Index 
Texte adoptate
Joi, 15 septembrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Numirea unui nou membru al Comisiei
 Filipine
 Somalia
 Zimbabwe
 Documentul european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală ***I
 Prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare ***I
 Azil: măsuri provizorii în beneficiul Italiei și al Greciei *
 Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *
 Obiective-cheie pentru reuniunea CITES CoP 17 din Johannesburg
 Punerea în aplicare a Directivei privind serviciile poștale
 Accesul la finanțare al IMM-urilor și creșterea diversității finanțării IMM-urilor în cadrul uniunii piețelor de capital
 Modul optim de valorificare a potențialului de creare de locuri de muncă al IMM-urilor
 Aplicarea „Directivei privind egalitatea de tratament”
 Activitățile, impactul și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare între 2007 și 2014
 Adoptarea de amendamente la o propunere a Comisiei (interpretare a articolului 61 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Numirea unui nou membru al Comisiei
PDF 151kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 privind aprobarea numirii lui Julian King în calitate de membru al Comisiei (C8-0339/2016 - 2016/0812(NLE))
P8_TA(2016)0348

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 246 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere punctul 6 din Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană(1),

–  având în vedere demisia lui Jonathan Hill din funcţia de membru al Comisiei, prezentată la 25 iunie 2016,

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 15 iulie 2016 prin care Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la decizia de numire a lui Julian King, de comun acord cu președintele Comisiei, în calitate de membru al Comisiei (C8-0339/2016),

–  având în vedere audierea lui Julian King la 12 septembrie 2016, condusă de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și declarația de evaluare redactată în urma audierii respective,

–  având în vedere articolul 118 şi anexa XVI la Regulamentul său de procedură,

1.  aprobă numirea lui Julian King în calitate de membru al Comisiei;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.


Filipine
PDF 261kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la Filipine (2016/2880(RSP))
P8_TA(2016)0349RC-B8-0990/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Filipine, în special cea din 8 iunie 2016(1) referitoare la Acordul-cadru de parteneriat și de cooperare între Uniunea Europeană și Republica Filipine, cea din 14 iunie 2012(2) și cea din 21 ianuarie 2010(3),

–  având în vedere declarația din 3 septembrie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la atacul din Davao;

–  având în vedere relațiile diplomatice dintre Filipine și UE [în acel moment Comunitatea Economică Europeană (CEE)], stabilite la 12 mai 1964 prin numirea ambasadorului Filipinelor la CEE,

–  având în vedere statutul Filipinelor de membru fondator al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) ca urmare a semnării Declarației de la Bangkok din 8 august 1967,

–  având în vedere Acordul-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Filipinele, pe de altă parte,

–  având în vedere declarația din 8 iunie 2016 a Secretarului General al ONU privind aparenta aprobare a execuțiilor extrajudiciare,

–  având în vedere declarația din 3 august 2016 a directorului executiv al Oficiului ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalității (UNODC) cu privire la situația din Filipine,

–  având în vedere declarația din 4 septembrie 2016 atribuită purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU referitoare la Filipine,

–  având în vedere Declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 4 septembrie 2016 privind atacul terorist din Filipine,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Filipinele și UE întrețin de mult timp relații diplomatice, economice, culturale și politice;

B.  întrucât democrația, statul de drept, drepturile omului și dialogul cu organizațiile societății civile au constituit întotdeauna o parte importantă în convorbirile bilaterale între UE și Filipine;

C.  întrucât provocările uriașe cu care urmează să se confrunte guvernul din Filipine recent ales în ceea ce privește combaterea inegalităților și a corupției, precum și conducerea procesului de pace din această țară;

D.  întrucât comerțul ilicit cu droguri în Filipine rămâne o preocupare serioasă la nivel național și internațional; întrucât în 2015, potrivit raportului anual al Departamentului de Stat al SUA destinat Congresului, Agenția filipineză de luptă împotriva drogurilor (Philippine Drug Enforcement Agency - PDEA), principala agenție de luptă împotriva drogurilor din țară, a informat că 8 629 de sate sau barangays (aproximativ 20 % din satele din țară) informaseră despre infracțiuni legate de droguri, și întrucât Filipine este considerată a avea cea mai mare rată de utilizare a metamfetaminei din Asia de Est;

E.  întrucât una dintre principalele caracteristici ale campaniei prezidențiale ale lui Rodrigo Duterte a fost un angajament de a pune capăt criminalității legate de droguri la toate nivelurile în întreaga țară; întrucât, în timpul campaniei sale electorale și în primele zile în funcție, președintele Duterte a îndemnat în mod repetat agențiile de aplicare a legii și publicul să ucidă pe traficanții de droguri suspectați care nu s-au predat, precum și pe consumatorii de droguri;

F.  întrucât președintele Duterte a declarat public că nu va urmări penal pe agenții responsabili cu aplicarea legii și pe cetățenii care au ucis traficanți de droguri care s-au opus arestării;

G.  întrucât, potrivit datelor puse la dispoziție de Poliția națională din Filipine, între 1 iulie și 4 septembrie 2016, poliția a ucis peste o mie de dealeri și consumatori de droguri suspectați și întrucât alte statistici ale poliției atribuie uciderea, în ultimele două luni, a peste 1 000 de presupuși dealeri și consumatori de droguri unor persoane înarmate necunoscute; întrucât, după cum a informat al-Jazeera, peste 15 000 de persoane suspectate de a avea legătură cu drogurile au fost arestate, în principal pe baza unor zvonuri și acuzații formulate de cetățeni, și întrucât aproape 700 000 de persoane s-au predat „în mod voluntar” la poliție și s-au înregistrat pentru a primi tratament în temeiul programului de la Tokhang pentru a evita să ajungă ținta poliției sau a grupurilor de justițiari;

H.  întrucât, la 8 iunie 2016, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a deplâns seria de execuții extrajudiciare ca fiind ilegală și constituind o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale;

I.  întrucât, la 18 august 2016, raportoarea specială a ONU privind execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, Agnes Callamard și raportorul special al ONU privind dreptul la sănătate, Dainius Pūras, au îndemnat guvernul din Filipine să pună capăt actualului val de execuții și asasinate extrajudiciare ce au loc în contextul unei campanii intensificate împotriva criminalității și a drogurilor care îi vizează pe vânzătorii și pe consumatorii de droguri;

J.  întrucât Senatul și Comisia pentru drepturile omului din Filipine au lansat propriile anchete independente cu privire la aceste decese;

K.  întrucât Filipine se numără printre primele țări din Asia care au abolit pedeapsa cu moartea, mai exact în 1987; întrucât, deși a fost reintrodusă, pedeapsa cu moartea a fost ulterior abolită pentru a doua oară în 2006, în timpul mandatului președintelui Arroyo; întrucât, în timpul campaniei sale electorale, președintele Duterte a solicitat ca aceasta să fie reintrodusă din nou, în special în cazul comercializării de droguri ilegale, și întrucât un proiect de lege este în prezent în curs de examinare în Congres;

L.  întrucât un alt proiect de lege care se află în Congres vizează reducerea vârstei pentru răspunderea penală de la 15 ani la 9;

M.  întrucât, la 2 septembrie 2016, în urma unui atac cu bombă care a avut loc într-o piață din orașul Davao și care a fost revendicat de Abu Sayyaf și afiliații săi, cel puțin 14 persoane și-au pierdut viața și alte 70 au fost rănite; întrucât forțele armate din Filipine continuă o ofensivă militară împotriva militanților Abu Sayyaf afiliați ai ISIL din provincia sudică Sulu;

N.  întrucât, în urma atacului, guvernul filipinez a declarat „stare de urgență națională din cauza violențelor în afara legii din Mindanao”;

O.  întrucât, la 26 august 2016, sub auspiciile guvernului norvegian, guvernul filipinez și FNDF (Frontul Național Democrat din Filipine) au semnat un acord de încetare a focului pe perioadă nedeterminată, care reprezintă un progres major în cei 47 de ani de război de gherilă în urma căruia, potrivit estimărilor, și-au pierdut viața 40 000 de persoane;

P.  întrucât Filipine va deține președinția ASEAN în 2017, iar președintele Duterte a anunțat că „în cursul președinției filipineze, vom arăta că ASEAN reprezintă un model de regionalism și un actor global care are drept prioritate interesele cetățenilor săi”,

1.  condamnă cu fermitate atacul care a avut loc într-o piață nocturnă din orașul Davao la 2 septembrie 2016 și transmite condoleanțe familiilor victimelor; subliniază că persoanele responsabile pentru aceste crime ar trebui să fie trase la răspundere, dar solicită delegației UE să monitorizeze cu atenție recurgerea la „statul de nedrept”; îndeamnă toate statele ca, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional și al rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, să coopereze în mod activ cu guvernul filipinez și cu toate celelalte autorități competente în acest sens;

2.  condamnă ferm traficul de droguri și abuzul de droguri din Filipine; subliniază că drogurile ilegale reprezintă o amenințare la adresa tinerilor în Filipine și una dintre cele mai grave probleme în societate;

3.  înțelege că, în Filipine, milioane de oameni sunt afectați în mod negativ de nivelul ridicat al dependenței de droguri și de consecințele acestui fapt; își exprimă totuși cele mai profunde îngrijorări cu privire la numărul extraordinar de mare de persoane ucise în timpul operațiunilor de poliție, precum și de către grupurile de pază în contextul unei campanii intensificate de combatere a drogurilor și a criminalității care vizează traficanții și consumatorii de droguri și îndeamnă guvernul filipinez să pună capăt actualului val de execuții și asasinate extrajudiciare;

4.  salută intenția guvernului de a reduce nivelurile ridicate ale criminalității și corupției din țară, dar invită guvernul să adopte politici și programe cuprinzătoare specifice care ar trebui, de asemenea, să includă măsuri de prevenire și reabilitare, fără o concentrare exclusivă pe represiuni violente;

5.  salută cu entuziasm inițiativa președintelui Duterte de revigorare a procesului de pace cu Frontul Național Democrat din Filipine (FNDF) și așteaptă cu interes încetarea acestui conflict în viitorul foarte apropiat, având în vedere că, în conformitate cu planul de negociere, este posibil ca într-un an să se ajungă la un acord final pentru încetarea conflictului armat;

6.  subliniază că măsurile de răspuns la comerțul ilicit de droguri trebuie să fie în deplină conformitate cu obligațiile naționale și internaționale;

7.  îndeamnă autoritățile să asigure respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului și cu instrumentele internaționale ratificate de Filipine;

8.  încurajează autoritățile să inițieze imediat o anchetă cu privire la numărul extrem de ridicat de persoane ucise în timpul operațiunilor de poliție;

9.  ia act de faptul că UNODC se declară pregătit să coopereze în continuare cu Filipine pentru a-i aduce în fața justiției pe traficanții de droguri, cu respectarea garanțiilor juridice adecvate în conformitate cu standardele și normele internaționale;

10.  recomandă punerea în aplicare fără întârziere a unui mecanism național de prevenire a torturii, în conformitate cu Convenția ONU împotriva Torturii și cu protocolul opțional la aceasta;

11.  îndeamnă guvernul filipinez să condamne acțiunile grupurilor de pază și să investigheze responsabilitatea acestora pentru asasinatele care au avut loc; îndeamnă autoritățile filipineze să desfășoare imediat o anchetă riguroasă, eficientă și imparțială pentru a-i identifica pe toți cei responsabili, pentru a-i aduce în fața unui tribunal civil imparțial și competent și pentru a aplica sancțiunile penale prevăzute de lege;

12.  solicită guvernului filipinez să asigure protecția adecvată a apărătorilor drepturilor omului, a sindicaliștilor și a jurnaliștilor;

13.  salută angajamentul președintelui Duterte față de programele de reabilitare a utilizatorilor de droguri și solicită UE să sprijine guvernul în eforturile sale de a le oferi utilizatorilor de droguri ajutorul corespunzător pentru a scăpa de dependență, precum și să acorde în continuare sprijin pentru reformarea sistemului de justiție penală din Filipine;

14.  recomandă ca Filipine să ratifice fără întârziere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate și să se asigure că disparițiile forțate și execuțiile extrajudiciare constituie infracțiuni în temeiul legislației naționale a Republicii Filipine;

15.  îndeamnă Congresul din Filipine să nu reintroducă pedeapsa cu moartea și să nu reducă vârsta minimă pentru răspunderea penală;

16.  ia act de faptul că, potrivit tuturor dovezilor empirice, pedeapsa cu moartea nu reduce nivelul delincvenței juvenile și ar distruge o realizare importantă a sistemului de justiție din Filipine;

17.  îndeamnă UE să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a sprijini guvernul filipinez în ceea ce privește respectarea obligațiilor sale internaționale în domeniul drepturilor omului, în special prin acordul-cadru;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului filipinez, guvernelor statelor membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0263.
(2) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 99.
(3) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 11.


Somalia
PDF 271kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la Somalia (2016/2881(RSP))
P8_TA(2016)0350RC-B8-0989/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Somalia,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă cu privire la atacurile din Somalia, din 27 februarie 2016, 2 iunie 2016, 26 iunie 2016, 26 iulie 2016 și 21 august 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 și 15 februarie 2016, referitoare la Somalia,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, referitoare la decizia privind un model electoral pentru Somalia în 2016,

–  având în vedere Noul acord (New Deal Compact), adoptat la 16 septembrie 2013 la Bruxelles,

–  având în vedere Strategia UE pentru securitate și dezvoltare în Sahel, din septembrie 2011,

–  având în vedere raportul ONU privind libertatea de exprimare în Somalia, dat publicității la 4 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția 2297 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 7 iulie 2016,

–  având în vedere rapoartele din 8 ianuarie 2016 și 9 mai 2016 referitoare la Somalia ale Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate al ONU,

–  având în vedere raportul din 13 aprilie 2016 al grupului de lucru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului referitor la evaluarea periodică universală,

–  având în vedere condamnarea de către reprezentantul special al Secretarului General al ONU în Somalia, Michael Keating, a atentatului cu bombă asupra unui hotel din Mogadiscio din 30 august 2016,

–  având în vedere ultima evaluare periodică universală privind Somalia înaintea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din ianuarie 2016,

–  având în vedere apelul la ajutor pentru combaterea utilizării dispozitivelor explozive improvizate (IED) în Somalia, din 2 septembrie 2016, al Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM),

–  având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a AMISOM de condamnare a atacurilor teroriste din Mogadiscio,

–  având în vedere declarația reprezentantului special al președintelui Comisiei Uniunii Africane (SRCC) pentru Somalia, ambasadorul Francisco Caetano Madeira, din 30 august 2016, prin care felicită forțele de securitate somaleze în contextul atacului asupra unui hotel din Mogadiscio,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou dintre ACP și UE,

–  având în vedere Comunicarea Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane în cadrul celei de-a 455-a reuniune a sa din 2 septembrie 2014 privind prevenirea și combaterea terorismului și a extremismului violent în Africa,

–  având în vedere mandatul Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor de a promova și a proteja drepturile omului și ale popoarelor în virtutea Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Convenția Organizației Unității Africane privind prevenirea și combaterea terorismului, adoptată în 1999,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Somalia, după două decenii de război civil, de lipsă a controlului statal și de terorism, se află într-o perioadă de tranziție crucială; întrucât, începând din 2012, când a fost instalat un nou guvern susținut la nivel internațional, Somalia se îndreaptă încet către stabilitate, dar noile autorități se confruntă în continuare cu provocări din partea insurgenților Al-Shabab afiliați grupării Al-Qaeda;

B.  întrucât, deși au fost respectate de către guvernul somalez angajamente pozitive și evoluții în materie de politici, cum ar fi crearea unei comisii naționale independente pentru drepturile omului, insecuritatea și rivalitățile politice interne continuă să îngreuneze realizarea de progrese concrete privind reforma justiției și a sectorului securității;

C.  întrucât, în absența unui sistem judiciar civil funcțional, guvernul somalez se bazează pe instanțele militare pentru judecarea și condamnarea civililor, fapt care nu garantează drepturile inculpaților civili; întrucât Agenția națională pentru informații și securitate (NISA) beneficiază de competențe extinse de investigare, aceasta nedispunând în prezent de un mandat pentru asigurarea respectării legii, fapt care duce la încălcări semnificative ale drepturilor referitoare la garanțiile procedurale ale persoanelor aflate în detenția NISA;

D.  întrucât poporul somalez se confruntă cu dificultăți și suferă consecințele atacurilor barbare continue ale șefilor grupărilor armate și ale teroriștilor; întrucât, la 30 august 2016, cel puțin 10 persoane, soldați și civili, au fost uciși în Mogadiscio, lângă palatul prezidențial; întrucât, la 26 iulie 2016, un atac al grupării Al-Shabab a vizat baza Uniunii Africane din Mogadiscio, ucigând cel puțin 13 persoane, inclusiv personal al ONU, iar în lunile anterioare au fost raportate alte atacuri cu mortiere, în care au fost ucise peste 100 de persoane; întrucât Al-Shabab este, de asemenea, activă în continuare în țara vecină, Kenya, unde comite periodic atacuri teroriste;

E.  întrucât AMISOM, misiunea Uniunii Africane de menținere a păcii, formată din 22 000 de soldați, are, printre altele, mandatul de a reduce amenințarea reprezentată de Al-Shabab și alte grupuri armate ale opoziției, de a asigura securitatea pentru a permite procesul politic la toate nivelurile, precum și eforturile de stabilizare, reconcilierea și consolidarea păcii în Somalia, precum și de a permite predarea treptată de către AMISOM a responsabilităților în materie de securitate către forțele de securitate somaleze, fapt care depinde de capacitățile acestora; întrucât mandatul AMISOM a fost prelungit până la 31 mai 2017, acțiune salutată de Parlament;

F.  întrucât Uganda, care are cea mai mare contribuție în ceea ce privește efectivele militare, a anunțat că va retrage peste 6 000 din soldații săi din Somalia până la sfârșitul anului 2017; întrucât Uniunea Africană și-a comunicat planurile de a retrage integral forțele până la sfârșitul anului 2020, afirmând că responsabilitățile în materie de securitate vor fi transferate treptat către armata somaleză, începând din 2018;

G.  întrucât forțele AMISOM au fost acuzate în repetate rânduri de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv de ucideri aleatorii și, în unele cazuri, de exploatare și abuzuri sexuale;

H.  întrucât viitorul proces electoral din Somalia reprezintă o etapă esențială pentru poporul somalez și va avea implicații pe termen lung în ceea ce privește securitatea, stabilitatea și dezvoltarea Somaliei și a întregii regiuni;

I.  întrucât scrutinul pentru alegerea membrilor Camerei Superioare a Parlamentului Federal al Somaliei ar trebui să aibă loc la 25 septembrie 2016, iar scrutinul pentru alegerea membrilor Camerei Poporului a Parlamentului Federal al Somaliei între 24 septembrie și 10 octombrie 2016; întrucât președintele ar trebui ales de ambele camere la 30 octombrie 2016;

J.  întrucât procesul electoral va fi esențial pentru organizarea de alegeri democratice universale în 2020 de către Comisia electorală națională independentă;

K.  întrucât Omar Mohamed Abdulle, președintele Echipei federale de implementare electorală indirectă (FIEIT), a confirmat încă o dată că procesul electoral din 2016 va avea loc la timp și va fi transparent și credibil;

L.  întrucât libertatea de exprimare, care joacă un rol central în procesul de construire a unui stat democratic, este în continuare foarte limitată; întrucât un raport recent al ONU privind libertatea de exprimare în Somalia prezintă contextul dificil cu care continuă să se confrunte jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și liderii politici, incluzând asasinate, săvârșite cel mai adesea de al-Shabab, arestări, intimidare și închiderea canalelor mass-media critice; întrucât autoritățile rareori investighează aceste cazuri sau îi urmăresc penal pe făptuitori;

M.  întrucât Agenția națională pentru informații și securitate (NISA) beneficiază de competențe extinse de investigare, aceasta nedispunând în prezent de un mandat pentru asigurarea respectării legii, fapt care duce la încălcări semnificative ale drepturilor referitoare la garanțiile procedurale ale persoanelor aflate în detenția NISA;

N.  întrucât, potrivit raportului ONU, pot fi identificate 120 de cazuri de arestări și detenții arbitrare ale persoanelor care lucrează în mass-media între ianuarie 2014 și iulie 2016; întrucât, din ianuarie 2015, doar zece dintre cei 48 de jurnaliști și lucrători în mass-media arestați au fost aduși în fața unei instanțe judecătorești;

O.  întrucât Somalia este în continuare una dintre țările cu cea mai semnificativă comunitate de persoane strămutate la nivel mondial, atât din punctul de vedere al numărului, cât și al duratei, 1,1 milioane de persoane fiind strămutate intern, incluzând aproximativ 400 000 de persoane care locuiesc numai în Mogadiscio, și aproape 1 milion de refugiați trăind în regiunea Cornului Africii; întrucât, doar în luna iulie 2016, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a raportat că evacuările forțate și nesiguranța cauzată de ofensiva militară aflată în desfășurare au dus la strămutarea a aproape 28 000 de noi persoane;

P.  întrucât în taberele din Kenya se află 420 000 de refugiați somalezi, 350 000 fiind în tabăra de la Dadaab, iar guvernele din Somalia și Kenya și UNHCR au convenit să faciliteze întoarcerea voluntară a 10 000 de refugiați în Somalia, în zone eliberate de sub controlul grupării Al-Shabab; întrucât guvernul kenyan a declarat în mai 2016 că tabăra de refugiați de la Dadaab din nord-estul Kenyei se va închide până la sfârșitul anului;

Q.  întrucât copiii sunt în continuare uciși, deținuți în mod arbitrar și recrutați în forțele armate, în pofida faptului că Somalia a ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului în ianuarie 2015 și a aprobat Declarația privind școlile sigure în noiembrie 2015, angajându-se să ia măsuri concrete pentru a proteja elevii și instituțiile de învățământ;

R.  întrucât UE a furnizat 286 milioane EUR prin Fondul european de dezvoltare (2014-2020), punând accentul pe implementarea „acordului”, și anume pe consolidarea statului și a păcii, pe securitatea alimentară, pe reziliență și pe educație; întrucât UE s-a angajat, de asemenea, să sprijine AMISOM prin intermediul Instrumentului financiar pentru pace în Africa,

1.  își exprimă profunda compasiune față de victimele recentelor atacuri teroriste din Somalia și solidaritatea cu familiile lor și își exprimă regretul profund pentru pierderile de vieți omenești; în același timp, condamnă cu fermitate autorii acestor atacuri, atribuite grupului de insurgenți Al-Shabab;

2.  solicită consolidarea arhitecturii securității interne și protejarea populației, precum și un sprijin suplimentar din partea comunității internaționale pentru AMISON și pentru guvernul somalez în eforturile lor de a consolida pacea și stabilitatea;

3.  reamintește că stabilitatea și pacea durabilă pot fi realizate numai prin incluziunea socială, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță bazată pe principiile democratice și statul de drept, în care demnitatea și drepturile omului sunt respectate pe deplin;

4.  afirmă necesitatea unui dialog amplu între sectoarele sociale ale țării, inclusiv clanuri și triburi care compun națiunea Somaliei, pentru a permite înțelegerea reciprocă și pentru a crea un consens pentru o pace stabilă și de durată;

5.  salută aprobarea de către guvern și liderii regionali a unei noi politici de securitate națională și face apel la guvern să accelereze punerea în aplicare a acesteia, având în vedere amenințarea pe care Al-Shabab continuă să o reprezinte;

6.  invită UE și partenerii săi internaționali să își mențină angajamentul ferm de a coopera cu Somalia pentru construirea unor instituții legitime și a unui sector de securitate aparținând somalezilor, pentru combaterea terorismului și pentru asigurarea protecției tuturor persoanelor; subliniază că acest aspect este esențial pentru dezvoltarea constructivă a Somaliei și pentru securitatea din regiune;

7.  invită Uniunea Africană (UA) să se asigure că toate țările care contribuie cu trupe fac schimb de informații cu CCTARC (AMISOM celulă de urmărire, analiză și reacție pentru victimele civile) în ceea ce privește rapoartele sau anchetele privind victimele din rândul civililor provocate de către țările care contribuie cu trupe, precum și că aceste informații sunt transmise către ONU, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2297 (2016), și introduse în planurile operaționale AMISOM;

8.  invită guvernul și UE, ca parte a activităților sale destinate statului de drept în Somalia, să se asigure că NISA este reglementată cu mecanisme eficiente de supraveghere și să consolideze expertiza tehnică a Departamentului pentru Anchete Penale al Somaliei (CID) pentru a efectua anchete minuțioase, eficiente și cu respectarea drepturilor;

9.  salută ancheta UA privind acuzațiile de violență sexuală comise de trupele AMISOM, solicită punerea deplină în aplicare a recomandărilor din raport și, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2272 (2016), îndeamnă Uniunea Africană și țările care contribuie cu trupe să se asigure că acuzațiile sunt investigate cu atenție și în mod corespunzător și că cei responsabili sunt aduși în fața justiției;

10.  solicită o mai bună monitorizare și consolidarea capacităților de către UE pentru a asigura tragerea la răspundere pentru abuzurile comise de AMISOM, în special având în vedere faptul că UE asigură cea mai mare parte a fondurilor care îi sunt alocate;

11.  subliniază progresul încurajator înregistrat după anul 2012 în direcția unor alegeri deschise tuturor și a unui guvern responsabil; salută decizia Forumului Național de Conducere de a promova înființarea și înregistrarea unor partide politice în următorii doi ani, în perspectiva alegerilor din 2020, pe baza principiului „o persoană, un vot”, precum și încercarea de a reconstrui instituții de stat și adoptarea de noi legi importante privind partidele politice și privind crearea unei comisii independente naționale pentru drepturile omului; salută deciziile adoptate în vederea creșterii reprezentării femeilor; subliniază importanța majoră a unui proces electoral credibil, favorabil incluziunii, transparent și responsabil în asigurarea legitimității necesare pentru conducerea aleasă;

12.  recunoaște contribuțiile pozitive pe care Biroul de asistență al Organizației Națiunilor Unite în Somalia (UNSOS) le-a adus în sprijinirea succeselor obținute de misiunea AMISOM și Misiunea ONU de asistență din Somalia (UNSOM), asigurând personal militar, resurse financiare și materiale pentru a garanta protecția populației civile din Somalia;

13.  îndeamnă armata națională somaleză și AMISOM să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica orice tentativă din partea grupului insurgent militant Al-Shabab de a perturba viitorul proces electoral; subliniază că asigurarea securității procesului electoral ar trebui să fie prioritatea absolută;

14.  condamnă recrutarea și folosirea copiilor de către forțele de securitate ca soldați și ca informatori, inclusiv utilizarea copiilor-soldați capturați sau dezertori; solicită guvernului somalez să pună capăt acestei practici;

15.  pledează pentru măsuri mai ferme pentru protecția copiilor afectați de conflictele armate și de recrutare și folosiți de către forțele armate și alte grupări; îndeamnă autoritățile să trateze copiii suspectați de asociere cu Al-Shabab în principal ca victime și să ia în considerare interesul superior al copilului și standardele internaționale de protecție ca principii directoare;

16.  reamintește că nu există securitate fără dezvoltare sau dezvoltare fără securitate; solicită o mai mare coerență între acțiunile de dezvoltare și de securitate, pentru consolidarea atât a programelor de promovare a dezvoltării economice și sociale, cât și a celor pentru combaterea subdezvoltării și a cauzelor și bazelor terorismului; reamintește necesitatea de a oferi servicii de bază și sprijin persoanelor eliberate, în special pentru a asigura reintegrarea durabilă a refugiaților care se întorc în țară; subliniază necesitatea de a accelera procesul de consolidare a structurii administrative a statului somalez și a instituțiilor care prestează astfel de servicii;

17.  îndeamnă țările gazdă pentru refugiații din Somalia să rămână realiste cu privire la situația securității în zone extinse din Somalia, atunci când trimit refugiați înapoi către Somalia;

18.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la atacurile împotriva organizațiilor umanitare din Somalia; reiterează importanța esențială a asigurării de asistență umanitară, în conformitate cu principiile independenței și neutralității, persoanelor aflate în dificultate;

19.  reamintește că libertatea de exprimare joacă un rol central în construirea unui stat democratic, mai ales în perioadele de transformări politice; solicită guvernului somalez să modifice Codul penal, noua lege privind mass-media și alte dispoziții, pentru a le aduce în conformitate cu obligațiile internaționale ale Somaliei în ceea ce privește dreptul la libertatea de exprimare și a mass-mediei;

20.  condamnă cu fermitate numeroasele asasinate și arestări și intimidarea pe scară largă, închiderea mijloacelor de informare critice, confiscarea echipamentelor și blocarea site-urilor de internet; solicită luarea de măsuri urgente de către autoritățile somaleze pentru a se asigura că toate încălcările dreptului la libertatea de exprimare sunt pe deplin investigate și că infractorii sunt aduși în fața justiției;

21.  felicită UNSOM și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului pentru publicarea raportului din 4 septembrie 2016 privind dreptul la libertatea de exprimare în Somalia, acesta fiind primul raport public în domeniul drepturilor omului al ONU privind Somalia; solicită ONU să publice mai multe rapoarte;

22.  îndeamnă autoritățile să adopte și să pună în aplicare cadre juridice adecvate și să efectueze reformele judiciare necesare pentru a răspunde nevoii cetățenilor pentru justiție și protecție, deoarece impunitatea nu poate fi tolerată;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de evacuări forțate ale persoanelor strămutate din infrastructurile publice și private în principalele orașe din Somalia; reamintește că aceste expulzări trebuie să respecte cadrele naționale și internaționale relevante; solicită guvernului federal somalez și tuturor părțile implicate să găsească soluții concrete și durabile la problemele persoanelor strămutate; solicită guvernului somalez să creeze, cu sprijinul partenerilor săi, condițiile pentru întoarcerea voluntară cu demnitate a refugiaților, de îndată ce situația securității din țară permite acest lucru;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Președintelui, Primului ministru și Parlamentului Somaliei, Secretarului General al ONU, Consiliului de Securitate ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.


Zimbabwe
PDF 262kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la Zimbabwe (2016/2882(RSP))
P8_TA(2016)0351RC-B8-0995/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Zimbabwe,

–  având în vedere declarația locală a UE privind violența din 12 iulie 2016,

–  având în vedere declarația locală a UE privind răpirea lui Itai Dzamara din 9 martie 2016,

–  având în vedere Decizia 2016/220/PESC a Consiliului din 15 februarie 2016 de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe(1),

–  având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, și anume ZANU PF, MDC-T și MDC,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981, ratificată de Republica Zimbabwe,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din decembrie 1948,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât poporul Republicii Zimbabwe a suferit timp de mulți ani sub un regim autoritar condus de Președintele Mugabe, care se menține la putere prin corupție, violență, fraudarea alegerilor și un aparat de securitate brutal; întrucât poporul Republicii Zimbabwe nu a cunoscut libertatea adevărată de zeci de ani, iar multe persoane sub vârsta de treizeci de ani au trăit, astfel, doar în sărăcie și represiune violentă;

B.  întrucât tulburările se întețesc din nou în Republica Zimbabwe, care este asaltată de crize, pe un fundal de criză de lichiditate, șomaj extins, corupție a sectorului public și eforturi ale autorităților în vederea suprimării libertății de expresie și a opoziției politice; întrucât diversele grupuri se poziționează acum, așteptând sosirea unei ere post-Mugabe;

C.  întrucât, după căderea guvernului de coaliție din 2013, munca depusă de Tendai Biti pentru stabilizarea economiei și creșterea veniturilor guvernului a fost distrusă prin revenirea la sistemul de patronaj și cleptocrație și la o stare de teamă; întrucât Zimbabwe trece acum prin cea mai dificilă criză economică de la hiperinflația din 2008; întrucât guvernul se află, practic, în stare de faliment;

D.  întrucât, după luna mai 2016, mii de protestatari - comercianți informali, tineri șomeri și, acum, profesioniști - au ieșit pe străzi într-o serie de centre urbane din întreaga Republică Zimbabwe pentru a protesta împotriva pierderii de locuri de muncă, a șomajului în masă și a incapacității guvernului de a răspunde așteptărilor economice minime ale persoanelor, și anume o piață a forței de muncă care să asigure locuri de muncă, plata la timp a celor angajați la stat, o monedă stabilă de încredere și un regim de prețuri abordabile; întrucât doar armata este plătită regulat și într-o monedă care să aibă valoare;

E.  întrucât mișcarea de protest condusă de clericul Evan Mawarire, folosind drept hashtag #ThisFlag, a primit sprijin din partea bisericilor și a clasei mijlocii, care până atunci avea tendința de a nu se amesteca în politica străzii;

F.  întrucât, la 6 iulie 2016, mișcarea de opoziție #ThisFlag a chemat lumea la o zi națională de „stat deoparte” pentru a protesta împotriva faptului că guvernul nu ia măsuri împotriva corupției, impunității și sărăciei; întrucât acest lucru a determinat închiderea masivă a majorității magazinelor și întreprinderilor din capitală și a condus la represiuni masive din partea autorităților;

G.  întrucât Promise Mkwananzi, conducătorul lui #Tajamuka, o mișcare socială legată de ziua de „stat deoparte” din iulie, care a fost arestat și acuzat de incitare la violență publică, a fost eliberat pe cauțiune; întrucât un alt activist al #Tajamuka, Linda Masarira, a fost arestat în timpul protestului din iulie 2016 și continuă și acum să fie în custodie;

H.  întrucât multe demonstrații sunt acum organizate prin intermediul rețelelor de socializare și întrucât autoritățile din Zimbabwe au blocat accesul la internet și serviciul de mesagerie-text WhatsApp pentru a obstrucționa protestele;

I.  întrucât sute de persoane au fost arestate în timpul protestelor; întrucât, la 26 august 2016, au avut loc ciocniri sângeroase în capitala Harare atunci când poliția a ignorat un ordin judecătoresc și a ciomăgit mii de protestatari care s-au adunat sub egida Agendei naționale de reformă a alegerilor (Nera) pentru a-și exprima opoziția față de faptul că încă nu s-au realizat reforme electorale înainte de alegerile naționale din 2018, care sunt așteptate cu nerăbdare; întrucât multe dintre persoanele luate în custodie încă nu au fost eliberate și întrucât nu se știe precis unde se află multe dintre acestea;

J.  întrucât Președintele Mugabe a rămas la putere din momentul câștigării independenței în 1980 și candidează pentru a fi reales; întrucât mai mulți membri ai guvernului său au denunțat solicitările de reformă electorală înainte de alegerile din 2018;

K.  întrucât veteranii luptei pentru independență, în trecut aliați apropiați ai lui Mugabe în cadrul partidului aflat la putere, au boicotat discursul pe care l-a ținut la 8 august 2016, denunțând alunecarea sa spre dictatură și incapacitatea lui de a soluționa criza economică gravă care năpăstuiește țara încă din 2000; întrucât președintele a privit acest boicot ca o trădare și, drept represalii, a arestat trei membri ai Asociației Naționale a Veteranilor de la Independență;

L.  întrucât, la 2 septembrie 2016, poliția a invocat Instrumentul Statutar 101A pentru a interzice toate demonstrațiile în centrul orașului Harare, cu câteva ore înainte să aibă loc o mare demonstrație programată de 18 partide politice în capitală;

M.  întrucât, la 7 septembrie 2016, Înalta Curte a suspendat interdicția respectivă pentru șapte zile și întrucât această hotărâre a survenit la doar câteva zile după ce Președintele Mugabe a atacat independența sistemului judiciar prin acuzarea judecătorilor din Zimbabwe de hotărâri „nesăbuite”, care au permis derularea unor demonstrații împotriva guvernării sale;

N.  întrucât Comisia pentru drepturile omului a Republicii Zimbabwe a afirmat că ajutoarele alimentare, mobilizate pentru a asista locuitorii de la sate înfometați, afectați de condițiile de secetă din întreaga țară, erau distribuite pe linie politică, funcționari ce aparțin partidului ZANU PF refuzând să acorde ajutoare alimentare celor care sprijină partidele de opoziție; întrucât guvernul Republicii Zimbabwe a declarat starea de dezastru în februarie 2016, estimând că aproximativ 4,5 milioane de persoane vor avea nevoie de ajutoare alimentare până în ianuarie 2017 și că până la jumătate din populația rurală riscă să moară de foame;

O.  întrucât data de 9 martie 2016 a marcat un an de la răpirea apărătorului drepturilor omului Itai Dzamara; întrucât Înalta Curte a comandat guvernului să îl caute pe Dzamara și să raporteze Curții din două în două săptămâni progresele înregistrate, până în momentul în care va fi găsit;

P.  întrucât Zimbabwe face parte dintre părțile semnatare ale Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării dintre ACP și UE;

Q.  întrucât un număr redus de măsuri restrictive ale UE îndreptate împotriva regimului din Zimbabwe au fost reînnoite în februarie 2016 până în 20 februarie 2017; întrucât măsurile de înghețare a activelor și de interzicere a călătoriilor vor continua să se aplice în cazul Președintelui Mugabe, al lui Grace Mugabe și al întreprinderii Zimbabwe Defence Industries; întrucât va continua să se aplice un embargo asupra armelor; întrucât UE a ridicat în trecut restricții ce priveau 78 de persoane și 8 entități;

R.  întrucât s-au alocat 234 de milioane de euro pentru programul indicativ național (PIN) din Zimbabwe pentru perioada 2014-2020, în cadrul celui de al unsprezecelea Fond european de dezvoltare, această sumă urmând să fie concentrată în trei sectoare principale, și anume sănătate, dezvoltarea economică bazată pe agricultură, precum și guvernanță și consolidarea instituțiilor,

1.  este extrem de preocupat de violența crescută îndreptată împotriva protestatarilor din Zimbabwe în ultimele luni; constată cu îngrijorare recenta interzicere a demonstrațiilor pe o perioadă de o lună; solicită guvernului și tuturor părților din Zimbabwe să respecte dreptul la demonstrație pașnică pentru a putea răspunde la probleme reale; îndeamnă autoritățile Republicii Zimbabwe să ancheteze relatările de folosire excesivă a forței și de alte abuzuri ale drepturilor omului realizate de către elemente ale poliției Republicii Zimbabwe și ca acestea să fie trase la răspundere;

2.  este preocupat de înmulțirea cazurilor de arestare arbitrară a apărătorilor drepturilor omului și a celor implicați în demonstrații pașnice și legale și îndeamnă să se respecte statul de drept și Constituția;

3.  solicită autorităților Republicii Zimbabwe să elibereze imediat și necondiționat prizonierii politici;

4.  condamnă declarațiile făcute recent de Președintele Mugabe prin care acesta a atacat aparatul judiciar al Republicii Zimbabwe și îndeamnă autoritățile Republicii Zimbabwe să nu interfereze cu independența aparatului judiciar;

5.  reamintește că, în temeiul acordului politic global, Zimbabwe s-a angajat să se asigure că atât legislația sa, cât și procedurile și practicile sale respectă principiile și legislația internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare;

6.  atrage atenția asupra situației dificile în care se află multe femei din Zimbabwe și asupra necesității de a se respecta drepturile femeii;

7.  consideră că Consiliul și Comisia ar trebui să examineze cu atenție dacă se cuvine să se impună din nou anumite măsuri restrictive, declarând, în același timp, în mod clar că ele vor fi eliminate și că se va oferi un pachet de asistență de îndată ce Republica Zimbabwe se va afla în mod clar pe drumul spre democrație, statul de drept și respectarea drepturilor omului, specificând, în special, că se va acorda asistență pentru a sprijini atât desfășurarea unui proces electoral liber și corect, cât și reformarea poliției;

8.  solicită să se efectueze un transfer pașnic al puterii, bazat pe un proces electoral liber și corect, pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, pentru a dezvolta o democrație liberă, prosperă și pluralistă;

9.  condamnă ferm blocarea ajutoarelor alimentare pentru a câștiga avantaje politice; subliniază preocuparea sa față de orice măsuri suplimentare care ar aduce atingere producției agricole și solicită să se ia măsuri pentru a se îmbunătăți securitatea alimentară;

10.  își exprimă continua preocupare față de răpirea lui Itai Dzamara; solicită respectarea principiului habeas corpus și ca persoanele responsabile pentru răpirea sa să fie aduse în fața justiției;

11.  insistă că UE trebuie să garanteze că finanțarea alocată Republicii Zimbabwe pentru programul indicativ național este destinată efectiv sectoarelor implicate și solicită guvernului Republicii Zimbabwe să permită Comisiei un acces nemijlocit la proiectele finanțate de UE și să se deschidă și mai mult spre primirea de asistență tehnică pentru proiectele și programele convenite;

12.  subliniază că este important ca UE să inițieze un dialog politic cu autoritățile Republicii Zimbabwe în temeiul articolelor 8 și 96 ale Acordului de la Cotonou, confirmând, astfel, angajamentul UE de a sprijini populația locală;

13.  îndeamnă Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și Commonwealth-ul să depună din nou eforturi pentru a ajuta Republica Zimbabwe să revină pe calea democrației;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Secretarului General al Commonwealth-ului.

(1) JO L 40, 17.2.2016, p. 11.


Documentul european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală ***I
PDF 324kWORD 47k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (COM(2015)0668 – C8-0405/2015 – 2015/0306(COD))
P8_TA(2016)0352A8-0201/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0668),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 79 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea i-a fost prezentată de către Comisie (C8-0405/2015),

–  articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0201/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 septembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și de abrogare a Recomandării Consiliului din 30 noiembrie 1994

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1953.)


Prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare ***I
PDF 1105kWORD 132k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare (COM(2015)0583 – C8-0375/2015 – 2015/0268(COD))(1)
P8_TA(2016)0353A8-0238/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul 1, dacă nu se menționează altfel]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
P8_TA(2016)0353A8-0238/2016
la propunerea Comisiei
P8_TA(2016)0353A8-0238/2016
---------------------------------------------------------
P8_TA(2016)0353A8-0238/2016
Propunere de
P8_TA(2016)0353A8-0238/2016

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Prezentul regulament constituie un pas esențial către finalizarea uniunii piețelor de capital, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Plan de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital” din 30 septembrie 2015. Obiectivul uniunii piețelor de capital este acela de a ajuta întreprinderile să valorifice surse de capital mai diverse de oriunde de pe teritoriul Uniunii Europene (denumită în continuare „Uniunea”), de a face ca piețele să funcționeze mai eficient și să ofere investitorilor și deponenților posibilități suplimentare de a-și utiliza banii, pentru a stimula creșterea economică și a crea locuri de muncă.

(2)  Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) a stabilit principii și norme armonizate privind elaborarea, aprobarea și publicarea prospectului în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată. Având în vedere evoluțiile legislative și ale pieței care au avut loc de la intrarea sa în vigoare, directiva respectivă ar trebui să fie înlocuită.

(3)  Prezentarea de informații în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată este vitală pentru protejarea investitorilor prin eliminarea asimetriilor dintre aceștia și emitenți în ceea ce privește informarea. Armonizarea normelor privind informarea permite stabilirea unui mecanism privind pașaportul transfrontalier care facilitează funcționarea eficace a pieței interne în cazul unei game ample de valori mobiliare.

(4)  Abordările divergente ar conduce la fragmentarea pieței interne, deoarece emitenții, ofertanții și persoanele care solicită admiterea ar fi supuși unor norme diferite în diferitele state membre, existând riscul ca prospectele aprobate într-un stat membru să nu poată fi utilizate în alte state membre. În absența unui cadru armonizat capabil să asigure uniformitatea informării și funcționarea pașaportului în Uniune, ar exista, prin urmare, probabilitatea ca diferențele dintre dispozițiile legislative ale statelor membre să creeze obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne de valori mobiliare. Prin urmare, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne și a se îmbunătăți condițiile acestei funcționări, în special în ceea ce privește piețele de capital, precum și pentru a se garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor, este oportun să se stabilească un cadru de reglementare pentru prospecte la nivelul Uniunii.

(5)  Este oportun și necesar ca normele privind informarea în cazul ofertelor publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată să ia forma legislativă a unui regulament pentru a se asigura că dispozițiile care impun în mod direct obligații persoanelor implicate în oferte publice de valori mobiliare și în admiteri de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru dispozițiile privind prospectele presupune în mod obligatoriu măsuri care prevăd cerințe precise cu privire la diferitele aspecte inerente prospectelor, chiar și micile divergențe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce privește unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea ofertelor transfrontaliere de valori mobiliare, a cotărilor multiple pe piețe reglementate și a normelor UE în materie de protecție a consumatorilor. Prin urmare, utilizarea unui regulament, care se aplică direct, fără a fi nevoie de acte legislative naționale, ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel național și ar trebui să asigure o abordare coerentă și o mai mare securitate juridică și ar trebui să împiedice apariția unor obstacole semnificative în calea ofertelor transfrontaliere și a cotărilor multiple. Utilizarea unui regulament va consolida, de asemenea, încrederea în transparența piețelor din întreaga Uniune și va reduce complexitatea reglementărilor, precum și costurile de căutare și de asigurare a conformității pentru societăți.

(6)  Evaluarea Directivei 2010/73/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) a demonstrat că anumite modificări introduse de această directivă nu și-au îndeplinit obiectivele inițiale și că sunt necesare noi modificări ale regimului privind prospectul în Uniune, astfel încât să se simplifice și să se îmbunătățească punerea sa în aplicare, să se sporească eficiența acestuia și competitivitatea la nivel internațional a Uniunii, contribuind astfel la reducerea sarcinilor administrative.

(7)  Obiectivul prezentului regulament este garantarea protecției investitorilor și a eficienței pieței, în paralel cu consolidarea pieței unice de capital. Furnizarea de informații care, în funcție de natura emitentului și a valorilor mobiliare, sunt necesare pentru a permite investitorilor să ia o decizie de investiții în cunoștință de cauză asigură, împreună cu regulile privind desfășurarea activității, protecția investitorilor. În plus, o astfel de informare constituie un mod eficace de consolidare a încrederii publicului în valorile mobiliare, contribuind astfel la buna funcționare și dezvoltare a pieței de valori mobiliare. Modul adecvat de a pune la dispoziție aceste informații constă în publicarea unui prospect.

(8)  În conformitate cu prezentul regulament, cerințele de informare nu împiedică un stat membru, o autoritate competentă sau o bursă de valori, prin regulamentul său, să impună alte cerințe specifice (în special cu privire la guvernanța corporativă) în cadrul admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată. Aceste cerințe nu pot restrânge, în mod direct sau indirect, elaborarea, conținutul și difuzarea unui prospect aprobat de o autoritate competentă.

(9)  Valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, emise de către un stat membru sau de către una dintre autoritățile regionale sau locale dintr-un stat membru, de către organizații publice internaționale la care au aderat unul sau mai multe state membre, de către Banca Centrală Europeană sau de către băncile centrale ale statelor membre nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament și, prin urmare, nu ar trebui să li se aducă atingere de către acesta.

(10)  Domeniul de aplicare al cerinței privind prospectul ar trebui să cuprindă atât titlurile de capital, cât și valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, oferite publicului sau admise la tranzacționare pe piețe reglementate, pentru a se asigura protecția investitorilor. Unele dintre valorile mobiliare care fac obiectul prezentului regulament conferă deținătorului dreptul de a dobândi valori mobiliare sau de a primi o sumă în numerar prin intermediul unei decontări în numerar stabilite prin trimiterea la alte instrumente, în special valori mobiliare, monede, rate ale dobânzii sau randamente, produse de bază sau alți indici sau indicatori. Prezentul regulament acoperă, în special, valorile mobiliare care dau drept de subscripție, valori mobiliare care dau drept de subscripție garantate, certificatele, certificatele de depozit și titluri convertibile, de exemplu valori mobiliare convertibile la alegerea investitorului.

(11)  Pentru a asigura aprobarea prospectului și folosirea sa în alte țări pe baza mecanismului privind pașaportul, precum și supravegherea conformității cu prezentul regulament, în special în ceea ce privește activitatea publicitară, este necesar să se identifice o autoritate competentă pentru fiecare prospect. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să definească în mod clar statul membru de origine cel mai bine plasat pentru a aproba prospectul.

(12)  În ceea ce privește ofertele publice de valori mobiliare cu o valoare totală în Uniune mai mică de 1 000 000 EUR, costurile de producere a unui prospect în conformitate cu prezentul regulament sunt susceptibile de a fi disproporționate față de veniturile preconizate să fie obținute în urma ofertei. Prin urmare, este oportun ca cerința de a se elabora un prospect în conformitate cu prezentul regulament să nu se aplice ofertelor cu o valoare așa de scăzută. Statele membre nu ar trebui să extindă cerințele de elaborare a unui prospect în conformitate cu prezentul regulament pentru a include și ofertele de valori mobiliare cu o valoare totală mai mică decât acest prag. În plus, statele membre ar trebui să evite să impună alte cerințe de informare la nivel național care ar putea constitui o sarcină disproporțională sau inutilă în cazul unor asemenea oferte și, prin urmare, ar spori fragmentarea pieței interne. În cazul în care statele membre impun astfel de cerințe naționale de informare, ele ar trebui să informeze Comisia și ESMA cu privire la normele aplicabile.

(12a)   Comisia ar trebui să analizeze aceste cerințe naționale de informare și să includă concluziile în activitatea sa privind finanțarea participativă, ținând seama de faptul că trebuie evitată fragmentarea pieței interne. Este important ca cadrul de reglementare de la nivelul Uniunii să asigure că întreprinderile dispun de suficiente opțiuni pentru a atrage capital. Prin urmare, în spiritul uniunii piețelor de capital și în vederea deblocării investițiilor, Comisia ar trebui să propună o inițiativă de reglementare prin care să reglementeze și să armonizeze practicile de finanțare participativă din întreaga Uniune.

(13)  De asemenea, având în vedere dimensiunile variate ale piețelor financiare din întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda o derogare de la obligația privind prospectul prevăzută în prezentul regulament pentru ofertele publice de valori mobiliare care nu depășesc valoarea de 5 000 000 EUR. În special, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a prevedea în legislația lor națională un prag situat între 1 000 000 EUR și 5 000 000 EUR, exprimat ca valoare totală a ofertei în Uniune pe o perioadă de 12 luni, de la care ar trebui să se aplice derogarea, luând în considerare nivelul de protecție a investitorilor interni pe care îl consideră adecvat. Statele membre ar trebui să informeze Comisia și ESMA cu privire la pragul pe care l-au stabilit. Ofertele publice de valori mobiliare făcute în temeiul unei astfel de derogări nu ar trebui să beneficieze de regimul de pașaport în temeiul prezentului regulament. În plus, asemenea oferte ar trebui să specifice clar că oferta publică nu are caracter transfrontalier și nu ar trebui să se adreseze în mod activ investitorilor din afara teritoriului statului membru respectiv.

(13a)   În cazul în care un stat membru decide să acorde derogări pentru ofertele publice de valori mobiliare cu o valoare totală ce nu depășește 5 000 000 EUR, nicio prevedere din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statul membru respectiv să introducă norme la nivel național care să permită sistemelor multilaterale de tranzacționare (MTF) să decidă asupra conținutului documentului de admitere pe care un emitent trebuie să-l producă la prima admitere la tranzacționare a valorilor sale mobiliare. Într-un astfel de caz, ar putea fi util ca operatorul MTF-ului să definească modul în care este revizuit documentul de admitere, ceea ce nu ar însemna neapărat o aprobare oficială din partea autorității competente sau a MTF.

(14)  Atunci când o ofertă de valori mobiliare vizează exclusiv un cerc restrâns de investitori care nu sunt investitori calificați sau alți investitori care îndeplinesc condițiile prevăzute la literele (a) și (b) din articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 345/2013, elaborarea unui prospect reprezintă o sarcină disproporționată, având în vedere numărul mic de persoane vizate de ofertă și, prin urmare, nu ar trebui să se impună niciun prospect. Acest lucru ar trebui să se aplice, de exemplu, unei oferte adresate rudelor sau cunoștințelor directorilor unei societăți.

(15)  Stimularea membrilor conducerii și a angajaților să dețină valori mobiliare ale propriei societăți poate avea un impact pozitiv asupra guvernanței societăților și poate contribui la crearea de valoare pe termen lung, încurajând dăruirea și simțul proprietății în rândul angajaților, aliniind interesele acționarilor și, respectiv, ale angajaților și oferind acestora din urmă posibilități de investiții. Participarea angajaților la structura de proprietate a întreprinderii lor este deosebit de importantă pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), în care salariații ar putea avea un rol semnificativ în succesul întreprinderii. Prin urmare, nu ar trebui să existe obligația elaborării unui prospect pentru ofertele făcute în cadrul unui sistem de participație a angajaților la capital din Uniune, cu condiția să se pună la dispoziție un document care conține informații cu privire la numărul și natura valorilor mobiliare, precum și cu privire la motivele și detaliile ofertei, de natură să garanteze protecția investitorilor. Pentru a se asigura accesul egal la sistemele de participație la capital tuturor membrilor conducerii și angajaților, indiferent dacă angajatorul este stabilit în interiorul sau în afara Uniunii, nu ar mai trebui să se solicite nicio decizie de echivalare referitoare la piețele din țări terțe, cu condiția de a se pune la dispoziție documentul sus-menționat. Astfel, toți participanții la sistemele de participație la capital a angajaților vor beneficia de un tratament și de informații egale.

(16)  Emisiunile diluante de acțiuni sau de valori mobiliare care asigură accesul la acțiuni indică adeseori tranzacții cu un impact semnificativ asupra structurii de capital, perspectivelor și situației financiare ale emitentului, în cazul cărora sunt necesare informațiile conținute în prospect. În schimb, în cazul în care un emitent are acțiuni deja admise la tranzacționare pe o piață reglementată, nu ar trebui să se impună niciun prospect pentru orice admitere ulterioară a acelorași acțiuni pe aceeași piață reglementată, inclusiv în cazul în care astfel de acțiuni rezultă din conversia ori din schimbul cu alte valori mobiliare sau din exercitarea drepturilor conferite de alte valori mobiliare, cu condiția ca acțiunile nou-admise să reprezinte o proporție limitată din acțiunile din aceeași clasă emise deja pe aceeași piață reglementată, cu excepția cazului în care această admitere să fie combinată cu o ofertă publică aflată în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Același principiu ar trebui să se aplice, în general, valorilor mobiliare fungibile cu valori mobiliare deja admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

(17)  Atunci când aplică definiția termenului „ofertă publică de valori mobiliare”, capacitatea unui investitor de a lua o decizie individuală de a achiziționa sau de a subscrie valori mobiliare ar trebui să fie un criteriu decisiv. Prin urmare, în cazul în care valorile mobiliare sunt oferite fără posibilitatea unei alegeri individuale de către beneficiar, inclusiv în ceea ce privește alocările de valori mobiliare în cazul cărora nu există niciun drept de respingere a alocării, o astfel de tranzacție nu ar trebui să se încadreze în definiția „ofertei publice de valori mobiliare” prevăzută de prezentul regulament.

(18)  Emitenții, ofertanții sau persoanele care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a unor valori mobiliare pentru care publicarea unui prospect nu este obligatorie ar trebui să aibă dreptul să elaboreze în mod voluntar un prospect complet sau un prospect UE de creștere, după caz, în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, aceștia ar trebui să beneficieze de pașaportul unic atunci când decid să se conformeze voluntar dispozițiilor prezentei directive.

(19)  Astfel, prezentarea de informații în cadrul unui prospect nu ar trebui să fie impusă în cazul ofertelor destinate exclusiv investitorilor calificați. Dimpotrivă, orice revânzare publică sau tranzacționare publică prin admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată necesită publicarea unui prospect.

(20)  Un prospect valabil, elaborat de emitent sau de persoana responsabilă de elaborarea prospectului și pus la dispoziția publicului în momentul plasamentului final al valorilor mobiliare prin intermediari financiari sau în cadrul oricărei revânzări ulterioare de valori mobiliare, furnizează investitorilor suficiente informații pentru ca aceștia să poată lua decizii de investiții în cunoștință de cauză. Prin urmare, intermediarii financiari care plasează sau care revând ulterior valorile mobiliare ar trebui să aibă dreptul de a se baza pe prospectul inițial publicat de emitent sau de persoana responsabilă de elaborarea prospectului, în măsura în care acesta este valabil și completat în mod corespunzător, iar emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea prospectului consimte la utilizarea acestuia. Emitentului sau persoanei responsabile de elaborarea prospectului ar trebui să i se permită să își condiționeze consimțământul de anumite condiții. Consimțământul, inclusiv eventualele condiții aferente acestuia, ar trebui să fie dat în cadrul unui acord scris care permite părților relevante să evalueze dacă revânzarea sau plasamentul final al valorilor mobiliare respectă acordul. În cazul în care s-a dat consimțământul de utilizare a prospectului, emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea prospectului inițial ar trebui să poarte răspunderea pentru informațiile conținute în acesta și, în cazul unui prospect de bază, pentru furnizarea și depunerea condițiilor finale, și nu ar trebui să se impună niciun alt prospect. Totuși, în cazul în care emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea prospectului inițial nu își dă consimțământul pentru utilizarea acestuia, intermediarului financiar ar trebui să i se impună publicarea unui nou prospect. În acest caz, intermediarul financiar ar trebui să poarte răspunderea pentru informațiile din prospect, inclusiv toate informațiile incluse prin trimiteri și, în cazul prospectului de bază, condițiile finale.

(21)  Armonizarea conținutului informativ al prospectelor ar trebui să garanteze un grad echivalent de protecție a investitorilor la nivelul Uniunii. Pentru a permite investitorilor să ia o decizie de investiții în cunoștință de cauză, un prospect întocmit în temeiul prezentului regulament ar trebui să conțină informațiile relevante și necesare în legătură cu o investiție în valori mobiliare de care ar avea nevoie un investitor în mod rezonabil pentru a evalua în cunoștință de cauză activele și pasivele, situația financiară, profitul și pierderile și perspectivele emitentului și ale eventualilor garanți, precum și drepturile aferente valorilor mobiliare. Astfel de informații ar trebui să fie redactate și prezentate într-o formă ușor de analizat, concisă și ușor de înțeles și să fie adaptate la tipul de prospect elaborat în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv la prospectele care respectă regimul de informare simplificată pentru operațiunile secundare și regimul privind prospectul UE de creștere. Un prospect nu ar trebui să conțină informații care nu sunt semnificative sau care nu sunt specifice emitentului și valorilor mobiliare în cauză, întrucât acest lucru ar putea pune în umbră informațiile relevante pentru investitori și, prin urmare, ar submina protecția investitorilor. Prin urmare, informațiile incluse într-un prospect ar trebui să fie adaptate pentru a reflecta natura și circumstanțele emitentului, tipul de valori mobiliare, tipul de investitori vizați de ofertă sau de admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată și cunoștințele probabile ale unor astfel de investitori, precum și informațiile de care dispun investitorii respectivi deoarece au fost publicate în baza altor cerințe juridice sau de reglementare.

(22)  Rezumatul prospectului ar trebui să constituie o sursă utilă de informații pentru investitori, în special pentru cei de retail. Acesta ar trebui să reprezinte o parte de sine stătătoare a prospectului și ar trebui să se axeze pe informațiile esențiale de care au nevoie investitorii pentru a putea decide ce oferte și admiteri la tranzacționare de valori mobiliare doresc să examineze în continuare prin analizarea prospectului în ansamblu, cu scopul de a lua o decizie de investiții în cunoștință de cauză. Cele de mai sus înseamnă că informațiile furnizate în rezumat nu sunt reproduse în corpul principal al prospectului decât dacă acest lucru este absolut necesar. Aceste informații esențiale ar trebui să indice principalele caracteristici și riscuri aferente emitentului, eventualilor garanți și valorilor mobiliare oferite sau admise la tranzacționare pe o piață reglementată, inclusiv identificatorii unici, cum ar fi identificatorul entității juridice (LEI) ai actorilor implicați în ofertă și numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare (codul ISIN). Acesta ar trebui să includă, de asemenea, clauzele și condițiile generale ale ofertei. În special, prezentarea factorilor de risc în rezumat ar trebui să cuprindă o selecție limitată a riscurilor specifice pe care emitentul le consideră a fi cele mai relevante pentru investitori atunci când aceștia iau o decizie de investiții. Descrierea factorilor de risc în rezumat ar trebui să fie relevantă pentru o anumită ofertă și să fie pregătită doar în beneficiul investitorilor și nu ar trebui să se prezinte declarații generale cu privire la riscul de investiții sau să se limiteze răspunderea emitentului, a ofertantului sau a oricărei persoane care acționează în numele acestora.

(22a)   Rezumatul ar trebui să conțină un avertisment clar, care să sublinieze riscurile, în special pentru investitorii de retail, în cazul valorilor mobiliare emise de băncile care fac obiectul recapitalizării interne în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (BRRD)(8).

(23)  Rezumatul prospectului ar trebui să fie succint, simplu, clar și ușor de înțeles pentru investitori. Rezumatul ar trebui să fie redactat într-un limbaj simplu, netehnic, care să prezinte informațiile într-un mod ușor accesibil. Acesta nu ar trebui să fie o simplă compilație de extrase din prospect. Este necesar să se stabilească o lungime maximă a rezumatului pentru a se garanta că investitorii nu sunt descurajați să îl citească și pentru a-i încuraja pe emitenți să selecteze informațiile esențiale pentru investitori. În cazuri excepționale, autoritatea competentă ar trebui totuși să poată permite emitentului să redacteze un rezumat mai lung, de până la 10 pagini imprimate în format A4, în cazul în care complexitatea activităților emitentului, natura emisiunii sau natura valorilor mobiliare emise impune acest lucru și în cazul în care investitorul ar fi indus în eroare din cauza lipsei informațiilor suplimentare prezentate în rezumat.

(24)  Pentru a se asigura structura uniformă a rezumatului prospectului, ar trebui prevăzute secțiunile generale și subrubricile, inclusiv conținutul cu caracter indicativ pe care emitentul ar trebui să îl completeze cu scurte descrieri narative, incluzând cifre, după caz. Atât timp cât le prezintă în mod echitabil și echilibrat, emitenții ar trebui să aibă libertatea de a selecta informațiile pe care le consideră ca fiind importante și semnificative.

(25)  Rezumatul prospectului ar trebui să fie modelat cât mai mult posibil după documentul cu informații esențiale prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(9). În cazul în care valorile mobiliare se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament și al Regulamentului (UE) nr. 1286/2014, ar trebui să fie permisă reutilizarea totală în rezumat a conținutului documentului cu informații esențiale, în vederea minimizării costurilor de asigurare a conformității și a sarcinii administrative pentru emitenți. Totuși, cerința de a se întocmi un rezumat nu ar trebui să fie eliminată în cazul în care este necesar un document cu informații esențiale, deoarece acesta din urmă nu conține informații esențiale privind emitentul și oferta publică sau admiterea la tranzacționare a valorilor mobiliare în cauză.

(26)  Nu ar trebui să se atribuie nicio răspundere civilă niciunei persoane numai pe baza rezumatului, inclusiv a unei traduceri a acestuia, cu excepția cazului în care acesta este înșelător, inexact sau contradictoriu în raport cu părțile relevante ale prospectului. Rezumatul ar trebui să conțină o atenționare clară în acest sens.

(27)  Emitenților care în mod repetat atrag finanțare pe piețele de capital ar trebui să li se ofere formate specifice pentru documentele de înregistrare și prospecte, precum și proceduri specifice pentru depunerea și aprobarea lor, cu scopul de a le oferi mai multă flexibilitate și de a le permite să profite de oportunitățile pieței. În orice caz, aceste formate și proceduri ar trebui să fie opționale, la alegerea emitenților.

(28)  Pentru toate valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, inclusiv în cazul în care acestea sunt emise în mod continuu sau repetat ori ca parte a unui program de ofertă, emitenților ar trebui să li se permită să își elaboreze prospectul sub forma unui prospect de bază. Prospectul de bază și condițiile sale finale ar trebui să conțină aceleași informații ca un prospect.

(29)  Ar trebui clarificat faptul că condițiile finale ale unui prospect de bază ar trebui să conțină numai informațiile referitoare la nota privind valorile mobiliare care sunt specifice emisiunii în cauză și care pot fi stabilite numai la data emisiunii respective. De exemplu, astfel de informații pot include numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare, prețul de emisiune, data scadenței, cuponul, data de exercitare, prețul de exercitare, prețul de răscumpărare și alte condiții necunoscute la momentul elaborării prospectului de bază. În cazul în care condițiile finale nu sunt incluse în prospectul de bază, nu ar trebui să existe obligația aprobării lor de către autoritatea competentă, ci ar trebui să fie doar depuse la autoritatea în cauză. Alte informații noi, care sunt de natură să afecteze evaluarea emitentului și a valorilor mobiliare, ar trebui să fie cuprinse într-un supliment la prospectul de bază. Nu ar trebui utilizate nici condițiile finale, nici suplimentul, pentru a se include un tip de valori mobiliare care nu sunt deja descrise în prospectul de bază.

(30)  În cazul prospectului de bază, emitentul ar trebui să elaboreze un rezumat doar în legătură cu fiecare dintre emisiunile oferite, pentru a le face mai clare pentru investitori și pentru a reduce sarcinile administrative. Acest rezumat specific emisiunii ar trebui să fie anexat la condițiile finale și ar trebui să fie aprobat de către autoritatea competentă doar în cazul în care condițiile finale sunt incluse în prospectul de bază sau într-un supliment la acesta.

(31)  Pentru a spori flexibilitatea și eficacitatea din punctul de vedere al costurilor ale unui prospect de bază, ar trebui să se permită emitentului să elaboreze un prospect de bază sub forma unor documente distincte și să utilizeze un document de înregistrare universal ca parte integrantă a prospectului de bază, în cazul în care este un emitent frecvent.

(32)  Emitenții frecvenți ar trebui să fie încurajați să își elaboreze prospectele sub forma unor documente distincte, deoarece acest lucru poate reduce costul de asigurare a conformității cu prezentul regulament și le poate permite să reacționeze rapid la oportunitățile pieței. Prin urmare, emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piețe reglementate sau în cadrul sistemelor multilaterale de tranzacționare ar trebui să aibă posibilitatea, dar nu și obligația, de a elabora și a publica, în fiecare exercițiu financiar, un document de înregistrare universal care să conțină informații juridice, comerciale, financiare, contabile și cu privire la structura acționarilor și să furnizeze o descriere a emitentului pentru exercițiul financiar respectiv. Această dispoziție ar trebui să permită emitentului să actualizeze informațiile și să elaboreze un prospect atunci când condițiile de piață devin favorabile unei oferte sau unei admiteri, prin adăugarea unei note privind valorile mobiliare și a unui rezumat. Documentul de înregistrare universal ar trebui să fie polivalent în măsura în care conținutul său ar trebui să fie același, indiferent dacă emitentul îl utilizează ulterior pentru o ofertă sau o admitere la tranzacționare de titluri de capital, de titluri de creanță sau de instrumente financiare derivate. Acesta ar trebui să servească drept sursă de referință privind emitentul, oferind investitorilor și analiștilor informațiile minime necesare pentru a lua o hotărâre în cunoștință de cauză privind activitatea, situația financiară, câștigurile și perspectivele, guvernanța și structura acționarilor societății.

(33)  Un emitent care a depus documente de înregistrare universale care au fost aprobate în doi ani consecutivi poate fi considerat bine cunoscut de către autoritatea competentă. Prin urmare, ar trebui să se permită ca toate documentele de înregistrare universale ulterioare și eventualele modificări aferente să fie depuse fără aprobare prealabilă și revizuite ex-post de către autoritatea competentă în cazul în care autoritatea competentă consideră necesar acest lucru, dacă modificările respective nu vizează o omisiune, o eroare materială sau o inexactitate materială semnificativă care este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la faptele și circumstanțele esențiale pentru evaluarea în cunoștință de cauză a emitentului. Fiecare autoritate competentă ar trebui să decidă cu privire la frecvența acestei revizuiri ținând seama, de exemplu, de evaluarea riscurilor emitentului, de calitatea informațiilor prezentate în trecut sau de durata de timp scursă de la data la care a fost revizuit ultima dată documentul de înregistrare universal depus.

(34)  Ar trebui să existe posibilitatea ca, atât timp cât nu a devenit un element constitutiv dintr-un prospect aprobat, documentul de înregistrare universal să fie modificat fie în mod voluntar de către emitent - de exemplu, în cazul unei modificări semnificative în ceea ce privește organizarea sau situația financiară a acestuia - fie la solicitarea autorității competente în contextul unei revizuiri după depunerea documentului, dacă nu sunt îndeplinite standardele în materie de exhaustivitate, inteligibilitate și coerență. Aceste modificări ar trebui să fie publicate conform acelorași proceduri care se aplică documentului de înregistrare universal. În special, în cazul în care autoritatea competentă identifică o omisiune, o eroare materială sau o inexactitate materială semnificativă, emitentul ar trebui să își modifice documentul de înregistrare universal și să facă publică această modificare, fără întârzieri nejustificate. Întrucât nu are loc o ofertă publică sau o admitere de valori mobiliare la tranzacționare, procedura de modificare a unui document de înregistrare universal ar trebui să fie diferită de procedura de completare a unui prospect, care ar trebui să se aplice numai după aprobarea prospectului.

(35)  În cazul în care un emitent întocmește un prospect alcătuit din mai multe documente distincte, toate elementele constitutive ale prospectului ar trebui să facă obiectul aprobării, inclusiv, după caz, documentul de înregistrare universal și modificările acestuia, în cazul în care au fost depuse anterior la autoritatea competentă, dar nu sunt aprobate. În cazul unui emitent frecvent, pentru modificările aduse documentului de înregistrare universal nu ar trebui să fie nevoie de o aprobare anterioară publicării acestora, ci acestea ar trebui să poată fi revizuite ex post de către autoritatea competentă.

(36)  Pentru a se accelera procesul de elaborare a unui prospect și pentru a se facilita accesul la piețele de capital într-un mod eficace din punctul de vedere al costurilor, emitenții frecvenți care elaborează un document de înregistrare universal ar trebui să beneficieze de o procedură de aprobare mai rapidă, deoarece principalul element constitutiv al prospectului fie a fost deja aprobat, fie este deja disponibil pentru a fi revizuit de către autoritatea competentă. Prin urmare, perioada de timp necesară pentru a se obține aprobarea prospectului ar trebui să fie scurtată în cazul în care documentul de înregistrare ia forma unui document de înregistrare universal.

(37)  Dacă emitentul respectă procedurile de depunere, de difuzare și de stocare a informațiilor reglementate și termenele prevăzute la articolele 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10), acesta ar trebui să fie autorizat să publice rapoartele financiare anuale și semestriale prevăzute de Directiva 2004/109/CE ca părți ale documentului de înregistrare universal, cu excepția cazului în care statul membru de origine al emitentului nu este același, în sensul prezentului regulament și, respectiv, al Directivei 2004/109/CE și cu excepția cazului în care limba documentului de înregistrare universal nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 20 din Directiva 2004/109/CE. Acest lucru ar trebui să reducă sarcina administrativă legată de depunerile multiple, fără a afecta informațiile aflate la dispoziția publicului sau controlul acestor rapoarte în temeiul Directivei 2004/109/CE.

(38)  Ar trebui să se stabilească un termen clar cu privire la valabilitatea unui prospect, astfel încât să se evite deciziile de investiții bazate pe informații care nu mai sunt actuale. Pentru a se îmbunătăți securitatea juridică, perioada de valabilitate a unui prospect ar trebui să înceapă la data aprobării acestuia, dată care poate fi ușor verificată de autoritatea competentă. O ofertă publică de valori mobiliare prezentată în temeiul unui prospect de bază ar trebui să se prelungească după perioada de valabilitate a unui prospect de bază doar în cazul în care un prospect de bază ulterior este aprobat înainte de expirarea acestei valabilități și se referă la oferta menținută.

(39)  Prin natura lor, informațiile din prospect referitoare la impozitele pe veniturile din valori mobiliare pot fi exclusiv generice, astfel încât pentru investitor valoarea adăugată a acestora este redusă. Întrucât aceste informații trebuie să acopere nu numai țara în care emitentul are sediul social, ci și țările în care se face oferta ori se solicită admiterea la tranzacționare, în cazul în care prospectul poate fi folosit și în alte țări în baza mecanismului privind pașaportul, producerea informațiilor respective este costisitoare și ar putea împiedica ofertele transfrontaliere. Prin urmare, prospectul ar trebui să conțină numai o atenționare care să indice că legislația fiscală a statului membru din care provine investitorul și cea a statului membru în care este înregistrat emitentul ar putea avea un impact asupra veniturilor obținute din valorile mobiliare. Cu toate acestea, prospectul ar trebui să conțină informații adecvate cu privire la impozitare în cazul în care investiția propusă implică un regim fiscal specific, de exemplu în cazul investițiilor în valori mobiliare care acordă investitorilor un tratament fiscal favorabil.

(40)  Odată ce o clasă de valori mobiliare este admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, investitorii beneficiază din partea emitentului de o informare continuă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(11) și cu Directiva 2004/109/CE. Necesitatea unui prospect integral este, prin urmare, mai puțin acută în cazul unor oferte publice ulterioare sau al unor admiteri ulterioare la tranzacționare din partea unui astfel de emitent. Prin urmare, în cazul operațiunilor secundare ar trebui să fie disponibil un prospect simplificat separat, iar conținutul său ar trebui să fie simplificat în comparație cu regimul normal, ținând seama de informațiile deja prezentate. Cu toate acestea, investitorilor trebuie să li se furnizeze informații consolidate și bine structurate cu privire la elemente cum ar fi condițiile ofertei și contextul acesteia ▌. Prin urmare, prospectul simplificat pentru o operațiune secundară ar trebui să includă informațiile restrânse relevante de care ar avea nevoie un investitor în mod rezonabil pentru a înțelege perspectivele emitentului și ale oricărui garant, drepturile aferente valorilor mobiliare și motivele operațiunii, precum și impactul acesteia asupra emitentului, în special o declarație privind capitalul circulant, informații privind capitalizarea și gradul de îndatorare, impactul asupra structurii globale a capitalului și un rezumat concis al informațiilor relevante comunicate conform Regulamentului (UE) nr. 596/2014 de la data ultimei emisiuni.

(41)  Regimul de informare simplificată pentru operațiunile secundare ar trebui să fie extins la valorile mobiliare tranzacționate pe piețele de creștere pentru IMM-uri, întrucât operatorii lor sunt obligați, în temeiul Directivei 2014/65/UE, să stabilească și să aplice norme de natură să asigure informarea corespunzătoare continuă de către emitenții ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe astfel de piețe. Acest regim ar trebui să fie aplicabil și MTF-urilor, altele decât piețele de creștere pentru IMM-uri, atunci când pentru MTF-urile respective se aplică cerințe de informare echivalente celor prevăzute pentru piețele de creștere pentru IMM-uri în Directiva 2014/65/UE.

(42)  Regimul de informare simplificată pentru operațiunile secundare ar trebui să fie disponibil pentru utilizare numai după ce a trecut o perioadă minimă de timp de la prima admitere la tranzacționare a unei clase de valori mobiliare ale unui emitent. Un interval de 18 luni ar trebui să asigure că emitentul și-a îndeplinit cel puțin o dată obligația de a publica un raport financiar anual în conformitate cu Directiva 2004/109/CE sau cu normele privind operatorul de piață activ pe o piață de creștere pentru IMM-uri sau pe un MTF cu cerințe de informare echivalente.

(43)  Unul dintre obiectivele fundamentale ale uniunii piețelor de capital este acela de a facilita accesul la finanțare pentru IMM-uri pe piețele de capital din Uniune. Întrucât, de obicei, astfel de întreprinderi au nevoie să atragă valori relativ mai mici comparativ cu alți emitenți, costul elaborării unui prospect complet poate fi disproporționat de mare, ceea ce ar putea să le descurajeze să lanseze oferte publice de valori mobiliare. În același timp, din cauza dimensiunii lor și a faptului că activitatea lor nu este de lungă durată, IMM-urile ar putea prezenta un risc de investiții specific comparativ cu cel prezentat de emitenții mai mari și ar trebui ofere informații suficiente pentru ca investitorii să ia decizii în materie de investiții. În plus, pentru a încuraja utilizarea finanțării de pe piețele de capital de către IMM-uri, prezentul regulament ar trebui să asigure că se acordă o atenție specială piețelor de creștere pentru IMM-uri. Piețele de creștere pentru IMM-uri reprezintă un instrument promițător care le-ar putea permite întreprinderilor mai mici și aflate în creștere să atragă capital. Cu toate acestea, reușita unor astfel de locuri de tranzacționare depinde și de atractivitatea lor pentru întreprinderile de o anumită mărime. În mod asemănător, emitenții care lansează o ofertă publică de valori mobiliare cu o valoare totală în Uniune de maximum 20 000 000 EUR ar beneficia de un acces mai facil la fondurile de pe piețele de capital pentru a putea crește și a-și atinge potențialul deplin și ar trebui să poată să obțină fonduri la costuri care să nu fie disproporționat de ridicate. Prin urmare, este oportun ca prezentul regulament să instituie un regim specific proporțional privind prospectul UE de creștere, aflat la dispoziția IMM-urilor, a emitenților care fac o ofertă publică de valori mobiliare ce urmează să fie admise la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri și a emitenților care lansează o ofertă publică de valori mobiliare cu o valoare totală în Uniune de maximum 20 000 000 EUR. Prin urmare, ar trebui să se asigure un echilibru adecvat între un acces eficient din punctul de vedere al costurilor la piețele financiare și protecția investitorilor atunci când se structurează conținutul unui prospect UE de creștere aplicabil IMM-urilor și, în consecință, ar trebui creat un regim de informare specific destinat IMM-urilor, astfel încât să se atingă acest obiectiv. După aprobare, prospectele UE de creștere ar trebui să beneficieze de regimul de pașaport în temeiul prezentului regulament și să fie, prin urmare, valabile pentru toate ofertele publice de valori mobiliare din întreaga Uniune.

(44)  Informațiile restrânse care trebuie prezentate în prospectele UE de creștere ar trebui să fie calibrate în așa fel încât să se concentreze pe informații semnificative și relevante atunci când se realizează o investiție în valorile mobiliare emise și ar trebui să asigure proporționalitatea între dimensiunea societății și nevoile sale de atragere de fonduri, pe de o parte, și costurile de elaborare a unui prospect, pe de altă parte. Pentru a se garanta faptul că astfel de societăți pot elabora prospecte fără a suporta costuri care nu sunt proporționale cu dimensiunea lor și, prin urmare, cu dimensiunea atragerii de fonduri, regimul privind prospectul UE de creștere ar trebui să fie mai flexibil decât regimul aplicabil societăților pe piețe reglementate, în măsura în care este compatibil cu asigurarea faptului că sunt prezentate informațiile esențiale de care au nevoie investitorii.

(45)  Regimul de informare proporțional pentru prospectul UE de creștere nu ar trebui să fie disponibil atunci când valorile mobiliare urmează să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată, deoarece investitorii de pe piețele reglementate ar trebui să se simtă încrezători că emitenții în ale căror valori mobiliare investesc sunt supuși unui set unic de norme privind informarea. Prin urmare, pe piețele reglementate nu ar trebui să existe un standard dublu în materie de informare pentru admiterea valorilor mobiliare, în funcție de dimensiunea emitentului.

(46)  Un prospect UE de creștere ar trebui să fie un document standardizat, ușor de completat de emitenți, care să cuprindă informații esențiale cu privire la emitent, la valorile mobiliare și la ofertă. Comisia ar trebui să elaboreze acte delegate care să precizeze conținutul restrâns și formatul prospectului UE de creștere standardizat. Atunci când stabilește detaliile regimului de informare proporțională pentru prospectele UE de creștere, Comisia ar trebui să țină seama de faptul că, față de prospectul complet, prospectul UE de creștere trebuie simplificat cu adevărat, într-o măsură semnificativă, din punctul de vedere al sarcinii administrative și al costurilor de emitere, că trebuie facilitat accesul la piețele de capital pentru IMM-uri, asigurând, totodată, încrederea investitorilor în investițiile în aceste societăți, că trebuie reduse la minimum costurile și sarcinile suportate de IMM-uri, că trebuie prezentate anumite tipuri de informații de importanță deosebită pentru IMM-uri, dimensiunea emitentului și durata activității sale, diferitele tipuri și caracteristici ale ofertelor, precum și diferitele tipuri de informații de care au nevoie investitorii cu privire la diferitele tipuri de valori mobiliare.

(48)  Scopul principal urmărit prin includerea factorilor de risc în prospect este de a garanta că investitorii evaluează aceste riscuri în mod documentat și, astfel, iau decizii de investiții în deplină cunoștință de cauză. Prin urmare, factorii de risc ar trebui să fie limitați la riscurile care sunt semnificative și specifice emitentului și valorilor sale mobiliare și care sunt coroborate de conținutul prospectului. Un prospect ar trebui să nu conțină factori de risc care sunt generici și sunt folosiți numai ca denegări de responsabilitate, deoarece aceștia ar putea oculta factori de risc mai specifici pe care investitorii ar trebui să îi cunoască, ceea ce ar duce la situația în care prospectul nu ar prezenta informații într-o formă ușor de analizat, concisă și inteligibilă. ESMA ar trebui să elaboreze orientări cu privire la evaluarea specificității și semnificației factorilor de risc pentru a ajuta autoritățile competente în evaluarea factorilor de risc, într-o manieră care să încurajeze comunicarea adecvată și concentrată a factorilor de risc de către emitenți.

(49)  În anumite circumstanțe ar trebui să se permită, prin derogare acordată de autoritatea competentă, omiterea într-un prospect a informațiilor sensibile, în scopul de a se evita situațiile care pot dăuna intereselor emitenților.

(50)  Statele membre publică numeroase informații cu privire la situația lor financiară care, în general, sunt accesibile publicului. Astfel, în cazul în care un stat membru garantează o ofertă de valori mobiliare, nu este necesar ca astfel de informații să fie furnizate în prospect.

(51)  Permisiunea ca emitenții să includă, prin trimiteri, documente care conțin informații care trebuie prezentate în prospect sau într-un prospect de bază – cu condiția ca documentele incluse prin trimiteri să fi fost publicate anterior în format electronic – ar trebui să faciliteze procedura de elaborare a prospectului și să diminueze costurile suportate de emitenți, fără ca protecția investitorilor să fie afectată. Totuși, acest obiectiv de simplificare și de reducere a costurilor de elaborare a prospectului nu ar trebui să fie realizat în detrimentul altor interese pe care prospectul este menit să le protejeze, inclusiv accesibilitatea informațiilor. Limba utilizată pentru informațiile incluse prin trimiteri ar trebui să fie cea prevăzută de regimul lingvistic aplicabil prospectelor. Informațiile incluse prin trimiteri pot face referire la date istorice. Totuși, în cazul în care aceste informații nu mai sunt relevante din cauza unei schimbări semnificative a situației, acest lucru ar trebui precizat cu claritate în prospect și ar trebui să se furnizeze și informațiile actualizate. De asemenea, emitenții frecvenți ar trebui să fie liberi să aleagă să includă orice modificări aduse documentului de înregistrare universal printr-o trimitere dinamică în prospect. O astfel de referință dinamică ar asigura faptul că cititorul este întotdeauna trimis la cea mai recentă versiune a documentului de înregistrare universal, fără a fi nevoie de un supliment. Utilizarea unei trimiteri dinamice în locul unui supliment nu ar trebui să afecteze dreptul de retragere al investitorului.

(52)  Orice informații reglementate ▌ar trebui să fie eligibile pentru a fi incluse prin trimiteri în prospect. Emitenților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare și emitenților care sunt scutiți de publicarea rapoartelor financiare anuale și semestriale în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/109/CE ar trebui, de asemenea, să li se permită să includă într-un prospect, prin trimiteri, toate sau o parte din informațiile lor financiare anuale și provizorii, rapoartele lor de audit, situațiile lor financiare, rapoartele lor de gestiune sau declarațiile lor privind guvernanța corporativă, sub rezerva publicării lor electronice.

(53)  Nu toți emitenții au acces la informații adecvate și la orientări cu privire la procedura de verificare și de aprobare, precum și cu privire la pașii care trebuie urmați pentru a obține aprobarea unui prospect, întrucât în statele membre există abordări diferite la nivelul autorităților competente. Prezentul regulament ar trebui să elimine aceste diferențe prin armonizarea normelor aplicabile procedurii de verificare și de aprobare și optimizarea procesului de aprobare de către autoritățile naționale competente, astfel încât să se asigure că toate autoritățile competente adoptă o abordare convergentă atunci când verifică dacă informațiile cuprinse într-un prospect sunt complete, coerente și inteligibile. Pe site-urile web ale autorităților competente ar trebui făcute publice orientări privind modul de a solicita aprobarea unui prospect. ESMA ar trebui să joace un rol esențial în promovarea convergenței activităților de supraveghere în acest domeniu prin utilizarea competențelor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(12). În special, ESMA ar trebui să efectueze evaluări inter pares care să acopere activitățile desfășurate de autoritățile competente în temeiul prezentului regulament într-un interval adecvat înainte de revizuirea prezentului regulament și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să dezvolte un sistem central de gestionare a fluxului de lucru, care cuprinde procesul de aprobare a prospectului de la inițiere până la aprobare, permițând autorităților competente, ESMA și emitenților să gestioneze și să monitorizeze online solicitările de aprobare. Un astfel de sistem ar pune la dispoziție informații și funcții-cheie ca modalitate pentru ESMA și autoritățile competente de a crea o convergență a proceselor și procedurilor de aprobare a prospectelor în întreaga Uniune și de a asigura faptul că, în viitor, prospectele sunt aprobate în același mod la nivelul întregii Uniuni.

(53a)   ESMA, împreună cu autoritățile naționale competente, ar trebui să realizeze o evaluare a proiectării, finanțării și funcționării unui sistem central de gestionare a fluxului de lucru în contextul uniunii piețelor de capital.

(54)  Pentru a facilita accesul pe piețele statelor membre, este important să se facă publice taxele percepute de autoritățile competente pentru aprobarea și depunerea prospectelor și a documentelor conexe, precum și ca taxele respective să fie rezonabile. Taxele impuse emitenților stabiliți într-o țară terță ar trebui să reflecte sarcina pe care o reprezintă o astfel de emisiune.

(55)  Având în vedere că internetul facilitează accesul la informații și pentru a se asigura un acces mai ușor pentru investitori, prospectul aprobat ar trebui să fie publicat întotdeauna în format electronic. Prospectul ar trebui să fie publicat într-o secțiune specială pe site-ul web al emitentului, al ofertantului sau al persoanei care solicită admiterea sau, după caz, pe site-ul web al intermediarilor financiari care plasează sau vând valorile mobiliare, inclusiv al agenților de plată, sau pe site-ul web al pieței reglementate pe care se solicită admiterea la tranzacționare sau al operatorului sistemului multilateral de tranzacționare și ar trebui să fie transmis de autoritatea competentă către ESMA, împreună cu datele relevante care permit clasificarea acestuia. ESMA ar trebui să ofere un mecanism de stocare centralizată a prospectelor care să permită accesul gratuit și instrumente adecvate de căutare pentru public. Pentru a asigura că investitorii au acces la date fiabile, care pot fi utilizate și analizate în timp util și într-un mod eficient, informațiile esențiale cuprinse în prospecte, cum ar fi ISIN, care identifică valorile mobiliare, și LEI, care identifică emitenții, ofertanții și garanții, ar trebui să poată fi citite automat inclusiv atunci când se utilizează metadate. Prospectele ar trebui să rămână la dispoziția publicului pentru cel puțin 10 ani de la data publicării lor, pentru a se asigura că perioada de disponibilitate pentru public este aliniată cu cea a rapoartelor financiare anuale și semestriale prevăzută de Directiva 2004/109/CE. Cu toate acestea, prospectul ar trebui furnizat întotdeauna investitorilor pe suport durabil și în mod gratuit, la cerere.

(56)  De asemenea, este necesar să se armonizeze comunicările cu caracter publicitar pentru a se evita subminarea încrederii publicului și pentru a nu se aduce atingere bunei funcționări a piețelor financiare. Corectitudinea și acuratețea comunicărilor cu caracter publicitar, precum și coerența acestora cu conținutul prospectului sunt de cea mai mare importanță pentru protecția investitorilor, inclusiv a investitorilor de retail. Fără a aduce atingere regimului de pașaport instituit în temeiul prezentului regulament, supravegherea acestor comunicări cu caracter publicitar face parte integrantă din rolul autorităților competente. Autoritatea competentă din statul membru în care sunt difuzate comunicările cu caracter publicitar ar trebui să aibă competența de verificare a conformității cu principiile prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește activitățile publicitare privind oferta publică sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată de valori mobiliare. Atunci când este necesar, statul membru de origine ar trebui să sprijine autoritatea competentă din statul membru în care sunt diseminate comunicările cu caracter publicitar în procesul de evaluare a conformității acestora cu informațiile din prospect. Fără a aduce atingere atribuțiilor prevăzute la articolul 30 alineatul (1), evaluarea comunicărilor cu caracter publicitar de către o autoritate competentă nu ar trebui să constituie o condiție prealabilă pentru derularea ofertei publice sau admiterea la tranzacționare în orice stat membru gazdă.

(57)  Orice factor nou, eroare materială sau inexactitate semnificativă care poate influența evaluarea investițiilor și care survine după publicarea prospectului, însă înainte de închiderea ofertei sau de începerea tranzacționării pe o piață reglementată, ar trebui să fie corect evaluată de către investitori și necesită, prin urmare, aprobarea și difuzarea unui supliment la prospect, fără întârzieri nejustificate.

(58)  Pentru a se îmbunătăți securitatea juridică, ar trebui să se clarifice termenele în care emitentul trebuie să publice un supliment la prospect și în care investitorii au dreptul să își retragă acceptarea ofertei în urma publicării unui supliment. Pe de o parte, obligația de a elabora un supliment la prospect ar trebui să se aplice până la închiderea definitivă a perioadei de valabilitate a ofertei sau până la momentul în care începe tranzacționarea acestor valori mobiliare pe o piață reglementată, oricare dintre aceste evenimente are loc ultimul. Pe de altă parte, dreptul de a-și retrage acceptul ar trebui să se aplice numai dacă prospectul se referă la o ofertă publică de valori mobiliare, iar noul factor, noua eroare sau inexactitate a apărut înaintea închiderii definitive a ofertei publice și a furnizării valorilor mobiliare. Prin urmare, dreptul de retragere ar trebui să fie legat de momentul apariției noului factor, al noii erori sau inexactități care dă naștere unui supliment, și ar trebui să implice faptul că acest eveniment declanșator a avut loc în timp ce oferta era deschisă și înainte de furnizarea valorilor mobiliare. Pentru a se îmbunătăți securitatea juridică, suplimentul la prospect ar trebui să precizeze data la care încetează dreptul de retragere. Intermediarii financiari ar trebui să faciliteze procedurile atunci când investitorii își exercită dreptul de a-și retrage acceptul.

(59)  Obligativitatea, pentru emitenți, de a traduce prospectul complet în toate limbile oficiale relevante descurajează ofertele transfrontaliere și tranzacționările multiple. Pentru facilitarea ofertelor transfrontaliere, atunci când prospectul este elaborat într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale, doar rezumatul ar trebui să fie tradus în limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului membru (statelor membre) gazdă sau de origine sau într-una dintre limbile oficiale utilizate în acea parte a statului membru în care este distribuit produsul de investiții.

(60)  ESMA și autoritatea competentă dintr-un stat membru gazdă ar trebui împuternicită să primească, din partea autorității competente din statul membru de origine, un certificat care să ateste că prospectul, ori documentul de înregistrare universal individual în cazurile în care doar un astfel de document a fost aprobat, a fost elaborat în conformitate cu prezentul regulament. Autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui să notifice și emitentului sau persoanei responsabile de elaborarea prospectului sau a documentului de înregistrare universal, după caz, certificatul de aprobare a prospectului adresat autorității competente din statul membru gazdă, pentru a asigura emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea prospectului sau a documentului de înregistrare universal, după caz, dacă și când a avut loc în mod efectiv o notificare.

(61)  Pentru a se asigura că obiectivele prezentului regulament vor fi atinse în totalitate, este necesar, de asemenea, să se includă în domeniul său de aplicare valorile mobiliare emise de către emitenții care intră sub incidența legislațiilor țărilor terțe. ▌Pentru a se asigura schimburile de informații și cooperarea cu autoritățile din țări terțe în vederea aplicării eficace a prezentului regulament, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile similare din țările terțe. Orice transfer de date cu caracter personal efectuat în temeiul acestor acorduri ar trebui să respecte Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului.

(62)  Existența mai multor autorități competente diverse în statele membre, care au responsabilități diferite, poate genera costuri inutile și suprapuneri de responsabilități, fără a crea un avantaj suplimentar. În fiecare stat membru, o singură autoritate competentă ar trebui să fie desemnată să aprobe prospectele și să își asume responsabilitatea supravegherii respectării prezentului regulament. Această autoritate competentă ar trebui să fie constituită ca autoritate administrativă și într-o formă care să garanteze independența sa în raport cu agenții economici și să evite conflictele de interese. Desemnarea unei autorități competente pentru aprobarea prospectului nu ar trebui să excludă cooperarea între această autoritate competentă și alte entități, cum ar fi autoritățile de reglementare în domeniul bancar și al asigurărilor ori autoritățile de supraveghere a piețelor bursiere, în vederea garantării unei verificări și aprobări eficiente a prospectelor în interesul emitenților, al investitorilor, al participanților la piață și, de asemenea, al piețelor. Delegarea sarcinilor de către o autoritate competentă unei alte entități ar trebui să fie permisă numai în cazul în care această delegare vizează publicarea prospectelor aprobate.

(63)  Dispunerea, de către autoritățile competente din statele membre, de o serie de instrumente, competențe și resurse eficace garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă, în special, un set minim de competențe de supraveghere și de investigare care ar trebui să fie încredințate autorităților competente din statele membre în conformitate cu dreptul intern. Respectivele competențe ar trebui exercitate, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, în baza unei cereri depuse la autoritățile judiciare competente. În exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament, autoritățile competente și ESMA ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să își mențină autonomia în luarea deciziilor.

(64)  În vederea identificării cazurilor de încălcare a prezentului regulament, este necesar ca autoritățile competente să poată avea acces la alte locații decât reședințele private ale persoanelor fizice, pentru a confisca documente. Accesul la astfel de locații este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate conform cărora există documente și alte date referitoare la obiectul unei inspecții sau al unei investigații și că acestea pot fi relevante pentru a se dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul la astfel de locații este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează acestei obligații; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi îndepărtate, modificate sau distruse.

(65)  În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 denumită „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare” și pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor prezentului regulament, este important ca statele membre să ia măsurile necesare pentru ca încălcările prezentului regulament să facă obiectul unor sancțiuni și măsuri administrative adecvate. Sancțiunile și măsurile administrative respective ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive și să asigure o abordare comună în statele membre și un efect disuasiv. Prezentul regulament nu ar trebui să limiteze capacitatea statelor membre de a prevedea niveluri mai ridicate de sancțiuni administrative.

(66)  Pentru a se garanta că deciziile luate de autoritățile competente au un efect disuasiv asupra publicului în sens larg, în mod normal acestea ar trebui să fie publicate, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră că este necesar, în conformitate cu prezentul regulament, să opteze pentru publicarea cu titlu anonim, să amâne publicarea sau să nu publice sancțiunile.

(67)  Chiar dacă statele membre pot să stabilească norme privind sancțiuni cu caracter administrativ și penal pentru aceleași încălcări, nu ar trebui să li se impună acestora să stabilească norme privind sancțiuni administrative pentru încălcările prezentului regulament care intră sub incidența dreptului penal intern până la [data de aplicare a prezentului regulament]. În conformitate cu dreptul intern, statele membre nu sunt obligate să impună atât sancțiuni administrative, cât și penale pentru aceeași infracțiune, dar ar trebui să poată face acest lucru dacă dreptul intern le permite. Cu toate acestea, menținerea sancțiunilor penale în locul sancțiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze sub nicio formă capacitatea autorităților competente de a coopera, de a accesa și de a face schimb de informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala trimitere a cazurilor relevante de încălcare către autoritățile judiciare competente în vederea urmăririi penale.

(68)  Informatorii pot aduce informații noi în atenția autorităților competente care să le sprijine în detectarea cazurilor de încălcări ale prezentului regulament și în impunerea sancțiunilor aferente. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să asigure existența unor proceduri corespunzătoare pentru a permite informatorilor să înștiințeze autoritățile competente cu privire la încălcările efective sau potențiale ale prezentului regulament și să le ofere protecție împotriva actelor de răzbunare.

(69)  În vederea precizării cerințelor stabilite în prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește ▌informațiile minime pe care trebuie să le conțină documentele menționate la articolul 1 alineatul (3) literele (f) și (g) și la articolul 1 alineatul (4) literele (d) și (e), ajustarea definițiilor de la articolul 2, ▌formatul prospectului, al prospectului de bază și al condițiilor finale și informațiile specifice care trebuie incluse într-un prospect, informațiile minime cuprinse în documentul de înregistrare universal, informațiile reduse cuprinse în prospectul simplificat în cazul operațiunilor secundare și de către IMM-uri, conținutul și formatul specific redus al prospectului UE de creștere prevăzut în prezentul regulament, comunicările cu caracter publicitar pentru valorile mobiliare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum și criteriile generale de echivalență pentru prospectele elaborate de emitenții din țări terțe. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(70)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește echivalența legislațiilor țărilor terțe privind prospectele, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a lua o decizie cu privire la această echivalență. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(13).

(71)  Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o protecție adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține un nivel înalt de expertiză specializată, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni de politică, pe care să le înainteze Comisiei.

(72)  Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA cu privire la conținutul și formatul de prezentare a informațiilor financiare esențiale istorice care trebuie incluse în rezumat, verificarea, aprobarea, depunerea și revizuirea documentului de înregistrare universal, precum și condițiile de modificare sau actualizare a acestuia și condițiile în care statutul de emitent frecvent poate fi pierdut, informațiile care pot fi incluse prin trimiteri și alte tipuri de documente necesare în temeiul dreptului Uniunii, procedurile de verificare și de aprobare a prospectului, publicarea prospectului, datele necesare pentru clasificarea prospectelor în mecanismul de stocare administrat de ESMA, dispozițiile referitoare la comunicările cu caracter publicitar, situațiile în care un factor nou, o eroare materială sau o inexactitate semnificativă privind informațiile cuprinse în prospect necesită un supliment la prospectul care trebuie publicat, schimbul de informații dintre autoritățile competente și ESMA în cadrul obligației de a coopera, precum și conținutul minim pentru acordurile de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(73)  De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ESMA ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea de standarde tehnice de punere în aplicare care să fie înaintate Comisiei și care să vizeze formularele, modelele și procedurile standard pentru notificarea certificatului de aprobare, a prospectului, a suplimentului la prospect și a traducerii prospectului și/sau a rezumatului, formularele, modelele și procedurile standard pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente, precum și procedurile și formularele pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente și ESMA.

(74)  În exercitarea competențelor sale delegate și de executare în conformitate cu prezentul regulament, Comisia ar trebui să respecte următoarele principii:

   necesitatea de a asigura încrederea investitorilor de retail și a IMM-urilor în piețele financiare prin promovarea de standarde înalte privind transparența piețelor financiare;
   necesitatea de a ajusta cerințele de informare aferente prospectului ținând seama de dimensiunea emitentului și de informațiile pe care emitentul are deja obligația de a le prezenta în conformitate cu Directiva 2004/109/CE și cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014;
   necesitatea de a facilita accesul IMM-urilor la piețele de capital, asigurând, în același timp, încrederea investitorilor în investițiile în astfel de societăți;
   necesitatea de a se pune la dispoziția investitorilor o gamă largă de posibilități concurențiale de investiții și de a se prevedea cerințe de informare și de protecție adaptate situației lor;
   necesitatea de a se asigura aplicarea normelor în mod coerent de către autoritățile de reglementare independente, în special în ceea ce privește combaterea infracționalității „gulerelor albe”;
   necesitatea de a se garanta un nivel ridicat de transparență și o cooperare strânsă cu toți participanții la piață, precum și cu Parlamentul European și cu Consiliul;
   necesitatea de a se încuraja inovarea pe piețele financiare pentru ca acestea să fie dinamice și eficiente;
   necesitatea de a se asigura stabilitatea sistematică a sistemului financiar printr-un control strict și reactiv al inovării în domeniul financiar;
   importanța de a se reduce costul accesului la capital și de a se spori accesul la capital;
   necesitatea de a se echilibra, pe termen lung, pentru toți participanții la piață, costurile și beneficiile oricărei măsuri de punere în aplicare;
   necesitatea de a se promova competitivitatea internațională a piețelor financiare din Uniune, fără a se aduce atingere extinderii atât de necesare a cooperării internaționale;
   necesitatea de a se stabili condiții echitabile pentru toți participanții la piață prin adoptarea unor acte legislative ale Uniunii ori de câte ori este oportun;
   necesitatea de a se asigura coerența cu alte dispoziții legislative ale Uniunii din acest domeniu, întrucât dezechilibrele în materie de informare și lipsa de transparență pot compromite funcționarea piețelor și, mai ales, pot cauza prejudicii consumatorilor și micilor investitori.

(75)  Orice operațiune de prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament, de exemplu schimbul de astfel de date sau transmiterea lor de către autoritățile competente, ar trebui întreprinsă în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și al Consiliului(14) și orice schimb sau transmitere de informații de către ESMA ar trebui efectuat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(15).

(76)  În termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să revizuiască aplicarea prezentului regulament și să evalueze, în special, dacă regimurile de informare pentru operațiunile secundare și pentru IMM-uri, documentul de înregistrare universal și rezumatul prospectului sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor urmărite prin prezentul regulament.

(77)  Aplicarea cerințelor prezentului regulament ar trebui amânată pentru a permite adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare și pentru a permite participanților la piață să asimileze și să planifice punerea în aplicare a noilor măsuri.

(78)  Având în vedere că obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea protecției investitorilor și a eficienței pieței în contextul instituirii uniunii piețelor de capital nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, ținând seama de efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(79)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate, în special, de către Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(80)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 ▌.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Scopul și domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament are ca scop stabilirea cerințelor privind elaborarea, aprobarea și difuzarea prospectului care urmează să fie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată care este stabilită într-un stat membru.

(2)  Prezentul regulament, cu excepția articolului 4, nu se aplică următoarelor tipuri de valori mobiliare:

(a)  unităților emise de organismele de plasament colectiv▌;

(b)  valorilor mobiliare, altele decât titlurile de capital, emise de către un stat membru sau de către o autoritate regională sau locală dintr-un stat membru, de către organisme publice internaționale la care au aderat unul sau mai multe state membre, de către Banca Centrală Europeană sau de către băncile centrale ale statelor membre;

(c)  participațiilor la capitalul băncilor centrale ale statelor membre;

(d)  valorilor mobiliare garantate integral, necondiționat și irevocabil de un stat membru sau de o autoritate regională sau locală a unui stat membru;

(e)  valorilor mobiliare emise de asociații cu statut juridic sau de organisme fără scop lucrativ, recunoscute de un stat membru, în vederea obținerii finanțării necesare realizării obiectivelor lor nelucrative;

(g)  participațiilor nefungibile, al căror scop principal este acela de a da titularului dreptul de a ocupa un apartament sau o altă formă de proprietate imobiliară sau o parte a acestora, în cazul în care participațiile nu pot fi vândute fără renunțarea la dreptul care revine acestora;

(i)  valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, emise în mod continuu sau repetat de instituțiile de credit, în cazul în care valoarea totală agregată în Uniune a valorilor mobiliare oferite este mai mică de 75 000 000 EUR pe instituție de credit pe o perioadă de 12 luni, atât timp cât aceste valori mobiliare:

(i)  nu sunt subordonate, convertibile sau cu valoare de schimb;

(ii)  nu conferă dreptul de a subscrie sau de a dobândi alte tipuri de valori mobiliare și nu aparțin unui instrument derivat.

(3)  Prezentul regulament, cu excepția articolului 4, nu se aplică niciunuia dintre următoarele tipuri de oferte publice de valori mobiliare:

(a)  ▌adresate numai investitorilor calificați;

(b)  ▌ adresată unui număr mai mic de 350 de persoane fizice sau juridice pe stat membru, fără a se depăși în total 4000 de persoane fizice sau juridice la nivelul UE, altele decât investitori calificați sau alți investitori care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 345/2013;

(c)  ▌ adresată investitorilor care achiziționează fiecare valori mobiliare în valoare totală de cel puțin 100 000 EUR, pentru fiecare ofertă distinctă;

(d)  ▌ a cărei valoare totală în Uniune este mai mică de 1 000 000 EUR, care se calculează pe o perioadă de 12 luni;

(e)  acțiunile emise pentru substituirea altor acțiuni din aceeași clasă deja emise, dacă această nouă emisiune de acțiuni nu implică o majorare a capitalului social emis;

(f)  valorile mobiliare oferite în schimbul altor valori mobiliare care fac obiectul unei oferte publice de cumpărare/preluare realizată prin schimb, cu condiția să fie disponibil un document cu informații care descriu tranzacția și impactul acesteia asupra emitentului;

(g)  valorile mobiliare oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite, cu ocazia unei fuziuni ori a unei divizări, cu condiția să fie disponibil un document cu informații care descriu tranzacția și impactul acesteia asupra emitentului;

(h)  dividendele plătite acționarilor existenți sub formă de acțiuni din aceeași clasă ca cele care dau drept la aceste dividende, cu condiția să fie pus la dispoziție un document care conține informații despre numărul și natura acțiunilor, precum și despre motivele și detaliile ofertei;

(i)  valorile mobiliare oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite foștilor sau actualilor membri ai conducerii sau angajați de către angajatorul lor sau de către o întreprindere afiliată, indiferent dacă este sau nu situată în Uniune, cu condiția să fie pus la dispoziție un document care conține informații despre numărul și natura valorilor mobiliare, precum și despre motivele și detaliile ofertei sau ale atribuirii.

Statele membre nu extind cerința de elaborare a unui prospect în conformitate cu prezentul regulament pentru a include și ofertele de valori mobiliare menționate la litera (d) de la primul paragraf. În plus, statele membre evită să impună în cazul unor asemenea tipuri de oferte de valori mobiliare alte cerințe de informare la nivel național care ar putea constitui o sarcină disproporționată sau inutilă. Statele membre informează Comisia și ESMA cu privire la cerințele de informare aplicate la nivel național, dacă există, incluzând textul dispozițiilor relevante.

(4)  Prezentul regulament nu se aplică admiterii la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărei dintre următoarele:

(a)  valorile mobiliare fungibile cu valori mobiliare deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată, cu condiția ca acestea să reprezinte, pe o perioadă de 12 luni, mai puțin de 20 % din numărul valorilor mobiliare deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată;

(b)  acțiunile rezultate din conversia sau schimbul altor valori mobiliare sau din exercitarea drepturilor conferite de alte valori mobiliare, atunci când acțiunile rezultate sunt din aceeași clasă cu cele deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată, cu condiția ca acțiunile rezultate să reprezinte, pe o perioadă de 12 luni, mai puțin de 20 % din numărul de acțiuni din aceeași clasă deja admise la tranzacționarea pe aceeași piață reglementată. În cazul în care s-a elaborat un prospect în conformitate cu prezentul regulament sau cu Directiva 2003/71/CE cu privire la oferta publică sau admiterea la tranzacționare a valorilor mobiliare care oferă acces la acțiuni sau în cazul în care valorile mobiliare care oferă acces la acțiuni au fost emise înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, prezentul regulament nu se aplică admiterii la tranzacționare pe o piață reglementată a acțiunilor rezultate, indiferent de proporția lor în raport cu numărul de acțiuni din aceeași clasă deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată.

(c)  acțiunile emise pentru substituirea altor acțiuni din aceeași clasă deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată, dacă această nouă emisiune de acțiuni nu implică o majorare a capitalului social emis;

(d)  valorile mobiliare oferite în schimbul altor valori mobiliare care fac obiectul unei oferte publice de cumpărare/preluare realizată prin schimb, cu condiția să fie disponibil un document cu informații care descriu tranzacția și impactul acesteia asupra emitentului;

(e)  valorile mobiliare oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite, cu ocazia unei fuziuni ori a unei divizări, cu condiția să fie disponibil un document cu informații care descriu tranzacția și impactul acesteia asupra emitentului;

(f)  acțiunile oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite gratuit acționarilor existenți și dividendele plătite sub formă de acțiuni din aceeași clasă cu acțiunile pentru care se plătesc dividendele, cu condiția ca respectivele acțiuni să fie de aceeași clasă cu acțiunile deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată și să fie pus la dispoziție un document cu informații despre numărul și natura acțiunilor, precum și despre motivele și detaliile ofertei sau ale atribuirii;

(g)  valorile mobiliare oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite foștilor sau actualilor membri ai conducerii sau angajați de către angajatorul lor sau de către o întreprindere afiliată, indiferent dacă este sau nu situată în Uniune, cu condiția ca respectivele valori mobiliare să fie de aceeași clasă cu valorile mobiliare deja admise la tranzacționare pe aceeași piață reglementată și să fie pus la dispoziție un document care conține informații despre numărul și natura valorilor mobiliare, precum și despre motivele și detaliile ofertei sau ale atribuirii;

(h)  valorile mobiliare deja admise la tranzacționare pe o altă piață reglementată, în următoarele condiții:

(i)  aceste valori mobiliare sau valori mobiliare din aceeași clasă au fost admise la tranzacționare pe această altă piață reglementată de mai mult de 18 luni;

(ii)  pentru valorile mobiliare admise pentru prima dată la tranzacționare pe o piață reglementată după data de 1 iulie 2005, admiterea la tranzacționare pe această altă piață reglementată a fost supusă cerinței de aprobare și publicare a prospectului în conformitate cu Directiva 2003/71/CE;

(iii)  cu excepția cazului în care se aplică punctul (ii), pentru valorile mobiliare admise pentru prima dată la cotare după 30 iunie 1983, a fost aprobat un prospect în conformitate cu cerințele Directivei 80/390/CEE(16) a Consiliului sau ale Directivei 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17);

(iv)  obligațiile permanente privind tranzacționarea pe această altă piață reglementată au fost îndeplinite și

(v)  persoana care solicită admiterea unei valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată în temeiul acestei scutiri pune la dispoziția publicului în statul membru al pieței reglementate pe care se solicită admiterea la tranzacționare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 20 alineatul (2), un document al cărui conținut este conform cu articolul 7, elaborat într-o limbă acceptată de autoritatea competentă din statul membru al pieței reglementate pe care se solicită admiterea la tranzacționare. Documentul precizează de unde se poate obține prospectul cel mai recent și în ce loc sunt disponibile informațiile financiare publicate de către emitent în conformitate cu obligațiile sale.

(6)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 prin care să stabilească informațiile minime pe care trebuie să le conțină documentele menționate la prezentul articol alineatul (3) literele (f) și (g) și alineatul (4) literele (d) și (e).

Articolul 2

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)  „valori mobiliare” înseamnă valorile mobiliare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, cu excepția instrumentelor pieței monetare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2014/65/UE, și a căror scadență este mai mică de 12 luni;

(b)  „titluri de capital” înseamnă acțiuni și alte valori mobiliare asimilabile acțiunilor societăților, precum și orice alt tip de valori mobiliare care conferă dreptul de a dobândi oricare dintre valorile menționate anterior ca urmare a conversiei lor sau a exercitării drepturilor conferite de ele, în măsura în care valorile din a doua categorie sunt emise de emitentul acțiunilor-suport sau de o entitate care aparține grupului din care face parte emitentul respectiv;

(c)  „valori mobiliare, altele decât titlurile de capital” înseamnă toate valorile mobiliare care nu sunt titluri de capital;

(d)  „ofertă publică de valori mobiliare” înseamnă o comunicare adresată unor persoane, făcută sub orice formă și prin orice mijloace, care prezintă informații suficiente despre condițiile ofertei și despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la cumpărarea sau subscrierea valorilor mobiliare respective. Această definiție se aplică și în situația plasamentului de valori mobiliare prin intermediari financiari;

(e)  „investitori calificați” înseamnă persoanele sau entitățile care sunt enumerate în secțiunea I punctele 1-4 din anexa II la Directiva 2014/65/UE, precum și persoanele sau entitățile care sunt tratate, la cerere, drept clienți profesionali în conformitate cu secțiunea II din anexa II la Directiva 2014/65/UE sau care sunt recunoscute drept contrapărți eligibile în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2014/65/UE, cu excepția cazului în care au solicitat să fie tratate drept clienți neprofesionali. Firmele de investiții și instituțiile de credit informează, la cerere, emitentul cu privire la clasificarea lor, fără a aduce atingere legislației relevante privind protecția datelor;

(f)  „întreprinderi mici și mijlocii” („IMM-uri”) înseamnă:

–  societăți care, conform ultimele lor situații financiare anuale sau consolidate, îndeplinesc cel puțin două din următoarele trei criterii: un număr mediu de salariați mai mic de 250 de persoane în cursul exercițiului financiar, un total al bilanțului care nu depășește 43 000 000 EUR și o cifră de afaceri netă anuală care nu depășește 50 000 000 EUR sau

–  întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 13 din Directiva 2014/65/UE;

(g)  „instituție de credit” înseamnă o întreprindere, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(18);

(h)  „emitent” înseamnă o entitate juridică care emite sau propune emiterea de valori mobiliare;

(i)  „ofertant” înseamnă o persoană fizică sau juridică care oferă valori mobiliare publicului;

(j)  „piață reglementată” înseamnă o piață reglementată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;

(k)  „comunicare cu caracter publicitar” înseamnă orice anunț:

–  privind o ofertă publică specifică de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată;

–  publicată de emitent, ofertant, persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau garant ori în numele acestora; și

–  care are ca scop specific să promoveze subscrierea sau achiziționarea potențială de valori mobiliare;

(l)  „informație reglementată” înseamnă toate informațiile pe care emitentul sau orice altă persoană care a solicitat admiterea la tranzacționarea valorilor mobiliare pe o piață reglementată fără consimțământul emitentului trebuie să le dezvăluie, în baza Directivei 2004/109/CE sau a altor legi, reglementări sau dispoziții administrative ale unui stat membru adoptate în baza articolului 2 alineatul (1) litera (k) din directiva respectivă și a articolelor 17 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014;

(m)  „stat membru de origine” înseamnă:

(i)  pentru toți emitenții de valori mobiliare stabiliți în Uniune care nu sunt menționați la punctul (ii), statul membru în care emitentul are sediul social;

(ii)  pentru orice emisiune de valori mobiliare, altele decât titlurile de capital, a căror valoare nominală unitară este cel puțin egală cu 1 000 EUR și pentru orice emisiune de valori mobiliare, altele decât titlurile de capital care conferă dreptul de a achiziționa orice valoare mobiliară sau de a primi o sumă în numerar, ca urmare a conversiei acestor valori mobiliare sau a exercitării drepturilor conferite de acestea, atât timp cât emitentul valorilor mobiliare, altele decât cele de capital nu este emitentul valorilor mobiliare suport sau o entitate care aparține grupului acestui din urmă emitent, statul membru în care emitentul are sediul social, acela în care valorile mobiliare respective au fost sau vor fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau acela în care valorile mobiliare sunt oferite publicului conform alegerii emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare. Același sistem se aplică emisiunii de valori mobiliare, altele decât cele de capital într-o monedă alta decât euro, cu condiția ca valoarea nominală unitară minimă să fie aproape echivalentă cu 1 000 EUR;

(iii)  pentru toți emitenții de valori mobiliare stabiliți într-o țară terță care nu sunt menționați la punctul (ii), statul membru în care se intenționează să se ofere publicului pentru prima dată valorile mobiliare sau statul în care se introduce prima cerere de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată, conform alegerii emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare, sub rezerva unei alegeri ulterioare din partea emitenților stabiliți într-o țară terță, în oricare dintre circumstanțele următoare:

–  în cazul în care statul membru de origine nu a fost stabilit prin alegerea acestor emitenți;

–  în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (i) punctul (iii) din Directiva 2004/109/CE;

(n)  „stat membru gazdă” înseamnă statul membru în care se face o ofertă publică de valori mobiliare sau se solicită admiterea la tranzacționarea pe o piață reglementată, în cazul în care acesta diferă de statul membru de origine;

(na)   „autoritate competentă” înseamnă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 29, cu excepția cazului când se dispune altfel în prezentul regulament.

(o)  „organism de plasament colectiv▌” înseamnă organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) autorizate în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(19) și fondurile de investiții alternative (FIA) în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(20);

(p)  „unități ale unui organism de plasament colectiv” înseamnă valorile mobiliare emise de un organism de plasament colectiv reprezentând drepturile participanților la organism asupra activelor acestuia;

(q)  „aprobare” înseamnă actul pozitiv la sfârșitul verificării de către autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la exhaustivitatea, coerența și inteligibilitatea informațiilor furnizate în prospect;

(r)  „prospect de bază” înseamnă un prospect conform cu articolul 8 al prezentului regulament și, la alegerea emitentului, condițiile finale ale ofertei;

(s)  „zile lucrătoare”, în sensul prezentului regulament, înseamnă zilele lucrătoare ale autorității competente relevante, excluzând sâmbetele, duminicile și sărbătorile legale, astfel cum sunt definite de dreptul intern aplicabil autorității competente respective;

(t)  „sistem multilateral de tranzacționare” înseamnă un sistem multilateral astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE;

(u)  „piață de creștere pentru IMM-uri” înseamnă o piață de creștere pentru IMM-uri astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2014/65/UE;

(v)  „emitent dintr-o țară terță” înseamnă un emitent stabilit într-o țară terță.

(va)   „suport durabil” înseamnă orice instrument care:

(i)   îi permite unui client să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care permite ca informațiile respective să fie consultate ulterior pentru o perioadă de timp adaptată scopului acestor informații; și

(ii)   permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate.

(2)  Pentru a ține seama de evoluțiile tehnice de pe piețele financiare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 pentru a preciza anumite elemente tehnice ale definițiilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, excluzând ▌definiția „întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri)” de la alineatul (1) litera (f), ținând seama de situația de pe diferite piețe naționale, ▌de legislația ▌Uniunii, precum și de evoluțiile economice.

Articolul 3

Obligativitatea publicării unui prospect și scutirea de aceasta

(1)  Valorile mobiliare sunt oferite publicului în Uniune numai după publicarea prealabilă a unui prospect în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 15, un stat membru poate decide să scutească ofertele publice de valori mobiliare de obligația de a publica un prospect prevăzută la alineatul (1), cu condiția ca valoarea totală a ofertei în Uniune să nu depășească 5 000 000 EUR calculată pe o perioadă de 12 luni.

Ofertele publice făcute în baza scutirii prevăzute la primul paragraf:

(a)   nu beneficiază de mecanismul privind pașaportul prevăzut în prezentul regulament și, prin urmare, articolele 23 și 24 din prezentul regulament nu li se aplică;

(b)   conțin o indicație clară a faptului că oferta publică nu este de natură transfrontalieră și

(c)   nu caută în mod activ investitori din afara statului membru menționat la primul paragraf.

Statele membre notifică Comisiei și ESMA orice decizie luată în conformitate cu primul paragraf și pragul ales pentru valoarea totală menționată în acesta.

(3)  Valorile mobiliare ▌sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată care este stabilită în Uniune doar după publicarea prealabilă a unui prospect.

(3a)   Pentru a ține seama de evoluția cursului de schimb, inclusiv de rata inflației și de rata de schimb pentru alte valute decât euro, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 42, măsuri pentru a specifica pragul stabilit la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 4

Prospectul voluntar

În cazul în care o ofertă publică de valori mobiliare sau admiterea unor valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, astfel cum este specificat la articolul 1, un emitent, un ofertant sau o persoană care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată are dreptul să elaboreze în mod voluntar un prospect sau, după caz, un prospect UE de creștere, în conformitate cu prezentul regulament.

Un astfel de prospect voluntar aprobat de autoritatea competentă din statul membru de origine, stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (m), implică toate drepturile și obligațiile aferente unui prospect ▌prevăzut în prezentul regulament și este supus tuturor dispozițiilor prezentului regulament, sub supravegherea autorității competente respective.

Articolul 5

Revânzarea ulterioară a valorilor mobiliare

Orice revânzare ulterioară a unor valori mobiliare care au făcut anterior obiectul unuia sau mai multor tipuri de oferte de valori mobiliare excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) literele (a)-(d) se consideră o ofertă distinctă și se aplică definiția prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (d) pentru a stabili dacă revânzarea respectivă este o ofertă publică de valori mobiliare. Plasamentul de valori mobiliare prin intermediari financiari face obiectul publicării unui prospect în cazul în care niciuna dintre condițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (3) literele (a)-(d) nu este îndeplinită pentru plasamentul final.

În cazul acestor revânzări ulterioare de valori mobiliare sau plasamente finale de valori mobiliare prin intermediari financiari nu este necesar un alt prospect atât timp cât este disponibil un prospect valabil în conformitate cu articolul 12 și emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea acestui prospect își exprimă consimțământul pentru utilizarea sa prin intermediul unui acord scris.

CAPITOLUL II

ELABORAREA PROSPECTULUI

Articolul 6

Prospectul

(1)  Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2) și articolului 17 alineatul (2), prospectul conține informațiile relevante și necesare pe care un investitor le-ar cere în mod rezonabil în legătură cu o investiție în valori mobiliare, pentru a-i permite să evalueze în cunoștință de cauză:

(a)   activele și pasivele, situația financiară, profitul și pierderile și perspectivele emitentului și ale eventualilor garanți, precum și

(b)   drepturile aferente acestor valori mobiliare.

Aceste informații se redactează și se prezintă sub o formă concisă, ușor de analizat și de înțeles și pot varia în funcție de:

(a)   natura emitentului;

(b)   tipul de valori mobiliare;

(c)   circumstanțele emitentului;

(d)   acolo unde este relevant, tipul de investitor vizat de oferta publică sau de admiterea la tranzacționare, gradul probabil de cunoaștere a acestui tip de investitor și piața pe care valorile mobiliare urmează să fie admise la tranzacționare;

(e)   orice informații puse la dispoziția investitorilor ca urmare a cerințelor impuse emitentului valorilor mobiliare în baza dreptului Uniunii sau a dreptului național sau a normelor oricărei autorități competente sau ale unui loc de tranzacționare către care sau pe care sunt cotate sau admise la tranzacționare valorile mobiliare ale emitentului, care se poate accesa printr-un mecanism desemnat în mod oficial, astfel cum se prevede la articolul 21 din Directiva 2004/109/CE,

(f)   aplicabilitatea oricărui regim de informare simplificată sau proporțională, astfel cum se prevede la articolul 14 și la articolul 15.

(2)  Emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată poate elabora prospectul sub forma unui document unic sau a mai multor documente distincte.

Într-un prospect alcătuit din mai multe documente distincte, informațiile necesare sunt împărțite între un document de înregistrare, o notă privind valorile mobiliare și un rezumat, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (7) și articolului 7 alineatul (1) al doilea paragraf. Documentul de înregistrare cuprinde informații privind emitentul. Nota cuprinde informații privind valorile mobiliare oferite publicului sau propuse a fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Articolul 7

Rezumatul prospectului

(1)  Prospectul cuprinde un rezumat care furnizează informațiile esențiale de care au nevoie investitorii pentru a înțelege natura și riscurile aferente emitentului, garantului și valorilor mobiliare care sunt oferite sau admise la tranzacționare pe o piață reglementată, și care trebuie citite împreună cu celelalte părți ale prospectului pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care prospectul are legătură cu admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a unor valori mobiliare, altele decât titlurile de capital, oferite numai investitorilor calificați, nu este necesar un rezumat.

(2)  Conținutul rezumatului este exact, just, clar și nu induce în eroare. Acesta trebuie considerat ca fiind o introducere la prospect și este consecvent cu celelalte părți ale prospectului.

(3)  Rezumatul este elaborat sub forma unui document scurt, formulat într-un mod concis și nu mai lung de șase pagini format A4 atunci când este imprimat.

Numai în cazuri excepționale, autoritatea competentă poate totuși permite emitentului să redacteze un rezumat mai lung, de până la 10 pagini imprimate în format A4, în cazul în care complexitatea activităților emitentului, natura emisiunii sau natura valorilor mobiliare emise impune acest lucru și în cazul în care există riscul ca investitorul să fie indus în eroare din cauza lipsei informațiilor suplimentare prezentate în rezumat.

Rezumatul:

(a)  este prezentat și aranjat în pagină astfel încât să fie ușor de citit, cu caractere de dimensiuni lizibile;

(b)  este scris într-un limbaj și într-un stil care facilitează înțelegerea informațiilor, și anume într-un limbaj clar, netehnic, concis și inteligibil pentru tipul de investitori vizați.

(4)  Rezumatul este alcătuit din următoarele patru secțiuni:

(a)  o introducere care conține atenționări generale și specifice, inclusiv cu privire la măsura în care investitorii și-ar putea pierde investiția în cel mai pesimist scenariu;

(b)  informații esențiale privind emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată;

(c)  informații esențiale privind valorile mobiliare;

(d)  informații esențiale privind oferta însăși și/sau admiterea la tranzacționare.

(5)  Introducerea rezumatului conține:

(a)   denumirea valorilor mobiliare și numerele internaționale de identificare a valorilor imobiliare (ISIN);

(b)   identitatea și datele de contact ale emitentului, inclusiv identificatorul entității juridice (LEI);

(c)   identitatea și datele de contact ale ofertantului, inclusiv identificatorul entității juridice, dacă ofertantul are personalitate juridică, sau ale persoanei care solicită admiterea;

(d)   identitatea și datele de contact ale autorității competente din statul de origine și data documentului.

În sensul literei (d) de la primul paragraf, în cazul în care prospectul constă din documente separate care au fost aprobate de autorități competente diferite, introducerea rezumatului identifică și oferă datele de contact ale tuturor acelor autorități competente.

Aceasta conține atenționări potrivit cărora:

(a)  rezumatul trebuie să fie citit ca introducere la prospect;

(b)  orice decizie de investiție în valorile mobiliare respective trebuie să se bazeze pe o examinare exhaustivă a prospectului de către investitor;

(c)  în cazul în care se intentează o acțiune în fața unei instanțe privind informațiile cuprinse în prospect, se poate ca investitorul reclamant, în conformitate cu legislația internă a statelor membre, să trebuiască să suporte cheltuielile de traducere a prospectului înaintea începerii procedurii judiciare;

(d)  răspunderea civilă revine doar persoanelor care au prezentat rezumatul, inclusiv orice traducere a acestuia, dar doar atunci când acesta este înșelător, inexact sau contradictoriu în raport cu celelalte părți ale prospectului, sau atunci când acesta nu furnizează, în raport cu celelalte părți ale prospectului, informațiile esențiale pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare.

(6)  Secțiunea menționată la alineatul (4) litera (b) cuprinde următoarele informații:

(a)  într-o subsecțiune intitulată „Cine este emitentul valorilor mobiliare?”, o scurtă descriere a emitentului valorilor mobiliare, care să includă cel puțin următoarele:

–  sediul social și forma sa juridică, identificatorul LEI, legislația în temeiul căreia își desfășoară activitatea și țara în care a fost constituit;

–  activitățile sale principale;

–  acționarii săi majoritari, inclusiv dacă acesta este deținut sau controlat, direct sau indirect, și de către cine;

–  identitatea directorilor săi executivi principali și a membrilor comitetului de directori;

–  identitatea auditorilor săi statutari.

(b)  într-o subsecțiune intitulată „Care sunt informațiile financiare esențiale referitoare la emitent?” o selecție a informațiilor financiare esențiale istorice, inclusiv, după caz, informații pro forma, prezentate pentru fiecare exercițiu financiar din perioada acoperită de informațiile financiare istorice și pentru orice perioadă financiară intermediară ulterioară, însoțite de date comparative din aceeași perioadă a exercițiului financiar precedent. Cerința referitoare la informațiile comparative din bilanț se îndeplinește prin prezentarea informațiilor din bilanțul de la sfârșitul exercițiului.

(c)  într-o subsecțiune intitulată „Care sunt riscurile principale specifice emitentului?” o scurtă descriere a cel mult 10 dintre factorii de risc cei mai semnificativi specifici emitentului cuprinși în prospect, inclusiv, în special, cu privire la riscurile operaționale și de investiție;

(7)  Secțiunea menționată la alineatul (4) litera (c) cuprinde următoarele informații:

(a)  într-o subsecțiune intitulată „Care sunt principalele caracteristici ale valorilor mobiliare?”, o scurtă descriere a valorilor mobiliare oferite și/sau admise la tranzacționare, inclusiv cel puțin:

–  tipul și clasa, numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare, moneda, valoarea nominală unitară și valoarea nominală a acestora, numărul de valori mobiliare emise, scadența valorilor mobiliare;

–  drepturile aferente valorilor mobiliare;

–  rangul relativ al valorilor mobiliare în structura capitalului emitentului în caz de insolvență, inclusiv, unde este cazul, informații cu privire la nivelul de subordonare a valorilor mobiliare și tratarea lor în cazul rezoluției în conformitate cu Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare;

–  eventualele restricții impuse asupra liberei transferabilități a valorilor mobiliare;

–  după caz, politica privind dividendele sau operațiunile de distribuire.

(b)  într-o subsecțiune intitulată „Unde vor fi tranzacționate valorile mobiliare?”, se indică dacă valorile mobiliare oferite fac sau vor face obiectul unei cereri de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată sau de tranzacționare într-un sistem multilateral de tranzacționare și identitatea tuturor piețelor pe care valorile mobiliare sunt sau urmează să fie tranzacționate.

(c)  într-o subsecțiune intitulată „Există vreo garanție aferentă valorilor mobiliare?” în cazul în care există o garanție, o scurtă descriere a naturii și sferei acesteia, precum și o scurtă descriere a garantului, inclusiv identificatorul entității juridice.

(d)  într-o subsecțiune intitulată „Care sunt principalele riscuri specifice valorilor mobiliare?”, o scurtă descriere a cel mult 10 dintre factorii de risc cei mai semnificativi specifici valorilor mobiliare cuprinși în prospect.

În cazul în care este necesar să se pregătească un document cu informații esențiale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(21), emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea poate înlocui conținutul prevăzut în prezentul alineat cu informațiile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (b)-(i) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014. În acest caz și atunci când un singur rezumat se referă la mai multe valori mobiliare care se deosebesc doar la nivelul unor detalii foarte limitate, cum ar fi prețul de emisiune sau data scadenței, în conformitate cu articolul 8 alineatul (8) ultimul paragraf, limita privind lungimea prevăzută la alineatul (3) se prelungește cu încă 3 pagini format A4 pentru fiecare valoare mobiliară suplimentară.

(8)  Secțiunea menționată la alineatul (4) litera (d) cuprinde următoarele informații:

(a)  într-o subsecțiune intitulată „Care sunt condițiile și calendarul pentru a investi în această valoare mobiliară?”, după caz, clauzele generale, condițiile și calendarul previzional ale ofertei, detaliile privind admiterea la tranzacționare, planul de distribuție, cuantumul și procentajul diluării imediate rezultate în urma ofertei și o estimare a costului total al emisiunii și/sau ofertei, inclusiv costurile estimate percepute de la investitor de către emitent sau ofertant.

(b)  într-o subsecțiune intitulată „De ce a elaborat emitentul acest prospect?” o scurtă descriere narativă a motivelor ofertei sau ale admiterii la tranzacționare, precum și utilizarea și cuantumul net estimat al veniturilor rezultate în urma ofertei.

(9)  În fiecare dintre secțiunile descrise la alineatele (6), (7) și (8), emitentul poate adăuga subrubrici atunci când consideră că sunt necesare.

(10)  Rezumatul nu poate conține trimiteri încrucișate la alte părți ale prospectului sau include informații prin trimiteri.

(11)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conținutul și formatul de prezentare a informațiilor financiare esențiale istorice menționate la alineatul (6) litera (b), ținând cont de diversele tipuri de valori mobiliare și de emitenți și asigurându-se că informațiile produse sunt succinte, concise și ușor de înțeles.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 8

Prospectul de bază

(1)  În cazul valorilor mobiliare, altele decât titlurile de capital, prospectul poate consta, la alegerea emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată, într-un prospect de bază care conține ▌informațiile relevante referitoare la emitent și la valorile mobiliare oferite publicului sau propuse a fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

(2)  Prospectul de bază include următoarele informații:

(a)  o listă a informațiilor care vor fi incluse în condițiile finale ale ofertei;

(b)  un șablon, denumit „formatul condițiilor finale”, care trebuie să fie completat pentru fiecare emisiune individuală;

(c)  adresa site-ului web pe care vor fi publicate condițiile finale.

(3)  Condițiile finale se prezintă sub forma unui document distinct sau se includ în prospectul de bază sau într-un supliment la acesta. Condițiile finale se elaborează într-o formă ușor de analizat și de înțeles.

Condițiile finale conțin doar informații legate de nota privind valorile mobiliare și nu se utilizează pentru completarea prospectului de bază. În astfel de cazuri se aplică articolul 17 alineatul (1) litera (a).

(4)  În cazul în care condițiile finale nu sunt incluse nici în prospectul de bază, nici în supliment, emitentul le pune la dispoziția publicului în conformitate cu articolul 20 și le depune la autoritatea competentă din statul membru de origine, de îndată ce este posibil, înainte de începerea ofertei publice sau de admiterea la tranzacționare.

În condițiile finale se introduce o declarație clară și vizibilă în care se precizează:

(a)  faptul că condițiile finale au fost elaborate în scopul prezentului regulament și trebuie citite în coroborare cu prospectul de bază și cu suplimentul(ele) la acesta pentru a obține toate informațiile relevante;

(b)  locul în care sunt publicate prospectul de bază și suplimentul(ele) la acesta în conformitate cu articolul 20;

(c)  faptul că un rezumat al emisiunii individuale este anexat la condițiile finale.

(5)  Prospectul de bază poate fi elaborat sub forma unui document unic sau a mai multor documente distincte.

În cazul în care emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a depus anterior un document de înregistrare pentru un anumit tip de valori mobiliare, altele decât titlurile de capital sau un document de înregistrare universal, astfel cum este definit la articolul 9, și, într-o etapă ulterioară, alege să elaboreze un prospect de bază, prospectul de bază conține următoarele elemente:

(a)  informațiile cuprinse în documentul de înregistrare sau în documentul de înregistrare universal;

(b)  informațiile care ar fi altfel incluse în nota relevantă privind valorile mobiliare, cu excepția condițiilor finale, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prospectul de bază.

(6)  Informațiile specifice referitoare la fiecare dintre diferitele valori mobiliare incluse în prospectul de bază se separă în mod clar.

(7)  Se elaborează un rezumat numai în cazul în care condițiile finale sunt incluse în prospectul de bază în conformitate cu alineatul (3) sau sunt depuse, iar rezumatul este specific emisiunii individuale.

(8)  Rezumatul emisiunii individuale se supune cerințelor aplicabile condițiilor finale prevăzute în prezentul articol și se anexează la acestea.

Rezumatul emisiunii individuale este conform cu articolul 7 și furnizează informațiile esențiale din prospectul de bază și din condițiile finale. Rezumatul conține următoarele elemente:

(a)  informațiile din prospectul de bază care sunt relevante numai pentru emisiunea individuală, inclusiv informațiile esențiale privind emitentul;

(b)  opțiunile din prospectul de bază care sunt relevante numai pentru emisiunea individuală, astfel cum sunt stabilite în condițiile finale;

(c)  informațiile relevante din condițiile finale, lăsate inițial necompletate în prospectul de bază.

În cazurile în care condițiile finale se referă la mai multe valori mobiliare care se deosebesc doar la nivelul câtorva detalii foarte limitate, spre exemplu în ceea ce privește prețul de emisiune sau data scadenței, pentru toate aceste valori mobiliare poate fi atașat un singur rezumat al emisiunii individuale, cu condiția ca informațiile care se referă la diferitele valori mobiliare să fie clar separate.

(9)  Informațiile pe care le conține prospectul de bază se completează, dacă este necesar, în conformitate cu articolul 22, cu informații actualizate referitoare la emitent și la valorile mobiliare care urmează să fie oferite publicului sau să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

(10)  O ofertă publică poate continua și după expirarea prospectului de bază în temeiul căruia a fost inițiată, cu condiția ca un prospect de bază ulterior să fie aprobat cel târziu în ultima zi de valabilitate a prospectului de bază anterior. Condițiile finale ale unei astfel de oferte conțin, pe prima pagină, o atenționare ușor de observat în care se indică ultima zi de valabilitate a prospectului de bază anterior și locul în care va fi publicat prospectul de bază ulterior. Prospectul de bază ulterior cuprinde sau include prin trimiteri formatul condițiilor finale din prospectul de bază inițial și face referire la condițiile finale care sunt relevante pentru oferta continuată.

Dreptul de retragere acordat în temeiul articolului 22 alineatul (2) se aplică și investitorilor care au acceptat să achiziționeze sau să subscrie valori mobiliare în perioada de valabilitate a prospectului de bază anterior, cu excepția cazului în care valorile mobiliare au fost deja furnizate acestora.

Articolul 9

Documentul de înregistrare universal

(1)  Orice emitent care are sediul social într-un stat membru și ale cărui valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare poate elabora în fiecare exercițiu financiar un document de înregistrare sub forma unui document de înregistrare universal care descrie organizarea, activitățile, situația financiară, câștigurile și perspectivele, guvernanța și structura acționarilor societății.

(2)  Oricare emitent care alege să elaboreze un document de înregistrare universal în fiecare exercițiu financiar îl înaintează spre aprobare autorității competente din statul său membru de origine, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatele (2), (4) și (5).

Odată ce documentul de înregistrare universal al emitentului a primit aprobarea autorității competente în fiecare exercițiu financiar timp de doi ani consecutivi, documentele de înregistrare universale ulterioare sau modificările la acestea se pot depune la autoritatea competentă fără o aprobare prealabilă, dacă modificările respective nu vizează o omisiune, o eroare materială sau o inexactitate materială semnificativă care este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la faptele și circumstanțele esențiale pentru evaluarea în cunoștință de cauză a emitentului.

În cazul în care, ulterior, emitentul nu depune un document de înregistrare universal pentru un exercițiu financiar, avantajul depunerii fără aprobare se pierde și toate documentele de înregistrare universale ulterioare se înaintează autorității competente spre aprobare până când condiția prevăzută la al doilea paragraf este din nou îndeplinită.

(3)  Emitenții care, înainte de data aplicării prezentului regulament, au primit aprobarea autorității competente pentru documentul de înregistrare, elaborat în conformitate cu anexa I sau anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 809/2004(22), timp de cel puțin doi ani consecutivi și care, ulterior, au depus, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/71/CE, un astfel de document de înregistrare sau au obținut aprobarea pentru acest document în fiecare an, pot depune un document de înregistrare universal fără aprobare prealabilă în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf începând de la data aplicării prezentului regulament.

(4)  Odată ce a fost aprobat sau depus fără aprobare, documentul de înregistrare universal, precum și modificările acestuia menționate la alineatele (7) și (9) se pun la dispoziția publicului fără întârzieri nejustificate și în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolul 20.

(5)  Documentul de înregistrare universal respectă cerințele lingvistice prevăzute la articolul 25.

(6)  În documentul de înregistrare universal pot fi incluse informații prin trimiteri în condițiile prevăzute la articolul 18.

(7)  După depunerea sau aprobarea unui document de înregistrare universal, emitentul poate în orice moment să actualizeze informațiile pe care le conține acesta prin depunerea, la autoritatea competentă, a unei modificări a documentului de înregistrare universal.

(8)  Autoritatea competentă poate revizui în orice moment conținutul oricărui document de înregistrare universal care a fost depus fără aprobare prealabilă, precum și conținutul modificărilor aduse acestuia.

Demersul de revizuire al autorității competente constă în verificarea exhaustivității, a coerenței și a inteligibilității informațiilor furnizate în documentul de înregistrare universal și în modificările acestuia.

(9)  În cazul în care, în cursul revizuirii, autoritatea competentă constată că documentul de înregistrare universal nu îndeplinește standardele de exhaustivitate, inteligibilitate și coerență, și/sau că sunt necesare modificări ori informații suplimentare, autoritatea notifică emitentului acest lucru.

O cerere de modificare sau de informații suplimentare adresată de autoritatea competentă emitentului trebuie să fie luată în considerare de către acesta doar în următorul document de înregistrare universal depus pentru exercițiul financiar următor, cu excepția cazului în care emitentul dorește să utilizeze documentul de înregistrare universal ca element constitutiv al unui prospect înaintat spre aprobare. În acest caz, emitentul depune o modificare a documentului de înregistrare universal cel târziu în momentul înaintării cererii menționate la articolul 19 alineatul (5).

Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul în care autoritatea competentă notifică emitentului faptul că cererea sa de modificare vizează o omisiune, o eroare materială sau o inexactitate materială care este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la faptele și circumstanțele care sunt esențiale pentru evaluarea în cunoștință de cauză a emitentului, acesta depune o modificare a documentului de înregistrare universal fără întârzieri nejustificate.

(10)  Dispozițiile alineatelor (7) și (9) se aplică numai în cazul în care documentul de înregistrare universal nu este utilizat ca element constitutiv al unui prospect. Ori de câte ori un document de înregistrare universal este utilizat ca element constitutiv al unui prospect, numai normele prevăzute la articolul 22 pentru completarea prospectului se aplică între momentul aprobării prospectului și închiderea definitivă a ofertei publice sau, după caz, începerea tranzacționării pe o piață reglementată, oricare dintre aceste date survine mai târziu.

(11)  Un emitent care îndeplinește condițiile descrise la alineatul (2) primul și al doilea paragraf sau la alineatul (3) are statutul de emitent frecvent și beneficiază de procedura de aprobare accelerată descrisă la articolul 19 alineatul (5), cu condiția ca:

(a)  la depunerea fiecărui document de înregistrare universal sau la înaintarea spre aprobare a acestuia, emitentul confirmă în scris autorității competente că toate informațiile reglementate pe care trebuie să le divulge în temeiul Directivei 2004/109/CE, după caz, și al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 au fost depuse și publicate în conformitate cu cerințele prevăzute în actele respective și

(b)  în cazul în care autoritatea competentă efectuează revizuirea menționată la alineatul (8), emitentul își modifică documentul de înregistrare universal în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatul (9).

În cazul în care oricare dintre condițiile de mai sus nu este îndeplinită de către emitent, se pierde statutul de emitent frecvent.

(12)  În cazul în care documentul de înregistrare universal depus la autoritatea competentă sau aprobat de către aceasta se face public cel târziu după patru luni de la sfârșitul exercițiului financiar și conține informațiile care trebuie prezentate în raportul financiar anual menționat la articolul 4 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului(23), se consideră că emitentul și-a îndeplinit obligația de a publica raportul financiar anual prevăzut la articolul respectiv.

În cazul în care documentul de înregistrare universal sau o modificare a acestuia este depusă la autoritatea competentă sau aprobată de către aceasta și făcută publică în cel mult trei luni de la încheierea primelor șase luni ale exercițiului financiar și conține informațiile care trebuie prezentate în raportul financiar semestrial menționat la articolul 5 din Directiva 2004/109/CE, se consideră că emitentul și-a îndeplinit obligația de a publica raportul financiar semestrial prevăzut la articolul respectiv.

În cazurile descrise la primul sau al doilea paragraf, emitentul:

(a)  include în documentul de înregistrare universal o listă de referințe încrucișate în care se indică partea din documentul de înregistrare universal în care poate fi găsit fiecare element care trebuie să figureze în rapoartele financiare anuale și semestriale;

(b)  depune documentul de înregistrare universal în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE și îl pune la dispoziția mecanismului oficial desemnat prevăzut la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/109/CE;

(c)  include în documentul de înregistrare universal o declarație de responsabilitate în condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (c) și la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2004/109/CE.

(13)  Alineatul (12) se aplică numai în cazul în care statul membru de origine al emitentului în sensul prezentului regulament este și statul membru de origine în sensul Directivei 2004/109/CE și în cazul în care limba documentului de înregistrare universal îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 20 din Directiva 2004/109/CE.

(14)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedura de verificare, de aprobare, de depunere și de revizuire a documentului de înregistrare universal, precum și condițiile de modificare a acestuia și condițiile în care se poate pierde statutul de emitent frecvent.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 10

Prospectele alcătuite din documente distincte

(1)  Un emitent care dispune deja de un document de înregistrare aprobat de către autoritatea competentă are obligația de a elabora numai nota privind valorile mobiliare și rezumatul atunci când valorile mobiliare sunt oferite publicului sau sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. În acest caz, nota privind valorile mobiliare și rezumatul se prezintă separat spre aprobare.

În cazul în care, de la aprobarea documentului de înregistrare, apare un factor nou, o eroare materială sau o inexactitate semnificativă privind informațiile cuprinse în documentul de înregistrare care este de natură să afecteze evaluarea valorilor mobiliare, în același timp cu nota privind valorile mobiliare și rezumatul se înaintează spre aprobare și un supliment la documentul de înregistrare. Dreptul de a-și retrage acceptul în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) nu se aplică în acest caz.

Documentul de înregistrare și suplimentul la acesta, după caz, împreună cu nota privind valorile mobiliare și rezumatul, constituie un prospect, odată ce sunt aprobate de autoritatea competentă.

(2)  Un emitent care dispune deja de un document de înregistrare universal aprobat de către autoritatea competentă, sau care a depus un document de înregistrare universal fără aprobare în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), este obligat să întocmească numai nota privind valorile mobiliare și rezumatul atunci când valorile mobiliare sunt oferite publicului sau sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. În acest caz, nota privind valorile mobiliare, rezumatul și toate modificările aduse documentului de înregistrare universal depuse de la aprobarea sau depunerea documentului de înregistrare universal, cu excepția modificărilor aduse documentului de înregistrare universal al unui emitent frecvent în conformitate cu articolul 19 alineatul (5), se înaintează separat spre aprobare.

În cazul în care un emitent a depus un document de înregistrare universal fără aprobare, întreaga documentație, inclusiv modificările aduse documentului de înregistrare universal, este supusă aprobării, deși aceste documente rămân distincte.

Documentul de înregistrare universal, modificat în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) sau (9), împreună cu nota privind valorile mobiliare și rezumatul, constituie un prospect, odată ce sunt aprobate de autoritatea competentă.

Articolul 11

Responsabilitatea privind prospectul

(1)  Statele membre se asigură că responsabilitatea pentru informațiile incluse într-un prospect revine emitentului sau organelor sale de administrație, de conducere sau de supraveghere, ofertantului, persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau garantului. Prospectul identifică în mod clar persoanele responsabile cu numele și funcția lor sau, în cazul persoanelor juridice, cu denumirea și sediul lor social și conține o declarație din partea lor conform căreia, după cunoștințele lor, informațiile cuprinse în prospect sunt conforme cu realitatea, iar prospectul nu conține omisiuni de natură să îi afecteze sensul.

(2)  Statele membre se asigură că actele cu putere de lege și actele lor administrative din domeniul răspunderii civile se aplică persoanelor responsabile de informațiile incluse în prospecte.

Totuși, statele membre se asigură că răspunderea civilă nu se atribuie numai pe baza rezumatului, inclusiv a unei traduceri a acestuia, cu excepția cazului în care acesta este înșelător, inexact sau contradictoriu în raport cu celelalte părți ale prospectului ori a cazului în care rezumatul nu oferă, în raport cu celelalte părți ale prospectului, informațiile esențiale pentru a-i ajuta pe investitori să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare. Rezumatul conține o atenționare clară în acest scop.

(3)  Responsabilitatea pentru informațiile incluse în documentul de înregistrare universal le revine persoanelor menționate la alineatul (1) numai în cazurile în care documentul de înregistrare universal este utilizat ca element constitutiv al unui prospect aprobat. Această dispoziție se aplică fără a aduce atingere articolelor 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE, atunci când informațiile prevăzute la aceste articole sunt incluse într-un document de înregistrare universal.

Articolul 12

Valabilitatea prospectului, a prospectului de bază și a documentului de înregistrare

(1)  Un prospect sau un prospect de bază, indiferent dacă acesta este un document unic sau dacă este alcătuit din mai multe documente distincte, este valabil 12 luni de la aprobarea sa, pentru ofertele publice sau admiterile la tranzacționare pe o piață reglementată, cu condiția de a fi completat cu orice supliment impus în temeiul articolului 22.

În cazul în care prospectul sau prospectul de bază este alcătuit din mai multe documente distincte, valabilitatea începe odată cu aprobarea notei privind valorile mobiliare.

(2)  Un document de înregistrare, inclusiv un document de înregistrare universal, astfel cum este menționat la articolul 9, care a fost depus sau aprobat în prealabil, poate fi utilizat ca element constitutiv al unui prospect timp de 12 luni de la depunerea sau aprobarea sa.

Scurgerea acestei perioade în cazul unui astfel de document de înregistrare nu afectează valabilitatea unui prospect din care acesta face parte.

CAPITOLUL III

CONȚINUTUL ȘI FORMATUL PROSPECTULUI

Articolul 13

Informațiile minime și formatul

(1)  Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 42, acte delegate referitoare la formatul prospectului, al prospectului de bază și al condițiilor finale, precum și schemele care definesc informațiile specifice care trebuie incluse într-un prospect, evitând repetarea informațiilor în cazul în care un prospect este alcătuit din mai multe documente distincte.

În special, la redactarea diverselor scheme referitoare la prospect, se ține seama de:

(a)  diversele tipuri de informații necesare investitorilor în legătură cu titlurile de capital spre deosebire de valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital; adoptarea unei abordări coerente cu privire la informațiile care trebuie incluse în prospect pentru valorile mobiliare care au o logică economică similară, în special instrumentele derivate;

(b)  diversele tipuri și caracteristici ale ofertelor și admiterilor la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare, altele decât titlurile de capital;

(c)  formatul utilizat și informațiile care trebuie incluse în prospectele de bază referitoare la valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, inclusiv valorile mobiliare care dau drept de subscripție sub orice formă;

(d)  după caz, statutul public al emitentului;

(e)  după caz, natura specifică a activităților emitentului.

În special, Comisia redactează două seturi de scheme referitoare la prospecte separate și diferite ca conținut în care se prevăd cerințele de informare valabile pentru valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, adaptate diferitelor clase de investitori - calificați și necalificați - cărora le este adresată oferta, ținând seama de diferitele nevoi în materie de informare ale investitorilor respectivi.

(2)  Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 42, acte delegate în care stabilește schema care definește informațiile minime cuprinse în documentul de înregistrare universal, precum și o schemă specifică pentru documentul de înregistrare universal al instituțiilor de credit.

O astfel de schemă asigură faptul că documentul de înregistrare universal conține toate informațiile necesare privind emitentul, astfel încât același document de înregistrare universal să poată fi utilizat și pentru oferta publică ulterioară sau admiterea ulterioară la tranzacționare de titluri de capital, titluri de creanță sau instrumente derivate. În ceea ce privește informațiile financiare, analizarea rezultatului din exploatare și a celui financiar, perspectivele și guvernanța corporativă, aceste informații trebuie să fie aliniate, pe cât posibil, cu informațiile care trebuie prezentate în rapoartele financiare anuale și semestriale menționate la articolele 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE, inclusiv în raportul de gestiune și în declarația privind guvernanța corporativă.

(3)  Actele delegate menționate la alineatele (1) și (2) se bazează pe standardele din domeniul informațiilor financiare și nefinanciare stabilite de organizațiile internaționale de comisii pentru valori mobiliare, în special Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), și pe anexele I, II și III la prezentul regulament. Actele delegate respective se adoptă până la [6 luni înainte de data aplicării prezentului regulament].

Articolul 14

Regimul de informare simplificată pentru operațiunile secundare

(1)  Următoarele persoane pot alege să elaboreze un prospect simplificat în temeiul regimului de informare simplificată pentru operațiunile secundare, în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată:

(a)  emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe o piață de creștere pentru IMM-uri sau un MTF, altul decât o piață de creștere pentru IMM-uri, cu cerințe de informare echivalente cel puțin cu cele prevăzute pentru o piață de creștere pentru IMM-uri, astfel cum se indică la articolul 33 alineatul (3) literele (d), (e), (f) și (g) din MiFID, de cel puțin 18 luni și care emit mai multe valori mobiliare din aceeași clasă;

(b)  emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe o piață de creștere pentru IMM-uri sau un MTF, altul decât o piață de creștere pentru IMM-uri, cu cerințe de informare echivalente cel puțin cu cele prevăzute pentru o piață de creștere pentru IMM-uri, astfel cum se indică la articolul 33 alineatul (3) literele (d), (e), (f) și (g) din MiFID, de cel puțin 18 luni și care emit valori mobiliare, altele decât titlurile de capital;

(c)  ofertanții unei clase de valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe o piață de creștere pentru IMM-uri sau un MTF, altul decât o piață de creștere pentru IMM-uri, cu cerințe de informare echivalente cel puțin cu cele prevăzute pentru o piață de creștere pentru IMM-uri, astfel cum se indică la articolul 33 alineatul (3) literele (d), (e), (f) și (g) din MiFID, de cel puțin 18 luni.

Prospectul simplificat prevăzut la primul paragraf constă într-un rezumat în conformitate cu articolul 7, un document specific de înregistrare care poate fi utilizat de persoanele menționate la literele (a), (b) și (c) și o notă specifică privind valorile mobiliare care poate fi utilizată de către persoanele menționate la literele (a) și (c).

În sensul literelor (a), (b) și (c) de la primul paragraf, ESMA publică și actualizează periodic o listă de MTF-uri, altele decât piețele de creștere pentru IMM-uri, cu cerințe de informare echivalente cel puțin cu cele prevăzute pentru o piață de creștere pentru IMM-uri, astfel cum se indică la articolul 33 alineatul (3) literele (d), (e), (f) și (g) din MiFID.

(2)  În conformitate cu principiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) și fără a aduce atingere articolului 17 alineatul (2), prospectul simplificat menționat la alineatul (1) conține informațiile reduse de care ar avea nevoie un investitor în mod rezonabil în legătură cu o operațiune secundară, pentru a evalua în cunoștință de cauză:

(a)   perspectivele emitentului și ale eventualilor garanți, pe baza informațiilor financiare ▌cuprinse sau incluse prin trimiteri în prospect care acoperă numai ultimul exercițiu financiar;

(b)   drepturile aferente valorilor mobiliare;

(c)   motivele operațiunii, precum și impactul acesteia asupra emitentului, în special o declarație privind capitalul circulant, informații privind capitalizarea și gradul de îndatorare, impactul asupra structurii globale a capitalului și un rezumat concis al informațiilor relevante comunicate conform Regulamentului (UE) nr. 596/2014 de la data ultimei emisiuni.

Rezumatul acoperă doar informațiile relevante necesare în temeiul regimului de informare simplificată pentru operațiunile secundare.

Informațiile conținute în prospectul simplificat menționat la alineatul (1) se redactează și se prezintă într-o formă ușor de analizat, concisă și ușor de înțeles și permit investitorilor să ia o decizie de investiții în cunoștință de cauză.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 42 pentru a preciza informațiile reduse menționate la alineatul (2) care trebuie incluse în schemele aplicabile în temeiul regimului de informare simplificată indicat la alineatul (1).

Atunci când indică informațiile reduse care trebuie incluse în schemele aplicabile în temeiul regimului de informare simplificată, Comisia ține seama de nevoia de a facilita accesul la piețele de capital, de importanța reducerii costurilor accesului la capital și a creșterii accesului la acesta, precum și de informațiile pe care un emitent trebuie deja să le furnizeze în temeiul Directivei 2004/109/CE, după caz, și al Regulamentului (UE) nr. 596/2014. Pentru a evita impunerea unor sarcini inutile asupra emitenților, Comisia își adaptează cerințele în așa fel încât acestea să vizeze informațiile care sunt importante și relevante pentru operațiunile secundare și să fie proporționale.

Actele delegate respective se adoptă până la [6 luni înainte de data aplicării prezentului regulament].

Articolul 15

Prospectul UE de creștere

(1)  Următoarele entități au dreptul să elaboreze un prospect UE de creștere în temeiul regimului de informare proporțională prevăzut la prezentul articol în cazul unei oferte publice de valori mobiliare, cu excepția cazului în care valorile mobiliare respective urmează să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată:

(a)   IMM-uri;

(b)   emitenți, alții decât IMM-uri, a căror ofertă publică privește valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri;

(c)   emitenți, alții decât cei menționați la literele (a) și (b), a căror ofertă publică de valori mobiliare are o valoare totală calculată pe o perioadă de 12 luni în Uniune care nu depășește 20 000 000 EUR.

Un prospect UE de creștere aprobat în temeiul prezentului articol este valabil pentru orice ofertă publică de valori mobiliare în oricât de multe state membre gazdă în condițiile prevăzute la articolele 23, 24 și 25.

Un prospect UE de creștere în temeiul regimului de informare proporțională menționat la primul paragraf este un document standardizat, ușor de completat de emitenți.

(1a)   Prospectul UE de creștere se referă la următoarele trei elemente-cheie:

(a)   informații-cheie privind emitentul, precum:

(i)   denumirea emitentului și persoanele responsabile pentru prospect;

(ii)   prezentarea generală a activităților, activitățile comerciale actuale și perspectivele emitentului;

(iii)   factorii de risc asociați emitentului;

(iv)   informații financiare, care pot fi incluse prin trimiteri;

(b)   informații-cheie privind valorile mobiliare, precum:

(i)   numărul și natura valorilor mobiliare care fac parte din ofertă;

(ii)   termenii și condițiile valorilor mobiliare și o descriere a oricăror drepturi asociate valorilor mobiliare;

(iii)   factorii de risc asociați valorilor mobiliare;

(c)   informații-cheie privind oferta, precum:

(i)   termenii și condițiile ofertei, inclusiv prețul de emisiune;

(ii)   motivele pentru lansarea ofertei și modul preconizat de utilizare a veniturilor nete obținute din ofertă.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 42 pentru a preciza conținutul și formatul redus, specific pentru prospectul UE de creștere menționat la alineatele (1) și (1a). Actele respective specifică informațiile solicitate în schemele referitoare la prospecte într-un limbaj simplu, folosind includerea prin trimiteri dacă e cazul.

Atunci când precizează un conținut și format redus specific al prospectului UE de creștere, Comisia își adaptează cerințele în așa fel încât acestea să vizeze:

(a)   informații semnificative și relevante atunci când se realizează o investiție în valorile mobiliare emise pentru investitori;

(b)   necesitatea de a asigura proporționalitatea între dimensiunea societății și nevoile sale de atragere de fonduri; și

(c)   costurile creării unui prospect.

În acest scop, Comisia ține cont de următoarele elemente:

–  necesitatea ca prospectul UE de creștere să fie simplificat cu adevărat, într-o măsură semnificativă, din punctul de vedere al sarcinii administrative și al costurilor de emitere, față de prospectul complet;

–  necesitatea de a facilita accesul IMM-urilor la piețele de capital, asigurând, în același timp, încrederea investitorilor în investițiile în astfel de societăți;

–  necesitatea de reduce la minimum costurile și sarcinile pentru IMM-uri;

–  necesitatea de a prezenta anumite tipuri de informații de o importanță deosebită pentru IMM-uri;

–  dimensiunea emitentului și durata activității sale;

–  diversele tipuri și caracteristici ale ofertelor;

–  diversele tipuri de informații necesare investitorilor în legătură cu diferitele tipuri de valori mobiliare.

Actele delegate respective se adoptă până la [6 luni înainte de data aplicării prezentului regulament].

Articolul 16

Factori de risc

(1)  Factorii de risc menționați în prospect se limitează la riscurile care sunt specifice emitentului și/sau valorilor mobiliare și care sunt semnificative pentru a lua o decizie de investiții în cunoștință de cauză, astfel cum sunt coroborate de conținutul documentului de înregistrare și al notei privind valorile mobiliare. ▌

(1a)   Factorii de risc îi includ și pe cei cauzați de gradul de subordonare a unei valori mobiliare și de impactul asupra dimensiunii preconizate sau asupra programării plăților către deținătorii de valori mobiliare aflați în faliment sau în orice altă procedură similară, inclusiv, acolo unde este cazul, în situația de insolvență, de rezoluție sau de restructurare a unei instituții de credit, în conformitate cu Directiva 2014/59/UE (BRRD).

(2)  ESMA elaborează orientări cu privire la evaluarea ▌specificității și semnificației factorilor de risc și cu privire la încadrarea ▌factorilor de risc. În plus, ESMA elaborează orientări pentru a ajuta autoritățile competente în evaluarea factorilor de risc, într-o manieră care să încurajeze comunicarea adecvată și concentrată a factorilor de risc de către emitenți.

Articolul 17

Omiterea de informații

(1)  În cazul în care prețul definitiv al ofertei și/sau numărul definitiv al valorilor mobiliare care vor fi oferite publicului nu se pot include în prospect:

(a)  în prospect se prezintă criteriile și/sau condițiile în conformitate cu care se stabilesc aceste elemente sau, în cazul prețului, prețul maxim sau

(b)  acceptarea achiziției sau a subscrierii valorilor mobiliare se poate retrage timp de cel puțin două zile lucrătoare după depunerea prețului definitiv al ofertei și/sau a numărului definitiv de valori mobiliare care se vor oferi publicului.

Prețul definitiv al ofertei și numărul definitiv de valori mobiliare se depun la autoritatea competentă din statul membru de origine și se publică în conformitate cu articolul 20 alineatul (2).

(2)  Autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza omiterea din prospect a anumitor informații care trebuie incluse în prospect, în cazul în care consideră că este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)  prezentarea acestor informații ar fi contrară interesului public;

(b)  prezentarea acestor informații ar aduce un prejudiciu grav emitentului, atât timp cât omiterea acestor informații nu riscă să inducă publicul în eroare asupra faptelor și circumstanțelor a căror cunoaștere este absolut necesară pentru evaluarea în cunoștință de cauză a emitentului, a ofertantului sau a eventualului garant, precum și a drepturilor aferente valorilor mobiliare la care se referă prospectul;

(c)  aceste informații sunt de o importanță minoră pentru o ofertă specifică sau o admitere specifică la tranzacționare pe o piață reglementată și nu ar influența evaluarea situației financiare și a perspectivelor emitentului, ale ofertantului sau ale garantului.

Autoritatea competentă transmite ESMA un raport anual privind informațiile a căror omitere a autorizat-o.

(3)  Fără a aduce atingere informațiilor adecvate puse la dispoziția investitorilor, în cazul în care, în mod excepțional, unele informații care trebuie să fie incluse în prospect nu corespund domeniului de activitate sau formei juridice a emitentului ori valorilor mobiliare la care se referă prospectul, acesta conține informații echivalente cu informațiile cerute, cu excepția cazului în care nu există astfel de informații.

(4)  În cazul în care valorile mobiliare sunt garantate de un stat membru, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată are dreptul, atunci când elaborează un prospect în conformitate cu articolul 4, să omită informații legate de statul membru respectiv.

(5)  ESMA poate elabora proiecte de orientări pentru a preciza cazurile în care se pot omite informații în conformitate cu alineatul (2), ținând cont de rapoartele transmise ESMA de autoritățile competente menționate la alineatul (2).

Articolul 18

Includerea de informații prin trimiteri

(1)  Informațiile pot fi incluse într-un prospect sau într-un prospect de bază prin trimiteri, în cazul în care au fost publicate anterior sau simultan prin mijloace electronice, redactate într-o limbă care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 25 și depuse în contextul cerințelor de informare din dreptul Uniunii sau în temeiul normelor locului de tranzacționare sau ale pieței de creștere pentru IMM-uri:

(a)  documente care au fost aprobate de către o autoritate competentă ▌sau depuse la aceasta în conformitate cu prezentul regulament;

(b)  documentele menționate la articolul 1 alineatul (3) literele (f) și (g) și la articolul 1 alineatul (4) literele (d) și (e);

(c)  informațiile reglementate, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (l);

(d)  informațiile financiare anuale sau intermediare;

(e)  rapoartele de audit și situațiile financiare;

(f)  rapoartele administratorilor, astfel cum sunt definite la articolul 19 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(24);

(g)  declarațiile privind guvernanța corporativă, astfel cum sunt definite la articolul 20 din Directiva 2013/34/UE;

(h)  [rapoartele privind remunerarea, astfel cum sunt definite la articolul [X] din [Directiva revizuită privind drepturile acționarilor(25)];

(ha)   rapoartele anuale sau orice informații prevăzute la articolele 22 și 23 din Directiva 2011/61/UE;

(i)  actul constitutiv și statutul.

Aceste informații trebuie să fie cele mai recente informații de care dispune emitentul.

În cazul în care numai anumite părți ale unui document sunt incluse prin trimiteri, în prospect se introduce o declarație în care se precizează că părțile neincluse fie nu sunt relevante pentru investitor, fie sunt cuprinse în altă parte a prospectului.

(2)  Atunci când includ informații prin trimiteri, emitenții, ofertanții sau persoanele care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată asigură accesibilitatea informațiilor. Mai precis, în prospect se include o listă a referințelor încrucișate pentru a le permite investitorilor să identifice cu ușurință informații specifice, iar prospectul conține hyperlinkuri către toate documentele care conțin informațiile incluse prin trimiteri.

(3)  Atunci când este posibil, împreună cu primul proiect de prospect înaintat autorității competente și, în orice caz, în cursul procesului de revizuire a prospectului, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată înaintează, în format electronic cu funcție de căutare, toate informațiile care sunt incluse în prospect prin trimiteri, cu excepția cazului în care informațiile respective au fost deja aprobate de autoritatea competentă care aprobă prospectul sau depuse la aceasta.

(4)  ▌ESMA poate elabora propuneri de standarde tehnice de reglementare pentru a actualiza lista documentelor indicate la alineatul (1) prin includerea tipurilor de documente suplimentare prevăzute în temeiul dreptului Uniunii a fi depuse la o autoritate publică sau aprobate de o astfel de autoritate.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII PRIVIND APROBAREA ȘI PUBLICAREA PROSPECTULUI

Articolul 19

Verificarea și aprobarea prospectului

(1)  Niciun prospect nu se publică înainte de a fi aprobat sau înainte ca toate elementele sale constitutive să fi fost aprobate de către autoritatea competentă relevantă din statul membru de origine.

(2)  Autoritatea competentă notifică emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată decizia sa privind aprobarea prospectului, în termen de 10 zile lucrătoare de la înaintarea proiectului de prospect.

▌Autoritatea competentă notifică ESMA aprobarea prospectului și a eventualelor suplimente la acesta în același moment în care respectiva aprobare este notificată emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată.

(3)  Termenul prevăzut la alineatul (2) se prelungește la 20 de zile lucrătoare în cazul în care oferta publică implică valori mobiliare emise de către un emitent căruia nu i s-a admis încă nicio valoare mobiliară la tranzacționare pe o piață reglementată și care nu a făcut încă nicio ofertă publică de valori mobiliare.

Termenul de 20 de zile lucrătoare se aplică numai pentru înaintarea inițială a proiectului de prospect. În cazul în care este necesar să se prezinte informații ulterioare în conformitate cu alineatul (4), se aplică termenul prevăzut la alineatul (2).

(4)  În cazul în care autoritatea competentă constată că proiectul de prospect nu îndeplinește standardele privind exhaustivitatea, inteligibilitatea și coerența necesare pentru aprobarea sa și/sau că sunt necesare informații suplimentare sau modificări:

(a)  aceasta informează emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată în termen de 10 zile lucrătoare de la înaintarea proiectului de prospect și/sau a informațiilor suplimentare și indică în detaliu motivele care au stat la baza deciziei sale, iar

(b)  termenele prevăzute la alineatele (2) și (3) se aplică doar începând de la data la care un proiect modificat de prospect și/sau informațiile suplimentare solicitate sunt înaintate autorității competente.

(5)  Prin derogare de la alineatele (2) și (4), termenul menționat la alineatele respective se reduce la 5 zile lucrătoare în cazul emitenților frecvenți menționați la articolul 9 alineatul (11). Emitentul frecvent informează autoritatea competentă cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data avută în vedere pentru înaintarea unei cereri de aprobare.

Un emitent frecvent prezintă autorității competente o cerere care cuprinde modificările necesare ale documentului de înregistrare universal, după caz, nota privind valorile mobiliare și rezumatul înaintate spre aprobare.

Un emitent frecvent nu este obligat să obțină aprobare pentru modificările aduse documentului de înregistrare universal dacă modificările respective nu vizează o omisiune, o eroare materială sau o inexactitate materială semnificativă care este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la faptele și circumstanțele esențiale pentru evaluarea în cunoștință de cauză a emitentului.

(6)  Autoritățile competente oferă, pe site-urile lor web, orientări cu privire la procedura de verificare și de aprobare pentru a facilita aprobarea eficientă și în timp util a prospectelor. Aceste orientări indică punctele de contact cu privire la aprobări. Emitentul sau persoana responsabilă de elaborarea prospectului are posibilitatea de a comunica și de a interacționa direct cu personalul autorității competente pe tot parcursul procedurii de aprobare a prospectului.

(9)  Nivelul taxelor percepute de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru aprobarea prospectelor, a documentelor de înregistrare, inclusiv a documentelor de înregistrare universale, a suplimentelor și modificărilor, precum și pentru depunerea documentelor de înregistrare universale, a modificărilor la acestea și a condițiilor finale este rezonabil și proporțional și este făcut public cel puțin pe site-ul web al autorității competente.

(10)  ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile de verificare a exhaustivității, a inteligibilității și a coerenței și de aprobare a prospectului.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(11)  ESMA face uz de competențele sale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 pentru a promova convergența practicilor de supraveghere în ceea ce privește procedura de verificare și de aprobare de către autoritățile competente atunci când evaluează exhaustivitatea, coerența și inteligibilitatea informațiilor conținute într-un prospect. În acest scop, ESMA elaborează orientări adresate autorităților competente cu privire la supravegherea și aplicarea prospectelor, acoperind examinarea conformității cu prezentul regulament și cu orice act delegat și act de punere în aplicare adoptat în baza acestuia, precum și aplicarea metodelor și sancțiunilor administrative adecvate în cazul oricăror încălcări în conformitate cu articolele 36 și 37. [AM 2] În special, ESMA promovează convergența în ceea ce privește eficiența, metodele și momentul verificării de către autoritățile competente a informațiilor incluse într-un prospect, utilizând evaluări inter pares acolo unde este necesar.

(11a)   ESMA instituie un sistem central de gestionare a fluxului de date, care cuprinde procesul de aprobare a prospectului de la inițiere până la aprobare, permițând autorităților competente, ESMA și emitenților să gestioneze și să monitorizeze online solicitările de aprobare în întreaga Uniune.

(12)  Fără a aduce atingere articolului 30 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA organizează și efectuează cel puțin o evaluare inter pares a procedurilor de verificare și de aprobare ale autorităților competente, inclusiv a notificărilor aprobării dintre autoritățile competente. Evaluarea inter pares analizează, de asemenea, impactul diferitelor abordări legate de verificarea și aprobarea de către autoritățile competente asupra capacității emitenților de a atrage capital în Uniunea Europeană. Raportul privind această evaluare inter pares se publică cel târziu la trei ani de la data aplicării prezentului regulament. În contextul acestei evaluări inter pares, ESMA ține seama de opinii sau avize din partea Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 20

Publicarea prospectului

(1)  Odată aprobat, prospectul se pune la dispoziția publicului de către emitent, ofertant sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată, într-un termen rezonabil înainte de începerea sau cel mai târziu la începerea ofertei publice sau a admiterii la tranzacționare a valorilor mobiliare respective.

În cazul unei oferte publice inițiale a unei categorii de acțiuni care sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată pentru prima dată, prospectul se pune la dispoziție cu cel puțin șase zile lucrătoare înaintea închiderii ofertei.

(2)  Prospectul, indiferent dacă acesta este un document unic sau dacă este alcătuit din mai multe documente distincte, se consideră pus la dispoziția publicului atunci când este publicat în format electronic pe oricare dintre următoarele site-uri web:

(a)  site-ul web al emitentului, al ofertantului sau al persoanei care solicită admiterea la tranzacționare;

(b)  site-ul web al intermediarilor financiari care plasează sau vând valorile mobiliare, inclusiv al agenților de plată;

(c)  site-ul web al pieței reglementate pe care se solicită admiterea la tranzacționare sau al operatorului sistemului multilateral de tranzacționare, după caz.

(3)  Prospectul se publică într-o secțiune specială de pe site-ul web care este ușor accesibilă la intrarea pe site. Prospectul se poate descărca și imprima și este într-un format electronic cu funcție de căutare care nu poate fi modificat.

Documentele care conțin informațiile incluse prin trimiteri în prospect și suplimentele și/sau condițiile finale legate de prospect sunt accesibile în aceeași secțiune, împreună cu prospectul, inclusiv prin intermediul unor hyperlinkuri, atunci când este necesar.

Fără a aduce atingere dreptului de retragere prevăzut la articolul 22 alineatul (2), emitenții frecvenți menționați la articolul 9 alineatul (11) pot alege să includă orice schimbări în documentul de înregistrare universal printr-o referință dinamică la versiunea cea mai recentă a documentului de înregistrare universal, în locul unui supliment.

(4)  Accesul la prospect nu se condiționează de finalizarea unui proces de înregistrare, de acceptarea unei clauze privind limitarea răspunderii juridice și nici de plata unei taxe.

(5)  Autoritatea competentă din statul membru de origine publică pe site-ul său web toate prospectele aprobate sau cel puțin lista prospectelor aprobate, inclusiv un hyperlink către secțiunile speciale de pe site menționate la alineatul (3), precum și o identificare a statului membru (statelor membre) gazdă în cazul în care prospectele sunt notificate în conformitate cu articolul 24. Lista publicată, inclusiv hyperlinkurile, se actualizează permanent și fiecare element rămâne pe site pentru perioada menționată la alineatul (7).

Atunci când notifică ESMA aprobarea unui prospect sau a eventualelor suplimente la un prospect, autoritatea competentă furnizează ESMA o copie electronică a prospectului și a eventualelor suplimente la acesta, precum și datele necesare pentru clasificarea acestuia de către ESMA în mecanismul de stocare menționat la alineatul (6) și pentru elaborarea raportului menționat la articolul 45.

Autoritatea competentă din statul membru gazdă publică pe site-ul său web informațiile referitoare la toate notificările primite în conformitate cu articolul 24.

(6)  Cel mai târziu la începerea ofertei publice sau a admiterii la tranzacționare a valorilor mobiliare în cauză, ESMA publică toate prospectele primite de la autoritățile competente pe site-ul său web, inclusiv orice supliment la acestea, condițiile finale și traducerile aferente, atunci când este cazul, precum și informații privind statul membru (statele membre) gazdă în cazul în care prospectele sunt notificate în conformitate cu articolul 24. Publicarea se asigură prin intermediul unui mecanism de stocare ce oferă publicului acces gratuit și funcții de căutare. Informațiile-cheie cuprinse în prospecte, precum codul ISIN de identificare a valorilor mobiliare și identificatorul de entitate juridică al emitenților, ofertanților și garanților, pot fi citite electronic, inclusiv atunci când se folosesc metadate.

(7)  Toate prospectele aprobate rămân la dispoziția publicului în format digital timp de cel puțin 10 ani după publicarea lor pe site-urile web menționate la alineatele (2) și (6).

(8)  În cazul în care prospectul este alcătuit din mai multe documente și/sau include informații prin trimiteri, documentele și informațiile care îl compun se pot publica și difuza separat, cu condiția de a fi puse gratuit la dispoziția publicului în conformitate cu alineatul (2). Fiecare document constitutiv al prospectului indică de unde pot fi obținute celelalte documente care sunt deja aprobate și/sau depuse la autoritatea competentă.

(9)  Textul și formatul prospectului și/sau ale suplimentelor la acesta puse la dispoziția publicului sunt întotdeauna identice cu versiunea originală aprobată de către autoritatea competentă din statul membru de origine.

(10)  Emitentul, ofertantul, persoana care solicită admiterea la tranzacționare sau intermediarii financiari care plasează sau vând valorile mobiliare furnizează o copie pe suport durabil a prospectului, la cerere și în mod gratuit, oricărei persoane fizice sau juridice. Furnizarea ▌se limitează la jurisdicțiile în care se face oferta publică sau în care admiterea la tranzacționare are loc în temeiul prezentului regulament.

(11)  Pentru a asigura o armonizare consecventă a procedurilor prevăzute în prezentul articol, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în scopul de a detalia cerințele legate de publicarea prospectului.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(12)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza datele necesare clasificării prospectelor menționate la alineatul (5).

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 21

Comunicări cu caracter publicitar

(1)  Orice comunicare cu caracter publicitar care vizează fie o ofertă publică de valori mobiliare, fie admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată respectă principiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Comunicările cu caracter publicitar anunță că un prospect a fost sau va fi publicat și indică locul din care investitorii pot sau vor putea să îl obțină.

(3)  Comunicările cu caracter publicitar se recunosc în mod clar ca atare. Informațiile pe care acestea le conțin nu pot fi eronate și nu pot induce în eroare. De asemenea, informațiile cuprinse într-o comunicare cu caracter publicitar sunt consecvente cu informațiile cuprinse în prospect, în cazul în care acesta a fost deja publicat, sau cu informațiile care trebuie să figureze în acesta, în cazul în care acesta se publică ulterior.

(4)  Toate informațiile prezentate pe cale orală sau în scris cu privire la oferta publică de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată, chiar dacă acestea nu au caracter publicitar, concordă cu informațiile cuprinse în prospect.

În cazul în care informațiile importante sunt prezentate de către un emitent sau un ofertant și adresate pe cale orală sau în scris unuia sau mai multor investitori selecționați, aceste informații sunt prezentate tuturor celorlalți investitori cărora li se adresează această ofertă, indiferent dacă un proiect este necesar sau nu în temeiul prezentului regulament. În cazul în care un prospect trebuie publicat, aceste informații figurează în prospect sau într-un supliment la prospect, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1).

(5)  Autoritatea competentă din statul membru în care sunt diseminate comunicările cu caracter publicitar este împuternicită să verifice dacă activitățile publicitare privind oferta publică de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată este conformă cu principiile prevăzute la alineatele (2)-(4).

Atunci când este necesar, autoritatea competentă din statul membru de origine sprijină autoritatea competentă din statul membru în care sunt diseminate comunicările cu caracter publicitar în procesul de evaluare a conformității acestora cu informațiile din prospect.

Fără a aduce atingere atribuțiilor prevăzute la articolul 30 alineatul (1), evaluarea comunicărilor cu caracter publicitar de către o autoritate competentă nu constituie o condiție prealabilă pentru derularea ofertei publice de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată în orice stat membru gazdă.

(5b)   Autoritatea competentă nu percepe taxe pentru evaluarea comunicărilor cu caracter publicitar în temeiul prezentului articol.

(5c)   Autoritatea competentă din statul membru în care sunt diseminate comunicările cu caracter publicitar poate conveni cu autoritatea competentă a statului membru de origine, atunci când aceasta este o autoritate competentă diferită, asupra faptului că autoritatea competentă a statului membru de origine este împuternicită să verifice dacă activitățile publicitare sunt conforme cu principiile prevăzute la alineatul (5). În eventualitatea unui astfel de acord, autoritatea competentă din statul membru de origine notifică emitentul și ESMA fără întârziere.

(6)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia dispozițiile referitoare la comunicările cu caracter publicitar prevăzute la alineatele (2)-(4) și (5a) din prezentul regulament și pe cele privind difuzarea comunicărilor cu caracter publicitar, și pentru a stabili procedurile de cooperare între autoritățile competente din statul membru de origine și cele din statul membru în care sunt difuzate comunicările cu caracter publicitar.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 22

Suplimentele la prospect

(1)  Fiecare factor nou, eroare materială sau inexactitate semnificativă privind informațiile cuprinse în prospect care poate influența evaluarea valorilor mobiliare și care survine sau este constatată între momentul aprobării prospectului și cel al închiderii definitive a ofertei publice sau al începerii tranzacționării pe o piață reglementată, oricare dintre aceste evenimente a avut loc ultimul, se menționează într-un supliment la prospect fără întârzieri nejustificate.

Acest supliment se aprobă în același mod ca și prospectul, în termen de maximum cinci zile lucrătoare, și se publică cel puțin în aceleași condiții precum cele aplicate atunci când prospectul inițial a fost publicat în conformitate cu articolul 20. Rezumatul și eventuala traducere a acestuia se completează, de asemenea, în cazul în care se dovedește necesar, pentru a ține seama de noile informații incluse în supliment.

(2)  În cazul în care prospectul se referă la o ofertă publică de valori mobiliare, investitorii care au acceptat deja să achiziționeze sau să subscrie valorile mobiliare înaintea publicării suplimentului au dreptul să își retragă acceptul, în termen de cinci zile lucrătoare de la publicarea suplimentului, cu condiția ca noul factor, eroarea sau inexactitatea menționată la alineatul (1) să fi apărut înaintea închiderii definitive a ofertei publice sau a furnizării valorilor mobiliare, oricare dintre aceste evenimente survine primul. Acest termen poate fi prelungit de către emitent sau ofertant. Data finală a dreptului de retragere se înscrie în supliment.

Dacă un emitent alege să includă orice modificări ale documentului de înregistrare universal printr-o referință dinamică la versiunea cea mai recentă a documentului de înregistrare universal, în locul unui supliment conform articolului 20 alineatul (3), acest lucru nu afectează dreptul de retragere al investitorului, astfel cum este prevăzut la primul paragraf.

(3)  În cazul în care emitentul elaborează un supliment privind informațiile din prospectul de bază care se referă exclusiv la una sau mai multe emisiuni specifice, dreptul investitorilor de a-și retrage acceptul în temeiul alineatului (2) se aplică numai emisiunii(lor) respective și niciunei alte emisiuni de valori mobiliare în temeiul prospectului de bază.

(4)  În cazul în care noul factor, eroarea materială sau inexactitatea semnificativă menționată la alineatul (1) se referă numai la informațiile conținute într-un document de înregistrare sau într-un document de înregistrare universal și în cazul în care acest document este folosit simultan ca element constitutiv al mai multor prospecte, se elaborează și se aprobă un singur supliment. În acest caz, suplimentul menționează toate prospectele la care se referă.

(5)  Atunci când verifică un supliment înainte de aprobare, fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (3) punctul (2a), autoritatea competentă poate solicita ca acesta să conțină, într-o anexă, o versiune consolidată a prospectului la care se referă suplimentul, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura inteligibilitatea informațiilor furnizate în prospect. O astfel de solicitare se consideră a fi o solicitare de informații suplimentare prevăzută la articolul 19 alineatul (4).

(6)  Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol și pentru a ține seama de evoluțiile tehnice de pe piețele financiare, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru precizarea situațiilor în care un nou factor, o eroare materială sau o inexactitate semnificativă privind informațiile cuprinse în prospect impune publicarea unui supliment la prospect.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

CAPITOLUL V

OFERTE ȘI ADMITERI LA TRANZACȚIONARE TRANSFRONTALIERE ȘI REGIMUL LINGVISTIC

Articolul 23

Sfera de aplicare la nivelul Uniunii a aprobării unui prospect și a aprobării documentelor de înregistrare universale

(1)  Fără a aduce atingere articolului 35, în cazul în care se prevede o ofertă publică sau o admitere la tranzacționare pe o piață reglementată în unul sau mai multe state membre ori într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, prospectul aprobat de statul membru de origine, precum și orice supliment eventual la acesta este valabil în cazul ofertei publice sau al admiterii la tranzacționare în oricât de multe state membre gazdă, cu condiția ca ESMA și autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă să fie notificate în conformitate cu articolul 24. Autoritățile competente din statele membre gazdă nu efectuează nicio procedură administrativă sau de aprobare în ceea ce privește prospectele.

Dispozițiile menționate la alineatul (1) se aplică mutatis mutandis documentelor de înregistrare universale deja aprobate.

În cazul în care un prospect este înaintat spre aprobare în unul sau mai multe state membre și conține un document de înregistrare universal care a fost deja aprobat în alt stat membru, autoritatea competentă pentru examinarea cererii de aprobare a prospectului nu verifică din nou documentul de înregistrare universal, ci acceptă aprobarea anterioară a acestuia.

(2)  În cazul în care noi factori, erori materiale sau inexactități semnificative survin după aprobarea prospectului, astfel cum se menționează la articolul 22, autoritatea competentă din statul membru de origine cere să se aprobe publicarea unui supliment în conformitate cu articolul 19 alineatul (1). ESMA și autoritatea competentă din statul membru gazdă pot informa autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu necesitatea unor informații noi.

Articolul 24

Notificarea

(1)  La solicitarea emitentului sau a persoanei responsabile de elaborarea prospectului, în termen de trei zile lucrătoare de la data primirii solicitării sau, în cazul în care solicitarea este înaintată împreună cu proiectul de prospect, în termen de o zi lucrătoare de la aprobarea prospectului, autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorității competente din statul membru gazdă un certificat de aprobare atestând că prospectul a fost elaborat în conformitate cu prezentul regulament, precum și o copie electronică a prospectului menționat. ESMA creează un portal în care fiecare autoritate națională competentă încarcă astfel de informații.

După caz, notificarea menționată la primul paragraf este însoțită de traducerea prospectului și/sau a rezumatului, realizată sub responsabilitatea emitentului sau a persoanei însărcinate cu elaborarea prospectului.

În cazul în care un document de înregistrare universal a fost aprobat în conformitate cu articolul 9, primul și al doilea paragraf al prezentului alineat se aplică mutatis mutandis.

Certificatul de aprobare i se notifică emitentului sau persoanei însărcinate cu elaborarea prospectului sau a documentului de înregistrare universal, după caz, în același timp cu notificarea autorității competente din statul membru gazdă.

(2)  Aplicarea dispozițiilor articolului 17 alineatele (2) și (3) se menționează și se motivează în certificat.

(3)  Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică ESMA certificatul de aprobare a prospectului în același timp cu notificarea autorității competente din statul membru gazdă.

(4)  În cazul în care condițiile finale ale unui prospect de bază care a fost notificat în prealabil nu sunt incluse nici în prospectul de bază, nici într-un supliment, autoritatea competentă din statul membru de origine le comunică prin mijloace electronice autorității competente din statul membru (statele membre) gazdă și ESMA cât mai curând posibil după ce au fost depuse.

(5)  Autoritățile competente nu percep nicio taxă pentru notificarea sau primirea notificării prospectelor și a suplimentelor la acestea sau a documentului de înregistrare universal, după caz, sau pentru orice altă activitate de supraveghere conexă, nici în statul membru de origine, nici în statul membru (statele membre) gazdă.

(6)  Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului regulament și a ține seama de evoluțiile tehnice de pe piețele financiare, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care să stabilească formulare, modele și proceduri standard pentru notificarea certificatului de aprobare, a prospectului, a suplimentului la prospect sau a documentului de înregistrare universal și a traducerii prospectului și/sau a rezumatului.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 25

Regimul lingvistic

(1)  În cazul în care se face o ofertă publică sau se solicită admiterea la o tranzacționare pe o piață reglementată numai în statul membru de origine, prospectul se elaborează într-o limbă acceptată de către autoritatea competentă din acest stat membru.

(2)  În cazul în care se face o ofertă publică sau se solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată într-unul sau mai multe state membre, cu excepția statului membru de origine, prospectul se elaborează fie într-o limbă acceptată de către autoritățile competente din statele membre respective, fie într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale, conform opțiunii emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare.

Autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă solicită ca rezumatul menționat la articolul 7 să fie tradus în limba sau limbile sale oficiale, dar nu poate solicita traducerea niciunei alte părți a prospectului. [AM 3]

În scopul verificării și aprobării de către autoritatea competentă din statul membru de origine, prospectul se elaborează fie într-o limbă acceptată de autoritatea respectivă, fie într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale, potrivit opțiunii emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare.

(3)  În cazul în care se face o ofertă publică sau se solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată în mai multe state membre, inclusiv statul membru de origine, prospectul se elaborează într-o limbă acceptată de către autoritatea competentă din statul membru de origine și, de asemenea, se pune la dispoziție fie într-o limbă acceptată de către autoritățile competente din fiecare stat membru gazdă, fie într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale, conform opțiunii emitentului, a ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare.

Autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă poate solicita ca rezumatul menționat la articolul 7 să fie tradus în limba sau limbile sale oficiale, dar nu poate solicita traducerea niciunei alte părți a prospectului.

(4)  Condițiile finale și rezumatul emisiunii individuale se elaborează în aceeași limbă ca și limba prospectului de bază aprobat.

În cazul în care condițiile finale sunt comunicate autorității competente din statul membru gazdă sau, în cazul în care există mai multe state membre gazdă, autorităților competente din statele membre gazdă, condițiile finale și rezumatul emisiunii individuale anexate la acestea sunt supuse cerințelor lingvistice prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL VI

NORME SPECIFICE PRIVIND EMITENȚII STABILIȚI ÎN ȚĂRI TERȚE

Articolul 26

Oferta de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare realizată în baza unui prospect elaborat în conformitate cu prezentul regulament

(1)  În cazul în care un emitent dintr-o țară terță ▌intenționează să facă o ofertă publică de valori mobiliare în Uniune sau să solicite admiterea de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată stabilită în Uniune în baza unui prospect elaborat în conformitate cu prezentul regulament, acesta obține aprobarea prospectului, în conformitate cu articolul 19, de către autoritatea competentă din statul său membru de origine.

Aprobarea prospectului în conformitate cu primul paragraf atrage după sine toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru un prospect în acest regulament, iar prospectul și emitentul dintr-o țară terță sunt supuși tuturor dispozițiilor prezentului regulament, sub supravegherea autorității competente din statul membru de origine.

Articolul 27

Oferta de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare realizată în baza unui prospect elaborat în conformitate cu legislația unei țări terțe

(1)  Autoritatea competentă din statul membru de origine al unui emitent dintr-o țară terță poate aproba un prospect pentru o ofertă publică sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată care este elaborat în conformitate cu legislația națională a emitentului dintr-o țară terță și este supus acestei legislații, cu condiția ca:

(a)   cerințele de informare impuse de legislația țării terțe respective să fie echivalente cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și

(b)   autoritatea competentă din statul membru de origine să fi încheiat acorduri de cooperare cu autoritățile competente de supraveghere a emitentului din țara terță în conformitate cu articolul 28.

(2)  În cazul în care valorile mobiliare emise de către un emitent dintr-o țară terță sunt oferite publicului sau admise la tranzacționare pe o piață reglementată într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, se aplică cerințele prevăzute la articolele 23, 24 și 25.

Pentru astfel de emitenți, autoritatea competentă din statul membru de origine are dreptul să perceapă o taxă suplimentară care să reflecte sarcina pe care o reprezintă o astfel de emisiune.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 pentru a stabili criterii generale de echivalență, pe baza cerințelor prevăzute la articolele 6, 7, 8 și 13.

Pe baza criteriilor de mai sus, Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare precizând că cerințele în materie de informare impuse de legislația unei țări terțe sunt echivalente cu cerințele impuse în conformitate cu prezentul regulament. Decizia de punere în aplicare respectivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Articolul 28

Cooperarea cu țările terțe

(1)  În scopul articolului 27 și, în cazul în care se consideră necesar, în scopul articolului 26, autoritățile competente din statele membre încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe cu privire la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe și asigurarea respectării, în țări terțe, a obligațiilor care decurg din prezentul regulament, cu excepția cazului în care țara terță în cauză se află pe lista de țări necooperante a Comisiei. Aceste acorduri de cooperare asigură cel puțin un schimb eficient de informații care permite autorităților competente să își exercite atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament.

Atunci când propune încheierea unui astfel de acord, o autoritate competentă informează ESMA și celelalte autorități competente.

(2)  În scopul articolului 27 și, în cazul în care se consideră necesar, în scopul articolului 26, ESMA facilitează și coordonează elaborarea acordurilor de cooperare între autoritățile competente și autoritățile de supraveghere relevante din țări terțe.

Atunci când este necesar, ESMA facilitează și coordonează, de asemenea, schimbul dintre autoritățile competente de informații obținute de la autoritățile de supraveghere din țări terțe care pot fi utile pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolelor 36 și 37.

(3)  Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare privind schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe doar atunci când informațiile divulgate fac obiectul unor garanții de respectare a secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 33. Un astfel de schimb de informații trebuie să aibă drept scop îndeplinirea sarcinilor autorităților competente respective.

(3a)   ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul minim al acordurilor de cooperare menționate la alineatul (1).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3b)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, pentru a întocmi un document tipizat pentru acordurile de cooperare, care urmează să fie utilizat de autoritățile competente din statele membre.

CAPITOLUL VII

ESMA ȘI AUTORITĂȚILE COMPETENTE

Articolul 29

Autoritățile competente

(1)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate administrativă competentă unică responsabilă de îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament și de asigurarea aplicării dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia. Statele membre informează Comisia, ESMA și celelalte autorități competente din alte state membre în legătură cu autoritatea desemnată.

Autoritatea competentă este ▌independentă de ▌participanții la piață.

(2)  Statele membre pot permite autorității lor competente să delege sarcinile de publicare pe internet a prospectelor aprobate.

Orice delegare de sarcini către entități se efectuează printr-o decizie specifică în care se indică sarcinile care trebuie efectuate și condițiile în care acestea trebuie îndeplinite și în care este prevăzută o clauză conform căreia entitatea respectivă are obligația de a acționa și de a se organiza de așa natură încât să evite conflictele de interese și să se asigure că informațiile obținute prin îndeplinirea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurența. Într-o astfel de decizie se indică toate acordurile încheiate între autoritatea competentă și entitatea căreia îi sunt delegate sarcini.

Responsabilitatea de a controla respectarea prezentului regulament și de a aproba prospectul îi revine, în ultimă instanță, autorității competente desemnate în conformitate cu alineatul (1).

Statele membre informează Comisia, ESMA și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la decizia menționată la al doilea paragraf, inclusiv cu privire la condițiile exacte care reglementează această delegare.

(3)  Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere posibilității ca un stat membru să adopte dispoziții legale și administrative separate destinate teritoriilor europene de peste mări de ale căror relații externe este responsabil acel stat membru.

Articolul 30

Competențele autorităților competente

(1)  Pentru a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile competente dispun, conform dreptului intern, cel puțin de următoarele competențe de supraveghere și de investigare:

(a)  să solicite emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată introducerea de informații suplimentare în prospect, în cazul în care acest lucru este necesar pentru protejarea investitorilor;

(b)  să solicite emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată și persoanelor care îi controlează sau sunt controlate de către aceștia să furnizeze informații și documente;

(c)  să solicite auditorilor și administratorilor emitentului, ai ofertantului sau ai persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată, precum și intermediarilor financiari desemnați să execute oferta publică sau să solicite admiterea la tranzacționare să furnizeze informații;

(d)  să suspende o ofertă publică sau o admitere la tranzacționare timp de cel mult 25 de zile lucrătoare consecutive, de fiecare dată când acestea au motive întemeiate să suspecteze că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate;

(e)  să interzică sau să suspende comunicările cu caracter publicitar sau să solicite emitentului, ofertantului sau persoanei care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau intermediarilor financiari relevanți să înceteze sau să suspende comunicările cu caracter publicitar timp de cel mult 10 zile lucrătoare consecutive, de fiecare dată când acestea au motive întemeiate să creadă că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate;

(f)  să interzică o ofertă publică în cazul în care acestea constată că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate sau au motive întemeiate să suspecteze că ar fi încălcate;

(g)  să suspende sau să solicite piețelor reglementate relevante să suspende tranzacționarea pe o piață reglementată timp de cel mult 10 zile lucrătoare consecutive, de fiecare dată când acestea au motive întemeiate să creadă că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate;

(h)  să interzică tranzacționarea pe o piață reglementată în cazul în care acestea constată că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate;

(i)  să facă public faptul că un emitent, un ofertant sau o persoană care solicită admiterea la tranzacționare nu își respectă obligațiile;

(j)  să suspende verificarea unui prospect înaintat pentru aprobare sau să suspende o ofertă publică ori o admitere la tranzacționare în cazul în care autoritatea competentă face uz de competența de a impune o interdicție sau o restricție în temeiul articolului 42 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(26), până când o astfel de interdicție sau restricție a încetat;

(k)  să refuze aprobarea oricărui prospect elaborat de un anumit emitent, ofertant sau persoană care solicită admiterea la tranzacționare timp de cel mult 5 ani, în cazul în care respectivul emitent, ofertant sau respectiva persoană care solicită admiterea la tranzacționare a încălcat în mod repetat și grav dispozițiile prezentului regulament;

(l)  să prezinte sau să solicite emitentului prezentarea tuturor informațiilor semnificative care pot să influențeze evaluarea valorilor mobiliare admise la tranzacționare pe piețe reglementate, pentru a asigura protecția investitorilor sau buna funcționare a pieței;

(m)  să suspende sau să solicite pieței reglementate relevante să suspende tranzacționarea valorilor mobiliare în cazul în care consideră că situația emitentului este de așa natură încât tranzacționarea ar prejudicia interesele investitorilor;

(n)  să efectueze inspecții la fața locului sau investigații în alte locații decât reședințele private ale persoanelor fizice, și, în acest scop, să pătrundă în incinte pentru a avea acces la documente și alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că documentele și alte date legate de obiectul inspecției sau al investigației pot fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.

În cazul în care dreptul intern o impune, autoritatea competentă poate solicita autorității judiciare relevante să hotărască asupra exercitării competențelor menționate la primul paragraf. În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA are dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului menționate la litera (n) în cazul în care acestea sunt efectuate în comun de către două sau mai multe autorități competente.

(2)  Autoritățile competente își exercită funcțiile și competențele menționate la alineatul (1), în măsura necesară pentru exercitarea responsabilității de supraveghere a conformității cu prezentul regulament și de aprobare a prospectului în oricare dintre următoarele moduri:

(a)  în mod direct;

(b)  în colaborare cu alte autorități;

(c)  sub responsabilitate proprie, prin delegare către astfel de autorități;

(d)  prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(3)  Statele membre se asigură că se adoptă măsuri corespunzătoare care să confere autorităților competente toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(4)  O persoană care pune informații la dispoziția autorității competente în conformitate cu prezentul regulament nu este considerată vinovată de încălcarea niciunei restricții privind divulgarea de informații impusă prin contract sau prin acte cu putere de lege și acte administrative și nu are niciun fel de răspundere cu privire la notificarea respectivă.

(5)  Alineatele (1) și (3) nu aduc atingere posibilității ca un stat membru să adopte dispoziții legale și administrative separate destinate teritoriilor europene de peste mări de ale căror relații externe este responsabil acel stat membru.

Articolul 31

Cooperarea dintre autoritățile competente

(1)  Autoritățile competente cooperează între ele și cu ESMA în sensul prezentului regulament. Acestea fac schimb de informații fără întârzieri nejustificate și cooperează în cadrul activităților de investigare, de supraveghere și de asigurare a aplicării legii.

În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 36, să prevadă sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament, ele se asigură că sunt adoptate măsurile corespunzătoare astfel încât autoritățile competente să aibă toate competențele necesare pentru a coopera cu autoritățile judiciare din jurisdicția aria lor cu scopul de a primi informații specifice în legătură cu anchete sau acțiuni penale inițiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament și de a oferi același tip de informații altor autorități competente și ESMA pentru a-și îndeplini obligația de a coopera între ele și cu ESMA în sensul prezentului regulament.

(2)  O autoritate competentă poate refuza să dea curs unei cereri de informații sau unei cereri de cooperare la o anchetă numai în oricare dintre următoarele situații excepționale:

(a)  atunci când satisfacerea cererii este de natură să afecteze propria anchetă, activitățile de asigurare a aplicării legii sau o anchetă penală;

(b)  atunci când s-a inițiat deja o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane înaintea autorităților statului membru căruia i-a fost adresată cererea;

(c)  atunci când s-a pronunțat deja o hotărâre definitivă împotriva acestor persoane pentru aceleași fapte în statul membru căruia i-a fost adresată cererea.

(3)  La cerere, autoritățile competente furnizează imediat toate informațiile necesare în sensul prezentului regulament.

(4)  Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate solicita sprijinul unei autorități competente dintr-un alt stat membru cu privire la inspecții la fața locului sau la investigații.

O autoritate competentă solicitantă informează ESMA cu privire la orice solicitare menționată la primul paragraf. În cazul unei investigații sau inspecții cu impact transfrontalier, dacă una dintre autoritățile competente solicită acest lucru, ESMA coordonează investigația sau inspecția.

În cazul în care o autoritate competentă primește din partea autorității competente dintr-un alt stat membru o solicitare de a efectua o inspecție la fața locului sau o investigație, aceasta poate:

(a)  să efectueze inspecția la fața locului sau investigația pe cont propriu;

(b)  să permită autorității competente care a transmis solicitarea să participe la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c)  să permită autorității competente care a transmis solicitarea să efectueze inspecția la fața locului sau investigația pe cont propriu;

(d)  să desemneze auditori sau experți care să efectueze inspecția la fața locului sau investigația și/sau

(e)  să împartă anumite sarcini legate de activitățile de supraveghere cu celelalte autorități competente.

(5)  Autoritățile competente pot sesiza ESMA cu privire la situațiile în care o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informații, a fost respinsă sau nu i s-a dat curs în termen rezonabil. Fără a aduce atingere articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în situațiile menționate în prima teză, ESMA poate acționa în conformitate cu competența care îi este conferită în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(6)  ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(7)  ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu scopul de a stabili formulare, modele și proceduri standard pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 32

Cooperarea cu ESMA

(1)  Autoritățile competente cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2)  Autoritățile competente comunică ESMA, fără întârziere, toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu scopul de a stabili procedurile și formularele pentru schimbul de informații menționat la alineatul (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 33

Secretul profesional

(1)  Toate informațiile care fac obiectul unui schimb între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și care privesc condițiile comerciale sau operaționale și alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidențiale și intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că informațiile respective pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea lor este necesară pentru proceduri judiciare.

(2)  Obligația de păstrare a secretului profesional li se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritatea competentă și pentru orice entitate căreia autoritatea competentă i-a delegat competențele sale. Informațiile care fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional nu pot fi divulgate niciunei alte persoane sau autorități, exceptând cazurile în care se invocă temeiul dispozițiilor dreptului Uniunii sau ale dreptului intern.

Articolul 34

Protecția datelor

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul aplicării prezentului regulament, autoritățile competente își îndeplinesc sarcinile în sensul prezentului regulament în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale de transpunere a Directivei 95/46/CE.

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către ESMA în cadrul aplicării prezentului regulament, ESMA respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 35

Măsuri asigurătorii

(1)  În cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă constată că s-au comis nereguli de către emitent, ofertant sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare sau de către instituțiile financiare cărora le-a fost încredințată oferta publică ori că aceste persoane au încălcat obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, aceasta aduce la cunoștință aceste constatări autorității competente din statul membru de origine și ESMA.

(2)  În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de către autoritatea competentă din statul membru de origine, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare sau instituțiile financiare cărora le-a fost încredințată oferta publică continuă să încalce dispozițiile relevante ale prezentului regulament, autoritatea competentă din statul membru gazdă, după ce a informat autoritatea competentă din statul membru de origine și ESMA, ia toate măsurile corespunzătoare pentru protejarea investitorilor și informează Comisia și ESMA despre acestea fără întârzieri nejustificate.

(3)  În situațiile menționate la al doilea paragraf, ESMA poate acționa în conformitate cu competența conferită acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

CAPITOLUL VIII

MĂSURI ȘI SANCȚIUNI ADMINISTRATIVE

Articolul 36

Măsuri și sancțiuni administrative

(1)  Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere și de investigare ale autorităților competente prevăzute la articolul 30 și dreptului statelor membre de a prevedea și a impune sancțiuni penale, statele membre, în conformitate cu dreptul intern, conferă autorităților competente competența de a lua măsurile administrative corespunzătoare sau de a impune sancțiuni administrative eficace, proporționale și disuasive. Aceste măsuri și sancțiuni administrative se aplică cel puțin pentru:

(a)  încălcările articolului 3, ale articolului 5, ale articolului 6, ale articolului 7 alineatele (1)-(10), ale articolului 8, ale articolului 9 alineatele (1)-(13), ale articolului 10, ale articolului 11 alineatele (1) și (3), ale articolului 12, ale articolului 14 alineatul (2), ale articolului 15 alineatele (1) și (2), ale articolului 16 alineatul (1), ale articolului 17 alineatele (1) și (3), ale articolului 18 alineatele (1)-(3), ale articolului 19 alineatul (1), ale articolului 20 alineatele (1)-(4) și (7)-(10), ale articolului 21 alineatele (2)-(4), ale articolului 22 alineatele (1), (2) și (4) și ale articolului 25 din prezentul regulament;

(b)  refuzul de a coopera sau de a se conforma în situația unei investigații, a unei inspecții sau a unei solicitări reglementate de articolul 30.

Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancțiunile administrative menționate la primul paragraf în cazul în care încălcările menționate la primul paragraf litera (a) sau (b) sunt deja supuse unor sancțiuni penale în dreptul lor intern la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. În cazul în care decid astfel, statele membre notifică în detaliu Comisiei și ESMA normele de drept penal relevante.

Până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre notifică în detaliu Comisiei și ESMA normele menționate la primul și la al doilea paragraf. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei și ESMA orice eventuală modificare ulterioară a acestora.

(2)  Statele membre, în conformitate cu dreptul intern, se asigură că autoritățile competente au competența de a impune cel puțin următoarele sancțiuni și măsuri administrative în ceea ce privește încălcările enumerate la alineatul 1 litera (a):

(a)  o declarație publică în care se indică persoana fizică sau entitatea juridică responsabilă și natura încălcării în conformitate cu articolul 40;

(b)  un ordin prin care i se solicită persoanei fizice sau entității juridice responsabile să înceteze comportamentul care constituie încălcarea;

(c)  sancțiuni pecuniare administrative maxime egale cu cel puțin dublul valorii profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care acestea pot fi calculate;

(d)  în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, cuantumul echivalent în moneda națională la [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau de 3 % din cifra de afaceri anuală totală a acelei persoane juridice conform ultimelor situații financiare disponibile aprobate de organul de conducere.

În cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care trebuie să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative relevante ale Uniunii din domeniul contabilității, conform celei mai recente situații financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang;

(e)  în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 700 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la [data intrării în vigoare a prezentului regulament];

(3)  Statele membre pot prevedea sancțiuni sau măsuri suplimentare și niveluri sporite ale amenzilor administrative față de cele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 37

Exercitarea competențelor de supraveghere și a competențelor de sancționare

(1)  Atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor și măsurilor administrative, autoritățile competente țin cont de toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;

(c)  puterea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile;

(d)  impactul încălcării asupra intereselor investitorilor de retail;

(e)  valoarea profiturilor obținute, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau a pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;

(f)  măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a asigura recuperarea profiturilor obținute sau a valorii pierderilor evitate de persoana respectivă;

(g)  încălcările comise anterior de persoana responsabilă de încălcare;

(h)  măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.

(2)  În exercitarea competențelor lor de a impune sancțiuni administrative și alte măsuri administrative în temeiul articolului 36, autoritățile competente cooperează strâns pentru a garanta că exercitarea competențelor lor de supraveghere și investigare și sancțiunile și măsurile administrative pe care le impun sunt eficace și adecvate în temeiul prezentului regulament. Acestea își coordonează activitățile pentru a evita dublarea sau suprapunerea atunci când își exercită competențele de supraveghere și de investigare și când impun sancțiuni și măsuri administrative în cazuri transfrontaliere.

Articolul 38

Dreptul la o cale de atac

Statele membre se asigură că deciziile adoptate în temeiul dispozițiilor prezentului regulament sunt justificate în mod corespunzător și pot face obiectul unei căi de atac în fața unei instanțe judecătorești.

Articolul 39

Raportarea încălcărilor

(1)  Autoritățile competente instituie mecanisme eficace pentru a încuraja și a permite să li se raporteze încălcările efective sau potențiale ale prezentului regulament.

(2)  Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  proceduri specifice de primire a rapoartelor privind încălcările efective sau potențiale și măsurile luate ca reacție la acestea, inclusiv stabilirea de canale de comunicare sigure pentru asemenea rapoarte;

(b)  protejarea adecvată a angajaților care lucrează cu contract de muncă și care raportează încălcări cel puțin împotriva actelor de răzbunare, a discriminării și a altor tipuri de tratament inechitabil din partea angajatorului lor sau a unor terți;

(c)  protejarea identității și a datelor cu caracter personal atât ale persoanei care raportează încălcările, cât și ale persoanei fizice prezumate a fi responsabilă de încălcare, în toate etapele procedurii, cu excepția cazului în care divulgarea acestor date este impusă de dreptul intern în contextul unor investigații suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.

(3)  Statele membre pot prevedea stimulente financiare care să fie acordate în conformitate cu dreptul intern persoanelor care furnizează informații relevante privind încălcări efective sau potențiale ale prezentului regulament, în cazul în care aceste persoane nu au alte obligații legale sau contractuale preexistente de a raporta astfel de informații și în condițiile în care informațiile sunt noi și au ca rezultat impunerea unei sancțiuni administrative sau penale ori adoptarea unei alte măsuri administrative pentru încălcarea prezentului regulament.

(4)  Statele membre impun angajatorilor implicați în activități reglementate în scopul serviciilor financiare să instituie proceduri adecvate prin care angajații lor să raporteze la nivel intern încălcările efective sau potențiale prin intermediul unui canal specific, independent și autonom.

Articolul 40

Publicarea deciziilor

(1)  Deciziile de impunere a unei sancțiuni sau măsuri administrative pentru încălcarea prezentului regulament se publică de către autoritățile competente pe site-ul lor web oficial imediat după ce persoana sancționată este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea cuprinde cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile. Această obligație nu se aplică deciziilor de impunere a măsurilor cu caracter investigativ.

(2)  În cazul în care publicarea identității entităților juridice ori a identității sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporționată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporționalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea respectivă ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație în curs, statele membre se asigură că autoritățile competente:

(a)  fie amână publicarea deciziei de impunere a sancțiunii sau a măsurii până în momentul în care motivele nepublicării încetează să existe;

(b)  fie publică decizia de impunere a unei sancțiuni sau a unei măsuri în mod anonim, într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecție eficace a datelor cu caracter personal vizate. În cazul deciziei de a publica o sancțiune sau o măsură în mod anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp, dacă se preconizează că în perioada respectivă motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe;

(c)  fie nu publică decizia de a impune o sancțiune sau o măsură, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)  faptul că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare;

(ii)  proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.

(3)  În cazul în care decizia de a impune o sancțiune sau o măsură face obiectul unei căi de atac în fața autorităților judiciare sau a altor autorități relevante, autoritățile competente publică, de asemenea, imediat, pe site-ul lor web oficial aceste informații și orice informații ulterioare cu privire la rezultatul unei astfel de căi de atac. Mai mult, se publică și orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancțiuni sau măsuri.

(4)  Autoritățile competente se asigură că orice informație publicată în temeiul prezentului articol este menținută pe site-ul lor web oficial pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informațiile publicate sunt menținute pe site-ul web oficial al autorității competente numai pe perioada impusă de normele aplicabile privind protecția datelor.

Articolul 41

Raportarea sancțiunilor către ESMA

(1)  Autoritatea competentă transmite anual ESMA informații agregate privind toate sancțiunile și măsurile administrative impuse în conformitate cu articolul 36. ESMA publică aceste informații într-un raport anual.

În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1), să prevadă sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor menționate la articolul 36 alineatul (1), autoritățile lor competente furnizează anual ESMA date cu caracter anonim și agregat cu privire la toate anchetele penale efectuate și sancțiunile penale impuse. ESMA publică date privind sancțiunile penale impuse într-un raport anual.

(2)  În cazul în care a făcut publice anumite sancțiuni administrative sau penale sau alte măsuri administrative, autoritatea competentă raportează simultan aceste măsuri sau sancțiuni administrative către ESMA.

(3)  Autoritățile competente informează ESMA cu privire la toate sancțiunile sau măsurile administrative impuse, dar încă nepublicate, în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) litera (c), inclusiv orice cale de atac introdusă împotriva acestora, precum și rezultatul respectivelor căi de atac. Statele membre se asigură că autoritățile competente primesc informațiile și hotărârea finală în legătură cu orice sancțiune penală impusă și le transmit ESMA. ESMA menține o bază de date centralizată a sancțiunilor care i-au fost aduse la cunoștință, exclusiv în scopul schimburilor de informații dintre autoritățile competente. Respectiva bază de date poate fi accesată numai de autoritățile competente și se actualizează pe baza informațiilor furnizate de acestea.

CAPITOLUL IX

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 42

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  ▌Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 1 ▌alineatul (6), articolul 2 alineatul (2), ▌articolul 13 alineatele (1) și (2), articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (3) ▌și articolul 27 alineatul (3) se conferă Comisiei pe perioadă nedeterminată cu începere de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 1 ▌alineatul (6), articolul 2 alineatul (2), articolul 13 alineatele (1) și (2), articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (3) ▌și articolul 27 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în textul său. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 ▌alineatul (6), al articolului 2 alineatul (2), ▌al articolului 13 alineatele (1) și (2), al articolului 14 alineatul (3), al articolului 15 alineatul (3) ▌și al articolului 27 alineatul (3) intră în vigoare doar dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la data notificării actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înaintea de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 43

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei(27). Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 44

Abrogare

(1)  Directiva 2003/71/CE se abrogă de la [data aplicării prezentului regulament].

(2)  Trimiterile la Directiva 2003/71/CE se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV la prezentul regulament.

(4)  Prospectele aprobate în conformitate cu normele naționale de transpunere a Directivei 2003/71/CE înainte de [data aplicării prezentului regulament] sunt reglementate în continuare de normele naționale respective până la expirarea valabilității lor sau până când s-au scurs douăsprezece luni de la [data aplicării prezentului regulament], oricare dintre aceste evenimente survine mai întâi.

Articolul 45

Raportul ESMA privind prospectele

(1)  Pe baza documentelor făcute publice prin intermediul mecanismului menționat la articolul 20 alineatul (6), ESMA publică, în fiecare an, un raport care cuprinde statistici privind prospectele aprobate și notificate în Uniune și o analiză a tendințelor, ținând seama de tipurile de emitenți, în special IMM-uri, și de tipurile de emisiuni, în special valoarea ofertei, tipul valorilor mobiliare, tipul locurilor de tranzacționare și valoarea nominală.

(2)  Acest raport conține în special:

(a)  o analiză a măsurii în care regimurile de informare prevăzute la articolele 14 și 15 și documentul de înregistrare universal prevăzut la articolul 9 sunt utilizate în întreaga Uniune;

(b)  statistici privind prospectele de bază și condițiile finale, precum și prospectele elaborate sub forma mai multor documente distincte sau sub forma unui document unic;

(c)  statistici privind sumele medii și totale atrase prin intermediul unei oferte publice de valori mobiliare care intră sub incidența prezentului regulament de societățile necotate la bursă, de societățile ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate în cadrul unor sisteme multilaterale de tranzacționare, inclusiv pe piețe de creștere pentru IMM-uri, și de societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piețe reglementate. Acolo unde este cazul, aceste statistici prezintă defalcat ofertele publice inițiale și ofertele ulterioare, titlurile de capital și valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital;

(ca)   statistici privind costurile producerii unui prospect, defalcate cel puțin pe diferitele tipuri de emitenți, dimensiunile emisiunii și localizări, precum și pe tipurile de onorarii și taxe suportate de emitenți și pe tipurile de furnizori de servicii care le percep; statisticile sunt însoțite de o analiză a eficacității concurenței între furnizorii de servicii implicați în elaborarea de prospecte și de recomandări privind modalitățile de reducere a costurilor.

Articolul 46

Revizuire

Până la [5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Raportul evaluează, printre altele, dacă, în lumina obiectivelor urmărite, rezumatul prospectului, regimurile de informare prevăzute la articolele 14 și 15 și documentul de înregistrare universal prevăzut la articolul 9 sunt în continuare adecvate. Raportul ține seama de rezultatele evaluării inter pares menționate la articolul 19 alineatul (12).

Articolul 47

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Se aplică de la [24 de luni de la data intrării în vigoare a acestui regulament].

(2a)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot alege să aplice pragurile stabilite în scopul scutirii prevăzute la articolul 1 alineatul (3) litera (d) sau opțiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (2), de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma articolului 11, articolului 19 alineatul (8), articolului 29, articolului 30, articolului 36, articolului 37, articolului 38, articolului 39, articolului 40 și articolului 41 până la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

PROSPECTUL

I.   Rezumat

II.   Identitatea administratorilor, a personalului de conducere de nivel superior, a consilierilor și a auditorilor

Obiectivul este de a-i identifica pe reprezentanții societății și pe celelalte persoane implicate în oferta societății sau în admiterea la tranzacționare, și anume persoanele responsabile de elaborarea prospectului și persoanele responsabile de auditarea situațiilor financiare.

III.   Statistici privind oferta și calendarul previzional

Obiectivul este de a prezenta informații esențiale cu privire la desfășurarea ofertei și de a indica datele importante aferente ofertei respective.

A.  Statistici privind oferta

B.  Metoda și calendarul previzional

IV.   Informații esențiale

Obiectivul este de a sintetiza informațiile esențiale cu privire la situația financiară, capitalizarea și factorii de risc ai societății. În cazul în care situațiile financiare incluse în document sunt refăcute pentru a oglindi schimbările semnificative ale structurii grupului din care societatea face parte sau ale politicilor contabile ale acesteia, datele financiare selectate trebuie, de asemenea, refăcute.

A.  Date financiare selectate

B.  Capitalizare și gradul de îndatorare

C.  Motivele pentru lansarea ofertei și modul de utilizare a veniturilor obținute din ofertă

D.  Factori de risc

V.   Informații privind societatea

Obiectivul este de a prezenta informații referitoare la activitățile societății, produsele pe care le produce sau serviciile pe care le prestează, precum și factorii care îi afectează activitățile. Scopul este, de asemenea, de a prezenta informații cu privire la caracterul adecvat și corespunzător al imobilizărilor corporale ale societății, precum și cu privire la planurile viitoare de mărire sau de reducere a capacității.

A.  Istoricul și evoluția societății

B.  Prezentare generală a activităților

C.  Structura organizatorică

D.  Imobilizări corporale

VI.   Analizarea rezultatului din exploatare și a celui financiar, perspective

Obiectivul este de a prezenta explicațiile conducerii referitoare la factorii care au afectat situația financiară și rezultatele din exploatare ale societății în perioadele istorice care fac obiectul situațiilor financiare, precum și evaluarea de către conducere a factorilor și a tendințelor care ar putea avea un efect semnificativ asupra situației financiare și rezultatelor din exploatare ale societății în perioadele viitoare.

A.  Rezultate din exploatare

B.  Lichiditate și resurse de capital

C.  Cercetare și dezvoltare, brevete și licențe etc.

D.  Tendințe

VII.   Administratori, personal de conducere de nivel superior și salariați

Obiectivul este de a prezenta informații cu privire la administratorii și personalul de conducere de nivel superior al societății care să permită investitorilor să evalueze experiența, calificarea și nivelului remunerației acestor persoane, precum și relația lor cu societatea.

A.  Administratori și personal de conducere de nivel superior

B.  Remunerație

C.  Funcționarea organelor de administrare și conducere

D.  Salariați

E.  Structura acționarilor

VIII. Principalii acționari și tranzacții cu părți afiliate

Obiectivul este de a prezenta informații privind principalii acționari și alte părți care pot exercita control sau care pot avea influență asupra societății. Se prezintă, de asemenea, informații cu privire la tranzacțiile pe care societatea le-a încheiat cu părți afiliate societății și se precizează dacă aceste tranzacții au fost încheiate conform unor condiții echitabile pentru societate.

A.  Principalii acționari

B.  Tranzacții cu părți afiliate

C.  Interesele experților și consilierilor

IX.   Informații financiare

Obiectivul este de a preciza situațiile financiare care trebuie incluse în document, precum și perioadele care trebuie acoperite, data întocmirii situațiilor financiare și alte informații cu caracter financiar. Principiile contabile și de audit care vor fi acceptate pentru pregătirea și auditul situațiilor financiare se vor stabili conform standardelor internaționale de contabilitate și audit.

A.  Situații financiare consolidate și alte informații financiare

B.  Modificări semnificative

X.   Detalii privind oferta și admiterea la tranzacționare

Obiectivul este de a prezenta informații privind oferta și admiterea la tranzacționare a valorilor mobiliare, planul de distribuire a valorilor mobiliare și aspectele conexe.

A.  Oferta și admiterea la tranzacționare

B.  Planul de distribuire

C.  Piețe

D.  Deținătorii valorilor mobiliare care doresc să le vândă

E.  Diluare (numai pentru titlurile de capital)

F.  Cheltuielile aferente emisiunii

XI.   Informații suplimentare

Obiectivul este de a prezenta informații, în principal cu caracter legal, care nu figurează în altă parte a prospectului.

A.  Capitalul social

B.  Actul constitutiv și statutul

C.  Contracte importante

D.  Controlul asupra schimburilor valutare

E.  Atenționare asupra consecințelor fiscale

F.  Dividende și agenți de plată

G.  Declarația experților

H.  Documente accesibile publicului

I.  Informații subsidiare

ANEXA II

DOCUMENTUL DE ÎNREGISTRARE

I.   Identitatea administratorilor, a personalului de conducere de nivel superior, a consilierilor și a auditorilor

Obiectivul este de a-i identifica pe reprezentanții societății și pe celelalte persoane implicate în oferta societății sau în admiterea la tranzacționare, și anume persoanele responsabile de elaborarea prospectului și persoanele responsabile de auditarea situațiilor financiare.

II.   Informații esențiale privind emitentul

Obiectivul este de a sintetiza informațiile esențiale cu privire la situația financiară, capitalizarea și factorii de risc ai societății. În cazul în care situațiile financiare incluse în document sunt refăcute pentru a oglindi schimbările semnificative ale structurii grupului din care societatea face parte sau ale politicilor contabile ale acesteia, datele financiare selectate trebuie, de asemenea, refăcute.

A.  Date financiare selectate

B.  Capitalizare și gradul de îndatorare

C.  Factori de risc

III.   Informații privind societatea

Obiectivul este de a prezenta informații referitoare la activitățile societății, produsele pe care le produce sau serviciile pe care le prestează, precum și factorii care îi afectează activitățile. Scopul este, de asemenea, de a prezenta informații cu privire la caracterul adecvat și corespunzător al imobilizărilor corporale ale societății, precum și cu privire la planurile viitoare de mărire sau de reducere a capacității.

A.  Istoricul și evoluția societății

B.  Prezentare generală a activităților

C.  Structura organizatorică

D.  Imobilizări corporale

IV.   Analizarea rezultatului din exploatare și a celui financiar, perspective

Obiectivul este de a prezenta explicațiile conducerii referitoare la factorii care au afectat situația financiară și rezultatele din exploatare ale societății în perioadele istorice care fac obiectul situațiilor financiare, precum și evaluarea de către conducere a factorilor și a tendințelor care ar putea avea un efect semnificativ asupra situației financiare și rezultatelor din exploatare ale societății în perioadele viitoare.

A.  Rezultate din exploatare

B.  Lichiditate și resurse de capital

C.  Cercetare și dezvoltare, brevete și licențe etc.

D.  Tendințe

V.   Administratori, personal de conducere de nivel superior și salariați

Obiectivul este de a prezenta informații cu privire la administratorii și personalul de conducere de nivel superior al societății care să permită investitorilor să evalueze experiența, calificarea și nivelului remunerației acestor persoane, precum și relația lor cu societatea.

A.  Administratori și personal de conducere de nivel superior

B.  Remunerație

C.  Funcționarea organelor de administrare și conducere

D.  Salariați

E.  Structura acționarilor

VI.   Principalii acționari și tranzacții cu părți afiliate

Obiectivul este de a prezenta informații privind principalii acționari și alte părți care pot exercita control sau care pot avea influență asupra societății. Se prezintă, de asemenea, informații cu privire la tranzacțiile pe care societatea le-a încheiat cu părți afiliate societății și se precizează dacă aceste tranzacții au fost încheiate conform unor condiții echitabile pentru societate.

A.  Principalii acționari

B.  Tranzacții cu părți afiliate

C.  Interesele experților și consilierilor

VII.   Informații financiare

Obiectivul este de a preciza situațiile financiare care trebuie incluse în document, precum și perioadele care trebuie acoperite, data întocmirii situațiilor financiare și alte informații cu caracter financiar. Principiile contabile și de audit care vor fi acceptate pentru pregătirea și auditul situațiilor financiare se vor stabili conform standardelor internaționale de contabilitate și audit.

A.  Situații financiare consolidate și alte informații financiare

B.  Modificări semnificative

VIII. Informații suplimentare

Obiectivul este de a prezenta informații, în principal cu caracter legal, care nu figurează în altă parte a prospectului.

A.  Capitalul social

B.  Actul constitutiv și statutul

C.  Contracte importante

D.  Declarația experților

E.  Documente accesibile publicului

F.  Informații subsidiare

ANEXA III

NOTA PRIVIND VALORILE MOBILIARE

I.   Identitatea administratorilor, a personalului de conducere de nivel superior, a consilierilor și a auditorilor

Obiectivul este de a-i identifica pe identificarea reprezentanții societății și pe celelalte persoane implicate în oferta societății sau în admiterea la tranzacționare, și anume persoanele responsabile de elaborarea prospectului și persoanele responsabile de auditarea situațiilor financiare.

II.   Statistici privind oferta și calendarul previzional

Obiectivul este de a prezenta informații esențiale cu privire la desfășurarea ofertei și de a indica datele importante aferente ofertei respective.

A.  Statistici privind oferta

B.  Metoda și calendarul previzional

III.   Informații esențiale privind emitentul

Obiectivul este de a sintetiza informațiile esențiale cu privire la situația financiară, capitalizarea și factorii de risc ai societății. În cazul în care situațiile financiare incluse în document sunt refăcute pentru a oglindi schimbările semnificative ale structurii grupului din care societatea face parte sau ale politicilor contabile ale acesteia, datele financiare selectate trebuie, de asemenea, refăcute.

A.  Capitalizare și gradul de îndatorare

B.  Motivele pentru lansarea ofertei și modul de utilizare a veniturilor obținute din ofertă

C.  Factori de risc

IV.   Interesele experților

Obiectivul este de a prezenta informații privind tranzacțiile pe care societatea le-a încheiat cu experții sau consilierii la care aceasta recurge în mod punctual.

V.   Detalii privind oferta și admiterea la tranzacționare

Obiectivul este de a prezenta informații privind oferta și admiterea la tranzacționare a valorilor mobiliare, planul de distribuire a valorilor mobiliare și aspectele conexe.

A.  Oferta și admiterea la tranzacționare

B.  Planul de distribuire

C.  Piețe

D.  Deținătorii valorilor mobiliare care doresc să le vândă

E.  Diluare (numai pentru titlurile de capital)

F.  Cheltuielile aferente emisiunii

VI.   Informații suplimentare

Obiectivul este de a prezenta informații, în principal cu caracter legal, care nu figurează în altă parte a prospectului.

A.  Controlul asupra schimburilor valutare

B.  Atenționare asupra consecințelor fiscale

C.  Dividende și agenți de plată

D.  Declarația experților

E.  Documente accesibile publicului

ANEXA IV

Tabel de corespondență

(menționat la articolul 44)

Directiva 2003/71/CE

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2) mai puțin articolul 1 alineatul (2) litera (h)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (2) litera (h)

Articolul 1 alineatul (3) litera (d)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 4

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (5) literele (a) și (b)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (3) litera (a)

Articolul 3 alineatul (2) litera (b)

Articolul 1 alineatul (3) litera (b)

Articolul 3 alineatul (2) litera (c)

Articolul 1 alineatul (3) litera (c)

Articolul 3 alineatul (2) litera (d)

-

Articolul 3 alineatul (2) litera (e)

-

Articolul 3 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 5

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (5) litera (b)

Articolul 4 alineatul (1) litera (a)

Articolul 1 alineatul (3) litera (e)

Articolul 4 alineatul (1) litera (b)

Articolul 1 alineatul (3) litera (f)

Articolul 4 alineatul (1) litera (c)

Articolul 1 alineatul (3) litera (g)

Articolul 4 alineatul (1) litera (d)

Articolul 1 alineatul (3) litera (h)

Articolul 4 alineatul (1) litera (e)

Articolul 1 alineatul (3) litera (i)

Articolul 4 alineatul (1) de la al doilea până la al cincilea paragraf

-

Articolul 4 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (4) litera (a)

Articolul 4 alineatul (2) litera (b)

Articolul 1 alineatul (4) litera (c)

Articolul 4 alineatul (2) litera (c)

Articolul 1 alineatul (4) litera (d)

Articolul 4 alineatul (2) litera (d)

Articolul 1 alineatul (4) litera (e)

Articolul 4 alineatul (2) litera (e)

Articolul 1 alineatul (4) litera (f)

Articolul 4 alineatul (2) litera (f)

Articolul 1 alineatul (4) litera (g)

Articolul 4 alineatul (2) litera (g)

Articolul 1 alineatul (4) litera (b)

Articolul 4 alineatul (2) litera (h)

Articolul 1 alineatul (4) litera (h)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (6)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 7

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 8 alineatul (9)

Articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf

Articolul 8 alineatul (4) și articolul 24 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (2) litera (a)

Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)

Articolul 7 alineatul (2) litera (b)

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 7 alineatul (2) litera (c)

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c)

Articolul 7 alineatul (2) litera (d)

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c)

Articolul 7 alineatul (2) litera (e)

Articolul 15

Articolul 7 alineatul (2) litera (f)

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d)

Articolul 7 alineatul (2) litera (g)

Articolul 14

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 7 alineatul (4)

-

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (3a)

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (5)

-

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 12 alineatul (3)

-

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (5)

Articolul 19 alineatul (7)

Articolul 13 alineatul (6)

Articolul 19 alineatul (8)

Articolul 13 alineatul (7)

Articolul 19 alineatul (10)

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (3)

-

Articolul 14 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (5)

Articolul 14 alineatul (4a)

Articolul 20 alineatul (6)

Articolul 14 alineatul (5)

Articolul 20 alineatul (8)

Articolul 14 alineatul (6)

Articolul 20 alineatul (9)

Articolul 14 alineatul (7)

Articolul 20 alineatul (10)

Articolul 14 alineatul (8)

Articolul 20 alineatul (11)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 21 alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (5)

-

Articolul 15 alineatul (6)

Articolul 21 alineatul (5)

Articolul 15 alineatul (7)

Articolul 21 alineatul (6)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (6)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 24 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 24 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 20 alineatul (5) al treilea paragraf și articolul 20 alineatul (6)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 24 alineatul (6)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (4)

-

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1a)

Articolul 32 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1b)

Articolul 32 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (3) litera (a)

Articolul 30 alineatul (1) litera (a)

Articolul 21 alineatul (3) litera (b)

Articolul 30 alineatul (1) litera (b)

Articolul 21 alineatul (3) litera (c)

Articolul 30 alineatul (1) litera (c)

Articolul 21 alineatul (3) litera (d)

Articolul 30 alineatul (1) litera (d)

Articolul 21 alineatul (3) litera (e)

Articolul 30 alineatul (1) litera (e)

Articolul 21 alineatul (3) litera (f)

Articolul 30 alineatul (1) litera (f)

Articolul 21 alineatul (3) litera (g)

Articolul 30 alineatul (1) litera (g)

Articolul 21 alineatul (3) litera (h)

Articolul 30 alineatul (1) litera (h)

Articolul 21 alineatul (3) litera (i)

Articolul 30 alineatul (1) litera (i)

Articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 30 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 21 alineatul (4) litera (a)

Articolul 30 alineatul (1) litera (l)

Articolul 21 alineatul (4) litera (b)

Articolul 30 alineatul (1) litera (m)

Articolul 21 alineatul (4) litera (c)

-

Articolul 21 alineatul (4) litera (d)

Articolul 30 alineatul (1) litera (n)

Articolul 21 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 30 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 21 alineatul (5)

Articolul 29 alineatul (3) și articolul 30 alineatul (5)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 33 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 22 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 31 alineatul (5)

Articolul 22 alineatul (3)

-

Articolul 22 alineatul (4)

Articolul 31 alineatele (6) și (7)

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 35 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 35 alineatul (2)

Articolul 24

Articolul 43

Articolul 24a alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (2)

Articolul 24a alineatul (2)

Articolul 42 alineatul (4)

Articolul 24a alineatul (3)

Articolul 42 alineatul (1)

Articolul 24b

Articolul 42 alineatul (3)

Articolul 24c

Articolul 42 alineatul (5)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 36 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 40

Articolul 26

Articolul 38

Articolul 27

-

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

-

Articolul 31

Articolul 46

Articolul 32

Articolul 47

Articolul 33

Articolul 47

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0238/2016).
(2)* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
(3)JO C 177, 18.5.2016, p. 9.
(4) JO C 195, 2.6.2016, p. 1.
(5) Poziția Parlamentului European din ... [(JO ...)/(nepublicată încă în Jurnalul Oficial)] și decizia Consiliului din ...
(6) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
(7) Directiva 2010/73/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a Directivei 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (JO L 327, 11.12.2010, p. 1).
(8) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(9)Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1).
(10)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
(11)Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(13)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(14)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(15)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(16)Directiva 80/390/CEE a Consiliului din 17 martie 1980 de coordonare a condițiilor de întocmire, control și difuzare a prospectului care trebuie publicat pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori (JO L 100, 17.4.1980, p. 1).
(17)Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO L 184, 6.7.2001, p. 1).
(18)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(19) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(20) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
(21)Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1).
(22)Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospecte, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (JO L 149, 30.4.2004, p. 1).
(23)Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
(24)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(25)[JO C, , p. ].
(26)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(27)Decizia 2001/528/CE a Comisiei din 6 iunie 2001 de instituire a Comitetului european pentru valori mobiliare (JO L 191, 13.7.2001, p. 45).


Azil: măsuri provizorii în beneficiul Italiei și al Greciei *
PDF 407kWORD 58k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2016)0171 – C8-0133/2016 – 2016/0089(NLE))
P8_TA(2016)0354A8-0236/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0171),

–  având în vedere articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0133/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0236/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul 2
(2)  În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601, din 26 septembrie 2016, 54 000 de solicitanți ar trebui să fie transferați din Italia și Grecia pe teritoriul altor state membre, cu excepția cazului în care, până la acea dată, în temeiul articolului 4 alineatul (3), Comisia prezintă o propunere de a-i repartiza în alte state membre beneficiare care se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de persoane.
(2)  În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601, din 26 septembrie 2016, 54 000 de solicitanți ar trebui să fie transferați din Italia și Grecia în proporțiile stabilite în decizia respectivă, și anume 12 764 de solicitanți din Italia și 41 236 de solicitanți din Grecia, pe teritoriul altor state membre, cu excepția cazului în care, până la acea dată, în temeiul articolului 4 alineatul (3), Comisia prezintă o propunere de a-i repartiza altor state membre beneficiare care se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de persoane.
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 3
(3)   În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601 Comisia ține în permanență sub supraveghere situația afluxurilor masive de resortisanți ai țărilor terțe în statele membre. Comisia ar trebui să prezinte, după caz, propuneri de modificare a deciziei respective, pentru a ține seama de evoluția situației de pe teren și de impactul acesteia asupra mecanismului de transfer, precum și de evoluția presiunii exercitate asupra statelor membre, în special asupra statelor membre din prima linie.
eliminat
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 3 a (nou)
(3a)   La articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Decizia (UE) 2015/1601 se prevede transferul a 54 000 de solicitanți. Transferul este definit la articolul 2 litera (e) din decizia respectivă ca fiind transferul unui solicitant de pe teritoriul statului membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională a acestuia către teritoriul statului membru de transfer. Transferul nu include relocarea sau admisia de persoane care au nevoie de protecție internațională dintr-o țară terță către teritoriul unui stat membru.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 3 b (nou)
(3b)   Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ar trebui să aibă sarcina de a ține în permanență sub supraveghere situația afluxurilor masive de resortisanți ai țărilor terțe în statele membre.
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  Șefii de stat sau de guvern din UE au convenit la 7 martie să lucreze pe baza unei serii de principii pentru a ajunge la un acord cu Turcia, inclusiv să relocheze, pentru fiecare sirian sosit în insulele elene care este readmis de Turcia, un alt sirian din Turcia în statele membre, în cadrul angajamentelor existente. Aceste principii au fost detaliate în continuare în Comunicarea Comisiei privind următoarele etape operaționale ale cooperării dintre UE și Turcia în domeniul migrației, care a solicitat adoptarea măsurilor necesare pentru a transfera o parte din angajamentele asumate în cadrul actualelor decizii de transfer, în special toate cele 54 000 de locuri nealocate în prezent sau o parte din acestea în așa-numitul mecanism 1:1.
(4)  Șefii de stat sau de guvern din UE au convenit printr-o declarație la 7 martie să lucreze pe baza unei serii de principii pentru a ajunge la un acord cu Turcia, inclusiv să relocheze, pentru fiecare sirian sosit în insulele elene care este readmis de Turcia, un alt sirian din Turcia în statele membre, în cadrul angajamentelor existente. Acest mecanism 1:1 ar trebui implementat cu obiectivul de a-i proteja pe sirienii care fug din calea războiului și a persecuțiilor și cu respectarea deplină a dreptului de a solicita azil și a principiului nereturnării, consacrate în dreptul Uniunii, în Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și în Protocolul din 31 ianuarie 1967 adițional la aceasta privind statutul refugiaților.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  Relocarea, admisia umanitară sau alte forme de admisie legală din Turcia prin sistemele naționale și multilaterale ar trebui să reducă presiunea exercitată de migrație asupra statelor membre care sunt beneficiare ale transferului în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 prin oferirea unei căi legale și sigure pentru a intra în Uniune și prin descurajarea intrărilor neregulamentare. Prin urmare, eforturile de solidaritate ale statelor membre, care constau în admisia pe teritoriul lor a resortisanților sirieni din Turcia care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebuifie luate în considerare în raport cu cele 54 000 de persoane menționate mai sus care au solicitat protecție internațională. Numărul de persoane admise în acest mod din Turcia de către un stat membru ar trebui scăzut din numărul de persoane ce urmeazăfie transferate în statul membru respectiv în temeiul Deciziei 2015/1601 în raport cu cei 54 000 de solicitanți.
(5)  Relocarea la scară largă, admisia umanitară sau alte forme de admisie legală din Turcia prin sistemele naționale și multilaterale sunt necesare pentru a reduce presiunea exercitată de migrație asupra statelor membre prin oferirea unei căi legale și sigure pentru a intra în Uniune și prin faptul că fac intrările neregulamentare inutile. Prin urmare, acestea ar trebui extinse. Până în prezent, doar un număr minim de refugiați sirieni au fost relocați în Uniune. În Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, Parlamentul European a solicitat să se creeze mai multe rute mai sigure și legale către Uniune pentru solicitanții de azil și refugiați, inclusiv să se adopte un dispozitiv legislativ obligatoriu al Uniunii cu privire la relocare, să se instituie programe de admisie umanitară de către toate statele membre și să se recurgă în mai mare măsură la acordarea de vize umanitare. Aceste măsuri ar trebui să vină în completarea mecanismelor de transfer adoptate în temeiul Deciziei (UE) 2015/1523 și al Deciziei (UE) 2015/1601.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 6
(6)  Printre mecanismele de admisie se pot număra relocarea, admisia umanitară sau alte căi legale de admisie a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, cum ar fi programele de vize umanitare, transferul umanitar, programele de reîntregire a familiei, proiectele de sponsorizare privată, programele de burse, programele de mobilitate a forței de muncă și altele.
(6)  Printre mecanismele de admisie se pot număra relocarea, admisia umanitară sau alte căi legale de admisie a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, cum ar fi programele de vize umanitare, transferul umanitar, programele de reîntregire a familiei, proiectele de sponsorizare privată, programele de burse, accesul la educație, programele de mobilitate a forței de muncă și altele.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   În Directiva 2003/86/CE1a a Consiliului se prevede adoptarea unor măsuri privind reîntregirea familiei, în conformitate cu obligația de a proteja familia și de a respecta viața de familie consacrată în numeroase instrumente de drept internațional. Prin urmare, reîntregirea familiei nu este subordonată altor politici ale Uniunii, nici măsurilor de solidaritate ori de urgență. Statele membre ar trebui să respecte și să încurajeze în toate cazurile reîntregirea familiei.
___________________
1a Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Considerentul 6 b (nou)
(6b)   Numeroși solicitanți care au nevoie de protecție internațională aflați în prezent în Grecia și Italia nu pot beneficia de mecanismul de relocare, întrucât intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 604/2013. Este necesar ca statele membre să ia cât mai rapid măsuri accelerate pentru a face posibilă exercitarea dreptului la reîntregirea familiei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în cazurile vulnerabile, pentru a le da posibilitatea de se afla alături de familie cât mai curând.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 7
(7)  Angajamentele pe care statele membre și le-au asumat ca parte a mecanismului de relocare convenit în Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015, nu ar trebui să fie afectate de prezenta decizie și nu ar trebui luate în considerare în vederea îndeplinirii obligațiilor în temeiul Deciziei 2015/1601. Prin urmare, un stat membru care alege să își îndeplinească obligațiile în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 prin admiterea de sirieni prezenți în Turcia prin relocare nu poate echivala acest efort ca fiind parte a angajamentului asumat în temeiul mecanismului de relocare din 20 iulie 2015.
(7)  Angajamentele pe care statele membre și le-au asumat ca parte a mecanismului de relocare convenit în Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015 nu ar trebui să fie afectate de prezenta decizie și nu ar trebui luate în considerare în vederea îndeplinirii obligațiilor în temeiul Deciziei 2015/1601.
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 8
(8)  Pentru a asigura o monitorizare adecvată a situației, statele membre ar trebui să raporteze lunar Comisiei numărul de sirieni prezenți în Turcia care sunt admiși pe teritoriul lor, în conformitate cu opțiunea prevăzută în prezenta modificare, specificând sistemul național sau multilateral prin care persoana respectivă a fost admisă și forma de admisie legală.
(8)  Pentru a asigura o monitorizare adecvată a situației, statele membre ar trebui să raporteze lunar Comisiei numărul de sirieni prezenți în Turcia care sunt admiși pe teritoriul lor, forma de admisie utilizată și tipul de mecanism în cadrul căruia a avut loc admisia.
Amendamentul 11
Propunere de decizie
Considerentul 8 a (nou)
(8a)   Relocarea nu ar trebui să se facă în detrimentul transferului. Ambele sunt instrumente importante de manifestare a solidarității. Transferul este o formă de solidaritate internă, între statele membre, în timp ce relocarea și admisia umanitară sau alte tipuri de admisie sunt forme de solidaritate externă, cu țările terțe care găzduiesc majoritatea refugiaților.
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 8 b (nou)
(8b)   Referitor la actualul număr de solicitanți de azil din Grecia și numărul tot mai mare de solicitanți de azil care ajung în Italia, se așteaptă că nevoia de locuri de transfer de urgență să rămână la un nivel ridicat.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 8 c (nou)
(8c)   Potrivit unor date recente puse la dispoziție de UNHCR, 53 859 de persoane în căutare de protecție internațională se află în prezent în Grecia, iar marea majoritate a acestora sunt sirieni (45 %), irakieni (22 %) și afgani (21 %). În ciuda reducerii numărului de sosiri și dată fiind natura politică a declarației din 18 martie 2016 a șefilor de stat sau de guvern din UE cu privire la cooperarea cu Turcia, nu este deloc sigur că scăderea actuală a numărului de sosiri ale solicitanților de azil în Grecia va continua. Pe de altă parte, refugiații ar putea recurge la noi rute, cum ar fi ruta central-mediteraneeană către Italia, unde UNHCR raportează o creștere cu 42,5% a numărului de migranți care sosesc prin Libia în comparație cu aceeași perioadă din 2015. Prin urmare, este de așteptat ca nevoia de locuri de transfer să rămână ridicată.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 8 d (nou)
(8d)   În comunicarea sa intitulată „Prim raport privind transferul și relocarea” din 16 martie 2016, Comisia a indicat că punerea în aplicare a Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului prezintă numeroase neajunsuri. Acțiunile întreprinse de statele membre ca răspuns la apelul general al EASO privind 374 de experți este în mod clar insuficient, având în vedere situația critică cu care se confruntă Italia și Grecia. În ciuda numărului tot mai mare de minori neînsoțiți în rândul solicitanților de azil și al refugiaților eligibili pentru transfer, numai un număr foarte limitat dintre aceștia au fost transferați, în pofida deciziilor Consiliului privind transferul care prevăd că solicitanții vulnerabili trebuie să fie tratați în mod prioritar. Unele state membre nu au pus la dispoziție niciun loc de transfer până în prezent. Doar 18 state membre s-au angajat să transfere solicitanți din Grecia și 19 state membre s-au angajat să transfere solicitanți din Italia. Dintre aceste state membre, unele au prezentat doar angajamente foarte limitate comparativ cu cota totală care le-a fost alocată.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 8 e (nou)
(8e)   Comisia a inițiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Italiei și Greciei în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1a și împotriva Greciei din motive ce țin de Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului 1b. Cu toate acestea, nu a fost inițiată nicio acțiune în justiție împotriva statelor membre care nu respectă obligațiile prevăzute de Decizia (UE) 2015/1601.
_________________
1a Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și ale Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție ( JO L 180, 29.6.2013, p. 1).
1b Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 8 f (nou)
(8f)   Statele membre de transfer trebuie să îndeplinească pe deplin obligațiile care le revin în temeiul Deciziei (UE) 2015/1523 și al Deciziei (UE) 2015/1601 pentru a atenua presiunea asupra statelor membre din prima linie. Statele membre de transfer ar trebui să își intensifice rapid și semnificativ eforturile de a răspunde situației umanitare de urgență din Grecia și de a preveni deteriorarea situației din Italia. Până în prezent, statele membre au pus la dispoziție doar 7 % din locurile de transfer. Până la 5 iunie 2016, au fost efectiv transferate numai 793 de persoane din Italia și 2033 de persoane din Grecia. În primul său raport privind transferul și relocarea din 16 martie 2016, Comisia a sublinia că statele membre trebuie să atingă o rată lunară de transfer de cel puțin 5 680 de persoane pentru a-și îndeplini obligațiile de transfer în termen de doi ani.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 8 g (nou)
(8g)   Resortisanții afgani ar trebui să fie, de asemenea, eligibili pentru transfer în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601. În 2015, numărul de cereri de azil depuse de afgani în Uniune a atins un nivel fără precedent, de circa 180 000, astfel încât afganii reprezintă al doilea grup ca număr de solicitanți de azil în Uniune în anul respectiv. Marea majoritate a acestora sosesc în Grecia. Mulți dintre ei sunt minori neînsoțiți. Ei au nevoi deosebite în materie de protecție, pe care Grecia, din cauza marii presiuni create în acest moment de solicitările de azil, nu este în măsură să le îndeplinească. Deteriorarea situației de securitate din Afganistan, unde s-au atins în 2015 numere-record de atacuri teroriste și de victime în rândul civililor, a dus la o creștere semnificativă a ratei de recunoaștere a solicitanților de azil afgani în Uniune: de la 43 % în 2014 la 66 % în 2015, potrivit datelor Eurostat.
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Considerentul 14
(14)  Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
(14)  Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare imediat, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou)
Decizia (UE) 2015/1601
Articolul 3 – alineatul 2
-1.   La articolul 3, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
2.  Transferul în temeiul prezentei decizii se efectuează numai în privința solicitanților care aparțin unei naționalități pentru care procentajul deciziilor de acordare a protecției internaționale din totalul deciziilor în primă instanță cu privire la cererile de protecție internațională, astfel cum sunt prevăzute în capitolul III din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului [1], este, în conformitate cu cele mai recente date actualizate privind cifrele medii trimestriale la nivelul Uniunii publicate de Eurostat, de cel puțin 75 %. În cazul apatrizilor, se ia în considerare țara reședinței obișnuite anterioare. Actualizările trimestriale sunt luate în considerare numai în ceea ce privește solicitanții care nu au fost deja identificați ca solicitanți care ar putea fi transferați, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din prezenta decizie.
„2. Transferul în temeiul prezentei decizii se efectuează numai în privința solicitanților de naționalitate siriană, irakiană, eritreeană sau afgană sau a celor care aparțin unei naționalități pentru care procentajul deciziilor de acordare a protecției internaționale din totalul deciziilor în primă instanță cu privire la cererile de protecție internațională, astfel cum sunt prevăzute în capitolul III din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului [1], este, în conformitate cu cele mai recente date actualizate privind cifrele medii trimestriale la nivelul Uniunii publicate de Eurostat, de cel puțin 75 %. În cazul apatrizilor, se ia în considerare țara reședinței obișnuite anterioare. Actualizările trimestriale sunt luate în considerare numai în ceea ce privește solicitanții care nu au fost deja identificați ca solicitanți care ar putea fi transferați, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din prezenta decizie.
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1
Decizia (UE) 2015/1601
Articolul 4 – alineatul 3a
La articolul 4 din Decizia (UE) 2015/1601 se introduce următorul alineat 3a:
eliminat
„3a. În ceea ce privește transferul solicitanților menționați la alineatul (1) litera (c), admisia de către statele membre pe teritoriul acestora a unor resortisanți sirieni din Turcia în cadrul sistemelor naționale sau multilaterale de admisie legală a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, altele decât mecanismul de relocare care a făcut obiectul Concluziilor reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015, conduce la o reducere corespunzătoare a obligației statului membru respectiv.
Articolul 10 se aplică mutatis mutandis pentru orice astfel de admisie legală care conduce la o reducere a obligației de transfer.
În fiecare lună, statele membre raportează Comisiei numărul de persoane care au fost admise legal în sensul prezentului alineat, indicând tipul de sistem pe baza căruia a avut loc admisia și forma de admisie legală utilizată.”
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)
Decizia (UE) 2015/1601
Articolul 5 – alineatul 2
1a.   La articolul 5, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
2.  Statele membre indică, la intervale regulate și cel puțin o dată la trei luni, numărul solicitanților care pot fi transferați rapid pe teritoriul lor și alte informații relevante.
„2. Statele membre indică, la intervale regulate și cel puțin o dată la trei luni, numărul solicitanților care pot fi transferați rapid pe teritoriul lor și alte informații relevante. Până la 31 decembrie 2016 statele membre pun la dispoziție cel puțin o treime din locurile lor de transfer.”
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 b (nou)
Decizia (UE) 2015/1601
Articolul 5 – alineatul 4
1b.   La articolul 5, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
4.  În urma aprobării statului membru de transfer, Italia și Grecia iau o decizie, cât mai curând posibil, privind transferul fiecăruia dintre solicitanții identificați către un anumit stat membru de transfer, în consultare cu EASO, și transmit solicitantului o notificare în conformitate cu articolul 6 alineatul (4). Statul membru de transfer poate decide să nu aprobe transferul unui solicitant numai în cazul în care există motive întemeiate, astfel cum se prevede la alineatul (7) al prezentului articolul.
„4. În urma aprobării statului membru de transfer, Italia și Grecia iau o decizie, cât mai curând posibil, privind transferul fiecăruia dintre solicitanții identificați către un anumit stat membru de transfer, în consultare cu EASO, și transmit solicitantului o notificare în conformitate cu articolul 6 alineatul(4). Statul membru de transfer poate decide să nu aprobe transferul unui solicitant numai în cazul în care există motive întemeiate, astfel cum se prevede la alineatul (7) al prezentului articolul. În cazul în care statul membru de transfer nu aprobă transferul în termen de două săptămâni, se consideră că statul membru respectiv și-a dat aprobarea.”
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 c (nou)
Decizia (UE) 2015/1601
Articolul 5 – alineatul 10
1c.   La articolul 5, alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:
10.  Procedura de transfer prevăzută la prezentul articol se finalizează cât mai repede posibil și în termen de cel mult două luni de la indicațiile date de către statul membru de transfer, astfel cum se prevede la alineatul (2), cu excepția cazului în care aprobarea din partea statului membru de transfer menționată la alineatul (4) are loc cu mai puțin de două săptămâni înainte de expirarea respectivei perioade de două luni. În acest caz, termenul de finalizare a procedurii de transfer poate fi prelungit pentru o nouă perioadă care nu depășește două săptămâni. În plus, termenul poate fi, de asemenea, prelungit cu o perioadă suplimentară de patru săptămâni, după caz, în cazul în care Italia și Grecia demonstrează obiectiv obstacole de ordin practic care împiedică efectuarea transferului.
„10. Procedura de transfer prevăzută la prezentul articol se finalizează cât mai repede posibil și în termen de cel mult două luni de la indicațiile date de către statul membru de transfer, astfel cum se prevede la alineatul (2). Termenul poate fi prelungit cu o perioadă de patru săptămâni, după caz, în cazul în care Italia și Grecia demonstrează obiectiv obstacole de ordin practic care împiedică efectuarea transferului.

Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *
PDF 411kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2016)0071 – C8-0098/2016 – 2016/0043(NLE))
P8_TA(2016)0355A8-0247/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0071),

–  având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0098/2016),

–  având în vedere poziția sa din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0247/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul -1 (nou)
(-1)  Prin Decizia sa (UE) 2015/18481a, Consiliul a hotărât, din nou, să ignore rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2015. Abordarea Consiliului nu este în spiritul tratatelor, slăbind cooperarea dintre instituțiile Uniunii și agravând „deficitul democratic” în raport cu cetățenii Uniunii. Parlamentul European regretă profund această abordare a Consiliului și subliniază că rezoluția sa legislativă ar trebui luată în considerare.
____________
1a Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015.(JO L 268, 15.10.2015, p. 28).
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 1
(1)  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede la articolul 145 că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă formată, calificată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(1)  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede la articolul 145 că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă formată, calificată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu articolele 9 și 10 din TFUE, în conceperea și realizarea politicilor și activităților sale, Uniunea trebuie să asigure o piață a muncii incluzivă și integrată, capabilă să facă față efectelor grave ale șomajului și să garanteze un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, condiții decente de muncă în Uniune, inclusiv salarii adecvate, o protecție socială corespunzătoare, conformă cu dreptul muncii, negocierile colective și principiul subsidiarității, precum și un nivel înalt de educație și formare, alături de combaterea discriminării pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 2
(2)  Strategia Europa 2020 propusă de Comisie permite Uniunii să-și direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Cinci obiective principale, enumerate în cadrul orientărilor relevante, reprezintă obiective comune ce orientează acțiunea statelor membre, ținând seama de pozițiile lor inițiale și de circumstanțele naționale, precum și de pozițiile și de circumstanțele Uniunii. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale noii strategii.
(2)  Strategia Europa 2020 propusă de Comisie (Europa 2020) ar trebui să permită Uniunii să-și direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. UE are nevoie de politici holistice și investiții publice care să combată șomajul și sărăcia. În această privință, crearea unor indicatori ai forței de muncă și a unor indicatori sociali în cadrul Europei 2020 are o importanță majoră, deoarece numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune a crescut cu cinci milioane, în loc să scadă, rata de ocupare a forței de muncă, în unele țări, încă nu a ajuns la nivelul de dinainte de criză, iar în unele state membre procentul tinerilor care nu lucrează și nici nu urmează vreun program de educație sau formare depășește 20%, în timp ce rata abandonului școlar atinge 23%. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă, incluziunea socială și piața muncii ale noii strategii. Aceste obiective nu au fost însă îndeplinite, iar statele membre trebuie să facă mai multe eforturi pentru a realiza rezultatele așteptate. Transpunerea în practică a Europei 2020 în domeniul social și al ocupării forței de muncă trebuie să rămână un obiectiv esențial al politicii de ocupare a forței de muncă a statelor membre.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 3
(3)  Orientările integrate sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența și respectând Pactul de stabilitate și de creștere. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să reprezinte baza oricăror recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din tratatul respectiv. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisia Europeană Consiliului European.
(3)  Orientările integrate ar trebui să fie în concordanță cu concluziile Consiliului European. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența și respectând Pactul de stabilitate și de creștere. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui luate în considerare în cadrul oricăror recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, într-un mod echilibrat în raport cu recomandările de țară adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Recomandările de țară ar trebui să țină seama nu numai de indicatorii economici, ci și de cei sociali și cei legați de forța de muncă, atunci când este cazul, evaluând ex ante reformele de realizat și impactul lor asupra cetățenilor. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui stabilite în strânsă cooperare cu Parlamentul European și ar trebui să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European. În procedura privind dezechilibrele macroeconomice au fost introduși recent trei indicatori pentru ocuparea forței de muncă - rata activității, rata de angajare a tinerilor și șomajul pe termen lung - iar Parlamentul European, în rezoluția sa din 25 februarie 20161a, a solicitat realizarea, pe baza acestor indicatori, a unei analize aprofundate în statele membre în cauză, care să poată conduce la sugerarea și aplicarea unor reforme economice, ale pieței muncii și a unor reforme sociale suplimentare.
________________
1aTexte adoptate, P8_TA(2016)0058.
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  Examinarea programelor naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, arată că statele membre ar trebui să continue să depună toate eforturile necesare pentru a aborda următoarele domenii prioritare: creșterea participării pe piața muncii și reducerea șomajului structural, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea calității locurilor de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și de formare profesională la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.
(4)  Examinarea programelor naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, arată că statele membre ar trebui să ia în considerare recomandările Parlamentului European din Analiza anuală a creșterii, recomandările de țară și orientările privind ocuparea forței de muncă și ar trebui să continue să depună toate eforturile necesare pentru a aborda domeniile prioritare ale creșterii participării pe piața muncii și reducerii șomajului structural, prin crearea de locuri de muncă, susținerea unei piețe a muncii dinamice și incluzive, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, capabile să răspundă nevoilor pieței muncii, promovarea unor locuri de muncă decente și a învățării pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și de formare profesională la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar, precum și prin promovarea incluziunii sociale, a reconcilierii între exigențele familiale și cele profesionale, prin combaterea tuturor tipurilor de discriminare și a sărăciei, în special a sărăciei copiilor și prin îmbunătățirea capacităților populației în îmbătrânire.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   120 de milioane de cetățeni ai Uniunii, aproximativ 25 %, sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Această situație de urgență, caracterizată printre altele prin menținerea numărului mare de cetățeni ai Uniunii care nu au un loc de muncă, impune din partea Comisiei adoptarea rapidă a unor măsuri pentru a încuraja statele membre să creeze sisteme naționale de venit minim de bază, astfel încât aceștia să beneficieze de condiții de viață decente.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Articolul 1 – alineatul 1
Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, așa cum sunt definite în anexa la Decizia Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre4 sunt menținute pentru anul 2016 și sunt luate în considerare de statele membre în politicile lor de ocupare a forței de muncă.
Prin prezenta decizie se adoptă orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, așa cum sunt definite în anexă. Respectivele orientări sunt luate în considerare de statele membre în politicile lor de ocupare a forței de muncă și în programele lor de reformă care se raportează în concordanță cu articolul 148 alineatul (3) din TFUE.
__________________
4 Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 268, 15.10.2015, p. 28).
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Anexa (nouă)
Orientarea 5: Stimularea cererii de forță de muncă
Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să soluționeze efectiv și prompt problema gravă a șomajului, să faciliteze și să investească în crearea de locuri de muncă durabile și de calitate, să soluționeze problema accesibilității pentru grupurile cele mai vulnerabile și să reducă barierele din calea angajărilor de personal în întreprinderi, la toate nivelurile de calificare și în toate sectoarele pieței muncii, inclusiv prin reducerea birocrației excesive, respectând totodată standardele de muncă și sociale, să promoveze antreprenoriatul în rândul tinerilor și, în special, să sprijine înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a crește rata de ocupare a locurilor de muncă în rândul femeilor și bărbaților. Statele membre ar trebui să promoveze activ, printre altele, locurile de muncă din sectoarele verzi, albe și albastre și economia socială și să încurajeze inovarea socială.
Obligațiile fiscale ar trebui transferate de la forța de muncă la alte surse de impozitare, mai puțin dăunătoare pentru ocuparea forței de muncă și creșterea economică, protejând în același timp veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor direcționate către investițiile publice, inovare și crearea de locuri de muncă. Reducerea impozitării muncii ar trebui să vizeze componentele relevante ale obligațiilor fiscale, combaterea discriminării și eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a participării pe piața muncii, în special pentru persoanele cu dizabilități și persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii, respectând totodată standardele de muncă existente.
Politicile de garantare a faptului că salariile permit un trai decent sunt în continuare importante pentru crearea de locuri de muncă și reducerea sărăciei în Uniune. Prin urmare, statele membre ar trebui, în colaborare cu partenerii sociali, să respecte și să încurajeze instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să permită reactivitatea salariilor reale în funcție de evoluția productivității, contribuind la corectarea divergențelor din trecut fără a provoca presiuni deflaționiste. Aceste mecanisme ar trebui să asigure suficiente resurse pentru satisfacerea nevoilor fundamentale, ținând cont de indicatorii de sărăcie specifici fiecărui stat membru. În acest sens, ar trebui evaluate în mod adecvat diferențele în materie de calificări și de condiții de pe piețele locale ale muncii, pentru a asigura un nivel de trai și venituri decente în întreaga Uniune. La stabilirea salariului minim în conformitate cu legislația și practicile naționale, statele membre și partenerii sociali ar trebui să se asigure de caracterul adecvat al acestuia și să analizeze impactul său asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă, veniturilor gospodăriilor, cererii agregate, creării de locuri de muncă și competitivității.
Statele membre ar trebui să reducă birocrația, pentru a diminua obligațiile excesive asupra întreprinderilor mici și mijlocii, această măsură contribuind semnificativ la crearea de locuri de muncă.
Orientarea 6: Îmbunătățirea ofertei de forță de muncă și a competențelor
Statele membre ar trebui să promoveze o productivitate sustenabilă și o capacitate de inserție profesională de calitate printr-o ofertă adecvată de cunoștințe și competențe relevante, pusă la dispoziția tuturor și pentru toți. Ar trebui să se pună accent în special asupra serviciilor de sănătate, serviciilor sociale și serviciilor de transport care se confruntă sau care se vor confrunta cu un deficit de personal pe termen mediu. Statele membre ar trebui să realizeze investiții eficace în sisteme de educație și de formare profesională de calitate și favorabile incluziunii de timpuriu, îmbunătățind, în același timp, eficiența și eficacitatea acestora, pentru a ridica nivelul de know-how și de competență al forței de muncă și a mări diversitatea competențelor, permițând lucrătorilor să anticipeze și să răspundă mai bine exigențelor în schimbare rapidă ale piețelor dinamice ale muncii, într-o economie din ce în ce mai digitală. În acest scop, ar trebui să se țină cont de faptul că o serie de „competențe netehnice”, cum sunt cele de comunicare, devin tot mai importante pentru un număr mare de ocupații.
Statele membre ar trebui să promoveze antreprenoriatul în rândul tinerilor, printre altele prin introducerea unor cursuri opționale de antreprenoriat și prin încurajarea creării de întreprinderi ale elevilor sau studenților în licee și facultăți. Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să-și intensifice eforturile pentru a-i împiedica pe tineri să renunțe la școală și să asigure o trecere fără impedimente de la educație și formare la viața profesională, să îmbunătățească accesul și să înlăture obstacolele care frânează o educație de înaltă calitate pentru adulți, acordând o atenție specială grupurilor cel mai vulnerabile și nevoilor acestora, prin oferirea unor cursuri de recalificare profesională în situațiile în care pierderea locului de muncă și schimbările de pe piața muncii necesită o reintegrare activă. În același timp, statele membre ar trebui să pună în aplicare strategii de îmbătrânire activă, pentru a permite încadrarea sănătoasă în muncă până la vârsta reală de pensionare.
Pe lângă asigurarea nivelului necesar de competențe impus de o piață a forței de muncă în continuă schimbare și susținerea programelor de educație și formare în paralel cu programele de învățare pentru adulți, statele membre ar trebui să țină cont de faptul că locurile de muncă cu un nivel scăzut de calificare sunt, de asemenea, necesare și că persoanele cu un nivel înalt de calificare beneficiază de oportunități de încadrare în muncă mai bune decât persoanele cu calificare medie sau slab calificate.
Accesul la îngrijirea și educația accesibile și de înaltă calitate a copiilor preșcolari ar trebui să reprezinte o prioritate în cadrul unor politici și investiții cuprinzătoare, cuplate cu măsuri de sprijin pentru familii și părinți și cu măsuri de reconciliere, care să ajute părinții să își echilibreze viața profesională cu viața de familie și să contribuie la prevenirea abandonului școlar și la îmbunătățirea șanselor tinerilor pe piața muncii.
Problema șomajului, în special a șomajului pe termen lung și a nivelului ridicat al șomajului regional ar trebui soluționată în mod eficace și prompt, dar și prevenită prin intermediul unei combinații de măsuri vizând cererea și oferta. Numărul șomerilor pe termen lung și problema necorelării și perimării competențelor ar trebui soluționate prin intermediul unor strategii cuprinzătoare și care să se consolideze reciproc, inclusiv prin furnizarea de sprijin activ și personalizat bazat pe nevoi și a unor forme de protecție socială adecvate șomerilor pe termen lung pentru a reveni pe piața muncii în mod conștient și responsabil. Ar trebui să fie abordat pe larg șomajul în rândul tinerilor, prin intermediul unei strategii generale de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor. Aceasta include investiții în sectoare care pot crea locuri de muncă de calitate pentru tineri și dotarea factorilor relevanți, precum servicii de sprijin pentru tineri, furnizori de educație și formare, organizații de tineret și servicii publice de ocupare a forței de muncă, cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare pe deplin și în mod coerent planurile lor naționale de punere în aplicare a garanției pentru tineret, dar și prin preluarea rapidă a resurselor de către statele membre. Accesul la finanțare pentru cei care aleg să demareze o afacere ar trebui facilitat printr-o accesibilitate mai extinsă a informațiilor, prin reducerea birocrației excesive și prin posibilitatea transformării ajutorului de șomaj pentru câteva luni într-o subvenție inițială de înființare a unei întreprinderi, după prezentarea unui plan de afaceri și în conformitate cu legislația națională.
Statele membre ar trebui să țină cont de disparitățile locale și regionale la elaborarea și aplicarea măsurilor de combatere a șomajului și să colaboreze cu serviciile locale de ocupare a forței de muncă.
Ar trebui abordate deficiențele structurale ale sistemelor de educație și de formare, pentru a se asigura un învățământ de calitate și pentru a preveni și a combate abandonul școlar timpuriu, precum și pentru a promova o educație atotcuprinzătoare, de înaltă calitate, încă de la nivelul de bază. În acest scop sunt necesare sisteme educaționale flexibile, orientate înspre practică. Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să crească calitatea nivelului de studii, făcându-l accesibil pentru toți, să instituie și să îmbunătățească sisteme de învățare duale, adaptate nevoilor acestora, prin modernizarea învățământului profesional și a cadrelor existente, cum este Europass, asigurând în același timp, unde este cazul, o reconversie profesională corespunzătoare și recunoașterea competențelor profesionale dobândite în afara sistemului de învățământ oficial. Ar trebui consolidate legăturile dintre educație și piața muncii, asigurându-se în același timp că educația este suficient de vastă pentru a oferi o bază solidă pentru încadrarea în muncă pe tot parcursul vieții.
Statele membre ar trebui să își orienteze sistemele de formare mai mult către piața forței de muncă, vizând o tranziție mai bună de la formare la angajare. În special în contextul digitalizării și în ceea ce privește noile tehnologii, locurile de muncă verzi și asistența medicală sunt esențiale.
Discriminarea pe piața muncii, precum și în ceea ce privește accesul pe piața muncii trebuie redusă în continuare, în special în cazul grupurilor care se confruntă cu discriminare sau excludere, cum sunt femeile, lucrătorii vârstnici, tinerii, persoanele cu dizabilități și migranții legali. Egalitatea între femei și bărbați, inclusiv egalitatea de remunerare, trebuie să fie garantată pe piața muncii, precum și accesul la servicii de învățământ și de îngrijire de calitate și la prețuri abordabile pentru preșcolari, dar și flexibilitatea necesară pentru a preveni excluderea celor care și-au întrerupt carierele din cauza responsabilităților familiale, cum sunt persoanele care îngrijesc membri ai familiei. În acest sens, Directiva privind femeile în consiliile de administrație ar trebui deblocată de statele membre.
În această privință, statele membre ar trebui să țină seama de faptul că numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) este mai ridicat în cazul femeilor decât al bărbaților și că fenomenul NEET este cauzat, în primul rând, de creșterea șomajului în rândul tinerilor, dar și de inactivitatea corelată cu lipsa studiilor.
Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin, cu eficiență și eficacitate, Fondul social european și sprijinul primit din alte fonduri ale Uniunii pentru a combate sărăcia, pentru a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă, incluziunea socială, educația, administrația publică și serviciile publice. Fondul european pentru investiții strategice și platformele sale de investiții ar trebui să fie, de asemenea, mobilizate pentru a se asigura că sunt create locuri de muncă de calitate și că lucrătorii sunt dotați cu competențele necesare pentru tranziția Uniunii către un model de creștere sustenabilă.
Orientarea 7: Îmbunătățirea funcționării piețelor muncii
Statele membre ar trebui să reducă segmentarea pieței muncii, soluționând problemele legate de locurile de muncă precare, munca nedeclarată și contractele în care nu se menționează numărul de ore de lucru. Normele de protecție a ocupării forței de muncă și instituțiile ar trebui să asigure un mediu adecvat pentru recrutare, oferind, în același timp, un nivel adecvat de protecție persoanelor încadrate în muncă și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau angajate pe baza unor contracte temporare, cu fracțiune de normă, atipice sau contracte de muncă independentă, implicând în mod activ partenerii sociali și promovând contractele colective de muncă. Ar trebui să se asigure locuri de muncă de calitate pentru toți, avându-se în vedere securitatea socioeconomică, sustenabilitatea, salarii adecvate, drepturile la locul de muncă, condiții de muncă decente (inclusiv în ceea ce privește sănătatea și securitatea), protecția prin securitatea socială, egalitatea de gen și oportunitățile de educație și formare profesională. Prin urmare, trebuie promovate intrarea tinerilor pe piața muncii, reintegrarea profesională a persoanelor care sunt șomere de foarte mult timp și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, precum și asigurarea unor programe de îngrijire la prețuri accesibile și modernizarea organizării muncii. În ceea ce privește condițiile de muncă, ar trebui promovată convergența ascendentă în întreaga Uniune.
Accesul la piața muncii ar trebui să faciliteze activitatea antreprenorială, crearea de locuri de muncă sustenabile în toate sectoarele, inclusiv crearea de locuri de muncă verzi, precum și asistența și inovarea socială pentru a utiliza în mod optim competențele persoanelor, pentru a stimula dezvoltarea acestora pe întreaga durată a vieții și pentru a încuraja inovarea inițiată de angajați.
Statele membre ar trebui să implice îndeaproape parlamentele naționale, partenerii sociali, organizațiile societății civile și autoritățile regionale și locale în elaborarea și în punerea în aplicare a reformelor și politicilor relevante, în conformitate cu principiul parteneriatului și cu practicile naționale, sprijinind totodată îmbunătățirea funcționării și a eficacității dialogului social la nivel național, în special în țările cu probleme majore legate de devalorizarea salariilor cauzată de dereglementarea recentă a piețelor forței de muncă și de deficiențele negocierii colective.
Statele membre ar trebui să asigure standarde de calitate fundamentale în ceea ce privește politicile active pe piața muncii, prin îmbunătățirea obiectivelor, a impactului și a razei de acțiune a acestora, precum și a interacțiunii lor cu măsurile de sprijin, precum securitatea socială. Respectivele politici ar trebui să vizeze îmbunătățirea accesului pe piața forței de muncă, consolidarea negocierii colective și a dialogului social, precum și să susțină tranzițiile sustenabile pe piața forței de muncă, cu servicii publice de ocupare a forței de muncă cu calificare înaltă, care să ofere susținere individualizată și care să utilizeze sisteme de măsurare a performanței. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că sistemele lor de protecție socială activează și abilitează în mod eficient persoanele care pot participa pe piața muncii, protejează persoanele excluse (temporar) de pe piața muncii și/sau care se află în imposibilitatea de a participa la aceasta și pregătesc persoanele pentru riscurile potențiale și condițiile sociale și economice în schimbare, prin investiții în capitalul uman. Pentru a reduce sărăcia, una dintre măsurile care ar trebui introduse de statele membre, în conformitate cu practicile la nivel național, ar trebui să fie stabilirea unui venit minim proporțional cu situația socioeconomică specifică a acestora. Statele membre ar trebui să promoveze piețe incluzive ale muncii deschise tuturor și, de asemenea, să instituie măsuri eficace de combatere a discriminării.
Ar trebui să se asigure mobilitatea lucrătorilor, care ar trebui să reprezinte un drept fundamental și să rămână la libera alegere a acestora, în scopul valorificării întregului potențial al pieței europene a muncii, inclusiv prin îmbunătățirea portabilității drepturilor de pensie și a recunoașterii efective a calificărilor și a competențelor și prin eliminarea birocrației și a altor obstacole existente. Statele membre ar trebui, în același timp, să soluționeze problemele legate de barierele lingvistice, îmbunătățind sistemele de formare în acest domeniu. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze în mod adecvat rețeaua EURES pentru a încuraja mobilitatea lucrătorilor. Ar trebui promovate investițiile în regiunile care se confruntă cu plecarea forței de muncă în vederea reducerii exodului de creiere și a încurajării revenirii lucrătorilor care participă la programe de mobilitate.
Orientarea 8: Îmbunătățirea calității și performanțelor sistemelor de educație și formare la toate nivelurile
Accesul la îngrijire și la o educație de calitate, accesibilă din punct de vedere financiar, pentru copiii preșcolari ar trebui să reprezinte o prioritate pentru statele membre, întrucât acestea reprezintă măsuri importante de sprijin pentru actorii de pe piața forței de muncă și contribuie la creșterea nivelului general al ocupării forței de muncă, sprijinind, în același timp, cetățenii în ceea ce privește responsabilitățile lor. Statele membre ar trebui să elaboreze politici cuprinzătoare și să asigure investițiile necesare pentru a îmbunătăți măsurile de sprijin pentru familii și părinți și măsurile de reconciliere, care ajută părinții să ajungă la un echilibru între viața profesională și viața de familie, contribuind astfel la prevenirea renunțării timpurii la școală și la sporirea șanselor tinerilor pe piața forței de muncă.
Orientarea 9: Asigurarea justiției sociale, combaterea sărăciei și promovarea egalității de șanse
În cooperare cu autoritățile locale și regionale, statele membre ar trebui să își îmbunătățească sistemele de protecție socială asigurând standarde de bază pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și sustenabilă pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, garantând viața demnă, solidaritatea, accesul la protecția socială, respectarea deplină a drepturilor sociale și echitatea și abordând inegalitățile, precum și asigurând incluziunea în vederea eliminării sărăciei, în special pentru persoanele excluse de pe piața forței de muncă și pentru grupurile mai vulnerabile. Este nevoie de politici sociale simplificate, mai bine orientate și mai ambițioase, care să includă servicii de calitate și abordabile de învățământ și de îngrijire a copiilor, formare și asistență eficiente în căutarea unui loc de muncă , ajutoare pentru locuință și servicii medicale de înaltă calitate și accesibile tuturor, accesul la serviciile de bază, cum ar fi accesul la conturi bancare și la internet, precum și adoptarea de măsuri pentru prevenirea abandonului școlar timpuriu și combaterea sărăciei extreme și a excluziunii sociale și, mai general, a tuturor formelor de sărăcie. În special sărăcia în rândul copiilor trebuie soluționată clar.
În acest scop, ar trebui utilizate în mod complementar o varietate de instrumente, inclusiv de facilitare a activării forței de muncă și de sprijin pentru venituri, orientate spre nevoile individuale. În acest sens, este de competența fiecărui stat membru să stabilească niveluri ale venitului minim în funcție de practicile naționale și proporționale cu situația socioeconomică specifică în statele membre respective. Sistemele de protecție socială ar trebui concepute în așa fel încât să faciliteze accesul și includerea tuturor persoanelor într-un mod nediscriminatoriu, să sprijine investițiile în capitalul uman și să ajute la prevenirea, reducerea și protecția împotriva sărăciei și a excluderii sociale, precum și a altor riscuri, precum cele la adresa sănătății și lipsa unui loc de muncă. Ar trebui acordată o atenție specială copiilor sărăci, ca urmare a faptului că părinții se află în șomaj de foarte mult timp.
Sistemele de pensii ar trebui să fie structurate în așa fel încât să se asigure caracterul sustenabil, sigur și adecvat al acestora pentru femei și bărbați prin consolidarea sistemelor de pensii, cu scopul de a asigura un venit decent la pensie, cel puțin deasupra nivelului de sărăcie. Sistemele de pensii ar trebui să includă consolidarea, dezvoltarea în continuare și îmbunătățirea celor trei piloni ai sistemelor de economii pentru pensii. Stabilirea vârstei de pensionare în funcție de speranța de viață nu este singurul instrument cu ajutorul căruia se pot soluționa problemele legate de îmbătrânire. Reformele sistemelor de pensii ar trebui să reflecte, printre altele, tendințele de pe piața forței de muncă, situația demografică, situația în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea, condițiile de lucru și raportul de dependență economică. Cea mai bună modalitate de a soluționa problemele legate de îmbătrânire este creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în general, cu ajutorul, printre altele, al investițiilor sociale în îmbătrânirea activă.
Statele membre ar trebui să îmbunătățească calitatea, accesibilitatea din punct de vedere financiar, accesibilitatea în general, eficiența și eficacitatea sistemelor de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung, precum și serviciile de asistență socială și condițiile de muncă decente în sectoarele conexe, protejând, în același timp, sustenabilitatea financiară a acestor sisteme prin îmbunătățirea finanțării bazate pe solidaritate.
Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin sprijinul oferit de Fondul social european și alte fonduri ale Uniunii în vederea combaterii sărăciei, a excluziunii sociale și a discriminării, a îmbunătățirii accesibilității persoanelor cu dizabilități, a promovării egalității între femei și bărbați și a îmbunătățirii administrației publice.
Obiectivele principale ale Europei 2020, pe baza cărora statele membre își stabilesc propriile obiective naționale, ținând seama de pozițiile lor de plecare respective și de circumstanțele naționale, urmăresc să crească rata de ocupare a forței de muncă la 75 % pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, să reducă rata de abandon la mai puțin de 10 %, să crească la cel puțin 40 % cota persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care termină ciclul de învățământ terțiar sau un nivel de instruire echivalent, și să promoveze incluziunea socială, îndeosebi prin reducerea sărăciei, vizându-se ca cel puțin 20 de milioane de persoane să nu mai fie expuse riscului de sărăcie și excluziune1a.
______________
1a Această categorie de populație se definește ca numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune în raport cu trei indicatori (riscul de sărăcie, penuria materială, gospodării în care niciun membru nu are un loc de muncă), statele membre având libertatea de a-și decide obiectivele naționale pe baza celor mai adecvați indicatori, ținând seama de circumstanțele și prioritățile naționale.

(1)Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.


Obiective-cheie pentru reuniunea CITES CoP 17 din Johannesburg
PDF 382kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de a 17-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES), care se va desfășura între 24 septembrie și 5 octombrie 2016 la Johannesburg (Africa de Sud) (2016/2664(RSP))
P8_TA(2016)0356B8-0987/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere gravitatea declinului biodiversității la nivel mondial, care corespunde celui de al șaselea val de extincție în masă a speciilor;

–  având în vedere rolul pădurilor și al pădurilor tropicale, care reprezintă cel mai mare rezervor mondial de biodiversitate terestră și constituie un habitat esențial pentru speciile sălbatice de faună și floră, precum și pentru populațiile indigene;

–  având în vedere cea de-a 17-a reuniune a Conferinței părților (COP 17) la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES), care se va desfășura între 24 septembrie și 5 octombrie 2016 la Johannesburg (Africa de Sud),

–  având în vedere Rezoluția 69/314 a Adunării Generale a ONU privind combaterea traficului cu specii sălbatice de faună și floră, adoptată la 30 iulie 2015,

–  având în vedere întrebările din xxx adresate Consiliului și Comisiei cu privire la obiectivele-cheie pentru Conferința părților la CITES care se va desfășura între 24 septembrie și 5 octombrie 2016 la Johannesburg (Africa de Sud) (O-000088/2016 – B8-0711/2016 și O-000089/2016 – B8-0712/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât CITES este cel mai amplu acord global în vigoare privind conservarea speciilor sălbatice, fiind ratificat de 181 de părți, inclusiv de UE și de cele 28 de state membre ale sale;

B.  întrucât CITES are ca obiectiv să se asigure că supraviețuirea speciilor sălbatice nu este periclitată de comerțul internațional cu animale și plante sălbatice;

C.  întrucât, conform listei roșii a speciilor amenințate elaborate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (UICN), peste 23 000 de specii, reprezentând aproximativ 30 % din cele 79 837 de specii evaluate de către UICN, sunt în pericol de dispariție;

D.  întrucât între 50 % și 80 % din speciile de plante și animale terestre trăiesc în pădurile tropicale; întrucât, în prezent, aceste medii se află în pericol, printre altele din cauza comercializării speciilor și în special a exploatării lemnului tropical și a subsolurilor din această zonă; întrucât defrișările și vânzarea ilegală a lemnului au efecte dezastruoase pentru conservarea florei și a faunei forestiere;

E.  întrucât pescuitul intensiv, vânătoarea comercială și exploatarea fără limite a microorganismelor și a resurselor subsolului submarin periclitează biodiversitatea marină;

F.  întrucât multe specii vânate ca trofee se confruntă cu o reducere severă a populației lor; întrucât statele membre ale UE au raportat, în decurs de 10 ani, aproape 117 000 de exemplare de animale sălbatice importate ca trofee de vânătoare, provenind din specii cuprinse în anexele la CITES;

G.  întrucât traficul cu specii sălbatice a devenit o infracțiune ce ține de criminalitatea organizată transnațională, cu efecte negative grave asupra biodiversității și asupra mijloacelor de existență ale populațiilor locale, privându-le de obținerea unor venituri legale și creând insecuritate și instabilitate;

H.  întrucât traficul de specii sălbatice a ajuns a patra piață neagră ca mărime, după traficul de droguri, de persoane și de arme; întrucât internetul are un rol esențial în facilitarea traficului de specii sălbatice; întrucât grupările teroriste utilizează aceste tipuri de trafic pentru finanțarea operațiunilor lor; întrucât infracțiunile de trafic cu specii sălbatice nu sunt pedepsite suficient de sever;

I.  întrucât corupția joacă un rol central în traficul cu specii sălbatice;

J.  întrucât există dovezi că specimenele capturate în sălbăticie sunt comercializate prin utilizarea frauduloasă a unor permise CITES și a declarațiilor de creștere în captivitate;

K.  întrucât UE este una dintre principalele piețe de tranzit și de destinație pentru comerțul ilegal cu specii sălbatice, în special pentru comerțul cu păsări, broaște țestoase, reptile și specii de plante(1) care sunt incluse în anexele CITES;

L.  întrucât un număr în creștere de specii exotice comercializate ilegal sunt ținute ca animale de companie în Europa și în lume; întrucât evadarea acestor animale poate determina răspândirea lor necontrolată, afectând mediul, sănătatea publică și siguranța;

M.  întrucât UE și statele membre acordă un sprijin financiar și logistic substanțial CITES, precum și combaterii comerțului ilegal de specii sălbatice în numeroase țări terțe;

N.  întrucât speciile vizate de CITES sunt enumerate în anexe în funcție de starea lor de conservare și de volumul comerțului internațional: anexa I conține speciile în pericol de dispariție pentru care schimburile comerciale sunt interzise, iar anexa II include specii pentru care comerțul trebuie controlat în vederea prevenirii unei utilizări incompatibile cu supraviețuirea acestora;

O.  întrucât speciile din anexa I la CITES sunt foarte bine protejate, orice schimb comercial cu speciile enumerate în acesta fiind interzis și întrucât orice autorizație de a vinde specimenele sau produsele confiscate (de exemplu fildeșul, produsele derivate din tigru sau coarne de rinocer) ar submina scopul Convenției CITES;

P.  întrucât eforturile de îmbunătățire a transparenței procesului decizional sunt esențiale;

1.  salută aderarea UE la CITES; consideră că această aderare reprezintă un avans fundamental pentru ca UE să poată urmări obiectivele mai ample ale politicilor sale în domeniul mediului și reglementarea comerțului internațional cu specii de faună și floră sălbatică pe cale de dispariție, și să promoveze politicile de dezvoltare sustenabilă ale Agendei ONU 2030;

2.  salută, în special, faptul că UE participă pentru prima oară în calitate de parte și sprijină propunerile făcute de UE și de statele sale membre, în special rezoluțiile propuse privind corupția și trofeele de vânătoare, extinderea protecției CITES la un număr de specii importate în UE, în special ca animale de companie, precum și modificările propuse ale Rezoluției 13.7 (rev. CoP 14) referitoare la controlul comerțului cu obiecte personale sau de uz casnic;

3.  subliniază că, în urma aderării Uniunii Europene la CITES, statutul său juridic în cadrul convenției a devenit mai transparent față de părțile terțe la aceasta; consideră că este un pas logic și necesar, care face ca Uniunea Europeană să fie pe deplin în măsură să își urmeze obiectivele politicii sale de mediu; reamintește că aderarea îi permite Comisei să exprime, în numele Uniunii Europene, o poziție coerentă a UE în aspectele legate de CITES și să aibă un rol important în negocierile din cadrul conferinței părților;

4.  subliniază că Uniunea Europeană a devenit parte la CITES în 2015 și că va avea 28 de voturi în chestiunile care țin de competența UE la CoP CITES; în această privință, susține modificările aduse Regulamentului de procedură al CoP, care reflectă textul Convenției CITES privind votul organizațiilor regionale de integrare economică și care sunt concordante cu procedurile aplicate de mulți ani în alte acorduri internaționale; se opune metodei de a calcula voturile Uniunii Europene în funcție de numărul statelor membre care sunt acreditate propriu-zis pentru reuniune în momentul în care are loc votul efectiv;

5.  salută planul de acțiune adoptat recent de UE împotriva traficului cu specii sălbatice, care vizează prevenirea acestuia prin abordarea principalelor sale cauze, prin îmbunătățirea implementării și a asigurării respectării normelor existente, precum și prin combaterea mai eficientă a criminalității organizate în privința speciilor sălbatice; salută includerea în planul de acțiune a unui capitol special referitor la consolidarea parteneriatului mondial al țărilor de origine, de consum și de tranzit pentru combaterea traficului de specii sălbatice; solicită insistent UE și statelor sale membre să adopte și să pună în aplicare planul de acțiune consolidat, care va demonstra un angajament european puternic pentru combaterea traficului cu specii sălbatice;

6.  susține inițiativa Comisiei și a statelor membre de a conveni în cadrul CITES asupra unor orientări globale privind vânătoarea de trofee, pentru a controla mai bine la nivel internațional sustenabilitatea originii speciilor enumerate în anexele I și II;

7.  solicită UE și statelor sale membre să respecte principiul precauției în ceea ce privește protecția speciilor în toate deciziile lor privind documentele de lucru și propunerile de modificare a listelor (după cum este prevăzut în Rezoluția Conf. 9.24 a CITES (Rev. CoP 16)) - în special în ceea ce privește importul de trofee de vânătoare provenind de la specii listate în CITES - ținând seama în special de principiul „utilizatorul plătește”, de principiul acțiunii preventive și de perspectiva ecosistemică; solicită, de asemenea, UE și statelor sale membre să promoveze eliminarea derogărilor pentru permise pentru toate trofeele de vânătoare obținute de la speciile enumerate în CITES;

8.  solicită ca toate deciziile CITES/CoP 17 să se bazeze pe știință, pe analize atente și pe o consultare echilibrată cu statele din zona afectată, și să fie luate în colaborare cu comunitățile locale; subliniază că orice reglementare privind speciile sălbatice ar trebui să stimuleze implicarea populației rurale în protejarea naturii, prin corelarea beneficiilor generate cu starea biodiversității;

9.  încurajează părțile la CITES să consolideze cooperarea, coordonarea și sinergiile dintre convențiile din domeniul biodiversității, la toate nivelurile relevante;

10.  solicită statelor membre să prevadă cooperarea, coordonarea și schimbul prompt de informații între toate agențiile de sector implicate în aplicarea Convenției CITES, în special autoritățile vamale, poliția, serviciile veterinare de frontieră și serviciile de inspecție privind sănătatea plantelor, dar și alte organisme;

11.  încurajează UE și statele sale membre să promoveze și să sprijine inițiativele care vizează creșterea protecției împotriva impactului comerțului internațional asupra speciilor pentru care Uniunea reprezintă o piață majoră de tranzit sau de destinație;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că granița dintre comerțul legal și ilegal este foarte labilă în ceea ce privește comercializarea acestor specii și a produselor derivate, iar prin efectele cumulate ale activității umane și ale încălzirii globale, marea majoritate a speciilor de faună și floră sălbatică sunt actualmente în pericol de dispariție;

13.  invită insistent UE să adopte o legislație care să vizeze reducerea comerțul ilegal, prin scoaterea în afara legii a importului, a exportului, a vânzării, a achiziționării sau a cumpărării de animale sau plante sălbatice care sunt prinse, deținute, transportate sau vândute prin încălcarea legii țării de origine sau de tranzit;

14.  se angajează, în special, să încurajeze puternic toate statele membre: să interzică exportul de fildeș brut, așa cum au făcut deja Germania, Suedia, Regatul Unit și unele state din SUA; să își crească vigilența în privința certificatelor de comercializare pe teritoriul lor; să combată efectiv frauda, în special la frontiere; să lanseze operațiuni de distrugere a fildeșului ilegal; și să înăsprească sancțiunile pentru traficul cu specii protejate (în special elefanți, rinoceri, tigri, primate și varietăți de lemn tropical);

15.  încurajează UE și statele sale membre, precum și celelalte părți la CITES să promoveze și să susțină, în conformitate cu articolele III, IV și V din convenție, inițiative de îmbunătățire a calității vieții, în faza de comercializare, a animalelor vii listate în anexele CITES; aceste inițiative ar trebui să includă și modalități de a se asigura că animalele sunt „pregătite și expediate astfel încât să fie minimizat riscul de rănire, îmbolnăvire sau maltratare”, că destinațiile sunt „echipate în mod adecvat pentru găzduire și îngrijire”, iar confiscările de specimene vii sunt efectuate astfel încât să nu le fie afectată calitatea vieții;

16.  este preocupat de impactul pe care „mizarea pe extincție” - cumpărarea de produse în speranța că speciile în cauză vor dispărea în curând - l-ar putea avea asupra protecției speciilor sălbatice pe cale de dispariție; invită părțile și Secretariatul CITES să efectueze cercetări suplimentare pentru a stabili dacă produsele financiare și tehnologiile emergente, precum bitcoin, joacă un rol în acest context;

17.  recunoaște că observatorii la CITES au un rol important, furnizând informații de specialitate referitoare la specii și la comerț și acordând sprijin pentru construirea capacității părților;

Transparența procesului decizional

18.  consideră că transparența procesului decizional în instituțiile internaționale din domeniul mediului este un element esențial pentru funcționarea lor eficientă; salută toate acțiunile procedurale sau din proprie inițiativă de a îmbunătăți transparența funcționării CITES; se opune ferm folosirii generalizate a votului secret în cadrul CITES;

19.  salută decizia luată la COP 16 de a include o cerință ca membrii comisiilor pentru animale și plante să prezinte declarații privind orice eventuale conflicte de interese; ia act, cu toate acestea, că cerința se bazează doar pe autoevaluarea membrilor; regretă că până acum nu au existat declarații din partea membrilor acestor comisii privind potențialele conflicte de interese financiare;

20.  invită insistent secretariatul CITES să examineze posibilitatea de a crea un comitet de evaluare independent sau de a extinde mandatul comitetului permanent în vederea includerii unui grup de evaluare independent, pentru a crea un sistem de control al respectării dispozițiilor referitoare la conflictele de interese;

21.  consideră că transparența este un imperativ în orice proces de finanțare și o condiție necesară pentru o bună guvernare și susține, prin urmare, propunerea de rezoluție a UE referitoare la „Proiectul privind delegații sponsorizați”(2);

Raportarea

22.  consideră că trasabilitatea este esențială pentru ca schimburile să fie legale și sustenabile, fie că sunt de natură comercială sau necomercială, și ocupă, de asemenea, un loc central în eforturile UE de luptă împotriva corupției și a traficului și braconajului de specii sălbatice, care este recunoscut drept a patra piață ilicită ca mărime din lume; subliniază, în acest sens, necesitatea implementării de către toate părțile a sistemului de permise electronice, care ar trebui organizat într-un mod transparent și în comun; recunoaște însă impedimentele tehnice cu care se confruntă unele părți în acest sens și încurajează acordarea de asistență pentru creșterea capacităților, pentru a permite tuturor părților să implementeze sistemul de eliberare a permiselor pe cale electronică;

23.  salută decizia luată la COP 16 privind raportarea periodică de către părțile la CITES cu privire la comerțul ilegal; consideră noul format al raportului anual privind comerțul ilegal, inclus în notificarea nr. 2016/007 a CITES, ca fiind un pas important către dezvoltarea unei înțelegeri mai bune a traficului cu specii sălbatice și încurajează toate părțile la CITES să raporteze corect și periodic cu privire la comerțul ilegal, utilizând formatul prescris;

24.  salută inițiativele din sectorul privat, cum ar fi cele luate de Asociația Internațională de Transport Aerian privind transportul de mărfuri informatizat (e-Freight) pentru și de către lanțul de aprovizionare din cadrul transportului aerian de mărfuri; consideră că extinderea acestui tip de inițiative în materie de trasabilitate, în special pentru sectorul transporturilor, reprezintă un instrument important pentru colectarea de informații;

25.  subliniază importanța procesului de eliberare a permiselor pentru a asigura colectarea eficace a datelor și, prin urmare, rolul esențial al autorităților de management; reiterează că autoritățile de eliberare a permiselor trebuie să fie independente, în conformitate cu articolul VI din CITES;

Traficul cu specii sălbatice și corupția

26.  atrage atenția asupra cazurilor de corupție, în care actori din cadrul autorităților de eliberare a permiselor au eliberat cu intenție permise în mod fraudulos; solicită Secretariatului CITES și Comitetului permanent să abordeze aceste cazuri în regim prioritar și de urgență;

27.  subliniază că corupția poate fi detectată în fiecare etapă a lanțului comercial al speciilor sălbatice și că aceasta afectează țările de origine, de tranzit și de destinație și subminează eficacitatea, implementarea corespunzătoare și, în final, reușita Convenției CITES; consideră, prin urmare, că existența unor măsuri solide și eficace de combatere a corupției este esențială pentru lupta împotriva traficului cu specii sălbatice;

28.  este deosebit de preocupat de folosirea necorespunzătoare intenționată a codurilor de origine în comerțul ilegal cu animale capturate în sălbăticie, prin utilizarea frauduloasă a codurilor exemplarelor crescute în captivitate în cazul speciilor listate în CITES; solicită COP 17 să adopte un sistem solid de înregistrare, monitorizare și certificare a comerțului cu specii de crescătorie sau crescute în captivitate, atât în țările de origine, cât și în UE, pentru prevenirea acestor abuzuri;

29.  invită insistent părțile la CITES să elaboreze orientări suplimentare și să sprijine dezvoltarea unor tehnici și metodologii suplimentare care să permită diferențierea speciilor ce provin din instalații de producție în captivitate de speciile sălbatice din natură;

30.  condamnă activitatea ilegală extinsă a grupărilor și rețelelor criminalității organizate, încălcând convenția și recurgând adesea la corupție pentru a facilita traficul de specii sălbatice și a sabota acțiunile de aplicare a legii;

31.  invită insistent părțile care încă nu au semnat sau ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției să facă acest lucru fără întârziere;

32.  salută angajamentul internațional luat în temeiul Rezoluției 69/314 a Adunării Generale a ONU (iulie 2015), printre altele cu privire la combaterea corupției (articolul 10)(3);

33.  sprijină inițiativele UE și ale statelor membre în cadrul CITES în vederea intensificării acțiunilor globale de combatere a corupției; invită insistent părțile la CITES să sprijine propunerea UE de rezoluție împotriva activităților care facilitează corupția și încalcă convenția;

Asigurarea respectării convenției

34.  solicită utilizarea promptă și completă a sancțiunilor CITES împotriva părților care nu respectă aspecte esențiale ale convenției; invită, în special, UE și statele sale membre să folosească mecanismele disponibile pentru a încuraja părțile să respecte Convenția CITES și alte acorduri internaționale care urmăresc protecția speciilor sălbatice și a biodiversității;

35.  subliniază că importanța cooperării internaționale între toți actorii în toate etapele asigurării respectării legii, pentru a consolida capacitățile la nivel local, regional, național și internațional în această privință; salută contribuțiile acestora și invită la o mai mare implicare; subliniază importanța creării unor birouri speciale pentru procurori și a unor unități specializate de poliție pentru a combate mai eficient traficul cu specii sălbatice; evidențiază importanța operațiunilor internaționale comune desfășurate în cadrul ICCWC(4) pentru a asigura respectarea convenției și salută în această privință operațiunea reușită COBRA III(5); salută sprijinul oferit de UE ICCWC;

36.  remarcă intensificarea comerțului ilegal cu specii sălbatice și cu produse obținute de la acestea prin intermediul internetului și solicită părților la CITES să coopereze cu organele de ordine, cu unitățile de ciber-criminalistică și cu Consorțiul internațional pentru combaterea traficului cu specii sălbatice pentru a identifica practicile optime și modele de măsuri interne de combatere a comerțului online ilegal;

37.  invită părțile să adopte și să aplice politici clare și eficiente pentru a descuraja consumul de produse derivate din specii sălbatice vulnerabile, să sensibilizeze consumatorii cu privire la impactul consumului lor asupra speciilor sălbatice și să-i informeze despre pericolele asociate rețelelor de trafic ilegal;

38.  invită părțile să susțină dezvoltarea unor mijloace de subzistență pentru comunitățile locale stabilite în apropierea speciilor sălbatice respective și să implice aceste comunități în lupta împotriva braconajului și în difuzarea de informații cu privire la efectele comerțului cu specii de floră și faună pe cale de dispariție;

39.  solicită o implicare internațională continuă pentru a favoriza consolidarea pe termen lung a capacităților, pentru a îmbunătăți schimbul de date și de informații și pentru a coordona eforturile depuse de autoritățile guvernamentale pentru a asigura respectarea legii;

40.  solicită părților ia măsuri pentru urmărirea penală efectivă a persoanelor care comit infracțiuni legate de speciile sălbatice și pentru a se asigura că sancțiunile sunt proporționale cu gravitatea faptelor;

Finanțarea

41.  subliniază necesitatea de a crește finanțarea alocată programelor de conservare a speciilor sălbatice și de consolidare a capacităților;

42.  subliniază că trebuie alocate resurse adecvate secretariatului CITES, în special având în vedere responsabilitățile sale crescute și volumul de lucru suplimentar; subliniază, de asemenea, necesitatea unei depuneri în timp util a contribuțiilor financiare la care s-au angajat părțile la CITES;

43.  încurajează părțile să examineze posibilitatea creșterii bugetului principal al CITES, pentru a reflecta inflația și pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a Convenției CITES;

44.  încurajează ideea ca finanțarea acordată prin parteneriate public-privat programelor de consolidare a capacităților să fie extinsă la alte domenii din cadrul Convenției CITES și încurajează acordarea de finanțări directe, pentru a facilita implementarea convenției;

45.  salută finanțarea asigurată de UE pentru Convenția CITES prin Fondul european de dezvoltare și încurajează UE să continue să acorde și un sprijin financiar orientat și, inclusiv pe termen lung, să favorizeze în continuare un ajutor financiar specific și bine direcționat;

Modificarea anexelor CITES

46.  își exprimă sprijinul ferm pentru propunerile de modificare a listelor prezentate de UE și de statele sale membre;

47.  invită insistent toate părțile la CITES și toți participanții la COP 17 să respecte criteriile prevăzute în convenție pentru includerea speciilor în anexe, precum și să adopte o atitudine preventivă, pentru a asigura o protecție ridicată și eficientă a speciilor pe cale de dispariție; observă că credibilitatea CITES depinde de capacitatea sa de a modifica listele ca reacție, în egală măsură, la tendințele negative și la cele pozitive, și salută, prin urmare, faptul că reclasificarea speciilor este posibilă doar atunci când acest lucru este adecvat conform criteriilor științifice stabilite, ca o dovadă a bunei funcționări a listelor CITES;

Elefantul african și comerțul cu fildeș

48.  remarcă faptul că, prin dublarea uciderilor ilegale și triplarea cantității de fildeș confiscate în ultimul deceniu, criza care afectează elefanții africani (Loxodonta africana) ca rezultat al braconajului pentru comerțul cu fildeș este în continuare devastatoare, conducând la scăderea populației din Africa și periclitând mijloacele de trai a milioane de persoane, având în vedere că comerțul ilegal cu fildeș frânează dezvoltarea economică, încurajează criminalitatea organizată, promovează corupția, alimentează conflictele și amenință securitatea regională și națională, oferind milițiilor o sursă de finanțare; solicită insistent, prin urmare, UE și statelor sale membre să susțină propunerile care urmăresc îmbunătățirea protecției elefanților africani și diminuarea comerțului ilegal cu fildeș;

49.  salută propunerea prezentată de Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Kenya, Liberia, Niger, Nigeria, Senegal, Sri Lanka și Uganda și susținută de Coaliția pentru elefanții din Africa, de a include toate populațiilor de elefanți africani în anexa I, ceea ce ar simplifica introducerea unei interdicții privind comerțul internațional cu fildeș și ar transmite întregii lumi un mesaj clar privire la angajamentul mondial pentru a opri dispariția elefantului african;

50.  solicită UE și tuturor părților să mențină moratoriul actual și să se opună, prin urmare, propunerilor făcute de Namibia și de Zimbabwe în privința comerțului cu fildeș, care caută să elimine restricțiile asupra comerțului asociate adnotărilor din anexa II care enumeră populațiile de elefanți ale părților respective;

51.  observă că încercările CITES de a reduce braconajul și comerțul ilegal prin permiterea vânzărilor legale de fildeș au eșuat și că traficul cu fildeș a crescut în mod semnificativ; solicită intensificarea eforturilor depuse de părțile vizate în cadrul procesului legat de planul național de acțiune privind fildeșul; sprijină măsurile pentru gestionarea și distrugerea stocurilor de fildeș;

52.  reamintește solicitarea făcută în rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la infracțiunile legate de speciile sălbatice(6), adresată tuturor celor 28 de state membre, de a introduce moratorii asupra tuturor importurilor și exporturilor comerciale și asupra vânzărilor și achizițiilor interne de colți de elefant și de produse brute sau prelucrate din fildeș până când populațiile de elefanți sălbatici nu vor mai fi amenințate de braconaj; observă că Germania, Franța, Țările de Jos, Regatul Unit, Austria, Suedia, Republica Cehă, Slovacia și Danemarca au decis deja să nu acorde permise de export pentru fildeșul „brut” anterior convenției; încurajează UE și statele sale membre să interzică exportul și importul de fildeș, precum și toate vânzările și achizițiile de fildeș în UE;

Rinocerul alb

53.  regretă propunerea făcută de Swaziland de legalizare a comerțului cu corn de rinocer obținut din populația sa de rinoceri albi (Certotherium simum simum), care ar facilita introducerea cornului de rinocer braconat în comerțul legal, subminând eforturile existente de reducere a cererii și interdicțiile comerciale interne pe piețele de consum, și ar putea stimula braconajul populațiilor de rinoceri din Africa și Asia; solicită insistent UE și tuturor părților să se opună acestei propuneri și, în consecință, solicită Swaziland să o retragă;

Leul african

54.  remarcă faptul că, în timp ce populațiile de leu african (Panthera leo) au cunoscut o scădere dramatică, estimată la 43 % în 21 de ani, și recent au dispărut complet din 12 state africane, comerțul internațional cu produse obținute de la lei a crescut în mod semnificativ; invită insistent UE și toate părțile să sprijine propunerea formulată de Niger, Ciad, Côte d'Ivoire, Gabon, Republica Guineea, Mali, Mauritania, Nigeria, Rwanda și Togo de transferare a tuturor populațiilor de leu african în anexa I la CITES;

Pangolinii

55.  observă că pangolinul este mamiferul care face obiectul celui mai mare volum de comerț ilegal din lume, atât pentru carnea, cât și pentru solzii care sunt utilizați în medicina tradițională, punând în pericol de dispariție toate cele opt specii de pangolin (Manis crassicaudata, M. tetradactyla, M. tricuspis, M. gigantea, M. temminckii, M. javanica, M. pentadactyla, M. culionensis); salută, prin urmare, diferitele propuneri de transferare a speciilor asiatice și africane de pangolin în anexa I la CITES;

Tigrii și alte feline mari asiatice

56.  solicită insistent UE și tuturor părților să susțină adoptarea deciziilor propuse de Comisia permanentă a CITES care stabilesc condiții stricte pentru creșterea și comercializarea de specimene și produse de tigru crescut în captivitate, precum și a propunerii făcute de India, care încurajează părțile să comunice imaginile specimenelor și produselor de tigru confiscate, fapt care ar ajuta organele de ordine să identifice individual tigrii după tiparul unic al dungilor; solicită UE să ia în considerare posibilitatea alocării de fonduri pentru aplicarea acestor decizii și solicită ca, la COP 17 a CITES, să se prevadă închiderea fermelor de tigri și încetarea comerțului cu părți și produse provenite de la tigrii crescuți în captivitate;

Speciile comercializate ca animale de companie

57.  observă că piața animalelor de companie exotice este în creștere la nivel internațional și la nivelul UE și că a fost depus un număr mare de propuneri pentru a include pe listă reptilele, amfibienii, păsările, peștii și mamiferele amenințate de comerțul internațional destinat pieței animalelor de companie; solicită tuturor părților să susțină aceste propuneri, pentru ca speciile pe cale de dispariție să fie mai bine protejate de exploatarea pentru comerțul cu animale de companie;

58.  invită statele membre ale UE să stabilească o listă pozitivă a animalelor exotice care pot fi deținute ca animale de companie;

Lemnul de agar și de palisandru

59.  recunoaște că exploatarea forestieră ilegală este una dintre cele mai distructive infracțiuni împotriva speciilor sălbatice, deoarece nu amenință doar o singură specie, ci întregi habitate, precum și că cererea de palisandru (Dalbergia spp.) pe piețele asiatice a continuat să crească; solicită UE și tuturor părților să susțină propunerea formulată de Argentina, Brazilia, Guatemala și Kenya pentru includerea genului Dalbergia în anexa II din CITES, cu excepția speciilor incluse în anexa I, deoarece această contribuție va fi una esențială pentru eforturile de oprire a comerțului nesustenabil cu palisandru;

60.  observă că excepțiile actuale de la cerințele CITES ar putea permite ca pulberea de rășină din lemnul de agar (Aquilaria spp. și Gyrinops spp.) să fie exportată ca pulbere uscată, iar celelalte produse să fie ambalate pentru vânzarea cu amănuntul înainte de exportare, conturnând astfel reglementările privind importul; solicită, prin urmare, UE și tuturor părților să sprijine propunerea Statelor Unite ale Americii de modificare a adnotării pentru a evita lacunele din reglementarea comerțului cu acest lemn aromat extrem de valoros;

Alte specii

61.  solicită insistent UE și tuturor părților:

   să sprijine propunerea Peru de modificare a adnotării în anexa II pentru Vicuña (Vicugna vicugna), deoarece acest lucru va face mai stricte cerințele de marcaj pentru comerțul internațional cu această specie;
   să sprijine includerea Nautilus (Nautildae spp.) în anexa II, după cum a fost propus de Fiji, India, Palau și Statele Unite ale Americii, întrucât comerțul internațional cu scoicile nautilus vândute ca bijuterii și decorațiuni reprezintă o amenințare majoră la adresa acestei specii vulnerabile din punct de vedere biologic;
   să se opună propunerii Canadei de a deplasa șoimul călător (Falco peregrinus) din anexa I în anexa II, deoarece acest lucru ar putea conduce la intensificarea comerțului ilegal, deja semnificativ, cu această specie;

62.  reamintește că special cardinalul de Banggai (Pterapogon kauderni) se află pe lista UICN a speciilor pe cale de dispariție și că o proporție uriașă din această specie a dispărut deja, inclusiv câteva populații întregi, din cauza cererii ridicate permanente din comerțul cu acvarii, ale cărui principalele destinații sunt Uniunea Europeană și Statele Unite; invită Uniunea Europeană și statele sale membre, prin urmare, să sprijine includerea de cardinalului de Banggai în anexa I, și nu în anexa II;

63.  constată că comerțul internațional cu coral brut și prelucrat s-a extins și că cererea pe piață de corali prețioși a crescut, amenințând supraviețuirea acestora din urmă; invită insistent UE și toate celelalte părți să susțină adoptarea raportului privind coralii prețioși în comerțul internațional, prezentat de Statele Unite ale Americii;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, părților la CITES și Secretariatului CITES.

(1) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/570008/IPOL_STU(2016)570008_EN.pdf
(2) http://ec.europa.eu/environment/cites/pdf/cop17/Res%20sponsored%20delegate%20project.pdf
(3) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/314
(4) Consorțiul internațional pentru combaterea traficului cu specii sălbatice, care include INTERPOL, secretariatul CITES, Organizația Mondială a Vămilor, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate și Banca Mondială.
(5) Operațiunea comună a poliției internaționale și autorităților vamale derulată în mai 2015.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0031.


Punerea în aplicare a Directivei privind serviciile poștale
PDF 366kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile poștale (2016/2010(INI))
P8_TA(2016)0357A8-0254/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitoare la libertatea de stabilire și la libertatea de a presta servicii în cadrul Uniunii,

–  având în vedere articolele 101 și 102 din TFUE privind regulile de concurență aplicabile întreprinderilor,

–  având în vedere articolul 14 din TFUE,

–  având în vedere Protocolul nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general,

–  având în vedere Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului(1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE și prin Directiva 2008/6/CE (denumită în continuare „Directiva privind serviciile poștale”),

–  având în vedere Decizia Consiliului din 10 august 2010 de instituire a Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor poștale(2),

–  având în vedere Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE(4),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(6),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 17 noiembrie 2015 cu privire la aplicarea Directivei privind serviciile poștale (COM(2015)0568) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2015)0207),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2013 intitulată „O foaie de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării de colete - Consolidarea încrederii în serviciile de livrare și încurajarea vânzărilor online” (COM(2013)0886),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 29 noiembrie 2012 intitulată „O piață integrată a serviciilor de livrare a coletelor pentru dezvoltarea comerțului electronic în UE” (COM(2012)0698),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la o piață integrată a serviciilor de livrare a coletelor pentru dezvoltarea comerțului electronic în UE(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0254/2016),

A.  întrucât piața serviciilor poștale este încă un sector economic cu perspective puternice de creștere și cu o concurență tot mai mare, deși între 2012 și 2013 serviciile de expediere a scrisorilor au scăzut în medie cu 4,85 % în UE, potrivit bazei de date a Comisiei Europene pentru statisticile poștale, ceea ce corespunde tendinței de scădere a volumului de scrisori înregistrată în ultimii 10 ani ca urmare, în mare parte, a procesului de înlocuire electronică;

B.  întrucât punerea în aplicare a Directivei privind serviciile poștale a contribuit la deschiderea piețelor locale spre concurența serviciilor de expediere a scrisorilor, dar dezvoltarea a fost lentă și nu a dus la realizarea pieței interne a serviciilor poștale, în majoritatea statelor membre acest sector fiind încă dominat de furnizorii de serviciu universal (USP);

C.  întrucât utilizarea TIC a stimulat în permanență sectorul serviciilor poștale, oferind oportunități pentru inovare și facilitând extinderea pieței;

D.  întrucât noii concurenți s-au concentrat în special pe marii clienții profesionali și pe zonele foarte populate;

E.  întrucât piața livrării de colete este foarte competitivă și inovatoare și prezintă un ritm alert de creștere, volumul său crescând cu 33 % între 2008 și 2011, și întrucât comerțul electronic este una dintre forțele motrice pentru creșterea pieței;

F.  întrucât utilizarea pe scară largă a sistemelor de aeronave pilotate la distanță (drone) oferă moduri noi de livrare a coletelor, rapide, ecologice și eficiente, în special în regiuni cu densitate redusă a populației, izolate și îndepărtate;

G.  întrucât consumatorii și micile întreprinderi raportează faptul că problemele legate de livrarea coletelor, în special prețurile ridicate, îi împiedică să vândă sau să cumpere mai mult din alte state membre,

I. Serviciul universal: consolidarea independenței autorităților naționale de reglementare

1.  observă că, deși standardele minime asociate obligației de serviciu universal (trimiterile poștale de până la 2 kg, coletele poștale de până la 10-20 kg, trimiterile recomandate și cele cu valoare declarată, precum și alte servicii de interes economic general, cum ar fi ziarele și periodicele), reglementate în UE în special prin garantarea unei game minime esențiale de servicii în orice zonă a UE, fără a împiedica aplicarea de către statele membre a unor standarde mai înalte, satisfac în general nevoile clienților, unele cerințe detaliate, care nu sunt supuse reglementării la nivelul UE, sunt stabilite de autoritățile naționale de reglementare (ANR) cărora li s-a încredințat această sarcină;

2.  observă că sarcina principală a autorităților naționale de reglementare este de a realiza obiectivul general al Directivei privind serviciile poștale, și anume de a garanta furnizarea serviciului universal; solicită statelor membre să sprijine rolul și independența autorităților naționale de reglementare prin asigurarea unor criterii înalte de calificare profesională a personalului, cu garantarea accesului echitabil și nediscriminatoriu la formarea continuă, a unor mandate fixe și a protecției juridice împotriva concedierii nejustificate și, în cazul concedierii, prin alcătuirea unei liste complete a motivelor care o justifică (de exemplu o încălcare gravă a legii), astfel încât aceste autorități să își poată îndeplini obligațiile care decurg din Directiva privind serviciile poștale în mod neutru, transparent și oportun;

3.  consideră că orice extindere a rolului autorităților naționale de reglementare în temeiul noului regulament la piața serviciilor de livrare de colete ar trebui să abordeze aplicarea selectivă a normelor în sectorul livrării de colete și să stabilească standarde minime pentru toți operatorii, cu scopul de a asigura condiții echitabile și egale de concurență;

4.  consideră că obligațiile de independență pot fi îndeplinite doar dacă funcțiile de reglementare ale autorităților naționale de reglementare sunt separate în mod structural și funcțional de activitățile asociate cu deținerea sau controlul unui furnizor de servicii poștale; consideră că nu ar trebui să se permită înalților funcționari ai autorităților naționale de reglementare să lucreze pentru operatorul public de servicii poștale sau pentru alte părți interesate cel puțin șase luni după părăsirea ANR, astfel încât să se prevină conflictele de interese; consideră că, în acest scop, statele membre ar trebui să introducă dispoziții legislative care să permită aplicarea de sancțiuni în cazul încălcării obligației menționate anterior;

5.  solicită Comisiei să faciliteze și să consolideze cooperarea și coordonarea între autoritățile naționale de reglementare pentru a se asigura o mai mare eficiență și interoperabilitate în privința livrărilor transfrontaliere și să supravegheze activitățile de reglementare ale ANR - inclusiv furnizarea de servicii universale - în vederea asigurării unei abordări uniforme în aplicarea legislației europene și a armonizării pieței serviciilor poștale în cadrul UE;

6.  reamintește că Directiva privind serviciile universale oferă statelor membre flexibilitatea necesară pentru a aborda caracteristicile locale și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a furnizării serviciului universal, garantând totodată satisfacerea nevoilor utilizatorilor și adaptarea la evoluțiile contextului tehnic, economic și social;

7.  observă confirmarea Comisiei conform căreia Directiva privind serviciile poștale nu necesită nicio structură de proprietate specifică pentru furnizorii de servicii universale; consideră că furnizorii de servicii universale nu ar trebui să fie împiedicați să investească și să inoveze în furnizarea unor servicii poștale eficiente și de calitate;

II. Menținerea serviciului universal și asigurarea unei concurențe echitabile: accesul, calitatea serviciilor și nevoile utilizatorilor

8.  consideră că domeniul de aplicare a obligației de serviciu universal tinde să se restrângă; încurajează promovarea opțiunii consumatorului, pentru a include livrarea scrisorilor în obligația de serviciu universal; subliniază, prin urmare, că este important să se asigure un serviciu universal de înaltă calitate la prețuri accesibile, care să cuprindă cel puțin cinci zile pe săptămână în care să se asigure livrarea și colectarea corespondenței pentru fiecare cetățean; constată că, în vederea asigurării sustenabilității pe termen lung a serviciului universal și date fiind particularitățile naționale și situațiile geografice specifice, unele state membre permit un anume grad de flexibilitate; reamintește că deși directiva permite o anume flexibilitate, reglementările naționale nu trebuie să depășească limitele acesteia;

9.  reamintește că serviciul universal trebuie să evolueze în funcție de contextul tehnic, economic și social, precum și în funcție de nevoile utilizatorilor, și că Directiva privind serviciile poștale acordă statelor membre flexibilitatea necesară pentru a lua în considerare caracteristicile locale și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a furnizării serviciilor universale;

10.  consideră că acoperirea geografică și accesibilitatea serviciilor universale în cazul livrării de colete pot și trebuie să fie îmbunătățite, în special pentru persoanele cu handicap și cele cu mobilitate redusă, precum și pentru cetățenii din regiunile îndepărtate; subliniază importanța asigurării accesibilității serviciilor poștale pentru persoanele cu handicap, precum și a coerenței dintre Directiva privind serviciile poștale și Actul european privind accesibilitatea;

11.  observă că în multe state membre scăderea volumului de scrisori face ca prestarea serviciului universal să fie din ce în ce mai dificilă; recunoaște că mulți prestatori de servicii universale desemnați folosesc veniturile obținute din activități comerciale care nu sunt legate de prestarea unor servicii universale, cum ar fi serviciile financiare sau livrarea de colete, pentru a finanța serviciile universale;

12.  observă că există o serie de cazuri de concurență neloială în sectorul serviciilor poștale și invită autoritatea responsabilă să sancționeze orice abatere;

13.  invită statele membre și Comisia să monitorizeze prestarea de servicii poștale ca serviciu public pentru a asigura faptul că compensația pentru obligația de serviciu public este pusă în aplicare de o manieră proporțională, transparentă și echitabilă;

14.  subliniază că este important ca prețurile aferente serviciului universal să fie abordabile și accesibile pentru toți utilizatorii serviciilor furnizate; reamintește faptul că autoritățile naționale de reglementare trebuie să definească în mod clar accesibilitatea unui obiect de corespondență și că statele membre pot menține sau introduce servicii poștale gratuite pentru persoanele nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere;

15.  invită statele membre să mențină coeziunea teritorială și socială, precum și cerințele aferente privind calitatea, și observă că statele membre pot deja să adapteze anumite caracteristici specifice pentru a satisface cererea de la nivel local, folosindu-se de flexibilitatea oferită de Directiva 97/67/CE; recunoaște faptul că rețelele și serviciile poștale sunt deosebit de importante pentru cetățenii UE; invită statele membre să utilizeze instrumentele de ajutor de stat numai în cazuri excepționale, în conformitate cu politica UE în domeniul concurenței, într-un mod transparent, nediscriminatoriu și adecvat și să se asigure că clienții continuă să aibă acces la serviciile poștale, garantând, dacă este cazul, un număr minim de servicii la același punct de acces; invită Comisia să se asigure că fondurile compensatorii sunt proporționale, iar procedurile de achiziții publice sunt transparente și echitabile;

16.  solicită statelor membre să garanteze că deschiderea pieței rămâne avantajoasă pentru toți utilizatorii, în special consumatorii și întreprinderile mici și mijlocii, prin monitorizarea atentă a evoluțiilor pieței; încurajează continuarea îmbunătățirii vitezei, diversității și fiabilității serviciilor;

17.  invită Comisia să amelioreze actuala definiție a serviciului universal, să prevadă un nivel minim garantat de servicii pentru consumatori, să adapteze obligativitatea serviciului universal la evoluțiile piețelor, să ia în considerare evoluțiile pieței în diferite state membre și să stimuleze creșterea economică și coeziunea socială; susține, totuși, dat fiind că fiecare piață se confruntă cu constrângeri specifice, că operatorilor ar trebui să le fie permis un grad de flexibilitate în organizarea serviciului universal; invită statele membre să pună în aplicare proceduri de acordare a licențelor în conformitate cu actuala directivă și să armonizeze în continuare procedurile de acordare a licențelor și/sau de notificare, pentru a reduce obstacolele nejustificate la intrarea pe piața internă, fără a impune sarcini administrative inutile;

18.  subliniază că introducerea unor proceduri de conciliere, care să fie ușor accesibile și abordabile, prezintă un potențial interesant pentru găsirea unei soluții simple și pe termen scurt atât pentru operatori, cât și pentru consumatori, în cazul unor litigii; încurajează Comisia să introducă măsuri legislative privind drepturile consumatorilor de servicii poștale;

19.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea propunerilor legislative, să țină seama de digitalizare și de oportunitățile pe care le presupune aceasta, de caracteristicile statelor membre și de tendințele generale de pe piețele serviciilor poștale și de livrare de colete;

20.  reamintește că scutirea de TVA pentru serviciile poștale trebuie să fie aplicată în așa fel încât să se minimizeze denaturarea concurenței între fostele monopoluri și nou-intrații pe piață, garantându-se totodată sustenabilitatea pe termen lung a obligației de serviciu universal, astfel încât toți operatorii să poată furniza în continuare servicii poștale în întreaga Europă; observă că garantarea scutirii de TVA numai pentru prestatorul de servicii deja existent pentru servicii altele decât serviciul universal, atunci când alți prestatori de servicii sunt supuși TVA-ului, reprezintă un obstacol semnificativ în calea dezvoltării concurenței pe piață;

21.  invită Comisia să asigure condiții echitabile de concurență în rândul furnizorilor atât pentru corespondența tradițională și pentru domeniul livrării de colete, aflat în plină creștere, cât și între operatorii poștali tradiționali și operatorii nou intrați pe piață; sugerează că Comisia ar trebui să aibă dreptul de a evalua dacă procedurile de licitație impun o sarcină injustă;

22.  invită statele membre să ia în considerare faptul că operatorii poștali tradiționali nu trebuie să fie nici avantajați prin sprijin de la stat, nici dezavantajați de obligația lor de serviciu public sau de costurile tradiționale în raport cu noii operatori;

23.  consideră că piața și concurența sunt cele mai bune stimulente pentru inovarea și dezvoltarea de servicii cu valoare adăugată și solicită Comisiei să sprijine, ținând seama de principiul proporționalității și de justificarea economică, inovarea în acest sector în vederea promovării serviciilor cu valoare adăugată, precum sisteme de urmărire, locații de preluare/livrare, orar de livrare flexibil, proceduri de returnare adecvate, precum și acces la căi de atac simple; recunoaște acțiunile și investițiile care au fost realizate deja de către operatorii poștali în acest domeniu;

24.  invită Comisia să monitorizeze atent sprijinul pe care statele membre îl acordă furnizorilor de servicii poștale pentru obligațiile de serviciu universal și pentru alte costuri tradiționale, pe baza principalelor norme privind controlul asupra ajutorului de stat destinat serviciilor de interes economic general (Cadrul privind serviciile de interes economic general din 2012);

25.  consideră că calitatea serviciilor ar trebui să fie evaluată prin prisma standardelor stabilite de directivă și să reflecte nevoile consumatorilor, în vederea creșterii gradului de interoperabilitate și a îmbunătățirii calității serviciilor;

26.  observă că operatorii poștali europeni au făcut investiții pentru modernizarea interconectivității rețelelor lor și au introdus servicii inovatoare și ușor de utilizat pentru clienți și pentru IMM-urile care fac comerț electronic cu amănuntul la nivel transfrontalier; consideră că aceste investiții ar trebui să fie protejate prin condiții de acces echitabile;

27.  își reiterează sprijinul față de Forumul utilizatorilor serviciilor poștale, care a fost creat în 2011 de Comisie, cu scopul de a facilita discuțiile dintre utilizatori, operatori, sindicate și alte părți interesate cu privire la chestiuni între care se numără satisfacția utilizatorilor finali, cerințele utilizatorilor profesionali și modurile de îmbunătățire a livrării în cadrul comerțului electronic; este de părere că forumul este foarte util și ar trebui să se întrunească în mod regulat în scopul de a găsi posibile soluții de îmbunătățire a serviciilor poștale și de livrare a coletelor;

III. Dimensiunea transfrontalieră și comerțul electronic

28.  solicită statelor membre să asigure interoperabilitatea și modernizarea rețelelor poștale și, în cazul în care există mai mulți furnizori de serviciu universal, să prevină impedimentele din calea transportării obiectelor poștale și să permită IMM-urilor să aibă acces la servicii atractive din punct de vedere financiar în livrările transfrontaliere prin sporirea transparenței tarifelor aplicate de operatorii poștali;

29.  consideră că livrarea coletelor este o activitate foarte competitivă, inovatoare și în plină dezvoltare; remarcă importanța serviciilor de livrare de colete accesibile și fiabile în realizarea pieței unice digitale; reamintește că deschiderea acestui sector pentru concurență a stimulat dezvoltarea de servicii cu valoare adăugată, precum sisteme de urmărire, locuri de preluare/livrare, orar de livrare flexibil și proceduri de returnare adecvate; consideră, așadar, că orice nouă reglementare pe această piață trebuie să fie proporțională și susținută de dovezi economice solide;

30.  observă, în această privință, că trebuie luată în considerare utilizarea tuturor avantajelor oferite de noile tehnologii, inclusiv dronele, întrucât acestea ar putea simplifica serviciile de livrare, în special în zonele cu densitate scăzută a populației, izolate sau îndepărtate, ținând seama în același timp de aspecte privind securitatea și durabilitatea mediului;

31.  consideră că dinamica unei piețe foarte competitive, inovatoare și în plină dezvoltare în domeniul livrării coletelor nu ar trebui să fie frânată de reglementări nejustificate și birocrație inutilă;

32.  invită Comisia să dezvolte supravegherea pieței serviciilor de livrare a coletelor, dacă este cazul, într-o direcție bazată pe performanță și să încurajeze accesibilitatea tarifelor transfrontaliere, fără a submina competența autorităților naționale de reglementare, și să identifice practicile anticoncurențiale neloiale și monopoliste; încurajează sporirea transparenței tarifelor și a disponibilității serviciilor, în special pentru clienții de retail și pentru întreprinderile mici și mijlocii;

33.  salută propunerea Comisiei privind accesul transfrontalier transparent și nediscriminatoriu la toate elementele rețelei, facilitățile aferente, serviciile relevante și sistemele de informare ale rețelelor poștale pentru părți terțe; consideră că folosirea eficace a infrastructurii ar putea aduce profituri economice pentru furnizorii de servicii universale și ar putea intensifica concurența în domeniul livrării transfrontaliere;

34.  invită Comisia și statele membre să colecteze mai multe date referitoare la piața livrării de colete în vederea unei mai bune evaluări a evoluției acestui sector economic și a dezvoltării sale structurale;

35.  subliniază că este important să se îmbunătățească calitatea serviciului și protecția drepturilor consumatorilor, în scopul restabilirii unui nivel adecvat de încredere a consumatorilor; consideră că o transparență mai mare în ceea ce privește prețurile, opțiunile și modalitățile de livrare, precum și calitatea/performanțele livrării (viteză, acoperire geografică, întârzieri și manipularea produselor deteriorate sau pierdute), precum și existența unor etichete de fiabilitate ar putea rezolva problema lipsei de încredere;

36.  solicită statelor membre și Comisiei să îmbunătățească transparența cu privire la tarifele publice și performanța serviciilor (opțiuni de livrare, livrarea finală, fiabilitate), în special în ceea ce privește comerțul electronic; solicită controale privind transparența în cazurile în care prețurile nu sunt controlate de concurență sau sunt nejustificat de mari; subliniază că este important să se reducă diferența dintre prețurile locale și cele transfrontaliere și sprijină măsuri de sensibilizare a consumatorilor și de dezvoltare a capacității acestora de a compara structura prețurilor interne și transfrontaliere; invită autoritățile naționale de reglementare să evalueze accesibilitatea prețurilor pe anumite rute transfrontaliere, acordând o atenție deosebită disparităților exagerate;

37.  solicită Comisiei să promoveze o strategie privind comerțul electronic și livrarea transfrontalieră de colete; sugerează facilitarea interoperabilității de-a lungul lanțului de distribuție și dezvoltarea de bune practici disponibile publicului pentru operatorii de comerț electronic cu amănuntul;

38.  susține că procedurile de tratare a reclamațiilor și mecanismele de soluționare a litigiilor trebuie să fie simple, eficace și aplicabile transfrontalier; subliniază că Directiva privind soluționarea alternativă a litigiilor și platforma online instituită prin Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum pot aduce avantaje consumatorilor și întreprinderilor în tranzacțiile transfrontaliere; este îngrijorat de faptul că, în ciuda termenului de transpunere din iulie 2015, numai 24 de state membre au transpus până în prezent Directiva privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și, prin urmare, milioane de cetățeni europeni sunt privați de acest mecanism important de recurs; consideră că procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ar putea fi o alternativă utilă pentru consumatori și întreprinderi în tranzacțiile transfrontaliere; solicită să se ia în calcul, dacă este necesar, introducerea unor mecanisme suplimentare de recurs pentru consumatori în sectorul serviciilor poștale;

39.  încurajează statele membre să susțină reducerile de costuri prin îmbunătățirea interoperabilității proceselor de expediere și colectare a coletelor și să dezvolte standarde europene pentru sisteme integrate de urmărire; salută progresele înregistrate de acest sector în ceea ce privește serviciile pentru consumatori și IMM-uri de la nivel transfrontalier prin consolidarea interoperabilității și prin sistemele de urmărire; încurajează stabilirea de instrumente deschise și de indicatori pentru calitatea serviciilor, astfel încât consumatorii să poată compara ofertele diferiților furnizori de servicii; salută progresul înregistrat, care confirmă abordarea de piață sprijinită și solicitată de Parlament; încurajează crearea de platforme de cooperare și schimb de informații între operatorii de servicii de livrare, pentru a se crea o gamă mai largă de opțiuni de livrare și de soluții de returnare pentru consumatori;

40.  invită Comisia și statele membre să ancheteze modul de funcționare a serviciilor de livrare transfrontalieră a coletelor, în conformitate cu diversele norme rezultate fie din acordurile comerciale internaționale [de exemplu, normele Uniunii Poștale Universale (UPU) și ale Organizației Aviației Civile Internaționale (ICAO)], fie din legislația UE (de exemplu, Codul vamal al Uniunii), în special a obligației de serviciu universal, care poate fi întrebuințată greșit și poate provoca denaturări ale pieței; încurajează Uniunea Europeană să solicite aderarea la Uniunea Poștală Universală în vederea realizării unui sector poștal european complet integrat;

41.  sprijină principiul culegerii de date statistice privind piața livrărilor de colete cu scopul de a avea o perspectivă mai clară asupra principalilor actori de pe piață, a modelelor concurenței și a tendințelor pieței;

IV. Dimensiunea socială: îmbunătățirea ocupării forței de muncă

42.  invită statele membre să garanteze condiții de muncă decente tuturor lucrătorilor din sectorul serviciilor poștale, inclusiv un nivel suficient de protecție a sănătății și a siguranței în muncă, indiferent de dimensiunea și tipul întreprinderii angajatoare, de locul de angajare sau de contractul de bază; subliniază importanța sănătății și a securității în muncă, în special în contextul schimbărilor demografice și al nivelului ridicat de mobilitate a lucrătorilor în sectorul serviciilor poștale; salută cooperarea dintre Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) și partenerii sociali din acest sector cu privire la campania „Locuri de muncă sănătoase - Gestionarea stresului”;

43.  observă că, în ultimii ani, progresele tehnologice și digitalizarea au transformat puternic sectorul serviciilor poștale și că modernizarea și diversificarea serviciilor poștale au avut un impact puternic asupra condițiilor de muncă și a ocupării forței de muncă în acest sector;

44.  observă că liberalizarea sectorului poștal a dus, în unele state membre, la diferențe substanțiale în ceea ce privește condițiile de muncă și salarizare între furnizorii de servicii universale și societățile concurente care furnizează servicii poștale specifice; consideră că intensificarea concurenței nu ar trebui să genereze practici sociale ilegale sau să conducă la degradarea condițiilor de muncă;

45.  observă că, dacă întreprinderile poștale au posibilitatea de a se dezvolta și de a-și extinde producția în mod inovator, îndeosebi în regiunile periferice, atunci ele ar putea contribui și la ocuparea forței de muncă;

46.  observă că numărul lucrătorilor cu fracțiune de normă, al lucrătorilor temporari și al celor care desfășoară activități independente a crescut și că tendința generală este de a utiliza contracte de muncă mai flexibile, care în anumite circumstanțe pot duce la raporturi de muncă precare, fără o protecție adecvată pentru angajați; salută dezvoltarea unor noi modele pentru timpul de lucru, care le permit lucrătorilor, de exemplu, să îmbunătățească echilibrul dintre viața personală și cea profesională, să urmeze programe de formare la locul de muncă sau să beneficieze de opțiunea de a lucra cu fracțiune de normă; ia act de faptul că noile contracte de muncă flexibile trebuie să excludă potențialele riscuri, cum ar fi supraîncărcarea lucrătorului sau niveluri de salarizare care nu sunt proporționale cu performanța; subliniază, prin urmare, necesitatea flexibilității pieței muncii, pe de o parte, și a securității economice și sociale a lucrătorilor, pe de altă parte; subliniază că reducerea costurilor forței de muncă prin reducerea condițiilor de muncă și a standardelor de angajare nu ar trebui să fie considerată flexibilitate; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru combaterea activității independente false în sectorul poștal; îndeamnă statele membre, în sens mai general, să împiedice ca flexibilitatea contractelor de muncă să aibă un impact negativ asupra lucrătorilor;

47.  salută rolul important al sindicatelor, care în multe state membre colaborează cu furnizorii de servicii universale pentru ca transformarea sectorului serviciilor poștale să fie sustenabilă din punct de vedere social; subliniază importanța partenerilor sociali puternici și independenți din sectorul poștal, a unui dialog social instituționalizat și a participării angajaților la chestiuni legate de întreprinderi;

48.  subliniază importanța monitorizării respectării perioadelor obligatorii de condus și de odihnă, precum și a programului de lucru în sectorul serviciilor poștale; consideră că monitorizarea ar trebui să se efectueze prin intermediul unor dispozitive de monitorizare digitale instalate în vehicul; reamintește că Regulamentul (UE) nr. 165/2014 privind tahografele în transportul rutier nu se aplică vehiculelor mai mici de 3,5 tone; prin urmare, solicită intensificarea controalelor privind timpul de lucru și perioadele de odihnă; reamintește că toate sarcinile legate de activitatea unui angajat trebuie să fie considerate timp de lucru; subliniază, de asemenea, importanța monitorizării respectării legislației europene și naționale privind protecția sănătății și securității în muncă, inclusiv condițiile din vehicule, în cazul tuturor persoanelor implicate în livrările poștale, indiferent dacă statutul lor profesional este de lucrător care desfășoară activități independente, subcontractant, angajat temporar sau lucrător cu contract de muncă;

49.  consideră că ar trebui să se găsească un echilibru între libera concurență, cererile consumatorilor, sustenabilitatea serviciului universal și finanțarea acestuia și menținerea locurilor de muncă;

50.  își exprimă îngrijorarea cu privire la încercările de a eluda reglementările existente cu privire la salariul minim prin creșterea volumului de muncă de așa manieră încât nu poate fi gestionat în timpul programului de lucru;

51.  salută activitatea esențială a Comitetului de dialog social din sectorul serviciilor poștale și subliniază proiectul lansat de partenerii sociali europeni, intitulat „Gestionarea provocărilor demografice și găsirea unor soluții sustenabile de către partenerii sociali în sectorul serviciilor poștale”;

52.  invită Comisia și statele membre să colecteze mai multe date privind numărul de angajați și condițiile de muncă în sectorul serviciilor poștale, pentru a evalua mai bine situația actuală, ca urmare a deschiderii complete a piețelor, și pentru a putea reacționa cu promptitudine la evoluții și a aborda eventualele probleme; invită Comisia și statele membre să monitorizeze îndeaproape noile mijloace de livrări poștale automatizate și impactul lor asupra condițiilor de muncă și asupra ocupării forței de muncă și să evalueze nevoia de modernizare a legislației în domeniul social și al ocupării forței de muncă, după caz, pentru a ține pasul cu schimbările în sectorul poștal; încurajează, de asemenea, partenerii sociali să actualizeze contractele colective de muncă acolo unde este cazul, pentru a putea fi asigurate standarde ridicate de muncă și de ocupare a forței de muncă;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 15, 21.1.1998, p. 14.
(2) JO C 217, 11.8.2010, p. 7.
(3) JO L 165, 18.6.2013, p. 63.
(4) JO L 165, 18.6.2013, p. 1.
(5) JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
(6) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0067.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.


Accesul la finanțare al IMM-urilor și creșterea diversității finanțării IMM-urilor în cadrul uniunii piețelor de capital
PDF 403kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la accesul la finanțare al IMM-urilor și creșterea diversității finanțării IMM-urilor în cadrul uniunii piețelor de capital (2016/2032(INI))
P8_TA(2016)0358A8-0222/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la Raportul anual pentru 2014 al Băncii Europene de Investiții (BEI)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2014 al Băncii Centrale Europene(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la crearea unei uniuni a piețelor de capital,(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o uniune a piețelor de capital(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la întreprinderile familiale din Europa(9),

–  având în vedere dezbaterea din 13 aprilie 2016 pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral în numele grupurilor PPE, S&D, ECR, ALDE și GUE/NGL privind revizuirea factorului de sprijinire a IMM-urilor(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2015, intitulată „Un Plan de acțiune pentru edificarea unei Uniuni a piețelor de capital” (COM(2015)0468),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc“(11),

–  având în vedere Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(12),

–  având în vedere studiul elaborat de Banca Centrală Europeană în decembrie 2015 referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada aprilie-septembrie 2015,

–  având în vedere al doilea document consultativ al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară privind revizuirile abordării standardizate pentru riscul de credit din decembrie 2015,

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 iunie 2015 referitor la evaluarea Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (COM(2015)0301),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Crowdfunding in the EU Capital Markets Union“ (Finanțarea participativă în Uniunea piețelor de capital din UE) (SWD(2016)0154),

–  având în vedere Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii(13),

–  având în vedere buletinul lunar al Băncii Centrale Europene pentru iulie 2014(14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2016, intitulată „Pachetul antievaziune: Pașii următori spre realizarea impozitării efective și spre creșterea transparenței fiscale în UE“ (COM(2016)0023),

–  având în vedere propunerea de regulament privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare, prezentată de Comisie la 30 noiembrie 2015 (COM(2015)0583),

–  având în vedere raportul Autorității Bancare Europene privind IMM-urile și factorul de sprijinire a IMM-urilor(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2015, intitulată „Lucrând împreună pentru locuri de muncă și creștere economică: Rolul băncilor naționale de promovare (BNP) în sprijinirea Planului de investiții pentru Europa (COM(2015)0361);

–  având în vedere Raportul Comisiei privind mecanismul de alertă 2016 din 26 noiembrie 2015 (COM(2015)0691),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0222/2016),

A.  întrucât microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile cu capitalizare medie joacă un rol important pentru economia europeană în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și creșterea economică, în 2014 IMM-urile reprezentând 67 % din totalul locurilor de muncă, 71,4 % din creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și 58 % din valoarea adăugată în sectorul întreprinderilor nefinanciare din UE în 2014(16);

B.  întrucât legislația Uniunii nu prevede în prezent nicio definiție expresă a IMM-urilor, ci doar clasificarea acestora în directiva contabilă ca „întreprinderi mici” și „întreprinderi mijlocii”;

C.  întrucât IMM-urile europene sunt foarte diverse și includ un mare număr de microîntreprinderi, care funcționează adesea în sectoarele tradiționale, precum și un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi noi și de întreprinderi inovatoare care se dezvoltă rapid; întrucât aceste modele de afaceri se confruntă cu probleme diferite și, prin urmare, au nevoi de finanțare diferite;

D.  întrucât majoritatea IMM-urilor europene funcționează în principal la nivel național; întrucât relativ puține IMM-uri sunt implicate în operațiuni transfrontaliere în cadrul UE, iar cele care exportă în afara Uniunii constituie o minoritate redusă;

E.  întrucât 77 % din finanțarea restantă a IMM-urilor din Europa este asigurată de bănci(17);

F.  întrucât finanțarea IMM-urilor ar trebui să aibă o bază cât mai largă cu putință, pentru a asigura accesul optim la finanțare al IMM-urilor în fiecare etapă a dezvoltării unei întreprinderi; întrucât acest lucru include un mediu de reglementare adecvat pentru toate canalele de finanțare, cum ar fi finanțarea bancară, finanțarea pe piața de capital, biletele la ordin, leasing-ul, finanțarea participativă, capitalul de risc, creditarea de la persoană la persoană etc.;

G.  întrucât investitorii instituționali, cum ar fi societățile de asigurare, au o contribuție importantă la finanțarea IMM-urilor prin transferarea și transformarea riscurilor;

H.  întrucât, în raportul său din martie 2016 referitor la IMM-uri și factorul de sprijinire a IMM-urilor, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) a constatat că nu există nicio dovadă cu privire la faptul că factorul de sprijinire a IMM-urilor a oferit stimulente suplimentare pentru creditarea IMM-urilor în comparație cu marile companii; întrucât, totuși, aceasta a recunoscut că s-ar putea să fie prea devreme pentru a trage concluzii ferme, având în vedere limitările evaluării sale, în special limitările în ceea ce privește datele disponibile, introducerea relativ recentă a factorului de sprijinire a IMM-urilor, faptul că evoluțiile suprapuse ar fi putut împiedica identificarea efectelor factorului de sprijinire a IMM-urilor, precum și utilizarea unor societăți mari drept grup de control; întrucât ABE a constatat în schimb că, în general, băncile cu o mai bună capitalizare acordă mai multe împrumuturi IMM-urilor și că întreprinderile mici și mai noi au o mai mare probabilitate de a face obiectul restricțiilor în materie de finanțare decât întreprinderile mari și mai vechi; întrucât aceasta observă, de asemenea, că factorul de sprijinire a IMM-urilor a fost introdus de legiuitor ca o măsură de precauție pentru a nu pune în pericol împrumuturile către IMM-uri;

I.  întrucât, în ciuda îmbunătățirilor recente, finanțarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii a fost afectată mai mult de criză decât finanțarea marilor întreprinderi, și întrucât IMM-urile din zona euro s-au confruntat și, într-o oarecare măsură, încă se confruntă cu înăsprirea cerințelor băncilor în materie de garanții(18);

J.  întrucât, de la prima rundă a anchetelor privind accesul la finanțare al IMM-urilor „găsirea clienților” a rămas preocuparea dominantă pentru IMM-urile din zona euro, în timp ce „accesul la finanțare” ocupă un loc mai puțin important în rândul preocupărilor; întrucât ultima anchetă, publicată în decembrie 2015, a arătat că accesul IMM-urilor la o finanțare externă diferă semnificativ de la o țară la alta din zona euro; întrucât accesul la finanțare rămâne o preocupare mai mare pentru IMM-uri decât pentru întreprinderile mari;

K.  întrucât băncile naționale/regionale de promovare joacă un rol important în catalizarea finanțării pe termen lung; întrucât acestea și-au intensificat activitățile, cu scopul de a echilibra procesul de reducere a gradului de îndatorare necesar în sectorul serviciilor bancare comerciale; întrucât ele joacă un rol important și în punerea în aplicare a instrumentelor financiare ale UE, în afara domeniului de aplicare al Fondului european pentru investiții strategice;

L.  întrucât îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri nu ar trebui să conducă la o scădere a standardelor și a reglementărilor financiare;

M.  întrucât, în Elveția, Banca WIR este un sistem de monedă complementară cu utilitate în principal pentru IMM-urile care prestează servicii în sectorul hotelier, construcții, industria prelucrătoare, comerțul cu amănuntul și serviciile profesionale; întrucât WIR oferă un mecanism de compensare în cadrul căruia întreprinderile pot cumpăra una de la alta fără a utiliza franci elvețieni; întrucât WIR este totuși adesea utilizat în asociere cu francul elvețian în cazul tranzacțiilor bivalutare; întrucât comerțul cu WIR are o pondere de 1-2 % din PIB-ul Elveției; întrucât WIR s-a dovedit a fi contraciclic în raport cu PIB-ul și chiar și mai mult în raport cu numărul șomerilor;

N.  întrucât, se pare că Directiva din 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale a fost transpusă în mod corect de numai 21 din cele 28 de state membre în aprilie 2015, deși termenul a fost deja depășit cu peste doi ani;

O.  întrucât Comisia avertizează în Raportul privind mecanismul de alertă 2016, că, pe de o parte, „creșterea economică a devenit mai dependentă de sursele de cerere internă, în special de o redresare mai pronunțată a investițiilor” și că, pe de altă parte, „deși consumul s-a consolidat recent, cererea internă rămâne modestă, parțial din cauza unor presiuni semnificative legate de reducerea gradului de îndatorare în mai multe state membre”;

P.  întrucât Directiva UE 2004/113/CE interzice discriminarea de gen în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii, inclusiv la serviciile financiare; întrucât accesul la finanțare s-a dovedit a fi unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă femeile antreprenoare; întrucât femeile antreprenoare au tendința de a începe cu un capital mai mic, împrumută mai puțin și recurg la familie mai degrabă decât la împrumuturi sau la finanțarea prin capitaluri proprii,

Nevoile variate de finanțare ale sectorului divers al IMM-urilor

1.  este conștient de diversitatea IMM-urilor, a microîntreprinderilor și întreprinderilor cu capitalizare medie din statele membre, care se reflectă în modelele de afaceri, dimensiunea, poziția geografică, mediul socioeconomic, stadiile de dezvoltare, structura financiară, forma juridică a acestor întreprinderi și nivelul diferit de pregătire antreprenorială;

2.  recunoaște provocările cu care se confruntă IMM-urile, din cauza diferențelor existente între statele membre și regiuni în ceea ce privește condițiile de finanțare și nevoile IMM-urilor, în special cantitatea și costul finanțării disponibile, care sunt influențate de factori specifici IMM-urilor și fiecărei țări și regiuni în care sunt stabilite, inclusiv volatilitatea economică, creșterea economică lentă și o fragilitate financiară mai ridicată; ia act, de asemenea, de alte provocări cu care se confruntă IMM-urile, cum ar fi accesul la clienți; subliniază faptul că piețele de capital sunt fragmentate și reglementate în mod diferit în UE și că o parte din integrarea realizată s-a pierdut din cauza crizei;

3.  subliniază faptul că necesitatea ca IMM-urile să aibă acces la posibilități de finanțare diverse și îmbunătățite, publice și private, nu se încheie după faza de început, dar că aceasta continuă pe tot parcursul ciclului lor de viață și atrage atenția asupra faptului că este necesară o abordare strategică pe termen lung pentru a asigura finanțarea afacerii; subliniază faptul că accesul la finanțare este, de asemenea, important pentru transferul de întreprinderi; invită Comisia și statele membre să sprijine IMM-urile în acest proces, în special în primii trei ani de funcționare; subliniază că este necesară o abordare diversificată și adaptată în ceea ce privește reglementarea și inițiativele; atrage atenția asupra faptului că nu există un model unic de finanțare și solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea unei game largi de programe, instrumente și inițiative adaptate, pentru a sprijini întreprinderile în etapele de înființare, dezvoltare și transfer, având în vedere dimensiunea, cifra de afaceri și necesitățile de finanțare ale acestora; ia act de faptul că întreprinderile deținute de femei funcționează mai frecvent în domeniul serviciilor decât întreprinderile deținute de bărbați și sunt altminteri fondate pe resurse imateriale; constată că proporția scăzută a femeilor care conduc IMM-uri se explică parțial printr-un acces mai dificil la finanțare; regretă că Instrumentul european de microfinanțare Progress, al cărui obiectiv este promovarea egalității de șanse pentru femei și bărbați, a avut un raport de 60:40 pentru microcreditele acordate bărbaților și femeilor în 2013; prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că programele sale care vizează facilitarea accesului la finanțare pentru IMM-uri nu defavorizează femeile antreprenoare;

4.  invită Comisia să evalueze discriminarea cu care se confruntă IMM-urile conduse de alte grupuri vulnerabile ale societății;

5.  consideră că un sector de servicii financiare diversificat, bine reglementat și stabil, care oferă o gamă largă de opțiuni de finanțare adaptate și eficiente din punctul de vedere al costurilor, servește cel mai bine nevoilor reale de finanțare ale IMM-urilor și economiei reale, permițând dezvoltarea sustenabilă pe termen lung; subliniază importanța modelelor tradiționale de servicii bancare, printre acestea numărându-se băncile regionale mici, cooperativele de economii și instituțiile publice; observă, în acest sens, că este necesar să se acorde aceeași importanță îmbunătățirii accesului microîntreprinderilor și al întreprinderilor unipersonale la finanțare;

6.  încurajează IMM-urile să considere întreaga UE drept piața lor internă și să utilizeze potențialul pieței unice pentru nevoile lor de finanțare; salută inițiativele Comisiei de sprijinire a IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate într-o piață unică modernă și îndeamnă Comisia să elaboreze în continuare propuneri adaptate nevoilor IMM-urilor; consideră că inițiativa „Start-up Europe” ar trebui să susțină micile companii inovatoare, sprijinindu-le până în momentul în care devin operaționale; subliniază, în acest context, importanța convergenței normelor și procedurilor în întreaga Uniune, precum și a punerii în aplicare a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”); solicită Comisiei să dea curs inițiativei „Small Business Act”, care ar putea ajuta în continuare întreprinderile să depășească atât barierele fizice, cât și pe cele de reglementare; recunoaște, în acest context, că inovarea reprezintă un factor-cheie pentru creșterea durabilă și ocuparea forței de muncă în UE și că ar trebui să se acorde o atenție specială IMM-urilor inovatoare; subliniază potențialul politicii de coeziune a UE și a fondului regional al UE ca sursă pentru finanțarea IMM-urilor; solicită Comisiei și statelor membre să asigure coordonarea, coerența și sinergiile dintre diferitele instrumente și programe europene pentru IMM-uri, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene; invită Comisia și statele membre să promoveze o abordare globală privind difuzarea de informații în legătură cu toate posibilitățile de finanțare ale UE; solicită statelor membre și Comisiei să facă progrese semnificative în materie de simplificare, cu scopul ca aceste finanțări să devină mai atractive pentru IMM-uri;

7.  reamintește că un mediu juridic și de afaceri mai armonizat care susține plățile la timp în tranzacțiile comerciale este esențial pentru a avea acces la finanțare; subliniază, în acest context, problemele financiare întâmpinate de IMM-uri și situația de incertitudine a furnizorilor din cauza întârzierii plăților efectuate de marile societăți, de instituțiile și autoritățile publice; invită Comisia să analizeze, cu ocazia revizuirii Directivei privind întârzierea în efectuarea plăților, oportunitatea introducerii unor măsuri specifice menite să faciliteze plățile pentru IMM-uri; invită Comisia să publice raportul său cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind întârzierea în efectuarea plăților, preconizat pentru 16 martie 2016 și, dacă este cazul, să formuleze noi propuneri pentru a minimiza riscul pentru plățile transfrontaliere și riscul de întrerupere a fluxului de numerar, în general;

8.  salută inițiativa Comisiei de a relansa lucrările privind crearea unei piețe europene autentice a serviciilor financiare cu amănuntul prin publicarea Cărții verzi privind serviciile financiare cu amănuntul (2015); solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită aspectelor specifice IMM-urilor și să se asigure că activitățile transfrontaliere în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul duc la un acces mai bun la finanțare pentru IMM-uri;

9.  ia act de faptul că întreprinderile nou-înființate și îndeosebi microîntreprinderile întâmpină dificultăți în a obține finanțare adecvată și a identifica și respecta cerințele de reglementare financiară, în special în stadiul de dezvoltare; observă lipsa de armonizare din legislațiile naționale privind înființarea de IMM-uri; încurajează statele membre să își continue eforturile pentru a reduce barierele administrative și a crea ghișee unice ca puncte centrale pentru toate cerințele de reglementare pentru întreprinzători; încurajează statele membre, BEI și băncile naționale de promovare, în acest context, să furnizeze informații cu privire la posibilitățile de finanțare și sistemele de garantare a împrumuturilor;

10.  salută inițiativa Comisiei de a identifica barierele și obstacolele nejustificate din calea sectorului financiar cu scopul de a furniza finanțare pentru economia reală, în special pentru IMM-uri și microîntreprinderi; subliniază faptul că asigurarea bunei funcționări a pieței europene de capital este una dintre cele mai importante inițiative pentru sectorul financiar; subliniază că este important să se simplifice sau să se modifice normele care au dat naștere unor consecințe nedorite pentru IMM-uri sau au împiedicat dezvoltarea lor; subliniază faptul că, pe lângă simplificarea legislației, acest lucru nu ar trebui să conducă la o reducere inutilă a standardelor de reglementare financiară; subliniază, de asemenea, că noile propuneri ale Comisiei nu trebuie să conducă la o reglementare mai complexă care poate afecta negativ investițiile; consideră că strategia europeană în materie de reglementare financiară și uniunea piețelor de capital ar trebui să țină seama în mod corespunzător de situația internațională pentru a evita divergențele și suprapunerile inutile la nivelul legislației și pentru a păstra atractivitatea Europei pentru investitorii internaționali; subliniază că economia europeană trebuie să atragă un nivel ridicat de investiții străine directe (ISD), inclusiv ISD de tip „greenfield“, stimulând nu numai piețele de capital, ci și sectorul capitalului privat, precum și capitalul de risc și investițiile în industria europeană; consideră, de asemenea, că Comisia și statele membre ar trebuie să adopte un plan strategic de susținere a finanțării IMM-urilor în vederea internaționalizării lor;

11.  reiterează faptul că normele revizuite privind contractele de achiziții publice și de concesiune nu ar trebui să împiedice accesul IMM-urilor și al microîntreprinderilor la piața achizițiilor publice;

12.  invită Comisia și Consiliul să acorde mai multă atenție preocupărilor IMM-urilor privind aspectele care țin de cerere, pentru a le reflecta într-un mod mai adecvat în recomandarea privind politica economică a zonei euro, în recomandările specifice fiecărei țări și în evaluarea ex post a conformității statelor membre cu recomandările;

Acordarea de împrumuturi bancare IMM-urilor

13.  recunoaște că împrumuturile bancare sunt, în mod tradițional, cea mai importantă sursă de finanțare externă pentru IMM-urile din Uniune, dat fiind că finanțarea bancară reprezintă peste trei sferturi din finanțarea IMM-urilor, în comparație cu mai puțin de jumătate în SUA, ceea ce face ca IMM-urile sa fie deosebit de vulnerabile la înăsprirea condițiilor de creditare bancară; ia act de faptul că criza financiară a contribuit la o fragmentare a finanțării bancare și a condițiilor de acordare a împrumuturilor bancare; regretă existenta, deși în scădere treptată, a unor diferențe între condițiile de acordare a creditelor pentru IMM-urile situate în diferite țări din zona euro, care reflectă, de asemenea, diferențe în ceea ce privește percepția riscului și condițiile economice; ia act de contribuțiile uniunii bancare la soluționarea acestei fragmentări; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2004/113/CE și să colaboreze cu sectorul financiar în ceea ce privește obligația lor de a asigura un acces deplin și egal al IMM-urilor la împrumuturile bancare; subliniază rolul important și bine dezvoltat al băncilor care dețin cunoștințe locale și regionale specifice privind furnizarea de finanțare către IMM-uri datorită relațiilor de lungă durată cu aceste întreprinderi; subliniază că, atunci când băncile locale sunt bine dezvoltate, acestea s-au dovedit a fi eficiente în creditarea IMM-urilor și evitarea pierderilor; accentuează, prin urmare, importanța dezvoltării băncilor locale;

14.  subliniază că, în timp ce digitalizarea avansează, dezvoltând noi surse de finanțare, prezența locală a instituțiilor de credit tradiționale, în special în insule și arhipelaguri, precum și în regiunile rurale, îndepărtate și periferice, rămâne esențială pentru accesul IMM-urilor la finanțare;

15.  încurajează băncile să considere întreaga UE drept piața lor internă și să profite de potențialul pieței unice pentru a oferi finanțare IMM-urilor, inclusiv acelora care nu au sediul în același stat membru în care își are sediul respectiva instituție financiară;

16.  încurajează Comisia să studieze posibilitatea de a introduce programe de „fonduri pentru creditare”, care ar pune banii BCE la dispoziția băncilor cu scopul unic de creditare a IMM-urilor; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a dezvolta noi inițiative pentru a atrage investițiile;

17.  subliniază rolul important al băncilor și al instituțiilor de promovare naționale și regionale în finanțarea sectorului IMM-urilor; reamintește rolul central al acestora în componenta pentru IMM-uri a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și rolul pe care îl joacă pentru a asocia statele membre la proiectele FEIS; consideră că FEIS reprezintă o importantă sursă de finanțare pentru IMM-uri. consideră că BEI/FEI ar trebui să își intensifice eforturile pentru a oferi IMM-urilor cunoștințe de specialitate care să le permită accesul la fonduri și instrumente pentru a facilita contactele cu investitori, cum ar fi, printre altele, Fondul european al investitorilor providențiali; invită Comisia să evalueze rolul băncilor naționale/regionale de promovare în calitate de catalizatori de finanțare pe termen lung pentru IMM-uri, și, în special, să identifice și să difuzeze cele mai bune practici, precum și să încurajeze statele membre în care nu există încă astfel de entități să înființeze bănci naționale/regionale de promovare pe această bază; invită Comisia și statele membre să promoveze o creștere favorabilă incluziunii și să consolideze coordonarea și coerența între toate politicile de investiții ale UE destinate IMM-urilor, inclusiv FEIS, fondurile regionale ale UE și Fondul european de investiții (FEI);

18.  reiterează faptul că este, de asemenea, important să se îmbunătățească și să se consolideze capacitatea de împrumut a băncilor în favoarea IMM-urilor; atrage atenția asupra faptului că o finanțare doar prin intermediul piețelor de capital nu va reuși să asigure fonduri suficiente și soluții corespunzătoare de finanțare, inclusiv de acces la capital pentru IMM-uri; constată că o diversificare a surselor de creditare ar conduce la o stabilitate sporită a sectorului financiar;

19.  subliniază că un sector bancar sănătos, stabil și rezistent si uniunea piețelor de capital sunt indispensabile pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor; observă că Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și Directiva privind cerințele de capital (CRD IV), și, în special, nivelul și calitatea sporită a capitalului, reprezintă un răspuns direct la criză și constituie elementele esențiale pentru o stabilitate reînnoită a sectorului financiar; salută faptul că Comisia Europeană consideră acordarea de împrumuturi bancare IMM-urilor drept unul dintre domeniile sale prioritare pentru revizuirea CRR; ia act de faptul că Comisia analizează posibilitatea, pentru toate statele membre, de a beneficia de cooperative locale de credit care să funcționeze în afara domeniului de aplicare al normelor UE privind cerințele de capital pentru bănci; subliniază necesitatea unei legislații prudente pentru cooperativele de credit, care să asigure atât stabilitate financiară, cât și posibilitatea ca acestea să ofere credite cu dobânzi competitive;

20.  ia act de multiplele cerințe de reglementare pentru bănci și posibilele efecte negative asupra împrumuturilor către IMM-uri, reamintind în același timp că cerințele au fost instituite ca răspuns la criza financiară; subliniază că este necesar să se evite cerințele privind dubla raportare și canalele multiple de raportare, precum și, în general, sarcina administrativă inutilă pentru instituțiile de credit, în special pentru băncile mai mici; solicită Comisiei să evalueze efectele cerințelor de reglementare pentru bănci în ceea ce privește creditarea IMM-urilor, cu sprijinul Autorității Bancare Europene (ABE) și al mecanismului unic de supraveghere (MUS);

21.  observă că împrumuturile acordate IMM-urilor nu s-au aflat la originea crizei financiare; reamintește decizia colegiuitorilor de a introduce factorul de sprijinire a IMM-urilor în cadrul CRR/CRD IV și că acest instrument a fost conceput pentru ca cerințele de capital pentru împrumuturile acordate IMM-urilor să rămână în conformitate cu Acordul Basel II, mai degrabă decât cu Basel III; subliniază importanța factorului de sprijinire a IMM-urilor pentru menținerea și creșterea împrumuturilor bancare către IMM-uri; ia act de raportul ABE din martie 2016 referitor la factorul de sprijinire a IMM-urilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul negativ pe care l-ar putea avea eliminarea acestuia; salută intenția Comisiei de a menține factorul de sprijinire, de a continua evaluarea sa și de a analiza dacă pragul ar trebui ridicat pentru a spori și mai mult accesul IMM-urilor la împrumuturile bancare; invită Comisia să examineze posibilitatea de a recalibra factorul de sprijinire, inclusiv dimensiunea și pragul, și să analizeze posibilele interacțiuni cu alte cerințe de reglementare, precum și factorii externi, cum ar fi poziția geografică și mediul socioeconomic, cu scopul de a crește impactul acestuia; invită Comisia să analizeze posibilitatea ca factorul respectiv să devină permanent; invită Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) să susțină factorul de sprijinire a IMM-urilor și să ia în considerare reducerea cerințelor de capital pentru expunerile la risc asupra IMM-urilor;

22.  subliniază că evaluarea prudentă a riscurilor și evaluarea informațiilor calitative reprezintă unele dintre principalele atuuri ale băncilor, în special pentru împrumuturile complexe acordate IMM-urilor; consideră că ar trebui să se îmbunătățească nivelul de cunoștințe și de conștientizare cu privire la particularitățile IMM-urilor în cadrul comunității bancare; subliniază caracterul confidențial al informațiilor privind împrumuturile pe care băncile le primesc atunci când evaluează bonitatea financiară a IMM-urilor;

23.  salută diferitele inițiative în curs pentru îmbunătățirea disponibilității informațiilor standardizate și transparente privind împrumuturile acordate IMM-urilor, care au potențialul de a spori încrederea investitorilor; accentuează, cu toate acestea, necesitatea de a aplica principiul proporționalității atunci când se solicită astfel de informații;

24.  subliniază că proporționalitatea este un principiu director care leagă instituțiile europene, autoritățile europene de supraveghere și MUS atunci când elaborează și pun în aplicare regulamente, standarde, orientări și practici de supraveghere; solicită Comisiei ca, în acord cu colegiuitorii, să furnizeze orientări suplimentare autorităților europene de supraveghere și BCE/MUS cu privire la modul în care ar trebui să se aplice principiul proporționalității și să îndemne să fie menținut fără reducerea standardelor de reglementare actuale, permițând în același timp simplificarea legislației;

25.  subliniază beneficiile aduse de garanțiile din partea unor terțe părți în acordurile de împrumut pentru întreprinzători; solicită să se țină mai bine seama de aceste garanții de la terțe părți atunci când este vorba de evaluarea activităților de rating al creditelor, precum și de normele prudențiale și practicile de supraveghere;

26.  reamintește că instituțiile de credit trebuie, la cerere, să furnizeze IMM-urilor o explicație cu privire la deciziile lor de rating; încurajează Comisia să evalueze punerea în aplicare a acestei dispoziții, să consolideze dispozițiile menționate la articolul 431 alineatul (4) din CRR și să încurajeze instituțiile să ofere feedback IMM-urilor; ia act de discuțiile în curs ale Comisiei cu părțile interesate relevante pentru a îmbunătăți calitatea și coerența acestui feedback; ia act de faptul că un astfel de feedback ar putea fi un punct de plecare pentru a găsi surse de informații și consiliere cu privire la finanțarea nebancară;

27.  constată că evaluările de credit reprezintă un element important și, uneori, determinant în deciziile de investiții; atrage atenția asupra existenței, în unele state membre, a unor sisteme interne de evaluare a creditelor (ICAS), administrate de băncile centrale naționale în scopul de a evalua eligibilitatea garanțiilor, și care permit IMM-urilor să obțină o evaluare a bonității lor; invită Comisia, BCE și băncile centrale naționale să analizeze în continuare dacă aceste sisteme pot fi utilizate pentru a ajuta IMM-urile să aibă acces la piețele de capital și modul în care poate fi realizat acest lucru;

28.  invită Comisia și ABE să ofere orientări mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a actualelor reglementări privind toleranța creditorilor; solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului actualului regim de toleranță în cazul creditelor neperformante; reamintește că creditele neperformante din bilanțurile băncilor împiedică acordarea de noi credite, mai ales pentru IMM-uri; subliniază că introducerea unei limite de minimis pentru încălcări minore ar contribui la prevenirea scăderii inutile și nejustificate a bonității IMM-urilor; ia act de consultările în curs de desfășurare ale Comitetului de supraveghere bancară de la Basel (CSBB) privind definițiile expunerilor neperformante și a toleranței;

29.  constată că limitarea achiziției de obligațiuni de stat de către bănci sau creșterea ponderii acestor obligațiuni ar putea crește costurile de credit și ar spori decalajul competitiv în cadrul UE, cu excepția cazului în care acestea respectă anumite condiții;

30.  ia act de măsurile adoptate de BCE la 10 martie 2016 și, în special, de noua serie de patru operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO II), care vor stimula creditarea bancară a economiei reale; subliniază că doar politicile monetare nu ar fi suficiente pentru a stimula creșterea economică și investițiile și că acestea trebuie să fie însoțite de politici fiscale și reforme structurale adecvate;

31.  subliniază importanța instituțiilor publice care constituie surse de finanțare pentru IMM-uri ca alternativă la serviciile bancare private;

32.  invită Comisia să ia în considerare proporționalitatea în ceea ce privește rambursarea anticipată a creditelor pe teritoriul UE, cum ar fi un plafon pentru a limita costurile pentru IMM-uri și o mai mare transparență în contracte pentru IMM-uri;

Sursele nebancare de finanțare a IMM-urilor

33.  invită statele membre să promoveze o cultură a asumării de riscuri și a pieței de capital; reiterează faptul că educația financiară pentru IMM-uri este esențială nu doar pentru a spori creditarea bancară ci și pentru a extinde utilizarea și acceptarea soluțiilor pieței de capital și pentru a încuraja femeile și tinerii să lanseze și să își extindă afacerile, permițând o mai bună evaluare a costurilor, a beneficiilor și a riscurilor asociate; subliniază importanța unor cerințe clare în ceea ce privește informațiile financiare; încurajează statele membre să includă principiile de bază ale educației financiare și ale eticii afacerilor în programele de învățământ preuniversitar si universitar, stimulând implicarea tinerilor în activitățile IMM-urilor; invită statele membre și Comisia să îmbunătățească gradul de informare al IMM-urilor în domeniul financiar și accesul acestora la competențe și cunoștințe financiare și să asigure schimbul bunelor practici; cu toate acestea, subliniază că și IMM-urile au o responsabilitate în acest sens;

34.  subliniază beneficiile leasingului pentru IMM-uri prin eliberarea capitalului unei societăți pentru investiții suplimentare în creșterea durabilă;

35.  constată că uniunea piețelor de capital reprezintă o oportunitate atât pentru eliminarea lacunelor de reglementare din cadrul actual, cât și pentru armonizarea reglementării transfrontaliere; subliniază că, în cazul în care creditarea bancară nu satisface nevoile financiare și comerciale ale IMM-urilor, se creează un vid în capital; subliniază faptul că dezvoltarea în curs a uniunii piețelor de capital trebuie să fie însoțită de eforturi repetate de a converge procesele și procedurile UE și de a evalua actualul cadru de reglementare financiară, în special în ceea ce privește efectele asupra IMM-urilor și stabilitatea macrofinanciară și macroeconomică în general; subliniază că o astfel de evaluare ar trebui să țină cont de recomandările în ceea ce privește caracterul practic al măsurilor introduse; invită Comisia să prezinte un cadru de reglementare corespunzător și adaptat pentru furnizorii de finanțare pentru IMM-uri, care să nu fie împovărător pentru ele și care să câștige, totodată, încrederea investitorilor; consideră că, într-o uniune cuprinzătoare și bine concepută a piețelor de capital, toți participanții la piață cu aceleași caracteristici relevante ar trebui să se raporteze la un singur set de norme, să aibă acces egal la un set de instrumente sau servicii financiare și să fie tratați egal când activează pe piață; salută planul de acțiune al Comisiei privind uniunea piețelor de capital, care vizează să asigure un acces mai ușor la opțiuni mai diverse de finanțare pentru IMM-uri; subliniază că modelele de finanțare bancară și de finanțare prin capital ar trebui să fie complementare;

36.  reamintește costurile considerabile pentru ca IMM-urile să aibă acces la piețele de capital, precum piața datoriilor și piața de valori; subliniază că este necesar să existe o reglementare proporționată, cu cerințe de divulgare și de înregistrare mai simple și mai puțin împovărătoare pentru IMM-uri, cu scopul de a evita suprapunerile și de a reduce costul accesului acestora la piețele de capital, însă fără a compromite protecția investitorilor sau stabilitatea financiară a sistemului; salută, în acest sens, introducerea unui regim minim de informare pentru IMM-uri în propunerea Comisiei de nou regulament privind prospectul aflată în prezent în discuție; observă totuși că regulamentul nu ar trebui să creeze obstacole prea greu de depășit la trecerea de la o categorie de mărime la alta, sau de la societățile cotate la bursă la cele necotate, de exemplu; consideră, prin urmare, că ar trebui să se prefere o abordare etapizată, cu o creștere treptată a cerințelor de reglementare; face trimitere, în acest context, la piețele de creștere pentru IMM-uri prevăzute prin MiFID II și îndeamnă la punerea rapidă în aplicare a acestui instrument;

37.  subliniază că este important ca informațiile financiare ale IMM-urilor pentru bănci, investitori, supraveghetori și alte părți interesate să fie transparente, standardizate și disponibile publicului cu scopul de a înțelege profilul de risc, de a lua decizii în cunoștință de cauză și de a reduce costurile finanțărilor; consideră că crearea unei baze de date europene care colectează informații privind strategiile de afaceri și necesitățile de finanțare ale IMM-urilor, în care acestea și-ar putea introduce și actualiza datele în mod voluntar, ar putea servi acestui scop; invită Comisia să ia în considerare un număr unic de identificare a IMM-urilor; atrage în continuare atenția asupra potențialului oferit de structuri care asociază actori bancari și nebancari, cu scopul de a oferi sprijin IMM-urilor; salută strategia Comisiei de informare pentru IMM-uri, în special identificarea celor mai pertinente capacități de sprijin și consultanță pentru IMM-urile aflate în căutare de finanțare alternativă în fiecare stat membru și promovarea celor mai bune practici la nivelul UE, precum și examinarea posibilităților de a sprijini sisteme de informații paneuropene care permit IMM-urilor să se apropie de furnizori alternativi de finanțare;

38.  reamintește că standardele de contabilitate sunt esențiale deoarece încadrează modul în care informațiile sunt furnizate supraveghetorilor și investitorilor, iar sarcina administrativă impusă întreprinderilor diferă în funcție de standardele de contabilitate aplicabile; ia act de discuțiile în curs cu privire la oportunitatea de elaborare a standardelor comune specifice de contabilitate pentru IMM-uri și așteaptă cu interes noi analize pe această temă;

39.  subliniază potențialul noilor tehnologii financiare inovatoare (fintech) pentru o mai bună corelare a IMM-urilor cu investitorii potențiali; invită Comisia și statele membre să încurajeze dezvoltarea de inițiative în domeniul tehnologiei financiare și să analizeze riscurile potențiale, precum și necesitatea unui cadru corespunzător de reglementare armonizat la nivelul UE, fără a împiedica inovarea;

40.  subliniază necesitatea de a stimula inovarea prin intermediul platformelor de creditare; încurajează băncile să considere utilizarea unor astfel de tehnologii inovatoare drept o oportunitate; subliniază că sursele alternative de finanțare oferă soluții pentru întreprinderile nou-înființate, femeile antreprenoare și în special pentru IMM-urile inovatoare; solicită Comisiei să analizeze necesitatea și potențialul unui cadru armonizat la nivelul UE pentru surse de finanțare alternative cu scopul de a crește disponibilitatea acestui tip de finanțare pentru IMM-uri în întreaga UE; reamintește că, pentru ca sistemul să fie eficient, atât IMM-urile, cât și creditorul trebuie să fie pe deplin conștienți de potențialele riscuri/posibilități legate de mecanismul de finanțare; constată că legile și reglementările existente privind finanțarea participativă diferă în mod semnificativ între statele membre și nu par să fi promovat activități transfrontaliere; salută evaluarea de către Comisie a cadrului existent pentru finanțarea participativă; sprijină abordarea adoptată care constă în monitorizarea continuă a pieței și a evoluțiilor în materie de reglementare și care încurajează o mai bună aliniere a abordărilor de reglementare, schimbul de bune practici și facilitarea investițiilor transfrontaliere; solicită, totodată, ca finanțarea participativă și creditarea de la persoană la persoană să nu fie suprareglementate, împiedicând astfel dezvoltarea lor; invită Comisia să încurajeze noi platforme de finanțare de capital privat, cum ar fi finanțarea de tip mezanin și investitorii providențiali; invită Comisia să încurajeze creditarea în condiții de siguranță a întreprinderilor de către persoane fizice prin intermediul creditării de la persoană la persoană sau al obligațiunilor de vânzare cu amănuntul; subliniază necesitatea de a se asigura că aceste noi forme de finanțare sunt pe deplin conforme cu legislația fiscală și financiară relevantă, astfel încât să nu devină un instrument pentru evaziune fiscală sau de opacitate financiară; subliniază necesitatea de a revizui actuala legislație în acest sens;

41.  ia act de propunerile Comisiei vizând un cadru pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată (STS) și calibrarea cerințelor prudențiale pentru bănci; constată că pot exista deopotrivă riscuri și beneficii asociate cu securitizarea pentru IMM-uri; ia act de posibilele efecte ale acestor propuneri asupra împrumuturilor acordate de bănci IMM-urilor și a investițiilor în acestea; subliniază nevoia de transparență în ceea ce privește riscurile subiacente și necesitatea de a contribui la stabilitatea sistemului financiar;

42.  constată că eterogenitatea legislației naționale în materie de insolvență și incertitudinea juridică aferentă constituie una dintre barierele în calea investițiilor transfrontaliere în IMM-uri și întreprinderi nou-înființate; consideră că existența unor norme simplificate și armonizate în domeniu ar sprijini întreprinderile nou-înființate, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și ar îmbunătăți mediul de afaceri al UE; salută, prin urmare, decizia Comisiei de a trata această chestiune printr-o propunere legislativă, astfel cum se menționează în Planul său de acțiune privind uniunea piețelor de capital și așteaptă cu interes această propunere viitoare; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare diferite opțiuni pentru punerea în aplicare a unui cadru în materie de insolvență la nivelul UE și să adreseze recomandări statelor membre pentru ca acestea să poată adopta sau pune în aplicare acte legislative care să prevadă regimuri de insolvență eficiente și transparente și un proces de restructurare în timp util, precum și eliminarea sarcinilor administrative și a celor de reglementare impuse IMM-urilor, astfel cum se prevede în recomandările specifice fiecărei țări;

43.  subliniază potențialul finanțării cu capital de risc și capital speculativ în special pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-urile inovatoare necotate la bursă; observă că aceste piețe nu sunt dezvoltate suficient în UE; salută inițiativa Comisiei de a revizui legislația privind fondul european cu capital de risc (EuVECA) și fondul european de antreprenoriat social (FEAS); subliniază, în plus, că este necesar ca Comisia să soluționeze de urgență fragmentarea care există de-a lungul frontierelor naționale în întregul sector european al fondurilor de investiții;

44.  subliniază că modul în care structurile de impozitare a societăților comerciale și a veniturilor sunt concepute influențează capacitatea internă de finanțare a IMM-urilor; atrage atenția asupra faptului că, în multe state membre, impozitarea IMM-urilor și a unor întreprinderi multinaționale variază foarte mult, ceea ce afectează negativ competitivitatea IMM-urilor și reduce semnificativ eficiența finanțării IMM-urilor din diverse surse; subliniază faptul că, din cauza practicilor fiscale neloiale ale întreprinderilor multinaționale, IMM-urile sunt impozitate cu până la 30 % mai mult decât s-ar întâmpla în condițiile unor practici fiscale echitabile, fapt care afectează, în consecință, capacitatea lor de finanțare internă; salută, în acest context, pachetul Comisiei privind combaterea evaziunii fiscale, cu scopul de a realiza o impozitare mai simplă, mai eficientă și mai echitabilă în UE; subliniază că statele membre ar trebui să depună eforturi să creeze un sistem echitabil, eficace și transparent de impozitare, care să atragă finanțarea și investițiile, astfel încât să se creeze posibilități mai bune pentru IMM-uri de a demara și a se dezvolta; subliniază necesitatea de a introduce scutiri financiare pentru IMM-uri, în primul rând în faza inițială a activității lor, pentru a le permite să dispună de fonduri suficiente pentru perioadele ulterioare ale ciclului lor de viață; subliniază necesitatea unei politici fiscale care să reducă sarcina fiscală globală și să scadă impozitele pentru muncă și întreprinderi; subliniază că este important să se soluționeze problema tratamentelor preferențiale fiscale privind capitalul propriu și îndatorarea;

45.  subliniază că ajutorul de stat direct, care nu denaturează beneficiile concurenței, este uneori necesar pentru a asigura fondurile necesare pentru întreprinderile nou-înființate, microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, în special în cazul în care condițiile socioeconomice nu permit o altă sursă de acces la finanțare; subliniază importanța transparenței în ceea ce privește sistemele publice și ajutoarele de stat pentru sprijinirea investițiilor pentru IMM-uri, precum și apariția unor noi instituții de finanțare și de investiții;

46.  îndeamnă statele membre să examineze și să se bazeze pe experiența băncii elvețiene WIR, fondată în anul 1934, care se bazează pe o asociere pentru compensarea de credite între IMM-uri, având în vedere faptul că WIR acționează cu succes ca un stabilizator macroeconomic în perioade de intensificare a crizei creditelor sau lichidităților;

47.  solicită Comisiei să prezinte un raport anual Parlamentului European, care să prezinte situația inițiativelor de punere în aplicare și impactul asupra îmbunătățirii accesului la finanțare pentru IMM-uri în Europa; invită Comisia să includă propria evaluare a direcției strategice și a modificărilor recomandate acolo unde este cazul;

48.  invită Comisia să verifice instrumentele existente, cum ar fi fondurile structurale și alte programe pertinente în ceea ce privește caracterul adecvat al sprijinului financiar acordat IMM-urilor cu privire la obiectivele urmărite și, acolo unde este cazul, cu privire la atenuarea impactului crizei asupra IMM-urilor;

49.  recunoaște faptul că rolul jucat de microîntreprinderi și de IMM-uri în sectoarele culturale și creative este tot mai important din perspectiva stimulării investițiilor, creșterii economice, inovării și ocupării forței de muncă și evidențiază totodată rolul lor cheie în menținerea și promovarea diversității culturale și lingvistice;

50.  subliniază faptul că, odată cu publicarea rezultatelor anchetei desfășurate de Comisie cu privire la accesul sectoarelor culturale și creative la finanțare („Survey on access to finance for cultural and creative sectors”), în octombrie 2013, s-a constatat că întreprinderile din sectoarele culturale și creative au dificultăți foarte mari în a obține credite și se confruntă cu un deficit financiar estimat între 8 miliarde EUR și 13,3 miliarde EUR;

51.  subliniază faptul că, potrivit cifrelor furnizate de Eurostat, 2,9 % din populația activă din UE, mai precis 6,3 milioane de persoane, își desfășurau activitatea în sectorul cultural în anul 2014, această proporție fiind comparabilă cu cea a populației active în sectorul bancar și al asigurărilor; subliniază, de asemenea, că sectoarele culturale și creative reprezintă aproximativ 4,5 % din economia europeană, aproape 1,4 milioane de întreprinderi mici și mijlocii producând și distribuind conținuturi creative în întreaga Europă și că ocuparea forței de muncă în sectoarele culturale și creative a crescut în mod constant începând cu 2008, acesta fiind unul dintre sectoarele economice europene cu cea mai rapidă dezvoltare, generând aproximativ 4,2 % din PIB-ul total al UE;

52.  recunoaște că cultura și inovarea sunt factori foarte importanți care atrag investiții la nivel regional; relevă faptul că este foarte puțin probabil ca locurile de muncă din sectoarele culturale și creative să fie delocalizate, întrucât acestea sunt asociate unor competențe determinate de factori culturali și istorici specifici, ce contribuie și la conservarea unei game largi de meșteșuguri și artizanat tradițional; relevă cât este de important să se acorde sprijin IMM-urilor care își desfășoară activitatea în limbi ale minorităților sau în limbi mai puțin folosite, protejând și promovând astfel diversitatea culturală și lingvistică a Europei, precum și proiectelor inițiate de tineri pentru protejarea culturii și a patrimoniului;

53.  subliniază că promovarea industriilor culturale și creative și investirea în continuare în aceste sectoare vor contribui la crearea de noi locuri de muncă și reducerea ratei șomajului în rândul tinerilor, având în vedere numărul important de tineri ce urmează studii în domeniu; subliniază că, conform unui studiu recent, sectoarele culturale și creative angajau mai multe persoane cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani decât orice alt sector economic (19,1 % din totalul angajaților în aceste sectoare, față de 18,6 % în restul economiei)(19); încurajează statele membre să sprijine dezvoltarea competențelor culturale și creative și să stabilească rețele de dezvoltare a competențelor antreprenoriale, care să conecteze sistemele de educație și formare, întreprinderile creative, precum și instituțiile culturale și artistice cu scopul de a promova o abordare interdisciplinară; încurajează UE și statele membre să dezvolte soluții pentru a încuraja dezvoltarea competențelor și talentelor în sectoarele culturale și creative, de exemplu prin burse de studii inovatoare și flexibile care să sprijine creativitatea și inovarea, precum și dezvoltarea talentelor;

54.  constată că, potrivit studiului realizat în 2013 de către Comisie, obstacolele în calea accesului la finanțare în sectoarele culturale și creative au caracteristici foarte specifice, respectiv mari dificultăți în atragerea de capital și investiții din cauza bazei de date limitate, a lipsei de informații disponibile cu privire la sursele de finanțare, a lipsei competențelor în afaceri și din cauza dependenței de investiții publice și a insuficienței informațiilor ce derivă din evaluarea problematică a riscurilor și din dificila valorificare a proprietăților imateriale, de exemplu a drepturilor de proprietate intelectuală;

55.  subliniază prin urmare că, pentru a îmbunătăți accesul la finanțare în sectoarele culturale și creative, este necesar să se găsească soluții specifice sectoarelor respective pentru accesarea finanțării, respectiv să se dezvolte competențe de specialitate care să permită evaluarea riscurilor specifice asociate absenței unor garanții tangibile, dependenței de activele necorporale și cererii nesigure de pe piață în contextul schimbărilor digitale; relevă faptul că aceste competențe de specialitate sunt necesare atât în cadrul microîntreprinderilor și al IMM, cât și în cadrul instituțiilor financiare; subliniază faptul că drepturile de proprietate intelectuală pot fi acceptate ca garanții; subliniază importanța unui cadru legislativ armonizat în materie de fiscalitate și proprietate intelectuală în UE, care ar putea contribui la atragerea investițiilor și a finanțării pentru IMM-urile culturale și creative;

56.  salută lansarea, chiar și cu mare întârziere, a mecanismului de garantare instituit în cadrul programului Europa Creativă, care reprezintă una dintre soluțiile-cheie propuse pentru a răspunde nevoii presante de credite cu ajutorul cărora să se asigure finanțarea pentru proiectele inovatoare și durabile din sectoarele culturale și creative, cuprinzând microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, asociațiile fără scop lucrativ mai mici și ONG-uri, precum și una dintre soluțiile-cheie pentru garantarea unei remunerații decente pentru artiști; salută inițiativa privind sistemul integrat de formare pe care mecanismul de garantare îl propune bancherilor și intermediarilor financiari; recomandă insistent ca măsurile necesare să fie puse în aplicare în 2016, la fel ca în propunerea inițială a Comisiei; reamintește că se preconizează că deficitul de finanțare va depăși un miliard de euro anual, conform evaluării ex-ante a Comisiei, acest deficit reprezentând valoarea investițiilor pierdute pentru că societăți cu strategii de afaceri solide și profiluri de risc adecvate fie nu primesc un împrumut, fie hotărăsc să nu solicite deloc credite din cauza insuficienței de active pentru garantare;

57.  salută noul raport publicat de către Grupul de experți din statele membre UE privind accesul la finanțare al sectoarelor culturale și creative, raport elaborat prin metoda deschisă a coordonării, și subliniază că recomandările formulate în cuprinsul său trebuie puse în aplicare de către Comisie, astfel încât să se creeze instrumente mai eficiente și mai inovatoare și să se faciliteze accesul la finanțare;

o
o   o

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 24, 22.1.2016, p. 2.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0069.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0200.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0063.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0268.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0004.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0006.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0290.
(10) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=CRE&reference=20160413&secondRef=ITEM-024&language=RO&ring=O-2016-000060.
(11) JO C 19, 22.1.2014, p. 4.
(12) JO L 48, 23.2.2011, p. 1.
(13) JO L 124, 20.5.2003, p. 36.
(14) https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/art2_mb201407_pp79-97en.pdf.
(15) ABE/OP/2016/04, 23.03.2016.
(16) Raportul anual al Comisiei privind IMM-urile europene 2014/2015.
(17) Studiul BCE referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada aprilie - septembrie 2015.
(18) Studiul BCE referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada aprilie - septembrie 2015.
(19) „Cultural times - the first global map of cultural and creative industries” (Prima hartă mondială a industriilor culturale și creative), decembrie 2015.


Modul optim de valorificare a potențialului de creare de locuri de muncă al IMM-urilor
PDF 404kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la modul optim de valorificare a potențialului de creare de locuri de muncă al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) (2015/2320(INI))
P8_TA(2016)0359A8-0248/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 173 și 49,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere „Small Business Act“ (COM(2008)0394),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind adecvarea reglementărilor UE (COM(2013)0685),

–  având în vedere Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 al Comisiei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere Planul de investiții pentru Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă(3),

–  având în vedere Directiva privind întârzierea efectuării plăților (Directiva 2011/7/UE);

–  având în vedere Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI)

–  având în vedere Programul UE pentru cercetare și inovare Orizont 2020,

–  având în vedere Programul UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2014 referitoare la procesul de consultare TOP 10 și la reducerea sarcinii normative a UE impusă IMM-urilor(4),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Reducerea la minimum a sarcinii normative impuse IMM-urilor – Adaptarea reglementărilor UE la necesitățile microîntreprinderilor” (COM(2011)0803),

–  având în vedere raportul anual 2013/2014 al Comisiei privind IMM-urile europene intitulat „A Partial and Fragile Recovery” (O redresare parțială și fragilă),

–  având în vedere raportul Eurofound din ianuarie 2013 intitulat „Born global: The potential of job creation in new international businesses” (Întreprinderile născute globale: potențialul creării de locuri de muncă al noilor întreprinderi internaționale),

–  având în vedere raportul Eurofound din 2013 intitulat „Public policy and support for restructuring in SMEs” (Politica și sprijinul public în favoarea restructurării IMM-urilor),

–  având în vedere raportul Eurofound din 2016 intitulat „ERM annual report 2015: Job creation in SMEs” (Raportul anual al ERM pe 2015: crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor),

–  având în vedere raportul Eurofound din 2012 intitulat „Măsuri publice pentru sprijinirea activităților independente și a creării de locuri de muncă în întreprinderile individuale și microîntreprinderi”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 2011 intitulat „IMM-urile în timpul crizei: ocuparea forței de muncă, relații industriale și parteneriate locale”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 2011 intitulat „Reprezentarea lucrătorilor la nivel de întreprindere în Europa”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 2014 intitulat „Dialog social în microîntreprinderi și în întreprinderile mici”,

–  având în vedere Ancheta din 2015 a Comisiei Europene privind accesul întreprinderilor la finanțare (SAFE),

–  având în vedere raportul anual 2014/2015 al Comisiei privind IMM-urile europene intitulat „SMEs start hiring again“ (IMM-urile încep să angajeze din nou),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de creare de locuri de muncă(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile): competitivitate și oportunități de afaceri(7),

–  având în vedere Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii,

–  având în vedere sondajul Eurobarometru din 2015 intitulat „Internationalisation of Small and Medium-Sized Enterprises“ (Internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii),

–  având în vedere studiul OCDE din 2015 intitulat „Financing SMEs and Entrepreneurs 2015 - An OECD Scoreboard“ (Finanțarea IMM-urilor și a întreprinzătorilor în 2015: un tablou de bord OCDE),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0248/2016),

A.  întrucât IMM-urile (22,3 milioane(8) erau active în UE-28 în 2014) creează mai multe locuri de muncă decât alte întreprinderi din sectorul privat, asigurând aproximativ două treimi din toate locurile de muncă din sectorul privat la nivelul Uniunii Europene și întrucât antreprenorii și IMM-urile aduc o contribuție importantă la creșterea și dezvoltarea socioeconomice ale UE, reamintește că sprijinirea IMM-urilor contribuie la combaterea ratei europene a șomajului și a șomajului în rândul tinerilor, care se ridică la 8,9 % și respectiv 19,4 %(9); întrucât numărul șomerilor – aproximativ 23 de milioane de persoane în 2015 – rămâne la un nivel extrem de ridicat;

B.  întrucât, în 2014, IMM-urile au contribuit semnificativ la creșterea ocupării forței de muncă, cu până la 71 % în sectorul întreprinderilor nefinanciare;

C.  întrucât crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor este influențată de un număr de factori interni și externi, printre aceștia din urmă numărându-se condiții esențiale precum concurența gestionabilă (inclusiv din partea corporațiilor multinaționale și a economiei subterane), sarcini administrative și costuri totale de producție gestionabile, precum și accesul la finanțare și lucrătorii calificați;

D.  întrucât cercetările recente realizate de Eurofound arată că IMM-urile care au tendința de a crea locuri de muncă sunt, de cele mai multe ori, recent înființate, inovatoare, active pe plan internațional, amplasate în zone urbane și administrate de directori calificați și dispun de strategii cuprinzătoare de creștere și investiții;

E.  întrucât IMM-urile joacă un rol important în consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, contribuind totodată la o creștere economică mai inteligentă, mai sustenabilă și mai incluzivă; întrucât sectorul IMM-urilor este important la nivel regional și în special în zonele rurale;

F.  întrucât, deși 90 % din creșterea la nivel mondial se produce în afara UE, doar 13 % dintre IMM-uri au desfășurat activități în afara UE;

G.  întrucât există diferențe între caracteristicile IMM-urilor la nivelul UE, mai precis în legătură cu dimensiunea și impactul asupra economiilor naționale; întrucât aceste diferențe au motive istorice;

H.  întrucât există un deficit de competențe și disparități la nivelul UE, precum și un flux de lucrători calificați predominant din statele membre care au aderat la UE după 2004 și țările din zona euro afectate de criză către alte state membre, astfel apărând regiuni periferice cu un număr insuficient de lucrători calificați din cauza fenomenului exodului de creiere;

I.  întrucât, în pofida normelor privind piața internă, încă există diferențe importante la nivelul UE în ceea ce privește cadrele de reglementare ale IMM-urilor, în special referitor la nivelurile de certitudine privind evoluțiile viitoare în materie de reglementare și calitatea juridică a reglementării în general;

J.  întrucât reprezentanții IMM-urilor subliniază costurile ridicate ale forței de muncă ca unul dintre principalele obstacole în calea creării de locuri de muncă și se așteaptă la reducerea acestor costuri, cele mai mari costuri ale forței de muncă fiind identificate în sistemele suprareglementate și birocratice;

K.  întrucât IMM-urilor le este mai greu să respecte standardele de reglementare decât întreprinderilor mari, din cauza structurii lor mai reduse;

L.  întrucât reprezentarea lucrătorilor și dialogul social nu sunt la fel de răspândite în cadrul IMM-urilor ca în întreprinderile mari și întrucât sindicatele din unele țări stabilesc ca prioritate îmbunătățirea reprezentării lucrătorilor în cadrul IMM-urilor, de exemplu prin încercarea de a încuraja crearea unor comitete de întreprindere la nivelul IMM-urilor(10);

M.  întrucât economia socială și solidară asigură locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5 % din lucrătorii din UE; întrucât există două milioane de întreprinderi în domeniul economiei sociale și solidare în UE, acestea reprezentând 10 % din întreprinderile din Uniune; întrucât întreprinderile sociale au dat dovadă de rezistență în timpul crizei economice;

N.  întrucât IMM-urile fac față mai bine crizei economice în ceea ce privește pierderile de locuri de muncă și întrucât în special cooperativele din industrie și din sectorul serviciilor au dat dovadă de o mai bună rezistență de la criza din 2008 decât alte întreprinderi din aceleași sectoare;

O.  întrucât transferurile de întreprinderi către angajați sub forma cooperativelor reprezintă un tip reușit de transferuri de întreprinderi, așa cum demonstrează ratele lor ridicate de supraviețuire(11);

P.  întrucât prea multe locuri de muncă nu sunt ocupate din cauza mobilității scăzute a forței de muncă, precum și a necorelării anumitor sisteme de educație și formare cu realitatea de pe piața muncii;

Q.  întrucât sectorul verde a fost unul dintre principalii creatori de locuri de muncă nete în Europa în timpul recesiunii, iar IMM-urile cu un plan pe termen lung de a opera în economia verde creează locuri de muncă mai rezistente la externalitățile actuale ale economiei globalizate(12);

R.  întrucât, în general, datele privind acordurile contractuale și organizarea muncii în cadrul IMM-urilor sunt greu de găsit;

S.  întrucât, conform Eurofound, în mai multe țări condițiile de muncă, inclusiv timpul de lucru, sunt adesea organizate în mod mai flexibil și mai informal în cadrul IMM-urilor decât în întreprinderile mari; întrucât impactul inițial al crizei pare să fi condus la creșterea flexibilităților „interne” existente, deoarece organizațiile încearcă să facă față circumstanțelor externe și cererii în schimbare;

T.  întrucât BCE consideră că criza datoriei suverane a crescut costurile de finanțare ale băncilor în țările din zona euro afectate de criză, care au fost transferate asupra IMM-urilor sub forma unor dobânzi mai mari percepute la credite sau a unor împrumuturi mai mici;

U.  întrucât bugetul UE ar trebui să fie folosit pentru a stimula crearea de locuri de muncă de calitate și calificate pe termen lung și potențialul IMM-urilor de a crea locuri de muncă adecvate și durabile;

V.  întrucât accesul la finanțare reprezintă în continuare unul dintre obstacolele principale în calea creării și a dezvoltării IMM-urilor, în special în cazul întreprinderilor sociale, pentru că, printre altele, nu există o gamă suficient de diversificată de instrumente de capital și de capital de risc în Uniune, acestea fiind necesare în drumul spre dezvoltare al întreprinderilor;

W.  întrucât, din motive istorice, unele societăți au o percepție destul de negativă a antreprenorilor, ceea ce, în unele cazuri, se reflectă și în tratamentul discriminatoriu pe care guvernele îl aplică sectorului IMM-urilor în comparație, de exemplu, cu mediul avantajos creat în aceste țări pentru investițiile străine, în special pentru corporațiile multinaționale;

X.  întrucât condițiile neechitabile de concurență între corporațiile multinaționale și IMM-uri sunt și rezultatul practicii de transfer al profiturilor către țările considerate a fi paradisuri fiscale;

Y.  întrucât studiile Comisiei nu oferă o evaluare detaliată a impactului potențial al viitorului Parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) asupra IMM-urilor din diferite state membre,

Potențialul de creare de locuri de muncă și forța de muncă calificată

1.  reamintește că aproape 99 % din întreprinderile europene sunt IMM-uri, care reprezintă astfel coloana vertebrală a economiei UE;

2.  consideră că, în scopul de a asigura condiții mai bune pentru crearea de locuri de muncă de calitate în sectorul IMM-urilor, statele membre și Comisia trebuie să soluționeze următoarele probleme prezente în măsură inegală în diferite state membre și regiuni: deficitul de competențe, estimarea insuficientă a nevoilor viitoare în materie de competențe, necorelările competențelor, exodul creierelor, sarcinile de reglementare inutile și insecuritatea în materie de reglementare din toate domeniile, dialogul insuficient dintre părțile interesate de pe piața muncii, accesul limitat la finanțare și la contractele de achiziții publice, slaba capacitate de inovare și accesul redus la noile tehnologii, sprijinul insuficient pentru IMM-uri în cadrul politicilor de investiții publice, economia subterană și frauda, precum și poziția avantajată a companiilor multinaționale;

3.  consideră că soluționarea problemelor structurale menționate anterior ar avea drept rezultat, printre altele, o concurență mai echitabilă și extinderea bazei contribuțiilor sociale și de impozitare pentru a include un număr mai mare de operatori economici, ceea ce ar permite statelor membre să finanțeze politici de promovare a creării de locuri de muncă, în special în cadrul IMM-urilor, asigurând, în plus, o concurență loială între state și condiții de piață mai echitabile;

4.  subliniază necesitatea unui cadru de reglementare care să încurajeze investițiile care promovează concomitent creșterea durabilă și locurile de muncă de calitate;

5.  observă că, printre altele, costurile forței de muncă, ca parte a activității economice, au un impact asupra potențialului IMM-urilor de creare de locuri de muncă și pot influența competitivitatea; subliniază, în acest sens, că sarcina fiscală ar trebui transferată dinspre muncă înspre alte surse de impozitare care aduc mai puține prejudicii ocupării forței de muncă și creșterii, asigurând, totodată, un nivel adecvat de protecție socială;

6.  subliniază că trebuie să existe un standard înalt de protecție a lucrătorilor și că scăderea costurilor forței de muncă prin reducerea protecției lucrătorilor nu ar trebui să reprezinte un mijloc de reducere a șomajului; avertizează, în plus, că reducerea drepturilor și salariilor lucrătorilor ar putea determina exodul celor mai calificați și periclitează siguranța locului de muncă, expunând IMM-urile la un deficit de lucrători calificați și generând, în același timp, precaritate în Europa; consideră că o creștere a flexibilității pieței muncii nu ar trebui să ducă la o reducere a protecției acordate lucrătorilor, deoarece acest lucru nu stimulează potențialul IMM-urilor de a crea locuri de muncă;

7.  consideră că academizarea inutilă a anumitor profesii nu contribuie la rezolvarea problemei penuriei de competențe în cadrul IMM-urilor; consideră că învățământul profesional și tehnic și, în special, sistemele duale care funcționează în cooperare cu IMM-urile, ar trebui să beneficieze de un sprijin public mai puternic; subliniază că învățământul profesional și tehnic dual reprezintă un instrument important de reducere a șomajului în rândul tinerilor și solicită sprijinirea IMM-urilor care formează tinerii pentru a-i transforma în lucrători calificați, contribuind astfel în mod esențial la incluziunea acestora pe piața muncii și în societate; subliniază că un sistem de învățământ dual utilizat într-un stat membru nu poate fi reprodus pur și simplu de un alt stat membru;

8.  solicită statelor membre să promoveze dezvoltarea unei culturi antreprenoriale puternice prin includerea competențelor aferente în educație și în formarea profesională;

9.  consideră că statele membre ar trebui să promoveze programe de ucenicie în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin stimulente fiscale și financiare, precum și prin cadre de calitate, care să includă o protecție corespunzătoare a securității și sănătății; reamintește că IMM-urile au nevoi foarte specifice în ceea ce privește competențele; subliniază, în acest sens, că programele de educație duală și combinarea educației cu oportunități de stagiu trebuie, de asemenea, să fie încurajate, dat fiind că acestea joacă un rol economic și social esențial ca instrumente de promovare a egalității de șanse pentru toți cetățenii;

10.  îndeamnă statele membre să dezvolte forme de cooperare în care să fie implicate toate nivelurile de guvernanță, întreprinderile (inclusiv întreprinderile din domeniul economiei sociale), sindicatele, instituțiile de învățământ și alte părți interesate, în vederea adaptării sistemelor de educație și formare pentru a combate decalajul dintre competențe/calificări și nevoile pieței muncii, în special ale IMM-urilor; solicită să se încurajeze dezvoltarea formării informale, inclusiv a formării la locul de muncă și a schimbului de cunoștințe în rândul personalului;

11.  subliniază rolul esențial pe care îl joacă întreprinderile, inclusiv IMM-urile și microîntreprinderile, în colaborarea cu factorii de decizie și partenerii sociali pentru transformarea sistemelor educaționale și a programelor de formare profesională din Europa, atât în ceea ce privește metodele de predare, cât și formatul programelor de învățământ, vizând un accent pe dezvoltarea competențelor de muncă pentru secolul XXI, în special pe competențele digitale, gândirea critică, soluționarea problemelor și munca în echipă; subliniază, în acest context, importanța experiențelor practice și din viața reală;

12.  subliniază importanța eliminării lacunelor în materie de competențe cu care se confruntă IMM-urile inovatoare; consideră că este necesar ca Comisia să pună accentul pe facilitarea formării și educării relevante, care pot contribui la eliminarea lacunelor în materie de competențe TIC, esențiale pentru IMM-uri inovatoare;

13.  consideră că, în ceea ce privește corelarea dintre cerere și ofertă, statele membre trebuie să pună în aplicare reforme ale sistemelor de învățământ care să țină seama de contextul social modificat, având în vedere importanța predării și învățării uneia sau mai multor limbi și a inovațiilor tehnologice;

14.  invită statele membre să ofere o formare corespunzătoare și să asigure o dezvoltare profesională continuă a profesorilor, pentru a promova metode de predare actualizate și dezvoltarea competențelor și abilităților pentru secolul XXI;

15.  solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru integrarea generației 50+ pe piața muncii, în sectorul întreprinderilor, al educației sau formării, pentru a preveni șomajul de lungă durată și riscul de excluziune socială la care este expusă această categorie de lucrători, precum și familiile lor;

16.  consideră că IMM-urile joacă un rol important în crearea de locuri de muncă verzi; încurajează continuarea investițiilor în potențialul IMM-urilor de a transforma provocările ecologice în oportunități de afaceri;

17.  recunoaște importanța în creștere a activităților independente și a microîntreprinderilor, care sunt esențiale pentru stimularea inovării și a antreprenoriatului; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la fenomenul tot mai prezent al falselor activități independente în întreaga UE, care nu ar trebui considerat drept o contribuție pozitivă la creșterea numărului de microîntreprinderi, deoarece, dimpotrivă, acest fenomen determină precaritatea locurilor de muncă, duce la condiții de muncă nefavorabile și la o protecție socială redusă sau inexistentă și subminează imaginea antreprenoriatului, împingând multe persoane în situații vulnerabile și creând astfel noi probleme sociale care trebuie soluționate;

18.  subliniază că sarcina administrativă impusă de reglementări este disproporționat mai mare pentru lucrătorii independenți și microîntreprinderi decât pentru întreprinderile mari; consideră, în acest sens, că orice măsură privind „falsele activități independente” trebuie să fie clar direcționată și nu trebuie să pună nicio sarcină administrativă inutilă pe indivizi;

19.  este îngrijorat din cauza condițiilor de muncă precare la care sunt expuși un număr ridicat de lucrători independenți și a nivelurilor lor de sărăcie în creștere; invită Comisia și statele membre să promoveze rețelele de colaborare dintre microîntreprinderi și întreprinderile mici sub formă de cooperative (cum ar fi cooperativele de producători individuali, cooperativele de lucrători independenți, cooperativele de IMM-uri, cooperativele de activități și de ocupare a forței de muncă), deoarece aceste rețele consolidează în mod semnificativ sustenabilitatea și potențialul de ocupare a forței de muncă al unităților constituente;

20.  ia act de Planul de investiții pentru Europa, care are scopul de a crea noi locuri de muncă și de a stimula inovația și competitivitatea și speră că Portalul european pentru proiecte de investiții, în calitatea sa de rezervă transparentă de proiecte cu potențial investițional în UE, va contribui la orientarea investitorilor către posibilitățile existente, în favoarea finanțării IMM-urilor și a dezvoltării întreprinderilor nou-create, ceea ce constituie o modalitate importantă și sustenabilă de a reduce șomajul și de a promova crearea de locuri de muncă de calitate pe termen lung; solicită, prin urmare, includerea unor diferite categorii cu praguri adecvate în Portalul european pentru proiecte de investiții, pentru a le permite IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate să beneficieze pe deplin de funcționarea acestuia;

21.  reamintește că UE s-a angajat să își consolideze baza industrială, stabilind obiectivul pentru producția industrială de cel puțin 20 % din PIB până în 2020, urmând ca acest obiectiv să crească la 30 % până în 2030; consideră că aceasta este o condiție prealabilă esențială pentru îmbunătățirea efectivă a situației locurilor de muncă în Europa;

22.  subliniază rolul reglementărilor anticipative și al facilitării proceselor în contextul progreselor rapide din sectorul IMM-urilor, un sector cu grad ridicat de cunoștințe și foarte inovator, inclusiv din sectorul întreprinderilor economiei sociale și al antreprenoriatului cooperativ, ținând cont de rolul acestuia în materie de specializare inteligentă și de Agenda urbană a UE, precum și având în vedere Pactul de la Amsterdam și rolul colaborării în rețea și al structurilor-cadru precum parteneriatul european pentru inovare;

23.  ia act de faptul că IMM-urile din statele membre în care nu există bănci publice de investiții pot fi dezavantajate față de cele din țările în care există bănci publice de investiții funcționale, întrucât evaluarea interesului public nu reprezintă o prioritate pentru instituțiile bancare private;

24.  invită statele membre să consolideze legislația privind accesul egal al IMM-urilor la achizițiile publice;

25.  invită statele membre să promoveze crearea și dezvoltarea întreprinderilor cooperative, deoarece s-au dovedit mai rezistente pe timp de criză și mai puțin afectate de pierderea locurilor de muncă decât o întreprindere medie, precum și capabile să creeze locuri de muncă de calitate care nu sunt delocalizate; invită BEI și Comisia să informeze în mod constant Parlamentul cu privire la măsurile concrete luate până în prezent în vederea consolidării accesului la finanțare pentru cooperative și întreprinderi sociale;

26.  consideră că UE și politicile naționale nu ar trebui să se concentreze numai pe IMM-urile nou-înființate și pe crearea de noi locuri de muncă la nivelul acestora și invită Comisia și statele membre să sprijine în continuare transferurile de întreprinderi ca instrument de menținere a locurilor de muncă existente în IMM-urile care riscă să se închidă; solicită promovarea transferurilor de întreprinderi către angajați sub formă de cooperative ca tipuri reușite de transferuri de întreprinderi;

27.  solicită Comisiei să încurajeze mai mult statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, instituțiile de învățământ superior și de formare, asociațiile societății civile, întreprinderile, sindicatele și instituțiile financiare să promoveze și să utilizeze la maximum sursele de finanțare ale UE (de exemplu, FEIS, FSE, FEDR, COSME, Orizont 2020 și Erasmus+), astfel încât să ajute la depășirea dificultăților în ceea ce privește accesul la informații, consiliere și finanțare, care se numără printre principalele obstacole în calea dezvoltării IMM-urilor și a potențialului lor de creare de locuri de muncă; subliniază, în plus, importanța programelor transfrontaliere de promovare a IMM-urilor în cadrul inițiativei europene de cercetare EUREKA ca mijloc de a facilita cooperarea dintre IMM-uri și institutele de cercetare; invită Comisia și statele membre să coordoneze mai bine diferitele instrumente de finanțare pentru IMM-uri;

28.  subliniază, în acest sens, că, până în prezent, formarea și informarea cu privire la aceste posibilități sunt aproape inexistente comparativ cu necesitățile efective și cu oportunitățile multiple pe care aceste fonduri le pot crea;

29.  solicită Comisiei să colaboreze cu punctele naționale de contact pentru a dezvolta campanii de promovare asertive și eficiente, adresate doar IMM-urilor, în legătură cu instrumentul „Calea rapidă spre inovare” al programului Orizont 2020;

30.  solicită IMM-urilor (inclusiv microîntreprinderilor), precum și autorităților locale și regionale să profite pe deplin de posibilitățile existente de a combina fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și FEIS, ținând cont de faptul că aceste două instrumente sunt complementare; recomandă combinarea fondurilor ESI cu FEIS pe platformele tematice și multinaționale de investiții și invită Comisia și Grupul BEI să își intensifice eforturile pentru a crea aceste platforme în vederea promovării produselor Grupului BEI și a îmbunătățirii accesului IMM-urilor la finanțare;

31.  subliniază nevoia de a crește investițiile în materie de cercetare, inovare, pregătire profesională calificată și dezvoltare, în vederea stimulării potențialului IMM-urilor europene de a crește calitativ și de a crea locuri de muncă; subliniază că prin componenta pentru IMM-uri a FEIS au fost alocate 75 de miliarde EUR pentru sprijinirea IMM-urilor; salută punerea în aplicare cu succes a finanțării IMM-urilor în cadrul FEIS în ceea ce privește proiectele aprobate până în prezent;

32.  solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii cadrului financiar multianual 2014-2020, să găsească modalități de a compensa în totalitate corecțiile operate în favoarea FEIS în finanțarea programului Orizont 2020, dată fiind importanța acestuia pentru dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă, în special pentru IMM-uri;

33.  salută trecerea la utilizarea de instrumente financiare pentru sprijinirea IMM-urilor, dar consideră că finanțarea prin subvenții ar trebui menținută acolo unde joacă un rol esențial și necesar în promovarea inovării, dezvoltării și cercetării fundamentale pentru crearea de locuri de muncă și pentru succesul economic al Europei pe viitor;

34.  îndeamnă atât statele membre, cât și Comisia ca, în cadrul unei abordări holistice a susținerii IMM-urilor și până în 2017, să realizeze progrese semnificative în continuarea simplificării finanțării UE în ceea ce privește aplicarea, gestionarea și monitorizarea/controlul proiectelor, în special prin introducerea unei proceduri electronice uniforme la nivelul UE în materie de achiziții publice, printr-o coeziune electronică completă și un audit unic fondat pe principiul riscului, prin reducerea cerințelor de date și informații și prin eliminarea suprareglementării prin intermediul optimizării extensive a reglementărilor; subliniază totuși necesitatea de a se asigura un echilibru adecvat între simplificare, pe de o parte, și detectarea și prevenirea neregulilor, inclusiv a fraudei, pe de altă parte; solicită Comisiei să prezinte propuneri de modificări legislative ale regulamentelor privind politica de coeziune în timpul revizuirii/evaluării la jumătatea perioadei în scopul facilitării accesului la finanțare pentru IMM-uri, și în special pentru întreprinderile nou-înființate care doresc să se dezvolte; reamintește că, pe baza calculelor Comisiei, la nivel european, achizițiile publice electronice, transparența și reducerile cheltuielilor administrative ar putea contribui la economisirea a până la 50 de miliarde EUR pe an;

35.  invită Comisia ca, înainte de a iniția o dezbatere amplă cu Parlamentul cu privire la viitorul cadru financiar și la politica de coeziune pentru perioada de după 2020, să realizeze studiile cantitative de impact necesare în ceea ce privește politicile și instrumentele de sprijin pentru IMM-uri, ceea ce ar permite desfășurarea unor lucrări pregătitoare prin urmărirea rezultatelor și printr-o evaluare a eficacității comparativ cu alte forme de asistență care nu sunt orientate către întreprinderi sub o anumită dimensiune;

36.  subliniază importanța accesului la măsurile de finanțare de sprijin ale UE și la serviciile publice electronice pentru IMM-urile aflate în zonele urbane mici și în cele rurale, consolidând potențialul acestora de ocupare a forței de muncă și contribuind la dezvoltarea economică a zonelor expuse riscului de depopulare;

37.  invită IMM-urile să elimine disparitatea de gen de pe piața muncii în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și salariile, printre altele, prin asigurarea sau sprijinirea unor facilități de îngrijire a copilului, prin acordarea de concediu persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire, printr-un orar de lucru flexibil pentru aceste persoane și garantarea remunerației egale pentru muncă egală între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin;

38.  invită statele membre să se asigure că există o infrastructură locală pentru îngrijirea copilului, pentru a facilita accesul părinților la piața muncii;

39.  invită Comisia și statele membre să intensifice formarea profesională și educația în domeniul TIC și STIM, pentru ca forța de muncă actuală și viitoare să dobândească competențele digitale corespunzătoare; încurajează Comisia și statele membre să susțină programele, cum ar fi cursuri online deschise, care le asigură tinerilor șomeri competențe digitale și le încurajează să adopte aceleași măsuri și pentru cetățenii în vârstă activi/cei din generația 50+;

40.  subliniază necesitatea unor stimulente adecvate pentru întreprinderile nou-înființate, IMM-uri, microîntreprinderi, cu scopul de a facilita înființarea și funcționarea acestora, precum și necesitatea de a facilita angajarea de forță de muncă calificată și formarea angajaților;

41.  consideră că mobilitatea în uceniciile și formarea profesională din Europa trebuie consolidată în continuare;

42.  încurajează statele membre, autoritățile regionale, instituțiile de învățământ și partenerii sociali să creeze oportunități pentru ca tinerii să poată dobândi competențe antreprenoriale, precum și să recunoască și să valideze mai bine educația și competențele non-formale; subliniază, de asemenea, importanța mentoratului de afaceri pentru tinerii antreprenori și IMM-urile aflate într-o fază incipientă, pentru a îmbunătăți ratele de succes și sustenabilitatea întreprinderilor și a locurilor de muncă;

43.  este ferm convins că trebuie menținut sistemul certificatelor de maistru artizan;

44.  salută programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, care permite tinerilor antreprenori să dobândească cunoștințe și competențe utile pentru a crea și/sau conduce cu succes o întreprindere; consideră că statele membre și Comisia ar trebui să promoveze într-o măsură mai mare astfel de programe pentru ca acestea să fie mai bine cunoscute de grupurile-țintă și pentru a ajuta mai mulți tineri să își dezvolte afacerile și să reușească;

45.  invită statele membre să adopte cadre legislative favorabile pentru a promova și sprijini angajarea tinerilor în IMM-uri sau pentru a-i stimula să își înceapă propria afacere, inclusiv prin îmbunătățirea accesului la informații și la consiliere personalizată, prin facilitarea accesului la credite și la mecanisme de finanțare, precum și prin crearea unor ghișee unice; consideră că astfel de cadre ar trebui să includă și promovarea programelor de stagiu într-un mediu profesional pentru studenți, astfel încât aceștia să dobândească prima experiență practică într-un IMM, asigurând în același timp o protecție socială adecvată;

46.  constată că ar trebui adoptate măsuri pentru a îmbunătăți recunoașterea calificărilor și diplomelor în Europa, inclusiv a diplomelor și a certificatelor online, cum ar fi cele furnizate de cursurile online deschise și în masă (MOOC), precum și validarea învățării non-formale, pentru a le permite profesioniștilor să își exercite cunoștințele și competențele în întreaga Europă;

47.  salută propunerea legislativă a Comisiei privind insolvența întreprinderilor, inclusiv restructurarea timpurie și a doua șansă, pentru a aborda teama de eșec și a garanta faptul că antreprenorii primesc o a doua șansă;

48.  subliniază că responsabilitatea socială a întreprinderilor are o tradiție europeană îndelungată și că întreprinderile responsabile din punct de vedere social continuă să servească drept exemplu și în prezent; subliniază că IMM-urile pot juca un rol important în garantarea creșterii durabile din punct de vedere social, economic și de mediu;

Mediu de reglementare favorabil și stabil

49.  invită statele membre să evite suprareglementarea, care limitează competitivitatea și potențialul de creare de locuri de muncă al întreprinderilor; consideră că eliminarea sarcinilor administrative și de reglementare inutile, precum și elaborarea unor reglementări solide și sustenabile, în special prin utilizarea sistematică a „testului IMM” și aplicarea eficientă în toate statele membre, constituie cea mai bună metodă de a reduce costurile IMM-urilor și a crește potențialul lor de creare de locuri de muncă; subliniază că acest lucru nu ar trebui să aducă atingere protecției lucrătorilor;

50.  consideră că un mediu de reglementare stabil și favorabil, inclusiv claritatea intrinsecă a normelor, constituie condiții prealabile esențiale pentru crearea locurilor de muncă sustenabile și de calitate în cadrul IMM-urilor; consideră că securitatea în materie de reglementare trebuie să cuprindă, printre alte elemente, dreptul contractual și reglementarea în domeniul fiscal și social, protecția lucrătorilor, precum și reglementările fiscale și, de asemenea, securitatea juridică și eficiența procedurală; consideră că stabilitatea cadrului de reglementare se obține cel mai bine printr-o implicare permanentă a partenerilor sociali în procesele decizionale;

51.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare faptul că dacă impactul cerințelor administrative este resimțit disproporționat de IMM-uri, ar trebui avute în vedere în mod sistematic măsuri menite să reducă la minimum sarcina și obstacolele, asigurându-se întotdeauna că angajații beneficiază de protecție adecvată în materie de securitate și sănătate; subliniază, în acest sens, că obstacolele specifice necesită soluții adaptate, ținând seama de marea diversitate a IMM-urilor;

52.  subliniază importanța unei administrații publice favorabile IMM-urilor, eficiente, flexibile și receptive în statele membre în scopul de a promova valorile antreprenoriatului, a facilita creșterea IMM-urilor și a le permite acestora să își valorifice pe deplin potențialul de creare de locuri de muncă de calitate înaltă;

53.  invită Comisia să faciliteze schimbul eficient de bune practici între statele membre în ceea ce privește diferitele medii de reglementare pentru IMM-uri; salută, în acest sens, rețeaua reprezentanților IMM-urilor, care are rolul de a îmbunătăți procesul de consultare cu IMM-urile naționale și a consolida cooperarea dintre țările UE; încurajează, de asemenea, cooperarea dintre IMM-uri și autoritățile locale și sectorul învățământului, care poate fi benefică pentru crearea de clustere economice și incubatoare de afaceri și, prin urmare, poate spori potențialul acestor întreprinderi de a crea locuri de muncă; încurajează IMM-urile să devină membre ale organizațiilor reprezentative pentru a-și face vocea auzită la nivel național și la nivelul UE, așa cum este cazul cu majoritatea corporațiilor multinaționale; încurajează și asociațiile de IMM-uri să îmbunătățească sprijinul acordat IMM-urilor și să joace un rol mai puternic ca partener social de încredere;

54.  invită statele membre să revizuiască normele care afectează IMM-urile și să aplice pe deplin principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, pentru a elimina sarcinile nejustificate cu care se confruntă IMM-urile și a beneficia de securitate în materie de reglementare și fiscală, ceea ce constituie o condiție prealabilă pentru stabilitatea și calitatea locurilor de muncă;

55.  subliniază importanța îndeplinirii condițiilor ex ante legate de Small Business Act, în vederea îmbunătățirii procedurilor administrative și de mediu pentru dezvoltarea afacerilor și pentru antreprenoriat, precum și a asimilării oportunităților de finanțare pentru IMM-uri;

56.  consideră că diferențele inerente între IMM-uri și întreprinderile multinaționale trebuie remediate pentru a permite IMM-urilor să utilizeze resurse suplimentare și, împreună cu investițiile publice, să creeze locuri de muncă;

57.  invită statele membre să stimuleze prin impozitare apariția și dezvoltarea sectorului investitorilor providențiali, al finanțărilor de tip seed și al actorilor de piață implicați din etapele incipiente;

58.  atrage atenția asupra diferențelor și dezechilibrelor regionale privind accesul IMM-urilor la finanțare din partea băncilor naționale de promovare, a programelor finanțate de UE și a altor instituții de finanțare, publice sau private; solicită instituirea unor condiții de concurență echitabile pentru toate IMM-urile – acordând o atenție deosebită regiunilor mai puțin dezvoltate, mai sărace și celor mai îndepărtate sau izolate, care se confruntă cu probleme grave de depopulare și/sau dispersie, precum și țărilor care s-au confruntat cu constrângeri financiare și economice – privind accesul la finanțare prin instrumente financiare sprijinite de UE, atunci când recurg la intermediari;

59.  consideră că doar prin facilitarea accesului la finanțare cu ajutorul factorului de corecție pentru IMM-uri se poate crea o situație financiară stabilă pentru acestea, care să permită creșterea și crearea de locuri de muncă;

60.  subliniază că microcreditul, care îi vizează în principal pe microîntreprinzători și pe persoanele dezavantajate care doresc să înceapă o activitate independentă, reprezintă o modalitate de a depăși obstacolele cu care se pot întâlni în accesarea serviciilor bancare tradiționale; ar saluta inițiative de simplificare inteligentă pentru a îmbunătăți eficiența evaluării proiectelor care au nevoie de microcredite; ar saluta, de asemenea, măsuri de responsabilizare care să îi vizeze pe intermediarii financiari care nu impun sarcini excesive și nu măresc nejustificat costurile;

61.  atrage atenția asupra riscurilor de insolvență și faliment cu care se confruntă IMM-urile din cauza întârzierilor la plată; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească aplicarea Directivei privind plățile întârziate; invită, de asemenea, statele membre să ia în considerare mecanisme financiare adecvate, cum ar fi garanțiile bancare;

62.  invită Comisia să creeze un cadru european de reglementare pentru a facilita crearea de piețe paneuropene de finanțare participativă și investiții participative;

63.  invită Comisia să faciliteze securitizarea împrumuturilor pentru microîntreprinderi și IMM-uri, pentru a spori creditele disponibile pentru acestea;

64.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească cadrul de reglementare pentru întreprinderile sociale;

65.  recunoaște că este important să se ia în considerare situația, nevoile specifice și dificultățile în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de către microîntreprinderi și întreprinderile mici în cadrul punerii în aplicare a măsurilor SSM la nivel de întreprindere; subliniază faptul că conștientizarea, schimbul de bune practici, consultarea, ghidurile ușor de utilizat și platformele online sunt extrem de importante pentru a sprijini IMM-urile și microîntreprinderile în vederea respectării cerințelor reglementare în materie de SSM; solicită Comisiei, EU-OSHA și statelor membre să continue elaborarea unor instrumente și orientări practice, care vor sprijini, facilita și ameliora respectarea de către IMM-uri și microîntreprinderi a cerințelor în materie de SSM;

66.  salută introducerea evaluării interactive online a riscurilor (OiRA) de către EU-OSHA, precum și a altor instrumente electronice în statele membre, care facilitează evaluarea riscurilor și vizează promovarea conformității și a unei culturi de prevenire, în special în cadrul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici; îndeamnă statele membre să utilizeze finanțarea europeană pentru acțiunile SSM în general și pentru dezvoltarea instrumentelor electronice în special, pentru a sprijini IMM-urile;

67.  invită Comisia să țină seama în continuare de caracterul și situația specifică a IMM-urilor și microîntreprinderilor la revizuirea cadrului strategic, pentru a le ajuta să îndeplinească obiectivele stabilite în materie de securitate și sănătate în muncă;

68.  invită Comisia să adopte, după caz și în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări din semestrul european, o abordare diferențiată pentru a îmbunătăți mediul IMM-urilor, ținând seama de situația specifică a fiecărei țări și de diferențele structurale specifice ale regiunilor UE, pentru a consolida coeziunea economică, socială și teritorială; invită, de asemenea, Comisia să se concentreze asupra IMM-urilor, în special asupra microîntreprinderilor;

69.  constată că obiectivul tematic 3, „Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor”, a condus la o concentrare a statelor membre pe sporirea potențialului de creștere și de creare de locuri de muncă al IMM-urilor în cadrul programelor operaționale; subliniază că nici viitoarele crize neașteptate de la nivelul UE, nici inițiativele majore nu ar trebui să ducă la scăderea angajamentelor sau plăților aferente obiectivului tematic 3 și instrumentelor relevante de la rubrica 1b a bugetului general al UE; recunoaște că IMM-urile au o poziție slabă în ceea ce privește capitalul propriu și, prin urmare, subliniază că întârzierile de plată a facturilor din cadrul politicii de coeziune ar trebui minimizate, în vederea reducerii riscurilor de insolvență; prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să îmbunătățească în continuare ritmul plăților pentru IMM-uri;

70.  subliniază că atât raportul anual 2014/2015 privind IMM-urile europene, cât și analiza anuală a creșterii pentru 2016 dezvăluie existența unor divergențe regionale în mediul de afaceri pentru IMM-uri și a altor disparități care ar trebui să fie tratate în mod eficient de statele membre înainte de finalul perioadei de programare, pe lângă eforturile care trebuie depuse pentru a accelera internaționalizarea IMM-urilor prin eliminarea barierelor netarifare;

71.  solicită statelor membre care gestionează fondurile UE cu un nivel limitat de descentralizare să încline balanța capacității administrative privind sistemele de asistență tehnică și de sprijin local și regional pentru IMM-uri (inclusiv microîntreprinderi), inclusiv facilitarea accesului la soluții de finanțare și de informare, în favoarea autorităților locale, deoarece acest lucru ar duce la rezultate și rate de absorbție mai echilibrate din punct de vedere regional, în special în regiunile mai puțin dezvoltate;

72.  subliniază necesitatea reconcilierii incubatoarelor de afaceri și a dezvoltatorilor de afaceri, astfel încât întreprinderile nou-înființate să devină un instrument important pentru crearea de locuri de muncă durabile de-a lungul timpului și pentru a menține potențialul în interiorul întreprinderilor, descurajând „vânzarea unei idei importante” doar pentru obținerea de profit;

73.  subliniază necesitatea de a facilita accesul la piața unică prin înlăturarea ultimelor obstacole administrative nejustificate și prin combaterea concurenței neloiale, a denaturării pieței, a activității independente false și a societăților de tip „cutie poștală”; invită statele membre să asigure condiții echitabile de acces la piața lor națională pentru IMM-uri, în special în cadrul furnizării de servicii transfrontaliere; salută, în această privință, atenția sporită acordată IMM-urilor în cadrul Strategiei pentru 2015 privind piața unică și îndeamnă Comisia și statele membre să dea curs inițiativelor pozitive prin adoptarea de măsuri concrete pentru IMM-uri;

74.  invită statele membre să adopte cadre legislative favorabile pentru înființarea de întreprinderi ca modalitate de combatere a economiei subterane, care dezavantajează IMM-urile în special, și să utilizeze pe deplin platforma nou-înființată pentru combaterea muncii nedeclarate; recunoaște că recesiunea economică și măsurile puse în aplicare în multe state membre au contribuit la creșterea economiei subterane;

75.  este ferm convins că integrarea refugiaților pe piața muncii va fi imposibilă fără sprijinul activ și la scară largă din partea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din UE;

76.  subliniază importanța fundamentală a formării lingvistice cuprinzătoare a refugiaților; consideră că aceasta ar trebui să înceapă cât mai repede posibil, cunoștințele lingvistice de specialitate fiind indispensabile pentru integrarea refugiaților în întreprinderi;

77.  subliniază că sunt necesare eforturi și stimulente suplimentare pentru a încuraja și a facilita crearea de IMM-uri, inclusiv întreprinderi sociale și microîntreprinderi, de către persoane din grupurile vulnerabile și pentru a combate discriminarea în această privință; subliniază că dezvoltarea competențelor pe tot parcursul vieții și consilierea sunt instrumente importante pentru asigurarea de șanse egale; consideră că autoritățile competente din statele membre trebuie să le ofere IMM-urilor sprijin și consiliere pentru integrarea grupurilor vulnerabile pe piața muncii;

78.  solicită ca anumite societăți, în special microîntreprinderile și IMM-urile, să nu fie obligate sub nicio formă să prezinte o declarație nefinanciară referitoare la angajamentul lor social voluntar; subliniază că acest lucru ar conduce la costuri birocratice excesive și, în loc să stimuleze angajamentul social al întreprinderilor, l-ar periclita;

79.  subliniază că a precizat clar în Rezoluția sa din 6 februarie 2013(13) referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) că, într-o societate liberă, RSI nu poate face obligatorii acțiunile caritabile; este ferm convins că obligativitatea în materie de RSI ar diminua entuziasmul oamenilor de a face donații;

80.  subliniază că sectorul de muncă temporară este foarte important pentru IMM-uri și necesită o abordare diferențiată și că acest lucru este valabil în special pentru sistemele sale tarifare; îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine toate formele de muncă temporară;

Condiții echitabile de concurență

81.  observă că, în unele cazuri, politica UE în domeniul concurenței ar putea conduce la un avantaj care îi favorizează în principal pe marii operatori de pe piață care se caracterizează prin economii de scară mai mari decât IMM-urile; subliniază în acest sens că normele UE în materie de concurență trebuie să garanteze condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile mici, mijlocii și mari, pentru a depăși lipsa economiilor de scară în cazul IMM-urilor, permițând astfel extinderea lor la nivel internațional și stimulând potențialul lor de creare de locuri de muncă, în special în contextul noilor acorduri comerciale internaționale;

82.  face apel la organismele publice ale statelor membre să se limiteze oficial la domeniul lor reglementar atunci când furnizează servicii, pentru a nu denatura concurența prin poziția lor fiscală specială, afectând IMM-urile;

83.  subliniază că IMM-urile din Europa se caracterizează printr-o diversitate de modele de afaceri și forme juridice și că ar trebui garantate condiții de concurență echitabile pentru toate acestea, inclusiv pentru actorii economiei sociale;

84.  consideră că inegalitatea accesului IMM-urilor la piețe, informații, consiliere, servicii publice, competențe și finanțare în întreaga UE, pe lângă faptul că afectează negativ perspectivele lor de a crea locuri de muncă, este consecința unei serii de diferențe structurale în ceea ce privește dimensiunea și performanțele întreprinderilor; consideră, prin urmare, că aceste diferențe ar trebui luate în considerare la evaluarea politicii UE în domeniul concurenței și a funcționării pieței interne;

85.  consideră că imaginea IMM-urilor ca angajator atractiv, construită pe baza unor bune condiții de muncă și de ocupare a forței de muncă, reprezintă un avantaj concurențial important în ceea ce privește recrutarea de personal calificat;

86.  consideră că reglementarea servește interesului public și are ca scop atingerea mai multor obiective, cum ar fi stabilirea unei piețe echitabile și competitive, protecția lucrătorilor, protecția securității și a sănătății, promovarea inovației și conservarea mediului natural etc.; prin urmare, subliniază necesitatea unui cadru de reglementare clar și eficient, care să nu implice sarcini birocratice inutile pentru IMM-uri atunci când îl pun în aplicare;

87.  constată că, în regiunile în care dezvoltarea economică se axează pe atragerea de investiții străine directe (ISD), corporațiile multinaționale ar putea, în unele cazuri, să beneficieze de un tratament preferențial pe plan legislativ; consideră că tratarea preferențială a corporațiilor multinaționale ar trebui analizată pentru a diminua impactul negativ potențial asupra IMM-urilor, a asigura condiții de concurență echitabile pentru acestea și a consolida capacitatea lor de a crea locuri de muncă; recunoaște, de asemenea, că multe IMM-uri sunt create pentru a sprijini corporațiile multinaționale și angajații acestora prin furnizarea de produse și servicii în cadrul lanțului de aprovizionare; subliniază necesitatea de a monitoriza îndeaproape respectarea drepturilor lucrătorilor în aceste cazuri și salută, de asemenea, inițiativa OCDE de a consolida transparența cu privire la sistemul fiscal internațional și solicită punerea în aplicare rapidă a măsurilor privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor;

88.  invită statele membre să adopte principiul impozitării veniturilor în țara în care acesta este realizat și alte măsuri împotriva practicilor corporațiilor multinaționale de transfer al profiturilor, pentru a asigura condiții de concurență echitabile cu IMM-urile și a îmbunătăți, astfel, potențialul acestora de creare de locuri de muncă;

89.  ia act de faptul că un cadru de reglementare îmbunătățit și aplicarea eficientă a legii pot contribui la soluționarea problemelor legate de economia subterană și evitarea obligațiilor fiscale;

90.  consideră că acordurile comerciale pe care UE le încheie cu țările terțe ar trebui să țină seama de diferențele structurale specifice regiunilor UE ale sectorului IMM-urilor la nivelul Uniunii și să evalueze impactul acestora asupra viitoarelor perspective de încadrare în muncă, precum și asupra drepturilor lucrătorilor și a salariilor angajaților IMM-urilor;

91.  invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului pe care îl vor avea acordul TTIP propus și acordarea statului de economie de piață Chinei asupra numărului și calității locurilor de muncă în sectorul IMM-urilor, în toate statele membre; subliniază faptul că o astfel de evaluare a impactului ar trebui să includă o analiză detaliată a tipurilor de IMM-uri și a sectoarelor care ar putea fi afectate;

92.  ia act de posibilitățile oferite de piața unică digitală; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a efectua o evaluare a posibilelor beneficii și provocări pentru IMM-uri cu privire la creșterea și potențialul lor de creare de locuri de muncă în diferitele state membre, precum și a impactului asupra lucrătorilor și a sistemelor de securitate socială; recomandă Comisiei să creeze condițiile necesare pentru adaptarea și trecerea treptată a IMM-urilor la piața unică digitală;

93.  consideră că promovarea digitalizării în sectorul public (guvernarea electronică) și sporirea disponibilității benzii largi în zonele îndepărtate ar reduce costurile de stabilire și de operare ale IMM-urilor, permițându-le, astfel, să sporească potențialul de creare de locuri de muncă;

94.  încurajează IMM-urile să promoveze lucrul de la distanță și munca inteligentă, instrumente eficiente de reducere a costurilor materiale ale întreprinderilor și care permit, în același timp, lucrătorilor să găsească un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală;

95.  salută existența portalurilor de informații ce vizează în mod specific IMM-urile, cum ar fi portalul privind accesul la finanțare disponibil pe site-ul „Europa ta”, și invită Comisia să îmbunătățească funcționalitatea și accesibilitatea lor, transformându-le totodată în instrumente mai interactive; subliniază, în special, importanța creării efective a portalului digital unic anunțat în Strategia privind piața unică drept punct de acces online la toate informațiile și serviciile legate de piața unică;

o
o   o

96.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 81.
(2) JO C 24, 22.1.2016, p. 2.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0459.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0264.
(7) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 40.
(8) Raport anual privind IMM-urile europene 2014/2015 (http://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/performance-review_ro)
(9) Date din februarie 2016 (http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7225076/3-04042016-BP-EN.pdf/e04dadf1-8c8b-4d9b-af51-bfc2d5ab8c4a).
(10) Raportul Eurofound din 2011 intitulat „Reprezentarea lucrătorilor la nivel de întreprindere în Europa”.
(11) Publicație CECOP din 2013 intitulată „Business Transfers to Employees under the Form of a Cooperative in Europe” (Transferul de întreprinderi către angajați sub forma unei cooperative în Europa).
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0264.
(13) JO C 24, 22.1.2016, p. 33.


Aplicarea „Directivei privind egalitatea de tratament”
PDF 441kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă”) (2015/2116(INI))
P8_TA(2016)0360A8-0225/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2 și 5, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 6, 8, 10, 19 și 153,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 20, 21, 23 și 26,

–  având în vedere Carta socială europeană adoptată de Consiliul Europei și drepturile sociale și de ocupare a forței de muncă consacrate în aceasta,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (octombrie 2015),

–  având în vedere raportul intermediar al Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință, Hans Bielefeldt, elaborat în conformitate cu Rezoluția 68/170 a Adunării Generale a ONU referitoare la libertatea de religie sau de credință,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva privind egalitatea de tratament între femei și bărbați (Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(2)),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („directiva”)(3),

–  având în vedere Orientările Consiliului din 24 iunie 2013 privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri,

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

–  având în vedere Raportul comun al Comisiei privind aplicarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (Directiva privind egalitatea rasială) și a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă) (COM(2014)0002),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (COM(2010)0636),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Nediscriminarea și egalitatea de șanse pentru toți – o strategie-cadru” (COM(2005)0224),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2016 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european(7)”,

–  având în vedere poziția sa din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piața muncii(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE)(15),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European privind punerea în aplicare a Directivei 2000/78/CE în ceea ce privește principiul nediscriminării pe motive religioase sau de convingere,

–  având în vedere analiza aprofundată a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă – evaluarea punerii sale în aplicare”,

–  având în vedere studiul Parlamentului European intitulat „Amenajări corespunzătoare și ateliere protejate pentru persoanele cu dizabilități: costuri și amortizarea investițiilor”,

–  având în vedere studiul Parlamentului European intitulat „Tratamentul diferențiat aplicat lucrătorilor cu vârsta sub 25 de ani în vederea accesului lor la piața muncii”,

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”,

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la situația egalității în Uniunea Europeană la 10 ani de la punerea în aplicare inițială a directivelor privind egalitatea,

–  având în vedere analiza juridică comparativă a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitoare la protecția împotriva discriminări din motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale în UE,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0225/2016),

A.  întrucât, în conformitate cu TUE, Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului și combate excluziunea socială și discriminarea;

B.  întrucât TFUE prevede că, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;

C.  întrucât toate cele 28 de state membre au transpus Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și, în ciuda discrepanțelor în transpunerea și punerea ei în aplicare, au dobândit o experiență valoroasă;

D.  întrucât directivele privind egalitatea de tratament interzic atât discriminarea directă, cât și cea indirectă, precum și hărțuirea și instigarea la discriminare;

E.  întrucât Comisia a menționat în cel de-al doilea raport al său de punere în aplicare (COM(2014)0002) că legislația nu este suficientă pentru a se ajunge la egalitate deplină și că este necesară o mai mare sensibilizare cu privire la protecția existentă, în paralel cu utilizarea fondurilor UE și cu consolidarea organismelor naționale de promovare a egalității;

F.  întrucât nediscriminarea în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă este eficientă doar dacă discriminarea este combătută în mod cuprinzător în toate domeniile vieții, împreună cu alte obstacole care, prin limitarea libertății și a egalității, împiedică dezvoltarea deplină a individului și participarea lucrătorilor la organizarea politică, socială și economică din statele lor membre;

G.  întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a subliniat, în cauza Römer(16), că Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă nu prevede principiul egalității de tratament în materie de încadrare în muncă și de ocupare a forței de muncă, ci furnizează un cadru general pentru combaterea discriminării din diferite motive;

H.  întrucât, deși percepția discriminării a crescut, numeroase victime ale discriminării nu își cunosc în continuare drepturile sau nu îndrăznesc să introducă acțiuni în justiție împotriva practicilor discriminatorii, din diferite motive, cum ar fi lipsa de încredere în autoritățile statelor membre sau procedurile judiciare complexe și îndelungate;

I.  întrucât dovezile adunate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) evidențiază că rasismul, xenofobia, homofobia și transfobia, precum și formele de intoleranță asociate sunt larg răspândite, în ciuda măsurilor adoptate de guverne și societatea civilă în întreaga UE; întrucât climatul social și politic tolerează din ce în ce mai mult programele extremiste, rasiste și xenofobe care exploatează frica generată de șomaj, criza refugiaților, înstrăinarea generată parțial de fluxurile migrației și securitatea în fața terorismului și a altor provocări geopolitice, fapt ce subminează valorile fundamentale ale UE;

J.  întrucât sondajul FRA privind LGBT(17), precum și raportul FRA intitulat „Condiția de « trans » în Europa”(18) subliniază discriminarea persistentă a persoanelor LGBT pe piața muncii sau în obținerea accesului la aceasta;

K.  întrucât Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă stabilește doar cerințe minime, însă statele membre pot oferi un nivel mai ridicat de protecție și pot lua măsuri de discriminare pozitivă în acest domeniu în legislația lor națională; întrucât doar legislația nu este suficientă pentru a asigura egalitatea deplină, aceasta trebuind îmbinată cu măsuri de politică adecvate;

L.  întrucât femeile sunt afectate în cea mai mare măsură de șomaj și sunt discriminate negativ la încadrarea în muncă, în special femeile însărcinate și mamele, inclusiv mamele care alăptează;

M.  întrucât Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă se referă numai la libertatea de religie și de convingeri, la dizabilitate, vârstă și orientare sexuală, dar statele membre sunt, de asemenea, ținute de obligația de a combate discriminarea din motive de rasă și origine etnică în încadrarea în muncă, în temeiul Directivei privind egalitatea rasială; întrucât religia este uneori folosită ca substitut pentru rasă atunci când se practică discriminarea la încadrarea în muncă, pe baza apartenenței reale sau presupuse a unei persoane la o anumită religie;

N.  întrucât rata ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități în statele membre se situează cu mult sub 50 %, în comparație cu procentajul de peste 70 % în cazul populației generale, iar rata șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități (18,3 %) este aproape de două ori mai ridicată decât cea înregistrată în cazul populației generale (9,9 %); întrucât media de la nivelul UE ascunde diferențele majore de la nivelul statelor membre;

O.  întrucât femeile sunt cele care au, în cea mai mare parte, responsabilitatea principală pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, a familiei și a gospodăriei și întrucât această responsabilitate este mai mare în cazul în care au copii cu dizabilități; întrucât aceasta are un efect direct asupra accesului femeilor la locuri de muncă și dezvoltare profesională și poate afecta negativ condițiile lor de muncă, de exemplu, în situațiile frecvente în care femeile ocupă în mod nedorit locuri de muncă cu fracțiune de normă sau sunt constrânse să accepte forme de angajare precare, toți acești factori ducând la decalaje de remunerare și de pensii între bărbați și femei;

P.  întrucât este mult mai frecvent ca familiile monoparentale, îndeosebi mamele singure, să fie părinți săraci care lucrează și întrucât toate măsurile adoptate ar trebui să acorde o atenție specială părinților unici;

Q.  întrucât marea varietate de abilități și competențe dobândite de femei pe parcursul îndeplinirii responsabilităților familiale contribuie la dezvoltarea lor personală și profesională; întrucât aceste competențe ar trebui, prin urmare, să fie recunoscute de către societate și de către angajatori;

R.  întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu o criză economică, financiară și socială majoră, care afectează în mod special femeile de pe piața muncii și în cadrul vieții lor private, deoarece este mai probabil ca acestea să aibă locuri de muncă nesigure, să fie expuse șomajului și să nu beneficieze de prestații de asigurări sociale;

S.  întrucât lipsa unei legislații cu adevărat eficiente privind echilibrul dintre viața profesională și viața privată are ca rezultat discriminarea părinților care lucrează;

T.  întrucât Parlamentul European a adoptat deja măsuri politice, precum Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe, iar aceste măsuri pot contribui la o mai mare egalitate între femei și bărbați pe piața muncii și la îmbunătățirea accesului femeilor la posturi de conducere; întrucât legislația trebuie considerată un instrument esențial în atingerea egalității de gen, dar trebuie îmbinată cu proceduri normative și campanii, pentru a implementa egalitatea de gen nu doar în legislație, ci și în opinia publică;

U.  întrucât femeile continuă să fie victime ale discriminării multiple, directe și indirecte, pe piața forței de muncă, în pofida aplicării, în teorie, a principiului egalității de tratament în statele membre; întrucât există multe forme diferite de discriminare indirectă, toate trebuind să fie acoperite de definiția standard, potrivit căreia discriminarea are loc atunci când se aplică reguli diferite în situații comparabile sau când aceeași regulă se aplică în situații diferite; întrucât femeilor nu li se aduce întotdeauna la cunoștință drepturile ce le sunt conferite în legislația europeană și în legislațiile naționale în vigoare în ceea ce privește egalitatea și discriminarea sau se îndoiesc de eficacitatea raportării cazurilor de discriminare; subliniind, prin urmare, importanța documentelor de informare și orientare, a campaniilor de sensibilizare și a portalurilor de informare;

V.  întrucât inegalitățile sociale, în special în materie de egalitate la locul de muncă, pot fi combătute numai prin politici care garantează o mai bună distribuție a bogăției, bazate pe creșterea reală a salariilor, pe promovarea reglementării muncii, a programelor de lucru și a protecției lucrătorilor, în special prin contracte colective și prin garantarea accesului universal și gratuit la servicii publice calitative de asistență medicală și de educație;

W.  întrucât aproape un tânăr din cinci se află în căutarea unui loc de muncă în Uniunea Europeană și întrucât costul financiar total al șomajului în rândul tinerilor a fost estimat la 153 de miliarde EUR pe an(19), iar costurile sociale suplimentare sunt deosebit de alarmante;

X.  întrucât datele prezentate de Eurofound în cel de al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă(20) confirmă faptul că s-au înregistrat puține progrese în ultimii zece ani în ceea ce privește reducerea discriminării semnalate chiar de către lucrători;

Y.  întrucât datele prezentate de Eurofound în cea de a șasea Anchetă europeană privind condițiile de muncă indică faptul că 7 % dintre lucrători declară că au făcut obiectul unei discriminări bazate pe cel puțin un motiv și confirmă faptul că unii lucrători au prezentat dovezi ale discriminării bazate pe motive multiple;

Z.  întrucât rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor cu dizabilități la nivelul UE (44 %) este cu mult mai scăzută decât rata ocupării forței de muncă în rândul bărbaților cu dizabilități (52 %) și întrucât, în unele state membre, rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor din grupul de vârstă 55-65 este aproximativ egală cu sau mai mică de 30 % , la acest grup de vârstă înregistrându-se cel mai mare decalaj între femei și bărbați în ocuparea forței de muncă (14,5 puncte procentuale) în comparație cu decalajul de 12,4 puncte procentuale din grupul de vârstă medie (30-54 de ani) și cu decalajul de 8,3 puncte procentuale din grupul de vârstă al tinerilor (20-29 de ani); considerând că șomajul de lungă durată se întâlnește mai ales în rândul lucrătorilor tineri și vârstnici, în special al femeilor, și întrucât aplicarea și transpunerea Directivei 2006/54/CE au fost evaluate, iar Parlamentul și-a exprimat, în rezoluția sa din 8 octombrie 2015(21), preocuparea profundă cu privire la aplicarea dispozițiilor directivei referitoare la punerea în practică a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă;

AA.  întrucât lucrătorii în vârstă trebuie în continuare să facă adesea față discriminării pe motive de vârstă, stereotipurilor și obstacolelor; întrucât discriminarea pe motive de vârstă afectează toate grupurile de vârstă și, date fiind consecințele sale, întrucât o societate umană, care urmărește să-și realizeze obiectivele economice și sociale, are nevoie de experiența, contribuțiile și bogăția de idei ale tuturor generațiilor, fiind întemeiată, totodată, pe principiul solidarității între generații,

1.  salută faptul că aproape toate statele membre au inclus în constituțiile lor principiul general al egalității de tratament din motive specifice de discriminare; regretă totuși că doar câteva state membre s-au asigurat în mod sistematic că toate textele juridice în vigoare respectă principiul egalității de tratament și chiar mai puține îl pun în aplicare în mod sistematic(22) și regretă că discriminarea face încă parte din viața de zi cu zi a multor cetățeni europeni;

2.  speră că toate statele membre vor îndepărta obstacolele naturale, sociale și economice care împiedică punerea în aplicare efectivă a principiului egalității și limitează libertatea cetățenilor europeni;

3.  regretă faptul că principiul de drept al universalității, indivizibilității și interconectării drepturilor omului rămâne mai mult teoretic, având în vedere că diferitele aspecte ale ființei umane sunt tratate separat în actualele instrumente juridice ale UE;

4.  regretă creșterea numărului actelor de discriminare și de hărțuire, inclusiv la locul de muncă și în special în ceea ce privește genul, naționalitatea, originea socială, dizabilitatea, discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen, originea etnică și religia, având în vedere în special actele îndreptate împotriva femeilor musulmane și a persoanelor LGBTI; regretă, în același timp, faptul că nu se raportează, în general, cazurile de discriminare sub orice formă, în special în ceea ce privește cazurile de discriminare pe motiv de dizabilitate și de discriminare a persoanelor LGBTI; invită, prin urmare, Comisia să acorde o atenție specială tuturor formelor de discriminare atunci când monitorizează punerea în aplicare a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și subliniază necesitatea de a sensibiliza populația LGBTI cu privire la drepturile lor, de exemplu prin intermediul unor organisme de promovare a egalității, al sindicatelor și al organizațiilor patronale;

5.  subliniază că este extrem de important să se ajungă cât de curând la un acord și solicită Consiliului să deblocheze această situație pentru a avansa către găsirea unei soluții pragmatice și să grăbească de îndată adoptarea directivei orizontale privind combaterea discriminării, propusă de Comisie în 2008 și votată de Parlament. consideră că acest lucru este o condiție prealabilă necesară pentru a asigura un cadru juridic consolidat și coerent al UE care să ofere protecție împotriva discriminării pe motive de religie și convingeri, dizabilitate, vârstă și orientare sexuală în afara locului de muncă; consideră că nu trebuie acceptată nicio limitare nejustificată a domeniului de aplicare a directivei; consideră că consolidarea cadrului legislativ al UE privind combaterea infracțiunilor motivate de ură reprezintă, de asemenea, un element esențial, având în vedere că astfel de infracțiuni sunt des întâlnite și în mediul profesional;

6.  subliniază faptul că, potrivit Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, orice formă de discriminare, inclusiv discriminarea multiplă și discriminarea intersecțională, împiedică în mare măsură mobilizarea capitalului uman și constituie un obstacol în dezvoltarea carierei; subliniază faptul că persoanele cu dizabilități sunt adesea victime ale acestor tipuri de discriminare;

7.  constată cu îngrijorare lipsa unei jurisprudențe care să ofere o interpretare a conceptului de „discriminare indirectă” în anumite state membre, precum și problemele pe care le pune definiția acestui concept în transpunerea directivei în anumite state membre; sugerează ca Comisia să ofere consiliere statelor membre în legătură cu astfel de probleme de interpretare;

8.  constată că nediscriminarea în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă este eficientă doar dacă discriminarea este combătută în mod cuprinzător în toate domeniile vieții, de exemplu, prin acordarea de sprijin în cadrul comunității, prin legislație și prin instrumente de coordonare, cum ar fi strategiile și cadrele, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, inclusiv posibilitatea de a introduce măsuri de discriminare pozitivă;

Religie și convingeri

9.  ia act de faptul că interzicerea discriminării din motive de religie sau convingeri a fost transpusă în toate statele membre, deși directiva nu definește termenii concreți ai acestei transpuneri(23);

10.  observă că discriminarea din motive de religie și convingeri și discriminarea din motive de rasă și etnie se intersectează și consideră că anumite grupuri care aparțin unei minorități religioase sunt deosebit de afectate de discriminarea din motive de religie la încadrarea în muncă, astfel cum se arată în cercetările naționale și europene, în special în cele efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale;

11.  este de părere că protejarea împotriva discriminării pe motive de religie și de convingeri în Uniunea Europeană este în prezent prevăzută atât de legislația în materie de drepturi ale omului, cât și în legislația în materie de combatere a discriminării, cele două influențându-se reciproc;

12.  subliniază că, potrivit studiilor, grupurile religioase cele mai discriminate în materie de ocupare a forței de muncă sunt evreii, sikhii și musulmanii (și în special femeile); recomandă adoptarea unor cadre la nivel european pentru elaborarea de strategii naționale vizând combaterea antisemitismului și a islamofobiei;

13.  recunoaște jurisprudența amplă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în domeniul nediscriminării pe motive de religie și de convingeri, salută rolul jucat de aceasta, prin hotărârile sale, în interpretarea directivei și așteaptă cu interes primele hotărâri pe care le va adopta CJUE cu privire la această chestiune; regretă numărul redus de cazuri aduse în fața justiției, care contrastează cu numărul ridicat de cazuri de discriminare relevate de sondajele privind victimele discriminării, nefăcând, însă, obiectul unor acțiuni în justiție;

14.  este de părere că aplicarea coerentă a standardelor privind combaterea discriminării ar trebui considerată ca fiind un element esențial al strategiilor de prevenire a radicalizării, având în vedere că, într-un context tot mai xenofob și mai islamofob, discriminarea la adresa comunităților religioase, inclusiv a migranților și a refugiaților, ar putea contribui la radicalizarea religioasă a persoanelor, ar putea afecta încadrarea lor reușită pe piața muncii și ar putea avea un impact asupra accesului lor la justiție în funcție de statutul lor de rezident;

15.  consideră că instanțele judecătorești ar trebui să se concentreze mai mult pe a se asigura că afirmarea unei convingeri religioase este făcută cu bună credință decât pe evaluarea validității sau a corectitudinii unei religii sau a unei convingeri;

16.  consideră că este necesară continuarea armonizării ca urmare a hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești naționale și de CEDO în ceea ce privește evaluarea principiului laicității statului în raport cu dispozițiile articolului 4 alineatul (2) din Directiva privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă în materie de etică;

17.  consideră, pe baza jurisprudenței disponibile la nivelul UE și la nivel național, că ar trebui prevăzută în legislația europeană și națională obligația de a asigura amenajări corespunzătoare pentru toate motivele de discriminare – inclusiv, prin urmare, religie și convingeri – cu condiția ca acest lucru să nu implice o sarcină disproporționată pentru angajatori sau furnizorii de servicii;

18.  invită statele membre să recunoască dreptul fundamental la libertatea de conștiință;

19.  este de părere că trebuie luat în considerare faptul că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, directiva oferă protecție împotriva discriminării din motive ce țin de religia sau convingerile angajatorului;

20.  consideră că excepția generală prevăzută la articolul 2 alineatul (5) este formulată în termeni generali și că trebuie înregistrate progrese cu privire la aplicarea acesteia, lucru deosebit de important în contextul crizei refugiaților și a migrației, și speră că instanțele vor evalua foarte atent limitele sale, în conformitate cu principiul proporționalității;

21.  insistă asupra faptului că libertatea religioasă este un principiu important care ar trebui respectat de angajatori; subliniază, cu toate acestea, că punerea în aplicare a acestui principiu este o chestiune care ține de subsidiaritate;

Dizabilitatea

22.  subliniază că „discriminarea pe criterii de dizabilitate” înseamnă orice distincție, excludere sau restricție pe criterii de dizabilitate al cărei scop sau efect este afectarea sau anularea recunoașterii, respectării sau exercitării, în mod egal, a tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau de altă natură; observă că aceasta include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul unor amenajări corespunzătoare(24);

23.  încurajează statele membre să interpreteze legislația UE în așa fel încât să ofere o bază pentru definirea conceptului de dizabilitate, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care să reunească acele elemente care le asigură egalitatea persoanelor cu dizabilități și care să califice refuzul unor amenajări corespunzătoare drept formă de discriminare, conform convenției; regretă că legislația care este în continuare în vigoare în anumite state membre prevede un prag de incapacitate de 50 % și admite numai certificate medicale oficiale;

24.  constată că Directiva 2000/78/CE nu conține nicio definiție a conceptului de dizabilitate; subliniază faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a trebuit să definească conceptul de dizabilitate într-un context independent, în cauza Chacón Navas; reamintește că și în alte cauze s-au solicitat clarificări în ceea ce privește deopotrivă conceptul de dizabilitate și interpretarea pe care angajatorii trebuie să o dea conceptului de amenajare corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilități în temeiul articolului 5 din directivă (HK Danmark C-335/11 și C-337/11);

25.  regretă faptul că rata de ocupare în rândul femeilor cu dizabilități este mai mică de 50 %, cifră care pune în evidență dubla discriminare cu care acestea se confruntă, ceea ce îngreunează participarea lor deplină la societate;

26.  consideră că o boală în stadiu terminal, o boală sau o afecțiune fizică susceptibile în mod rezonabil de a conduce la deces în cel mult 24 de luni sau mai puțin de la momentul în care s-a stabilit diagnosticul de către un medic pot fi considerate drept dizabilitate, dacă împiedică participarea persoanei în cauză la viața profesională;

27.  subliniază obligația angajatorilor de a asigura amenajări corespunzătoare pentru toți lucrătorii cu dizabilități, inclusiv pentru cei care suferă de o boală în stadiu terminal;

28.  subliniază că unele boli în stadiu terminal pot determina fluctuații ale capacităților fizice, mentale sau psihologice și că, prin urmare, angajatorii sunt obligați să adapteze periodic amenajările corespunzătoare pentru a asigura angajaților un sprijin deplin la locul de muncă;

29.  subliniază că este important ca lucrătorii cu dizabilități să fie protejați de orice formă de discriminare la locul de muncă, inclusiv cei care suferă de o boală în stadiu terminal; evidențiază, în special, nevoia de a proteja acești lucrători de concedierile nelegale;

30.  constată că cercetările arată că investițiile în amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilități sunt avantajoase din punctul de vedere al costurilor, nu doar din punctul de vedere al incluziunii sociale, ci și al creșterii productivității și reducerii absenteismului(25); regretă că multe state membre nu au reușit să asigure amenajări corespunzătoare;

31.  subliniază importanța muncii pentru persoanele cu dizabilități și pentru persoanele care suferă de boli grave, cronice sau incurabile și pledează pentru abordări favorabile incluziunii pe piața muncii, care să asigure securitatea și drepturile pentru ambele grupuri;

32.  invită statele membre și Comisia să se asigure că drepturile și serviciile legate de ocuparea forței de muncă, inclusiv amenajările corespunzătoare în contextul Directivei privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă, sunt transferabile și conforme cu libertatea de circulație a persoanelor cu dizabilități;

33.  salută faptul că toate statele membre oferă granturi, subvenții sau scutiri de impozite angajatorilor care prevăd amenajări corespunzătoare, impulsionându-i astfel să și să adapteze locul de muncă pentru a adapta și a deschide piața muncii persoanelor cu dezabilități și pentru a asigura tuturor persoanelor accesul sau exercitarea tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale, într-o măsură egală cu celelalte persoane. recomandă ca statele membre să asigure, iar Comisia să sprijine organizarea de cursuri de formare destinate autorităților naționale, regionale și locale privind amenajările corespunzătoare, pentru ca acestea să fie în măsură să propună orientări în ceea ce privește amenajările corespunzătoare și prevenirea excluderii anumitor grupuri vulnerabile; solicită un dialog cu părțile interesate relevante, cum ar fi sindicatele și angajatorii, cu scopul de a defini orientări pentru punerea în aplicare a unor practici în materie de amenajărilor corespunzătoare;

34.  subliniază nevoia de a recunoaște clauzele sociale în procedurile de achiziții publice ca un instrument potențial de realizare a obiectivelor de politică socială; este de părere că achizițiile publice responsabile social ar putea fi folosite ca un instrument pentru integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile;

35.  invită Comisia și statele membre să adopte cadre de calitate pentru stagii, cu scopul de a asigura amenajări corespunzătoare și accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități;

36.  subliniază importanța unui standard de proiectare universal pentru spațiile publice și mediile de lucru care să ia în considerare nevoile persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu Comentariul general privind accesibilitatea(26) adoptat de Comitetul ONU la 11 aprilie 2014 și atrage atenția asupra angajamentelor asumate de UE în materie de accesibilitate pentru a obține îmbunătățiri permanente ale condițiilor de lucru pentru toți lucrătorii europeni;

37.  invită Comisia și statele membre să încurajeze modelele de lucru inteligente, care le permit persoanelor cu dizabilități să lucreze de acasă, cu toate avantajele care decurg din această activitate în ceea ce privește calitatea vieții și productivitatea;

38.  ia act de faptul că persoanele cu dizabilități aduc o contribuție valoroasă la societate în ansamblu și invită statele membre să utilizeze fondurile structurale, în special Fondul social european, pentru a adapta locurile de muncă și a oferi sprijinul necesar persoanelor cu dizabilități la locul de muncă și pentru a îmbunătăți educația și formarea în vederea creșterii ratei de ocupare a acestor persoane pe piața deschisă a muncii și în vederea combaterii șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități; evidențiază articolul 7 și articolul 96 alineatul (7) din Regulamentul privind dispozițiile comune(27), care promovează egalitatea de șanse, nediscriminarea și includerea persoanelor cu dizabilități în punerea în aplicare a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), în general, și a programelor operaționale, în special, și subliniază că la evaluarea ex ante ar trebui să se evalueze gradul de adecvare a măsurilor planificate pentru a promova egalitatea de șanse și a preveni orice discriminare; consideră că s-ar putea direcționa finanțare europeană și națională, de exemplu, către IMM-urile care încurajează lucrătorii să urmeze cursuri care să le permită să rămână încadrați în muncă;

39.  invită statele membre să revizuiască sistemele de asigurare profesionale pentru a preveni discriminarea persoanelor cu dizabilități;

40.  încurajează statele membre să ia în considerare avantajele introducerii unor măsuri de discriminare pozitivă, ca, de exemplu, o îmbinare între politicile pasive în domeniul pieței muncii, cum ar fi reducerile de impozite și stimulentele financiare, și politicile active în domeniul pieței forței de muncă – și anume orientarea, consilierea, formarea, educația și plasamentele – pentru a sprijini angajarea persoanelor cu dizabilități;

41.  încurajează statele membre să creeze și să pună în aplicare un cadru general pentru măsurile care fac posibil accesul persoanelor cu dizabilități la locuri de muncă de calitate, oferind inclusiv posibilitatea de a utiliza, de exemplu, amenzile aplicate pentru nerespectarea legislației privind combaterea discriminării în scopul de a finanța incluziunea pe piața deschisă a muncii și alte acțiuni în acest domeniu;

42.  încurajează statele membre să acorde sprijin permanent angajatorilor care angajează persoane cu dizabilități pentru a crea condiții favorabile și pentru a asigura un sprijin adecvat în toate etapele vieții profesionale: recrutare, menținerea locului de muncă și evoluția carierei;

43.  invită toți actorii implicați să acorde o atenție deosebită integrării persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale și să desfășoare o campanie amplă pentru creșterea gradului de sensibilizare în legătură cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, precum și să combată prejudecățile la adresa persoanelor cu dizabilități, în special a persoanelor cu dizabilități psihosociale, intelectuale, a persoanelor care suferă de tulburări din spectrul autismului sau a persoanelor în vârstă cu dizabilități la locul de muncă; solicită ca întreaga documentație legată de consolidarea capacităților, formare, sensibilizare și declarațiile publice, printre altele, să fie pusă la dispoziție în formate accesibile;

44.  este preocupat de întârzierea în evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap; îndeamnă Comisia să revizuiască strategia pe baza observațiilor finale referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene, adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități la 7 septembrie 2015 și să includă organizații reprezentative ale persoanelor cu dizabilități în acest proces;

45.  regretă faptul că Comisia Europeană nu a abordat încă inegalitățile de vârstă referitoare la punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și a Strategiei pentru persoanele cu handicap; prin urmare, invită Comisia să ridice gradul de sensibilizare și să abordeze drepturile persoanelor cu dizabilități și discriminarea cu care acestea se confruntă;

Vârsta

46.  subliniază contribuțiile importante ale lucrătorilor în vârstă la societate și la competitivitatea întreprinderilor; subliniază importanța de a implica lucrătorii în vârstă, astfel încât aceștia să poată transmite cunoștințele și experiența lor lucrătorilor mai tineri în contextul îmbătrânirii active și regretă faptul că vârsta este un motiv important de discriminare la locul de muncă; consideră drept regretabil că persoanele în vârstă încă sunt expuse adesea stereotipurilor și obstacolelor pe piața muncii și solicită echitate între generații, care să fie bazată pe solidaritate pe respectul reciproc, responsabilitate și dorința de întrajutorare;

47.  invită statele membre să promoveze accesul la încadrarea în muncă și integrarea pe piața muncii pentru toți lucrătorii, indiferent de vârsta acestora, și să pună în aplicare măsuri pentru protejarea tuturor lucrătorilor la locul de muncă în ceea ce privește remunerația, formarea, evoluția carierei, sănătatea și securitatea etc.;

48.  constată că o reîntinerire unilaterală a forței de muncă nu conduce la mai multă inovare, ci reprezintă o risipă de experiență, cunoștințe și competențe;

49.  invită statele membre să încurajeze angajatorii să recruteze tineri, dar să asigure și să respecte totodată egalitatea de tratament în materie de remunerație și de protecție socială, inclusiv formarea necesară activității profesionale;

50.  ia act de faptul că CJUE consideră că solidaritatea între generații este cel mai important obiectiv legitim care justifică diferențele de tratament din motive de vârstă(28), dat fiind că statele membre în care se înregistrează rate de ocupare mai ridicate pentru lucrătorii în vârstă sunt și statele care realizează cele mai mari progrese în introducerea tinerilor pe piața muncii;

51.  reamintește faptul că legislația UE referitoare la politicile privind îmbătrânirea trebuie să fie pusă în aplicare în mod eficace în vederea combaterii și prevenirii discriminării pe motive de vârstă;

52.  ia act de faptul că, datorită politicilor aplicate, persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani reprezintă o proporție mai mare din lucrători în toate statele membre ale UE; regretă totuși că rata de ocupare a forței de muncă pentru acest grup a crescut prea lent și se situează în continuare sub pragul de 50 % în UE 28; prin urmare, subliniază că digitalizarea are un impact substanțial asupra pieței muncii prin crearea de noi oportunități de angajare și a unor condiții de muncă mai flexibile, cum ar fi telemunca sau munca la distanță, care ar putea fi folosite ca un instrument eficace pentru combaterea excluziunii persoanelor cu vârsta peste 50 de ani și a lucrătorilor necalificați de vârstă medie; subliniază, în acest sens, că îmbunătățirea continuă a competențelor digitale grație oportunităților de formare, de perfecționare și de reconversie oferite angajaților pe tot parcursul carierei profesionale reprezintă o condiție obligatorie pentru a obține avantaje de pe urma digitalizării; consideră, de asemenea, că oportunitățile de creare de locuri de muncă în viitor pe piața digitală vor necesita eforturi suplimentare din partea statelor membre, care trebuie să găsească o soluție pentru necorelarea competențelor, în special pentru persoanele cu vârsta peste 50 de ani;

53.  subliniază că măsurile de combatere a discriminării pe criterii de vârstă trebuie să evite, din principiu, diferențierea între copii sau persoanele în vârstă și că orice formă de discriminare nejustificată pe criterii de vârstă trebuie să fie combătută în mod corespunzător;

54.  constată că lucrătorii în vârstă au drepturi mai precare și invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să analizeze problema tot mai mare a șomajului în rândul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani și să elaboreze instrumente eficace, cum ar fi formarea profesională și stimulentele sau subvențiile destinate angajatorilor, pentru reintegrarea acestor lucrători pe piața muncii și protejarea lor împotriva concedierilor nelegale;

55.  subliniază necesitatea actualizării competențelor digitale în rândul populației active și subliniază că digitalizarea va contribui la incluziunea socială și va ajuta persoanele în vârstă și lucrătorii cu dizabilități să rămână pe piața muncii o perioadă mai îndelungată, oferindu-le posibilitatea de a beneficia de oportunitățile inteligenței artificiale; consideră că este important să se modeleze influența pieței digitale asupra ocupării forței de muncă într-un mod durabil și echitabil din punct de vedere social; subliniază faptul că numeroși angajatori nu angajează lucrători în vârstă din cauza stereotipurilor legate de lipsa de competențe sau de competențele lor perimate; prin urmare, solicită să se includă învățarea pe tot parcursul vieții și educația pentru adulți destinată lucrătorilor din toate grupele de vârstă în reflecțiile asupra viitoarei Strategii europene privind competențele anunțată de Comisie;

56.  reamintește că cele mai importante resurse de care dispun UE și statele membre sunt resursele umane; este de părere că competențele digitale sunt esențiale pentru lucrătorii cu vârsta de peste 55 de ani pentru a-i proteja de excluderea de pe piața muncii și pentru a le facilita găsirea unui nou loc de muncă; invită Comisia și statele membre ca, în colaborare cu partenerii sociali, să elaboreze strategii în materie de competențe care să lege educația de muncă și, prin urmare, să promoveze și să investească în învățarea pe tot parcursul vieții, precum și să pună la dispoziție programe accesibile, cuprinzătoare și cu prețuri rezonabile de formare, precum și de recalificare pentru dezvoltarea competențelor digitale și netehnice, inclusiv pentru adaptarea la mediul virtual (realitate augmentată), care să permită populației în curs de îmbătrânire să se adapteze mai bine la cererea tot mai mare de competențe digitale în numeroase domenii variate;; subliniază, prin urmare, faptul că lucrătorii cu vârsta peste 55 de ani, în special femeile, ar trebui să aibă acces în permanență la formarea în domeniul TIC; încurajează, de asemenea, statele membre și Comisia să elaboreze strategii pentru a reduce decalajul digital și să promoveze condiții egale de acces la noile tehnologii ale informațiilor și comunicațiilor;

57.  salută programul de lucru al partenerilor sociali europeni pentru perioada 2015-2017 care pune accent pe îmbătrânirea activă; invită partenerii sociali să trateze amănunțit aspectele legate de discriminarea pe motive de vârstă, educația adulților, sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și reconcilierea vieții profesionale și a vieții de familie , pentru a construi un cadru european care să crească angajabilitatea și să favorizeze sănătatea tuturor lucrătorilor;

58.  subliniază că sunt necesare statistici credibile referitoare la situația persoanelor în vârstă și la schimbările demografice, pentru a elabora strategii mai bine orientate și eficace pentru îmbătrânirea activă ; solicită Comisiei să asigure colectarea unor date amănunțite și de foarte bună calitate privind statutul social al persoanelor în vârstă, sănătatea, drepturile și nivelul de trai ale acestora;

59.  subliniază că promovarea unor medii favorabile persoanelor în vârstă este un instrument esențial de sprijin pentru lucrătorii în vârstă și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru promovarea unor societăți favorabile incluziunii, care să ofere șanse egale tuturor; salută, în acest context, proiectul comun de gestionare al Comisiei și al OMS vizând adaptarea Ghidului mondial al orașelor pe măsura vârstei a treia al OMS la contextul european;

60.  salută campania intitulată „Healthy workplaces for all ages” („Locuri de muncă sănătoase pentru toate vârstele”) desfășurată de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA); subliniază importanța unei legislații eficace în domeniul sănătății și securității în muncă și a stimulentelor oferite întreprinderilor pentru adoptarea unor metode preventive; solicită ca această campanie să urmărească să aibă un impact larg în rândul întreprinderilor, indiferent de dimensiunile acestora;

61.  invită statele membre să consolideze sistemele publice de pensii pentru a garanta venituri decente după pensionare;

62.  salută inițiativa Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și viața de familie; subliniază că echilibrul dintre viața profesională și viața de familie reprezintă o provocare și pentru lucrătorii în vârstă, întrucât 18 % dintre bărbații și 22 % dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani au în îngrijire membri ai familiei, în timp ce mai mult de jumătate din bunici îi au în grijă, în mod regulat, pe nepoții lor; recomandă ca următoarea inițiativă privind echilibrul între viața profesională și viața de familie să includă măsuri ample de sprijin pentru îngrijitorii neoficiali și bunicii care nu au vârsta de pensionare, precum și pentru tinerii părinți;

63.  invită statele membre să promoveze servicii publice gratuite și de calitate, care să garanteze asistența și îngrijirea corespunzătoare și necesară pentru copii, bolnavi și vârstnici;

Orientarea sexuală

64.  ia act de faptul că instanțele naționale și CJUE au fost sesizate doar pentru un număr limitat de cazuri de discriminare din motive de orientare sexuală;

65.  reamintește că, în ciuda faptului că numărul statelor membre care au extins interzicerea discriminării din motive de orientare sexuală la toate domeniile care fac obiectul Directivei privind egalitatea sexuală a crescut de la 10 în 2010 la 13 în 2014, protejarea împotriva discriminării din motive de orientare sexuală și identitate de gen este în continuare limitată(29);

66.  reamintește că sfera de protecție împotriva discriminării de care beneficiază persoanele transgen, în special în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și al asistenței medicale, rămâne în continuare nesigură în multe state membre; solicită adoptarea de măsuri pentru a pune în aplicare efectiv legislația națională care transpune Directiva privind egalitatea de tratament între femei și bărbați; evidențiază că aceste măsuri ar putea să îmbunătățească definițiile juridice pentru a garanta că protecția se aplică tuturor persoanelor transgen, nu numai celor care realizează sau au realizat o operație de schimbare de sex(30);

67.  este preocupat de slaba cunoaștere a drepturilor în materie de discriminare și a existenței organismelor și organizațiilor care oferă sprijin victimelor discriminării, cu niveluri mai ridicate de conștientizare în rândul persoanelor LGBTI; consideră că autoritățile naționale, regionale și locale, împreună cu organizațiile relevante ale tuturor părților interesate, ar trebui să intensifice în mod semnificativ activitățile de sensibilizare atât în rândul victimelor, cât și al angajatorilor și al altor grupuri; subliniază faptul că organizațiile naționale ale LGBTI sunt parteneri-cheie în aceste eforturi;

68.  invită Comisia și statele membre să asigure recunoașterea reciprocă a statutului de parteneriat, a regimurilor matrimoniale și a drepturilor parentale; invită Comisia și statele membre să ia în considerare discriminarea specifică cu care se confruntă intersexualii în materie de ocupare a forței de muncă și să revizuiască legislația și practicile pentru a preveni discriminarea intersexualilor;

Aspecte orizontale și recomandări

69.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa clarității și securității juridice cu privire la discriminarea multiplă, adesea ca urmare a existenței unor norme și standarde diferite și fragmentate la nivelul statelor membre; ia act de activitatea importantă desfășurată de Equinet pentru a contribui la dezvoltarea unor standarde comune și consideră că această rețea ar trebui să beneficieze de un sprijin adecvat;

70.  regretă că în Directiva 2000/78/CE nu există dispoziții specifice privind discriminarea multiplă, deși se menționează că deseori femeile sunt victime ale discriminării multiple și observă, de asemenea, că o îmbinare a două sau mai multe forme de discriminare poate ridica probleme determinate de diferențele existente între nivelul de protecție garantat pentru fiecare dintre aceste forme; invită statele membre și Comisia să combată toate formele de discriminare multiplă, să asigure aplicarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament pe piața muncii și în accesul la piața muncii; recomandă ca autoritățile naționale, regionale și locale, instituțiile de aplicare a legii, inclusiv inspecția muncii, organismele naționale de promovare a egalității și organizațiile societății civile să își consolideze monitorizarea intersecționalității dintre gen și alte motive în cazurile de discriminare și în practici;

71.  evidențiază că lipsa datelor obiective, comparabile și defalcate referitoare la cazurile de discriminare și la inegalități face mai dificilă dovedirea existenței discriminării, în special a discriminării indirecte; reamintește că articolul 10 din Directiva 2000/78/CE prevede o deplasare a sarcinii probei și o inversare a acesteia în cazul unor fapte din care se poate presupune existența unei discriminări directe sau indirecte; invită Comisia și statele membre să colecteze date referitoare la egalitate în cadrul domeniului de aplicare a directivei în mod exact și sistematic și implicând partenerii sociali, organismele naționale de promovare a egalității și instanțele naționale;

72.  îndeamnă Comisia și statele membre să elaboreze – inclusiv în rapoartele naționale și în Raportul anual comun privind protecția socială și incluziunea socială – statistici armonizate și omogene menite să completeze toate lacunele din colectarea datelor privind egalitatea de gen; invită Comisia să adopte inițiative de promovare a acestei colectări de date prin intermediul unei recomandări adresate statelor membre și prin încredințarea către Eurostat a sarcinii de a consulta grupurile relevante pentru a integra defalcarea datelor în funcție de toate motivele de discriminare în indicatorii Anchetei sociale europene, astfel încât să se adopte măsuri și să se întreprindă acțiuni concrete pentru combaterea tuturor formelor de discriminare legate de recrutare și de piața muncii;

73.  recomandă statelor membre ca, atunci când colectează date statistice referitoare la aspecte legate de ocuparea forței de muncă, să includă într-un sondaj privind forța de muncă întrebări opționale pentru a identifica posibile cazuri de discriminare pe motive de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;

74.  subliniază că procesul legislativ de la toate nivelurile ar trebui să ia în considerare sarcina birocratică impusă microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii și că măsurile propuse trebuie să facă obiectul unei evaluări a proporționalității;

75.  ia act de rolul important al organismelor naționale de promovare a egalității în punerea în aplicare a Directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă, contribuind la activitățile de sensibilizare și la colectarea datelor, colaborând cu partenerii sociali și alte părți implicate, abordând problema subraportării și asumându-și roluri principale în simplificarea și facilitarea adresării plângerilor de către victimele discriminărilor; solicită consolidarea rolului organismelor naționale de promovare a egalității, asigurarea a imparțialității, dezvoltarea activităților și mărirea capacităților acestora, inclusiv prin asigurarea unei finanțări adecvate;

76.  invită statele membre să manifeste un mai mare angajament în aplicarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați în politicile de ocupare a forței de muncă; solicită să se integreze activ dimensiunea de gen în buget („gender budgeting”), inclusiv prin promovarea de către Comisie a schimburilor de bune practici, și să se adopte măsuri care să încurajeze ocuparea forței de muncă în rândul femeilor în condiții echitabile, fără forme nesigure de angajare, cu un echilibru solid între viața profesională și viața privată și cu învățarea pe tot parcursul vieții, precum și să se adopte măsuri care să reducă decalajele de remunerare și de pensii dintre bărbați și femei și care să îmbunătățească, în general , situația femeilor pe piața muncii;

77.  solicită statelor membre să dezvolte sisteme de clasificare și evaluare a locurilor de muncă neutre din perspectiva genului, ca măsuri indispensabile pentru promovarea egalității de tratament;

78.  subliniază faptul că politicile privind egalitatea de tratament ar trebui să vizeze soluționarea problemei reprezentate de stereotipurile asociate cu ocupațiile și rolurile rezervate atât bărbaților, cât și femeilor;

79.  accentuează că partenerii sociali au un rol esențial în informarea atât a angajaților, cât și a angajatorilor cu privire la combaterea discriminării și în sensibilizarea lor la aceasta;

80.  consideră că trebuie pus mai mult accent pe echilibrarea drepturilor care pot intra în conflict, cum ar fi libertatea de religie și de convingeri și libertatea de exprimare în cazuri de hărțuire din aceste motive;

81.  invită statele membre să dezvolte și să consolideze organismele naționale de inspecție a muncii, asigurând condiții și resurse financiare și umane care să le permită să-și mențină o prezență eficientă pe teren, pentru a combate locurile de muncă precare, munca nereglementată și discriminarea profesională și salarială, în special din perspectiva egalității dintre bărbați și femei;

82.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească reconcilierea vieții profesionale cu viața privată prin măsuri concrete, cum ar fi noi acte referitoare la concediul de maternitate, pentru a le garanta femeilor dreptul de a-și relua viața profesională după sarcină, concediul de maternitate și concediul de creștere a copilului, pentru a le garanta dreptul la o protecție efectivă a sănătății și securității la locul de muncă, drepturile legate de maternitate și să adopte măsuri pentru prevenirea concedierii nelegale a angajatelor în timpul sarcinii etc., precum și la Directiva privind concediul de îngrijire și la consolidarea legislației privind concediul de paternitate;

83.  ia act de faptul că accesul la justiție este limitat în numeroase cazuri de discriminare; subliniază importanța accesului la informație pentru victimele discriminării; consideră că este necesar ca statele membre să ia măsurile adecvate pentru a garanta că victimele pot obține și că organismele de promovare a egalității sau intermediarii lor relevanți le asigură acestora, în toate etapele procedurii judiciare, consiliere și asistență juridică rezonabilă, disponibilă și accesibilă, inclusiv consiliere confidențială și personalizată și sprijin emoțional, personal și moral; de asemenea, invită statele membre să combată hărțuirea și violența la locul de muncă, fenomene care încalcă demnitatea unei persoane și/sau creează un mediu agresiv la locul de muncă;

84.  consideră că ar trebui îmbunătățite la nivel național mecanismele de depunere a plângerilor prin consolidarea organismelor naționale de promovare a egalității pentru a îmbunătăți accesul la mecanisme judiciare și nejudiciare și prin creșterea încrederii în autorități, furnizând sprijin juridic, oferind ajutor și consiliere juridice și simplificând procedurile judiciare, care sunt adesea lungi și complexe; încurajează statele membre să creeze platforme capabile să primească plângeri și să acorde asistență gratuită în instanță în cazurile de discriminare și de hărțuire la locul de muncă;

85.  solicită, în ceea ce privește cazurile de discriminare și/sau de hărțuire la locul de muncă și/sau de urmărire la locul de muncă, adoptarea unor norme pentru a proteja persoanele care semnalează nereguli și dreptul acestora la viață privată;

86.  reamintește că desfășurarea de acțiuni în instanță și asigurarea unei reprezentări adecvate rămân în continuare problematice în unele cazuri și îndeamnă statele membre să găsească modalități pentru a ajuta victimele în acest sens, inclusiv prin intermediul scutirilor de taxe judiciare și al reducerilor acestora, al sprijinului și asistenței judiciare din partea ONG-urilor specializate etc., precum și prin asigurarea accesului la căi de atac și a reprezentării corespunzătoare; subliniază importanța capacității procesuale a ONG-urilor cu un interes legitim în procedurile judiciare și/sau administrative relevante;

87.  salută faptul că sancțiunile prevăzute de legislațiile statelor membre în materie de combatere a discriminării sunt, în general, conforme cu Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă; subliniază, de asemenea, rolul important al organismelor publice specializate în combaterea discriminării cu privire la soluționarea problemelor referitoare la sancțiuni și la recurs; este preocupat totuși de faptul că, în ceea ce privește nivelul și cuantumul compensațiilor acordate, instanțele naționale tind să aplice sancțiunile cele mai reduse prevăzute de lege(31); subliniază că este necesar ca Comisia să monitorizeze îndeaproape normele aplicabile în privința sancțiunilor și a căilor de atac în statele membre, pentru a evita, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a UE, ca legislațiile naționale să dispună sancțiuni pur simbolice sau să ia în considerare numai pedeapsa cu mustrarea în caz de discriminare;

88.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că prea puține persoane din comunitatea romilor sunt active pe piața muncii; subliniază necesitatea de a consolida rolul ONG-urilor implicate în activități cu această minoritate etnică, cu scopul de a încuraja romii să participe la piața muncii; subliniază, de asemenea, că ONG-urile joacă un rol important în informarea romilor cu privire la drepturile lor sau în acordarea de ajutor cu privire la raportarea cazurilor de discriminare, care, în cele din urmă, vor fi utilizate pentru a îmbunătăți colectarea datelor;

89.  invită statele membre să apeleze la posibilitatea prevăzută de directivă de a introduce discriminarea pozitivă în cazul grupurilor care se confruntă cu discriminare gravă și structurală, cum ar fi cetățenii romi;

90.  salută faptul că cea mai mare parte a statelor membre au luat în considerare posibilitatea de a introduce un anume tip de discriminare pozitivă în domeniul de aplicare al directivei;

91.  evidențiază necesitatea unei diseminări a deciziilor relevante ale CJUE și a unui schimb de decizii între instanțele naționale în conformitate cu jurisprudențele CJUE și CEDO în ceea ce privește dispozițiile Directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă;

92.  subliniază că este important să se asigure sprijin pentru îngrijitorii neoficiali, care îmbină obligațiile profesionale cu responsabilitățile de îngrijire (de exemplu, program de lucru flexibil, pauze de la îngrijire), astfel încât aceștia (în mare parte femei) să poată oferi îngrijire și să aducă o imensă contribuție familiilor lor și societății, fără a fi penalizați pentru aceasta în prezent sau într-o etapă ulterioară a vieții lor;

93.  consideră că este necesar să se prevadă o formare corespunzătoare a angajaților autorităților naționale, regionale și locale și ai organismelor responsabile de aplicarea legii, precum și a angajaților inspectoratelor de muncă; consideră că formarea tuturor părților interesate relevante, cum ar fi judecătorii, procurorii, personalul judiciar, avocații și anchetatorii, forțele de poliție și personalul penitenciarelor în ceea ce privește legislația privind combaterea discriminării la locul de muncă și jurisprudența în acest domeniu sunt de o importanță crucială, în paralel cu formarea în domeniul înțelegerii culturale și al atitudinilor părtinitoare inconștiente;

94.  consideră că este necesar ca Comisia să furnizeze întreprinderilor private, inclusiv IMM-urilor și microîntreprinderilor, modele de cadre care să promoveze egalitatea și diversitatea și care să fie mai târziu reproduse și adaptate în funcție de nevoi; invită actorii economici să nu se limiteze la promisiuni în ceea ce privește respectarea egalității și a diversității, ci să efectueze, printre altele, raportări anuale cu privire la inițiativele luate în acest sens cu ajutorul organismelor de promovare a egalității;

95.  invită angajatorii să creeze pentru angajații lor medii de lucru nediscriminatorii, prin respectarea și aplicarea directivelor existente privind combaterea discriminării și pe baza principiului egalității de tratament indiferent de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală; cere Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor aferente;

96.  reamintește că partenerii sociali, ONG-urile și societatea civilă joacă un rol important în acordarea de asistență victimelor și evidențiază că, adesea, este mai ușor pentru persoanele care se confruntă cu discriminări să se adreseze acestora decât altor actori; solicită, prin urmare, acordarea unui sprijin organizațiilor societății civile active în acest domeniu;

97.  solicită promovarea drepturilor omului și a educației civice care să încurajeze cunoașterea și acceptarea diversității și care să încerce să creeze un mediu favorabil incluziunii, încurajând redefinirea normelor și eliminarea apelativelor denigratoare;

98.  invită Comisia și statele membre să sprijine studiul drepturilor omului și educația civică în școlile primare și secundare;

99.  consideră că este necesar ca Comisia să adopte un cadru european pentru strategiile naționale de combatere a antisemitismului, a islamofobiei și a altor forme de rasism;

100.  îndeamnă statele membre să instituie sisteme adecvate, care să le permită prizonierilor care și-au executat pedeapsa cu închisoarea să se reintegreze pe piața muncii;

101.  invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la finanțare al părților interesate relevante, inclusiv al organizațiilor societății civile și al organismelor de promovare a egalității, pentru a facilita organizarea de campanii de sensibilizare și de educare cu privire la discriminarea la locul de muncă; invită sectorul privat să joace un rol în crearea unui mediu de lucru fără discriminare;

102.  invită statele membre să încerce să participe la un schimb de bune practici, pentru a contribui la combaterea discriminării la locul de muncă;

103.  invită organizațiile partenerilor sociali să promoveze sensibilizarea internă la inegalitățile în ocuparea forței de muncă și să elaboreze propuneri de soluționare a problemelor la nivel de organizații sau de întreprinderi prin negociere colectivă sectorială, formare și campanii care să vizeze membrii și lucrătorii;

104.  invită statele membre și Comisia să implice partenerii sociali (sindicatele și angajatorii) și societatea civilă, inclusiv organismele de promovare a egalității, în punerea în aplicare efectivă a egalității la încadrarea în muncă și la ocuparea forței de muncă, în vederea încurajării egalității de tratament; de asemenea, invită statele membre să îmbunătățească dialogul social și schimburile de experiență și de bune practici;

o
o   o

105.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0293.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.
(9) JO C 316, 30.8.2016, p. 83.
(10) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.
(11) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9.
(12) JO C 74 E, 13.3.2012, p. 19.
(13) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.
(14) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.
(15) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 23.
(16) Hotărârea din 10 mai 2011, Römer, C-147/08, ECR, EU:C:2011:286.
(17) http://fra.europa.eu/en/publication/2014/eu-lgbt-survey-european-union-lesbian-gay-bisexual-and-transgender-survey-main
(18) http://fra.europa.eu/en/publication/2014/being-trans-eu-comparative-analysis-eu-lgbt-survey-data
(19) http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_ro.pdf.
(20)http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1568ro.pdf
(21) Texte adoptate, P8_TA(2015)0351.
(22) EPRS, „Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă – evaluarea punerii sale în aplicare”.
(23) Ibidem.
(24) Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, 13 decembrie 2006, articolul 2.
(25) Parlamentul European, Departamentul tematic A: Politica economică și științifică, „Amenajări corespunzătoare și ateliere protejate pentru persoanele cu dizabilități: costuri și amortizarea investițiilor”,
(26) Comentariul general nr. 2 (2014) referitor la articolul 9: Accesibilitatea https://documentsddsny. un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/033/13/ PDF/G1403313.pdf?OpenElement
(27) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.
(28) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Anexe la raportul comun privind aplicarea Directivei 2000/43/CE privind egalitatea rasială și a Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă” (SWD(2014)0005).
(29) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (2015), „Protection against discrimination on grounds of sexual orientation, gender identity and sex characteristics in the European Union: Comparative legal analysis” („Protecția împotriva discriminări din motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale în Uniunea Europeană: analiză juridică comparativă”).
(30) Ibidem.
(31) SCPE, op. cit.


Activitățile, impactul și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare între 2007 și 2014
PDF 392kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la activitățile, impactul și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare între 2007 și 2014 (2015/2284(INI))
P8_TA(2016)0361A8-0227/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a Fondului european de ajustare la globalizare,(3)

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind activitățile Fondului european de ajustare la globalizare în 2013 și 2014 (COM(2015)0355),

–  având în vedere evaluarea ex-post a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) – Raport final din august 2015,

–  având în vedere Raportul special nr. 7/2013 al Curții de Conturi intitulat „A generat Fondul european de ajustare la globalizare o valoare adăugată din partea Uniunii Europene în demersul de reinserție a lucrătorilor disponibilizați?”,

–  având în vedere raportul din 2012 al Monitorului European al Restructurărilor (ERM), instrument creat de Eurofound, cu titlul „După restructurare: piețe ale forței de muncă, condiții de muncă și satisfacție în viață”,

–  având în vedere studiul de caz al Eurofound intitulat „Valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare: o comparație a experiențelor din Germania și Finlanda” (2009),

–  având în vedere raportul din 2009 al ERM, Eurofound, intitulat „Restructurarea în perioada de recesiune”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la viitorul Fondului european de ajustare la globalizare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustare la globalizare(5),

–  având în vedere rezoluțiile adoptate de Parlament începând din ianuarie 2007 referitoare la mobilizarea FEG, inclusiv observațiile Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale pe marginea solicitărilor respective,

–  având în vedere deliberările grupului de lucru special pentru FEG al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0227/2016),

A.  întrucât Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a-i permite Uniunii să acorde sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și ca formă de solidaritate; întrucât obiectivul FEG este de a contribui la o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, precum și la promovarea ocupării durabile a forței de muncă prin măsuri menite să îi pregătească și să îi sprijine pe lucrătorii disponibilizați aflați în căutarea unui nou loc de muncă; întrucât FEG a fost creat pentru a aborda situațiile de urgență prin intervenții rapide și asistență pe termen scurt, ca răspuns la dificultățile acute și neprevăzute de pe piața muncii care implică disponibilizări pe scară largă, spre deosebire de Fondul social european (FSE), care sprijină, de asemenea, lucrătorii disponibilizați, dar care are drept obiectiv gestionarea dezechilibrelor structurale pe termen lung, în principal prin intermediul programelor de învățare pe tot parcursul vieții; consideră că FEG ar trebui să continue să funcționeze în afara CFM în următoarea perioadă de programare;

B.  întrucât, în ultimii ani, restructurarea a devenit un fenomen tot mai răspândit, intensificându-se în anumite sectoare și extinzându-se în altele noi; întrucât responsabilitatea pentru efectele acestor decizii, care sunt adesea neprevăzute, asupra comunităților și asupra coeziunii economice și sociale a statelor membre le revine întreprinderilor; întrucât FEG contribuie la atenuarea efectelor negative ale acestor decizii de restructurare; întrucât din ce în ce mai multe cazuri de mobilizare a FEG sunt legate de strategiile de restructurare ale marilor companii și ale companiilor multinaționale care, în majoritatea cazurilor, sunt elaborate fără implicarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora; întrucât transferul activităților, delocalizarea, închiderea întreprinderilor, fuziunile, achizițiile, preluările, reorganizarea producției și externalizarea unor activități sunt cele mai comune forme de restructurare;

C.  întrucât adaptabilitatea și proactivitatea în situațiile de schimbare a locurilor de muncă sau a profesiei pot fi totuși afectate de insecuritate, deoarece tranzițiile comportă o serie de riscuri legate de șomaj, scăderea salariilor și insecuritatea socială; întrucât reinserția profesională a beneficiarilor măsurilor de intervenție finanțate de FEG va avea mai mult succes dacă se va realiza în cadrul unor locuri de muncă de calitate;

D.  întrucât cooperativele gestionează restructurările într-un mod responsabil din punct de vedere social, iar modelul lor specific de guvernanță, bazat pe proprietatea comună, participarea democratică și un proces decizional controlat de membri, precum și capacitatea lor de a se baza pe propriile resurse financiare și pe rețele de sprijin explică faptul că ele sunt mai flexibile și mai inovatoare în ceea ce privește gestionarea restructurării în timp și crearea de noi oportunități de afaceri;

E.  întrucât articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 prevede obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, o dată la doi ani, un raport cantitativ și calitativ privind activitățile desfășurate de FEG în cursul celor doi ani precedenți;

F.  întrucât nu există niciun cadru juridic european care să reglementeze aspectele legate de informarea și consultarea lucrătorilor sau aspectele legate de anticiparea și gestionarea restructurării, în scopul de a anticipa schimbarea și de a preveni pierderea locurilor de muncă; întrucât, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013(6), Parlamentul i-a solicitat Comisiei, în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să prezinte cât mai curând posibil și după consultarea partenerilor sociali o propunere de act juridic privind informarea și consultarea lucrătorilor și anticiparea și gestionarea restructurării (în conformitate cu recomandările detaliate prevăzute în anexa la rezoluția sa); întrucât există mari diferențe între dispozițiile aplicabile la nivel național privind responsabilitățile angajatorilor față de angajați în procesul de restructurare; întrucât partenerii sociali europeni au fost consultați de două ori în legătură cu acest subiect, iar Comisia nu a acționat; întrucât Comisia a oferit răspunsuri dezamăgitoare la rezoluțiile Parlamentului referitoare la informare, consultare și restructurare, fapt care pune în evidență necesitatea unor măsuri concrete în acest domeniu; întrucât este esențial să existe cadre foarte bine dezvoltate în domeniul relațiilor de muncă, pentru a garanta dreptul la consultare și la informare al lucrătorilor; întrucât prin consolidarea Directivei privind informarea și consultarea lucrătorilor se poate asigura faptul că negocierile purtate pentru elaborarea unui plan adecvat se desfășoară în condiții echitabile și în timp util;

G.  întrucât pragul minim de concediere a fost redus de la 1 000 de disponibilizări la 500 de disponibilizări, existând posibilitatea ca, în circumstanțe excepționale sau în cazul unor piețe ale muncii de dimensiuni reduse, cererile de contribuție din partea FEG să fie luate în considerare în virtutea faptului că disponibilizările respective afectează în mod grav ocuparea forței de muncă și economia locală, regională sau națională;

H.  întrucât, începând cu 1 ianuarie 2014, persoanele care au desfășurat activități independente în trecut pot fi, de asemenea, beneficiari eligibili și pot primi asistență; întrucât Comisia ar trebui să se asigure că FEG îndeplinește nevoile specifice ale lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, având în vedere faptul că numărul persoanelor care desfășoară activități independente este în continuă creștere; întrucât, până la data de 31 decembrie 2017, tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) din regiunile eligibile încadrate în domeniul de aplicare a inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” pot beneficia de sprijin din partea FEG în aceeași măsură cu beneficiarii vizați;

I.  întrucât obiectivul actualului FEG nu este doar de a acorda sprijin lucrătorilor disponibilizați, ci și de a demonstra solidaritate față de lucrătorii respectivi;

J.  întrucât bugetul inițial alocat FEG a fost de 500 de milioane EUR pe an; întrucât bugetul actual al FEG este de 150 de milioane EUR pe an, iar rata medie anuală a cheltuielilor este de aproximativ 70 de milioane EUR de la înființarea sa;

K.  întrucât, deși inițial rata de cofinanțare a fost de 50 %, aceasta a fost majorată la 65 % în perioada 2009-2011, a revenit din nou la valoarea de 50 % în perioada 2012-2013 și, în prezent, este de 60 %;

L.  întrucât în perioada 2007–2014 au existat 134 de cereri de finanțare prezentate de 20 de state membre, care au vizat 122 121 de lucrători, și întrucât cuantumul total al cererilor de finanțare se ridică la 561,1 milioane EUR; constată că, în perioada 2007-2013, rata de execuție a bugetului a fost de doar 55 %; întrucât, în perioada 2007-2014, cele mai multe cereri au fost depuse de sectorul de producție, în special de industria autovehiculelor, acestea vizând 29 000 din totalul de 122 121 de lucrători (23 % din totalul cererilor depuse); întrucât, până în prezent, efectele crizei economice au fost resimțite cel mai pregnant de întreprinderile mici care au mai puțin de 500 de angajați;

M.  întrucât Curtea de Conturi Europeană recomandă Parlamentului, Consiliului și Comisiei să ia în considerare mai degrabă limitarea finanțării UE la măsuri susceptibile să creeze valoare adăugată la nivelul UE decât finanțarea unor sisteme naționale deja existente de sprijin pentru veniturile lucrătorilor, astfel cum sunt menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b); întrucât s-a constatat că valoarea adăugată a măsurilor FEG este maximă în cazul în care aceste măsuri au fost utilizate pentru cofinanțarea unor servicii destinate lucrătorilor disponibilizați care, de regulă, nu există în sistemele de prestații profesionale ale statelor membre și care se axează în primul rând pe activități de formare, mai degrabă decât pe indemnizații și în cazul în care aceste măsuri au fost personalizate și pot oferi un sprijin complementar în raport cu prestațiile tradiționale, în special pentru cele mai vulnerabile grupuri de lucrători disponibilizați; subliniază, în acest sens, necesitatea de a investi în potențialul foștilor angajați, precum și importanța realizării unei evaluări complete a nevoilor pieței muncii și a cerințelor în materie de competențe existente la nivel local, ca bază pentru programele de formare și de dezvoltare a competențelor, cu scopul de a facilita o reintegrare rapidă a lucrătorilor pe piața muncii; reamintește că statele membre au obligația de a asigura o execuție eficace a bugetului FEG;

N.  întrucât FEG nu reprezintă o soluție la problema șomajului în UE; întrucât pentru a soluționa criza șomajului în UE este necesar ca aspectele legate de crearea, protejarea și durabilitatea locurilor de muncă să ocupe un loc central în cadrul politicilor UE; întrucât, având în vedere evoluția ratelor șomajului în Europa, în special în rândul tinerilor și al șomerilor de lungă durată, sunt necesare acțiuni urgente pentru a oferi acestor persoane noi perspective profesionale;

O.  întrucât, în sensul prezentului raport, perioada de referință pentru evaluarea FEG este 2007-2014; întrucât evaluarea ex-post a Comisiei acoperă perioada 2007-2013, iar raportul Curții de Conturi vizează perioada 2007-2012;

P.  întrucât principiile egalității de gen și nediscriminării, care se numără printre valorile de bază ale Uniunii și sunt consacrate în Strategia Europa 2020, ar trebui să fie garantate și promovate în cadrul punerii în aplicare a FEG,

1.  ia act de evaluarea ex-post a FEG și de primul raport bienal; ia act de faptul că Comisia și-a respectat obligația de raportare; consideră că rapoartele menționate și alte rapoarte de acest tip nu sunt suficiente pentru a garanta o transparență deplină și o eficiență maximă a FEG; invită statele membre care au beneficiat de FEG să pună toate datele și evaluările cazurilor la dispoziția publicului și să includă, în rapoartele pe care le elaborează cu privire la cazurile respective, o evaluare a impactului din perspectiva genului; încurajează în mod insistent toate statele membre să pună la dispoziția publicului, în timp util, cererile lor de finanțare și rapoartele finale întocmite în temeiul actualului regulament; recunoaște faptul că Comisia își respectă obligațiile de raportare, însă consideră că Comisia ar putea face publice toate documentele relevante referitoare la cazurile de mobilizare a FEG, inclusiv rapoartele de misiune interne rezultate în urma vizitelor de monitorizare efectuate în statele membre în contextul cererilor de finanțare în curs;

2.  salută extinderea perioadei de finanțare de la un an la doi ani; reamintește că, potrivit cercetărilor Eurofound, perioada de 12 luni nu este suficient de îndelungată pentru a acorda asistență tuturor lucrătorilor disponibilizați, în special celor mai vulnerabile grupuri, cum ar fi lucrătorii cu calificări reduse, lucrătorii în vârstă, femeile și în special părinții singuri;

3.  constată că evaluările realizate cu privire la FEG arată că rezultatele intervențiilor efectuate prin acest fond sunt influențate de factori precum nivelul de educație și gradul de calificare al lucrătorilor vizați, precum și de capacitatea de absorbție a piețelor muncii relevante și de PIB-ul țărilor beneficiare; subliniază că astfel de factori sunt preponderent influențați de acele măsuri pe termen lung ce pot fi efectiv finanțate prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI); subliniază că este necesar să se țină cont de acești factori și de situația de pe piața muncii de la nivel local de fiecare dată când urmează să se acorde ajutoare prin FEG; menționează că pentru a obține rezultate mai rapide și mai eficiente, consolidarea sinergiilor dintre FEG și fondurile ESI are un rol esențial; subliniază că fondurile ESI pot îndeplini rolul de măsuri ulterioare de sprijin în domeniile susținute de FEG, prin stimularea investițiilor, a creșterii globale și a creării de locuri de muncă; subliniază că intervențiile FEG ar trebui să fie direcționate către investiții care sprijină creșterea economică, crearea de locuri de muncă, participarea lucrătorilor la activități de formare și îmbunătățirea competențelor și a mobilității geografice a acestora și ar trebui să fie coordonate cu programele existente ale UE pentru a ajuta oamenii să își găsească un loc de muncă și a promova antreprenoriatul, în special în regiunile și sectoarele afectate deja de efectele negative ale globalizării sau restructurării economice; subliniază că ar trebui preferate abordările integrate bazate pe programare din fonduri multiple pentru a contracara în mod sustenabil disponibilizările și șomajul printr-o alocare eficientă a resurselor și o coordonare mai strânsă și crearea de sinergii, îndeosebi între FSE și FEDR; crede cu tărie că o strategie integrată bazată pe programare din fonduri multiple ar reduce riscul relocării și ar crea condiții favorabile pentru întoarcerea producției industriale în UE;

4.  consideră că modul de funcționare a FEG a fost îmbunătățit prin introducerea unor reforme ale reglementărilor aplicabile; constată că îmbunătățirea a simplificat procedurile de acces la FEG pentru statele membre și că aceasta ar trebui să ducă la o utilizare sporită a acestui instrument de către statele membre; invită Comisia să propună acțiuni corespunzătoare pentru a elimina toate barierele legate de capacitatea administrativă care au împiedicat participarea la măsurile FEG; consideră FEG nu ar trebui să dobândească o funcție de stabilizare macroeconomică;

5.  ia act de faptul că nivelul redus de credite alocate pentru FEG în cadrul bugetului anual a fost suficient pentru a oferi asistența și îndrumarea necesare și esențiale persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă; subliniază, cu toate acestea, că domeniul de aplicare a FEG a fost extins începând cu 2014 pentru a include tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și criteriul crizei și că, în cazul unei creșteri semnificative a numărului de cereri de finanțare și al introducerii unor noi prerogative ale FEG, este posibil ca bugetul alocat FEG să nu fie suficient și să fie necesară majorarea sa, pentru a asigura funcționarea eficientă a acestui instrument;

6.  subliniază relevanța unui dialog social puternic, bazat pe încredere reciprocă și răspundere comună, ca cel mai bun instrument pentru găsirea unor soluții bazate pe consens și pe abordări comune, la momentul anticipării, prevenirii și gestionării proceselor de restructurare; subliniază faptul că acest lucru ar ajuta la prevenirea pierderii locurilor de muncă și ar reduce, prin urmare, numărul cererilor de mobilizare a FEG;

7.  ia act de creșterea semnificativă a numărului de cereri depuse în intervalul de timp 2009-2011, perioadă în care s-a aplicat derogarea, care a permis depunerea unor cereri având la bază criteriile referitoare la criză; remarcă, totodată, că domeniul de aplicare a FEG a fost extins încă o dată, pentru a include în mod permanent, în perioada 2014-2020, criteriul crizei și persoanele care desfășoară activități independente; salută extinderea acestei derogări după 2013; constată că peste jumătate din numărul total de proiecte din perioada 2007-2014 au avut legătură cu criza; subliniază, de asemenea, că efectele negative ale crizei economice continuă în unele state membre;

8.  constată că, între 2007 și 2014, a fost solicitată o sumă totală de 542,4 milioane EUR de către 20 de state membre, pentru 131 de intervenții vizând 121 380 de lucrători;

9.  observă că Comisia a adus îmbunătățiri bazei de date a FEG în care datele cantitative privind cazurile de mobilizare a FEG sunt înregistrate în scopuri statistice, ceea ce facilitează prezentarea cererilor de către statele membre și analizarea și compararea cifrelor referitoare la cazurile FEG de către Comisie; observă, de asemenea, că Comisia a inclus FEG în sistemul comun de gestionare partajată a fondurilor, ceea ce ar trebui să permită prezentarea unor cereri mai corecte și complete și o reducere suplimentară a timpului necesar pentru depunerea unei cereri de către un stat membru; ia act de faptul că acest sistem permite simplificarea procedurii de depunere a cererilor pentru statele membre și îndeamnă Comisia să accelereze prelucrarea cererilor, astfel încât să se poată asigura mobilizarea rapidă a fondurilor și să se optimizeze impactul FEG;

10.  invită Comisia să anticipeze pe deplin efectele deciziilor de politică comercială asupra pieței muncii din UE, luând în considerare și informațiile documentate referitoare la respectivele efecte care au fost evidențiate de cererile FEG; invită Comisia să realizeze evaluări aprofundate ale impactului acestor decizii, atât ex-ante, cât și ex-post, inclusiv evaluări ale impactului social, analizând și efectele potențiale asupra ocupării forței de muncă, competitivității și economiei, inclusiv impactul asupra întreprinderilor mici și mijlocii, și asigurând totodată o coordonare ex-ante eficace între DG Comerț și DG Ocuparea Forței de Muncă; solicită Parlamentului să organizeze în mod regulat audieri comune ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, cu scopul de a contribui la o mai bună coordonare între politica comercială și FEG și de a îmbunătăți monitorizarea acestora; consideră că trebuie promovată într-un mod mai energic folosirea FEG pentru gestionarea proceselor de delocalizare, precum și pentru a atenua crizele sectoriale produse de variațiile cererii la nivel mondial; se opune cu fermitate oricărei inițiative care ar preconiza utilizarea FEG, în forma sa actuală și cu bugetul său actual, ca un instrument de intervenție menit să rezolve problema locurilor de muncă pierdute în Uniunea Europeană ca urmare a adoptării anumitor strategii comerciale la nivelul UE, inclusiv a punerii în aplicare a viitoarelor acorduri comerciale sau a celor deja existente; subliniază necesitatea de a consolida coerența între politica comercială și politica industrială, precum și necesitatea de a moderniza instrumentele de apărare comercială ale Uniunii;

11.  invită Comisia să acorde statutul de economie de piață numai partenerilor comerciali care îndeplinesc cele cinci criterii pe care le-a stabilit; solicită, în acest sens, Comisiei să elaboreze o strategie clară și eficientă în ceea ce privește chestiunile referitoare la acordarea statutului de economie de piață țărilor terțe, pentru a proteja competitivitatea întreprinderilor UE și să asigure continuitatea eforturilor UE de combatere a oricărei forme de concurență neloială;

12.  subliniază că unul dintre principalele obiective ale FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care își pierd locul de muncă ca urmare a unei schimbări profunde a comerțului cu bunuri sau servicii al Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 2 litera (a) din regulament; este de părere că un obiectiv important al FEG este acela de a asigura sprijin pentru lucrătorii disponibilizați ca urmare a consecințelor negative ale litigiilor comerciale; invită, prin urmare, Comisia să clarifice faptul că pierderea de locuri de muncă ca urmare a litigiilor comerciale care au ca rezultat o schimbare profundă a comerțului cu bunuri sau servicii al Uniunii intră pe deplin în domeniul de aplicare a FEG;

13.  insistă asupra faptului că FEG nu poate în niciun caz să se substituie unei politici serioase de prevenire și anticipare a restructurărilor; subliniază importanța unei adevărate politici industriale la nivelul Uniunii Europene, pentru a favoriza creșterea durabilă și incluzivă;

14.  solicită Comisiei să realizeze studii privind impactul globalizării pe sectoare și să prezinte în consecință propuneri care ar încuraja întreprinderile să anticipeze schimbările sectoriale și să își pregătească angajații în acest sens înainte de efectuarea disponibilizărilor;

15.  subliniază faptul că unele state membre au preferat să recurgă la FSE în detrimentul FEG, deoarece în cazul FSE ratele de cofinanțare sunt mai ridicate, iar punerea în aplicare a măsurilor finanțate prin FSE este mai rapidă, în timp ce în cazul FEG nu este permisă prefinanțarea, iar procedura de aprobare este mai lungă; consideră, cu toate acestea, că dispozițiile prevăzute de noul regulament cu privire la majorarea ratei de cofinanțare și la reducerea intervalului de timp necesar pentru depunerea și aprobarea cererilor au contribuit la remedierea unora dintre aspectele menționate; regretă că sprijinul FEG nu a ajuns încă la lucrătorii disponibilizați din toate statele membre și solicită statelor membre să utilizeze acest instrument de sprijin în cazul disponibilizărilor în masă;

16.  atrage atenția asupra faptului că, în conformitate cu raportul Curții de Conturi, durata medie a procedurii de aprobare a unei cereri de mobilizare a FEG este de 41 de săptămâni; solicită să se depună toate eforturile necesare pentru a accelera acest proces; salută eforturile Comisiei de a reduce la minimum întârzierile și de a eficientiza procesul de depunere a cererilor de asistență; subliniază că, pentru a atinge aceste obiective, consolidarea capacităților statelor membre este indispensabilă și recomandă insistent ca toate statele membre să demareze punerea în aplicare a măsurilor cât mai curând posibil; ia act de faptul că multe state membre fac deja acest lucru;

17.  constată că, în cazul anumitor state membre, parteneri sociali și întreprinderi se constată un nivel foarte scăzut de informare cu privire la FEG; invită Comisia să își intensifice comunicarea cu statele membre, cu rețelele sindicale naționale și locale și cu publicul larg; invită statele membre să promoveze informarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora cu privire la FEG și să facă acest lucru în timp util pentru a se asigura că se poate ajunge la un nivel maxim de potențiali beneficiari ai FEG și că se poate profita de măsurile FEG, promovându-se totodată într-un mod mai eficace beneficiile obținute în urma mobilizării FEG;

18.  reamintește rolul important al garanțiilor menite să împiedice, pentru un anumit interval de timp, relocarea întreprinderilor care beneficiază de finanțare din partea UE, având în vedere că o relocare ar putea face necesară adoptarea unor măsuri de ajutor suplimentare ca urmare a disponibilizărilor;

Beneficiarii FEG

19.  salută concluziile raportului Curții de Conturi, care a constatat faptul că aproape toți lucrătorii care erau eligibili pentru FEG au putut beneficia de măsuri personalizate și bine coordonate, adaptate nevoilor lor individuale, precum și că aproximativ 50 % din lucrătorii care au beneficiat de asistență financiară sunt în prezent reintegrați pe piața muncii; ia act de faptul că, în unele state membre, demararea mai lentă a programelor de asistență din cadrul FEG și punerea în aplicare ineficace a acestora au dus la o subutilizare a fondurilor; consideră că implicarea beneficiarilor vizați sau a reprezentanților acestora, a partenerilor sociali, a misiunilor locale pentru ocuparea forței de muncă și a altor părți interesate relevante în procesul inițial de evaluare și de punere în aplicare este esențială pentru a garanta obținerea unor rezultate pozitive pentru beneficiari; invită Comisia să sprijine statele membre în vederea elaborării unor măsuri și programe inovatoare și să analizeze în evaluările sale în ce măsură conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate a anticipat perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare și a fost compatibilă cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; invită statele membre, în temeiul articolului 7 din actualul regulament, să depună eforturi suplimentare pentru a orienta proiectarea pachetului coordonat de servicii personalizate către o economie durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; ia act de faptul că inovarea, specializarea inteligentă și eficiența utilizării resurselor au un rol esențial pentru renașterea industrială și diversificarea economică;

20.  constată că, în medie, din cele 73 de proiecte analizate în raportul de evaluare ex-post al Comisiei, ponderea beneficiarilor cu vârsta de 55 de ani sau peste era de 15 %, iar ponderea beneficiarilor cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani era de 5 %; salută, așadar, faptul că în noul regulament se acordă mai multă atenție lucrătorilor în vârstă și celor mai tineri, precum și includerea NEET în domeniul de aplicare a anumitor cereri; constată că, în medie, ponderea beneficiarilor de sex feminin a fost de 33 %, iar cea a bărbaților a fost de 67 %; ia act de faptul că aceste cifre reflectă structura de gen a angajaților, care poate varia în funcție de sectorul în cauză; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că, în toate cazurile de mobilizare a FEG, femeile și bărbații sunt tratați în mod egal și solicită statelor membre să colecteze date ținând cont de perspectiva de gen pentru a vedea modul în care acest sprijin a afectat ratele de reinserție profesională a beneficiarilor de sex feminin; constată, de asemenea, că în anumite cazuri de finanțare prin FEG, numărul beneficiarilor vizați este redus în comparație cu numărul total al beneficiarilor eligibili, ceea ce poate duce la un impact suboptim;

21.  consideră că includerea NEET în cererile de mobilizare a FEG necesită deseori diferite tipuri de intervenții și, astfel, relevă faptul că toți actorii relevanți, inclusiv partenerii sociali, grupurile comunităților locale și organizațiile de tineret ar trebui să fie reprezentați în etapa de punere în aplicare a fiecărui program și ar trebui să promoveze măsurile necesare pentru a asigura un nivel maxim de participare a NEET; în acest context, încurajează statele membre să instituie o agenție solidă cu rolul de instituție principală de coordonare a implementării programului, cu scopul de a pune la dispoziție un sprijin dedicat și susținut pentru a asigura finalizarea programului FEG de către NEET și a asigura, totodată, o rată cât mai mare de utilizare a fondurilor programului; consideră că o evaluare independentă, cu un accent special pe chestiunea participării la programe a NEET, ar permite identificarea celor mai bune practici; este ferm convins că aplicarea derogării referitoare la includerea NEET ar trebui să continue până la sfârșitul perioadei de programare, în decembrie 2020;

22.  invită Comisia să includă în evaluarea sa intermediară a FEG o evaluare calitativă și cantitativă specifică a sprijinului acordat de FEG tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), având în vedere în special punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și sinergiile necesare dintre bugetele naționale, FSE și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI);

23.  ia act de faptul că, potrivit evaluării ex-post, în cazul eșantionului de 73 de cazuri examinate, ponderea medie a beneficiarilor care au avut acces la măsuri a fost de 78 %; menționează că acest eșantion include 20 de cazuri în care ponderea beneficiarilor care au avut acces la măsuri este de 100 % sau mai ridicată; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că, în toate cazurile, rata maximă de acces este de 100 % și subliniază, prin urmare, că utilizarea unor ponderi care depășesc valoarea de 100 % denaturează realitatea, sugerând faptul că numărul beneficiarilor care au avut acces la măsuri este mai ridicat decât în realitate; constată că acest lucru se întâmplă și în cazul ratei de execuție a bugetului; solicită Comisiei să își adapteze cifrele, pentru a furniza o evaluare mai exactă a ponderii beneficiarilor care au avut acces la măsuri și a ratei de execuție a bugetului;

24.  salută faptul că mulți dintre beneficiari au putut obține în primul rând un nou loc de muncă datorită sprijinului personalizat acordat de FEG pentru căutarea de locuri de muncă și și-au putut actualiza calificările prin intermediul unor programe de formare profesională sau cu ajutorul alocațiilor de mobilitate; salută, de asemenea, faptul că FEG a permis unor angajați să se orienteze spre antreprenoriat prin intermediul sprijinului acordat pentru crearea sau preluarea întreprinderilor; subliniază, prin urmare, impactul pozitiv semnificativ raportat de beneficiarii FEG asupra sentimentului de stimă de sine, a responsabilizării și a motivației; subliniază faptul că asistența din partea FEG a consolidat coeziunea socială, permițând lucrătorilor să se reintegreze pe piața muncii și, astfel, să evite efectele negative ale unui șomaj de durată;

25.  constată că, potrivit cifrelor din raportul ex-post, beneficiarii FEG tind să aibă un nivel de educație relativ mai scăzut decât media și, prin urmare, abilități mai puțin transferabile, ceea ce, în condiții normale, reduce oportunitățile lor de angajare și îi face mai vulnerabili pe piața muncii; consideră că FEG poate oferi o valoare adăugată maximă la nivelul UE prin sprijinirea programelor de formare și de reconversie profesională a lucrătorilor și în special a grupurilor vulnerabile cu calificări inferioare, care acordă prioritate competențelor necesare pe piața muncii și care stimulează spiritul antreprenorial;

26.  cu toate acestea, în cadrul evaluării ex-post s-a realizat o anchetă, iar rezultatele ei au fost eterogene, în condițiile în care 35 % dintre beneficiari au apreciat că noile locuri de muncă sunt mai bune sau mult mai bune, 24 % au declarat că noile locuri de muncă au o calitate similară, iar 41 % au afirmat că nivelul de calitate al locurilor de muncă oferite era mai scăzut sau mult mai scăzut; cu toate acestea, deoarece nu sunt disponibile date sistematice pe baza cărora să se realizeze o evaluare, recomandă Comisiei să colecteze mai multe informații detaliate cu privire la impactul intervențiilor FEG și la calitatea acestora, pentru a permite, într-o etapă ulterioară, adoptarea măsurilor corective necesare;

Randamentul și valoarea adăugată a FEG

27.  invită Comisia și statele membre să utilizeze modalitățile de execuție a bugetului FEG mai flexibil și mai eficace, cu accent pe rezultate, impact și valoarea adăugată și fără a compromite utilizarea adecvată și transparentă a fondurilor și respectarea normelor; este de părere că procedura de solicitare a asistenței ar trebui să fie mai rapidă cu scopul de a crește eficacitatea fondului pentru lucrătorii disponibilizați; este preocupat de discrepanța dintre sumele solicitate în cererile de mobilizare a FEG și sumele rambursate de statele membre, rata medie de execuție a bugetului fiind de numai 45 %; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze cu atenție motivele care stau la baza ratelor reduse de execuție și să propună măsuri pentru a aborda blocajele existente și a asigura utilizarea optimă a fondului; constată că rata de reinserție profesională la sfârșitul asistenței FEG variază considerabil de la 4 % la 86 % și subliniază, în consecință, importanța unor măsuri active și favorabile incluziunii privind piața muncii; observă că, în anumite state membre, cheltuielile din cadrul FEG au constant rezultate mai bune decât în altele; sugerează Comisiei să ofere orientări în continuare și să permită statelor membre să facă schimb de bune practici privind cererile de asistență și utilizarea fondurilor FEG pentru a asigura o rată maximă de reinserție profesională pentru fiecare euro cheltuit;

28.  consideră că rata de cofinanțare de 60 % nu ar trebui să crească;

29.  relevă faptul că, în conformitate cu evaluarea ex-post a Comisiei, în medie doar 6% din bugetul FEG este cheltuit pentru a acoperi costuri administrative și de gestiune;

30.  constată, pe baza rezultatelor obținute în urma consultării părților interesate, că cel mai important factor care demonstrează rentabilitatea măsurilor FEG este numărul lucrătorilor reintegrați pe piața muncii, care în prezent plătesc impozite și contribuții de securitate socială, astfel încât nu mai este necesar să li se plătească indemnizații de șomaj sau alte prestații sociale;

31.  constată că, într-un număr de cazuri FEG, costurile mai mari pentru acțiunile prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul FEG slăbesc impactul general al investițiilor FEG; invită Comisia să abordeze problema acestor costuri prin introducerea unor limite;

32.  ia act de propunerea prezentată în evaluarea ex-post, potrivit căreia o evaluare contrafactuală a impactului este un element important pentru a înțelege valoarea adăugată a FEG; regretă faptul că încă nu s-a stabilit obligația de a efectua o astfel de evaluare;

33.  salută concluzia Curții de Conturi, potrivit căreia FEG generează o valoare adăugată reală la nivelul UE atunci când este utilizat pentru a cofinanța servicii destinate lucrătorilor disponibilizați sau indemnizații care nu sunt în mod tradițional prevăzute în cadrul sistemelor de indemnizații de șomaj ale statelor membre, contribuind astfel la favorizarea unei mai bune coeziuni sociale în Europa; subliniază că în unele state membre nu există sisteme de protecție socială suficient de solide pentru a răspunde nevoilor lucrătorilor care și-au pierdut locul de muncă;

34.  regretă faptul că, potrivit Curții de Conturi, o treime din finanțarea FEG este utilizată pentru a compensa sistemele naționale de sprijin pentru veniturile lucrătorilor, fără nicio valoare adăugată la nivelul UE; subliniază faptul că noul Regulament privind FEG limitează costurile măsurilor speciale, cum ar fi stimulentele pentru căutarea unui loc de muncă și stimulentele pentru angajare destinate angajatorilor, la 35 % din costurile totale ale pachetului coordonat, precum și faptul că acțiunile finanțate de FEG nu se substituie măsurilor pasive de protecție socială oferite de către statele membre în cadrul sistemelor lor naționale; insistă asupra faptului că FEG nu poate fi utilizat pentru a substitui obligațiile întreprinderilor față de lucrătorii lor; în plus, încurajează Comisia să menționeze în mod clar, cu ocazia următoarei revizuiri a Regulamentului privind FEG, că acest fond nu poate fi utilizat ca substitut pentru obligațiile statelor membre față de lucrătorii concediați;

35.  regretă faptul că ratele de execuție bugetară variază de la 3 % la 110 %, cu o rată medie de execuție de 55 %; consideră că o astfel de situație reflectă, în anumite cazuri, o serie de deficiențe existente fie în faza de planificare, fie în faza de punere în aplicare și că pentru a o ameliora este necesară o mai bună elaborare a proiectelor și o mai bună punere în aplicare a acestora;

36.  regretă reducerea finanțării destinate FEG; invită Comisia și statele membre să acorde sprijin suplimentar FEG pentru a asigura satisfacerea nevoilor; invită Comisia să se asigure că există suficient personal în raport cu volumul de muncă și să evite întârzierile inutile;

37.  consideră că măsurile FEG și FSE ar trebui utilizate pentru a se completa reciproc cu scopul de a furniza atât soluții specifice pe termen scurt, cât și soluții mai generale pe termen mai lung; constată că, potrivit concluziilor formulate, statele membre au reușit în general să coordoneze în mod eficace măsurile adoptate în cadrul FEG cu cele aferente FSE și cu măsurile naționale vizând piața forței de muncă și că în cadrul auditului efectuat de Curtea de Conturi nu au fost depistate cazuri de beneficiari care să fi făcut obiectul suprapunerii măsurilor de finanțare sau al dublei finanțări;

38.  este mulțumit de constatarea din Raportul Comisiei privind activitățile Fondului european de ajustare la globalizare în 2013 și 2014, conform căreia în 2013 și 2014 nu a fost semnalată Comisiei nicio neregularitate conform Regulamentului FEG și nici nu a fost soluționată nicio neregularitate legată de FEG;

Impactul asupra IMM-urilor

39.  remarcă faptul că IMM-urile reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din UE și că acestea angajează cea mai mare parte a lucrătorilor din UE; în acest context, își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că FEG a avut un impact foarte limitat asupra IMM-urilor, deși dispozițiile referitoare la intervențiile FEG prevăd în mod clar posibilitatea ca IMM-urile să beneficieze de sprijin, cu condiția respectării anumitor criterii; ia act de explicația Comisiei, conform căreia lucrătorii afectați angajați de furnizori din aval nu au fost excluși în mod intenționat, însă solicită Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a reorienta FEG către IMM-uri, care joacă un rol-cheie în economia europeană, spre exemplu prin acordarea unei atenții sporite dispozițiilor de la articolul 8 litera (d) referitoare la necesitatea de a identifica furnizorii sau producătorii și subcontractanții din aval ai întreprinderilor care efectuează disponibilizări sau prin reinstituirea măsurilor adoptate în cadrul intervențiilor anterioare ale FEG, prin care FEG a adus beneficii IMM-urilor, întreprinderilor sociale și cooperativelor, promovând astfel bunele practici; subliniază faptul că trebuie să se pună accentul în mai mare măsură pe un raport proporțional între lucrătorii disponibilizați din IMM-uri și lucrătorii din întreprinderile mari;

40.  consideră că ar trebui să se utilizeze în mai mare măsură derogarea de la pragul de eligibilitate, în special în beneficiul IMM-urilor; subliniază faptul că dispozițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul în vigoare sunt importante pentru IMM-uri, deoarece acestea permit restructurarea, la nivel regional, a sectoarelor economiei afectate de criză sau de globalizare, de la caz la caz; recunoaște faptul că există anumite dificultăți legate de aprobarea cererilor prezentate în temeiul acestor dispoziții și invită Comisia să acorde sprijin statelor membre în abordarea acestor provocări, cu scopul de a transforma FEG într-o soluție viabilă pentru lucrătorii concediați; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să țină seama de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” în etapa de planificare și de punere în aplicare;

41.  observă concentrarea cererilor în sectorul producției și al construcțiilor și, în special, în industria autovehiculelor și a aviației, ajutoarele fiind furnizate în principal întreprinderilor mari; invită statele membre și autoritățile regionale cu competențe exclusive să sprijine în mod proactiv lucrătorii disponibilizați din IMM-uri, cooperative și întreprinderi sociale utilizând marja de flexibilitate prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament, în special în ceea ce privește cererile colective formulate de IMM-uri, precum și alte facilități care promovează extinderea sprijinului acordat IMM-urilor și a accesului acestora la măsuri; invită totodată statele membre și autoritățile regionale sus-menționate să informeze IMM-urile cu privire la posibilitățile care li se oferă în cadrul FEG; subliniază că aceste cazuri în care FEG este mobilizat pentru a acorda asistență IMM-urilor ar trebui să fie considerate unul din elementele care oferă valoare adăugată FEG;

42.  este mulțumit de constatarea din raportul ex-post al Comisiei privind punerea în aplicare, care identifică o interacțiune pozitivă între resursele utilizate pentru promovarea antreprenoriatului și rata activităților independente desfășurate după luarea măsurilor; observă totuși că pentru toate cazurile FEG rata medie a activităților independente este scăzută, situându-se la 5 %, și că măsurile ar trebui utilizate pentru a încuraja întreprinzătorii, punând la dispoziție în acest scop subvenții pentru întreprinderile nou-înființate și alte stimulente; subliniază, în acest context, importanța învățării pe tot parcursul vieții, a mentoratului și a rețelelor inter pares; consideră că există posibilități suplimentare de îmbunătățire a utilizării FEG, atât în privința execuției FEG ca instrument separat, cât și în cazurile de utilizare concomitentă a FEG și a altor instrumente, cum sunt fondurile ESI, cu scopul de a sprijini spiritul antreprenorial și crearea de noi întreprinderi, dar subliniază că sprijinul acordat antreprenoriatului ar trebui să se bazeze pe planuri de afaceri sustenabile; invită statele membre să pună accentul pe incluziunea femeilor și a tinerelor fete în programele de sprijinire a antreprenoriatului;

43.  salută eforturile mai multor state membre de a crește rata de utilizare a măsurilor de susținere a antreprenoriatului și a economiei sociale, sub forma unor subvenții pentru întreprinderile nou-înființate și măsuri îndreptate spre promovarea spiritului antreprenorial și a cooperativelor și serviciilor sociale pentru noii antreprenori;

Cerințe în materie de date

44.  consideră că, în condițiile în care există o serie de factori care pot ridica probleme, cum ar fi posibilitatea omiterii unor date, particularitățile naționale și regionale, diferitele circumstanțe macroeconomice și microeconomice, dimensiunile mici ale eșantioanelor și anumite ipoteze necesare, abordarea metodologică a Comisiei ar trebui să fie riguroasă și transparentă, incluzând anumite măsuri de remediere a deficiențelor care complică această abordare;

45.  subliniază constatarea din raportul Curții de Conturi, potrivit căreia anumite state membre nu au stabilit obiective cantitative în ceea ce privește reinserția profesională a lucrătorilor, iar datele existente nu sunt adecvate pentru a evalua eficacitatea măsurilor adoptate în vederea reinserției profesionale a lucrătorilor; ia act de declarația Comisiei, potrivit căreia Regulamentul privind FEG nu prevede obiective cantitative în materie de reinserție profesională, iar diferitele măsuri ale FEG pot fi evaluate prin alte metode; recomandă, prin urmare, statelor membre să stabilească obiective cantitative în ceea ce privește reinserția profesională și să realizeze în mod sistematic o diferențiere între măsurile aferente FEG, cele aferente FSE și alte măsuri naționale concepute în mod special pentru lucrătorii afectați de disponibilizări în masă; invită, de asemenea, Comisia să furnizeze informații privind tipul și calitatea locurilor de muncă găsite de persoanele care au fost reintegrate pe piața muncii și tendințele pe termen mediu în ceea ce privește nivelul de integrare atins prin intervențiile din FEG; relevă faptul că statele membre ar trebui, în plus, să facă distincția între cele două tipuri principale de măsuri FEG, și anume măsurile active pe piața forței de muncă și măsurile prin care se acordă lucrătorilor sprijin pentru venit, și să ofere totodată informații mai detaliate referitoare la măsurile de care au beneficiat participanții individuali, astfel încât să se poată realiza o analiză costuri-beneficii mai precisă a diferitelor măsuri; invită, de asemenea, Comisia să ofere informații privind cererile de mobilizare a FEG care nu au fost aprobate la nivelul Comisiei, precum și privind motivele care au determinat acest refuz;

46.  le reamintește statelor membre că au obligația de a furniza date cu privire la ratele de reinserție profesională a lucrătorilor la 12 luni de la punerea în aplicare a măsurilor, pentru a asigura monitorizarea necesară a impactului și a eficienței FEG;

47.  subliniază necesitatea simplificării procedurilor de audit la nivel național, astfel încât să se asigure coerența și eficiența și să se evite suprapunerile inutile între organismele care gestionează diferite niveluri de control;

48.  recomandă să se consolideze fluxurile de informații și mecanismele de sprijin instituite între persoana de contact de la nivel național și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor;

49.  recomandă să se realizeze într-un mod mai sistematic evaluări inter pares, schimburi de experiență la nivel transnațional sau corelări între noile cereri de mobilizare a FEG și cererile anterioare, pentru a face schimb de bune practici și de experiențe în ceea ce privește punerea în aplicare; recomandă, prin urmare, crearea unei platforme destinate schimbului de bune practici, care să fie ușor accesibilă și să sprijine îmbunătățirea schimbului de soluții integrate;

50.  ia act de preocupările Serviciului de Cercetare al Parlamentului European în ceea ce privește metodologia de calcul al contribuției din partea FEG; subliniază necesitatea unor cerințe suplimentare privind indicatorii de performanță;

51.  invită Comisia și statele membre să mențină conținutul dispozițiilor referitoare la alocațiile pentru îngrijitori prevăzute de actualul Regulament privind FEG; în acest context, invită statele membre să dezvolte modalități flexibile de lucru și de formare și, dacă este posibil, să creeze aceste facilități în cadrul comunităților locale, având în vedere faptul că numeroase femei au fost disponibilizate, iar în cazul lor flexibilitatea geografică este mai redusă, ca urmare a obligațiilor familiale de îngrijire pe care și le-au asumat;

52.  invită autoritățile regionale și locale competente, partenerii sociali și organizațiile societății civile să coordoneze eforturile actorilor de pe piața muncii pentru a permite un acces mai bun la finanțarea FEG în cazul disponibilizărilor viitoare; în plus, solicită o participare mai intensă a partenerilor sociali la activitățile de monitorizare și evaluare a fondului și, în special, ca aceștia să încurajeze reprezentanții organizațiilor de femei, astfel încât să se garanteze faptul că se acordă o atenție mai mare aspectelor de gen;

53.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a delega Eurofound sarcinile referitoare la evaluarea FEG, astfel cum sunt menționate la articolul 20 din regulament; consideră că, în conformitate cu această propunere, Comisia ar putea să furnizeze Eurofound resursele financiare necesare, corespunzătoare cheltuielilor reprezentate de achizițiile publice pentru evaluarea curentă a FEG și costurilor asociate resurselor umane; în plus, având în vedere faptul că principalul impediment în calea unei mai bune evaluări este lipsa de date corespunzătoare, Comisia ar putea solicita statelor membre să pună datele relevante la dispoziția Eurofound;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 167, 29.6.2009, p. 26.
(3) JO L 406, 30.12.2006, p. 1.
(4) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 119.
(5) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 30.
(6) JO C 440, 30.12.2015, p. 23.


Adoptarea de amendamente la o propunere a Comisiei (interpretare a articolului 61 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
PDF 226kWORD 46k
Decizia Parlamentului European din 15 septembrie 2016 privind adoptarea de amendamente la o propunere a Comisiei (interpretare a articolului 61 alineatul (2) din Regulamentul de procedură (2016/2218(REG))
P8_TA(2016)0362

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 13 septembrie 2016 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură:"„Nimic nu împiedică Parlamentul să decidă să organizeze, după caz, o dezbatere finală cu privire la un raport din partea comisiei competente asupra chestiunii care a făcut anterior obiectul unei retrimiteri la comisia competentă.”"

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Notă juridică