Index 
Texte adoptate
Marţi, 4 octombrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ***
 Cerere de ridicare a imunității lui Giorgos Grammatikakis
 Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei în urma cutremurului care a afectat Insulele Ionice în noiembrie 2015
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Finlandei – EGF/2016/001 FI/Microsoft)
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2016/002 SE/Ericsson)
 Asistența juridică pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare ***I
 Comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente ***I
 Acordul privind cooperarea strategică dintre China și Europol *
 Viitorul relațiilor ACP-UE după 2020

Încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ***
PDF 242kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (12256/2016 – C8-0401/2016 – 2016/0184(NLE))
P8_TA(2016)0363A8-0280/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (12256/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0401/2016),

–  având în vedere Acordul de la Paris adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților (COP 21) a Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), organizată la Paris, Franța, în decembrie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris – document care însoțește propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COM(2016)0110),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014,

–  având în vedere contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC) ale UE și statelor membre transmise CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0280/2016),

1.  aprobă încheierea Acordului de la Paris;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.


Cerere de ridicare a imunității lui Giorgos Grammatikakis
PDF 250kWORD 50k
Decizia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Giorgos Grammatikakis (2016/2084(IMM))
P8_TA(2016)0364A8-0279/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Giorgos Grammatikakis, transmisă la 1 aprilie 2016 de către Procurorul-adjunct din cadrul Curții Supreme a Greciei, în legătură cu trimiterea în judecată cerută de Parchetul din Rethymno pentru infracțiunea de abuz de încredere în exercitarea atribuțiilor sale, săvârșită în concurs cu alții, la Rethymno, Creta, în perioada 2000-2002 (dosarul nr. ABM:AB05/1956) și anunțată în plen la 27 aprilie 2016,

–  având în vedere că Giorgos Grammatikakis a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Greciei, articolul 54 din Codul grec de procedură civilă și articolul 83 din Regulamentul de procedură al Parlamentului Greciei,

–  având în vedere Ordinul nr. 5181/18.11.2015 al procurorului din cadrul Curții de Apel din Creta,

–  având în vedere raportul din 7.4.2015 privind înfățișarea lui Giorgos Grammatikakis, deputat în Parlamentul European, împreună cu pledoaria în apărarea sa și documentele justificative,

–  având în vedere Hotărârea nr. 104/2015 a Curții de Apel Creta,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0279/2016),

A.  întrucât Procurorul-adjunct din cadrul Curții Supreme de Justiție a Greciei a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Giorgos Grammatikakis, deputat în Parlamentul European, în legătură cu o procedură judiciară pornită pentru o infracțiune prezumtivă;

B.  întrucât, potrivit articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Greciei, în cursul legislaturii un deputat nu poate face obiectul unei proceduri penale, nu poate fi arestat sau reținut și nici supus altor măsuri restrictive de libertate fără acordul parlamentului;

D.  întrucât autoritățile elene intenționează să-l urmărească în justiție pe Giorgos Grammatikakis, în concurs cu alte persoane, pentru nerespectarea anumitor obligații legale;

E.  întrucât procedura propusă privește o discuție din 8 martie 1996 referitoare la posibilitatea încheierii unei noi polițe permanente de asigurare colectivă privată - pe lângă polița de asigurare obligatorie - pentru toți angajații Universității Creta și efectuarea de plăți presupus ilegale efectuate în tranșe succesive în perioada 2000-2002;

F.  întrucât o procedură judiciară anterioară, cu același obiect, dar vizând perioada începând cu anul 2000, a avut ca rezultat achitarea tuturor inculpaților;

G.  întrucât este clar că procedura judiciară propusă nu are legătură cu calitatea de deputat în Parlamentul European a lui Giorgos Grammatikakis, dat fiind că este legată de funcția de rector al Senatului Universității Creta, deținută anterior de acesta;

H.  întrucât procedura judiciară propusă nu privește opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor de deputat în Parlamentul European în cauză, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

I.  întrucât procedura judiciară propusă a fost extinsă, astfel încât să cuprindă perioada 1996-2000 și să includă ultima ședință a Senatului Universității Creta cu Giorgos Grammatikakis în calitate de rector, în care chestiunea a fost discutată, dar nu s-a luat nicio decizie; întrucât nu există indicii potrivit cărora intenția subiacentă procedurii judiciare propuse ar fi aceea de a provoca daune politice deputatului în cauză;

J.  întrucât procedura judiciară propusă a fost respinsă în mod definitiv pentru mulți coinculpați, membri ai Senatului Universității Creta și ai Comisiei ELKE, ca urmare a prescrierii, după 15 ani, a infracțiunilor prezumtive, în timp ce, în cazul altora, instanța s-a pronunțat definitiv pentru achitare în toate capetele de acuzare în mai 2016;

K.  întrucât nu putem decât să ne exprimăm surprinderea pentru faptul că ridicarea imunității este solicitată după circa 20 ani de la data la care au survenit evenimentele și că sistemul judiciar elen nu a fost în măsură să-l traducă în justiție pe Giorgos Grammatikakis în această perioadă, și intenționează să facă acest lucru acum, când acesta este deputat în Parlamentul European;

L.  întrucât un sistem judiciar care evoluează lent nu va fi niciodată cu adevărat echitabil pentru că persoanele implicate nu mai sunt la fel cum erau în urmă cu 20 de ani; întrucât, dacă se dorește ca justiția să fie demnă de acest nume, trebuie ca dreptatea să fie administrată în timp util;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Giorgos Grammatikakis, conform cererii acestuia, pentru a pune capăt acestei îndelungate proceduri judiciare;

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților elene și lui Giorgos Grammatikakis.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei în urma cutremurului care a afectat Insulele Ionice în noiembrie 2015
PDF 243kWORD 49k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (COM(2016)0462 – C8-0283/2016 – 2016/2165(BUD))
P8_TA(2016)0365A8-0270/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0462 – C8-0283/2016),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 10,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 11,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0270/2016),

1.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/1856.)

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Finlandei – EGF/2016/001 FI/Microsoft)
PDF 271kWORD 53k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Finlanda – EGF/2016/001 FI/Microsoft) (COM(2016)0490 – C8-0348/2016 – 2016/2211(BUD))
P8_TA(2016)0366A8-0273/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0490 – C8-0348/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) („Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13(3),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0273/2016),

A.  întrucât, deși globalizarea generează, în general, creștere economică, această creștere ar trebuie folosită și pentru a ușura situația oamenilor afectați de efectele negative ale globalizării;

B.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

C.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil;

D.  întrucât Finlanda a depus cererea EGF/2016/001 FI/Microsoft pentru o contribuție financiară din partea FEG conform criteriilor de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, ca urmare a efectuării unui număr de 2 161 disponibilizări la Microsoft Mobile Oy și la 8 furnizori și producători în aval ai acestei companii din Finlanda, care își desfășoară activitatea în sectorul NACE a doua revizuire diviziunea 62 („Activități de servicii în tehnologia informației”);

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG;

F.  întrucât responsabilitatea controlului financiar al măsurilor sprijinite de FEG revine statului membru în cauză, conform dispozițiilor de la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Finlanda are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 5 364 000 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 8 940 000 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile finlandeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 11 martie 2016 și că, pe baza informațiilor suplimentare puse la dispoziție de Finlanda, evaluarea sa a fost finalizată de către Comisie la 29 iulie 2016, care a respectat astfel termenul de 12 săptămâni de la primirea cererii completate și a conchis că au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea unei contribuții financiare din FEG;

3.  constată că principalul motiv al disponibilizărilor de la Microsoft îl reprezintă cota de piață în scădere a telefoanelor care folosesc sistemul de operare Microsoft Windows, de la peste 50 % în 2009 la 0,6 % în al doilea trimestru al anului 2016;

4.  reamintește că ponderea Uniunii în ansamblul locurilor de muncă din sectorul TIC la nivel mondial a scăzut în ultimii ani și că sectorul TIC are un rol fundamental în economia finlandeză, 6,7 % dintre angajați lucrând în sectorul TIC în 2014, cel mai mare procentaj dintre toate statele membre; consideră că disponibilizările de la Microsoft au legătură cu tendința care afectează întregul sector finlandez al electronicelor de la începutul declinului Nokia în țara sa de origine și pentru care au fost depuse anterior patru cereri; consideră că aceste evenimente sunt direct legate de schimbările structurale intervenite în practicile comerciale internaționale ca urmare a globalizării;

5.  reamintește că industria producătoare de software este puternic reprezentată la nivel internațional, iar concurența din sector este globală, ceea ce înseamnă că toți participanții de pe piață pot concura pentru aceiași clienți, localizarea și contextul cultural al personalului având o importanță limitată;

6.  recunoaște că această cerere vine după o serie de cazuri legate de declinul Nokia în Finlanda și că se așteaptă încă două cereri conexe ca urmare a concedierii altor lucrători din sectorul TIC;

7.  ia act de faptul că disponibilizările sunt concentrate în regiunile de nivel NUTS 2 Helsinki-Uusimaa (FI1B), Etelä-Suomi (FI1C) și Länsi-Suomi (FI197) și privesc lucrători cu competențe foarte diferite, dintre care 89 % au între 30 și 54 de ani; este îngrijorat de situația deja dificilă creată de șomajul unor persoane cu competențe și educație înalte, care ar fi avut, în mod normal, șanse bune de a ocupa un loc de muncă, mai ales de cea a femeilor, care se confruntă cu obstacole mai mari în a găsi locuri de muncă, luând în considerare faptul că ele reprezintă aproape jumătate dintre beneficiarii vizați;

8.  constată că, până în prezent, sectorul „Activități de servicii în tehnologia informației” a făcut obiectul a două cereri FEG anterioare, ambele ca urmare a globalizării schimburilor comerciale (EGF/2013/001 FI/Nokia și EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă);

9.  subliniază importanța sectorului TIC pentru ocuparea forței de muncă în regiunile Helsinki-Uusimaa, Etelä-Suomi și Länsi-Suomi, precum și potențialul lucrătorilor disponibilizați de a contribui în cadrul sectorului dacă ar primi un sprijin suficient prin educație și formare continuă sau prin planuri de promovare a antreprenoriatului;

10.  salută faptul că autoritățile finlandeze au început furnizarea serviciilor personalizate către lucrătorii afectați la 11 septembrie 2015, cu mult înaintea depunerii cererii de acordare a unui sprijin FEG pentru pachetul coordonat propus, deoarece astfel de acțiuni sunt eligibile pentru finanțare din FEG;

11.  salută procentajul ridicat (aproape 80 %) din pachetul global de servicii personalizate;

12.  constată că Finlanda are în vedere șase tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de cerere: (i) măsuri de ghidare și alte măsuri pregătitoare; (ii) servicii în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor; (iii) formare profesională; (iv) subvenții salariale; (v) subvenții pentru înființarea unei întreprinderi; și (vi) indemnizații pentru deplasări, cazări peste noapte și mutări; remarcă faptul că pentru activitățile de control și raportare au fost alocate fonduri suficiente;

13.  constată că subvențiile salariale menționate la punctul 12 vor fi între 30 % și 50 % din costurile salariale ale lucrătorului și vor fi acordate pe o perioadă cuprinsă între 6 și 24 de luni; solicită statelor membre să fie foarte atente ca, atunci când utilizează subvențiile salariale, să se asigure că lucrătorii disponibilizați angajați pe baza unei subvenții nu înlocuiesc, în totalitate sau în parte, o poziție deținută anterior de un alt angajat la societatea în cauză; este mulțumit că autoritățile finlandeze au dat asigurări că acordă atenție acestui aspect;

14.  observă că finanțarea măsurilor de sprijinire a venitului reprezintă 16,64 % din pachetul global de servicii personalizate, cotă mult sub limita de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

15.  invită Comisia să evalueze și să ofere informații despre impactul măsurilor de sprijinire a venitului pe o perioadă de câțiva ani, pentru a se asigura că acestea sprijină locurile de muncă de calitate și nu sunt utilizate pentru a subvenționa contracte pe termen scurt, cu salarii mici;

16.  observă că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat prin consultare cu reprezentanții beneficiarilor vizați și cu partenerii sociali, naționali și regionali;

17.  reamintește importanța îmbunătățirii șanselor de angajare ale tuturor lucrătorilor; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare să fie adaptată atât la nevoile și competențele lucrătorilor disponibilizați, cât și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

18.  observă că în cazul Microsoft se va coopera cu Labour Mobility in Europe 2014-2020 („Mobilitatea forței de muncă în Europa 2014-2020”), un proiect EURES la nivel național de dezvoltare a serviciilor; constată că o serie de evenimente în materie de recrutare de la nivel internațional vor fi organizate la nivel regional în cooperare cu serviciile FEG și EURES; salută aceste măsuri și faptul că autoritățile finlandeze încurajează lucrătorii disponibilizați să beneficieze pe deplin de dreptul lor la libera circulație;

19.  remarcă faptul că, în cadrul Fondului social european, a fost lansat un pachet național de măsuri intitulat „Modele între întreprinderea care recrutează și întreprinderea care își reduce personalul”; observă că pachetul de măsuri va produce rezultate care pot fi utile pentru punerea în aplicare a proiectelor derulate în temeiul acestei cereri FEG; salută eforturile depuse de autoritățile finlandeze pentru a căuta sinergii cu alte acțiuni finanțate din fondurile naționale sau ale Uniunii;

20.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie sustenabilă și eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor;

21.  menționează că, într-o serie de cazuri anterioare în care s-a acordat sprijin din FEG, acordarea unor servicii „față în față” pentru lucrătorii disponibilizați s-a dovedit a fi extrem de folositoare;

22.  ia act de faptul că autoritățile finlandeze confirmă că acțiunile propuse nu vor primi sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii, că va fi evitată orice dublă finanțare și că aceste acțiuni sunt complementare cu măsurile finanțate de fondurile structurale; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare anuală comparativă a acestor date pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

23.  salută asigurarea dată de Finlanda că o contribuție financiară din partea FEG nu va înlocui acțiunile pe care întreprinderea în cauză trebuie să le ia în conformitate cu legislația națională sau în temeiul acordurilor colective;

24.  salută procedura îmbunătățită introdusă de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; ia act de intervalul de timp limitat prevăzut de noul calendar și de potențialul impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

25.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Finlanda – EGF/2016/001 FI/Microsoft)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/1857.)

(1)JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2)JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2016/002 SE/Ericsson)
PDF 270kWORD 54k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Suediei– EGF/2016/002 SE/Ericsson) (COM(2016)0554 – C8-0355/2016 – 2016/2214(BUD))
P8_TA(2016)0367A8-0272/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0554 – C8-0355/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0272/2016),

A.  întrucât Uniunea a creat instrumente legislative și bugetare cu scopul de a acorda ajutor suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele modificărilor structurale majore survenite în practicile comerciale mondiale ca urmare a globalizării sau ale crizei financiare și economice mondiale și de a susține reintegrarea acestora pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența procesării cererilor privind mobilizarea FEG de către Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Suedia a depus cererea EGF/2016/002 SE/Ericsson pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2, diviziunea 26 (Fabricarea computerelor, produselor electronice și optice), în principal în regiunile de nivel NUTS2 Stockholm (SE11), Östra Mellansverige (SE12), Sydsverige (SE22) și Västsverige (SE23); și întrucât se preconizează că 918 din cei 1 556 de lucrători eligibili pentru contribuții din partea FEG vor participa la aceste măsuri;

E.  întrucât cererea a fost introdusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul FEG, conform cărora contribuția financiară este asigurată dacă într-o perioadă de referință de patru luni au fost concediați cel puțin 500 de lucrători dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii concediați de furnizorii și producătorii din aval și/sau persoanele care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea;

F.  întrucât, în condițiile unei creșteri stagnante și fiind totodată confruntată cu o concurență mai acerbă din partea producătorilor asiatici, Ericsson și-a redus constant producția de echipamente pentru telecomunicații, proces care a început cu două decenii în urmă,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Suedia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 3 957 918 EUR, reprezentând 60% din costurile totale de 6 596 531 EUR, contribuție ce îi va ajuta pe cei 918 lucrători vizați să se reintegreze pe piața muncii;

2.  remarcă faptul că autoritățile suedeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 31 martie 2016 și că, după ce Suedia a prezentat informații suplimentare, evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 5 septembrie 2016 și adusă la cunoștința Parlamentului în aceeași zi, fiind astfel respectat termenul de 12 săptămâni de la primirea cererii complete;

3.  constată că sectorul TIC și cel al telecomunicațiilor sunt dominate de producători asiatici, către care se externalizează producția; subliniază că Ericsson și-a scăzut treptat numărul de angajați din Suedia (de la 21 178 în 2005 la 17 858 în 2014), dar, în același timp, numărul angajaților săi a înregistrat o creștere enormă la nivel mondial (de la 56 055 în 2005 la 118 055 în 2014);

4.  subliniază că în regiunile afectate se înregistrează un număr relativ ridicat de lucrători mai în vârstă cu experiență similară, care au fost disponibilizați în același timp, iar majoritatea acestor lucrători, mai ales cei din Kista, oraș în care au avut loc cele mai multe disponibilizări, nu au competențele cerute pe piața de muncă locală;

5.  salută decizia Suediei de a concentra eventuala asistență din partea FEG în unitățile din Kista, Katrineholm și Kumla, care se confruntă cu cele mai mari dificultăți, oferindu-le totodată asistență individualizată lucrătorilor disponibilizați de la alte unități;

6.  atrage din nou atenția asupra faptului că disponibilizările au afectat diverse categorii de angajați, atât muncitori din producție, cât și lucrători de birou; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că unii muncitori se confruntă cu o piață a muncii pe care cererea de competențe în sectoarele de producție tradiționale este destul de scăzută; ia act de posibilitățile ce li se oferă acestor lucrători în sectoarele de servicii public sau privat, care ar implica eforturi de recalificare importante;

7.  ia act de aprecierea Arbetsförmedlingen (Oficiul public din Suedia pentru ocuparea forței de muncă), potrivit căreia muncitorii din producție pot avea posibilitatea de a se angaja în sectorul public sau privat în activități din domeniul serviciilor, cu condiția să li se ofere măsuri ample de recalificare;

8.  recunoaște că majoritatea lucrătorilor de birou afectați sunt ingineri, unii dintre aceștia fiind specializați în domenii de nișă ce există numai în cadrul Ericsson, dar salută încrederea Oficiul pentru ocuparea forței de muncă din Suedia privind faptul că un pachet personalizat de programe de formare și îndrumare le va permite majorității dintre acești lucrători disponibilizați să-și găsească un nou loc de muncă de înaltă calitate;

9.  ia act de faptul că serviciile personalizate cofinanțate de FEG și destinate lucrătorilor disponibilizați includ următoarele: consiliere și orientare profesională, încadrare în muncă protejată și asistată și măsuri de reabilitare, educație și formare profesională și alocații pentru căutarea unui loc de muncă; salută atenția specială care li se va acorda participanților cu vârsta de 50 de ani și mai mult atunci când se vor oferi măsuri de îndrumare motivațională și de planificare a carierei;

10.  observă că finanțarea măsurilor de sprijinire a venitului reprezintă 33,92% din pachetul de servicii personalizate, cotă ce se apropie de cea maximă de 35% prevăzută în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare; consideră că acest procent relativ ridicat este justificat de proporția importantă a lucrătorilor mai în vârstă din rândul celor vizați și de asigurarea unui sprijin individual participanților cu tulburări de învățare;

11.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat prin consultare cu beneficiarii vizați și cu reprezentanții lor, precum și cu actorii publici de la nivel local, având în vedere faptul că 22% din lucrători sunt femei, iar 78% sunt bărbați;

12.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

13.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea aptitudinilor și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

14.  salută asigurările date de autoritățile suedeze că se va depune un efort special pentru spargerea barierelor de gen tradiționale, inclusiv prin încurajarea participanților bărbați să-și găsească locuri de muncă în sectorul îngrijirii sănătății, precum și faptul că măsurile preconizate vor contribui la realizarea celor 16 obiective ale Suediei referitoare la calitatea mediului;

15.  solicită Comisiei să indice, în propunerile viitoare, sectoarele în care lucrătorii ar putea să își găsească un loc de muncă și să precizeze dacă oferta în materie de formare corespunde perspectivelor economice viitoare și nevoilor de pe piața muncii din regiunile afectate de disponibilizări;

16.  ia act de faptul că autoritățile suedeze confirmă că acțiunile propuse nu vor primi sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii, că va fi evitată orice dublă finanțare și că acestea sunt complementare cu măsurile finanțate de fondurile structurale; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor în vigoare și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

17.  constată că, până în prezent, sectorul de fabricare a computerelor, produselor electronice și optice a făcut obiectul a 14 cereri în temeiul FEG, 11 dintre acestea fiind bazate pe aspecte comerciale legate de globalizare, iar trei pe criza economică și financiară mondială;

18.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

19.  salută procedura îmbunătățită introdusă de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; ia act de intervalul de timp limitat prevăzut de noul calendar și de potențialul impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

20.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

21.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2016/002 SE/Ericsson)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/1858.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Asistența juridică pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare ***I
PDF 326kWORD 57k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare (COM(2013)0824 – C7-0429/2013 – 2013/0409(COD))
P8_TA(2016)0368A8-0165/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0824),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 82 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0429/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 25 martie 2014(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0165/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 octombrie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2016/1919.)

(1)JO C 226, 16.7.2014, p. 63.


Comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente ***I
PDF 125kWORD 45k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (COM(2014)0001 – C7-0014/2014 – 2014/0005(COD))
P8_TA(2016)0369A8-0267/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0001),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0014/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8–0267/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 octombrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/2134.)

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 27 octombrie 2015 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0368).


Acordul privind cooperarea strategică dintre China și Europol *
PDF 244kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea strategică dintre Ministerul Securității Publice din Republica Populară Chineză și Europol (08364/2016 – C8-0217/2016 – 2016/0808(CNS))
P8_TA(2016)0370A8-0265/2016

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (08364/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0217/2016),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(2), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0265/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  invită Comisia să evalueze, după data aplicării noului Regulament privind Europol(4), dispozițiile cuprinse în Acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.
(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.
(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.
(4) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare a legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).


Viitorul relațiilor ACP-UE după 2020
PDF 372kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (2016/2053(INI))
P8_TA(2016)0371A8-0263/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010(1),

–  având în vedere Acordul de la Georgetown din 1975 de creare a grupului statelor ACP, precum și revizuirea sa din 1992(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2003 intitulată „Pentru integrarea deplină a cooperării cu țările ACP în bugetul UE” (COM(2003)0590),

–  având în vedere Documentul comun de consultare al Comisiei Europene și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 octombrie 2015, intitulat „Către un nou parteneriat între Uniunea Europeană și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific după 2020” (JOIN(2015)0033),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind relațiile ACP-UE, în special cea din 11 februarie 2015, referitoare la activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE(3), cea din 13 iunie 2013(4), referitoare la a doua modificare a Acordului de la Cotonou din 23 iunie 2000, cea din 5 februarie 2009, referitoare la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării(5), precum și cea din 1 aprilie 2004, referitoare la bugetizarea Fondului european de dezvoltare(6),

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și mai ales cea din 9 decembrie 2015 referitoare la „Patruzeci de ani de parteneriat: evaluarea impactului asupra comerțului și dezvoltării din țările ACP și perspective pentru relații durabile între țările ACP și Uniunea Europeană”(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD),

–  având în vedere declarația comună din 9 decembrie 2015 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind viitorul relațiilor ACP-UE(8),

–  având în vedere Strategia globală a UE pentru afaceri externe și politica de securitate, înaintată Consiliului European la reuniunea din 28-29 iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 martie 2012, intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific” (JOIN(2012)0006),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012, intitulată „Strategia de parteneriat comună UE-Caraibe” (JOIN(2012)0018),

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE, adoptată de țările africane și șefii de stat și de guvern în cadrul summitului de la Lisabona din 9 decembrie 2007(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(10),

–  având în vedere declarația comună ACP-UE din 20 iunie 2014 referitoare la Agenda generală pentru perioada de după 2015(11),

–  având în vedere Declarația de la Sipopo la cel de al șaptelea summit al șefilor de stat și de guvern din țările ACP, din 13-14 decembrie 2012, intitulată „Viitorul grupului ACP într-o lume în schimbare: provocări și oportunități”(12),

–  având în vedere cea de a treia Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare din 13-16 iulie 2015 și Agenda de acțiune de la Addis Abeba, aprobată de Adunarea Generală a ONU la 27 iulie 2015(13),

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea sustenabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”(14),

–  având în vedere cea de a 41-a sesiune a Consiliului comun ACP-UE, desfășurată la Dakar, în Senegal, la 28 și 29 aprilie 2016,

–  având în vedere cel de al optulea summit al șefilor de state și de guverne ACP de la Port Moresby, Papua Noua Guinee, din 31 mai-1 iunie 2016, în cadrul căruia s-a adoptat Comunicatul de la Waigani privind perspectivele viitoare ale grupului de state ACP și Declarația de la Port Moresby, prin care s-a acceptat raportul final al Grupului de persoane eminente pentru analizarea perspectivelor grupului ACP,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru bugete (A8-0263/2016),

A.  întrucât forța și acquis-ul Acordului de la Cotonou se bazează pe o serie de caracteristici unice: este un document obligatoriu din punct de vedere juridic, are o forță numerică fără precedent, de 79+28 de state membre, este cuprinzător prin cei trei piloni de cooperare pentru dezvoltare, cooperare politică și cooperare economică și comercială, are un cadru instituțional comun și dispune de un buget extins sub forma Fondului european de dezvoltare (FED);

B.  întrucât obiectivul general al Acordului de la Cotonou „de reducere și, în cele din urmă, de eradicare a sărăciei, în conformitate cu obiectivele dezvoltării durabile și integrării progresive a țărilor ACP în economia mondială” este ferm ancorat la articolul 1 din respectivul acord; întrucât parteneriatul se bazează pe un set de valori și principii fundamentale, care includ respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, democrația bazată pe statul de drept și pe un sistem de guvernare transparent și responsabil;

C.  întrucât peste 80 % dintre țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) provin din regiuni ACP, fapt care conferă o importanță deosebită parteneriatului UE-ACP;

D.  întrucât, după semnarea Acordului de la Cotonou, s-au produs schimbări în peisajul politic și economic al grupului ACP și în cadrul Uniunii Europene;

E.  întrucât viitorul relațiilor ACP-UE ar trebui să se bazeze pe o nouă reflecție asupra potențialului și a obstacolelor viitoare pentru cooperarea UE-ACP;

F.  întrucât forța numerică a statelor membre ale ACP și UE nu s-a transpus suficient în acțiuni comune la nivelul forumurilor internaționale;

G.  întrucât parteneriatul ACP-UE a jucat un rol important în progresele înregistrate pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

H.  întrucât, pe de altă parte, rezultatele în ceea ce privește obiectivele de eradicare a sărăciei și de integrare a țărilor ACP în economia mondială nu au fost convingătoare până în prezent, având în vedere faptul că jumătate din statele membre ale ACP se numără încă printre țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și că statele membre ale ACP reprezintă împreună mai puțin de 5 % din comerțul mondial și aproximativ 2 % din PIB-ul mondial;

I.  întrucât relațiile comerciale constituie al doilea pilon al Acordului de la Cotonou, iar Acordurile de parteneriat economic (APE) reprezintă instrumentele sale;

J.  întrucât acordurile de parteneriat economic (APE) sunt definite la articolul 36 din Acordul de la Cotonou ca instrumente care „vizează promovarea integrării progresive și armonioase a țărilor ACP în economia mondială”, în special prin folosirea deplină a integrării regionale și a comerțului sud-sud”; întrucât includerea APE în Acordul de la Cotonou promovează coerența politicilor pentru dezvoltare;

K.  întrucât acordul ține seama de importanța din ce în ce mai mare a integrării regionale pentru țările ACP și pentru cooperarea ACP-UE, precum și de rolul său în încurajarea păcii și securității, promovarea creșterii și abordarea provocărilor transfrontaliere;

L.  întrucât Acordul de la Cotonou vizează noile provocări globale legate de schimbările climatice, migrație, pace și securitate (cum ar fi combaterea terorismului, a extremismului și a criminalității internaționale), dar a produs puține rezultate concrete în aceste domenii;

M.  întrucât reuniunile instituțiilor comune ale ACP și UE, și în special Consiliul comun de miniștri, au produs puține rezultate concrete și au avut o participare redusă și un nivel de reprezentare modest;

N.  întrucât UE finanțează aproximativ 50 % din costurile secretariatului ACP; întrucât serie de state membre ale ACP nu își achită în totalitate contribuțiile de membru;

O.  întrucât dialogul politic privind elementele esențiale, menționate la articolele 8 și 96 din Acordul de la Cotonou, reprezintă un mijloc concret juridic de apărare a valorilor comune ale parteneriatului ACP-UE și de promovare a democrației și a drepturilor omului, fundamentale pentru o dezvoltare sustenabilă;

P.  întrucât este absolut necesar să se garanteze în continuare condiționalitatea legată de drepturile omului și să se consolideze dialogul politic în cadrul noului acord;

Q.  întrucât, în pofida recunoașterii importanței lor, implicarea parlamentelor naționale, a autorităților locale, a societății civile și a sectorului privat în dialogul politic a fost destul de limitată; întrucât rolul propriu-zis al grupului ACP este limitat la cazurile în care se invocă articolul 96; întrucât dialogul politic și în special articolul 96 au fost folosite într-o fază avansată a crizei politice și nu preventiv;

R.  întrucât, în ciuda recunoașterii clare a rolului parlamentelor naționale, al autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat în Acordul de la Cotonou, ca urmare a revizuirii acestuia în 2010, participarea acestora la deliberările privind politicile și activitățile ACP-UE a fost limitată;

S.  întrucât organizațiile societății civile se confruntă cu o legislație tot mai restrictivă și cu alte obstacole care le limitează activitățile și marja de manevră;

T.  întrucât prezența în regiunile ACP a țărilor și a teritoriilor de peste mări (TTPM) asociate Uniunii Europene, ale căror relații speciale cu UE impun o distanțare de abordarea tradițională în materie de ajutor pentru dezvoltare pentru a se ține seama mai mult de apartenența lor la familia europeană; întrucât TTPM, deși au un statut special, continuă să beneficieze de cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), la fel ca și țările ACP;

U.  întrucât FED este finanțat prin contribuții directe de la statele membre ale UE și nu este supus normelor bugetare obișnuite ale UE; întrucât Parlamentul European nu are nicio putere asupra bugetului FED în afara acordării descărcării de gestiune pentru plățile deja efectuate, și nici nu dispune de drepturi oficiale de control bugetar în ceea ce privește programarea FED;

V.  întrucât în cadrul celui de al 11-lea FED, circa 900 de milioane de euro sunt alocate pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa iar aproximativ 1,4 miliarde de euro din rezerva FED vor fi folosite pentru Fondul fiduciar al UE pentru Africa;

W.  întrucât mobilizarea resurselor naționale în țările ACP și fondurile din diaspora pot constitui o sursă esențială pentru finanțarea dezvoltării;

X.  întrucât includerea FED în bugetul UE ar permite controlul democratic, ar consolida vizibilitatea și ar crește transparența folosirii fondurilor pentru dezvoltare ale UE; întrucât, pe de altă parte, natura multianuală a programării FED permite resurselor să fie previzibile și întrucât includerea în bugetul UE ar duce la scăderea fondurilor pentru dezvoltare destinate țărilor ACP în favoarea altor priorități ale politicii externe și s-ar putea considera că slăbește parteneriatul privilegiat UE-ACP; întrucât includerea FED în bugetul UE ar putea, de asemenea, să pericliteze finanțarea Instrumentului financiar pentru pace în Africa și a altor inițiative importante, cum ar fi Fondul fiduciar pentru Africa, cu excepția cazului în care este creat un instrument specific pentru finanțarea cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare;

1.  susține că cooperarea ACP-UE reprezintă o realizare unică și valoroasă, care a consolidat legăturile între populația și țările ACP și UE și între parlamentele lor în ultimii 40 de ani; subliniază (având în vedere dovada angajamentului țărilor ACP pentru o acțiune comună ca grup) că, pentru a crește eficiența cooperării și pentru a o adapta noilor provocări, trebuie adoptată o nouă structură, care să mențină acele părți din acquis-ul ACP-UE care au un caracter universal, (cum ar fi angajamentul față de drepturile omului, egalitatea de gen, dezvoltarea umană, buna guvernare și democrația, statul de drept și schimbul de practici optime într-un cadru comun), iar principalele activități trebuie realizate în conformitate cu principiul subsidiarității: cu alte cuvinte, trebuie să se desfășoare în cadrul acordurilor regionale care sunt adaptate nevoilor regionale specifice și intereselor reciproce existente între UE și regiunea în cauză;

2.  subliniază că atât cadrul comun, cât și acordurile regionale ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic; subliniază că, pentru a îmbunătăți eficacitatea acestora, pentru a reduce suprapunerile și a evita duplicarea cadrelor politice, acordurile regionale cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific ar trebui concepute astfel încât să țină seama de organizațiile regionale și subregionale, de exemplu, Uniunea Africană, Comunitățile economice regionale, strategiile sau acordurile regionale, cum ar fi acordurile de parteneriat economic (APE), și ar trebui să permită includerea altor țări, precum țările din nordul Africii, sau crearea de grupări în funcție de interesele sau nevoile specifice (de exemplu, stadiul de dezvoltare, ca în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate sau caracteristicile geografice, pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare);

Obiective, principii și modalități de cooperare

3.  solicită încheierea unui nou acord, în centrul căruia să fie plasate Agenda 2030 și Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (ODS); solicită, de asemenea, crearea unor mecanisme de monitorizare solide, pentru a garanta că implementarea acordului contribuie la realizarea ODS și le promovează;

4.  solicită un mecanism de monitorizare, responsabilitate și evaluare inter pares a ACP-UE pentru controlul periodic al implementării ODD în statele membre, cu reprezentanți ai ACP și UE nu numai din partea instituțiilor guvernamentale, ci și din partea parlamentelor, autorităților regionale și locale, societății civile și comunităților științifice, care să prezinte anual concluzii și recomandări privind procesele de revizuire și acțiunile ulterioare de la nivel național, regional și global;

5.  subliniază, de asemenea, că ar trebui ca politicile bazate pe cunoaștere (knowledge-based policies) să fie pe deplin luate în considerare în planificarea, adoptarea și punerea în aplicare a politicilor publice sectoriale prevăzute în cadrul viitorului acord;

6.  cere ca combaterea și în cele din urmă eradicarea sărăciei și a inegalităților, precum și promovarea dezvoltării sustenabile, să fie obiective fundamentale ale cooperării ACP-UE; insistă, însă, că noul acord trebuie să fie în primul rând un proiect politic bazat pe principiul asumării responsabilității și să depășească în mod clar mentalitatea de tip donator-beneficiar; consideră că această cooperare ar trebui să aibă loc în domenii de interes comun, unde se preconizează avantaje reciproce, nu doar în termeni economici, ci și în ceea ce privește pacea și securitatea, drepturile omului și statul de drept, buna guvernare și democrația, migrația, mediul, schimbările climatice și alte aspecte legate de prosperitatea populațiilor din țările ACP și UE;

7.  susține din nou că coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD) reprezintă un element esențial pentru realizarea noii agende pentru dezvoltare durabilă; consideră că natura cuprinzătoare a Acordului de la Cotonou promovează CPD și ar trebui, prin urmare, păstrată în noul acord; subliniază nevoia de a menține dispozițiile specifice legate de CPD și de a consolida dialogul în acest domeniu în cadrul noului acord; reamintește propunerea sa de numire a unor coraportori permanenți pentru CPD în cadrul Adunării Parlamentare Paritare;

8.  consideră că respectarea principiilor privind eficacitatea ajutoarelor convenite la nivel internațional este esențială pentru realizarea Agendei 2030 și consideră că ar trebui inclusă o referire la acestea într-un viitor acord;

9.  cere ca elementele esențiale din Acordul de la Cotonou vizând drepturile omului, principiile democratice și statul de drept să rămână fundamentul valoric al noului acord; pledează ca în lista elementelor esențiale să fie adăugată și buna guvernare ca răspuns la noul ODD 16 dedicat păcii, justiției și instituțiilor eficiente; reamintește importanța punerii în aplicare pe deplin a articolului 9 din Acordul de la Cotonou;

10.  subliniază că dialogul politic reprezintă un element fundamental al Acordului de la Cotonou și că articolele 8 și 96 oferă mijloace juridice concrete pentru a susține elementele esențiale ale relațiilor ACP-UE, deși, în trecut, nu au fost întotdeauna folosite eficient; cere ca dialogul politic să rămână un pilon juridic central atât în cadrul global, cât și la nivelul regional al noului acord; solicită o utilizare mai eficientă, mai sistematică și mai proactivă a dialogului politic pentru a preveni crizele politice;

11.  reamintește că, la articolul 97, Acordul de la Cotonou prevede o procedură de consultare și adoptarea de măsuri adecvate în cazul unor situații grave de corupție; regretă faptul că acest articol nu a fost invocat decât o singură dată până în prezent; solicită consolidarea acestei proceduri în cadrul viitorului acord de parteneriat între UE și țările ACP, astfel încât aceasta să devină cu adevărat operațională;

12.  subliniază, în acest sens, că dialogul politic este o bază importantă pentru îmbunătățirea situației populației din țările partenere; regretă folosirea insuficientă a acestui instrument și eficiența sa scăzută până acum; solicită, prin urmare, o mai bună monitorizare a situației drepturilor omului și a altor elemente esențiale și fundamentale ale acordului, solicită ca această monitorizare să se bazeze pe includere și participare și cere o evaluare periodică, bienală sau multianuală, precum și rapoarte comune privind respectarea acestor elemente de toate statele ACP-UE, pentru a face publice rezultate, pentru a le critica sau a le aprecia; cere ca rezultatele acestor rapoarte să fie prezentate la reuniunile generale ACP-UE, să fie folosite ca bază a dialogului politic și să fie consultate în cadrul examinărilor naționale, regionale și mondiale în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a ODD;

13.  solicită o mai mare participare a parlamentelor naționale și regionale, precum și a autorităților locale, atât în țările ACP, cât și în statele membre ale UE, în toate etapele politicilor și activitățile ACP-UE, de la planificarea și programarea viitoare, până la implementare, evaluare și monitorizare, în special din perspectiva principiului subsidiarității;

14.  îndeamnă toate părțile la noul acord să se angajeze să consolideze autonomia și capacitatea guvernelor locale și regionale, pentru ca acestea să fie în măsură să-și îndeplinească misiunile în mod eficient și să acționeze ca agenți semnificativi pentru dezvoltarea țărilor ACP;

15.  cere o mai mare implicare în dialogul politic, în programare și implementare, precum și un sprijin pentru consolidarea capacităților societății civile locale, în special pentru grupurile vizate direct de politici; subliniază, în acest context, pericolul pe care îl reprezintă reducerea spațiului de acțiune al societății civile în unele țări și necesitatea de a include grupuri precum minorități, tineret și femei care nu își pot organiza propriile interese sau care nu sunt recunoscute de guvernul din țara lor, în pofida unui interes democratic legitim;

16.  consideră că sectorul privat poate juca un rol esențial în procesul de dezvoltare și poate contribui la finanțarea pentru dezvoltare, cu condiția ca investițiile să fie făcute respectând oamenii, formele tradiționale de proprietate sau de folosire a acesteia și mediul înconjurător, în conformitate cu principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului; solicită, prin urmare, ca investițiile private să fie sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI), cu condiția ca investițiile să respecte legislația internațională privind drepturile omului, normele sociale și cele de protecție a mediului; subliniază că, în noul parteneriat, ar trebui să se acorde prioritate micilor producători și agricultori și asigurării unui mediu favorabil pentru microîntreprinderi și IMM-uri; solicită, totodată, ca pozițiile exprimate de sectoarele private locale și naționale să fie luate în considerare la elaborarea politicilor, precum și în etapele de programare și implementare;

Viitoarele instituții ale ACP-UE

17.  solicită ca reuniunile comune ale Consiliului ACP-UE să includă dezbateri politice punctuale și urgente, inclusiv cu privire la subiecte sensibile, pentru a adopta o serie de concluzii comune pe temele respective; invită ministerele relevante din statele membre ale UE și ACP să participe mai mult la nivel de miniștri, pentru a conferi reuniunilor legitimitatea politică necesară și pentru a oferi principiului parteneriatului vizibilitatea necesară;

18.  cere ca noul acord de cooperare să cuprindă o dimensiune parlamentară puternică, prin Adunarea Parlamentară Paritară (APP), care să susțină un dialog parlamentar deschis, democratic și cuprinzător (inclusiv cu privire la subiecte sensibile și dificile), să promoveze proiecte politice comune (regionale), oferindu-le o bază de susținere democratică prin participarea diverselor părți interesate, care să supravegheze activitatea structurii executive și cooperarea pentru dezvoltare, să promoveze democrația și drepturile omului și să aducă astfel o contribuție importantă la noul parteneriat de cooperare, pe poziții de egalitate; subliniază importanța implicării timpurii a Adunării Parlamentare Paritare în toate discuțiile relevante referitoare la parteneriatul ACP-UE post-2020;

19.  consideră cu tărie că APP ar trebui să asigure reprezentarea adecvată democratică și proporțională și participarea tuturor forțelor politice în dezbaterile sale; solicită, prin urmare, delegațiilor naționale la APP să includă reprezentanți parlamentari din întregul spectru politic național și să garanteze prezența opoziției;

20.  solicită APP să se alinieze noii structuri regionale, concentrându-se astfel pe activitățile din cadrul forurilor regionale dedicate chestiunilor de interes regional, implicând în mod substanțial parlamentele naționale și regionale, păstrând, totodată, reuniuni comune ale ACP-UE regulate, însă mai puțin frecvente; solicită includerea unor reuniuni tematice cu societatea civilă, autoritățile locale și sectorul privat în sesiunile APP, în vederea unor dezvoltării și amplificării dezbaterilor privind tematici de pe agenda APP;

21.  invită Biroul APP să adopte o orientare mai strategică a programului de lucru a Adunării; solicită ca rapoartele elaborate de viitoarea Comisie a APP să stabilească o legătură clară cu cele 17 ODD, pentru a permite continuarea monitorizării fiecăruia dintre acestea; solicită o aliniere a rezoluțiilor comune în cadrul forului general al ACP-UE pentru dezbaterea temelor internaționale urgente, a întârzierilor în aspecte importante pentru ODD și a încălcărilor drepturilor omului; solicită, de asemenea, alinierea rezoluțiilor la reuniunile regionale sau de alt tip privind teme de actualitate și chestiuni urgente și de interes special pentru o regiune sau un grup specific de țări; în acest context, reamintește VP/ÎR importanța politică a prezenței Consiliului la nivel ministerial la sesiunile APP; solicită ca, la reuniunile Consiliului mixt, să fie invitați copreședinții Adunării Parlamentare Paritare a ACP-UE în vederea asigurării unui flux de informații eficace și reciproce și a îmbunătățirii cooperării instituționale;

22.  cere să se facă mai multe eforturi pentru a îmbunătăți controlul APP asupra programării pentru dezvoltare în temeiul principiilor privind eficacitatea dezvoltării și acțiunile ulterioare acestui control; invită Comisia și guvernele să promoveze implicarea parlamentelor naționale, a autorităților locale și regionale, a actorilor societății civile, a sectorului privat și a diasporei în toate diferitele fazele ale controlului programării dezvoltării, precum și să furnizeze în timp util și într-un mod transparent parlamentelor naționale toate informațiile disponibile pentru a le ajuta să-și exercite controlul democratic;

23.  consideră că, ori de câte ori este posibil, parteneriatul ACP-UE ar trebui să încerce să stabilească relații cu alți parteneri la nivel global (cum ar fi Uniunea Africană și ONU) și cu alte puteri internaționale și să depună eforturi pentru a consolida coordonarea și cooperarea, fără a suprapune acțiunile sau misiunile, cu scopul de a aborda provocările legate de războaie, conflicte interne, insecuritate, fragilitate și tranziție;

Finanțarea viitoare

24.  este convins că expirarea simultană a Acordului de la Cotonou și a cadrului financiar multianual al Uniunii (CFM) oferă o oportunitate pentru a decide în sfârșit cu privire la includerea în buget a Fondului european de dezvoltare (FED) pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea, transparența, controlul democratic, responsabilitatea, vizibilitatea și coerența finanțării dezvoltării de către UE; subliniază totuși că această includere în buget ar trebui condiționată de: (i) o delimitare garantată a fondurilor pentru dezvoltare care să mențină nivelul de finanțare pentru țările în curs de dezvoltare și (ii) o soluție permanentă și separată pentru finanțarea de către UE a cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare și coerente cu aceasta; subliniază faptul că FED, chiar dacă ar fi inclus în buget, ar trebui să includă indicatori care să fie aliniați la cooperarea UE pentru dezvoltare; îndeamnă ambele părți să modernizeze instrumentele de finanțare și să promoveze, dacă este posibil, sprijinirea bugetului general și a celui sectorial;

25.  subliniază că bugetul Uniunii prevede deja instrumente destinate anumitor parteneri și că includerea FED în buget poate fi concepută astfel încât să reflecte și să promoveze relația privilegiată ACP-UE în vederea promovării dezvoltării durabile; invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs care abordează aspectele menționate mai sus, înainte de a-și prezenta propunerile necesare pentru următorul CFM;

26.  reamintește faptul că viitoarele relații ACP-UE trebuie să fie de natură politică, de exemplu prin susținerea proiectelor politice comune în diverse foruri internaționale, și să nu se limiteze la modelul donator-beneficiar; subliniază, prin urmare, că principiile UE în materie de ajutor pentru dezvoltare trebuie aplicate egal tuturor țărilor în curs de dezvoltare și că țările ACP avansate trebuie, așadar, să nu mai primească ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE, în aceleași condiții ca țările care nu sunt membre ale ACP; consideră că un nivel mai ridicat de autofinanțare a țărilor ACP ar fi în concordanță cu ambițiile ACP de a fi un jucător autonom și subliniază în acest context importanța includerii în noul acord a unor instrumente ameliorate pentru consolidarea capacității țărilor ACP de a finanța sectoare vitale ale economiei; solicită părților să-și dubleze eforturile în vederea consolidării capacității țărilor ACP de a mobiliza și de a utiliza resursele interne, în special prin consolidarea sistemelor fiscale, buna gestionare a resurselor naturale, industrializarea și prelucrarea materiilor prime destinate piețelor locale, regionale și internaționale;

27.  subliniază că cel de al 11-lea FED reprezintă principala sursă de finanțare pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa (APF), deși, când a fost creat APF în 2003, acesta trebuia să fie o soluție provizorie; solicită crearea unui instrument special de finanțare a cheltuielilor de securitate legate de cooperarea pentru dezvoltare;

28.  ia act de Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2016 privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația; ia act de faptul că bugetul UE și contribuția FED la pachetul de 8 miliarde de euro este format exclusiv din ajutoarele care au fost deja planificate; solicită să nu se pună în pericol asistența pentru dezvoltare acordată beneficiarilor și să se finanțeze inițiativele legate de migrație cu credite noi;

29.  solicită crearea unui instrument dedicat tuturor TTPM, care să fie adecvat statutului lor specific și apartenenței lor la familia europeană; solicită stabilirea unei cooperări consolidate între țările ACP și TTPM pentru a participa la dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii a regiunilor lor, care să permită o mai bună integrare a TTPM în mediul lor regional;

Dimensiunea comercială: acordurile de parteneriat economic (APE)

30.  reamintește că APE reprezintă o bază pentru cooperarea regională și că aceste acorduri trebuie să constituie instrumente pentru dezvoltarea și integrarea regională; subliniază, prin urmare, pertinența unor prevederi vizând sustenabilitatea, obligatorii din punct de vedere juridic, referitoare la drepturile omului și la standardele sociale și de mediu, în toate acordurile de parteneriat economic; subliniază importanța creării unor sisteme eficiente de monitorizare care să cuprindă un amplu evantai de membri ai societății civile pentru a identifica și a preveni orice eventuale efecte negative cauzate de liberalizarea comerțului;

31.  solicită un acord post-Cotonou care să servească drept acord politic global în cadrul căruia să se stabilească cerințe minime obligatorii pentru APE, pentru a asigura continuitatea legăturilor APE din actualul Acord de la Cotonou cu dispozițiile legate de sustenabilitate privind buna guvernare, respectarea drepturilor omului, inclusiv în rândul persoanelor cele mai vulnerabile, precum și respectarea standardelor sociale și de mediu, și pentru că acest lucru ar oferi un cadru pentru dezvoltare sustenabilă și pentru coerența politicilor; solicită un proces comun de control și monitorizare parlamentare privind impactul APE, precum și mecanisme structurate de monitorizare ale societății civile;

o
o   o

32.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, precum și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/03_01/pdf/mn3012634_en.pdf
(2) http://www.epg.acp.int/fileadmin/user_upload/Georgetown_1992.pdf
(3) JO C 310, 25.8.2016, p. 19.
(4) JO C 65, 19.2.2016, p. 257.
(5) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 120.
(6) JO C 103 E, 29.4.2004, p. 833.
(7) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/101905en.pdf
(8) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/1081264en.pdf
(9) http://www.africa-eu-partnership.org/sites/default/files/documents/eas2007_joint_strategy_en.pdf
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0336.
(11) http://www.acp.int/content/acp-eu-stand-together-post-2015-development-agenda
(12) http://www.epg.acp.int/fileadmin/user_upload/Sipopo_Declaration.pdf
(13) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/69/313
(14) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1.

Notă juridică