Index 
Texte adoptate
Miercuri, 5 octombrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Aderarea Republicii Peru la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
 Aderarea Kazahstanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
 Aderarea Republicii Coreea la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
 Obiectivele globale și angajamentele UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume
 Parchetul European și Eurojust
 Necesitatea unei politici europene de reindustrializare în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstrom

Aderarea Republicii Peru la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
PDF 241kWORD 41 41k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Republicii Austria și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii Peru la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2016)0367 – C8-0234/2016 – 2016/0168(NLE))
P8_TA(2016)0372A8-0267/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2016)0367),

–  având în vedere articolul 38 paragraful al patrulea din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3), precum și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0234/2016),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0267/2016),

1.  aprobă autorizarea Republicii Austria și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii Peru la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Peru, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Aderarea Kazahstanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
PDF 243kWORD 41 41k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a anumitor state membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Kazahstanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2016)0368 – C8-0232/2016 – 2016/0169(NLE))
P8_TA(2016)0373A8-0268/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2016)0368),

–  având în vedere articolul 38 paragraful al patrulea din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3), precum și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0232/2016),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0268/2016),

1.  aprobă autorizarea anumitor state membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Kazahstanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Kazahstanului, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Aderarea Republicii Coreea la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii *
PDF 241kWORD 41 41k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a anumitor state membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii Coreea la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2016)0372 – C8-0233/2016 – 2016/0173(NLE))
P8_TA(2016)0374A8-0266/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2016)0372),

–  având în vedere articolul 38 paragraful al patrulea din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3), precum și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0233/2016),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0266/2016),

1.  aprobă autorizarea anumitor state membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii Coreea la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Coreea, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Obiectivele globale și angajamentele UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume
PDF 301kWORD 51 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la următoarele etape în vederea îndeplinirii obiectivelor globale și a angajamentelor UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume (2016/2705(RSP))
P8_TA(2016)0375B8-1042/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, în special articolul 25, care recunoaște dreptul la hrană ca parte a dreptului la un nivel de trai decent,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în special articolul 11, care recunoaște dreptul la „un nivel de trai suficient”, inclusiv la hrană suficientă, precum și „ dreptul fundamental [...] de a fi la adăpost de foame”,

–  având în vedere Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat în 2008, prin care dreptul la hrană devine un drept exercitabil la nivel internațional,

–  având în vedere Declarația privind securitatea alimentară mondială, adoptată în cadrul summitului mondial privind alimentația din 1996, organizat la Roma de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

–  având în vedere Orientările privind dreptul la hrană, adoptate de FAO în 2004, care oferă statelor îndrumări cu privire la modalitățile de implementare a obligațiilor acestora legate de dreptul la hrană,

–  având în vedere studiul FAO intitulat „Global food losses and food waste” (Pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global), publicat în 2011, care oferă informații precise privind cantitatea de alimente risipite sau pierdute în fiecare an,

–  având în vedere cea de-a doua Conferință internațională privind nutriția, care a avut loc la Roma în perioada 19-21 noiembrie 2014, precum și documentele finale ale acesteia, Declarația de la Roma privind alimentația și Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite,

–  având în vedere Inițiativa pentru securitatea alimentară de la Aquila adoptată de G8 în 2009,

–  având în vedere mișcarea „Scaling-Up Nutrition” - SUN (Îmbunătățirea nutriției), care încearcă să valorifice capacitatea și disponibilitatea părților interesate de la nivel internațional de a sprijini inițiativele și prioritățile guvernelor naționale în lupta împotriva subnutriției,

–  având în vedere rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății (AMS) nr. 65.6 din 2012 privind Planul cuprinzător de punere în aplicare referitor la alimentația mamelor, a sugarilor și a copiilor de vârstă mică,

–  având în vedere provocarea lansată la Rio+20 de Secretarul General al ONU sub deviza „Zero Hunger Challenge” (Provocare foamete zero), prin care li se solicită guvernelor, societății civile, comunităților religioase, sectorului privat și instituțiilor de cercetare să colaboreze în vederea eradicării foametei și eliminării celor mai grave forme de malnutriție,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/70/259 de la 1 aprilie 2016 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Deceniul de acțiune al Națiunilor Unite privind alimentația (2016-2025)”, care are ca obiectiv intensificarea acțiunilor menite să pună capăt foametei și să eradicheze malnutriția la nivel mondial, precum și să asigure accesul universal la o alimentație mai sănătoasă și mai sustenabilă pentru toți oamenii, oricine ar fi ei și oriunde ar locui,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/70/1 din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), caracterul interconectat și integrat al acestora, în special ODD 1 (eradicarea sărăciei sub toate formele sale peste tot în lume), ODD 2 (eradicarea foametei, garantarea securității alimentare, îmbunătățirea alimentației și promovarea agriculturii durabile) și ODD 12 (asigurarea unor modele de consum și de producție durabile),

–  având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, de la 1 decembrie 2011(1), în special punctul 32, care se referă la necesitatea de a „recunoaște rolul central al sectorului privat în promovarea inovării, crearea de bunăstare, venituri și locuri de muncă, mobilizarea resurselor naționale și contribuția adusă în acest fel la reducerea sărăciei” (ODD 1),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevede că acțiunea externă a Uniunii Europene trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă, la apărarea drepturilor omului și a egalității de gen,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reiterează că Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Convenția privind asistența alimentară, care a fost ratificată de Uniunea Europeană la 13 noiembrie 2013,

–  având în vedere Pactul global „Alimentație pentru creștere” susținut în cadrul summitului „Alimentație pentru creștere”, care a avut loc la Londra la 8 iunie 2013,

–  Având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE” (COM(2013)0141) și Concluziile Consiliului privind nutriția și securitatea alimentară în cadrul asistenței externe din 28 mai 2013,

–  având în vedere Planul de acțiune privind alimentația – reducerea numărului de copii sub cinci ani care suferă de un retard de creștere cu 7 milioane până în 2025 (SWD(2014)0234), adoptat de Comisie în 2014,

–  având în vedere primul raport intermediar referitor la Planul de acțiune al Comisiei privind alimentația,

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 2 decembrie 2014, intitulat „Îndeplinirea angajamentelor politice ale UE în materie de securitate alimentară și nutrițională: primul raport bienal” (COM(2014)0712),

–  având în vedere evaluarea globală comună a UE, a FAO și a Programului Alimentar Mondial (PAM), din martie 2016, intitulată „O analiză globală a situației securității alimentare și nutriționale în zonele în care se înregistrează crize alimentare”,

–  având în vedere orientările voluntare ale Comitetului pentru securitatea alimentară mondială privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale din 11 mai 2012,

–  având în vedere Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la Noua alianță pentru securitatea alimentară și nutriție(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la malnutriția și subnutriția infantilă în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la Expo Milano 2015: să hrănim planeta, energie pentru viață(6),

–  având în vedere Pactul privind politica alimentară urbană adoptat la Milano la 15 octombrie 2015(7), propus de consiliul local din Milano și semnat de 113 orașe din lume, care a fost transmis Secretarului General al ONU, Ban Ki-Moon, și care ilustrează rolul central al orașelor în elaborarea politicilor alimentare,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la următoarele etape în vederea îndeplinirii obiectivelor globale și a angajamentelor UE în materie de nutriție și securitate alimentară în lume (O-000099/2016 – B8-0717/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ODD 2 și țintele sale asociate au ca scop eradicarea foametei și a malnutriției până în 2030, în special prin asigurarea de oportunități pentru micile exploatații agricole și prin creșterea productivității acestora, precum și dezvoltarea unei agriculturi și a unor sisteme alimentare sustenabile și rezistente la schimbările climatice, capabile să hrănească o populație mondială estimată la 8,5 miliarde de persoane până în 2030, protejând în același timp biodiversitatea, mediul și interesele și bunăstarea micilor exploatații agricole;

B.  întrucât micile exploatații agricole constituie, datorită investițiilor și producției lor, cel mai mare actor din sectorul privat în domeniul agriculturii, securității alimentare și nutriției;

C.  întrucât dreptul fundamental la hrană nu poate fi respectat pe deplin decât atunci când sărăcia și inegalitățile sunt reduse drastic, egalitatea este garantată, iar reziliența la șocuri este sporită, în special prin crearea unor rețele de securitate socială bazate pe drepturi și prin asigurarea participării depline a grupurilor vulnerabile, a accesului sigur la terenuri și a controlului asupra acestuia, precum și a gestionării resurselor și a altor active productive, pentru micile exploatații agricole și comunitățile pastorale,

D.  întrucât producția agricolă industrială a dus la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, la extinderea monoculturilor și, prin urmare, la o reducere semnificativă a agrobiodiversității și la o eroziune accelerată a solului, în timp ce fermele familiale și micile exploatații agricole și-au demonstrat capacitatea de a oferi produse diversificate și de a crește producția de alimente în mod sustenabil prin aplicarea unor practici agroecologice;

E.  întrucât au fost făcute progrese în ceea ce privește reducerea malnutriției, dar acestea sunt în continuare prea lente și inegale și întrucât 795 de milioane de persoane la nivel mondial nu beneficiază în prezent de suficientă hrană pentru a duce o viață activă în condiții decente; întrucât o persoană din trei suferă de malnutriție sub o formă sau alta;

F.  întrucât, în 2012, AMS a aprobat un set de șase obiective globale în materie de alimentație pentru 2025, și anume reducerea cu 40 % a numărului de cazuri de retard de creștere în rândul copiilor cu vârsta sub cinci ani, reducerea cu 50 % a cazurilor de anemie în rândul femeilor aflate la vârstă reproductivă, reducerea cu 30 % a cazurilor de copii cu greutate scăzută la naștere, prevenirea creșterii ratei de supraponderalitate la copii, creșterea cu cel puțin 50 % a ratei de alăptare exclusivă în primele șase luni de viață și reducerea cazurilor de slăbire cu emaciere musculară la copii la sub 5 %;

G.  întrucât alăptatul reprezintă cea mai naturală și cea mai bună metodă de hrănire a nou-născuților și a copiilor de vârstă fragedă, în special în țările în curs de dezvoltare, însă lipsa de cunoștințe și rezervele motivate cultural fac în continuare ca numărul bebelușilor alăptați să fie insuficient;

H.  întrucât, în cadrul summitului „Alimentație pentru creștere” din 2013, UE și-a asumat angajamentul de a reduce cazurile de retard de creștere cu cel puțin 7 milioane până în 2025 și s-a angajat să aloce 3,5 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în vederea atingerii acestui obiectiv;

I.  întrucât aporturile nutriționale necorespunzătoare în primele 1 000 de zile de viață ale unui copil au consecințe majore în materie de sănătate, precum și consecințe sociale și economice, și întrucât, la nivel mondial, un copil din șase este subponderal, 41 de milioane de copii cu vârsta mai mică de cinci ani sunt supraponderali sau obezi, iar malnutriția este responsabilă de aproximativ 45 % din decesele copiilor cu vârsta sub cinci ani, ceea ce înseamnă pierderea inutilă a aproximativ 3 milioane de tinere vieți pe an; întrucât subnutriția cronică afectează în jur de 161 de milioane de copii în lume;

J.  întrucât adesea femeile sunt mai vulnerabile la deficiențe nutriționale, acest lucru având mai multe consecințe grave, printre care se numără subminarea productivității și capacității lor de a-și întreține familiile, perpetuând astfel ciclului intergenerațional al malnutriției;

K.  întrucât se preconizează că populația mondială va ajunge la 8,5 miliarde de persoane până în 2030;

L.  întrucât este esențial, pentru îndeplinirea obiectivelor globale și a angajamentelor UE privind nutriția și securitatea alimentară la nivel mondial, să se ia măsuri eficiente de combatere a acaparării terenurilor în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin opțiuni concrete de asigurare a securității proprietății funciare;

M.  întrucât subnutriția și proasta alimentație sunt, de departe, cei mai importanți factori de risc responsabili de povara morbidității la nivel mondial;

N.  întrucât combaterea malnutriției implică elaborarea unei politici agricole sustenabile care să favorizeze diversificarea culturilor, cu scopul de a furniza alimente nutritive și de a diversifica alimentația; întrucât, în acest scop, controlul și proprietatea asupra semințelor, precum și accesibilitatea acestora, sunt esențiale pentru reziliența micilor exploatații agricole și a fermelor familiale în ceea ce privește securitatea alimentară;

O.  întrucât exercitarea dreptului la hrană depinde, printre altele, de accesul la terenuri și la alte resurse productive;

P.  întrucât acordurile comerciale de investiții ar putea avea efecte negative asupra securității alimentare și pot agrava malnutriția dacă darea în arendă sau vânzarea de teren arabil unor investitori privați are ca efect împiedicarea accesului populațiilor locale la resursele productive indispensabile pentru asigurarea mijloacelor de subzistență sau are ca efect exportul și vânzarea pe piețele internaționale a unor mari cantități de alimente, astfel încât statul gazdă exportator să devină mai dependent de fluctuațiile prețurilor la produsele de bază pe piețele internaționale și mai vulnerabil în fața acestora;

Q.  întrucât producția de biocombustibili a introdus noi presiuni în sistemul alimentar global, generând concurență pentru terenuri și apă;

R.  întrucât producția nesustenabilă de carne are un impact negativ asupra securității alimentare; întrucât, la nivel mondial, o treime din cereale sunt utilizate ca hrană pentru animale, în timp ce extinderea pășunilor și a culturilor alimentare reprezintă o cauză majoră a defrișărilor, în special în America de Sud(8);

S.  întrucât 240 de milioane de persoane din 45 de țări cu venituri reduse și/sau afectate de conflicte se confruntă cu penuria de alimente și de apă și 80 de milioane de persoane sunt afectate de o criză alimentară, dintre care 41,7 milioane din cauza fenomenului El Niño din 2016, cel mai puternic înregistrat în ultimele decenii;

T.  întrucât, potrivit UNICEF, 2 000 de copii cu vârsta mai mică de cinci ani mor în fiecare zi de boli cauzate de poluarea apei și întrucât jumătate din paturile de spital din lume sunt ocupate de persoane care suferă de boli cauzate de calitatea proastă a apei potabile;

U.  întrucât, până în 2050, 70 % din populația lumii va locui în orașe și, mai mult ca oricând, va fi esențială o abordare la nivel atât local, cât și mondial, a problemei alimentației;

V.  întrucât securitatea nutrițională este o premisă esențială a unei creșteri sustenabile și favorabile incluziunii, întrucât consecințele economice ale malnutriției pot însemna pierderi anuale de aproximativ 10 % din PIB și întrucât, potrivit raportului FAO pe 2015 privind nutriția la nivel mondial, fiecare dolar cheltuit pentru a intensifica intervențiile în domeniul nutriției aduce un profit de 16 dolari;

W.  întrucât privatizarea semințelor prin clauze legate de drepturile de proprietate intelectuală (DPI) și organismele modificate genetic amenință suveranitatea alimentară a țărilor,

1.  reafirmă că este important ca actorii mondiali, naționali și locali, guvernamentali, neguvernamentali și privați, inclusiv organismele de cercetare științifică și industrială, precum și donatorii, să întreprindă acțiuni cu adevărat coordonate și accelerate pentru a aborda problema malnutriției, cu scopul de a îndeplini Agenda 2030 și ODD 2 în vederea eradicării foametei; îndeamnă comunitatea internațională, UE și țările în curs de dezvoltare să se abțină de la a elabora strategii în domeniul nutriției bazate exclusiv pe aportul caloric sau pe prescrierea unor remedii medicale (cum ar fi suplimentele alimentare) și să abordeze cauzele profunde ale foametei și ale malnutriției; subliniază, în acest sens, legăturile dintre agricultură, alimentație și sănătate;

2.  constată că incidența deceselor cauzate de pneumonie în rândul copiilor din țările în curs de dezvoltare alăptați de mamele lor este de 15 ori mai mică decât în cazul copiilor care nu beneficiază de alăptare la sân, în timp ce incidența deceselor cauzate de diaree este de 11 ori mai mică în cazul copiilor alăptați;

3.  invită Comisia, Consiliul, statele membre și comunitatea internațională, precum și guvernele țărilor în curs de dezvoltare să mobilizeze imediat investiții financiare pe termen lung în domeniul securității alimentare și nutriționale și al agriculturii durabile și să îmbunătățească securitatea alimentară și nutriția printr-o mai bună guvernanță și o responsabilitate sporită, prin politici alimentare și nutriționale sistemice, bazate pe drepturi și care să țină seama, pe de o parte, de dimensiunea de gen, agricultura durabilă, accesul la resursele naturale și utilizarea acestora, serviciile publice de aprovizionare cu apă și de salubrizare și igienă, și, pe de altă parte, de crearea și extinderea dispozitivelor de protecție socială favorabile incluziunii și bazate pe drepturi la prestații, vizând în special grupurile cele mai vulnerabile și cele mai marginale;

4.  subliniază necesitatea de a aborda problemele sistemice care cauzează malnutriția în toate formele sale; constată cu îngrijorare că promovarea în trecut a agriculturii bazate pe export era practicată în detrimentul exploatațiilor familiale care produc culturi alimentare destinate consumului local; consideră că reluarea investițiilor în producția locală de alimente, concentrate în special pe producătorii de alimente la scară mică și pe practicile agroecologice, reprezintă o condiție esențială pentru succesul strategiilor din domeniul nutriției; consideră că este la fel de important să se instituie sisteme de protecție socială care să le permită tuturor persoanelor să aibă acces permanent la alimente nutritive;

5.  constată cu îngrijorare că o treime din alimentele produse la nivel mondial - aproximativ 1,3 miliarde de tone - sunt irosite; observă că cea mai mare cantitate este irosită în America de Nord și Oceania, unde se pierd aproape 300 kg de produse alimentare pe persoană; constată că, în total, Uniunea Europeană produce anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare, în timp ce la nivel mondial 842 de milioane de oameni, adică 12 % din populația mondială, suferă de foame; subliniază necesitatea de a adapta toate sistemele alimentare pentru a elimina pierderile sau deșeurile alimentare;

6.  îndeamnă Comisia și statele membre să acorde atenție în activitățile lor coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și, în consecință, să țină seama de implicațiile politicilor lor comerciale, agricole, energetice etc. pentru securitatea alimentară la nivel mondial;

7.  regretă profund practica acaparării terenurilor de către investitorii străini, care afectează micii fermieri locali și contribuie la insecuritatea alimentară la nivel local, regional și național și la sărăcie;

8.  invită comunitatea internațională și UE să colaboreze cu țări individuale pentru a sprijini elaborarea și punerea în aplicare a unor obiective naționale în materie de nutriție adaptate contextului, fezabile și solide, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a reduce retardul de creștere și malnutriția; îndeamnă Comisia și delegațiile UE să promoveze strategii și abordări naționale coordonate în materie de nutriție și securitate alimentară și să încurajeze îmbunătățirea monitorizării acestora de către țările partenere, precum și îmbunătățirea gradului lor de răspundere;

9.  invită UE și comunitatea internațională să pledeze la nivel mondial pentru „dreptul la alăptare” și să atragă atenția în campaniile de informare privind sănătatea mamei și a copilului asupra importanței alăptării;

10.  invită statele membre și instituțiile UE să depună toate eforturile pentru a sensibiliza opinia publică europeană cu privire la problema persistentă a subnutriției la nivel mondial, care afectează mai ales copiii și femeile;

11.  subliniază că producția locală de alimente ar trebui să aibă prioritate în măsurile de combatere a subnutriției și atrage atenția asupra importanței sprijinului pentru micii agricultori și femeile implicate în agricultură, ca producători de alimente; invită UE ca, în contextul strategiei sale globale privind alimentația, să ofere asistență țărilor în curs de dezvoltare și micilor agricultori pentru dezvoltarea piețelor locale și a accesului la acestea, pentru dezvoltarea lanțurilor valorice locale și a instalațiilor locale de prelucrare a alimentelor, în combinație cu politici comerciale care să susțină aceste eforturi;

12.  subliniază faptul că, în situația în care agricultura convențională se bazează pe monocultură, trecerea de la sistemele de culturi diversificate la sisteme simplificate bazate pe cereale a contribuit la malnutriția determinată de carențele de micronutrienți în multe țări în curs de dezvoltare; solicită UE să se angajeze, în concordanță cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație, în favoarea unei schimbări fundamentale în sensul agroecologiei, ca o modalitate de a permite țărilor să-și asigure hrana necesară și să-și îmbunătățească nutriția, ocupându-se, totodată, de problemele legate de climă și sărăcie; în special, invită UE și guvernele țărilor în curs de dezvoltare să sprijine diversitatea genetică a culturilor prin crearea unor sisteme de schimb de semințe la nivel local, adoptarea unor reglementări privind semințele conforme cu Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, precum și să investească într-o gamă variată de culturi alimentare nutritive, locale și sezoniere, în acord cu valorile culturale;

13.  subliniază faptul că acapararea terenurilor ca urmare a achiziționării de mari suprafețe de teren în țările în curs de dezvoltare reprezintă o nouă amenințare la adresa securității alimentare și a nutriției; invită Comisia să întreprindă măsuri concrete și să elaboreze un plan de acțiune pentru a combate acapararea terenurilor și a asigura punerea în aplicare efectivă a orientărilor FAO privind proprietatea funciară;

14.  îndeamnă UE să elimine măsurile publice de stimulare a producției de biocombustibili pe bază de culturi alimentare, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

15.  subliniază faptul că investițiile în domeniul alimentației rămân, în esență, insuficiente, având în vedere că intervențiile care vizează în mod special alimentația nu au primit în 2014 decât 0,57 % din asistența oficială pentru dezvoltare la nivel mondial, ceea ce reprezintă numai 1,4 % din nevoile totale;

16.  așteaptă de la Comisie ca aceasta să-și onoreze angajamentul de a investi 3,5 miliarde EUR pentru a reduce cazurile de retard de creștere cu cel puțin 7 milioane până în 2025; evidențiază că, din cele 3,5 miliarde EUR promise, doar 400 de milioane sunt dedicate sprijinirii intervențiilor care vizează în mod special alimentația, în timp ce restul de 3,1 miliarde sunt prevăzute pentru intervențiile care iau în considerare alimentația în domenii conexe, cum ar fi agricultura, securitatea alimentară, genul, apa, salubrizarea, igiena și educația, dar care nu abordează neapărat în mod direct cauzele imediate ale subnutriției infantile;

17.  subliniază că retardul de creștere, stabilit atunci când înălțimea copilului este prea mică în raport cu vârsta și care apare atunci când alimentația necorespunzătoare cronică și infecțiile repetate în primele 1 000 de zile de viață împiedică creșterea și dezvoltarea normală, este unul dintre obstacolele majore din calea dezvoltării umane;

18.  invită Comisia și Consiliul să-i asigure UE o poziție de lider în procesul politic și să promoveze la nivel mondial și regional realizarea obiectivelor în materie de nutriție convenite la nivel internațional, care sunt clare și ambițioase; îndeamnă delegațiile UE și Comisia să promoveze strategii naționale coordonate în materie de alimentație și securitate alimentară, integrând, totodată, în cooperare cu țările partenere, obiectivele în materie de nutriție stabilite la nivel mondial în toate programele de dezvoltare și strategiile de țară relevante;

19.  solicită UE să asigure sisteme durabile de producție alimentară și să pună în aplicare practici agricole ce au o capacitate de rezistență, care să sporească productivitatea și producția, pentru a preveni denaturarea comerțului pe piețele agricole mondiale, în conformitate cu mandatul Rundei de la Doha pentru dezvoltare, precum și pentru a integra cele mai afectate țări în piața mondială a comerțului, cu scopul de a aborda insecuritatea alimentară;

20.  consideră că revizuirea cadrului financiar al UE trebuie să ia în considerare faptul că securitatea și siguranța alimentară vor constitui o provocare în următorii ani, având în vedere presiunea tot mai mare ce se exercită asupra resurselor; consideră că acest lucru ar putea ajuta la combaterea tendințelor de malnutriție atât în țările terțe, cât și în statele membre ale UE;

21.  recunoaște că, pe lângă retardul de creștere, și alte manifestări ale malnutriției, cum ar fi slăbirea cu emaciere musculară (greutate scăzută în raport cu înălțimea) și carențele de micronutrienți trebuie abordate prin intermediul politicilor agricole durabile și al sistemelor de sănătate; atrage atenția asupra faptului că fenomenul slăbirii cu emaciere musculară în Asia de Sud, care se situează la aproape 15 %, este atât de grav încât se apropie de nivelul unei probleme grave de sănătate publică;

22.  subliniază că ajutorul umanitar care vizează combaterea slăbirii cu emaciere musculară trebuie să fie completat de strategii ale Comisiei care să lege acțiunile umanitare de cele pentru dezvoltare; îndeamnă Comisia să stabilească o contribuție, în cadrul programelor pentru dezvoltare, pentru a respecta un angajament și un obiectiv definite recent cu scopul de a soluționa imediat și efectiv problema slăbirii cu emaciere musculară la copiii cu vârsta sub cinci ani;

23.  subliniază importanța promovării unor programe de educație nutrițională în școli și la nivelul comunităților locale;

24.  invită Comisia să stabilească un cadru de politică clar în vederea sprijinirii în mai mare măsură a dispozitivelor naționale de protecție socială, în conformitate cu angajamentele naționale, regionale și internaționale, care s-au dovedit a fi, în mai multe țări, un mijloc esențial de creștere a capacității de rezistență și de reducere a subnutriției;

25.  subliniază că alăptatul, cea mai naturală și mai bună sursă de hrană pentru nou-născuți și copii de vârstă mică, ar trebui garantat printr-un sprijin real oferit femeilor, asigurându-li-se un nivel adecvat de alimentație și condiții bune de muncă, rețele de sprijin social și pentru familie și dreptul la concediu de maternitate plătit;

26.  accentuează că este necesară o investiție suplimentară estimată la 7 miliarde de dolari SUA pe an pentru a atinge obiectivele mondiale legate de retardul de creștere, anemia la femei și alăptare și că o astfel de investiție ar permite, în raport cu 2015, salvarea vieții a 3,7 milioane de copii, scăderea numărului de copii care prezintă retard de creștere cu cel puțin 65 de milioane și scăderea numărului femeilor care suferă de anemie cu 265 de milioane;

27.  invită Comisia să se afirme în mai mare măsură ca lider în domeniul securității alimentare și al nutriției, întărindu-și angajamentele prin alocarea unei sume suplimentare de 1 miliard EUR pentru intervențiile care vizează în mod special nutriția cu scopul de a atinge obiectivele AMS și ODD stabilite în acest domeniu, elaborând o strategie clară cu privire la modul de punere în aplicare și de integrare a acestor obiective în planurile și politicile sale, precum și propunând o foaie de parcurs clară pentru alocarea fondurilor promise pentru perioada 2016-2020;

28.  invită Comisia și donatorii din rețeaua pentru îmbunătățirea parametrilor de nutriție (SUN) să prezinte în continuare rapoarte periodice cu privire la progresele înregistrate în cadrul angajamentelor privind alimentația pentru creștere, folosind o abordare metodologică comună de urmărire a resurselor, astfel cum s-a convenit în cadrul reuniunii rețelei SUN de la Lusaka în 2013;

29.  subliniază necesitatea ca toate politicile UE să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; solicită, prin urmare, ca politica comercială și de dezvoltare a UE să respecte marja de manevră politică și cea din domeniul politicii economice a țărilor în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să elaboreze politicile necesare pentru promovarea dezvoltării durabile și a demnității cetățenilor lor, inclusiv în ceea ce privește suveranitatea alimentară, respectând dreptul producătorilor locali de alimente de a deține controlul asupra terenurilor, semințelor și apei lor și respingând privatizarea resurselor naturale;

30.  solicită elaborarea unor indicatori specifici pentru punerea în aplicare a planului de acțiune al UE, inclusiv a unor indicatori care să evalueze cheltuielile ce țin cont de alimentație și pe cele care o îi sunt destinate în mod specific, redefinind codul privind alimentația de bază definit de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE și stabilind un indicator al CAD pentru intervențiile în care se ține cont de alimentație; insistă, în acest sens, asupra necesității de a stabili măsuri riguroase de monitorizare și de răspundere, asigurând astfel transparența și monitorizarea eficace a progreselor înregistrate;

31.  invită Comisia să încurajeze micii agricultorii să încerce și să adopte practici agricole cu o capacitate de rezistență mai mare și mai productive (cele care respectă criteriile legate de schimbările climatice și principiile agroecologice), care contribuie la schimbarea tendinței de degradare a mediului și îmbunătățesc fiabilitatea și adecvarea mijloacelor agricole de trai, o condiție necesară pentru îmbunătățirea securității alimentare și a nutriției;

32.  subliniază faptul că dreptul la apă completează dreptul la hrană și că rezoluția ONU din 2010 încă nu a dus la o acțiune decisivă pentru a include dreptul la apă în rândul drepturilor omului;

33.  subliniază importanța cooperării cu fermierii privind soiurile de culturi la prețuri accesibile, adaptate la nivel local și îmbunătățite, precum și a asigurării unei capacități de producție a semințelor rezilientă și adaptabilă, în proprietate internă, care să se poată autosusține și să nu depindă de finanțare din partea donatorilor pentru a supraviețui;

34.  solicită UE și statelor sale membre să nu sprijine culturile de OMG-uri atunci când își îndeplinesc angajamentele privind nutriția și securitatea alimentară în lume;

35.  invită Comisia și alți donatori și organisme să îmbunătățească colectarea datelor defalcate și complete care țin cont de alimentație, pentru a canaliza mai bine acțiunile viitoare;

36.  insistă asupra necesității unei abordări holistice a provocării pe care o reprezintă subnutriția și care necesită adoptarea unor măsuri într-o gamă largă de sectoare economice și sociale; subliniază, prin urmare, importanța încheierii unor parteneriate cu mai multe părți interesate și a rolului esențial pe care îl joacă sectorul privat în îmbunătățirea securității alimentare, în intensificarea intervențiilor care vizează alimentația, în special prin inovare și investițiile în agricultura sustenabilă, precum și în îmbunătățirea practicilor sociale, economice și de mediu din sistemele agricole și alimentare;

37.  invită Comisia să acționeze în continuare ca un lider în rândul donatorilor în ceea ce privește eradicarea malnutriției, accelerându-și eforturile depuse pentru realizarea angajamentelor asumate și pledând activ pentru verificarea progreselor înregistrate în raport cu angajamentele din 2013 privind alimentația pentru creștere, precum și pentru asumarea unor angajamente suplimentare care să vizeze eliminarea deficitului de finanțare în domeniul nutriției;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Uniunii Africane, FAO și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) http://www.oecd.org/development/effectiveness/49650173.pdf
(2) FAO (2015), Cadrul de acțiune pentru securitate alimentară și nutriție în cazul crizelor prelungite.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0247.
(4) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75.
(5) JO C 289, 9.8.2016, p. 71.
(6) JO C 346, 21.9.2016, p. 88.
(7) http://www.foodpolicymilano.org/wp-content/uploads/2015/10/Milan-Urban-Food-Policy-Pact-EN.pdf
(8) Surse: Raport al Raportorului special privind dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, 24 ianuarie 2014, http://www.srfood.org/images/stories/pdf/officialreports/20140310_finalreport_en.pdf


Parchetul European și Eurojust
PDF 252kWORD 44 44k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la Parchetul European și Eurojust (2016/2750(RSP))
P8_TA(2016)0376B8-1054/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European(1),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 14 martie 2014 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (PE530.084),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European(2),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 85, 86, 218, 263, 265, 267, 268 și 340,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind Parchetul European și Eurojust (O-000092/2016 – B8-0715/2016 și O-000093/2016 – B8-0716/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, pentru a combate infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, după obținerea aprobării din partea Parlamentului European;

B.  întrucât, potrivit recentului „Studiu și rapoarte privind discrepanțele în materie de TVA între statele membre ale UE-28: Raportul final pe anul 2016” (TAXUD/2015/CC/131), o sumă covârșitoare de 159,5 miliarde EUR reprezentând venituri din taxa pe valoare adăugată (TVA) a fost pierdută în întreaga UE în 2014;

C.  întrucât este important ca UE și toate statele sale membre să depisteze și să urmărească penal într-un mod eficace și disuasiv frauda care afectează interesele financiare ale UE, protejând astfel contribuabilii din toate țările membre care contribuie la bugetul Uniunii;

D.  întrucât Eurojust a facilitat coordonarea și cooperarea dintre autoritățile naționale de anchetă și urmărire penală în tratarea cazurilor care afectează mai multe state membre, iar Eurojust a contribuit la construirea încrederii reciproce și la crearea unei punți de legătură între sistemele juridice și tradițiile de o mare diversitate din cadrul UE; întrucât Eurojust a facilitat executarea cererilor de cooperare și aplicarea instrumentelor de recunoaștere reciprocă, ameliorând, astfel, urmărirea penală transfrontalieră;

E.  întrucât crima organizată transfrontalieră a crescut în ultimul deceniu, fiind săvârșită de grupuri extrem de mobile și flexibile care își desfășoară activitatea în mai multe state membre ale UE și în diverse domenii infracționale;

F.  întrucât, în cauza C-105/14 (Taricco și alții), Curtea de Justiție a UE a confirmat faptul că și veniturile obținute din TVA pot face obiectul fraudei, concept definit la articolul 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene;

1.  Parlamentul își reiterează sprijinul de lungă durată pentru instituirea unui Parchet European eficient și independent pentru a reduce fragmentarea actuală a eforturilor naționale de asigurare a respectării legii pentru a proteja bugetul UE, consolidând, astfel, lupta împotriva fraudei în Uniunea Europeană;

2.  invită Consiliul să ofere un set clar și fără echivoc de competențe și proceduri privind Parchetul European bazat pe propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF); solicită Consiliului să își intensifice eforturile de a se ajunge la un acord cu privire la Directiva PIF, care include TVA-ul în domeniul său de aplicare și să redeschidă negocierile cu Parlamentul, pentru a permite instituirea Parchetului European; subliniază că Parchetul European ar trebui să aibă competența prioritară pentru infracțiunile definite în Directiva PIF; regretă profund faptul că Consiliul nu permite Parchetului European să fie competent în dosarele PIF atunci când finanțarea UE depășește 10 000 de euro, dar nu reprezintă 50 % sau mai mult din cofinanțare; invită, prin urmare, Consiliul să renunțe la reglementarea care privează Parchetul European de posibilitatea de a exercita competența pentru toate infracțiunile PIF în cazul în care pagubele la bugetul Uniunii sunt egale sau mai mici decât pagubele provocate unei alte victime; invită Consiliul să se asigure că Parchetul European este informat imediat de către autoritățile naționale cu privire la toate cazurile legate în vreun fel de Directiva PIF, atât înainte, cât și în timpul unei anchete;

3.  invită Consiliul să redeschidă dezbaterea asupra articolelor 17-20 din textul consolidat (11350/1/16) a propunerii de instituire a Parchetului European, cu scopul de a asigura o mai mare claritate și eficiență în ceea ce privește Parchetul European; invită Consiliul să clarifice competențele de urmărire penală ale Parchetului European și ale parchetelor naționale în cazurile de (a) concursul de infracțiuni (un grup organizat comite mai multor infracțiuni, de exemplu, spălare de bani, trafic de ființe umane), precum și (b) infracțiunile mixte (mai mult de o infracțiune comisă într-un act infracțional, de exemplu fraudă legată de TVA și spălarea de bani); regretă profund faptul că, în caz de dezacord între Parchetul European și autoritățile naționale judiciare de urmărire penală cu privire la competența instanțelor, decizia finală nu va fi luată de o instanță independentă, cum ar fi Curtea Europeană de Justiție; subliniază că eficiența Parchetului European va depinde de clarificarea competențelor și că, în cazul în care nu reușesc să realizeze acest lucru, organele legislative ale UE nu vor putea asigura eficacitatea Parchetului European, depășind, astfel, una dintre limitele maximale („red lines”) ale Parlamentului European;

4.  consideră că Parchetul European ar trebui să aibă la dispoziție suficiente măsuri de anchetă pentru a-și desfășura investigațiile; reamintește, în acest sens, acordul convenit de colegiuitori cu privire la criteriile pe baza cărora statele membre pot solicita măsuri pentru cercetarea pe baza principiului recunoașterii reciproce enunțat în Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală;

5.  consideră că, pentru a asigura eficacitatea controlului jurisdicțional în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu tratatele, orice decizie operațională care afectează părți terțe, luată de Parchetul European, ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional în fața instanței naționale competente; consideră că un control jurisdicțional direct exercitat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să fie posibil;

6.  constată că este deosebit de important să se evite orice efecte adverse din partea așa-numitei „legături naționale”; în acest context, invită Consiliul să se asigure că există garanții adecvate care asigură independența Parchetului European, cum ar fi o dispoziție care permite derogarea de la legătura națională din motive legate de buna funcționare a instituției;

7.  consideră că protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate trebuie să fie garantată; în special, regulamentul ar trebui să prevadă drepturi suplimentare de apărare pentru persoanele suspectate de către Parchetul European, în special dreptul la asistență juridică, dreptul la informare și accesul la materialele cauzei, precum și dreptul de a prezenta dovezi și de a solicita Parchetului European să colecteze dovezi în numele persoanei suspectate;

8.  invită Comisia să prezinte estimări ajustate ale implicațiilor bugetare ale structurii colegiale în analiza sa a costurilor și a beneficiilor și să prezinte Parlamentului rezultatele „evaluării situației reale”, și reamintește că Parlamentul va lua în considerare aceste informații înainte de a lua o decizie finală;

9.  reamintește importanța rolul Eurojust în îmbunătățirea cooperării judiciare și a coordonării dintre autoritățile judiciare competente ale statelor membre și în sprijinirea anchetelor în care sunt implicate țări terțe, și invită Consiliul să clarifice relațiile dintre Eurojust și Parchetul European, în special implicațiile de structură colegială, precum și relația Parchetului European cu OLAF, în vederea diferențierii rolurilor respective care le revin în protejarea intereselor financiare ale UE;

10.  consideră că cel mai bine ar fi ca Parchetul European și Eurojust să își desfășoare activitatea în același loc, dacă se dorește ca colaborarea și schimbul de informații între acestea să funcționeze eficient;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.
(2) JO C 346, 21.9.2016, p. 27.


Necesitatea unei politici europene de reindustrializare în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstrom
PDF 369kWORD 50 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom (2016/2891(RSP))
P8_TA(2016)0377RC-B8-1051/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 151, 152, 153 alineatele (1) și (2) și articolul 173,

–  având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective(1),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 alineatul (3) din TUE și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 31 martie 2005 intitulată „Restructurare și ocuparea forței de muncă — anticiparea și asistarea restructurării în vederea dezvoltării ocupării forței de muncă: rolul Uniunii Europene” (COM(2005)0120) și avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2005,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2013 intitulată „Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurării”(COM(2013)0882),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(4),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582) și obiectivul de reindustrializare de 20 %,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la dezvoltarea unei industrii europene durabile a metalelor de bază(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la competitivitatea industriei europene de echipament feroviar(6),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în momentul de față, este absolut necesar ca diferitele politici ale UE să fie coerente în vederea definirii unei politici industriale propriu-zise, în special în lumina cazurilor Caterpillar și Alstom;

B.  întrucât, la 2 septembrie 2016, Caterpillar a anunțat un plan amplu de restructurare la nivel mondial; întrucât, în cadrul acestui plan, punctul de lucru Gosselies a fost obligat să își închidă porțile, ceea ce a însemnat disponibilizarea a 2 500 de lucrători direcți și periclitarea locurilor de muncă ale circa 4 000 de subcontractanți;

C.  întrucât reducerea costurilor de producție între 2013 și 2015 a făcut ca produsele fabricii să devină mai atractive decât produsele provenind din afara UE; întrucât, cu toate acestea, Caterpillar a decis să închidă fabrica pentru a muta producția către alte fabrici cu standarde mai scăzute în materie de protecție socială și a mediului decât cele aplicabile industriei europene;

D.  întrucât, dată fiind importanța acestui caz și dimensiunea sa europeană, Comisia a decis să înființeze un grup operativ alcătuit din serviciile competente, care să aibă rolul de interlocutor în procesul de închidere a Caterpillar;

E.  întrucât aceste două unități de producție nu sunt singurele vizate de restructurare; se așteaptă să aibă loc disponibilizări suplimentare la fabricile Alstom din Spania și Italia, dar și la fabrica Caterpillar din Irlanda de Nord;

F.  întrucât industria feroviară este coloana vertebrală a industrializării europene, având o istorie de peste 175 de ani; întrucât se preconizează că rata de creștere anuală a piețelor industriei de echipamente feroviare accesibile va fi de 2,8 % până în 2019; întrucât în industria europeană a echipamentelor feroviare lucrează, în mod direct, 400 000 de persoane la nivelul UE, o mare parte dintre acestea fiind angajate în IMM-uri; întrucât o industrie europeană puternică și inovatoare în domeniul echipamentelor feroviare este esențială pentru transferul modal către transportul feroviar, acest lucru fiind necesar pentru realizarea obiectivelor UE în materie de climă și energie;

G.  întrucât 65 % din cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor sunt generate de industria prelucrătoare și întrucât consolidarea bazei noastre industriale este esențială pentru a menține expertiza și know-how-ul în UE; întrucât dezvoltarea digitală, o prioritate a Planului Juncker, necesită o bază industrială puternică pentru a se concretiza;

H.  întrucât industria europeană, cum ar fi activitățile asigurate de Alstom și Casterpillar, reprezintă o valoare adăugată ridicată și o expertiză recunoscută; întrucât, în prezent, această industrie centrală și strategică a UE se confruntă cu o concurență acerbă la nivel global din partea unor țări care exportă produse cu costuri mai reduse pe piața europeană, adoptând o politică agresivă și de extindere rapidă pe toate continentele, adeseori beneficiind de sprijin politic și financiar din partea guvernelor lor;

I.  întrucât, în lumina cazului recent al întreprinderii Alstom, Comisia va efectua un studiu prospectiv pe 15 ani (2030) privind evoluția industriei feroviare în Europa, care va include diferite scenarii în legătură cu obiectivele de mediu ale statelor membre ale UE, împreună cu un studiu referitor la impactul diverselor scenarii asupra locurilor de muncă, a profesiilor și a aptitudinilor; întrucât Comisia trebuie să dea curs rapid recomandărilor din rezoluția Parlamentului referitoare la industria europeană de echipament feroviar pentru a asigura locuri de muncă sigure și sustenabile și o creștere economică favorabilă incluziunii; întrucât orice măsuri luate în acest sens trebuie să fie facilitate printr-un dialog permanent cu părțile interesate și trebuie să cuprindă toate capitolele rezoluției;

J.  întrucât Comisia s-a angajat să prezinte în 2013 un raport complet referitor la aplicarea cadrului privind calitatea; reamintește, în acest context, cererea sa adresată Comisiei ca aceasta să prezinte, după consultarea partenerilor sociali, o propunere de act legislativ privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor;

K.  întrucât industria europeană trebuie să își mențină competitivitatea și capacitatea de a investi în Europa și întrucât aceasta are de înfruntat, de asemenea, provocări de natură socială și ecologică pe care trebuie să le depășească, rămânând totodată o referință mondială în materie de responsabilitate socială și ecologică;

L.  întrucât unele întreprinderi urmează strategii care se axează doar pe câștiguri financiare pe termen scurt, care tind să afecteze negativ inovarea, investițiile în C-D, ocuparea forței de muncă și înnoirea competențelor;

M.  întrucât o politică ambițioasă în materie de inovare, ce favorizează fabricarea de produse de înaltă calitate, inovatoare și eficiente din punct de vedere energetic și care promovează procese sustenabile, îi va permite UE să se descurce prin forțe proprii într-un context global din ce în ce mai competitiv;

N.  întrucât comerțul cu utilaje de construcții din UE a cunoscut perturbări grave în ultimii ani, ca urmare a reducerii investițiilor publice și private, dar și din cauza creșterii costurilor de producție din cauza creșterii prețurilor la materiile prime;

O.  întrucât comerțul echitabil cu produse industriale trebuie să respecte drepturile lucrătorilor și normele de mediu; întrucât investițiile în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică reprezintă o forță motrice importantă pentru investițiile în produse industriale care să poată crea cercuri virtuoase; întrucât inovarea și investițiile în C-D, locuri de muncă și reînnoirea competențelor sunt esențiale pentru a asigura o creștere sustenabilă;

P.  întrucât s-a demonstrat că inovarea în producție are un efect pozitiv asupra creșterii numărului de locuri de muncă în toate etapele ciclului economic industrial; întrucât participarea lucrătorilor la măsurile de inovare și la definirea strategiilor poate amplifica semnificativ succesul economic;

Q.  întrucât partea cea mai avansată și mai durabilă a sectorului siderurgic, care asigură fabricarea unor produse tehnologice cu valoare ridicată, respectă sănătatea lucrătorilor și a populației din împrejurimi și garantează standarde de mediu stricte, joacă un rol important pentru strategia industrială europeană;

R.  întrucât pierderea cunoștințelor de specialitate și a competențelor lucrătorilor subliniază faptul că Europa trebuie să își mențină capacitatea industrială necesară pentru a-și satisface nevoile fără a depinde de producători din țări terțe,

1.  își exprimă întreaga solidaritate și tot sprijinul pentru toți lucrătorii de la Caterpillar și Alstom și pentru familiile acestora, precum și pentru subcontractanții afectați, și regretă efectele negative pe care aceste decizii de închidere a unor unități de producție le au asupra economiilor și comunităților locale; solicită să se ia măsuri pentru a proteja acești lucrători și economiile locale afectate și să se acorde asistență regiunilor pentru ca ele să poată depăși această situație economică și socială dificilă;

2.  este convins că industria europeană ar trebui considerată un factor de importanță strategică pentru competitivitatea și sustenabilitatea UE; subliniază că doar o industrie puternică și rezistentă și o politică industrială orientată spre viitor vor permite UE să facă față diverselor provocări cu care se va confrunta, care includ reindustrializarea sa, tranziția sa spre sustenabilitate și crearea unor locuri de muncă de calitate; subliniază că Comisia și statele membre trebuie să anticipeze mai bine aceste situații socio-economice și să asigure competitivitatea rețelei noastre industriale;

3.  reamintește că în Europa funcționează modelul economiei sociale de piață, care urmărește obținerea unei creșteri economice sustenabile și favorabile incluziunii; regretă lipsa unei adevărate politici industriale a UE, care să protejeze, de asemenea, lucrătorii din UE; invită, prin urmare, Comisia să definească o strategie industrială europeană veritabilă pe termen lung pentru a atinge obiectivul privind creșterea ponderii sectorului industrial până la 20 % din PIB, astfel cum se prevede în Strategia Europa 2020;

4.  îndeamnă statele membre să asigure, fie prin intermediul legislației, fie prin convenții colective, o protecție socială adecvată, condiții de muncă corespunzătoare și salarii care să permită persoanelor să trăiască decent, iar, în cazul demiterii lucrătorilor, să asigure o protecție eficace împotriva concedierilor ilegale;

5.  reamintește că criza economică din Europa a demonstrat că industriile care investesc cel mai mult în inovare, C-D, eficiență energetică, economia circulară etc. sunt, totodată, cele care rezistă cel mai bine; subliniază, în acest context, impactul negativ al scăderii investițiilor publice și private și al scăderii consumului intern, ambele trebuind să fie încurajate pentru a stimula creșterea;

6.  consideră că reducerea sarcinilor administrative și a costurilor de asigurare a conformității impuse întreprinderilor, precum și abrogarea legislației inutile și, totodată, asigurarea în continuare a unor standarde ridicate de protecție a consumatorilor, angajaților, sănătății și mediului trebuie să fie elemente de bază ale oricărei politici de reindustrializare a UE;

7.  solicită ca această politică industrială a UE să fie bazată pe obiective și indicatori clari – printre care obiective ambițioase legate de eficiența energetică, resurse și climă – și o economie circulară și fondată pe ciclul de viață; subliniază că aceasta ar trebui să includă un mix inteligent de măsuri legate de ofertă și de cerere menite să relocalizeze economia din UE și să sporească rezistența acesteia și să reducă dependența sa de resurse; subliniază că această politică ar trebui să orienteze investițiile către creativitate, competențe, inovare și tehnologii sustenabile și să promoveze modernizarea bazei industriale europene printr-o politică ce ține seama de lanțul de valoare și include industriile de bază și actorii lor regionali și locali; consideră că o astfel de abordare ar putea să aducă avantaje în materie de rentabilitate pentru industria europeană și economia europeană în general;

8.  subliniază că mulți ani de intervenții în sprijinul băncilor și al piețelor de capital din UE nu au avut un impact asupra locurilor de muncă și nu au îmbunătățit perspectivele economice; consideră că intervențiile publice ar trebui să treacă de la suprastimularea ofertei la politici concertate menite să stimuleze cererea, inclusiv prin măsuri fiscale și prin asigurarea creșterilor salariale;

Politica comercială – element-cheie pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile

9.  subliniază că, pe de-o parte, mai multe sectoare ale economiei UE sunt larg deschise concurenților din țări terțe, dar că, pe de altă parte, țările terțe au introdus o serie de obstacole care discriminează societățile europene; subliniază că întreprinderile concurente din țările terțe, îndeosebi din China, se extind rapid și în mod agresiv în Europa și în alte regiuni din lume, fiind adesea susținute puternic din punct de vedere politic și financiar de țara lor de origine; subliniază faptul că aceste practici pot constitui concurență neloială și pune în pericol locurile de muncă din Europa; subliniază că China nu îndeplinește cele cinci criterii stabilite de UE pentru definirea statutului de economie de piață;

10.  îndeamnă Comisia să adopte o politică comercială a UE care să fie coerentă cu obiectivele sale industriale și să țină seama de necesitatea de a garanta locurile de muncă industriale din Europa și de a evita noi relocări și continuarea procesului de dezindustrializare; invită Comisia să asigure condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piață, atât din cadrul UE, cât și din exteriorul acesteia, garantând astfel condiții de concurență echitabile pentru toți;

11.  reamintește necesitatea de a ajunge rapid la un acord privind revizuirea regulamentelor privind instrumentele de apărare comercială, pentru a le consolida semnificativ crescând capacitatea acestora de a reacționa și eficiența lor; solicită Comisiei să aibă în vedere potențialul impact social și economic pe care recunoașterea statutului de economie de piață în cazul economiilor centralizate sau al altor economii planificate l-ar avea asupra competitivității industriilor UE;

12.  subliniază că este necesar să se prevină ca politica comercială să stimuleze practicile anticoncurențiale, inclusiv dumpingul ecologic și în special dumpingul de produse ieftine și de proastă calitate care pun în pericol standardele europene și afectează industriile din UE; invită Comisia să ia în calcul mecanisme de ajustare la frontieră pentru a asigura condiții de concurență echitabile atunci când elaborează politici vizând îndeplinirea obiectivului Strategiei Europa 2020, dar și ca mijloc de evitare a dumpingului ecologic, a exploatării lucrătorilor și a concurenței neloiale;

13.  solicită Comisiei și statelor membre să realizeze studii privind negocierile comerciale, utilizând o abordare la nivel sectorial și regional, care să ajute și la o mai bună înțelegere a impactului asupra ocupării forței de muncă și a industriilor europene;

14.  evidențiază tendința recentă a întreprinderilor de a-și readuce producția și serviciile în Europa și oportunitățile apărute în consecință pentru creștere și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei să reflecteze asupra modalităților de a crea un mediu prielnic pentru a ajuta firmele să profite de oportunitățile oferite de această „relocalizare”;

Politica în domeniul concurenței – element esențial pentru industriile UE

15.  solicită Comisiei să elaboreze un cadru european competitiv și orientat spre exterior, care să atragă și să mențină investițiile private, să mențină lanțuri valorice europene puternice și să creeze locuri de muncă de calitate, pentru a oferi beneficii tangibile cetățenilor UE;

16.  constată, de asemenea, că normele privind ajutoarele de stat trebuie să fie mai bine concepute pentru a favoriza inovarea și sustenabilitatea, precum și pentru a îndeplini obiectivele de promovare a unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă și de sprijinire a politicilor sociale în conformitate cu articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

17.  subliniază că industria europeană este expusă concurenței mondiale și, prin urmare, încurajează ferm Comisia să ia urgent piața mondială ca referință atunci când definește piețe geografice în analizele sale și să nu își limiteze analizele la piețele naționale sau la piața internă, permițând astfel industriilor europene să creeze parteneriate de cercetare și dezvoltare sau alianțe strategice; solicită, în acest context, să se faciliteze restructurarea marilor producători europeni cu scopul de a permite apariția unor actori cu o masă critică suficientă pentru a face față concurenței internaționale;

Achizițiile publice – un instrument care trebuie ameliorat

18.  solicită Comisiei să aplice mai bine reglementările UE privind achizițiile publice; reamintește că dispozițiile UE permit respingerea ofertelor care sunt anormal de scăzute sau în cazul cărora peste 50 % din valoare este realizată în afara UE;

19.  consideră că achizițiile publice și etichetarea ecologică joacă un rol în preluarea produselor, serviciilor și inovațiilor sustenabile și pentru o bază industrială solidă în Europa; solicită concertarea eforturilor de către statele membre și Comisie pentru a asigura faptul că autoritățile contractante iau deciziile pe baza principiului „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic”;

O utilizare mai bună a fondurilor UE, C&D și inovarea – modalitatea de promovare a unei noi politici industriale

20.  invită Comisia să elaboreze, împreună cu statele membre, o strategie a Uniunii pentru o politică industrială coerentă și cuprinzătoare, care să urmărească reindustrializarea Europei și care să aibă la bază digitalizarea (în special integrarea tehnologiilor inteligente și a roboticii în lanțurile valorice industriale), sustenabilitatea, eficiența energetică și resurse adecvate; în acest scop, cere o cooperare mai strânsă și o convergență mai mare între statele membre în chestiuni fiscale, sociale și bugetare, astfel încât să se permită dezvoltarea unor proiecte industriale comune; consideră că cadrul european de reglementare ar trebui să permită industriilor să se adapteze la modificările respective și să ia măsuri anticipative, pentru a contribui la crearea de locuri de muncă, la creștere și la convergența regională;

21.  îndeamnă Comisia să colaboreze cu diferitele sectoare industriale pentru a asigura utilizarea optimă a fondurilor structurale și de investiții europene, în special a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), în vederea sprijinirii proiectelor de cercetare și dezvoltare la nivel regional;

22.  consideră că fondurile UE oferă o posibilitate importantă de a finanța investiții sustenabile în infrastructura energetică și de transport public, precum și în utilizarea inteligentă a tehnologiilor informației și comunicațiilor; solicită îmbunătățirea aplicării diferitelor criterii, în special a criteriilor privind ocuparea forței de muncă, de mediu și sociale, legate de utilizarea fondurilor UE și de toate instrumentele financiare gestionate prin intermediul BEI;

23.  solicită elaborarea unei agende a UE privind specializarea inteligentă și prioritizarea C&D în sectoarele în care UE poate fi lider; solicită crearea unor instrumente concrete care să permită UE și statelor membre să își conjuge eforturile în materie de C&D și să permită preluarea rezultatelor în economia locală; consideră că menținerea unei legături între sectorul cercetării și cel al industriei este esențială în scopul stimulării competitivității industriale a UE; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să promoveze în mod activ și să încurajeze intensificarea colaborării dintre centrele de cercetare, universități și întreprinderi; solicită să se îmbunătățească mediul de cercetare prin mărirea bugetului alocat pentru CD&I, precum și printr-o mai bună conectare a diferitelor programe de finanțare disponibile la nivel național și la nivelul UE;

24.  invită Comisia și Banca Europeană de Investiții să se axeze în special pe regiunile care au fost afectate în cel mai înalt grad de fenomenul dezindustrializării și să adopte în regim de urgență măsuri prin care să se accelereze acordarea de sprijin pentru proiecte în aceste regiuni, asigurând, totodată, sprijinirea proiectelor viabile și calitative; consideră că ar trebui valorificat mai mult potențialul Băncii Europene de Investiții de a acorda mai multe împrumuturi strategice, orientate spre proiecte de inovare și de transformare industrială, în special la nivelul industriei producătoare și al serviciilor conexe; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure îmbunătățirea accesului la finanțare pentru întreprinderile din UE, în special pentru microîntreprinderi și pentru IMM-uri, consolidând astfel capacitățile lor de a implementa proiecte, și să le ofere acestora servicii mai performante de consiliere și de asistență tehnică;

25.  solicită Comisiei ca, în coordonare cu statele membre, să studieze modurile în care se poate face posibilă reconversia economică, asigurând totodată că societățile își asumă pe deplin responsabilitățile ecologice, respectă legislația în materie de mediu și aplică standarde de mediu ridicate; solicită ca întreprinderile să decontamineze siturile închise într-un interval de timp rezonabil și să le înlesnească autorităților locale posibilități de a le recupera;

26.  invită Comisia să examineze posibilitatea de a facilita schimbul de bune practici între statele membre privind modul optim de tratare a cazurilor de închidere a întreprinderilor, încurajându-le să consulte exemplele prezentate în dispozițiile legale, pentru a încerca, dacă este fezabil, să organizeze căutarea unui cumpărător sau vânzarea sitului, pentru a menține fabricile în producție, în ciuda încetării activității decise de proprietarii inițiali;

27.  consideră că evaziunea fiscală, inclusiv prin transferul de active corporale, active necorporale sau servicii între întreprinderi la prețuri inadecvate (prețuri de transfer) ar trebui împiedicată și este, de asemenea, o consecință a lipsei de coordonare la nivel european în chestiuni fiscale și comerciale; cere o cooperare și o convergență mai mari între statele membre în chestiuni fiscale, sociale și bugetare;

Restructurarea responsabilă din punct de vedere social și crearea de locuri de muncă de calitate în sectoarele orientate către viitor

28.  salută inițiativele lansate de unele autorități locale, în colaborare cu parteneri sociali, cum ar fi cea din cazul Alstom, de a promova proiectele experimentale destinate lucrătorilor și întreprinderilor aflate în proces de restructurare, cu scopul de a garanta posibilități de evoluție profesională prin intermediul formării profesionale și al altor acțiuni, astfel încât să fie păstrate locurile de muncă de calitate;

29.  subliniază necesitatea crucială de a asigura dezvoltarea competențelor tehnice, în special în sectorul producției industriale; subliniază faptul că este necesar să se pună în evidență importanța personalului tehnic calificat; consideră că este esențial, în vederea maximizării potențialului net de creare de locuri de muncă al economiei verzi, ca forța de muncă existentă să beneficieze de oportunități adecvate de a dobândi noile competențe necesare pentru economia circulară; reamintește că forța de muncă calificată este importantă pentru viabilitatea producției; subliniază importanța promovării unor sinergii mai pronunțate între sistemele de învățământ, universități și piața muncii, inclusiv contactul cu locurile de muncă și cooperarea cu întreprinderile, pentru crearea de rețele interactive inovatoare;

30.  invită toate autoritățile competente să asigure faptul că toți actorii implicați respectă pe deplin reglementările naționale și europene cu privire la informarea și consultarea lucrătorilor, în special pe durata proceselor de restructurare și, de asemenea, să garanteze protecția mediului și siguranța la locul de muncă;

31.  subliniază că întreprinderile trebuie să își îndeplinească obligațiile legale care le revin în temeiul legislației europene și naționale, acordând prioritate acțiunilor de informare și de consultare a lucrătorilor și oportunității de a examina soluțiile alternative prezentate de partenerii sociali;

32.  consideră că orice demers de restructurare ar trebui explicat și justificat părților implicate, după caz, inclusiv în ceea ce privește alegerea măsurilor prevăzute în legătură cu obiectivele și opțiunile alternative; solicită un dialog la nivel local la care să participe toate părțile interesate pentru a discuta cele mai bune soluții în caz de restructurare;

33.  subliniază importanța unui dialog social susținut, la toate nivelurile, bazat pe încredere reciprocă și răspundere comună, ca unul dintre cele mai bune instrumente pentru găsirea unor soluții consensuale și a unor perspective comune în anticiparea, prevenirea și gestionarea procesului de restructurare;

34.  subliniază, în caz de restructurare, că trebuie protejate interesele lucrătorilor afectați în ceea ce privește sănătatea și condițiile lor de muncă, protecția socială, recalificarea și reintegrarea lor pe piața muncii;

35.  constată că restructurarea are un impact care se răsfrânge cu mult dincolo de întreprindere, cu efecte neprevăzute asupra comunităților și a țesutului economic și social al statelor membre;

36.  invită Comisia să consulte partenerii sociali cu privire la eficiența legislației privind disponibilizările colective, ținând seama de cazurile Caterpillar și Alstom;

37.  regretă financializarea treptată a economiei reale, orientată către o perspectivă financiară pe termen scurt și nu către menținerea unui mediu industrial inovator care poate asigura locuri de muncă de calitate și sustenabile, precum și beneficii pe termen lung pentru societate; regretă că această abordare a avut ca rezultat pierderea a numeroase locuri de muncă în sectorul de prelucrare; invită Comisia să se consulte cu partenerii sociali în legătură cu posibilitatea de a revizui legislația existentă privind concedierile colective, luând în considerare aspectele aferente cazurilor Caterpillar și Alstom, în special implicarea în procedură a tuturor lucrătorilor și subcontractanților, precum și în legătură cu măsuri eficace pentru a evita concedierile colective nelegale care nu se bazează pe motive economice reale, inclusiv posibilitatea unor sancțiuni - de exemplu, suspendarea accesului la programele finanțate de UE sau solicitarea rambursării ajutoarelor publice acordate;

38.  invită grupul operativ al Comisiei să ancheteze modul în care a fost efectuată procedura de consultare cu comitetul european de întreprindere; invită Comisia ca, ținând seama de anchetă, să aibă în vedere necesitatea de a revizui Directiva privind comitetele europene de întreprindere;

39.  ia act de faptul că FEG este un instrument esențial al UE în era globalizării pentru sprijinirea statelor membre în politicile lor de recalificare profesională a lucrătorilor și pentru restabilirea structurilor economice într-o regiune în privința lucrătorilor care suferă consecințele negative ale globalizării sau crizei economice; Reamintește importanța recomandărilor formulate de Parlament în Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la activitățile, impactul și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare între 2007 și 2014(7);

40.  subliniază totuși că FEG este un instrument care este mobilizat abia după ce au avut loc deja disponibilizările și că statele membre și UE trebuie să depună eforturi mai susținute pentru a crea un mediu economic și legislativ care să stimuleze competitivitatea și să creeze locuri de muncă durabile și pe termen lung;

41.  invită Comisia să informeze Parlamentul despre strategia sa privind principalele sectoare industriale din Europa, în special sectorul echipamentelor feroviare și sectorul utilajelor, în vederea creării unui mediu de piață mai favorabil, și despre acțiunile pe care intenționează să le întreprindă pentru a păstra locurile de muncă de calitate, know-how-ul și investițiile în Europa;

42.  constată că, în cazurile de restructurare, lucrătorii mai tineri și cei mai în vârstă sunt mai frecvent vizați de concedieri decât alte grupe de vârstă; subliniază că, în cazul concedierilor, angajatorii trebuie să respecte legislația în materie de anti-discriminare, în special cu privire la discriminarea pe motive de vârstă;

43.  menționează că tranziția la o economie verde are un potențial ridicat de creare de locuri de muncă la nivel local, care să nu poată fi mutate în altă parte și în domenii care să nu poată fi delocalizate; constată că există dovezi solide potrivit cărora tranziția la economia verde va avea, în ansamblu, un efect pozitiv asupra ocupării locurilor de muncă, reflectând ideea că activitățile economice sustenabile, precum economiile de energie, implică utilizarea mai intensivă a forței de muncă decât activitățile pe care le înlocuiesc și ar putea avea potențialul de a le permite regiunilor să devină mai autonome;

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție.

(1) JO L 225, 12.8.1998, p. 16.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(3) JO C 440, 30.12.2015, p. 23.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0032.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0460.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0280.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0361.

Notă juridică