Index 
Texte adoptate
Joi, 27 octombrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Descărcarea de gestiune 2014: bugetul general al UE - Consiliul European şi Consiliul
 Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună ENIAC
 Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună ARTEMIS
 Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune
 Situația din nordul Irakului/Mosul
 Situația jurnaliștilor din Turcia
 Securitatea nucleară și neproliferarea
 Serviciul european de voluntariat
 Evaluarea Strategiei UE pentru tineret pentru perioada 2013-2015
 Modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale

Descărcarea de gestiune 2014: bugetul general al UE - Consiliul European şi Consiliul
PDF 324kWORD 46k
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea II - Consiliul European și Consiliul (2015/2156(DEC))
P8_TA(2016)0418A8-0271/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014 (COM(2015)0377 – C8-0201/2015)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(5) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și rezoluția care o însoțește,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (10) și articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(6) al Consiliului, în special articolele 55, 99, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0271/2016),

1.  refuză să acorde Secretarului General al Consiliului descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Consiliului European și al Consiliului aferent exercițiului financiar 2014;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2016 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea II - Consiliul European și Consiliul (2015/2156(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea II - Consiliul European și Consiliul,

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0271/2016),

A.  întrucât toate instituțiile Uniunii ar trebui să fie transparente și răspunzătoare pe deplin față de cetățenii Uniunii pentru fondurile care le sunt încredințate în calitate de instituții ale Uniunii;

B.  întrucât, în calitate de instituții ale Uniunii, Consiliul European și Consiliul ar trebui să dea dovadă de responsabilitate democratică față de cetățenii Uniunii, deoarece beneficiază de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene,

1.  reamintește rolul Parlamentului prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 („Regulamentul financiar”) în ceea ce privește descărcarea de gestiune;

2.  atrage atenția asupra faptului că, în temeiul articolului 335 din TFUE, „[…] Uniunea este reprezentată de fiecare instituție, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcționarea lor” și că, în consecință, ținând seama de articolul 55 din Regulamentul financiar, instituțiile sunt responsabile individual pentru execuția bugetelor lor;

3.  subliniază rolul Parlamentului și rolurile celorlalte instituții în cadrul procedurii de descărcare de gestiune, astfel cum este reglementat prin dispozițiile prevăzute de Regulamentul financiar, în special la articolele 164 și 166;

4.  constată că, în conformitate cu articolul 94 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, „[d]ispozițiile care reglementează procedura privind acordarea descărcării de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară se aplică în același mod procedurii privind descărcarea de gestiune [...] a persoanelor răspunzătoare de execuția bugetelor altor instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Consiliul (în calitatea sa de executiv) [...]”;

5.  regretă că Consiliul păstrează în continuare tăcerea în ceea ce privește observațiile formulate de Parlament în rezoluția sa referitoare la descărcarea de gestiune din 28 aprilie 2016(7) privind tendința înregistrată în anii anteriori de creștere a subutilizării și de reportare a angajamentelor;

Chestiuni nesoluționate

6.  regretă că Consiliul European și Consiliul nu furnizează Parlamentului raportul lor anual de activitate; consideră că acest lucru este inadmisibil și este în detrimentul reputației instituțiilor;

7.  regretă că bugetul Consiliului European și cel al Consiliului nu au fost încă separate, conform recomandării Parlamentului din rezoluțiile recente referitoare la descărcarea de gestiune;

8.  ia act de informațiile privind politica imobiliară publicate pe site-ul Consiliului; observă totodată că nu există informații privind costurile suportate în legătură cu aceste clădiri; solicită să se furnizeze Parlamentului informații detaliate în cadrul următorului raport financiar anual;

9.  solicită din nou un raport privind progresele înregistrate în proiectele de construcție și o defalcare detaliată a costurilor de până acum; solicită informații privind costurile datorate finalizării cu întârziere a clădirii Europa;

10.  face din nou apel la Consiliu să furnizeze informații privind procesul său de modernizare administrativă, în special în legătură cu impactul anticipat al bugetului Consiliului;

11.  invită Consiliul să adopte un cod de conduită cât mai curând posibil pentru a asigura integritatea instituției; își reiterează solicitarea adresată Consiliului de a pune în aplicare fără nicio întârziere norme privind denunțarea neregulilor;

12.  invită Consiliul să se înscrie în Registrul de transparență al Uniunii pentru a asigura transparența și responsabilitatea instituției;

13.  își reiterează apelul adresat Consiliului de a elabora orientări detaliate anti-corupție și politici independente în cadrul structurilor sale, precum și apelul privind creșterea sistematică a transparenței negocierilor și procedurilor legislative;

14.  regretă dificultățile repetate care au apărut, până în prezent, în cadrul procedurilor de descărcare de gestiune, ca urmare a faptului că Consiliul nu a fost suficient de cooperant; subliniază că Parlamentul a refuzat să acorde descărcarea de gestiune Secretarului General al Consiliului pentru execuția bugetului aferent exercițiilor financiare 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013, din motivele prezentate în rezoluțiile sale din 10 mai 2011(8), 25 octombrie 2011(9), 10 mai 2012(10), 23 octombrie 2012(11), 17 aprilie 2013(12), 9 octombrie 2013(13), 3 aprilie 2014(14), 23 octombrie 2014(15) și 27 octombrie 2015(16) și și-a amânat decizia de a acorda Secretarului General al Consiliului descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului aferent exercițiului financiar 2014, din motivele enumerate în rezoluția sa din 28 aprilie 2016 menţionată mai sus;

15.  insistă că un exercițiu de control bugetar eficace necesită cooperare între Parlament și Consiliu, astfel cum se menționează în rezoluția sa din 28 aprilie 2016 menţionată mai sus; confirmă faptul că Parlamentul nu este în măsură să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la acordarea descărcării de gestiune;

16.  reamintește Consiliului punctul de vedere exprimat de Comisie în 2014, potrivit căruia toate instituțiile trebuie să participe pe deplin la acțiunile întreprinse în continuarea observațiilor formulate de Parlament în cadrul exercițiului de descărcare de gestiune și toate instituțiile ar trebui să coopereze pentru a asigura buna funcționare a procedurii de descărcare de gestiune;

17.  observă că Comisia a declarat că nu va supraveghea execuția bugetelor altor instituții și că oferind răspunsuri la întrebările adresate unei alte instituții ar încălca autonomia de care beneficiază instituția în cauză în ceea ce privește execuția secțiunii proprii din buget;

18.  regretă faptul că, în continuare, Consiliul nu răspunde la întrebările Parlamentului; reamintește concluziile atelierului privind dreptul Parlamentului de a acorda Consiliului descărcarea de gestiune, organizat de Parlament la 27 septembrie 2012; reamintește, de asemenea, al treilea paragraf de la articolul 15 alineatul (3) din TFUE, care prevede că fiecare instituție, organ, oficiu sau agenție asigură transparența lucrărilor sale;

19.  observă că doar trei din cele 27 de întrebări înaintate Consiliului de către membrii Comisiei pentru control bugetar în legătură cu exercițiul financiar 2014 au primit un răspuns clar în documentele furnizate de Consiliu în cadrul descărcării de gestiune;

20.  insistă asupra faptului că cheltuielile efectuate de Consiliu trebuie să facă obiectul unui control, la fel ca și în cazul altor instituții, reamintind că elementele fundamentale ale acestui control au fost prezentate în rezoluțiile sale privind descărcarea de gestiune adoptate în ultimii ani;

21.  reliefează prerogativele Parlamentului de a acorda descărcarea de gestiune în temeiul articolelor 316, 317 și 319 din TFUE, în conformitate cu interpretarea și practica actuală, și anume de a acorda descărcarea de gestiune pentru fiecare rubrică bugetară în parte cu scopul de a menține transparența și răspunderea democratică față de contribuabilii Uniunii;

22.  consideră că faptul că Consiliul nu i-a transmis Parlamentului documentele solicitate de acesta contravine, mai întâi de toate, dreptului cetățenilor europeni la informare și transparență în relația cu aceștia, reflectând un deficit democratic al instituțiilor Uniunii care provoacă îngrijorare;

23.  consideră că această situație reprezintă o nerespectare gravă a obligațiilor care rezultă din tratate și este de opinie că părțile vizate relevante trebuie să ia măsurile necesare pentru a aborda fără întârziere această chestiune; subliniază că este necesară o revizuire a tratatelor și a Regulamentului financiar pentru a clarifica obiectivele și procesele procedurii de descărcare de gestiune și pentru a defini sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării normelor prevăzute de tratate;

24.  este de părere că lipsa de cooperare a Consiliului European și a Consiliului cu autoritatea care acordă descărcarea de gestiune este un semnal negativ pentru cetățenii Uniunii.

(1) JO L 51, 20.2.2014.
(2) JO C 377, 13.11.2015, p. 1.
(3) JO C 373, 10.11.2015, p. 1.
(4) JO C 377, 13.11.2015, p. 146.
(5) JO L 246, 14.9.2016, p. 20.
(6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(7) JO L 246, 14.9.2016, p. 21.
(8) JO L 250, 27.9.2011, p. 25.
(9) JO L 313, 26.11.2011, p. 13.
(10) JO L 286, 17.10.2012, p. 23.
(11) JO L 350, 20.12.2012, p. 71.
(12) JO L 308, 16.11.2013, p. 22.
(13) JO L 328, 7.12.2013, p. 97.
(14) JO L 266, 5.9.2014, p. 26.
(15) JO L 334, 21.11.2014, p. 95.
(16) JO L 314, 1.12.2015, p. 49.


Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună ENIAC
PDF 331kWORD 46k
Decizie
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ENIAC aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2202(DEC))
P8_TA(2016)0419A8-0264/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile întreprinderii comune(1),

–  având în vedere declarația de asigurare(2) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0058/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(3) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ENIAC și fosta întreprindere comună Artemis),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(4) al Consiliului, în special articolul 209,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 72/2008 al Consiliului din 20 decembrie 2007 de înființare a întreprinderii comune ENIAC(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 561/2014 al Consiliului din 6 mai 2014 privind înființarea întreprinderii comune ECSEL(6), în special articolul 12,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(7),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 110/2014 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(8),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0264/2016),

1.  acordă directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ENIAC și fosta întreprindere comună ARTEMIS) descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ENIAC aferent exercițiului financiar 2014;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ENIAC și fosta întreprindere comună Artemis), Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind închiderea conturilor întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014 (2015/2202(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile întreprinderii comune(9),

–  având în vedere declarația de asigurare(10) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0058/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(11) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ENIAC și fosta întreprindere comună Artemis),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(12) al Consiliului, în special articolul 209,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 72/2008 al Consiliului din 20 decembrie 2007 de înființare a întreprinderii comune ENIAC(13),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 561/2014 al Consiliului din 6 mai 2014 privind înființarea întreprinderii comune ECSEL(14), în special articolul 12,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(15),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 110/2014 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(16),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0264/2016),

1.  aprobă închiderea conturilor întreprinderii comune ENIAC pentru exercițiul financiar 2014;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ENIAC și fosta întreprindere comună Artemis), Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2016 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ENIAC aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2202(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ENIAC aferent exercițiului financiar 2014,

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0264/2016),

A.  întrucât întreprinderea comună ENIAC („întreprinderea comună”) a fost înființată la 20 decembrie 2007 pentru o perioadă de 10 ani cu scopul de a elabora și de a pune în aplicare o agendă de cercetare în vederea dezvoltării de competențe-cheie în domeniul nanoelectronicii pentru diferite sectoare de aplicare;

B.  întrucât întreprinderea comună a obținut autonomie financiară în iulie 2010;

C.  întrucât membrii fondatori ai întreprinderii comune sunt: Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie, Belgia, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Suedia și Regatul Unit, precum și Asociația pentru Activități Europene în Domeniul Nanoelectronicii („AENEAS”);

D.  întrucât contribuția maximă prevăzută de Uniune în folosul întreprinderii comune pentru perioada de 10 ani este de 450 000 000 EUR, sumă ce provine din bugetul celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare;

E.  întrucât AENEAS vor oferi o contribuție maximă de 30 000 000 EUR pentru costurile de funcționare ale întreprinderii comune, iar statele membre vor contribui în natură la costurile de funcționare și vor oferi contribuții financiare al căror cuantum este de cel puțin de 1,8 ori mai mare decât contribuția Uniunii;

F.  întrucât întreprinderea comună și întreprinderea comună ARTEMIS („ARTEMIS”) au fuzionat în vederea creării inițiativei tehnologice comune „Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei” („ECSEL JTI”), a cărei activitate a început în iunie 2014 și va continua timp de 10 ani;

Gestiunea bugetară și financiară

1.  constată că conturile întreprinderii comune pentru perioada 1 ianuarie 2014-26 iunie 2014 prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a acesteia la 26 iunie 2014, precum și rezultatele operațiunilor sale și fluxurile sale de numerar pentru exercițiul încheiat la acea dată, în conformitate cu dispozițiile normelor sale financiare și cu normele contabile adoptate de contabilul Comisiei;

2.  este preocupat de faptul că Curtea de Conturi, în raportul său privind conturile anuale ale întreprinderii comune pentru perioada 1 ianuarie-26 iunie 2014 (denumit în continuare „raportul Curții”), a emis pentru al patrulea an la rând o opinie cu rezerve privind legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, pe motiv că acordurile administrative semnate cu autoritățile naționale de finanțare („ANF”) referitoare la auditul declarațiilor de cheltuieli aferente proiectelor nu conțin dispoziții practice privind auditurile ex -post;

3.  ia act de faptul că, potrivit raportului Curții, întreprinderea comună nu a evaluat calitatea rapoartelor de audit primite de la ANF cu privire la costurile aferente proiectelor finalizate; în plus, constată că, în urma evaluării strategiilor de audit ale celor trei ANF, nu a fost posibil să se stabilească dacă auditurile ex-post funcționează eficient, date fiind metodologiile diferite folosite de ANF, ceea ce nu a permis întreprinderii comune să calculeze o rată de eroare ponderată și nici o rată de eroare reziduală; constată, de asemenea, că ECSEL JTI a confirmat faptul că, potrivit evaluărilor sale detaliate ale sistemelor naționale de asigurare, acestea pot oferi o protecție rezonabilă a intereselor financiare ale membrilor întreprinderii comune;

4.  constată că ECSEL JTI a invitat ANF să dovedească faptul că punerea în practică a procedurilor naționale garantează un nivel rezonabil de asigurare a legalităţii și regularităţii operațiunilor și observă că 76% din ANF vizate, care reprezintă 96,79% din cheltuielile totale ale ARTEMIS și întreprinderii comune, au depus în termenul prevăzut, până la 30 iunie 2016, documentele necesare și au confirmat că punerea în practică a procedurilor naționale garantează un nivel rezonabil de asigurare a legalităţii și regularităţii operațiunilor;

5.  ia act de faptul că, potrivit raportului Curții, bugetul final al întreprinderii comune pentru exercițiul financiar 2014 a cuprins credite de angajament în valoare de 2 356 000 EUR și credite de plată în valoare de 76 500 250 EUR;

6.  ia act, pe baza informațiilor furnizate de întreprinderea comună, de faptul că, până în aprilie 2015, au fost analizate procedurile de asigurare de la nivel național ale țărilor care primesc 54,2 % din granturile întreprinderii comune; salută intenția întreprinderii comune de a continua respectivul exercițiu prin care să acopere până la 92,7% din totalul granturilor alocate întreprinderii comune; salută confirmarea întreprinderii comune că procedurile naționale oferă un grad rezonabil de asigurare a legalităţii și regularităţii operațiunilor subiacente.

(1) JO C 422, 17.12.2015, p. 25.
(2) JO C 422, 17.12.2015, p. 26.
(3) JO L 246, 14.9.2016, p. 432.
(4) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(5) JO L 30, 4.2.2008, p. 21.
(6) JO L 169, 7.6.2014, p. 152.
(7) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(8) JO L 38, 7.2.2014, p. 2.
(9) JO C 422, 17.12.2015, p. 25.
(10) JO C 422, 17.12.2015, p. 26.
(11) JO L 246, 14.9.2016, p. 432.
(12) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(13) JO L 30, 4.2.2008, p. 21.
(14) JO L 169, 7.6.2014, p. 152.
(15) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(16) JO L 38, 7.2.2014, p. 2.


Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună ARTEMIS
PDF 333kWORD 46k
Decizie
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ARTEMIS aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2199(DEC))
P8_TA(2016)0420A8-0276/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune ARTEMIS pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune ARTEMIS pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 26 iunie 2014, însoțit de răspunsul întreprinderii comune(1),

–  având în vedere declarația de asigurare(2) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0055/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(3) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ARTEMIS și fosta întreprindere comună ENIAC),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(4) al Consiliului, în special articolul 209,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 74/2008 al Consiliului din 20 decembrie 2007 de înființare a întreprinderii comune ARTEMIS în scopul punerii în aplicare a unei inițiative tehnologice comune privind sistemele informatice integrate(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 561/2014 al Consiliului din 6 mai 2014 privind înființarea întreprinderii comune ECSEL(6), în special articolul 1 alineatul (2) și articolul 12,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(7),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 110/2014 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(8),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0276/2016),

1.  acordă directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ARTEMIS și fosta întreprindere comună ENIAC) descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune aferent exercițiului financiar 2014;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ARTEMIS și fosta întreprindere comună ENIAC), Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind închiderea conturilor întreprinderii comune ARTEMIS pentru exercițiul financiar 2014 (2015/2199(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune ARTEMIS pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune ARTEMIS pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 26 iunie 2014, însoțit de răspunsul întreprinderii comune(9),

–  având în vedere declarația de asigurare(10) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0055/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(11) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ARTEMIS și fosta întreprindere comună ENIAC),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(12) al Consiliului, în special articolul 209,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 74/2008 al Consiliului din 20 decembrie 2007 de înființare a întreprinderii comune ARTEMIS în scopul punerii în aplicare a unei inițiative tehnologice comune privind sistemele informatice integrate(13),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 561/2014 al Consiliului din 6 mai 2014 privind înființarea întreprinderii comune ECSEL(14), în special articolul 1 alineatul (2) și articolul 12,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(15),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 110/2014 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(16),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0276/2016),

1.  aprobă închiderea conturilor întreprinderii comune ARTEMIS pentru exercițiul financiar 2014;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie directorului executiv al întreprinderii comune ECSEL (fosta întreprindere comună ARTEMIS și fosta întreprindere comună ENIAC), Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2016 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ARTEMIS aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2199(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune ARTEMIS aferent exercițiului financiar 2014,

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0276/2016),

A.  întrucât întreprinderea comună ARTEMIS (denumită în continuare „întreprinderea comună”) a fost înființată în decembrie 2007 pentru o perioadă de 10 ani în scopul de a elabora și a pune în aplicare un program de cercetare în vederea dezvoltării unor tehnologii-cheie pentru sistemele informatice integrate din diferite sectoare de aplicare, cu scopul de a consolida competitivitatea și sustenabilitatea Uniunii și de a facilita apariția unor noi piețe și aplicații societale;

B.  întrucât întreprinderea comună a început să funcționeze autonom în octombrie 2009;

C.  întrucât contribuția maximă a Uniunii la întreprinderea comună pentru perioada de 10 ani este de 420 000 000 EUR, sumă ce provine din bugetul celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare;

D.  întrucât contribuțiile financiare totale din partea statelor membre ale ARTEMIS ar trebui să fie de cel puțin 1,8 ori mai mari decât contribuția financiară a Uniunii, iar contribuția în natură a organizațiilor de cercetare și dezvoltare care participă la proiecte pe durata funcționării întreprinderii comune trebuie să fie egală sau superioară contribuției autorităților publice;

E.  întrucât întreprinderea comună și întreprinderea comună ENIAC („ENIAC”) au fuzionat în vederea creării inițiativei tehnologice comune „Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei” („inițiativa comună în domeniul tehnologiei ECSEL”), a cărei activitate a demarat în iunie 2014 și va continua timp de 10 ani,

Gestiunea bugetară și financiară

1.  constată că conturile întreprinderii comune pentru perioada 1 ianuarie 2014-26 iunie 2014 prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a acesteia la 26 iunie 2014, precum și rezultatele operațiunilor sale și fluxurile sale de numerar pentru exercițiul încheiat la acea dată, în conformitate cu dispozițiile normelor sale financiare și cu normele contabile adoptate de contabilul Comisiei;

2.  este preocupat de faptul că Curtea de Conturi (denumită în continuare „Curtea”) a emis în raportul său privind conturile anuale ale întreprinderii comune pentru exercițiul financiar 2014 (denumit în continuare „raportul Curții”) o opinie cu rezerve privind legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, pe motiv că acordurile administrative semnate cu autoritățile naționale de finanțare (ANF) referitoare la auditul declarațiilor de cheltuieli aferente proiectelor nu conțin dispoziții practice privind auditurile ex-post;

3.  ia act, din raportul Curții, de faptul că întreprinderea comună nu a evaluat calitatea rapoartelor de audit primite de la ANF cu privire la costurile aferente proiectelor finalizate; în plus, constată că, în urma evaluării strategiilor de audit ale celor trei ANF, nu a fost posibil să se stabilească dacă auditurile ex-post funcționează eficient, date fiind metodologiile diferite folosite de ANF, ceea ce nu a permis întreprinderii comune să calculeze o rată de eroare ponderată și nici o rată de eroare reziduală;

4.  constată că inițiativa comună în domeniul tehnologiei ECSEL a realizat o evaluare aprofundată a eficacității sistemelor de asigurare pe baza unui eșantion de 10 state membre ale ARTEMIS și ENIAC, care reprezintă cea mai mare cotă a bugetului operațional al inițiativei comune în domeniul tehnologiei ECSEL și acoperă 89,5 % din totalul subvențiilor alocate ale întreprinderii comune, și constată că, potrivit evaluării, pe baza certificatelor de final de proiect până la 13 iunie 2016, rata de acoperire este de trei ori mai mare decât pragul de 20 % peste care sistemele naționale sunt considerate adecvate conform strategiei de audit ex-post;

5.  constată că inițiativa comună în domeniul tehnologiei ECSEL a invitat ANF să dovedească faptul că punerea în practică a procedurilor naționale garantează un nivel rezonabil de asigurare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor și observă că 76 % din ANF vizate, care reprezintă 96,79 % din cheltuielile combinate ale întreprinderilor comune ARTEMIS și ENIAC, au depus în termenul prevăzut, până la 30 iunie 2016, documentele necesare și au confirmat că punerea în practică a procedurilor naționale garantează un nivel rezonabil de asigurare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor;

6.  ia act de faptul că, potrivit raportului Curții, bugetul final al întreprinderii comune pentru exercițiul financiar 2014 a cuprins credite de angajament în valoare de 2 554 510 EUR și credite de plată în valoare de 30 330 178 EUR (operaționale);

Controlul intern

7.  constată cu îngrijorare că întreprinderea comună nu a întreprins măsuri în ceea ce privește unele standarde de control intern referitoare la informare și la raportarea financiară: în special, evaluarea activităților, evaluarea sistemelor de control intern și structura de audit intern; observă că acest lucru a fost cauzat de fuziunea ce urma să aibă loc; constată că, între timp, inițiativa comună în domeniul tehnologiei ECSEL a realizat progrese semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor de control intern și crearea unei structuri de audit intern.

(1) JO C 422, 17.12.2015, p. 9.
(2) JO C 422, 17.12.2015, p. 10.
(3) JO L 246, 14.9.2016, p. 425.
(4) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(5) JO L 30, 4.2.2008, p. 52.
(6) JO L 169, 7.6.2014, p. 152.
(7) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(8) JO L 38, 7.2.2014, p. 2.
(9) JO C 422, 17.12.2015, p. 9.
(10) JO C 422, 17.12.2015, p. 10.
(11) JO L 246, 14.9.2016, p. 425.
(12) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(13) JO L 30, 4.2.2008, p. 52.
(14) JO L 169, 7.6.2014, p. 152.
(15) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(16) JO L 38, 7.2.2014, p. 2.


Descărcarea de gestiune 2014: Întreprinderea comună pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune
PDF 265kWORD 47k
Decizie
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2196(DEC))
P8_TA(2016)0421A8-0275/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsul întreprinderii comune(1),

–  având în vedere declarația de asigurare(2) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0052/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(3) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune,

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(4), în special articolul 208,

–  având în vedere Decizia 2007/198/Euratom a Consiliului din 27 martie 2007 de înființare a întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, cu oferirea unor avantaje conexe(5), în special articolul 5 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(6),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0275/2016),

1.  acordă directorului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune aferent exercițiului financiar 2014;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, directorului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 privind închiderea conturilor întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014 (2015/2196(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere conturile anuale finale ale întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014,

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsul întreprinderii comune(8),

–  având în vedere declarația de asigurare(9) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2014 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2016 privind descărcarea de gestiune a întreprinderii comune în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2014 (05587/2016 – C8-0052/2016),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016(10) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, precum și răspunsurile directorului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune,

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(11), în special articolul 208,

–  având în vedere Decizia 2007/198/Euratom a Consiliului din 27 martie 2007 de înființare a întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, cu oferirea unor avantaje conexe(12), în special articolul 5 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(13),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(14),

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0275/2016),

1.  aprobă închiderea conturilor întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2014;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie directorului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2016 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exercițiului financiar 2014 (2015/2196(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune aferent exercițiului financiar 2014,

–  având în vedere articolul 94 și anexa V la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A8-0275/2016),

A.  întrucât întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (denumită în continuare „întreprinderea comună”) a fost înființată în martie 2007 pentru o perioadă de 35 de ani;

B.  întrucât membrii întreprinderii comune sunt Euratom, reprezentat de Comisie, statele membre ale Euratom și țări terțe care au încheiat cu Euratom acorduri de cooperare în domeniul fuziunii nucleare controlate;

C.  întrucât întreprinderea comună a început să funcționeze autonom în martie 2008,

1.  observă că, potrivit raportului Curții de Conturi („Curtea”) privind conturile anuale ale întreprinderii comune pentru exercițiul financiar 2014 („raportul Curții”), conturile anuale ale întreprinderii comune prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a acesteia la 31 decembrie 2014, precum și rezultatele operațiunilor sale și fluxurile sale de numerar pentru exercițiul încheiat la această dată, în conformitate cu dispozițiile regulamentului său financiar;

2.  ia act de faptul că bugetul final pentru exercițiul financiar 2014 disponibil pentru execuție a cuprins credite de angajament în valoare de 1 168 800 000 EUR și credite de plată în valoare de 567 600 000 EUR; pentru creditele de angajament, rata de utilizare a fost de 100 %, iar pentru creditele de plată, de 88,5 %; constată totuși că rata de execuție a creditelor de plată înscrise în bugetul inițial pentru exercițiul 2014 a fost de 73 %;

3.  constată că, date fiind provocările cu care se confruntă în prezent proiectul ITER, noul director general al Organizației ITER a prezentat Consiliului ITER un plan de acțiune care conține o serie de măsuri specifice menite să abordeze principalele constrângeri care afectează momentan derularea proiectului ITER; observă, de asemenea, că, în ceea ce privește întreprinderea comună, noul său director interimar a prezentat un plan de acțiune al întreprinderii comune, care susține, în mare parte, planul de acțiune al Organizației ITER; ia act de faptul că directorul interimar al întreprinderii comune a prezentat planul de acțiune Consiliului de administrație al întreprinderii comune în martie 2015, care l-a aprobat în totalitate, și că planul de acțiune al întreprinderii comune completează planul de acțiune al Organizației ITER în mai multe privințe și identifică noi îmbunătățiri în cadrul operațiunilor interne ale întreprinderii comune; constată că, la momentul efectuării auditului, măsurile practice de punere în aplicare a ambelor planuri de acțiune erau încă în curs de definire; observă, de asemenea, că, începând din martie 2015, aceste planuri de acțiune sunt puse în practică și monitorizate îndeaproape de către Organizația ITER și întreprinderea comună și se așteaptă să aducă îmbunătățiri; solicită în timp util un raport privind punerea în aplicare a planurilor de acțiune;

4.  salută concluziile reuniunii Consiliului ITER din 15-16 iunie 2016 care au confirmat că proiectul ITER urmează traiectoria corectă, într-o manieră care va permite formularea unei propuneri solide, realiste și detaliate privind calendarul și costurile asociate până la Prima plasmă, au aprobat calendarul integrat actualizat pentru proiectul ITER în care data pentru Prima plasmă este indicată ca fiind decembrie 2025, au precizat că realizarea cu succes a tuturor etapelor intermediare ale proiectului până în momentul de față, la termenul stabilit sau anterior acestuia, reprezintă un indicator pozitiv al capacității colective a Organizației ITER și a agențiilor interne de a respecta în continuare calendarul integrat actualizat și au subliniat că dovezile legate de o eficacitate sporită în luarea deciziilor, o mai bună înțelegere a riscurilor și o respectare riguroasă a angajamentelor oferă un nou motiv pentru a crede că proiectul ITER își va menține actuala dinamică pozitivă;

5.  salută poziția Consiliului ITER potrivit căreia o atenție concentrată asupra elementelor centrale prin intermediul Primei plasme ar trebui să reducă efectiv riscurile proiectului ITER, iar calendarul actualizat reprezintă calea cea mai viabilă din punct de vedere tehnic către Prima plasmă, ceea ce va marca finalizarea principalelor etape de asamblare și dare în exploatare a unităților Tokamak și de suport;

6.  ia act de faptul că etapele intermediare stabilite cu ocazia reuniunii Consiliului ITER din 18 și 19 noiembrie 2015 sunt foarte avansate, iar 4 dintre cele 6 etape intermediare atribuite Fuziunii pentru Energie (F4E) pentru 2016 au fost deja finalizate;

7.  ia act de faptul că problema închirierii spațiilor întreprinderii comune a fost rezolvată, întrucât guvernul spaniol a oferit un contract de închiriere pe termen lung pentru spațiile actuale și extinderea spațiilor de birouri actuale cu încă un etaj; observă în acest sens că Consiliul de administrație al întreprinderii comune a luat act, în cadrul reuniunii sale din 29-30 iunie 2016, de încheierea contractului de închiriere pe termen lung pentru birourile F4E între Regatul Spaniei și proprietarul clădirii și a aprobat planurile de reamenajare a spațiilor de birouri atribuite întreprinderii comune;

8.  ia act de implementarea parțială a statutului funcționarilor și încurajează întreprinderea comună să continue punerea în aplicare a capitolelor restante; ia act cu satisfacție de faptul că la 1 ianuarie 2016 au intrat în vigoare noul Regulament financiar al întreprinderii comune și noile norme de aplicare ale acestuia; ia act de faptul că întreprinderea comună a stabilit o definiție de lucru a aplicațiilor care țin de fuziune, respectiv care nu țin de fuziune, facilitând astfel stabilirea domeniului de aplicare al utilizării exclusive a drepturilor de proprietate intelectuală rezultate în urma contractelor.

(1) JO C 422, 17.12.2015, p. 33.
(2) JO C 422, 17.12.2015, p. 34.
(3) JO L 246, 14.9.2016, p. 438.
(4)JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(5)JO L 90, 30.3.2007, p. 58.
(6)JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(7)JO L 328, 7.12.2013, p. 42.
(8) JO C 422, 17.12.2015, p. 33.
(9) JO C 422, 17.12.2015, p. 34.
(10) JO L 246, 14.9.2016, p. 438.
(11) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(12) JO L 90, 30.3.2007, p. 58.
(13)1 JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(14) JO L 328, 7.12.2013, p. 42.


Situația din nordul Irakului/Mosul
PDF 270kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul (2016/2956(RSP))
P8_TA(2016)0422RC-B8-1159/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak(1), Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(2), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(3), Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor(4) și Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de Da’esh, din 14 decembrie 2015 privind Irakul, din 16 martie 2015 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh, din 20 octombrie 2014 privind criza ISIL/Da’esh din Siria și Irak, din 30 august 2014 privind Irakul și Siria, din 14 aprilie 2014 și din 12 octombrie 2015 privind Siria și din 15 august 2014 privind Irakul,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,

–  având în vedere Rezoluția nr. 2091 (2016) referitoare la luptătorii străini din Siria și Irak, adoptată la 27 ianuarie 2016 de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei,

–  având în vedere reuniunea ministerială de la Paris din 20 octombrie 2016, convocată în scopul stabilizării situației din Mosul, care a reunit reprezentanții a 22 de țări, ai ONU, ai UE și ai Ligii Arabe și care a fost coprezidată de Franța și de Irak, obiectivul principal fiind elaborarea unui plan pentru a proteja civilii, a distribui ajutoarele și a aborda aspectele legate de guvernarea teritoriilor recent eliberate de sub controlul ISIS/Daesh,

–  având în vedere Statutul de la Roma din 1998 al Curții Penale Internaționale și prevederile acestuia referitoare la jurisdicția pentru crima de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, cu sprijinul coaliției internaționale împotriva ISIS/Daesh, al forțelor Peshmerga ale Guvernului Regional al Kurdistanului și al forțelor de mobilizare populară, armata irakiană a inițiat operațiunea de eliberare de sub controlul ISIS/Daesh a orașului Mosul, al doilea oraș ca mărime din Irak, și a multor orașe și sate aflate pe „culoarul Mosulului”;

B.  întrucât ISIS/Daesh a instituit un regim draconic în Mosul; întrucât, conform relatărilor recente ale locuitorilor care au reușit să fugă, populația suferă de foame și așteaptă cu disperare să fie eliberată;

C.  întrucât câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar, precum și regiunea în ansamblu, au constituit patria ancestrală a creștinilor (caldeeni/siriaci/asirieni), a comunității yazidi, a arabilor sunniți și șiiți, a kurzilor, a comunității shabak, a turkmenilor, a comunității kaka’i, a comunității sabiene-mandeene și a altora, în care au locuit vreme de secole într-un spirit general de pluralism, stabilitate și cooperare comunitară, în ciuda perioadelor de violență și de persecuție externe, până la începutul acestui secol și la ocuparea celei mai mari părți a regiunii de către ISIS/Daesh în 2014;

D.  întrucât Mosul este un oraș multietnic, în care majoritatea arabă sunnită trăiește alături de caldeeni/siriaci/asirieni, kurzi, yazidiți, populația shabak, kaka’i și turkmeni (șiiți și sunniți); întrucât și zonele din jurul orașului au un istoric de diversitate etnică și religioasă, creștinii fiind concentrați în câmpia Ninive, yazidiții, în jurul munților Sinjar, iar turkmenii musulmani, în Tal Afar; întrucât numărul creștinilor din Irak se ridica la peste 1,5 milioane în 2003, dar s-a diminuat la mai puțin de 200 000 - 350 000 în prezent, mulți dintre aceștia trăind în sărăcie; întrucât prezența creștinilor și a altor minorități în Irak a avut, în mod tradițional, o mare importanță socială, contribuind în mod semnificativ la stabilitatea politică, și întrucât dispariția acestor minorități din regiune va avea un efect destabilizator;

E.  întrucât Parlamentului, care, la 4 februarie 2016 a recunoscut că ISIS/Daesh comite acte de genocid împotriva creștinilor și yazidiților și împotriva altor minorități religioase și etnice, i s-au alăturat Consiliul Europei, Departamentul de Stat al SUA, Congresul SUA, Parlamentul Regatului Unit, Parlamentul Australiei și alte națiuni și instituții, care au recunoscut că atrocitățile comise de ISIS/Daesh împotriva minorităților etnice și religioase din Irak includ crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid;

F.  întrucât, potrivit Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), aproximativ 3,3 milioane de irakieni au fost dezrădăcinați de război începând cu 2014 și peste 1,5 milioane de persoane din Mosul sunt expuse riscului iminent de strămutare ca urmare directă a operațiunii de recucerire a zonei;

G.  întrucât UNHCR a deschis cinci tabere și este pregătit să găzduiască 45 000 de refugiați din Mosul și din zonele înconjurătoare, organizația preconizând să aibă 11 tabere deschise în săptămânile următoare, cu o capacitate de 120 000 de persoane, cu condiția să se poată rezerva terenurile necesare în zone sigure, departe de linia frontului; întrucât bugetul UNHCR pentru reacția la operațiunea din Mosul este finanțat, în prezent, în proporție de puțin peste 38 %; întrucât finanțarea este necesară nu doar pentru pregătirea inițială, ci și pentru organizarea strămutării la scară largă, care ar putea dura pe tot parcursul iernii;

H.  întrucât ar trebui asigurate condițiile de securitate necesare pentru toate persoanele care au fost obligate să-și părăsească ținutul de origine sau au fost strămutate forțat, pentru ca acestea să-și poată exercita dreptul de a se întoarce în teritoriul lor de origine cât mai curând posibil;

I.  întrucât Consiliul de cooperare creat în temeiul Acordului de parteneriat și cooperare UE-Irak s-a întrunit a doua oară la Bruxelles la 18 octombrie 2016 pentru a discuta problemele umanitare și de stabilitate imediate ale Irakului; întrucât, până în prezent, UE a acordat ajutor umanitar în valoare de 134 de milioane EUR în Irak, din care 50 de milioane EUR pentru Mosul;

J.  întrucât este important să se asigure securitatea pentru toate comunitățile, inclusiv pentru caldeeni/siriaci/asirieni și alte comunități amenințate din câmpia Ninive;

K.  întrucât articolul 2 din Constituția irakiană „garantează drepturile religioase depline ale tuturor persoanelor la libertatea credinței și practicilor religioase”;

L.  întrucât articolul 125 din Constituția irakiană garantează „drepturile administrative, politice, culturale și educaționale ale diferitelor naționalități, cum ar fi turkmenii, caldeenii, asirienii, precum și ale tuturor celorlalte grupe de populație”; întrucât prim-ministrul Irakului, Haider al-Abadi, a declarat la 15 aprilie 2015 că „dacă țara nu se descentralizează, se va dezintegra. Pentru mine, nu există limite în ceea ce privește descentralizarea”;

M.  întrucât un nivel maxim de autonomie și protejarea securității pentru comunitățile din câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar în cadrul Republicii Federale Irak ar restabili și ar proteja drepturile fundamentale ale omului, inclusiv drepturile de proprietate, ale popoarelor autohtone din regiunea respectivă,

1.  sprijină ferm lansarea de către Irak a operațiunii de eliberare a orașului Mosul de sub controlul ISIS/Daesh; consideră că această operațiune reprezintă o componentă decisivă a efortului internațional actual de a repurta o victorie de durată asupra ISIS/Daesh; își exprimă încrederea că Irakul va fi victorios în această luptă împotriva dușmanului comun și va elibera orașul Mosul și alte zone ale țării de sub controlul ISIS/Daesh;

2.  își reafirmă sprijinul deplin pentru independența, integritatea teritorială și suveranitatea Irakului și pentru dreptul său de a lua măsurile necesare pentru a păstra aceste valori;

3.  este preocupat de tensiunile recente dintre actorii regionali; solicită să se respecte pe deplin integritatea teritorială și suveranitatea Irakului și să nu se întreprindă nicio acțiune militară în Irak fără consimțământul guvernului irakian; subliniază că este important să se stimuleze dialogul dintre Irak și țările din regiune, pentru a edifica un Orient Mijlociu mai sigur;

4.  reamintește că autoritățile irakiene trebuie să ia măsuri concrete pentru a proteja populația civilă pe durata acestei campanii, inclusiv exercitând comanda și controlul asupra milițiilor și luând toate măsurile de precauție posibile pentru a evita pierderea de vieți omenești în rândul civililor și încălcarea drepturilor omului pe durata ofensivei; subliniază că forțele prezente pe teren au obligația de a respecta prevederile dreptului umanitar internațional și ale legislației în domeniul drepturilor omului pe durata desfășurării operațiunilor;

5.  își exprimă sprijinul pentru Republica Irak și poporul său în ceea ce privește recunoașterea unei provincii viabile și sustenabile din punct de vedere politic, social și economic în câmpia Ninive și în regiunile Tal Afar și Sinjar, în concordanță cu manifestările legitime de autonomie regională ale popoarelor autohtone;

6.  subliniază că dreptul de întoarcere în regiunea de origine a populațiilor autohtone strămutate din Câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar – multe dintre acestea strămutate în interiorul Irakului – ar trebui să reprezinte o prioritate politică a guvernului irakian, care să fie sprijinită de UE, inclusiv de statele sale membre, precum și de comunitatea internațională; subliniază că, cu sprijinul guvernului Irakului și al guvernului regional kurd, acestor populații ar trebui să li se restabilească pe deplin drepturile umane fundamentale, inclusiv drepturile lor la proprietate, care ar trebui să aibă întâietate în fața oricăror pretenții la dreptul de proprietate exprimate de către alții;

7.  subliniază că aceste comunități autohtone din Câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar – creștini (caldeeni/siriaci/asirieni), yazidiți, turkmeni și alții – au dreptul la siguranță, securitate și autonomie regională în cadrul structurii federale a Republicii Irak;

8.  condamnă ferm continuarea violențelor și a execuțiilor în masă comise de către ISIS/Daesh în Irak; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la informațiile persistente legate de utilizarea de către ISIS/Daesh a copiilor, a persoanelor în vârstă, a femeilor și a persoanelor vulnerabile ca scuturi în calea operațiunilor militare de eliberare care sunt în curs de desfășurare în nordul Irakului;

9.  ia act de faptul că, având în vedere posibilitatea izbucnirii unei crize umanitare de o amploare fără precedent după inițierea acțiunii ofensive în orașul Mosul, coordonatorul umanitar al ONU a tras un semnal de alarmă cu privire la lipsa resurselor financiare adecvate; salută implicarea UE în Irak, în special eforturile depuse în trecut de Uniune pentru a oferi ajutorul umanitar necesar și a îndepărta dispozitivele explozive improvizate (IED), acțiuni esențiale pentru a le permite refugiaților și persoanelor strămutate intern să se întoarcă în scurt timp la casele lor; cu toate acestea, solicită de urgență UE și statelor sale membre să-și intensifice eforturile pentru a asigura stabilizarea zonelor eliberate;

10.  îndeamnă guvernul Irakului și partenerii săi internaționali să acorde prioritate soluționării pașnice a chestiunilor legate de frontierele interne ale Republicii Irak aflate în dispută;

11.  solicită tuturor părților implicate în conflict să respecte dreptul internațional umanitar pe durata ostilităților și după acestea și, în conflict, să respecte principiile proporționalității, diferențierii și precauției; îndeamnă toate părțile la conflict să deschidă coridoare umanitare care să le permită civililor să fugă din calea conflictului și să le înlesnească această acțiune, pentru ca aceștia să nu rămână blocați în Mosul și să nu fie folosiți drept scuturi umane de ISIS/Daesh, să asigure accesul la locuri sigure și la asistența umanitară și să garanteze acordarea de ajutor și protejarea civililor pe durata procedurii de control de securitate, în conformitate cu normele aplicabile la nivel național și internațional, mai ales să se asigure că familiile nu sunt despărțite și copiii nu sunt expuși la riscuri, precum și să creeze un mecanism de monitorizare de către terți în cadrul ONU; solicită mai ales să se ia toate măsurile de precauție necesare pentru a asigura protejarea copiilor și a familiilor acestora de bombardamente, să se reducă la minimum numărul victimelor și să se protejeze infrastructura civilă, în special școlile și spitalele;

12.  îndeamnă toți actorii care luptă împotriva ISIS/Daesh în Republica Irak să dezvolte o cooperare și un dialog politic sustenabil, pe termen lung și favorabil incluziunii, cu scopul de a oferi baza pentru un Irak fără mișcări radicale și extremiste; invită UE și statele sale membre, coaliția internațională împotriva ISIL, comunitatea internațională și actorii internaționali să colaboreze cu guvernele naționale și regionale din Republica Irak în vederea găsirii unei soluții durabile de securitate în Câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar;

13.  solicită Uniunii Europene, Organizației Națiunilor Unite și întregii comunități internaționale să colaboreze cu guvernele naționale și regionale din Republica Irak pentru a monitoriza reintegrarea tuturor irakienilor, precum și a membrilor minorităților etnice și religioase care au fost strămutați;

14.  invită SEAE, statele membre și comunitatea internațională să sprijine la nivel practic și diplomatic o structură post-conflict sustenabilă și incluzivă pentru regiune, având în vedere în special posibilitatea creării unei provincii autonome cuprinzând Câmpia Ninive, Sinjar și Tal Afar, care să fie constituită politic de către populațiile autohtone din regiune; reiterează importanța implicării organizațiilor de ajutorare religioase în acțiuni umanitare coordonate, în special pentru minoritățile etnice și religioase strămutate;

15.  încurajează UE și statele sale membre, precum și comunitatea internațională să ofere asistență tehnică guvernului Irakului la punerea în aplicare a deciziei de creare a unei provincii a Câmpiei Ninive, în conformitate cu decizia cabinetului din 21 ianuarie 2014, și la descentralizarea în continuare, prin crearea, de asemenea, a unor provincii în Tal Afar și în Sinjar și la sprijinirea noilor administrații provinciale pentru ca acestea să-și realizeze întregul potențial;

16.  invită SEAE să își ofere bunele oficii în cadrul negocierilor purtate după eliberare cu guvernul regional al Kurdistanului și cu guvernul irakian pentru a asigura acordarea drepturilor legitime minorităților etnice din regiune, în special creștinilor (caldeeni/siriaci/asirieni), yazidiților, turkmenilor, populațiilor shabak și kaka’i, precum și includerea acestor minorități în noua structură administrativă pentru a preîntâmpina izbucnirea unor noi conflicte;

17.  încurajează statele membre ale UE, în colaborare cu guvernul irakian, să adauge forțele de securitate locale pe lista forțelor autorizate să primească asistență; consideră că forțele de securitate locale ar trebui să includă forțele locale care s-au angajat să protejeze comunitățile minorităților etnice și religioase foarte vulnerabile din Câmpia Ninive, din Tal Afar, din Sinjar și din alte locuri de amenințarea pe care o reprezintă salafismul jihadist;

18.  reamintește că salvarea vieților civililor și respectarea dreptului internațional umanitar reprezintă un element politic fundamental al reconcilierii și dezvoltării, singura modalitate de a învinge ura și dezbinarea, și că este extrem de important să nu se alimenteze alte tensiuni între comunități și să se pună bazele unui Irak stabil și prosper;

19.  îndeamnă coaliția militară condusă de Irak să ia toate măsurile necesare pentru a păstra dovezile crimelor de război și ale crimelor împotriva umanității comise de ISIS/Daesh, astfel încât cei vinovați să fie trași la răspundere;

20.  subliniază că este deosebit de important să se asigure rapid și eficace siguranța, cu ajutorul unor rute cu adevărat sigure, pe care să poată fi asigurată protecția, inclusiv grație operațiunilor de deminare și restabilirii statului de drept, precum și să se furnizeze servicii de bază, cum ar fi asistența medicală, energia electrică și educația în zonele eliberate; avertizează că lipsa serviciilor de bază, a siguranței și a unei strategii pe termen lung de combatere a cauzelor profunde, precum și lipsa eforturilor de a asigura coeziunea socială ar putea conduce la reapariția forțelor extremiste; solicită, prin urmare, o corelare puternică a ajutorului umanitar cu cooperarea pentru dezvoltare, pentru a garanta continuitatea ajutorului, pornind de la ajutorul umanitar până la stabilizarea, reziliența și dezvoltarea Irakului;

21.  subliniază importanța Mosulului pentru întregul Irak și îndeamnă ca minoritățile să fie reprezentate în cadrul unei noi administrații a orașului Mosul; subliniază dreptul legitim al minorităților etnice și religioase la viața politică și la restituirea drepturilor lor de proprietate; pledează în favoarea conviețuirii pașnice a diferitelor minorități religioase și etnice care au fost prezente în număr mare și au coexistat pașnic dintotdeauna, în special yazidiții în Munții Sinjar, populațiile caldeene-siriace-asiriene în Câmpia Ninive și turkmenii în Tel Afar și în părți ale provinciei Kirkuk; solicită adoptarea unor măsuri care să garanteze întoarcerea în siguranță a refugiaților strămutați;

22.  îndeamnă guvernul irakian, cu sprijin din partea UE și a statelor sale membre, să ofere mijloace pentru deminarea zonelor ocupate anterior de ISIS/Daesh și să coopereze cu consiliile locale care reprezintă minoritățile pentru a asigura coordonarea funcțională și pentru a evita întârzierile care ar putea împiedica întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate intern;

23.  subliniază necesitatea de a se continua, inclusiv după eliberarea Mosulului, să se combată răspândirea, în regiune și dincolo de granițele acesteia, a ideologiilor islamiste și jihadiste, inclusiv a salafismului jihadist, care constituie o instigare teologică și politică la crimele Daesh; invită statele membre să exercite presiuni pentru ca actele de genocid, crimele de război și crimele împotriva umanității comise în Irak, Siria, Libia și în alte părți de combatanții ISIS/Daesh să fie deferite Curții Penale Internaționale;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, guvernului regional din Kurdistan, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0171.
(2) JO C 234, 28.6.2016, p. 25.
(3) JO C 310, 25.8.2016, p. 35.
(4) JO C 316, 30.8.2016, p. 113.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.


Situația jurnaliștilor din Turcia
PDF 255kWORD 45k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia (2016/2935(RSP))
P8_TA(2016)0423RC-B8-1162/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Turcia: arestările recente ale unor jurnaliști și directori media și presiunea sistematică exercitată împotriva mass-mediei(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul privind Turcia din 2015(2),

–  având în vedere raportul pe 2015 al Comisiei privind Turcia din 10 noiembrie 2015 (SWD(2015)0216),

–  având în vedere declarația comună din 16 iulie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea, Johannes Hahn, referitoare la situația din Turcia,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind Turcia,

–  având în vedere declarația din 21 iulie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, și a comisarului Johannes Hahn privind declararea stării de urgență în Turcia,

–  având în vedere dialogul politic la nivel înalt UE-Turcia din 9 septembrie 2016,

–  având în vedere că respectarea statului de drept, inclusiv a libertății de exprimare, este una dintre valorile fundamentale ale UE,

–  având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este parte,

–  având în vedere recomandările incluse în Avizul referitor la articolele 216, 299, 301 și 314 din Codul penal al Turciei, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de a 106-a sesiune plenară a acesteia (Veneția, 11-12 martie 2016),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 15 iulie 2016, în Turcia a avut loc o tentativă de lovitură de stat în care și-au pierdut viața peste 250 de persoane și peste 2 100 au fost rănite;

B.  întrucât apărarea democrației și asumarea pe deplin a angajamentului de a respecta drepturile omului și statul de drept sunt importante și este esențial ca Uniunea, Consiliul Europei și Turcia să coopereze în acest sens; întrucât Turcia este un partener-cheie al Uniunii Europene;

C.  întrucât, potrivit Federației Europene a Jurnaliștilor și Asociației Jurnaliștilor din Turcia, după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, poliția turcă a arestat cel puțin 99 de jurnaliști și scriitori, dintre care majoritatea nu fuseseră puși sub acuzare pentru nimic până atunci, numărul jurnaliștilor reținuți în baza unor acuzații despre care se presupune că ar fi legate de exercitarea dreptului la libertatea de exprimare ajungând, la 20 octombrie 2016, la cel puțin 130; întrucât 64 dintre jurnaliștii arestați după 15 iulie 2016 au fost eliberați; întrucât ziariștilor deținuți li s-a refuzat dreptul la un avocat și sunt ținuți în condiții inumane, fiind maltratați și supuși amenințărilor; întrucât există informații conform cărora coredactorii-șefi ai cotidianului închis Özgür Gündem, Bilir Kaya și Inan Kizilkaya, au fost torturați în închisoare;

D.  întrucât înainte de tentativa eșuată deja existau numeroase restricții impuse mass-mediei și se exercita o presiune considerabilă asupra jurnaliștilor; întrucât, potrivit Comitetului de protecție a jurnaliștilor, în urma tentativei de lovitură de stat, autoritățile turce au închis birourile a peste 100 de posturi de televiziune, ziare, reviste, edituri și companii de distribuție, peste 2 300 de jurnaliști și de lucrători în mass-media rămânând astfel fără un loc de muncă; întrucât acreditarea de presă a peste 330 de jurnaliști a fost revocată;

E.  întrucât printre jurnaliștii aflați în detenție se numără, de exemplu, bine cunoscutul romancier Asli Erdogan, care a fost și membru al consiliului consultativ și editorialist al cotidianului kurd Özgür Gündem, care acum este închis, cadrul universitar și editorialistul Mehmet Altan și fratele său, Ahmet Altan, scriitor și fost redactor-șef al publicației săptămânale Taraf;

F.  întrucât, potrivit Human Rights Watch, multe dintre aceste acțiuni în justiție au fost întreprinse fără a exista vreo dovadă cu privire la participarea acuzaților la tentativa de lovitură de stat eșuată; întrucât trebuie să se asigure dreptul la un proces echitabil și întrucât sistemul judiciar nu a tratat cazurile legate de mass-media cu imparțialitate și independență,

1.  condamnă cu fermitate tentativa de lovitură de stat din Turcia din 15 iulie 2016; sprijină instituțiile legitime din Turcia; deplânge numărul mare de victime; își exprimă solidaritatea cu victimele și familiile acestora;

2.  recunoaște că guvernul turc are dreptul și responsabilitatea de a reacționa la tentativa de lovitură de stat; subliniază, cu toate acestea, că lovitura de stat militară eșuată nu poate fi folosită ca scuză de către guvernul Turciei pentru a reprima opoziția pașnică și legitimă și pentru a împiedica jurnaliștii și mass-media să își exercite în mod pașnic libertatea de exprimare, prin acțiuni și măsuri disproporționate și ilegale;

3.  solicită autorităților turce să îi elibereze pe jurnaliștii și lucrătorii din domeniul mass-mediei împotriva cărora nu există dovezi clare privind săvârșirea de infracțiuni, printre care se numără jurnaliști cunoscuți precum Nazli Ilicak, Sahin Alpay, Asli Erdogan, Murat Aksoy, Ahmet Altan și Mehmet Altan; subliniază că jurnaliștii nu trebuie reținuți pe motivul conținutului reportajelor lor sau al presupusei lor apartenențe, nici măcar în cazurile în care sunt aduse acuzații împotriva lor, și că este necesar să se ia măsuri pentru ca arestarea preventivă să rămână o excepție;

4.  reamintește că o presă liberă și pluralistă reprezintă un element esențial al oricărei democrații, la fel ca respectarea garanțiilor procedurale, prezumția de nevinovăție și independența sistemului judiciar; reamintește autorităților turce că relația cu mass-media și jurnaliștii trebuie tratată cu cea mai mare atenție, deoarece libertatea de exprimare și libertatea presei sunt fundamentale pentru funcționarea unei societăți democratice și deschise;

5.  regretă că starea de urgență a fost folosită și pentru a hărțui membrii familiilor jurnaliștilor care au fugit în străinătate sau care s-au ascuns, inclusiv prin anularea pașapoartelor lor sau reținerea temporară a acestora în locul celor care fuseseră acuzați;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la închiderea a peste 150 de organe de presă; solicită ca acestea să fie redeschise, să li se redea independența, iar angajații concediați să fie repuși în funcție, respectându-se garanțiile procedurale; invită autoritățile turce să pună capăt practicii de a utiliza necorespunzător dispozițiile din Codul penal pentru a-și numi oameni de încredere în organizațiile mass-media private și să oprească interferența executivului în organizațiile independente de știri, inclusiv în ceea ce privește deciziile editoriale, concedierea unor jurnaliști și redactori și presiunile și intimidările împotriva jurnaliștilor și agențiilor de presă critice; condamnă încercările autorităților turce de a intimida și de a expulza corespondenții străini;

7.  invită guvernul turc să restrângă domeniul de aplicare al măsurilor de urgență, pentru a nu mai folosi aceste măsuri cu scopul de a îngrădi libertatea de exprimare; solicită ca anchetele legate de presupusa implicare în tentativa de lovitură de stat să se desfășoare respectându-se garanțiile procedurale și în mod imparțial și pe baza unor dovezi convingătoare, nu pe baza vinovăției prin asociere, care poate avea drept rezultat pedepse colective;

8.  subliniază că Turcia se confruntă cu o amenințare teroristă reală; reamintește, cu toate acestea, că legislația turcă împotriva terorismului, definită în sens larg, nu ar trebui folosită pentru a pedepsi jurnaliștii pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare; solicită punerea în aplicare de urgență a recomandărilor Comisiei de la Veneția din martie 2016 și realizarea reformei legislației privind combaterea terorismului;

9.  invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să monitorizeze în continuare îndeaproape implicațiile de ordin practic ale stării de urgență și să se asigure că toate procesele jurnaliștilor și scriitorilor sunt monitorizate;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Turciei.

(1) JO C 300, 18.8.2016, p. 45.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0133.


Securitatea nucleară și neproliferarea
PDF 278kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (2016/2936(RSP))
P8_TA(2016)0424RC-B8-1122/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(2),

–  având în vedere seminarele organizate de UE cu privire la neproliferare și dezarmare și reuniunile periodice ale Consorțiului UE pentru neproliferare,

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere că, la Conferința de revizuire a TNP din 2015, nu s-a reușit să se convină asupra unui document final,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere documentele adoptate la Summitul privind securitatea nucleară de la Washington în primăvara anului 2016,

–  având în vedere Rezoluția 2310 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT),

–  având în vedere Declarația de la Tbilisi din 2016, adoptată prin consens de Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa,

–  având în vedere Rezoluția 66/61 a Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu,

–  având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu(3),

–  având în vedere Rezoluția 70/33 a Adunării Generale a ONU din 7 decembrie 2015 referitoare la progresul în direcția dezarmării nucleare multilaterale și raportul adresat Adunării Generale a ONU de către grupul de lucru deschis, adoptat la 19 august 2016 (A/71/371),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mediul de securitate global și, în special, cel al UE s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai fluid, mai precar și mai puțin previzibil; întrucât observă că există amenințări convenționale, neconvenționale și hibride, generate de actori regionali și globali atât statali, cât și nestatali;

B.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt grav afectate de diferite evoluții, inclusiv de deteriorarea relațiilor dintre statele care dețin arme nucleare, cum ar fi Federația Rusă și Statele Unite ale Americii, India și Pakistanul, precum și de continuarea dezvoltării capacităților nucleare de către Coreea de Nord;

C.  întrucât proliferarea armelor biologice și chimice de distrugere în masă este redusă și treptat oprită prin aplicarea efectivă la nivel internațional a interdicției și a obligațiilor cuprinse în Convenția privind armele biologice și toxice (BTWC) din 1972 și în Convenția privind armele chimice (CWC); întrucât, cu toate acestea, proliferarea armelor nucleare de distrugere în masă și a vectorilor acestora rămâne unul dintre cele mai serioase motive de îngrijorare pentru comunitatea mondială;

D.  întrucât, începând din ianuarie 2016, nouă state (Statele Unite ale Americii, Rusia, Regatul Unit, Franța, China, India, Pakistan, Israel și Republica Populară Democrată Coreeană - RPDC) dețin un număr total de aproximativ 15 395 de arme nucleare, față de circa 15 850 în 2015;

E.  întrucât printre priorități se numără împiedicarea teroriștilor sau a unor noi state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducând și eliminând toate arsenalele nucleare, și avansarea către o lume fără arme nucleare;

F.  întrucât, în unele regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină și Marea Caraibilor, Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est, Africa și Asia Centrală, există deja o serie de tratate privind zonele fără arme nucleare;

G.  întrucât Conferința de revizuire a TNP din 2010 a readus în atenție impactul umanitar al armelor nucleare, evidențiat de guvernele Norvegiei, Mexicului și Austriei cu ocazia conferințelor succesive privind impactul umanitar al armelor nucleare și prin rapoartele redactate cu prilejul acestora, precum și prin angajamentul umanitar internațional inițiat de Austria și prezentat la Conferința de revizuire a TNP din 2015, care a fost aprobat de 127 dintre statele membre ale ONU;

H.  întrucât este necesar să se consolideze în continuare obiectivele de bază în materie de neproliferare și dezarmare ale celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare; întrucât statele care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează și își consolidează arsenalele de arme nucleare și întârzie să acționeze pentru a reduce sau elimina arsenalele lor nucleare și adeziunea la o doctrină militară care presupune intimidarea prin mijloace nucleare;

I.  întrucât s-au înregistrat oficial progrese în ceea ce privește securizarea materialelor fisile de uz civil prin intermediul summiturilor privind securitatea nucleară, care au fost organizate în cadrul unui proces complementar, în afara TNP, și care au contribuit la consolidarea TNP, crescând credibilitatea componentei privind neproliferarea a acestuia, dar întrucât refuzul recent al Rusiei de a coopera și deteriorarea relațiilor sale cu Statele Unite continuă să pună în pericol eforturile de securizare a materialelor fisile și de reducere a cantității acestora;

J.  întrucât Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare este un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în domeniul protecției fizice a materialelor nucleare care stabilește măsuri legate de prevenirea, depistarea și pedepsirea infracțiunilor legate de materialele nucleare;

K.  întrucât Rusia și Statele Unite continuă să pună în aplicare noul Tratat pentru reducerea armelor strategice (START), care va expira în 2021 dacă nu va fi prelungit de ambele părți; întrucât, în discursul său din 2013 de la Berlin, președintele SUA, Barack Obama, a formulat o propunere semnificativă în vederea reducerii focoaselor nucleare, pe care a repetat-o în 2016 la Washington; întrucât aceste propuneri de a se angaja în negocieri privind încheierea unui acord în continuarea noului Tratat START nu s-au bucurat de reciprocitate din partea Federației Ruse și, până în prezent, nu a fost negociată nicio continuare la noul Tratat START pentru a aborda problema reducerii armelor nucleare nestrategice și strategice în vederea eliminării lor;

L.  întrucât exploziile pentru testarea armelor nucleare și/sau orice alte explozii nucleare reprezintă o amenințare pentru pacea și securitatea internațională și subminează regimul mondial de dezarmare nucleară și de neproliferare; întrucât Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) reprezintă cel mai eficient instrument de interzicere a testărilor armelor nucleare; întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a CTBT, la 24 septembrie 1996;

M.  întrucât, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a o organiza, Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, prevăzută a se desfășura înainte de decembrie 2012, în conformitate cu acordurile încheiate prin consens între statele părți la TNP în cadrul Conferinței de revizuire din 2010, nu a avut loc;

N.  întrucât Conceptul strategic din 2010 și Revizuirea posturii de descurajare și apărare din 2012 ale NATO obligă această organizație să creeze condițiile necesare pentru o lume fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de bombe nucleare neghidate cu rază scurtă de acțiune deținute de SUA, considerate drept arme nucleare tactice sau sub-strategice, continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia) și întrucât armele sunt desfășurate în aceste țări în conformitate cu politicile actuale ale NATO;

O.  întrucât, în urma conflictului armat din Siria, care se desfășoară în apropierea bazei aeriene de la Incirlik, precum și a evenimentelor petrecute în cadrul și în vecinătatea acestei baze aeriene în timpul și după lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016, se acordă o mai mare atenție siguranței și securității armelor nucleare ale SUA desfășurate în Turcia;

P.  întrucât, la 5 decembrie 2015, s-au împlinit 20 de ani de la semnarea Memorandumului de la Budapesta; întrucât Ucraina a respectat toate dispozițiile acestuia și a luat poziții proactive în chestiunile privind dezarmarea și neproliferarea nucleară, spre deosebire de Federația Rusă, care și-a încălcat angajamentele ocupând o parte din teritoriul Ucrainei (Crimeea) și lansând o agresiune armată în estul Ucrainei; întrucât această situație a creat un precedent periculos în care un stat care garantase securitatea Ucrainei ca răspuns la decizia acesteia de a adera la TNP ca stat care nu deține arme nucleare a violat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a subminat și, în general, a afectat grav sistemul garanțiilor negative de securitate oferite de statul care deține arme nucleare, precum și TNP și ideea de a avansa în direcția dezarmării nucleare globale și a neproliferării pe baza legislației internaționale și a tratatelor multilaterale; profund îngrijorat de declarațiile amenințătoare făcute de înalți oficiali ruși, potrivit cărora Rusia are dreptul de a desfășura și găzdui arme nucleare în Crimeea, lucru care ar avea consecințe globale; îngrijorat de noua doctrină militară a Rusiei din decembrie 2014 care permite folosirea armelor nucleare împotriva unui stat care nu deține astfel de arme;

Q.  întrucât Rusia a desfășurat rachete de tip Iskander cu rază scurtă și capacități nucleare la Kaliningrad și desfășoară exerciții și survolări care implică sisteme cu capacități nucleare și întrucât declarațiile liderilor ruși privind importanța intimidării nucleare și decizia Rusiei de a suspenda dispoziția privind plutoniul și acordul de management încheiat cu Statele Unite în anul 2000 au intensificat preocupările referitoare la importanța acordată de Rusia armelor nucleare;

R.  întrucât UE joacă un rol important ca parte a Planului comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, inclusiv prin rolul său de membru cu drepturi depline al Comisiei comune care supraveghează punerea în aplicare a acordului;

S.  întrucât, la 9 septembrie 2016, RPDC a realizat cel de-al cincilea său test nuclear, la numai câteva luni de la testul din 6 ianuarie 2016; întrucât acest test, despre care RPDC susține că a reprezentat „o testare reușită a bombei cu hidrogen”, încalcă în mod clar obligațiile internaționale ale acestei țări în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și al Declarației comune din 1992 dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord privind denuclearizarea, care prevede că cele două țări nu vor dezvolta și nu vor deține niciun fel de arme nucleare; întrucât proliferarea oricărui tip de arme de distrugere în masă, în special a armelor nucleare și a vectorilor acestora, reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC a anunțat retragerea sa din cadrul Tratatului de neproliferare nucleară (TNP) în 2003, a realizat teste nucleare începând din anul 2006 iar, în 2009, a declarat oficial că a dezvoltat o armă nucleară pentru intimidare, ceea ce înseamnă că amenințarea reprezentată de această țară la adresa vecinilor săi din Asia de Nord-Est și la adresa păcii și securității regionale și internaționale s-a amplificat;

T.  întrucât Strategia europeană de securitate din 2003 prevede că proliferarea armelor de distrugere în masă este probabil cea mai mare amenințare la adresa securității noastre, inclusiv prin posibilitatea unei curse a înarmării cu arme de distrugere în masă, și întrucât UE s-a angajat să obțină aderarea universală la regimurile instituite de tratatele multilaterale și consolidarea tratatelor și a dispozițiilor lor în materie de verificare; întrucât strategia globală a UE pe 2016 nu include nicio referire la armele de distrugere în masă, la neproliferare și la controlul armelor;

U.  întrucât, din păcate, în perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din 2015, UE nu a reușit să convină asupra unei poziții comune cu privire la dezarmarea nucleară, admițând pentru prima dată că au fost exprimate „opinii diferite” cu privire la consecințele armelor nucleare; întrucât în cadrul conferinței nu a fost posibil să se adopte un document final din cauza dezacordurilor privind continuarea eforturilor regionale de creare a unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

V.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele adecvate pe care le are la dispoziție pentru a preveni, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și întrucât a asigurat o cooperare mai strânsă a grupurilor de reflecție europene în domeniul neproliferării ca parte a Consorțiului UE pentru neproliferare;

W.  întrucât este important să se sprijine și să se consolideze participarea societății civile în cadrul procesului internațional în deplină transparență,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea mediului de securitate în jurul Uniunii Europene și dincolo de vecinătatea acesteia, deoarece aceasta ar putea duce la o reapariție a armelor nucleare ca mijloc activ de intimidare și la o posibilă proliferare nucleară în rândul actorilor statali și nestatali, dar și cu privire la nepunerea în aplicare a unor acțiuni efective de dezarmare și neproliferare;

2.  solicită tuturor statelor care dețin arme nucleare să ia măsuri provizorii concrete pentru a reduce riscul detonării de arme nucleare, care să includă reducerea numărului de arme nucleare aflate în stare de funcționare, deplasarea armelor nucleare din zonele de desfășurare spre cele de depozitare, diminuarea rolului armelor nucleare în cadrul doctrinelor militare și reducerea rapidă a tuturor tipurilor de arme nucleare;

3.  își exprimă preocuparea profundă față de potențialele încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

4.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la intensificarea amenințărilor nucleare în urma atitudinii adoptate de Rusia, care are repercusiuni asupra securității, stabilității și previzibilității la nivel mondial, precum și cu privire la deteriorarea relațiilor cu NATO, inclusiv în ceea ce privește potențiale încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, declarațiile care indică o mare disponibilitate de a recurge la arme nucleare și declarațiile potrivit cărora se au în vedere desfășurări de arme nucleare și pe alte teritorii din Europa; atrage atenția asupra exercițiilor militare desfășurate de Rusia care simulează utilizarea armelor nucleare împotriva Poloniei și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la instalarea de sisteme de rachete Iskander cu capacitate nucleară în regiunea Kaliningrad, care se află în vecinătatea statelor membre ale UE Polonia și Lituania; reamintește că, în avizul său consultativ din 1996, Curtea Internațională de Justiție a hotărât că, în temeiul dreptului internațional în vigoare la vremea respectivă, nu poate „formula o concluzie definitivă în ceea ce privește legalitatea sau ilegalitatea utilizării de către un stat a armelor nucleare în circumstanțe extreme de auto-apărare”;

5.  sprijină concluziile Summitului privind securitatea nucleară din 2016, recunoscând faptul că utilizarea și schimburile comerciale neautorizate a materialelor nucleare reprezintă o amenințare imediată și serioasă la adresa securității mondiale și dorește să se realizeze localizarea integrală și securizarea fizică a tuturor materialelor care pot fi utilizate pentru fabricarea de arme;

6.  salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis al ONU însărcinat cu continuarea negocierilor multilaterale privind dezarmarea nucleară, în conformitate cu Rezoluția 70/33 a Adunării Generale a ONU; salută recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al Grupului de lucru deschis (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza o conferință în 2017, deschisă tuturor statelor, pentru a negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic prin care să se interzică armele nucleare și care să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că un astfel de demers va consolida obiectivele și obligațiile în materie de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și va contribui la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;

7.  invită statele membre ale UE să sprijine organizarea unei astfel de conferințe în 2017 și să participe constructiv la procedurile aferente și invită Vicepreședinta / Înalta Reprezentantă Federica Mogherini și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie constructiv la procedurile din cadrul conferinței de negociere din 2017;

8.  reamintește cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a CTBT, la 24 septembrie 1996, și subliniază că un tratat universal de interzicere a experiențelor nucleare, care să poată fi verificat efectiv la nivel internațional, este modul cel mai eficace de interzicere a exploziilor pentru testarea armelor nucleare și a oricăror altor explozii nucleare;

9.  îndeamnă restul statelor enumerate în Anexa II la CTBT, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului, să semneze și/sau să ratifice tratatul urgent, pentru ca acest instrument internațional crucial să intre pe deplin în vigoare fără alte întârzieri; salută în acest sens adoptarea Rezoluției 2310 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU;

10.  își exprimă aprecierea față de progresul semnificativ înregistrat de Comisia pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în ceea ce privește finalizarea și exploatarea sistemului său internațional eficace de monitorizare, care, chiar și fără ca tratatul să intre în vigoare, contribuie la stabilitatea regională ca măsură de creștere semnificativă a încrederii, consolidează regimul de neproliferare și dezarmare nucleară și aduce beneficii științifice și civile pentru state; își exprimă convingerea că, pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului de monitorizare, Comisia pregătitoare a CTBTO va continua să se bazeze pe contribuțiile financiare ale statelor;

11.  deplânge faptul că, în ciuda așteptărilor contrare, armele nucleare câștigă din nou teren în cadrul planurilor strategice ale statelor care dețin arme nucleare; solicită intensificarea dialogului cu toate statele care dețin arme nucleare, în vederea urmăririi unei agende comune care să vizeze reduceri progresive ale stocurilor de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile depuse de SUA și de Rusia de a reduce armele nucleare desfășurate, după cum au convenit în noul Tratat START;

12.  deplânge faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Tratat START în 2011, nu s-au purtat alte negocieri cu privire la reducerea urgent necesară a focoaselor nucleare instalate și neinstalate și nici nu s-au adoptat, conform înțelegerii prealabile dintre SUA și Rusia, măsuri de reducere și eliminare a armelor nucleare cu rază scurtă și a armelor nucleare tactice considerate arme nucleare sub-strategice sau nestrategice ;

13.  recunoaște că eliminarea reciprocă și simultană de pe teritoriul european a focoaselor nucleare cu rază scurtă, tactice și desemnate ca fiind sub-strategice ar putea contribui în mod pozitiv la crearea de condiții pentru instituirea unor noi zone fără arme nucleare, contribuind astfel la îndeplinirea obligațiilor de neproliferare și dezarmare prevăzute în TNP și, între timp, la stabilirea unui precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

14.  salută crearea de zone fără arme nucleare ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu, bazată pe mecanisme la care s-a ajuns în mod liber, ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; își exprimă, în acest context, marea dezamăgire față de faptul că nu s-a reușit să se organizeze conferința din 2012 prevăzută de TNP privind crearea unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

15.  sprijină continuarea eforturilor de consolidare a mandatului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale IAEA și alte demersuri destinate să dezvolte măsurile de consolidare a încrederii; dorește să se asigure că organizației îi sunt puse la dispoziție resurse suficiente care să-i permită să-și îndeplinească misiunea esențială de a garanta securitatea activităților nucleare; solicită să se realizeze progrese în cadrul Comisiei pregătitoare a următorului TNP din 2017 și al Conferinței la nivel înalt privind dezarmarea nucleară din 2018;

16.  salută acordul dintre puterile P5+1 și Iran privind ambițiile nucleare ale acestei țări și încurajează cooperarea continuă dintre cele două părți în vederea asigurări punerii în aplicare depline a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA); consideră că JCPOA, cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear cu Iranul, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui să contribuie nu doar la îmbunătățirea considerabilă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea Comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite), împreună cu ÎR/VP; îți exprimă sprijinul deplin pentru VP/ÎR în rolul său de coordonator al Comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și integrală în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;

17.  condamnă ultimele teste nucleare desfășurate de RPDC și respingerea de către această țară a mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv a celei mai recente, din 2 martie 2016 (2070); îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare renunțând la programele nucleare și de rachete balistice, într-un mod complet, verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor IAEA, precum și celorlalte norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și să se întoarcă la masa negocierilor; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare; își afirmă dorința de a găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC și sprijină reluarea negocierilor celor șase părți; îndeamnă China să pună presiune mai mare pe RPDC;

18.  salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile sale de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

19.  salută prezentarea Strategiei globale a UE și îndeamnă SEAE să adopte măsuri subsecvente și să actualizeze și să extindă Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 2003 și Noile linii de acțiune din 2009, ținând seama de aspectele și problemele descrise mai sus, pentru ca UE să devină o forță motrice în consolidarea și avansarea acordurilor multilaterale de dezarmare și de neproliferare nucleară;

20.  salută abordarea periodică a acestor teme în cadrul Consorțiului pentru neproliferare al UE și al altor organizații și grupuri de reflecție ale societății civile și invită Consorțiul de neproliferare al UE, condus de consilierul principal și trimisul special al UE pentru neproliferare și dezarmare, să își extindă agenda și să includă dezarmarea;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru probleme de dezarmare, Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare și directorului general al AEIA, precum și parlamentelor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU.

(1) JO C 440, 30.12.2015, p. 97.
(2) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 77.
(3) JO L 196, 24.7.2012, p. 67.


Serviciul european de voluntariat
PDF 259kWORD 43k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la Serviciul european de voluntariat și promovarea voluntariatului în Europa (2016/2872(RSP))
P8_TA(2016)0425RC-B8-1126/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind Anul european al activităților de voluntariat care promovează cetățenia activă (2011)(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Politicile UE și voluntariatul: recunoașterea și promovarea activităților de voluntariat transfrontaliere în UE” (COM(2011)0568),

–  având în vedere Agenda de politici pentru voluntariat în Europa a Alianței pentru Anul european al voluntariatului 2011,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la voluntariat și activitățile de voluntariat în Europa(3),

–  având în vedere definiția activității de voluntariat propusă de Organizația Internațională a Muncii (OIM) în Manualul privind măsurarea activității de voluntariat (2011) elaborat de aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la recunoașterea și promovarea activităților de voluntariat transfrontaliere în UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2008 referitoare la contribuția activității de voluntariat la coeziunea economică și socială(5),

–  având în vedere Carta europeană a drepturilor și responsabilităților voluntarilor(6),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la voluntariat și la Serviciul european de voluntariat (O-000107/2016 – B8-1803/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  reamintind că, în 2016, Serviciul european de voluntariat (SEV) își sărbătorește cea de-a 20-a aniversare și că de-a lungul acestor 20 de ani au fost sprijiniți 100 000 de voluntari;

B.  subliniind că Anul european al voluntariatului 2011, susținut ferm de Parlamentul European, a reprezentat o oportunitate politică majoră de a scoate în evidență valoarea adăugată a voluntariatului în Europa și că acum, cinci ani mai târziu, Parlamentul European ar trebui să analizeze impactul pe care l-a avut, din perspectiva valorii adăugate, Anul european al voluntariatului 2011 asupra elaborării politicilor și asupra modului în care voluntariatul este integrat în principalele programe europene, cum ar fi Erasmus+ și Serviciul european de voluntariat;

C.  reamintind că Anul european al voluntariatului 2011 a constituit imboldul și a oferit contextul pentru crearea și/sau revizuirea a numeroase cadre naționale și juridice privind voluntariatul din Europa; subliniind însă că Europa nu dispune încă de politici coordonate în materie de voluntariat, cu un punct de contact unic în instituțiile UE;

D.  reamintind că acțiunile de voluntariat se întreprind de bunăvoie, reprezentând o alegere și o motivație personale, fără a se urmări câștiguri materiale; subliniind că voluntariatul poate fi definit ca un parcurs de solidaritate și că reprezintă o metodă de a răspunde nevoilor și preocupărilor umane, sociale și de mediu;

E.  întrucât voluntariatul este un factor-cheie al cetățeniei active și al democrației, precum și al dezvoltării personale, întruchipând valori europene cum sunt solidaritatea și nediscriminarea, și întrucât acesta contribuie, de asemenea, la dezvoltarea democrației participative și la promovarea drepturilor omului în cadrul și în afara Uniunii Europene;

F.  subliniind valoarea și importanța voluntariatului, acesta fiind una dintre cele mai vizibile forme de manifestare a solidarității, care promovează și facilitează incluziunea socială, construiește capital social și produce transformări ale societății; subliniind că voluntariatul contribuie atât la dezvoltarea unei societăți civile dinamice, care poate oferi soluții creative și inovatoare la provocările comune, cât și la creșterea economică și că, prin urmare, merită evaluat într-un mod specific din perspectiva capitalului economic, dar și a celui social;

G.  reamintind că existența unui mediu favorabil este esențială pentru a asigura implicarea unui număr mai mare de cetățeni europeni în activități de voluntariat, garantând astfel o finanțare echitabilă pentru infrastructura necesară voluntariatului, inclusiv pentru organizațiile care lucrează cu voluntari, pentru a-i susține pe aceștia și activitățile lor;

H.  subliniind că voluntariatul presupune o combinație de mecanisme de sprijin și/sau de structuri organizaționale adecvate, care să identifice drepturile și responsabilitățile voluntarilor și ale voluntariatului;

I.  subliniind că orice persoană are dreptul la acces egal la oportunitățile de voluntariat și la protecție împotriva oricărui tip de discriminare și ar trebui să aibă dreptul de a-și concilia activitatea de voluntariat cu viața privată și cea profesională, astfel încât să poată avea un anume grad de flexibilitate pe parcursul activității de voluntariat;

J.  evidențiind faptul că recunoașterea valorii sociale și economice a voluntariatului este esențială și pentru a încuraja stimularea adecvată a tuturor celor interesați și a spori, astfel, cantitatea, calitatea și impactul voluntariatului;

K.  reamintind competiția Capitala europeană a voluntariatului, care recunoaște succesele obținute de municipalitățile din Europa în ceea ce privește recunoașterea și sprijinirea eforturilor depuse de voluntari în regiunile lor;

L.  subliniind că noul program Erasmus+ oferă încă oportunități de finanțare și sprijinire a proiectelor de voluntariat, în special prin programul SEV, și că programul „EU Aid Volunteers” a fost lansat de DG ECHO pentru a oferi sprijin practic proiectelor de ajutor umanitar; recunoscând că noul CFM al UE pentru 2014-2020 a rezervat o serie de fonduri UE pentru voluntariat, în special programul „Europa pentru cetățeni”, gestionat în prezent de DG HOME, care a păstrat voluntariatul ca prioritate; remarcând însă că accesul organizațiilor de voluntari la alte fonduri importante ale UE, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, rămâne foarte limitat;

M.  reamintind că reacția UE la actuala criză a refugiaților este un exemplu grăitor și un simbol vizibil al importanței voluntarilor și al modului în care aceștia întruchipează valorile europene, contribuie la construirea rezilienței și sunt dispuși să ofere soluții flexibile și pragmatice la provocările comune,

1.  recunoaște că voluntariatul este o expresie a solidarității, libertății și responsabilității, care contribuie la consolidarea unei cetățenii active și la dezvoltarea personală umană și reprezintă un instrument esențial pentru incluziunea și coeziunea socială, precum și pentru cursurile de pregătire, educație și dialog intercultural, asigurând, în același timp, o contribuție importantă la răspândirea valorilor europene; subliniază că avantajele sale sunt, de asemenea, recunoscute în munca de voluntariat desfășurată cu țările terțe, ca instrument strategic pentru încurajarea înțelegerii reciproce și a relațiilor interculturale;

2.  subliniază că este important să se asigure un cadru european pentru activitățile de voluntariat, care să definească drepturile și responsabilitățile sale, și să faciliteze mobilitatea și recunoașterea competențelor; încurajează statele membre care încă nu au definit un cadru juridic pentru voluntari să folosească recomandările din Agenda de politici pentru voluntariat în Europa și Carta europeană a drepturilor și responsabilităților voluntarilor;

3.  încurajează statele membre să implementeze procese concrete de validare în cadrul Recomandării Consiliului din 2012, pentru a asigura o mai bună înțelegere și comparabilitate a competențelor și experienței; solicită ca orice inițiativă viitoare privind pașaportul european al competențelor și Europass să acorde o importanță mai mare voluntariatului ca oportunitate de învățare informală și non-formală; reamintește că voluntariatul contribuie la dobândirea unor competențe care facilitează accesul la piața muncii; subliniază că voluntarii nu ar trebui considerați sau folosiți pe post de forță de muncă alternativă;

4.  constată că, în Europa, aproape 100 de milioane de cetățeni de toate vârstele sunt voluntari, activitatea lor contribuind la realizarea a aproximativ 5 % din PIB-ul său; solicită Comisiei să ia în considerare valoarea economică a bunurilor și serviciilor furnizate de către voluntari prin elaborarea unor politici axate pe voluntariat;

5.  sugerează că trebuie sprijinite și adoptate inițiative de tipul celor propuse recent de Comisie în noua propunere privind Regulamentul financiar, prin care timpul petrecut ca voluntar să fie eligibil pentru cofinanțare prin granturile acordate de UE;

6.  invită Eurostat să sprijine statele membre în acest demers pentru a se asigura că sunt colectate date comparative în Europa, precum și pentru a dezvolta indicatori și metodologii comune la nivelul UE pentru măsurarea impactului social al voluntariatului; îndeamnă statele membre să adopte sistemul elaborat de Organizația Internațională a Muncii pentru a măsura valoarea economică a voluntariatului;

7.  încurajează acele statele membre care încă nu au luat astfel de măsuri să instituie programe de voluntariat naționale finanțate corespunzător și să îmbunătățească accesul la informații de calitate privind oportunitățile de voluntariat la nivel național și local, în special prin rețelele de informare existente pentru tineri și informări reciproce („peer-to-peer”) și să creeze centre de serviciu civic național, care să promoveze și oportunitățile de voluntariat internațional pentru cetățenii de toate vârstele;

8.  invită Comisia să faciliteze elaborarea unei politici europene de voluntariat mai coordonate, în vederea stabilirii unui punct unic de contact în cadrul Comisiei, care ar urma să facă legătura între inițiativele și programele individuale și ar îmbunătăți accesul la programele de voluntariat;

9.  solicită Comisiei să elaboreze un studiu privind sistemele naționale de servicii de voluntariat, corpurile naționale de serviciu civic și de solidaritate, precum și mediul existent pentru voluntarii potențiali din rândul statelor membre, pentru a promova înțelegerea reciprocă și diseminarea bunelor practici și posibilitatea de a crea un serviciu civic european care să vină în completarea oportunităților de voluntariat existente – toate acestea în scopul consolidării cetățeniei UE;

10.  ia act de ideea Comisei de a crea o nouă inițiativă europeană de voluntariat pentru tineri, cunoscută sub denumirea de „Corpul de solidaritate al UE”; invită Comisia să evalueze valoarea adăugată a acestei inițiative, pentru a sprijini activitatea desfășurată deja de societatea civilă, și să asigure includerea organizațiilor voluntare; subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura faptul că implementarea inițiativei nu va submina bugetele deja alocate pentru alte programe;

11.  sprijină Comisia și statele membre în aniversarea celor 20 de ani de la înființarea SEV; insistă că programul SEV este benefic pentru persoanele și organizațiile implicate, precum și pentru societatea în ansamblu, și că SEV ar trebui să consolideze aspectele din programul Erasmus+ ce vizează implicarea civică; subliniază că este important să se promoveze SEV pentru toți tinerii, în special pentru cei care nu sunt încă interesați de voluntariat și mobilitate, creând, astfel, motivații și schimbări de mentalitate, fără a exclude generațiile mai în vârstă, întrucât acestea au o contribuție importantă, de exemplu ca mentori;

12.  încurajează statele membre să promoveze SEV în sistemele lor educaționale și academice ca instrument de popularizare a educației de solidaritate și de implicare civică în rândul generației tinere;

13.  reamintește că SEV se bazează pe oferte de voluntariat de calitate și respectă Carta voluntariatului și principiile din Carta de calitate a mobilității educaționale și că SEV ar trebui să aibă la bază o structură care încurajează organizațiile de voluntariat să devină organizații de primire, oferind-le astfel fonduri adecvate și cursuri de formare, consolidând, în același timp, rolul de coordonare al organizațiilor care oferă asistență unui număr mare de organizații de primire, de exemplu în ceea ce privește gestionarea și pregătirea;

14.  reamintește că SEV ar trebui să permită un acces ușor și rapid al tinerilor la program și, prin urmare, solicită o simplificare a sistemului actual de depunere a candidaturilor;

15.  subliniază că este necesar să se consolideze monitorizarea și dimensiunea locală după o experiență de voluntariat în străinătate, prin acordarea de sprijin nu doar înainte de plecare, ci și la întoarcere, sub forma unor cursuri de post-orientare și post-integrare;

16.  îndeamnă autoritățile naționale, regionale și locale să asigure o finanțare adecvată, să simplifice procedurile administrative și să ofere stimulente fiscale organizațiilor și rețelelor de voluntari, în special celor mici și cu resurse limitate;

17.  insistă că ar trebui asigurat un mentorat de calitate pe parcursul întregului proces, prin intermediul unui management responsabil al voluntariatului și prin sensibilizarea voluntarilor cu privire la responsabilitatea care le revine în ceea ce privește angajamentul față de organizație și comunitate;

18.  invită Comisia să îmbunătățească și să reconfigureze strategia de comunicare privitoare la SEV prin scoaterea în evidență a valorii sociale, umane și civice a voluntariatului;

19.  subliniază rolul îmbătrânirii active în activitățile de voluntariat și evidențiază rolul cetățenilor tineri și mai în vârstă pentru angajamentul civic în Europa, bazându-se pe impulsul oferit de Anul european al activităților de voluntariat (2011) și Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012);

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 17, 22.1.2010, p. 43.
(2) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0549.
(4) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 14.
(5) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 9.
(6) http://ec.europa.eu/citizenship/pdf/volunteering_charter_en.pdf


Evaluarea Strategiei UE pentru tineret pentru perioada 2013-2015
PDF 423kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la evaluarea Strategiei UE pentru tineret pentru perioada 2013-2015 (2015/2351(INI))
P8_TA(2016)0426A8-0250/2016

Parlamentul European,

—  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 14, 15, 21, 24 și 32,

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(1),

—  având în vedere Rezoluția Consiliului privind un plan de lucru al Uniunii Europene pentru tineret pentru perioada 2016-2018(2) și Rezoluția Consiliului din 20 mai 2014 privind un plan de lucru al Uniunii Europene pentru tineret pentru perioada 2014-2015(3),

—  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret(4),

—  având în vedere concluziile Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013 în ceea ce privește crearea unei inițiative privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(5),

—  având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(6),

—  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(7),

—  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții(8),

—  având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE, la Paris, la 17 martie 2015,

—  având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018), adoptat de Consiliu la 23 noiembrie 2015,

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015 intitulată „Proiect de raport comun 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018)” (COM(2015)0429) și documentele de lucru al serviciilor Comisiei care însoțesc Comunicarea Comisiei, intitulate „Rezultatele metodei deschise de coordonare în domeniul tineretului, cu un accent special asupra celui de al doilea ciclu (2013-2015)” (SWD(2015)0168) și „Situația tinerilor în UE” (SWD(2015)0169),

—  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale,

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015 intitulată „Proiectul de raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020) - Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale” (COM(2015)0408),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—  având în vedere rezoluțiile sale din 11 septembrie 2013 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru tineret 2010-2012(9) și din 18 mai 2010 referitoare la o strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare(10),

—  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului,

—  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind dobândirea de cunoștințe despre UE la școală(11),

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare(12),

—  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la monitorizarea implementării procesului de la Bologna(13),

—  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(14),

—  având în vedere Raportul alternativ privind politica pentru tineret, publicat de Forumul European al Tineretului,

—  având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii,

—  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0250/2016),

A.  întrucât tinerii ar trebui să participe activ la planificarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea tuturor politicilor pentru tineret;

B.  întrucât tinerii ar trebui ajutați și ar trebui să li se ofere mai multe posibilități pentru a face față problemelor extrem de grave cu care se confruntă în prezent și pentru a afrunta provocările viitorului, prin politici de tineret mai bine coordonate, mai eficace și mai relevante și printr-o utilizare mai bine direcționată a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și a politicilor sociale la nivel local, regional, național și la nivelul UE;

C.  întrucât este necesară o mai bună integrare a politicii de tineret alături de cooperarea intersectorială și acțiunea socială în UE, precum și o consolidare a sinergiei dintre Strategia UE pentru tineret și alte strategii europene, precum cele privind educația, formarea, sănătatea și ocuparea forței de muncă, pentru a garanta că atât politicile actuale, cât și cele viitoare iau în considerare situațiile și nevoile reale ale tinerilor care se confruntă cu grave probleme economice, de muncă și sociale; întrucât, în această privință, participarea organizațiilor de tineret în procesul de elaborare a politicilor este esențială;

D.  întrucât metoda deschisă de coordonare, aplicată în domeniul tineretului, este inspirată din cooperarea europeană în domeniul ocupării forței de muncă;

E.  întrucât unul dintre obiectivele stabilite pentru programul Erasmus + în ansamblul său este să contribuie la realizarea cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018); întrucât, în acest sens, trebuie asigurat accesul organizațiilor de tineret la granturi pentru proiecte în cadrul programului Erasmus+ reînnoit, și trebuie eliminate impedimentele pentru eligibilitatea proiectelor mici;

F.  întrucât Strategia UE pentru tineret (2010-2018) are opt domenii principale de acțiune în care ar trebui adoptate inițiative: educația și formarea, ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul, sănătatea și calitatea vieții, participarea, voluntariatul, incluziunea socială, tineretul în lume, și creativitatea și cultura;

G.  întrucât cel de al treilea și ultimul ciclu trienal al Strategiei UE pentru tineret (2010-2018) va acorda prioritate incluziunii sociale a tuturor tinerilor, în special a celor care provin din medii defavorizate, precum și participării mai active la viața civică și democratică și facilitării tranziției către piața muncii;

H.  întrucât Strategia UE pentru tineret (2010-2018) evidențiază necesitatea unui dialog structurat continuu între factorii de decizie, tineri și organizațiile de tineret; subliniază, cu toate acestea, că 57 % din organizațiile de tineret din UE consideră că competențele tinerilor nu sunt luate în considerare la elaborarea politicilor pentru tineret;

I.  întrucât politica pentru tineret trebuie să se bazeze pe drepturi și să sprijine dezvoltarea tuturor tinerilor, asigurând respectarea drepturilor și realizarea potențialului tinerilor, evitând totodată stigmatizarea anumitor grupuri;

J.  întrucât este important de subliniat că tinerii se implică în politică în multe moduri, dar că participarea lor la alegeri este în scădere;

K.  întrucât este important ca toți tinerii să aibă acces la o educație și o formare de calitate, atât formală, cât și non-formală, deoarece tineretul european se confruntă în prezent cu o rată ridicată a șomajului în multe state membre, cu instabilitatea locurilor de muncă și cu un risc crescut de sărăcie și excluziune socială, în special tinerii cu un nivel scăzut de calificare, tinerii care nu sunt integrați în programe de educație sau formare și nici în câmpul muncii (NEET), precum și cei cu nevoi speciale sau provenind din medii socioeconomice defavorizate, cum ar fi minoritățile etnice, refugiații, migranții și solicitanții de azil, care au mai multe șanse să nu-și găsească un loc de muncă sau să fie marginalizați;

L.  întrucât sunt necesare eforturi permanente pentru a crește nivelul de participare a femeilor tinere pe piața muncii, în special după concediul de maternitate și în cazul mamelor celibatare, dar și a tinerilor migranți, a persoanelor care au abandonat școala, a tinerilor slab calificați, a tinerilor cu dizabilități și a tuturor tinerilor care riscă să fie discriminați;

M.  întrucât educația și formarea pot contribui la contracararea dezangajării sociale, a marginalizării și a radicalizării tinerilor, la combaterea șomajului în rândul tinerilor și la creșterea gradului de conștientizare al tinerilor cu privire la importanța valorilor fundamentale care stau la baza UE; întrucât abordările interculturale și interconfesionale sunt esențiale pentru edificarea respectului reciproc și pentru integrarea tinerilor în educație și în viața socială;

N.  întrucât natura specifică a activității sportive și contribuția sa la incluziunea socială a tinerilor dezavantajați, în special a refugiaților și migranților, contribuie la depășirea xenofobiei și rasismului;

O.  întrucât tinerii reprezintă viitorul și ar trebui să fie considerați o resursă cu potențial enorm pentru viitorul societăților europene;

P.  întrucât este esențial să se includă în politicile pentru tineret o perspectivă de gen, care să țină seama, în toate etapele procesului de elaborare a politicilor, de circumstanțele și provocările specifice cu care se confruntă femeile tinere și fetele; întrucât în politica pentru tineret trebuie incluse măsuri specifice, care să țină seama de dimensiunea de gen în chestiuni cum ar fi combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor, educația sexuală și relațională și educația privind egalitatea de gen;

Q.  întrucât la elaborarea și implementarea a politicilor pentru tineret trebuie să se acorde o atenție deosebită și nevoilor tinerilor care suferă de discriminări multiple, cum ar fi tinerii cu dizabilități sau cu probleme de sănătate mintală sau cei care se identifică ca fiind LGTBI;

R.  întrucât incluziunea și mobilitatea socială trebuie să fie priorități centrale ale Strategiei UE pentru tineret, iar aceasta trebuie să vizeze, prin urmare, în special tinerii aparținând grupurilor vulnerabile, cum ar fi cei care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială, cei din zonele rurale izolate sau din comunitățile marginalizate, precum minoritățile etnice sau refugiații și solicitanții de azil;

Recomandări generale

1.  salută Raportul privind tineretul UE din 15 septembrie 2015, bazat pe Comunicarea Comisiei privind implementarea cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (COM(2015)0429), inclusiv principalele rezultatele ale ultimului ciclu trienal al Strategiei UE pentru tineret, precum și prioritățile propuse pentru următorul ciclu; recomandă autorităților UE și celor naționale, regionale și locale să se asigure că diferitele programe de la nivelul UE care se ocupă cu politicile pentru tineret sunt bine promovate, implementate și coordonate, pentru a răspunde noilor nevoi din perspectiva viitoarelor provocări sociale și educaționale;

2.  consideră că metoda deschisă de coordonare reprezintă un mijloc adecvat, dar insuficient de a stabili un cadru pentru politicile din domeniul tineretului, care trebuie completat prin alte măsuri; își reiterează apelul pentru o cooperare mai strânsă și schimburi de bune practici cu privire la aspectele legate de tineret la nivel local, regional, național și la nivelul UE; invită insistent statele membre să convină asupra unor criterii de referință și a unor indicatori clari, care să facă posibilă monitorizarea progreselor realizate;

3.  subliniază că, pentru a putea duce o viață independentă și a fi pe deplin integrați în societate, participând activ și aducând o contribuție reală la aceasta, tinerii cu dizabilități au nevoie de un loc de muncă;

4.  subliniază importanța dialogului structurat ca modalitate de implicare a tinerilor, atât a celor care sunt implicați în organizații pentru tineret, cât și celor care nu sunt; subliniază, în acest sens, necesitatea de a crește și de a îmbunătăți impactul, vizibilitatea și calitatea procesului, acordând o atenție deosebită implicării grupurilor vulnerabile și marginalizate, în scopul de a elabora, a pune în aplicare și a evalua politicile pentru tineret într-un mod mai eficient la toate nivelurile și a promova cetățenia activă în rândul tinerilor; solicită consolidarea dialogului structurat, ca instrument participativ de calitate pentru tineri, în următorul cadru de cooperare în domeniul tineretului;

5.  ia act de impactul celui de-al doilea ciclu al Strategiei UE pentru tineret (2013-2015), care a evidențiat importanța unei abordări adaptabile a politicii pentru tineret, cu implicații intersectoriale și la mai multe niveluri; apreciază, în acest sens, dialogul structurat cu organizațiile de tineret; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesul la o educație și formare de calitate și să favorizeze ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește cele opt domenii de acțiune promovate de Strategia UE pentru tineret;

6.  subliniază importanța Strategiei UE pentru tineret, având în vedere rata alarmant de mare a șomajului în rândul tinerilor în UE, procentajele mari și foarte variabile de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, precum și provocările legate de sărăcia și excluziunea socială a tinerilor; subliniază că următorul ciclu (2016-2018) ar trebui să contribuie la îndeplinirea celor două obiective ale Strategiei UE pentru tineret, identificând și abordând cauzele șomajului în rândul tinerilor, cum ar fi abandonul școlar timpuriu, promovând spiritul antreprenorial în rândul tinerilor, investind în educație, stagii, ucenicii și formare profesională destinate asimilării competențelor care reflectă oportunitățile, nevoile și evoluțiile pieței muncii și facilitând tranziția către piața muncii prin măsuri care să asigure o mai bună coordonare a programelor educaționale, a politicii de ocupare a forței de muncă și a cererii de pe piața muncii; subliniază că actorii de pe piața muncii trebuie susținuți în eforturile lor de a pune în aplicare Garanția pentru tineret, pentru a se asigura că, la cel mult patru luni de la absolvirea școlii, tinerii fie sunt angajați, fie urmează un program educațional sau fac o formare sau o reconversie profesională;

7.  subliniază că punerea în aplicare efectivă a Strategiei UE pentru tineret ar trebui să fie strâns legată de atingerea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020, în special de cele privind ajungerea la o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, scoaterea unui număr cât mai mare de tineri din sărăcie și protejarea lor împotriva excluziunii sociale; observă că, deși s-a înregistrat o scădere în unele state membre începând cu 2013, există în continuare o îngrijorare justificată legată de faptul că rata șomajului în rândul tinerilor continuă să fie de aproape două ori mai mare decât rata globală a șomajului, aproximativ opt milioane de tineri europeni fiind încă în șomaj; subliniază, prin urmare, importanța abordării necorelărilor geografice dintre oferta și cererea de locuri de muncă, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea, prin modificarea Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), pentru a îmbunătăți șansele de angajare ale tinerilor și a realiza o mai mare coeziune socială;

8.  subliniază că este esențial ca următorul ciclu al strategiei UE pentru tineret să îi includă în obiectivele sale pe tinerii refugiați și solicitanți de azil și să garanteze tratamentul lor egal și nediscriminatoriu, accesul lor la educație, formare și ocuparea forței de muncă, precum și incluziunea socială a acestora, ajutându-i astfel să își consolideze identitatea în țările-gazdă și să își utilizeze pe deplin talentele și potențialul, precum și să evite marginalizarea și dezamăgirea;

9.  își exprimă îngrijorarea față de fenomenul exodului de creiere și față de pericolele acestuia pentru anumite state membre, în special cele care se confruntă cu dificultăți și incluse în programele de ajustare, state în care un număr tot mai mare de absolvenți sunt forțați să plece în străinătate din cauza șomajului masiv, privând țările în cauză de cele mai valoroase și productive resurse umane;

10.  subliniază potențialul oferit de noile tehnologii pentru a stabili conexiuni cu tinerii și invită UE și statele membre să profite de aceste tehnologii pentru a consolida dialogul cu tinerii și capacitatea acestora de a participa la societate;

11.  subliniază importanța implicării tinerilor și a organizațiilor de tineret în definirea priorităților și în elaborarea unui nou cadru de cooperare în domeniul tineretului după 2018;

12.  recomandă statelor membre și UE să realizeze o evaluare a impactului politicilor care îi vizează pe tineri;

13.  consideră că schimbul de bune practici, elaborarea de politici bazate pe date concrete, grupurile de experți, activitățile de învățare reciprocă și evaluările inter pares sunt instrumente importante pentru o cooperare intersectorială, orientată spre rezultate, în sprijinul tinerilor; subliniază importanța difuzării rezultatelor acestor activități pentru a le maximiza impactul;

14.  subliniază importanța cooperării intersectoriale de la toate nivelurile și, în special, dintre diferitele strategii ale UE care au impact asupra tinerilor (strategiile actuale și viitoare ale UE privind tineretul, educația și formarea, sănătatea, ocuparea forței de muncă etc.);

15.  subliniază că este important și necesar să se consolideze și să se dezvolte strategii și inițiative care să urmărească prevenirea violenței și a intimidărilor agresive în școală;

16.  subliniază importanța unei cooperări de înaltă calitate, direcționate către nevoile individuale ale copiilor și tinerilor - inclusiv între familii, comunități religioase și școli, între comunitățile locale, organizațiile de tineret, tinerii lucrători și educația formală, informală sau non-formală - pentru a-i îndruma și a-i ajuta pe tineri să se integreze deplin în societate, oferindu-le un spațiu sigur pentru evoluție și educație;

17.  sugerează o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în politica pentru tineret, în special în acele state membre în care acestea dețin competențe în acest domeniu;

18.  subliniază că, pentru a preveni bolile, este important să se promoveze un stil de viață sănătos și consideră că este necesar să se ofere tinerilor informații corecte și asistență cu privire la o serie de probleme grave de sănătate mintală, cum ar fi consumul și dependența de tutun, alcool și droguri;

19.  reamintește valoarea includerii unei dimensiuni intergeneraționale în politicile pentru tineret, precum și necesitatea unui dialog mai intens între diferitele generații;

20.  subliniază importanța combaterii sărăciei tinerilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere socioeconomic, a celor ai căror părinți nu au un loc de muncă și a celor care nu au reușit să întrerupă ciclul socioeconomic al familiilor lor;

21.  invită insistent statele membre să ofere o formare eficace în limba națională, în conformitate cu principiile multilingvismului și nediscriminării și pe baza legislației naționale și a principiilor europene, precum și să acorde un sprijin mai mare instituțiilor educaționale cu predare în limba maternă a minorităților naționale sau lingvistice;

22.  reamintește obiectivul principal al Strategiei Europa 2020 de a reduce la sub 10 % proporția celor care abandonează timpuriu sistemele de educație și de formare; subliniază necesitatea de a combate abandonul școlar timpuriu, care este un factor de șomaj, prin stabilirea unui dialog între sectorul educațional, serviciile publice de ocupare a forței de muncă și partenerii sociali, prin identificarea deficiențelor sistemului școlar și ale societății, sprijinirea elevilor și a studenților în descoperirea propriilor metode de învățare, aplicarea unor programe de învățământ relevante și interesante, crearea unui sistem de orientare personalizat, solid și bine dezvoltat, cu servicii de consiliere și de orientare de calitate pentru toți cursanții, care să fie reactive în special la primele semne de abandon școlar, prin informarea corespunzătoare a cursanților cu privire la viitoarele oportunități pe piața forței de muncă și la planurile de carieră, inclusiv la profilurile tehnice și artizanale, oferind formare în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) și posibilitatea unei formări duale, oferind ucenicii, stagii și perioade de practică de calitate, precum și o a doua șansă sub forma unei formări profesionale;

23.  invită statele membre să elaboreze rapoarte referitoare la situația socială și condițiile de viață ale tinerilor, care să se bazeze pe cunoștințe și probe, să elaboreze planuri de acțiune naționale și să le pună în aplicare în mod consecvent;

24.  subliniază că promovarea unei mai mari egalități de șanse pentru toți tinerii, facilitând incluziunea socială, egalitatea de gen și solidaritatea și combătând toate formele de discriminare față de tineri, în special pe criterii de gen, origine rasială sau etnică sau dizabilități, ar trebui să stea la baza atingerii obiectivelor strategiei UE pentru tineret;

25.  constată că politicile și strategiile naționale pentru tineret trebuie să fie elaborate cu participarea tinerilor și în favoarea acestora;

26.  salută, în special, utilitatea Cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018), prin îmbunătățirea cooperării dintre statele membre și Uniunea Europeană și prin inițierea și dezvoltarea unor oportunități și avantaje oferite tinerilor de proiectul integrării europene; invită, prin urmare, Comisia să continue și să dezvolte acest cadru și după 2018;

27.  cere statelor membre să instituie structurile educaționale necesare pentru a-i integra pe tinerii refugiați, permițându-le să învețe limba țării în care au obținut azil, să își finalizeze formarea inițială sau să își aducă competențele deja dobândite la nivelul european, pentru a le facilita integrarea pe piața muncii și în societatea europeană;

28.  solicită să se adopte măsuri specifice care să vizeze persoanele care au părăsit timpuriu școala, care au nevoie de îndrumare, de calificare și de formare, precum și un sistem eficace care să îi identifice, într-o etapă timpurie a educației, pe cei care sunt expuși riscului de a abandona timpuriu școala și pe tineri neîncadrați profesional care nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), astfel încât aceștia să beneficieze de asistență de la o vârstă fragedă și să poată evita acest dezavantaj;

29.  încurajează statele membre să introducă principiul solidarității dintre generații în politicile lor de pensii și să aibă în vedere impactul actual și viitor al respectivelor politici asupra tinerilor;

30.  salută rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală și, prin urmare, invită statele membre să promoveze o mai bună cunoaștere a UE în cadrul educației formale, non-formale și informale, vizând în special cooperarea instituțiilor de educație formală și non-formală/informală, ceea ce s-ar putea realiza printr-o strategie continuă a UE în domeniul tineretului;

31.  cere statelor membre să implice mai mult organizațiile independente în procesul de implementare, în special la nivel local, și să îmbunătățească coordonarea dintre procedurile existente în cadrul strategiei de post-2018 (de exemplu prin intermediul participării la nivelul UE în cadrul unor comitete pentru tineret), pentru ca Strategia UE pentru tineret să continue să fie utilă;

32.  subliniază necesitatea ca tinerii să dispună de o cunoaștere solidă și o bună înțelegere a UE, inclusiv învățând despre valorile fundamentale, procesele decizionale și funcționarea UE, care să-i facă capabili de reflecție critică asupra acesteia și să le permită să devină cetățeni europeni responsabili și activi; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de promovare a dimensiunii UE în domeniul educației, pregătind astfel elevii pentru o viață și o viață profesională într-o Uniune tot mai complexă și mai integrată, pe care pot și au responsabilitatea de a o configura;

Ocuparea forței de muncă și educația

33.  invită statele membre să valorifice pe deplin politicile și cadrele financiare naționale și ale UE pentru a promova investiții adecvate în tineri și în crearea unor locuri de muncă sigure și de calitate; insistă, la toate nivelurile, asupra unor modele de mobilitate care să conducă la îmbunătățirea calificărilor și competențelor tinerilor, insuflându-le încredere în sine, dezvoltându-le curiozitatea și interesul față de alte metode de învățare și de implicare în societate; recomandă cu fermitate recunoașterea și evaluarea acestor calificări consolidate grație mobilității; invită UE și statele membre să se asigure că tinerii au un acces mai bun la informațiile privind toate programele și inițiativele de care pot beneficia;

34.  invită insistent statele membre să implementeze în totalitate programul Erasmus+, în special componenta sa dedicată uceniciilor, promovând și stimulând astfel în mai mare măsură formarea, cariera și mobilitatea profesională transfrontaliere în rândul tinerilor și dotându-i cu aptitudini și competențe întotdeauna utile, inclusiv competențe lingvistice, și lărgind în același timp oportunitățile și șansele lor de a se implica atât pe piața muncii, cât și în societate, indiferent de calificările academice, competențe sau nivelul lor de educație; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că mobilitatea ucenicilor nu a atins încă nivelul dorit și solicită Comisiei, statelor membre, întreprinderilor și școlilor să găsească modalități de a depăși obstacolele rămase în calea mobilității ucenicilor; având în vedere vârsta și situația lor financiară adesea instabilă, subliniază importanța sprijinirii tinerilor în proiectele lor de mobilitate, inclusiv prin eliminarea anumitor constrângeri indirecte legate de mobilitate, cum ar fi dificultățile legate de cazare și transport;

35.  solicită îmbunătățirea oportunităților pentru studenții din domeniul VET de a efectua stagii în țările învecinate, pentru a încuraja o mai bună cunoaștere a practicilor în materie de muncă și de formare din alte state membre, de exemplu prin finanțarea costurilor de călătorie ale studenților care continuă să locuiască în țara lor natală; evidențiază faptul că mobilitatea în domeniul formării profesionale este un atu esențial pentru a intra pe piața muncii, dar și pentru a înțelege proiectul european și a se implica în acesta printr-o experiență directă; subliniază importanța punerii în aplicare a unui cadru european pentru a promova mobilitatea în cadrul stagiilor și al formării profesionale; invită, în plus, statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile oferite de rețeaua EURES pentru a sprijini mobilitatea tinerilor lucrători în cadrul UE, inclusiv mobilitatea ucenicilor;

36.  evidențiază importanța predării și dobândirii competențelor generale de bază, cum ar fi TIC, matematica, gândirea critică, limbile străine, mobilitatea etc., care le vor permite tinerilor să se adapteze cu ușurință la mediul social și economic în schimbare;

37.  invită Comisia și statele membre să stimuleze formarea în domeniul TIC pentru a dota toți tinerii cu competențele digitale relevante pentru piața muncii, de exemplu prin realocarea finanțării în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

38.  reafirmă că tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) au un rol important în dezvoltarea personală și profesională a tinerilor și recunoaște potențialul lor important de a le oferi tinerilor posibilitatea de a reacționa colectiv la problemele sociale și de a depăși barierele geografice, sociale, religioase, economice și de gen; solicită, prin urmare, statelor membre să ia măsuri pentru ca toți tinerii să dispună de cunoștințe și competențe la zi în domeniul TIC;

39.  invită Comisia și statele membre să desfășoare programe de educație și de tineret care să capaciteze tinerele femei și fetele și să le faciliteze accesul în sectoare dominate în mod tradițional de bărbați, în care femeile sunt subreprezentate, precum antreprenoriatul, TIC sau domeniul științelor, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM);

40.  reafirmă enormul potențial al sinergiilor între sectorul STIM și TIC, pe de o parte, și domeniul artistic, designul și industriile creative, pe de altă parte, transformând STIM în STIAM (științe, tehnologie, inginerie, arte și matematică) și subliniază potențialul acestor sinergii de a atrage un număr mai ridicat de tineri, îndeosebi femei și fete, în domeniile STIM;

41.  invită statele membre să încurajeze femeile să urmeze cursuri de formare și cariere în sectoare în care sunt subreprezentate, precum STIM și tehnologia informației;

42.  subliniază că este necesar ca tinerii să aibă oportunitatea de a-și însuși cel puțin competențele digitale de bază și de a dispune de cunoștințe și de o înțelegere a media, pentru a putea lucra, studia și a participa activ la societatea modernă;

43.  constată că, în numeroase state membre, chiar dacă tinerii surmontează reala provocare de a găsi un loc de muncă, aceasta nu le oferă întotdeauna mijloacele necesare pentru a trăi deasupra pragului sărăciei;

44.  solicită continuarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită ca, până la sfârșitul cadrului financiar actual, să se propună adaptări ulterioare ale reglementărilor și resurselor pentru a depăși actualele impedimente în implementarea acesteia;

45.  solicită o mai bună coordonare la toate nivelurile între programele de învățământ și formare și cerințele de pe piețele forței de muncă, care se află în continuă schimbare; solicită organizarea de campanii de informare, de conștientizare și de valorizare a programelor de mobilitate în toate instituțiile de învățământ general și profesional din Uniune, pentru a îndeplini obiectivele politicii de coeziune economică, socială și teritorială ale Uniunii Europene și ținând seama de inegalitățile persistente dintre mediul urban, suburban și rural; subliniază, cu toate acestea, că este important ca valoarea cunoașterii să fie susținută și ca obiectivul să fie oferirea unei educații complete și a unei pregătiri universitare solide; încurajează intensificarea dialogului și a colaborării între întreprinderi și universități în vederea elaborării unor programe de învățământ care să doteze tinerii cu un set adecvat de calificări, cunoștințe și competențe; solicită, în acest sens, o cooperare mai strânsă între instituțiile de învățământ, întreprinderi, în special IMM-uri, și serviciile de ocupare a forței de muncă; recomandă ca, în această privință, statele membre să facă schimb de bune practici;

46.  subliniază că o abordare educațională holistică și favorabilă incluziunii este esențială pentru a-i face pe toți elevii și studenții să simtă că sunt bineveniți și incluși și că au puterea de a decide cu privire la educația lor; reamintește că absolvirea fără obținerea unei calificări reprezintă una dintre provocările majore cu care se confruntă societatea noastră, deoarece aceasta conduce la excluziune socială, iar combaterea acestui fenomen ar trebui să fie unul dintre obiectivele noastre principale; evidențiază că, pe lângă adaptarea sistemelor de formare, trebuie puse în aplicare măsuri specifice pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți majore; reamintește că stagiile și uceniciile ar trebui să se finalizeze cu ocuparea unui loc de muncă și că condițiile de muncă și sarcinile atribuite ar trebui să le permită stagiarilor să dobândească experiența practică și competențele relevante pentru a putea intra pe piața muncii; consideră că, pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, implicarea actorilor publici și privați de la nivel regional și local în elaborarea și aplicarea configurației relevante de politici este fundamentală;

47.  invită statele membre ia măsuri care să faciliteze tranziția tinerilor de la educație la activitatea profesională, inclusiv prin asigurarea unor stagii și ucenicii de calitate, oferindu-le tinerilor drepturi clar definite, care să includă accesul la protecție socială, contracte scrise și obligatorii și o remunerație echitabilă, astfel încât aceștia să nu fie discriminați atunci când intră pe piața muncii, precum și printr-o informare corespunzătoare, care să le prezinte cursanților oportunitățile de pe piața muncii;

48.  subliniază că ratele șomajului scad în mod clar pe măsură ce nivelul de educație atins crește și că este necesar, prin urmare, să fie promovate oportunitățile pe care învățământul superior le oferă tinerilor din UE și să se investească în acestea;

49.  subliniază, cu toate acestea, că educația nu ar trebui să ofere doar aptitudini și competențe relevante pentru cererea pieței forței de muncă, ci și să contribuie la dezvoltarea și evoluția personală a tinerilor, pentru ca aceștia să devină cetățeni proactivi și responsabili; subliniază, în consecință, necesitatea educației civice în ansamblul sistemului educațional, atât formal, cât și non-formal;

50.  invită statele membre să ofere tinerilor care sunt talentați la sport posibilitatea de a avea două cariere, astfel încât să-și poată dezvolta talentul sportiv fără a trebui să renunțe la dobândirea unor competențe educaționale;

51.  subliniază necesitatea includerii unor elemente de antreprenoriat la toate nivelurile de educație și formare, deoarece inducerea de timpuriu a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor constituie o modalitate eficace de combatere a șomajului; în acest context, invită insistent la dialog și la o cooperare activă între comunitatea academică și mediul de afaceri, în vederea elaborării unor programe educaționale care să asigure tinerilor calificările și competențele necesare; subliniază, de asemenea, necesitatea de a promova și de a susține politici de stimulare a antreprenoriatului tinerilor, mai ales în domeniile culturale și creative și în domeniul sportului, pentru a crea locuri de muncă sigure și de calitate și pentru a favoriza evoluția socială și coeziunea comunităților; subliniază, de asemenea, potențialul voluntariatului și al activităților benevole în dobândirea de competențe, consolidarea dezvoltării personale și sprijinirea tinerilor în a-și găsi vocația;

52.  relevă faptul că spiritul antreprenorial presupune dezvoltarea unor competențe transversale, cum ar fi creativitatea, gândirea critică, munca în echipă și spiritul de inițiativă, care contribuie la dezvoltarea personală și profesională a tinerilor și facilitează tranziția acestora către piața muncii; consideră, prin urmare, că este necesar să se faciliteze și să se încurajeze participarea antreprenorilor la procesul educativ;

53.  subliniază importanța creșterii investițiilor în startup-uri și în orientarea tinerilor către antreprenoriat, facilitându-le accesul la capitalul de pornire și la rețelele de consilieri de afaceri experimentați;

54.  reamintește că ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul reprezintă una din cele opt priorități identificate în strategia UE pentru tineret (2010-2018); subliniază că munca și învățarea non-formală, în special în cadrul organizațiilor tinerilor antreprenori și al organizațiilor de tineret, care le oferă tinerilor oportunitatea de a dezvolta proiecte inovatoare, de a dobândi experiență în domeniul antreprenorial, precum și mijloacele și încrederea necesare pentru a-și înființa propriile întreprinderi, au un rol vital în dezvoltarea potențialului creativ și inovator al tinerilor, inclusiv a spiritului lor întreprinzător și a abilităților lor antreprenoriale și civice; subliniază necesitatea de a crea un mediu favorabil antreprenoriatului și creării de întreprinderi inovatoare, care să ofere locuri de muncă tinerilor europeni; subliniază că trebuie eliminate toate obstacolele care îi împiedică pe tineri să își dezvolte ideile, potențialul și comportamentul;

55.  recomandă să se pună un accent mai mare pe antreprenoriat în cadrul Strategiei UE pentru tineret, ca element esențial pentru stimularea creșterii economice; ia act de faptul că, în 2014, numai unul din cinci tineri europeni doreau să își înceapă propria afacere, această idee părând în continuare tinerilor una greu de realizat; consideră că ar trebui să se acorde prioritate dezvoltării unei culturi antreprenoriale de la o vârstă fragedă, flexibilității reglementărilor de muncă astfel încât acestea să permită combinarea activității profesionale și a studiilor, educației duale și accesului la finanțare;

56.  reamintește că industriile creative se numără printre sectoarele cele mai antreprenoriale, cu o creștere rapidă, și că educația creativă dezvoltă aptitudini transferabile, cum sunt gândirea creativă, soluționarea problemelor, munca în echipă și ingeniozitatea; remarcă că domeniile artistice și media îi atrag în mod deosebit pe tineri;

57.  reamintește importanța antreprenoriatului social ca factor de inovare, de dezvoltare socială și de creare de locuri de muncă și invită prin urmare UE și statele membre să îl promoveze și să-i consolideze rolul;

58.  încurajează statele membre să ia măsuri pentru a stimula spiritul antreprenorial prin crearea unui mediu favorabil antreprenorilor și startup-urilor, care ar putea include sisteme și măsuri care să faciliteze acordarea creditelor de către bănci, norme simplificate și sisteme de facilități fiscale, precum și măsuri care să le permită tinerilor să își valorifice propriile idei de afaceri; pledează pentru metode de formare care să încurajeze o mentalitate antreprenorială creativă, precum și recrutarea absolvenților ca tineri antreprenori;

59.  subliniază că, pentru soluționarea problemei șomajului în rândul tinerilor, statele membre au nevoie de profesioniști bine pregătiți în domeniul orientării profesionale, la curent cu oportunitățile academice și de educație profesională, cu situația de pe piața forței de muncă, precum și cu evoluțiile probabile din statele membre și din noile sectoare economice ale acestora;

60.  încurajează statele membre să acorde sprijin tinerilor în începerea unei vieți independente și în întemeierea unei familii, prin alocații familiale, tratamente fiscale preferențiale și reducerea impozitului pe venit, precum și să acorde împrumuturi preferențiale pentru studenți;

61.  subliniază importanța recunoașterii și validării reciproce a capacităților, competențelor și cunoștințelor dobândite prin educația informală, non-formală și permanentă, întrucât validarea acestora este esențială pentru a face vizibile și a valoriza formele bogate și diversificate de învățare ale diferitelor persoane, în special a celor cu mai puține oportunități; subliniază că validarea capacităților contribuie la extinderea accesului la educația formală și la noi oportunități profesionale, crescând totodată stima de sine și motivația de a învăța, încurajând adoptarea unor valori și dezvoltarea unor aptitudini și competențe de către tineri, precum și ca a învăța ce înseamnă cetățenie și participare democratică la toate nivelurile; solicită insistent statelor membre să își intensifice eforturile pentru a introduce mecanisme complete de validare până în 2018, după cum a solicitat Consiliul în Recomandarea sa din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale, în strânsă cooperare cu toți actorii relevanți, inclusiv organizațiile de tineret;

62.  subliniază importanța educației formale, informale și non-formale, inclusiv ca parte a activităților asociative, pentru dezvoltarea unor valori, aptitudini și competențe în rândul tinerilor, precum și pentru a învăța ce înseamnă cetățenia și participarea democratică; atrage atenția asupra diferitelor posibilități și modele de formare din statele membre și, în special, învățarea duală, care poate facilita tranziția de la educație sau formare la viața profesională; susține realizarea unor politici care să permită educația permanentă; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru o recunoaștere coerentă și valabilă la nivelul întregii Europe a capacităților și competențelor dobândite prin intermediul învățării formale, informare și non-formale și a stagiilor, pentru a reduce decalajul dintre deficitul și neconcordanța competențelor observate pe piața europeană a muncii, precum și pentru a sprijini aceste activități în cadrul programelor UE respective; solicită, de asemenea, să se acorde o atenție crescută limbilor străine, în special limbilor țărilor învecinate, în cadrul învățământului profesional și tehnic (VET), pentru a consolida poziția cursanților și capacitatea lor de inserție profesională pe piața transfrontalieră a muncii;

63.  observă că, datorită digitalizării și noilor tendințe de pe piața muncii, din ce în ce mai mulți tineri descoperă noi forme de angajare, care oferă un echilibru între flexibilitate și securitate; subliniază importanța unei educații adecvate pentru tineri, menite să evidențieze rolul mecanismelor de protecție socială în dezvoltarea carierei;

64.  consideră că intervenția timpurie și politicile proactive pentru piața forței de muncă constituie o trecere de la combaterea simptomelor precarității perpetuate din generație în generație la identificarea și controlarea la timp a riscurilor din viața individului, pentru a preveni șomajul și pentru a facilita reinserția profesională; atrage atenția, în special, asupra situației persoanelor celor mai marginalizate, care se confruntă și cu cel mai mare risc de șomaj;

65.  subliniază importanța programelor deschise, la care se poate accede cu ușurință, pentru a lucra cu tinerii care provin din medii mai puțin stimulante;

66.  subliniază că este important, pentru educația permanentă și pentru îmbunătățirea oportunităților de formare și angajare a tinerilor, să existe o recunoaștere reciprocă transfrontalieră și o compatibilitate a calificărilor și a diplomelor universitare, în vederea consolidării sistemului de asigurare a calității; solicită extinderea, evaluarea și adaptarea continuă la cerințele de formare în continuă evoluție a recunoașterii transfrontaliere a calificărilor și a diplomelor; remarcă că acest lucru ar trebui realizat la nivel european, precum și în toate țările care au aderat la Spațiul european al învățământului superior și în cele listate în Cadrul european al calificărilor;

67.  subliniază în acest sens rolul semnificativ al învățării nonformale și informale, precum și al participării la activități sportive și de voluntariat, pentru stimularea dezvoltării competențelor civice, sociale și interculturale; subliniază că unele țări au realizat progrese semnificative în dezvoltarea cadrului juridic din acest domeniu, în timp ce altele întâmpină dificultăți în a stabili strategii globale de validare; subliniază, așadar, necesitatea dezvoltării unor strategii cuprinzătoare care să facă posibilă validarea;

68.  subliniază importanța remedierii deficitului și neconcordanțelor competențelor, prin promovarea și facilitarea mobilității cursanților și personalului didactic, printr-o mai bună utilizare a instrumentelor și programelor UE; reamintește faptul că mobilitatea în domeniul formării profesionale este un atu esențial pentru intrarea pe piața muncii; insistă asupra instituirii unor măsuri care să urmărească coordonarea, complementaritatea și coerența între fondurile structurale în favoarea mobilității, printre care se numără Fondul social european (FSE), de exemplu, precum și alte programe cum ar fi Erasmus+; subliniază în acest sens importantul rol al programelor de mobilitate precum Erasmus+ în stimularea dezvoltării de competențe orizontale și a schimburilor interculturale între tineri; salută refacerea site-ului internet „Panorama competențelor în UE”;

69.  subliniază necesitatea de a consolida rolul programului Erasmus pentru tineri antreprenori în vederea asigurării unor locuri de muncă de calitate pe termen lung; consideră că mobilitatea locurilor de muncă este necesară pentru valorificarea potențialului tinerilor; observă că, în prezent, există 217,7 milioane de angajați în UE, dintre care 7,5 milioane (3,1 %) lucrează în alt stat membru decât cel de origine; constată în plus că, potrivit sondajelor UE, tinerii sunt cei mai înclinați să fie mobili și să se întoarcă în țara de origine cu noi competențe și calificări;

70.  invită Comisia să consolideze și să sprijine mobilitatea studenților în domeniul educației și al formării profesionale (EFP) prin promovarea programului Erasmus pentru ucenici;

71.  invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile oferite de actuala reformă a rețelei EURES pentru sprijinirea mobilității în interiorul Uniunii a forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv mobilitatea pentru ucenicii și stagii; invită statele membre să actualizeze periodic anunțurile de locuri de muncă și cv-urile; invită Comisia să amelioreze concordanța cererii și ofertei de locuri de muncă în EURES, astfel încât tinerii să primească oferte de locuri de muncă adecvate și de calitate, adecvate cv-ului lor;

72.  încurajează statele membre să instituie sisteme duale de educație și formare profesională, în coordonare cu operatorii economici locali și regionali, pe baza unor schimburi de practici optime și ținând seama de caracteristicile proprii fiecărui sistem educațional, pentru a depăși actualele și viitoarele neconcordanțe ale calificărilor;

73.  invită statele membre și Comisia să instituie granturi inovatoare și flexibile pentru cultivarea competențelor artistice și sportive în domeniul culturii, educației și formării; sprijină statele membre care doresc să introducă sisteme de burse pentru studenții cu abilități educaționale, sportive și artistice consacrate;

74.  subliniază faptul că abandonul școlar timpuriu și terminarea școlii fără obținerea unei calificări constituie o problemă majoră a societăților noastre, provocând precaritate și excluziune socială, iar combaterea acestor fenomene ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele noastre principale; reamintește că mobilitatea, adaptarea sistemelor de educație și introducerea unor măsuri individualizate pot oferi soluții pentru persoanele cele mai defavorizate, în vederea diminuării ratei abandonului în programele de educație și formare;

75.  subliniază că este necesar să se creeze un contract pentru studenți, care să permită studenților din universități și din învățământul profesional să combine studiul cu munca, de preferat în întreprinderi din domeniul pentru care se pregătesc, cu garanția finalizării studiilor începute;

76.  subliniază necesitatea continuării eforturilor de reducere a abandonului școlar timpuriu și a promovării educației tinerilor defavorizați;

77.  ia act de faptul că, deși în majoritatea statelor membre, după ce a atins un nivel record în 2013, șomajul din rândul tinerilor s-a redus, acesta este în continuare o problemă majoră în UE, unde 8 milioane de tineri europeni nu-și pot găsi un loc de muncă, iar procentul șomerilor pe termen lung și al celor care se văd obligați să accepte să lucreze fracțiune de normă sau să fie stagiari este în continuare ridicat;

Resurse financiare

78.  subliniază importanța investițiilor strategice, inclusiv din fondurile structurale și de investiții europene, îndeosebi Fondul social european, pentru dezvoltarea regională, competitivitate și crearea unor stagii, perioade de ucenicie și a unor locuri de muncă de înaltă calitate; ia act de faptul că trebuie să se acorde o atenție deosebită tinerilor care nici nu au un loc de muncă, nici nu frecventează o formă de învățământ sau de formare;

79.  ia act de faptul că au fost necesare mai multe luni pentru a lansa perioada de programare 2014-2020 și că prima evaluare a politicilor Uniunii în această perioadă, și în special a celor dedicate tineretului, nu poate reprezenta pe deplin impactul lor real;

80.  subliniază că, în perioada de programare anterioară, Curtea de Conturi a estimat că rata de eroare pentru operațiunile din cadrul Programului de învățare pe tot parcursul vieții și programul Tineret în acțiune a fost de peste 4%; speră că Comisia a luat măsuri pentru corectarea acestor erori în implementarea programului Erasmus+;

81.  remarcă faptul că, în 2013, rata de execuție bugetară pentru programele aferente perioadei 2007-2013, în special pentru Programul de învățare pe tot parcursul vieții și programele Cultura, Media și Tineret în acțiune, a fost de 100 %; consideră, cu toate acestea, că doar rata de execuție bugetară nu este un indicator al eficacității programelor relevant pentru evaluarea succesului acestora;

82.  este preocupat de faptul că, la sfârșitul anului 2013, diferențele dintre creditele de angajament și creditele de plată au avut ca rezultat deficite de plăți (în valoare, de exemplu, de 202 de milioane EUR în cazul programului Erasmus+), cu efecte negative asupra anului următor; solicită Comisiei să se asigure că această situație nu se va mai repeta în contextul noilor programe;

83.  reamintește că atitudinea rezervată a tinerilor cu privire la lansarea propriilor afaceri contribuie și la scăderea creșterii economice din Europa și consideră, prin urmare, că tinerii trebuie susținuți pentru a-și lansa propriile afaceri;

84.  salută faptul că au fost alocate peste 12,4 miliarde EUR din Fondul social european (FSE) și inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor în cadrul noii perioade de programare;

85.  ia act cu satisfacție de faptul că, în 2014, 110 300 de tineri fără un loc de muncă au participat la acțiuni finanțate prin inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”; salută faptul că șefii de stat și de guvern din UE au decis să aloce 6,4 miliarde EUR din fondurile Uniunii (3,2 miliarde EUR din Fondul social european și 3,2 miliarde EUR de la o nouă linie bugetară) pentru finanțarea Garanției pentru tineret; subliniază însă că în unele state membre există în continuare dificultăți privind implementarea Garanției pentru tineret și a inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”;

86.  cere UE și statelor membre să își intensifice eforturile pentru a garanta că uceniciile și stagiile nu sunt folosite ca forme de muncă nesigură, înlocuind locurile de muncă reale și că sunt garantate toate măsurile de protecție necesare, inclusiv în legătură cu drepturile de plată și alte drepturi financiare;

87.  solicită adoptarea unor măsuri specifice și simplificate pentru a consolida capacitatea statelor membre de a utiliza fondurile disponibile prin fondurile structurale europene, Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, Tineret în mișcare, Primul tău loc de muncă EURES, Orizont 2020 și programele și acțiunile în domeniul civic;

88.  invită Comisia și statele membre să simplifice procedurile administrative de acordare a resurselor financiare pentru organizațiile de tineret, dat fiind că acestea adesea nu au capacitatea de a se conforma procedurilor complicate de solicitare de fonduri de la diferitele programe UE;

89.  încurajează statele membre să utilizeze la maximum programul Erasmus+, direcționându-l în mai mare măsură către persoane de la toate nivelurile educației, pentru a ameliora perspectivele de angajare ale tinerilor și a încuraja carierele la nivel transfrontalier, precum și o mobilitate echitabilă a forței de muncă; susține educația interculturală, cetățenia europeană și educația tinerilor în spiritul democrației și al valorilor și invită, prin urmare, Comisia să identifice și să elimine, la realizarea revizuirii la jumătatea perioadei, obstacolele din cadrul procedurii de finanțare care fac dificilă atingerea acestor obiective, astfel încât programul Erasmus+ să fie mai eficient în această privință;

90.  salută faptul că programul Erasmus a depășit pragul de trei milioane de studenți; ia act de succesul constant de care acest program emblematic al Uniunii s-a bucurat de la crearea sa și subliniază că este important ca acest program să fie susținut în continuare;

91.  regretă că există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește numărul de studenți Erasmus, atât trimiși, cât și primiți; recomandă realizarea unor campanii de informare mai puternice și simplificarea normelor;

92.  reamintește statelor membre că ar trebui să se angajeze să majoreze volumul finanțării naționale, care vine în completarea creditelor alocate din FSE și din cadrul inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”, pentru a asigura creșterea necesară a nivelului ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; consideră, de asemenea, că instrumentele utilizate și contribuțiile acordate ar trebui să poată asigura o viață trăită în demnitate; solicită, prin urmare, evaluarea nivelurilor granturilor acordate în raport cu costul real al vieții în fiecare stat membru;

93.  invită insistent statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare Garanția pentru tineret; solicită un angajament politic continuu față de Garanția pentru tineret, ca reformă structurală pe termen lung vizând o integrare sustenabilă pe piața muncii prin intermediul unor oferte de înaltă calitate;

94.  invită insistent statele membre să transpună în practică în totalitate Garanția pentru tineret, pe baza unei cooperări strânse între autoritățile naționale, regionale și locale, sistemele de învățământ și serviciile de ocupare a forței de muncă; subliniază că Garanția pentru tineret ar trebui complet integrată în planurile naționale de ocupare a forței de muncă și în planificarea politicilor pentru tineret și educație, și ar trebui ca toți tinerii să fie ca curent cu existența acesteia; reamintește că implicarea organizațiilor de tineret în comunicarea legată de „Garanția pentru tineret”, precum și în evaluarea și implementarea acesteia, este esențială pentru succesul acestui instrument;

95.  reamintește că tinerele și tinerii provenind din contexte socioeconomice diferite se confruntă cu condiții diferite pe piața muncii, care variază și în funcție de vârstă; invită Comisia și statele membre să țină seama de astfel de considerații socioeconomice și de gen la elaborarea și implementarea politicilor privind tinerii și piața forței de muncă, precum Garanția pentru tineret;

96.  consideră că nivelul foarte ridicat al nesiguranței locurilor de muncă în rândul tinerilor, împreună cu îmbătrânirea populației europene, reprezintă o provocare majoră pentru sustenabilitatea, suficiența și caracterul adecvat al sistemelor de pensii și că acesta afectează grav solidaritatea dintre generații; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a preveni cel puțin abuzurile legate de granturile acordate în cadrul Garanției pentru tineret și să favorizeze, cel puțin în cazul contractelor încheiate în cadrul Garanției pentru tineret, contractele care le permit tinerilor să plătească contribuții la sistemele naționale de securitate socială;

97.  invită insistent statele membre să implementeze complet Garanția pentru tineret și să monitorizeze eficacitatea acesteia, utilizând integral fondurile pe care UE le-a pus la dispoziție pentru a aplica măsuri de promovare a angajării tinerilor prin integrarea lor, inclusiv a celor cu dizabilități, pe piața muncii, oferindu-le un loc de muncă, o ucenicie sau un stagiu în termen de patru luni de la terminarea școlii sau de la pierderea locului de muncă, de exemplu prin crearea unor sisteme adaptate de orientare a carierei pe termen lung, a unor birouri de înregistrare, puncte de informare și metode de colectare a datelor, precum și prin încurajarea înregistrării șomerilor, pentru a avea o imagine a situației reale a șomajului în rândul tinerilor, și prin îmbunătățirea serviciilor oferite tinerilor aflați în căutarea unui loc de muncă de către centrele pentru ocuparea forței de muncă.

98.  invită insistent statele membre să urmeze fără întârziere factorii esențiali de reușită pentru aplicarea Garanției europene pentru tineret, cum ar fi calitatea și sustenabilitatea ofertelor de muncă, educația și formarea continue, incluziunea socială, sinergia cu alte domenii de politică (legate de sistemele educaționale, piața muncii, serviciile sociale și tineret) și cooperarea dintre toți actorii implicați, pentru a integra tinerii pe piața muncii, pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor și pentru a obține un impact pozitiv pe termen lung în ceea ce privește prevenirea excluziunii sociale și de pe piața muncii a tinerilor aflați în tranziție de la școală la piața muncii;

99.  solicită ca Garanția europeană pentru tineret să pună un accent mai mare pe educația și formarea tinerilor șomerilor necalificați sau slab calificați, pentru a include și tinerii absolvenți universitari și pe cei care și-au finalizat formarea profesională, și solicită extinderea limitei de vârstă prevăzute de Garanția pentru tineret de la 25 la 29 de ani, pentru a reflecta faptul că mulți absolvenți și persoane nou-intrate pe piața muncii au vârsta de aproape 30 de ani;

100.  invită statele membre și regiunile să realizeze schimburi de bune practici și să învețe unele de la celelalte; evidențiază că este important ca statele membre să realizeze o evaluare a punerii în aplicare a inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în 2014 și 2015; subliniază că este important să se evalueze eficacitatea pe termen mediu a Garanției pentru tineret, punând accentul pe măsura în care aceasta a reușit să le permită tinerilor să dobândească competențe și să intre pe piața muncii; subliniază că este important ca această inițiativă să continue; evidențiază, de asemenea, că implicarea organizațiilor de tineret în evaluarea și punerea în aplicare a Garanției pentru tineret este esențială pentru succesul acesteia;

101.  așteaptă cu interes prezentarea de către Comisie, anul acesta, a raportului detaliat privind introducerea Garanției pentru tineret;

102.  ia act de faptul că raportul Curții de Conturi intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE - punerea în aplicare în statele membre”, care urmează să fie finalizat la începutul anului 2017, va oferi o evaluare mai clară a rezultatelor programului; consideră că în raport ar trebui să fie inclusă, printre altele, o analiză a eficienței și a rezultatelor sale pe termen lung;

103.  reamintește Comisiei că este important ca tinerii să fie informați mai bine cu privire la programele disponibile și la oportunitățile de participare, și ca informațiile furnizate în cadrul programelor să fie de calitate, folosind indicatori măsurabili (de exemplu, gradul de reactivitate și de implicare al grupului-țintă);

104.  invită insistent Comisia și statele membre să aplice politici economice expansive, care să ofere o flexibilitate crescută în domeniul investițiilor publice pentru educație, formare și ucenicii de calitate;

105.  invită insistent statele membre să investească mai mult și să nu reducă bugetul național pentru finanțarea politicilor din domeniul tineretului, artelor, culturii, educației, sănătății și serviciilor sociale; solicită, de asemenea, statelor membre să canalizeze investițiile către o educație integratoare, care să răspundă provocărilor societale, în vederea asigurării universale a egalității de acces și oportunități, inclusiv pentru tinerii proveniți din medii socioculturale diferite, precum și pentru grupurile vulnerabile și dezavantajate;

106.  recomandă ca antreprenoriatul tinerilor să fie inclus în CFM, iar statele membre să acționeze pentru dezvoltarea unor strategii naționale care să realizeze sinergii între Erasmus+, FSE, Inițiativa europeană pentru tineri și programul Erasmus pentru tineri antreprenori; recomandă Comisiei să ofere statelor membre o serie de orientări clare privind evaluările de impact;

107.  solicită Comisiei să introducă un mecanism cuprinzător de monitorizare a programelor pentru tineret care combină indicatori de rezultate preconizate, rezultate concrete și rezultate pe termen lung;

108.  subliniază că este necesar să se acorde o atenție deosebită performanțelor și rezultatelor și apreciază că în noul cadru de reglementare al fondurilor structurale și de investiții europene pentru perioada de programare 2014-2020 sunt incluse dispoziții privind raportarea de către statele membre cu privire la rezultatele obținute;

109.  reamintește că 68 % din bugetul FSE se îndreaptă spre proiecte în care tinerii ar putea fi unul dintre grupurile-țintă;

110.  subliniază că necesitatea oferirii unor subvenții locative atunci când studenții nu pot urma urmeze cursuri de formare profesională sau universitare în orașul lor de rezidență sau în orașe aflate la mai puțin de 50 km distanță;

Participarea la luarea deciziilor

111.  solicită consolidarea parteneriatelor între organizațiile de tineret și autoritățile publice pentru a oferi tinerilor și organizațiilor lor mai multe oportunități de a participa la elaborarea politicilor; consideră că este deosebit de important rolul organizațiilor de tineret, artă și sport în dezvoltarea competențelor participative ale tinerilor și în îmbunătățirea calității procesului decizional, ținând seama în special de faptul că tinerii își aduc contribuția la mersul societății și aduc soluții la problemele cu care se confruntă societatea europeană; subliniază rolul excepțional al organizațiilor de tineret în educarea spiritului civic prin practica proceselor și valorilor democratice;

112.  subliniază valoarea organizațiilor de tineret ca promotori ai educației civice și valorilor democratice, ai competențelor și calificărilor, și recunoaște contribuția lor la îmbunătățirea participării tinerilor la procesele democratice;

113.  subliniază importanța capitală a învățării informale și non-formale, a artelor, sportului și activităților sociale pentru a încuraja participarea tinerilor și coeziunea socială, acestea putând avea un puternic impact asupra comunităților locale și contribui la soluționarea multor probleme societale cu care se confruntă tinerii;

114.  invită statele membre să respecte cu strictețe principiile incluziunii în activitățile pentru tineret, acordând o atenție specială tinerilor cu dizabilități;

115.  subliniază necesitatea de a ridica nivelul de conștientizare cu privire la cetățenie, alfabetizarea digitală și media, gândirea critică și înțelegerea interculturală, prin folosirea unei game largi de instrumente, care sunt familiare tinerilor (de exemplu rețelele sociale); subliniază rolul important pe care îl joacă astfel de programe și educația în prevenirea radicalizării tinerilor;

116.  invită Comisia și statele membre să aibă în vedere noi forme de implicare economică a tinerilor, cum ar fi tendința tot mai accentuată de utilizare a instrumentelor economiei sociale;

117.  subliniază faptul că ar trebui susținute activitățile de voluntariat ale tinerilor în domeniul politic, social, cultural și sportiv la nivel local, regional și național, precum și recunoscute mai bine pentru valoarea lor ca formă importantă de învățare non-formală, care contribuie la dezvoltarea unor competențe esențiale pentru viață și la promovarea unor valori precum cooperarea, solidaritatea, egalitatea și justiția; subliniază, cu toate acestea, că disponibilitatea tinerilor de a participa la activități voluntare nu poate fi considerată, în cele din urmă, drept o eventuală alternativă ieftină la serviciile pe care statele membre ar trebui să le asigure; solicită ca activitățile voluntare să fie recunoscute și pe deplin validate;

118.  invită statele membre să promoveze participarea democratică a tinerilor studenți și ajute tinerii participanți în programe de educație să participe la propria educație și să contribuie la aceasta prin afilierea la organizațiile studențești;

119.  subliniază că o mai bună înțelegere a valorilor UE, a funcționării UE și a diversității europene este esențială pentru promovarea participării la procesul democratic și stimularea unui spirit civic activ în rândul tinerilor;

120.  invită Comisia să fructifice la maxim noile instrumente digitale și oportunitățile oferite de rețelele sociale în educație și formare, să ofere programe de formare profesională bine direcționate și de înaltă calitate în domeniul media, care să stimuleze dezvoltarea competențelor media de bază și a gândirii critice, precum și să promoveze și să încurajeze participarea tinerilor la procesele decizionale și la viața civică, culturală și socială a societății, pentru a le crește șansele de angajare și a stimula antreprenoriatul, inovarea și cultura; recunoaște totodată potențialul instrumentelor digitale pentru o combatere eficientă a intimidării, incitării la ură și radicalizării;

o
o   o

121.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 50.
(2) JO C 417, 15.12.2015, p. 1.
(3) JO C 183, 14.6.2014, p. 5.
(4) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.
(5) EUCO 37/13.
(6) JO C 311, 19.12.2009, p. 1.
(7) JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.
(9) JO C 93, 9.3.2016, p. 61.
(10) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 21.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0106.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0292.
(13) JO C 346, 21.9.2016, p. 2.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005.


Modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale
PDF 397kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2016 referitoare la modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale (2015/2226(INI))
P8_TA(2016)0427A8-0285/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind ocuparea forței de muncă în zonele rurale; acoperirea deficitului de locuri de muncă (COM(2006)0857),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0285/2016),

A.  întrucât zonele rurale reprezintă mai mult de 77 % din teritoriul Uniunii Europene și numeroase locuri de muncă din aceste teritorii, adesea imposibil de relocat, depind de agricultură și de industria agroalimentară;

B.  întrucât agricultura și industria agroalimentară reprezintă împreună 6 % din PIB-ul Uniunii Europene, 15 milioane de întreprinderi și 46 de milioane de locuri de muncă;

C.  întrucât multe țări europene asistă, de zeci de ani, la reducerea drastică a numărului de agricultori din zonele rurale și la o scădere continuă a veniturilor agriculturilor și ale altor lucrători agricoli, precum și a numărului de locuri de muncă în aceste zone; întrucât, în perioada 2005-2014, volumul de muncă în agricultură a scăzut cu aproape un sfert (-23,6 %) în UE-28(1);

D.  întrucât agricultura reprezintă încă principala formă de utilizare a terenurilor în Europa, însă asigură locuri de muncă doar pentru o mică parte din populația activă care locuiește în mediul rural; întrucât diversificarea utilizării terenurilor în zonelor rurale, care combină o funcție economică de producție cu funcția de a permite utilizarea în scopuri rezidențiale și recreative și funcția de protejare și conservare a naturii, reprezintă o provocare majoră pentru dezvoltarea diverselor zone rurale ale Uniunii și ocuparea forței de muncă în cadrul acestora; întrucât, deși în ultimii ani declinul demografic a fost contrabalansat printr-un influx de persoane care doresc să trăiască la țară, conducând, în cele mai multe cazuri, la un fenomen de periurbanizare, există, de asemenea, o tendință de declin inclusiv în zone mult mai puțin prospere, al căror caracter periferic este problematic, iar sprijinirea dezvoltării și a ocupării forței de muncă este mai dificilă;

E.  întrucât multe zone rurale se confruntă cu o serie de provocări, cum ar fi veniturile scăzute, rata demografică negativă, lipsa locurilor de muncă și rata ridicată a șomajului, dezvoltarea lentă în sectorul terțiar, lipsa capacității de prelucrare a produselor alimentare, competențele reduse și capitalul limitat;

F.  întrucât mai mult de nouă din zece europeni consideră că agricultura și zonele rurale sunt importante pentru viitorul lor;

G.  întrucât venitul pe unitate de muncă pentru activitățile agricole este relativ scăzut și întrucât acest lucru constituie un motiv de îngrijorare;

H.  întrucât criza economică a afectat întreaga Europă, dar mai ales zonele rurale;

I.  întrucât, în contextul actualei crize economice, Uniunea Europeană a transformat ocuparea forței de muncă - în special prin FEIS - într-una dintre principalele sale priorități, iar, în acest context, trebuie să se asigure că PAC devine mai eficace și trebuie să se întărească legitimitatea sa în calitate de unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană în ceea ce privește menținerea și crearea de locuri de muncă în zonele rurale, în special în sectorul agricol; întrucât, în acest context, este necesar să se evalueze măsura în care PAC influențează crearea de locuri de muncă și menținerea acestora în zonele rurale;

J.  întrucât este deosebit de important să se mențină cei doi piloni ai PAC, deoarece pilonul 1 previne emigrația exploatațiilor agricole mici și de familie din sector și păstrează locurile de muncă în sectorul agricol, în timp ce fondurile pilonului 2 asigură crearea de locuri de muncă în alte domenii, precum turismul, prelucrarea alimentelor și alte sectoare conexe;

K.  întrucât agricultura europeană se confruntă cu un număr de provocări legate de producția și securitatea alimentară, mediu, biodiversitate, sustenabilitate, energie și schimbările climatice și întrucât este vital să se întărească relația dintre societate și agricultură, să se dezvolte soluții inovatoare pentru a înfrunta aceste provocări pentru a asigura rezistența și competitivitatea sectorului și să se regândească obiectivele unei politici cu adevărat publice, aflate în serviciul tuturor, aceasta fiind unul dintre cele mai importante aspecte ale integrării europene;

L.  întrucât de prea mult timp nu s-a acordat o atenție suficientă recentrării agriculturii pe teritorii– ancorând, în mod necesar, producția și ocuparea forței de muncă pe un anumit teritoriu – și întrucât este de datoria noastră să susținem agricultura, această activitate exercitată de femei și bărbați în zonele în care trăiesc, pentru a garanta că zonele rurale sunt dinamice și dispun de multe locuri de muncă; întrucât această recentrare pe teritorii permite, de asemenea, asigurarea unui echilibru sănătos între dezvoltarea urbană și cea rurală;

M.  întrucât rolul agriculturii urbane și periurbane, dar și interesul pentru aceasta sunt în creștere; totodată, există un model de consum în continuă schimbare, care combină mai mulți factori, inclusiv o amprentă de mediu minimă, producția locală de înaltă calitate și recunoașterea valorii activităților desfășurate de producătorii mici și regionali;

N.  întrucât elementele care stau la baza celei mai recente reforme a PAC au permis o reorientare și o distribuire mai echitabilă a ajutoarelor între statele membre și diferitele sectoare agricole și au confirmat rolul economic și de stabilizator social al politicii agricole comune în raport cu exploatațiile agricole și cu zonele rurale;

O.  întrucât, deși studiile au arătat că plățile directe prin pilonul 1 nu creează locuri de muncă în mod direct, aceste plăți joacă un rol important în menținerea locurilor de muncă și a agricultorilor în zonele agricole; întrucât, dacă acest sprijin oferit în cadrul PAC va fi retras, 30 % dintre agricultorii europeni vor fi forțați să își înceteze activitățile și să părăsească sectorul agricol; întrucât aceste plăți asigură supraviețuirea exploatațiilor agricole mici și a zonelor rurale;

P.  întrucât plățile directe acordate agricultorilor din zonele periferice, care desfășoară activități agricole pe terenuri dezavantajate sau marginale, sunt vitale pentru a garanta nu numai că acești agricultori rămân pe terenurile respective și au un trai decent, ci și că aceste terenuri sunt protejate și joacă un rol în atragerea turiștilor în aceste zone;

Q.  întrucât principalul obiectiv al pilonului 1 al PAC reformate este securitatea aprovizionării cu alimente, care contribuie la menținerea locurilor de muncă actuale în domeniul agriculturii și întrucât există cerința de a se asigura o distribuire mai echitabilă a plăților din pilonul 1 pentru a se optimiza impactul pozitiv al acestui sprijin;

R.  întrucât experiența de pe teren demonstrează că sunt posibile și alte căi de dezvoltare agricolă, care oferă rezultate mai bune în ceea ce privește calitatea produselor alimentare și performanțele agronomice, socio-economice și de mediu; întrucât este important să se sprijine și să se promoveze diversitatea sistemelor agricole și întrucât exploatațiile agricole mici și mijlocii, care în general sunt mai diversificate, mai inovatoare, cu un grad ridicat de flexibilitate, sunt adesea bine organizate sub formă de agricultură în grup sau de cooperative, acționează în beneficiul comunităților în care se află, sprijinind, astfel, economia rurală, care este cheia dezvoltării agriculturii europene;

S.  întrucât criza actuală demonstrează că, în cadrul unei politici agricole comune orientate spre piață, este esențial să se mențină o organizare comună a piețelor agricole și să se definească noi instrumente de reglementare adecvate pentru a se asigura stabilitatea prețurilor, precum și menținerea locurilor de muncă și a veniturilor;

T.  întrucât agricultorii europeni își desfășoară activitatea pe o piață din ce în ce mai globală și, prin urmare, se confruntă cu o expunere mai mare la volatilitatea prețurilor decât alte sectoare;

U.  întrucât sistemul de plăți care există în prezent în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare nu garantează o distribuire sustenabilă a valorii adăugate și, deseori, este responsabil pentru o situație în care veniturile producătorilor primari nu sunt suficiente nici măcar pentru a le acoperi cheltuielile;

V.  întrucât, spre deosebire de zonele urbane, zonele rurale se caracterizează, în general, prin niveluri ridicate ale șomajului din punct de vedere statistic și prin venituri semnificativ mai scăzute ale rezidenților, precum și printr-o infrastructură mai puțin atractivă și printr-un acces redus la servicii, costurile de furnizare fiind semnificative din cauza densității scăzute a populației și a accesibilității deficitare;

W.  întrucât crearea de locuri de muncă în zonele rurale trebuie să facă parte integrantă dintr-o politică durabilă adaptată teritoriilor specifice și care să implice menținerea și dezvoltarea unor activități agricole și conexe agriculturii și silviculturii, precum și a unor activități rurale, care să creeze legături sociale, de solidaritate și de îmbunătățire a mediului între diverșii actori;

X.  întrucât viitorul zonelor rurale nu depinde în mod exclusiv de dezvoltarea sectorului agricol, ci este legată, de asemenea, de diversificarea și menținerea altor activități economice, cum ar fi silvicultura, artizanatul și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii și de capacități integrate de producție, turismul rural, activitățile recreative, educaționale și sportive (de exemplu călărie), precum și folosirea sustenabilă a resurselor agricole și a celor forestiere (inclusiv a deșeurilor) pentru a produce energie regenerabilă sau biomateriale și bioproduse bazate pe procese ecologice; întrucât este nevoie de politici locale descentralizate și integrate legate de aspecte socioeconomice și de identitatea și cultura rurală, precum și de un sistem teritorial adevărat, care să caute să identifice sinergii și care să se bazeze în comun pe resursele rurale prin abordări colective și trans-sectoriale, inclusiv prin folosirea altor fonduri ale UE pentru a stimula dezvoltarea și ocuparea forței de muncă în mediul rural, asigurând, în același timp, existența infrastructurii rurale;

Y.  întrucât, în acest sens, este absolut esențial să se pună accentul pe faptul că numeroase locuri de muncă sunt dependente de amplasare și de activitățile agricole specifice, inclusiv de silvicultură, nu pot fi relocate și implică servicii alimentare și nealimentare, cum ar fi conservarea și gestionarea peisajului și a apei;

Z.  întrucât ar trebui să se acorde sprijin în special micilor exploatații agricole familiale, și anume agricultorilor individuali care, singuri sau împreună cu asociați, își conduc exploatațiile agricole în mod responsabil, independent și eficace și care pot să soluționeze orice probleme prin adaptarea deciziilor lor în materie de producție și/sau a metodelor lor de producție și prin diversificarea activităților lor pentru a aborda schimbările structurale din sectorul agricol;

AA.  întrucât potențialul femeilor care lucrează în cadrul unei afaceri în zone agricole și rurale și/sau care o conduc ar trebui analizat, înregistrat și promovat în toate politicile UE, iar femeile nu ar trebui să fie dezavantajate de niciuna dintre politici, pentru a crea bazele necesare pentru ca femeile să devină o forță motrice a dezvoltării și inovării, care va sprijini ieșirea din criză a întregului sector; întrucât femeile ar trebui să fie implicate în planurile de dezvoltare sectorială de la nivel local și regional, astfel încât acestea să poată beneficia de nevoile, experiențele și viziunea lor; întrucât, prin urmare, femeile ar trebui să dispună de competențele necesare pentru a participa activ la conceperea acestor planuri;

AB.  întrucât, în 2010, doar 7,5 % din agricultori aveau vârste sub 35 de ani și întrucât mai bine de 4,5 milioane dintre cei care dețin exploatații agricole în momentul de față au peste 65 de ani, iar articolele 50 și 51 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 includ, în temeiul PAC, dispoziții pentru a sprijini reînnoirea generațiilor în sectorul agricol,

AC.  întrucât, în multe state membre, accesul femeilor din mediul rural pe piața muncii este restricționat atât în sectorul agricol, cât și în alte sectoare ale pieței muncii și se confruntă cu un decalaj mult mai mare cu privire la venituri decât în alte domenii și întrucât rolul acestora este totuși extrem de important pentru dezvoltare și pentru viața socială în zonele rurale și, în special, în exploatațiile agricole care își diversifică activitățile (turism agricol, produse de calitate, activități recreative, educative, sportive și alte servicii); întrucât antreprenoriatul feminin este, din punct de vedere social, economic și ecologic, un pilon important pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale; întrucât accesul inegal la terenuri este un factor care limitează oportunitățile de care dispun femeile pentru a dezvolta o afacere în sectorul agricol; întrucât, în Europa, în medie 29 % din exploatațiile agricole sunt conduse de femei;

AD.  întrucât numărul soiurilor de culturi crescute industrial este redus; întrucât rasele și varietățile locale joacă un rol în menținerea biodiversității și în susținerea mijloacelor de subzistență ale persoanelor din regiuni și a producției locale;

AE.  întrucât mediul rural trebuie să devină mai atractiv pentru generațiile viitoare, promovându-se formarea orientată către inovare și modernizare la nivelul profesiilor și al tehnologiilor;

AF.  întrucât cadrul universal furnizat de evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) a fost elaborat de FAO,

AG.  întrucât FEADR poate fi utilizat pentru măsuri de formare profesională și de dobândire de competențe în diverse sectoare de activitate din zonele rurale,

În cadrul politicii agricole comune actuale

1.  invită toate statele membre să asigure prospecte pe termen lung tinerilor agricultori pentru a contracara depopularea zonelor rurale, să pună în aplicare o strategie globală pentru reînnoirea generațiilor și, în acest scop, să utilizeze pe deplin toate posibilitățile oferite de noua PAC pentru a sprijini tinerii agricultori și pe cei care au început recent să lucreze în domeniu, inclusiv în afara cadrului familial, în special prin măsurile de sprijinire a tinerilor agricultori din primul și al doilea pilon, și să faciliteze instalarea și dezvoltarea capacităților antreprenoriale ale persoanelor în vârstă de peste 40 de ani care au început recent să lucreze în domeniu; de asemenea, consideră că aceste măsuri trebuie să fie completate și să fie în concordanță cu dispozitivele care țin de politicile naționale (politica funciară, politica fiscală și socială etc.), inclusiv prin sprijinul acordat în temeiul articolelor 50 și 51 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

2.  observă că marea majoritate a plăților directe ale PAC ajung la cele mai bogate exploatații agricole, numai 13 % din beneficiari primind 74 % din cheltuielile cu plățile directe ale PAC în 2014; consideră că acest lucru nu contribuie la crearea de locuri de muncă în sectorul agricol, din moment ce exploatațiile agricole mici utilizează mai intensiv forța de muncă și 53 % din agricultori lucrează în cadrul unei exploatații agricole clasificate ca având o dimensiune economică redusă; solicită o mai bună distribuire a plăților PAC către exploatațiile mai mici;

3.  încurajează statele membre să consolideze sprijinul acordat exploatațiilor agricole mici și mijlocii, în special prin folosirea mai intensă a plăților redistributive; invită, în plus, statele membre să adopte măsuri care să favorizeze întreprinderile care sunt organizate în mod eficient și care utilizează instrumentele juridice de grupare a întreprinderilor;

4.  consideră că PAC ar trebui să țină seama mai mult de teritoriile defavorizate (zonele montane, teritoriile de peste mări, zonele ultraperiferice, zonele naturale sensibile etc.), întrucât menținerea agriculturii este un factor-cheie al dezvoltării economice, sociale și de mediu, acordând prioritate ocupării forței de muncă; observă însă că PAC trebuie să ia în considerare, de asemenea, noile dinamici ale periurbanizării și să sprijine zonele periurbane care se confruntă cu constrângeri legate de specificitățile lor;

5.  reamintește că statele membre au recurs pe scară largă la posibilitatea de a acorda plăți cuplate - care, permițând menținerea în același loc și dezvoltarea producției, fixează locurile de muncă în zonele defavorizate - și solicită statelor membre să crească cota-parte din acest tip de sprijin pentru agricultorii activi, să-l facă mai flexibil și să-l utilizeze mai mult pentru o mai bună aprovizionare cu proteine vegetale a Uniunii, materie primă pentru care depinde de importurile din țări terțe; sugerează, de asemenea, că nivelul plății cuplate voluntare ar putea fi ajustat în funcție de nivelul de ocupare a forței de muncă pentru cultura în cauză, ceea ce ar sprijini în mai mare măsură producțiile care utilizează mai multă forță de muncă;

6.  subliniază că, în perioada de programare actuală și în conformitate cu programul de dezvoltare rurală, se prevede acordarea unui ajutor direcționat pentru cultivarea soiurilor locale și menținerea raselor locale, promovând astfel ocuparea locurilor de muncă la nivel regional și sprijinind biodiversitatea; invită statele membre să introducă mecanisme prin care să se asigure că grupurile și organizațiile de producători și de fermieri care cultivă și păstrează soiuri și rase locale pot primi ajutor direcționat;

7.  reamintește că este necesar să se pună în aplicare dimensiunea ecologică a ajutoarelor directe, lucru care trebuie să aibă loc în contextul asigurării sustenabilității și viabilității exploatațiilor, precum și să se contribuie la menținerea locurilor de muncă existente și la crearea de noi locuri de muncă, printre altele în domeniul conservării biodiversității, al agro-turismului și al gestionării zonelor rurale, de exemplu prin proprietăți funciare rurale și reședințe istorice; îndeamnă UE să asigure simplificarea și să garanteze că reglementările de mediu pot fi puse în aplicare într-un mod simplu, cuprinzător și lipsit de probleme; subliniază că dimensiunea ecologică nu trebuie să conducă la o reducere sau abandonare a producției agricole, care este deosebit de sensibilă în zonele montane și periferice;

8.  consideră că, având în vedere fenomenul creșterii mortalității albinelor melifere constatat în mai multe state membre ale UE și rolul esențial pe care acești polenizatori îl au pentru securitatea alimentară și pentru economia multor sectoare agricole, Uniunea ar trebui să ajute mai mult acest sector, prin adoptarea unei adevărate strategii europene de refacere a populațiilor de albine; constată că acest demers nu necesită investiții masive, dar ar crea multe locuri de muncă, fie prin diversificarea activităților din exploatațiile agricole existente, fie prin crearea de noi exploatații agricole specializate, experții estimând că fiecare dintre acestea ar deveni viabilă cu 200 de stupi, al căror scop principal ar fi producerea de regine selecționate și de roiuri, apoi de miere, domeniu în care Uniunea înregistrează un deficit important; observă că această abordare bazată pe diferite strategii europene – inovare, incluziune socială, crearea de locuri de muncă – este în concordanță cu voința de a reorienta politica agricolă comună și dezvoltarea agriculturii spre o mai mare sustenabilitate;

9.  observă că, pentru a menține locurile de muncă în cadrul exploatațiilor agricole, sectorul agricol trebuie să se orienteze către instrumente noi de gestionare a riscului și să crească gradul de utilizare a instrumentelor precum organizațiile de producători în cadrul OCP unică și din cadrul pilonului 2 pentru a face față mai bine volatilității și cererilor de pe piața globală; consideră că măsurile de piață și măsurile excepționale anticriză și de gestionare a riscului prevăzute în OCP unică și în pilonul 2 trebuie să fie puse în aplicare mult mai rapid și mai proactiv, iar sprijinul din bugetul UE ar trebui să fie adaptat, după necesități, la situația specifică a regiunilor ultraperiferice, a regiunilor montane și a altor regiuni care se confruntă cu provocări în ceea ce privește competitivitatea, pentru a limita efectele negative ale scăderii prețurilor asupra veniturilor; atrage atenția asupra faptului că implementarea măsurilor excepționale anticriză nu și-a atins pe deplin obiectivele și ar trebui să țină cont mai mult de infrastructura și capacitățile existente din statele membre; îndeamnă Comisia, având în vedere crizele recente, să dezvolte sisteme de intervenție mai rapidă și mai eficientă, care să poată împiedica efectele cele mai negative;

10.  solicită Comisiei să utilizeze pe deplin potențialul măsurilor excepționale prevăzute la articolele 219-222 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

11.  consideră că, pentru a-și juca rolul de plasă de siguranță, prețurile de intervenție trebuie să fie adaptate periodic la evoluția prețurilor de cost, lucru care ar permite să se acționeze în mod direct asupra veniturilor și asupra perenității activității producătorilor, precum și asupra ocupării forței de muncă; dorește ca UE să creeze instrumente de prevenire, de tipul observatorului pieței laptelui, în toate sectoarele majore de producție în scopul de a monitoriza piețele, ceea ce ar ajuta la orientarea producției și ar permite intervenția în situațiile de criză prin instrumente de gestionare a pieței flexibile și reactive, activate atunci când este necesar;

12.  recunoaște că lanțurile de aprovizionare scurte care leagă agricultorii de producătorii locale pot stimula crearea de locuri de muncă în mediul rural și subliniază că sistemele de calitate, indicațiile geografice și agricultura ecologică reprezintă o oportunitate de a dezvolta sectorul agroalimentar și, potențial, de a crea locuri de muncă în mediul rural, iar, în această calitate, ar trebui nu doar protejate, ci și dezvoltate, pentru a crea noi locuri de muncă și a conserva cultura și identitatea regionale; subliniază necesitatea de a se asigura un acces mai bun la piețe mai mari pentru produsele respective și de a se introduce măsuri de calitate, de promovare și de protecție, pentru a îmbunătăți comercializarea acestora și includerea lor în produsele turistice generale dintr-o anumită zonă geografică; reamintește, în lumina propunerilor legislative aflate în discuție, că aceste efecte economice pozitive se bazează pe încrederea consumatorului, iar aceasta nu ar trebui subminată prin schimbări care ar putea fi percepute ca o reducere a calității; subliniază, de asemenea, că procesele pentru atingerea acestor standarde de calitate pot fi excesiv de complicate și ar trebui simplificate;

13.  recomandă ca statele membre să folosească mai mult domeniile din prioritatea 6 din cadrul pilonului 2 privind conservarea locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă, precum și măsurile privind transferul de cunoștințe și formarea profesională și continuă (inclusiv ucenicia și formarea și recalificarea la locul de muncă a lucrătorilor din exploatații), astfel încât aceștia să poată fi însărcinați să îndeplinească și alte activități rurale, precum și măsurile de consiliere și de ajutor pentru gestionare în vederea îmbunătățirii performanțelor economice și de mediu ale exploatațiilor agricole; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine activitățile de formare ce urmăresc ajutarea agricultorilor și a lucrătorilor din domeniul agricol și rural să devină mai adaptabili și să își poată diversifica activitățile și inițiativele, precum și consolidarea inovării;

14.  constată că programele actuale de dezvoltare rurală sunt mult mai puțin centrate pe proiecte sociale care apără locurile de muncă, în comparație cu cele din perioada anterioară de programare 2007-2013; constată că acest lucru se explică prin modalitatea în care statele membre au ales măsurile de aplicat în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală, precum și prin faptul că s-au alocat fonduri mai mici măsurilor din domeniul ocupării forței de muncă; prin urmare, solicită o mai mare flexibilitate în punerea în aplicare a politicii rurale;

15.  consideră că este necesar să se simplifice aplicarea politicii de dezvoltare rurală, să se adopte abordări mai coerente, de tip multifond, și să se oprească statele membre și Comisia să impună controale administrative și financiare prea minuțioase;

16.  solicită statelor membre să promoveze mai bine potențialul celui de al doilea pilon al PAC pentru diversificarea activităților în zonele rurale (de exemplu, agroturismul, producția de energie din surse regenerabile);

17.  reamintește că factorul de risc inerent inovării nu este luat în considerare suficient de bine nici de politicile naționale și nici de cele ale Uniunii, precum și că acest fenomen reprezintă o barieră în calea inovării și a creării de locuri de muncă, în special pentru numărul ridicat de actori care nu dețin o capacitate financiară suficientă pentru a realiza proiectele inovatoare;

18.  subliniază că dezvoltarea rurală și crearea de locuri de muncă sunt domenii interdependente și, prin urmare, solicită statelor membre și regiunilor să maximizeze potențialul autorităților locale și regionale, care cunosc cel mai bine provocările și oportunitățile din zonele de care răspund, pentru a atinge obiectivele din cadrul pilonului 2 și pentru a respecta prioritățile PAC, inclusiv promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică; reamintește posibilitatea de a focaliza programele de dezvoltare rurală, precum și programele operaționale asupra creării de locuri de muncă și asupra reținerii acestora, precum și asupra îmbunătățirii serviciilor în mediul rural și îndeamnă Comisia Europeană să le sprijine pentru a realiza acest obiectiv; insistă asupra adaptării modelelor de economie colaborativă (sharing economy) în mediul rural pentru a crește ocuparea forței de muncă, pentru a crește eficiența activităților agricole și a reduce cheltuielile;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine întreprinderile și cooperativele din sectorul economiei sociale, inclusiv agricultura socială(2), pentru a sprijini integrarea socială și crearea de locuri de muncă în zonele rurale; ia act de acțiunile urmărite în cadrul inițiativei pentru antreprenoriatul social și invită Comisia să crească contribuția economiei sociale la dezvoltarea rurală, de exemplu prin adoptarea unui plan de acțiune pentru economia socială;

20.  subliniază că ar trebui să se acorde mai multă importanță măsurilor de sprijinire a dezvoltării demografice și a caracterului favorabil familiilor al zonelor rurale pentru a sprijini familiile și pentru a ușura concilierea vieții familiale cu cea profesională, de asemenea în ceea ce privește chestiunile legate de piața muncii și de dezvoltarea economică în zonele rurale;

21.  subliniază necesitatea de a se promova măsuri și politici active care să accentueze rolul pozitiv al migrației în creșterea economică și stimularea coeziunii sociale în zonele rurale;

22.  invită Comisia și statele membre să adopte politici care să promoveze zonele rurale prin dezvoltarea turismului, care, dacă este structurat în mod adecvat și este sprijinit prin stimulente, ar putea fi un factor al creșterii culturale, sociale și economice în sectoarele care dețin resurse naturale, peisagistice, culturale și agroalimentare semnificative; subliniază că dezvoltarea turistică a zonelor rurale și diversificarea agriculturii (pentru a include activitățile educaționale, culturale și recreaționale) reprezintă, de asemenea, un stimulent pentru ca generațiile viitoare să preia controlul asupra zonelor rurale, în spiritul inițiativei și al întreprinderii orientate spre inovare și promovarea produselor tradiționale;

23.  subliniază că stabilirea unor sinergii dintre diversele domenii de politică cu ajutorul FEADR și al altor fonduri ale UE va fi esențială pentru a identifica soluții pentru provocarea de a se asigura ocuparea forței de muncă în zonele rurale și pentru a asigura că agricultura este recunoscută, din nou, ca un factor-cheie în domeniul dezvoltării teritoriale; observă că fondurile din pilonul 2 ar putea fi utilizate ca instrument financiar dinamic pentru a amplifica sinergiile cu sursele și programele de finanțare alternative, prin asigurarea accesibilității acestora pentru zonele rurale cu scopul de a spori conectivitatea, competitivitatea și diversificarea economică și cu scopul de a sprijini antreprenoriatul, ținând seama de conservarea culturii și identității rurale;

24.  subliniază că exploatațiile mici, conduse de proprietari, sunt expuse unei presiuni din ce în ce mai mari în urma cumpărării de terenuri agricole de către investitori; subliniază că conservarea zonelor cultivate și a accesului la terenuri este esențială pentru crearea și extinderea proprietăților agricole și este vitală pentru conservarea locurilor de muncă în zonele rurale; subliniază că Raportul Comisiei Europene privind necesitățile tinerilor agricultori din noiembrie 2015 arată că disponibilitatea terenurilor pentru cumpărare și închiriere reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii agricultori și cei care au început recent să lucreze în domeniu; invită, prin urmare, statele membre să-și împărtășească cele mai bune practici și să dezvolte instrumente pentru a face posibil accesul la terenuri în zonele rurale cu șomaj ridicat, de exemplu prin utilizarea participativă și gestionarea terenurilor agricole în conformitate cu practicile de la nivel național sau crearea de sisteme de gestionare și informare cu privire la terenurile nefolosite sau terenurile care ar putea fi folosite pentru agricultură, la ale căror servicii ar avea un acces prioritar tinerii agricultori și femeile;

25.  consideră important ca programele de dezvoltare rurală să promoveze mai mult relațiile dintre mediul rural și cel urban, pentru a stimula cooperarea, pentru a deschide oportunități pentru întreprinderile din zonele rurale, esențiale pentru dezvoltarea acestora și pentru crearea de locuri de muncă; consideră că, în relația dintre mediul urban și cel rural, orașele au la rândul lor o importanță considerabilă, prin asigurarea accesului la serviciile de bază pentru locuitorii din zonele rurale din jur, precum și că statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze în acest scop în cadrul politicilor lor teritoriale serviciile din aceste orașe;

26.  solicită adoptarea unor norme obligatorii cu privire la plata echitabilă în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare dintre producătorii de alimente, angrosiști și prelucrătorii, pentru a se asigura că agricultorii primesc o cotă adecvată din valoarea adăugată, care să fie suficientă pentru a le permite să practice agricultura sustenabilă;

27.  subliniază faptul că sectorul silviculturii, insuficient exploatat în prezent în Europa, este o adevărată sursă de locuri de muncă care trebuie mai bine valorificată sub diferite forme în cadrul întregii industrii a lemnului; observă, de asemenea, că Uniunea acuză un deficit important în ceea ce privește aprovizionarea cu lemn; de aceea, este necesar să se investească în infrastructurile necesare dezvoltării silviculturii;

28.  subliniază că accesul la terenuri este esențial pentru crearea și extinderea unei exploatații agricole; subliniază că accesul la terenuri reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii fermieri care încearcă să înființeze o exploatație agricolă;

Pentru viitorul PAC după 2020

29.  subliniază că PAC trebuie să își simplifice procedurile și să dispună de fonduri suficiente, menținând cel puțin nivelul actual, pentru a reflecta valoarea adăugată europeană semnificativă a politicii și pentru a fi în măsură să își joace în mod eficace rolul pe termen lung, stimulând ocuparea forței de muncă în cadrul unor sectoare agricol și silvic europene diversificate și promovând dezvoltarea durabilă și atractivitatea zonelor rurale; subliniază că politica de dezvoltare rurală, cu ajutorul căreia se pot lua măsuri mai eficiente și directe pentru a reduce excluziunea socială în rândul locuitorilor rurali și pentru a stimula ocuparea forței de muncă și activitatea în zonele rurale, ar trebui consolidată treptat, fără a pune în discuție susținerea primului pilon, care va trebui reorganizat, printre altele, asigurând o mai bună funcționare și o mai mare stabilitate a piețelor, esențială pentru garantarea veniturilor agricole, a modelului european agricol și a securității noastre alimentare și pentru menținerea atractivității zonelor rurale (mizând pe calitatea vieții) comparativ cu zonele urbane;

30.  subliniază că, în cadrul PAC, ar trebui să se acorde o importanță deosebită instrumentelor referitoare la modernizare și investiții, care garantează competitivitatea sectoarelor economice aflate în zonele rurale (inclusiv a sectoarelor agroalimentar, al energiei, al serviciilor, social și de prelucrare) într-un mod sustenabil, în conformitate cu normele de mediu, asigurându-se astfel că se păstrează locurile de muncă; subliniază că instrumentele respective vor facilita și eliminarea diferențelor dintre statele membre și dintre regiuni în ceea ce privește dezvoltarea agricolă și rurală;

31.  subliniază importanța turismului ca sursă de venit pentru fermieri (de exemplu, prin organizarea de vacanțe la fermă); recomandă statelor membre și Comisiei să instituie programe pentru a sprijini investițiile și antreprenoriatul; consideră că este important să li se acorde sprijin acestor exploatații prin campanii de promovare a turismului;

32.  observă măsurile aplicate până în prezent cu scopul de a simplifica PAC, dar invită Comisia să dezvolte în continuare și să pună în aplicare măsuri de introducere a proporționalității și a flexibilității în legătură cu reducerea sarcinii administrative a PAC și creșterea productivității exploatațiilor;

33.  subliniază că există restricții privind ceea ce se poate realiza în cadrul PAC, deoarece obiectivul său principal este securitatea aprovizionării cu alimente, și că numeroasele provocări care afectează crearea și menținerea locurilor de muncă în zonele rurale vor fi soluționate printr-o abordare transsectorială mai largă atât la nivel regional, cât și la nivelul statelor membre;

34.  invită Comisia să sprijine un model agricol european competitiv și sustenabil, bazat pe agricultura de tip familial, diversificată și multifuncțională, care să considere o prioritate menținerea locurilor de muncă plătite corect pe teritoriile sale, acordând o atenție deosebită teritoriilor care se confruntă cu constrângeri specifice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din TFUE și asigurând totodată, în producția alimentară și nealimentară, securitatea alimentară și siguranța alimentelor, pentru a proteja sănătatea;

35.  invită statele membre să dezvolte instrumente de monitorizare și de reglementare funciară, pentru o mai bună înțelegere a piețelor funciare și pentru a fi în măsură să pună capăt fenomenului la scară largă de concentrare sau de acaparare a terenurilor și a instrumentelor de producție;

36.  subliniază necesitatea de a încuraja dezvoltarea, comercializarea și vânzarea produselor agricole de înaltă calitate; solicită să se întreprindă inițiative pentru a deschide noi piețe, precum și pentru a introduce programe operaționale pentru produse și campanii de promovare pentru a asigura diversificarea produselor și competitivitatea lanțului alimentar european;

37.  consideră că PAC trebuie să ia în considerare toate aspectele agriculturii europene din toate zonele rurale, inclusiv din cele mai defavorizate și mai fragile zone (de exemplu, zone montane și regiuni ultraperiferice), pentru a se asigura o valorificare optimă a tuturor resurselor; consideră că astfel pot fi reabilitate și utilizate din nou terenurile agricole care au fost abandonate;

38.  subliniază că diversificarea agriculturii și piețele regionale de nișă sporesc și asigură ocuparea forței de muncă în zonele rurale; solicită să se întreprindă inițiative pentru a sprijini diversificarea exploatațiilor agricole (de exemplu, comercializarea directă a produselor agricole) și a economiei rurale în general (de exemplu, trecerea de la munca agricolă la alte domenii de ocupare a forței de muncă);

39.  consideră că fondurile acordate în cadrul viitoarei PAC ar trebui să ofere mai mult sprijin pentru a încetini pierderea de exploatații agricole și întreprinderi mici și mijlocii grupate în organizații de producători care, deoarece sunt în general mai diversificate și mai autonome și consumă mai puține resurse, sunt, în același timp, mai ușor de transferat, mai eficiente în ceea ce privește crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă pe teritoriul lor și reprezintă un important pilon social și economic al regiunilor unde se află și, de asemenea, să acorde în continuare sprijin specific teritoriilor care se confruntă cu constrângeri specifice, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din TFUE;

40.  subliniază că plățile directe în cadrul PAC ar trebui să fie alocate doar persoanelor al căror sector de activitate principal este agricultura;

41.  subliniază că, în regiunile ultraperiferice, căutarea de soluții pentru ocuparea forței de muncă în cazul contractării economiei este compromisă din cauza lipsei de interconectivitate și, având în vedere importanța agriculturii în aceste regiuni, consideră că fondurile acordate în cadrul PAC ar trebui să aplice o discriminare pozitivă teritoriilor care se confruntă cu anumite constrângeri, astfel cum sunt recunoscute în TFUE, întrucât acest lucru ar trebui să aibă un efect multiplicator în ceea ce privește promovarea altor activități conexe, cum ar fi agroindustria, turismul, conservarea naturii, producția de energie și economia circulară, într-un mod care să completeze strategia multifond; subliniază că această strategie ar trebui să țină seama de factorii de diferențiere pozitivă identificați pentru regiunile ultraperiferice, care ar putea acționa ca un laborator pentru soluțiile inovatoare originale din agricultură ce s-ar putea aplica în alte contexte mai puțin extreme și mai cuprinzătoare, cu privire la structura fermei, la condițiile pedologice și climatice și la biodiversitatea caracteristică;

42.  consideră că agricultura în grup ar trebui promovată și sprijinită financiar, întrucât permite reducerea costurilor de producție ale exploatațiilor agricole, în special, a cheltuielilor cu mecanizarea, și promovează, de asemenea, solidaritatea între agricultori, transferul de inovații, de know-how, de bune practici, creând un dinamism favorabil dezvoltării și ocupării forței de muncă;

43.  invită Comisia să stimuleze diversificarea și competitivitatea exploatațiilor agricole de mici dimensiuni și în ceea ce privește agricultura socială și agricultura orientată spre servicii;

44.  subliniază că este important ca PAC să sprijine mai mult efectele pozitive ale agriculturii asupra ocupării forței de muncă și a mediului și să sprijine în mod mai eficace agricultura ecologică și biodinamică și toate celelalte metode durabile de producție, inclusiv agricultura integrată și agrosilvicultura, în contextul agroecologiei, lucru care necesită simplificarea reglementărilor actuale și adoptarea unor norme care să poată fi puse în aplicare în mod simplu, cu ușurință și fără probleme; consideră că valorile acestor efecte pozitive pentru ocuparea forței de muncă și pentru mediu care prezintă interes pentru întreaga societate constituie o componentă care trebuie integrată în veniturile agricole;

45.  reamintește exemplul pozitiv al „districtelor ecologice”, mai precis al zonelor în care, prin intermediul unui set coordonat de măsuri, se promovează produsele locale și creșterea animalelor prin metode ecologice, precum și toți operatorii economici care depind de acestea (întreprinderi agroalimentare, gastronomice și turistice), un instrument care a demonstrat deja că poate să conducă la creșterea veniturilor locale și să contribuie la apărarea terenurilor prin intermediul conservării produselor locale și tradiționale;

46.  subliniază potențialul agriculturii și al sistemelor alimentare durabile, în special al agriculturii organice, precum și al gestionării durabile a solului, apei, biodiversității și infrastructurii rurale, cu scopul de a menține și de a crea locuri de muncă adecvate în agricultură, precum și de a asigura prosperitatea economiilor rurale;

47.  consideră că asigurarea securității alimentare în Uniunea Europeană trebuie să rămână principiul central de acțiune în temeiul viitorului PAC, fără a neglija piețele din afara UE; în această privință, consideră că acordurile comerciale pot prezenta un risc real, precum și posibile oportunități pentru agricultura europeană și consideră că acordurile de liber schimb nu ar trebui să conducă la apariția unor condiții de concurență neloială în cazul exploatațiilor agricole mici și mijlocii și nici să submineze economiile și locurile de muncă locale;

48.  consideră că, pentru a îmbunătăți organizarea inadecvată actuală din sectorul fructelor și al legumelor, ar trebui restabilit sprijinul UE pentru proiectele din rândul cooperativelor nou-înființate din industria fructelor și a legumelor;

49.  subliniază că, într-o situație de mare incertitudine privind viitorul prețurilor agricole, care sunt mici și volatile, Uniunea Europeană trebuie să atingă obiectivele din tratat referitoare la PAC, luând mai multe măsuri pentru a corecta efectele fluctuante ale piețelor unde înregistrează eșecuri și pentru a asigura rezistența și competitivitatea sectorului agricol, introducând plase de siguranță eficiente și sisteme de prevenire și de gestionare a crizelor menite să creeze un echilibru între cerere și ofertă și creând instrumente de gestionare a riscurilor bazate pe sisteme noi și inovatoare și implicând agricultorii în procesul de finanțare; consideră că ar trebui majorată ponderea finanțării măsurilor de stabilizare a piețelor agricole și, în special, că PAC trebuie să consolideze, de asemenea, sistemele de asigurare, pentru a proteja agricultorii de diferitele riscuri climatice, de sănătate și economice; consideră, de asemenea, că în contextul riscurilor legate de încălzirea globală, Uniunea trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a spori rolul pozitiv pe care îl poate juca agricultura, prin mijloace precum agronomia și o gestionare mai bună a solului pentru o mai bună captare a carbonului și consideră că este important să se acorde sprijin tehnic și financiar agricultorilor, pentru ca aceștia să poată treptat, să își schimbe practicile și să aducă inovații;

50.  subliniază, în plus, că plățile directe ar trebui să rămână un instrument al PAC după 2020, pentru a susține și a stabiliza veniturile exploatațiilor agricole, a compensa costurile în creștere rezultate din respectarea standardelor înalte ale UE (în ceea ce privește metodele de producție și, în special, cerințele de mediu), precum și pentru a menține producția agricolă în regiunile defavorizate; subliniază, în plus, că plățile directe ar trebui să servească drept garanție pentru stabilitatea economică a sectorului agricol, precum și pentru securitatea alimentară și a mediului; subliniază, în acest context, că este esențial să se echilibreze cotele de plăți directe, pentru a se asigura condiții echitabile de concurență pentru concurența pe piața unică a UE, precum și pentru exploatarea sustenabilă a resurselor agricole la nivelul UE;

51.  consideră că, întrucât există diferențe semnificative la nivelul cooperării dintre agricultorii din statele membre individuale și întrucât lipsa de cooperare afectează în mod negativ capacitatea agricultorilor de a face față situațiilor de criză și presiunilor pieței, PAC ar trebui să promoveze în mod cuprinzător dezvoltarea cooperării dintre agricultori, în special în sectoarele producției și prelucrării;

52.  solicită statelor membre acorde prioritate, în cadrul celui de al doilea pilon al PAC, parteneriatului european pentru inovare (PEI); invită Comisia să acorde prioritate Orizont 2020 și să asigure un acces mai bun al agricultorilor la opțiunile de finanțare oferite de BEI, precum și sprijin pentru modelele agricole și forestiere inovatoare și durabile și pentru producția de alimente și de bunuri și servicii nealimentare (resurse regenerabile, bioeconomie, turism rural, noi perspective pentru fermieri pentru aprovizionarea cu materii prime în era industrială post-petrolieră), punând în valoare întreaga gamă de resurse din fiecare teritoriu rural;

53.  își exprimă convingerea fermă că va fi necesar și pe viitor să se promoveze formarea profesională continuă pentru agricultori și lucrătorii agricoli și să se garanteze diseminarea cunoștințelor științifice și a inovațiilor, asigurând astfel adaptabilitatea la mediul în schimbare și facilitând desfășurarea unor activități economice;

54.  consideră că abordările ascendente (bottom-up) ale dezvoltării locale de tip LEADER/CLLD și-au demonstrat eficacitatea nu numai în ceea ce privește numărul de locuri de muncă create, ci și în ceea ce privește nivelul scăzut al cheltuielilor publice pentru fiecare loc de muncă generat, și ar trebui, în consecință, consolidate și aplicate în toate statele membre prin abordări de tip multifond și prin consolidarea rolului autorităților locale și regionale; subliniază în mod deosebit rolul responsabililor din cadrul grupurilor de acțiune locală (GAL) de a oferi suport tehnic și servicii de sprijinire a inițiativelor pentru a demara proiecte favorabile ocupării forței de muncă; cere, așadar, ca aceste GAL-uri să poată beneficia de cea mai mare autonomie posibilă pentru a atinge cel mai mare nivel de eficiență; consideră, de asemenea, că ar trebui instituite mecanisme care să garanteze participarea semnificativă a partenerilor sociali și invită Comisia să prezinte modele de bune practici în ceea ce privește proiectele transnaționale LEADER II;

55.  observă că dificultatea de a accesa informații cu privire la programele și finanțările relevante naționale și ale UE reprezintă o barieră în calea dezvoltării economiei rurale;

56.  solicită să se acorde prioritate investițiilor prevăzute de politica de dezvoltare rurală, pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în mediul rural, acordându-se o atenție deosebită locurilor de muncă, schimbărilor atrase după sine de șomaj, eficienței întreprinderilor beneficiare și creării unor stimulente pentru a recruta angajați și recomandă ca programele de dezvoltare rurală să includă consolidarea microfinanțării, întrucât aceasta este deosebit de utilă pentru a ajuta întreprinderile agricole și neagricole să își înceapă activitatea;

57.  subliniază că importanța celui de al doilea pilon pentru crearea de locuri de muncă poate fi amplificată prin permiterea unei flexibilități mai mari în funcție de nevoile specifice ale regiunilor;

58.  consideră că este necesar ca, pe viitor, să se continue să se dezvolte sisteme alimentare de înaltă calitate în teritorii, furnizând produse alimentare brute sau prelucrate, încurajând responsabilitatea civică și participarea părților interesate – fie grupate împreună ca producători, prelucrători, distribuitori și consumatori, fie numai comunitățile de producători și consumatori sau, eventual, toți operatorii economici din sectorul agroalimentar și al turismului alimentar reuniți– la activități calitative și contractuale care să vizeze nu doar asigurarea aprovizionării cu alimente și a siguranței alimentare, ci și remunerarea echitabilă, pentru ca agricultorii să poată avea un trai decent exercitându-și meseria și pentru a menține locurile de muncă în exploatațiile lor; menționează că astfel de sisteme alimentare pot lua în special, dar nu numai, forma unor circuite scurte și/sau a unor piețe locale; consideră că, în viitor, ar trebui să fie alocate mai multe resurse ale Uniunii pentru dezvoltarea și funcționarea anumitor sisteme speciale pentru asigurarea calității alimentelor și pentru dezvoltarea suplimentară a gastronomiei europene, care este, renumită la nivel mondial; consideră că este esențial, în acest sens, să se adapteze mai bine cadrul legislativ pentru licitațiile publice, astfel încât comunitățile să poată stimula producția locală;

59.  atrage atenția asupra necesității unui sprijin suplimentar pentru agricultură și a creării de locuri de muncă în agricultură în zonele mai puțin favorizate și în zonele aflate la frontierele externe ale UE;

60.  consideră că ar trebui promovate parteneriatele multilaterale care implică agricultori și alți actori din mediul rural, deoarece acestea permit dezvoltarea mai multor activități care creează locuri de muncă directe și indirecte, cum ar fi structurarea lanțurilor alimentare și nealimentare de proximitate și punerea în aplicare a diferitelor servicii (turism rural, menținerea spațiului privat și public etc.);

61.  consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze agricultorii prin intermediul PAC și al altor politici să își diversifice sursele de venit, astfel încât să fie protejați de căderile pieței; consideră că o astfel de diversificare ar putea să includă ecoturismul, dezvoltarea energiei din surse regenerabile, precum cea solară și cea eoliană, adăugând valoare producției agricole prin procesare și magazine agroalimentare;

62.  solicită Comisiei să acorde mai mult sprijin cooperativelor locale pentru ca acestea să recâștige controlul asupra prețurilor și produselor lor;

63.  observă că sectorul turismului oferă oportunități importante pentru obținerea unor venituri și locuri de muncă directe și indirecte în agricultură și în zonele rurale, permițând valorificarea patrimoniului istoric, cultural, gastronomic, peisagistic și ecologic al fiecărei regiuni; observă, de asemenea, că atractivitatea turistică nu se bazează numai pe reputația istorică a anumitor zone, ci și, din ce în ce mai mult, pe calitatea produselor alimentare, a peisajelor și a mediului înconjurător din aceste zone; consideră că, pentru toate aceste motive, sectorul turismului trebuie susținut în continuare de politica de dezvoltare rurală;

64.  subliniază faptul că provocările legate de schimbările climatice și de mediu presupun efectuarea unor investiții publice și private semnificative care creează locuri de muncă, cu susținerea apariției unor noi profesii, pentru a asigura menținerea și conservarea resurselor zonelor rurale, pentru refacerea calității ecosistemelor degradate, pentru a lupta mai eficient împotriva inundațiilor și a incendiilor și pentru a proteja mai bine calitatea apei, a solului, a aerului și a biodiversității; menționează că toate acestea implică, desigur, o cooperare între agricultură și alți actori din mediul rural, dar oferă mai ales noi oportunități de diversificare a veniturilor în agricultură;

65.  solicită Comisiei Europene să evalueze efectele sociale ale actualei crize agricole, în special în ceea ce privește pierderea de locuri de muncă, îndeosebi în zonele rurale; invită statele membre să analizeze modul în care poate fi îmbunătățită competitivitatea agriculturii, astfel încât acest sector să poată crea locuri de muncă și genera o valoare adăugată partajată în mod echitabil în sectorul agricol și în industria agroalimentară, asigurând concurența loiale și reducând la minimum daunele provocate de dumpingul social și de condițiile de muncă precare și atipice, care afectează în mod disproporționat anumite grupuri; ia act de faptul că mulți membri de familie nu au un statut social sau nu beneficiază de recunoaștere legală și/sau nu sunt incluși în vreun sistem de protecție socială; subliniază că întreprinderile agricole trebuie să respecte legislația națională în domeniul ocupării forței de muncă și în domeniul social; consideră că introducerea oricăror condiționalități suplimentare pentru plățile din primul pilon al PAC ar crește în mod considerabil sarcinile administrative cu care se confruntă agricultorii și ar limita potențialul acestora de a crea locuri de muncă; solicită ca partenerii sociali, împreună cu autoritățile de management, să aibă un rol mai important și solicită statelor membre să recunoască și să garanteze drepturile sociale ale fermierilor, asigurându-se că toți lucrătorii agricoli, cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă, beneficiază de un sistem de protecție socială; invită statele membre să transpună în legislația națională Directiva 2014/36/UE privind lucrătorii sezonieri; solicită ca autoritățile naționale de sănătate și de siguranță să primească resurse pentru a disemina informații cu privire la siguranța în exploatațiile agricole;

66.  invită Comisia să introducă în evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) indicatorii propuși de FAO, în special a celor referitori la ocuparea forței de muncă și la bunăstarea socială;

67.  reamintește că, în medie, fermierul european nu deține decât 12 hectare de teren și că 70 % dintre exploatațiile agricole au o suprafață mai mică de cinci hectare; constată că, din cauza dimensiunii și structurii lor, exploatațiile agricole nu-și pot permite mereu să apeleze la salariați cu normă întreagă și la lucrători înalt calificați; prin urmare, încurajează Comisia Europeană și statele membre să adopte măsuri care să încurajeze grupurile de angajatori;

68.  consideră că este indispensabil să se garanteze existența unor servicii publice și private care să garanteze atractivitatea zonelor rurale și să permită menținerea și dezvoltarea locurilor de muncă în aceste zone; consideră că populația din zonele rurale are dreptul de a avea acces egal la servicii publice de calitate, precum educația și asistența socială și medicală; consideră că este esențial ca toate nivelurile de guvernare – local, regional (acolo unde există) –, precum și sectorul privat să conlucreze pentru a promova investițiile și pentru a garanta că zonele rurale și îndepărtate au acces egal la infrastructura esențială, cum ar fi legăturile de transport public și privat, securitatea aprovizionării cu energie electrică și tehnologia în bandă largă fiabilă și rapidă, precum și sisteme de creditare și de finanțare pentru antreprenorii, microîntreprinderile și IMM-urile din zonele rurale, fără de care întreprinderile rurale și locuințele ar fi permanent dezavantajate, iar migrația spre zonele urbane ar continua;

69.  consideră, având în vedere epidemia animalieră recentă și scandalurile recente în materie de siguranță alimentară, cum ar fi focarul de E. coli din 2011, scandalul cărnii de cal din 2013 și scandalul actual al mierii contrafăcute, că este necesară o majorare semnificativă a sumelor cheltuite pentru siguranța alimentară și a hranei pentru animale, în conformitate cu capitolul al treilea al cadru financiar multianual, deoarece suma de 1,93 miliarde de euro alocată pentru perioada actuală de șapte ani este de-a dreptul necorespunzătoare;

70.  subliniază că agricultorii se confruntă în mare măsură cu costuri administrative legate de PAC și că aceste costuri variază substanțial între statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să reducă sarcina administrativă prin reducerea birocrației și simplificarea PAC, precum și prin asigurarea transpunerii rentabile a PAC;

71.  subliniază faptul că accesul la serviciile de bază, cum ar fi educația, asistența medicală și locuințele, precum și continuitatea acestor servicii reprezintă o condiție prealabilă de care depinde mediul propice pentru crearea de locuri de muncă și care răspunde nevoilor vitale ale populațiilor din mediul rural;

72.  consideră că este esențial să se solicite autorităților publice să creeze servicii de informare publică și servicii de asistență pentru gestionarea fermelor în zonele rurale, pentru a moderniza agricultura europeană;

73.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să faciliteze egalitatea femeilor pe piața muncii și reconcilierea vieții profesionale și a celei private în zonele rurale, în special în ceea ce privește salariile și drepturile sociale și de pensie, precum și promovarea de noi calificări, oferind perspective și oportunități pentru ca femeile să ocupe locuri de muncă în sectoarele agricole și neagricole, în conformitate cu principiul egalității și nediscriminării prevăzut în cadrul politicilor și programelor Uniunii; le solicită, de asemenea, să exploateze mai eficient oportunitățile oferite de platformele de informații online, de acțiune și de ajutor pentru femeile care lucrează deja în agricultură sau care demarează o activitate agricolă și pentru femeile din zonele rurale, în special în cadrul FEADR și al altor fonduri ale UE care încurajează dezvoltarea proiectelor și să ajute la conservarea infrastructurilor și a serviciilor esențiale în viața de zi cu zi în mediul rural, contribuind astfel la limitarea exodului femeilor din zonele rurale; de asemenea, atrage atenția asupra necesității, în special în zonele rurale, ca strategiile durabile să mențină, să încurajeze și să sprijine rețelele și organizațiile de femei, precum și rolul acestora, în luarea deciziilor în sectorul agriculturii și în zonele rurale; solicită, în plus, ca accesul la educație, finanțare și informații să fie mai ușor, pentru a facilita astfel inițiativele antreprenoriale ale femeilor (de exemplu, prin comerțul electronic) și deținerea și dezvoltarea de întreprinderi rurale de către femei;

74.  solicită statelor membre să confere mai multă greutate rolului partenerilor sociali și al organizațiilor sociale care acționează alături de autorități, în supravegherea respectării legislației în domeniul muncii, în combaterea muncii la negru și în respectarea standardelor sociale și de securitate care să faciliteze integrarea socioeconomică a lucrătorilor migranți, inclusiv a lucrătoarelor sezoniere, migrante și refugiate; face un apel pentru introducerea unor mecanisme de garantare a participării femeilor la toate nivelurile procesului;

75.  reamintește că cantitatea de terenuri agricole din UE se diminuează de la an la an; subliniază că păstrarea terenurilor arabile este esențială pentru garantarea locurilor de muncă în mediul rural; solicită statelor membre să înlesnească accesul la terenuri în zonele cu niveluri ridicate de șomaj rural și pledează, în acest context, în favoarea unor acțiuni care să asigure accesul tinerelor fermiere la credite și să le dea posibilitatea de a participa de gospodărirea terenurilor;

76.  atrage atenția asupra faptului că femeile reprezintă 45 % din forța de muncă de la ferme; solicită Comisiei să revizuiască definiția fermei familiale, pentru a facilita accesul femeilor la formare și la consultanță profesională, precum și la capital și beneficii;

77.  invită autoritățile naționale, regionale și locale competente să încurajeze participarea femeilor la grupurile de acțiune locale și dezvoltarea unor parteneriate locale în cadrul programului LEADER, precum și să garanteze o participare echilibrată a bărbaților și a femeilor în consiliile de administrație ale acestora;

o
o   o

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Eurostat, 2016.
(2) cf http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.nat-opinions.25458

Notă juridică