Index 
Texte adoptate
Miercuri, 23 noiembrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I
 Finalizarea Acordului Basel III
 Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
 Comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa
 Limbajul semnelor și interpreții profesioniști ai limbajului semnelor
 Reînnoirea aprobării pentru substanța activă bentazon

Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I
PDF 326kWORD 62k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE (COM(2013)0920 – C7-0004/2014 – 2013/0443(COD))
P8_TA(2016)0438A8-0249/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0920),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0004/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 octombrie 2014(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0249/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2016/2284.)

(1) JO C 451, 16.12.2014, p. 134.
(2) JO C 415, 20.11.2014, p. 23.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 28 octombrie 2015 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0381).


Finalizarea Acordului Basel III
PDF 273kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la finalizarea Acordului Basel III (2016/2959(RSP))
P8_TA(2016)0439B8-1226/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile post-criză ale reuniunilor la nivel înalt ale G20,

–  având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 27 februarie 2016,

–  având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 14-15 aprilie 2016,

–  având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 23-24 iulie 2016,

–  având în vedere comunicatul liderilor G20 din 4-5 septembrie 2016,

–  având în vedere rapoartele prezentate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) liderilor G20, care oferă informații actualizate cu privire la realizarea planului de reformă convenit, și în special raportul BCBS din noiembrie 2015 adresat liderilor G20 privind „Finalizarea reformelor post-criză: situația la zi”(1)

–  având în vedere documentele consultative ale BCBS referitoare la „Modificările cadrului Basel III privind indicatorul efectului de levier” din 6 aprilie 2016, la „Reducerea variației pentru activele ponderate în funcție de riscul de credit – constrângeri privind utilizarea abordărilor bazate pe modelul intern” din 24 martie 2016 și la „Revizuirile abordării standardizate pentru riscul de credit ” din 10 decembrie 2015,

–  având în vedere documentul de dezbatere și documentul consultativ al BCBS privind „Tratarea reglementară a provizioanelor contabile”, din octombrie 2016,

–  având în vedere standardul BCBS pentru „Participări la capacitatea totală de absorbție a pierderilor - modificări ale standardelor Basel III privind definirea capitalului” din octombrie 2016(2),

–  având în vedere Monitorizarea sistemului bancar paralel din UE realizată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) în iulie 2016,

–  având în vedere rezultatele testelor de rezistență realizate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și publicate la 29 iulie 2016,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 iulie 2016 privind finalizarea reformelor Basel post-criză(3),

–  având în vedere Raportul pe 2016 privind stabilitatea financiară mondială al FMI,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la Uniunea bancară - Raportul anual pe 2015(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o Uniune a piețelor de capital(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale(6),

–  având în vedere documentul de cercetare pentru Comisia sa pentru afaceri economice și monetare, referitor la „Rolul Uniunii Europene în forurile economice internaționale, Documentul 5: BCBS”,

–  având în vedere schimbul de opinii cu Secretarul General al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), dl Bill Coen, cu președinta Consiliului de supraveghere al MUS, dna Danièle Nouy, cu președinte al ABE, dl Andrea Enria și cu vicepreședintele Comisiei Europene, dl Valdis Dombrovskis, privind finalizarea Basel III/„Basel IV”,

–  având în vedere Declarația Comisiei privind revizuirea de către Comitetul de la Basel a abordării standardizate a riscului de credit și schimbul de opinii care a urmat cu vicepreședintele Katainen, la 6 iulie 2016,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind finalizarea Basel III (O-000136/2016 – B8-1810/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât un sistem bancar rezilient și bine capitalizat este o condiție indispensabilă pentru menținerea stabilității financiare, pentru asigurarea unor împrumuturi adecvate pentru economia reală pe întregul ciclu și pentru susținerea creșterii economice;

B.  întrucât liderii G20 au convenit, în urma crizei financiare, asupra unui program de reforme cuprinzător care să consolideze standardele de reglementare ale băncilor internaționale, inclusiv cerințele prudențiale;

C.  întrucât BCBS elaborează standardele minime convenite la nivel internațional pentru cerințele prudențiale pentru băncile mari, active la nivel internațional; întrucât BCBS monitorizează și analizează aplicarea acestor standarde la nivel mondial și raportează G20; întrucât orientările BCBS constituie un instrument important pentru a evita fragmentarea reglementară la nivel mondial;

D.  întrucât Uniunea Europeană a aplicat standardele convenite la nivel internațional prin Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și Directiva privind cerințele de capital (CRD IV), adaptându-le însă la realitatea necesităților de finanțare din UE, de exemplu în ceea ce privește factorul de susținere a IMM-urilor și permiterea unui anumit grad de flexibilitate; întrucât în UE s-a decis că aceste standarde sunt aplicabile tuturor băncilor, nu doar băncilor celor mai mari active pe plan internațional, deși anumite jurisdicții neeuropene prevăd aplicarea unora dintre acestea doar băncilor de maxime dimensiuni; întrucât progresele în realizarea unui mediu mai echitabil la nivel internațional sunt importante; întrucât Comisia ar trebuie să prezinte o propunere legislativă de revizuire a CRR/CRD IV, pentru a pune în aplicare noile revizuiri convenite ale cadrului Basel;

E.  întrucât cerințele prudențiale pentru bănci sunt interconectate și complementare cu alte cerințe reglementare, cum ar fi capacitatea de absorbție a pierderilor totale (CAPT) și utilizarea obligatorie a compensării centrale pentru instrumente derivate; întrucât cadrul de reglementare care guvernează sectorul bancar din UE s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, în special prin crearea Uniunii bancare;

F.  întrucât un cadru solid pentru stabilitate financiară și creștere ar trebui să fie cuprinzător și echilibrat, pentru a acoperi practici de supraveghere dinamice, și nu să se concentreze doar asupra reglementării statice referitoare în principal la aspecte cantitative;

G.  întrucât datele indică în trecut o variabilitate excesivă a ponderii de risc și a „modelării strategice de risc” pentru a reduce cerințele de capital impuse băncilor, precum și dificultățile cu care s-au confruntat autoritățile naționale de supraveghere în evaluarea modelelor interne, elemente care au contribuit la criza financiară;

H.  întrucât aplicarea cerințelor prudențiale pentru diferite modele de afaceri ale băncilor poate diferi considerabil în sferă și complexitate, o abordare universal valabilă fiind ineficientă și disproporționat de greoaie, în special pentru numeroase bănci mai mici, axate pe piața internă și mai puțin complexe și interconectate, precum și pentru autoritățile lor de reglementare și supraveghere; prin urmare, este necesar un nivel adecvat de proporționalitate și de flexibilitate;

I.  întrucât modificările suplimentare aduse cadrului prudențial pentru bănci sunt în prezent discutate de BCBS, având în atenție riscul de credit și riscul operațional; întrucât aceste reforme se axează în principal pe creșterea senzitivității la risc și a solidității abordării standardizate a riscului de credit, pe constrângerile suplimentare pentru abordările modelizate intern, pe finalizarea proiectului efectului de levier și pe un eventual prag de capital bazat pe abordarea standardizată;

J.  întrucât majoritatea instituțiilor financiare ale SUA utilizează abordarea standardizată pentru evaluarea riscului de credit, în timp ce în UE multe dintre băncile mari și medii se bazează pe modele interne;

K.  întrucât o modificare corespunzătoare a abordării standardizate și respectarea principiului proporționalității reprezintă factori esențiali pentru ca standardul BCBS să funcționeze pentru băncile mici care îl utilizează cu precădere;

L.  întrucât G20 a indicat că actuala revizuire nu ar trebui să conducă la o creștere semnificativă a cerințelor generale de capital, opinie reiterată de statele membre la reuniunea Consiliului ECOFIN din iulie 2016;

M.  întrucât băncile europene sunt în prezent supuse unor teste periodice de criză sistemică de către autoritățile de reglementare, iar rezultatele testelor sunt transmise în domeniul public;

N.  întrucât unii reprezentanți ai jurisdicțiilor din afara UE, cum ar fi Japonia, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la presiunea din ce în ce mai mare asupra mobilizărilor de capital și la dificultățile create de costurile crescute ale conformării cu noile standarde stabilite;

O.  întrucât deciziile BSBC nu au forță juridică și trebuie transpuse prin procedura legislativă ordinară pentru a produce efecte în UE; întrucât nu toate autoritățile competente naționale sunt reprezentate în BCBS, însă BCE și MUS sunt reprezentate în calitate de membri titulari, iar Comisia și ABE sunt observatori;

1.  subliniază importanța unor standarde și principii globale solide de reglementare prudențială a băncilor și salută activitatea post-criză a BCBS în acest domeniu;

2.  reafirmă că băncile trebuie să fie bine capitalizate pentru a sprijini economia reală, a reduce riscul sistemic și a evita repetarea operațiunilor de salvare masive care au avut loc în timpul crizei; subliniază necesitatea unei reglementări adecvate a sectorului bancar paralel, pentru a asigura o concurență loială și stabilitate financiară;

3.  subliniază că, spre deosebire de alte jurisdicții, băncile joacă un rol esențial în finanțarea economiei europene și vor rămâne probabil principala sursă de finanțare pentru familii și întreprinderi, în special pentru IMM-uri; subliniază că legislația UE a încercat întotdeauna să reflecte acest lucru (de exemplu, prin utilizarea unui factor de susținere a IMM-urilor) și ar trebui să continue pe această cale (de exemplu prin prelungirea și extinderea factorului de susținere); recunoaște, cu toate acestea, importanța diversificării surselor de finanțare ale economiei europene și, în acest sens, salută activitatea curentă din cadrul UPC;

4.  ia act de acțiunile în curs ale BCBS pentru a finaliza cadrul Basel III, al căror obiectiv este o mai mare simplitate, comparabilitate și convergență a cadrului pentru cerințele de capital ponderate în funcție de risc, pentru a contracara variabilitatea excesivă a activelor ponderate în funcție de risc și a aplica reguli identice pentru riscuri identice; subliniază necesitatea unei mai mari transparențe și responsabilități pentru a crește legitimitatea și gradul de apropriere a deliberărilor BCBS; salută faptul că secretarul general al BCBS s-a prezentat în fața Comisiei ECON și încurajează continuarea dialogului;

5.  subliniază că revizuirea actuală ar trebui să respecte principiul enunțat de Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere, de a nu crește în mod semnificativ cerințele de capital în ansamblu, consolidând în același timp situația financiară globală a băncilor europene;

6.  subliniază că un al doilea și la fel de important principiu care trebuie respectat la revizuire este cel de a promova condiții de concurență echitabile la nivel mondial, prin diminuarea - și nu prin exacerbarea - diferențelor între jurisdicții și modelele bancare, precum și prin evitarea penalizării nejustificate a modelului bancar al UE;

7.  este preocupat de faptul că o analiză inițială a proiectelor recente ale BCBS indică faptul că pachetul de reforme, în stadiul său actual, ar putea să nu fie în conformitate cu cele două principii menționate mai sus; invită BCBS să își revizuiască propunerile în mod corespunzător și solicită BCE și MUS să asigure respectarea acestor principii în finalizarea și monitorizarea noului standard;

8.  subliniază că această abordare ar putea contribui decisiv la asigurarea unei aplicări coerente a noului standard de către Parlamentul European, în calitate de colegislator;

9.  reamintește importanța principiului proporționalității, a cărui respectare trebuie nu doar verificată în raport cu dimensiunea instituțiilor reglementate, ci și înțeleasă ca un echilibru corect între costurile și beneficiile reglementării pentru fiecare grup de actori;

10.  solicită instituirea, la nivelul UE și la nivel internațional, a unui dialog și a unui schimb de bune practici între autoritățile de reglementare în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității;

11.  invită BCBS să evalueze cu atenție și în profunzime aspectele calitative și cantitative ale impactului noilor reforme, ținând seama de impactul acestora asupra diferitelor jurisdicții și diferitelor modele bancare înainte de adoptarea standardului de către comitet; consideră că această evaluare ar trebui să ia în considerare și reformele anterioare sugerate de comisie; solicită BCBS să efectueze adaptările necesare în cazul în care apar dezechilibre în cursul acestei analize;

12.  reamintește importanța unei abordări bazate pe risc în reglementări, aplicând norme identice în cazul unor riscuri identice; subliniază, în același timp, necesitatea de a limita sfera arbitrajului de reglementare și variabilitatea excesivă a activelor ponderate în funcție de risc; invită BCBS să mențină senzitivitatea la risc a reglementării prudențiale, inclusiv prin garantarea faptului că revizuirea abordării standardizate și sfera aplicării abordării RI surmontează riscurile arbitrajului de reglementare și reflectă corespunzător caracteristicile specifice ale diferitelor forme de finanțare, cum ar fi creditele imobiliare, finanțarea infrastructurii și împrumuturile specializate, precum și prin evitarea unor efecte disproporționate pentru economia reală; își exprimă îngrijorarea, în acest sens, cu privire la posibilele efecte asupra economiei reale ale introducerii sugerate a unor praguri limită de capital;

13.  invită Comisia să evalueze cu atenție și în profunzime aspectele calitative și cantitative ale impactului reformelor recente și a celor în curs, printre altele a celor legate de finanțarea economiei reale în Europa și de proiectele legislative europene preconizate, cum ar fi Uniunea piețelor de capital; solicită Comisiei să utilizeze rezultatele apelului la contribuții și ale lucrărilor axate pe evaluarea inițială a reglementării serviciilor financiare, scadente la sfârșitul anului 2016; solicită Comisiei să se asigure că noile propuneri ale BCBS și implementarea acestora nu contravin acestor inițiative; subliniază că această evaluare nu ar trebui să submineze realizările legislative de până acum și nu ar trebui considerată ca o dereglementare;

14.  solicită ca cerința de a mandata compensarea centrală a instrumentelor derivate să fie pe deplin luată în considerare la stabilirea efectului de levier, astfel încât să se încurajeze practica compensării centrale;

15.  reamintește că trebuie să se țină seama de particularitățile modelor bancare europene, de piețele pe care funcționează, de dimensiunile diferite ale instituțiilor și de diversele profiluri de risc atât în cadrul evaluărilor de impact, cât și la calibrarea standardele necesare, pentru a menține diversitatea necesară a sectorului bancar european și a respecta principiul proporționalității; invită Comisia să ia în considerare toate aceste principii atunci când stabilesc domeniul de aplicare și când traduc propunerile BCBS în legislația UE;

16.  subliniază rolul esențial al supraveghetorilor bancari europeni și naționali în asigurarea convergenței activităților de supraveghere în UE, ținând cont de principiul proporționalității și de pertinența normelor pentru diferitele modele bancare; subliniază importanța unor informații fiabile și comparabile cu privire la situația instituțiilor supravegheate, pentru a permite ca această activitate să fie realizată în mod eficient și fiabil; subliniază faptul că dreptul de a utiliza modele interne ar trebui păstrat; invită MSU și ABE să își continue activitatea de supraveghere, pentru a asigura coerența aplicării modelelor interne și capacitatea lor de a reflecta în mod adecvat riscurile modelelor de afaceri ale băncilor, pentru a crește convergența modurilor în care sunt abordate deficiențele lor și pentru a propune schimbări, dacă este cazul;

17.  reamintește interacțiunea cerințelor prudențiale pentru bănci cu alte standarde bancare majore, cum ar fi introducerea standardului CAPT în UE și armonizarea sa cu cerințele CMPE prevăzute de Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, precum și cu aplicarea standardului de contabilitate IFRS 9 în viitorul apropiat și cu cadrul Uniunii bancare; subliniază, prin urmare, că reflecția asupra reformei reglementărilor prudențiale trebuie să cuprindă toate aceste diferite elemente, precum și efectele lor separate și combinate;

18.  reamintește că câteva bănci majore din UE au plătit în ultimii ani dividende acționarilor, deși au rămas substanțial subcapitalizate și nu și-au redresat bilanțurile contabile într-o manieră coerentă;

19.  solicită Comisiei să prioritizeze activitatea cu privire la un „cadru pentru băncile mici” pentru modelele bancare cele mai puțin riscante și să extindă această activitate la un studiu de fezabilitate pentru un viitor cadru de reglementare alcătuit din norme prudențiale mai puțin complexe, mai adecvate și mai proporționale, adaptate la diferite tipuri de modele bancare;

20.  subliniază importanța rolului Comisiei, Băncii Centrale Europene și Autorității Bancare Europene de a se implica în activitatea BCBS și de a oferi informații de ultimă oră transparente și cuprinzătoare cu privire la evoluția discuțiilor din cadrul BCBS; solicită să se acorde mai multă vizibilitate acestui rol în cadrul reuniunilor ECOFIN și să fie mai mult implicată Comisia ECON a Parlamentului, precum și ca reprezentanții UE care iau parte la discuții să prezinte periodic sinteze;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) http://www.bis.org/bcbs/publ/d344.pdf
(2) https://www.bis.org/bcbs/publ/d387.htm.
(3) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/07/12-conclusions-banking-reform/.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0093.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0006.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.


Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
PDF 366kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (2016/2067(INI))
P8_TA(2016)0440A8-0317/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună),

–  având în vedere articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), referitoare la stabilirea unei cooperări structurate permanente,

–  având în vedere raportul anual adresat Parlamentului European de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la politica externă și de securitate comună (PESC) (13026/2016), în special părțile referitoare la politica de securitate și apărare comună (PSAC),

–  având în vedere articolele 2 și 3 și Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 21, 36 și 42 alineatele (2), (3) și (7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016 și 17 octombrie 2016 privind politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013 și din 26 iunie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(1), din 21 mai 2015 referitoare la influența evoluțiilor de pe piețele europene de apărare asupra capabilităților de securitate și apărare în Europa(2), din 11 iunie 2015 referitoare la situația militară strategică din bazinul Mării Negre în urma anexării ilegale a Crimeii de către Rusia(3), din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume conectată, mai contestată și mai complexă(4), precum și cea din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile de menținere a păcii - colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană(5),

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică - o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 28 iunie 2016,

–  având în vedere Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare, prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 14 noiembrie 2016, și concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 6 aprilie 2016 privind contracararea amenințărilor hibride (JOIN(2016)0018) și concluziile aferente ale Consiliului din 19 aprilie 2016,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 28 aprilie 2015 privind consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (JOIN(2015)0017) și propunerea Comisiei din 5 iulie 2016 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (COM(2016)0447),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 5 iulie 2016 cu privire la elementele pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate (JOIN(2016)0031),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 aprilie 2016 privind platforma de sprijinire a misiunilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere „Strategia reînnoită de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada 2015-2020” și concluziile aferente ale Consiliului din 15-16 iunie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2016 cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică (COM(2016)0230),

–  având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013 privind abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe (JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea informatică(6), având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 7 februarie 2013 referitoare la Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat (JOIN(2013)0001), având în vedere concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2014 privind cadrul de politici pentru apărarea cibernetică,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 intitulată „Consolidarea sistemului de reziliență cibernetică al Europei și încurajarea unui sector al securității cibernetice competitiv și inovator” (COM(2016)0410),

–  având în vedere înțelegerea cu caracter tehnic dintre Capacitatea de răspuns la incidente informatice a NATO (NCIRC) și Centrul de răspuns la incidente de securitate informatică - Uniunea Europeană (CERT-UE), semnată la 10 februarie 2016, care facilitează intensificarea schimbului de informații cu privire la incidentele cibernetice,

–  având în vedere Declarația comună UE-NATO semnată la 8 iulie 2016 în contextul summitului NATO de la Varșovia din 2016 (Declarație comună a președinților Consiliului European și Comisiei Europene, precum și a Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord),

–  având în vedere Comunicatul summitului de la Varșovia, publicat de șefii de stat și de guvern care au luat parte la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Varșovia, la 8-9 iulie 2016,

–  având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0317/2016),

Contextul strategic

1.  constată că mediul de securitate european s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai schimbător, mai complex, mai periculos și mai puțin previzibil; observă că amenințările sunt atât convenționale, cât și hibride, generate de actori statali și nestatali, provenind din sud și din est, afectând astfel statele membre în mod diferit;

2.  reamintește că statele membre depind puternic unul de altul în ceea ce privește securitatea și constată că ele reacționează în mod necoordonat și fragmentat la amenințări și pericole comune, complicând și adeseori împiedicând aplicarea unei abordări comune; evidențiază faptul că lipsa de coordonare reprezintă unul dintre aspectele vulnerabile ale măsurilor Uniunii; constată că Europei îi lipsește reziliența necesară pentru a răspunde în mod eficace amenințărilor hibride, acestea având în multe cazuri un caracter transfrontalier;

3.  consideră că Europa este în prezent obligată să reacționeze la apariția unor crize tot mai complexe: din Africa de Vest, Sahel, Cornul Africii și Orientul Mijlociu, partea de est a Ucrainei și până în Caucaz; consideră că UE ar trebui să intensifice dialogul și cooperarea cu țările terțe din regiune, precum și cu organizațiile regionale și subregionale; subliniază că UE ar trebui să fie pregătită să facă față unor schimbări structurale în peisajul securității internaționale, precum și unor provocări precum conflictele interstatale, statele aflate în colaps și atacurile informatice, dar și urmărilor pe care le vor avea schimbările climatice în domeniul securității;

4.  constată cu îngrijorare că Europa este vizată cu o intensitate fără precedent de acte de terorism executate de organizații islamice radicale și persoane radicalizate, care amenință modul de viață european; subliniază că, prin urmare, securitatea persoanelor a dobândit o importanță primordială, erodând distincția tradițională dintre dimensiunile sale internă și externă;

5.  invită UE să se adapteze la aceste provocări în materie de securitate, în special prin folosirea într-un mod mai eficient a instrumentelor PSAC existente, în concordanță cu celelalte instrumente externe și interne; solicită o mai bună cooperare și coordonare între statele membre, în special în domeniul combaterii terorismului;

6.  solicită adoptarea unei politici preventive mai ambițioase, bazate pe programe de deradicalizare cuprinzătoare; constată că este esențial să se combată într-un mod mai activ radicalizarea și propaganda teroristă, atât în interiorul UE, cât și în relațiile externe ale UE; invită Comisia să ia măsuri pentru a combate difuzarea pe internet a materialelor cu conținut extremist și să promoveze cooperarea judiciară mai activă între sistemele de justiție penală, inclusiv cu ajutorul Eurojust, în vederea combaterii radicalizării și a terorismului în toate statele membre;

7.  constată că, pentru prima dată după cel de Al Doilea Război Mondial, granițele din Europa au fost modificate cu forța; subliniază impactul negativ al ocupației militare pentru securitatea Europei în ansamblu; reiterează că orice modificare cu forța a granițelor Ucrainei nu respectă principiile Actului final de la Helsinki și ale Cartei Organizației Națiunilor Unite;

8.  subliniază că, potrivit sondajului Eurobarometru 85.1 publicat în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii ar dori ca UE să se implice mai mult în chestiuni ce țin de politica de securitate și de apărare;

9.  consideră că o politică externă și de securitate europeană mai unificată și, prin urmare, mai eficace poate contribui în mod determinant la reducerea intensității ciocnirilor armate din Irak și Siria, precum și la eliminarea autointitulatului Stat Islamic;

Revizuirea și întărirea PSAC

10.  este ferm convins, așadar, că se impune o revizuire detaliată și aprofundată a PSAC, pentru a permite UE și statelor sale membre să contribuie într-un mod determinant la securitatea Uniunii, la gestionarea crizelor internaționale și la afirmarea autonomiei strategice a UE; reamintește că nicio țară nu este în măsură să facă față singură provocărilor actuale în ceea ce privește securitatea;

11.  consideră că o revizuire reușită a PSAC va trebui să includă pe deplin statele membre ale UE încă de la începutul procesului, pentru a se evita riscul apariției unor blocaje în viitor; atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale unei cooperări mai strânse pentru dezvoltarea capacităților de apărare ale UE și evidențiază inițiativele aflate în curs, care ar trebui susținute până la capăt cu măsuri concrete în cadrul Consiliului European pe probleme de apărare din decembrie 2016; invită statele membre și UE să investească în mod adecvat în securitate și apărare;

12.  subliniază faptul că punerea în aplicare a unei cooperări structurate permanente [articolul 42 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană] va permite dezvoltarea unei apărări proprii sau a unei structuri permanente de apărare proprie, care poate îmbunătăți operațiunile de gestionare a crizelor;

13.  subliniază că, în condițiile în care nu mai deține controlul deplin asupra securității sale și nu poate să aleagă momentul și locul acțiunii, UE ar trebui să fie în măsură să intervină, prin intermediul misiunilor și al operațiunilor PSAC și prin intermediul altor instrumente pertinente, în orice tip de acțiune de gestionare a crizelor, inclusiv în acțiuni de prevenire și de soluționare a crizelor, cuprinzând astfel toate etapele ce caracterizează ciclul conflictului, precum și să participe pe deplin la asigurarea securității UE și la garantarea securității și apărării comune a întregului spațiu de libertate, securitate și justiție; încurajează Consiliul European să înceapă să transforme politica de securitate și apărare comună într-o apărare comună, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE; consideră că unul dintre obiectivele principale ale PSAC ar trebui să fie consolidarea rezilienței UE;

14.  salută foaia de parcurs referitoare la PSAC, prezentată de ÎR/VP cu un calendar și cu etape concrete; salută faptul că această foaie de parcurs completează viitorul plan de acțiune european în domeniul apărării; subliniază că este necesar să fie consolidată componenta militară a PSAC; este ferm convins că statele membre ar trebui să își coordoneze investițiile în securitate și apărare, precum și să îmbunătățească sprijinul financiar acordat cercetării din domeniul apărării de la nivelul UE;

15.  subliniază, de asemenea, că PSAC ar trebui să se bazeze pe principiul unei apărări colective puternice și pe o finanțare eficientă, ar trebui pusă în aplicare în coordonare cu instituțiile internaționale din domeniul securității și al apărării, precum și să fie pe deplin complementară cu NATO; consideră că UE ar trebui să încurajeze statele membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care impun un nivel minim al cheltuielilor pentru apărare de 2% din PIB, obiective reafirmate la summiturile din Țara Galilor și din Varșovia;

16.  reamintește că conflictele și crizele din Europa și din vecinătatea acesteia au loc atât în spațiul fizic, cât și în cel informatic și subliniază că, prin urmare, securitatea informatică și apărarea informatică trebuie să fie integrate ca elemente de bază ale PSAC și înglobate pe deplin în toate politicile interne și externe ale UE;

17.  salută prezentarea realizată de către VP/ÎR cu privire la Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene (EUGS) ca o evoluție necesară și pozitivă a cadrului instituțional în care PESC și PSAC urmează să funcționeze și să evolueze; regretă gradul scăzut de implicare a statelor membrelor în pregătirea EUGS;

18.  subliniază că sunt necesare un angajament, o aderare și un sprijin puternice din partea statelor membre și a parlamentelor naționale, în strânsă cooperare cu toate organismele competente ale UE, pentru a asigura punerea în aplicare rapidă și eficace a EUGS în conformitate cu nivelul politic de ambiție, cu prioritățile și cu abordarea cuprinzătoare vizate, sub forma unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, precedată de Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare; subliniază legătura puternică dintre Planul de punere în aplicare, pe de o parte, și punerea în aplicare mai generală a EUGS, viitorul plan de acțiune în materie de apărare al Comisiei Europene și punerea în aplicare a Declarației comune UE-NATO semnată la Varșovia, pe de altă parte; salută activitățile în curs ale VP/ÎR și ale statelor membre în cadrul procesului de punere în aplicare; subliniază că trebuie alocate resurse adecvate pentru punerea în aplicare a EUGS și pentru realizarea unei PSAC eficace și solide;

19.  consideră că se impune elaborarea unei strategii sectoriale ca o acțiune ce decurge din EUGS (aceasta urmând să fie aprobată și prezentată de Consiliu), care ar trebui să precizeze nivelul de ambiție civil și militar, sarcinile, cerințele și prioritățile în ceea ce privește capacitățile; își reiterează apelurile anterioare privind elaborarea unei Cărți albe europene privind apărarea și îndeamnă Consiliul să elaboreze acest document fără întârziere; își exprimă preocuparea că planul de punere în aplicare propus pentru domeniile securității și apărării este cu mult sub nivelul așteptărilor Parlamentului și ale publicului; reiterează indivizibilitatea securității tuturor statelor membre ale Uniunii Europene;

20.  ia act de Pactul european de securitate propus de miniștrii afacerilor externe din Germania și Franța și susține, printre altele, ideea unei analize comune a mediului strategic al Europei, conform căreia amenințările vor fi evaluate împreună, în mod periodic, de către toate părțile, ceea ce ar impune respectul reciproc pentru preocupările individuale și ar asigura sprijinul capacităților și acțiunilor comune; salută, de asemenea, inițiativele recente ale celorlalte state membre cu privire la dezvoltarea PSAC; regretă însă lipsa unei autoevaluări din partea statelor membre în ceea ce privește inactivitatea lor legată de punerea în aplicare a angajamentelor europene anterioare din domeniul apărării;

21.  observă că, pentru aceasta, este necesară cooperarea cu activități similare din cadrul NATO; subliniază că sunt indispensabile un angajament serios și un schimb mai intens și mai eficient de informații și date între statele membre;

22.  constată că, întrucât securitatea internă și externă devin din ce în ce mai integrate, iar distincția dintre spațiul fizic și cel informatic este tot mai greu de determinat, devine de asemenea necesară integrarea inventarelor lor respective, ceea ce îi va permite UE să recurgă la întregul spectru de instrumente, până la nivelul prevăzut la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

PSAC și abordarea integrată a crizelor

23.  subliniază importanța creării unui sediu permanent la nivelul UE pentru misiunile și operațiunile PSAC civile și militare, de unde personalul operațional integrat să susțină întregul ciclul de planificare, de la conceptul politic inițial până la planurile detaliate; subliniază că acest sediu nu va dubla structurile NATO, ci va reprezenta mecanismul instituțional necesar pentru a îmbunătăți planificarea misiunilor și operațiunilor PSAC și capacitățile de desfășurare;

24.  evidențiază contribuția misiunilor și operațiunilor PSAC la pacea și stabilitatea internaționale, inclusiv asistența la frontieră, consolidarea capacităților, misiunile de instruire militară și operațiunile navale;

25.  regretă faptul că misiunile și operațiunile PSAC au fost afectate în continuare de deficiențe structurale, care le-au pus în pericol eficiența; consideră că acestea ar trebui să fie instrumente autentice și să fie mai bine integrate în EUGS;

26.  ia act, în această privință, de nivelul ambiției politice stabilit de EUGS pentru o abordare integrată a conflictelor și crizelor în ceea ce privește angajamentul Uniunii în toate etapele din ciclul conflictului, prin prevenire, soluționarea conflictului și stabilizare, precum și prin angajamentul său de a evita dezangajarea prematură; consideră că UE ar trebui să sprijine în mod coerent statele membre implicate în coaliția internațională împotriva autoproclamatului Stat Islamic prin stabilirea unei operațiuni PSAC în Irak, axată pe instruire;

27.  salută ideea misiunilor PSAC „regionalizate” prezente în Sahel, în special deoarece corespund voinței țărilor din această subregiune de a intensifica cooperarea în domeniul securității prin intermediul platformei G5 pentru Sahel; este convins că acest lucru ar putea reprezenta o oportunitate pentru consolidarea eficienței și relevanței misiunilor PSAC (EUCAP Sahel Mali și EUCAP Sahel Niger) prezente la fața locului; este ferm convins că un astfel de concept de „regionalizare” trebuie să se bazeze pe cunoașterea aprofundată a situației din teren, pe obiective precise și pe mijloacele necesare pentru realizarea lor și nu ar trebui să fie stabilit doar sub influența unor considerente politice;

28.  subliniază că toate deciziile Consiliului privind misiunile și operațiunile viitoare ar trebui să acorde prioritate angajamentelor în conflicte care au un impact direct asupra securității UE sau a securității partenerilor și a regiunilor în care UE joacă rolul de garant al securității; consideră că decizia de a se angaja ar trebui să se bazeze pe o analiză și o înțelegere comună a mediului strategic și pe interesele strategice comune ale statelor membre și să țină seama de acțiunile celorlalți aliați și ale celorlalte organizații, cum ar fi ONU sau NATO; consideră că misiunile PSAC de consolidare a capacităților trebuie să fie coordonate cu activitățile desfășurate de Comisie în vederea reformării sectorului securității și în domeniul statului de drept;

29.  ia act de propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace, pentru a amplifica asistența din partea Uniunii în vederea dotării actorilor militari din țările partenere, asistență pe care o consideră o contribuție indispensabilă la reziliența acestora, reducând astfel posibilitatea ca aceștia să facă din nou obiectul conflictelor și să devină baze din care să fie lansate activități ostile împotriva UE; subliniază că acest lucru trebuie efectuat în circumstanțe excepționale, astfel cum se subliniază la articolul 3a din propunerea sus-menționată de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, buna guvernanță și statul de drept; în acest sens, încurajează SEAE și Comisia să accelereze punerea în aplicare a inițiativei CBSD pentru a îmbunătăți eficiența și sustenabilitatea misiunilor PSAC;

30.  subliniază necesitatea de a identifica, de asemenea, noi instrumente financiare pentru a îmbunătăți dezvoltarea capacităților partenerilor în domeniile securității și apărării; invită SEAE și Comisia să asigure o coerență și o coordonare depline pentru a obține rezultate optime și a evita dublarea eforturilor la fața locului;

31.  observă, în acest sens, că misiunile Petersberg ar trebui să fie revizuite, iar grupurile tactice de luptă ar trebui să devină cât mai curând un instrument militar utilizabil prin creșterea modularității și printr-o finanțare mai funcțională; remarcă lipsa unei atitudini constructive în rândul statelor membre, ceea ce reprezintă în continuare un obstacol politic și operațional pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă; îndeamnă Consiliul să inițieze constituirea fondului de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE, pentru a asigura finanțarea de urgență a etapelor inițiale ale operațiunilor militare;

32.  solicită ca normele financiare ale UE să devină mai flexibile, pentru a sprijini capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru a putea să pună în aplicare dispozițiile în vigoare ale Tratatului de la Lisabona; solicită să fie reformat mecanismul Athena pentru a include, în primul rând, toate costurile aferente operațiunilor de reacție rapidă și desfășurării grupurilor tactice de luptă ale UE, iar apoi costurile aferente tuturor operațiunilor militare;

Colaborarea cu NATO și cu alți parteneri

33.  reamintește că NATO și UE împărtășesc aceleași interese strategice și se confruntă cu aceleași provocări în est și în sud; ia act de importanța clauzei de apărare reciprocă, articolul 42 alineatul (7), pentru statele membre ale UE, indiferent dacă sunt membre ale NATO sau nu; remarcă faptul că UE ar trebui să poată să protejeze, prin propriile mijloace și în aceeași măsură, statele membre ale UE care nu sunt membre ale NATO; ia act de obiectivul EUGS vizând un nivel adecvat de autonomie strategică a UE și subliniază că cele două organizații trebuie să asigure complementaritatea mijloacelor de care dispun; consideră că „autonomia strategică” a UE ar trebui să întărească capacitatea Europei de a promova securitatea în interiorul și în afara frontierelor sale, precum și să consolideze parteneriatul cu NATO și relațiile transatlantice;

34.  consideră că piatra de temelie a unei cooperări strânse și eficace între UE și NATO o constituie complementaritatea și compatibilitatea misiunilor lor și, prin urmare, a gamei lor de instrumente; subliniază că relațiile dintre cele două organizații ar trebui să fie în continuare relații de cooperare, și nu de concurență; consideră că UE ar trebui să încurajeze statele membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care impun un nivel minim de cheltuieli pentru apărare de 2% din PIB;

35.  subliniază că NATO este cel mai bine dotată pentru descurajare și pentru apărare și este pregătită să pună în aplicare apărarea colectivă (articolul V din Tratatul de la Washington) în caz de agresiune împotriva unuia dintre membrii săi, în timp ce PSAC se axează în prezent pe menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale (articolul 42 din TUE); observă, de asemenea, că UE dispune de mijloace suplimentare pentru a face față provocărilor la adresa securității interne a statelor membre, inclusiv actelor subversive, care nu sunt acoperite de articolul V; reiterează că „clauza de solidaritate” prevăzută la articolul 222 din TFUE este menită să asigure protecția instituțiilor democratice și a populației civile în cazul unui atac terorist;

36.  salută recenta declarație comună semnată de UE și NATO la Varșovia și sprijină pe deplin domeniile de colaborare menționate în aceasta; observă că declarația descrie practici informale bine stabilite, mai degrabă decât să ridice cooperarea dintre UE și NATO la un nou nivel; subliniază, îndeosebi, necesitatea de a intensifica cooperarea și de a sprijini în continuare consolidarea capacităților în ceea ce privește amenințările hibride și informatice și cercetarea; salută obiectivul declarat al Foii de parcurs de la Bratislava de a demara imediat punerea în practică a declarației comune;

37.  susține pe deplin consolidarea în continuare a cooperării în domeniile securității și apărării cu ceilalți parteneri instituționali, inclusiv ONU, Uniunea Africană, OSCE, precum și cu partenerii strategici bilaterali, în special SUA, în domenii precum amenințările hibride, securitatea maritimă, reacțiile rapide, combaterea terorismului și securitatea informatică;

Cooperarea europeană în domeniul apărării

38.  consideră că dezvoltarea unei industrii puternice a apărării ar întări autonomia strategică și independența tehnologică ale UE; este convins că, pentru îmbunătățirea statutului UE ca garant al securității în vecinătatea Europei, sunt necesare capacități adecvate și suficiente, precum și o industrie a apărării competitivă, eficientă și transparentă, care să asigure un lanț de aprovizionare sustenabil; constată că sectorul european al apărării este caracterizat de fragmentare și suprapuneri care trebuie eliminate treptat printr-un proces care să stimuleze și să recompenseze toate componentele naționale și să ia în considerare perspectiva pe termen lung a unei piețe integrate a apărării;

39.  regretă faptul că statele membre nu au pus încă în aplicare cadrul de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, cu asumarea unui angajament adecvat, iar inițiativa de punere în comun și de partajare a resurselor nu a produs încă rezultate tangibile; invită Consiliul să organizeze periodic dezbateri bianuale în domeniul apărării, pentru a oferi orientări strategice și un imbold politic PSAC și cooperării în domeniul apărării la nivel european;

40.  subliniază necesitatea de a consolida și mai mult cooperarea în domeniul apărării informatice și de a asigura reziliența informatică deplină a misiunilor PSAC; îndeamnă Consiliul să includă apărarea informatică drept parte integrantă a dezbaterilor sale din domeniul apărării; consideră că sunt imperios necesare strategii de apărare informatică la nivel național; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile de consolidare a capacităților informatice, care se află în responsabilitatea Agenției Europene de Apărare (AEA), și să recurgă la Centrul de excelență pentru cooperare în domeniul apărării informatice al NATO (CCDCOE);

41.  constată că toate statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea unei game foarte variate de capacități complet operaționale în materie de apărare, în principal din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare și opțiuni mai clare cu privire la capacitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capacități;

42.  consideră că interoperabilitatea joacă un rol determinant pentru compatibilitatea și integrarea forțelor statelor membre; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să analizeze posibilitatea unor achiziții comune de resurse din domeniul apărării; constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE din domeniul apărării îngreunează acest lucru;

43.  reamintește că o bază europeană industrială și tehnologică solidă în domeniul apărării, care să includă facilități pentru IMM-uri, reprezintă un sprijin fundamental pentru PSAC și o condiție necesară pentru piața comună, care îi va permite UE să își dezvolte autonomia strategică;

44.  regretă faptul că statele membre aplică într-o măsură total diferită Directiva 2009/81/CE privind achizițiile în domeniul apărării și securității și Directiva 2009/43/CE privind transferul produselor din domeniul apărării în interiorul UE; invită, așadar, Comisia să aplice nota explicativă privind articolul 346, să își asume rolul de gardian al tratatelor și să înceapă să pună în aplicare procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz de încălcare a acestor directive; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse la nivel multinațional cu privire la cererea de produse din sectorul militar în contextul achizițiilor publice și invită industriile europene care asigură oferta să își consolideze pozițiile pe piața mondială printr-o mai bună coordonare și consolidare industrială;

45.  este preocupat de scăderea constantă în statele membre a finanțării destinate cercetării în domeniul apărării, ceea ce amenință baza industrială și tehnologică și, astfel, autonomia strategică a Europei; invită statele membre să își doteze armatele cu echipamente fabricate de industria europeană din domeniul apărării, și nu de industriile concurente;

46.  este convins că întărirea rolului AEA în coordonarea programelor, proiectelor și activităților axate pe capacități ar fi benefică pentru eficiența PSAC; consideră că AEA trebuie sprijinită pe deplin în realizarea obiectivelor sale, în special în ceea ce privește următoarele sale priorități și roluri în contextul planului de acțiune european din domeniul apărării (EDAP) și al programului european de cercetare din domeniul apărării (EDRP); invită, prin urmare, statele membre să revizuiască organizarea, procedurile și activitățile agenției, prevăzând mai multe opțiuni pentru continuarea cooperării și integrării; invită statele membre să ofere AEA orientări cu privire la coordonarea unei revizuiri a planului pentru dezvoltarea capacităților, în conformitate cu EUGS și cu strategia sectorială;

47.  subliniază că securitatea informatică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire la modul și contextul în care urmează să fie folosite capacitățile ofensive și de apărare ale UE; reamintește că Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri o revizuire aprofundată a reglementărilor UE privind exporturile de produse cu dublă utilizare pentru a se evita transferul în mâini nepotrivite al sistemelor de software și de altă natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și împotriva drepturilor omului; invită UE să apere, în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv în forumurile pentru guvernanța internetului, principiul conform căruia infrastructura de bază a internetului ar trebui să fie un element neutru în care guvernele să nu aibă dreptul să intervină pentru realizarea intereselor lor naționale;

48.  sprijină inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune din domeniul apărării și politica industrială din domeniul apărării, care ar trebui să demareze după prezentarea unei cărți albe a UE privind securitatea și apărarea; sprijină implicarea și mai profundă a Comisiei în domeniul apărării, prin acțiuni de amploare și bine orientate de cercetare, planificare și punere în aplicare; salută acțiunea pregătitoare privind cercetarea legată de PSAC și solicită fonduri adecvate pentru perioada rămasă din actualul cadru financiar multianual (CFM); susține dezvoltarea unui program al UE de cercetare în domeniul apărării în cadrul următorului CFM (2021-2027);

49.  consideră că un viitor program al UE de cercetare în domeniul apărării ar trebui să finanțeze proiecte de cercetare din domenii prioritare convenite de statele membre și că un fond european de apărare ar putea să sprijine finanțarea capacităților aprobate de comun acord de către statele membre și care au valoare adăugată recunoscută la nivelul UE;

50.  solicită reforma legislației europene pentru a le permite industriilor din domeniul apărării să beneficieze de aceleași ajutoare de stat precum cele de care se bucură industriile din SUA;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al ONU, Președintelui în exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE.

(1) JO C 353, 27.9.2016, p. 59.
(2) JO C 353, 27.9.2016, p. 74.
(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 74.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0120.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0249.
(6) JO C 419, 16.12.2015, p. 145.


Comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa
PDF 386kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa (2016/2030(INI))
P8_TA(2016)0441A8-0290/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la conștiința europeană și totalitarismul(1),

–  având în vedere declarația adoptată la summitul de la Strasbourg/Kehl la 4 aprilie 2009 cu ocazia celei de a 60-a aniversări a NATO,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015 privind combaterea terorismului,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 martie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh din 16 martie 2015, reconfirmate de Consiliul Afaceri Externe la 23 mai 2016,

–  având în vedere raportul din 18 mai 2015 al Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulat „Uniunea Europeană într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă” și activitățile în curs pentru o nouă Strategie de securitate globală a UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 iunie 2015 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia(3),

–   având în vedere planul de acțiune al UE privind comunicarea strategică (Ref. Ares(2015)2608242 – 22.6.2015),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(4),

–  având în vedere declarația de la summitul NATO desfășurat în Țara Galilor din 5 septembrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 28 aprilie 2015 cu privire la Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 6 aprilie 2016 intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride. Un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu din 20 aprilie 2016 cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică (COM(2016)0230),

–  având în vedere studiul de fezabilitate al Fondului European pentru Democrație privind inițiativele mediatice de limbă rusă în cadrul Parteneriatului estic și dincolo de acesta, intitulat „Aducerea pluralismului și echilibrului în spațiul mediatic de limbă rusă”,

–  având în vedere Raportul ONU prezentat de Raportorul special privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului (A/HRC/31/65),

–  având în vedere observația generală nr. 34 a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului (CCPR/C/GC/34),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0290/2016),

A.  întrucât UE s-a angajat să își ghideze acțiunile pe scena internațională respectând principii cum ar fi democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și libertatea mass-mediei, accesul la informații, libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare în masă, dintre care ultima poate, cu toate acestea, să fie limitată într-o anumită măsură în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor omului; întrucât actorii terți care vizează discreditarea Uniunii nu împărtășesc aceleași valori;

B.  întrucât UE, statele sale membre și cetățenii săi suportă o presiune crescândă, sistematică pentru a face față campaniilor de informare, de dezinformare, de intoxicare și de propagandă din partea unor țări și actori nestatali, cum ar fi organizații teroriste și criminale transnaționale din vecinătatea sa, care intenționează să submineze însăși noțiunea de informare obiectivă sau de jurnalism etic, difuzând toate informațiile sub o formă părtinitoare sau ca instrument de putere politică și care atacă, de asemenea, valori și interese democratice;

C.  întrucât libertatea mass-mediei, accesul la informație și libertatea de exprimare sunt pilonii de bază într-un sistem democratic, în care transparența proprietății asupra mass-mediei și a surselor de finanțare a mass-mediei sunt deosebit de importante; întrucât strategiile pentru a asigura un jurnalism de calitate, pluralismul mediatic și verificarea factuală pot fi eficiente doar atât timp cât furnizorii de informații se bucură de încredere și credibilitate; întrucât, în același timp, ar trebui să se realizeze o evaluare critică a modului în care ar trebui abordate sursele mass-media cu un trecut demonstrat de implicare repetată într-o strategie de înșelăciune sau de dezinformare intenționată, în special în noile mijloace de informare, rețelele sociale și sfera digitală;

D.  întrucât războiul informațional este un fenomen istoric la fel de vechi ca războiul în sine; întrucât războiul informațional a fost folosit pe scară largă în timpul Războiului Rece și a reprezentat de atunci o componentă intrinsecă a războiului hibrid modern, care este o combinație de măsuri militare și nemilitare de natură deschisă și mascată, desfășurate pentru a destabiliza situația politică, economică și socială a unei țări atacate, fără nicio declarație oficială de război, care este îndreptat nu doar împotriva partenerilor UE, ci și împotriva UE, a instituțiilor sale și a tuturor statelor membre și a cetățenilor, indiferent de naționalitatea sau religia lor;

E.  întrucât, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia și războiul hibrid condus de Rusia în Donbas, Kremlinul a escaladat confruntarea cu UE; întrucât Kremlinul și-a intensificat propaganda, Rusia jucând un rol tot mai important în peisajul mediatic european și vizând crearea de sprijin politic în ochii opiniei publice europene cu privire la acțiunile Rusiei și subminarea coerenței politicii externe a UE;

F.  întrucât propaganda pentru război și orice îndemn la ură națională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violență sunt interzise prin lege, în conformitate cu articolul 20 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

G.  întrucât criza financiară și dezvoltarea noilor forme de mass-media digitală au reprezentat provocări semnificative pentru jurnalismul de calitate, conducând la diminuarea spiritului critic în rândul publicului, acesta devenind astfel mai susceptibil la dezinformare și manipulare;

H.  întrucât propaganda și intervenția mass-mediei ruse sunt deosebit de puternice și, de cele mai multe ori, fără rival în țările din vecinătatea estică; întrucât mass-media națională din aceste țări este adesea slabă și nu poate să facă față solidității și puterii mass-mediei ruse;

I.  întrucât tehnologiile războiului informațional și comunicațional sunt folosite pentru a legitima acțiunile care amenință suveranitatea, independența politică, securitatea cetățenilor și integritatea teritorială a statelor membre ale UE;

J.  întrucât UE nu recunoaște ISIL/Daesh ca stat sau ca organizație de stat;

K.  întrucât ISIL/Daesh, Al-Qaida și multe alte grupări violente teroriste jihadiste folosesc în mod sistematic strategii de comunicare și propaganda directă, atât online, cât și offline, ca parte a justificării acțiunilor lor împotriva UE și a statelor sale membre și împotriva valorilor europene și pentru a stimula, de asemenea, recrutarea tinerilor europeni;

L.  întrucât, în urma declarației adoptate la summitul NATO de la Strasbourg/Kehl, prin care se subliniază importanța crescândă a faptului ca NATO să comunice într-un mod adecvat, rapid, exact și adaptat cu privire la evoluția rolurilor, obiectivelor și misiunilor sale, în 2014, în Letonia, a fost creat Centrul de excelență pentru comunicații strategice al NATO (NATO StratCom COE), a cărui înființare a fost salutată în declarația adoptată cu ocazia summitului NATO din Țara Galilor,

Comunicarea strategică a UE de contracarare a propagandei părților terțe împotriva sa

1.  subliniază faptul că propaganda ostilă împotriva UE îmbracă numeroase forme diferite și se folosește de diverse instrumente care sunt adesea adaptate pentru a se potrivi profilurilor statelor membre ale UE, cu scopul de a denatura adevărul, de a da naștere îndoielii, de a diviza statele membre, de a promova decuplarea strategică dintre Uniunea Europeană și partenerii săi din America de Nord și de a paraliza procesul de luare a deciziilor, de a discredita instituțiile UE și parteneriatele transatlantice care au un rol recunoscut în arhitectura europeană economică și de securitate în ochii și în mințile cetățenilor UE și ale cetățenilor din țările învecinate și de a submina și eroda discursul european bazat pe valori democratice, drepturile omului și statul de drept; reamintește că unul dintre cele mai importante instrumente utilizate este insuflarea fricii și a nesiguranței în rândul cetățenilor UE, precum și prezentarea unor actori ostili statali și nestatali ca fiind mult mai puternici decât sunt în realitate;

2.  solicită instituțiilor UE să recunoască că comunicarea strategică și războiul informațional nu este doar o problemă externă a UE, ci și una internă și își exprimă îngrijorarea cu privire la releele de care dispune propaganda ostilă UE chiar în centrul acesteia; este preocupat de nivelul scăzut de conștientizare în rândul unor state membre, unde există un public și arene de propagandă și dezinformare; în acest sens, solicită actorilor UE să abordeze lipsa actuală de claritate și consens cu privire la ceea ce se consideră propagandă și dezinformare, să dezvolte, în colaborare cu reprezentanții și experții mass-media din statele membre ale UE, un set comun de definiții și să colecteze probe și date cu privire la consumul de propagandă;

3.  remarcă faptul că dezinformarea și propaganda sunt elemente componente ale războiului hibrid; subliniază, prin urmare, că trebuie asigurat un grad mai mare de cunoaștere și trebuie dat dovadă de asertivitate prin comunicare instituțională și politică, grupuri de reflecție, cercetări academice, campanii pe platformele sociale, prin inițiative ale societății civile, prin alfabetizare mediatică și prin alte acțiuni utile;

4.  subliniază că strategia de propagandă și de dezinformare împotriva UE a țărilor terțe poate lua diverse forme, putând implica inclusiv mass-media tradițională, rețelele sociale, programele școlare și partidele politice, atât în Uniunea Europeană, cât și în afara ei;

5.  observă caracterul multistratificat al comunicărilor strategice actuale ale UE, la diferite niveluri, inclusiv la nivelul instituțiilor UE, al statelor membre, al ONG-urilor, al organizațiilor civice și al diferitelor organisme ale NATO și ONU și solicită ca între aceste părți să existe cea mai bună coordonare și să se desfășoare cele mai bune schimburi de informații cu putință; solicită ca între diferitele părți care și-au exprimat preocupările legate de aceste operațiuni de propagandă și care doresc să pună în aplicare strategii de combatere a dezinformării să existe o mai bună cooperare și să se desfășoare mai multe schimburi de informații; consideră că, în contextul UE, instituțiilor Uniunii ar trebui să le revină această coordonare;

6.  recunoaște că UE trebuie să acorde prioritate eforturilor sale de comunicare strategică, care ar trebui să implice resurse relevante; reiterează că UE este un model al integrării de succes, care continuă, în pofida crizei, să atragă țările care își doresc să reproducă același model și să se integreze în acesta; subliniază, prin urmare, că UE trebuie să promoveze un mesaj pozitiv cu privire la reușitele, valorile și principiile sale, cu hotărâre și curaj, și că, în discursurile sale, UE trebuie să fie ofensivă, nu defensivă;

Recunoașterea și demascarea războiului propagandistic și de dezinformare al Rusiei

7.  constată cu regret că Rusia utilizează contactele și reuniunile cu omologii din UE mai degrabă în scopuri de propagandă și pentru a slăbi în mod public poziția comună a UE decât pentru stabilirea unui dialog real;

8.  recunoaște că guvernul Rusiei folosește o gamă largă de mijloace și instrumente, cum ar fi grupuri de reflecție și fundații speciale (cum ar fi Ruskiy Mir), autorități speciale (Rossotrudnichestvo), posturi de televiziune în mai multe limbi (cum ar fi Russia Today), false agenții de știri și servicii multimedia (Sputnik), grupuri sociale și religioase și structuri transfrontaliere, deoarece regimul vrea să se prezinte drept unic apărător al valorilor creștine tradiționale, media sociale și „troli” de pe internet pentru a contesta valorile democratice, a dezbina Europa, a dobândi sprijin pe plan intern și a da impresia că statele din vecinătatea estică a UE sunt state eșuate; subliniază că Rusia investește resurse financiare semnificative în instrumentele sale de dezinformare și de propagandă utilizate în mod direct de stat sau prin intermediul societăților și organizațiilor controlate de Kremlin; subliniază, pe de o parte, că Kremlinul finanțează partide politice și alte organizații din cadrul UE pentru a submina coeziunea politică și, pe de altă parte, că propaganda Kremlinului vizează în mod direct anumiți jurnaliști, politicieni și anumite persoane din UE;

9.  reamintește că serviciile de securitate și de informații au concluzionat că Rusia are capacitatea și intenția de a desfășura operațiuni vizând destabilizarea altor țări; subliniază că acest lucru ia adesea forma unui sprijin acordat extremiștilor politici și a unor campanii de mass-media și de dezinformare pe scară largă; constată, în plus, că astfel de societăți mass-media sunt prezente și active în UE;

10.  subliniază că strategia informațională a Kremlinului completează politica de accelerare a relațiilor bilaterale, a cooperării economice și a proiectelor comune cu state membre individuale ale UE, pentru a slăbi coerența UE și a submina politicile UE;

11.  susține că comunicarea strategică a Rusiei face parte dintr-o campanie subversivă mai amplă pentru a reduce cooperarea, suveranitatea, independența politică și integritatea teritorială ale Uniunii și ale statelor sale membre; îndeamnă guvernele statelor membre să fie atente la operațiunile informaționale ale Rusiei pe teren european, să sporească partajarea capacităților și eforturile de contraspionaj menite să contracareze astfel de operațiuni;

12.  critică puternic eforturile Rusiei de a perturba procesul de integrare în UE și regretă, în acest sens, sprijinul acordat de Rusia forțelor antieuropene din UE în această privință, în special, partidelor de extremă dreapta, forțelor populiste și mișcărilor care neagă valorile de bază ale democrațiilor liberale;

13.  este profund îngrijorat de extinderea rapidă a activităților inspirate de Kremlin în Europa, inclusiv dezinformarea și propaganda prin care urmărește să mențină sau să extindă influența Rusiei și să slăbească și să divizeze UE; subliniază că o mare parte a propagandei Kremlinului urmărește să descrie unele țări europene ca aparținând „sferei tradiționale de influență a Rusiei”; remarcă că una din principalele sale strategii este de a răspândi și de a impune un discurs alternativ, adesea bazat pe o interpretare manipulată a evenimentelor istorice, care vizează justificarea acțiunilor sale externe și a intereselor sale geopolitice; remarcă că mistificarea istoriei este una din principalele sale strategii; în acest sens, constată necesitatea de sensibilizare cu privire la crimele regimurilor comuniste prin intermediul unor campanii publice și al sistemelor educaționale, precum și de încurajare a activităților de cercetare și de documentare, în special în fostele state ale blocului sovietic, pentru a contracara discursul Kremlinului;

14.  subliniază că Rusia exploatează lipsa unui cadru juridic internațional în domenii precum securitatea cibernetică, lipsa de responsabilitate în ceea ce privește reglementarea mass-mediei și profită de pe urma oricărei ambiguități în aceste chestiuni; subliniază că activitățile agresive ale Rusiei în domeniul cibernetic facilitează războiul informațional; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să acorde atenție rolului pe care îl joacă punctele de schimb al traficului de internet ca infrastructură esențială în strategia de securitate a UE; subliniază necesitatea esențială de a se asigura reziliența sistemelor informaționale la nivelul UE și al statelor membre, în special împotriva negării și a perturbărilor care pot juca un rol esențial în conflictele hibride și contracararea propagandei și nevoia de o colaborare strânsă în acest sens cu NATO, în special cu Centrul de excelență cooperativ pentru apărarea cibernetică al NATO;

15.  invită statele membre să elaboreze mecanisme coordonate de comunicare strategică pentru a sprijini atribuțiile și a contracara dezinformarea și propaganda în vederea expunerii amenințărilor hibride;

Înțelegerea și combaterea războiului informațional purtat de ISIL/Daesh și a metodelor sale de dezinformare și radicalizare

16.  este conștient de gama strategiilor utilizate de ISIL/Daesh, atât la nivel regional, cât și la nivel global pentru a-și promova discursurile politice, religioase, sociale, de instigare la ură și violență; invită UE și statele sale membre să elaboreze un discurs care să contrazică discursurile ISIL/Daesh, implicând sistemul educațional, inclusiv prin capacitarea și creșterea vizibilității erudiților musulmani care dețin credibilitatea necesară pentru a delegitima propaganda ISIL/Daesh; salută eforturile depuse de coaliția internațională pentru a contracara ISIL/Daesh și sprijină în acest sens Strategia regională a UE pentru Siria și Irak; invită cu insistență UE și statele sale membre să elaboreze un discurs care să contrazică discursurile de propagandă jihadistă, punând un accent deosebit pe dimensiunea educațională care demonstrează că promovarea islamului radical nu are bază teologică;

17.  observă că organizațiile teroriste islamiste, în special ISIL/Daesh și Al-Qaida, desfășoară campanii active de informare în scopul subminării și creșterii nivelului de ură împotriva valorilor și intereselor europene; este îngrijorat de utilizarea răspândită de către ISIL/Daesh a instrumentelor media sociale și, în special, a platformelor Twitter și Facebook pentru a-și promova obiectivele de propagandă și de recrutare, în special în rândul tinerilor; subliniază, în acest sens, importanța de a include strategia de contra-propagandă împotriva ISIL/Daesh într-o strategie regională mai amplă și cuprinzătoare care să combine instrumentele diplomatice, socioeconomice, de dezvoltare și de prevenire a conflictelor; salută crearea grupului operativ Stratcom dedicat Sudului, care are potențialul de a contribui în mod eficace la dezintegrarea și combaterea propagandei și a influenței extremiste a ISIL/Daesh;

18.  subliniază faptul că cetățenii UE și europeni reprezintă un public-țintă principal al ISIL/Daesh și solicită UE și statelor sale membre să colaboreze mai strâns pentru a proteja societatea, mai ales tinerii, de recrutare, sporindu-le, astfel, rezistența împotriva radicalizării; subliniază necesitatea de a se acorda o atenție mai mare îmbunătățirii instrumentelor și metodelor UE, în principal în sectorul cibernetic; încurajează fiecare stat membru ca, în strânsă colaborare cu Centrul de excelență al rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare, înființat în octombrie 2015, să cerceteze și să abordeze în mod eficient motivele socio-demografice care stau la baza vulnerabilității în fața radicalizării și să instituie structuri multistratificate (care să conecteze cercetarea academică, serviciile penitenciarelor, poliția, justiția, serviciile sociale și sistemele educaționale) în scopul combaterii radicalizării; subliniază că Consiliul a solicitat promovarea măsurilor de răspuns penale pentru a combate radicalizarea care conduce la terorism și extremism violent;

19.  invită statele membre să depună eforturi pentru a tăia accesul ISIL/Daesh la finanțare și la fonduri și pentru a promova acest principiu în acțiunea externă a UE și subliniază necesitatea de a demasca adevăratul caracter al ISIL/Daesh, precum și de a repudia legitimarea sa ideologică;

20.  invită UE și statele sale membre să adopte măsuri consecvente la nivelul UE împotriva discursurilor de incitare la ură promovate sistematic de predicatorii intoleranți și radicali prin intermediul predicilor, al cărților, al emisiunilor televizate, al internetului și al altor mijloace de comunicare care creează un teren propice pentru dezvoltarea unor organizații teroriste precum ISIL/Daesh și Al-Qaida;

21.  subliniază că este important ca UE și statele membre să coopereze cu furnizorii de servicii de platforme sociale pentru a combate răspândirea propagandei ISIL/Daesh prin intermediul canalelor media sociale;

22.  subliniază că organizațiile teroriste islamiste, în special ISIL/Daesh și Al-Qaida, desfășoară campanii active de dezinformare în scopul subminării valorilor și intereselor europene; subliniază, în acest sens, importanța unei strategii specifice de contracarare a propagandei și dezinformării islamiste împotriva UE;

23.  subliniază că o comunicare imparțială, onestă și obiectivă și fluxuri de informații bazate pe fapte cu privire la evoluțiile din statele membre ale UE ar împiedica difuzarea propagandei alimentate de terți;

Strategia UE de contracarare a propagandei

24.  salută Planul de acțiune privind comunicarea strategică; salută Comunicarea comună intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride” și solicită ca recomandările formulate de aceasta să fie adoptate și aplicate fără întârziere; subliniază că măsurile propuse au nevoie de cooperarea și coordonarea tuturor actorilor relevanți la nivelul UE și la nivel național; consideră că doar o abordare cuprinzătoare poate să conducă la o reușită a eforturilor UE; invită statele membre care dețin președinția prin rotație a UE să includă întotdeauna comunicările strategice în programul lor, pentru a asigura continuitatea activității în această chestiune; salută, în acest sens, inițiativele și realizările Președinției letone; invită VP/ÎR să asigure o comunicare frecventă la nivel politic cu statele membre, pentru a asigura o mai bună coordonare a acțiunilor UE; subliniază faptul că cooperarea dintre UE și a NATO în domeniul comunicării strategice ar trebui să fie semnificativ consolidată; salută intenția Președinției slovace de a organiza o conferință pe tema totalitarismului cu ocazia Zilei europene a comemorării victimelor regimurilor totalitare;

25.  solicită instituțiilor și autorităților UE competente să monitorizeze îndeaproape sursele de finanțare ale propagandei antieuropene;

26.  atrage atenția că este nevoie de fonduri mai mari pentru a sprijini libertatea mass-mediei în țările din cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) în sfera de aplicare a instrumentelor UE pentru promovarea democrației; în acest sens, invită Comisia să asigure folosirea integrală a instrumentelor existente, precum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), PEV, proiectul Eastern Partnership Media Freedom Watch (Monitorizarea libertății mass-mediei în țările Parteneriatului Estic) și FED în ceea ce privește protejarea libertății și a pluralismului mass-mediei;

27.  ia act de resursele enorme alocate de Rusia activităților de propagandă și de impactul posibil al propagandei ostile asupra proceselor decizionale din UE, precum și de subminarea încrederii publice, a deschiderii și a democrației; salută realizările semnificative ale Grupului operativ pentru comunicarea strategică a UE; solicită, prin urmare, să se consolideze Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, transformându-l într-o unitate de sine stătătoare în cadrul SEAE, responsabil pentru vecinătatea estică și cea sudică, și dotându-l cu personal potrivit și resurse bugetare adecvate, posibil prin intermediul unei linii bugetare dedicate în mod suplimentar; solicită consolidarea cooperării în rândul serviciilor de informații din statele membre, pentru a evalua influența țărilor terțe care încearcă să submineze fundamentele și valorile democratice ale UE; solicită o cooperare mai strânsă între Parlament și SEAE în ceea ce privește comunicarea strategică, inclusiv prin utilizarea capacităților analitice ale Parlamentului și ale Birourilor de informare din statele membre;

28.  subliniază că este esențial ca UE să promoveze în continuare în mod activ respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin acțiunile sale externe; consideră că sprijinirea libertății de exprimare, a libertății de întrunire, a independenței mass-mediei și a dreptului de acces la informație în țările din vecinătate ar trebui să stea la baza acțiunilor UE care vizează contracararea propagandei;

29.  subliniază că trebuie consolidate pluralismul mass-mediei și obiectivitatea, imparțialitatea și independența mass-mediei în UE și în vecinătatea sa, incluzând și actori nestatali, de exemplu susținând jurnaliștii și dezvoltarea programelor de consolidare a capacităților pentru actorii din domeniul media, promovând parteneriate și rețele pentru schimburi de informații, cum ar fi platformele de partajare de conținut, cercetarea în domeniul media, oportunități de mobilitate și formare pentru jurnaliști și stagii în mediile de comunicare cu sediul în UE pentru a facilita schimburile de bune practici;

30.  subliniază rolul important al educației și al formării de calitate în domeniul jurnalismului, în interiorul și în afara Europei, pentru a produce analize jurnalistice de calitate și standarde editoriale exigente; susține că promovarea valorilor UE, precum libertatea presei și libertatea de exprimare și pluralitatea mass-mediei, presupune și sprijinirea jurnaliștilor persecutați și închiși și a apărătorilor drepturilor omului din țările terțe;

31.  pledează pentru o cooperare mai strânsă între instituțiile UE, Fondul European pentru Democrație (FED), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și statele membre pentru a evita suprapunerile și pentru a asigura sinergia în inițiative similare;

32.  își exprimă consternarea față de problemele grave legate de independența și libertatea mass-mediei în unele state membre, semnalate de organizații internaționale precum Reporteri fără frontiere; invită UE și statele membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți situația existentă în sectorul mass-mediei, pentru a garanta, de asemenea, că este asigurată credibilitatea acțiunii externe a UE în sprijinul libertății, imparțialității și independenței mass-mediei;

33.  invită Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, astfel consolidat conform propunerii ca, pe modelul contului de Twitter „@EUvsDisInfo”, să dezvolte un site accesibil publicului larg, în care să reunească diferite instrumente pentru detectarea dezinformării, să explice modul în care acestea funcționează și să facă cunoscute numeroasele inițiative ale societății civile în acest sens;

34.  susține că o strategie de comunicare eficientă trebuie să implice comunitățile locale în discuțiile despre acțiunile UE, să sprijine contactul interpersonal și să acorde atenția cuvenită schimburilor culturale și sociale ca platforme esențiale de combatere a prejudecăților populațiilor locale; reamintește că, în această privință, delegațiile UE trebuie să mențină contactul direct cu părțile interesate locale și cu reprezentanții societății civile;

35.  subliniază că incitarea la ură, violență sau război nu se poate „ascunde” sub pretextul libertății de exprimare; încurajează adoptarea unor inițiative legislative în acest sens pentru a promova o mai mare responsabilitate în modul în care este tratată dezinformarea;

36.  subliniază că este important ca politicile UE să fie comunicate într-un mod coerent și eficient, în plan intern, dar și extern, iar comunicările să fie adaptate regiunilor specifice, având grijă ca informațiile să fie accesibile în limbile locale; salută, în acest context, lansarea site-ului internet al SEAE în limba rusă ca un prim pas în direcția corectă și încurajează traducerea site-urilor SEAE în mai multe limbi, cum ar fi araba și turca;

37.  subliniază responsabilitatea statelor membre de a contracara în mod activ, preventiv și în cooperare operațiunile de informare ostile de pe teritoriile lor sau care vizează subminarea intereselor lor; îndeamnă guvernele statelor membre să își dezvolte propriile capabilități de comunicare strategică;

38.  invită fiecare stat membru să pună la dispoziția cetățenilor cele două buletine săptămânale elaborate de Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, Compendiul privind dezinformarea și Evaluarea privind dezinformarea, pentru a spori gradul de conștientizare în rândul publicului larg cu privire la metodele propagandiste utilizate de terțele părți;

39.  insistă asupra diferenței dintre propagandă și critică;

40.  subliniază că, deși nu toate criticile aduse UE sau politicilor sale, în special în contextul exprimării ideilor politice, reprezintă în mod necesar propagandă sau dezinformare, cazurile de manipulare sau de sprijin din partea țărilor terțe, menite să alimenteze și să exacerbeze aceste critici oferă motive pentru a pune sub îndoială fiabilitatea acestor mesaje;

41.  subliniază că, deși trebuie combătute propaganda și dezinformarea împotriva Uniunii Europene ce provine din țări terțe, acest lucru nu ar trebui să pună în discuție importanța menținerii unor relații constructive cu țările terțe, care să devină parteneri strategici în rezolvarea provocărilor comune;

42.  salută adoptarea Planului de acțiune privind comunicarea strategică și înființarea echipei StratCom Est în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), cu scopul de a comunica politicile UE și de a contracara propaganda și dezinformarea împotriva UE; solicită intensificarea în continuare a comunicării strategice; crede că activitatea echipei StratCom Est trebuie să fie mai transparentă și mai eficientă; invită SEAE să elaboreze criterii de măsurare a eficienței activității sale; subliniază că este important să se asigure o finanțare suficientă și personalul necesar pentru echipa StratCom Est;

43.  observă că „Disinformation Review” (Revista dezinformărilor) publicată de grupul operativ East StratCom, trebuie să respecte standardele prevăzute în Declarația de principii privind conduita jurnaliștilor a Federației internaționale a jurnaliștilor; subliniază că această revistă trebuie redactată într-un mod adecvat, fără a folosi un limbaj ofensiv și judecăți de valoare; invită grupul operativ East StratCom să revadă criteriile folosite pentru redactarea acestei reviste;

44.  consideră că o strategie eficientă de combatere a propagandei împotriva UE ar putea fi adoptarea unor măsuri pentru a furniza publicului vizat informații adecvate și interesante cu privire la activitățile UE, la valorile europene și la alte aspecte de interes public și subliniază faptul că tehnologiile moderne și rețelele sociale ar putea fi folosite în acest scop;

45.  invită Comisia să promoveze anumite inițiative juridice, pentru o mai mare eficacitate și responsabilitate în abordarea dezinformării și a propagandei și să utilizeze evaluarea la jumătatea perioadei a Instrumentului european de vecinătate pentru a promova consolidarea rezilienței mass-mediei ca prioritate strategică; invită Comisia să examineze temeinic eficiența instrumentelor financiare actuale ale UE și să propună o soluție cuprinzătoare și flexibilă, prin care să poată fi sprijinite în mod direct organele de presă independente, laboratoarele de idei și ONG-urile, în special în limba maternă a grupului țintă, și care să facă posibilă direcționarea de resurse suplimentare către organizațiile în măsură să facă acest lucru, cum ar fi Fondul European pentru Democrație, limitând, în același timp, fluxurile financiare menite să finanțeze persoanele și entitățile implicate în activitățile de comunicare strategică, incitare la violență și la ură; invită Comisia să desfășoare un audit atent al eficienței anumitor proiecte media de amploare finanțate de UE, cum ar fi Euronews;

46.  subliniază importanța sensibilizării, educării, competenței mediatice și informaționale online în UE și în vecinătatea acesteia, pentru a le permite cetățenilor să analizeze în mod critic conținutul mediatic, în vederea identificării propagandei; subliniază, în acest sens, importanța consolidării cunoștințelor la toate nivelurile sistemului educațional; subliniază necesitatea de a încuraja persoanele să devină cetățeni activi și de a dezvolta conștientizarea lor în calitate de consumatori de mass-media; subliniază rolul central al instrumentelor online și în special al rețelelor de socializare în care răspândirea de informații false și lansarea de campanii de dezinformare sunt ușor de realizat și adesea nu întâmpină niciun obstacol; reamintește că contracararea propagandei prin propagandă este contraproductivă și, prin urmare, înțelege că UE, în ansamblul său, și statele membre, în mod individual, pot să combată propaganda desfășurată de către părțile terțe doar prin demontarea campaniilor de dezinformare și prin utilizarea mesajelor și a informațiilor pozitive și ar trebui să dezvolte o strategie cu adevărat eficace care ar trebui să fie diferențiată și adaptată în funcție de natura actorilor care diseminează propaganda; recunoaște faptul că criza financiară și dezvoltarea noilor forme de mass-media digitală au reprezentat provocări semnificative pentru jurnalismul de calitate;

47.  își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea mass-mediei sociale și a platformelor online pentru discursul care instigă la infracțiuni inspirate de ură și pentru incitarea la violență și încurajează statele membre să își adapteze și să își actualizeze legislația pentru a ține pasul cu evoluțiile în curs sau să aplice și să controleze aplicarea legislației în vigoare privind instigarea la ură în mediul offline, dar și în cel online; susține că este necesară o colaborare mai strânsă cu platformele online și cu principalele companii de internet și din domeniul mass-mediei;

48.  invită statele membre să ofere și să asigure cadrul necesar pentru un jurnalism de calitate și pentru varietatea informațiilor, combătând concentrările din sectorul mass-mediei, care au un impact negativ asupra pluralismului mediatic;

49.  observă că educația în domeniul mass-media oferă cunoștințe și aptitudini și capacitează cetățenii să-și exercite dreptul la libertatea de exprimare, de a analiza critic conținutul media și de a reacționa la dezinformări; subliniază, în consecință, că trebuie făcute cunoscute mai bine riscurile de dezinformare, prin acțiuni de alfabetizare media la toate nivelurile, inclusiv printr-o campanie europeană de informare despre etica mediatică, jurnalistică, editorială, precum și prin promovarea unei cooperări mai bune cu platformele sociale și prin promovarea inițiativelor comune de combatere a discursului ce incită la ură, a incitării la violență și a discriminării online;

50.  remarcă faptul că nicio strategie bazată pe puterea necoercitivă (soft power) nu are șanse de reușită dacă nu este însoțită de diplomație culturală și de promovarea dialogului intercultural între state și în interiorul lor, atât în UE, cât și în afara acesteia; încurajează, așadar, acțiunile și inițiativele diplomatice publice și culturale pe termen lung, cum ar fi bursele de studiu și programele de schimb pentru studenți și tineri profesioniști, inclusiv inițiativele de sprijinire a dialogului intercultural, de consolidare a legăturilor culturale cu UE și de promovare a patrimoniului și a legăturilor culturale comune, precum și asigurarea unei formări corespunzătoare a personalului delegațiilor UE și al SEAE pentru a le forma competențe interculturale adecvate;

51.  consideră că mass-media publică ar trebui să servească drept exemplu de cum se pot furniza informații imparțiale și obiective, în conformitate cu cele mai bune practici și cu etica jurnalismului;

52.  subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită noilor tehnologii (cum ar fi radiodifuziunea digitală, comunicațiile mobile, media online și rețelele de socializare, inclusiv cele cu caracter regional) care facilitează difuzarea de informații despre valorile UE consacrate în tratate, dar și cunoașterea lor mai bună; reamintește că astfel de comunicări trebuie să aibă un standard foarte ridicat, să conțină cele mai bune practici concrete și să evidențieze impactul UE în țările terțe, inclusiv asistența umanitară acordată de UE, dar și oportunitățile și avantajele pe care le oferă asocierea și colaborarea mai strânse cu UE pentru cetățenii țărilor terțe, în special pentru tineri, cum ar fi călătoriile fără vize, consolidarea capacităților, programe de mobilitate și de schimburi, dacă este cazul;

53.  evidențiază că trebuie avut grijă ca noul portal PEV (dezvoltat acum în programul OPEN Neighbourhood) nu numai să acumuleze conținut pentru comunitățile de experți, ci și să conțină o secțiune adaptată pentru un public mai larg; este de părere că portalul ar trebui să conțină o secțiune referitoare la Parteneriatul estic, care să reunească informațiile despre inițiative, în prezent fragmentate între numeroase site-uri de internet;

54.  subliniază potențialul culturii populare și al divertismentului educativ ca modalitate de articulare a valorilor umane comune și de comunicare a politicilor europene;

55.  reliefează sprijinul său față de inițiative cum ar fi Baltic Centre for Media Excellence (Centrul baltic pentru excelență în mass-media), din Riga, Centrul de excelență pentru comunicații strategice al NATO (NATO StratCom COE) și Centrul de excelență al rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; subliniază necesitatea de a utiliza constatările și analizele acestora și de a consolida capacitățile analitice ale UE la toate nivelurile; solicită Comisiei și statelor membre să inițieze proiecte similare, să se implice în formarea jurnaliștilor, să sprijine centrele de presă independente și diversitatea mass-mediei, să încurajeze colaborarea în rețea și cooperarea între mass-media și laboratoarele de idei și să facă schimb de bune practici și de informații în aceste domenii;

56.  condamnă înăbușirea regulată a mass-mediei independente, a jurnaliștilor și a activiștilor aparținând societății civile din Rusia și din teritoriile ocupate, inclusiv din Crimeea de la anexarea sa ilegală; subliniază că, începând din 1999, zeci de jurnaliști au fost uciși, au dispărut fără urmă sau au fost închiși în Rusia; invită Comisia și statele membre să consolideze protecția jurnaliștilor din Rusia și din vecinătatea UE și să sprijine societatea civilă rusă și să investească în contactele între oameni; solicită eliberarea imediată a jurnaliștilor; constată că UE își consolidează relațiile cu partenerii săi estici și cu ceilalți vecini și, de asemenea, că păstrează deschise căile de comunicare cu Rusia; recunoaște că cel mai mare obstacol pentru campaniile de dezinformare ruse ar fi existența unei mass-media independente și libere în Rusia; consideră că acesta ar trebui să fie obiectivul UE; solicită să se acorde o atenție specială și resurse suficiente pluralismului mediatic, mass-mediei locale, jurnalismului de investigație și mass-mediei în limbi străine, în special în limbile rusă, arabă, farsi, turcă și urdu, precum și în celelalte limbi vorbite de populațiile vulnerabile la propagandă;

57.  susține campaniile de comunicare desfășurate de actorii relevanți în Siria, în Irak și în regiune (inclusiv în țările de origine ale luptătorilor străini) pentru a discredita ideologia ISIL/Daesh, pentru a denunța încălcările drepturilor omului de către aceasta și pentru a combate extremismul violent și discursurile de incitare la ură ale altor grupări din regiune; invită UE și statele membre ca, în dialogul lor cu țările MENA, să sublinieze că buna guvernanță, răspunderea, transparența, statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt cerințe preliminare esențiale pentru a proteja aceste societăți împotriva răspândirii ideologiilor intolerante și violente care inspiră organizații teroriste precum ISIL/Daesh și Al-Qaida; în fața amenințării teroriste în creștere din partea ISIL/Daesh și a altor organizații teroriste internaționale, subliniază necesitatea de a consolida cooperarea pe probleme de securitate cu țările care au o experiență de durată în combaterea terorismului;

58.  invită VP/ÎR să confirme sprijinul deplin al UE pentru procesul de implementare în curs și să contribuie financiar la realizarea recomandărilor menționate în „Studiul de fezabilitate privind inițiativele mass-mediei de limbă rusă în cadrul Parteneriatului estic și dincolo de acesta”, realizat de Fondul European pentru Democrație în 2015;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE și NATO.

(1) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 25.
(2) JO C 434, 23.12.2015, p. 24.
(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 35.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0410.


Limbajul semnelor și interpreții profesioniști ai limbajului semnelor
PDF 366kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la limbajul semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))
P8_TA(2016)0442B8-1230/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 5, 9, 10, 19 și 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajele semnelor pentru surzi(1) și Rezoluția sa din 18 noiembrie 1998 referitoare la limbajele semnelor(2),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD(4),

–  având în vedere comentariul general nr. 4 (2016) al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap privind dreptul la o educație favorabilă incluziunii(5),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament”)(6),

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții(8),

–  având în vedere documentul de politică al Forumului European de Tineret privind egalitatea și nediscriminarea(9),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2 decembrie 2015 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2012 privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (COM(2012)0721),

–  având în vedere Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale(10),

–  având în vedere obiectivele pedagogice și orientările privind evaluarea ale Forumul european al interpreților în limbajul semnelor (efsli) pentru egalitatea de oportunități de formare pentru interpreții în limbajul semnelor și servicii de calitate pentru cetățenii surzi în întreaga Uniune(11),

–  având în vedere orientările pentru interpreții în limbajul semnelor ale efsli/EUD pentru reuniunile la nivel internațional/european(12),

–  având în vedere orientările AIIC pentru interpreții de limbă vorbită care lucrează în echipe mixte(13),

–  având în vedere raportul efsli privind dreptul la serviciile de interpretare în limbajul semnelor pentru persoanele care lucrează sau studiază în străinătate(14),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități, în special femeile și copii, inclusiv persoanele surde și cu deficiențe de auz, printre care cele care utilizează limbajul semnelor și cele care nu îl utilizează, au drepturi egale și sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie și participare deplină în societate;

B.  întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta acte legislative în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

C.  întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilitate și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

D.  întrucât există aproximativ 1 milion de utilizatori ai limbajului semnelor în UE(15) și 51 de milioane de cetățeni cu deficiențe de auz(16), mulți dintre aceștia fiind, de asemenea, utilizatori ai limbajului semnelor;

E.  întrucât limbajele naționale și regionale ale semnelor reprezintă limbaje naturale de sine stătătoare, cu propria lor gramatică și sintaxă, aidoma limbilor vorbite(17);

F.  întrucât politica UE privind multilingvismul promovează învățarea limbilor străine și întrucât unul dintre obiectivele acesteia este ca fiecare european să vorbească două limbi în plus față de limba lor maternă; întrucât învățarea și promovarea limbajelor semnelor naționale și regionale ar putea să susțină acest obiectiv;

G.  întrucât accesibilitatea este o condiție prealabilă necesară pentru ca persoanele cu dizabilități să trăiască independent și să participe pe deplin și în condiții de egalitate la societate(18);

H.  întrucât accesibilitatea nu se limitează doar la accesibilitatea fizică a mediului, ci se extinde la accesibilitatea informațiilor și comunicațiilor, inclusiv sub forma furnizării de conținut în limbajul semnelor(19);

I.  întrucât interpreții profesioniști în limbajul semnelor au aceleași atribuții și îndeplinesc aceleași misiuni ca și interpreții de limbă vorbită;

J.  întrucât situația interpreților în limbajul semnelor este eterogenă în rândul statelor membre, variind de la sprijinul familial informal la interpreți profesioniști cu educație universitară și pe deplin calificați;

K.  întrucât interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor sunt rari în toate statele membre UE și întrucât raportul dintre utilizatorii limbajului semnelor și interpreții în limbajul semnelor variază între 8:1 și 2 500:1, raportul mediu fiind de 160:1(20);

L.  întrucât s-a introdus o petiție(21) prin care se solicită ca Parlamentul să permită introducerea de petiții în limbajele semnelor naționale și regionale ale UE;

M.  întrucât Declarația de la Bruxelles privind limbajele semnelor în Uniunea Europeană(22) promovează o abordare nediscriminatorie privind utilizarea unui limbaj natural al semnelor, astfel cum se cere în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost ratificată de UE și de toate statele membre ale UE, cu excepția unuia;

N.  întrucât frecvența și calitatea subtitrării pe televiziunile publice și private diferă considerabil de la un stat membru la altul, variind de la mai puțin de 10 % la aproape 100 %, cu standarde de calitate care variază foarte mult(23); întrucât în majoritatea statelor membre există puține date în ceea ce privește nivelul de interpretare în limbajul semnelor la televiziune;

O.  întrucât utilizatorii limbajului semnelor ar putea beneficia de dezvoltarea unor noi tehnologii în domeniul limbilor;

P.  întrucât, potrivit CNUDPH, refuzul unor amenajări corespunzătoare constituie discriminare și întrucât, în conformitate cu Directiva privind egalitatea de tratament, trebuie să se asigure amenajări corespunzătoare pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament;

Q.  întrucât în prezent persoanele surde, cele cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz nu beneficiază de nicio posibilitate de comunicare directă cu deputații în Parlamentul European sau cu administratorii instituțiilor Uniunii Europene și, vice versa, cu persoane surde sau cu deficiențe de auz din cadrul instituțiilor UE;

Interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor

1.  subliniază necesitatea de interpreți calificați și profesioniști în limbajul semnelor, care poate fi acoperită doar dacă se adoptă următoarele măsuri:

   (a) recunoașterea oficială a limbajelor naționale și regionale ale semnelor în statele membre și în instituțiile UE,
   (b) instruirea formală (la nivel universitar sau similar, echivalentul a trei ani de studii la zi, care corespunde cu formarea necesară a interpreților de limbă vorbită)(24),
   (c) înregistrarea (acreditarea oficială și sistemul de control al calității, cum ar fi dezvoltarea profesională continuă),
   (d) recunoașterea oficială a profesiei;

2.  recunoaște că furnizarea de servicii de interpretare de înaltă calitate în limbajul semnelor:

   (a) depinde de o evaluare obiectivă a calității, care să implice toate părțile interesate,
   (b) se bazează pe calificări profesionale,
   (c) implică experți reprezentanți ai comunității persoanelor surde,
   (d) depinde de existența unor resurse suficiente pentru a forma și angaja interpreți în limbajul semnelor;

3.  recunoaște că interpretarea în limbajul semnelor constituie un serviciu profesional care necesită o remunerație corespunzătoare;

Distincția dintre accesibilitate și amenajări corespunzătoare(25)

4.  apreciază că accesibilitatea este în beneficiul anumitor grupuri și se bazează pe un set de standarde care sunt puse în aplicare treptat;

5.  este conștient de faptul că disproporționalitatea sau sarcinile excesive nu pot fi invocate pentru a justifica lipsa accesibilității;

6.  recunoaște că amenajarea corespunzătoare se referă la o persoană și este complementară obligației de accesibilitate;

7.  constată, de asemenea, că o persoană poate solicita măsuri de amenajare corespunzătoare chiar dacă obligația de accesibilitate a fost îndeplinită;

8.  înțelege că disponibilitatea interpretării în limbajul semnelor poate constitui o măsură de accesibilitate sau o măsură de amenajare corespunzătoare, în funcție de situație;

Accesibilitatea

9.  subliniază că persoanele surde, cele cu surdocecitate și cele cu deficiențe de auz trebuie să aibă acces la aceleași informații și aceleași comunicări ca și semenii lor sub forma interpretariatului în limbajul semnelor, a subtitrării, a serviciilor de transcriere a limbii vorbite și/sau a formelor alternative de comunicare, inclusiv la interpreți specializați în comunicarea orală;

10.  subliniază că serviciile publice și guvernamentale, inclusiv conținutul lor online, trebuie să fie accesibile prin intermediari în direct, cum ar fi interpreții în limbajul semnelor la fața locului, dar și prin servicii alternative pe internet și la distanță, atunci când este cazul;

11.  își reiterează angajamentul de a face procesul politic cât mai accesibil, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor interpreți profesioniști în limbajul semnelor; observă că aceasta include alegeri, consultări publice și alte evenimente, după caz;

12.  subliniază rolul în creștere al tehnologiilor lingvistice în asigurarea accesului egal al tuturor la spațiul digital;

13.  recunoaște importanța existenței unor standarde minime pentru a asigura accesibilitatea, în special având în vedere tehnologiile noi și emergente, cum ar fi furnizarea de interpretare în limbajul semnelor pe internet și de servicii de subtitrare;

14.  ia act de faptul că, deși furnizarea de asistență medicală este o competență a statelor membre, aceasta ar trebui să răspundă nevoilor persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz, de exemplu prin furnizarea de interpreți profesioniști în limbajul semnelor și sensibilizarea și formarea personalului, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor;

15.  recunoaște că accesul egal la justiție pentru persoanele surde, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz poate fi asigurat numai prin asigurarea de interpreți profesioniști în limbajul semnelor, calificați în mod corespunzător;

16.  este conștient de importanța unor servicii de interpretare și de traducere exacte și precise, în special în instanță și alte contexte juridice; reiterează, prin urmare, importanța interpreților profesioniști, cu înaltă calificare și specializați în limbajul semnelor, în special în astfel de situații;

17.  subliniază necesitatea de a consolida sprijinul și dispozițiile specifice, cum ar fi interpretarea în limbajul semnelor și informarea accesibilă în timp real bazată pe text în caz de dezastre, pentru persoanele cu dizabilități în situații de conflict armat, urgențe umanitare și dezastre naturale(26);

Ocuparea forței de muncă, educație și formare

18.  ia act de faptul că trebuie să se adopte măsuri de amenajare corespunzătoare, care includ punerea la dispoziție de interpreți profesioniști în limbajul semnelor, pentru a asigura accesul egal la locuri de muncă, educație și formare;

19.  subliniază că părinților trebuie să li se furnizeze o informare echilibrată și cuprinzătoare referitoare la limbajul semnelor și la ceea ce înseamnă surditatea, pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză, în interesul superior al copiilor lor;

20.  subliniază că programele de intervenție timpurie sunt esențiale pentru dezvoltarea deprinderilor de viață ale copiilor, inclusiv a competențelor lor lingvistice; constată, de asemenea, că aceste programe ar trebui să includă, în mod ideal, modele de comportament pentru persoanele surde;

21.  subliniază că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz și părinții lor trebuie să beneficieze de posibilitatea de a învăța limbajul semnelor național sau regional din mediul lor de viață prin serviciile preșcolare și școlare(27);

22.  subliniază că limbajul semnelor ar trebui inclus în programele de învățământ pentru a îmbunătăți gradul de sensibilizare cu privire la limbajul semnelor și a consolida folosirea acestuia;

23.  subliniază că trebuie luate măsuri pentru recunoașterea și promovarea identității lingvistice a comunității persoanelor surde(28);

24.  invită statele membre să încurajeze învățarea limbajului semnelor în același mod ca limbile străine;

25.  subliniază că interpreții calificați în limbajul semnelor și personalul didactic competent în limbajul semnelor și dotat cu competențele necesare pentru a colabora în medii educative incluzive și bilingve constituie un factor esențial în reușita școlară a copiilor și tinerilor adulți surzi, lucru care contribuie la rezultate educaționale mai bune și la rate mai scăzute ale șomajului pe termen lung;

26.  subliniază lipsa generală de manuale în limbajul semnelor și de materiale didactice în formate și limbi accesibile

27.  solicită ca principiul libertății de circulație să fie garantat în cazul persoanelor surde, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive în cadrul UE, inclusiv în contextul programului Erasmus + și al programelor de mobilitate conexe, asigurându-se că participanții nu fac obiectul unor cerințe disproporționate prin faptul că trebuie să își asigure singuri serviciile de interpretare;

28.  salută proiectul-pilot privind „cardul european pentru dizabilitate”; regretă excluderea interpretării în limbajul semnelor din proiect, dat fiind că aceasta împiedică în mod semnificativ libertatea de circulație a lucrătorilor și studenților surzi, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz în cadrul UE;

Instituțiile Uniunii Europene

29.  recunoaște că instituțiile UE trebuie să fie exemple de cele mai bune practici pentru personalul său, funcționarii aleși și stagiari, precum și pentru cetățenii UE în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare și asigurarea accesibilității, care include furnizarea de interpretare în limbajul semnelor;

30.  salută faptul că instituțiile Uniunii Europene asigură deja, în regim ad hoc, accesibilitatea evenimentelor publice și a reuniunilor comisiilor; consideră că subtitrarea și transcrierea limbii vorbite ar trebui considerate o măsură alternativă, dar și necesară și echitabilă pentru persoanele cu deficiențe de auz care nu utilizează limbajul semnelor; acest lucru este relevant și pentru angajații instituțiilor UE în contextul asigurării amenajărilor corespunzătoare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

31.  recunoaște că instituțiile UE dispun de un sistem pentru a asigura interpretarea în limbajul semnelor prin intermediul serviciilor lor de interpretariat în scopul asigurării accesibilității; îndeamnă instituțiile să utilizeze astfel de sisteme existente și atunci când asigură amenajări corespunzătoare pentru personal și/sau pentru funcționarii aleși, reducând la minimum în mod eficace sarcinile administrative ce revin persoanelor și instituțiilor;

32.  îndeamnă insistent instituțiile să acorde în mod oficial interpreților în limbajul semnelor același statut ca și interpreților de limbă vorbită în ceea ce privește serviciile de interpretare pe care le oferă instituțiilor și/sau personalului acestora sau funcționarilor numiți, inclusiv accesul la asistență tehnică, materiale de pregătire și documente;

33.  îndeamnă Eurostat să garanteze că instituțiilor UE li se furnizează statistici privind utilizatorii limbajelor semnelor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive, astfel încât ele să poată defini, pune în aplicare și analiza mai bine dizabilitatea lor și politicile lingvistice;

34.  îndeamnă Unitatea de coordonare a serviciilor pentru vizitatori a Parlamentului European să răspundă nevoilor utilizatorilor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive, oferindu-le acces direct într-un limbaj al semnelor național sau regional și prin servicii de transcriere a limbii vorbite;

35.  solicită instituțiilor să pună în aplicare pe deplin proiectul-pilot al UE INSIGN, care constituie o reacție la decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2012 de a introduce un serviciu și o aplicație în timp real în limbajul semnelor și vizează îmbunătățirea comunicării dintre persoanele surde și cu deficiențe de auz și instituțiile UE(29);

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 187, 18.7.1988, p. 236.
(2) JO C 379, 7.12.1998, p. 66.
(3) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0318.
(5) http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc
(6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(7) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.
(9) http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-discrimination_FINAL2.pdf
(10) JO L 280, 26.10.2010, p. 1.
(11) http://efsli.org/publications
(12) http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/SL-Interpreter-Guidelines.pdf
(13) http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-teams/lang/1
(14) http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf
(15) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-511_ro.htm
(16) Federația europeană a persoanelor cu deficiențe de auz (EFHOH): http://www.efhoh.org/about_us
(17) Brentari, D., ed. (2010) Sign Languages (Limbajele semnelor). Cambridge University Press.Pfau, R., Steinbach M. & Bencie W., ed. (2012) Sign Language: An International Handbook (Limbajul semnelor: un manual internațional). De Gruyter.
(18) Comentariul general nr. 2, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/2.
(19) Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 9.
(20) WIT, M. de (2016, în curs de publicare). Sign Language Interpreting in Europe (Interpretarea prin limbajul semnelor în Europa), ediția 2016.
(21) Petiția nr. 1056-16.
(22) Declarația de la Bruxelles (2010), Uniunea Europeană a Surzilor (EUD): http://www.eud.eu/files/8514/5803/7674/brussels_declaration_FINAL.pdf
(23) EFHOH (2015). State of subtitling access in EU (Stadiul accesului la subtitrare în UE). Disponibil la adresa: http://media.wix.com/ugd/c2e099_0921564404524507bed2ff3648781a3c.pdf
(24) Efsli (2013), Learning Outcomes for Graduates of a Three Year Interpreting Training Programme (Obiectivele pedagogice pentru absolvenții unui program de formare de trei ani în domeniul interpretării).
(25) CRPD/C/GC/4, punctul 28
(26) Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 11.
(27) http://www.univie.ac.at/designbilingual/downloads/De-Sign_Bilingual_Findings.pdf
(28) Comentariul general nr. 4, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/4, disponibil la adresa: http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc
(29) http://www.eud.eu/projects/past-projects/insign-project/


Reînnoirea aprobării pentru substanța activă bentazon
PDF 260kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00 – 2016/2978(RSP))
P8_TA(2016)0443B8-1228/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(1), în special articolul 20 alineatul (1),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere concluziile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară asupra evaluării inter pares a analizei riscurilor utilizării ca pesticid a substanței active bentazon(3),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât substanța activă bentazon acționează ca un erbicid selectiv post-emergent împotriva buruienilor cu frunză lată într-o gamă largă de culturi și este utilizat în mod curent în agricultură;

B.  întrucât substanța activă bentazon are un mare potențial de infiltrare directă în apele subterane din cauza proprietăților sale inerente;

C.  întrucât datele furnizate de agenția de mediu din Regatul Unit arată că substanța activă bentazon este pesticidul autorizat cel mai frecvent detectat în apele subterane din Regatul Unit și se regăsește și în apele de suprafață; întrucât situația este similară în întreaga Europă;

D.  întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/549 al Comisiei din 8 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 prelungește perioada de aprobare pentru substanța activă bentazon până la 30 iunie 2017 deoarece evaluarea substanței a fost amânată;

E.  întrucât proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (denumit în continuare „proiectul de regulament de punere în aplicare”) prevede, pe baza unei evaluări științifice efectuate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), autorizarea substanței active bentazon până la 31 ianuarie 2032, adică pentru cea mai lungă perioadă posibilă;

F.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, anumite condiții și restricții au fost incluse în proiectul de regulament de punere în aplicare, în special cerința de a furniza informații de confirmare suplimentare;

G.  întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a reînnoirii, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se solicite informații suplimentare din partea solicitanților;

H.  întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a reînnoirii, s-a concluzionat că EFSA ar trebui să efectueze o consultare a experților în domeniile toxicologiei la mamifere, reziduurilor, evoluției și comportamentului în mediu și ecotoxicologiei și ar trebui să adopte o concluzie cu privire la probabilitatea ca substanța activă bentazon să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

I.  întrucât solicitanții sunt obligați să prezinte informații de confirmare în ceea ce privește testele de nivel 2/3, indicate în prezent în cadrul conceptual al OCDE pentru a analiza potențialul unui mecanism de acțiune endocrină în ceea ce privește efectele asupra dezvoltării observate în cadrul unui studiu de toxicitate asupra dezvoltării la șobolani (creșterea numărului de pierderi după implantare, reducerea numărului de fetuși vii și întârzieri de dezvoltare fetală în absența unei toxicități materne clare, care sugerează că o clasificare drept toxic pentru reproducere în categoria 2 ar putea fi adecvată);

J.  întrucât evaluarea riscului pentru consumatori nu a fost finalizată deoarece definițiile propuse ale reziduurilor pentru evaluarea riscurilor pentru plante și pentru aplicarea în cazul animalelor au fost considerate provizorii din cauza lacunelor în materie de date identificate;

K.  întrucât evaluarea expunerii apelor subterane la substanța mamă bentazon și la metabolitul N-metil-bentazon nu a fost finalizată; întrucât lipsesc informații privind probabilitatea expunerii apelor subterane atunci când ratele anuale de aplicare depășesc 960 g de substanță activă/ha (au fost solicitate utilizări reprezentative de până la 1440 g de substanță activă/ha);

L.  întrucât decizia Comisiei de a aproba o substanță activă solicitând, în același timp, date care să confirme siguranța acesteia (cunoscută sub denumirea de procedura datelor de confirmare) ar permite ca substanța activă să fie introdusă pe piață înainte ca Comisia să obțină toate datele necesare pentru a sprijini această decizie;

M.  întrucât decizia Ombudsmanului European din 18 februarie 2016 în cauza 12/2013/MDC referitoare la practicile Comisiei în ceea ce privește autorizarea și introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor (pesticide) a solicitat Comisiei să utilizeze procedura datelor de confirmare în mod limitat și în conformitate strictă cu legislația aplicabilă și să prezinte, în termen de doi ani de la decizia Ombudsmanului, un raport care să confirme că numărul deciziilor cu informații de confirmare va fi scăzut substanțial față de situația actuală;

N.  întrucât proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei nu reușește să implementeze propunerile Ombudsmanului European privind o soluție pentru îmbunătățirea sistemului Comisiei de aprobare a pesticidelor;

O.  întrucât, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, aprobarea ar trebui să fie reînnoită pentru o perioadă de cel mult cincisprezece ani; întrucât perioada de valabilitate a aprobărilor ar trebui să fie proporțională cu eventualele riscuri inerente utilizării unor astfel de substanțe; întrucât principiul precauției, care, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, trebuie aplicat, impune Comisiei să se asigure că nu aprobă substanțe active în cazul în care ar putea fi puse în pericole sănătatea publică sau mediul;

P.  întrucât evaluarea inter pares efectuată de EFSA propune ca substanța activă bentazon să fie clasificată drept toxică pentru reproducere în categoria 2 în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008;

Q.  întrucât o problemă figurează ca un domeniu de preocupare majoră în cazul în care există suficiente informații disponibile pentru a efectua o evaluare privind utilizările reprezentative în conformitate cu principiile uniforme în temeiul articolului 29 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și astfel cum se stabilește în Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei și în cazul în care această evaluare nu permite să se concluzioneze că, pentru cel puțin una dintre utilizările reprezentative se poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă nu va avea niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apei subterane sau nu va avea influențe inacceptabile asupra mediului;

R.  întrucât, potrivit concluziilor EFSA, au fost identificate domenii de preocupare majoră, în special faptul că specificația privind materialul tehnic propusă pentru ambii solicitanți nu era comparabilă cu materialul utilizat la testarea pentru determinarea valorilor de referință toxicologice și că nu s-a demonstrat că materialul tehnic utilizat în studiile de ecotoxicitate este suficient de reprezentativ pentru specificațiile tehnice pentru ambii solicitanți,

1.  consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

2.  consideră că evaluarea privind utilizările reprezentative ale substanței active bentazon este insuficientă pentru a concluziona că, pentru cel puțin una dintre utilizările reprezentative, se poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă bentazon nu are niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apei subterane sau nu are influențe inacceptabile asupra mediului;

3.  invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea și inovarea în domeniul soluțiilor alternative durabile și rentabile pentru produsele de combatere a dăunătorilor cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului;

4.  consideră că, prin aplicarea procedurii datelor de confirmare pentru aprobarea substanței active bentazon, Comisia a încălcat dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și principiul precauției, astfel cum este stabilit la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5.  invită Comisia să acorde prioritate solicitării și evaluării oricăror informații relevante care lipsesc înainte de a lua o decizie cu privire la aprobare;

6.  invită Comisia să își retragă proiectul de regulament de punere în aplicare și să prezinte comisiei un nou proiect;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) Jurnalul EFSA 2015; 13(4):4077.

Notă juridică