Index 
Texte adoptate
Marţi, 5 iulie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Acordul UE-Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Limitele emisiilor pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră ***I
 Refugiații: incluziunea socială și integrarea pe piața muncii
 Standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor
 O nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile
 Combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE

Acordul UE-Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12099/2015 – C8-0143/2016 – 2015/0199(NLE))
P8_TA(2016)0295A8-0197/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12099/2015),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12097/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0143/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0197/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Peru.


Limitele emisiilor pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră ***I
PDF 327kWORD 101k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele referitoare la limitele emisiilor și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră (COM(2014)0581 – C8-0168/2014 – 2014/0268(COD))
P8_TA(2016)0296A8-0276/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0581),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8‑0168/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 februarie 2015(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 aprilie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0276/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1628.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Refugiații: incluziunea socială și integrarea pe piața muncii
PDF 427kWORD 210k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la refugiați: incluziunea socială și integrarea pe piața muncii (2015/2321(INI))
P8_TA(2016)0297A8-0204/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa(2),

–  având în vedere Planul de acțiune în zece puncte al Comisiei privind migrația, prezentat la 20 aprilie 2015 în cadrul reuniunii comune organizate la Luxemburg a Consiliului Afaceri Externe și a Consiliului Afaceri Interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2016 intitulată „Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2016)0377),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate elaborată de Comisie (COM(2016)0378),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452),

–  având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (Directiva privind condițiile de primire),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE privind returnarea” (COM(2015)0453),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei privind instituirea unui „Manual privind returnarea” comun care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (C(2015)6250),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind normele referitoare la achizițiile publice în legătură cu actuala criză în materie de azil (COM(2015)0454),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Identificarea unor soluții la criza refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040),

–  având în vedere Decizia Comisiei de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0490),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Agenda europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510),

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa din iunie 2014, la reuniunea sa extraordinară din 23 aprilie 2015, la reuniunea sa din 25 și 26 iunie 2015, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE din 23 septembrie 2015 privind migrația, la reuniunea sa din 15 octombrie 2015, la reuniunea sa din 17 și 18 decembrie 2015 și la reuniunea sa din 18 și 19 februarie 2016,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu cu privire la țările de origine sigure, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la viitorul politicii de returnare, la reuniunea sa din 8 octombrie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 12 octombrie 2015, cu privire la măsurile de gestionare a crizei refugiaților și migranților, la reuniunea sa din 9 noiembrie 2015 și cu privire la statutul de apatrid, la reuniunea sa din 4 decembrie 2015,

–  având în vedere concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 20 iulie 2015, cu privire la relocarea prin intermediul unor sisteme multilaterale sau naționale a 20 000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecție internațională,

–  având în vedere Planul comun de acțiune UE-Turcia din 15 octombrie 2015,

–  având în vedere Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta Mediterana de Est-Balcanii de Vest, adoptată la 8 octombrie 2015, precum și declarația liderilor adoptată la reuniunea privind sosirile masive de refugiați pe ruta Balcanilor de Vest, din 25 octombrie 2015,

–  având în vedere planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

–  având în vedere Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei,

–  având în vedere Raportul comun al Comisiei și al Consiliului privind ocuparea forței de muncă care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2016,

–  având în vedere Rezoluția 1994 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), în special Raportul anual pe 2014 privind situația azilului în Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 33 alineatele (1) și (2) din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere activitatea, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA), în special studiile referitoare la formele grave de exploatare prin muncă,

–  având în vedere studiul Departamentului tematic A referitor la integrarea migranților și la efectele pe care le are acest lucru asupra pieței muncii, studiile Departamentului tematic C referitoare la punerea în aplicare a articolul 80 din TFUE, la noile abordări, modalitățile alternative și mijloacele de acces la procedurile de azil pentru persoanele care solicită protecție internațională, la examinarea unor noi posibilități de elaborare a unor acte legislative care să permită migrația forței de muncă către UE, la consolidarea sistemului european comun de azil și alternativele la Regulamentul Dublin și la cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației, precum și notele și documentele Departamentului tematic A și ale Departamentului tematic D privind fondurile UE pentru politicile în domeniul migrației și integrarea refugiaților – analiza eficienței și a bunelor practici în viitor și studiul Departamentului tematic EXPO privind migranții în Mediterana – apărarea drepturilor omului,

–  având în vedere studiile Rețelei europene de migrație (REM), în special studiul privind politicile, practicile și datele referitoare la minorii neînsoțiți,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Organizației Internaționale pentru Migrație,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Consiliului European pentru Refugiați și Exilați,

–  având în vedere Avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „Agenda europeană privind migrația”, adoptat în cadrul celei de-a 115-a sesiuni plenare din 3-4 decembrie 2015,

–  având în vedere avizele din 10 decembrie 2015 ale Comitetului Economic și Social European, Avizul pe tema „O agendă europeană privind migrația” și Avizul privind Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016 privind integrarea refugiaților în UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(3),

–  având în vedere experiența dobândită prin intermediul programului EQUAL și lecțiile învățate din acesta,

–  având în vedere Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în UE, adoptate de Consiliul Justiție și Afaceri Interne în noiembrie 2004, în special principiile 3, 5 și 7,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale(4),

–  având în vedere publicațiile relevante ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în special „Indicators of Immigrant Integration 2015: Settling In” („Indicatori ai integrării imigranților: instalarea în 2015”), „Making Integration Work: Refugees and others in need of protection” („Cum să facem integrarea să funcționeze: refugiații și alte persoane care necesită protecție”) și „A New Profile of Migrants in the Aftermath of the Recent Economic Crisis” („Un nou profil al migranților în perioada următoare recentei crize economice”),

–  având în vedere publicațiile relevante ale Eurofound, în special „Challenges of policy coordination for third-country nationals” („Provocările legate de coordonarea politicilor pentru resortisanții țărilor terțe”) și „Approaches towards the labour market integration of refugees in the EU” („Abordări care urmăresc integrarea pe piața forței de muncă a refugiaților aflați în UE”),

–  având în vedere documentul de lucru al Fondului Monetar Internațional intitulat „The Refugee Surge in Europe: Economic Challenges” („Valul de refugiați în Europa: provocări economice”),

–  având în vedere raportul anual privind baza de date cu informații despre azil pentru perioada 2014-2015, intitulat „Common Asylum System at a turning point: Refugees caught in Europe's solidarity crisis” („Sistemul comun de azil la un moment de răscruce: refugiații prinși în criza solidarității europene”),

–  având în vedere Considerațiile UNHCR privind protecția internațională în ceea ce privește persoanele care fug din Republica Arabă Siriană, actualizarea II din 22 octombrie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE(7),

–  având în vedere studiul Departamentului tematic C al Parlamentului European din februarie 2016 privind „Femeile refugiate și solicitantele de azil: problema integrării”,

–  având în vedere concluziile reuniunii sociale europene tripartite la nivel înalt din 16 martie 2016, în special declarația partenerilor economici și sociali europeni privind criza refugiaților,

–  având în vedere obligațiile internaționale cuprinse în Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și ținând seama de dreptul fundamental al tuturor copiilor de a avea acces la învățământ primar gratuit, indiferent de gen, rasă, origine etnică sau socială,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația copiilor în situații de urgență și de criză prelungită(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0204/2016),

A.  întrucât criza refugiaților este în primul rând o criză umanitară, generată, printre altele, de destabilizarea unor state aflate în vecinătatea UE, care are și efecte pe termen lung asupra piețelor muncii și asupra societății civile din UE, necesitând soluții bine gândite pe termen lung, care să garanteze coeziunea socială la nivel local și integrarea cu succes a noilor veniți în societățile noastre;

B.  întrucât Convenția de la Geneva a fost concepută cu scopul de a-i proteja pe refugiații europeni după Al Doilea Război Mondial și întrucât definește statutul de persoană refugiată și stabilește o serie de drepturi ale persoanelor refugiate, precum și obligații ale statelor;

C.  întrucât există trei categorii juridice beneficiare sau potențial beneficiare de protecție internațională, acestea fiind persoanele cu statut de refugiat, persoanele solicitante de azil și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară; întrucât politicile de incluziune socială și integrare pe piața muncii ar trebui adaptate necesităților specifice ale acestor persoane;

D.  întrucât trebuie analizate cauzele crizei refugiaților, pentru a se putea lua măsuri eficace și imediate; întrucât, în plus, principalele cauze ale crizei refugiaților sunt conflictele și întrucât rezolvarea acestora ar putea reduce drastic numărul refugiaților și ar putea face posibilă întoarcerea în țările de origine a refugiaților rămași;

E.  întrucât numărul solicitanților de azil și al refugiaților înregistrat în Europa în 2014 și în 2015 este fără precedent și este rezultatul situației umanitare grave din unele țări aflate în vecinătatea UE; întrucât un acces mai bun la informații prin intermediul noilor tehnologii i-ar putea împiedica pe traficanții de persoane și pe călăuze să prospere;

F.  întrucât planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta la 11-12 noiembrie 2015, nu au condus la măsuri practice și decisive;

G.  întrucât integrarea refugiaților, atât în societate, cât și pe piața muncii se poate realiza doar dacă există solidaritate și angajamentul comun al tuturor statelor membre și al societăților acestora;

H.  întrucât se preconizează că populația cu vârstă activă din UE va scădea cu 7,5 milioane de persoane până în 2020; întrucât previziunile privind evoluția necesităților pieței forței de muncă în UE evidențiază deficiențe emergente și viitoare în anumite domenii;

I.  întrucât integrarea profesională reprezintă o cale către incluziunea socială;

J.  întrucât incluziunea socială și integrarea refugiaților în societățile-gazdă, în special pe piețele muncii, este un proces dinamic cu două sensuri, dar și unul bidimensional (implicând drepturi și obligații), care reprezintă o provocare, dar și o oportunitate, incluziunea refugiaților necesitând responsabilități și eforturi concertate din partea refugiaților înșiși, dar și a statelor membre, a administrațiilor locale și, acolo unde este cazul, a administrațiilor regionale și a comunităților-gazdă și necesitând totodată implicarea și sprijinul partenerilor sociali, al societății civile și al organizațiilor de voluntari;

K.  întrucât integrarea cu succes necesită nu doar integrarea pe piața muncii, ci și accesul la cursuri de limbă la sosire, precum și la locuințe corespunzătoare, la educație și formare, la protecție socială și asistență medicală, inclusiv la sprijin pentru sănătatea mintală;

L.  întrucât condițiile de pe piața muncii din țările-gazdă sunt un factor determinant pentru integrarea cu succes a refugiaților; întrucât șomajul din UE, în special șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung, se află în continuare la niveluri alarmante, iar corelarea ofertei cu cererea de pe piața muncii reprezintă o provocare permanentă;

M.  întrucât fiecare refugiat este o persoană care are propria experiență personală și propriile cunoștințe, abilități, calificări, experiențe de viață și experiențe profesionale și nevoi care trebuie recunoscute; întrucât refugiații pot să preia și să genereze activități economice cu potențiale efecte pozitive asupra comunităților-gazdă;

N.  întrucât, în plus, 24,4 % din populația totală din UE se confruntă cu riscul de sărăcie și de excludere socială și întrucât aproape 10 % se confruntă cu privațiuni materiale grave;

O.  întrucât resortisanții din țările terțe se confruntă cu numeroase dificultăți în obținerea recunoașterii competențelor și a calificărilor obținute în afara UE; întrucât recunoașterea calificărilor obținute într-o țară terță este strâns legată de verificarea competențelor;

P.  întrucât recunoașterea formării și calificărilor refugiaților adulți și adoptarea unor dispoziții speciale pentru a putea obține calificări universitare și competențe specifice sunt esențiale pentru integrarea acestora pe piața forței de muncă;

Q.  întrucât este important să li se acorde refugiaților și solicitanților de azil un acces efectiv la piața muncii, pentru a le reda demnitatea și simțul propriei valori, acest demers fiind și eficient din punctul de vedere al costurilor, dar reprezentând totodată o abordare responsabilă față de finanțele publice, reducând costurile suportate de statele membre și de autoritățile locale, permițându-le, totodată, refugiaților și solicitanților de azil să devină contribuitori fiscali activi;

R.  întrucât femeile și minorii, refugiați sau solicitanți de azil, au nevoi specifice de protecție; întrucât toate politicile de incluziune socială și integrare pe piața muncii trebuie să includă o perspectivă de gen și de protecție a copiilor;

S.  întrucât, potrivit cifrelor furnizate de Europol în 2015, cel puțin 10 000 de minori neînsoțiți au dispărut după ce au ajuns în Europa;

T.  întrucât strămutările forțate, conflictele, încălcările drepturilor omului și războaiele pot avea un impact puternic asupra sănătății fizice și mintale a persoanelor afectate; întrucât, în plus, femeile refugiate și cele solicitante de azil se confruntă cu rate foarte ridicate ale violenței bazate pe gen;

U.  întrucât un număr mare de solicitanți de azil care au ajuns în Europa trăiesc în condiții inumane și precare, în tabere, fără acces la resurse sau servicii de calitate suficientă pentru a le satisface necesitățile de bază;

V.  întrucât articolul 33 alineatul (1) din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1951 privind statutul refugiaților prevede că „[n]iciun stat contractant nu va expulza sau returna în niciun fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice”;

W.  întrucât la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (1984) se prevede că „[n]iciun stat parte nu va expulza, respinge și nici extrăda o persoană către un alt stat, când există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură; [...] autoritățile competente vor ține seama de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existența în statul respectiv a unei situații caracterizate prin încălcări sistematice, grave, flagrante și de proporții ale drepturilor omului”;

X.  întrucât discriminarea, alături de factorii lingvistici, educaționali și instituționali, reprezintă una dintre cele mai importante bariere care împiedică migranții, în general, să participe pe deplin la piața muncii și la societate(9);

Y.  întrucât jumătate dintre solicitanții de azil și refugiații care au sosit în UE în 2015 au vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, iar un sfert dintre ei sunt copii; întrucât acești copii provin din zone de conflict în care a fost întreruptă sau redusă, uneori pe perioade lungi, posibilitatea de a frecventa școlile, sau din taberele de refugiați unde doar o mică parte au putut beneficia de o formă de educație sau au frecventat școli locale;

Z.  întrucât Directiva 2003/86/CE prevede că, în ceea ce privește reîntregirea familiei refugiaților, țările UE nu pot impune condiții referitoare la o perioadă minimă de ședere pe teritoriul lor înainte de reîntregirea familiei,

1.  subliniază că este necesar ca UE să își întemeieze măsurile imediate de reacție la situația refugiaților pe solidaritate și pe partajarea echitabilă a responsabilității, astfel cum se prevede la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și să adopte o abordare globală care să țină seama de necesitatea de a îmbunătăți canalele de migrație legală și în condiții de siguranță și să asigure respectarea integrală a legilor în vigoare și a drepturilor și valorile fundamentale europene; subliniază că, pentru a gestiona fluxul de refugiați și de solicitanți de azil, este necesar să se instituie imediat un mecanism permanent de transfer pentru toate statele membre;

2.  ia act de gradul ridicat de eterogenitate și de lipsa de claritate în utilizarea termenului „refugiat” în cadrul discursului public și politic; subliniază că este important ca refugiații să fie identificați în mod clar în conformitate cu definiția legală consacrată în Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, și în legislația UE, în special în Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională (2011/95/UE)(10), conform definițiilor de la articolul 2 literele (c), (d), (e), (f), (g), și în Directiva privind condițiile de primire, conform definițiilor de la articolul 2 litera (a), (b) și (c); subliniază importanța diferențierii clare între un refugiat și un migrant economic, pentru punerea în aplicare a diferitelor politici europene și internaționale;

3.  subliniază că o persoană eligibilă pentru protecție subsidiară este un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat refugiat, dar care este supus unui risc real de suferință, tortură, tratament sau pedeapsă inumană sau degradantă, sau un civil care se confruntă cu amenințări grave și individuale la adresa vieții sale ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat intern sau internațional (a se vedea Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională);

4.  subliniază că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește termenele și modalitățile de tratare a cererilor de protecție internațională; subliniază că procedurile lente și excesiv birocratice pot să obstrucționeze accesul refugiaților și al solicitanților de azil la educație și formare, la consiliere privind inserția profesională și la piața muncii, activarea programelor UE și ale statelor membre și utilizarea eficace și coordonată a fondurilor din acest domeniu, precum și să sporească vulnerabilitatea refugiaților și a solicitanților de azil față de munca nedeclarată și condițiile de muncă precare; arată că este nevoie să se instituie urgent un sistem comun de azil, pentru a se îmbunătăți procedurile de recunoaștere, asigurând, în același timp, cel mai înalt nivel de securitate pentru refugiați și pentru cetățenii europeni; recomandă adoptarea măsurilor necesare pentru sprijinirea statelor membre care, din motive geografice, sunt implicate mai intens în primirea inițială; recunoaște că, în special în cazul persoanelor care obțin protecție subsidiară, perioada pentru care sunt acordate permisele de ședere reprezintă un obstacol în calea integrării pe piața muncii, dacă este vorba doar de durate relativ scurte;

5.  solicită, de asemenea, să se ia măsuri eficace în afara teritoriului UE, atât pentru a garanta că persoanele îndreptățite pot ajunge în țările-gazdă în siguranță, cât și pentru a gestiona solicitările de protecție internațională și a limita fluxurile nedefinite de migrație;

6.  subliniază că, pentru a facilita incluziunea socială și integrarea refugiaților pe piața muncii, este necesar să se dezvolte o abordare care să prevadă o adaptare adecvată și să presupună cooperare, precum și să se soluționeze o serie de probleme grave și multidimensionale, cum sunt: toate formele de discriminare; barierele lingvistice, care sunt primele obstacole în calea integrării; validarea competențelor; originile socioeconomice, educaționale și culturale diferite; locuințele; nevoile în materie de îngrijire medicală, inclusiv sprijinul psihosocial și posttraumatic; reîntregirea familiei și procentul semnificativ de grupuri defavorizate din rândul refugiaților, în special numărul îngrijorător de copii, inclusiv minori neînsoțiți, de persoane cu dizabilități, de persoane în vârstă și de femei(11), care au nevoie de răspunsuri adaptate la problemele lor specifice;

7.  respinge ideea creării unor piețe speciale ale muncii pentru refugiați;

8.  susține că salariul minim pe economie ar trebui să se aplice și refugiaților;

9.  reamintește situația extrem de îngrijorătoare a femeilor din taberele de refugiați din Europa și în special condițiile acestora de viață și de igienă care impun măsuri sanitare de urgență; subliniază că nevoile femeilor în materie de îngrijiri medicale sunt diferite de cele ale bărbaților, deoarece femeile sunt expuse mai multor riscuri, inclusiv violenței bazate pe gen, complicațiilor în ceea ce privește sănătatea reproducerii și barierelor culturale în calea accesului la îngrijire medicală; consideră, prin urmare, că politicile din acest domeniu nu pot fi neutre din punctul de vedere al genului;

10.  subliniază că este important să se diferențieze între măsurile urgente și măsurile ce trebuie adoptate pe termen mediu și lung, pentru a putea face față în mod eficient unor nevoi diferite;

11.  reiterează importanța recunoașterii încă de la început a dimensiunii de gen atunci când se procesează cererile de obținere a statutului de refugiat, precum și a recunoașterii nevoilor femeilor care solicită protecție internațională și a provocărilor specifice legate de incluziunea socială și de integrarea pe piața muncii cu care se confruntă femeile; solicită oportunități egale pentru bărbați și femei în toate politicile și procedurile legate de incluziunea socială și de integrarea pe piața muncii și de azil și de migrație, ținând cont de faptul că femeile își asumă mai des decât bărbații responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor, precum și a membrilor de familie în vârstă, bolnavi sau dependenți; reamintește că asigurarea unor servicii de îngrijire de calitate și la prețuri accesibile pentru copii, precum și regimurile de muncă flexibile sunt exemple esențiale de îmbunătățire a accesului tuturor părinților la piața muncii, pentru a permite emanciparea economică și socială a acestora;

12.  subliniază beneficiile educației pentru incluziunea socială și integrarea pe piața muncii; subliniază importanța de a garanta tuturor refugiaților, în special fetelor și femeilor, accesul la educația formală, informală și non-formală și la formarea continuă combinate cu experiența profesională(12); solicită, în plus, proceduri solide și transparente pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate, în afara Uniunii Europene;

13.  solicită statelor membre să instituie un sistem unificat de pregătire lingvistică, corelând strâns pregătirea lingvistică generală cu cea profesională;

14.  subliniază importanța unei abordări adaptate cu privire la integrare, bazată pe egalitatea de șanse, care să acorde atenția necesară nevoilor și provocărilor specifice ale diferitelor grupuri-țintă; subliniază, în acest sens, cererea importantă de programe de alfabetizare;

Provocări și oportunități

15.  consideră că, pentru a le reda demnitatea și simțul propriei valori, este important să li se faciliteze refugiaților și solicitanților de azil accesul la locuințe, la îngrijiri medicale, la educație și protecție socială, precum și la piața muncii și ca piețele muncii să fie favorabile incluziunii la nivel local și național, acest demers fiind în același timp eficient din punctul de vedere al costurilor, deoarece le-ar permite să se întrețină, să își câștige independența economică și să contribuie în mod pozitiv la societate, acest lucru reprezentând un pas esențial înspre includerea lor cu succes în societate și o abordare responsabilă față de finanțele publice, deoarece ar reduce costurile suportate de statele membre și de autoritățile locale, permițându-le totodată refugiaților să ducă un trai demn și să devină contribuitori fiscali activi, situație considerată a fi în general benefică pentru dezvoltarea și evoluția lor personală, stima de sine și statutul în societate, precum și pentru societate și comunitate în general; subliniază că nu toți refugiații care sosesc în UE sunt în măsură să lucreze, din motive care țin de sănătate, vârstă sau alte aspecte; reamintește că Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională și Directiva privind condițiile de primire prevăd dreptul de acces la piața muncii și la formare profesională, atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru beneficiarii protecției internaționale;

16.  solicită statelor membre să se ocupe de aplicarea recomandărilor specifice de țară stabilite în cadrul Semestrului european;

17.  subliniază că o intervenție timpurie și continuă este esențială pentru eforturile menite să garanteze incluziunea socială și integrarea refugiaților pe piața muncii și în comunitățile locale, cât mai eficient cu putință, contribuind astfel la diminuarea riscului ca aceștia să se simtă ulterior izolați, nepotriviți sau neadaptați; reamintește că măsurile de intervenție timpurie ar putea include participarea timpurie prin voluntariat, stagii, mentorat și implicarea comunității;

18.  recunoaște importanța activității societății civile și a organizațiilor de voluntari care oferă sprijin pentru abilitare, integrare și reziliență tuturor solicitanților de azil și refugiaților înainte și în timpul participării acestora pe piața muncii; subliniază faptul că ar trebui luate măsurile necesare pentru instruirea corespunzătoare a persoanelor care se implică voluntar în educația și integrarea refugiaților; remarcă importanța înființării și a construirii de rețele sociale și comunitare între și cu comunitățile de refugiați și de migranți, cu scopul de a facilita accesul acestora pe piața muncii;

19.  subliniază faptul că condițiile de pe piața muncii din țările-gazdă sunt unul dintre factorii determinanți pentru a asigura o integrare sustenabilă și de succes a refugiaților; este conștient de faptul că refugiații sunt eterogeni din perspectiva vârstei, a competențelor și a cunoștințelor; subliniază că rata șomajului din UE, în special a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului pe termen lung, se situează în continuare la niveluri alarmante în unele țări și regiuni, iar Comisia și statele membre ar trebui să continue să acorde prioritate politicilor și investițiilor care vizează crearea de locuri de muncă de calitate pentru ansamblul societății, cu un accent deosebit asupra persoanelor mai vulnerabile, și creșterea economică; reamintește că măsurile pentru crearea de locuri de muncă de calitate, promovarea unor piețe ale muncii active și abordarea problemei șomajului trebuie să aibă sens în contextul local, în caz contrar acestea nefiind eficace;

20.  subliniază, de asemenea, discrepanțele semnificative dintre situațiile sociale și economice din cadrul UE; subliniază că este important să se țină cont de aceste aspecte la transferul refugiaților, pentru a le maximiza șansele de integrare pe piața muncii, deoarece adeseori refugiații sunt transferați inițial în locuri unde nu pot fi integrați pe piața muncii;

21.  face apel la statele membre să asigure că primirea noilor refugiaților este însoțită de o politică de integrare solidă, cum ar fi cursuri de limbă și de orientare, care să ofere informații cuprinzătoare despre drepturile fundamentale și valorile UE și despre incluziunea socială; subliniază că dobândirea de competențe lingvistice joacă un rol esențial în integrarea cu succes a refugiaților, în special pe piața muncii; invită statele membre să solicite și să ofere refugiaților cărora este probabil să li se ofere un permis de muncă în țara-gazdă cursuri de limbă aprofundate, atât pe teme generale, cât și pe teme profesionale; consideră că pregătirea lingvistică ar trebui să înceapă încă din hotspoturi și din centrele de primire;

22.  subliniază necesitatea unei evaluări timpurii, echitabile, transparente și gratuite a competențelor formale și nonformale ale refugiaților și ale solicitanților de azil, precum și a recunoașterii și validării calificărilor acestora, în scopul de a le facilita accesul la politici active privind piața muncii, îndeosebi prin formare și orientare privind inserția profesională, inclusiv măsuri care să le garanteze accesul pe piața muncii și la condiții de muncă nediscriminatorii și măsuri specifice care să le permită să își fructifice pe deplin potențialul, precum și de a corela oferta și cererea de pe piețele muncii din țările-gazdă; subliniază, în acest sens, importanța consolidării rolului Cadrului european al calificărilor și a introducerii rapide a unor sisteme mai eficace de recunoaștere și de validare a diplomelor, experiențelor și competențelor; subliniază că eficacitatea acestor sisteme ar fi benefică, în general, tuturor cetățenilor Uniunii; subliniază însă că această evaluare nu ar trebui să se transforme în niciun caz într-un proces de discriminare în ceea ce privește calificările solicitanților de azil și că factorul legat de competențe și de capacitatea potențială de inserție profesională nu ar trebui să fie un criteriu pentru luarea deciziilor cu privire la cererile de azil; subliniază că resursele limitate disponibile ar trebui să fie cheltuite cu atenție pe gestionarea la timp a procedurilor de azil și pe integrarea rapidă și eficace a refugiaților;

23.  subliniază că politicile fiscale publice ample, care acoperă investițiile extraordinare în măsuri și programe de incluziune socială și integrare pe piața forței de muncă, pot avea un efect pozitiv asupra PIB-urilor naționale pe termen scurt, în timp ce impactul pe termen mediu sau lung asupra finanțelor publice va depinde de eficacitatea acestor măsuri;

24.  salută, în acest context, decizia Comisiei de a ține cont, la evaluarea posibilelor devieri temporare de la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, de impactul bugetar al fluxului excepțional de refugiați legat de cheltuielile extraordinare pentru statele membre în cadrul componentei preventive și corective a PSC(13);

25.  subliniază că principalele fonduri ale UE disponibile pentru includerea socială și integrarea pe piața forței de muncă, în special Fondul social european (FSE), Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și Fondul european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate (FEAD) se concentrează pe obiective, grupuri-țintă și moduri de gestiune diferite la nivelul statelor membre; subliniază că aceste fonduri sprijină inițiative specifice având drept scop îmbunătățirea competențelor lingvistice și profesionale, promovarea accesului la servicii și la piața forței de muncă, precum și sprijinirea campaniilor de sensibilizare adresate atât comunităților-gazdă, cât și migranților; reamintește importanța utilizării fondurilor de integrare pentru măsuri reale de integrare și reamintește statelor membre importanța principiului parteneriatului, pentru a asigura utilizarea eficientă și mai coordonată a acestor fonduri; reamintește, totuși, că obiectivul de integrare pe piața muncii a refugiaților trebuie să se traducă prin acordarea unei importanțe sporite Fondului social european;

26.  având în vedere că aceste fonduri sunt insuficiente, subliniază că sunt necesare investiții publice sporite și resurse suplimentare pentru a oferi în mod prioritar autorităților locale, partenerilor sociali, actorilor sociali și economici, societății civile și organizațiilor de voluntari sprijin financiar direct pentru măsuri care vizează integrarea rapidă a refugiaților și a solicitanților de azil în societate și pe piața muncii, nu în ultimul rând pentru a evita tensiunile sociale, în special în acele zone în care rata șomajului este cea mai ridicată;;

27.  recunoaște eforturile Comisiei de a simplifica și de a spori sinergiile dintre instrumentele de finanțare disponibile; subliniază, totuși, necesitatea de a dezvolta în continuare accesibilitatea, complementaritatea și transparența acestor fonduri, cu scopul de a consolida capacitățile de primire și de integrare ale statelor membre în ceea ce privește refugiații și solicitanții de azil;

28.  subliniază, în acest sens, că FAMI și-a epuizat toate resursele; solicită, prin urmare, menținerea fondului în cadrul revizuirii CFM;

29.  subliniază faptul că principiile egalității de tratament, nediscriminării, ale egalității de șanse și ale egalității de gen ar trebui garantate întotdeauna atunci când se concep și se pun în aplicare politici și măsuri de includere socială și de integrare;

30.  subliniază, de asemenea, că măsurile de integrare și incluziune destinate refugiaților și solicitanților de azil nu ar trebui să fie finanțate din resursele destinate unor programe care vizează alte grupuri defavorizate, ci necesită obligatoriu investiții sociale suplimentare, care reflectă necesitatea unor măsuri suplimentare; subliniază, de asemenea, că fondurile UE disponibile ar trebui să fie cheltuite într-un mod mai eficient și mai eficace; invită Comisia să țină cont de piața muncii și de datele privind situația socială la conceperea unor astfel de politici de integrare, cu scopul de a se asigura că procesul de integrare nu înrăutățește situația socială și economică din regiunile-gazdă;

31.  invită, prin urmare, Comisia să analizeze introducerea unei cote minime de 25 % din bugetul politicii de coeziune pentru FSE în momentul revizuirii cadrului financiar multianual (CFM), pentru a asigura resurse adecvate pentru integrarea pe piața forței de muncă pe termen lung; invită Consiliul ca, în cadrul viitoarei revizuiri a CFM, să ajusteze plafoanele pentru alocările totale și pentru rubricile individuale pentru a ține seama de provocările interne și externe apărute ca urmare a crizei refugiaților și a le alinia la nevoile statelor membre care se confruntă cu cea mai mare provocare în materie de integrare(14);

32.  subliniază faptul că, pentru a asigura o alocare eficientă în domeniul de aplicare al FSE, statele membre ar trebui să adapteze normele naționale conexe, atunci când este necesar, pentru a se asigura că solicitanții de azil sunt tratați în mod egal în raport cu resortisanții din UE și din țările terțe care au acces la piața muncii;

Pentru o integrare funcțională

33.  subliniază că este necesară o corelare strânsă între toate actele legislative care alcătuiesc Agenda UE privind migrația(15), pentru a asigura buna gestionare a refugiaților și migranților;

34.  observă că participarea tuturor actorilor implicați în societate este esențială și, prin urmare, sugerează ca, respectând în același timp competențele statelor membre cu privire la măsurile de integrare, să fie consolidat schimbul de bune practici în acest domeniu; subliniază faptul că măsurile de integrare pentru toți resortisanții țărilor terțe care se află în situație de ședere legală ar trebui să promoveze includerea, mai degrabă decât izolarea; observă că autoritățile locale și regionale, inclusiv orașele, au de jucat un rol-cheie în procesele de integrare;

35.  este ferm convins că integrarea refugiaților pe piața muncii va fi dificilă fără sprijinul activ și pe scară largă din partea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din UE; consideră că autoritățile adecvate din statele membre ar trebui să le ofere IMM-urilor sprijin și consiliere cuprinzătoare și adaptate în contextul integrării refugiaților pe piața muncii;

36.  sprijină eforturile depuse de Comisie pentru actualizarea Agendei europene privind migrația, în special prin revizuirea Regulamentului Dublin III, cu scopul de a îmbunătăți solidaritatea, împărțirea responsabilităților și armonizarea standardelor de protecție între statele membre; subliniază impactul pozitiv pe care l-ar avea mobilitatea refugiaților în soluționarea nevoilor și a penuriei de pe piața muncii, precum și asupra integrării refugiaților pe piața muncii, inclusiv asupra unor aspecte cum ar fi încurajarea statelor membre să permită reîntregirea familiei; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a crea un sistem european comun de azil cu adevărat uniform și o politică cuprinzătoare și durabilă privind migrația legală în UE, pentru a satisface cererea de competențe de pe piața muncii, în care politicile de integrare și de includere socială activă joacă un rol central;

37.  regretă faptul că Comisia a fost nevoită să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva mai multor state membre, care nu au implementat politici-cheie ale sistemului european comun de azil, inclusiv scrisori de punere în întârziere adresate unui număr de 19 state membre pentru că nu au comunicat măsurile în vederea transpunerii Directivei privind condițiile de primire, care stabilește standardele esențiale cu privire la aspecte cum ar fi accesul la un loc de muncă, la formare profesională, precum și la școlarizarea și educația minorilor, alimente, locuințe, servicii de sănătate, îngrijire medicală și psihologică și dispoziții pentru persoanele defavorizate; este ferm convins că Comisia ar trebui să facă mai multe pentru a se asigura că normele existente sunt puse în aplicare pe deplin și în mod eficient; îndeamnă statele membre să rectifice această situație, în conformitate cu standardele drepturilor omului și cu principiile europene ale solidarității, distribuirii echitabile a răspunderii și cooperării sincere consacrate în tratate;

38.  ia act de declarația Președintelui Juncker(16) din discursul său privind starea Uniunii din 2015, în care acesta și-a afirmat sprijinul pentru acordarea accesului solicitanților de azil la piața muncii, în timp ce le sunt tratate cererile; regretă, totuși, lipsa de angajament a Comisiei în executarea deciziilor adoptate; își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia unora dintre statele membre de a-și închide frontierele interne sau de a introduce controale temporare, punând în pericol libertatea de mișcare în interiorul zonei Schengen;

39.  regretă faptul că acordul de distribuire a refugiaților între statele membre, încheiat în septembrie 2015, nu este pus în aplicare în mod satisfăcător; subliniază că în majoritatea statelor membre nu se respectă cotele de primire a refugiaților; îndeamnă Comisia și statele membre să pună cât mai repede în aplicare acordurile și să urgenteze procesele de primire și de instalare a refugiaților;

40.  subliniază că o procesare îndelungată a solicitărilor de protecție internațională, precum și neînregistrarea solicitanților de azil la sosire nu doar împiedică accesul legal și în timp util al refugiaților și al solicitanților de azil la piața muncii, dar creează totodată condițiile pentru dezvoltarea unor practici de muncă nedeclarată și a tuturor formelor grave de exploatare prin muncă; subliniază necesitatea de a sprijini statele membre care se află în prima linie a gestionării înregistrării solicitanților de azil;

41.  subliniază că ar trebui să se asigure accesul la justiție și protecție pentru toate victimele exploatării și discriminării; evidențiază activitatea esențială desfășurată de către partenerii sociali, societatea civilă, autoritățile locale, actorii economici și sociali și organizațiile de voluntari pentru a veni în întâmpinarea acestor lucrători și a le furniza informații, în special cu privire la drepturile și obligațiile lor și la protecția la care au dreptul, precum și sprijinul de care au nevoie, ținând seama, de asemenea, de posibilitatea ca șederea refugiaților să aibă un caracter temporar;

42.  remarcă importanța evitării formării de ghetouri, pentru a se realiza o integrare efectivă a refugiaților în societate;

43.  salută crearea unui „instrument de creare a profilului de competențe” pentru resortisanții țărilor terțe în cadrul „Noii agende pentru competențe în Europa”, cu scopul de a consolida identificarea și documentarea timpurie a competențelor și calificărilor resortisanților țărilor terțe, de a introduce un ghid de bune practici pentru susținerea integrării pe piața muncii în statele membre și de a îmbunătăți învățarea de limbi străine online pentru refugiații și solicitanții de azil nou-veniți cu ajutorul cursurilor de limbi străine online din cadrul programului Erasmus +;

44.  salută „Planul de acțiune al Comisiei privind integrarea resortisanților țărilor terțe”, care abordează măsurile ce trebuie luate înaintea plecării și înaintea sosirii, educația, ocuparea forței de muncă și formarea profesională, accesul la serviciile de bază, participarea activă și incluziunea socială a acestora;

Recomandări și cele mai bune practici

45.  invită statele membre să asigure refugiaților integrarea rapidă și deplină pe piața forței de muncă, precum și includerea socială, în conformitate cu principiul egalității de tratament, cu situația de pe piața națională a muncii și cu legislația UE și cea națională, să îi informeze și să le acorde accesul la serviciile publice, în special accesul la locuință, la asistență medicală și la protecție socială, la cursuri de integrare, la module de învățarea limbii și la alte măsuri educaționale și de formare;

46.  invită Comisia să ia în considerare o revizuire specifică a Directivei privind condițiile de primire, pentru a asigura că solicitanții de protecție internațională au acces la piața muncii cât mai curând posibil, după depunerea cererilor lor; îndeamnă Comisia să promoveze convergența la nivel superior a standardelor de protecție socială și o eliberare rapidă a permiselor de muncă în statele membre;

47.  invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a asigura accesul efectiv al refugiaților și al solicitanților de azil pe piața muncii, în special verificând că statele membre nu impun condiții prea restrictive pentru accesul la locuri de muncă, ceea ce ar face ca accesul la locuri de muncă să fie, în mod nejustificat, dificil; invită, prin urmare, statele membre să reducă formalitățile administrative, pentru a facilita intrarea persoanelor apte de muncă pe piața muncii; opinează că aceste acțiuni ar fi utile pentru integrarea refugiaților și, în general, ar fi benefice pentru cetățenii UE;

48.  încurajează statele membre să reducă perioada de prelucrare a cererilor de protecție internațională, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor persoanelor în cauză și fără a compromite calitatea procesului decizional, să evalueze nivelurile de educație și de calificare în centrele de primire inițială și, prin urmare, să extindă, în mod mai specific, măsurile de intervenție timpurie, precum instruirea lingvistică, evaluarea competențelor și cursuri de integrare civică, care să includă cursuri despre drepturile fundamentale, valorile și cultura europene, în special pentru acei solicitanți de azil care au șanse bune de a li se acorda protecție internațională și îndeamnă să se asigure un acces egal la aceste măsuri; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre prin măsuri specifice și eficiente, care să contribuie la simplificarea tratării cererilor;

49.  invită statele membre să asigure refugiaților și solicitanților de azil accesul timpuriu, ușor și egal la formare, inclusiv la stagii și la ucenicii, pentru a asigura integrarea rapidă, eficientă și deplină în societățile noastre și pe piața muncii, inclusiv prin a dotarea acestora cu abilitățile necesare pentru a-și construi un nou viitor la înapoiere; subliniază că acest lucru ar putea fi realizat sub forma unor inițiative adoptate în comun cu sectorul privat, cu sindicatele și cu societatea civilă; le solicită, prin urmare, statelor membre să recunoască și să valideze abilitățile existente și competențele formale și informale, talentele și know-how-ul refugiaților, de la caz la caz; reamintește că prima barieră pe care refugiații trebuie să o depășească este limba; recomandă, prin urmare, adoptarea unor măsuri eficace, care să le permită nu numai să învețe și să înțeleagă limba țării gazdă, ci și să promoveze un proces de familiarizare reciprocă între diferitele culturi, pentru a evita răspândirea sentimentelor xenofobe și rasiste;

50.  solicită crearea unui grup operativ la nivelul DG EMPL a Comisiei, pentru a stabili, în cel mai scurt timp posibil, standarde paneuropene pentru competențele transversale, precum și metode pentru evidențierea acestora;

51.  salută găsirea de soluții pentru informarea multilingvă cu privire la posibilitățile de instruire formală și neformală, formare profesională, găsirea unui loc de muncă și voluntariat pentru migranți, refugiați și solicitanți de azil; solicită, prin urmare, extinderea acestor servicii;

52.  evidențiază faptul că instrumentele inovatoare bazate pe noile media, cum ar fi platformele de socializare și aplicațiile pentru dispozitivele mobile, ar putea juca un rol esențial în facilitarea accesului la informații, precum și pentru schimburile de informații referitoare la înregistrarea refugiaților, evaluarea competențelor acestora, căutarea unui loc de muncă, cursurile de limbă, precum și la acordarea de asistență directă persoanelor care au nevoie; încurajează statele membre să creeze platforme și portaluri de internet multilingve speciale care să ofere informații concise și ușor accesibile cu privire la posibilitățile de recunoaștere, la programele existente de integrare și la instituțiile responsabile, reamintind că toate statele UE și SEE dispun de un Centru național de informare pentru recunoașterea universitară care oferă modalități de a compara calificările universitare; încurajează statele membre, în acest context, să promoveze acest serviciu;

53.  atrage atenția asupra posibilităților și modelelor de educație și formare disponibile în statele membre și subliniază în special modelul formării duale, care este necunoscut sau aproape necunoscut în unele state membre și ignorat de refugiați și solicitanții de azil, dar care poate contribui în mod semnificativ la integrarea refugiaților pe piața muncii și în societate, prin facilitarea trecerii de la educație și formare profesională pe piața muncii, precum și prin formarea lucrătorilor pentru profesiile în care există un deficit de forță de muncă calificată;

54.  invită Comisia să propună orientări cu privire la modul de recunoaștere a calificărilor și competențelor refugiaților; subliniază, în acest sens, că, în multe cazuri, formarea și procesul de dobândire a calificărilor din țările de origine ale refugiaților nu se ridică la standardele europene; sugerează Comisiei să elaboreze recomandări care să le permită statelor membre să identifice mai ușor, mai rapid și mai eficient competențele, abilitățile, talentele și know-how-ul refugiaților; subliniază, în acest sens, diferențele dintre piețele muncii din statele membre și nevoile lor diferite și speră că, dacă se ține seama de aceste aspecte, nevoia de forță de muncă din unele sectoare poate fi acoperită mai rapid, mai ușor și mai eficient și, în același timp, speră că refugiații vor fi integrați mai rapid pe piața muncii;

55.  invită Comisia să ia în considerare o revizuire a Directivei privind cartea albastră;

56.  subliniază că este necesar ca Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a tuturor formelor de discriminare, xenofobie și rasism, inclusiv prin sensibilizarea la legile anti-discriminare, prin sprijinirea autorităților locale, a organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali și a organismelor naționale de promovare a egalității în activitatea pe care acestea o desfășoară, precum și să își intensifice eforturile de comunicare cu mass-media și cu cetățenii europeni pentru a combate orice dezinformare sau manifestare de xenofobie care contravine valorilor europene fundamentale, toate aceste eforturi fiind de mare utilitate pentru acceptarea și includerea refugiaților; încurajează statele membre să utilizeze fonduri din programul Drepturi, egalitate și cetățenie pentru formarea privind diversitatea și pentru a educa și a informa refugiații și migranții care intră pe piața muncii cu privire la drepturile lor legale în calitate de lucrători, pentru a evita ca aceștia să cadă victime practicilor de exploatare sau angajatorilor exploatatori; subliniază faptul că în ansamblul politicilor de migrație și de integrare ar trebui să se țină seama de discriminarea multiplă;

57.  salută declarația comună a partenerilor sociali din 16 martie 2016 referitoare la criza refugiaților, publicată de partenerii sociali participanți la reuniunea socială tripartită la nivel înalt, care cuprinde angajamentul și disponibilitatea acestora de a conlucra cu guvernele și cu alte părți interesate pentru a concepe și elabora politici favorabile includerii; consideră că partenerii sociali și organizațiile societății civile sunt intermediari indispensabili care au un rol major de jucat în ceea ce privește integrarea refugiaților pe piața muncii și în general în societate; încurajează Comisia să intensifice dialogul cu partenerii sociali, pe baza unei reprezentări echilibrate a intereselor, cu scopul de a identifica oportunitățile de pe piața forței de muncă și posibilitățile de angajare pentru refugiați;

58.  invită statele membre să învețe din schimbul de experiențe și de practici acumulate la nivel de oraș și să îl faciliteze, pentru a promova piețe ale muncii favorabile includerii pentru toți rezidenții, inclusiv beneficiarii de protecție internațională și să implice orașele și autoritățile locale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de includere socială și economică; consideră că este nevoie de un parteneriat mai eficient între diversele niveluri de guvernare și că inițiativele europene și naționale trebuie să completeze și să consolideze acțiunile orașelor, vizând nevoile reale ale cetățenilor noștri; consideră că bunele practici ale statelor membre, în coordonare eficientă cu orașele și cu participarea acestora, ar trebui să fie recunoscute și să beneficieze de vizibilitate;

59.  consideră că este necesar să se ofere o formare adecvată cu privire la legislația muncii și nediscriminare refugiaților și autorităților, pentru a se asigura că refugiații nu sunt exploatați prin practici de muncă nedeclarată și alte forme de exploatare gravă prin muncă, sau că nu suferă de pe urma discriminării la locul de muncă;

60.  invită Comisia să sprijine financiar programele transnaționale care asigură transferabilitatea și adaptabilitatea bunelor practici - cum ar fi mentoratul inter pares și proiectele legate de îndrumare care implică toate nivelurile de guvernare și diferite părți interesate, concepute și puse în aplicare de către diferitele părți interesate la nivelul UE - și să asigure punerea lor efectivă în aplicare pe teren;

61.  invită statele membre să pună în aplicare Decizia-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei, precum și noua Directivă privind victimele criminalității și să asigure cercetarea și urmărirea penală la timp a oricărei incitări la acte de violență, inclusiv violența de gen, violența împotriva migranților și a solicitanților de azil, indiferent de statutul lor de ședere;

62.  subliniază intensificarea discursurilor de incitare la ură, a sentimentelor anti-migranți, precum și a violenței xenofobe, manifestate deopotrivă la nivelul instituțiilor și al persoanelor fizice;

63.  invită Comisia și statele membre să intensifice relațiile diplomatice și să adopte toate măsurile economice și sociale necesare pentru a permite stabilizarea țărilor de origine ale refugiaților, pentru ca aceștia să poată rămâne în țările lor sau să se întoarcă acolo;

64.  solicită realocarea rapidă a fondurilor din FSE, FAMI, FEDER și FEAD, astfel încât statelor membre care duc greul crizei refugiaților să li se acorde un sprijin mai eficient;

Cultura, educația și sportul

65.  subliniază necesitatea stringentă de a asigura protecția minorilor neînsoțiți împotriva exploatării prin muncă, a violențelor și a traficului; subliniază necesitatea unor mentori și a unor măsuri specifice în special pentru fete, care sunt adesea mai vulnerabile și mai expuse diferitelor forme de exploatare, trafic și abuzuri sexuale, și au șanse mai mari de a fi private de oportunități de educație;

66.  invită Comisia să crească vizibilitatea culturii, a educației și a formării profesionale în domeniul măsurilor operaționale întreprinse ca parte a Agendei europene privind migrația; invită Comisia să adopte o politică specifică privind dialogul intercultural;

67.  invită statele membre să acorde prioritate integrării prin măsuri luate din timp și precis direcționate asupra domeniului educației, formării, culturii și sportului, precum și asupra provocărilor cu care se confruntă societățile gazdă, garantând în special dreptul copiilor la educație, indiferent de statutul lor ca refugiați, conform dispozițiilor articolului 22 din Convenția ONU privind drepturile copilului și acordând astfel prioritate interesului superior al copilului;

68.  insistă asupra necesității unei analize exhaustive bazate pe studii, cercetări și statistici, în temeiul căreia se pot face cele mai bune recomandări referitoare la inițiative și acțiuni de politici, pentru a stabili care ar trebui să fie strategia de educație pentru refugiați, în special în ceea ce privește educația adulților și ținând totodată seama de calificările pe care le au deja;

69.  subliniază rolul esențial al învățământului public gratuit, al culturii, al dialogului intercultural și interreligios, al instruirii neformale și informale, al învățării pe tot parcursul vieții și al politicilor pentru tineret și sport în promovarea integrării și a includerii sociale a refugiaților și a solicitanților de azil în Europa, precum și în înțelegerea și solidaritatea din partea țărilor gazdă în combaterea rasismului, xenofobiei și extremismului, și în edificarea unei societăți mai coezive și mai incluzive bazate pe diversitate culturală, pe promovarea valorilor comune europene și pe protecția drepturilor fundamentale; subliniază necesitatea unei medieri culturale și lingvistice atunci când refugiații și solicitanții de azil învață limba țării gazdă și asimilează valorile culturale și sociale ale acesteia;

70.  subliniază rolul important al sportului ca instrument de favorizare a dialogului social și intercultural prin promovarea creării unor legături pozitive între populația locală și refugiați și solicitanți de azil și invită instituțiile europene și statele membre să implementeze programe având ca obiectiv integrarea socială a refugiaților prin intermediul unor activități culturale sau sportive comune; sprijină, prin urmare, inițiativele existente ale organizațiilor sportive și încurajează schimbul de bune practici între diferitele entități implicate în activitățile sportive care vizează integrarea socială a refugiaților;

71.  regretă profund dispariția rețelelor culturale datorită noii orientări a programului „Europa Creativă”;

72.  subliniază necesitatea unor proceduri eficace care să asigure o tranziție fără impedimente între structurile de învățământ din taberele de refugiați și sistemele de învățământ ale statelor membre în care sunt amplasate;

73.  insistă asupra necesității ca statele membre să faciliteze înscrierea studenților refugiați la toate nivelurile de învățământ și solicită intensificarea eforturilor pentru distribuția elevilor și plasarea lor efectivă în sistemele școlare naționale;

74.  invită UE și statele membre să creeze „coridoare educaționale” prin promovarea unor acorduri cu universitățile europene și cu Uniunea universităților din zona mediteraneană (UNIMED) pentru primirea studenților refugiați provenind din zonele de conflict, pentru a le facilita accesul și a promova sprijinul reciproc și voluntariatul; salută inițiativele adoptate în acest sens de mai multe universități europene și parteneriatele dintre acestea;

75.  salută programele europene și naționale, precum și inițiativele private lansate de instituții fără scop lucrativ care oferă asistență cadrelor universitare din rândul migranților, din domeniul științelor și din alte domenii profesionale, și pledează pentru evoluția carierei și susținerea acestora;

76.  invită statele membre, pentru ca integrarea să înceapă imediat, să ofere soluții pentru o informare concretă și inteligibilă, în mai multe limbi, cu privire la pregătirea educației;

77.  invită statele membre să ofere un sprijin adaptat pentru copiii și tinerii refugiați și solicitanți de azil la înscrierea lor în sistemul școlar, de exemplu, prin cursuri intensive de limbă și programe generale de inițiere, inclusiv sprijin pedagogic, care să le permită să se integreze cât mai rapid în clasele tradiționale; subliniază necesitatea de a răspunde nevoilor și vulnerabilităților distincte ale unor grupuri specifice, în special minorii neînsoțiți și adulții fără o educație de bază;

78.  reamintește UE și statelor membre datoria de a asigura o protecție specială minorilor, îndeosebi refugiaților minori, în situații de urgență, în conformitate cu dispozițiile juridice internaționale, și în special să garanteze accesul lor la școlarizare și la servicii educaționale; salută obiectivul de 4 % pentru finanțarea educației din bugetul global pentru ajutor umanitar al UE pe 2016 și invită Comisia și statele membre să continue să pledeze la nivel internațional pentru creșterea fondurilor destinate educației în situații de urgență în cadrul programelor de ajutor existente, în perspectiva Summitului Umanitar Mondial, care va avea loc la Istanbul, în mai 2016;

79.  recomandă să se organizeze clase suplimentare de limbă pentru refugiații minori în limba țării lor de origine;

80.  subliniază importanța lansării unor măsuri de sprijin educațional, în special în vederea unor dotări corespunzătoare în centrele de primire și repartizare din UE, care să susțină acțiunile organizațiilor umanitare și a ONG-urilor care au început deja să organizeze activități educaționale și de altă natură în tabere, precum și a oferirii de stimulente și sprijin pentru dezvoltarea unor structuri educaționale formale în taberele de refugiați, inclusiv în cele din țările terțe;

81.  salută noile apeluri pentru propuneri de proiecte culturale, educaționale, sportive și de mobilitate a tineretului, precum și pentru proiecte care vizează dialogul intercultural și incluziunea și integrarea socială și culturală în cadrul programelor „Europa creativă” și „Erasmus +”; subliniază necesitatea eliminării obstacolelor și barierelor existente pentru materializarea proiectelor de integrare a refugiaților, precum și a facilitării accesului tuturor la aceste programe;

82.  le solicită statelor membre să promoveze inițiative care să asigure o mai bună cooperare, coerența politicilor și dialogul între autoritățile publice, ONG-uri, partenerii sociali, organizațiile societății civile și comunitățile de refugiați, în vederea îmbunătățirii cunoașterii și înțelegerii reciproce, precum și să evalueze potențialul acestor inițiative de a oferi un acces egal la o educație de înaltă calitate, integrând astfel migranții și refugiații într-un mediu de învățare pozitiv;

83.  subliniază rolul esențial al profesorilor în integrarea copiilor și tinerilor refugiați și migranți în sistemul de învățământ, precum și necesitatea unui personal didactic specializat și a unei formări avansate pentru pregătirea acestuia; solicită, în acest context, UE și statelor membre să examineze posibilitatea creării unor canale de cooperare pentru profesori, astfel încât să își împărtășească experiențele, să facă schimb de bune practici și să primească sprijin din partea colegilor;

84.  invită statele membre să ajute cadrele didactice din rândul migranților să găsească locuri de muncă în învățământ, atât pentru a îmbunătăți situația acestora, cât și pentru a utiliza aptitudinile lor lingvistice și experiența lor pedagogică în sistemele școlare;

85.  susține ideea înființării unor birouri de asistență pentru profesori, care să le ofere în timp util sprijin în abordarea diferitelor tipuri de diversitate întâlnite în sala de clasă și în promovarea dialogului intercultural, precum și orientări atunci când se confruntă cu conflicte sau cu studenți expuși riscului de radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să extindă posibilitățile de educație politică și să ofere mai multe programe de formare și materiale educaționale corespunzătoare pentru a clarifica motivele migrației și pentru a combate extremismul;

86.  subliniază importanța școlilor în oferirea de consiliere și de mediere lingvistică și culturală, inclusiv în privința valorilor democratice, prin programe de educație civică și cetățenie activă și prin faptul că au un rol esențial în realizarea și accelerarea includerii și integrării sociale și culturale nu numai a studenților, ci și a familiilor lor;

87.  salută decizia Consiliului de a dedica o serie de acțiuni specifice, în cadrul Planului de lucru pentru cultură 2015-2018, referitoare la rolul culturii, al artelor și al dialogului intercultural în integrarea migranților, precum și de a face un bilanț al bunelor practici curente în statele membre;

88.  subliniază faptul că utilizarea artei ca instrument de integrare ar trebui să fie mai bine promovată, iar participarea refugiaților la activitățile artistice ar trebui să fie facilitată și dezvoltată;

89.  salută noul grup de lucru la nivel de experți pe tema „Dialogul intercultural și integrarea migranților și a refugiaților prin intermediul artelor și al dialogului”(17) stabilit de Comisie, care ar trebui să publice un ghid de bune practici până la sfârșitul anului 2017;

90.  subliniază importanța promovării și a dezvoltării în continuare a aplicațiilor, a materialelor video și a exercițiilor educative, precum și a platformelor de învățare pentru refugiați, astfel încât să se faciliteze și să se completeze educația și formarea acestora;

o
o   o

91.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.
(4) JO C 36, 29.1.2016, p. 91.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0008.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0418.
(9) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/note/join/2014/518768/IPOL-EMPL_NT%282014%29518768_EN.pdf
(10) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(11) http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/social-issues-migration-health/making-integration-work-humanitarian-migrants_9789264251236-en
(12) A se vedea Texte adoptate din 8.3.2016, P8_TA(2016)0073.
(13) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-6067_ro.htm
(14) http://www.europarl.europa.eu/news/en/news-room/20131118IPR25534/MEPs-approve-new-cohesion-policy-%E2%82%AC325bn-to-invest-in-Europe’s-regions
(15) COM(2015)0240.
(16) http://ec.europa.eu/avservices/video/player.cfm?ref=I107934
(17) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14444-2015-INIT/ro/pdf


Standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor
PDF 460kWORD 170k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor (2015/2038(INI))
P8_TA(2016)0298A8-0217/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 11, 153, 191, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei: „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere concluziile celei de-a 10-a Conferințe ministeriale a OMC (MC10)(1),

–  având în vedere Acordul de la Paris (30 noiembrie - 11 decembrie 2015)(2),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume (2014)(3),

–  având în vedere planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019), intitulat „Menținerea drepturilor omului în centrul agendei UE”,

–  având în vedere Orientările privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială(4),

–  având în vedere studiul intitulat „Clauze privind drepturile omului și democrația în acordurile internaționale”, publicat în 2015 de Departamentul tematic din Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015: „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare(7),

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale(8),

–  având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat(9),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la stadiul implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere Cadrul UNCTAD de politici de investiții pentru dezvoltare durabilă (2015)(10),

–  având în vedere studiul „Politica comercială a UE: de la ignorare la sensibilizare în privința dimensiunii de gen ”, elaborat de Departamentul tematic din Parlamentul European,

–  având în vedere cel de al patrulea raport al expertului independent privind promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile - notă a Secretarului General al ONU la Adunarea generală din 5 august 2015 (A/70/285),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile internaționale(11),

–  având în vedere Rezoluția ONU nr. 64/292, în care apa și salubritatea sunt recunoscute în mod explicit ca drepturi ale omului de către Adunarea generală a ONU și în care se afirmă că apa potabilă curată și salubritatea sunt esențiale pentru respectarea tuturor drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(14),

–  având în vedere studiul intitulat „ Integrarea perspectivei de gen în lucrările comisiilor și delegațiilor Parlamentului European”, publicat în 2014 de Parlamentul European, Departamentul tematic C,

–  având în vedere Rezoluția nr. 26/9(15) a Consiliului ONU pentru drepturile omului, în care acesta a decis „să înființeze un grup de lucru interguvernamental fără limită de membri privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, al cărui mandat urmează să fie elaborarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi”,

–  având în vedere sistemul generalizat de preferințe (SGP) reformat al UE, instituit de Regulamentul (UE) nr. 978/2012,

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulat „Raport privind sistemul generalizat de preferințe pentru perioada 2014-2015” (COM(2016)0029),

–  având în vedere principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului, orientările revizuite ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întreprinderile multinaționale, Declarația tripartită a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, cadrul Consiliului internațional pentru raportare integrată , cele zece principii ale inițiativei „Pactul global” a Organizației Națiunilor Unite, precum și standardul de orientare ISO 26000 referitor la responsabilitatea socială,

–  având în vedere proiectul de lege francez privind „obligația de diligență” pentru promovarea principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, precum și declarația președintelui Juncker cu ocazia summitului G7 din 2015,

–  având în vedere proiectul intitulat „Realizarea valorii pe termen lung pentru întreprinderi și investitori”, care este în curs de desfășurare în cadrul principiilor ONU pentru investiții responsabile și al „Pactului global” al ONU,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0217/2016),

A.  întrucât Parlamentul a formulat în 2010 o serie de recomandări adresate Comisiei în legătură cu standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor; întrucât numai o parte din aceste recomandări au fost puse în aplicare;

B.  întrucât Parlamentul acționează în calitate de colegiuitor în ceea ce privește măsurile care definesc cadrul de punere în aplicare a politicii comerciale comune a Uniunii; întrucât pentru ratificarea fiecărui acord comercial negociat de Comisie este necesară aprobarea Parlamentului, este, așadar, necesară punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului pentru a asigura succesul oricărei inițiative a Comisiei în domeniul politicii comerciale comune;

C.  întrucât comerțul îndeplinește un rol important în promovarea oportunităților de afaceri, în crearea de prosperitate și în creșterea ocupării forței de muncă, fiind un factor determinant pentru dezvoltarea economică, progresul social, standardele de viață, calitatea vieții și îmbunătățirea standardelor privind drepturile omului pe termen lung;

D.  întrucât UE își subliniază angajamentul ferm de a promova dezvoltarea durabilă, astfel cum a fost reafirmat în strategia sa „Comerț pentru toți”, precum și drepturile omului și buna guvernare prin mijloace bazate pe stimulente, cum ar fi SGP+ și prevederile privind accesul preferențial la piață pentru țările care și-au asumat angajamentul de a pune în aplicare convențiile internaționale fundamentale din aceste domenii;

E.  întrucât Uniunea are capacitatea de a contribui în mod pozitiv la respectarea mai fermă a drepturilor omului și la dezvoltarea durabilă la nivel mondial prin intermediul politicii sale comerciale; întrucât Comisia trebuie să-și continue acțiunile urmărind îndeplinirea acestui obiectiv; întrucât acordurile de comerț și investiții au un efect negativ asupra drepturilor omului și a dezvoltării sustenabile, și prin urmare ar trebui concepute astfel încât să susțină progresul social și în domeniul mediului, asigurându-se, totodată, că standardele europene nu pot fi reduse, protejând drepturile omului și asigurând respectarea standardelor sociale și de mediu;

F.  întrucât comerțul și investițiile străine ale întreprinderilor internaționale contribuie la creșterea angajamentului în ceea ce privește drepturile omului, drepturile sociale și drepturile angajaților în țările în care activează întreprinderile;

G.  întrucât contribuția Parlamentului European poate fi măsurată în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a recomandărilor sale; întrucât implementarea acordurilor trebuie monitorizată periodic pentru a asigura respectarea obiectivelor și a angajamentelor asumate în acordurile comerciale, inclusiv în domeniul protecției drepturilor omului;

H.  întrucât, potrivit articolului 208 din TFUE, Uniunii Europene și statelor sale membre le revine chiar obligația legală de a asigura coerența politicilor proprii cu obiectivele de dezvoltare;

I.  întrucât propunerea Comisiei referitoare la o nouă strategie în materie de comerț și investiții, intitulată „Comerț pentru toți”, recunoaște legătura dintre comerț, drepturile omului și standardele sociale și de mediu și insistă asupra necesității ca aceste drepturi și norme să devină o parte integrantă a relațiilor comerciale și economice ale Uniunii;

J.  întrucât comercianții cu amănuntul și întreprinderile transnaționale de talie mondială au o responsabilitate în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor în țările producătoare;

K.  întrucât drepturile femeii fac parte din drepturile omului; întrucât egalitatea între femei și bărbați intră în domeniul de aplicare al capitolelor referitoare la dezvoltarea sustenabilă a acordurilor comerciale; întrucât impactul specific al acordurilor comerciale și de investiții afectează în mod diferit femeile și bărbații, datorită inegalităților structurale de gen, și întrucât dezvoltarea sustenabilă și favorabilă includerii, creșterea economică și acordurile comerciale trebuie să includă drepturile omului, inclusiv dintr-o perspectivă de gen;

L.  întrucât Agenda privind dezvoltarea sustenabilă 2030 recunoaște impactul esențial al politicilor comerciale asupra îndeplinirii obiectivelor agendei, prin abordarea unei serii de domenii de politici, precum regulile privind originea, reglementarea piețelor de alimente și de mărfuri, precum și egalitatea de gen;

M.  întrucât potențialul sistemelor SGP și SGP+ de a asigura ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor în țările în curs de dezvoltare poate fi îmbunătățit prin condiționarea unor stimulente economice de adoptarea efectivă și monitorizarea constantă a punerii în aplicare a convențiilor fundamentale privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor;

N.  întrucât, în urma tragediei de la Rana Plaza, Uniunea Europeană, în colaborare cu guvernul statului Bangladesh și cu OIM, a lansat un Pact mondial pentru ameliorarea drepturilor lucrătorilor și a securității în fabricile din Bangladesh, care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, de sănătate și securitate ale lucrătorilor; întrucât aceste eforturi au dus la creșterea gradului de conștientizare a publicului, precum și la soluții inovatoare pentru rezolvarea problemelor legate de comerț și dezvoltare sustenabilă, cum ar fi Acordul privind protecția împotriva incendiilor și siguranța clădirilor în Bangladesh;

O.  întrucât sectorul privat trebuie, alături de sectorul public, să contribuie la dezvoltarea sustenabilă; întrucât întreprinderile trebuie să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social și de mediu; întrucât acordurile comerciale și de investiții de nouă generație ale Uniunii conțin capitole privind dezvoltarea durabilă, care solicită părților la acord să își asume și să respecte angajamente privind protecția drepturilor omului și a normelor sociale și de mediu și responsabilitatea socială a întreprinderilor; întrucât aceste capitole au ilustrat diferențele între nivelul de ambiție diferit în acordurile comerciale succesive ale UE; întrucât Comisia este încurajată să acționeze cu cel mai înalt nivel de ambiție;

P.  întrucât, în strategia „Comerț pentru toți” 2015 a Comisiei, comerțul și dezvoltarea sustenabilă constituie o prioritate pentru UE; întrucât, pentru ca această strategie să dea un impuls agendei privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă, Comisia trebuie acum să își transforme ambiția absolut lăudabilă în acțiuni hotărâte și concrete;

Q.  întrucât proiectul intitulat „Realizarea de valoare pe termen lung pentru întreprinderi și investitori” asumat în cadrul principiilor ONU pentru investiții responsabile și Pactul mondial al ONU demonstrează că redresarea economică în Europa și în lume este compatibilă cu principiile justiției sociale, sustenabilității mediului și respectării drepturilor omului și că acestea se consolidează reciproc;

R.  întrucât articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica comercială comună a UE se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii;

S.  întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) reafirmă că acțiunile UE pe scena internațională au la bază principii precum democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei ONU și a dreptului internațional;

T.  întrucât legătura dintre, pe de o parte, comerț și drepturile omului și, pe de altă parte, standardele sociale și de mediu a devenit o parte integrantă a relațiilor comerciale și economice ale UE; întrucât politica UE de sprijinire a drepturilor omului și a democrației în țările terțe ar trebui să fie în continuare integrată în alte politici ale UE care au o dimensiune externă, inclusiv politica comercială; întrucât UE ar trebui să utilizeze politica comercială în scopul de a stabili standarde globale înalte în domeniul drepturilor omului și al drepturilor sociale, al protecției consumatorilor și al protecției mediului;

U.  întrucât politica comercială și acordurile comerciale ambițioase promovează și consolidează sistemul comercial bazat pe norme mondiale; întrucât aspectele legate de drepturile omului ar trebui luate, de asemenea, în considerare, într-un mod adecvat și transparent, înainte de încheierea negocierilor comerciale; întrucât Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, împreună cu alte instrumente pertinente, inclusiv promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor, au drept obiectiv să încurajeze respectarea dispozițiilor în materie de drepturile omului în cadrul politicii comerciale;

V.  întrucât în data de 26 iunie 2014, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a adoptat o rezoluție privind crearea unui grup de lucru interguvernamental însărcinat cu inițierea unui proces destinat stabilirii unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a reglementa, în cadrul dreptului internațional, activitățile întreprinderilor transnaționale și a altor întreprinderi;

W.  întrucât comerțul și drepturile omului se pot consolida reciproc, iar comunitatea de afaceri, având obligația de a respecta drepturile omului, poate avea, de asemenea, un rol important de jucat prin oferirea de stimulente pozitive în promovarea drepturilor omului, a democrației, a standardelor de mediu și a răspunderii întreprinderilor; întrucât Uniunea Europeană a jucat un rol esențial în negocierea și punerea în aplicare a unei serii de inițiative mondiale privind responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale, printre care justiția socială, durabilitatea mediului și respectarea drepturilor omului; întrucât se recunoaște impactul pozitiv pe termen lung asupra drepturilor omului al întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea la nivel global și constituie un exemplu prin cultura corporativă nediscriminatorie; întrucât consolidarea relațiilor comerciale bazate pe protecția și aplicarea drepturilor omului îmbunătățește înțelegerea reciprocă și valorile comune, cum ar fi statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului,

Principii generale

1.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare integra problematica egalității între sexe în toate politicile, inclusiv în strategia comercială, și să garanteze, între altele, respectarea deplină a Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW); invită Comisia să țină seama de aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați în cadrul analizei de impact a strategiei comerciale a UE, în ceea ce privește drepturile femeilor, și invită Comisia să analizeze în mod sistematic acordurile existente în domeniul comerțului și al investițiilor în vederea identificării consecințelor acestora asupra egalității de gen;

2.  invită Uniunea să asigure o mai mare coerență în ceea ce privește dezvoltarea, o evaluare și o coordonare eficientă a politicilor privind ajutorul pentru dezvoltare și cele comerciale și să depună eforturi în vederea respectării de către toate părțile interesate a standardelor internaționale privind drepturile omului, egalitatea de gen, dreptul muncii și respectarea mediului înconjurător;

3.  invită Uniunea să joace un rol activ în realizarea celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) din cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de a șaptesprezecea sesiuni;

4.  invită UE și statele membre să promoveze măsuri obligatorii din punct de vedere juridic pentru a garanta că întreprinderile multinaționale plătesc impozite în țările în care au loc activitățile economice și în care este creată valoarea și să promoveze obligația sectorului privat de a prezenta rapoarte defalcate pe țări, conform recomandării OCDE și să promoveze buna guvernare, îndeosebi în chestiunile fiscale și în ceea ce privește colectarea impozitelor; invită de asemenea Comisia și statele membre să asigure că se acordă prioritate acestui aspect pe agenda dialogului său politic (la nivel politic privind dezvoltarea și comerțul) și să sprijine rolul societății civile de asigurare a unui control public al guvernării fiscale și de monitorizare a cazurilor de fraude fiscale; consideră că politica fiscală a unei întreprinderi ar trebui considerată drept componentă a responsabilității sociale a întreprinderilor și că, prin urmare, comportamentul responsabil din punct de vedere social exclude strategiile de evaziune fiscală sau de exploatare a paradisurilor fiscale;

5.  recunoaște că accesul la bunuri comune precum apa, asistența medicală și educația sunt elemente importante care demonstrează capacitatea statului de a garanta drepturile sociale și respectarea drepturilor omului;

6.  subliniază că tradiția de mulți ani a Uniunii de a introduce aspecte sociale și de mediu în contextul diplomației sale comerciale este deja mai avansată decât situația altor actori comerciali majori la nivel mondial; subliniază că angajamentele față de drepturile omului, asumate de partenerii noștri comerciali, asigură o bază solidă pentru un dialog constant, pentru procesele de cooperare și pentru îmbunătățirile progresive pe termen lung;

7.  subliniază importanța comerțului și a investițiilor străine, ca instrumente importante de realizare a creșterii economice, a dezvoltării durabile, a bunei guvernanțe și a protejării drepturilor omului;

8.  reamintește că investițiile străine directe și comerțul sporesc gradul de bunăstare în țările mai sărace; reamintește că există o legătură semnificativă între creșterea gradului de bunăstare și protecția îmbunătățită a drepturilor omului și a drepturilor sociale, a drepturilor angajaților, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului;

9.  reamintește că UE s-a angajat să promoveze și să respecte în mod coerent drepturile omului și democrația în relațiile sale cu țările terțe în toate politicile UE, inclusiv în politicile comerciale, precum și în toate instrumentele financiare externe relevante ale UE;

10.  recomandă, prin urmare, ca strategia UE în materie de comerț să fie un instrument de promovare a valorilor democratice în țări terțe; salută, așadar, consolidarea acordurilor comerciale și a programelor de preferințe comerciale ca pârghii pentru promovarea drepturilor omului, pentru eliminarea muncii forțate și a muncii copiilor, pentru garantarea securității alimentare și a dreptului la sănătate, la dezvoltarea sustenabilă și la standarde înalte de securitate și de mediu, precum și la oportunități economice pentru toți;

Standardele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului la nivel multilateral

11.  reamintește că este important ca UE să dezvolte cooperarea la nivel multilateral și prin urmare își reiterează apelul adresat Comisiei de a-și asuma un rol principal în reforma guvernării OMC, în special în ceea ce privește îndeplinirea următoarelor obiective:

   (a) să întărească cooperarea efectivă și dialogul periodic dintre OMC și agențiile ONU relevante, în special Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului, Conferința ONU pentru Comerț și Dezvoltare și Organizația Internațională a Muncii, în special prin acordarea statutului de observator OIM în cadrul OMC și prin implicarea sa în litigiile comerciale legate de încălcări ale dreptului internațional al drepturilor omului și convențiile privind dreptul muncii; consideră că OIM ar trebui să continue să ia parte la acordurile comerciale bilaterale, multilaterale și plurilaterale;
   (b) să reformeze mecanismele de reexaminare a politicii comerciale a OMC pentru a include dimensiunile sociale, de mediu și cele legate de drepturile omului, pe baza orientărilor OIM, orientărilor ONU privind drepturile omului, precum și orientărilor legate de acordurile multilaterale de mediu (AMM), și a promova dezvoltarea sustenabilă, în special prin crearea unui Comitet pentru comerț și munca decentă în cadrul OMC, pe lângă actualul Comitet pentru comerț și mediu, conform recomandărilor sale din 2010;
   (c) să evalueze în ce măsură Comitetul OMC privind comerțul și mediul și-a îndeplinit mandatul, astfel cum a fost stabilit prin Decizia ministerială a OMC privind comerțul și mediul adoptată la Marrakech, la 15 aprilie 1994, precum și concluziile sale privind măsurile suplimentare ce trebuie întreprinse, îndeosebi în contextul dialogului la nivel mondial privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și OMC, conform solicitării inițiale a Parlamentului;
   (d) să se implice în mod constructiv în Grupul de lucru al ONU pentru procesul de elaborare a unui tratat privind afacerile și drepturile omului ca urmare a studiului realizat de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitor la soluționarea, prin căi de atac judiciare, a unor încălcări grave ale drepturilor omului de către întreprinderi;

12.  invită Comisia Europeană să promoveze în mod activ reformarea suplimentară a OMC în vederea definirii normelor multilaterale de gestionare sustenabilă a lanțurilor de aprovizionare globale într-un mod responsabil, ceea ce ar trebui să cuprindă în special:

   (a) cerințe eficiente și executorii privind transparența și diligența necesară pentru lanțurile de aprovizionare, pornind de la principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
   (b) norme privind sănătatea și securitatea, recunoscând, în special, dreptul lucrătorilor de a înființa comitete pentru securitate;
   (c) un nivel de protecție socială;
   (d) respectarea standardelor fundamentale ale OIM din domeniul muncii;

13.  își reiterează solicitarea de a se asigura că orice măsură adoptată de una dintre părți în cadrul acordului de la Paris sau privind oricare dintre principiile sau angajamentele prevăzute la articolele 3 și 4 ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC ) va fi garantată, de asemenea, prin asigurarea unei protecții mai solide din punct de vedere juridic a dreptului de a reglementa în cadrul acordurilor comerciale;

14.  îndeamnă Comisia să accelereze progresele în direcția elaborării unor mecanisme de diferențiere a produselor în funcție de procesul și metoda de producție și a unor criterii privind sustenabilitatea, în cadrul acordurilor comerciale;

15.  invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a-și onora angajamentele de eliminare a subvențiilor pentru combustibili fosili, în conformitate cu angajamentul luat de G20;

16.  consideră că politica comercială ar putea contribui mai mult la tranziția energetică și că instrumentele comerciale ale Uniunii ar trebui să promoveze apariția și dezvoltarea energiei regenerabile, precum și crearea de bunuri și tehnologii de mediu în Europa; recunoaște eforturile Comisiei de a negocia un acord plurilateral privind bunurile ecologice (Acordul privind bunurile de mediu - EGA) și solicită ca aceste negocieri să aibă ca rezultat un acord ambițios și echilibrat; solicită Comisiei în cadrul negocierilor privind acest acord să elaboreze criterii cantitative sau calitative clare de identificare a „bunurilor ecologice” și să promoveze o metodologie credibilă și transparentă în negocierile pe marginea Acordului privind bunurile ecologice; invită, de asemenea, Comisia să țină seama în mod corespunzător de factorii care influențează comerțul cu bunuri ecologice, cum ar fi politicile antidumping în sectorul energiei regenerabile, regimurile proprietății intelectuale, programele de finanțare stricte și politicile naționale în domeniul mediului care să creeze cererea pentru astfel de bunuri;

Standardele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului la nivel bilateral

17.  salută decizia Comisiei de a realiza evaluări ex ante și ex post ale impactului asupra dezvoltării durabile pentru toate acordurile comerciale, în concordanță cu Orientările privind analiza evaluărilor impactului pe care îl au inițiativele legate de comerț asupra drepturilor omului; în acest sens, invită Comisia:

   (a) să aplice aceste orientări atunci când elaborează evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile pentru toate negocierile actuale și viitoare;
   (b) să reflecte, în aceste evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile, și principiile directoare elaborate de raportorul special al ONU pentru dreptul la hrană;
   (c) să ia în considerare impactul acordurilor comerciale și de investiții asupra persoanelor deosebit de vulnerabile, cum ar fi cele care fac parte dintr-un grup minoritar sau cele care sunt izolate geografic, sărace sau supuse excluse social; atrage atenția, în acest sens, și asupra angajamentului Comisiei Europene de a evalua impactul acordurilor de liber schimb asupra regiunilor ultraperiferice ale UE;
   (d) să garanteze implicarea corespunzătoare a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în desfășurarea acestor evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile și să implice Parlamentul în fiecare etapă a acestui proces;
   (e) să țină seama pe deplin de rezultatele acestor evaluări în cadrul negocierilor;
   (f) să asigure publicarea într-o etapă timpurie a evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare în pozițiile de negociere înainte de formularea acestora, să informeze publicul și să permită reprezentanților aleși ai acestuia să evalueze în mod corespunzător toate acordurile propuse;

18.  ia act de concluziile Ombudsmanului European privind decizia Comisiei de a finaliza acordul cu Vietnamul înainte de încheierea evaluării impactului asupra drepturilor omului și îndeamnă Comisia să realizeze această evaluare cât mai curând posibil pe baza noii metodologii, pentru a permite Parlamentului să ia o decizie în cunoștință de cauză;

19.  reiterează sprijinul în favoarea clauzelor de condiționalitate privind drepturile omului în toate acordurile comerciale internaționale și reamintește importanța de a respecta și de a pune în aplicare clauzele privind drepturile omului ; salută eforturile Comisiei și ale Consiliului de a introduce clauze obligatorii din punct de vedere juridic privind drepturile omului în toate acordurile comerciale și de investiții, în conformitate cu abordarea comună, și solicită publicarea abordării comune a Consiliului; observă că nu s-au introdus clauze privind drepturile omului în toate acordurile UE și solicită ca negocierile comerciale în curs cu ceilalți parteneri ai Uniunii și, în special, cele privind TTIP, să asigure includerea unei clauze obligatori din punct de vedere juridic privind drepturile omului;

20.  consideră totuși că actualele clauze au avut un impact limitat în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor și a angajamentelor în materie de drepturi ale omului; invită, prin urmare, Comisia și Consiliul să aplice următoarele adaptări:

   (a) să includă dispoziții de salvgardare comercială, pentru a menține capacitatea fiecărei părți la acord de a-și respecta obligațiile privind drepturile omului în domeniile în care deține responsabilitatea principală în cazuri de încălcare dovedită a dispozițiilor prevăzute de clauzele privind drepturile omului;
   (b) să monitorizeze periodic în amănunt punerea în aplicare în aplicare a clauzelor privind drepturile omului în acordurile comerciale și de asociere, în special prin publicarea unor rapoarte comune periodice elaborate de Comisie și SEAE și adresate Parlamentului cu privire la respectarea drepturilor omului de țările partenere și prin înființarea unei comisii interinstituționale;
   (c) să ia în considerare includerea unui comitet pentru drepturile omului în toate acordurile comerciale ale UE, pentru a asigura că se întreprind acțiuni în mod serios și sistematic ca urmare a problemelor privind drepturile omului legate de acord; reamintește, în acest context, importanța implicării cetățenilor în negocieri pentru a asigura transparența;
   (d) să se asigure că UE dispune de un sistem de căi de atac la nivel național care să dea posibilitatea de a se depune plângeri în cazul nerespectării acordurilor comerciale și a clauzelor privind drepturile omului;

21.  reamintește cererea formulată în recomandările sale din 2010 ca fiecare acord comercial al UE, fie bilateral, fie multilateral, să includă capitole cuprinzătoare, obligatorii și ambițioase privind comerțul și dezvoltarea durabilă; regretă existența a numeroase diferențe între capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă din diferitele acorduri comerciale ale UE; solicită, prin urmare, Comisiei Europene să mențină cel mai înalt nivel de coerență în toate negocierile comerciale și să introducă capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă care să aibă următoarele caracteristici:

   (a) un angajament al fiecărei părți de a ratifica și a pune în aplicare efectiv cele opt convenții fundamentale și cele patru convenții prioritare ale OIM, precum și acordurile internaționale multilaterale de mediu;
   (b) aplicabilitatea procedurii generale de soluționare a litigiilor la clauzele privind drepturile omului și la capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă pe picior de egalitate cu celelalte părți ale acordului, astfel cum se solicită în recomandările din 2010 menite să asigure respectarea drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu;
   (c) posibilitatea partenerilor sociali și a societății civile de a face recurs și de a cere despăgubiri printr-o procedură de depunere a plângerilor;
   (d) măsuri de descurajare eficace, inclusiv sub forma unor despăgubiri bănești, în cazul unor încălcări grave și dovedite ale dispozițiilor capitolului privind dezvoltarea durabilă al unui acord; astfel de măsuri ar putea fi puse în aplicare prin încetinirea temporară a acordării, reducerea sau suspendarea anumitor beneficii comerciale oferite în temeiul acordului în cazul unei încălcări grave și permanente a acestor standarde, ca o măsură de ultimă instanță, iar introducerea unor planuri de acțiune împreună cu partenerii noștri ar putea contribui la remedierea neconformității cu anumite angajamente asumate în acordurile comerciale și de investiții;

22.  solicită din nou crearea unor forumuri sau grupuri consultative privind dezvoltarea durabilă în diferitele etape – de elaborare, de negociere și de punere în aplicare – ale unui acord; reamintește necesitatea ca toate grupurile consultative interne (GCI) să fie pe deplin independente și să aibă acces la resurse adecvate; ia act de criticile formulate adesea de către participanții la GCI înființate de UE în temeiul acordurilor comerciale în vigoare, potrivit cărora deliberările lor nu au niciun impact practic și propune ca Comisia să pună în aplicare următoarele măsuri:

   (a) să creeze un sistem de raportare care să permită Parlamentului să evalueze activitatea grupurilor consultative;
   (b) să răspundă sistematic și într-o manieră concretă la preocupările formulate de GCI-urile Uniunii Europene și să dea curs inițiativelor propuse, în acest context, de organizațiile societății civile și de partenerii sociali din UE;
   (c) să prevadă în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă dispoziții logistice de bază care să facă posibilă punerea în aplicare efectivă, întrucât aceste aspecte s-au dovedit a fi obstacole serioase în anumite cazuri, precum și măsuri de însoțire conexe, cum ar fi asistența tehnică și programele de cooperare;

23.  solicită o mai mare transparență și responsabilitate față de organizațiile locale în formularea normelor de comerț internațional și a politicilor comerciale naționale, asigurând totodată consecvența în ceea ce privește respectarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeilor;

24.  invită Comisia să implice mai îndeaproape Parlamentul European în procesul de monitorizare a punerii în aplicare a acordurilor comerciale și de investiții în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu și invită Consiliul să consulte Parlamentul cu privire la orice decizie de a revizui sau chiar de a suspenda aplicarea unui acord, dacă acest lucru este necesar;

Standardele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului la nivel unilateral

25.  salută intrarea în vigoare a noului sistem de preferințe generalizate (SGP) [Regulamentul (UE) nr. 978/2012] la 1 ianuarie 2014 și publicarea primului raport de monitorizare privind SGP pentru perioada 2014-2015; consideră că politica comercială trebuie să fie o modalitate de a încuraja țările partenere ale UE să adopte standarde sociale și de mediu mai ridicate și, prin urmare, invită Comisia să pună în aplicare următoarele măsuri corective:

   (a) să clarifice, fie printr-un act delegat, fie cu ocazia viitoarei revizuiri a Regulamentului (UE) nr. 978/2012, definițiile unor concepte precum „probleme grave în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă” a convențiilor internaționale și „încălcarea gravă și sistematică a principiilor” cuprinse în convențiile internaționale;
   (b) să solicite opiniile tuturor organismelor de supraveghere relevante pentru a evalua mai bine respectarea convențiilor internaționale menționate în Regulamentul privind SGP; să își axeze evaluarea în special pe opiniile exprimate de Comitetul de experți privind aplicarea convențiilor al OIM în ceea ce privește atât acordarea, cât și suspendarea preferințelor comerciale, în conformitate cu Regulamentul privind SGP;
   (c) să îmbunătățească, la revizuirea Regulamentului (UE) nr. 978/2012, monitorizarea angajamentelor asumate de țările beneficiare; partenerilor sociali și organizațiilor societății civile ar trebui să li se atribuie un rol oficial în monitorizarea SGP și a SGP+, în special printr-o procedură de audiere a preocupărilor adresate Comisiei și de răspuns la acestea;
   (d) să includă în Regulamentul privind SGP și responsabilitatea socială a întreprinderilor în cadrul revizuirii acestuia, astfel cum s-a solicitat în 2010, pentru a asigura respectarea de către întreprinderile transnaționale a obligațiilor juridice naționale și internaționale din domeniul drepturilor omului, al standardelor de muncă și al normelor de mediu;
   (e) să monitorizeze și să evalueze evoluțiile legate de punerea în aplicare și eficacitatea inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA) și a mecanismelor standard ale SGP și să informeze Parlamentul European cu privire la aceasta;

26.  susține angajamentul asumat de Comisie de a depune eforturi pentru a stopa practica muncii copiilor; salută adoptarea documentului de lucru al serviciilor Comisiei și își repetă solicitarea din 2010 privind o propunere de act legislativ echilibrat și realist, care să prevadă măsuri cum ar fi o etichetare a produselor care să indice că nu a fost folosită munca copiilor, preferințe comerciale acordate țărilor care respectă anumite standarde de muncă și interdicții orizontale de import al produselor obținute utilizând munca copiilor; subliniază că este important să se includă obiectivul de a combate munca forțată și munca copiilor în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ale tuturor acordurilor comerciale ale UE, împreună cu celelalte 6 convenții fundamentale ale OIM, și să se includă angajamentul UE în dezbaterile internaționale de la nivelul OMC, OCDE și OIM, pentru a consolida dimensiunea sa multilaterală;

27.  își confirmă opoziția față de orice dispoziție directă sau indirectă care afectează comerțul în serviciile legate de energie care ar permite neutralitatea tehnologică a subvențiilor; invită Comisia și statele membre să ia în considerare cu seriozitate faptul că creșterea emisiilor de CO2 ca urmare a comerțului internațional subminează Strategia UE privind clima și, de asemenea, subliniază că este necesară trecerea la modele de producție și consum locale în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris;

28.  reamintește legătura intrinsecă dintre schimbările climatice și despădurirea determinată de obținerea nedurabilă și ilegală a materiilor prime; solicită Comisiei să garanteze punerea în aplicare și respectarea efectivă a FLEGT și a Regulamentului UE privind lemnul, introducând obligația legalității în cazul lanțurilor de aprovizionare cu lemn;

29.  salută decizia Comisiei de a demara un studiu de fezabilitate pentru un Plan de acțiune al UE privind despădurirea și degradarea pădurilor;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

30.  reamintește solicitarea Parlamentului din 2010 de a include RSI în toate acordurile comerciale ale UE și în dispozițiile pentru o mai bună aplicare, îndeosebi posibilitatea Comisiei de a desfășura anchete vizând presupuse încălcări ale angajamentelor privind RSI, precum și crearea unor puncte de contact la nivelul UE, după modelul punctelor de contact ale OCDE; solicită Comisiei să își intensifice eforturile în direcția obținerii respectării depline de către întreprinderi, prin lanțurile lor de aprovizionare, a standardelor fundamentale ale OIM din domeniul muncii și a standardelor RSI recunoscute internațional, îndeosebi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, recent actualizate, cele zece principii ale Pactului mondial al Organizației Națiunilor Unite, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, precum și Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului, în special în industria textilă și în industria extractivă, în care riscul de încălcare a drepturilor omului și a standardelor sociale este mai des întâlnit; reamintește faptul că, în urma tragediei din Rana Plaza din Bangladesh, în 2013, Comisia Europeană a lansat Pactul privind durabilitatea în cooperare cu Bangladesh, OIM și Statele Unite ale Americii; subliniază, în acest sens, importanța urmăririi obiectivelor Pactului privind durabilitatea pentru a îmbunătăți drepturile lucrătorilor, precum și necesitatea unei gestionări mai responsabile a lanțurilor de aprovizionare la nivel internațional; solicită Comisiei să extindă astfel de programe și acțiuni la alți parteneri comerciali ai Uniunii;

31.  consideră că este esențial să se continue eforturile de aderare la Declarația OCDE privind investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale, asigurându-se că orientările sunt menționate în mod expres în toate noile acorduri încheiate între UE și țările terțe și trecând de la o abordare „pasivă” la una „activă” în ceea ce privește punerea în aplicare a acestora; solicită Comisiei să asigure transparența în ceea ce privește accesul la informațiile privind activitatea întreprinderilor și să introducă un sistem de raportare eficace și obligatoriu care să furnizeze informații privind lanțurile valorice ale produselor; reamintește poziția sa din 2010, când a solicitat întreprinderilor să își publice bilanțul în materie de RSI și a cerut tuturor întreprinderilor să dea dovadă de diligență; îndeamnă Comisia să își reînnoiască strategia privind RSI, stabilind cerințe mai ferme de raportare și de conformare și garantând o punere în aplicare mai eficace a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, și îndeamnă statele membre să susțină promovarea RSI în cadrul acordurilor comerciale;

32.  invită Uniunea să creeze platforme de dialog pe tema responsabilității sociale a întreprinderilor care să implice societatea civilă, întreprinderile, organizațiile internaționale și alte părți interesate;

33.  invită Comisia Europeană să aplice rezultatele proiectului intitulat „Realizarea de valoare pe termen lung pentru întreprinderi și investitori”, aflat în curs de realizare pe baza Principiilor ONU privind investițiile responsabile și al Pactului mondial al ONU, propriului său Fond european pentru investiții strategice și dialogului pe care îl poartă cu investitorii atunci când negociază acorduri comerciale și să sprijine conceptul de „uniune durabilă a piețelor de capital” prin susținerea comerțului durabil;

34.  reamintește că Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, Agenda OIM privind munca decentă și aspectele privind munca ale Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale sunt texte fundamentale în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor; solicită Comisiei să ducă mai departe inițiativele OCDE și cele ale ONU prin încorporarea standardelor internaționale noi și recent elaborate în legislația UE și să promoveze, la reuniunea de la Shanghai, din iulie 2016, a miniștrilor comerțului din țările G20, recomandări echilibrate și cuprinzătoare în materie de politici, inclusiv o dimensiune accentuată de dezvoltare durabilă a lanțurilor valorice globale, ;

35.  reamintește că UE este principalul actor mondial în ceea ce privește planurile naționale de acțiune pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor; solicită Comisiei să promoveze în mod activ un comportament responsabil în afaceri în rândul întreprinderilor din UE care activează în străinătate, punând un accent deosebit pe asigurarea respectării stricte a tuturor obligațiilor lor legale care decurg fie din legislațiile naționale, fie din obligațiile legale bilaterale sau internaționale aplicabile activităților lor comerciale și, nu în ultimul rând, pe asigurarea respectării standardelor și normelor internaționale în materie de drepturi ale omului, muncă și mediu; sugerează Comisiei, în acest scop, să se implice în mod activ, împreună cu țările partenere, în schimbul de bune practici și de cunoștințe cu privire la modalitățile și mijloacele de îmbunătățire a mediului de afaceri și de sensibilizare în legătură cu un comportament responsabil în afaceri;

36.  ia act de faptul că agenda RSI trebuie adaptată nevoilor specifice ale regiunilor și țărilor, pentru a contribui la îmbunătățirea dezvoltării economice și sociale durabile;

37.  solicită Comisiei să ia măsuri în domeniul comerțului și al investițiilor care vor încuraja și vor recompensa întreprinderile care pun în aplicare strategii de RSI, prin acordarea de etichete, acordarea unui acces preferențial la contractele de achiziții publice ale Uniunii și prin intermediul aplicarea programelor de asistență pentru IMM-uri;

38.  salută cu entuziasm faptul că Directiva UE privind raportarea nefinanciară prevede obligația marilor întreprinderi de a prezenta rapoarte cu privire la drepturile omului; solicită statelor membre ale UE să transpună directiva în mod rapid și eficace; atrage atenția asupra cadrului de raportare stabilit de principiile directoare ale ONU, asupra criteriilor de referință în domeniul drepturilor omului pentru întreprinderi și asupra obiectivului de „raportare integrată” și invită toate societățile din UE cotate la bursă și acționarii acestora să respecte spiritul directivei în UE și în activitatea comercială desfășurată în afara Uniunii;

39.  invită UE și statele membre să se angajeze activ în activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) având ca obiect un tratat internațional în temeiul căruia corporațiile transnaționale să fie trase la răspundere pentru abuzurile săvârșite în ceea ce privește drepturile omului și pentru încălcările standardelor de mediu;

40.  subliniază că o punere în aplicare efectivă a acestor recomandări constituie un element esențial pentru evaluarea, de către Parlament, a acordurilor comerciale negociate de Comisie; solicită un răspuns detaliat și prompt din partea Comisiei cu privire la toate aspectele semnalate în prezenta rezoluție;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) https://www.wto.org/english/news_e/news15_e/mc10_19dec15_e.htm
(2) http://unfccc.int/resource/docs/2015/cop21/eng/l09r01.pdf
(3) http://eeas.europa.eu/human_rights/docs/2014-hr-annual-report_en.pdf
(4) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/july/tradoc_153591.pdf
(5) Rezoluție adoptată de Adunarea generală a ONU la 25 septembrie 2015 (A/RES/70/1) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
(6) JO L 347, 30.12.2005, p. 1.
(7) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
(8) http://mneguidelines.oecd.org/text/
(9) http://www.oecd.org/daf/inv/mne/GuidanceEdition2.pdf
(10) http://unctad.org/en/pages/PublicationWebflyer.aspx?publicationid=1437
(11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0294.
(13) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(14) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.
(15) A/HRC/RES/26/9: http://www.ihrb.org/pdf/G1408252.pdf


O nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile
PDF 440kWORD 221k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile (2015/2105(INI))
P8_TA(2016)0299A8-0220/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la situația actuală a Agendei de dezvoltare de la Doha înaintea celei de-a 10-a Conferințe ministeriale a OMC(1),

–  având în vedere recomandările sale adresate Comisiei cu privire la negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții și Acordul privind comerțul cu servicii, din 8 iulie 2015(2) și, respectiv, din 3 februarie 2016(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă, adoptată în cadrul Summitului ONU privind dezvoltarea durabilă de la New York, în 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la impactul extern al politicii comerciale și de investiții a UE asupra inițiativelor de tip public-privat în țările din afara UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la comemorarea a doi ani de la prăbușirea clădirii Rana Plaza și la progresul Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 2/2014 al Curții de Conturi Europene intitulat „Sunt gestionate în mod corespunzător regimurile comerciale preferențiale?”,

–  având în vedere Orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind întreprinderile multinaționale și Declarația tripartită de principii a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind întreprinderile multinaționale și politica socială,

–  având în vedere Regulamentul UE privind exploatarea ilegală a lemnului, Directiva UE privind raportarea de informații nefinanciare, propunerea CE de regulament privind minereurile din zonele de conflict, Actul din Regatul Unit privind sclavia modernă – clauza privind transparența în cadrul lanțurilor de aprovizionare – și Legea franceză privind obligația de diligență,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(11),

–  având în vedere orientările UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 7–8 februarie 2013, Concluziile sale privind comerțul din 21 noiembrie 2014 și Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 27 noiembrie 2015,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru comerț internațional referitor la raportul privind transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE,

–  având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor,

–  având în vedere principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, stipulat în TFUE,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0220/2016),

A.  întrucât comerțul nu constituie în scop în sine, ci un mijloc de realizare a prosperității și egalității, de promovare a oportunităților de afaceri, a dezvoltării economice durabile, a progresului social și a înțelegerii culturale, de mărire a numărului locurilor de muncă și de ridicare a nivelului de trai fără majorarea cheltuielilor publice;

B.  întrucât politica comercială comună a cunoscut o schimbare radicală odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009; întrucât tratatul nu constituie o sferă separată, ci funcționează în conexiune cu alte politici și în funcție de acestea; întrucât negocierile privind acordurile comerciale și de investiții trebuie să depășească simpla reducere a tarifelor, deoarece provocările complexe rezidă în prezent în problemele de reglementare și în convergența privind standardele internaționale;

C.  întrucât în Uniunea Europeană nu a existat o dezbatere serioasă în privința costurilor politicilor de liber schimb (cum ar fi ajustările în industrie: închideri de întreprinderi, pierderi de locuri de muncă în sectorul de producție, transferul unor întregi industrii în țări terțe și creșterea importurilor) și nici în privința analizei globale costuri-beneficii a politicilor de liber schimb; întrucât lipsa unei astfel de dezbateri oneste determină diverse părți interesate să pună la îndoială logica și direcția politicii comerciale a UE și a politicilor UE în general și întrucât o dezbatere onestă ar preveni acest rezultat nedorit;

D.  întrucât supracapacitatea globală în industriile-cheie și dezechilibrul comercial care rezultă din aceasta au început să erodeze încrederea întreprinderilor și a industriilor din UE în soliditatea politicii comerciale a UE;

E.  întrucât, în perioadele de creștere economică lentă, contribuția comerțului exterior la redresarea economiei europene capătă o importanță fundamentală pentru a obține rezultate concrete și cuantificabile și pentru a facilita crearea unor locuri de muncă decente, precum și o dezvoltare economică durabilă și egalitate în Europa și dincolo de granițele acesteia;

F.  întrucât noua generație de politici în materie de comerț trebuie să răspundă preocupărilor legate de transparență și participare, bunăstare și locuri de muncă, de așteptările de la nivelul întreprinderilor ale unei economii mondializate și interconectate, de combaterea pauperității și de nevoia de a garanta o repartizare mai echitabilă a veniturilor provenind din comerț și de a soluționa noi aspecte, cum sunt comerțul digital și rolul esențial al IMM-urilor;

G.  întrucât negocierile comerciale în desfășurare au adus politica comercială a UE în atenția publicului și întrucât din ce în ce mai mulți cetățeni își manifestă interesul pentru politica comercială și se tem că reglementările și standardele europene naționale ar putea fi subminate de politica comercială comună;

H.  întrucât Comisia și-a luat angajamentul clar că niciun acord comercial nu va reduce niciodată nivelurile de protecție reglementară, că orice modificare a nivelurilor de protecție nu poate fi decât în sensul creșterii acestora și că dreptul de a reglementa va fi întotdeauna protejat;

I.  întrucât cooperarea în materie de reglementare în acordurile comerciale trebuie să asigure cel mai ridicat nivel de protecție a sănătății și a siguranței, în conformitate cu principiul precauției prevăzut la articolul 191 din TFUE;

J.  întrucât cetățenii, companiile și IMM-urile din UE se întreabă dacă marile asociații industriale reprezintă cu adevărat interesele cetățenilor UE și ale companiilor UE și, în general, Uniunea Europeană;

K.  întrucât transparența impune ca instituțiile UE să verifice dacă pozițiile prezentate în numele industriilor UE reflectă, de fapt, punctele de vedere ale acestora;

L.  întrucât politica comercială și de investiții a UE trebuie sprijinită nu numai prin garantarea unor rezultate benefice în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și generarea bunăstării cetățenilor și întreprinderilor, ci și prin consolidarea drepturilor ambientale și sociale și asigurarea celui mai înalt nivel de transparență, angajament și responsabilitate, prin menținerea unui dialog constant cu întreprinderile, consumatorii, partenerii sociali, toate celelalte părți interesate relevante și autoritățile locale și regionale, precum și prin stabilirea unor orientări clare în cadrul negocierilor;

M.  întrucât regulile de origine determină adevărata amploare a liberalizării comerțului, deoarece ele stabilesc bunurile care beneficiază în realitate de acordurile comerciale, dar întrucât acestea sunt adesea omise în dezbaterile publice privind politica comercială și până în prezent nu au făcut obiectul unei analize a Parlamentului;

N.  întrucât, în cadrul politicii sale comerciale și în cadrul negocierilor comerciale pe care le desfășoară, UE trebuie să ia în considerare sensibilitatea anumitor sectoare în ceea ce privește deschiderea pieței, în special a sectorului agricol;

O.  întrucât, până în 2050, s-a preconizat că UE-28 va reprezenta numai 15 % din PIB-ul mondial, în scădere de la 23,7 % în 2013, și întrucât, din 2015, 90 % din creșterea economică mondială este generată în afara Europei, în timp ce rata de creștere a economiilor emergente scade în mod considerabil;

P.  întrucât, în prezent, UE este cel mai mare bloc comercial din lume, controlând o treime din comerțul mondial, și întrucât, până în 2020, se preconizează că această proporție va scădea la aproximativ 26 %;

Q.  întrucât alte variabile, cum ar fi schimbările demografice, vor avea, de asemenea, un impact negativ asupra poziției UE pe scena comerțului mondial; întrucât populația UE va scădea de la 7,1 % în 2013 la 5,3 % în 2060 ca procent din populația mondială;

R.  întrucât viitoarele negocieri și acorduri comerciale ar trebui să ia în considerare și să se mențină cu consecvență pe pozițiile adoptate în rezoluțiile Parlamentului referitoare la Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) și la Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA);

S.  întrucât centrul de generare a bogăției se deplasează în mod clar către est, spre regiunea Asia-Pacific cu China, care a depășit deja Japonia și va depăși, probabil, SUA, devenind cea mai mare economie a lumii în 2025; întrucât toate acestea indică faptul că economiile emergente și țările în curs de dezvoltare reduc decalajul față de grupul țărilor industrializate și ating stadiul de economii mature;

T.  întrucât s-a estimat că fluxurile transfrontaliere de capital, bunuri, servicii și date au adăugat un surplus de 7,8 mii de miliarde de dolari la economia mondială în 2014 și doar valoarea adăugată a fluxurilor de date a acoperit 2,8 mii de miliarde de dolari din acest total, depășind estimarea de 2,7 mii de miliarde de dolari pentru comerțul cu bunuri;

O adaptare mai rapidă la tendințele aflate într-o schimbare accelerată în comerțul mondial

1.  salută noua strategie a Comisiei intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” și, în particular, noul accent pus pe elemente precum gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare, comerțul cu bunuri și servicii digitale, comerțul echitabil și etic și costurile sociale ale liberalizării comerțului; este ferm încredințat că orice viitoare politică comercială trebuie să combată toate formele de protecționism, inclusiv reducerea barierelor netarifare inutile din calea comerțului, și să asigure accesul pe noi piețe în special pentru IMM-uri; reamintește faptul că liberalizarea comerțului trebuie să aibă loc în mod corespunzător, pentru a asigura o dezvoltare durabilă; regretă întârzierea cu care Comisia a prezentat o nouă strategie, având în vedere că Parlamentul a solicitat prezentarea unei strategii comerciale revizuite pe termen mediu și lung până în vara anului 2012;

2.  este ferm încredințat că, deși serviciile reprezintă, în UE, 70 % din PIB și vor asigura 90 % din viitoarele locuri de muncă, industria prelucrătoare a UE constituie o componentă esențială pentru reindustrializarea Europei și, în consecință, strategia trebuie să axeze în mai mare măsură asupra rolului acestui sector în cadrul PCC; îndeamnă Comisia să conlucreze cu partenerii comerciali pentru a se asigura că piețele lor sunt mai deschise pentru societățile UE, în special din domeniul transporturilor, telecomunicațiilor și achizițiilor publice, din moment ce societățile străine care le aparțin beneficiază încă de un acces larg pe piața internă a UE;

3.  recunoaște că politica comercială a UE este de o importanță geopolitică și economică deosebită pentru ca Europa să modeleze globalizarea, să consolideze standardele internaționale și să îmbunătățească accesul pe piețele străine; remarcă faptul că normele internaționale vor fi stabilite de alții, dacă noi nu acționăm acum; subliniază că, dat fiind statutul UE de cea mai mare economie din lume, promovarea unui comerț sustenabil și responsabil reprezintă instrumentul său cel mai solid pentru sprijinirea intereselor, a investițiilor și a companiilor europene și pentru promovarea valorilor europene în străinătate, stimulând totodată creșterea economică și investițiile și generând locuri de muncă pe plan intern; sprijină obiectivul Comisiei de accentuare a sinergiilor între politicile comerciale și relative la piața internă și recomandă să se acorde prioritate măsurilor ce vizează generarea de locuri de muncă;

4.  salută angajamentul Comisiei potrivit căruia niciun acord comercial nu va scădea standardele în materie de protecție a consumatorilor consacrate în Europa, inclusiv în contextul revoluției digitale; subliniază că Parlamentul va verifica în continuare îndeaproape dacă negocierile în curs respectă acest angajament;

5.  subliniază corelația dintre piața unică și politica comercială a UE, care ar trebui să fie perfect compatibile atât între ele, cât și în relație cu politicile și valorile mai largi ale Uniunii; consideră că un comerț cu caracter deschis, responsabil și liber, având la bază reguli eficiente, transparente și ferme, este esențial pentru realizarea întregului potențial al pieței unice, funcționând, crescând și acționând în interesul reciproc al cetățenilor, al consumatorilor și al întreprinderilor, mai ales a celor mici și mijlocii; reamintește că deschiderea comerțului conduce la o productivitate sporită, contribuie la creșterea competitivității externe și a creat aproape un loc de muncă din șapte pe piața unică, precum și beneficii semnificative pentru consumatori;

6.  invită Comisia să își actualizeze periodic strategia comercială și de investiții și să-i prezinte Parlamentului, la fiecare doi ani, cu începere din 2017, un raport de punere în aplicare detaliat, pentru a asigura că își duce la îndeplinire promisiunile; invită Comisia să includă în aceste rapoarte progresele înregistrate în cadrul negocierilor comerciale în curs de desfășurare și transpunerea în practică a acordurilor comerciale actuale;

7.  îndeamnă Comisia să își accelereze procedurile, astfel încât acordurile comerciale negociate să-i poată fi transmise Parlamentului într-un termen mai scurt și, prin urmare, să poată fi puse provizoriu în aplicare sau să intre mai rapid în vigoare;

O politică comercială transparentă și o voce mai puternică pentru cetățeni

8.  salută gradul ridicat de transparență și de deschidere a Comisiei în toate etapele negocierilor comerciale și sprijină inițiativa Comisiei privind transparența în contextul TTIP; confirmă faptul că, în urma mai multor solicitări din partea Parlamentului, Comisia a sporit transparența negocierilor, acordând tuturor deputaților în Parlamentul European și în parlamentele naționale accesul la documente de negociere clasificate și furnizând mai multe informații părților interesate; reamintește că accesul îmbunătățit al deputaților în Parlamentul European la informațiile clasificate în cadrul negocierilor privind TTIP a consolidat controlul parlamentar, permițând astfel Parlamentului să își asume și mai bine responsabilitatea în cadrul politicii comerciale comune; solicită, în consecință, o mai mare cuprindere a inițiativei privind transparența a Comisiei, astfel încât transparența deplină și, eventual, controlul public, să fie extinse la toate negocierile comerciale în curs și viitoare, și consultarea cu tarile partenere, pentru încurajarea celor mai ridicate standarde de transparență, pentru a asigura reciprocitatea procesului, astfel ca poziția UE în cadrul negocierilor să nu fie compromisă, și pentru a se ajunge la un acord cu privire la nivelul de transparență a negocierilor urmărit în cadrul studiilor preliminare; subliniază că transparența semnificativă poate consolida sprijinul global pentru un comerț bazat pe norme;

9.  solicită Consiliului să publice toate mandatele de negociere adoptate anterior și pe cele viitoare, fără întârziere;

10.  îi solicită Comisiei să asigure o implicare hotărâtă și echilibrată a societății civile și a partenerilor sociali, inclusiv prin intermediul unor consultări publice corespunzătoare, consultări online și campanii de comunicare, pentru a îmbunătăți conținutul politicii comerciale a UE și pentru a o orienta către apărarea drepturilor cetățenilor, consolidându-i astfel legitimitatea;

11.  subliniază că, în contextul dezbaterii actuale privind sfera de aplicare a negocierilor comerciale, cooperarea normativă trebuie să păstreze funcția primordială a reglementărilor de a urmări interesul public; subliniază că o cooperare consolidată între autoritățile de reglementare trebuie să faciliteze comerțul și investițiile, prin identificarea barierelor tehnice care stânjenesc comerțul, a poverilor și a formalităților administrative dublate sau redundante inutile, care afectează în mod disproporționat IMM-urile, fără a se compromite procedurile tehnice legate de standardele și de reglementările fundamentale, păstrând standardele europene privind legislația din domeniul social, al sănătății, al siguranței, al consumatorilor, al muncii și al mediului, precum și diversitatea culturală, și respectând pe deplin principiul precauției și autonomia în materie de reglementare a autorităților naționale, regionale și locale; reamintește că mecanismele corespunzătoare trebuie să se bazeze pe un schimb consolidat de informații și pe îmbunătățirea adoptării standardelor tehnice internaționale și să conducă la o mai mare convergență, fără a submina sau a întârzia, în niciun fel, procedurile legitimate democratic de luare a deciziilor ale niciunui partener comercial; încurajează utilizarea și crearea de noi standarde tehnice internaționale, bazate pe evaluări de impact, precum și toate eforturile de a asigura angajamentul deplin al partenerilor noștri comerciali în cadrul organismelor internaționale de standardizare; cu toate acestea, nu consideră că lipsa unui standard internațional comun ar trebui să împiedice recunoașterea reciprocă a echivalenței, acolo unde este cazul, sau eforturile în direcția unor standarde tehnice transatlantice comune;

12.  îi solicită Comisiei ca, atunci când desfășoară consultări ale industriei cu privire la inițiative comerciale, să se asigure că asociațiile UE reprezintă cu adevărat interesele comerciale ale UE, oglindind adevăratele interese ale industriilor naționale, cu scopul de a asigura transparența și a apăra interesele comerciale ale UE; subliniază că, atunci când este posibil, trebuie să fie date publicității documente ale instituțiilor UE, deoarece transparența este esențială pentru a câștiga sprijinul public pentru PCC; invită Comisia să pună în aplicare recomandările Ombudsmanului European din iulie 2015, în special în ceea ce privește accesul la documente pentru toate negocierile;

O mai mare coerență între obiectivele comerciale ale UE și alte aspecte ale politicii sale externe privind comerțul în vederea dezvoltării

13.  reamintește că PCC trebuie să fie desfășurate în contextul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, conform dispozițiilor articolului 21 din TUE și a articolului 208 din TFUE, și să promoveze valorile susținute de UE, astfel cum sunt definite la articolul 2 din TUE; reamintește că trebuie asigurată consecvența dintre politicile externe și cele interne care au o dimensiune externă; subliniază că UE are obligația legală de a respecta drepturile omului și ar trebui să promoveze dezvoltarea economică, socială și ecologică durabilă a țărilor partenere; opinează că UE îi incumbă răspunderea de a depune toate eforturile necesare pentru a prevedea, preveni și soluționa orice eventuale efecte negative cauzate de politica sa comercială comună, prin realizarea în mod regulat a unor evaluări ex ante și ex post ale impactului asupra drepturilor omului și a sustenabilității și, pe cale de consecință, prin revizuirea acordurilor comerciale, după caz; reamintește că doar comerțul echitabil și reglementat în mod corespunzător, dacă este aliniat la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), ar putea oferi oportunități de dezvoltare; reamintește că obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) includ mai multe ținte cu caracter comercial în cadrul mai multor domenii de politică, una dintre cele mai concrete vizând creșterea exporturilor din țările în curs de dezvoltare în vederea dublării, până în 2020, a ponderii țărilor cel mai puțin dezvoltate în cadrul exporturilor mondiale;

14.  salută reducerea semnificativă, după 1990, a numărului persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie absolută, conform definiției Băncii Mondiale; remarcă totuși că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a cataliza investițiile private și publice în țările cel mai puțin dezvoltate, pentru a furniza cadre instituționale și de infrastructură care le vor permite să valorifice mai bine avantajele oferite de comerț, și pentru a le ajuta să-și diversifice economiile și să le integreze în lanțurile valorice globale, permițându-le să se specializeze în produse cu o valoare adăugată mai ridicată;

15.  ia act de anunțurile făcute de Comisie în legătură cu consolidarea dezvoltării durabile și promovarea drepturilor omului, a standardelor sociale și de muncă, precum și a sustenabilității mediului la nivel mondial prin acordurile sale comerciale și de investiții, dar solicită să se depună eforturi susținute pentru deplina implementare și transpunere în practică a capitolelor corespunzătoare; împărtășește opinia Comisiei conform căreia UE îi incumbă o responsabilitate specială în ceea ce privește impactul politicilor sale comerciale asupra țărilor în curs de dezvoltare și, în special, asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC);

16.  consideră că migrația reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă UE în secolul 21; subliniază că asigurarea coerenței politicii comerciale și de investiții a UE este esențială pentru a aborda cauzele migrației; regretă că acest lucru nu se reflectă suficient în strategia „Comerț pentru toți”;

17.  consideră că obiectivul acordurilor de liber schimb aprofundat și cuprinzător (AA/ALSAC) - în particular în cazul țârilor partenere care trec prin crize economice - trebuie să fie, în primul rând, îmbunătățirea concretă și sustenabilă a condițiilor de viață ale oamenilor obișnuiți;

18.  subliniază că dispozițiile privind drepturile omului, standardele sociale și ambientale, angajamentele în materia dreptului muncii pe baza principalelor convenții și principii legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), inclusiv Principiile OCDE privind întreprinderile multinaționale și Principiile ONU privind afacerile și drepturile omului, trebuie să producă efecte obligatorii și să constituie o componentă esențială a acordurilor comerciale ale UE, cu angajamente ce pot fi puse în executare; invită Comisia să includă capitole privind dezvoltarea durabilă în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE; consideră că, pentru a da un caracter obligatoriu acestor dispoziții privind dezvoltarea durabilă, este necesar să se pună în aplicare o „abordare în trei etape”, care să implice consultări guvernamentale, grupuri consultative interne și grupuri de experți, recurgându-se la OIM și, ca ultimă instanță, utilizând prevederea generală în materie din acord pentru soluționarea litigiilor, cu posibilitatea aplicării de sancțiuni financiare; relevă faptul că standardele de muncă și de mediu nu se limitează la capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă, ci trebuie să se aplice în toate domeniile acordurilor comerciale;

19.  subliniază importanța mecanismelor eficiente de salvgardare în cadrul acordurilor comerciale; solicită, în același timp, includerea unui mecanism eficient de punere în aplicare pentru drepturile lucrătorilor și drepturile privind mediul cărora nu li se aplică clauza privind drepturile omului; îi solicită Comisiei să stabilească un proces structurat și depolitizat prin care trebuie să fie lansate, conform unor criterii clare, consultări cu un partener în cazul în care există suspiciunea de încălcare a obligațiilor în temeiul capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă;

20.  subliniază implicarea societății civile în acordurile de liber schimb (ALS) și punerea la dispoziție a unor mijloace mai avansate pentru a facilita participarea societății civile;

21.  reiterează importanța respectării normelor europene și internaționale în domeniul comerțului cu arme, în special a Tratatului ONU privind comerțul cu arme și Codul de conduită al UE privind exporturile de arme; subliniază faptul că politica comercială a Uniunii este un instrument de diplomație economică care ar putea, de asemenea, să contribuie la soluționarea cauzelor profunde ale terorismului; subliniază faptul că o legislație eficientă în materie de control al exporturilor este, de asemenea, un aspect esențial al politicii comerciale a UE; invită, în acest sens, Comisia să actualizeze legislația în materie de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare a UE, pentru a urmări obiectivele strategice și valorile universale ale UE;

22.  reamintește că OIM estimează că 865 de milioane de femei din întreaga lume, dacă ar fi mai bine sprijinite, ar putea contribui mai mult la creșterea economică; constată că întreprinderile deținute de femei reprezintă un instrument de stimulare a competitivității, de accelerare și de susținere a dezvoltării întreprinderilor utilizat insuficient; subliniază că politica comercială poate avea impacturi diferite în materie de gen în diverse sectoare ale economiei și că este nevoie de mai multe date privind genul și comerțul; ia act de faptul că, în comunicarea sa „Comerț pentru toți”, Comisia nu abordează dimensiunea de gen a acordurilor comerciale; invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a utiliza negocierile comerciale ca pe un instrument de promovare a egalității de gen în întreaga lume, precum și pentru a garanta că atât femeile, cât și bărbații pot beneficia de avantajele liberalizării comerțului și de protecție împotriva efectelor negative aferente; consideră că, în acest scop, Comisia trebuie să se asigure că perspectiva de gen este inclusă, în plan orizontal, în toate viitoarele acorduri comerciale și că aceasta trebuie să monitorizeze impactul în materie de gen al acordurilor comerciale în vigoare;

23.  salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta intenționează să realizeze o evaluare intermediară a sistemului generalizat de preferințe (SGP) și, în special, a posibilității de a extinde preferințele la serviciile din cadrul sistemului; subliniază, în același timp, că SGP, inclusiv schemele SGP+ și ABE, sunt instrumente care permit sprijinirea valorilor fundamentale și care trebuie să fie implementate și monitorizate cu eficacitate;

Lanțuri valorice globale transparente, care respectă valorile și standardele fundamentale la nivel global

24.  confirmă faptul că internaționalizarea sistemelor de producție din lume a creat noi posibilități de dezvoltare economică și de a ieși din sărăcie prin inserția pe piața muncii a sute de milioane de persoane; reamintește că, potrivit OIM, aproximativ 780 de milioane de femei și de bărbați activi nu obțin venituri suficiente pentru a ieși din sărăcie; subliniază faptul că extinderea lanțurilor valorice globale (GVC) a creat oportunități de angajare, dar că nivelul redus de transpunere în practică a legislației existente în domeniul muncii și a standardelor de securitate în muncă în țările de aprovizionare, introduse pentru a proteja lucrătorii programelor de lucru istovitoare și a condițiilor inacceptabile; remarcă faptul că lanțurile valorice globale au incitat, de asemenea, unele întreprinderi furnizoare să ignore legislația muncii, să-și transfere activitățile economice în afara UE, să angajeze lucrători în condiții inacceptabile și nesigure, să impună programe de lucru istovitoare și să priveze lucrătorii de drepturile lor fundamentale; reamintește că aceste practici creează o concurență neloială pentru furnizorii care respectă legislația muncii și standardele de muncă și ambientale internaționale și pentru guvernele care doresc să îmbunătățească salariile și standardele de viață; îi solicită Comisiei să studieze impactul măririi GVC și să prezinte propuneri concrete de ameliorare a condițiilor din cadrul acestora, în strânsă cooperare cu OIM și OCDE; subliniază că o mai mare integrare a UE în lanțurile valorice globale trebuie să urmeze două principii: de salvgardare a modelului social și normativ european și de asigurare și de generare a unei creșteri durabile și echitabile și a unor locuri de muncă decente în UE și pentru partenerii săi; recunoaște că globalizarea lanțurilor valorice mărește conținutul de import din producția națională și exporturi, crescând astfel substanțial costul măsurilor protecționiste;

25.  consideră că politica comercială trebuie să contribuie la asigurarea unui proces transparent de producție la nivelul întregului lanț valoric, precum și conformitatea cu standardele fundamentale sociale, de siguranță și de mediu; invită Comisia să promoveze inițiative privind depunerea de cuvenite diligențe pentru lanțurile de aprovizionare; salută dorința exprimată de Comisie de a coopera îndeaproape cu OIM și OCDE pentru a dezvolta o strategie globală în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă, în special în sectorul textil; subliniază importanța identificării și evaluării unor noi oportunități sectoriale sau geografice de a crea noi inițiative responsabile în cadrul lanțului de aprovizionare; așteaptă cu interes viitoarea comunicare a Comisiei referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor;

26.  îndeamnă Comisia să promoveze cadrul cuprinzător de politică în materie de investiții pentru dezvoltare durabilă al UNCTAD;

27.  solicită ca ajutorul pentru comerț și asistența tehnică să se concentreze asupra autonomizării producătorilor săraci, a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici, a cooperativelor și a egalității femeilor, precum și asupra egalității de gen, pentru a amplifica beneficiile oferite de comerțul pe piețele locale și regionale;

28.  solicită Comisiei să elaboreze o legislație în vederea interzicerii importurilor de bunuri produse prin orice formă de muncă forțată sau de sclavie modernă și, în același timp, să consolideze controalele la import și asupra lanțurilor de aprovizionare pentru motive etice;

29.  subliniază că o mai bună protecție a întregului spectru de drepturi de proprietate intelectuală (DPI) și o punere în aplicare mai eficace sunt deosebit de importante pentru o integrare mai aprofundată în lanțurile valorice globale;

30.  îi solicită Comisiei să sprijine toate țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește utilizarea completă și eficace a tuturor dispozițiilor flexibile integrate în Acordul TRIPS, recunoscute și afirmate în Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001, cu scopul de a asigura că sunt în măsură să ofere accesul la medicamente generice la prețuri accesibile în cadrul programelor lor interne de sănătate publică; îi reamintește, în această privință, Consiliului să-și onoreze angajamentele asumate prin Declarația de la Doha, asigurându-se că Comisia garantează în mod explicit accesul la medicamente atunci când negociază prevederile legate de produsele farmaceutice din cadrul viitoarelor acorduri comerciale bilaterale și regionale cu tari în curs de dezvoltare, sau atunci când unele tari în curs de dezvoltare se angajează pe calea aderării la OIM; salută sprijinul acordat de Comisie cererii de extindere a proprietății intelectuale asupra produselor farmaceutice a țârilor cel mai puțin dezvoltate, dar regretă decizia finală a Consiliului TRIPS al OIM de a acorda o prelungire de numai 17 ani;

31.  salută atenția acordată „comerțului echitabil” în comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți” și invită Comisia să își respecte cu prioritate angajamentele de a utiliza structura existentă pentru punerea în aplicare a ALS în vederea promovării comerțului echitabil, a promovării programelor de comerț echitabil pentru micii producători din țările terțe prin intermediul delegațiilor UE și a dezvoltării de activități de sensibilizare în UE, cum ar fi premiul „Orașul european al comerțului echitabil și etic”;

32.  consideră că noile tehnologii și internetul furnizează noi instrumente pentru trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare;

33.  indică rolul jucat de serviciile bancare în dezvoltarea comerțului și a investițiilor; invită UE să susțină promovarea accesului la servicii bancare în țările în curs de dezvoltare;

34.  salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta intenționează să modernizeze regulile de origine, deoarece regulile respective reprezintă o barieră din ce în ce mai mare în calea comerțului în cazul în care modelele comerciale sunt dominate de lanțurile valorice globale; subliniază faptul că modernizarea regulilor de origine trebuie să fie o prioritate în toate acordurile de liber schimb pe care le negociază Uniunea; invită în special Comisia să asigure reguli de origine mai flexibile, inclusiv cerințe neobligatorii referitoare la valoarea adăugată și modificarea subcodurilor din Sistemul armonizat;

Monitorizarea, evaluarea și urmărirea acordurilor existente trebuie să devină o prioritate fundamentală a politicii comerciale comune

35.  salută propunerea Comisiei de stabilire a unui parteneriat consolidat cu Parlamentul și cu părțile interesate în vederea punerii în aplicare a acordurilor comerciale; subliniază că Parlamentul trebuie să fie implicat și informat pe deplin și în timp util, în toate etapele procedurii, inclusiv prin consultări sistematice cu Parlamentul înainte de elaborarea proiectelor de mandat de negociere; subliniază obligația Comisiei de a informa Parlamentul în legătură cu activitățile sale în ceea ce privește punerea în aplicare, monitorizarea și urmărirea acordurilor comerciale și de investiții;

36.  invită Comisia să nu solicite aplicarea provizorie a acordurilor comerciale, inclusiv a capitolelor comerciale din acordurile de asociere, înainte ca Parlamentul să își dea consimțământul; reamintește că acest lucru ar submina grav drepturile Parlamentului și ar putea genera incertitudine juridică în ceea ce privește alt semnatar al acordului și operatorii economici vizați; reamintește și salută angajamentele în acest sens ale comisarului pentru comerț, dar recomandă ferm ca acest aranjament să fie oficializat în noul acord interinstituțional;

37.  consideră că, în cazul acordurilor mixte, practica deja testată prin care un acord este pus în aplicare provizoriu numai după ce Parlamentul și-a dat consimțământul, în timp ce se așteaptă ratificarea de către parlamentele naționale, reprezintă cel mai bun echilibru între supravegherea democratică și eficiență;

38.  insistă asupra faptului că monitorizarea, evaluarea și urmărirea acordurilor existente trebuie să devină o prioritate fundamentală a politicii comerciale comune; invită Comisia să realoce resurse adecvate pentru a-i permite DG Comerț să monitorizeze mai bine acordurile comerciale care trebuie puse în aplicare, având în vedere agenda de negocieri în creștere; îi solicită Comisiei să stabilească indicatori specifici, pentru a asigura monitorizarea implementării acordurilor comerciale și să-i prezinte Parlamentului, în mod public și cu regularitate, un raport de punere în aplicare substanțial și detaliat indicând, de exemplu, performanțele înregistrate de industriile UE și impactul acordurilor asupra diverselor sectoare și cotele lor de piață;

39.  îi solicită Comisiei să îmbunătățească calitatea și acuratețea evaluărilor ex ante și ex post și să revizuiască metodologia acestora; subliniază necesitatea de a prezenta întotdeauna pentru inițiativele în materie de politică comercială o evaluare aprofundată și cuprinzătoare a impactului asupra sustenabilității, în special în lumina recentei recomandări a Ombudsmanului referitoare la plângerea 1409/201/JN privind acordul de liber schimb UE-Vietnam; subliniază că evaluarea trebuie să includă, cel puțin: sectoarele economice sensibile, drepturile omului, drepturile sociale și drepturile ambientale, precum și producțiile agricole și locale realizate în regiunile ultraperiferice (RU); își exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa evaluărilor intermediare și ex post, precum și în legătură cu calitatea necorespunzătoare a unora dintre evaluările existente, după cum arată Raportul special nr. 02/2014 al Curții de Conturi Europene; insistă să se realizeze evaluări intermediare și ex post de o calitate mai înaltă în cazul tuturor acordurilor comerciale, astfel încât factorii de decizie, părțile interesate și contribuabilii europeni să poată evalua dacă acordurile comerciale au avut rezultatele preconizate; îi solicită Comisiei să furnizeze date privind impactul acordurilor comerciale încheiate, în special în ceea ce privește IMM-urile, crearea de locuri de muncă decente, drepturile omului și mediul, inclusiv în țările partenere, și să prezinte măsuri suplimentare care să asigure că tarile cel mai puțin dezvoltate sunt avantajate de politicile noastre comerciale;

40.  îi solicită Comisiei să-i prezinte Parlamentului un raport privind tarifarea duală și alte practici de denaturare a prețurilor ale principalilor parteneri comerciali ai UE, cu un accent special asupra resurselor energetice, indicând impactul economic al unor astfel de practici asupra economiei UE și măsurile pe care Comisia Europeană le-a luat - la nivel bilateral, multilateral și la nivelul OMC - pentru a eradica astfel de practici; îi solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru a elimina practica de tarifare duală și alte practici de denaturare a prețurilor în relațiile sale comerciale cu toți partenerii comerciali;

Încurajarea comerțului global printr-o abordare multilaterală în cadrul OMC

41.  subliniază că sistemul comercial multilateral reprezentat de OMC rămâne cea mai bună opțiune pentru a garanta un sistem deschis, echitabil și bazat pe reguli, care ține cont de numeroasele și diferitele interese ale membrilor săi și le echilibrează; reafirmă că Parlamentul susține cu fermitate agenda multilaterală; salută încheierea negocierilor pentru Acordul de facilitare a comerțului, care va contribui la simplificarea și modernizarea procedurilor vamale în multe țări, ceea ce va face astfel mai ușoară integrarea țărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial; solicită implementarea rapidă și corectă a acordului de către toate părțile;

42.  constată că la cea de-a 10-a Conferință ministerială a OMC de la Nairobi din 2015 s-au înregistrat progrese limitate; recunoaște diferențele dintre membrii OMC în ceea ce privește modul de acțiune în cadrul Rundei de la Doha, inclusiv legat de necesitatea de a lua în considerare noi abordări pentru a soluționa problemele actuale în contextul intereselor diferite ale țărilor în curs de dezvoltare și ale țărilor mai puțin dezvoltate, recunoscând responsabilitatea crescândă a economiilor emergente pentru încheierea Rundei de la Doha; salută angajamentul UE privind obiectivul de finanțare de 400 de milioane EUR pe o perioadă de 5 ani pentru susținerea țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate, în acțiunile lor de implementare a Acordului de facilitare a comerțului; salută interesul manifestat de unii membri ai OMC pentru discutarea unor noi câmpuri de negociere, cum ar fi investițiile, întreprinderile de stat, comerțul digital și concurența, dar fără a se limita la acestea; consideră că rezultatul Conferinței ministeriale de la Nairobi oferă ocazia de a da o nouă viață funcției de negociere a OMC; îndeamnă Comisia să ia inițiativa pentru a reforma și consolida OMC și prin consolidarea coordonării cu OIM și cu alte agenții ale ONU din domeniul mediului și al drepturilor omului, pentru a asigura o mai mare inlcuziune, eficacitate, transparență și responsabilitate; reamintește rolul esențial al ajutorului pentru comerț (ApC) în consolidarea capacităților comerciale și asistența tehnică pentru țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate; invită în acest sens UE și statele sale membre să se angajeze să mărească ajutorul pentru comerț, pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să beneficieze de o pondere mai mare a valorii adăugate în lanțurile valorice globale; invită Comisia să discute problema comerțului echitabil și etic în viitoarea revizuire a strategiei sale privind ajutorul pentru comerț;

43.  consideră că negocierile multilaterale, mai ales cele în cadrul OMC (cum ar fi Acordul privind tehnologia informației, Acordurile privind bunurile ecologice și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA)) oferă o șansă pentru revigorarea progresului la nivelul OMC, dar numai prin păstrarea unei uși deschise, pentru ca membrii OMC interesați să se poată alătura; este ferm convins că, acolo unde este posibil, astfel de acorduri trebuie să fie suficient de ambițioase încât să fie aplicate pe baza criteriului națiunii celei mai favorizate între toți membrii OMC și să acționeze ca fundamente pentru viitoarele acorduri multilaterale; subliniază că politica comercială ar trebui să folosită și ca instrument de creștere a competitivității produselor ecologice, atât din perspectiva uzului lor, cât și a metodelor de producție; subliniază că e important ca inițiativa privind „bunurile verzi” ecologice să fie „multilateralizată” și să fie analizată posibilitatea ca acordurile comerciale să prevadă aplicarea unor preferințe privilegiate pentru produsele ecologice autentice; subliniază că TiSA reprezintă o oportunitate de revigorare a progreselor în comerțul cu servicii la nivelul OMC;

44.  cere o dimensiune parlamentară puternică și eficientă a OMC, pentru a mări transparența organizației și pentru a consolida legitimitatea democratică a politicii comerciale la nivel mondial; îndeamnă OMC să profite de Conferința parlamentară privind Organizația Mondială a Comerțului, asigurând accesul parlamentarilor la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și îndeplini rolul de supraveghere în mod eficient și pentru a contribui în mod semnificativ la politicile comerciale;

Abordarea personalizată în alegerea viitoarelor negocieri privind acordurile de liber schimb

45.  invită Comisia să își concentreze atenția, într-un mod echilibrat și respectând reciprocitatea și avantajele reciproce, asupra încheierii negocierilor curente și o invită să evalueze posibilele efecte cumulative, în special pentru produsele sensibile afectate de cote sau de liberalizare, în contextul negocierilor în curs și al acordurilor comerciale încheiate anterior; cere ca efectele reale și potențiale ale acordurilor comerciale încheiate să fie mai bine evaluate și comunicate, pentru a găsi un echilibru adecvat între protejarea sectoarelor agricole sensibile și promovarea intereselor ofensive ale Uniunii inerente poziției sale de exportator agroalimentar major, printre altele prevăzând perioade de tranziție și cote adecvate pentru produsele cele mai sensibile, iar în câteva cazuri chiar eliminarea perioadelor și cotelor; reamintește Comisiei să realizeze exerciții aprofundate de definire a ariei de aplicare și evaluări de impact imparțiale și obiective, ținând cont de interesele Uniunii, înainte de a concepe mandatele de negociere;

46.  consideră că este esențial, în primul rând, să se asigure că negocierile comerciale încheiate cu succes sunt ratificate cât mai repede posibil; solicită, în special, încheierea de înțelegeri cu Canada și cu Singapore, pentru a asigura deschiderea a două piețe mari care vor fi vitale pentru viitoarele interese ale întreprinderilor din UE; cere o dezbatere informată în toată UE în timpul discuțiilor politice;

47.  subliniază că este extrem de important ca în toate negocierile comerciale ale UE să se pună accent pe mizele sensibile și ofensive, cum ar fi promovarea investițiilor, eliminarea barierelor comerciale netarifare inutile, recunoașterea și protejarea indicațiilor geografice (IG) și a drepturilor de muncă, îmbunătățirea accesului la achizițiile publice (în special în contextul discuțiilor actuale privind parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) și ALS UE-Japonia), asigurarea de locuri de muncă decente și de calitate, integrând IMM-urile în lanțurile valorice mondiale, cu excepția serviciilor publice și audiovizuale, și garantând juridic dreptul de reglementa atunci când se negociază acordurile de liber schimb ca pachete ambițioase, echilibrate și globale;

48.  insistă ca negocierile comerciale să urmeze o strategie comercială regională personalizată și să asigure o coerență totală cu politicile de integrare regională, în special cu Asia, Africa și America Latină, regiuni pe care Comisia le-a identificat ca fiind cruciale pentru interesele economice ale Uniunii, fără însă să submineze rolul jucat de parteneriatul strategic UE-SUA; invită Comisia să înceapă imediat negocierile pentru un tratat de investiții cu Taiwanul; reamintește că UE și America Latină sunt aliați naturali, având împreună o populație de un miliard de persoane, ce generează un sfert din PIB-ul mondial; subliniază că potențialul acestui parteneriat a fost insuficient folosit; salută faptul că noua strategie comercială și de investiții a Comisiei pune un accent special pe America Latină; invită Comisia să se folosească de dinamica actuală în negocierile comerciale cu țările din Mercosur pentru a ajunge la un acord global, echilibrat și ambițios; sprijină modernizarea acordurilor încheiate cu Mexic și cu Chile; cere să se relanseze negocierile privind acordurile de liber schimb atât cu Australia, cât și cu Noua Zeelandă și reamintește importanța dezvoltării relațiilor comerciale ale UE cu India, dat fiind potențialul uriaș al acestei piețe; îndeamnă Comisia să redinamizeze negocierile cu Malaysia și să înceapă negocierile cu Indonezia cât mai rapid, după încheierea discuțiilor pregătitoare pentru un parteneriat economic global;

49.  subliniază că, având în vedere actualele provocări legate de migrație, ar trebui pus un accent special pe cadrul post-Cotonou (accentuând legătura sa cu clauzele privind drepturile omului cuprinse în acordurile de parteneriat economic) și pe sprijinirea creării unei zone continentale de liber schimb pentru Africa, pentru a stimula stabilitatea, integrarea regională, creșterea economică locală, ocuparea forței de muncă și inovarea; reamintește că e nevoie ca UE să asigure stabilitatea în vecinătățile sale estice și sudice și cere o mai mare integrare economică și comercială, realizând, astfel, implementarea completă, rapidă și adecvată a ZLSAC cu Ucraina, Georgia și Republica Moldova, precum și progrese concrete cu Tunisia, Maroc și Iordania;

50.  invită Comisia să implice în totalitate întreprinderile naționale în toate etapele negocierilor comerciale, lansând consultări și cu asociațiile naționale, în paralel cu consultările cu asociațiile umbrelă din UE, precum și să atașeze la textul acordului comercial negociat o listă care să indice clar rezultatul negocierilor pentru diferitele sectoare și motivele opțiunilor operate de Comisie;

Opoziția față de acordarea statutului de economie de piață funcțională Chinei și necesitatea unor instrumente de protecție comercială mai eficiente

51.  subliniază că o mai mare liberalizare a comerțului (care ar conduce la practici comerciale și la o concurență neloiale între țări pentru barierele netarifare (NTB), incluzând drepturile de muncă și standardele de mediu și de sănătate publică) impune UE să aibă o capacitate mai mare de a răspunde mai eficient la practicile comerciale neloiale, pentru a garanta condiții de concurență echitabile; subliniază că instrumentele de protecție comercială trebuie să rămână o componentă indispensabilă a strategiei comerciale a UE și să permită îmbunătățirea competitivității, restabilind, dacă este cazul, condițiile de concurență loială; reamintește că actuala legislație a UE în materie de protecție comercială datează din 1995; subliniază că sistemul de protecție comercială al Uniunii trebuie modernizat de urgență; evidențiază că legislația UE în materie de protecție comercială trebuie să fie mai eficientă, mai accesibilă pentru IMM-uri, mai bine adaptată la provocările și la modelele comerciale contemporane, dar și că anchetele trebuie să fie mai scurte, iar transparența și predictibilitatea mai mari; regretă că modernizarea instrumentelor de protecție comercială este blocată în Consiliu, care nu a fost în măsură să producă rezultate în cazul acestui act legislativ esențial; regretă că, în comunicarea intitulată „Comerț pentru toți”, Comisia nu face deloc referire la modernizarea instrumentelor de protecție comercială; invită urgent Consiliul să deblocheze modernizarea instrumentelor de protecție comercială pe baza poziției Parlamentului European, având în vedere mai ales că China insistă pentru a obține statutul de economie de piață;

52.  reiterează importanța parteneriatului strategic al UE cu China, în care comerțul liber și echitabil și investițiile joacă un rol important; este convins că, până în momentul în care China îndeplinește toate cele cinci criterii pentru a fi considerată o economie de piață, UE ar trebui să recurgă la o metodă ne standard în anchetele privind dumpingul și subvențiile importurilor provenind din China atunci când stabilește comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu acele dispoziții din secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei care prevăd posibilitatea de a aplica o metodologie fără caracter standard și aplicând aceste dispoziții integral; invită Comisia să facă o propunere în conformitate cu acest principiu și reamintește necesitatea de a se coordona îndeaproape cu alți parteneri din OMC cu privire la această chestiune;

53.  invită Comisia să nu ia nicio măsură fără a face în prealabil o evaluare de impact profundă și cuprinzătoare în care să urmărească toate efectele și consecințele posibile asupra ocupării forței de muncă și a creșterii sustenabile în toate sectoarele UE, precum și a posibilelor efecte și consecințe asupra mediului;

O coerență mai mare între politicile industriale și comerciale ale UE și o protecție mai bună a drepturilor de proprietate intelectuală

54.  consideră că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a răspunde ansamblului de nevoi ale industriilor europene și că industria prelucrătoare a UE este prea des plasată într-un plan secundar, după sectorul serviciilor; subliniază că politica comercială trebuie să asigure condiții de concurență echitabile pentru industria europeană, să ofere acces la piețele noi și emergente și să faciliteze creșterea convergenței în materie de standarde, în același timp cu reducerea dublei certificări; invită Comisia să asigure coerența între politicile industriale și comerciale ale UE și să promoveze dezvoltarea și competitivitatea industriei europene, insistând mai ales asupra strategiei de reindustrializare;

55.  subliniază rolul central pe care îl joacă regulile de origine în identificarea industriilor care au de câștigat sau de pierdut din acordurile de liber schimb încheiate de UE; admițând că, până în prezent, regulile privind originea nu au fost analizate în totalitate de Parlament, cere Comisiei să pregătească un raport în care să identifice evoluția, în ultimii zece ani la nivelul codului NC din 4 cifre, poziției sale preferate de negociere pentru acordurile sale privilegiate de liber schimb în ceea ce privește regulile de origine, justificând toate modificările făcute;

56.  consideră că ineficacitatea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală pune în pericol supraviețuirea unor întregi sectoare ale industriei europene; subliniază că fenomenul de contrafacere duce la pierderea locurilor de muncă și subminează inovația; subliniază că o protecție corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală și aplicarea lor efectivă reprezintă fundamentul economiei globale; salută angajamentul Comisiei de a mări protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul ALS și OMC și de a colabora cu partenerii pentru a combate frauda; sprijină Comisia în îndeplinirea obiectivului său de a proteja ansamblul de drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor, proiectele, indicațiile geografice, marcajul de origine și produsele farmaceutice;

Crearea unor noi oportunități de piață pentru furnizorii europeni de servicii și recunoașterea calificărilor profesionale: un element esențial al strategiei comerciale a UE

57.  reamintește că UE joacă un rol fundamental în sectorul serviciilor; subliniază că crearea unor noi oportunități de piață trebuie să constituie un element esențial al strategiei UE în materie de comerț internațional; subliniază că este deosebit de importantă includerea serviciilor în acordurile comerciale, deoarece se creează astfel, oportunități pentru întreprinderile din UE și pentru angajații europeni, dar excluzând, totodată, în conformitate cu articolele 14 și 106 din TFUE și cu Protocolul 26, din domeniul de aplicare al oricărui acord serviciile de interes general și serviciile de interes economic general, actuale și viitoare; solicită Comisiei să promoveze și să includă recunoașterea calificărilor profesionale în acordurile comerciale, ceea ce va deschide noi oportunități întreprinderilor și angajaților europeni; solicită, în mod special, luarea în considerare a înglobării anumitor avantaje prevăzute de Directiva privind TIC în acordurile comerciale și de investiții, în schimbul unei astfel de recunoașteri;

58.  susține opinia Comisiei că circulația temporară a specialiștilor a devenit o condiție esențială a creșterii economice la nivel internațional; subliniază că capitolul privind mobilitatea forței de muncă ar trebui inclus în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE; reamintește, cu toate acestea, că angajamentele incluse în modul 4 trebuie să se aplice numai mobilității profesioniștilor înalt calificați (precum persoanele cu o diplomă universitară sau o diplomă de master echivalent sau într-o poziție superioară de conducere) pentru un anumit scop, pentru o perioadă limitată de timp și în condiții precise prevăzute de legislația internă a țării în care este prestat serviciul și printr-un contract care respectă legislația internă respectivă, în conformitate cu articolul 16 din Directiva privind serviciile, garantând că nimic nu va împiedica UE și statele sale membre să mențină și să îmbunătățească standardele de muncă și contractele colective de muncă;

59.  salută intenția Comisiei de a folosi politicile comerciale pentru a aborda noi forme de protecționism digital și pentru a stabili norme pentru comerțul electronic și fluxurile transfrontaliere de date în conformitate cu dreptul UE privind protecția datelor și a vieții private și garantarea drepturilor fundamentale; consideră că trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru a crea un climat favorabil pentru antreprenoriat și comerțul electronic în UE, prin reducerea monopolurilor și a abuzurilor de poziții de monopol pe piața telecomunicațiilor, reducerea practicilor de blocare geografică și prin soluții concrete de redresare; subliniază că este esențială cooperarea în materie de reglementare, reducerea fraudei online, recunoașterea reciprocă și armonizarea standardelor în sectorul comerțului electronic; invită Comisia să propună un nou model pentru capitolele referitoare la comerțul electronic, exceptând în totalitate cadrul juridic existent și viitor al UE referitor la protecția datelor cu caracter personal din domeniul de aplicare al tuturor acordurilor comerciale, urmărind să asigure un schimb de date care să respecte pe deplin normele privind protecția datelor în vigoare în țara de origine a persoanei vizate; solicită intensificarea cooperării între autoritățile de control, în special cu privire la practicile comerciale neloiale realizate online;

Caracterul esențial al economiei digitale pentru viitorul comerțului mondial

60.  ia act de importanța din ce în ce mai mare acum și în viitor a economiei digitale, nu numai în Europa, ci în întreaga lume, cu o valoare estimată de 3,3 miliarde de utilizatori de internet la nivel global, ceea ce reprezintă 40 % din populația lumii; consideră că tendințe precum tehnologia de „cloud computing”, serviciile de internet mobil, rețelele energetice inteligente și platformele de comunicare online determină transformarea radicală a mediului de afaceri; subliniază că politica comercială a UE trebuie să țină pasul cu tendințele digitale și tehnologice;

61.  solicită Comisiei ca, împreună cu partenerii din OMC, nu numai să creeze un grup de lucru privind comerțul digital la OMC, care să examineze în detaliu caracterul adecvat al cadrului actual privind comerțul electronic, analizând recomandările, clarificările și ajustările specifice, ci și să ia în calcul și instituirea unui cadru nou pentru facilitarea comerțului cu servicii, plecând de la cele mai bune practici rezultate din aplicarea Acordului de facilitare a comerțului;

Susținerea acțiunilor Comisiei de combatere a corupției

62.  recunoaște că includerea în acordurile comerciale a unor dispoziții referitoare la serviciile financiare a generat preocupări privind posibilele efectele negative ale acestora în ceea ce privește spălarea de bani, frauda și evaziunea fiscală; sprijină acțiunile Comisiei de combatere a corupției, care reprezintă o barieră netarifară majoră în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare; insistă ca acordurile comerciale și de investiții să ofere o bună oportunitate de a mări cooperarea în combaterea corupției, a spălării de bani și fraudei fiscale; consideră că angajamentele luate în baza standardelor internaționale, obligațiile de raportare pentru fiecare țară individual și schimbul automat de informații ar trebui incluse în acordurile internaționale respective, pentru a sprijini liberalizarea și mai mare a serviciilor financiare;

63.  consideră că legătura dintre acordurile comerciale și de investiții și tratatele privind evitarea dublei impuneri este extrem de slab explorată și invită Comisia să studieze atent toate efectele pe care le pot avea astfel de instrumente unul asupra celuilalt și asupra coerenței politice mai ample în combaterea evaziunii fiscale;

O politică comercială de perspectivă, care ia în considerare nevoile specifice ale IMM-urilor

64.  subliniază că o politică comercială de perspectivă trebuie să acorde o atenție mai mare nevoilor specifice ale IMM-urilor și să garanteze că acestea pot beneficia pe deplin de acordurile comerciale și de investiții; reamintește că doar o mică parte din IMM-urile europene sunt în măsură să identifice și să exploateze oportunitățile oferite de globalizare și de liberalizarea comerțului; remarcă faptul că doar 13 % dintre IMM-urile europene sunt active la nivel internațional în afara UE, dar ele reprezintă deja o treime din exporturile UE; sprijină inițiativele menite să faciliteze internaționalizarea IMM-urilor europene și, prin urmare, insistă asupra avantajelor pe care l-ar avea un capitol dedicat IMM-urilor în toate viitoarele ALS; consideră că trebuie explorate noi modalități de a oferi un sprijin mai bun IMM-urilor în vânzarea de bunuri și servicii în străinătate; subliniază că IMM-urile au nevoie de mai mult sprijin personalizat, începând din statele membre, un acces înlesnit la informații online accesibile despre măsurile comerciale și orientări specifice și clare cu privire la oportunitățile și beneficiile oferite de fiecare acord comercial încheiat în trecut sau în viitor, de UE;

65.  solicită Comisiei să abordeze orizontal nevoile IMM-urilor în toate capitolele acordurilor comerciale, inclusiv, dar fără a se limita la, crearea unor puncte unice de intrare online unde IMM-urile să poată afla informații despre reglementările relevante, lucru deosebit de important pentru furnizorii de servicii transfrontaliere pentru acordarea licențelor și alte cerințe administrative; subliniază că, unde este cazul, aceste instrumente ar trebui să acopere noile oportunități de acces pe piață pentru IMM-uri, în special pentru ofertele cu valoare mică; subliniază că trebuie reduse costurile de tranzacționare pentru IMM-uri prin simplificarea procedurilor vamale, reducerea barierelor netarifare și a sarcinilor de reglementare inutile și simplificarea regulilor de origine; consideră că IMM-urile pot juca un rol prin ajutorul acordat Comisiei pentru a modela aceste instrumente pentru a se asigura că acordurile comerciale corespund nevoilor acestora; încurajează Comisia să întrețină un dialog strâns cu reprezentanții IMM-urilor în toate etapele negocierilor comerciale;

66.  subliniază că un acces mai rapid pentru IMM-urile europene la procedurile antidumping este esențial pentru o mai bună protecție a acestora împotriva practicilor comerciale neloiale; subliniază că este necesară o reformă a cadrului multilateral al OMC, pentru o mai mare implicare a IMM-urilor și pentru a accelera soluționarea litigiilor;

67.  invită Comisia să evalueze și să îmbunătățească instrumentele existente din perspectiva subsidiarității, complementarității și nesuprapunerii în legătură cu programele statelor membre respective și valoarea adăugată europeană înainte de a elabora noi acțiuni propriu-zise de sprijinire a internaționalizării IMM-urilor; subliniază că Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului o evaluare independentă a tuturor programelor existente;

Investițiile

68.  subliniază importanța investițiilor interne și externe pentru economia UE, precum și necesitatea ca întreprinderile UE să fie protejate când investesc în piețe terțe; recunoaște, în acest context, eforturile Comisiei cu privire la noul sistem jurisdicțional al investițiilor (ICS); subliniază că e nevoie de mai multe dezbateri cu părțile interesate și cu Parlamentul European privind ICS; subliniază că acest sistem trebuie să respecte dreptul UE, în special în ceea ce privește prerogativele instanțelor Uniunii și, mai precis, normele UE în materie de concurență; împărtășește ambiția de a stabili, pe termen mediu, o soluție multilaterală pentru litigiile privind investițiile; regretă că propunerea ICS nu include o clauză privind obligațiile investitorilor;

69.  invită UE și statele sale membre să urmeze recomandările cadrului cuprinzător de politici în materie de investiții pentru dezvoltare durabilă al UNCTAD, pentru a stimula investiții mai responsabile, mai transparente și mai justificate;

70.  subliniază cerința din „Planul de investiții pentru Europa” elaborat de Comisie, de a stimula investițiile în UE și consideră că strategiile comerciale sunt o modalitate esențială de îndeplinire a acestui obiectiv; regretă faptul că Fondul european pentru investiții strategice nu conține o dimensiune externă; solicită Comisiei să se gândească numai la crearea unei componente externe, după o analiză atentă a performanței fondului și o examinare a utilității sale, având în vedere acordarea de împrumuturi de către Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și acțiunile Fondului european de dezvoltare; subliniază că aceste fonduri trebuie să contribuie la dezvoltarea durabilă și la crearea de locuri de muncă decente, la combaterea sărăciei și la atenuarea cauzelor profunde ale migrației;

71.  reamintește necesitatea de a mări transparența și răspunderea instituțiilor financiare de dezvoltare și a parteneriatelor de tip public-privat de a urmări și monitoriza în mod eficient fluxurile monetare, sustenabilitatea datoriilor și valoarea adăugată pentru dezvoltarea viabilă a proiectelor lor;

Comerț și agricultură

72.  subliniază că standardele ridicate ale Europei în ceea ce privește mediul înconjurător, siguranța alimentară, bunăstarea animalelor și condițiile sociale sunt foarte importante pentru cetățenii UE, în special în ceea ce privește morala publică și alegerile în cunoștință de cauză făcute de consumatori; consideră că acordurile comerciale ar trebui să promoveze o concurență loială pentru a se asigura că agricultorii din UE beneficiază în totalitate de concesii tarifare și nu sunt dezavantajați economic comparativ cu cei din țările terțe; subliniază că trebuie garantată protejarea standardelor UE privind siguranța alimentară și bunăstarea animalelor, prin păstrarea principiul precauției, a agriculturii sustenabile, a unui nivel ridicat al trasabilității produselor și prin verificarea aplicării legilor UE aplicabile în cazul tuturor exporturilor; constată diferențe semnificative între standardele de bunăstare a animalelor la nivel internațional; subliniază, în această privință, necesitatea de a reglementa exportul animalelor vii de fermă, în conformitate cu dreptul UE și standardele stabilite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

73.  consideră că, în contextul actualei crize din agricultură, este importantă deschiderea de noi piețe pentru produsele agricole din UE, cum ar fi produsele lactate, carnea și fructele și legumele; subliniază că este necesară identificarea de noi piețe alternative cu potențial ridicat de cumpărare;

74.  consideră că este necesar să se consolideze valoarea adăugată a agriculturii și să se organizeze campanii de promovare pentru deschiderea de piețe noi; subliniază mai presus de toate că este esențial să se consolideze sistemele europene de calitate, deoarece acestea asigură cea mai bună imagine pentru mărcile de produse europene pe piața mondială, oferind avantaje indirecte pentru întreaga agricultură europeană;

75.  subliniază că este nevoie de controale mai stricte la frontiere ale importurilor, precum și de inspecții mai riguroase ale Oficiului Alimentar și Veterinar cu privire la condițiile de producție și comercializare din țările care exportă în UE, pentru a asigura respectarea normelor Uniunii;

76.  subliniază că este important să se realizeze progrese, în cadrul tuturor negocierilor pentru acorduri de liber schimb, în ceea ce privește obstacolele sanitare și fitosanitare și alte bariere netarifare, în special în ceea ce privește limitele impuse de UE care pot avea impact asupra sănătății consumatorilor;

77.  reamintește importanța indicațiilor geografice în promovarea produselor agroalimentare europene tradiționale, protejându-le de practicile supărătoare de „free-riding” garantând drepturile și alegerile conștiente ale consumatorilor și protejând producătorii și agricultorii din mediul rural, în special IMM-urile; constată că protecția și recunoașterea indicațiilor geografice în țări terțe ar putea avea o valoare foarte mare pentru întreg sectorul agroalimentar al UE și consideră că toate acordurile comerciale ar trebui să includă măsuri de protecție și acțiuni de combatere a bunurilor contrafăcute;

Un acces mai bun la contractele de achiziții publice pentru operatorii economici europeni

78.  solicită eliminarea dezechilibrelor actuale în gradul de deschidere a piețelor de achiziții publice între UE și alți parteneri comerciali; invită Comisia să depună mai multe eforturi pentru a obține o deschidere ambițioasă și mai reciprocă a piețelor internaționale de achiziții publice, garantând în același timp excluderea serviciilor de interes economic general și asigurându-se că statele vor fi libere să adopte standarde sociale și de mediu pentru procedurile de achiziții (cum ar fi criteriile vizând „oferta cea mai avantajoasă economic” (MEAT - Most Economically Advantageous Tender)); subliniază că operatorii economici europeni, atât corporațiile, cât și IMM-urile, au nevoie de un acces mai bun la contractele publice în țările terțe, prin intermediul unor instrumente precum Small Business Act și eliminarea nivelului actual de asimetrie; reamintește, în acest sens, că UE este una dintre cele mai deschise piețe pentru achiziții publice dintre toți membrii OMC;

79.  ia act de publicarea de către Comisie a propunerii sale modificate de regulament privind accesul bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața internă a achizițiilor publice în UE, ceea ce reprezintă un instrument important pentru garantarea unor condiții de concurență echitabile pentru accesul țărilor terțe pe piață, și regretă profund că guvernele statelor membre au blocat propunerea inițială; invită Comisia să asigure o reciprocitate pozitivă în accesul la piețele de achiziții publice cu partenerii comerciali majori;

Acces egal la resurse pentru o concurență loială pe piața mondială

80.  subliniază că resursele naturale sunt limitate și ar trebui utilizate într-un mod sustenabil din punct de vedere economic și ecologic, acordând prioritate reciclării; recunoaște dependența pronunțată a țărilor în curs de dezvoltare, și mai ales a celor mai puțin dezvoltate de resursele naturale; reamintește că politica comercială europeană trebuie să urmărească o strategie coerentă, sustenabilă, cuprinzătoare și intersectorială în ceea ce privește materiile prime, după cum a evidențiat deja Parlamentul în rezoluția sa referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în cadrul Strategiei Europa 2020;

81.  subliniază necesitatea de a evolua către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și invită , prin urmare, Comisia să intensifice cooperarea în domeniul cercetării energetice, urmărind să promoveze diversificarea furnizorilor, a rutelor și a surselor de energie, identificarea unor noi parteneri comerciali în domeniul energiei și crearea unei concurențe mai mari, scăzând prețurile pentru consumatorii de energie; subliniază că dezvoltarea surselor regenerabile de energie și promovarea eficienței energetice sunt esențiale pentru creșterea securității energetice și reducerea dependenței de importuri; subliniază importanța includerii ambelor prevederi în acordurile de liber schimb, cu scopul de a construi parteneriate energetice și de a consolida cooperarea tehnologică (în special în domeniul surselor regenerabile de energie, al eficienței energetice și al garanțiilor) și de a preveni relocarea emisiilor de dioxid de carbon, pentru a realiza obiectivele prezentate la COP21;

Lupta împotriva comerțului ilegal cu animale sălbatice și cu produse de faună sălbatică

82.  este în continuare profund preocupat de creșterea recentă a infracțiunilor împotriva animalelor sălbatice și a comerțului ilegal conex, care nu numai că are un impact devastator asupra biodiversității și a numărului de specii, ci prezintă un pericol clar și prezent pentru subzistența și economiile locale, mai ales în țările în curs de dezvoltare; salută angajamentul UE de a elimina comerțul ilegal cu animale sălbatice ca parte a răspunsului UE la Agenda ONU de dezvoltare durabilă pentru 2031, în special la cel de al 15-lea obiectiv de dezvoltare durabilă, care marchează nu numai necesitatea stopării braconajului și a traficului de specii protejate de floră și faună, ci și a rezolvării cererii și ofertei ilegale de produse obținute din fauna sălbatică; se așteaptă în acest sens ca Comisia, după o perioadă de reflecție, inclusiv în consultare cu Parlamentul și statele membre, să analizeze modul optim de includere a unor dispoziții privind comerțul ilegal cu animale sălbatice în toate acorduri comerciale viitoare ale UE;

Îmbunătățirea cooperării vamale și combaterea comerțului ilicit la frontierele UE

83.  subliniază că procedurile vamale mai bine armonizate și mai eficiente în Europa și în străinătate contribuie la facilitarea comerțului și respectă cerințele aferente de facilitare a comerțului și contribuie la prevenirea pătrunderii falsurilor, a bunurilor ilegale și contrafăcute pe piața unică, care subminează creșterea economică a UE și expune consumatorii din UE; salută intenția Comisiei de a consolida cooperarea între autoritățile vamale; invită din nou Comisia și statele membre să înființeze un serviciu vamal unificat al UE pentru o aplicare mai eficientă a normelor și a procedurilor vamale pe întreg teritoriul vamal al UE;

84.  subliniază că Comisia ar trebui să urmărească în acordurile comerciale să convingă partenerii comerciali să creeze ghișee unice pentru conformitatea vamală și la frontieră, dacă este necesar, însoțite de un ajutor de consolidare a capacităților pentru fondurile comerciale, după caz;

85.  subliniază că e nevoie de o comunicare adecvată și de o coordonare fermă pentru a se asigura că eliminarea tarifelor este însoțită de măsurile tehnice, instituționale și politice corespunzătoare pentru a asigura securitatea continuă a comerțului;

86.  invită Comisia să aibă în vedere indicatori cheie de performanță pentru a evalua activitatea administrațiilor vamale la nivel național și internațional; regretă faptul că, în prezent, sunt disponibile foarte puține date publice; subliniază că ar fi util să se înțeleagă modul în care administrațiile vamale și alte agenții de supraveghere a frontierelor acționează curent la nivel național, dar și cu partenerii comerciali, pentru a comunica bunele practici și interesele specifice în domeniul facilitării comerțului în cadrul instituțiilor europene (ținând, astfel, cont de dispozițiile articolului 13 din Acordul OMC de facilitare a comerțului);

87.  cere Comisiei și statelor membre să lanseze o dezbatere deschisă referitoare la posibila trecere a autorităților vamale de la nivel național la nivelul UE;

Furnizarea de beneficii concrete pentru consumatori

88.  admite faptul că acordurile comerciale au potențialul de a aduce mari beneficii consumatorilor, în special prin creșterea concurenței, scăderea prețurilor, furnizarea unei game mai mari de alegeri și stimularea inovării; invită Comisia ca, pentru a activa acest potențial, să urmărească ferm în toate negocierile să obțină o limitare a practicilor de blocare geografică, reducerea taxele internaționale de roaming și consolidarea drepturilor pasagerilor;

89.  solicită adoptarea unor mecanisme de sprijinire a consumatorilor în contextul comerțului transfrontalier de bunuri și servicii cu țări terțe, de exemplu, prin puncte de contact online care să ofere informații sau asistență în cazul unor litigii;

90.  insistă asupra informării corecte a consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor ce fac obiectul schimburilor comerciale;

Comerț pentru toți: adoptarea unor măsuri de susținere a politicilor de deschidere comercială și a politicilor de investiții pentru a maximiza câștigurile și a reduce la minimum pierderile

91.  este de acord cu opinia OCDE că politicile de „comerț deschis și echitabil” și cele de investiții necesită o gamă de politici eficiente de însoțire pentru a minimiza pierderile suferite de populațiile și economiile UE și a țărilor terțe ca urmare a liberalizării comerțului; îndeamnă statele membre și Comisia să facă eforturi mai mari pentru a completa deschiderea comercială printr-o gamă de măsuri de susținere pentru a garanta o dezvoltare durabilă, în domenii cum ar fi serviciile publice și investițiile, educația și sănătatea, politici active pentru piața forței de muncă, cercetarea și dezvoltare, dezvoltarea infrastructurilor și a normelor adecvate de garantare a drepturilor sociale și a protecției mediului;

92.  invită Comisia și statele membre să efectueze o analiză aprofundată ex ante și ex post, pe baza unei evaluări de impact sectoriale și regionale pentru acordurile comerciale și dosarele legislative relevante, anticipând posibilele efecte negative asupra pieței forței de muncă din UE și găsind modalități mai sofisticate de a introduce măsuri de atenuare pentru a redezvolta industriile și regiunile rămase în urmă, în vederea realizării unei distribuții mai echitabile și a asigurării unor câștiguri la scară largă din comerț; subliniază că, în acest sens, fondurile structurale și de investiții europene, în special Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european, ar putea juca un rol deosebit; subliniază că Fondul european de ajustare la globalizare ar putea fi, de asemenea, un instrument important dacă este reformat și conceput astfel încât să beneficieze de o finanțare adecvată pentru oferi asistență firmelor și producătorilor afectați de efectele globalizării prin sancțiunile comerciale impuse țărilor terțe, dar i angajaților IMM-urilor loviți direct de efectele globalizării;

o
o   o

93.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, UNCTAD și OMC.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0415.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0252.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0041.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0250.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0219.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0175.
(7) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 87.
(8) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 42.
(9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.
(10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.


Combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE
PDF 429kWORD 219k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE (2015/2340(INI))
P8_TA(2016)0300A8-0205/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului,

–  având în vedere Convenția privind drepturile copilului,

–  având în vedere Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (2000) și protocoalele anexate la aceasta, îndeosebi Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii (2000) și Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare (2000),

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (1990),

–  având în vedere activitatea din cadrul mecanismelor internaționale pentru apărarea drepturilor omului, inclusiv aceea a raportorului special al ONU privind traficul de persoane, îndeosebi femei și copii, precum și aceea a altor raportori speciali ai ONU relevanți, mecanismul de revizuire periodică universală și activitatea organismelor ONU pentru protecția drepturilor omului,

–  având în vedere raportul raportorului special al ONU privind traficul de persoane, îndeosebi femei și copii (2014),

–  având în vedere raportul global privind traficul de persoane (2014) al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate;

–  având în vedere modelul de lege al ONU împotriva traficului de persoane, conceput să ajute țările la revizuirea și modificarea legislației existente și la adoptarea unei noi legislații pentru combaterea traficului de ființe umane (2009),

–  având în vedere principiile și orientările recomandate cu privire la drepturile omului și la traficul de ființe umane, prezentate Consiliului Economic și Social ca addendum la raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHCHR) (E/2002/68/Add. 1);

–  având în vedere principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului pentru punerea în aplicare a cadrului „Protecție, respect și măsuri reparatorii” al ONU,

–  având în vedere principiile fundamentale ale ONU privind dreptul la o cale de atac eficientă pentru victimele traficului de persoane,

–  având în vedere Orientările UNICEF privind protecția copiilor victime ale traficului de ființe umane,

–  având în vedere Convenția OIM privind munca forțată, 1930 (nr. 29), Protocolul din 2014 anexat la Convenția privind munca forțată, 1930, Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105) și Recomandarea privind munca forțată (Măsuri suplimentare), 2014 (nr. 203),

–  având în vedere Convenția privind vârsta minimă, 1973 (nr. 138) și Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999 (nr. 182),

–  având în vedere Convenția OIM privind lucrătorii casnici, 2011 (nr. 189), referitoare la munca decentă pentru lucrătorii domestici,

–  având în vedere raportul OIM „Profiturile și sărăcia: economia muncii forțate” (2014),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 5 din aceasta,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității,

–  având în vedere Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane,

–  având în vedere documentul orientat către acțiune privind consolidarea dimensiunii externe a UE în ceea ce privește combaterea traficului de persoane (2009) și cele două rapoarte de punere în aplicare a acestuia (2011 și 2012),

–  având în vedere Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane (2012-2016),

–  având în vedere raportul de evaluare la jumătatea perioadei a Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane (COM(2014)0635),

–  având în vedere activitatea coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere cadrul pentru activitățile UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor 2016-2020,

–  având în vedere Raportul Europol asupra situației intitulat „Traficul de persoane în UE ” din februarie 2016,

–  având în vedere abordarea globală în materie de migrație și mobilitate (AGMM),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația din 13 mai 2015,

–  având în vedere Planul de acțiune de la La Valetta din noiembrie 2015,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (2005),

–  având în vedere raportul general privind activitățile Grupului de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane ((GRETA), în care este descrisă punerea în aplicare a Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (2014),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei împotriva traficului de organe umane, deschisă spre semnare din martie 2015,

–  având în vedere Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei: Convenția privind drepturile omului și biomedicina,

–  având în vedere Declarația de la Istanbul privind traficul de organe și turismul pentru transplanturi (2008),

–  având în vedere principiile directoare ale OSCE privind drepturile omului la întoarcerea victimelor traficului de persoane (2014),

–  având în vedere raportul Grupului Interguvernamental de Acțiune Financiară (FATF) (2011),

–  având în vedere Convenția de la Haga asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

–  având în vedere raportul de activitate privind combaterea traficului și asistența pentru migranții vulnerabili (2012) al Organizației Internațională pentru Migrație (OIM),

–  având în vedere raportul OIM privind abordarea traficul de ființe umane și a exploatării în perioadele de criză (2015),

–  având în vedere Convenția ASEAN împotriva traficului de persoane, îndeosebi femei și copii (2015),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și (A8-0205/2016),

A.  întrucât traficul de ființe umane (THB), parte a infracționalității organizate, constituie una dintre cele mai grave forme de abuz asupra drepturilor omului, deoarece transformă ființele umane în marfă, încalcă în mod profund și pe termen lung demnitatea, integritatea și drepturile victimei și profită abuziv de circumstanțe caracterizate prin vulnerabilitate, ca pauperitatea sau izolarea;

B.  întrucât traficul de ființe umane este definit de Organizația Națiunilor Unite (Protocolul de la Palermo) ca activitatea de recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire de persoane, prin amenințări sau uz de forță sau prin alte mijloace de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau poziție de vulnerabilitate sau prin darea sau primirea unor plăți sau beneficii pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării; întrucât exploatarea include, la nivelul său minim, exploatarea altora prin prostituție forțată sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile similare sclaviei, inclusiv sclavia copiilor cu scopul de a transforma copiii în soldați, servitutea sau prelevarea organelor; întrucât aceasta constituie o practică bazată pe ură, în special atunci când ființe umane supun copiii celor mai grave forme de exploatare;

C.  întrucât articolul 2 litera (a) din Protocolul opțional la Convenția ONU privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția infantilă și pornografia infantilă, termenul de „vânzare de copii” înseamnă „orice act sau tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane către o altă persoană sau un alt grup de persoane în schimbul unei plăți sau al oricărui alt avantaj”;

D.  întrucât, potrivit raportului general privind traficul de persoane al (2014) al Oficiului pentru Droguri și Criminalitate al ONU (UNDOC), 70% din numărul total de victime identificate sunt femei și fete; întrucât 79 % dintre victimele identificate ale exploatării sexuale, care reprezintă 53 % din formele de exploatare depistate la nivel mondial, iar bărbații reprezintă 83 % din victimele identificate ale muncii forțate, ceea ce constituie 40 % din formele de exploatare depistate la nivel mondial;

E.  întrucât factori complecși și interdependenți, cum ar fi discriminarea sistematică și structurală, încălcări ale drepturilor omului, sărăcia, inegalitatea, corupția, conflictele violente, confiscarea terenurilor, lipsa educației, șomajul și sistemele disfuncționale de migrație a forței de muncă, măresc vulnerabilitatea persoanelor în fața exploatării și a abuzurilor, lăsându-le doar un număr redus de opțiuni și resurse; întrucât Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane (2012-2016) identifică violența împotriva femeilor drept cauza profundă a traficului de ființe umane;

F.  întrucât traficul de ființe umane constituie o infracțiune gravă; întrucât femeile și fetele constituie, de asemenea, o proporție importantă a victimelor altor forme de trafic de ființe umane, ca exploatarea forțată în sectoare cum sunt activitățile casnice și de îngrijire, activitățile productive, sectorul alimentar, activitățile de curățenie și alte sectoare;

G.  întrucât traficul de ființe umane constituie una dintre cele mai profitabile activități de crimă organizată din lume, alături de comerțul ilegal cu droguri și arme; întrucât, potrivit celor mai recente estimări ale OIM, profitul anual ilicit provenit din munca forțată, inclusiv cel obținut prin spălarea banilor, este de aproximativ 150 miliarde USD, în situația în care se estimează că 90% din victime sunt exploatate în economia privată, iar 2/3 din profituri sunt generate de exploatarea sexuală comercială, ceea ce face din ea cea mai rentabilă formă de exploatare;

H.  întrucât traficul de ființe umane trebuie înțeles atât în termeni de cerere, cât și de profit, deoarece exploatarea, în special a femeilor, pentru servicii sexuale este alimentată de cererea pentru astfel de servicii și de profitul pe care îl generează,

I.  întrucât unul dintre cele mai importante obstacole din calea combaterii traficului de persoane constă din punerea în aplicare necorespunzătoare a cadrului juridic la nivel național, precum și din lipsa unui cadru juridic corespunzător în țările terțe;

J.  întrucât accesul la justiție al victimelor traficului de ființe umane variază de la problematic până la a fi pur și simplu refuzat ; întrucât corupția și lipsa capacităților rămân o problemă majoră a poliției și a sistemului judiciar în multe țări;

K.  întrucât, conform datelor Europol, răspândirea accesului la internet în întreaga lume permite extinderea din ce în ce mai mare a traficului în mediul online; întrucât acest fapt încurajează noi forme de recrutare și de exploatare a victimelor;

L.  întrucât există legături între traficul de migranți și traficul de ființe umane; întrucât rețelele de traficanți recurg adesea la internet pentru a-și face publicitate serviciilor lor pentru migranții potențiali;

M.  întrucât traficul de ființe umane și introducerea ilegală de migranți nu sunt, din păcate, fenomene trecătoare și ar putea chiar lua amploare în anii următori, deoarece zonele de conflict, regimurile represive sau situațiile economice din întreaga lume reprezintă un teren fertil pentru activitățile infracționale ale traficanților de ființe umane și ale persoanelor care introduc ilegal migranți

N.  întrucât fluxurile de migrație ilegală măresc riscurile de trafic de ființe umane pentru că migranții în situație neregulamentară, prin vulnerabilitatea și clandestinitatea lor, sunt deosebit de expuși riscului de a deveni victime ale traficului; întrucât printre acești migranți, minorii neînsoțiți - care reprezintă o mare parte a migranților care sosesc în Europa - constituie un grup-țintă pentru rutele de trafic;

O.  întrucât traficul de persoane reprezintă o problemă regională și globală care nu poate fi soluționată întotdeauna exclusiv la nivel național;

P.  întrucât, potrivit ultimului indice global al sclaviei, se estimează că 35,8 milioane de persoane din întreaga lume au căzut în capcana sclaviei moderne, ceea ce înseamnă că traficul de ființe umane este de natură endemică și afectează toate regiunile lumii;

Q.  întrucât tendințele din trecut și cele emergente ale traficului de ființe umane diferă semnificativ de la o regiune la alta, precum și în interiorul subregiunilor;

R.  întrucât traficul de persoane nu este un fenomen limitat la țările considerate mai puțin dezvoltate, ci poate fi găsit, într-o formă mai ocultă, în țările dezvoltate;

S.  întrucât, potrivit OIM, regiunea Asia-Pacific reprezintă 56% din numărul estimat de victime ale muncii forțate la nivel mondial, inclusiv pentru exploatarea sexuală, ceea ce constituie, de departe, procentul cel mai ridicat din lume;

T.  întrucât se estimează că, în întreaga lume, sunt implicați în conflicte armate 300 000 de copii; întrucât traficul de copii din Africa, practicat în scopul înrolării, este cel mai mare din lume;

U.  întrucât, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu, 95 % dintre victimele depistate sunt adulți; întrucât țările din Orientul Mijlociu constituie destinația predilectă a lucrătorilor migranți, țări în care așa-numitul sistem de sponsorizare Kafala îi leagă pe lucrători de un anumit angajator, creând condiții pentru abuzuri și exploatare prin muncă, uneori echivalentă cu munca forțată;

V.  întrucât, în țările din vecinătatea estică a UE, exploatarea sexuală este principala cauză a traficului raportat de persoane; întrucât discriminarea sistematică și rasismul duc la o vulnerabilitate deosebită a comunităților de romi - atât bărbați, cât și femei - la traficul în diferite scopuri;

W.  întrucât cooperarea între statele membre, Europol și țările de origine și de tranzit pentru victimele traficului reprezintă un instrument esențial în combaterea rețelelor de trafic;

X.  întrucât UE a identificat un anumit număr de țări și regiuni prioritare, cu scopul de a consolida și a raționaliza acțiunile împotriva traficului de ființe umane;

Y.  întrucât, în 2010, Comisia a numit un coordonator al UE pentru combaterea traficului de persoane, pentru a îmbunătăți coordonarea și coerența la nivelul instituțiilor, agențiilor și al statelor membre ale UE, precum și la nivelul țărilor care nu fac parte din UE și al actorilor internaționali;

Tendințele traficului de ființe umane manifestate la nivel mondial

1.  denunță și respinge explicit traficul de ființe umane, care reprezintă o industrie în creștere a suferinței umane, afectând toate societățile și economiile în mod profund și persistent;

2.  subliniază că traficul de ființe umane este un tip de sclavie modernă și o infracțiune gravă, care constituie una dintre cele mai severe forme de încălcare a drepturilor omului și care nu poate fi acceptată într-o societate bazată pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen; consideră, de asemenea, că este necesar ca traficul de ființe umane să fie înțeles în mod holist, nu doar prin prisma exploatării sexuale, ci și a muncii forțate, a traficului de organe, a cerșetoriei forțate și a căsătoriilor forțate, a cazurilor de copii-soldați și a traficului de bebeluși;

3.  reamintește că traficul de persoane este o infracțiune transnațională cu caracter mondial și că toate măsurile care urmăresc combaterea acesteia ar trebui să țină seama de cauzele profunde și de tendințele de la nivel mondial; subliniază, în acest sens, importanța unei abordări consecvente a dimensiunilor internă și externă ale politicilor UE de combatere a traficului de persoane;

4.  recunoaște că traficul de ființe umane, ca formă de infracționalitate organizată, survine atât la frontierele externe, cât și la frontierele interne, necesitând, așadar, o legislație națională puternică împotriva traficului de ființe umane, precum și cooperarea între țări;

5.  deplânge lipsa persistentă a legislației pentru încriminarea și combaterea eficace a traficului de ființe umane în numeroase țări din întreaga lume;

6.  deplânge, de asemenea, discrepanțele majore care există între legislația existentă și implementarea acesteia, inclusiv accesul limitat sau inexistent la justiție al victimelor, pe de o parte, și neurmărirea penală a făptuitorilor, pe de altă parte;

7.  deplânge în special faptul că identificarea victimelor rămâne mult în urma estimărilor privindu-i pe cei aflați în situația de a fi traficați și că ratele de urmărire în justiție rămân extrem de reduse; rămâne profund preocupat de faptul că un mare număr de victime ale traficului sunt lăsate fără vreun sprijin adecvat, protecție și măsuri reparatorii în legătură cu încălcarea drepturilor lor fundamentale;

8.  reamintește că, în tara în care sunt exploatate, victimele traficului sunt, adesea, "persoane invizibile" care se confruntă cu dificultăți cauzate de diversitatea lingvistică și culturală și că, din toate aceste cauze, este și mai dificil pentru ele să denunțe infracțiunile cărora le cad victime; denunță faptul că aceste dificultăți sunt chiar mai grave pentru anumite categorii de victime deosebit de vulnerabile, cum sunt femeile și copiii;

9.  subliniază că cererea de servicii sexuale din tarile dezvoltate alimentează traficul de ființe umane din tarile în curs de dezvoltare, aducând oamenii în situația de a fi vulnerabili, în special femeile și fetele; le solicită statelor membre să incrimineze recurgerea cu bună știință la serviciile unei victime a traficului de ființe umane;

10.  reamintește că grupuri organizate la nivel internațional, în mod clandestin sau cu acordul victimelor lor, care sunt ademenite cu promisiuni false, transportă victimele în regiuni mai bogate, în capul listei aflându-se țările europene, în care există clienți mai bogați, pentru a fi traficate în scopuri sexuale;

11.  denunță faptul că, potrivit declarației de presă a șefului de stat major al Europol, în Europa au dispărut peste 10 000 de copii refugiați și migranți neînsoțiți; atrage atenția UE și a statelor membre asupra faptului că mulți dintre acești copii au fost forțați să intre în mediile care se ocupă de trafic în scopuri sexuale, cerșetorie, transplanturi ilicite și lucrative de organe sau comerțul cu sclavi;

12.  subliniază distincția critică ce trebuie făcută între conceptul de trafic de ființe umane și cel de introducere ilegală de migranți, remarcând totodată că aceasta din urmă se numără și printre activitățile rețelelor infracționale și de criminalitate organizată și că poate duce la traficare, însă subliniază că cele două concepte reclamă răspunsuri practice și juridice diferite și implică obligații diferite ale statului; îndeamnă UE și statele sale membre să formeze personalul însărcinat să-i primească și să-i identifice pe migranți/azilanți utilizând programe specifice de sensibilizare destinate să distingă corect introducerea ilegală de migranți de traficul de ființe umane, în special cu privire la identificarea și protejarea copiilor căzuți victimă a traficului și a copiilor neînsoțiți expuși riscului de a fi traficați;

13.  reamintește că migranții consimt să fie introduși în mod ilegal, acțiunea încheindu-se odată cu sosirea lor la destinație, se deosebesc de victimele traficului de ființe umane, care sunt exploatate prin constrângere, înșelăciune și abuz, fără nicio posibilitate de consimțământ; subliniază că ar putea exista și o convergență între aceste două fenomene, având în vedere riscul ca grupurile infracționale care introduc ilegal refugiați și alți migrați în UE să forțeze aceste persoane, în special minorii neînsoțiți și femeile care călătoresc singure, să ajungă în situații în care sunt exploatate ca victime ale traficului de ființe umane; îndeamnă autoritățile competente ale statelor membre să acorde atenție acestei suprapuneri în cadrul cooperării polițienești și judiciare și al activităților de asigurare a respectării legii;

14.  constată că internetul și platformele de socializare sunt tot mai utilizate de rețelele criminale pentru a recruta și a exploata victime; invită, în consecință, UE și statele membre ca, în eforturile lor de combatere a traficului de ființe umane, să investească suficient în tehnologie și cunoștințe de specialitate pentru a identifica, a depista și a combate utilizarea abuzivă a internetului de către unele rețele infracționale, atât pentru a recruta victime, cât și pentru a oferi servicii prin care se urmărește exploatarea victimelor;

15.  recunoaște importanța și rolul tehnologiilor din domeniul informației și comunicațiilor în traficul de ființe umane și faptul că, deși tehnologia este folosită pentru a înlesni recrutarea și exploatarea victimelor, ea poate fi utilizată și ca instrument pentru a preveni traficul de ființe umane; consideră că ar trebui ca cercetarea să se concentreze asupra rolului tehnologiilor din domeniul informației și comunicațiilor în contextul traficului de ființe umane;

16.  invită Comisia să analizeze folosirea internetului în traficul de ființe umane, mai ales în ceea ce privește exploatarea sexuală în mediul online; solicită Europol să intensifice combaterea traficului de ființe umane în cadrul IRU- UE (Internet Referral Unit) pentru a detecta, semnala și elimina materialele online privind traficul;

17.  solicită Comisiei să își adapteze cooperarea cu țările terțe pentru a ține seama de noile evoluții ale traficului de ființe umane prin intermediul internetului; invită Comisia și Europol să ia în considerare posibilitățile de cooperare între organismele europene de combatere a criminalității informatice (în special în cadrul Europol) și cele din țărilor terțe; solicită ca și Comisia să analizeze toate mijloacele utile de cooperare cu furnizorii de servicii de internet pentru a identifica și combate conținutul online legat de traficul de ființe umane; îi solicită Comisiei să informeze în mod corespunzător Parlamentul;

Economia traficului de ființe umane

18.  denunță faptul că traficul de ființe umane constituie o afacere extrem de profitabilă și că produsele provenind din această activitate criminală sunt, în mare măsură, reintroduse în economia și sistemul financiar mondial; denunță faptul că în traficul de ființe umane sunt implicate cele mai structurate și puternice organizații criminale internaționale, care au creat o adevărată rețea infracțională internațională și ramificată; invită toate statele și actorii relevanți implicați în acest domeniu să urmărească schimbarea traficului dintr-o afacere cu „risc redus/profit mare” într-una cu „risc mare/profit redus”;

19.  opinează că investigațiile financiare, prin care se depistează, confiscă și se recuperează activele ilicite, precum și acțiunile de combatere a spălării banilor joacă un rol esențial în ceea ce privește lupta împotriva traficului; reamintește că sunt necesare mai multe date și o concentrare mai accentuată pe activitățile de spălare de bani; deplânge faptul că utilizarea măsurilor vizând colectarea, analizarea și împărtășirea informațiilor financiare pentru sprijinirea cercetărilor penale în cazurile de trafic de persoane rămâne limitată și creează adesea dificultăți în ceea ce privește integrarea deplină a investigațiilor financiare în cazurile de trafic de persoane; le solicită UE și statelor sale membre să-și intensifice cooperarea, coordonarea și acțiunile de împărtășire a informațiilor cu țările terțe, în vederea localizării și confiscării produselor provenind din activități criminale; solicită ca bunurile confiscate să fie utilizate pentru a sprijini și compensa victimele traficului de persoane;

20.  invită guvernele să depună toate diligențele pentru a elimina corupția, care contribuie la traficul de ființe umane, și să identifice și să pună capăt implicării sectorului public în traficul de ființe umane sau a complicității sale la acest trafic, inclusiv prin măsuri care să asigure că cei care lucrează în sectorul public sunt formate pentru a recunoaște aceste cazuri și au la dispoziție orientări interne care să le ajute la soluționarea cazurilor suspecte;

21.  reamintește că abuzurile legate de recrutare par să survină în multe țări și regiuni ale lumii și că, indiferent de tarile în care se produc, ele sunt strict legate de traficul de ființe umane, fie prin intermediul unor agenții de recrutare direct implicate în traficul de persoane prin înșelăciune sau practici de recrutare coercitive, fie prin crearea de vulnerabilități la activitățile bazate pe exploatare prin solicitarea unor taxe de recrutare ridicate, făcând în așa fel încât îndeosebi migranții și lucrătorii cu nivel scăzut de calificare ajung să fie vulnerabili sau dependenți din punct de vedere financiar;

22.  le solicită UE și statelor membre să-și intensifice cooperarea cu țările terțe pentru investigarea tuturor stadiilor traficului de ființe umane, inclusiv în faza de recrutare, pentru a îmbunătății schimbul de informații și a iniția operațiuni proactive, investigații (financiare) și urmărirea în justiție; le solicită tuturor statelor să îmbunătățească activitatea de supraveghere și reglementare a agențiilor de recrutare;

23.  consideră că nu poate exista un consimțământ valabil în situația în care un resortisant al unei țări terțe este luat din țara sa pentru a fi adus în UE (sau dacă un resortisant al UE este dus în alt stat membru) în scopul prostituției sau al oricărei alte forme de exploatare sexuală sau de muncă forțată;

24.  consideră că guvernele trebuie să încurajeze dialogul și parteneriatele multiple cu pârțile interesate, pentru a reuni întreprinderile, experții în combaterea traficului și ONG-urile în cadrul unor acțiuni comune îndreptate împotriva traficului de ființe umane și în direcția sprijinirii lucrătorilor și a drepturilor lor, inclusiv a drepturilor fundamentale din domeniul muncii; le solicită, de asemenea, guvernelor să implementeze măsuri juridice care să garanteze transparența și trasabilitatea produselor din lanțul de aprovizionare și, pentru societăți, măsuri ca acestea să-și facă cunoscute mai bine eforturile urmărind eradicarea traficului de ființe umane din lanțurile lor de aprovizionare; le solicită UE și statelor membre să se angajeze activ, alături de companiile naționale și internaționale, pentru a asigura că produsele acestora nu sunt realizate prin exploatare, în întregul lanț de aprovizionare, și pentru a le responsabiliza în privința traficului de ființe umane survenit în orice punct al lanțului lor de aprovizionare, inclusiv în cazul societăților afiliate sau al subcontractanților;

25.  le solicită UE și statelor membre să se angajeze în mod constructiv în negocierile Grupului de lucru interguvernamental fără limită de membri privind elaborarea unui instrument internațional cu efecte juridice obligatorii asupra corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi comerciale având ca obiect drepturile omului și să implementeze Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

Diverse forme de exploatare

26.  le solicită UE și statelor membre să depună eforturile necesare pentru a combate munca forțată în companiile UE din străinătate și în raporturile cu țările terțe, prin aplicarea și transpunerea în practică a standardelor privind munca și prin sprijinirea guvernelor în ceea ce privește adoptarea unei legislații în materia muncii care să asigure standarde minimale de protecție pentru lucrători, inclusiv pentru lucrătorii străini, și să impună respectarea acestor standarde de către societățile europene care își desfășoară activitatea în țări terțe; îndeamnă guvernele transpună în practică legislația din domeniul muncii, să trateze toți lucrătorii în mod echitabil, să le garanteze aceleași drepturi tuturor lucrătorilor, indiferent de naționalitatea sau originea lor și să elimine corupția; cere continuarea cooperării internaționale în scopul consolidării politicilor în materia migrării forței de muncă și elaborarea și implementarea unor mai bune reglementări privind recrutarea forței de muncă;

27.  solicită conformarea, la scară mondială, la standardele OIM esențiale din domeniul muncii și al mediului, în toate etapele, inclusiv prin intensificarea inspecțiilor având ca obiect securitatea socială și munca; solicită, de asemenea, ratificarea și implementarea Convenției OIM privind lucrătorii casnici, 2011 (nr. 189) și translatarea prevederilor acesteia în legislația națională, inclusiv pentru lucrătorii casnici angajați în mediul diplomatic;

28.  subliniază că legătura clară dintre prostituție și traficul de ființe umane în scopuri sexuale necesită măsuri care să pună capăt cererii de prostituție;

29.  evidențiază că, în majoritatea statelor membre, victimele prostituției forțate obțin cu dificultate accesul la asistență psihologică și, prin urmare, depind aproape în totalitate de sprijinul organizațiilor caritative; solicită, prin urmare, o mai mare susținere a acestor organizații și invită statele membre să înlăture obstacolele care blochează accesul la asistența psihologică;

30.  subliniază că, în cazul în care conțin un element de exploatare a victimei, căsătoriile forțate pot fi considerate drept o formă de trafic de ființe umane și le solicită tuturor statelor membre să includă această dimensiune în definiția pe care o dau traficului de ființe umane; subliniază că exploatarea poate fi sexuală (viol conjugal, prostituție și pornografie forțate) sau economică (activitățile casnice și cerșetoria forțată) și că scopul final al traficului de persoane poate fi căsătoria forțată (vânzarea unei victime ca soție sau contractarea unei căsătorii sub presiuni); reamintește caracterul transnațional pe care îl poate avea căsătoria forțată; le cere, așadar, statelor membre să se asigure că autoritățile naționale care se ocupă de migrație sunt adecvat pregătite în ceea ce privește problematica căsătoriei forțate în contextul traficului de ființe umane; invită, de asemenea, Comisia Europeană să consolideze schimbul de bune practici în acest sens;

31.  condamnă practica traficului de ființe umane având drept scop obligarea femeilor care sunt victime ale acestei infracțiuni să devină mame surogat, această practică reprezentând o încălcare a drepturilor femeii și a drepturilor copilului; constată că cererea este determinată de țările dezvoltate în detrimentul persoanelor vulnerabile și sărace care trăiesc adesea în țările în curs de dezvoltare și solicită statelor membre să ia în considerare efectele politicilor proprii care restricționează natalitatea;

32.  insistă ca copiii care au căzut victime traficului de ființe umane să fie identificați ca atare și ca interesele lor supreme, drepturile și necesitățile lor să fie permanent considerate de importanță maximă; solicită acordarea de sprijin și protecție din punct de vedere juridic, fizic și psihologic, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, și luarea unor măsuri pentru facilitarea reunificării familiilor, atunci când este cazul și este în interesul suprem al copiilor sau în legătură cu demnitatea și drepturile copilului, ori pentru dispunerea unor măsuri adecvate de îngrijire;

33.  reamintește că traficul de copii conduce adeseori la abuzuri sexuale, prostituție, muncă forțată sau recoltare și trafic de organe și subliniază că consimțământul de a presta muncă sau servicii nu trebuie considerat vreodată valabil în cazul unui copil traficat; deplânge faptul că cei care asigură aplicarea legii tratează adesea copiii în situații de risc ca infractori sau migranți în situație neregulamentară și nu urmăresc sistematic indicatorii traficului de ființe umane pentru identificarea victimelor;

34.  consideră că pentru minorii neînsoțiți sunt esențiale o identificare îmbunătățită și proactivă a copiilor victime ale traficului de ființe umane, în special la punctele de trecere a frontierei și în centrele de primire, precum și o mai mare cooperare multidisciplinară pentru a asigura protecția efectivă a interesului superior al copiilor; consideră că este necesară consolidarea sistemului de tutelă în statele membre, astfel încât copiii neînsoțiți și separați de familie să nu ajungă pe mâinile organizațiilor de trafic de ființe umane;

35.  solicită întărirea sistemelor naționale de tutelă pentru copii din Europa, ca parte a strategiei UE de combatere a traficului, care recunoaște rolul esențial pe care îl joacă tutorii în protejarea copiilor împotriva relelor tratamente;

36.  îndeamnă UE să-și continue eforturile de combatere a fenomenului copiilor soldați, în special prin sprijinirea guvernelor în ceea ce privește soluționarea acestei probleme și a grupărilor locale din societatea civilă care își desfășoară activitatea la fata locului în ceea ce privește instituirea unor măsuri de prevenire a viitoarelor recrutări și a recurgerii la copii-soldați, să sprijine dezvoltarea legislației privind protecția copilului, inclusiv incriminarea recrutării și să mobilizeze resurse pentru a întări rezistența și a consolida mediile protectoare pentru copii; invită UE să îndemne țările terțe să ratifice și să pună în aplicare standardele internaționale relevante, inclusiv Protocolul opțional la Convenția ONU privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate;

37.  subliniază că copiii și persoanele cu dizabilități trebuie considerate drept victime vulnerabile ale traficului de ființe umane; subliniază că victimele traficului de ființe umane pot dezvolta ulterior dizabilități ca urmare a abuzurilor traficanților, în vreme ce, pe de altă parte, o persoană care suferă de o dizabilitate poate deveni victima unui traficant tocmai din cauza acestei vulnerabilități;

38.  salută includerea cerșetoriei forțate ca o formă de trafic de ființe umane prin Directiva 2011/36/EU; îndeamnă statele membre să-și armonizeze legislațiile naționale și să le solicite guvernelor din țările terțe să adopte și să transpună în practică prevederile legale în materie; condamnă orice incriminare a victimelor cerșetoriei forțate și cere ca acestea să aibă acces la oportunități de angajare și locative; insistă asupra necesității de a desfășura instruiri pentru poliție și alte categorii de funcționari în vederea identificării și îndrumării corespunzătoare pentru a garanta asistența adecvată pentru victimele cerșetoriei forțate; subliniază că multe dintre victime provin dintr-un mediu sărac și marginalizat; solicită ca măsurile de prevenire să se concentreze asupra reducerii vulnerabilității grupurilor expuse riscurilor, începând cu structurile de bază, cum ar fi educația sau integrarea pe piața forței de muncă, precum și asupra creșterii numărului de adăposturi și de spații în care să se acorde asistență persoanelor vulnerabile;

39.  subliniază că Protocolul de la Palermo al ONU prevede incriminarea muncii forțate ca formă a traficului de persoane; îndeamnă guvernele să garanteze transpunerea în practică a legislației și să asigure pedepsirea persoanelor care profită de pe urma muncii forțate;

40.  remarcă apariția unei noi forme de trafic de ființe umane în care sunt traficate persoane pentru răscumpărare, persoane ce sunt supuse unor acte grave de tortură; constată că această nouă formă de transformare a ființelor umane în bunuri comerciale se caracterizează prin extorcare, bătăi și violuri, pentru a obliga familia și rudele aflate în interiorul și în afara UE să plătească datoriile;

41.  condamnă traficul cu organe, țesuturi și celule de origine umană, inclusiv comerțul ilegal cu celule reproductive (ovule, spermă), cu țesuturi și celule fetale, precum și cu celule sușă adulte și embrionare;

42.  subliniază că, potrivit unui raport al organizației Global Financial Integrity, traficul de organe umane este una dintre primele zece activități ilegale cu scop lucrativ din lume, generând profituri anuale cuprinse între 600 de milioane USD și 1,2 miliarde USD, repartizate în numeroase țări; subliniază, de asemenea, faptul că, potrivit Organizației Națiunilor Unite, ar putea fi vizate persoane de toate vârstele, însă migranții, persoanele fără adăpost și cele care nu știu să citească sunt deosebit de vulnerabile;

43.  subliniază că stagnarea economică, lacunele din legislație și deficiențele în ceea ce privește asigurarea respectării legii din țările în curs de dezvoltare, împreună cu intensificarea fenomenului globalizării și cu îmbunătățirea tehnologiei comunicațiilor creează un context ideal pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit de organe; subliniază faptul că lipsa de oportunități economice îi obligă pe oameni să ia în considerare opțiuni pe care altminteri le-ar putea considera periculoase sau de condamnat, în timp ce asigurarea inadecvată a respectării legii le permite traficanților să acționeze fără a se teme prea mult că vor fi urmăriți penal;

44.  subliniază faptul că este ilegală achiziționarea de organe, țesuturi și celule de origine umană; remarcă faptul că persoanele care fac obiectul traficului de persoane în scopul prelevării de organe se confruntă cu provocări specifice și că victimele adesea nu sunt conștiente de consecințele medicale invalidante și pe termen lung ale prelevării de organe, de lipsa de îngrijiri postoperatorii, precum și de impactul psihologic al operației; solicită inițiative de sensibilizare a publicului mai bine orientate, pentru a spori vizibilitatea prejudiciilor cauzate de vânzarea de organe, în special în rândul persoanelor celor mai sărace și mai vulnerabile, care ar putea să considere vânzarea unui organ ca un preț ce merită plătit pentru a avea o situație economică mai bună;

45.  invită Comisia să condamne toate tipurile de trafic de persoane în scopul prelevării de organe și să adopte o atitudine clară față de comerțul ilegal cu organe, țesuturi și celule; invită UE să încurajeze asociațiile medicale și societățile de transplant să elaboreze un cod de conduită etică pentru personalul medical și centrele de transplant în ceea ce privește modul de obținere a unui transplant de organe în străinătate și procedura de îngrijire post-transplant; relevă faptul că persoanele aparținând celor mai sărace comunități ale lumii sunt deosebit de vulnerabile la riscul de a deveni victime ale traficului ilicit de organe;

46.  solicită ratificarea și implementarea Convenției Consiliului Europei împotriva traficului de organe umane ; îi solicită UE să le ceară guvernelor țărilor terțe să-i traducă în justiție pe profesioniștii din domeniul medicinii, spitalele și clinicile private care se implică pe piața ilicită și profitabilă a transplantului de organe;

47.  invită statele membre să încurajeze noi demersuri de implicare a comunității medicale în îmbunătățirea eforturilor de combatere a acestei forme de trafic prin creșterea gradului de sensibilizare cu privire la aspectele legate de trafic și prin asigurarea instruirii obligatorii;

48.  subliniază importanța adoptării unor măsuri de prevenire, precum și a unei abordări multisectoriale și multidisciplinare pentru a putea soluționa problema comercializării ilicite de organe umane, inclusiv a traficului de persoane în scopul extragerii de organe, care a căpătat o anvergură mondială; solicită să se adopte inițiative de sensibilizare a publicului mai bine orientate, pentru a spori vizibilitatea prejudiciilor cauzate de vânzarea de organe și a asigura o mai bună informare a victimelor și victimelor potențiale cu privire la riscurile de natură fizică și psihologică, în special în rândul persoanelor celor mai sărace și mai vulnerabile, care sunt expuse riscurilor generate de inegalități și de sărăcie și care ar putea să considere faptul că vânzarea unui organ constituie un preț ce merită plătit pentru a avea o situație economică mai bună; evidențiază faptul că atât în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV), cât și al cooperării pentru dezvoltare a UE, campaniile de sensibilizare a publicului ar trebui să constituie un element indispensabil;

49.  subliniază importanța rolului medicilor, asistenților medicali, asistenților sociali și al altor profesioniști din domeniul medical, care sunt singurii care au un contact profesional cu victimele cât timp acestea sunt încă private de libertate și care joacă un rol cheie în prevenirea traficului de persoane; este preocupat de faptul că, în acest moment, posibilitățile de intervenție la acest nivel sunt încă neexploatate; subliniază necesitatea de a forma comunitatea medicală, pentru ca aceasta să fie în măsură să detecteze indicatorii traficului de persoane, precum și necesitatea de a informa personalul medical privind procedurile de raportare aplicabile, permițându-i astfel să își îmbunătățească serviciile de asistență acordate victimelor și relevă faptul că este necesar să se instituie pedepse severe pentru orice formă de implicare în traficul ilicit de organe;

50.  încurajează instituirea în diferite țări a unor programe sau sisteme de acordare a consimțământului prezumat prin care cetățenii să aibă posibilitatea de a se înscrie direct într-un registru al donatorilor de organe în momentul îndeplinirii anumitor formalități administrative, reducând astfel dependența pacienților de piața neagră și crescând concomitent numărul de organe disponibile, pentru a reduce costurile financiare ale unui transplant și a reduce atracția față de turismul medical;

51.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a împiedica „turismul în scopul unui transplant” prin adoptarea unor măsuri care să ducă la creșterea gradului de disponibilitate a organelor obținute în mod legal, consolidând astfel măsurile de prevenire a achiziției ilegale de organe și să instituie un sistem transparent de garantare a trasabilității organelor transplantate, asigurând în același timp anonimatul donatorilor; invită Comisia să elaboreze orientări pentru a încuraja participarea statelor membre la parteneriate colaborative, cum ar fi cum ar fi Eurotransplant și Scandiatransplant;

52.  subliniază că, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, există un număr limitat de date științifice privind traficul și sănătatea, mai ales în ceea ce privește sănătatea mentală și psihologică; subliniază, de asemenea, că nevoile victimelor și ale supraviețuitorilor sunt deseori subestimate; solicită, prin urmare, Comisiei și autorităților competente din statele membre să instituie un sistem de monitorizare și de difuzare a informațiilor cu privire la consecințele diferitelor forme de trafic și la nevoile victimelor acestuia, atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și sănătatea psihologică;

Drepturile victimelor, inclusiv dreptul la o cale de atac

53.  invită UE și statele sale membre să adopte o abordare bazată pe drepturile omului și axată pe victime și să plaseze victimele și populațiile vulnerabile în centrul tuturor eforturilor depuse în lupta împotriva traficului de persoane, prevenirea acestuia și protejarea victimelor;

54.  denunță diferențele îngrijorătoare dintre obligațiile statului și măsura în care acestea sunt îndeplinite atunci când este vorba de drepturile victimelor; salută Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor standarde minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității; își exprimă speranța că directiva a fost transpusă în mod corespunzător de către statele membre, având în vedere că termenul-limită stabilit pentru punerea în aplicare a acesteia era 16 noiembrie 2015; invită statele membre, inclusiv țările de origine, de tranzit și de destinație, să furnizeze sau să faciliteze accesul la căi de atac echitabile, adecvate și adaptate tuturor persoanelor care au făcut obiectul traficului pe teritoriul lor și care fac obiectul jurisdicției respective, inclusiv resortisanții altor state;

55.  reamintește că identificarea rapidă și cu exactitate a victimelor este esențială pentru realizarea drepturilor la care acestea sunt îndrituite legal; insistă să se ia măsuri urmărind edificarea capacităților în legătură cu identificarea victimelor traficului de persoane, în special pentru serviciile legate de migrație, securitate și control al frontierelor;

56.  invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să facă schimb de bune practici cu țările terțe, în primul rând privind pregătirea autorităților de poliție și a lucrătorilor umanitari pentru a ști cum să abordeze cel mai bine victimele și, în al doilea rând, privind aplicarea principiului evaluării individuale a victimelor pentru a determina nevoile, sprijinul și protecția specifică ale acestora;

57.  subliniază importanța principiului recunoașterii reciproce consacrat la articolul 82 alineatul (1) din TFUE; îndeamnă Comisia, statele membre și agențiile UE să consolideze statutul de victimă a traficului de ființe umane printr-o recunoaștere reciprocă deplină a deciziilor judiciare și administrative, inclusiv a celor referitoare la măsurile de protecție a victimelor traficului de ființe umane, această recunoaștere având drept consecință faptul că statutul de victimă, odată ce a fost stabilit într-un stat membru, este aplicabil în întreaga Uniune Europeană și, prin urmare, victimele (sau asociațiile care le reprezintă) trebuie să fie sprijinite și ajutate în cazul nerecunoașterii statutului lor atunci când călătoresc în interiorul Uniunii;

58.  insistă ca răspunsul la nivelul justiției penale să garanteze accesul egal și eficient la justiție pentru victime și informarea acestora cu privire la drepturile lor legale; invită toate statele să-și respecte obligația internațională de a apăra drepturile victimelor sub jurisdicția lor și să le asigure victimelor întregul lor sprijin, inclusiv prin acordarea de sprijin psihologic, indiferent de dorința acestora de a coopera în cadrul procedurilor penale;

59.  afirmă faptul că victimele fenomenului de traficare au dreptul la o cale de atac eficientă, inclusiv dreptul de acces la justiție, la recunoașterea cetățeniei și a identității juridice, la înapoierea proprietăților, la reparații adecvate, precum și la îngrijiri medicale și psihologice, la servicii juridice și sociale și la sprijin pe termen lung pentru (re)integrare, inclusiv la sprijin economic;

60.  constată importanța accesului universal la îngrijiri medicale și la sănătate sexuală și reproductivă, îndeosebi pentru victimele traficului cu ființe umane, care se pot confrunta cu numeroase probleme fizice și psihologice ca urmare directă a exploatării lor; invită statele membre să creeze servicii de sănătate și de post-tratament ușor de accesat pentru victimele traficului de ființe umane;

61.  invită statele membre în care a avut loc exploatarea victimelor traficului de ființe umane să ofere acestora tratamentul medical adecvat și necesar, ținând cont de specificul de gen și pe baza nevoilor individuale, acordând o atenție specială victimelor traficului de ființe umane ce are ca scop exploatarea sexuală;

62.  ia act de faptul că persoanele cu handicap sau care suferă de un handicap în perioada traficului de persoane au nevoie de protecție suplimentară împotriva exploatării și solicită UE și statelor membre să se asigure că asistența acordată victimelor identificate răspunde în mod adecvat nevoilor lor specifice;

63.  subliniază necesitatea de a reintegra victimele traficului de persoane și de a asigura respectarea dreptului lor la protecție; invită statele membre să creeze și să consolideze rețele de centre care să furnizeze sprijin și adăpost, să asigure furnizarea de servicii într-o limbă pe care victima poate să o înțeleagă și să le ofere acces la educație; solicită includerea socială și oferirea de asistență prin intermediul unui efort de colaborare între ONG-uri, organizații internaționale, organe și agenții guvernamentale din țările de destinație și țările de origine, în special în situațiile în care victimele se întorc în țările lor de origine;

64.  subliniază că este important să fie asigurată siguranța victimelor traficului de ființe umane care depun mărturie în instanță împotriva traficanților de ființe umane;

65.  subliniază că trebuie acordată mai multă atenție victimelor în cadrul procedurilor penale; invită autoritățile competente să nu rețină persoanele traficate și să nu le expună riscului de a fi pedepsite pentru infracțiuni comise în contextul situației de victime ale traficului de ființe umane, în special în cazul prostituției, al oricărei alte forme de exploatare sexuală sau al muncii forțate; invită statele membre să respecte principiul neîncriminării;

66.  invită statele membre să pună în aplicare instrumente juridice care să faciliteze posibilitatea contactării autorităților de către victimele traficului de ființe umane, fără a-și pune în pericol propria siguranță și drepturile pe care le au ca victime;

67.  invită statele membre să pună în aplicare fără întârziere Directiva 2011/36/UE, îndeosebi articolul 8, pe lângă toate cadrele juridice aplicabile privind traficul de ființe umane; îndeamnă Comisia să introducă o acțiune în instanță împotriva statelor membre care nu pun în aplicare această directivă și să publice în cel mai scurt timp raportul privind punerea în aplicare care ar fi trebuit să fie prezentat în aprilie 2015;

68.  invită guvernele să instituie mecanisme de protecție între autoritățile de imigrare și inspectoratele de muncă, pentru a încuraja victimele să depună plângeri și a se asigura că, în cazul în care se constată cazuri de trafic de persoane, nu există teama că autoritățile de imigrare iau măsuri împotriva victimelor;

69.  invită statele membre să incrimineze utilizarea, de către cetățenii lor, cu bună știință, a oricăror servicii oferite de victimele traficului de ființe umane dacă un astfel de act este comis în afara statului membru și/sau UE, inclusiv prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, muncă forțată sau servicii, inclusiv cerșetoria, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea, exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe;

70.  consideră că statutul de refugiat, de solicitant de azil, de titular al unei vize umanitare sau de persoană care are nevoie de protecție internațională ar trebui considerat ca factor de vulnerabilitate pentru victimele traficului de ființe umane; invită statele membre să se asigure că autoritățile care asigură aplicarea legii și autoritățile din domeniul azilului cooperează pentru a sprijini victimele traficului care au nevoie de protecție internațională în demersurile lor pentru a depune o cerere de protecție; reafirmă că măsurile luate împotriva traficului de persoane nu ar trebui să aducă atingere drepturilor victimelor traficului, ale migranților, ale refugiaților și ale altor persoane care au nevoie de protecție internațională;

71.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri care iau în considerare dimensiunea de gen pentru facilitarea identificării victimelor traficului de ființe umane în cadrul procedurilor de azil și de returnare, să țină evidențe mai detaliate și defalcate pe gen și să se asigure că aceste victime sunt informate cu privire la opțiunile de sprijin adecvate;

72.  reamintește statelor membre că Directiva 2011/36/UE nu aduce atingere principiului nereturnării, în conformitate cu Convenția din 1951 privind statutul refugiaților;

73.  încurajează statele membre să garanteze solicitanților de azil care sunt victime ale traficului aceleași drepturi ca cele acordate altor victime ale traficului de persoane;

74.  constată că, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), returnarea migranților și a refugiaților presupune riscuri inerente de securitate legate de posibilitatea ca aceștia să facă din nou obiectul traficului de ființe umane, riscuri ce trebuie identificate, evaluate și atenuate, deoarece riscurile la care sunt supuși lucrătorii migranți de către cei care îi exploatează sunt adesea mai mari când persoanele respective reușesc să fugă, se întâlnesc cu persoane din agențiile de asigurare a respectării legii sau depun mărturie în instanță(2);

75.  solicită UE și statele sale membre să mărească vizibilitatea publică a luptei împotriva traficului de ființe umane, prin vizarea aeroporturilor, gărilor, autobuzelor, școlilor, universităților și locurilor de muncă pertinente; le solicită UE și statelor membre să crească nivelul de sensibilizare în rândul personalului lor cu privire la orientările UE privind identificarea victimelor traficului de persoane, precum și cu privire la publicația Comisiei privind drepturile pe care le au în UE victimele traficului de persoane, și încurajează utilizarea activă a acestora;

76.  încurajează finanțarea punctuală de către UE a ONG-urilor locale, pentru a identifica și sprijini victimele traficului de ființe umane, precum și pentru a spori gradul de sensibilizare în rândul populațiilor vulnerabile la exploatare și la traficul de persoane; salută, în acest context, rolul mass-mediei care poate contribui la sensibilizarea și poate oferi informații cu privire la riscuri;

Cooperarea împotriva traficului de ființe umane la nivel regional și internațional

77.  este îngrijorat de nivelul insuficient de cooperare internațională în cazurile de trafic de persoane, în special atunci când este vorba de țările de origine și de țările de tranzit, acest lucru constituind un impediment major în combaterea eficientă a traficului de ființe umane; solicită o mai mare coordonare și cooperare și schimbul sistematic de informații pentru a investiga și combate traficul transfrontalier de ființe umane, intensificarea asistenței tehnice și financiare și întărirea comunicării, a cooperării și a consolidării capacităților transfrontaliere la nivelul guvernelor și autorităților de asigurare a respectării legii, inclusiv poliția de frontieră, autoritățile de imigrație și azil, anchetatorii penali și agențiile de sprijinire a victimelor, societatea civilă și agențiile ONU, inclusiv cu privire la identificarea și protejarea victimelor și discutarea modalităților de a trata cu țările de tranzit și de destinație care nu au ratificat Protocolul de la Palermo al ONU; invită UE să elaboreze o abordare regională, cu accent pe „rutele de trafic” și care oferă răspunsuri specifice diferitelor regiuni care sunt adaptate la tipul de exploatare; subliniază, în plus, utilitatea programelor de schimburi internaționale destinate personalului specializat în combaterea traficului de persoane;

78.  invită Comisia, agențiile UE competente și statele membre să organizeze formări referitoare la caracteristicile specifice fiecărui gen pentru personalul din cadrul serviciilor de aplicare a legii și al serviciilor frontaliere, pentru a facilita identificarea și sprijinirea potențialelor victime ale traficului, îndeosebi ale traficului în scopul exploatării sexuale;

79.  insistă asupra necesității ca UE să consolideze cooperarea polițienească și judiciară dintre statele membre și cu țările terțe, în special cu țările de origine și de tranzit ale victimelor traficului de ființe umane, în ceea ce privește prevenirea, anchetarea și urmărirea penală a activităților de trafic de ființe umane, în special prin intermediul Europol și Eurojust, inclusiv prin schimburi de informații mai ales în ceea ce privește rutele de trafic cunoscute, folosite de traficanți, participarea la echipe comune de anchetă și la combaterea recrutării pentru activități de trafic de ființe umane prin intermediul internetului și al altor mijloace digitale; subliniază importanța schimburilor sistematice de date și a alimentării de către toate statele membre a bazelor de date ale Europol - Focal Point Phoenix și Focal Point Twins; încurajează o mai mare cooperare între Europol și Interpol în domeniul combaterii traficului de ființe umane și reamintește că schimbul de date între statele membre și cu țările terțe trebuie să respecte pe deplin normele UE privind protecția datelor; invită statele membre să colecteze mai multe date comparabile privind combaterea traficului de ființe umane și să îmbunătățească schimbul de astfel de date între statele membre și cu țările terțe;

80.  solicită UE și statelor membre să furnizeze agențiilor de poliție și celor de asigurare a respectării legii personalul și resursele necesare, astfel încât agențiile să poată primi informații și de la familii sau de la alte surse, să poată face schimb de informații cu autoritățile europene și naționale competente și să poată prelucra și analiza corespunzător aceste informații;

81.  subliniază că țările de tranzit sunt de o importanță fundamentală în combaterea traficului de ființe umane, deoarece, în această etapă, exploatarea victimelor nu a început încă; subliniază că este important ca polițiștii de frontieră să primească o instruire suplimentară, astfel încât să-și îmbunătățească capacitățile de identificare;

82.  subliniază numeroasele provocări legate de migrația transfrontalieră a forței de muncă, în special riscul ca migranții să fie scoși în afara legii și lipsiți de drepturile lor fundamentale; solicită instituirea unor mecanisme de migrare transfrontalieră a forței de muncă în UE și la nivel internațional, pentru a mări și formaliza migrația regulamentare a forței de muncă;

83.  recunoaște eforturile depuse de UE pentru a crea canale oficializate de migrație transfrontalieră a forței de muncă, cărora ar trebui să li se acorde o atenție sporită și solicită un efort mai ferm și mai coerent în această privință; subliniază potențialul migrației formalizate a forței de muncă ca mijloc de prevenire a traficului de ființe umane și de salvare a vieților;

84.  îndeamnă UE să-și intensifice cooperarea cu ONG-urile și cu alte organizații internaționale relevante, inclusiv prin asigurarea de finanțare și asistență coordonată adecvate, în scopul intensificării schimbului de bune practici, al dezvoltării politicilor, al implementării și al extinderii activității de cercetare, inclusiv cu actorii locali și, în special, să pună accentul pe accesul la justiție pentru victime și pe urmărirea penală a făptașilor;

85.  reamintește că, în conformitate cu Directiva 2011/36/UE, statele membre trebuie să încurajeze organizațiile societății civile și să colaboreze strâns cu acestea, mai ales în ceea ce privește inițiativele de elaborare a politicilor, campaniile de informare și de sensibilizare, programele de cercetare și educare și cele de formare profesională, precum și pentru monitorizarea și evaluarea efectelor măsurilor de combatere a traficului; subliniază, de asemenea, că ONG-urile ar trebui să ajute și la identificarea timpurie a victimelor, la acordarea de asistență și la sprijinirea lor; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să garanteze că ONG-urile sunt protejate împotriva represaliilor, a amenințărilor și a intimidărilor și, în special, că acestea nu sunt urmărite penal atunci când oferă asistență victimelor traficului de ființe umane aflate în situație de ședere ilegală;

86.  le solicită UE, statelor membre și comunității internaționale să acorde o atenție deosebită chestiunii prevenirii și combaterii traficului de ființe umane în mediile de criză umanitară, cum ar fi dezastrele naturale și conflictele armate, pentru a reduce vulnerabilitatea victimelor în raporturile cu traficanții și cu alte rețele criminale; evidențiază faptul că protecția trebuie acordată tuturor celor care au dreptul la ea, în conformitate cu convențiile internaționale și regionale;

87.  subliniază faptul că persoanele care, din motive legate de schimbări climatice bruște sau progresive care le influențează negativ viața sau condițiile de trai, sunt obligate să își părăsească locuințele obișnuite sunt expuse unui risc ridicat de a deveni victime ale traficului de ființe umane; subliniază faptul că acest tip de mobilitate umană legată de schimbările climatice prezintă o dimensiune economică marcată, în care se încadrează pierderea mijloacelor de subzistență și reducerea veniturilor gospodăriilor, astfel încât există o amenințare directă legată de vulnerabilitatea acestor persoane de a cădea victime muncii forțate sau sclaviei;

Politica UE în domeniul traficului de ființe umane în contextul relațiilor sale externe

88.  recunoaște și sprijină activitatea coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane, funcție creată în vederea îmbunătățirii coordonării și coerenței dintre instituțiile și agențiile UE, statele membre, precum și țările terțe și actorii internaționali și îndeamnă coordonatorul să elaboreze în continuare măsuri și acțiuni comune și concrete între UE, statele membre, țările terțe și actorii internaționali, astfel încât să se ajungă la o cooperare mai coerentă și mai eficientă în crearea de sisteme de identificare, protecție și acordare de asistență victimelor traficului de persoane, să se intensifice prevenirea traficului de ființe umane, să se depună eforturi în vederea intensificării urmăririi penale a traficanților și să creeze o rețea capabilă să răspundă la preocupările ce apar;

89.  îndeamnă UE să depună eforturile necesare la nivel internațional pentru prevenirea și eliminarea comerțului cu sclavi, pentru a duce, în mod treptat și cât mai curând posibil, la eliminarea completă a sclaviei, în toate formele sale;

90.  consideră că este esențial ca strategiile vizând prevenirea traficului de ființe umane să abordeze factorii favorizanți și cauzele și circumstanțele care stau la baza acestui fenomen și să urmeze o abordare integrată, care reunește diverși actori, mandate și perspective, atât la nivel național, cât și la nivel internațional; consideră că strategiile de prevenire ar trebui să includă acțiuni pentru a combate sărăcia, oprimarea, lipsa de respect pentru drepturile omului, conflictele armate și inegalitățile economice și sociale și ar trebui să vizeze reducerea vulnerabilității victimelor potențiale, descurajând cererea pentru serviciile persoanelor care cad victimă traficului, care poate fi, de asemenea, considerată drept o cauză principală, creșterea gradului de educație și eradicarea corupției funcționarilor publici; invită, de asemenea, toate statele să pună în aplicare în mod eficient obligațiile care le revin în conformitate cu Protocolul de la Palermo;

91.  invită toate statele membre să ratifice toate instrumentele, acordurile și obligațiile juridice internaționale relevante, inclusiv Convenția de la Istanbul și să-și intensifice eforturile pentru a mări eficacitatea, gradul de coordonare și coerența luptei împotriva traficului de persoane; încurajează UE să solicite ratificarea tuturor instrumentelor internaționale pertinente;

92.  îi invită pe reprezentanții UE să acorde o atenție deosebită traficului de ființe umane în cadrul dialogului politic purtat de UE cu țări terțe și, de asemenea, prin programele sale de cooperare și în cadrul forurilor multilaterale și regionale, inclusiv prin declarații publice;

93.  invită UE să-și reexamineze programele de asistență în ceea ce privește traficul de ființe umane, pentru a orienta mai punctual finanțarea și a face din traficul de ființe umane un domeniu de cooperare de sine stătător; în acest context, încurajează creșterea resurselor pentru serviciile care se ocupă cu problematica traficului de ființe umane în cadrul instituțiilor UE; îndeamnă Comisia să reevalueze periodic lista de țări prioritare, inclusiv criteriile de selecție, pentru a se asigura că aceasta reflectă realitățile de pe teren și pentru a le face mai flexibile și mai adaptabile la schimbările de situație și la noile tendințe;

94.  invită Comisia și statele membre ca, odată cu amplificarea măsurilor de combatere a traficului de ființe umane, să extindă și definiția acestuia prin introducerea în sfera acesteia a unor referiri la noi mijloace de traficare;

95.  invită UE și statele sale membre să pună în aplicare acțiunile legate de combaterea traficului din actualul plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și în conformitate cu strategia UE pentru eliminarea traficului de ființe umane;

96.  invită Comisia să evalueze necesitatea unei eventuale revizuiri a mandatului viitorului Parchet European pentru a include în competențele sale, odată creat, combaterea traficului de ființe umane;

97.  solicită eficientizarea politicii UE împotriva traficului cu ființe umane prin integrarea mai profundă în cadrul strategiilor mai ample ale UE în materie de securitate, egalitate între femei și bărbați, creștere economică, securitate cibernetică, migrație și relații externe;

98.  solicită tuturor instituțiilor UE și statelor membre să ducă o politică coerentă, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, asigurându-se, în conformitate cu valorile fundamentale ale Uniunii, că drepturile omului sunt plasate în centrul relațiilor UE cu țările terțe și să valorifice, în special, efectul de levier pe care îl pot oferi relațiile economice și comerciale;

99.  invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile omului, egalitatea de gen și combaterea traficului de ființe umane rămân în centrul politicilor de dezvoltare ale UE și al parteneriatelor sale cu țările terțe; invită Comisia să introducă măsuri care țin seama de specificul de gen atunci când elaborează noi politici și reexaminează politici existente;

100.  subliniază că emanciparea economică și socială a femeilor și fetelor ar reduce vulnerabilitatea lor și ar diminua riscul ca ele să devină victime și solicită Comisiei să își continue acțiunea punctuală de integrare a egalității de gen în toate operațiunile pentru dezvoltare și să asigure rămânerea ei pe ordinea de zi, alături de drepturile femeii, în cadrul dialogului politic cu țările terțe;

101.  subliniază importanța obiectivelor de dezvoltare durabilă , în special a ODD 5.2, care preconizează eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor în mediul public și privat, inclusiv traficarea și exploatarea sexuală sau de alt tip;

102.  îi solicită UE să sprijine țările terțe în eforturile lor de a îmbunătății identificarea, sprijinirea și reintegrarea victimelor și urmărirea în justiție a fenomenului traficului cu ființe umane, de adoptare și transpunere în practică a unei legislații adecvate, de armonizare a definițiilor juridice, de implementare a procedurilor și a cooperării, în acord cu standardele internaționale;

103.  îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că personalului de asigurare a respectării legii, inclusiv celui din agenții precum Frontex, Europol și EASO, precum și altor funcționari care ar putea intra în contact cu victimele sau cu victimele potențiale ale traficului de ființe umane li se asigură o formare adecvată pentru a putea trata cazurile de trafic de ființe umane dintr-o perspectivă intersectorială integrată, acordând o atenție deosebită nevoilor speciale ale femeilor, copiilor și altor grupuri aflate în situații vulnerabile, precum romii și refugiații, care sunt victime ale traficului de persoane, precum și încurajării și oferirii unei protecții depline victimelor traficului de ființe umane și altor persoane în cazul denunțării traficanților;

104.  consideră că identificarea victimelor traficului care provin din țările terțe trebuie făcută cât mai devreme și că ar trebui așadar dublate eforturile la frontieră pentru a identifica victimele la intrarea în UE; invită statele membre să coopereze cu țările terțe pentru a îmbunătăți orientările existente care pot ajuta serviciile consulare și polițiștii de frontieră să identifice victimele traficului de ființe umane și subliniază, în acest sens, importanța schimburilor de bune practici, în special în ceea ce privește desfășurarea intervievărilor la frontiere; subliniază, de asemenea, că este necesar ca paza de frontieră și de coastă să aibă acces la bazele de date ale Europol;

105.  invită statele membre să-și intensifice cooperarea cu țările terțe, în vederea combaterii tuturor formelor de trafic cu ființe umane, acordând o atenție deosebită dimensiunii de gen a traficului de ființe umane pentru a combate în mod specific căsătoriile între copii, exploatarea sexuală a femeilor și fetelor și turismul sexual; invită Comisia și SEAE să-și dubleze eforturile depuse în cadrul Procesului de la Khartoum prin desfășurarea mai multor proiecte concrete și asigurarea unei participări active a unui număr mai mare de state;

106.  le solicită Comisiei, Consiliului și SEAE ca negocierile cu țările terțe pentru încheierea de acorduri internaționale, acorduri de readmisie și acorduri de cooperare să pună accentul pe necesitatea ca țările terțe să combată eficient traficul de ființe umane, să urmărească penal făptașii și să consolideze protecția acordată victimelor;

107.  îndeamnă UE să își concentreze eforturile în mod eficient asupra abordării și combaterii traficului de ființe umane; îndeamnă UE și statele sale membre să investească în identificarea victimelor traficului de persoane în rândul refugiaților și migranților și în rândul victimelor încălcărilor și abuzurilor comise în contextul operațiunilor de introducere ilegală de persoane, controlate de rețele criminale;

108.  subliniază necesitatea activităților de pregătire și a formării pentru misiunile civile internaționale de poliție, precum și a cursurilor de formare pentru diplomați, funcționarii de legătură, funcționarii consulari și funcționarii responsabili cu cooperarea pentru dezvoltare, în scopul îmbunătățirii identificării victimelor traficului de persoane; consideră necesară formarea acestor grupuri, deoarece acestea sunt adesea primul punct de contact pentru victimele traficului de persoane, precum și inițierea de acțiuni pentru a asigura accesul acestor funcționari la materiale corespunzătoare pentru a informa persoanele care sunt expuse riscului de a deveni victime ale traficului de persoane;

109.  reamintește că derularea, la 7 octombrie 2015, a celei de-a doua etape a EU NAVFOR MED, cunoscută și sub numele de operația SOPHIA, a făcut posibilă adoptarea de măsuri concrete împotriva traficului de ființe umane, deoarece autorizează abordajul, percheziționarea la bord, sechestrarea și devierea, în marea liberă, a navelor suspectate de a fi utilizate pentru introducerea ilegală de persoane sau pentru traficul de persoane; reamintește că până în prezent au fost arestați 48 de contrabandiști și traficanți suspectați, aceștia fiind supuși procedurilor din cadrul sistemului de justiție italian; invită UE să își continue și să își intensifice operațiunile desfășurate în Marea Mediterană;

110.  invită UE să găsească soluții concrete pentru intrarea pe căi legale, regulate, lipsite de exploatare și sigure în UE a migraților și refugiaților; reamintește statelor membre și UE că trebuie să respecte dreptul internațional, inclusiv principiul nereturnării, în toate politicile lor, mai ales în cadrul politicilor privind migrația; reamintește că statul de primire și statul de origine ar trebui să le garanteze persoanelor traficate întoarcerea în condiții de siguranță și voluntară, precum și alternative legale în cazurile în care repatrierea ar implica un risc pentru siguranța lor și/sau a familiilor lor; susține că statul de primire și statul de origine trebuie să garanteze condițiile necesare de siguranță și reintegrarea victimelor la întoarcere;

111.  îndeamnă Comisia și statele membre să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și principiile legislației privind azilul;

112.  invită UE să promoveze programe de sprijinire a integrării migranților și refugiaților prin asocierea principalilor actori din țările terțe, precum și a mediatorilor culturali, să contribuie la creșterea nivelului de sensibilizare a comunităților cu privire la traficul de persoane și pentru a le face mai rezistente la infiltrarea de către criminalitatea organizată;

113.  îndeamnă Comisia și statele membre să depună eforturi pentru a proteja și găsi toți refugiații sau migranții, în special copiii, care au dispărut după ce au sosit pe teritoriul european;

114.  salută activitatea desfășurată de Europol, în special în cadrul Focal Point Twins, pentru a identifica persoanele care călătoresc în țări terțe în scopul de a comite abuzuri asupra copiilor; invită statele membre să coopereze cu Europol și să asigure un schimb de date sistematic și rapid;

115.  reamintește că, înainte de a încheia un acord de liberalizare a vizelor, Comisia trebuie să evalueze riscurile reprezentate de țările terțe, mai ales în ceea ce privește imigrația clandestină; insistă că rețelele de trafic pot folosi și rutele legale ale migrației; solicită, prin urmare, Comisiei să includă cooperarea efectivă a țărilor terțe implicate în trafic printre criteriile care trebuie îndeplinite pentru orice acord de liberalizare a vizelor;

116.  subliniază că UE are nevoie de o abordare legislativă obligatorie și cu efect obligatoriu în ceea ce privește relocarea, după cum se afirmă în agenda pentru migrație a Comisiei; subliniază că admisia umanitară a refugiaților poate fi utilizată în completarea relocării pentru a oferi de urgență, când este necesar, protecție, adesea în mod temporar, persoanelor cele mai vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți sau refugiații cu dizabilități sau cei care trebuie urgent evacuați din motive medicale;

117.  invită UE să împărtășească cu țările terțe elaborarea unui sistem standardizat de colectare de date calitative și cantitative și de analiză a traficului de ființe umane în vederea elaborării unui model comun sau cel puțin comparabil în UE și în țările terțe pentru colectarea și analizarea de date referitoare la toate aspectele traficului de ființe umane; evidențiază nevoia de a se aloca fonduri suficiente pentru colectarea de date și pentru cercetarea privind traficul de persoane;

118.  încurajează UE să elaboreze o nouă strategie post-2016 de combatere a traficului, cu o dimensiune externă mai puternică și mai orientată, care să acorde o mai mare prioritate dezvoltării parteneriatelor cu societatea civilă locală din țările de origine, de tranzit și de destinație din afara UE, cu guvernele și sectoarele private și să abordeze aspectele financiare și economice ale fenomenului de trafic;

o
o   o

119.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Delegațiilor UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(2) A se vedea p. 23 din raportul Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) intitulat „Counter Trafficking and Assistance to Vulnerable Migrants Annual Report of Activities 2011” (Combaterea traficului și asistența acordată migranților vulnerabili - Raportul anual de activitate pe 2011).

Notă juridică