Index 
Texte adoptate
Joi, 6 octombrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Rwanda, cazul Victoire Ingabire
 Sudan
 Thailanda, în special cazul lui Andy Hall
 Standardele internaționale de raportare financiară: IFRS 9
 Situația din Siria
 Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22)
 Punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele care intră în contact cu alimentele
 Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: Raport anual 2014
 Introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11
 Introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507
 Reînnoirea autorizației pentru semințele de porumb modificat genetic MON 810
 Introducerea pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810
 Introducerea pe piață a bumbacului modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913

Rwanda, cazul Victoire Ingabire
PDF 271kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la Rwanda: cazul lui Victoire Ingabire (2016/2910(RSP))
P8_TA(2016)0378RC-B8-1061/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la Rwanda: cazul lui Victoire Ingabire(1),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,

–  având în vedere Principiile și orientările referitoare la dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică în Africa,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Rwanda în 1975,

–  având în vedere rezultatul evaluării periodice universale din 2015 referitoare la Rwanda și la observațiile finale din 2016 ale Comisiei ONU pentru drepturile omului,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou;

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant Federica Mogherini din 3 decembrie 2015, în numele UE, cu privire la revizuirea constituțională din Rwanda,

–  având în vedere declarația comună locală a UE din 18 decembrie 2015 referitoare la referendumul privind un proiect de constituție în Rwanda,

–  având în vedere declarația de presă din 16 martie 2016 a Forțelor Democratice Unite referitoare la apelul formulat de prizonierul politic Victoire Ingabire Umuhoza,

–  având în vedere raportul organizației Freedom House pe 2015 privind Rwanda,

–  având în vedere Raportul de țară al organizației Amnesty International intitulat „Rwanda 2015/2016”,

–  având în vedere Raportul din 2013 al organizației Amnesty International intitulat „Justiția în pericol: procesul în primă instanță a lui Victoire Ingabire” din 2013,

–  având în vedere răspunsul vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant Catherine Ashton din 4 februarie 2013 la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-010366/2012 cu privire la Victoire Ingabire,

–  având în vedere Raportul din 29 septembrie 2016 al organizației Human Rights Watch întitulat „Rwanda: o activistă din opoziție dispărută”;

–  având în vedere raportul din 2014 referitor la Rwanda al Raportorului special al ONU privind dreptul la libertatea de întrunire pașnică și de asociere,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Rwanda se numără printre puținele țări din Africa care joacă un rol-cheie în ceea ce privește realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în special în domenii cum ar fi egalitatea de gen, capacitarea femeilor, educația primară universală, mortalitatea infantilă și maternă, incidența HIV și sustenabilitatea mediului;

B.  întrucât puternica creștere economică înregistrată a fost acompaniată de îmbunătățirea substanțială a standardelor de viață, lucru evidențiat de scăderea cu două treimi a mortalității infantile și de obținerea unei rate de școlarizare de aproape 100% în învățământul primar;

C.  întrucât s-au depus eforturi la nivel economic și politic pentru a îmbunătăți economia țării, astfel încât să crească gradul de industrializare, iar economia să devină mai orientată spre servicii;

D.  întrucât, la 30 octombrie 2012, Victoire Ingabire, președinta Forțelor Democratice Unite (FDU), a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru conspirație în vederea vătămării autorităților prin mijloace teroriste și de minimalizarea genocidului din 1994, pe baza relațiilor sale cu Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER);

E.  întrucât, în septembrie 2016, s-a interzis accesul unei delegații a Parlamentului European la liderul de opoziție închis Victoire Ingabire; întrucât, deși obiectivul principal al vizitei era rolul femeilor în societate și capacitarea acestora, ministerul afacerilor externe și cooperării a considerat că „nu există niciun motiv special pentru care dna Victoire Ingabire, un deținut care se supune orientărilor și normelor naționale în materie de privare de libertate, să primească o vizită din partea deputaților UE aflați în misiune oficială”;

F.  întrucât misiunea a luat act de faptul că rămân încă provocări importante în domeniu, cum ar fi accesul la educație în zonele rurale, drepturi de proprietate mai echitabile și un acces mai bun la locurile de muncă din afara agriculturii și întrucât situația drepturilor omului, în special în ceea ce privește participarea politică și libertatea de exprimare în Rwanda, rămâne îngrijorătoare, în timp ce societatea civilă independentă este încă lipsită de putere;

G.  întrucât multe organizații din domeniul drepturilor omului au denunțat judecata în primă instanță a dnei Victoire Ingabire, dat fiind că s-au observat nereguli grave, iar ea nu a fost tratată echitabil; întrucât, în raportul său, organizația Amnesty International face referire la declarații publice prejudiciabile făcute de președintele Rwandei înaintea procesului dnei Victoire Ingabire, precum și la faptul că procesul s-a bazat în mare măsură pe mărturisiri ale unor deținuți din Camp Kami, despre care există alegații că ar fi un loc în care se folosește tortura; întrucât, după ce în 2012 au depus mărturie împotriva lui Victoire Ingabire înaintea Înaltei Curți din Rwanda, patru martori ai acuzării și un coinculpat au declarat în 2013 în fața Curții Supreme că mărturiile lor au fost falsificate;

H.  întrucât, la 13 septembrie 2012, Victoire Ingabire Umuhoza a fost nominalizată, împreună cu alte două personalități politice din Rwanda, Bernard Ntaganda și Deogratias Mushyayidi, pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European pentru 2012;

I.  întrucât, în 2015, dna Ingabire a făcut apel în fața Curții Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor, acuzând guvernul Rwandei de încălcarea drepturilor sale; întrucât, în martie 2015, Rwanda s-a retras de sub jurisdicția Curții Africane, susținând că instanțele Rwandei erau capabile să trateze toate cazurile locale; întrucât, la 29 februarie 2016, guvernul Rwandei și-a retras declarația prin care se permitea persoanelor fizice să formuleze plângeri direct în fața Curții Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor, cu doar câteva zile înainte de momentul în care s-ar fi audiat de către judecători o cauză introdusă împotriva guvernului Rwandei de către Victoire Ingabire;

J.  întrucât, potrivit FDU-Inkingi, partidul lui Victoire Ingabire, condițiile de detenție a dnei Ingabire s-au deteriorat semnificativ începând cu aprilie 2016; întrucât acesteia i se refuză accesul la mese provenite din exterior și la mese pentru urmarea unui regim alimentar specific, iar certificatul său medical a fost anulat;

K.  întrucât, printre altele, FDU-Inkingi nu a putut să se înregistreze ca partid politic conform legii, iar mai mulți membri ai acestuia au fost amenințați, arestați și reținuți;

L.  întrucât mai mulți membri ai partidelor de opoziție sunt reținuți în închisori; întrucât Illuminée Iragena, o asistență medicală și activistă politică legată de FDU-Inkingi, este dată dispărută de cinci luni și există temeri cu privire la siguranța ei; întrucât Léonille Gasengayire, trezorierul FDU-Inkingi, a fost arestat la 23 august 2016 și acuzat de incitare la insurecție publică;

M.  întrucât Rwanda ocupă locul 161 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2016; întrucât libertatea presei a continuat să se deterioreze, jurnaliștii independenți fiind adesea hărțuiți, amenințați și arestați; întrucât jurnaliștii exilați și cei străini sunt din ce în ce mai frecvent victime ale unor tentative extrajudiciare de intimidare, ale violențelor și ale dispariției forțate pentru criticarea unor funcționari publici în articolele lor;

N.  întrucât, în octombrie 2014, guvernul a suspendat pe o perioadă nedeterminată serviciul radiofonic în limba kinyarwanda al British Broadcasting Corporation (BBC), în urma difuzării unui documentar de televiziune BBC controversat despre genocidul din 1994 din Rwanda;

O.  întrucât consolidarea democrației, inclusiv prin garantarea independenței magistraților și participarea partidelor de opoziție, este esențială, în special în perspectiva alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în 2017;

P.  întrucât carențele sistemului judiciar din Rwanda manifestate în desfășurarea procesului lui Victoire Ingabire i-au subminat capacitatea de a soluționa cauze în care sunt implicate figuri politice de rang înalt;

Q.  întrucât Rwanda este un actor extrem de important din Regiunea Marilor Lacuri și poate juca un rol esențial în cadrul procesului de stabilizare, inclusiv prin combaterea comerțului ilicit cu minereuri și alte resurse naturale; întrucât raportul pe 2015 al Grupului de experți al ONU pentru Republica Democratică Congo (RDC) recomandă ca guvernul din Rwanda să investigheze și să-i urmărească în justiție pe cei implicați în comerțul ilegal cu staniu, tantal și tungsten, precum și spălarea în Rwanda a minereurilor provenind din RDC;

1.  condamnă ferm procesele motivate politic, urmărirea în justiție a opozanților politici și ingerințele care denaturează rezultatul proceselor; îndeamnă guvernul Rwandei să extindă realizările economice și sociale în domeniul drepturilor omului, pentru a se îndrepta până la capăt către o democrație modernă și integratoare; îndeamnă autoritățile rwandeze să garanteze că procesul în apel al lui Victoire Ingabire este echitabil și în conformitate cu standardele instituite de legislația rwandeză și internațională; subliniază că procesul și acuzațiile nu se pot baza pe legi vagi și imprecise, care permit abuzurile, ca în cazul lui Victoire Ingabire;

2.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu respingerea de către Curtea Supremă din Rwanda a apelului și cu sentința prin care Victoire Ingabire a fost condamnată la 15 ani de închisoare și înăsprirea condițiilor de detenție ale acesteia; este încredințat că apelul judecat în Rwanda nu s-a desfășurat în conformitate cu standardele internaționale, printre care și dreptul dnei Ingabire la prezumția de nevinovăție;

3.  subliniază că retragerea Rwandei de sub jurisdicția Curții Africane a Drepturilor Omului (ACHPR) în martie 2016, cu numai câteva zile înainte de termenul fixat pentru apelul înaintat de dna Ingabire este de circumstanță și urmărește să limiteze accesul direct la Curte al persoanelor și ONG-urilor;

4.  le reamintește autorităților rwandeze că UE și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu respectarea drepturilor omului și a dreptului la un proces echitabil în cadrul dialogului politic oficial purtat cu Rwanda în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou; solicită revizuirea promptă și imparțială a cazului dnei Ingabire, pe baza faptelor și în conformitate cu legea, fără niciun fel de restricții, ingerințe neavenite, presiuni sau amenințări; solicită protejarea, în închisoare, a drepturilor lui Victoire Ingabire, printre care accesul ei la reprezentare juridică și la o alimentație și un tratament corespunzător;

5.  condamnă orice intimidare, arestare, detenție și urmărire în justiție a liderilor, membrilor și activiștilor partidelor politice, precum și a jurnaliștilor și a altor persoane percepute drept critici ai guvernului rwandez numai pentru că și-au exprimat opiniile; îndeamnă, în acest sens, autoritățile rwandeze să revizuiască și să-și ajusteze legislația națională pentru a garanta libertatea de exprimare, cu precădere articolele 463 și 451 din Codul penal, care restrânge libertatea de exprimare;

6.  cheamă guvernul rwandez să-și demonstreze voința de a cerceta abuzurile prezumtive îndreptate împotriva activiștilor din opoziție și a jurnaliștilor și să asigure conformitatea centrelor militare de detenție cu legislația rwandeză și standardele internaționale; îndeamnă autoritățile rwandeze să elibereze fără întârziere toate persoanele și pe ceilalți activiști reținuți sau condamnați exclusiv pentru că și-au exercitat drepturile la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică și să asigure separația puterilor executivă, legislativă și judiciară, în special independența magistraților;

7.  îndeamnă autoritățile rwandeze să-și intensifice eforturile depuse pentru cercetări în cauzele Illuminée Iragena, John Ndabarasa, Léonille Gasangayire și a altor persoane cu privire la care există temeri că au fost forțate să dispară, pentru a dezvălui unde se află și a le elibera sau a le judeca, dacă sunt în detenție, precum și pentru a asigura echitatea proceselor opozanților sau criticilor reali sau prezumtivi ai guvernului, printre care cele ale lui Frank Rusagara, Joel Mutabazi, Kizito Mihigo și ale celorlalți coinculpați în aceste cauze;

8.  îndeamnă autoritățile rwandeze să garanteze, în 2017, alegeri pașnice, credibile și transparente, și îi solicită guvernului să coopereze cu opoziția la pregătirea acestor alegeri; își exprimă sprijinul pentru misiunea de observare pe termen lung a alegerilor prezidențiale din 2017, concentrată îndeosebi asupra spațiului politic și a libertăților fundamentale;

9.  le reamintește autorităților rwandeze că democrația se bazează pe guverne pluraliste, pe o opoziție funcțională, pe media și pe magistrați independenți, pe respectarea drepturilor omului și pe libertatea de exprimare și întrunire; cheamă, în acest sens, Rwanda, să-și deschidă spațiul politic, să se ridice la nivelul acestor standarde și să amelioreze situația drepturilor omului; se așteaptă ca Rwanda să transpună în practică recomandările Raportorului special al ONU pentru libertatea de întrunire pașnică și de asociere (2014);

10.  cheamă autoritățile rwandeze să-și revizuiască urgent declarațiile, permițând persoanelor și ONG-urilor să depună plângeri la Curtea Africană a Drepturilor Omului și să revină sub jurisdicția acesteia;

11.  le solicită UE și partenerilor săi internaționali să sprijine în continuare poporul rwandez în eforturile sale de edificare a păcii și stabilității în țară și în întreaga regiune;

12.  îi solicită Comisiei să-și evalueze în continuare și regulat sprijinul acordat instituțiilor guvernamentale rwandeze, pentru a asigura că acest sprijin promovează pe deplin drepturile omului, libertatea de exprimare și de asociere, pluralismul politic și o societate civilă independentă;

13.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, VP/ÎR Federica Mogherini, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, instituțiilor Uniunii Africane, Comunității Africii de Est, Adunării Parlamentare mixte ACP-UE, statelor membre ale UE, apărătorilor lui Victoire Ingabire și Președintelui Rwandei.

(1) JO C 55, 12.2.2016, p. 127.


Sudan
PDF 270kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la Sudan (2016/2911(RSP))
P8_TA(2016)0379RC-B8-1062/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere declarația comună din 8 august 2016 emisă de UE, de reprezentanții Troicii (Norvegia, Regatul Unit și Statele Unite) și de Germania, în care este salutată semnarea de către „Apelul din Sudan” a foii de parcurs a AUHIP,

–  având în vedere „Raportul expertului independent privind situația drepturilor omului în Sudan” din 28 iulie 2016 și „Raportul raportorului special privind impactul negativ al măsurilor coercitive unilaterale impuse asupra exercitării drepturilor omului și privind misiunea sa din Sudan” din 4 august 2016,

–  având în vedere declarația din 27 iunie 2016 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) referitoare la anunțul guvernului sudanez privind încetarea unilaterală a ostilităților timp de patru luni,

–  având în vedere rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2296 referitoare la Sudan, adoptată în cadrul celei de-a 7728-a reuniuni din 29 iunie 2016,

–  având în vedere comunicatul din 13 iunie 2016 al Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane privind situația din Darfur,

–  având în vedere articolul 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora nimeni nu va fi supus torturii sau pedepselor ori tratamentelor crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere declarația din 9 aprilie 2015 a Înaltului Reprezentant, în numele Uniunii Europene, privind lipsa unui mediu favorabil alegerilor din Sudan din aprilie 2015,

–  având în vedere declarația „Apelului din Sudan” referitoare la „Instituirea unui stat al cetățeniei și democrației”,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât conflictul din Darfur durează de 13 ani și s-a soldat cu pierderea a peste 300 000 de vieți omenești, iar forțele guvernului sudanez continuă să atace civilii, mai ales în Jebel Marra; întrucât bombardarea generală și continuă a civililor, inclusiv atacurile ilegale ale forțelor sudaneze asupra satelor din Kordofanul de Sud, Nilul Albastru și Darfur, a cauzat victime și distrugerea infrastructurilor civile;

B.  întrucât Legea privind securitatea națională din 2010 a acordat guvernului sudanez puteri extinse, creând posibilitatea de a închide periodic deținuții în carceră, fără a fi acuzați de ceva, timp îndelungat, iar diferite organizații au fost închise cu forța și percheziționate;

C.  întrucât, după cum s-a afirmat în evaluarea periodică universală a ONU din 21 septembrie 2016, Sudanul și-a reiterat angajamentul de a adera la Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și la Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;

D.  întrucât cazurile de încălcare a drepturilor omului și de abuzuri la adresa acestora se intensifică în Darfur, în special în Kordofanul de Sud și Nilul Albastru, fiind semnalate cazuri de execuții extrajudiciare, utilizare excesivă a forței, răpire de civili și acte de violență sexuală sau bazată pe gen îndreptate împotriva femeilor, încălcări și abuzuri împotriva copiilor și arestări și detenții arbitrare;

E.  întrucât spațiul civic rezervat partidelor politice de opoziție, societății civile și apărătorilor drepturilor omului este limitat în Sudan; întrucât există relatări potrivit cărora Serviciul național de informații și securitate (SNIS) hărțuiește, urmărește și acuză în mod constant apărătorii drepturilor omului, studenții activiști și opozanții politici care își desfășoară activitățile lor legitime; întrucât, anul acesta, numeroși militanți ai societății civile au fost arestați în mod arbitrar, printre ei numărându-se patru reprezentanți ai societății civile sudaneze interceptați de funcționarii responsabili de securitate la aeroportul internațional de la Khartoum în timp ce se îndreptau spre o reuniune la nivel înalt cu diplomați privind drepturile omului, care a avut loc la Geneva la 31 martie 2016;

F.  întrucât grupurile de apărare a drepturilor omului au scos la lumină dovezi credibile privind atacuri cu arme chimice asupra civililor comise de către forțele guvernului sudanez, sătenii din regiunea Jebel Marra din Darfur dezvăluind efectele înfiorătoare ale atacurilor suspectate de a fi fost comise cu arme chimice, dintre care cel mai recent a avut loc la 9 septembrie 2016 în satul Gamarah; întrucât au fost raportate, de asemenea, atacuri ale Forțelor de sprijin rapid (FSR), o unitate militară sudaneză formată din fostele miliții pro-guvernamentale aflate sub comanda Serviciului național de informații și securitate;

G.  întrucât, la 29 februarie 2016, Serviciul național de informații și securitate a efectuat o percheziție brutală a Centrului de formare și dezvoltare umană (TRACKS), o organizație a societății civile, în urma căreia directorul Khalfálah Alafif Muktar și militanții Arwa Ahmed Elrabie, Al-Hassan Kheiry, Imani-Leyla Raye, Abu Hureira Abdelrahman, Al-Baqir Al-Afif Mukhtar, Midhat Afifadeen și Mustafa Adam au fost arestați și acuzați de conspirație criminală și de faptul că poartă un război împotriva statului, acuzații pasibile de pedeapsa cu moartea; întrucât, potrivit relatărilor existente, directorul este într-o stare de sănătate precară și vizitele familiei nu sunt permise;

H.  întrucât autoritățile sudaneze restricționează sever libertatea religioasă; întrucât amenințările la adresa liderilor bisericii și intimidarea comunităților creștine au continuat într-un ritm accelerat în ultimii ani; întrucât lucrătorul ceh al organizației Christian Aid, Petr Jašek, pastorii sudanezi Hassan Abduraheem Kodi Taour, Kuwa Shamal și doctorandul Abdulmonem Abdumawla Issa Abdumawla din Darfur sunt ținuți în detenție de nouă luni deja de către SNIS și urmează să fie judecați în baza acuzațiilor de a fi atras atenția asupra presupuselor suferințe ale creștinilor în regiuni devastate de război ale Sudanului; întrucât în ultimii ani se înregistrează o creștere a numărului de procese bazate pe acuzații de apostazie și a numărului de sentințe de condamnare la moarte care rezultă în urma acestora;

I.  întrucât Forțele de Sprijin Rapid au fost desfășurate recent de-a lungul graniței de nord a Sudanului pentru a contracara fluxul de migranți ilegali; întrucât, la 31 august 2016, comandantul Forțelor de Sprijin Rapid a declarat că efectivele sale patrulează la această frontieră cu Egipt și Libia și a pretins, astfel, că Sudanul luptă împotriva migrației ilegale în numele UE; întrucât Delegația UE în Sudan a infirmat acest ajutor la 6 septembrie 2016;

J.  întrucât, la 24 august 2016, 48 de potențiali solicitanți de azil sudanezi au fost deportați din Italia în Sudan; întrucât în luna mai 2016 autoritățile sudaneze au deportat peste 400 de eritreeni care fuseseră arestați în drum spre Libia;

K.  întrucât autoritățile sudaneze condamnă în mod disproporționat femei și fete pentru infracțiuni definite necorespunzător; întrucât femeile se confruntă cu o discriminare sistemică și cu pedepse corporale și biciuire pentru încălcări vag definite ale codului vestimentar;

L.  întrucât cosemnatarii „Apelului din Sudan” (reprezentanți ai partidelor politice și ai partidelor opoziției armate, inclusiv ai Partidului Național Umma, ai Forțelor Consensului Național și ai Frontului Revoluționar din Sudan) s-au angajat să depună eforturi pentru a pune capăt conflictelor violente dezlănțuite în diferite regiuni din Sudan și în direcția unor reforme juridice, instituționale și economice;

M.  întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a emis, în 2009 și 2010, două mandate de arestare împotriva președintelui al-Bashir, acuzându-l de responsabilitate pentru crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid; întrucât, deși nu este stat-parte la Statutul de la Roma al CPI, Rezoluția 1593 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU îi solicită Sudanului să coopereze cu CPI, iar Sudanul trebuie să se conformeze, prin urmare, mandatului de arestare emis de CPI;

N.  întrucât, în iunie 2008, miniștrii de externe ai statelor membre ale UE reuniți în cadrul Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe (CAGRE) au concluzionat că „Consiliul este pregătit să ia în considerare măsuri împotriva indivizilor responsabili de lipsa de cooperare cu CPI”;

O.  întrucât în momentul de față UE pune în aplicare împreună cu Sudanul un proiect privind „mai buna gestionare a migrației,

1.  deplânge utilizarea armelor chimice împotriva civililor în zona Jebel Marra din Darfur de către guvernul Sudanului și subliniază că acest lucru reprezintă o încălcare gravă a normelor internaționale și, de asemenea, o crimă de război; reamintește că Sudanul este parte la Convenția privind armele chimice și solicită să se inițieze o anchetă internațională privind aceste acuzații, condusă de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice; le reamintește autorităților sudaneze responsabilitatea pe care o au de a proteja drepturile omului;

2.  rămâne profund îngrijorat de execuțiile ilegale, răpirile și actele de violență pe criterii de gen și violență sexuală care se produc în permanență în zonele de conflict, în special în Darfur, Kordofanul de Sud și Nilul Albastru, precum și de situațiile grave de urgență umanitară cauzate de strămutările interne de foarte mare amploare; solicită să se pună capăt imediat bombardamentelor aeriene ale forțelor sudaneze asupra civililor;

3.  condamnă arestarea și detenția arbitrară a activiștilor și menținerea în detenție a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor din Sudan; solicită guvernului Sudanului să garanteze exercitarea pașnică a libertăților de exprimare, de asociere și de întrunire; subliniază că dialogul național va avea sorți de izbândă numai dacă este purtat într-o atmosferă în care sunt garantate libertățile de exprimare, de asociere și de întrunire și libertatea presei;

4.  invită Uniunea Africană și guvernul Sudanului să cerceteze prompt toate acuzațiile de tortură, maltratare, detenție arbitrară și utilizare excesivă a forței și să le ceară socoteală persoanelor responsabile de aceste acțiuni, fără a recurge la pedeapsa cu moartea; solicită guvernului Sudanului să emită de îndată un moratoriu asupra tuturor execuțiilor și să abolească pedeapsa cu moartea și toate formele de pedepse corporale;

5.  își exprimă preocuparea deosebită în legătură cu restricțiile de acces impuse în continuare agențiilor și organizațiilor umanitare internaționale; cere ca guvernul Sudanului să depună toate eforturile posibile pentru a îmbunătăți accesul agențiilor umanitare internaționale la toate persoanele care doresc să obțină ajutor umanitar, în conformitate cu angajamentele asumate în cursul revizuirii periodice universale; îndeamnă guvernul Sudanului să coopereze constructiv cu organizațiile societății civile pentru a promova de îndată sensibilizarea la drepturile omului în Sudan;

6.  reafirmă că libertatea religioasă, libertatea de conștiință sau de credință constituie un drept universal al omului, care trebuie protejat oriunde și pentru fiecare persoană; cere ca guvernul Sudanului să abroge orice dispoziții legislative care pedepsesc sau discriminează persoanele din cauza convingerilor lor religioase, mai ales în cazul apostaziei și mai ales în ceea ce îi privește pe lucrătorul ceh al organizației Christian Aid Petr Jašek, pe pastorii sudanezi Hassan Abduraheem Kodi Taour, Kuwa Shamal și pe doctorandul Abdulmonem Abdumawla Issa Abdumawla din Darfur;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la reprimarea tot mai aspră de către NISS a cetățenilor care sunt activi în cadrul societății civile și solicită Sudanului să elibereze imediat și necondiționat deținuții și să pună capăt imediat cazurilor de detenție arbitrară, să-și retragă toate acuzațiile care se bazează pe activitățile pașnice ale acestor persoane și să le permită ONG-urilor, cum ar fi TRACK, organizațiilor afiliate și studenților activiști să-și desfășoare activitatea fără teama reprimării;

8.  ia act de faptul că Sudanul a acceptat recomandările privind ratificarea Convenției împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și intensificarea eforturilor în vederea prevenirii torturii și a tratamentelor inumane; solicită totuși guvernului sudanez să procedeze de urgență la revizuirea Legii privind securitatea națională, care permite plasarea în detenție a suspecților pe durate de până la patru luni și jumătate fără nicio formă de control jurisdicțional; solicită, de asemenea, guvernului sudanez să-și reformeze sistemul juridic în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului;

9.  invită guvernul sudanez să revoce imunitățile ample pe care le-a prevăzut în legislația Sudanului, să publice rezultatele activității celor trei comisii de anchetă de stat și să recunoască public amploarea cazurilor de ucidere care au avut loc în timpul reprimării protestelor împotriva austerității din septembrie 2013 și să le facă dreptate victimelor;

10.  reamintește concluziile adoptate în iunie 2008 de CAGRE, în care este abordată lipsa permanentă de cooperare a guvernului sudanez cu Curtea Penală Internațională (CPI) și se atrage atenția asupra faptului că guvernul Sudanului are obligația și capacitatea de a coopera și că orice mandat de arestare emis de CPI ar trebui respectat; îl îndeamnă pe Omar al-Bashir să respecte dreptul internațional și să compară în fața CPI pentru crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

11.  invită statele membre ale Uniunii Africane, în special țările care l-au găzduit pe președintele Bashir (Republica Democrată Congo, Ciad, Africa de Sud, Uganda și Djibouti), să respecte Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și deciziile CPI;

12.  solicită UE să procedeze la aplicarea unor sancțiuni punitive persoanelor care se fac responsabile de continuarea crimelor de război și care refuză să coopereze cu Curtea Penală Internațională; solicită SEAE să întocmească fără întârziere o listă a persoanelor care să fie vizate de aceste sancțiuni;

13.  observă că guvernul Sudanului a semnat la 16 martie 2016 acordul privind foaia de parcurs și a clarificat ulterior angajamentul său privind includerea altor părți interesate relevante în Dialogul național și susținerea în continuare a eventualelor decizii luate în comun de semnatarii din opoziție și mecanismul 7+7, grupul de coordonare al Dialogului național; insistă că este necesar ca toate părțile să-și respecte angajamentele și solicită să fie continuat dialogul în vederea încetării definitive a focului; solicită UE și statelor sale membre să-și mențină angajamentul privind sprijinirea eforturilor depuse de Uniunea Africană de a instaura pacea în Sudan și sprijinirea poporului sudanez în tranziția către o democrație reformată pe plan intern;

14.  solicită ca Misiunea Uniunii Africane și a Organizației Națiunilor Unite în Darfur (UNAMID) să asigure o prezență permanentă în Jebel Marra; invită UNAMID să ancheteze fără întârziere și să publice rezultatul acestei anchete cu privire la acuzațiile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional de către forțele guvernului sudanez și forțele de opoziție în Jebel Marra;

15.  invită SEAE și Comisia să monitorizeze cu atenție asistența pentru dezvoltare acordată de UE în Sudan pentru a preveni sprijinirea directă sau indirectă a milițiilor locale și pentru a garanta că forțele RSF care patrulează frontiera Sudanului cu Egiptul și Libia nu pretind că ar combate migrația ilegală în numele UE;

16.  îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre vizate să asigure transparența deplină a proiectului privind o mai bună gestionare a migrației, desfășurat în comun cu Sudanul, inclusiv în ceea ce privește toate activitățile prevăzute și toți beneficiarii finanțării acordate de UE și de Sudan, precum și să întocmească un raport detaliat privind vizita unei delegații tehnice a UE care a avut loc în Sudan în mai 2016;

17.  solicită UE și statelor sale membre să asigure informarea deplină a Parlamentului cu privire la dialogul instituit în cadrul Procesului de la Khartoum și să garanteze că activitățile finanțate prin intermediul Fondului fiduciar UE-Africa, îndeosebi cele care au ca scop dezvoltarea capacităților guvernului sudanez, se desfășoară cu respectarea deplină a acordurilor în vigoare, asigurând faptul că respectarea obligațiilor și a normelor internaționale este pe deplin clară pentru cetățenii și societățile civile din UE și Sudan;

18.  constată cu îngrijorare că sunt încălcate în mod constant și frecvent drepturile femeilor din Sudan, în special articolul 152 din Codul penal; îndeamnă autoritățile sudaneze să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernului Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al ONU, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican, precum și Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice.


Thailanda, în special cazul lui Andy Hall
PDF 261kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la Thailanda, în special la situația lui Andy Hall (2016/2912(RSP))
P8_TA(2016)0380RC-B8-1068/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Thailanda, în special cele din 20 mai 2010(1), 6 februarie 2014(2), 21 mai 2015(3) și 8 octombrie 2015(4),

–  având în vedere răspunsul oferit de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) Mogherini, în numele Comisiei la 19 noiembrie 2015 cu privire la situația lui Andy Hall,

–  având în vedere declarațiile pronunțate de delegația Uniunii Europene în acord cu șefii misiunii UE în Thailanda la 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere comunicatul de presă al Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 20 septembrie 2016,

–  având în vedere declarația lui Maurizio Bussi, Director regional al Organizației Internaționale a Muncii pentru Thailanda, Cambodgia și Republica Populară Democratică Laos din 21 septembrie 2016 privind condamnarea activistului pentru drepturi în domeniul muncii Andy Hall în Thailanda,

–  având în vedere evaluarea universală periodică a Thailandei prezentată în fața Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și recomandările acesteia din 11 mai 2016,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Raportul pe 2014 referitor la migrația în Thailanda al Grupului de lucru tematic al ONU referitor la migrație,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului și Rezoluția A/RES/70/161 din 17 decembrie 2015 a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Thailanda este parte,

–  având în vedere Convenția ONU din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Declarația Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est privind drepturile omului din 18 noiembrie 2012,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind comerțul și drepturile omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât apărătorul drepturilor lucrătorilor Andy Hall, cetățean UE, a fost condamnat la 20 septembrie 2016 la o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare și amendat cu 150 000 THB după ce și-a adus contribuția la un raport al ONG-ului finlandez Finnwatch care dezvăluia încălcările drepturilor lucrătorilor într-o fabrică thailandeză de procesare a ananasului, Natural Fruit Company Ltd;

B.  întrucât Andy Hall a fost inițial incriminat pentru defăimare cu încadrare penală și pentru o infracțiune informatică legată de publicarea online a raportului și întrucât cele două cauze penale împotriva dlui Hall au fost autorizate să se desfășoare prin sistemul judiciar thailandez;

C.  întrucât ministerul thailandez al muncii și unii angajați ai Natural Fruit Company Ltd identificaseră o serie de încălcări ale drepturilor lucrătorilor săvârșite de companie în cursul audierilor anterioare din instanță;

D.  întrucât la 18 septembrie 2015 Tribunalul Prakanong din Bangkok, pronunțându-se în favoarea dlui Hall, a menținut respingerea celorlalte acțiuni în defăimare intentate împotriva sa, hotărârea fiind atacată de Natural Fruit Company Ltd și de Procurorul general al Thailandei, cauza fiind acum pe rolul Curții Supreme; întrucât cele două acțiuni civile au fost suspendate până la soluționare celor două acțiuni penale;

E.  întrucât, potrivit unor relatări din media internațională și thailandeză, Rețeaua pentru drepturile lucrătorilor imigranți (MWRN), o organizație pentru care dl Hall este consultant, precum și dl Hall însuși și 14 crescători de pui din Myanmar, sunt amenințați cu acțiuni în instanță similare de defăimare și infracțiuni informatice de un furnizor thailandez de pui pentru piața europeană;

F.  întrucât la 28 septembrie 2016 autoritățile thailandeze au împiedicat prezentarea și lansarea publică, de către un număr de experți și cercetători străini în domeniul drepturilor omului, a ultimului raport de studiu al Amnesty International în care se furnizau dovezi privind torturarea sau abuzarea în mod regulat a opozanților politici, lucrătorilor migranți, celor suspectați de revoltă și a altor persoane la baze militare, secții de poliție și centre de detenție;

G.  întrucât aplicarea disproporționată a dispozițiilor de drept penal privind calomnia, care prevăd pedepse cu închisoarea împotriva apărătorilor drepturilor omului care dezvăluie presupuse încălcări ale drepturilor omului, limitează libertatea de exprimare încălcând obligațiile Thailandei în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care este stat semnatar;

H.  întrucât în Thailanda trăiesc aproape 4 milioane de străini, din care 2,7 milioane sunt din Cambodgia, Laos sau Myanmar; întrucât deși migranților din aceste țări le-au fost acordate permise de muncă încă din 2001 în Thailanda încă mai sunt peste un milion de lucrători migranți neînregistrați;

I.  întrucât, potrivit declarației pronunțate de Human Rights Watch la 18 septembrie 2016, „drepturile omului și drepturile de muncă ale lucrătorilor migranți din Thailanda veniți din Myanmar, Cambodgia și Laos au fost încălcate sistematic cu impunitate de-a lungul anilor și „lucrătorii migranți beneficiază de puțină protecție sau nu se bucură de niciun fel de protecție din partea legilor thailandeze. în ciuda afirmațiilor guvernului că toți imigranții legali vor beneficia de protecție pe baza acestor legi;

J.  întrucât Thailanda a început implementarea unui Memorandum de înțelegere (MOU) privind cooperarea pentru angajarea lucrătorilor cu Cambodgia și Laos in 2006 și cu Myanmar în 2009; întrucât, deși potrivit sistemului MOU lucrătorii ar putea obține oferte de muncă și documente de călătorie înainte să migreze în Thailanda, numai 5% din lucrători din aceste țări au trecut prin procesul MOU;

1.  salută angajamentul ferm al UE față de poporul thailandez, cu care UE are legături politice, economice și culturale puternice și de durată;

2.  regretă verdictul de vinovăție împotriva lui Andy Hall și își exprimă îngrijorarea cu privire la procesul judiciar și la modul în care acesta poate afecta libertatea apărătorilor drepturilor omului de a-și desfășura activitatea;

3.  invită guvernul Thailandei să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea și apărarea drepturilor, inclusiv a dreptului la un proces echitabil, ale dlui Hall și ale altor apărători ai drepturilor omului și să creeze un mediu favorabil exercitării drepturilor omului și, în mod deosebit, să se asigure că promovarea și apărarea drepturilor omului nu sunt incriminate;

4.  invită autoritățile thailandeze să se asigure că legile privind defăimarea din această țară respectă Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Thailanda este parte, precum și să revizuiască Legea privind infracțiunile informatice, a cărei formulare actuală este prea vagă;

5.  felicită SEAE pentru activitatea sa în cazul lui Andy Hall și îl îndeamnă să continue monitorizarea îndeaproape a situației; îl invită pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să abordeze această chestiune în discuțiile cu guvernul thailandez în cadrul viitoarei reuniuni ministeriale ASEAN-UE, care va avea loc la Bangkok;

6.  invită guvernul thailandez și instituțiile statului să respecte obligațiile constituționale și internaționale ale propriei țări în ceea ce privește independența sistemului judiciar, dreptul la respectarea garanțiilor procedurale și la un proces echitabil și dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică;

7.  recunoaște progresele realizate de guvernul thailandez în ceea ce privește combaterea exploatării lucrătorilor și protecția lucrătorilor naționali și migranți, după cum o demonstrează în special sistemul consolidat de inspecție a muncii, legislația care vizează agențiile de muncă, măsurile de prevenire a servituții pentru datorii și a traficului de persoane, o politică de sancțiuni mai severă în ceea ce privește abuzurile de muncă, ratificarea Convenției nr. 187 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și semnarea, în martie 2016, a Convenției privind munca din domeniul maritim;

8.  invită autoritățile thailandeze să adopte și să pună în aplicare, în legislație și în practică, o politică globală și pe termen lung privind imigrația pentru lucrătorii migranți slab calificați, în concordanță cu principiile drepturilor omului și ținând seama de nevoile de pe piața muncii; în acest context, propune ca prim pas revizuirea Legii privind raporturile de muncă pentru a le garanta lucrătorilor migranți același drept la libertatea de asociere ca cel de care beneficiază cetățenii thailandezi;

9.  solicită protecția lucrătorilor migranți prin intermediul unor stimulente mai puternice pentru ca angajatorii să participe activ la procesul de regularizare, aplicându-se totodată amenzi consistente sau alte sancțiuni angajatorilor care nu participă la procesul de regularizare sau care încalcă dreptul muncii;

10.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Delegației UE la Bangkok, precum și delegațiilor statelor membre, să continue să monitorizeze situația drepturilor omului în Thailanda, să continue să colaboreze cu guvernul și societatea civilă și să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a asigura respectarea drepturilor omului, a apărătorilor drepturilor omului și a statului de drept în Thailanda;

11.  îndeamnă UE și statele sale membre să se asigure că întreprinderile cu sediul pe teritoriul lor care desfășoară activități economice în Thailanda respectă standardele internaționale privind drepturile omului, printr-o monitorizare și raportare transparentă, în colaborare cu societatea civilă, și salută sprijinul pe care întreprinderea finlandeză de comerț cu amănuntul, S Group, i l-a acordat lui Andy Hill;

12.  crede cu fermitate că întreprinderile ar trebui trase la răspundere pentru orice daune aduse mediului și orice abuzuri la adresa drepturilor omului de care sunt responsabile și că UE și statele membre ar trebui să susțină acest lucru ca pe un principiu fundamental;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernului și parlamentului Thailandei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 152.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0107.
(3) JO C 353, 27.9.2016, p. 52.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0343.


Standardele internaționale de raportare financiară: IFRS 9
PDF 263kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la standardele internaționale de raportare financiară IFRS 9 (2016/2898(RSP))
P8_TA(2016)0381B8-1060/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate(1),

–  având în vedere versiunea finală a proiectului de regulament al Comisiei (UE) .../... de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 9;

–  având în vedere standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 9 privind instrumentele financiare emis la 24 iulie 2014 de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), avizul favorabil al Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG) referitor la IFRS 9(2), evaluarea IFRS 9 făcută de EFRAG pe baza principiului imaginii fidele și corecte și scrisorile cu comentarii din partea Băncii Centrale Europene și a Autorității Bancare Europene (ABE) referitoare la susținerea IFRS 9.

–  având în vedere amendamentele la IFRS 4 emise la 12 septembrie 2016 de IASB cu titlul «Aplicarea IFRS 9 „Instrumente financiare” împreună cu IFRS 4 „Contracte de asigurări”»,

–  având în vedere raportul din octombrie 2013 elaborat de Philippe Maystadt și intitulat „Ar trebui ca standardele IFRS să fie mai europene?”,

–  având în vedere declarația liderilor G20 din 2 aprilie 2009,

–  având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, condus de Jacques de Larosière,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la evaluarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) și la activitățile Fundației pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ale Grupului Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) și ale Consiliului de Supraveghere a Interesului Public (PIOB)(3),

–  având în vedere scrisoarea din 8 ianuarie 2016 a Comisiei pentru afaceri economice și monetare adresată președintelui Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) referitoare la „Implicațiile asupra stabilității financiare ale introducerii IFRS 9 - Cerere de analiză” și scrisoarea de răspuns din 29 februarie 2016,

–  având în vedere scrisoarea din 16 iunie 2016 a Comisiei pentru afaceri economice și monetare adresată Comisarului european pentru stabilitate financiară, servicii financiare și uniunea piețelor de capital referitoare la avizul despre IFRS 9 și scrisoarea de răspuns din 15 iulie 2016,

–  având în vedere studiile comandate de Comisia pentru afaceri economice și monetare cu privire la IFRS („Criterii de avizare favorabilă a IFRS în legătură cu IFRS 9”, „Semnificația IFRS 9 pentru stabilitatea financiară și normele de supraveghere”, „Efecte negative asupra titlurilor de stat grecești ale IAS 39 și IFRS 9: Un studiu de caz” și „Contabilitatea bazată pe pierderile preconizate în cazul deteriorării instrumentelor financiare: Abordările FASB și IASB IFRS 9”),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind standardele internaționale de raportare financiară: IFRS 9 (O-000115/2016 – B8-0721/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât criza financiară mondială a adus în atenția G20 și UE influența standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) asupra stabilității financiare și creșterii economice, mai ales normele referitoare la recunoașterea pierderilor suferite de sistemul bancar; întrucât G20 și raportul De Larosière au subliniat aspecte-cheie în ceea ce privește standardele contabile anterioare crizei, printre care se numără caracterul prociclic aferent principiului raportării la piață, recunoașterea profiturilor și pierderilor, subestimarea acumulării riscului în timpul perioadelor ciclice de evoluție favorabilă și lipsa unei metodologii comune transparente de evaluare a activelor nelichide și depreciate;

B.  întrucât Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat IFRS 9 – instrumente financiare ca reacție urgentă la unele aspecte ale crizei financiare și la impactul acesteia asupra sectorului bancar; întrucât IFRS 9 intră în vigoare de la 1 ianuarie 2018 și înlocuiește IAS 39;

C.  întrucât EFRAG a emis un aviz favorabil față de IFRS 9, cu o serie de observații referitoare la utilizarea „valorii juste” în caz de dificultăți pe piață, lipsa bazei conceptuale privind abordarea referitoare la provizioanele pentru pierderi pe 12 luni și provizioanele nesatisfăcătoare privind investițiile pe termen lung; întrucât, din cauza datelor diferite de intrare în vigoare a IFRS 9 și a viitorului nou standard în materie de asigurări, IFRS 17, avizul a exprimat o rezervă în ceea ce privește aplicabilitatea standardului la sectorul asigurărilor;

D.  întrucât controversele și dezbaterile privitoare la impactul contabilității la valoarea justă asupra investițiilor pe termen lung sunt amplificate de absența unui studiu de impact cantitativ pe această temă;

E.  întrucât recunoașterea câștigurilor nerealizate pe baza contabilității la valoarea justă ar putea fi considerată o încălcare a Directivei privind menținerea capitalului și a Directivei privind contabilitatea; întrucât în perioada actuală Comisia întocmește o comparație între practicile statelor membre în ceea ce privește distribuirea dividendelor;

F.  întrucât principiul prudenței trebuie să fie principalul principiu călăuzitor pentru orice standard de contabilitate;

G.  întrucât standardul actual pare să fie la fel de complex, dacă nu chiar mai complex decât predecesorul său IAS 39; întrucât obiectivul inițial a fost reducerea complexității;

H.  întrucât noul standard în domeniul asigurărilor, IFRS 17, care îl înlocuiește pe IFRS 4, va intra cel mai probabil în vigoare după 2020; întrucât s-au exprimat motive de îngrijorare legate de neconcordanța între datele de intrare în vigoare ale IFRS 9 și IFRS 17; întrucât IASB a publicat ultimele amendamente la IFRS 4 în septembrie 2016, oferind două soluții opționale: abordarea suprapunerii și o scutire temporară acordată entității care face raportarea;

I.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a analizat IFRS 9 – instrumente financiare prin organizarea unei audieri publice, comandând patru studii despre IFRS 9 și organizând activități de analiză în cadrul comisiei și al echipei sale permanente pentru IFRS;

1.  remarcă faptul că IFRS 9 – instrumente financiare reprezintă una dintre cele mai importante reacții ale IASB la criza financiară; ia act de eforturile de implementare aflate deja în curs;

2.  recunoaște că IFRS 9 reprezintă un progres față de IAS 39, în măsura în care trecerea de la un model de deteriorare a capitalului bazat pe „pierderea suferită” la unul bazat pe „pierderea estimată” rezolvă problema situației „prea puțin, prea târziu” din cadrul procedurii de recunoaștere a creditelor neperformante; observă totuși că IFRS 9 presupune o doză mare de judecată personală în procesul de contabilitate; evidențiază faptul că există diferențe de opinie uriașe și puține îndrumări din partea auditorilor în această privință; cere, de aceea, autorităților de supraveghere europene să întocmească îndrumări în cooperare cu Comisia și EFRAG pentru a preveni orice abuz ca urmare a libertății de manevră a conducerii companiilor;

3.  deși nu se opune Regulamentului Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 9, reamintește solicitările făcute în privința IFRS 9 în rezoluția menționată anterior din 7 iunie 2016;

4.  reamintește că o abordare în sensul unei mai bune legiferări presupune efectuarea unui studiu de impact; constată absența unui studiu de impact cantitativ temeinic pentru IFRS 9, fapt datorat în parte lipsei unor date fiabile; subliniază necesitatea de a înțelege mai bine impactul IFRS 9 asupra sectorului bancar și al asigurărilor și asupra piețelor financiare în general, dar și asupra sectorului financiar în ansamblu; de aceea, își reiterează cererea adresată IASB și EFRAG de a-și suplimenta capacitatea de analiză a impactului, mai ales în domeniul macroeconomiei;

5.  reiterează cererea adresată CERS de Comisia pentru afaceri economice și monetare de a analiza implicațiile asupra stabilității financiare ale introducerii IFRS 9; reamintește promisiunea CERS de a răspuns acestei cereri în cursul lui 2017; apreciază că CERS a constituit o nouă echipă de lucru pentru IFRS 9; reamintește recomandările din raportul Maystadt privind extinderea criteriului „binelui public”, adică standardele de contabilitate nu ar trebui nici să pericliteze stabilitatea financiară, nici să stânjenească dezvoltarea economică a Uniunii;

6.  observă cât este de important să se înțeleagă pe deplin interacțiunea dintre IFRS 9 și alte cerințe normative; salută evaluarea ABE aflată în desfășurare a impactului IFRS 9 asupra băncilor din UE, cu scopul de a înțelege mai bine efectul său asupra fondurilor proprii de reglementare, interacțiunea cu alte cerințe prudențiale și modul în care se pregătesc instituțiile pentru aplicarea IFRS 9; observă că băncile care folosesc abordarea standardizată ar fi probabil cel mai grav afectate de o reducere a capitalului propriu principal de rang 1; de aceea, invită Comisia să propună măsuri potrivite în cadrul prudențial până la sfârșitul lui 2017, adică să introducă în Regulamentul privind cerințele de capital un regim de eliminare progresivă care să atenueze impactul noului model pentru deteriorarea capitalului pe o perioadă de trei ani sau până la introducerea unei soluții corespunzătoare la nivel internațional, evitând orice impact neașteptat și nejustificat asupra indicatorilor capitalului propriu și activităților de creditare ale băncilor;

7.  constată neconcordanța între datele de intrare în vigoare ale IFRS 9 și ale viitorului nou standard în domeniul asigurărilor IFRS 17; observă că IASB a formulat amendamente la IFRS 4, răspunzând unor preocupări, de reținut fiind cele legate de utilizarea abordării amânării opționale; cere Comisiei să trateze această chestiune în mod temeinic și satisfăcător, cu sprijinul EFRAG, asigurând un mediu concurențial echitabil în UE;

8.  subliniază importanța investițiilor pe termen lung pentru creșterea economică; se arată preocupat de tratamentul contabil pe baza IFRS 9 al anumitor investiții financiare deținute direct sau indirect ca investiții pe termen lung, îndeosebi capitalul propriu, care ar putea contraveni obiectivului general de a promova investițiile pe termen lung; solicită Comisiei să se asigure că IFRS 9 este conform cu strategia UE de încurajare a investițiilor pe termen lung și că reduce prociclitatea și stimulentele pentru asumarea de riscuri excesive; invită Comisia să prezinte o evaluare nu mai târziu de decembrie 2017;

9.  salută inițiativa Comisiei de a compara practicile statelor membre în ceea ce privește distribuirea dividendelor; cere Comisiei să asigure conformitatea IFRS 9 cu Directiva privind menținerea capitalului și Directiva privind contabilitatea și să coopereze de câte ori este necesar cu IASB și organismele de standardizare naționale și din țările terțe pentru a obține sprijinul acestora pentru modificări sau, dacă nu obțin un asemenea sprijin, să opereze modificările care se impun în legislația UE;

10.  invită Comisia, împreună cu autoritățile de supraveghere europene (ASE), BCE, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și EFRAG, să monitorizeze atent implementarea IFRS 9 în UE, să pregătească un studiu de impact ex post nu mai târziu de iunie 2019 și să prezinte acest studiu Parlamentului European și să acționeze în conformitate cu dispozițiile sale;

11.  solicită IASB să efectueze o analiză post-implementare (API) a IFRS ( pentru a identifica și evalua efectele neintenționate ale standardului, cu precădere asupra investițiilor pe termen lung;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) http://www.efrag.org/Assets/Download?assetUrl=%2Fsites%2Fwebpublishing%2FSiteAssets%2FEndorsement%2520Advice%2520on%2520IFRS%25209.pdf
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0248.


Situația din Siria
PDF 238kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la Siria (2016/2894(RSP))
P8_TA(2016)0382B8-1089/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ostilitățile din Siria s-au intensificat, în special în Alep, care a suferit puternice bombardamente aeriene, inclusiv asupra unor centre medicale; întrucât situația a cunoscut o deteriorare dramatică și rapidă, în ciuda eforturilor depuse de comunitatea internațională pentru a obține încetarea ostilităților;

B.  întrucât Uniunea Europeană este unul dintre principalii furnizori de ajutor umanitar pentru persoanele care fug din calea violenței și distrugerilor fără precedent din Siria; întrucât lipsa de unitate internațională face mai dificilă găsirea unei soluții negociate la războiul din Siria;

C.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să își continue eforturile și să-și asume colectiv, prin intermediul Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintă a Comisiei, un rol mai important în medierea unui acord de pace în Siria;

1.  condamnă categoric toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile, continuarea asediilor în Siria și blocarea accesului umanitar la sirienii care au nevoie de ajutor; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la suferința umană din zonele asediate din Alep și din întreaga țară, care afectează multe femei și copii, care nu au acces la bunuri umanitare esențiale și care au nevoie disperată de alimente, apă potabilă și materiale medicale;

2.  regretă profund și condamnă categoric atacurile recente asupra unui convoi de ajutor umanitar de urgență și a unui depozit al Semilunii Roșii de lângă Alep, ca încălcări grave și alarmante ale dreptului internațional umanitar și, probabil, crime de război; omagiază memoria lucrătorilor umanitari care și-au pierdut viața în acțiunile lor în sprijinul populației din Alep și din întreaga Sirie și adresează condoleanțele cele mai sincere familiilor și prietenilor victimelor; solicită ca cei vinovați de crime de război și crime împotriva umanității să suporte consecințele și să fie trași la răspundere;

3.  solicită tuturor părților implicate în conflict, și în special Rusiei și regimului Assad, să înceteze toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile, inclusiv cele de apă și de electricitate, să ia măsuri credibile și imediate pentru încetarea ostilităților, să ridice toate asediile și să permită accesul liber, rapid și în condiții de siguranță al agențiilor umanitare la toate persoanele care au nevoie de ajutor;

4.  salută inițiativa umanitară de urgență a UE pentru Alep, care, pe lângă mobilizarea fondurilor pentru nevoile umanitare stringente, urmărește să asigure evacuarea medicală a persoanelor rănite sau bolnave din estul Alepului, în special a femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă; solicită insistent tuturor părților să emită de urgență autorizațiile necesare pentru furnizarea ajutorului umanitar și efectuarea evacuărilor medicale;

5.  solicită insistent tuturor participanților la Grupul internațional de sprijin pentru Siria să reia negocierile pentru a facilita instituirea unui armistițiu stabil și să își intensifice acțiunile în vederea instituirii unei soluții politice de durată în Siria; sprijină întru totul eforturile depuse de Trimisul special al ONU, Staffan de Mistura, în această privință;

6.  invită ÎR/VP să își intensifice eforturile pentru o strategie comună a UE în Siria, care să urmărească facilitarea unui acord politic în Siria și să includă instrumente de monitorizare și punere în executare, pentru a consolida respectarea acordurilor și a obligațiilor asumate în cadrul Grupului internațional de sprijin pentru Siria;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintă a Comisiei, precum și Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.


Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22)
PDF 401kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22) (2016/2814(RSP))
P8_TA(2016)0383B8-1043/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere cea de a 18-a Conferință a părților (COP 18) la CCONUSC și cea de a opta Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 8), care a avut loc la Doha, Qatar, între 26 noiembrie și 8 decembrie 2012, precum și adoptarea unui amendament la protocolul prin care se stabilește o a doua perioadă de angajamente în cadrul Protocolului de la Kyoto, care începe la 1 ianuarie 2013 și se termină la 31 decembrie 2020,

–  având în vedere că Acordul de la Paris a fost deschis spre semnare la 22 aprilie 2016 la sediul Organizației Națiunilor Unite (ONU) din New York și va rămâne deschis până la 21 aprilie 2017, și că 180 de state care au semnat Acordul de la Paris, iar 27 de state și-au depus instrumentele de ratificare, totalizând 39,08 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) (situația la 7 septembrie 2016),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2016 intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris” (COM(2016)0110),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 întitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care o însoțesc,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014,

–  având în vedere contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC) ale UE și statelor membre, transmise CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

–  având în vedere al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și raportul său de sinteză,

–  având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2014, intitulat „Raportul pe 2014 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră” și Raportul pe 2014 al UNEP privind decalajele în ceea ce privește adaptarea,

–  având în vedere Declarația liderilor adoptată la Summitul G7 din Schloss Elmau, Germania, între 7-8 iunie 2015, intitulată „Think ahead. Act together” („Gândim în perspectivă. Acționăm împreună”), în cadrul căreia și-au reiterat intenția de a adera la angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40 %-70 % până în 2050 comparativ cu 2010, fiind necesar să se asigure că reducerea este mai aproape de 70 % decât de 40 %;

–  având în vedere declarația liderilor adoptată la summitul G7 din Ise-Shima, Japonia, desfășurat în perioada 26-27 mai 2016, care invită toate părțile să depună eforturi pentru intrarea în vigoare a Acordului de la Paris în 2016,

–  având în vedere raportul Comitetului european pentru risc sistemic din februarie 2016, întitulat „Too late, too sudden: Transition to a low-carbon economy and systemic risk” (Prea târziu, prea brusc: tranziția la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și riscul sistemic),

–  având în vedere enciclica „Laudato si”,

–  având în vedere documentul din decembrie 2015 al Comitetului internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, „10 key messages on Climate Change” (10 mesaje-cheie privind schimbările climatice),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Acordul de la Paris va intra în vigoare în cea de a 30-a zi de la data la care cel puțin 55 de părți la convenție, reprezentând în total un procent estimat de cel puțin 55 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivel global, și-au depus la ONU instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

B.  întrucât calea de reducere reprezentată de propunerile Comisiei pentru cadrul privind clima pentru 2030 nu este conformă cu obiectivele stabilite în Acordul de la Paris; întrucât, ca prim pas, obiectivele ar trebui să fie reajustate pentru a viza limita superioară a intervalului actual pentru 2050, și anume 95 % până în 2050;

C.  întrucât eforturile de atenuare a încălzirii globale nu ar trebui considerate un obstacol în calea eforturilor depuse în vederea obținerii unei creșteri economice, ci dimpotrivă, ar trebui considerate o forță motrice pentru asigurarea unei creșteri economice și a unor locuri de muncă noi și durabile;

D.  întrucât schimbările climatice pot accentua concurența pentru resurse precum alimentele, apa și pășunile, pot exacerba dificultățile economice și instabilitatea politică și ar putea deveni cel mai însemnat factor de strămutare a populațiilor, atât în interiorul frontierelor naționale, cât și la nivel transfrontalier în viitorul nu foarte îndepărtat; întrucât, prin urmare, chestiunea migrațiilor climatice ar trebui să capete un loc de frunte pe agenda internațională;

E.  întrucât cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice vor fi resimțite în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare care dețin resurse insuficiente pentru a se pregăti pentru schimbările care apar și pentru a se adapta la acestea; întrucât, potrivit IPCC, Africa este deosebit de vulnerabilă la această provocare și, prin urmare, este deosebit de expusă la penuria de apă, la fenomenele atmosferice extrem de violente și la insecuritatea alimentară determinate de secetă și de deșertificare;

F.  întrucât, la 6 martie 2015, UE și statele sale membre au prezentat CPSN către CCONUSC, prin care se angajează să atingă un obiectiv obligatoriu de reducere internă a emisiilor de GES de cel puțin 40 % până în 2030, în comparație cu nivelurile din 1990, după cum se prevede în concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2014 privind cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030,

Politici climatice pe o bază științifică solidă

1.  reamintește că, potrivit datelor științifice prezentate în cadrul AR5 al IPCC pe 2014, încălzirea sistemului climatic este fără echivoc, schimbările climatice sunt o realitate, iar activitățile umane reprezintă cauza principală a încălzirii observate începând cu mijlocul secolului al XX-lea; este preocupat de faptul că se înregistrează deja efecte evidente, larg răspândite și semnificative ale schimbărilor climatice în sistemele naturale și umane de pe toate continentele și oceanele;

2.  ia act de concluziile secretariatului CCONUSC, care afirmă că menținerea nivelurilor actuale de emisii globale de GES va consuma bugetul de carbon restant aferent unei mențineri a creșterii temperaturii medii globale la nu mai mult de 1,5 °C în cursul următorilor 5 ani; subliniază că toate țările ar trebui să accelereze tranziția la emisii nete de GES egale cu zero și la rezistența la schimbările climatice, după cum s-a convenit în Acordul de la Paris, pentru a evita cele mai grave efecte ale încălzirii globale;

3.  îndeamnă țările dezvoltate, în special UE, să își reducă drastic emisiile de GES și să nu se limiteze la angajamentele actuale, pentru a evita, în măsura în care este posibil, apariția la scară largă a unor emisii negative, dat fiind că tehnologiile încă nu au dovedit că au succes și încă nu s-au dovedit a fi acceptabile din punct de vedere social, eficiente din punctul de vedere al costurilor și sigure;

Urgența ratificării și punerii în aplicare a Acordului de la Paris

4.  salută Acordul de la Paris privind schimbările climatice, considerându-l o realizare de referință pentru combaterea schimbărilor climatice și în ceea ce privește multilateralismul; consideră că reprezintă un acord ambițios, echilibrat, echitabil și cu aplicabilitate juridică obligatorie, iar adoptarea acordului și anunțarea comună a CPSN de către 187 de părți până la sfârșitul COP 21 au marcat un moment de cotitură în direcția unei acțiuni globale cuprinzătoare și colective și, după punerea în aplicare, se va accelera în mod definitiv și ireversibil tranziția către o economie globală rezistentă la schimbările climatice și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei;

5.  salută cu entuziasm angajamentul tuturor țărilor de a limita creșterea temperaturii medii la nivel mondial la o cifră mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile în vederea limitării creșterii temperaturii la 1,5 °C, precum și obiectivul de a ajunge la un echilibru între emisiile antropice prin surse și eliminarea prin absorbanți a GES („emisii nete egale cu zero”) în a doua jumătate a acestui secol, pe o bază echitabilă;

6.  reamintește că limitarea creșterii temperaturii globale la o cifră mult sub 2 °C nu garantează că se vor evita efecte negative semnificative asupra climei; recunoaște că trebuie să se ajungă la o înțelegere clară a implicațiilor specifice la nivel de politică ale limitării creșterii temperaturii globale la o medie de 1,5 °C; salută, prin urmare, pregătirea unui raport special al IPCC în 2018 în acest scop; subliniază că nu ar trebui să fie supraestimat potențialul absorbanților de a contribui la neutralitatea emisiilor;

7.  reamintește că, pentru a limita creșterea temperaturii globale medii la un nivel sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii la 1,5 °C, este necesară decarbonizarea timpurie, iar emisiile globale de GES ar trebui să atingă un nivel maxim cât mai curând posibil; reamintește că emisiile globale ar trebui să fie eliminate treptat până în 2050 sau la scurt timp după; invită toate părțile în măsură să facă acest lucru să își pună în aplicare obiectivele și strategiile naționale de decarbonizare stabilind ca prioritate eliminarea treptată a emisiilor provenite din cărbune, care reprezintă cea mai poluantă sursă de energie, și invită UE să coopereze cu partenerii săi internaționali în această privință, furnizând exemple de bune practici;

8.  subliniază că Acordul de la Paris, obligatoriu din punct de vedere juridic, și calea evidențiată pentru decarbonizare vor oferi o orientare fiabilă pentru procesul decizional, vor ajuta să se evite dependența costisitoare de investițiile în tehnologii cu emisii ridicate de dioxid de carbon, vor oferi certitudine și predictibilitate întreprinderilor și investitorilor și vor încuraja tranziția investițiilor de la combustibilii fosili la tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

9.  subliniază că și în absența unor dovezi științifice care să arate ce înseamnă limitarea încălzirii globale la 1,5 °C pentru fiecare sector și regiune, este clar că eforturile actuale ale țărilor nu sunt suficiente pentru a atinge limitele de siguranță pentru țările cele mai vulnerabile; îndeamnă toate țările, în special țările dezvoltate, să își intensifice eforturile comune și să își îmbunătățească contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) în contextul dialogului de facilitare din 2018; în acest context, invită UE să își asume angajamente de reducere în continuare a emisiilor în CSN pentru 2030; reamintește că nu vor fi suficiente măsurile luate doar în Uniunea Europeană și, prin urmare, invită Comisia și Consiliul să-și intensifice activitățile de încurajare a altor parteneri să facă același lucru;

10.  salută angajamentul asumat prin Acordul de la Paris de a reduce emisiile globale la un nivel net zero pe parcursul celei de a doua jumătăți a secolului; recunoaște că acest lucru înseamnă că majoritatea sectoarelor din UE trebuie să atingă nivelul de zero emisii mult mai devreme; subliniază că UE trebuie să exercite presiune asupra părților care nu urmează o cale care să respecte Acordul de la Paris;

11.  solicită intrarea rapidă în vigoare a Acordului de la Paris și invită Comisia și statele membre să asigure ratificarea timpurie și rapidă pentru a nu întârzia intrarea în vigoare a acordului; invită, prin urmare, Comisia să raporteze cu regularitate Parlamentului și comisiilor responsabile cu privire la etapa la care s-a ajuns în cadrul procesului de ratificare și în special cu privire la motivele eventualelor obstacole pe care încă le întâmpină; salută faptul că o serie de state membre au inițiat deja procedurile naționale de ratificare, iar unele dintre ele le-au și finalizat;

12.  regretă, cu toate acestea, că suma tuturor CPSN (contribuții preconizate stabilite la nivel național) nu contribuie nici măcar la apropierea de obiectivul de 2 °C; subliniază că este nevoie de mai multă ambiție și solicită acțiuni concertate din partea UE și a altor poluatori pentru a alinia CPSN la angajamentele Acordului de la Paris; subliniază că este urgent necesar și extrem de important ca toate părțile, inclusiv UE, să își mărească angajamentele privind reducerea emisiilor din cadrul contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN) din cinci în cinci ani, în conformitate cu mecanismul de creștere a nivelului de ambiție din Acordul de la Paris; consideră că CSN sunt instrumente esențiale pentru planificarea dezvoltării naționale în sinergie cu obiectivele de dezvoltare durabilă;

13.  subliniază că este important ca UE să-și demonstreze adeziunea la Acordul de la Paris, printre altele prin revizuirea obiectivelor sale pe termen mediu și lung și a instrumentelor de politică, și ca acest proces să înceapă cât mai repede posibil, pentru a permite desfășurarea unor dezbateri cuprinzătoare în care Parlamentul ar trebui să joace un rol esențial, în parteneriat cu reprezentanți ai autorităților naționale, regionale și locale, ai societății civile și ai sectorului afacerilor; invită Comisia Europeană să pregătească o strategie pentru zero emisii pentru UE până la mijlocul secolului, definind un parcurs rentabil către atingerea obiectivului de emisii nete egale cu zero, adoptat în cadrul Acordului de la Paris;

COP 22 de la Marrakech

14.  consideră că ar trebui să avanseze negocierile cu privire la elementele esențiale ale Acordului de la Paris, printre care un cadru consolidat privind transparența, detalii referitoare la bilanțul la nivel mondial, orientări suplimentare în ceea ce privește CPSN, o înțelegere privind diferențierea, pierderile și daunele, finanțarea combaterii schimbărilor climatice și sprijinirea capacității, o guvernanță cuprinzătoare pe mai multe niveluri, precum și un mecanism de facilitare a punerii în aplicare și a promovării respectării; îndeamnă Comisia și statele membre să respecte angajamentele convenite în cadrul Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește contribuția UE la atenuare și la adaptare, precum și sprijinul acesteia în domeniul financiar, al transferului de tehnologie și în ceea ce privește consolidarea capacităților, în ciuda oricăror modificări de statut al statelor membre ale UE;

15.  subliniază că timpul este esențial în eforturile comune de combatere a schimbărilor climatice și de onorare a Acordului de la Paris; subliniază că UE are atât capacitatea, cât și responsabilitatea de a oferi un exemplu și de a începe imediat activitatea de aliniere a obiectivelor sale privind clima și energia la obiectivul convenit la nivel internațional de limitare a creșterii temperaturii medii globale la un nivel sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii la 1,5 °C;

16.  îndeamnă UE și statele membre să continue să se implice activ în așa-numita coaliție a marilor ambiții și să se angajeze să accelereze derularea negocierilor și să sprijine președinția marocană în intenția sa de a pune accentul pe contribuția energiei din surse regenerabile și pe măsurile de adaptare în lupta globală împotriva schimbărilor climatice;

17.  subliniază necesitatea de a începe discuțiile cu privire la forma „dialogului de facilitare” din 2018, care va fi o ocazie esențială pentru eliminarea decalajelor persistente în ceea ce privește atenuarea, având în vedere actualele CPSN; consideră că UE ar trebui să joace un rol proactiv în cadrul acestui prim dialog de facilitare, pentru a realiza un bilanț al ambițiilor colective și al progreselor în punerea în aplicare a angajamentelor; invită Comisia și statele membre să prezinte cu mult timp înainte de dialogul de facilitare reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care să depășească angajamentele actuale în temeiul Acordului de la Paris și să contribuie în mod adecvat la eliminarea decalajelor în ceea ce privește atenuarea, în conformitate cu capacitățile UE;

18.  reamintește că intensificarea acțiunilor de atenuare în perioada de dinaintea anului 2020 este o condiție prealabilă esențială pentru atingerea obiectivelor pe termen lung stabilite în Acordul de la Paris și un element cheie pentru evaluarea succesului COP  22 de la Marrakesh;

Ambițiile pentru perioada de dinainte de 2020 și Protocolul de la Kyoto

19.  ia act de faptul că UE se află acum pe drumul cel bun în vederea depășirii obiectivelor sale pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a atingerii obiectivului pentru 2020 privind energia din surse regenerabile și că au avut loc progrese semnificative în ceea ce privește intensitatea energiei datorită unor clădiri, produse, procese industriale și vehicule mai eficiente, economia europeană înregistrând, în același timp, o creștere în termeni reali de 45  % din 1990; subliniază, cu toate acestea, că este necesar în continuare un nivel mai ridicat de ambiție și acțiune pentru a menține stimulente suficiente pentru reducerile de emisii de gaze cu efect de seră necesare pentru a atinge obiectivele UE privind clima și energia pentru 2050; subliniază că în sectoarele transporturilor și agriculturii s-au înregistrat progrese slabe în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în contextul obiectivelor pentru 2020 și că este necesară o intensificare a eforturilor în ceea ce privește contribuțiile acestor sectoare la reducerile emisiilor până în 2030;

20.  subliniază că obiectivele 20/20/20 pentru emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și economiile de energie au jucat un rol fundamental în stimularea acestui progres și în susținerea ocupării a peste 4,2 milioane de persoane în diverse industrii ecologice, înregistrându-se o creștere continuă în timpul crizei economice;

21.  clarifică faptul că, deși a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto are o extindere limitată, ar trebui considerată un pas intermediar foarte important și invită, prin urmare, părțile, inclusiv statele membre ale UE, să finalizeze procesul de ratificare cât mai curând posibil; observă că Parlamentul și-a realizat partea sa, dându-și acordul, și salută statele membre care au finalizat deja procesele lor interne;

Efortul global al tuturor sectoarelor

22.  salută elaborarea la nivel mondial a unor scheme de comercializare a certificatelor de emisii, inclusiv a 17 scheme de comercializare a certificatelor de emisii care funcționează pe patru continente, reprezintă 40  % din PIB-ul mondial și contribuie la reducerea în mod rentabil a emisiilor la nivel global; încurajează Comisia să promoveze legături între EU ETS și alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii în scopul creării unor mecanisme internaționale pentru piața emisiilor de carbon pentru a crește nivelul de ambiție în materie de climă și totodată pentru a contribui la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon prin asigurarea unor condiții echitabile de concurență; solicită să se depună toate eforturile pentru a menține în EU ETS orice stat membru al cărui statut se modifică; invită Comisia să stabilească garanții pentru a asigura faptul că legătura cu EU ETS oferă contribuții permanente în ceea ce privește atenuarea și nu subminează obiectivul UE privind emisiile interne de gaze cu efect de seră;

23.  subliniază faptul că, în conformitate cu concluziile IPCC, emisiile provenite din utilizarea terenurilor (pentru agricultură, pentru creșterea animalelor, pentru silvicultură și în alte scopuri) au un potențial rentabil semnificativ pentru atenuare și consolidarea rezilienței și că este necesară, prin urmare, consolidarea acțiunilor UE și a cooperării internaționale pentru a estima mai bine și a optimiza potențialul de sechestrare a carbonului asociat emisiilor provenite din utilizarea terenurilor și pentru a asigura o sechestrare în siguranță și durabilă a dioxidului de carbon; observă oportunitățile deosebite asociate agrosilviculturii în această privință; reamintește acordul important la care s-a ajuns cu privire la schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC) la începutul legislaturii parlamentare și speră că contribuția Parlamentului la negocierile de la acel moment poate sta la baza unei soluții ambițioase în cadrul viitoarei revizuiri a normelor;

24.  constată că defrișările și degradarea pădurilor sunt responsabile de 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră și subliniază rolul pădurilor și al managementului forestier activ și sustenabil în atenuarea schimbărilor climatice și necesitatea de a consolida capacitățile de adaptare și reziliența pădurilor la schimbările climatice; subliniază că sunt necesare eforturi de atenuare care să se axeze pe sectorul pădurilor tropicale (REDD +); subliniază că obiectivul de a limita încălzirea globală la mai puțin de 2 °C se va dovedi, cel mai probabil, imposibil de realizat fără aceste eforturi de atenuare; solicită în plus UE să majoreze finanțarea internațională pentru reducerea defrișărilor în țările în curs de dezvoltare;

25.  subliniază importanța menținerii drepturilor omului în centrul acțiunilor privind clima și insistă ca statele membre și Comisia să se asigure că negocierile privind măsurile de adaptare recunosc că sunt necesare respectarea, protejarea și promovarea drepturilor omului, incluzând, printre altele, egalitatea de gen, participarea deplină și egală a femeilor și promovarea activă a unei tranziții juste a forței de muncă care creează locuri de muncă decente și de calitate pentru toți;

26.  solicită includerea exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) în cadrul UE privind clima și energia pentru 2030, având în vedere că aceste emisii trebuie să fie luate în considerare separat pentru a evita ca absorbantul aferent LULUCF al UE să fie utilizat pentru a reduce efortul de atenuare în alte sectoare;

27.  amintește că transporturile sunt cel de-al doilea mare emițător de gaze cu efect de seră; regretă că în acordul de la Paris nu sunt menționate aviația și transporturile maritime internaționale; insistă asupra necesității de a adopta o gamă de politici care să vizeze reducerea emisiilor din acest sector; reiterează necesitatea ca părțile la CCONUSC să acționeze în sensul reglementării și plafonării eficace a emisiilor generate de aviația și transporturile maritime internaționale, în acord cu nevoile și cu caracterul urgent al situației; solicită tuturor părților să colaboreze prin intermediul OACI și OMI pentru a elabora un cadru de politică la nivel mondial, care să permită un răspuns eficace, și să adopte măsuri de stabilire a unor obiective adecvate înainte de sfârșitul anului 2016, pentru a realiza reducerile necesare din perspectiva obiectivului de creștere cu mai puțin de 2 °C a temperaturii;

28.  reamintește că emisiile de gaze cu efect de seră provenind din aviație au fost incluse în EU ETS la 1 ianuarie 2012, toți operatorii de aeronave care intră în domeniul de aplicare al ETS fiind obligați să obțină certificate de emisii de dioxid de carbon; ia act de adoptarea a două decizii de derogare temporară în 2013 și 2014, care reduc temporar domeniului de aplicare al EU ETS pentru a exclude zborurile internaționale și a-i da timp astfel OACI să elaboreze o măsură globală bazată pe piață (GMBM) pentru reducerea emisiilor generate de aviația internațională, precum și de faptul că această derogare expiră începând cu anul 2017;

29.  solicită ca, în cadrul celei de-a 39-a sesiuni a Adunării OACI, care se desfășoară în prezent, să se adopte o GMBM a OACI echitabilă și solidă care să fie pusă în aplicare la nivel internațional începând din 2020; își exprimă dezamăgirea profundă față de propunerea actuală discutată în cadrul OACI și reamintește că orice modificare a legislației existente privind includerea aviației în EU ETS poate fi avută în vedere numai în cazul în care GMBM este ambițioasă și că, în orice caz, zborurile intra-europene vor fi în continuare acoperite de EU ETS;

30.  subliniază că Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a avertizat că orice întârziere în conștientizarea importanței pe care o are controlul emisiilor ar putea conduce la o punere în aplicare abruptă a constrângerilor de cantitate privind utilizarea surselor de energie cu consum ridicat de dioxid de carbon și că, astfel, costurile tranziției vor fi proporțional mai ridicate, antrenând și efecte potențiale asupra activității economice și instituțiilor financiare; invită Comisia să evalueze în continuare posibilele riscuri sistemice asociate cu o tranziție bruscă și să propună, dacă este necesar, cerințe și politici de transparență a pieței financiare pentru a atenua riscurile sistemice în măsura în care este posibil;

31.  subliniază rolul central pe care îl va juca economia circulară în tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon; observă că acțiunile care se concentrează doar asupra reducerii emisiilor, fără a avea în vedere contribuția la răspândirea surselor regenerabile de energie și o utilizare eficientă a resurselor, nu vor reuși să își atingă obiectivul; consideră că, având în vedere impactul asupra emisiilor de gaze cu efect de seră atât al exploatării de materii prime, cât și al gestionării deșeurilor, tranziția către un model de economie circulară la nivel global trebuie să fie abordată în mod corespunzător în cadrul COP  22;

32.  evidențiază importanța unei abordări holistice și sistemice pentru elaborarea și implementarea de politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și subliniază în special decuplarea creșterii economice și a bunăstării umane de consumul de resurse, dat fiind că utilizarea eficientă a resurselor reduce atât emisiile de gaze cu efect de seră, cât și alte presiuni asupra mediului și asupra resurselor facilitând totodată creșterea durabilă, în timp ce o politică axată exclusiv pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu va garanta simultan utilizarea eficientă a resurselor; subliniază faptul că o utilizare eficientă a resurselor facilitează obținerea de profit economic și ecologic; evidențiază faptul că economia circulară și, implicit, gestionarea adecvată a resurselor naturale pot fi extrem de utile în abordarea problemei climatice; afirmă, de exemplu, că extracția, prelucrarea, transportul, transformarea, utilizarea și eliminarea resurselor sunt în mod direct responsabile pentru o mare parte a utilizării de energie; afirmă că mărirea productivității resurselor printr-o eficiență îmbunătățită și reducerea risipei de resurse prin reutilizare, reprelucrare și reciclare ar putea contribui la o reducere majoră a consumului de resurse și, în același timp, a emisiilor de gaze cu efect de seră; în acest sens, face trimitere la activitatea Comitetului internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor;

Reducerea emisiilor, altele decât cele de CO2

33.  salută declarația liderilor adoptată la summitul G7 de la Ise-Shima, Japonia, desfășurat în perioada 26-27 mai 2016, care subliniază importanța reducerii emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efecte nocive asupra climei, inclusiv negrul de fum, hidrofluorocarburile (HFC) și metanul, pentru a contribui la încetinirea ratei de încălzire pe termen scurt;

34.  solicită adoptarea în 2016, în temeiul Protocolului de la Montreal, a unui plan global ambițios de reducere treptată a HFC; reamintește că UE a adoptat o legislație ambițioasă pentru reducerea treptată a hidrofluorocarburilor cu 79 % până în 2030, dat fiind faptul că alternativele favorabile climei sunt disponibile pe scară largă, iar potențialul lor ar trebui exploatat pe deplin; constată că reducerea treptată a utilizării HFC reprezintă un obiectiv realizabil pentru acțiunile de atenuare din interiorul și din afara UE;

Industria și competitivitatea

35.  subliniază că lupta împotriva schimbărilor climatice este prioritară și că aceasta ar trebui să fie dusă la nivel mondial, asigurând, în același timp, securitatea energetică, o creștere economică durabilă și crearea unor locuri de muncă sustenabile;

36.  subliniază că investițiile din domeniul climei necesită un cadru juridic stabil și previzibil, precum și semnale clare în materie de politici;

37.  salută faptul că China și alți concurenți majori ai UE din industriile energointensive introduc comercializarea de dioxid de carbon sau alte mecanisme de stabilire a tarifelor; consideră că, până în momentul în care se asigură condiții de concurență echitabile, UE ar trebui să mențină măsuri adecvate și proporționale pentru a asigura competitivitatea propriilor industrii și să prevină, acolo unde se impune, relocarea emisiilor de carbon, ținând seama de faptul că între politicile în domeniul energiei, industriei și climei trebuie să existe coerență;

38.  subliniază că este important să se folosească mai bine programele și instrumentele existente, cum ar fi Orizont 2020, care sunt deschise la participarea țărilor terțe, în special în domeniul energiei, al schimbărilor climatice și al dezvoltării durabile, precum și că este important ca sustenabilitatea să fie integrată în programele relevante;

Politica energetică

39.  solicită UE să exercite presiune pentru a convinge comunitatea internațională să adopte fără întârziere măsuri concrete, inclusiv un calendar, pentru eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului sau economiei, inclusiv a celor pentru combustibilii fosili;

40.  subliniază faptul că un obiectiv mai ambițios pentru eficiența energetică în Uniunea Europeană poate contribui la atingerea unui obiectiv ambițios privind clima, și, în același timp, la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon;

41.  subliniază cât de importante sunt eficiența energetică și energiile din surse regenerabile pentru reducerea emisiilor și pentru a realiza economii de energie, pentru a asigura securitatea energetică și pentru a preveni și atenua sărăcia energetică în vederea protejării și ajutării gospodăriilor vulnerabile și sărace; solicită promovarea globală a măsurilor de eficiență energetică și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă (de exemplu, prin stimularea producției proprii și a consumului din surse de energie regenerabilă) și reamintește că eficiența energetică și sursele de energie regenerabile sunt două dintre obiectivele principale ale uniunii energetice a UE;

Cercetarea, inovarea și tehnologiile digitale

42.  subliniază că cercetarea și inovarea în contextul politicilor din domeniul schimbărilor climatice și al adaptărilor la acestea, precum și tehnologiile cu emisii reduse și ce utilizează resursele în mod eficient sunt fundamentale în combaterea schimbărilor climatice într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, reduc dependența de combustibilii fosili și ar trebui să promoveze utilizarea materiilor prime secundare; încurajează, prin urmare, angajamentele globale în vederea creșterii și concentrării investițiilor în acest domeniu;

43.  reamintește că cercetarea, inovarea și competitivitatea reprezintă unul dintre cei cinci piloni ai strategiei UE pentru uniunea energetică; ia act de faptul că UE este hotărâtă să rămână un lider global în aceste domenii, dezvoltând, în același timp, o cooperare științifică apropiată cu partenerii internaționali; subliniază că este important să se construiască și să se mențină o capacitate de inovare puternică atât în țările dezvoltate, cât și în cele emergente, pentru dezvoltarea unor tehnologii ecologice și sustenabile în domeniul energiei;

44.  reamintește rolul de catalizator pe care tehnologiile digitale îl pot juca în transformarea sistemului energetic; subliniază că este important să se dezvolte tehnologii de stocare a energiei care să contribuie la decarbonizarea sectorului energetic și de termoficare a gospodăriilor;

45.  subliniază că este important ca numărul lucrătorilor calificați activi în sector să crească și să se promoveze cunoștințele și cele mai bune practici pentru a stimula crearea de locuri de muncă de calitate, sprijinind, în același timp, tranziția forței de muncă acolo unde este necesar;

46.  solicită o utilizare mai bună a tehnologiilor, cum ar fi sateliții spațiali, pentru colectarea de date corecte privind emisiile, temperaturile și schimbările climatice; subliniază, în special, contribuțiile aduse de programul Copernicus; solicită, de asemenea, să se asigure o cooperare transparentă și schimbul transparent de informații între țări, precum și caracterul deschis al datelor pentru comunitatea științifică;

Rolul actorilor nestatali

47.  subliniază acțiunile întreprinse de un număr tot mai mare de actori nestatali pentru decarbonizare și o mai mare reziliență la schimbările climatice; subliniază în consecință importanța unui dialog structurat și constructiv între guverne, mediul de afaceri, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, orașe, regiuni, organizații internaționale, societatea civilă și instituțiile academice și de a asigura implicarea lor în planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor privind clima pentru a mobiliza o acțiune mondială fermă în vederea construirii unor societăți reziliente și cu emisii scăzute de dioxid de carbon; salută crearea „Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice”, care se bazează pe „Agenda de acțiune Lima-Paris”, care implică șaptezeci de inițiative multipartite în diferite sectoare;

48.  subliniază că zona actorilor nestatali pentru acțiunile pentru combaterea schimbărilor climatice (NAZCA) ar trebui să fie pe deplin integrată în cadrul CCONUSC; observă că autoritățile locale și regionale sunt cei mai mari contribuitori la „Agenda pentru acțiune de la Lima-Paris” și NAZCA și că și-au asumat deja angajamentul de a oferi rezultate în privința punerii în aplicare a Acordului de la Paris deopotrivă în materie de atenuare și de adaptare, asigurând coordonarea orizontală și integrarea politicii privind schimbările climatice, responsabilizarea comunităților locale și a cetățenilor, promovarea proceselor care determină schimbări la nivelul societății și inovație, în special prin inițiative precum Convenția globală a primarilor și memorandumul de înțelegere „Under 2”;

49.  solicită UE și statelor sale membre să colaboreze cu toți actorii societății civile (instituții, sectorul privat, ONG-uri și comunitățile locale) pentru a dezvolta inițiative de reducere în sectoare cheie (energie, tehnologie, orașe, transporturi), dar și inițiative de adaptare și de reziliență ca răspuns la problemele de adaptare, în special în ceea ce privește accesul la apă, securitatea alimentară și prevenirea riscurilor; invită toate guvernele și toți actorii societății civile să sprijine și să consolideze această agendă de acțiune;

50.  consideră că este important să se asigure că activitățile legale de lobby desfășurate în timpul negocierilor privind viitoarea COP 22 sunt caracterizate de o transparență maximă și că toate părțile interesate recunoscute în mod oficial se bucură de un acces egal la toate informațiile necesare;

51.  reamintește părților și ONU că acțiunea individuală este la fel de importantă ca acțiunile guvernelor și instituțiilor; prin urmare, solicită o implicare mai mare în organizarea de campanii și acțiuni de sensibilizare și de informare a publicului cu privire la gesturile mari și mici care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare;

Rezistența la schimbările climatice prin adaptare

52.  subliniază că acțiunile de adaptare reprezintă o necesitate inevitabilă pentru toate țările dacă acestea doresc să reducă la minimum efectele negative și să valorifice pe deplin oportunitățile de creștere economică rezilientă la schimbările climatice și de dezvoltare durabilă; solicită, în consecință, stabilirea de obiective pe termen lung în materie de adaptare; reamintește că țările în curs de dezvoltare, și mai ales țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice, sunt cele mai vulnerabile la efectele negative ale acestora și au cea mai mică capacitate de adaptare;

53.  invită Comisia să revizuiască strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, adoptată în 2013; invită Comisia să propună un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic în cazul în care măsurile luate de statele membre sunt considerate insuficiente;

54.  subliniază consecințele negative grave și adeseori ireversibile ale lipsei de acțiune, având în vedere că schimbările climatice afectează toate regiunile lumii în moduri diferite, dar foarte dăunătoare, care au ca urmare fluxuri migratorii și pierderea de vieți, precum și pierderi economice, ecologice și sociale; evidențiază faptul că impulsionarea politică și financiară concertată la nivel global a inovațiilor în domeniul energiei ecologice și din surse regenerabile este fundamentală pentru atingerea obiectivelor în materie de climă și pentru facilitarea creșterii;

55.  solicită recunoașterea în mod serios a problemei refugiaților climatici și a domeniului său de aplicare, cauzată de dezastre climatice datorate încălzirii globale; constată cu îngrijorare că, între 2008 și 2013, 166 de milioane de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele din cauza inundațiilor, furtunilor, cutremurelor sau altor catastrofe; atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că evoluțiile în materie de climă din anumite părți ale Africii și ale Orientului Mijlociu ar putea contribui la instabilitate politică, la dificultăți economice și la escaladarea crizei refugiaților din bazinul Mării Mediterane;

56.  salută eforturile mecanismului internațional pentru pierderi și daune din Varșovia, care este supus revizuirii în cadrul COP 22; solicită ca mecanismul să continue să conducă la consolidarea înțelegerii și expertiză privind modul în care schimbările climatice influențează modelele migrației, strămutării și mobilității umane și să promoveze aplicarea acestui tip de înțelegere și expertiză;

57.  invită UE și toate celelalte țări să abordeze dimensiunea drepturilor omului și impactul social al schimbărilor climatice, pentru a asigura protejarea și promovarea drepturilor umane și a solidarității, precum și pentru a oferi sprijin țărilor mai sărace, ale căror capacități sunt puse la încercare din cauza efectelor schimbărilor climatice;

Sprijin pentru țările în curs de dezvoltare

58.  subliniază importanța rolului pe care îl joacă și țările în curs de dezvoltare la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și necesitatea de a ajuta aceste țări să își pună în aplicare planurile în domeniul climei, exploatând pe deplin sinergiile între măsurile puse în aplicare, planul de acțiune de la Addis Abeba și Agenda 2030 cu obiectivele relative de dezvoltare durabilă;

59.  subliniază necesitatea promovării accesului universal la energie sustenabilă în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa, prin utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile; subliniază că Africa are resurse naturale imense, care îi pot asigura securitatea energetică; subliniază că, în cele din urmă, dacă interconexiunile de energie electrică sunt stabilite cu succes, o parte a energiei Europei ar putea proveni din Africa;

60.  subliniază că UE deține experiența, capacitatea și dimensiunea globală necesare pentru a fi liderul în domeniul construcției infrastructurii mai inteligente, mai ecologice și mai rezistente necesară pentru a realiza tranziția globală stimulată de Acordul de la Paris; solicită UE să sprijine eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru a realiza tranziția spre societăți cu emisii reduse de dioxid de carbon care să fie mai favorabile incluziunii, mai sustenabile din punct de vedere social și ecologic, mai prospere și mai sigure;

Finanțarea în domeniul climei

61.  ia act de faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura mobilizarea finanțării combaterii schimbărilor climatice pentru a îndeplini obiectivul de 100 de miliarde USD până în 2020; salută continuarea acestor eforturi până în 2025; îndeamnă toate părțile în măsură să facă acest lucru să își îndeplinească obligațiile de a oferi finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice pentru a sprijini intensificarea eforturilor de reducere a gazelor cu efect de seră și de adaptare la efectele schimbărilor climatice, având în vedere amploarea și caracterul urgent al provocării; recunoaște că minimizarea impactului periculos asupra climei va necesita o creștere importantă a investițiilor în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistente la schimbările climatice, precum și a eforturilor de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili; subliniază importanța stimulării unor fluxuri financiare mai largi prin stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon și parteneriatele public-privat;

62.  solicită angajamente concrete la nivel internațional și din partea UE pentru asigurarea unor surse suplimentare de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, inclusiv prin introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, prin rezervarea unor certificate de emisii EU ETS în perioada 2021-2030 și prin alocarea de venituri din măsurile UE și internaționale pentru emisiile generate de aviație și de transporturi maritime vizând finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice și alimentarea Fondului verde pentru climă, care este destinat, printre altele, proiectelor de inovare tehnologică;

63.  salută angajamentul asumat în Acordul de la Paris de a stabili o compatibilitate între toate fluxurile financiare și dezvoltarea cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice; consideră că acest lucru presupune ca UE să abordeze de urgență fluxurile financiare către combustibilii fosili și infrastructura cu nivel ridicat de dioxid de carbon;

64.  așteaptă cu interes dialogul de facilitare pentru a identifica posibilitățile de a spori resursele și sprijinul financiare în vederea creșterii eforturilor de atenuare ale tuturor părților; recunoaște responsabilitatea tuturor părților, donatori și beneficiari, de a coopera pentru a intensifica sprijinul și a-l face mai accesibil și eficient;

65.  invită Comisia să efectueze o evaluare completă a consecințelor posibile ale Acordului de la Paris pentru bugetul UE și să dezvolte un mecanism financiar dedicat și automat al UE, care să ofere sprijin suplimentar și adecvat pentru cota echitabilă a UE în atingerea obiectivului financiar internațional privind clima de 100 de miliarde USD;

66.  solicită tarifarea la scară largă a emisiilor de carbon ca instrument aplicabil la nivel mondial pentru gestionarea emisiilor și alocarea de venituri din schema de comercializare a certificatelor de emisii investițiilor favorabile protecției climei, precum și de venituri provenite din tarifarea emisiilor de carbon a combustibililor de transport internațional; solicită în plus utilizarea parțială a subvențiilor din agricultură pentru a garanta investiții în producția și utilizarea de surse regenerabile de energie în ferme; subliniază importanța mobilizării capitalului din sectorul privat și a deblocării investițiilor necesare în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon; solicită un angajament ambițios din partea guvernelor și instituțiilor de finanțare publice și private, inclusiv a băncilor, fondurilor de pensii și firmelor de asigurări, în favoarea alinierii practicilor de împrumuturi și investiții la obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2 °C și a redirecționării investițiilor în combustibilii fosili – inclusiv eliminarea treptată a creditelor la export pentru investiții în combustibili fosili; solicită garanții publice specifice în favoarea investițiilor ecologice, precum și acordarea de etichete și avantaje fiscale fondurilor de investiții ecologice și emițătorilor de obligații verzi;

67.  subliniază importanța schimbului de practici în domeniul integrării aspectelor legate de sustenabilitate în sectoarele financiare la nivel european și internațional și solicită să se ia în considerare etichetarea produselor financiare, efectuată prin intermediul unei evaluări și raportări cu privire la expunerea acestora la riscurile legate de climă, precum și la contribuția acestora la tranziția înspre o economie cu emisii scăzute de carbon, astfel încât investitorii să poată avea informații fiabile și precise cu privire la aspecte din afara sectorului financiar;

Activitatea diplomatică în domeniul climei

68.  salută atenția continuă acordată de UE activității diplomatice în domeniul climei, aceasta fiind esențială pentru creșterea vizibilității acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în țările partenere și în rândul opiniei publice la nivel mondial; subliniază faptul că UE, statele sale membre și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au o capacitate enormă în materie de politică externă și trebuie să își asume poziția de lider în cadrul forurilor privind schimbările climatice; subliniază că măsurile ambițioase și urgente în domeniul climei și punerea în aplicare a angajamentelor din cadrul COP 21 trebuie să rămână o prioritate a UE în cadrul dialogurilor bilaterale și biregionale la nivel înalt cu țările partenere, G7, G20, în cadrul ONU și în alte forumuri internaționale;

69.  solicită UE să își concentreze eforturile pe care le depune în domeniul diplomației climatice pentru a asigura construirea unei arhitecturi robuste în temeiul Acordului de la Paris;

Parlamentul European

70.  se angajează să ratifice Acordul de la Paris cât mai curând posibil și să se folosească de rolul internațional și apartenența la rețelele parlamentare internaționale pentru a urmări în mod consecvent progresul către ratificarea și punerea în aplicare rapide a Acordului de la Paris;

71.  consideră că Parlamentul, care va trebui, de asemenea, să aprobe orice acord internațional, trebuie să facă parte integrantă din delegația UE; se așteaptă, prin urmare, să fie invitat să participe la reuniunile de coordonare ale UE din Marrakesh și să i se garanteze accesul la toate documentele pregătitoare din momentul începerii negocierilor;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților care nu sunt membre ale UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0359.


Punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele care intră în contact cu alimentele
PDF 375kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (Regulamentul (CE) nr. 1935/2004) (2015/2259(INI))
P8_TA(2016)0384A8-0237/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei din 14 ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare(3),

–  având în vedere evaluarea europeană referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare - Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 realizată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European(4),

–  având în vedere lucrările atelierului cu tema „Materialele care intră în contact cu alimentele – Cum se poate asigura siguranța alimentară și inovarea tehnologică în viitor?” organizat la 26 ianuarie 2016 în Parlamentul European(5),

–  având în vedere Raportul privind situația actuală în materie de toxicitate a amestecurilor(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu privind „Efectele combinate ale produselor chimice - Amestecuri chimice” (COM(2012)0252),

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu Miniștrilor Mediului la 22 decembrie 2009 cu privire la efectele combinate ale produselor chimice(7),

–  având în vedere Decizia 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”(8) care, inter alia, recunoaște necesitatea ca UE să soluționeze efectele combinării substanțelor chimice și preocupările în materie de siguranță legate de perturbatorii endocrini în toate dispozițiile relevante din legislația Uniunii,

–  având în vedere evaluarea „Situația științifică privind substanțele chimice perturbatoare ale sistemului endocrin (2012)” elaborată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și OMS(9),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei(10) (Regulamentul REACH),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0237/2016),

A.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 („Regulamentul-cadru”) stabilește cerințele generale de siguranță pentru toate materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (MCA) pentru a se asigura că substanțele nu trec în alimente în cantități suficient de mari pentru a pune în pericol sănătatea oamenilor sau pentru a provoca o modificare inacceptabilă în compoziția alimentului sau o alterare a proprietăților sale organoleptice;

B.  întrucât anexa I din Regulamentul-cadru enumeră 17 materiale și obiecte destinate să vină în contact cu produsele alimentare care pot fi cuprinse în măsuri speciale;

C.  întrucât, din cele 17 materiale, numai 4 sunt cuprinse în măsuri speciale UE: materiale plastice (inclusiv materiale plastice reciclate), ceramică, celuloză regenerată și materiale active inteligente;

D.  întrucât există o nevoie stringentă de revizuire a anumitor măsuri specifice ale UE, în special a Directivei 84/500/CEE a Consiliului privind produsele ceramice;

E.  întrucât, pentru celelalte 13 materiale din lista de la anexa I, există posibilitatea ca statele membre să adopte dispoziții naționale;

F.  întrucât multe state membre au introdus deja sau sunt actualmente în curs să elaboreze diferite măsuri pentru MCA rămase; întrucât principiul recunoașterii reciproce nu funcționează în cazul acestor măsuri naționale și, din această cauză, nu se poate asigura funcționarea cu eficacitate a pieței interne și nici un nivel ridicat de protecție a sănătății, ca cel preconizat de regulamentul-cadru și de tratate;

G.  întrucât materialele nereglementate prin măsuri specifice ale UE pot periclita sănătatea publică și pot provoca o scădere a încrederii consumatorilor, nesiguranță juridică și costuri mai mari de asigurare a conformității pentru operatori, care sunt adesea transferate, în aval, pe lanțul de aprovizionare, asupra consumatorilor, afectând astfel competitivitatea și inovarea; întrucât, în conformitate cu evaluarea punerii în aplicare europene din mai 2016, efectuată de Serviciul de cercetare al Parlamentului European (EPRS), există un consens larg în rândul tuturor părților interesate relevante potrivit căruia lipsa unor măsuri uniforme are efecte negative asupra sănătății publice, protejării mediului și bunei funcționări a pieței interne;

H.  întrucât principiile unei „mai bune legiferări” nu ar trebui să întârzie nicio măsură care vizează prevenirea sau reducerea consecințelor potențial grave sau ireversibile pentru sănătatea umană și/sau mediu, în conformitate cu principiul precauției consacrat în tratatele UE;

I.  întrucât în special perturbatorii endocrini și substanțele genotoxice din MCA prezintă probleme atât pentru sănătatea publică cât și pentru mediu; întrucât perturbatorii endocrini sau proprietățile genotoxice nu pot fi, în prezent, anticipate cu fiabilitate pornind de la compoziția chimică și, din această cauză, în vederea garantării siguranței MCA complexe din punct de vedere chimic ar trebui încurajată biotestarea, ca măsură premonitorie opțională; întrucât pentru a garanta evaluarea serioasă și rentabilă a siguranței MCA în beneficiul consumatorilor, mediului și producătorilor s-ar cere încurajată cercetarea cu privire la dezvoltarea unor teste, atât analitice cât și toxicologice;

J.  întrucât microorganismele dăunătoare (patogene sau care provoacă alterarea) care pot fi prezente în MCA sub formă de impurități și produsele biocide care pot fi, în consecință, utilizate pentru a reduce numărul acestora, reprezintă, de asemenea, un risc pentru sănătatea publică;

K.  întrucât unele alimente sunt în contact pe perioade lungi cu o gamă largă de materiale de ambalare;

L.  întrucât o coordonare mai eficace la nivelul tuturor prevederilor care au tangență cu utilizarea MCA ar putea contribui la o mai bună protejare a sănătății consumatorilor și la reducerea impactului MCA și, în special, a materialelor utilizate la ambalaje asupra mediului;

M.  întrucât o coordonare mai eficace la nivelul tuturor prevederilor care afectează MCA, inclusiv Regulamentul REACH, ar putea mări eficacitatea economiei circulare;

N.  întrucât măsurile speciale ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice; întrucât mai multe incertitudini de ordin științific persistă și, deci, este nevoie de mai multă cercetare;

O.  întrucât, potrivit Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), nanotehnologia și nanomaterialele reprezintă o nouă dezvoltare tehnologică și MCA constituie un sector în care s-au utilizat nanomateriale; întrucât proprietățile specifice ale nanomaterialelor pot afecta profilurile lor toxicocinetice și toxicologice, dar puține informații sunt disponibile cu privire la aceste aspecte; întrucât există, de asemenea, incertitudini care rezultă din dificultatea de a califica, detecta și măsura nanomaterialele în produsele alimentare și în matricele biologice, precum și din disponibilitatea limitată a datelor de toxicitate și a metodelor de testare;

P.  întrucât paradigma actuală de evaluare a riscurilor pentru mediu și sănătate la nivelul UE este limitată la evaluarea substanțelor individuale și nu ține seama de condițiile reale de expunere combinate și cumulate din diverse căi și tipuri de produse, cunoscute și sub numele de efect de „cocktail” sau de „amestec”;

Q.  întrucât, în conformitate cu Recomandarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)/OMS (2009)(11), evaluările expunerii ar trebui să acopere întreaga populație, precum și diversele grupuri critice care sunt vulnerabile sau pentru care se preconizează o expunere mai mare decât pentru restul populației (de exemplu, sugarii și copiii);

R.  întrucât ar trebui să se asigure trasabilitatea MCA în toate etapele lanțului de aprovizionare, pentru a facilita monitorizarea, retragerea produselor cu defecte, informarea consumatorilor și atribuirea responsabilității;

S.  întrucât etichetarea reprezintă un instrument foarte direct și eficace de informare a consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor;

T.  întrucât o abordare orizontală privind substanțele în toate sectoarele economice asigură coerența legislației și previzibilitate pentru întreprinderi;

U.  întrucât elaborarea unor metode de testare uniforme la nivelul UE pentru toate MCA ar contribui la creșterea nivelului de sănătate și de protejare a mediului în întreaga UE;

V.  întrucât introducerea unui control de siguranță pentru articolele prefabricate care intră în contact cu alimentele ar putea fi o modalitate de a suplimenta anumite măsuri speciale;

Punerea în aplicare a legislației UE privind MCA: succese și lacune

1.  recunoaște că Regulamentul-cadru constituie o bază juridică solidă, cu obiective care continuă să fie pertinente;

2.  subliniază că, deși ar trebui să se acorde o mare importanță adoptării de măsuri speciale pentru aceste 13 materiale încă reglementate la nivelul UE, toate părțile interesate subliniază că există deficiențe în punerea în aplicare și controlul respectării legislației în vigoare;

3.  anticipează revizuirea viitoare a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei privind dispozițiile naționale adoptate de statele membre pentru materialele nearmonizate; invită Comisia să utilizeze această revizuire ca un punct de plecare în elaborarea măsurilor necesare;

4.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea măsurilor necesare, să țină seama de evaluare a punerii în aplicare europene a EPRS și de măsurile naționale deja în vigoare sau care sunt în curs de pregătire;

5.  relevă faptul că, date fiind prevalența materialelor menționate pe piața UE și riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea umană, precum și în vederea menținerii pieței unice pentru MCA și produse alimentare, Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării de măsuri specifice la nivelul UE pentru hârtie, carton, lacuri și produse peliculogene, cerneluri și adezivi;

6.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție specială acelor materiale care intră în contact cu alimentele, fie direct, fie indirect, cu un risc mai ridicat de migrare, cum ar fi materialele în contact cu lichide și alimente bogate în grăsimi, precum și materialele care sunt în contact cu alimentele pe o perioadă lungă de timp;

7.  opinează că adoptarea altor măsuri specifice la nivelul UE ar încuraja operatorii din sectorul de afaceri să dezvolte MCA sigure, reutilizabile și reciclate, contribuind prin aceasta la eforturile UE de instituire a unei economii circulare eficace; relevă că o condiție prealabilă pentru aceasta ar fi o mai bună trasabilitate și eliminare treptată a substanțelor din MCA care ar putea reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice;

8.  subliniază, în acest context, că utilizarea MCA realizate din produse reciclate și refolosirea MCA nu trebuie să ducă la mărirea numărului de contaminanți și/sau reziduuri din produsul final;

9.  are convingerea că, având în vedere accentul pus de UE în direcția unei economii circulare, ar trebui să fie dezvoltate sinergii mai bune între regulamentul-cadru privind MCA și economia circulară, care să includă măsuri specifice la nivelul UE pentru hârtia și cartonul reciclate; ia act de faptul că există o limită în ceea ce privește numărul de dăți pentru care produsele din hârtie și carton reciclate pot fi reutilizate, necesitând, prin urmare, o aprovizionare constantă cu noi fibre de lemn;

10.  dat fiind riscul de migrare din materialele care intră în contact cu alimentele și articolele realizate din hârtie și carton în alimente al uleiurilor minerale în alimente, sprijină, până la adoptarea unor măsuri specifice și la o posibilă interzicere a uleiurilor minerale în compoziția cernelurilor, cercetările care urmăresc prevenirea acestei migrări;

11.  sprijină stabilirea unor ținte mai ambițioase privind reciclarea și reutilizarea tuturor materialelor în propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (COM(2015)0596); reamintește, însă, Comisiei că obiectivele de reciclare și reutilizare trebuie să fie însoțite de măsuri adecvate de control pentru a asigura gradul de siguranță al materialelor care intră în contact cu produsele alimentare;

12.  subliniază situația dificilă în care întreprinderile mici și mijlocii se găsesc în lanțul de producție, dat fiind că, în lipsa unor prevederi legislative pertinente, ele nu sunt în măsură să primească sau să transmită informații care să garanteze că produsele lor sunt sigure;

13.  consideră că este absolut necesar ca statele membre să implice toate părțile interesate în acest proces, în cazul în care sunt propuse cerințe specifice de siguranță pentru MCA;

14.  recunoaște că actuala paradigmă de evaluare a siguranței MCA nu este suficientă, întrucât există o subestimare generală a rolului MCA în contaminarea alimentelor și o lipsă de informații privind expunerea umană;

Evaluarea riscurilor

15.  este conștient de rolul important pe care îl joacă EFSA în evaluarea riscurilor substanțelor de utilizat în MCA reglementate prin măsuri specifice; recunoaște costurile pe care le implică o evaluare a riscurilor pentru o substanță anume, precum și resursele limitate ale EFSA; invită, prin urmare, Comisia, să mărească nivelul finanțării EFSA, ținând seama de munca suplimentară implicată, având în vedere necesitatea sporită de evaluări ale riscurilor conform descrierii de mai jos;

16.  invită EFSA și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) să coopereze și să-și coordoneze mai strâns activitatea pentru a utiliza în mod eficient resursele disponibile pentru a efectua evaluări cuprinzătoare;

17.  recunoaște că, pentru evaluarea corectă a riscurilor MCA, este necesar să se ia în considerare atât substanțele utilizate în fabricarea și prelucrarea lor, cât și substanțele adăugate neintenționat (NIAS), inclusiv impuritățile provenite din substanțele adăugate intenționat sau alte substanțe care rezultă din reacțiile chimice; recunoaște, în acest sens, că substanțele prime trebuie indicate clar EFSA și autorităților competente din statele membre; subliniază, prin urmare, importanța cooperării între organismele/laboratoarele științifice și salută intenția EFSA de a se concentra mai mult asupra materialelor și obiectelor finite și asupra procesului de fabricare, în locul substanțelor utilizate;

18.  pune accentul pe importanța continuării cercetărilor științifice cu privire la NIAS deoarece, spre deosebire de substanțele periculoase cunoscute, identitatea și structura lor, în special în cazul materialelor plastice, sunt adesea necunoscute;

19.  invită Comisia să examineze informațiile privind: (i) ipotezele actuale privind migrarea substanțelor prin bariere funcționale; (ii) pragul de concentrație de 10 ppb pentru substanțele care migrează în alimente utilizat de unele companii și autoritățile competente pentru a decide pentru ce produse chimice trebuie evaluate riscurile; (iii) măsura în care barierele funcționale devin mai puțin eficace pe perioade lungi de depozitare, deoarece acestea pot doar încetini migrația; (iv) ipoteze actuale privind dimensiunea moleculară care afectează absorbția chimică prin intestin;

20.  invită EFSA și Comisia să extindă conceptul de grupuri vulnerabile la femeile gravide și a celor care alăptează și să includă potențialele efecte ale expunerii în doze scăzute și a relațiilor doză-reacție de tip nemonoton în criteriile de evaluare a riscurilor;

21.  regretă că EFSA, în actuala sa procedură de evaluare a riscurilor, nu ia în considerare așa-numitul „efect cocktail” sau efectul expunerilor multiple concurente și cumulative provenind din MCA și din alte surse, care pot genera efecte adverse chiar dacă nivelul individual al fiecărei substanțe din amestec este redus și invită insistent EFSA să facă acest lucru în viitor; îndeamnă, de asemenea, Comisia să țină seama de acest efect, inclusiv pe perioade de timp îndelungate, atunci când stabilește limitele de migrare considerate sigure pentru sănătatea umană;

22.  solicită continuarea cercetărilor științifice privind interacțiunea dintre diverse substanțe chimice;

23.  regretă, de asemenea, faptul că EFSA încă nu ia în considerare posibilitatea existenței microorganismelor dăunătoare în MCA; îndeamnă, în consecință, Grupul științific pentru pericole biologice (BIOHAZ) al EFSA să examineze problema microorganismelor în MCA prin pregătirea unui aviz al EFSA pe această temă;

24.  atrage atenția asupra faptului că MCA sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentul (UE) nr. 528/2012(12) (Regulamentul privind produsele biocide, ”RPB”), deoarece biocidele pot fi prezente în materialele care intră în contact cu alimentele pentru a le păstra suprafața necontaminată de microbi (dezinfectanți) și pentru a avea un efect de conservare asupra alimentelor (conservanți); remarcă, însă, că diferitele tipuri de produse biocide din MCA sunt reglementate de cadre juridice diferite și, în funcție de tipul produsului biocid, evaluarea de risc trebuie să fie efectuată de către ECHA sau EFSA sau de către ambele agenții;

25.  invită Comisia să asigure coerența dintre regulamentele privind MCA și produsele biocide și să clarifice rolul ECHA și EFSA în această privință; de asemenea, invită Comisia să elaboreze o abordare consolidată și armonizată pentru evaluarea globală și autorizarea substanțelor utilizate ca produse biocide în MCA, cu scopul de a evita suprapunerile, insecuritatea juridică și dublarea eforturilor;

26.  invită EFSA să ia în considerare faptul că, în 2009, Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) a identificat unitățile de producție alimentară drept un loc esențial pentru promovarea dezvoltării de bacterii rezistente atât la antibiotice, cât și la produsele biocide; relevă, în consecință, faptul că MCA care conțin biocide pot contribui, de asemenea, la apariția unor bacterii rezistente la antibiotice la oameni;

27.  subliniază faptul că MCA reprezintă o sursă importantă de expunere a oamenilor la substanțe chimice care prezintă motive de îngrijorare, inclusiv compuși perfluorurați (CPF) și perturbatorii endocrini (PE), precum ftalații și bisfenolurile, care au fost identificate în testele pe animale și în studiile epidemiologice ca având legătură cu boli cronice, precum și cu afecțiunile reproductive, tulburările metabolice, alergiile și tulburările legate de neurodezvoltare; remarcă faptul că migrarea unor astfel de substanțe chimice este deosebit de îngrijorătoare în cazul MCA, dată fiind nocivitatea lor potențială chiar și în doze foarte mici;

28.  constată cu preocupare intensificarea efectelor pe care substanțele folosite în MCA le au asupra sănătății sugarilor și copiilor de vârstă mică;

29.  îi solicită Comisiei să elimine decalajul privind evaluarea siguranței dintre legislația REACH și MCA, obligând întreprinderile să realizeze evaluări privind siguranța în raport cu aspecte ale sănătății umane legate de substanțele chimice utilizate în MCA în cursul proceselor de producție, utilizare și distribuție; consideră că acest aspect ar trebui clarificat în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

30.  invită Comisia să asigure o coordonare mai bună între legislația REACH și MCA și o abordare mai coerentă a acestora, în special cu privire la CMR (categoria 1A, 1B și 2) sau SVHC conform REACH, și să asigure că substanțele nocive eliminate treptat în temeiul REACH sunt eliminate și în cazul MCA; subliniază că, pentru a asigura excluderea oricăror pericole pentru sănătatea umană, Comisia trebuie să informeze Parlamentul și Consiliul, prin actualizări periodice, dacă anumite substanțe ce provoacă îngrijorare (ca SVHC, CMR, substanțele bioacumulative sau anumite categorii de perturbatori endocrini) care sunt interzise sau eliminate treptat în conformitate cu REACH sau orice alte prevederi legislative continuă să fie utilizate în MCA; îi solicită Comisiei să analizeze identificarea bisfenolului A (BPA) drept una dintre substanțele clasificate ca SVHC;

31.  ia act de publicarea, de către Comisie, la 15 iunie 2016, a criteriilor științifice pentru determinarea proprietăților de perturbator endocrin ale substanțelor utilizate în compoziția produselor biocide și de protecție a plantelor; subliniază, însă, nevoia de criterii orizontale pentru toate produsele, inclusiv MCA, și îi solicită Comisiei să prezinte fără întârziere astfel de criterii; cere ca aceste criterii, odată intrate în vigoare, să fie luate în considerare în cadrul procedurii de evaluare a riscurilor pe care le prezintă MCA;

32.  observă că, în urma recentului aviz al EFSA, Comisia a anunțat în sfârșit planul său de a introduce o limită de migrare de 0,05 mg/kg pentru BPA la ambalajele și containerele din materiale plastice, precum și la lacuri și produsele peliculogene folosite în containerele de metal; solicită, totuși, interzicerea BPA în toate MCA, având în vedere că numeroasele reevaluări ale EFSA din ultimul deceniu nu au răspuns de manieră eficientă tuturor preocupărilor legate de sănătate, iar EFSA va reevalua(13) din nou, în 2017, riscurile legate de BPA, în urma publicării unui raport potrivit căruia doza zilnică tolerabilă (DZT) nu protejează fetușii sau copiii mici împotriva efectelor BPA asupra sistemului imunitar și recomandă ca consumatorii să fie sfătuiți să își reducă expunerea la BPA din alimente și din alte surse;;

33.  recunoaște, pe baza raportului de știință și politică din 2015 1a al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, problema pe care o reprezintă migrarea metalelor grele în alimente; înțelege că Comisia revizuiește limitele pentru plumb și cadmiu din Directiva 84/500/CEE privind materialele ceramice; îndeamnă insistent Comisia să prezinte o propunere legislativă prin care să introducă limite mai scăzute pentru eliberarea cadmiului și plumbului și regretă faptul că revizuirea Directivei 84/500/CEE nu a fost încă discutată în Parlament și Consiliu;

34.  sprijină inițiativele de cercetare și inovare care încearcă să dezvolte substanțe noi pentru utilizarea MCA care s-au dovedit sigure pentru sănătatea umană; subliniază, însă, că, pentru moment, nicio alternativă mai sigură nu ar trebui să includă bisfenolul S (BPS) ca înlocuitor al bisfenolului A (BPA), deoarece B PS poate avea un profil toxicologic asemănător cu cel al BPA(14);

35.  sprijină, în particular, continuarea cercetării privind nanomaterialele, deoarece încă există incertitudini științifice în ceea ce privește efectele și capacitatea de a migra a acestor materiale și efectele lor asupra sănătății umane; consideră, de aceea, că nanomaterialele ar trebui să fie supuse unei autorizații atât pentru utilizarea în materialele plastice, cât și în toate materialele MCA și nu ar trebui să fie evaluate doar în vrac;

36.  subliniază faptul că obstacolele la intrarea pe piață și, în special, cererile de autorizare în conformitate cu norme naționale care diferă, duc la pierderea unor oportunități de îmbunătățire a siguranței alimentare prin inovare;

Trasabilitatea

37.  consideră că declarația de conformitate poate fi un instrument eficient pentru a asigura respectarea de către MCA a normelor relevante și recomandă ca toate MCA, armonizate sau nu, să fie însoțite de o astfel de declarație și de documentația adecvată, așa cum este cazul în prezent pentru MCA pentru care au fost adoptate măsuri speciale; consideră că condițiile de utilizare ar trebui să fie mai bine reflectate în declarațiile de conformitate pertinente;

38.  regretă, cu toate acestea, că, în ciuda faptului că sunt obligatorii, declarațiile de conformitate nu sunt întotdeauna disponibile în scopul asigurării respectării legii și, atunci când sunt disponibile, nu prezintă un nivel de calitate suficient pentru a se asigura că sunt o sursă fiabilă de documentație de conformitate;

39.  solicită ca trasabilitatea și conformitatea MCA importate din țări terțe să fie consolidate printr-o cerință privind identificarea adecvată și completă a documentelor și declarațiilor de conformitate; insistă asupra faptului că MCA importate trebuie să fie conforme standardelor UE, garantând în acest fel sănătatea publică și asigurând concurența echitabilă;

40.  invită Comisia să stabilească obligativitatea menționării pe etichetă a prezenței intenționate a nanomaterialelor în MCA și să stabilească obligativitatea indicării pe etichetă a compoziției MCA utilizate pentru produsele organice și produsele destinate grupurilor sensibile;

Respectarea și aplicarea legii și controalele

41.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nivelul de aplicare a legislației referitoare la MCA diferă semnificativ în UE; evidențiază importanța elaborării unor orientări UE privind MCA care ar facilita o implementare armonizată și uniformă în statele membre, precum și o mai bună transpunere în practică; în acest sens, subliniază importanța împărtășirii datelor între statele membre; consideră că alte opțiuni de politică fără caracter legislativ, cum ar fi experiența industriei în autoevaluare, ar trebui să completeze măsurile pentru a îmbunătăți punerea în executare a Regulamentului-cadru privind MCA;

42.  consideră că armonizarea în continuare a materialelor și articolelor care intră în contact cu alimentele poate contribui la crearea unui nivel uniform și ridicat de protecție a sănătății publice;

43.  recomandă introducerea unor standarde uniforme ale UE pentru testarea analitică a anumitor categorii de materialele și articolele care intră în contact cu alimentele pentru a garanta că întreprinderile și autoritățile competente din UE pot realiza teste prin folosirea aceleiași metode; remarcă faptul că introducerea unor metode de testare uniforme ar garanta tratarea în același fel a MCA în întreaga piață internă, asigurându-se în acest fel standarde de monitorizare mai bune și niveluri de protecție mai ridicate;

44.  subliniază că fiecărui stat membru îi incumbă responsabilitatea de a efectua controale în companiile care produc sau importă MCA; regretă totuși că anumite state membre nu impun companiilor să-și înregistreze activitatea de afaceri, permițându-le în acest fel să eludeze controalele de conformitate; invită Comisia să asigure că acele state membre care nu procedează încă în acest fel impun tuturor companiilor care produc sau importă MCA obligația de a-și înregistra oficial activitatea de afaceri în conformitate cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 882/2004;; recunoaște existența unor mecanisme adecvate de înregistrare în mai multe state membre, care pot constitui exemple de bune practici;

45.  invită statele membre să mărească frecvența și eficiența controalelor oficiale, pe baza riscului de neconformitate și a riscului asupra sănătății umane implicat, luând în considerare cantitatea de alimente, consumatorii vizați și durata contactului cu MCA, precum și tipul MCA, temperatura și orice alți factori pertinenți;

46.  insistă asupra necesității ca statele membre să asigure personalul și echipamentul necesar pentru efectuarea unor controale uniforme și stricte, precum și un sistem de sancțiuni disuasive pentru neconformitate, în acord cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 882/2004;

47.  solicită o cooperare și o coordonare mai eficientă între statele membre și Comisie privind sistemul de avertizare rapidă pentru alimente și hrana pentru animale, astfel încât riscurile pentru sănătatea publică să poată fi soluționate rapid și eficient;

48.  invită Comisia să studieze în continuare abordarea bazată pe controale de siguranță pentru articolele prefabricate care intră în contact cu alimentele sau alte proceduri de aprobare pentru articolele care intră în contact cu alimentele;

49.  salută platforma Comisiei intitulată „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”; solicită extinderea activităților sale;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 338, 13.11.2004, p. 4.
(2) JO L 384, 29.12.2006, p. 75.
(3) JO L 12, 15.1.2011, p. 1.
(4) PE 581.411.
(5) PE 578.967.
(6) Kortenkamp 2009. http://ec.europa.eu/environment/chemicals/effects/pdf/report_mixture_toxicity.pdf
(7) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2017820%202009%20INIT
(8) Al șaptelea program de acțiune pentru mediu al UE: JO L 354, 28.12.2013, p. 171, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32013D1386
(9) http://www.who.int/ceh/publications/endocrine/en/
(10) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(11) Evoluții recente în evaluarea riscurilor implicate de substanțele chimice din alimente și impactul potențial al acestora asupra evaluării siguranței substanțelor utilizate în materialele care intră în contact cu alimentele – The EFSA Journal 2016; 14(1): 4357 (28 p.). https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4357
(12) JO L 167, 27.6.2012, p. 1.
(13) https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/160426a?utm_content=hl&utm_source=EFSA+Newsletters&utm_campaign=3bd764133f-HL_20160428&utm_medium=email&utm_term=0_7ea646dd1d-3bd764133f-63626997
(14) Comisia pentru analize socio-economice (SEAC), Aviz referitor la un dosar privind anexa XV propunând restricții cu privire la bisfenolul A. p. 13. http://www.echa.europa.eu/documents/10162/13641/bisphenol_a_seac_draft_opinion_en.pdf


Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: Raport anual 2014
PDF 266kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014 (2015/2326(INI))
P8_TA(2016)0385A8-0262/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 32-lea raport anual privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii (2014) (COM(2015)0329),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)(1),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru petiții (A8-0262/2016),

A.  întrucât articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii [articolul 51 alineatul (1) din CDFUE];

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 primul și al doilea paragraf din TFUE, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect și în cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

D.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală „EU Pilot”, care precedă deschiderea unei proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

E.  întrucât Comisia invocă articolul 4 alineatul (3) din TUE și principiul cooperării loiale între Uniune și statele membre pentru a se prevala de obligația sa de confidențialitate în raport cu statele membre în cadrul dosarelor EU Pilot;

F.  întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, cu scopul de a remedia, pe cât posibil, într-o fază timpurie, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

G.  întrucât, în 2014, Comisia a primit 3 715 plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Spaniei (553), Italiei (475) și Germaniei (276);

H.  întrucât, în 2014, Comisia a lansat 893 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, statele membre care au făcut obiectul celui mai mare număr de cauze deschise fiind Grecia (89), Italia (89) și Spania (86);

I.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

1.  reamintește faptul că, potrivit articolului 17 din TUE, Comisia este responsabilă pentru asigurarea aplicării dreptului Uniunii, inclusiv a CDFUE [articolul 6 alineatul (1) din TUE], ale cărei dispoziții se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii;

2.  recunoaște faptul că responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația lor de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează legislația secundară a UE;

3.  subliniază rolul esențial al Comisiei, care supervizează aplicarea dreptului UE și prezintă un raport anual Parlamentului și Consiliului; solicită Comisiei să-și continue rolul activ, prin dezvoltarea unor diferite instrumente care să îmbunătățească implementarea și asigurarea respectării dreptului UE și conformitatea cu acesta în statele membre și să ofere în următorul său raport anual, pe lângă datele privind implementarea directivelor UE, și informații privind aplicarea regulamentelor UE;

4.  recunoaște faptul că responsabilitatea principală pentru implementarea și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre și subliniază faptul că, la punerea în aplicare a dreptului UE, statele membre trebuie să respecte pe deplin și valorile și drepturile fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a UE; reamintește faptul că responsabilitatea pentru monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a dreptului UE revine Comisiei; în acest sens, solicită din nou statelor membre să recurgă în mod sistematic la tabelele de corespondență, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația lor de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează legislația secundară a UE; reamintește Parlamentului să facă uz de rapoartele sale de punere în aplicare în ceea ce privește legislațiile sectoriale;

5.  recunoaște că Parlamentul are un rol esențial în această privință și prin faptul că exercită un control politic asupra acțiunilor de asigurare a respectării legislației ale Comisiei, examinând rapoartele anuale privind monitorizarea aplicării dreptului UE și adoptând rezoluții parlamentare pe această temă; sugerează că ar putea contribui mai mult la transpunerea la timp și corectă a legislației UE, comunicându-și expertiza acumulată în procesul decizional legislativ prin intermediul unor contacte stabilite în prealabil cu parlamentele naționale;

6.  observă că transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și existența unui cadrul legislativ intern clar ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre, astfel încât să se evite cazurile de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia;

7.  subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali, organizațiile societății civile și alte părți interesate în elaborarea legislației și în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; ia act de recunoașterea de către Comisie a rolului acestor părți interesate, prin lansarea, în 2014, a unor noi instrumente care facilitează acest proces; încurajează părțile interesate să manifeste vigilență în acest sens pe viitor;

8.  recunoaște impactul unei aplicări efective a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; apreciază importanța acordată în raport anual al Comisiei petițiilor depuse de cetățeni, întreprinderi și organizații ale societății civile, un drept fundamental consacrat în Tratatul de la Lisabona, un element important al cetățeniei europene și o modalitate secundară importantă de monitorizare a aplicării dreptului UE și de identificare a eventualelor lacune din acesta, pe baza exprimării directe a opiniilor și experiențelor cetățenilor, alături de alegeri și referendumuri, care rămân principala cale a exprimării lor democratice;

9.  consideră că termenele nerealiste de punere în aplicare a legislației pot determina incapacitatea statelor membre de a se conforma, ceea ce implică aprobarea tacită a întârzierii aplicării; îndeamnă instituțiile europene să convină asupra unor calendare mai adecvate privind punerea în aplicare a regulamentelor și a directivelor, prin care se ține seama în mod corespunzător de perioadele necesare pentru control și consultare; consideră că Comisia ar trebui să prezinte rapoarte, sinteze și revizuiri legislative la datele convenite de colegislatori și conform prevederilor legislației aplicabile;

10.  salută faptul că noul Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare conține dispoziții care vizează îmbunătățirea implementării și a aplicării dreptului UE și încurajarea cooperării mai structurate în această privință; sprijină apelul lansat în acord pentru mai bună identificare a măsurilor naționale care nu sunt strict legate de legislația Uniunii (o practică denumită „suprareglementare”); subliniază importanța intensificării transpunerii și necesitatea notificării și indicării clare de către statele membre a măsurilor naționale care suplimentează dispozițiile directivelor Uniunii; remarcă faptul că, la aplicarea dreptului UE, statele membre ar trebui să evite adăugarea poverilor inutile legislației UE, deoarece aceasta conduce la formarea unei concepții greșite despre activitatea legislativă a UE și mărește scepticismul nejustificat față de UE în rândul cetățenilor; atrage atenția, totuși, asupra faptului că acest lucru nu afectează în niciun caz prerogativele statelor membre de a adopta, la nivel național, standarde sociale și de mediu mai stricte decât cele convenite la nivelul UE;

11.  subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să joace un rol mai pregnant în realizarea analizei privind modul în care țările candidate și țările cu acorduri de asociere cu Uniunea Europeană respectă dreptul UE; propune, în acest sens, să se furnizeze asistență adecvată statelor respective, prin intermediul unei cooperări continue cu parlamentele lor naționale, în domeniul respectării și aplicării dreptului UE;

12.  sugerează că Parlamentul ar trebui să elaboreze veritabile rapoarte și nu doar rezoluții referitoare la toate țările candidate, ca răspuns la rapoartele anuale privind progresele înregistrate publicate de Comisie, pentru a da posibilitatea tuturor comisiilor interesate să emită avize relevante; consideră că Comisia ar trebui să prezinte în continuare rapoarte privind progresele înregistrate pentru toate țările din vecinătatea UE care au semnat acorduri de asociere, pentru ca Parlamentul să efectueze o evaluare temeinică și sistematică a progreselor înregistrate de aceste țări cu privire la punerea în aplicare a acquis-ului UE, deoarece este legat de agenda de asociere;

13.  salută cel de-al 32-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii și observă că mediul, transporturile, piața internă și serviciile au fost domeniile de politică în care cele mai multe cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise în 2013 au rămas pendinte în 2014; constată, totodată, că mediul, sănătatea, protecția consumatorilor, mobilitatea și transporturile au reprezentat în anul 2014, din nou, domeniile de politică în care s-au inițiat cele mai multe noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; în vederea asigurării transparenței inter-instituționale, încurajează Comisia să ofere un mai bun acces Parlamentului la dosarele cazurilor de încălcare a dreptului UE;

14.  ia act de faptul că, potrivit raportului anual, numărul de proceduri oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a scăzut în ultimii cinci ani și că, potrivit Comisiei, acest lucru reflectă eficacitatea dialogului structurat cu statele membre prin intermediul EU Pilot; consideră, totuși, că scăderea din ultimii ani și cea estimată pentru anii următori se datorează în principal numărului tot mai redus de noi propuneri legislative din partea Comisiei; atrage atenția asupra faptului că Comisia nu inițiază proceduri de tip EU Pilot în cazul transpunerii tardive a directivelor;

15.  reamintește că această evaluare ex post nu scutește Comisia de datoria de a monitoriza efectiv și la timp aplicarea și implementarea dreptului UE și observă că Parlamentul și-ar putea oferi asistența pentru verificarea aplicării legislației în cadrul controlului pe care îl exercită asupra Comisiei;

16.  constată că creșterea numărului de noi dosare EU Pilot în perioada examinată și scăderea numărului de cauze deschise pentru constatarea neîndeplinirii obligațiilor demonstrează, potrivit raportului anual, că sistemul EU Pilot și-a dovedit utilitatea și a avut un impact pozitiv prin promovarea unei asigurări mai eficiente a respectării dreptului UE; totuși reiterează că asigurarea respectării dreptului UE nu este suficient de transparentă și nu face obiectul unui control real din partea reclamanților și a părților interesate și regretă faptul că, în pofida solicitărilor sale repetate, Parlamentul continuă să aibă un acces inadecvat la informațiile despre procedura EU Pilot și despre cauzele pendinte; în acest sens, Parlamentul solicită Comisiei să ofere mai multă transparență privind informațiile referitoare la procedura EU Pilot, precum și la cauzele pendinte;

17.  consideră că sancțiunile financiare pentru nerespectarea dreptului UE ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive, ținând seama de recurența neîndeplinirii obligațiilor din același domeniu și de faptul că drepturile juridice ale statelor membre trebuie respectate;

18.  amintește că, într-o Uniune Europeană bazată pe statul de drept, pe certitudinea și previzibilitatea legilor, cetățenii UE trebuie să fie, de drept, primii cărora să li se aducă la cunoștință, în mod clar, accesibil, transparent și fără întârziere (prin intermediul internetului și al altor mijloace), dacă și ce norme naționale au fost adoptate prin transpunerea dreptului UE și care sunt autoritățile naționale răspunzătoare de implementarea corectă a acestora;

19.  invită Comisia să interconecteze toate portalurile, punctele de acces și site-urile de informare într-un portal unic, care să ofere cetățenilor un acces facil la formulare de plângere online și informații ușor de înțeles privind procedurile pentru nerespectarea obligațiilor; solicită, de asemenea, Comisiei să includă în următorul său raport de monitorizare informații mai detaliate privind utilizarea acestor portaluri;

20.  reamintește de obligația reciprocă de cooperare loială dintre Comisie și Parlament; solicită, așadar, o revizuire a acordului cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană pentru a permite transmiterea informațiilor referitoare la dosarele EU Pilot sub forma unui document (confidențial) către comisia Parlamentului European competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului UE;

21.  reamintește că, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013(2), Parlamentul a solicitat adoptarea unui regulament al UE privind dreptul de procedură administrativă al UE în temeiul articolului 298 din TFUE, dar că, în pofida faptului că rezoluția a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare (572 de voturi pentru, 16 împotrivă, 12 abțineri), solicitarea Parlamentului nu a fost urmată de o propunere a Comisiei; invită Comisia să re-analizeze rezoluția Parlamentului, în vederea formulării unei propuneri de act legislativ privind dreptul de procedură administrativă;

22.  regretă, în special, faptul că nu s-a luat nicio măsură în urma solicitării sale privind norme obligatorii sub forma unui regulament care să stabilească diferitele aspecte ale procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și ale fazei sale preliminare, inclusiv notificările, termenele obligatorii, dreptul de a fi audiat, obligația motivării și dreptul oricărei persoane de a avea acces la propriul dosar, în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și a garantării transparenței;

23.  reamintește, în acest context, că Comisia pentru afaceri juridice a creat un grup de lucru pentru dreptul administrativ care a decis să elaboreze un proiect de regulament privind procedura administrativă a administrației Uniunii ca „sursă de inspirație” pentru Comisie, nu pentru a pune la îndoială dreptul de inițiativă al Comisiei, ci pentru a demonstra că punerea în aplicare a unui astfel de regulament ar fi utilă și fezabilă;

24.  consideră că scopul acestui proiect de regulament nu este să înlocuiască legislația existentă a UE, ci mai degrabă să o completeze atunci când există lacune sau probleme legate de interpretare și să aducă mai multă accesibilitate, claritate și coerență în ceea ce privește interpretarea normelor existente, în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor, precum și al administrației și funcționarilor acesteia;

25.  invită, prin urmare, din nou Comisia să prezinte o propunere legislativă privind dreptul de procedură administrativă al UE, luând în considerare demersurile Parlamentului European de până acum, în acest domeniu;

26.  reamintește că instituțiile UE, chiar și atunci când acționează în calitate de membre ale unor grupuri de creditori internaționali („troici”), sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

27.  îndeamnă Comisia să considere asigurarea respectării legislației UE drept o adevărată prioritate politică, care să fie abordată în strânsă colaborare cu Parlamentul European, care are datoria de a garanta responsabilitatea politică a Comisiei și, în calitate de colegislator, de a se asigura că este el însuși cât se poate de bine informat pentru a-și îmbunătăți în permanență activitatea sa legislativă;

28.  sprijină crearea în cadrul Parlamentului a unui proces pentru monitorizarea aplicării dreptului UE în statele membre, care să permită analizarea neîndeplinirii obligațiilor la nivelul fiecărei țări și să țină seama de faptul că, în cadrul Parlamentului, comisiile permanente relevante monitorizează punerea în aplicare a dreptului UE în domeniile lor de competență respective.

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0322.
(2) JO C 440, 30.12.2015, p. 17.


Introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11
PDF 267kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (SYN-BTØ11-1) (D046173/01 – 2016/2919(RSP))
P8_TA(2016)0386B8-1083/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (SYN-BTØ11-1) (D046173/01),

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (1),

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 19 mai 2005(2),

–  având în vedere avizul de actualizare a concluziilor evaluării de risc și recomandările în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810 emis la 6 decembrie 2012 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(3);

–  având în vedere avizul științific de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și recomandările în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810 adoptat la 6 decembrie 2012 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(4);

–  având în vedere avizul științific de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a speciilor de lepidoptere nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 28 mai 2015(5),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare(7),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât o notificare (referința C/F/96/05.10) privind introducerea pe piață a porumbului modificat genetic Bt11 a fost prezentată în 1996 de către Syngenta Seeds SAS (fosta Novartis Seeds) (denumită în continuare „notificatorul”) autorității competente din Franța în conformitate cu Directiva 90/220/CEE a Consiliului(8); întrucât o notificare actualizată a fost trimisă în 2003 în temeiul Directivei 2001/18/CE;

B.  întrucât porumbul modificat genetic Bt11 exprimă proteina Cry1Ab, care este o proteină Bt (derivată din Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki), care conferă rezistență sfredelitorului european al porumbului (Ostrinia nubilalis) și sfredelitorului mediteranean al porumbului (Sesamia nonagrioides), precum și proteina Pat, care conferă toleranță la erbicidul glufosinat de amoniu;

C.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; întrucât pentru substanțele deja autorizate, criteriile de excludere se aplică în momentul reînnoirii autorizării; întrucât autorizarea glufosinatului expiră în 2017; întrucât utilizarea glufosinatului ar trebui, prin urmare, să ia sfârșit, în principiu, în 2017;

D.  întrucât, în temeiul articolului 26c alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cultivarea porumbului modificat genetic Bt11 este interzisă în următoarele țări și regiuni: Valonia (Belgia); Bulgaria; Danemarca; Germania (exceptând scopurile de cercetare); Grecia; Franța; Croația; Italia; Cipru; Letonia; Lituania; Luxemburg; Ungaria; Malta; Țările de Jos; Austria; Polonia; Slovenia; Irlanda de Nord (Regatul Unit); Scoția (Regatul Unit); Țara Galilor (Regatul Unit).

E.  întrucât, în opinia Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), dovezile arată că între 95 și 99 % din degajările de polen se depun pe aproximativ 50 de metri de la sursa de polen, deși mișcările verticale ale vântului sau rafalele din timpul polinizării pot ridica polenul la înălțimi foarte mari în atmosferă și îl pot distribui pe distanțe mari care pot fi de mai mulți kilometri;

F.  întrucât, într-un aviz din 2005, EFSA a considerat că porumbul nu avea specii sălbatice înrudite în Europa compatibile pentru încrucișare, considerându-se prin urmare în acel moment că nu se așteptau efecte involuntare asupra mediului prin cultivarea și răspândirea sa;

G.  întrucât teosintul, strămoșul porumbului cultivat, se găsește în Spania din 2009; întrucât populațiile de teosint ar putea primi ADN transgenic provenit de la porumbul modificat genetic MON 810, care este cultivat în Spania în anumite regiuni unde teosintul se răspândește pe scară largă; întrucât fluxul de gene poate trece la teosint, provocând producerea toxinei Bt și conferind o mai mare rezistență hibrizilor de porumb și teosint în comparație cu plantele indigene de teosint; întrucât acest scenariu comportă riscuri majore pentru fermieri și mediu;

H.  întrucât autoritățile spaniole competente au informat Comisia despre prezența teosintului în câmpurile de porumb în Spania, inclusiv prezența foarte limitată în câmpuri de porumb modificat genetic; întrucât informațiile disponibile arată că teosintul a fost, de asemenea, identificat în Franța;

I.  întrucât, la 13 iulie 2016, Comisia a solicitat EFSA să evalueze înainte de sfârșitul lunii septembrie 2016 dacă, pe baza literaturii științifice existente, precum și a oricăror alte informații relevante, au apărut dovezi noi care ar putea schimba concluziile și recomandările din avizele științifice ale EFSA privind cultivarea de soiuri de porumb modificat genetic MON810, Bt11, 1507 și GA21;

J.  întrucât, la punctul 24 al proiectului de decizie de punere în aplicare a Comisiei se afirmă că, în ceea ce privește mortalitatea locală, EFSA a luat în considerare două niveluri de mortalitate locală „acceptabilă” (0,5 % și, respectiv, 1 %); întrucât, cu toate acestea, în avizul său științific adoptat la 28 mai 2015 de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA stipulează în mod clar că „orice nivel de protecție specific utilizat aici cu titlu ilustrativ de către Grupul științific pentru OMG al EFSA servește exclusiv ca exemplu” și că „orice prag aplicat aici este în mod necesar ales arbitrar și ar trebui să facă obiectul unor modificări în conformitate cu obiectivele de protecție în vigoare în cadrul Uniunii”;

K.  întrucât, în proiectul său de decizie de punere în aplicare Comisia a ales un nivel al mortalității locale sub 0,5 %, prevăzând în anexă distanțe de izolare arbitrare de cel puțin 5 de metri între un câmp de porumb Bt11 și un habitat protejat, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/35/CE, în pofida faptului că avizele EFSA afirmă clar, ca un fapt confirmat, că impunerea unei distanțe de izolare de 20 metri în jurul unui habitat protejat de la cultura cea mai apropiată de porumb Bt11/MON 810 ar putea să reducă mortalitatea locală chiar și a larvelor de lepidoptere nevizate extrem de extrem de sensibile la un nivel sub 0,5 %, această distanță fiind de patru ori mai mare decât cea propusă de Comisie;

L.  întrucât, în avizul său științific adoptat la 28 mai 2015, de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA a precizat că „în prezent, nu există suficiente date disponibile pentru a include mortalitatea larvelor legată de Bt în contextul mortalității globale”;

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Directiva 2001/18/CE;

2.  consideră că evaluarea de risc a cultivării realizată de EFSA este incompletă și că recomandările privind evaluarea de risc propuse de Comisie sunt inadecvate;

3.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este conform cu dreptul Uniunii, dat fiind că nu este compatibil cu obiectivul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care este, în conformitate cu principiul precauției, apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre și protejarea sănătății umane și a mediului în cazul în care se efectuează diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic în orice alte scopuri decât introducerea pe piață internă a Comunității și introducerea pe piață de organisme modificate genetic ca produse sau componente de produse, în interiorul Comunității;

4.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(2) Aviz al Grupului științific în materie de organisme modificate genetic cu privire la o cerere din partea Comisiei legată de notificarea (referința C/F/96/05.10) pentru introducerea pe piață a porumbului modificat genetic Bt11 rezistent la insecte pentru cultivare, furaje și procesare industrială, în conformitate cu partea C din Directiva 2001/18/CE, din partea Syngenta Seeds, The EFSA Journal (2005) 213, 1-33.
(3) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic MON 810 rezistent la insecte. EFSA Journal 2012; 10(12):3017 [98 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3017.
(4) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și recomandările în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810. EFSA Journal 2012; 10(12):3016 [32 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3016.
(5) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate. EFSA Journal 2015;13(7):4127 [31 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2015.4127.
(6) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0036.
(8) Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 15).


Introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507
PDF 267kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în vederea cultivării (D046172/00 – 2016/2920(RSP))
P8_TA(2016)0387B8-1085/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în vederea cultivării (D046172/00),

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului(1), în special articolul 18 alineatul (1),

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), modificat ultima dată la 24 februarie 2012, de actualizare a evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte 1507(2),

–  având în vedere avizul științific al EFSA din 18 octombrie 2012 de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte 1507(3),

–  având în vedere avizul științific al EFSA din 6 decembrie 2012 de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810(4).

–  având în vedere avizul științific al EFSA din 6 decembrie 2012 de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810(5);

–  având în vedere avizul științific al EFSA din 28 mai 2015 de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a speciilor de insecte Lepidoptera nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate(6),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare(8),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât o notificare (referința C/ES/01/01) privind introducerea pe piață a porumbului modificat genetic 1507 a fost prezentată în 2001 de către Pioneer Overseas Corporation și Dow AgroSciences Europe Ltd autorității competente din Spania în conformitate cu Directiva 90/220/CEE a Consiliului(9); întrucât în 2003 a fost prezentată, în temeiul Directivei 2001/18/CE, o notificare actualizată;

B.  întrucât porumbul modificat genetic 1507 exprimă proteina Cry1F, care este o proteină Bt (derivată din Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki), care conferă rezistență la sfredelitorul european al porumbului (Ostrinia nubilalis) și la anumite alte insecte lepidoptere, printre care sfredelitorul roz (Sesamia spp), Spodoptera frugiperda, buha ipsilon (Agrotis ipsilon) și sfredelitorul sud-vestic (Diatraea grandiosella), precum și proteina PAT, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu;

C.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; întrucât, pentru substanțele deja autorizate, criteriile de excludere se aplică la reînnoirea autorizării; întrucât autorizarea glufosinatului expiră în 2017; întrucât, prin urmare, utilizarea glufosinatului ar trebui să ia sfârșit, în principiu, în 2017;

D.  întrucât, în temeiul articolului 26c alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cultivarea porumbului modificat genetic 1507 este interzisă în următoarele teritorii: Valonia (Belgia); Bulgaria; Danemarca; Germania (exceptând scopurile de cercetare); Grecia; Franța; Croația; Italia; Cipru; Letonia; Lituania; Luxemburg; Ungaria; Malta; Țările de Jos; Austria; Polonia; Slovenia; Irlanda de Nord (Regatul Unit); Scoția (Regatul Unit); și Țara Galilor (Regatul Unit);

E.  întrucât, conform EFSA, dovezile arată că aproximativ 95-99 % din polenul diseminat se depune pe aproximativ 50 de metri de la sursa de polen, deși mișcările verticale ale vântului sau rafalele de vânt din timpul polenizării pot ridica polenul la înălțimi mari în atmosferă și îl pot distribui pe distanțe de mai mulți kilometri;

F.  întrucât Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA consideră că posibila evoluție a rezistenței lepidopterelor dăunătoare la proteina Cry1F este îngrijorătoare în contextul culturii porumbului 1507 deoarece evoluția acestei rezistențe poate conduce la noi practici de control al dăunătoarelor care ar putea avea efecte negative asupra mediului;

G.  întrucât teosintul, strămoșul porumbului cultivat, se găsește în Spania din 2009; întrucât populațiile de teosint ar putea primi ADN transgenic provenit de la porumbul modificat genetic MON 810, care este cultivat în Spania în anumite regiuni unde teosintul se răspândește pe scară largă; întrucât fluxul de gene poate trece la teosint, provocând producerea toxinei Bt, și poate conferi o mai mare rezistență hibrizilor de porumb și teosint în comparație cu plantele indigene de teosint; întrucât acest scenariu comportă riscuri majore pentru fermieri și mediu;

H.  întrucât autoritățile competente din Spania au informat Comisia despre prezența teosintului în câmpurile de porumb din Spania, inclusiv despre prezența foarte limitată în câmpuri de porumb modificat genetic; întrucât informațiile disponibile arată, de asemenea, că teosintul a fost identificat și în Franța;

I.  întrucât, la 13 iulie 2016, Comisia a solicitat EFSA să evalueze înainte de sfârșitul lunii septembrie 2016 dacă, pe baza literaturii științifice existente sau a oricăror alte informații relevante, apar dovezi noi care ar putea schimba concluziile și recomandările din avizele științifice ale EFSA privind cultivarea porumbului modificat genetic MON 810, Bt11, 1507 și GA21;

J.  întrucât, la punctul 24 din proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei, se afirmă că EFSA a luat în considerare două niveluri de mortalitate locală „acceptabilă” (0,5 % și, respectiv, 1 %); întrucât, cu toate acestea, în avizul său științific din 28 mai 2015 de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA subliniază de fapt în mod clar că „orice nivel de protecție specific utilizat aici cu titlu ilustrativ de către Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA este menit să servească exclusiv ca exemplu” și că „orice prag aplicat este în mod necesar ales arbitrar și ar trebui să facă obiectul unor modificări în conformitate cu obiectivele de protecție în vigoare în cadrul UE”;

K.  întrucât, în proiectul său de decizie de punere în aplicare, Comisia a ales un nivel al mortalității locale sub 0,5 % și, în anexa la acest proiect, prevede distanțe de izolare arbitrare de cel puțin 20 de metri între un câmp de porumb 1507 și un habitat protejat, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/35/CE, în pofida faptului că avizele EFSA afirmă clar, ca un fapt confirmat, că impunerea în jurul unui habitat protejat a unei distanțe de izolare de 30 metri de la cultura cea mai apropiată de porumb 1507 ar putea să reducă mortalitatea locală, chiar și cea a larvelor de lepidoptere nevizate extrem de sensibile, la un nivel de sau sub 0,5 %, această distanță fiind mai mare decât cea propusă de Comisie;

L.  întrucât, în avizul său științific din 28 mai 2015 de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA a precizat că „în prezent, nu există suficiente date disponibile pentru a include mortalitatea larvelor legată de Bt în contextul mortalității globale”,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Directiva 2001/18/CE;

2.  consideră că evaluarea de risc a cultivării realizată de EFSA este incompletă și că recomandările în materie de gestionare a riscurilor propuse de Comisie sunt inadecvate;

3.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este conform cu dreptul Uniunii, dat fiind că nu este compatibil cu obiectivul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care este, în conformitate cu principiul precauției, apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre și protejarea sănătății umane și a mediului în cazul în care se efectuează diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic în orice alte scopuri decât introducerea lor pe piața internă a Comunității sau introducerea pe piață de organisme modificate genetic ca produse sau componente de produse, în interiorul Comunității;

4.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(2) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte 1507. Jurnalul EFSA 2011; 9(11):2429 [73 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2011.2429.
(3) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte 1507. Jurnalul EFSA 2012; 10(11):2934 [36 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.2934.
(4) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810. Jurnalul EFSA 2012; 10(12):3017 [98 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3017.
(5) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810; Jurnalul EFSA 2012;10(12):3016 [32 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3016.
(6) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a speciilor de insecte Lepidoptera nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate. Jurnalul EFSA 2015;13(7):4127 [31 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2015.4127.
(7) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0036.
(9) Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 15).


Reînnoirea autorizației pentru semințele de porumb modificat genetic MON 810
PDF 269kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6) în vederea cultivării (D046170/00 – 2016/2921(RSP))
P8_TA(2016)0388B8-1086/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6) în vederea cultivării (D046170/00),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul științific de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810, care a fost emis la 6 decembrie 2012 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(3);

–  având în vedere avizul științific de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810, adoptat la 6 decembrie 2012 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(4);

–  având în vedere avizul de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a speciilor de lepidoptere nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, emis la 28 mai 2015 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(5),

–  având în vedere avizul științific privind raportul anual de monitorizare a mediului după introducerea pe piață (PMEM) în legătură cu cultivarea în 2014 a porumbului modificat genetic MON 810, vândut de Monsanto Europe S.A., care a fost emis la 9 martie 2016 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare(7),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 11 și 18 aprilie 2007, Monsanto Europe S.A. a prezentat Comisiei trei cereri, în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, privind reînnoirea autorizației pentru produsele alimentare, ingredientele alimentare și furajele existente provenind din porumb MON 810, a autorizației pentru furajele care conțin și constau în porumb MON 810 și a autorizației pentru produsele care conțin sau constau în porumb MON 810 și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, inclusiv cultivării; întrucât, după intrarea în vigoare a Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, aceste produse au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) și cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv și au fost incluse în registrul comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic;

B.  întrucât, la 9 martie 2016, Monsanto Europe S.A. a trimis o scrisoare Comisiei prin care solicită ca partea din cerere referitoare la cultivare să fie analizată separat de restul cererii;

C.  întrucât porumbul modificat genetic MON 810, așa cum este descris în cerere, exprimă proteina Cry1Ab, derivată din Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki, care conferă protecție împotriva anumitor lepidoptere dăunătoare, inclusiv împotriva sfredelitorului european al porumbului (Ostrinia nubilalis) și a sfredelitorului roz (Sesamia spp.);

D.  întrucât introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării a fost autorizată inițial, în temeiul Directivei 90/220/CEE a Consiliului(8), prin Decizia 98/294/CE a Comisiei(9); întrucât, la 3 august 1998, Franța a acordat Monsanto Europe S.A. (denumită în continuare „Monsanto”) aprobarea pentru introducerea pe piață a produselor din porumb MON 810;

E.  întrucât, în temeiul articolului 26c alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, cultivarea porumbului modificat genetic MON 810 este interzisă în următoarele țări și regiuni: Valonia (Belgia); Bulgaria; Danemarca; Germania (exceptând scopurile de cercetare); Grecia; Franța; Croația; Italia; Cipru; Letonia; Lituania; Luxemburg; Ungaria; Malta; Țările de Jos; Austria; Polonia; Slovenia; Irlanda de Nord (Regatul Unit); Scoția (Regatul Unit); Țara Galilor (Regatul Unit);

F.  întrucât, conform Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), dovezile arată că aproximativ 95 %-99 % din polenul diseminat se depune pe o rază de aproximativ 50 de metri de la sursa de polen, deși mișcările verticale ale vântului sau rafalele de vânt din timpul polenizării pot ridica polenul la înălțimi mari în atmosferă și îl pot distribui pe distanțe semnificative, de mai mulți kilometri;

G.  întrucât EFSA a exclus în mod arbitrar polenizarea încrucișată a porumbului din sfera avizelor sale științifice privind porumbul MON 810, ignorând astfel riscurile potențiale pentru diversitatea biologică;

H.  întrucât teosintul, strămoșul porumbului cultivat, se găsește în Spania din 2009; întrucât populațiile de teosint ar putea primi ADN transgenic provenit de la porumbul modificat genetic MON 810, care este cultivat în Spania în anumite regiuni unde teosintul se răspândește pe scară largă; întrucât se poate produce un flux de gene spre teosint, provocând producerea toxinei Bt și conferind o mai mare rezistență hibrizilor de porumb și teosint în comparație cu plantele indigene de teosint; întrucât acest scenariu comportă riscuri majore pentru fermieri și mediu;

I.  întrucât autoritățile competente din Spania au informat Comisia despre prezența teosintului în câmpurile de porumb din Spania, inclusiv despre prezența foarte limitată în câmpuri de porumb modificat genetic; întrucât informațiile disponibile arată că teosintul a fost, de asemenea, identificat în Franța;

J.  întrucât, la 13 iulie 2016, Comisia a solicitat EFSA să evalueze înainte de sfârșitul lunii septembrie 2016 dacă, pe baza literaturii științifice existente, precum și a oricăror alte informații relevante, au apărut dovezi noi care ar putea schimba concluziile și recomandările din avizele științifice ale EFSA privind cultivarea soiurilor de porumb modificat genetic MON 810, Bt11, 1507 și GA21;

K.  întrucât, la punctul 22 din proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei se afirmă că, în ceea ce privește mortalitatea locală, EFSA a luat în considerare două niveluri de mortalitate locală „acceptabilă” (0,5 % și, respectiv, 1 %), dar, în avizul său științific adoptat la 28 mai 2015 de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA stipulează, de fapt, în mod clar că orice nivel de protecție specific utilizat aici cu titlu ilustrativ de către Grupul științific pentru OMG al EFSA servește exclusiv ca exemplu și că orice prag aplicat este în mod necesar arbitrar și ar trebui să facă obiectul unor modificări în conformitate cu obiectivele de protecție în vigoare în cadrul Uniunii;

L.  întrucât, în proiectul său de decizie de punere în aplicare Comisia a ales un nivel al mortalității locale sub 0,5 %, prevăzând în anexă distanțe de izolare arbitrare de cel puțin 5 metri între un câmp de porumb MON 810 și un habitat protejat, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/35/CE, în pofida faptului că EFSA afirmă clar, ca un fapt confirmat, că impunerea unei distanțe de izolare de 20 de metri în jurul unui habitat protejat de la cultura cea mai apropiată de porumb Bt11/MON 810 (distanță de patru ori mai mare decât cea propusă de Comisie) ar putea să reducă mortalitatea locală chiar și a larvelor de lepidoptere nevizate extrem de sensibile până la un nivel sub 0,5 %;

M.  întrucât, în avizul său științific adoptat la 28 mai 2015, de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a lepidopterelor nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate, EFSA a precizat că în prezent, nu există suficiente date disponibile pentru a plasa mortalitatea larvelor legată de Bt în contextul mortalității globale;

N.  întrucât se constată lacune persistente ale monitorizării mediului după introducerea pe piață (PMEM), EFSA observând că raportul PMEM pe 2014 indică nerespectarea parțială, la fel ca în alți ani, a cerințelor de creare a unor zone de refugiu în Spania, care să nu conțină porumb Bt, și că au fost identificate deficiențe metodologice similare celor constatate în rapoartele PMEM anuale anterioare privind porumbul MON 810, în legătură cu analiza chestionarelor destinate fermierilor și cu trecerea în revistă a literaturii de specialitate;

O.  întrucât, în fiecare an, Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA își reiterează insistent, dar în zadar, recomandările privind monitorizarea mediului după introducerea pe piață a porumbului MON 810, și anume de a se furniza informații mai detaliate cu privire la metodologia de eșantionare, de a se reduce riscul unei selecții eronate în cazul chestionarelor destinate fermierilor și de a se asigura identificarea tuturor publicațiilor științifice relevante; întrucât, pentru a îmbunătăți baza de eșantionare a anchetei în rândul fermierilor, Grupul științific pentru OMG reiterează în zadar în fiecare an importanța registrelor naționale privind cultivarea OMG-urilor și recomandările sale ca titularii de autorizație să caute modalități de a utiliza optim informațiile cuprinse în registrele naționale și să promoveze dialogul cu autoritățile responsabile de administrarea registrelor respective în situațiile în care se cultivă porumb MON 810,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că evaluarea de risc a cultivării realizată de EFSA este incompletă și că recomandările în materie de gestionare a riscurilor propuse de Comisie sunt inadecvate;

3.  consideră că acest proiect de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, potrivit principiilor generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, constă în furnizarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

4.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810. EFSA Journal 2012; 10(12):3017 [98 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3017.
(4) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de completare a concluziilor evaluării riscurilor de mediu și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind cultivarea porumbului modificat genetic rezistent la insecte Bt11 și MON 810. EFSA Journal 2012; 10(12):3016 [32 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3016.
(5) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific de actualizare a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor pentru a limita expunerea la polenul de porumb Bt a speciilor de lepidoptere nevizate și care trebuie conservate în habitate protejate. EFSA Journal 2015; 13(7):4127 [31 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2015.4127.
(6) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific privind raportul anual de monitorizare a mediului după introducerea pe piață (PMEM) în legătură cu cultivarea în 2014 a porumbului modificat genetic MON 810, vândut de Monsanto Europe S.A. EFSA Journal 2016; 14(4):4446 [26 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2016.4446.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0036.
(8) Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 15).
(9) Decizia 98/294/CE a Comisiei din 22 aprilie 1998 privind introducerea pe piață a porumbului modificat genetic (Lat. Zea mays linia MON 810), conform Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 131, 5.5.1998, p. 32).


Introducerea pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810
PDF 260kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D046169/00 – 2016/2922(RSP))
P8_TA(2016)0389B8-1084/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D046169/00),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere votul care a avut loc la 8 iulie 2016 în cadrul Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, unde nu s-a emis niciun aviz,

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 6 decembrie 2012(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 și de abrogare a Deciziilor 2010/426/UE, 2011/893/UE, 2011/892/UE și 2011/894/UE(8),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 11 și 18 aprilie 2007, Monsanto Europe S.A. a prezentat Comisiei trei cereri, în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, privind reînnoirea autorizației pentru produsele alimentare, ingredientele alimentare și furajele existente fabricate din porumb MON 810, a autorizației privind furajele care conțin și constau în porumb MON 810 și a autorizației pentru porumb MON 810 din produsele care conțin sau constau în acest tip de porumb și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal, ca orice alt porumb, inclusiv cultivarea; întrucât, după intrarea în vigoare a Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, aceste produse au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) și cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv și au fost incluse în registrul comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic;

B.  întrucât, la 9 martie 2016, Monsanto Europe S.A. a trimis o scrisoare Comisiei prin care solicită ca partea din cerere referitoare la cultivare să fie analizată separat de restul cererii;

C.  întrucât porumbul modificat genetic MON-ØØ81Ø-6, așa cum este descris în cerere, exprimă proteina Cry1Ab, derivată din Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki, care conferă protecție împotriva dăunătorilor reprezentați de anumite insecte lepidoptere, printre care se numără sfredelitorul european al porumbului (Ostrinia nubilalis) și sfredelitorul roz (Sesamia spp);

D.  întrucât, la 8 iulie 2016, proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost supus la vot în cadrul comitetului permanent, dar nu s-a emis niciun aviz;

E.  întrucât două motive majore pentru votul negativ sau pentru abținerea de la vot din partea statelor membre au fost lipsa de studii pe termen lung privind furajele și toxicitatea și evaluarea insuficientă a riscurilor;

F.  întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost votat în cadrul comitetului de apel la 15 septembrie 2016 și nici atunci nu s-a emis un aviz; 12 state membre reprezentând 38,74 % din populația UE au exprimat un vot favorabil, 11 state membre reprezentând 18,01 % din populația UE au votat împotrivă, 4 state membre reprezentând 43,08 % din populația UE s-au abținut, iar un stat membru reprezentând 0,17 % din populația UE a fost absent de la vot;

G.  întrucât, la 22 aprilie 2015, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizelor comitetelor statelor membre și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care a constituit de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional referitor la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

H.  întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015 pe motiv că, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor; întrucât Parlamentul a respins propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o propunere nouă,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibilă cu obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, constau în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să prezinte, în baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o nouă propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care să ia în considerare preocupările naționale exprimate frecvent, care nu se referă numai la aspectele siguranței organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; Avizul științific de actualizare a concluziilor evaluării de risc și a recomandărilor în materie de gestionare a riscurilor privind porumbul modificat genetic rezistent la insecte MON 810. Jurnalul EFSA 2012; 10(12):3017 [98 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.3017.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0456.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0040.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0039.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0038.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0271.


Introducerea pe piață a bumbacului modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913
PDF 360kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (DAS-24236-5×DAS-21Ø23-5×MON-88913-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D046168/00 – 2016/2923(RSP))
P8_TA(2016)0390B8-1088/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (DAS-24236-5×DAS-21Ø23-5×MON-88913-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D046168/00),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere votul care a avut loc la 8 iulie 2016 în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, unde nu s-a emis niciun aviz,

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 9 martie 2016(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 și de abrogare a Deciziilor 2010/426/UE, 2011/893/UE, 2011/892/UE și 2011/894/UE(8),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 12 martie 2009, Dow AgroSciences Europe a prezentat autorității competente din Țările de Jos, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de introducere pe piață a produselor și ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913;

B.  întrucât bumbacul modificat genetic DAS-24236-5×DAS-21Ø23-5×MON-88913-8, astfel cum este descris în cerere, exprimă proteina fosfinotricin acetil transferază (PAT), care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu, și proteina modificată CP4 5-enolpiruvil-sikimat-3-fosfat sintază (CP4EPSPS), care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glifosat, proteinele Cry1F și Cry1Ac, care conferă protecție împotriva anumitor insecte lepidoptere dăunătoare, și întrucât Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului – agenția specializată în domeniul cancerului în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății – a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni la 20 martie 2015(9);

C.  întrucât, la 8 iulie 2016, proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost supus la vot în cadrul comitetului permanent, dar nu s-a emis niciun aviz;

D.  întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost votat în cadrul comitetului de apel la 15 septembrie 2016 și nici atunci nu s-a emis un aviz; 11 state membre reprezentând 38,66 % din populația UE au exprimat un vot favorabil, 14 state membre reprezentând 33,17 % din populația UE au votat împotrivă, 2 state membre reprezentând 28 % din populația UE s-au abținut, iar un stat membru reprezentând 0,17 % din populația UE a fost absent de la vot;

E.  întrucât, la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizelor comitetelor statelor membre și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional relativ la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

F.  întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015(10) deoarece, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor; întrucât Parlamentul a respins propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o propunere nouă,

1.  consideră că acest proiect de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că acest proiect de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, constă în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere legislativă în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în vederea modificării Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 pentru a ține seama de preocupările naționale exprimate frecvent, care nu se referă numai la aspectele siguranței organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Grupul științific pentru organisme modificate genetic (OMG) din cadrul EFSA; avizul științific cu privire la o cerere din partea Dow Agrosciences LLC (EFSA-GMO-NL-2009-68) de introducere pe piață a bumbacului 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 pentru alimente și furaje, import și procesare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. EFSA Journal 2016; 14(4):4430 [21 pp.]; doi: 10.2903/j.efsa.2016.4430.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0456.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0040.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0039.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0038.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0271.
(9) Volumul 112 de monografii ale IARC: evaluarea a cinci insecticide și erbicide organofosforice, 20 martie 2015.http://www.iarc.fr/en/media-centre/iarcnews/pdf/MonographVolume112.pdf
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0379.

Notă juridică