea violenței și la deteriorarea situației umanitare, care oricum era alarmantă în RDC, cauzate în special de conflictele armate din provinciile din estul țării, care durează de peste 20 ani; deplânge pierderea de vieți omenești și își exprimă solidaritatea față de poporul din RDC;

2.  repetă apelul lansat tuturor părților la conflict să pună imediat capăt violențelor, să depună armele, să elibereze toți copiii din rândurile lor și să promoveze dialogul în vederea unei soluționări pașnice și durabile a conflictului; solicită, în special, reluarea rapidă și activă a colaborării dintre MONUSCO și forțele armate ale RDC (FARDC), pe baza acordului de cooperare militară semnat la 28 ianuarie 2016 la Kinshasa, pentru a restabili și a consolida pacea și securitatea, atât în zona de est, cât și în întreaga țară;

3.  reamintește că neutralizarea tuturor grupărilor armate din regiune va contribui în mod semnificativ la instaurarea păcii și a stabilității și solicită guvernului RDC să acorde prioritate acestui obiectiv și să restabilească siguranța pentru toți cetățenii săi, precum și stabilitatea în teritoriile Beni, Lubero și Butembo;

4.  solicită de urgență o anchetă aprofundată, independentă și transparentă a masacrelor, lansată de către comunitatea internațională, cu colaborarea deplină a guvernului RDC și a MONUSCO; solicită o reuniune de urgență a Grupului trimișilor și reprezentanților internaționali pentru regiunea Marilor Lacuri din Africa privind alegerile din RDC pentru a lua măsuri adecvate în acest sens, cum ar fi mobilizarea Consiliului de Securitate al ONU;

5.  insistă asupra faptului că această situație nu ar trebui să împiedice ca alegerile să se desfășoare așa cum au fost programate conform constituției; subliniază că organizarea cu succes și la timp a alegerilor va fi determinantă pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung a țării;

6.  îl invită pe Procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) să strângă informații și să examineze abuzurile pentru a stabili dacă se justifică o anchetă a CPI cu privire la presupusele infracțiuni din zona Beni;

7.  reiterează faptul că nu trebuie să existe impunitate pentru cei vinovați de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și a fetelor sau pentru cei responsabili de recrutarea copiilor-soldați; subliniază faptul că persoanele responsabile pentru astfel de fapte trebuie să fie denunțate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional;

8.  solicită elaborarea și publicarea unui raport de evaluare a acțiunilor MONUSCO; salută Rezoluția 2277 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU, care a reînnoit mandatul MONUSCO și a consolidat competențele sale în domeniul protecției civililor și al drepturilor omului, incluzând violența pe criterii de gen și violența împotriva copiilor;

9.  încurajează MONUSCO să utilizeze pe deplin acest mandat pentru a proteja populația civilă, prin „transformarea forțelor” sale, pentru a se asigura că va fi capabilă să exercite o mai mare capacitate operațională în vederea protejării civililor prin mecanisme de desfășurare rapidă a forțelor și recunoaștere aeriană în estul R.D. Congo, inclusiv prin intermediul patrulelor și al bazelor operaționale mobile;

10.  solicită UA și UE să asigure un dialog politic permanent între țările din regiunea Marilor Lacuri pentru a preveni orice destabilizare ulterioară; regretă că s-au realizat doar progrese limitate în punerea în practică a Acordului-cadru pentru pace, securitate și cooperare din februarie 2013 și invită toate părțile să contribuie în mod activ la eforturile de stabilizare;

11.  insistă asupra faptului că societatea civilă trebuie implicată în orice acțiune de protecție a civililor și soluționare a conflictelor, iar apărătorii drepturilor omului trebuie să fie protejați și guvernul RDC și comunitatea internațională trebuie să le ofere o platformă;

12.  recunoaște eforturile depuse de autoritățile congoleze în combaterea impunității și prevenirea violenței sexuale și a violenței împotriva copiilor, dar consideră că progresele rămân lente;

13.  reamintește UE că trebuie să existe o coerență între politicile sale, inclusiv în materie de comerț cu arme și materii prime și că negocierile pentru acorduri în regiune trebuie să promoveze pacea, stabilitatea, dezvoltarea și drepturile omului;

14.  solicită UE să examineze posibilitatea impunerii de sancțiuni specifice, inclusiv interdicția de a călători și înghețarea activelor, împotriva persoanelor responsabile pentru masacrele din partea de est a Congo și represiunile violente din RDC, pentru a contribui la prevenirea altor violențe;

15.  solicită UE și statelor sale membre să își mențină măsurile de asistență destinate locuitorilor RDC, pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale celor mai vulnerabile segmente ale populației, îndeosebi ale persoanelor strămutate în interiorul țării;

16.  condamnă orice atac împotriva agenților acțiunilor umanitare, precum și împiedicarea accesului în scopuri umanitare; îndeamnă toate părțile la conflict să respecte independența, neutralitatea și imparțialitatea agenților umanitari;

17.  reafirmă faptul că activitățile întreprinderilor trebuie să respecte pe deplin standardele internaționale în materie de drepturi ale omului; invită, prin urmare, statele membre să se asigure că întreprinderile aflate sub jurisdicțiile lor naționale nu ignoră drepturile omului și standardele internaționale legate de activitățile lor în țări terțe;

18.  salută eforturile autorităților congoleze de a implementa legislația care interzice comercializarea și prelucrarea mineralelor din zonele unde mineralele sunt exploatate ilegal, precum zonele controlate de grupări armate; invită autoritățile congoleze să consolideze punerea în aplicare a legislației și să permită un control mai aprofundat cu privire la acordurile în domeniul minereurilor și la utilizarea abuzivă a veniturilor din acest sector; solicită UE să sprijine eforturile RDC în acest sens prin intermediul politicilor sale de cooperare pentru dezvoltare; salută recent adoptatul acord european privind verificările obligatorii în materie de diligență asupra furnizorilor de minereuri provenite din zone de conflict, ca prim pas către abordarea responsabilităților întreprinderilor europene în acest domeniu și îndeamnă UE să transpună acest acord într-un act legislativ ambițios care să fie adoptat rapid;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Consiliului ACP-UE, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru drepturile omului, precum și președintelui, prim-ministrului și parlamentului RDC.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0085.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0278.


Măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)
PDF 378kWORD 145k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) (2015/2281(INI))
P8_TA(2016)0291A8-0176/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(1),

–  având în vedere Raportul comun pentru 2012 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Educația și formarea într-o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Proiect de raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) – „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale” (COM(2015)0408),

–  având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale”(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind educația în spiritul dezvoltării durabile(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2014 privind investițiile în educație și formare profesională – o reacție la „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune” și Analiza anuală a creșterii pentru 2013(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale(8),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind antreprenoriatul în educație și formare(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind reducerea părăsirii timpurii a școlii și promovarea succesului școlar(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune” (COM(2012)0669),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(12),

–  având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(13),

–  având în vedere declarația adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE din 17 martie 2015 privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, („Declarația de la Paris”)(14),

–  având în vedere „concluziile de la Riga”, adoptate la 22 iunie 2015 de către miniștrii responsabili cu învățământul profesional și tehnic(15),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 3 iulie 2008 intitulată „Migrație și mobilitate: provocările și oportunitățile sistemelor educaționale din UE” (COM(2008)0423),

–  având în vedere raportul redactat în februarie 2010 pentru Comisie de către grupul de experți privind noile competențe pentru noi locuri de muncă intitulat „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să acționăm acum”(16),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind mobilitatea transnațională în cadrul Comunității în vederea educației și formării profesionale: Carta europeană a calității pentru mobilitate(17),

–  având în vedere raportul din martie 2015 al celui de-al șaselea forum universități-întreprinderi(18),

–  având în vedere previziunile pentru 2012 privind competențele ale Cedefop, „Cererea și oferta de competențe viitoare în Europa”(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare(20) și Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la monitorizarea implementării procesului de la Bologna(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții(23),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0176/2016),

A.  întrucât în continuare orice referire la „educație și formare profesională” trebuie înțeleasă ca incluzând forme de educație formală, non-formală și informală, dat fiind caracterul lor complementar în tranziția către o societate educațională și rolul lor în vizarea unor grupuri-țintă specifice, înlesnind astfel incluziunea persoanelor cu posibilități mai reduse de formare;

B.  întrucât educația și formarea profesională nu ar trebui să vizeze doar satisfacerea nevoilor de pe piața muncii, ci să constituie o valoare în sine, având în vedere că educația are un rol la fel de important și în dezvoltarea virtuților civice și etice și a valorilor umaniste în sens larg, astfel cum sunt consacrate în tratate, precum și în consolidarea principiilor democratice pe care se întemeiază Europa;

C.  întrucât educația ar trebui să contribuie la dezvoltarea personală, la respectul reciproc și la creșterea personală a tinerilor pentru a îi transforma în cetățeni proactivi, responsabili și conștienți, cu competențe transversale civice, sociale și interculturale, precum și în profesioniști calificați;

D.  întrucât educația ar trebui considerată un drept fundamental al omului și un bun public care ar trebui să fie accesibil tuturor;

E.  întrucât educația și formarea au un rol important de jucat în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, iar extinderea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții poate deschide noi posibilități pentru persoanele slab calificate, șomeri, persoanele cu nevoi speciale, persoanele vârstnice și migranți;

F.  întrucât educația și formarea profesională favorabile incluziunii și de înaltă calitate sunt esențiale pentru dezvoltarea culturală, economică și socială a Europei;

G.  întrucât educația și formarea profesională în Europa ar trebui să contribuie la strategiile și inițiativele UE, inclusiv la Strategia Europa 2020, la inițiativa privind o piață unică digitală, la Agenda europeană privind securitatea și la Planul de investiții pentru Europa;

H.  întrucât nu toate statele membre se confruntă cu același tip și nivel de provocări, ceea ce înseamnă că toate recomandările propuse în domeniul educației și formării profesionale ar trebui să fie flexibile și ar trebui să țină seama de factori economici, sociali, demografici, culturali și de alt fel de la nivel național și regional, vizând totodată îmbunătățirea situației UE în ansamblu;

I.  întrucât cooperarea în cadrul ET 2020, respectând competențele statelor membre, ar trebui să vină în completarea acțiunilor la nivel național și să sprijine statele membre în eforturile lor de a dezvolta sisteme de educație și formare profesională;

J.  întrucât dezvoltarea economică și coeziunea socială ar trebui puse pe picior de egalitate printr-o combinație de politici care să vizeze o distribuție mai echitabilă a cunoașterii în rândul populației în vederea combaterii disparităților tot mai mari în materie de venituri care pare a fi un efect secundar al creșterii tehnologice condiționate de competențe;

K.  întrucât investițiile eficace în educația și formarea profesională de calitate reprezintă o sursă de creștere sustenabilă;

L.  întrucât nivelurile actuale reduse de cunoștințe și de competențe de bază sunt un motiv de îngrijorare și necesită ca învățământul primar și secundar să creeze baza necesară pentru continuarea învățării și pentru integrarea pe piața muncii;

M.  întrucât tendințele care indică niveluri reduse ale competențelor de bază ale adulților fac necesară consolidarea învățării în rândul acestora, care constituie un instrument de perfecționare și de recalificare profesională;

N.  întrucât, în analiza anuală a creșterii pentru 2014, Comisia consideră că, în materie de cheltuieli, statele membre trebuie să găsească metode de a proteja sau a promova investiții pe termen mai lung în educație, cercetare, inovare, energie și politici climatice și că este esențial să se investească în modernizarea sistemelor de educație și formare profesională, inclusiv în învățarea pe tot parcursul vieții;

O.  întrucât bugetele publice sunt în continuare supuse unei presiuni puternice, iar mai multe state membre au redus cheltuielile destinate educației și formării profesionale și întrucât este necesară eficientizarea investițiilor viitoare în acest domeniu, ca factor decisiv pentru productivitate, competitivitate și creștere;

P.  întrucât, deși s-a înregistrat o îmbunătățire a rezultatelor asociate cu atingerea obiectivelor ET 2020 pentru învățământul superior, în Spațiul european al învățământului superior au fost exprimate preocupări legate de eficiența investițiilor statelor membre în educație, de concentrarea în primul rând pe indicatori cantitativi, de condițiile de predare, de calitatea procesului de învățare și de reducerea libertății academice și este prezent un scepticism privind unele aspecte ale procesului de la Bologna și punerea sa în aplicare în anumite țări;

Q.  întrucât Monitorul ET 2020 indică faptul că principala provocare cu care ne confruntăm în prezent este sărăcia educațională și gradul scăzut de incluziune a persoanelor care provin dintr-un mediu socioeconomic modest, fiind nevoie de o focalizare socială mai puternică pentru atingerea obiectivelor ET 2020 și îmbunătățirea nivelului de incluziune și a calității sistemelor de educație și formare profesională,

Cadrul strategic ET 2020

1.  salută exercițiul de evaluare a ET 2020 și subliniază necesitatea de a se ține seama de concluziile sale și de a le pune în aplicare rapid în vederea creșterii valorii adăugate și a optimizării eficacității cadrului, consolidând relevanța pentru fiecare țară și învățarea reciprocă;

2.  regretă că încă rămân nerezolvate probleme semnificative în ceea ce privește calitatea, accesibilitatea și discriminarea socioeconomică în sectorul educației și formării profesionale și consideră că ar trebui întreprinse acțiuni politice mai ambițioase, coordonate și eficace, atât la nivel european, cât și național;

3.  reiterează importanța Declarației privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată la Paris în martie 2015;

4.  salută reducerea la șase a numărului domeniilor prioritare ale ET 2020, care enumeră chestiuni specifice pe care statele membre pot alege să le îndeplinească în funcție de propriile nevoi și condiții, dar constată că eficacitatea și aspectele operaționale ale ET 2020 trebuie consolidate și trebuie adoptat un program de lucru;

5.  salută propunerea de prelungire a ciclului de lucru de la 3 ani la 5 ani, pentru a implementa mai bine obiectivele strategice pe termen lung și a lua măsuri în ceea ce privește problemele precum performanțele slabe ale elevilor în unele domenii de studiu, nivelurile reduse de participare la învățarea în rândul adulților, abandonul școlar timpuriu, incluziunea socială, implicarea civică, disparitățile de gen și ratele capacității de inserție profesională în rândul absolvenților;

6.   salută noua generație de grupuri de lucru privind ET 2020 și invită Comisia să asigure o mai bună reprezentare a diferitelor părți interesate în cadrul acestor grupuri, în special prin includerea mai multor experți în educație, lucrători tineri, reprezentanți ai societății civile, profesori și membri ai corpului profesoral, a căror experiență practică este esențială pentru atingerea obiectivelor stabilite de ET 2020; subliniază necesitatea unei mai bune diseminări a rezultatelor grupurilor, la nivel local, regional, național și la nivelul UE;

7.  salută consolidarea rolului de coordonare al organismelor neoficiale din cadrul ET 2020, precum și crearea unor circuite de feedback care leagă grupul la nivel înalt, grupurile de directori generali și grupurile de lucru; recunoaște rolul organizațiilor societății civile în comunicarea cu părțile interesate la nivel local, regional și național și cu cetățenii privind cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale și solicită ca aceștia să fie sprijiniți financiar prin intermediul programului Erasmus+ (KA3) și al Fondului social european;

8.  solicită înființarea unui organism neoficial de coordonare din care să facă parte directorul general al Direcției Generale Educație și Cultură (DG EAC) a Comisiei, directorii responsabili cu educația din alte direcții generale, reprezentanți ai societății civile, ai partenerilor sociali și ai Comisiei pentru cultură și educație a Parlamentului și care să organizeze reuniuni la nivel înalt pentru a asigura o mai bună coordonare a activității, coerența politicilor și faptul că se dă curs recomandărilor emise de organismele oficiale și neoficiale din cadrul ET 2020; consideră că această coordonare este necesară din cauza preocupărilor legate de lipsa unui dialog autentic între Comisie și organizațiile societății civile și a repartizării competențelor legate de ET 2020 între mai multe direcții generale ale Comisiei și mai mulți comisari; solicită ca rezultatele acestor activități să fie comunicate în mod corespunzător, atât la nivel european, cât și la nivel național;

9.  reiterează faptul că, fără a nega importanța dobândirii unor competențe care să contribuie la inserția profesională, ar trebui menținute valoarea, calitatea și utilizarea cunoștințelor în practică și rigoarea academică; subliniază că, date fiind situația socioeconomică diferită a statelor membre și tradițiile diferite în materie de învățământ, trebuie evitate abordările normative generale; subliniază că viitoarea Agendă europeană pentru competențe, chiar dacă se axează, pe bună dreptate pe provocările economice și în materie de ocupare a forței de muncă, ar trebui în egală măsură să se ocupe de importanța cunoașterii materiei, a performanțelor academice, a gândirii critice și a creativității; invită, de asemenea, statele membre să sprijine inițiativele prin care studenții ar putea să își demonstreze competențele în fața publicului și a potențialilor angajatori;

10.  subliniază riscurile legate de accentuarea radicalizării, violenței, hărțuirii și problemelor comportamentale, care încep încă de la nivelul învățământului primar; invită Comisia să realizeze studii de cercetare la nivelul UE și să prezinte o imagine de ansamblu a situației din toate statele membre, indicând răspunsul acestora la tendințele menționate și modalitățile, dacă există, prin care statele membre au inclus educația etică, personală și socială în programele școlare, ca instrument care, până în prezent, s-a dovedit de succes în numeroase școli, inclusiv sprijinul acordat profesorilor în ceea ce privește aceste competențe orizontale; încurajează statele membre să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

11.  subliniază valoarea unei abordări comunitare a educației formale, non-formale și informale și a legăturilor puternice dintre mediile de învățare și familie;

12.  solicită participarea mai amplă a tuturor actorilor relevanți la lucrările ET 2020;

13.  consideră că înșiși cursanții trebuie încurajați să participe activ la guvernanța structurilor de învățământ, la orice vârstă și pentru orice formă de învățare;

14.  încurajează statele membre să consolideze legăturile dintre învățământul superior și învățământul profesional și tehnic (VET), instituțiile de cercetare și sectorul economic și să asigure implicarea partenerilor sociali și a societății civile; ia act de faptul că acest parteneriat va mări impactul ET 2020 și relevanța sistemelor de învățare, astfel încât capacitatea de inovare a Europei să crească;

15.  subliniază că strategiile de comunicare între școală și părinți și formarea caracterului și alte programe de dezvoltare personală puse în aplicare în mediul de învățare, în cooperare cu familiile și cu alți parteneri sociali relevanți, pot contribui la o convergență socială ascendentă, la promovarea cetățeniei active și a valorilor europene astfel cum sunt consacrate în tratate și la prevenirea radicalizării; subliniază că un mediu familial încurajator este esențial pentru dobândirea corespunzătoare a competențelor de bază de către copii și evidențiază valoarea cursurilor pentru părinți, care se pot dovedi eficace în combaterea sărăciei educaționale;

16.  încurajează schimbul de bune practici în cadrul ET 2020;

17.  subliniază că cooperarea în cadrul ET 2020 completează în mod fundamental măsurile naționale precum practica de a învăța unii de la alții, culegerea de date, grupurile de lucru și schimbul de bune practici naționale, care vor fi consolidate prin îmbunătățiri ale transparenței și ale coordonării și prin diseminarea rezultatelor lor;

18.  subliniază rolul asociațiilor și ONG-urilor externe, care intervin în școli pentru a le oferi elevilor abilități și competențe sociale suplimentare precum artele sau activitățile manuale, și care contribuie la integrare, o mai bună înțelegere a mediului, la solidaritate în mediul școlar și în viața de zi cu zi și la facilitarea transmiterii competențelor de învățare pentru clase întregi de elevi;

19.  este preocupat de faptul că în unele state membre calitatea educației și formării cadrelor didactice nu ține pasul în ceea ce privește amploarea și complexitatea, cu competențele necesare actului de predare în prezent, cum ar fi abilitatea de a lucra cu o gamă tot mai diversă de cursanți, utilizarea metodelor pedagogice inovatoare și a instrumentelor TIC;

20.  încurajează statele membre să își adapteze programele de formare inițială a cadrelor didactice și pe cele de dezvoltare continuă, să valorifice mai bine activitățile de învățare reciprocă între statele membre și să promoveze cooperarea și parteneriatul între colegiile pedagogice și școli;

21.  salută noua prioritate a ET 2020 privind creșterea sprijinului pentru cadre didactice și îmbunătățirea statutului acestora, chestiuni esențiale pentru ca acestea să poată impune respectul necesar, profesia lor devenind astfel mai atractivă; consideră că îndeplinirea acestui obiectiv ar implica o mai bună pregătire și formare a cadrelor didactice și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale acestora, inclusiv prin creșterea salariilor în anumite țări, întrucât deseori cadrele didactice câștigă mai puțin decât salariul mediu al absolvenților de studii superioare;

22.  ia act cu îngrijorare de faptul că în unele state membre, în special în țările care se confruntă cu dificultăți, pregătirea cadrelor didactice și calitatea educației s-au deteriorat ca urmare a deficitului de personal și a reducerii cheltuielilor în sectorul educației;

23.  subliniază că furnizarea unei educații și unei formări deschise și inovatoare este un domeniu prioritar în ET 2020; subliniază că este important să fie dezvoltate și promovate inovarea și flexibilitatea metodelor de predare, învățare și transfer de cunoștințe în cadrul cărora persoanele să participe activ;

24.  încurajează statele membre să valorifice la maximum potențialul digitalizării, instrumentelor TIC și noilor tehnologii, inclusiv al platformelor de date deschise și al MOOC (cursuri online deschise și în masă), pentru a îmbunătăți calitatea și accesibilitatea proceselor de învățare și de predare; invită UE și statele membre să depună eforturile necesare pentru a consolida competențele digitale și în domeniul TIC, inclusiv prin organizarea unor cursuri de formare specifică pentru utilizarea acestor instrumente, destinate profesorilor și elevilor și studenților din școli și universități; încurajează schimbul de bune practici și cooperarea transfrontalieră consolidată în acest domeniu;

25.  salută atenția acordată de Comisie importanței competențelor digitale; subliniază că ele sunt esențiale pentru pregătirea tinerilor pentru secolul al XXI-lea;

26.  subliniază că problema îmbunătățirii rezultatelor învățării în raport cu resursele disponibile ar trebui să beneficieze de o atenție sporită în cadrul strategiei ET 2020, îndeosebi în ceea ce privește învățarea în rândul adulților;

27.  încurajează Comisia și statele membre să revizuiască normele existente de evaluare a programelor de educație și formare profesională finanțate prin instrumentele financiare europene, punând un accent mai mare pe evaluări de impact pe bază de calitate și pe rezultate în raport cu prioritățile ET 2020 vizate;

28.  solicită statelor membre să susțină, cu burse și împrumuturi, acele parcursuri educaționale și de studiu a căror structură ar ajuta la reducerea decalajului dintre educație și nevoile practice;

29.  subliniază nevoia unei mai bune concentrări a eforturilor în domeniul educației și formării profesionale, prin fuzionarea și optimizarea programelor și inițiativelor existente;

30.  invită Comisia, după caz, să gestioneze aspectele legate de grupurile minoritare în mod separat și discret, pentru a răspunde mai bine problemelor cu care se confruntă fiecare dintre acestea;

31.  este ferm convins că investițiile în educația și îngrijirea copiilor preșcolari, adaptate nivelului de sensibilitate și de maturitate al fiecărui grup-țintă, aduc beneficii mai mari decât investițiile în orice altă etapă a procesului educațional; subliniază că s-a dovedit că investițiile în primii ani de învățământ reduc costurile ulterioare;

32.  consideră că succesul educației la toate nivelurile depinde de calitatea instruirii profesorilor și de evoluția continuă a formării lor profesionale și, prin urmare, sunt necesare investiții suficiente pentru instruirea profesorilor;

Calitatea educației și formării profesionale

33.  solicită să se acorde o atenție sporită calității educației, începând de la grădiniță și apoi pe tot parcursul vieții;

34.  solicită dezvoltarea de bune practici pentru evaluarea progreselor în materie de calitate și a investițiilor legate de utilizarea datelor de calitate în colaborare cu părțile interesate de la nivel local, regional și național, fără a aduce atingere relevanței indicatorilor și criteriilor de referință utilizate în cadrul ET 2020;

35.  evidențiază importanța predării și dobândirii competențelor generale de bază, cum ar fi TIC, matematica, gândirea critică, limbile străine, mobilitatea etc., care le vor permite tinerilor să se adapteze cu ușurință la mediul social și economic în schimbare;

36.  ia act de numărul fără precedent al elevilor și studenților care participă la educația formală; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nivelul șomajului în rândul tinerilor în UE se menține ridicat, iar rata de inserție profesională a absolvenților de studii superioare s-a redus;

37.  subliniază că obiectivele de referință privind educația și formarea profesională stabilite în Strategia Europa 2020, inclusiv, în special, reducerea ratei abandonului școlar timpuriu la sub 10 % și atingerea procentului de 40 % de absolvenți de studii superioare în rândul tinerei generații, nu ar trebui îndeplinite în detrimentul calității educației, ci mai degrabă ar trebui atinse ținându-se seama de primul obiectiv al ET 2020, „dobândirea de aptitudini și competențe relevante și de înaltă calitate”; observă că o metodă în acest sens este dezvoltarea unor proiecte de educație duală:

38.  atrage atenția asupra faptului că testele standardizate și abordările cantitative în ceea ce privește răspunderea educațională măsoară cel mult un set restrâns de competențe tradiționale și pot avea drept rezultat adaptarea, de către școli, a programei de predare la materia necesară pentru teste și neglijarea astfel a valorilor intrinsece ale educației; subliniază că educația și formarea profesională au un rol important în dezvoltarea virtuților etice și civile și a umanității, iar activitatea cadrelor didactice și realizările elevilor în acest sens sunt ignorate în favoarea rezultatelor la teste; subliniază în acest sens că este nevoie de flexibilitate, inovare și creativitate în mediile de învățare, acestea putând stimula calitatea învățării și nivelul de instruire;

39.  subliniază necesitatea de a dezvolta competențe de bază pentru a se ajunge la un învățământ de calitate;

40.  subliniază importanța asigurării unei educații preșcolare de înaltă calitate și a modernizării în timp util a acesteia; subliniază rolul fundamental al abordării axate pe individ în sistemele de educație și formare profesională, care favorizează dezvoltarea creativității și a gândirii critice, concentrându-se, în același timp, pe interesele, nevoile și capacitățile personale ale cursanților;

41.  invită statele membre să canalizeze investițiile către educația favorabilă incluziunii, care răspunde provocărilor societale, în vederea asigurării unui acces și a unor oportunități egale pentru toți; subliniază că educația și formarea profesională de calitate, inclusiv posibilitățile de învățare pe tot parcursul vieții și programele de combatere a tuturor formelor de discriminare, a inegalităților economice și sociale și a cauzelor excluziunii, sunt esențiale pentru sporirea coeziunii și îmbunătățirea vieților tinerilor dezavantajați din punct de vedere social și economic, precum și a celor care aparțin unor grupuri minoritare, și accentuează nevoia de eforturi susținute pentru reducerea abandonului școlar timpuriu în rândul acestor categorii;

42.  solicită o ca educația și formarea profesională să aibă un caracter mai incluziv, pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu dizabilități sau cu nevoi speciale și îndeamnă, totodată, la îmbunătățirea formării profesorilor, astfel încât aceștia să dispună de competențele necesare pentru a îi puteai include și integra pe elevii și studenții cu dizabilități și a le putea oferi asistență;

43.  subliniază faptul că efectele adverse ale procesului de la Bologna și ale mobilității studenților ar trebui examinate și evaluate; încurajează statele membre să facă eforturi mai mari pentru a îndeplini obiectivele, să asigure punerea în aplicare a reformelor convenite în cadrul procesului de la Bologna și al programelor de mobilitate și să își asume angajamentul de a lucra mai eficient împreună pentru a corecta imperfecțiunile, astfel încât acestea să reflecte mai bine nevoile studenților și ale comunității academice în ansamblu și să stimuleze și să susțină îmbunătățirea calității studiilor universitare;

44.  pledează pentru implicarea mai largă a comunității academice în ciclul de activitate al ET 2020;

45.  constată că procesul de la Bologna s-a aflat la originea unor realizări importante și consideră că instituțiile de învățământ ar trebui să dea dovadă de flexibilitate în ceea ce privește utilizarea modulelor și a sistemului european de credite transferabile (ECTS);

46.  salută eforturile depuse în vederea creșterii numărului de înscrieri la discipline STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică), însă acest lucru nu ar trebui să se producă în detrimentul disciplinelor umaniste, indispensabile pentru valorificarea corespunzătoare a oportunităților oferite de disciplinele STIM;

47.  subliniază că randamentul financiar ar trebui să reprezinte o condiție prealabilă pentru toate activitățile academice și, în acest sens, solicită depunerea de eforturi pentru a asigura faptul că disciplinele umaniste nu riscă să fie eliminate din peisajul cercetării;

48.  pledează pentru o viziune mai holistică, prin care să fie evidențiată importanța varietății disciplinelor în educație și cercetare;

49.  pledează pentru trecerea la elaborarea programelor de mobilitate din perspectiva rezultatelor calitative care să răspundă priorităților și obiectivelor de învățare și formare profesională; solicită punerea adecvată în aplicare a propunerilor din Carta europeană a calității pentru mobilitate și o mai bună utilizare a tuturor instrumentelor disponibile pentru a pregăti studenții pentru tipul de mobilitate adecvat de care aceștia au nevoie; încurajează statele membre să valorifice pe deplin potențialul internaționalizării în țara de origine, pentru a le oferi studenților care preferă să nu participe la programele de mobilitate în exterior o dimensiune internațională pe parcursul studiilor;

50.  reafirmă necesitatea de a asigura accesibilitatea oportunităților de mobilitate, în special în cazul formării profesionale, pentru tinerii defavorizați și pentru victimele diferitelor forme de discriminare; subliniază rolul important al programelor de mobilitate precum Erasmus+ în stimularea dezvoltării competențelor și aptitudinilor transversale în rândul tinerilor; evidențiază necesitatea consolidării Planului european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților;

51.  subliniază importanța existenței unui cadru general de recunoaștere a calificărilor și a diplomelor ca element fundamental pentru asigurarea mobilității transfrontaliere educaționale și a forței de muncă;

52.  solicită să se depună mai multe eforturi pentru validarea învățării non-formale și informale, inclusiv a serviciilor pe bază de voluntariat, și pentru dezvoltarea unor instrumente de recunoaștere pentru cunoștințele și competențele dobândite pe cale digitală;

53.  observă că ar trebui acordată o atenție deosebită simplificării și raționalizării instrumentelor UE existente în materie de competențe și calificări adresate publicului larg, pentru a consolida comunicarea cu acesta, în conformitate cu rezultatele sondajului realizat de Comisie în 2014 cu privire la „Spațiul european pentru competențe și calificări”;

Migrația și educația

54.  subliniază faptul că ar trebui ca provocările pe care le implică migrația din interiorul și din afara Europei și actuala criză umanitară și a refugiaților pentru sistemele de învățământ și de formare profesională să fie abordate la nivel european, național și regional;

55.  subliniază că dacă nu se oferă migranților, refugiaților și solicitanților de azil educație și formare profesională, capacitatea lor de inserție profesională în viitor, dezvoltarea cunoștințelor legate de valorile culturale și sociale ale țării gazdă și, în cele din urmă, integrarea și contribuția lor în societate vor avea de suferit;

56.  solicită o mai bună cooperare între autoritățile UE și cele naționale în vederea găsirii unei abordări optime pentru integrarea rapidă, deplină și sustenabilă a refugiaților și migranților în sistemele de educație și formare profesională;

57.  salută decizia de a integra educația migranților în toate activitățile grupurilor de lucru din cadrul ET 2020 și de a organiza activități de învățare inter pares în etapa inițială de funcționare;

58.  subliniază necesitatea ca ministerele învățământului din statele membre și DG EAC a Comisiei să coopereze pentru a asigura accesul egal la învățământ de înaltă calitate, adresându-se îndeosebi celor mai defavorizate persoane și celor care provin din medii diverse, inclusiv migranților sosiți recent, și integrându-i pe toți aceștia într-un mediu de învățare pozitiv;

59.  solicită luarea de măsuri pentru integrarea copiilor migranți, refugiați și solicitanți de azil, europeni sau din afara Europei, în sistemele de învățământ și de formare profesională și pentru a îi ajuta să se adapteze la programele și standardele de învățământ ale statului membru gazdă, sprijinind metode de învățare inovatoare și oferindu-le copiilor asistență lingvistică și, dacă este nevoie, asistență socială și permițându-le să se familiarizeze cu cultura și valorile țării gazdă păstrându-și totodată propriul patrimoniu cultural;

60.  încurajează statele membre să analizeze posibilitățile de integrare a cadrelor didactice de nivel preuniversitar și universitar în sistemele de învățământ europene și să valorifice competențele lingvistice și pedagogice și experiența acestora;

61.  recomandă statelor membre și furnizorilor de educație să ofere consiliere și sprijin copiilor migranți, refugiați și solicitanți de azil care doresc să beneficieze de acces la serviciile de educație, furnizând informații clare și creând puncte de contact vizibile;

62.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că jumătate din formatorii de cadre didactice din țările OCDE consideră că sistemele de formare a personalului didactic nu le oferă competențele necesare pentru a fi pregătiți să gestioneze eficient diversitatea și încurajează statele membre în cauză să garanteze sprijin profesional continuu pentru cadrele didactice în acest domeniu, oferindu-le competențele pedagogice necesare cu privire la subiectul migrației și aculturației și dându-le posibilitatea să folosească diversitatea ca o sursă bogată pentru învățare în clasă; susține o mai bună valorificare a potențialului activităților de învățare inter pares în rândul statelor membre;

63.  susține ideea înființării de servicii de asistență și a elaborării de orientări pentru cadrele didactice, care să le ofere acestora sprijin prompt în abordarea pozitivă a diferitelor tipuri de diversitate și în promovarea dialogului intercultural în sala de clasă și, de asemenea, să le ofere îndrumare atunci când au de-a face cu elevi expuși riscului de radicalizare;

64.  solicită crearea de sinergii diferențiate între grupurile de lucru din cadrul ET 2020 și rețele precum grupul de lucru privind educația din cadrul rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN);

65.  solicită înființarea grupului relevant de experți, astfel cum se prevede în Planul de lucru al Uniunii Europene pentru tineret pentru perioada 2016-2018;

66.  subliniază necesitatea instituirii mai multor programe de învățare bazate pe limbi străine;

67.  solicită statelor membre să depună eforturi pentru dezvoltarea și punerea în aplicare rapidă a unor mecanisme pentru o mai bună înțelegere și identificare a calificărilor migranților, refugiaților și solicitanților de azil, deoarece mulți dintre cei care intră în UE nu au documente care să le ateste titlurile de calificare;

68.  invită statele membre să examineze modul în care ar putea fi dezvoltate formele existente de recunoaștere a calificărilor profesionale, incluzând verificări corespunzătoare ale parcursului educațional;

69.  consideră că învățarea non-formală și cea informală au potențialul de a se constitui în instrumente eficiente pentru integrarea cu succes a refugiaților pe piața muncii și în societate;

70.  subliniază rolul semnificativ al învățării non-formale și informale, precum și al participării la activități sportive și de voluntariat, pentru stimularea dezvoltării competențelor civice, sociale și interculturale; evidențiază faptul că unele țări au înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea unor cadre juridice relevante, în timp ce altele întâmpină dificultăți în crearea unor strategii cuprinzătoare de validare; subliniază, așadar, nevoia de a dezvolta strategii cuprinzătoare care să permită validarea;

71.  invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri în favoarea studenților migranți, refugiați și solicitanți de azil care se înscriu la universitate, fără a aduce atingere normelor și competențelor naționale privind accesul la educație și formare profesională; salută inițiativele adoptate în acest sens de mai multe universități europene și încurajează schimburile de bune practici în acest domeniu;

72.  solicită crearea unor „coridoare educaționale”, care le vor permite studenților care sunt refugiați sau provin din zone de conflict să se înscrie la universități europene, inclusiv pentru programe de învățământ la distanță;

73.  solicită statelor membre să faciliteze înscrierea elevilor și studenților migranți la toate nivelurile de învățământ;

74.  consideră că programul Science4Refugees ar trebui să evaluat și, dacă este cazul, dezvoltat în continuare; pledează în favoarea susținerii la nivelul UE și la nivel național a instituțiilor fără scop lucrativ care oferă asistență migranților, refugiaților și solicitanților de azil care sunt cadre universitare în domeniul științelor și în alte domenii profesionale;

75.  ia act de faptul că fenomenul „exodului de creiere” prezintă riscuri pentru statele membre, în special pentru cele din sudul și din centrul/estul Europei, în care un număr tot mai mare de tineri absolvenți sunt constrânși să emigreze; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că grupurile de lucru din cadrul ET 2020 nu reușesc să abordeze în mod corespunzător conceptul de mobilitate dezechilibrată și subliniază că este necesar ca această problemă să fie rezolvată la nivel național și la nivelul UE;

76.  subliniază rolul esențial al educației și formării profesionale pentru capacitarea femeilor în toate domeniile vieții; subliniază că sunt necesare combaterea disparităților de gen și recunoașterea nevoilor specifice ale tinerelor, prin includerea perspectivei de gen în ET 2020; subliniază că, întrucât egalitatea dintre femei și bărbați reprezintă una din valorile fundamentale ale UE, este nevoie ca toate instituțiile de învățământ să sprijine și să aplice acest principiu printre elevii și studenții lor, în scopul promovării toleranței, a nediscriminării, a cetățeniei active, a coeziunii sociale și a dialogului intercultural;

o
o   o

77.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(2) JO C 70, 8.3.2012, p. 9.
(3) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.
(4) JO C 372, 20.12.2011, p. 31.
(5) JO C 327, 4.12.2010, p. 11.
(6) JO C 64, 5.3.2013, p. 5.
(7) JO C 183, 14.6.2014, p. 22.
(8) JO C 183, 14.6.2014, p. 30.
(9) JO C 17, 20.1.2015, p. 2.
(10) JO C 172, 27.5.2015, p. 17.
(11) JO C 417, 15.12.2015, p. 36.
(12) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(13) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(14) http://ec.europa.eu/education/news/2015/documents/citizenship-education-declaration_en.pdf
(15) http://ec.europa.eu/education/policy/vocational-policy/doc/2015-riga-conclusions_en.pdf
(16) http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/125en.pdf
(17) JO L 394, 30.12.2006, p. 5.
(18) http://ec.europa.eu/education/tools/docs/university-business-forum-brussels_en.pdf
(19) http://www.cedefop.europa.eu/files/3052_en.pdf
(20) Texte adoptate, P8_TA(2015)0292.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2015)0107.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2015)0418.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.


Raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile
PDF 398kWORD 179k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la raportul intermediar privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile (2016/2041(INI))
P8_TA(2016)0292A8-0196/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special Titlul XX privind mediul și Titlul XXI privind energia,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special Titlul IX privind ocuparea forței de muncă și Titlul XVIII privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general și Protocolul (nr. 28) privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere Raportul Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile (COM(2015)0293) și planurile naționale,

–  având în vedere cea de-a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și cea de-a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015, și Acordul de la Paris,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Plan strategic integrat privind tehnologiile energetice (SET): accelerarea transformării sistemului energetic european“ (C(2015)6317),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru încălzire și răcire” (COM(2016)0051),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014,

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile(3),

–  având în vedere studiul CESE privind rolul societății civile în punerea în aplicare a Directivei UE privind energia din surse regenerabile intitulat „Schimbarea viitorului energetic: societatea civilă ca actor principal în producția de energie“,

–  având în vedere Planul de acțiune privind energia durabilă a Convenției primarilor privind schimbările climatice și energia,

–  având în vedere Convenția Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 referitoare la realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10 % – Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0196/2016),

A.  întrucât, în ansamblu, UE este pe cale de a atinge obiectivele pentru 2020 în materie de energie din surse regenerabile, dar sunt necesare măsuri suplimentare mai ferme în unele state membre;

B.  întrucât costurile energiei din surse regenerabile au scăzut în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce, împreună cu progresele tehnologice în procesele de producție și stocare, au făcut ca energia din surse regenerabile să devină din ce în ce mai competitivă în raport cu producția convențională, oferind o șansă unică de a crea o autentică politică energetică europeană care să stimuleze competitivitatea și să reducă emisiile de gaze de seră; întrucât tranziția la un sistem energetic sustenabil și orientat spre viitor trebuie să includă eforturi în favoarea eficienței energetice, energiei din surse regenerabile, utilizării optime a resurselor energetice din Europa, dezvoltării tehnologice și infrastructurii inteligente; întrucât este necesar un cadru de reglementare stabil pe termen lung pentru a genera creștere economică și a crea locuri de muncă și pentru a se asigura că UE își păstrează rolul de lider mondial în aceste domenii;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, politica Uniunii în domeniul energiei trebuie să asigure funcționarea pieței energiei și siguranța aprovizionării cu energie, precum și să promoveze eficiența energetică și economia de energie, dezvoltarea surselor de energie regenerabilă și interconectarea rețelelor energetice; întrucât obiectivele cu caracter obligatoriu, naționale și la nivelul UE, planificarea concretă și obligațiile în materie de raportare, precum și măsurile de sprijin au fost principalii factori pentru siguranța investițiilor și dezvoltarea capacității de producție de energie regenerabilă în UE, precum și pentru infrastructurile de transport și de distribuție;

D.  întrucât, în conformitate cu Acordul de la Paris COP 21, Directiva privind energia din surse regenerabile trebuie să fie adaptată în conformitate cu obiectivul stabilit de menținere a creșterii temperaturii globale la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale; întrucât o economie bazată în proporție de 100 % pe surse regenerabile de energie poate fi realizată doar prin reducerea consumului propriu de energie, prin creșterea eficienței energetice și prin dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

E.  întrucât politicile ambițioase în favoarea energiei din surse regenerabile, alături de eficiența energetică, reprezintă o forță motrice esențială pentru a reduce dependența UE de importuri și factura sa totală externă la energie, precum și pentru a îmbunătăți securitatea energetică în raport cu furnizorii externi; întrucât UE importă peste jumătate din cantitatea totală de energie pe care o consumă, la un cost care depășește 1 miliard de euro în fiecare zi, reprezentând peste 20 % din totalul importurilor; întrucât dependența de importuri este deosebit de ridicată în cazul țițeiului, al gazelor naturale și al cărbunelui superior; întrucât costurile importurilor de combustibil evitate ca urmare a utilizării în mai mare măsură a energiei din surse regenerabile se ridică la cel puțin 30 de miliarde de euro pe an;

F.  întrucât dezvoltarea surselor regenerabile de energie poate contribui la garantarea securității și suveranității energetice, la eliminarea sărăciei energetice și la favorizarea dezvoltării economice și a poziției UE ca lider tehnologic, luptând totodată împotriva schimbărilor climatice; întrucât sursele regenerabile de energie ar trebui să le ofere cetățenilor europeni o energie stabilă, accesibilă, durabilă, acordând o atenție specială persoanelor celor mai vulnerabile; întrucât sursele regenerabile de energie ar trebui să le permită cetățenilor să beneficieze de producția din surse proprii și de aprovizionarea previzibilă cu energie;

G.  întrucât dezvoltarea energiei din surse regenerabile ar trebui să coincidă cu dezvoltarea unei piețe interne a energiei electrice funcționale; întrucât uniunea energetică ar trebui să se bazeze pe o tranziție către un sistem energetic sustenabil și orientat către viitor, care să aibă ca principali piloni eficiența energetică și economiile de energie, energia din surse regenerabile și infrastructura inteligentă;

H.  întrucât întreprinderile UE din sectorul energiei din surse regenerabile, multe dintre acestea fiind IMM-uri, angajează 1,15 milioane de persoane în Europa și au o cotă de 40 % din totalul brevetelor la nivel mondial pentru tehnologii în domeniul surselor regenerabile de energie, UE fiind astfel lider mondial; întrucât, conform Comisiei, economia verde ar putea crea până la 20 de milioane de locuri de muncă până în 2020, ceea ce reprezintă, de asemenea, o oportunitate majoră pentru crearea de locuri de muncă în zonele rurale; întrucât proiectele IMM-urilor, ale cooperativelor și persoanelor fizice joacă un rol important în inovarea și dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile;

I.  întrucât Comisia se angajează să depună eforturi pentru ca Europa să devină lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile, care reprezintă un imperativ al politicii industriale; întrucât China se află, în prezent, pe primul loc la nivel mondial în ceea ce privește investițiile în surse regenerabile de energie, investițiile din Europa scăzând cu 21 %, de la 54,61 miliarde de euro (62 de miliarde de dolari) în 2014, la 42,99 miliarde de euro (48,8 miliarde de dolari) în 2015 și înregistrând cea mai mică cifră din ultimii nouă ani;

J.  întrucât investițiile continue în energia din surse regenerabile necesită atât un angajament și un leadership ambițios public și privat, cât și un cadru de politici stabil și fiabil pe termen lung în concordanță cu angajamentele UE în domeniul schimbărilor climatice ce decurg din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, care prezintă un potențial important pentru crearea de locuri de muncă și generarea de creștere economică în Europa;

K.  întrucât obiectivele ambițioase și realiste — participarea publicului, monitorizarea și supravegherea, norme clare și simple, precum și sprijinul la nivel local, regional, național și european și implicarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a partenerilor sociali (reunind reprezentanți ai lucrătorilor și ai industriei) și a altor organizații ale societății civile — sunt esențiale și trebuie să fie consolidate în continuare pentru dezvoltarea cu succes a energiei din surse regenerabile;

L.  întrucât respectarea drepturilor de proprietate este importantă în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile;

M.  întrucât energia din surse regenerabile oferă posibilitatea de a obține o mai mare democrație energetică pe piețele de energie prin încurajarea consumatorilor să participe activ la piața energetică, de pe o poziție de egalitate cu celelalte părți interesate, să producă și să consume, să stocheze și să vândă propria energie produsă din surse regenerabile, în mod individual sau prin gestionarea colectivă, precum și prin investițiile publice și private, inclusiv prin formele descentralizate de producție a energiei lansate de autoritățile publice municipale, regionale și locale; întrucât proiectele legate de energia din surse regenerabile ar trebui să permită cetățenilor un control mai mare asupra consumului lor de energie și asupra tranziției energetice și să promoveze implicarea directă a acestora în sistemul energetic, inclusiv prin mecanisme de investiții;

N.  întrucât energia eoliană offshore din regiunea Mării Nordului are potențialul de a genera până în 2030 peste 8 % din energia furnizată în Europa;

O.  întrucât anumite state membre sunt mai expuse unui furnizor unic de combustibili fosili; întrucât, datorită surselor regenerabile de energie, economiile din importul de combustibili fosili se ridică la 30 de miliarde de euro, iar consumul de gaze naturale a fost redus cu 7 %, consolidând astfel independența și securitatea energetică a Europei, care rămâne cel mai mare importator de energie din lume,

Progresele în domeniul surselor regenerabile de energie

1.  salută angajamentele Comisiei în materie de energie din surse regenerabile; consideră că, în ceea ce privește Directiva privind energia din surse regenerabile, actuala combinație de obiective naționale obligatorii, de planuri naționale de acțiune în domeniul energiei din surse regenerabile și de monitorizare bienală reprezintă un factor esențial pentru dezvoltarea capacităților energiei din surse regenerabile în UE; îndeamnă Comisia să asigure punerea în aplicare pe deplin a Directivei privind energia din surse regenerabile pentru 2020 și să propună un cadru legislativ ambițios pentru perioada de după 2020; subliniază, în această privință, că este necesar un cadru de reglementare stabil, pe termen lung, care să conțină obiective obligatorii, naționale și la nivelul UE în materie de surse regenerabile de energie care să fie în concordanță cu cea mai eficientă cale de a realiza obiectivele Uniunii în materie de mediu pe termen lung (2050);

2.  deși constată cu satisfacție că UE este pe cale de a atinge obiectivele pentru 2020, își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul mare de țări (Belgia, Franța, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Spania și Regatul Unit) care, potrivit estimărilor Comisiei din 2015 din raportul său privind progresele înregistrate în materie de energie din surse regenerabile pentru 2014-2020, ar trebui să își consolideze politicile și instrumentele necesare pentru a se asigura că își îndeplinesc obiectivele stabilite pentru 2020, în timp ce realizarea acestora nu este sigură în cazul Ungariei și al Poloniei; îndeamnă statele membre care încă nu și-au realizat obiectivele să adopte măsuri suplimentare pentru a reveni pe calea cea dreaptă; salută faptul că unele state membre și-au realizat deja obiectivele stabilite pentru 2020 sau urmează să le realizeze în curând, cu mult înainte de termen, printre acestea numărându-se Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Croația, Italia, Letonia, Lituania, Austria, România, Finlanda și Suedia;

3.  regretă faptul că raportul Comisiei privind sursele regenerabile de energie nu prezintă recomandări specifice fiecărei țări cu scopul ca acestea să-și ajusteze politicile și instrumentele pentru a se asigura că își îndeplinesc obiectivele stabilite pentru 2020; subliniază că accesul la capital este esențial, dar costurile capitalului în UE 28 sunt extrem de diferite, ceea ce a condus la o discrepanță între regiunile Nord-Vest/Est-Sud; constată că existența unei diversități de politici în materie de promovare a energiei din surse regenerabile riscă să adâncească și mai mult decalajul de competitivitate dintre țările din UE; subliniază necesitatea de a avea un mecanism financiar al UE, care să reducă costurile de investiții cu risc ridicat al proiectelor privind energia din surse regenerabile;

4.  subliniază, în acest sens, importanța de a identifica și de a schimba cele mai bune practici în ceea ce privește politicile naționale în domeniul energiei din surse regenerabile și de a promova adoptarea acestora în cadrul unui model european mai convergent, favorizând cooperarea sporită și coordonarea între statele membre; invită Comisia să își mențină rolul în ceea ce privește monitorizarea progreselor și sprijinirea activă a dezvoltării energiilor din surse regenerabile; subliniază importanța evaluării surselor regenerabile de energie cu privire la competitivitate, sustenabilitate, eficiență din punctul de vedere al costurilor și contribuția la stabilitatea geopolitică și realizarea obiectivelor în materie de climă;

5.  recunoaște rolul important pe care îl joacă planurile naționale și obligațiile de raportare în monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre și consideră că aceste obligații ar trebui să fie menținute pentru perioada de după 2020; recunoaște că stabilirea mixului energetic al statelor membre rămâne o competență națională în contextul articolului 194 din TFUE, fiecare stat membru promovează dezvoltarea propriei forme regenerabile de energie, astfel încât mixurile energetice să fie în continuare foarte diversificate;

6.  subliniază importanța unor proceduri administrative simple, accesibile, abordabile și eficiente;

7.  invită Comisia să includă, în viitoarele rapoarte intermediare privind energia din surse regenerabile, o evaluare a impactului surselor regenerabile de energie asupra costurilor și prețurilor, în special a prețurilor pentru gospodării;

8.  subliniază importanța unei propuneri legislative a UE privind normele pentru piața energiei, deoarece o piață mai integrată este esențială pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile și reducerea costurilor energiei pentru gospodării și industrie;

9.  subliniază importanța unor scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile stabile și eficiente din punct de vedere al costurilor pentru investițiile pe termen lung, care să rămână receptive și adaptabile pe termen scurt și să fie adaptate la nevoile și circumstanțele naționale, permițând eliminarea treptată a subvențiilor pentru tehnologiile ajunse la maturitate în domeniul surselor regenerabile de energie; salută faptul că o serie de tehnologii din sectorul energiei din surse regenerabile devin rapid competitive în ceea ce privește costurile cu formele convenționale de producție; subliniază că tranziția energetică depinde de transparența, coerența și continuitatea cadrelor juridice, financiare și de reglementare pentru a consolida încrederea investitorilor; regretă modificarea retroactivă a schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile care afectează randamentul investițiilor deja realizate; solicită statelor membre să anunțe întotdeauna orice ajustare a schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile și să se consulte cu părțile interesate suficient de devreme; invită, în același timp, Comisia să verifice compatibilitatea schemelor de sprijin naționale cu orientările Comisiei Europene, pentru a evita orice întârziere inutilă a punerii lor în aplicare și a reduce la minimum perturbările de pe piață;

10.  subliniază că activitățile de cercetare și dezvoltare joacă un rol esențial în dezvoltarea energiilor regenerabile; amintește că Parlamentul a fixat la 85 % obiectivul de finanțare pentru energiile nefosile în capitolul privind energia din cadrul Orizont 2020; invită Comisia Europeană și statele membre să faciliteze în continuare utilizarea eficientă a tuturor schemelor de finanțare existente și să asigure accesul la capital, în special pentru IMM-uri, precum și să sprijine activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei din surse regenerabile, al stocării acesteia și al dezvoltării de produse conexe, pentru ca sectorul energiei din surse regenerabile al UE să devină mai competitiv, sursele regenerabile de energie să fie mai bine utilizate și să se evite o creștere și mai mare a decalajului de competitivitate între țările UE;

11.  subliniază că stocarea de energie electrică poate contribui la asigurarea flexibilității sistemului de energie electrică din UE și la echilibrarea fluctuațiilor care rezultă din producerea de energie din surse regenerabile; reamintește că Directiva 2009/72/CE privind energia electrică nu menționează stocarea și subliniază că revizuirea viitoare a Directivei privind energia electrică trebuie să ia în considerare serviciile multiple pe care le poate asigura stocarea de energie electrică; consideră că o clarificare privind poziția stocării ar permite operatorilor de rețea și de transport să investească în servicii de stocare a energiei;

12.  subliniază că schemele de sprijin la toate nivelurile ar trebui să se concentreze pe tehnologiile cu potențial ridicat pentru reducerea costurilor surselor regenerabile de energie și/sau creșterea comercializării surselor regenerabile de energie;

13.  consideră că strategia viitoare în materie de cercetare și dezvoltare ar trebui să se concentreze pe facilitarea dezvoltării rețelelor inteligente și a orașelor inteligente; consideră, în plus, că electrificarea transporturilor, încărcarea vehiculelor inteligente și tehnologia de la vehicule la rețea ar putea contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea eficienței energetice și a utilizării potențiale a surselor regenerabile de energie;

14.  consideră că FEDR și Fondul de coeziune pot contribui la realizarea obiectivelor stabilite prin Directiva 2009/28/CE și prin Cadrul pentru climat și energie 2030, precum și la finanțarea cercetării și inovării în ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile, sprijinind, în același timp, crearea de locuri de muncă și creșterea economică; subliniază importanța concentrării tematice în politica de coeziune, care ar trebui să contribuie la direcționarea investițiilor către economia cu emisii reduse de dioxid de carbon, inclusiv către energia din surse regenerabile, în special având în vedere rolul major al obiectivului tematic „Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele”; solicită statelor membre să-și intensifice eforturile și să utilizeze optim oportunitățile de finanțare în acest scop, subliniind în același timp oportunitățile de dezvoltare a întreprinderilor locale și de creare de locuri de muncă; reamintește dispozițiile comune ale FEDR și ale Fondului de coeziune care sprijină eligibilitatea proiectelor legate de eficiența energetică și utilizarea surselor regenerabile de energie în gospodăriile private, clădirile publice și întreprinderi, și consideră că integrarea piețelor regionale de energie din surse regenerabile, care s-ar putea obține prin intermediul acestei finanțări, ar reprezenta o contribuție importantă a politicii de coeziune în acest sens;

15.  subliniază necesitatea unei cooperări și coordonări sporite atât în cadrul statelor membre și regiunilor, cât și între ele, precum și a unei abordări integrate privind investițiile publice și finanțarea îmbunătățirii tehnice, dezvoltarea și implementarea rețelelor inteligente, adaptarea și capacitatea rețelelor, contorizarea inteligentă, stocarea, gestionarea cererii de energie, eficiența energetică și producția inovatoare de energie din surse regenerabile;

16.  subliniază faptul că rețelele din multe state membre se află în imposibilitatea de a primi energia produsă din diverse surse regenerabile de energie; subliniază că modernizarea rețelelor de energie este esențială pentru a face față schimbărilor din producția și transportul de energie electrică;

17.  solicită de urgență consolidarea transparenței și a participării publice, cu implicarea tuturor părților interesate pertinente într-o etapă timpurie în dezvoltarea de planuri naționale privind energia din surse regenerabile; regretă lipsa actuală de informații cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei privind energia din surse regenerabile și subliniază necesitatea ca statele membre să prezinte rapoarte bienale mai detaliate; invită Comisia să își consolideze rolul în ceea ce privește monitorizarea și sprijinirea progresului energiilor din surse regenerabile; invită Comisia să își îmbunătățească transparența cu privire la utilizarea competenței sale de punere în aplicare;

18.  subliniază că este important ca administrațiile de la toate nivelurile, precum și asociațiile, să participe la punerea în aplicare a unui model european de producție, de consum și de consum propriu de energie bazat pe surse regenerabile; invită Comisia să crească susținerea pentru Convenția primarilor, Orașele și comunitățile inteligente și comunitățile 100 % SRE, pentru a facilita schimbul de cunoștințe și de bune practici;

19.  constată că o mai bună cooperare regională cu privire la sursele regenerabile de energie este esențială pentru a se asigura dezvoltarea viitoare a surselor regenerabile de energie;

20.  salută faptul că, în 2013, utilizarea energiei din surse regenerabile a permis să se evite generarea a circa 388 de milioane de tone brute de CO2 și a condus la o reducere a cererii de combustibili fosili de 116 Mtep la nivelul UE;

21.  subliniază potențialul enorm de creare de locuri de muncă în sectorul energiei din surse regenerabile; solicită statelor membre să se asigure că standardele de muncă nu sunt reduse ca urmare a tranziției energetice, care ar trebui să se bazeze pe crearea de locuri de muncă de calitate;

Energia din surse regenerabile pentru viitor

22.  subliniază că obiectivele în materie de SRE trebuie să fie stabilite în conformitate cu obiectivele în materie de climă convenite de 195 de țări la Paris, în decembrie 2015; ia act de propunerea Consiliului European privind un obiectiv de cel puțin 27% de energie obținută din surse regenerabile pentru 2030; reamintește solicitarea Parlamentului de a stabili ca obiectiv obligatoriu o cotă de cel puțin 30 % de energie obținută din surse regenerabile în consumul de energie, care să se concretizeze prin intermediul unor obiective naționale, pentru a asigura necesara securitate juridică și a investitorilor; consideră că, având în vedere Acordul COP 21, este de dorit ca obiectivele să devină mult mai ambițioase; insistă asupra faptului că, în acest sens, obiectivele clare și ambițioase sunt un instrument de îmbunătățire a certitudinii și de garantare a poziției de lider pentru UE la nivel global; invită Comisia să prezinte un pachet mai ambițios privind climatul și energia pentru 2030 care să crească obiectivul UE 2030 privind SRE la cel puțin 30 % și care să fie aplicat prin intermediul obiectivelor naționale individuale;

23.  subliniază relevanța noii legislații în materie de energii din surse regenerabile și proiectarea pieței în crearea unui nou cadru adecvat pentru dezvoltarea energiilor din surse regenerabile, bazat pe scheme de sprijin fiabile și pe participarea deplină pe piață a tehnologiilor în domeniul surselor regenerabile de energie;

24.  este conștient de faptul că reducerile fiscale constituie un stimulent puternic pentru a trece de la energia fosilă la energia din surse regenerabile și îndeamnă Comisia să reformeze Directiva privind impozitarea energiei și normele privind ajutoarele de stat care împiedică exploatarea la maximum a potențialului acestor stimulente;

25.  subliniază că obiectivele deja convenite pentru 2020 trebuie luate ca referință în momentul revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile, astfel încât statele membre să nu poată coborî sub nivelul obiectivului național convenit pentru 2020 după această perioadă; subliniază că obiectivele UE stabilite pentru 2030 privind energia din surse regenerabile trebuie să fie realizate în mod colectiv; subliniază că statele membre ar trebui să elaboreze planurile naționale în timp util iar Comisia ar trebui să își consolideze capacitățile de supraveghere, inclusiv pentru perioada de după 2020, să beneficieze de instrumente adecvate pentru o monitorizare eficientă și periodică și să aibă posibilitatea de a interveni în cazul unor măsuri contraproductive; consideră că o astfel de monitorizare va fi posibilă doar dacă Comisia stabilește criterii de referință naționale pentru statele membre cu care să poată fi măsurate progresele înregistrate în ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile;

26.  subliniază potențialul Europei în ceea ce privește dezvoltarea energiei din surse regenerabile și importanța condițiilor pe termen lung favorabile pentru toți actorii de pe piață;

27.  subliniază contribuția importantă a energiei din surse regenerabile la reducerea emisiilor totale de dioxid de carbon; subliniază importanța dezvoltării surselor regenerabile de energie pentru a realiza obiectivele convenite în cadrul COP 21;

28.  subliniază că statele membre ar trebui să folosească în mai mare măsură, în mod justificat, unele dispoziții privind transferurile statistice și dezvoltarea mecanismelor de cooperare pentru atingerea obiectivelor lor, în conformitate cu articolul 6 din Directiva privind energia din surse regenerabile; subliniază importanța cooperării între statele membre, care ar putea fi benefică pentru optimizarea sistemului, furnizarea eficientă și o mai mare reducere a costurilor în domeniul energiei din surse regenerabile; invită Comisia să pună la dispoziția statelor membre mai multe stimulente, informații, o analiză a costurilor și beneficiilor și orientări în acest sens;

29.  subliniază necesitatea de a defini un sistem de guvernanță puternică, solidă și transparentă pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivului pentru 2030 privind energia din surse regenerabile, cu respectarea competențelor naționale în ceea ce privește stabilirea mixului energetic, permițând, în același timp, o supraveghere și un control democratic deplin al politicilor energetice; solicită o replicare intensivă a actualului sistem de succes de obiective naționale, planuri naționale privind energia din surse regenerabile și rapoarte bienale; consideră că acestea ar trebui să fie încorporate în Directiva privind energia din surse regenerabile, care trebuie să asigure o monitorizare responsabilă, eficientă și transparentă a angajamentelor statelor membre și a punerii în aplicare a legislației europene existente, cu scopul de a pune bazele unei uniuni energetice funcționale la nivel european;

30.  atrage atenția asupra importanței unor modele obligatorii unice pentru planurile naționale în materie de energie și climă, pentru a se asigura comparabilitatea, transparența și previzibilitatea pentru investitori; consideră că traiectoriile și planificarea politicilor pentru fiecare stat membru trebuie să fie defalcate în continuare în funcție de sector, tehnologie și sursă;

31.  îndeamnă Comisia Europeană să includă în legislația sa un principiu fundamental cu privire la centralele electrice pe bază de energie din surse regenerabile, care să împiedice modificările retroactive ale mecanismelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile și să garanteze viabilitatea economică a structurilor existente;

32.  solicită eliminarea barierelor birocratice inutile și realizarea de investiții care să permită atingerea obiectivului de interconectare electrică de 10 % până în 2020; subliniază faptul că o cooperare regională sporită poate contribui la asigurarea optimizării costurilor de integrare a surselor regenerabile de energie și la reducerea costurilor pentru consumatori; subliniază importanța unei consultări și participări largi a publicului, încă dintr-o etapă incipientă, la planificarea noilor proiecte de infrastructură energetică, luând totodată în considerare condițiile locale; reamintește importa consilierii tehnice și a evaluărilor impactului asupra mediului pentru proiectele de generare și distribuție a energiei din surse regenerabile;

33.  ia act de discrepanța dintre competențele disponibile și modificările cererilor de pe piața muncii cauzate de dezvoltarea surselor regenerabile de energie; subliniază că educația/formarea activă și strategiile în materie de competențe sunt esențiale în tranziția către o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al resurselor; subliniază importanța partenerilor sociali, precum și a autorităților publice pentru dezvoltarea programelor de calificare și de formare;

34.  subliniază că este necesară o finanțare corespunzătoare la nivelul UE, care să se realizeze, printre altele, prin reducerea globală a riscurilor investițiilor, pentru a încuraja utilizarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie;

Cetățenii și Comunitatea Energiei

35.  consideră că autoritățile locale și comunitățile locale, gospodăriile și indivizii ar trebui să reprezinte coloana vertebrală a tranziției energetice și ar trebui să fie susținuți în mod activ pentru a deveni producători și furnizori de energie pe picior de egalitate cu alți actori de pe piața energiei; în acest context, solicită o definiție comună mai amplă a conceptului de „prosumator” la nivelul UE;

36.  consideră că este extrem de important să se stabilească un drept de bază cu privire la producția din surse proprii și la consumul din producția proprie, precum și dreptul de a stoca și a vinde excesul de energie electrică la un preț corect;

37.  reamintește că, pe baza participării publicului, statele membre trebuie să elaboreze o strategie în domeniul energiei pentru cetățeni și comunitate și să descrie în planurile lor naționale de acțiune modul în care vor promova proiectele mici și mijlocii de energie din surse regenerabile și cooperativele energetice și modul în care le vor include în cadrul legislativ, în politicile lor de sprijin și în contextul accesibilității pieței;

38.  solicită introducerea unui capitol nou privind energia pentru cetățeni și comunitate în cadrul Directivei revizuite privind energia din surse regenerabile cu scopul de a aborda piața principală și barierele administrative și de a oferi un mediu de investiții mai favorabil producerii de energie din surse proprii și consumului de energie proprie din surse regenerabile;

39.  constată că încă nu au fost instituite proceduri administrative și de acordare a licențelor adecvate pentru toate tehnologiile din toate țările; solicită statelor membre să elimine barierele administrative și de piață din calea noii capacități de autogenerare, să înlocuiască procedurile greoaie de autorizare cu o cerință simplă de notificare și să creeze ghișee unice eficiente pentru eliberarea autorizațiilor pentru proiecte, acces la rețea și sprijin cu expertiză financiară și tehnică, precum și să garanteze accesul prosumatorilor la mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor; îndeamnă Comisia să asigure punerea în aplicare și respectarea pe deplin a dispozițiilor articolelor 13 (procedurile administrative) și 16 (accesul la rețele și exploatarea acestora) din Directiva privind energia din surse regenerabile pentru perioada de după 2020;

40.  subliniază importanța de a lua în considerare diferențele dintre microîntreprinderi, întreprinderile mici și marii producători; constată că este nevoie să se creeze condiții și instrumente adecvate pentru ca „prosumatorii” (consumatori activi de energie, de exemplu gospodării, atât proprietari, cât și chiriași, instituții și întreprinderi mici care participă la piața energiei prin producerea de energie din surse regenerabile, fie pe cont propriu, fie colectiv, prin cooperative, alte întreprinderi sociale sau agregări) să contribuie la tranziția energetică și pentru a facilita integrarea acestora pe piața energiei; recomandă reducerea la un nivel minim absolut a obstacolelor administrative din calea noilor capacități de producție din surse proprii, în special prin eliminarea restricțiilor privind accesul la piață și la rețea; sugerează scurtarea și simplificarea procedurilor de autorizare prin trecerea la o cerință simplă de notificare; sugerează că revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile ar putea include dispoziții specifice vizând eliminarea obstacolelor și promovarea sistemelor energetice comunitare/în regim de cooperativă prin intermediul „ghișeelor unice” care se ocupă cu eliberarea autorizațiilor pentru proiecte și cu furnizarea de consiliere de specialitate în domeniile financiar și tehnic; încurajează statele membre să utilizeze pe deplin exceptările de minimis prevăzute de Orientările europene privind ajutoarele de stat în sectoarele energiei și mediului, astfel încât proiectele mici și mijlocii să continue să beneficieze de tarife fixe dinamice, exceptându-le de la procesele de licitare complexe;

41.  subliniază importanța participării publicului încă dintr-o etapă incipientă la consolidarea proiectelor de infrastructură energetică ecologice, luând totodată în considerare condițiile locale;

42.  subliniază necesitatea de a obține, printr-o reglementare adecvată a pieței, un echilibru între dezvoltarea unei producții de energie centralizate și descentralizate pentru a asigura că acei consumatori care nu își pot permite să devină „prosumatori” nu sunt discriminați; subliniază necesitatea de a oferi facilități tehnice și administrative pentru gestionarea colectivă a producției de energie; subliniază că autogenerarea și sursele regenerabile de energie nu reprezintă cauza costurilor ridicate la energie din Europa;

43.  subliniază că un accent sporit pe realizarea eficienței energetice în toate sectoarele va permite UE să stimuleze competitivitatea și să dezvolte soluții de economisire de energie inovatoare și eficiente din punctul de vedere al costurilor;

44.  subliniază beneficiile de mediu, economice și sociale ale unei abordări integrate cu privire la energie și necesitatea de a promova sinergiile dintre sectoarele energiei electrice, încălzirii și răcirii și transporturilor, precum și în cadrul acestora; invită, de asemenea, Comisia să evalueze modul în care sursele flexibile de energie regenerabilă pot completa sursele de energie variabile și modul în care acest aspect ar trebui luat în considerare la planificarea energetică și la proiectarea schemelor de sprijin;

Electricitate

45.  subliniază faptul că producția de energie electrică din surse regenerabile ar trebui să fie integrată în sistemele de distribuție a energiei electrice de la toate nivelurile, precum și în sistemele de transport al energiei electrice, dată fiind evoluția către un model de producție de energie mai descentralizat și mai flexibil care ține seama de piață;

46.  constată că formele nevariabile ale producerii de energie electrică din surse regenerabile (energia hidroelectrică, de exemplu), care pot fi mobilizate rapid și care țin seama de aspectele de mediu, contribuie la sprijinirea integrării surselor regenerabile variabile pe piață;

47.  solicită o abordare integrată cu privire la politica energetică, care să includă dezvoltarea rețelei și reglementarea acesteia, stocarea, managementul cererii de energie, îmbunătățirea eficienței energetice și creșterea ponderii surselor regenerabile de energie; subliniază necesitatea de a evita fixarea pe tehnologii necompatibile cu decarbonizarea;

48.  constată că integrarea pe piață a producerii de energie electrică din surse regenerabile necesită piețe flexibile, în ceea ce privește atât cererea, cât și oferta, și că acest lucru va presupune construirea, modernizarea și adaptarea rețelelor și dezvoltarea de noi tehnologii de stocare;

49.  subliniază că electrificarea sistemelor de încălzire și de răcire, a sectorului transporturilor și a altor sectoare este esențială pentru a asigura o tranziție rapidă și eficientă la sursele regenerabile de energie;

50.  subliniază că, atât timp cât sistemul de energie electrică este inflexibil, energiile din surse regenerabile trebuie să aibă acces prioritar și să fie expediate cu prioritate pentru a promova modernizarea rețelei și implementarea sistemelor de stocare și a mecanismelor de răspuns al părții de consum; invită Comisia să prezinte propuneri pentru consolidarea și clarificarea normelor privind accesul și expedierea prioritare ale energiei din surse regenerabile pentru perioada de după 2020; subliniază că posibilitatea eliminării accesului și expedierii prioritare ar trebui evaluată cu ocazia evaluării la jumătatea perioadei a viitoarei Directive privind energia din surse regenerabile, care urmează să aibă loc până în 2024;

51.  subliniază că ar trebui menținute și consolidate accesul prioritar la rețea și expedierea prioritară pentru energia din surse regenerabile, astfel cum sunt prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile; solicită un cadru de reglementare pentru perioada de după 2020, care să asigure compensarea adecvată a reducerii energiei din surse regenerabile;

52.  ia act de strategia Comisiei de a consolida mecanismele de răspuns la cerere; subliniază că acest fapt nu ar trebui să creeze o sarcină suplimentară pentru cetățeni sau să determine creșterea cheltuielilor cu energia pentru consumatori; subliniază că mecanismele de răspuns al părții de consum ar putea oferi posibilitatea reducerii costurilor la energie și că participarea la mecanismele de răspuns al părții de consum sau la mecanismele dinamice de stabilire a prețurilor ar trebui să se facă întotdeauna pe baza alegerii cetățenilor;

53.  consideră că dezvoltarea soluțiilor în materie de stocare a energiei electrice va fi un element esențial pentru dezvoltarea și integrarea nivelurilor ridicate de energie din surse regenerabile, contribuind la echilibrarea rețelei și la asigurarea unor mijloace de stocare a surplusului de energie din surse regenerabile; solicită revizuirea actualului cadru de reglementare, în vederea promovării implementării sistemelor de stocare a energiei și în vederea eliminării barierelor existente;

54.  subliniază că problema blocajelor de energie electrică împiedică în continuare fluxul liber de energie din surse regenerabile dincolo de frontierele statelor membre și încetinește progresele în crearea unei veritabile piețe interne a energiei în Uniunea Europeană;

55.  subliniază că consumatorii ar trebui să fie autonomi și să dispună de stimulente adecvate pentru a participa la piețele energiei; constată că ar trebui stabilite prețuri dinamice, în funcție de piață, pentru a stimula răspunsuri adecvate ale părții de consum și pentru a activa producția necesară, facilitând totodată consumul inteligent și eficient; recomandă Comisiei să analizeze în continuare impactul acestora asupra diferitelor grupe de consumatori;

56.  subliniază că anumiți consumatori au modele de consum rigide și pot fi afectați negativ de mecanismele de eficiență sporită bazate pe prețuri; subliniază, în acest sens, importanța politicilor în materie de eficiență energetică în statele membre care se concentrează pe consumatorii aflați într-o situație vulnerabilă;

57.  consideră că ar trebui să existe un cadru de reglementare clar la nivelul UE pentru consumul din producția proprie de energie din surse regenerabile și pentru comunitățile/cooperativele de energie din surse regenerabile care să țină seama de toate aceste avantaje la proiectarea mecanismelor de plată pentru vânzarea producției excedentare și pentru accesul la rețea și utilizarea acesteia; invită Comisia și statele membre să promoveze producția de energie din surse proprii și crearea și interconectarea rețelelor locale de distribuție a energiei din surse regenerabile, care să vină în completarea politicilor lor energetice naționale; subliniază că „prosumatorii” ar trebui să poată avea acces la rețeaua și piața de energie la un preț echitabil și nu ar trebui să fie penalizați cu impozite sau taxe suplimentare; își exprimă îngrijorarea cu privire la inițiativele luate de unele state membre de a crea obstacole în calea exercitării drepturilor la consumul de energie din producție proprie și la producerea de energie din surse proprii;

58.  constată că, în prezent, consumatorii contribuie în mică măsură la construirea preconizată a noilor capacități de producere a energiei din surse regenerabile atunci când optează pentru tarife la energia electrică care sunt comercializate cu un mix de combustibili format în proporție de 100 % din surse regenerabile de energie; solicită adoptarea unui mecanism precis, fiabil și transparent de monitorizare, astfel încât mențiunile „ecologic“ să fie legate de criterii măsurabile privind beneficiile de mediu suplimentare;

59.  îndeamnă statele membre să utilizeze mai eficient energia destinată încălzirii și răcirii provenită din surse geotermale;

Încălzire și răcire

60.  salută comunicarea Comisiei „O strategie a UE pentru încălzire și răcire” din februarie 2016, însă subliniază lipsa de progrese și obiectivele slabe stabilite pentru utilizarea surselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire, în special în clădiri; subliniază potențialul major de progrese constante pentru utilizarea resurselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire; constată că sectoarele încălzirii și răcirii reprezintă jumătate din consumul final de energie din UE și astfel joacă un rol esențial în realizarea obiectivelor UE în materie de climă și surse regenerabile de energie; recunoaște beneficiile creșterii ponderii energiei din surse regenerabile în domeniile încălzirii și răcirii; subliniază importanța unei flexibilități sporite a infrastructurii termice și a stocării termice pentru facilitarea integrării surselor regenerabile variabile prin stocarea energiei sub formă de căldură, oferind un randament excelent al investițiilor și asigurând oportunități pentru consolidarea calității locurilor de muncă la nivel local; invită Comisia ca, în pachetul legislativ privind energia din surse regenerabile de după 2020, să elimine lacunele în materie de reglementare; reamintește că eforturile depuse în sectoarele încălzirii și răcirii au un potențial semnificativ pentru securitatea energetică sporită (având în vedere că 61 % din gazele naturale importate în Uniunea Europeană sunt utilizate la clădiri, în special în scopul încălzirii), de exemplu prin dezvoltarea rețelelor de încălzire/răcire centralizată, care sunt un mijloc eficient de integrare a încălzirii durabile în orașe la scară largă, deoarece pot furniza simultan căldura rezultată dintr-o varietate de surse și nu depind de o sursă anume;

61.  salută comunicarea Comisiei privind strategia de încălzire și de răcire, în care se subliniază necesitatea de a elimina treptat combustibilii fosili, care reprezintă în continuare 75 % din combustibilii utilizați în acest sector, și de a-i înlocui în totalitate cu măsuri de eficiență energetică - oportunitatea noastră majoră de reducere a utilizării combustibililor fosili - și cu surse regenerabile de energie;

62.  solicită adoptarea unor măsuri suplimentare, pentru a exploata potențialul semnificativ rămas al energiei din surse regenerabile în sectoarele încălzirii și răcirii, pentru a realiza pe deplin obiectivele stabilite pentru 2020; invită Comisia ca, în pachetul legislativ privind energia din surse regenerabile de după 2020, să elimine lacunele în materie de reglementare din sectoarele respective;

63.  constată că biomasa este sursa regenerabilă de energie utilizată preponderent pentru încălzire în prezent, reprezentând aproximativ 90 % din totalitatea surselor regenerabile de energie folosite în acest scop; subliniază că, în Europa Centrală și de Est, biomasa joacă un rol esențial în consolidarea securității energetice într-un mod sustenabil;

64.  subliniază necesitatea de a se facilita tranziția către dispozitivele de încălzire din surse regenerabile eficiente din punct de vedere energetic, asigurând, în același timp, un sprijin adecvat și informații și asistență consolidate pentru cetățenii aflați în situație de precaritate energetică;

65.  subliniază necesitatea unei definiții cuprinzătoare și eficace a răcirii din surse regenerabile de energie;

66.  subliniază necesitatea de a renova și de a consolida performanțele sistemelor de încălzire și răcire centralizate, deoarece rețelele centralizate de încălzire și de răcire pot utiliza și stoca energia electrică produsă din surse regenerabile și o pot distribui clădirilor și șantierelor industriale, ridicând ponderea surselor regenerabile utilizate pentru încălzire și răcire;

67.  subliniază potențialul grupurilor de prosumatori, printre care gospodăriile, microîntreprinderile și întreprinderile mici, cooperativele și autoritățile locale, pentru stabilirea sistemelor energetice colective, precum cele de încălzire centralizată, care asigură o încălzire și răcire cu surse regenerabile de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor, precum și pentru numeroasele sinergii dintre eficiența energetică și energia din surse regenerabile;

68.  consideră că sinergiile dintre Directiva privind energia din surse regenerabile, Directiva privind eficiența energetică și Directiva privind performanța energetică a clădirilor ar trebui să fie consolidate pentru a sprijini utilizarea surselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire;

69.  constată că proiectele în materie de eficiență energetică pentru încălzire și răcire sunt instrumente importante pentru a asigura modele de consum de energie stabile și previzibile și pentru a combate sărăcia energetică;

Transporturi

70.  constată că se înregistrează întârzieri semnificative în ceea ce privește realizarea obiectivului conform căruia, până în 2020, 10 % dintre sursele de energie din sectorul transporturilor trebuie să fie surse regenerabile, acest lucru având la bază parțial provocările unei strategii privind energia din surse regenerabile bazate pe biocarburanți pentru transporturi; reamintește că transportul este singurul sector al Uniunii în care emisiile de gaze cu efect de seră au crescut din 1990; subliniază că energia din surse regenerabile este esențială pentru realizarea mobilității durabile; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse pentru a pune în aplicare măsuri sustenabile în sectorul transporturilor, printre acestea numărându-se reducerea cererii, o trecere modală la moduri mai sustenabile, o mai bună eficiență și electrificarea sectorului transporturilor; invită Comisia să creeze un cadru pentru promovarea utilizării vehiculelor electrice care funcționează pe baza energiei electrice din surse regenerabile și să consolideze cadrul legislativ pentru a oferi perspective de utilizare a biocarburanților foarte eficienți din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, ținând seama de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în perioada după 2020;

71.  solicită să se recurgă în continuare și într-o mai mare măsură la PAC pentru a sprijini investițiile în producția și consumul de energie din surse regenerabile în sectorul agricol;

72.  estimează că transporturile reprezintă peste 30 % din consumul final de energie în Europa, iar 94 % din transporturi se bazează pe produsele petroliere; consideră, prin urmare, că eforturile pentru utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie în sectorul transporturilor trebuie să fie ambițioase și să aibă o legătură clară cu decarbonizarea sectorului transporturilor;

73.  solicită Comisiei să propună măsuri ambițioase pentru a accelera decarbonizarea transporturilor, inclusiv prin combustibili din surse regenerabile, electrificare sporită și eficiență consolidată, precum și să își intensifice eforturile de promovare a dezvoltării tehnologice și a inovării din aceste sectoare;

74.  constată importanța electrificării sectorului transporturilor pentru decarbonizarea economiei și invită Comisia să creeze un cadru pentru promovarea utilizării vehiculelor electrice alimentate cu energie din surse regenerabile, care este esențială pentru realizarea obiectivelor stabilite pentru 2030;

75.  așteaptă strategia Comisiei Europene privind decarbonizarea sectorului transporturilor, preconizată pentru iunie 2016, și subliniază, în acest context, că trebuie promovată introducerea sporită de surse regenerabile de energie, pentru a se asigura că transportul contribuie în mod activ la realizarea obiectivelor stabilite pentru 2020;

76.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește dezvoltarea noilor biocarburanți și motoare cu ajutorul proiectelor finalizate în cadrul întreprinderii comune Clean Sky a UE;

77.  subliniază importanța dezvoltării biocarburanților de nouă generație, utilizând biomasă sau deșeuri;

78.  subliniază necesitatea unui mediu de reglementare îmbunătățit și a unor condiții pe termen lung, pentru a sprijini dezvoltarea energiei din surse regenerabile în sectoarele aviației și navigației;

79.  subliniază că este necesar transferul modal în sectorul transporturilor pentru a integra o reglementare și politici durabile în domeniul mobilității, inclusiv intermodalitate, sisteme logistice durabile, gestionarea mobilității și politici urbane durabile care să facă trecerea la consumul de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor și/sau să reducă la minimum consumul de energie, încurajând modele de deplasare mai activă, dezvoltând și punând în aplicare soluții privind orașele inteligente și sprijinind ecomobilitatea urbană și urbanismul adaptat; invită statele membre și UE să promoveze transferul modal al pasagerilor și al mărfurilor de la transportul rutier și aerian la transportul feroviar și maritim; invită Comisia să evalueze potențialul tehnologiei pentru trolee;

80.  îndeamnă instituțiile Uniunii Europene, ca metodă de a-și manifesta angajamentul ferm față de energia din surse regenerabile, să dezvolte propriile capacități în materie de energie din surse regenerabile, pentru a acoperi propria cerere energetică a clădirilor; subliniază că, până la dezvoltarea acestor capacități, instituțiile UE ar trebui să achiziționeze energie din surse regenerabile pentru a-și satisface nevoile;

81.  subliniază că o pondere modală ridicată a mersului pe jos, cu bicicleta, a serviciilor de utilizare în comun a autoturismelor (carsharing și carpooling), împreună cu sistemele de transport în comun sunt esențiale pentru reducerea și evitarea dependenței de petrol a UE și astfel conduc la reducerea emisiilor de GES;

82.  subliniază potențialul sistemelor și infrastructurilor de biciclete de a îmbunătăți sustenabilitatea transporturilor în zonele urbane;

83.  subliniază potențialul de a reduce emisiile și de a aduce contribuții la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon pe care îl presupune creșterea electrificării sistemelor de transport;

Criterii de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide

84.  invită Comisia ca, având în vedere nevoia unei sinergii și a unei coerențe mai mari a politicilor europene, să stabilească criterii de durabilitate pentru bioenergie, ținând seama de evaluarea amănunțită a funcționării politicilor existente privind durabilitatea și economia circulară ale UE; reamintește că consolidarea securității energetice a UE ar trebui să se realizeze prin utilizarea durabilă a resurselor proprii, în conformitate cu obiectivul de a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor;

85.  îndeamnă la prudență în ceea ce privește tendința în creștere de utilizare a biomasei forestiere ca principală sursă regenerabilă de energie la nivelul UE, care poate avea efecte potențial dăunătoare asupra climei și a mediului, dacă nu este procurată în mod durabil și nu este justificată în mod corespunzător; observă că trebuie să se țină seama de impactul pe termen lung al bioenergiei asupra climei, date fiind perioadele lungi necesare pentru reîmpădurire după exploatarea pădurilor;

86.  constată că bioenergia reprezintă deja 60 % din energia din surse regenerabile în Europa și va fi în continuare din ce în ce mai utilizată; subliniază că este necesar să se precizeze urgent consecințele în ceea ce privește efectul de seră pe care le au diferitele utilizări ale biomasei forestiere pentru producerea de energie, precum și să se identifice utilizările prin care se pot obține cele mai bune rezultate în materie de reducere a emisiilor în termene relevante pentru obiectivele politice;

87.  subliniază că producția de biocarburanți nu ar trebui să afecteze producția alimentară sau să compromită securitatea alimentară; consideră însă că politicile echilibrate pentru promovarea creșterii producției europene de culturi de materii prime cum ar fi grâul, porumbul, sfecla de zahăr și floarea-soarelui ar putea viza și producția de biocarburanți, ținând seama de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC), într-un mod care ar oferi agricultorilor europeni un venit sigur, ar atrage investițiile și ar crea locuri de muncă în zonele rurale, ar contribui la atenuarea penuriei cronice de furaje bogate în proteine (nemodificate genetic) la nivel european și ar ajuta Europa să devină mai puțin dependentă de importurile de combustibili fosili; consideră că, în cazul în care există pe piață o supraofertă de produse agricole, producția de biocarburanți și bioetanol ar reprezenta un debușeu temporar, care ar menține prețuri de cumpărare sustenabile, ar garanta veniturile fermierilor în timpul situațiilor de criză și ar servi drept mecanism de stabilitate a pieței; subliniază că este necesar să se încurajeze integrarea în producția de bioenergie a terenurilor arabile necultivate care nu sunt folosite pentru a produce alimente, în vederea realizării obiectivelor naționale și europene în materie de energie din surse regenerabile;

88.  consideră că gunoiul de grajd poate constitui o sursă valoroasă de biogaz, prin utilizarea unor tehnici de prelucrare a gunoiului de grajd, cum ar fi fermentarea, și subliniază totodată că este important ca aceasta să devină o opțiune viabilă economic pentru agricultori;

89.  încurajează statele membre și Comisia să promoveze importanța gestionării durabile a pădurilor și, prin urmare, rolul extrem de important al biomasei forestiere ca una dintre materiile prime regenerabile esențiale pentru ca UE să își realizeze obiectivele în materie de energie; atrage atenția asupra creșterii cererii de biomasă forestieră, ceea ce înseamnă că gestionarea durabilă a pădurilor, în conformitate cu Strategia UE pentru păduri, ar trebui consolidată și promovată într-o măsură mai mare, având în vedere că este esențială pentru biodiversitate și pentru funcția ecosistemică a pădurilor, inclusiv de absorbție a CO2 din atmosferă; atrage în consecință atenția că este necesară o exploatare echilibrată a resurselor cultivate în UE și importate din țări terțe, ținând cont de perioada foarte mare de regenerare a lemnului;

o
o   o

90.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 81.
(3) JO L 239, 15.9.2015, p. 1.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0359.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0445.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0444.


Raport referitor la punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică
PDF 400kWORD 181k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 iunie 2016 referitoare la raportul privind punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică (2012/27/UE) (2015/2232(INI))
P8_TA(2016)0293A8-0199/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 114 și 194,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015, intitulată „Pachet privind uniunea energetică - O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

–  având în vedere Directiva privind performanța energetică a clădirilor (2010/31/UE)(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 și 24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în decembrie 2015 cu ocazia celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere cel de-al treilea pachet privind energia,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”(3),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 noiembrie 2015 intitulat „Evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor naționale privind eficiența energetică pentru 2020 și în punerea în aplicare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică, astfel cum este prevăzut la articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică” (COM(2015)0574),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru încălzire și răcire” (COM(2016)0051),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0199/2016),

A.  întrucât creșterea eficienței energetice și scăderea consumului de energie sunt factori importanți pentru protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, care au drept efect consolidarea competitivității economice, promovarea creării de locuri de muncă, îmbunătățirea securității aprovizionării cu energie și fac posibilă soluționarea problemei sărăciei energetice, constituind obiective relevante din punct de vedere geopolitic și democratic pentru UE; întrucât Directiva privind eficiența energetică (DEE) reprezintă o bază importantă în acest sens; întrucât, în propunerea Comisiei referitoare la crearea uniunii energetice, eficiența energetică este considerată o sursă de energie independentă;

B.  întrucât UE realizează, la nivel general, progrese satisfăcătoare în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sale pentru 2020 referitoare la energie și la climă, potrivit estimărilor care pornesc de la premisa punerii depline în aplicare a tuturor actelor legislative relevante până în 2020 (reducerea emisiilor de CO2, creșterea ratei de folosire a surselor de energie regenerabile și a eficienței energetice), și ar trebui să își mențină poziția de lider la nivel mondial,

C.  întrucât se preconizează că majoritatea economiilor vor proveni din politicile transversale multisectoriale (44 %), urmate de clădiri (42 %), industrie (8 %) și transporturi (6 %);

D.  întrucât există incertitudini majore cu privire la fiabilitatea estimărilor privind economiile de energie prezentate de statele membre;

E.  întrucât clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul final de energie și pentru 36 % din emisiile de CO2; întrucât, în plus, 50 % din consumul final de energie este utilizat pentru încălzire și răcire, iar 80 % este utilizat pentru clădiri, o mare parte fiind irosită; întrucât este necesar să se dezvolte un indicator național al cererii de energie pentru clădiri care să vizeze în mod specific încălzirea și răcirea; întrucât 50 % din reducerea emisiilor, necesară pentru a limita creșterea temperaturii la nivel global la mai puțin de 2° C, trebuie să provină din eficiența energetică; întrucât reducerea cererii de energie a clădirilor este metoda cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru a îmbunătăți securitatea energetică și a reduce emisiile de CO2, contribuind la realizarea obiectivelor de reindustrializare ale UE;

F.  întrucât eficiența energetică trebuie să fie considerată o sursă de energie în sine, reprezentând cantitatea de Nw (negawați) de energie economisită, astfel cum au demonstrat fără nicio urmă de îndoială evoluțiile mondiale și europene recente;

G.  întrucât 61 % din gazele importate sunt destinate clădirilor (75 % dintre acestea fiind clădiri rezidențiale); întrucât, potrivit cercetărilor efectuate, cu ajutorul unei politici ambițioase în materie de renovare a clădirilor la nivelul UE, ponderea importurilor (utilizate în sectorul clădirilor) ar putea fi redusă într-un mod rentabil cu 60 % pe termen scurt (adică într-un termen de 15 ani) și ar putea fi eliminată în totalitate pe termen lung (parcul imobiliar european ar consuma în 2040 echivalentul producției interne de gaze a UE în 2011);

H.  întrucât este esențial ca UE și statele membre să recunoască importanța includerii unor inițiative bazate pe cetățeni precum cooperativele sau proiectele comunitare de eficiență energetică; întrucât este necesar să se elimine barierele economice, de reglementare și administrative pentru a permite cetățenilor să participe activ la sistemul energetic;

I.  întrucât Directiva privind eficiența energetică este o directivă esențială, care recunoaște importanța economiilor energetice ca factor determinant pentru realizarea ambițiilor post-COP 21, aducând cele mai multe beneficii multiple; întrucât o serie de factori încurajează crearea de locuri de muncă, printre care se numără realizarea de investiții în renovarea clădirilor și în alte măsuri de eficiență energetică, progresele în materie de nivel de trai care au la bază reducerea sărăciei energetice, oportunitățile de ocupare a unui loc de muncă în sectorul IMM-urilor, creșterea valorii proprietăților, creșterea productivității, îmbunătățirea sănătății și a securității, îmbunătățirea calității aerului, îmbunătățirea bazei impozabile și un nivel mai ridicat al PIB-ului;

J.  întrucât o eficiență energetică îmbunătățită, în special în sectorul clădirilor, aduce beneficii suplimentare prin flexibilitatea ofertei și o reducere a sarcinii de bază generale și a maximei sistemului,

Directiva privind eficiența energetică: nu a fost pusă în aplicare în mod corespunzător, însă oferă cadrul necesar pentru realizarea obiectivelor în materie de economii energetice

1.  subliniază faptul că eficiența energetică este esențială pentru realizarea obiectivelor în domeniul climei și al energiei pe care ni le-am propus, în conformitate cu obiectivele sprijinite în cadrul Acordului de la Paris, adoptat cu ocazia COP 21; subliniază faptul că eficiența energetică este o condiție esențială pentru reducerea dependenței noastre de importurile de energie, pentru crearea de locuri de muncă, reducerea sărăciei energetice, îmbunătățirea confortului și a sănătății, precum și pentru stimularea economiei europene; subliniază că adoptarea Directivei privind eficiența energetică a reprezentat factorul declanșator al multor evoluții pozitive în statele membre, însă punerea în aplicare deficitară împiedică valorificarea întregului său potențial;

2.  subliniază că aceasta este esențială pentru începerea tranziției spre un sistem energetic mai sustenabil, bazat pe surse regenerabile de energie și pe renunțarea la combustibilii fosili, cât mai curând posibil; este preocupat de faptul că scăderea prețului combustibililor fosili ar putea încetini politica de decarbonizare și politica în domeniul eficienței energetice;

3.  solicită elaborarea unor planuri pentru a elimina treptat subvențiile pentru combustibilii fosili și a canaliza resursele financiare către proiectele din domeniul eficienței energetice care contribuie la realizarea obiectivelor UE de decarbonizare a sectorului energetic până în 2050;

4.  constată că, până în prezent, statele membre nu au pus în aplicare în mod corespunzător nici Directiva privind eficiența energetică (DEE) din 2012, nici Directiva privind clădirile din 2010; reamintește că termenul stabilit pentru transpunerea DEE a expirat la 5 iunie 2014; consideră că reducerea costurilor și reducerea consumului de energie sunt în interesul cetățenilor și al întreprinderilor; subliniază importanța unui cadru de reglementare solid, care să cuprindă obiective și măsuri menite să stimuleze și să faciliteze investițiile în eficiența energetică și reducerea consumului de energie și a costurilor, sprijinind, în același timp, competitivitatea și durabilitatea; consideră, în plus, că unele state membre nu utilizează în mod adecvat sprijinul acordat de UE pentru a promova eficiența energetică a clădirilor rezidențiale; constată potențialul semnificativ pentru crearea unor locuri de muncă de calitate pe care îl oferă punerea în aplicare deplină a măsurilor în materie de eficiență energetică, luând în considerare faptul că aproximativ 900 000 de locuri de muncă sunt legate de activitățile de furnizare a unor bunuri și servicii eficiente din punct de vedere energetic (potrivit unor date din 2010);

5.  reiterează faptul că eficiența energetică trebuie înțeleasă ca fiind măsura cea mai durabilă în cadrul obligației de a reduce consumul de energie, și nu o scuză pentru un consum mai mare;

6.  împărtășește viziunea Comisiei cu privire la faptul că prețurile mai mici la combustibili și perspectivele de creștere economică ar putea pune în pericol realizarea obiectivului de 20 %; invită Comisia și statele membre să consolideze monitorizarea, verificarea, controlul și regimul de conformitate, pentru a asigura un nivel de ambiție corespunzător;

7.  recunoaște faptul că, potrivit estimărilor, statele membre vor ajunge, până în 2020, doar la un procent de 17,6 % în ceea ce privește economiile de energie primară, iar obiectivul de 20 % este în pericol dacă legislația UE existentă nu este pe deplin pusă în aplicare, dacă nu se intensifică eforturile depuse, iar barierele în calea investițiilor nu sunt eliminate; constată totuși că orice evaluare a punerii în aplicare a DEE poate, în acest stadiu, să ofere doar o imagine parțială, având în vedere intrarea sa în vigoare relativ recentă și termenul de transpunere; îndeamnă statele membre să respecte pe deplin și să pună în aplicare fără întârziere directiva; invită Comisia să intervină prompt, dacă este cazul, cu cereri motivate de aliniere a planurilor naționale la obiectivele directivei și să utilizeze toate mijloacele legale pentru a garanta că statele membre furnizează informații actualizate și precise;

8.  reamintește rezoluția sa din 5 februarie 2014 menționată mai sus, și rezoluțiile sale din 26 noiembrie 2014(6) și 14 octombrie 2015(7), în care se solicită, printre altele, stabilirea unei ținte de eficiență energetică de 40 % pentru 2030; consideră că un obiectiv general obligatoriu corelat cu obiective naționale individuale pentru 2030 îi va permite UE să își reducă dependența de importurile de energie, va încuraja inovarea și va contribui la consolidarea poziției UE de lider tehnologic în domeniul eficienței energetice; consideră, de asemenea, că un set de cerințe obligatorii sunt esențiale pentru realizarea unui nivel maxim de ambiție și de eforturi în statele membre, precum și pentru a permite o flexibilitate suficientă pentru ca mixul de instrumente și măsuri să fie adaptat la nivel național;

9.  constată că autoritățile locale au un rol esențial în sprijinirea punerii în aplicare a DEE și își îndeplinesc această misiune prin adoptarea unor măsuri ambițioase orientate către economii energetice, integrate în planurilor de acțiune locale, cum ar fi în cadrul Convenției primarilor pentru climă și energie; consideră că datele din planurile de acțiune locale, cum ar fi politicile și măsurile în materie de eficiență energetică evidențiate în peste 5 000 de planuri de acțiune privind energia durabilă în cadrul Convenției primarilor pentru climă și energie, pot contribui în mod eficace la elaborarea în comun și la creșterea nivelului de ambiție în ceea ce privește obiectivele naționale în materie de eficiență energetică;

10.  consideră că potențialul economiilor de energie la nivel local ar trebui să fie exploatat mult mai mult, deoarece autoritățile locale și regionale sunt esențiale pentru stimularea eficienței energetice și, în general, a tranziției energetice; invită Comisia să consolideze rețelele urbane, cum ar fi Convenția primarilor, inițiativa „Orașe și comunități inteligente” sau comunitățile care utilizează 100 % surse regenerabile de energie, care permit schimbul de cunoștințe și de bune practici între orașe, autorități locale, regiuni și state membre cu privire la planificarea ascendentă a tranziției energetice la nivel local, proiectarea și punerea în aplicare ale măsurilor în materie de eficiență energetică și de producție proprie, precum și accesul la sprijin financiar;

11.  regretă lipsa de ambiție a obiectivului adoptat de către Consiliul European în 2014 (o îmbunătățire de cel puțin 27 % a eficienței energetice până în 2030), justificată în principal printr-o rată de actualizare ridicată și extrem de nerealistă dintr-un studiu de impact precedent; reamintește că această rată de scont (17,5 %) este prea ridicată; invită Comisia să procedeze la o analiză cost-beneficiu aprofundată, ținând seama de beneficiile multiple ale eficienței energetice, și să utilizeze o rată de actualizare socială, în conformitate cu propriile orientări privind o mai bună legiferare; solicită Comisiei și statelor membre să revizuiască obiectivul de îmbunătățire a eficienței energetice cu cel puțin 27 % până în 2030 în contextul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, cu scopul de a atinge obiectivul de limitare a încălzirii globale la o valoare cu mult sub 2 °C și să își continue eforturile de a limita această creștere la 1,5 °C, în conformitate cu obiectivul de eficiență energetică adoptat de Parlament; solicită Comisiei să stabilească un obiectiv obligatoriu de eficiență energetică de 40 % pentru 2030, care va reflecta nivelul potențialului eficienței energetice rentabile;

12.  subliniază că, în UE, ar trebui promovată în continuare o strategie pe termen lung referitoare la reducerea cererii de energie;

13.  subliniază că, în anumite cazuri, flexibilitatea directivei a permis multor state membre să înceapă să ia măsuri de eficiență energetică și consideră că această flexibilitate în ceea ce privește măsurile alternative este esențială pentru ca statele membre să poată pune în aplicare programele și proiectele în materie de eficiență energetică pe viitor; solicită ca lacunele din actuala directivă, care sunt responsabile pentru rezultatele suboptime ale acesteia, în special cele de la articolul 7, să fie eliminate, menținând totodată o flexibilitate adecvată care să le permită statelor membre să aleagă măsurile; constată că studiul EPRS referitor la punerea în aplicare a articolul 7,(8) care se bazează pe cifrele notificate de statele membre, ajunge la concluzia că anumite măsuri, cum ar fi cele prin care se permite statelor membre să introducă treptat măsurile necesare pentru a atinge obiectivul, să ia în considerare acțiunile dintr-o etapă incipientă sau să excludă sectorul transporturilor sau cel al comercializării certificatelor de emisii (ETS) la calcularea progreselor realizate în raport cu obiectivul stabilit au condus, în aproape toate cazurile, la o reducere cu 50 % a performanței anuale în materie de eficiență energetică (0,75 %); ia act de faptul că autorii studiului au declarat că fiabilitatea analizei depinde de corectitudinea datelor furnizate; insistă asupra faptului că măsurile alternative prevăzute la articolul 7 alineatul (9) trebuie să fie mai bine definite și ușor cuantificabile;

14.  constată că introducerea treptată și acțiunile timpurii prevăzute la articolul 7 alineatul (2) nu mai sunt relevante; reamintește că peste jumătate din obiectivul de 20 % stabilit de directivă se așteaptă să fie realizat în temeiul articolului 7;

15.  subliniază că principalul punct vulnerabil al directivei actuale este faptul că majoritatea măsurilor vor expira în 2020 dacă directiva nu va fi modificată în mod adecvat, ceea ce înseamnă, printre altele, că dispozițiile sale principale, în special articolul 7, vor trebui extinse nu doar până în 2030, ci și dincolo de acest termen, acesta fiind contextul în care actuala directivă trebuie evaluată, cu definirea obiectivelor pe baza evoluțiilor (rezultate obținute, inovații tehnologice și de piață etc.); preconizează că această extindere va favoriza măsurile pe termen lung; constată, în plus, că trebuie introdusă o evaluare la jumătatea perioadei, pentru a garanta realizarea obiectivelor până în 2030;

16.  subliniază că o mai bună armonizare a metodelor de calculare a adiționalității (capacitatea de a promova tehnologii cu performanțe superioare mediei de pe piață) și a materialității (capacitatea de a promova măsuri care nu ar fi fost luate în mod necesar), precum și a procedurilor de măsurare și de verificare a economiilor de energie ar putea contribui la o punere în aplicare mai eficientă a articolului 7;

17.  propune ca titlul articolului 7 să fie schimbat în „Sisteme de sprijin pentru economia de energie”, pentru a sublinia că este necesar ca statele membre să ajute consumatorii, inclusiv IMM-urile, să economisească energie și să își reducă cheltuielile cu energia și să definească măsuri care permit obținerea unor astfel de economii și care sunt puse în aplicare cu ajutorul unor sisteme de obligații în domeniul energetic sau al altor instrumente;

18.  propune ca articolul 7 și, în special, schema de obligații în ceea ce privește eficiența energetică să acorde prioritate punerii în aplicare a măsurilor adoptate în sectorul clădirilor, în special prin promovarea punerii în aplicare a strategiilor naționale pe termen lung prevăzute la articolul 4, care ar trebui să fie elaborate pentru a debloca potențialul deplin al investițiilor în renovarea energetică a clădirilor;

19.  subliniază că, printre principalele provocări și bariere în calea punerii în aplicare a articolului 7, se numără lipsa de cunoștințe și capacități ale părților implicate, gradul scăzut de conștientizare la nivelul consumatorilor finali cu privire la existența schemelor obligatorii de eficiență și a măsurilor alternative, precum și perioada limitată de timp (2014-2020) pentru realizarea acestora; prin urmare, invită UE să investească mai mult în punerea în aplicare a unor acțiuni de informare și de asistență în fiecare stat membru;

20.  subliniază că absența unor indicatori în materie de eficiență energetică, cum ar fi consumul de energie per unitate de PIB, împiedică unele state membre să stimuleze cetățenii și întreprinderile să realizeze obiectivul politic în materie de climă și de eficiență energetică;

21.  subliniază că dispoziția articolului 7 conform căreia statele membre pot solicita ca o parte dintre măsurile de eficiență energetică să fie puse în aplicare ca prioritate în gospodăriile afectate de sărăcia energetică sau în locuințele sociale a fost aplicată, până în prezent, doar de două state membre; solicită consolidarea acestei dispoziții;

22.  consideră că trebuie să se acorde prioritate măsurilor în materie de eficiență energetică pentru gospodăriile vulnerabile și aflate în situație de sărăcie energetică, pentru a se asigura că, în special, costurile energiei pentru aceste gospodării pot fi reduse pe o bază durabilă;

23.  sugerează că, în conformitate cu articolul 24 din directiva actuală, planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică ar putea cere statelor membre să stabilească obiective pentru a utiliza măsuri în materie de eficiență energetică cu scopul de a reduce riscul de sărăcie energetică și să raporteze cu privire la modul de realizare a acestor obiective;

24.  consideră că trebuie să se acorde prioritate măsurilor pentru renovarea clădirilor existente cu performanță energetică foarte scăzută cu scopul creșterii eficienței energetice; invită Comisia să propună, în contextul revizuirii Directivei privind eficiența energetică, un obiectiv pentru a îmbunătăți eficiența parcului imobiliar rezidențial, precum și standarde minime viitoare în materie de eficiență pentru locuințele închiriate;

25.  ia act de faptul că 16 state membre au optat să stabilească o schemă de obligații în ceea ce privește eficiența energetică [articolul 7 alineatul (1)], 24 de state membre au recurs în grade diferite la posibilitatea unor măsuri alternative și 18 state membre au preferat să adopte măsuri alternative în loc să utilizeze cota de renovare (articolul 5); critică faptul că șapte state membre nu au instituit auditurile energetice (articolul 8);

26.  subliniază că pentru implementarea anumitor elemente de bază ale Directivei privind eficiența energetică (cum ar fi contorizarea inteligentă a consumului, tehnica de producere combinată de energie electrică și energie termică, planurile de renovare) este nevoie de mai mult timp și că un cadru stabil post-2020 în domeniul eficienței energetice este esențial pentru ca investitorii, autoritățile publice și întreprinderile să obțină încrederea necesară și stabilitatea reglementării și să aibă posibilitatea de a realiza proiecte și inovații, deoarece acești actori au un mare potențial în ceea ce privește reducerea consumului de energie și, prin urmare, reducerea costurilor pentru consumator; constată că cererea publică și piața reprezintă cei mai buni factori motrici pentru aceste proiecte;

27.  recunoaște că semnalele insuficiente referitoare la prețuri sunt cauza principală a subminării răspunsului la cerere; invită statele membre să înlăture această barieră și să promoveze contorizarea inteligentă și facturarea transparentă ca metodă de a promova un comportament al consumatorilor mai sensibil la consumul de energie și investițiile în eficiența energetică;

28.  salută noile soluții inovatoare și inteligente pentru echilibrarea cererii și a ofertei de energie, pentru utilizarea îmbunătățită a energiei din surse regenerabile și pentru reducerea consumului energetic de vârf; solicită ca aceste soluții să beneficieze de finanțare pentru cercetare și dezvoltare, în special în ceea ce privește sectorul IMM-urilor;

29.  subliniază rolul esențial al consumatorilor, al cetățenilor și al operatorilor de sisteme de distribuție (OSD) în peisajul energetic din ce în ce mai descentralizat și importanța implicării acestora în realizarea obiectivelor în materie de eficiență energetică; subliniază, prin urmare, că trebuie adoptate mai multe măsuri pentru a consolida rolul acestora, prin măsuri cum ar fi, printre altele, facilitarea răspunsului la cerere, depozitarea la scară mică, renovările clădirilor și schemele de termoficare și răcire centralizată, atât în mod individual, cât și în cooperare;

30.  observă că dispozițiile Directivei privind eficiența energetică nu se limitează la sprijinirea eficienței energetice, ci instituie totodată elemente referitoare la economisirea energiei prin intermediul sistemului anual de obligații în ceea ce privește eficiența energetică menționat la articolul 7; subliniază rolul important pe care îl are obiectivul de eficiență energetică pentru 2030, în conformitate cu obiectivele privind clima convenite la COP 21, în vederea realizării dezideratelor referitoare la climă și a reducerii dependenței de furnizorii de energie din țările terțe; remarcă faptul că sectorul clădirilor este responsabil pentru 40 % din consumul de energie din UE și că 50 % din energia consumată în acest sector este utilizată pentru încălzire și răcire; subliniază că îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor este, prin urmare, deosebit de importantă pentru reducerea emisiilor de CO2, îmbunătățirea securității energetice, reducerea sărăciei energetice și stimularea economiei noastre; îndeamnă statele membre să inițieze investiții majore pentru a îmbunătăți eficiența energetică, recurgând la finanțarea UE, deoarece aceste investiții nu numai că mențin facturile la energie la un nivel scăzut, ci creează și multe locuri de muncă și contribuie totodată la atingerea obiectivelor în materie de reindustrializare;

31.  subliniază că 85 % din consumul de energie din clădiri este necesar pentru încălzirea spațiilor și a apei calde menajere și că, prin urmare, este necesar să se accelereze modernizarea sistemelor de încălzire vechi și ineficiente din Europa, pentru a realiza cel puțin obiectivul de 20 % privind câștigurile de eficiență energetică cu ajutorul tehnologiilor disponibile, inclusiv sisteme de încălzire bazate pe surse regenerabile de energie;

Dispozițiile juridice concurente încetinesc progresele legate de mediu, creează birocrație și cresc costurile pentru energie

32.  remarcă faptul că obligațiile de raportare în materie de energie prevăzute printr-un cadru specific sunt esențiale pentru evaluarea progreselor și punerea în aplicare a legislației existente în domeniul eficienței energetice; regretă, cu toate acestea, obligațiile de raportare excesive în materie de energie, care au fost impuse, printre altele, prin reglementarea excesivă a sectorului de către statele membre, și care se adresau întreprinderilor, producătorilor de energie, consumatorilor și autorităților publice, întrucât acestea limitează potențialul de creștere și inovare; subliniază faptul că obligațiile de raportare ar trebui, în măsura posibilului, să fie simplificate, în vederea reducerii sarcinilor administrative și a costurilor; critică faptul că datele obținute din obligațiile de raportare nu sunt, în multe cazuri, comparabile la nivelul UE, din cauza defalcărilor, metodologiilor și standardelor diferite; invită Comisia să reducă, inclusiv prin soluții digitale, sarcina administrativă aferentă obligațiilor de raportare și să elaboreze mai multe orientări privind comparabilitatea datelor pentru a îmbunătăți sistemul de evaluare a datelor; solicită alinierea estimărilor privind cererea energetică la potențialul de economii eficiente din punctul de vedere al costurilor din sectoarele-cheie și consideră că reducerea birocrației va accelera punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică; remarcă faptul că aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” presupune revizuirea planificării energetice și a raportării, precum și îmbunătățirea coerenței politicilor pentru a asigura consolidarea reciprocă a acestora, recunoscând că economisirea energiei este principala și cea mai sigură sursă de energie a Europei; constată că eficiența energetică poate fi cea mai bună investiție în „sursa” de energie, îmbunătățind accesibilitatea energiei, reducând necesitatea unei infrastructuri suplimentare și costisitoare a ofertei și contribuind la soluționarea problemei schimbărilor climatice;

33.  subliniază că normele de calculare a economiilor energetice și interpretările măsurilor eligibile, astfel cum sunt stabilite în anexele la directivă, sunt prea complicate și, prin urmare, imposibil de respectat cu strictețe; invită Comisia să se asigure că revizuirea DEE va asigura o metodă semnificativ mai simplă pentru calcularea eficienței energetic și să ia în considerare propunerea de noi acte delegate care să simplifice metodele de calcul din directiva actuală;

34.  invită Comisia să examineze factorul de conversie pentru energia electrică din anexa IV la directivă, pentru a reflecta mai bine tranziția în curs a producției de energie electrică;

35.  subliniază că nu toate riscurile asociate investițiilor în economiile energetice pot fi abordate în cadrul sistemului ETS, având în vedere faptul că acesta acoperă doar 45 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE; relevă faptul că Directiva privind eficiența energetică este interconectată cu alte acte legislative ale UE referitoare la energie și are un anumit impact asupra amprentei de carbon și a sistemului ETS (prețurile certificatelor); invită Comisia să evalueze aceste interconexiuni și să asigure complementaritatea; ia act de faptul că reducerea prețurilor certificatelor ETS reprezintă unul dintre factorii care conduc la scăderea atractivității investițiilor în economisirea de energie în sectorul industrial;

36.  subliniază importanța unei puneri în aplicare adecvate a rezervei de stabilitate a pieței, care ar putea contribui la îmbunătățirea eficienței energetice prin consolidarea consecvenței între sistemul ETS al UE și politicile energetice de reducere a emisiilor de dioxid de carbon;

37.  așteaptă cu interes viitorul fond de modernizare, care va avea drept obiectiv modernizarea sistemelor energetice și îmbunătățirea eficienței energetice în statele membre ale UE cu venituri reduse și solicită Comisiei să propună o structură de guvernanță adecvată, inclusiv detalii despre rolurile statelor membre beneficiare, BEI și alte instituții;

38.  subliniază că lipsa de coordonare dintre diferitele elemente ale legislației naționale poate împiedica implementarea unor soluții eficace în materie de eficiență energetică, care oferă cele mai bune rezultate în ceea ce privește raportul cost-eficacitate și elimină avantajele de preț obținute prin scăderea consumului de energie; invită statele membre și Comisia să elaboreze măsuri de coordonare pentru realizarea deplină a potențialului în materie de eficiență energetică, ceea ce ar permite obținerea unei coerențe sporite între statele membre, fără a restricționa capacitatea acestora de a-și adapta politicile la piețele locale de energie, tehnologiile și soluțiile disponibile, precum și la mixul energetic național; solicită ca sistemul ETS să ia mai bine în considerare măsurile naționale care afectează numărul certificatelor și prețul acestora;

39.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți eficiența energetică din sectorul public și solicită o mai bună integrare a inițiativelor privind economisirea energetică în achizițiile publice;

40.  constată că cerințele în materie de eficiență energetică din domeniul achizițiilor publice nu sunt complet înțelese de toți agenții de achiziții; invită Comisia să ofere orientări mai clare pentru a facilita respectarea articolului 6 din Directivă, precum și o mai bună integrare în normele mai ample ale UE referitoare la achizițiile publice;

41.  invită Comisia să implice instituțiile locale și regionale în scopul promovării eficienței energetice la nivel regional, local și cetățenesc;

42.  subliniază că, deși prețurile cu amănuntul pe care clienții industriali și comerciali mici și mijlocii și consumatorii privați trebuie să le plătească pentru consumul de energie electrică la nivel european sunt relativ ridicate în unele state membre, investițiile în îmbunătățirea eficienței energetice pot să stimuleze competitivitatea întreprinderilor europene și să reducă costurile energiei pentru consumatorii privați; subliniază, cu toate acestea, că, în medie, o treime din valoarea facturilor la energie electrică din UE este reprezentată de taxe și impozite indirecte prelevate de stat de la gospodăriile private, care, ca urmare a faptului că reprezintă elemente fixe pe facturi, pot anula beneficiile economiei de energie din perspectiva consumatorilor și pot contribui la sărăcia energetică; ia act de faptul că prelevările pentru finanțarea politicilor europene în domeniul climei și al energiei reprezintă cea mai mică parte din valoarea facturilor; subliniază că nivelul ridicat al prețurilor la energie din UE duce la apariția unor diferențe în materie de prețuri la energie între statele membre ale UE și principalii noștri concurenți în multe părți ale lumii; relevă faptul că aceste diferențe împiedică competitivitatea industriilor europene mari consumatoare de energie; remarcă faptul că gradul de inovare crește și odată cu sporirea investițiilor în materie de eficiență energetică, datorită cărora industria UE ocupă o poziție fruntașă la nivel mondial;

43.  constată că eficiența energetică poate fi cea mai bună investiție în „sursa” de energie, îmbunătățind accesibilitatea financiară a energiei, reducând necesitatea unei infrastructuri suplimentare și costisitoare și contribuind la combaterea schimbărilor climatice;

44.  ia act de faptul că principiul „eficiența energetică înainte de toate” permite o extindere eficientă din punctul de vedere al costurilor a ponderii surselor de energie regenerabile în mixul energetic; subliniază că obligațiile de economisire a energiei ar trebui să fie compatibile cu dezvoltarea durabilă a surselor de energie regenerabile și că sinergiile ar trebui consolidate pentru o tranziție eficace către un sistem energetic decarbonizat, rezilient și inteligent; consideră că, datorită îmbunătățirii sistemelor supraregionale de distribuție, a sistemelor de stocare și a managementului cererii de energie, întreaga Europă are șanse bune să-și extindă locațiile optime de producere a energiei eoliene, a hidroenergiei și a energiei solare cu funcții de aprovizionare; este convins că acest lucru va conduce la efecte de scădere a prețurilor la energie;

45.  subliniază faptul că eficiența energetică este măsura cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru realizarea angajamentelor UE de reducere a emisiilor de CO2;

Este nevoie de mai multă coerență în legislația privind energia

46.  invită Comisia să susțină principiul unei „mai bune reglementări”, să reflecteze asupra unor mijloace îmbunătățite de asigurare a coordonării între normele legale ale UE privind energia și schimbările climatice, cu scopul de a îmbunătăți eficiența și eficacitatea legislativă și să propună măsuri de îmbunătățire a reglementărilor actuale; invită Comisia să consolideze metodologiile pentru evaluarea cuprinzătoare și pe termen lung a inițiativelor din domeniul eficienței energetice, inclusiv a tuturor externalităților principale; solicită să se adopte o perspectivă societală în activitatea de prognozare și evaluare a costurilor și beneficiilor globale ale diferitelor niveluri de ambiție în materie de eficiență energetică și ca eficiența energetică să fie tratată ca o sursă de energie în sine;

47.  invită Comisia să considere eficiența energetică drept o prioritate de infrastructură, recunoscând că aceasta respectă definiția infrastructurii utilizate de FMI și de alte instituții economice(9), precum și să o transforme într-un element esențial și o prioritate în deciziile viitoare de investiții în infrastructura energetică europeană;

48.  constată că eficiența energetică poate contribui la sporirea rezistenței sistemului energetic și, prin urmare, la trecerea către o situație sustenabilă și sigură;

49.  subliniază că o piață internă funcțională a energiei, inclusiv pentru serviciile de eficiență energetică, va optimiza costurile sistemelor energetice, aducând astfel beneficii tuturor consumatorilor și îmbunătățind în mod semnificativ eficiența energetică și competitivitatea la nivelul întregii Europe; invită, prin urmare, statele membre să pună pe deplin în aplicare cel de al treilea pachet legislativ privind energia, pentru a se asigura funcționarea deplină a unor piețe energetice competitive și interconectate;

50.  constată că și industriile mari consumatoare de energie trebuie să contribuie și că, în acest context, este foarte important să se asigure condiții de concurență echitabile în cadrul UE;

51.  subliniază faptul că eficiența energetică face parte din obiectivele fundamentale ale UE și că, din acest motiv, țările europene trebuie încurajate să prevină risipa provocată de consumul din industrie, transporturi și construcții, acestea fiind sectoarele principale cu ponderea cea mai mare în consum;

52.  salută efectul pozitiv pe care sistemele de certificare sau obligațiile de reducere a consumului de energie (articolul 7) îl au în multe state membre; consideră că decizia de a pune în aplicare măsuri alternative cu un nivel echivalent de ambiție poate reprezenta un factor de importanță majoră pentru ca aceste măsuri să fie acceptate; subliniază importanța de a asigura faptul că economiile de energie certificate corespund unor economii de energie reale și că acestea nu reprezintă doar realizări înregistrate pe hârtie; subliniază rolul companiilor de utilități energetice în dezvoltarea activă a măsurilor în materie de eficiență energetică; solicită ca, în ceea ce privește sistemele de certificare și măsurile de reducere a consumului de energie, calculul să nu fie îngreunat; invită Comisia să analizeze dacă este posibil să se realizeze economii de energie primară prin intermediul unor centrale integrate bazate pe principiul cogenerării (producere combinată de energie electrică și energie termică);

53.  atrage atenția asupra raportului elaborat de EPRS pentru Parlamentul European, conform căruia majoritatea schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică sunt evident importante pentru realizarea unor îmbunătățiri cu privire la eficiența energetică la nivel național și au contribuit la realizarea unor economii eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru un număr mare de gospodării și organizații; subliniază, de asemenea, observațiile formulate în concluziile raportului, potrivit cărora schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică sunt extrem de eficiente din punctul de vedere al costurilor, iar dovezile indică faptul că schemele bine elaborate și puse în aplicare pot realiza până la 100 % din economiile unei țări prevăzute la articolul 7; sugerează, prin urmare, Comisiei să compileze o listă de bune și de rele practici și să elaboreze un set de criterii, pentru a se asigura elaborarea corespunzătoare și eficace a schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică;

54.  solicită să se asigure efectuarea unor calcule plauzibile în materie de reducere a consumului de energie și de eficiență energetică, fără o birocrație inutilă; consideră că Directiva privind eficiența energetică poate avea și rolul de directivă-cadru în acest context; consideră că în directivele în vigoare (spre exemplu Directiva privind clădirile) sau într-o cerință de etichetare combinată (etichetarea eficienței energetice, designul ecologic, economia circulară, marcajul CE) ar putea fi incluse o serie de măsuri și criterii de eficiență concrete;

55.  consideră că obiectivele UE privind combaterea schimbărilor climatice și eficiența energetică trebuie să se consolideze reciproc și că cerințele obligatorii în materie de eficiență energetică sunt esențiale pentru realizarea unui nivel maxim de ambiție și de eforturi în statele membre, fiind necesar, totodată, să se asigure o flexibilitate suficientă pentru ca mixul de instrumente să fie adaptat la nivel național;

56.  solicită ca Directiva privind eficiența energetică să fie adaptată la obiectivele de combatere a schimbărilor climatice ale UE și la obiectivul general al Acordului COP 21 de la Paris; subliniază că din procesul de revizuire a directivei ar trebui să facă parte eforturile de continuare și de îmbunătățire a măsurilor existente, precum și de eradicare a contradicțiilor și lacunelor, în vederea asigurării unor reglementări previzibile, ceea ce ar spori nivelul de încredere al investitorilor pe termen lung;

Creșterea eficienței energetice - mai multe locuri de muncă și creștere economică

57.  regretă faptul că o serie de proiecte mai puțin eficiente vizând eficiența energetică sunt susținute din fondurile structurale ale UE (2007-2013), în conformitate cu criticile exprimate de Curtea de Conturi în raportul său; invită Comisia să pună în aplicare cu promptitudine recomandările corespunzătoare cu privire la îmbunătățiri, cu un accent special asupra justificării, monitorizării și scurtării perioadei de amortizare a proiectelor finanțate; solicită îmbunătățirea orientărilor și intensificarea monitorizării din partea Comisiei în vederea unei mai bune absorbții a fondurilor structurale și a FEIS pentru proiectele viabile privind eficiența energetică, în coroborare cu investițiile private, în special în sectorul imobiliar; consideră că finanțarea pusă la dispoziție de fondurile structurale și de FEIS pentru proiectele de eficiență energetică ar trebui să se axeze pe consumatorii mai sensibili la costurile energetice, cum ar fi sectoarele industriale expuse riscului relocării emisiilor de dioxid de carbon, IMM-urile și gospodăriile expuse riscului sărăciei energetice; consideră că este o prioritate absolută dezvoltarea de instrumente de finanțare și de modele inovatoare care să mobilizeze fonduri publice și finanțarea privată la nivel local, național, regional și european pentru a sprijini investițiile în sectoarele-cheie de eficiență energetică, cum ar fi renovarea clădirilor, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile și, totodată, particularităților investițiilor pe termen lung;

58.  invită statele membre să promoveze investițiile în sectorul construcțiilor, inclusiv intensificarea eforturilor pentru a stimula renovarea capitală a parcului imobiliar izolat în mod necorespunzător din UE;

59.  subliniază faptul că, dacă statele membre creează o schemă în materie de eficiență energetică finanțată prin perceperea de contribuții, ar trebui stabilit un prag minim pentru gospodăriile afectate de sărăcia energetică; relevă totodată faptul că statele membre ar trebui să demonstreze modul în care schema respectivă în materie de eficiență energetică finanțată prin perceperea de contribuții contribuie la îmbunătățirea parcului imobiliar intern cel mai afectat;

60.  subliniază importanța instrumentelor financiare europene sub formă de împrumuturi, garanții și capital propriu pentru atragerea de fonduri private destinate proiectelor din domeniul eficienței energetice; subliniază, totuși, necesitatea de a acorda finanțare sub forma unor granturi pentru proiectele din domeniul social;

61.  subliniază faptul că UE ar trebui să își propună un obiectiv ambițios în legătură cu economiile de energie și să stimuleze inovarea în ceea ce privește investițiile în eficiență energetică, deoarece acestea sunt profitabile și pot fi amortizate destul de repede;

62.  invită statele membre să includă dispoziții privind un procentaj minim semnificativ de măsuri în schemele obligatorii de eficiență energetică, pentru a viza consumatorii cu venituri reduse;

63.  constată că proiectele din domeniul eficienței energetice sunt adeseori de mică amploare și trebuie grupate în portofolii mai mari; în acest sens, invită Comisia, BEI și statele membre să acorde un nivel mai ridicat de asistență tehnică și de asistență pentru dezvoltarea de proiecte, pentru a facilita investițiile;

64.  consideră că sunt necesare o strategie pe termen lung în materie de eficiență energetică în sectorul clădirilor și stimularea în continuare a renovării clădirilor pentru creșterea eficienței energetice, pentru a nu limita demersurile în acest domeniu la măsuri simple și cu cost redus;

65.  solicită să se asigure îmbunătățirea coordonării și a schimbului de idei și de bune practici între statele membre cu privire la obligațiile de reducere a consumului de energie și la planurile legate de clădiri și la cele de renovare (articolele 4, 5, 6 și 7), cu scopul de a aplica mai rapid instrumentele noi și existente (scutiri fiscale, programe de susținere, modele de contracte și investiții în locuințele sociale); consideră că domeniul de aplicare a articolului 5 ar trebui să fie extins, astfel încât să acopere toate organismele publice, dacă este posibil; solicită Comisiei să elaboreze orientări privind viitoarele planuri naționale, pentru a asigura transparența și comparabilitatea; salută asistența tehnică acordată de Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a DEE; solicită să se elaboreze modele obligatorii pentru planurile naționale, cu scopul de a asigura transparența și comparabilitatea; invită statele membre să aibă în vedere posibilitatea de a utiliza scheme de asistență inovatoare bazate pe piață;

66.  constată că în sectorul rezidențial s-au înregistrat cele mai puține progrese și, prin urmare, invită statele membre să utilizeze societățile de servicii energetice și contractele de performanță energetică, să pună în aplicare scheme fiscale și programe de împrumut, cu scopul de a crește ratele de renovare scăzute pentru parcul imobiliar existent în Europa și de a recompensa măsurile de asigurare a eficienței energetice, cum ar fi utilizarea unor sisteme de încălzire și de răcire eficiente din punct de vedere energetic;

67.  invită Comisia să încurajeze statele membre să instituie sisteme de monitorizare, de măsurare și gestionare a eficienței energetice a clădirilor și să îmbunătățească sistemele existente, în scopul de a realiza câștiguri considerabile de eficiență energetică ale parcului imobiliar din UE;

68.  solicită ca strategiile statelor membre cu privire la renovare, prevăzute la articolul 4, să sublinieze modul în care acestea vor realiza, în cadrul următoarei strategii (care urmează să fie publicată în aprilie 2017), renovarea energetică a parcului lor imobiliar și modul în care vor contribui, prin măsurile preconizate, la realizarea viziunii cu privire la un parc imobiliar al UE cu clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero până în 2050;

69.  consideră că extinderea aplicării dispozițiilor privind rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice la toate nivelurile administrației publice, nu numai la guvernul central, va face posibilă valorificarea maximă a potențialului în materie de raport cost-eficacitate al clădirilor, deoarece acesta s-a dovedit a fi sectorul cu potențialul cel mai ridicat, nu numai cu privire la economiile de energie, ci și la furnizarea unor beneficii cu caracter mai general, inclusiv sporirea confortului și a bunăstării; consideră, în această privință, că statele membre ar trebui să fie obligate să instituie un mecanism intern pentru partajarea între diferitele niveluri ale administrației publice a eforturilor depuse în scopul atingerii obiectivului de 3 % în materie de renovare și că posibilitatea de a opta pentru alte măsuri ar trebui menținută, asigurând totodată cuantificarea impactului acestora, ca abordare alternativă la alineatele (1) și (2);

70.  invită Comisia să încurajeze statele membre să depună eforturi mai susținute pentru a renova clădirile nerezidențiale, având în vedere puternicul lor potențial de rentabilitate pe termen scurt;

71.  propune ca titlul articolului 4 din Directiva privind eficiența energetică să fie reformulat, astfel încât să se refere la „strategiile pe termen lung pentru renovarea capitală parcului imobiliar național, inclusiv pentru mobilizarea investițiilor”;

72.  solicită să se aloce resursele necesare pentru formarea persoanelor responsabile cu instalarea echipamentelor, astfel încât acestea să realizeze renovări de calitate;

73.  solicită o abordare strategică din partea Comisiei prin care să fie crescut gradul de sensibilizare cu privire la noile evoluții tehnice (între altele mijloacele de răcire, iluminatul, izolarea, termostații, contoarele, vitrificarea și multe altele);

74.  invită Comisia Europeană și statele membre să acorde prioritate articolului 4 din directivă în procesul de elaborare a celei de a doua versiuni a strategiilor, care urmează să fie prezentată în 2017 și care ar trebui să se bazeze pe un angajament adecvat cu părțile interesate, respectând modelele obligatorii, inclusiv obiectivele intermediare pe cinci ani și planurile de punere în aplicare, pentru a realiza obiectivul referitor la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero la nivelul UE până în 2050, întrucât va fi necesar să se atingă obiectivele COP 21;

75.  consideră că auditurile energetice destinate întreprinderilor sunt un instrument de creștere a eficienței energetice deja consacrat și subliniază avantajele acestora pentru competitivitate; solicită definirea și aplicarea uniformă a criteriilor prevăzute de directivă (privind definiția IMM-urilor, auditurile, eliminarea dublei certificări în cazul structurilor transfrontaliere) și definirea unei abordări uniforme privind pragul de minimis menționat la articolul 8 alineatul (4); solicită extinderea domeniului de aplicare a acestui articol, pentru a include toate întreprinderile mari consumatoare de energie; solicită să se realizeze o evaluare în vederea îmbunătățirii eficacității sistemelor de audit energetic; solicită punerea în aplicare a unor recomandări de audit energetic eficiente din punctul de vedere al costurilor, în coroborare cu întreținerea planificată, respectând totodată obiectivele întreprinderilor;

76.  propune revizuirea definiției IMM-urilor utilizată în această directivă (articolul 2 punctul 26), pentru a face trimitere doar la numărul de angajați și la cifra de afaceri anuală, astfel încât întreprinderile care sunt controlate în proporție de cel puțin 25 % de un organism de stat să poată fi considerate IMM-uri;

77.  salută faptul că Comisia lucrează la elaborarea orientărilor privind punerea în aplicare a articolelor 9-11 din DEE, pentru a ajuta consumatorii să își controleze mai bine consumul de energie; consideră că fezabilitatea tehnică și instalarea contoarelor inteligente – ținând seama de rentabilitate și de transparența costurilor – sunt condiții importante pentru reducerea consumului de energie; consideră că, pentru a se asigura coerența tuturor dispozițiilor existente referitoare la contorizare și facturare, acestea ar trebui să fie regrupate într-un singur loc;

78.  subliniază că facturile la energie ale consumatorilor sunt în continuare neclare și inexacte; recomandă îmbunătățirea transparenței și a clarității facturilor prin stabilirea, la nivelul UE, a unor principii de nivel înalt privind facturile, astfel încât consumatorilor să li se pună la dispoziție informații esențiale într-un format comparabil, pentru le permite să își ajusteze modelele de consum; subliniază faptul că consumatorii au de o gamă variată de preferințe și de instrumente accesibile și că, prin urmare, abordarea cu privire la informații ar trebui să fie impusă de cercetarea privind consumatorii la nivel național;

79.  consideră că accesul la informații independente și fiabile și consultanța cu privire la măsurile adecvate în materie de eficiență energetică și la schemele financiare sunt esențiale, în special pentru gospodării, dar și pentru autoritățile regionale și locale, pentru a le permite să adopte decizii în cunoștință de cauză cu privire la energie și să își gestioneze mai bine consumul de energie, inclusiv prin intermediul contoarelor inteligente și al măsurării individuale a consumului pentru încălzire și de răcire;

80.  solicită adoptarea unor standarde riguroase în materie de asigurare a calității, a unor programe de formare la nivel național și instituirea de sisteme naționale unitare și simplificate de certificare pentru furnizorii de eficiență energetică, sprijinite de cadre comune și ușor de accesat privind consilierea și mijloacele de recurs; subliniază că această propunere are scopul de a elimina o parte din barierele nefinanciare în calea utilizării de către consumatori a produselor și serviciilor în materie de eficiență energetică, prin măsuri care permit identificarea comercianților de încredere, spre exemplu;

81.  așteaptă mai multe investiții în vederea reducerii consumului de energie odată cu îndeplinirea obligațiilor legate de cogenerarea de înaltă eficiență prevăzute la articolul 14;

82.  subliniază faptul că, dacă statele membre creează o schemă în materie de eficiență energetică finanțată prin perceperea de contribuții (articolul 20), ar trebui să se acorde prioritate gospodăriilor afectate de sărăcia energetică; insistă asupra faptului că Directiva revizuită privind eficiența energetică ar trebui să le asigure statelor membre un cadru de politică stabil pe termen lung, pentru a se asigura o creștere durabilă a investițiilor în eficiența energetică, în special la nivel local; solicită UE și BEI să își intensifice eforturile depuse cu privire la consolidarea capacităților și asistența tehnică acordată, pentru a dezvolta proiecte rentabile privind eficiența energetică, care să atragă investițiile private de pe piață; solicită ca programele de finanțare ale UE (de exemplu, fondurile structurale, planul Juncker, Asistența europeană pentru energie locală-BEI) să sporească ponderea fondurilor alocate consolidării capacităților și asistenței tehnice în domeniul eficienței energetice;

83.  regretă nivelul scăzut al investițiilor publice și private în rețelele inteligente de distribuție a energiei electrice; invită Comisia să consolideze punerea în aplicare a articolului 15 din directivă pentru a promova dezvoltarea acestor rețele;

84.  solicită impunerea unei obligații de realizare a analizei costuri-beneficii la nivel național cu privire la programele în materie de eficiență energetică desfășurate cu ajutorul autorităților locale sau împreună cu acestea, precum și menținerea acestei abordări, în cazul în care permite creșterea eficienței energetice și economii de costuri pentru consumatori;

85.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea poluării cauzate de unele instalații de încălzire a locuințelor alimentate cu biomasă solidă, care produc mari cantități de praf fin, oxizi de azot, monoxid de carbon și dioxină extrem de nocive pentru calitatea aerului și, deci, dăunătoare pentru sănătatea umană; solicită statelor membre să pună în aplicare soluții alternative eficiente și ecologice;

86.  subliniază necesitatea imediată a unei abordări mai cuprinzătoare, pentru a îmbunătăți eficiența energetică a întregului sistem de transport, care să nu se bazeze numai pe dezvoltarea tehnologică a vehiculelor sau a sistemelor de propulsie; îndeamnă Comisia și statele membre să introducă măsuri noi, ambițioase, de consolidare a trecerii modale la modurile cele mai eficiente din punct de vedere energetic, precum și să aplice pe deplin sistemele de transport inteligent (STI) pentru a îmbunătăți în continuare eficiența și rata de utilizare a capacității disponibile a vehiculelor și a infrastructurii, inclusiv în logistică, aviație și transportul maritim;

87.  reamintește că eficiența energetică se poate realiza prin stabilirea unor standarde în materie de CO2 și prin informarea utilizatorilor cu privire la consumul de combustibil al vehiculelor lor; invită Comisia să prezinte propuneri pentru a informa utilizatorii cu privire la consumul de combustibil al noilor camioane, autobuze și autocare și pentru a stabili limite cu privire la emisiile de CO2 ale acestora;

88.  regretă contribuția scăzută a transporturilor la economisirile de energie, reprezentând doar 3 % în cadrul defalcării generale a economisirilor la nivel de sector, în pofida stabilizării traficului de pasageri și a reducerii traficului de mărfuri în perioada 2005-2013 din cauza crizei economice; invită statele membre să crească numărul de măsuri care vizează sectorul transporturilor;

o
o   o

89.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 153, 18.6.2010, p. 13.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0444.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0266.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2014)0063.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0359.
(8) A se vedea studiul elaborat de Tina Fawcett și Jan Rosenow și intitulat „The Member States’ plans and achievements towards the implementation of Article 7 of the Energy Efficiency Directive” (Planurile și realizările statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva privind eficiența energetică), EPRS.
(9) „Energy efficiency as infrastructure: leaping the investment gap” (Eficiența energetică ca infrastructură: eliminarea deficitului de investiții) - raport al societății de consultanță E3G, publicat la 3 martie 2016.

Notă juridică