Index 
Texte adoptate
Miercuri, 14 decembrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Procedurile de insolvență și practicienii în insolvență ***I
 Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerţul bilateral cu textile ***
 Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerțul bilateral cu textile
 Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru (aderarea Ecuadorului) ***
 Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak ***
 Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak
 Acordul privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive
 Standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare ***II
 Serviciile de transport feroviar intern de călători ***II
 Spațiul feroviar unic european ***II
 Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I
 Numirea unui membru al Curții de Conturi - Juhan Parts
 Programul de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel *
 Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
 Punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (articolul 36 din TUE)
 Instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole

Procedurile de insolvență și practicienii în insolvență ***I
PDF 324kWORD 47k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a listelor cu procedurile de insolvență și cu practicienii în insolvență din anexele A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (COM(2016)0317 – C8-0196/2016 – 2016/0159(COD))
P8_TA(2016)0488A8-0324/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0317),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0196/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 17 noiembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0324/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexelor A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/353.)


Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerţul bilateral cu textile ***
PDF 245kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE))
P8_TA(2016)0489A8-0332/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16384/1/2010),

–  având în vedere proiectul de Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16388/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0097/2011),

–  având în vedere rezoluția sa provizorie din 15 decembrie 2011(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016(2) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0332/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0490.


Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerțul bilateral cu textile
PDF 337kWORD 55k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE)2016/2226(INI))
P8_TA(2016)0490A8-0330/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16384/1/2010),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (16388/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0097/2011),

–  având în vedere Rezoluția sa interimară din 15 decembrie 2011(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016(2) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere cele mai recente observații ale Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor referitoare la Uzbekistan în legătură cu Convenția privind abolirea muncii forțate (Convenția 105) și Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (Convenția 182), adoptată în 2015 și publicată în 2016(3),

–   având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–   având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0330/2016),

A.  întrucât, în decembrie 2011, Parlamentul European a hotărât să își amâne decizia privind aprobarea Protocolului UE-Uzbekistan referitor la comerțul cu textile, adoptând un raport interimar în care se menționează mărturii privind folosirea muncii copiilor și a muncii forțate la recoltarea bumbacului în Uzbekistan;

B.  întrucât, în raportul său interimar, Parlamentul a concluzionat că nu va lua în considerare aprobarea decât după ce autoritățile uzbece vor fi permis accesul observatorilor OIM, în vederea monitorizării stricte și nestânjenite, iar aceștia din urmă vor fi confirmat că au fost implementate reforme concrete, care au dat rezultate substanțiale, astfel ca practica muncii forțate și a muncii copiilor să fie efectiv în curs de eradicare la nivel național, de vilaiet și local;

C.  întrucât Parlamentul a purtat un dialog periodic cu Comisia, SEAE, guvernul Uzbekistanului, OIM și societatea civilă pentru a monitoriza modul în care decurge recoltarea bumbacului și a exercita presiuni asupra tuturor celor implicați să pună capăt folosirii muncii copiilor și muncii forțate în Uzbekistan;

D.  întrucât, în 2013, guvernul Uzbekistanului a autorizat OIM să monitorizeze recoltarea bumbacului; întrucât, începând din 2013, OIM a desfășurat câteva acțiuni de monitorizare, inițial axate pe munca copiilor și ulterior extinse la munca forțată și condițiile de recrutare;

E.  întrucât cooperarea dintre OIM și guvernul Uzbekistanului s-a lărgit treptat și, în 2014, Uzbekistan a devenit prima țară din Asia Centrală care a acceptat să încheie un program de țară privind munca decentă cu OIM;

F.  întrucât cea mai recentă acțiune de monitorizare a OIM din timpul recoltei de bumbac din 2015 a scos la iveală faptul că folosirea copiilor la recoltarea bumbacului a devenit rară, sporadică și inacceptabilă social, chiar dacă vigilența trebuie menținută în continuare(4);

G.  întrucât, deși, potrivit OIM, în Uzbekistan lumea abia începe să conștientizeze problema muncii forțate, sondaje recente efectuate de OIM arată totuși că majoritatea lucrătorilor participă de bună voie la culesul bumbacului și că au posibilitatea de a refuza acest lucru;

H.  întrucât raportul final al OIM referitor la recolta de bumbac din 2016 în Uzbekistan va fi publicat la sfârșitul acestui an;

I.  întrucât eradicarea muncii forțate și a muncii copiilor în Uzbekistan este un proces obiectiv, dar încă în desfășurare care necesită eforturi și are nevoie în continuare de sprijinul Uniunii și al comunității internaționale, inclusiv de participarea organizațiilor societății civile pentru drepturile omului și pentru drepturile lucrătorilor;

J.  întrucât guvernul Uzbekistanului a adoptat planuri de acțiune pentru schimbarea modului de recrutare a persoanelor pentru recoltarea bumbacului și, în colaborare cu organizațiile patronale și cu sindicatele, a promovat sensibilizarea și a elaborat un mecanism de feedback pentru a preveni munca forțată și munca copiilor;

K.  întrucât ONG-urile raportează în continuare cazuri de încălcare a drepturilor omului în Uzbekistan, mai ales în domeniul recoltării bumbacului unde, potrivit acestora, se întâlnesc încă multe cazuri de mobilizare forțată a elevilor și studenților și a funcționarilor publici în perioada recoltei, precum și încălcări ale libertății de asociere și de exprimare, mai ales interogări ale cetățenilor care raportează în ceea ce privește recolta, persecuții și hărțuiri regulate ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile, precum și cazuri de împiedicare a funcționării în țară a grupurilor pentru apărarea drepturilor și mijloacelor mass-media internaționale;

L.  întrucât moartea subită a președintelui Islom Karimov nu ar trebui să aibă niciun impact asupra continuității procesului în curs de îmbunătățire a condițiilor de muncă de pe lanurile de bumbac din Uzbekistan,

1.  subliniază importanța măsurii adoptate de guvernul Uzbekistanului de a autoriza OIM să monitorizeze recoltarea bumbacului și de a se angaja într-o cooperare amplă cu OIM prin intermediul programului de țară privind munca decentă;

2.  salută progresele substanțiale înregistrate în Uzbekistan începând din 2013, inclusiv prin adoptarea unor legi care interzic munca copiilor, eradicând aproape în totalitate munca copiilor; încurajează autoritățile să continue să se angajeze într-o campanie națională de sensibilizare pentru a eradica complet munca copiilor;

3.  apreciază faptul că guvernul Uzbekistanului urmărește, de asemenea, eradicarea muncii forțate în cooperare cu OIM și că s-au înregistrat progrese; subliniază totuși că mai există moduri subtile de muncă nevoluntară și că acesta este un proces complex, care presupune, printre altele, reformarea politicilor de ocupare a forței de muncă;

4.  este de părere că, date fiind eforturile depuse de guvernul Uzbekistanului, Parlamentul ar trebui să aprobe Protocolul UE-Uzbekistan referitor la comerțul cu textile; consideră că această aprobare va constitui un semn pozitiv de încurajare pentru guvernul uzbec să își continue eforturile de eradicare completă a muncii copiilor și a tuturor celorlalte forme de muncă forțată, precum și să consolideze în continuare cooperarea cu UE;

5.  salută aderarea Federației Sindicatelor din Uzbekistan la Confederația Internațională a Sindicatelor (ITUC), în calitate de membru asociat, în octombrie 2015; subliniază rolul pe care îl joacă sindicatele uzbece pentru a garanta condiții de muncă decente și a proteja drepturilor lucrătorilor; invită guvernul uzbec să coopereze pe deplin cu sindicatele în această direcție; încurajează sindicatele uzbece să joace un rol mai pregnant în eforturile vizând eradicarea totală a muncii forțate;

6.  își manifestă îngrijorarea cu privire la relatările monitorilor independenți indicând o mobilizare a cetățenilor condusă de stat, care implică și munca forțată a angajaților publici și a elevilor și studenților, în cadrul activității de pre-recoltare din 2016;

7.  invită viitorul președinte uzbec să creeze o nouă paradigmă în ce privește drepturile omului prin încetarea imediată a utilizării persistente a muncii forțate și a muncii copiilor în perioada de recoltare a bumbacului;

8.  solicită Comisiei și SEAE să ofere Parlamentului regulat informații detaliate despre situația din Uzbekistan, mai ales în legătură cu eradicarea muncii copiilor și muncii forțate; hotărăște să monitorizeze evoluțiile din Uzbekistan și să organizeze un dialog periodic cu OIM, Comisia, SEAE și alte părți interesate, destinat eradicării totale a muncii forțate și a muncii copiilor în Uzbekistan;

9.  recunoaște că pentru a îndeplini acest obiectiv va fi încă nevoie de o combinare a dialogului și a cooperării, precum și de presiuni constante ale Uniunii, OIM și Băncii Mondiale asupra guvernului Uzbekistanului; își rezervă dreptul de a cere Comisiei și Consiliului să activeze articolele 2 și 95 din Acordul de parteneriat și cooperare și să ia toate măsurile generale și specifice necesare dacă eforturile de eradicare a muncii copiilor și a muncii forțate nu se ridică la înălțimea angajamentelor luate;

10.  invită Comisia și Delegația UE la Tașkent să contribuie prin dialog politic și programe de asistență la introducerea de reforme structurale în Uzbekistan, inclusiv salarii mai mari pentru culegătorii de bumbac, mecanizare și o mai mare transparență bugetară în privința veniturilor din recolta de bumbac;

11.  împărtășește ideea că Programul de țară privind munca decentă ar trebui extins după 2016 și că ar trebui aprofundat, astfel încât să urmărească modernizarea economiei uzbece și îmbunătățirea politicii de ocupare a forței de muncă în domenii precum sănătatea și securitatea la locul de muncă și inspecțiile de muncă, cu luarea în considerare a egalității de gen; salută în această privință Decretul guvernamental uzbec nr. 909 (din 16 noiembrie 2015), care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, a ocupării forței de muncă și a protecției sociale a lucrătorilor în sectorul agricol în perioada 2016-2018;

12.  subliniază că asistența furnizată de UE în ultimii ani, axată pe statul de drept și sistemul judiciar, cu scopul de a declanșa reforme și a raționaliza activitatea parlamentului uzbec, trebuie să dea rezultate concrete;

13.  consideră că ajutorul UE pentru Uzbekistan ar trebui, de asemenea, să aibă drept obiectiv să ajute țara să abandoneze monocultura de bumbac și să își reducă dependența de exporturi, diversificându-și economia, ceea ce ar putea reduce treptat situația ecologică devastatoare, în special cu privire la ceea ce rămâne din Marea Aral și afluenții săi;

14.  invită Comisia să prezinte cât mai curând „inițiativa emblematică a UE privind gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor”, cu o propunere de ameliorare a transparenței lanțului de aprovizionare; reamintește importanța Pactului privind durabilitatea lansat în 2013 și subliniază că acest tip de inițiative pot servi drept bază pentru elaborarea unor noi acțiuni în parteneriat cu țările terțe, pentru a urmări obiectivele de îmbunătățire a condițiilor de muncă, de sănătate și de securitate în sectorul confecțiilor;

15.  încurajează guvernul Uzbekistanului să depună eforturi pentru ratificarea și aplicarea efectivă a tuturor celor 27 de convenții internaționale fundamentale SPG+ pentru a putea solicita acordarea de preferințe tarifare în cadrul SPG+;

16.  subliniază faptul că, în 2009 și 2010, Consiliul a eliminat sancțiunile UE „pentru a încuraja autoritățile uzbece să ia și alte măsuri importante în vederea îmbunătățirii statului de drept și a situației drepturilor omului la fața locului”, precizând, de asemenea, că „Consiliul va observa continuu și îndeaproape situația drepturilor omului din Uzbekistan” și că „profunzimea și calitatea dialogului și cooperării vor depinde de reformele uzbece”;

17.  invită Comisia și SEAE să monitorizeze tranziția politică în Uzbekistan și să prezinte Parlamentului în mod regulat informații referitoare la acest proces;

18.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), SEAE și statelor membre ale UE să utilizeze procesul de tranziție ca o oportunitate de a face presiuni pentru realizarea de îmbunătățiri concrete și măsurabile în domeniul drepturilor omului în următoarele luni; subliniază că îmbunătățirile concrete ar trebui să includă condițiile stabilite de către miniștrii de externe ai UE în 2010;

19.  subliniază că sectorul textilelor, în special producția de bumbac, este principalul domeniu de schimburi comerciale între UE și Uzbekistan; subliniază, în acest sens, că UE ar trebui să profite din plin de extinderea APC pentru a se asigura că autoritățile uzbece se angajează într-un proces de tranziție în urma decesului subit al președintelui, care să conducă la o mai bună guvernare, la întărirea statului de drept, la reforme democratice și la îmbunătățirea substanțială a situației drepturilor omului;

20.  reiterează angajamentul Uniunii de a adânci și de a extinde în continuare relațiile cu Uzbekistanul, care implică respectarea drepturilor omului și a statului de drept; cere guvernului Uzbekistanului să creeze un spațiu de manevră mai mare pentru societatea civilă independentă, să ia în considerare în mai mare măsură îngrijorările ONG-urilor uzbece și internaționale și să își respecte angajamentele asumate în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și al Convenției împotriva torturii;

21.  îndeamnă autoritățile uzbece să își respecte pe deplin angajamentele luate la nivel internațional cu privire la protecția drepturilor omului; salută anunțul acestora cu privire la propunerea de amnistie cu ocazia celei de a 24-a aniversări a Constituției Uzbekistanului; îndeamnă autoritățile uzbece să includă în acest gest eliberarea din închisoare a tuturor persoanelor închise din motive politice, îmbunătățind condițiile persoanelor în detenție și punând capăt represiunilor, arestărilor și condamnărilor; încurajează guvernul uzbec să își intensifice colaborarea cu instituțiile internaționale, inclusiv prin intermediul celor 11 proceduri speciale ale Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (CDO)(5);

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0489.
(3) Raportul Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor – Aplicarea normelor internaționale în domeniul muncii, 2016 – RAPORTUL NR. III (Partea 1A).
(4) Raportul Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor – Aplicarea normelor internaționale în domeniul muncii, 2016 – RAPORTUL NR. III (Partea 1A), p. 218.
(5) Cele 11 proceduri speciale sunt descrise la următoarea adresă: http://spinternet.ohchr.org/_Layouts/SpecialProceduresInternet/ViewCountryVisits.aspx?Lang=en&country=UZB. Pentru o perspectivă generală asupra procedurilor speciale ale CDO, a se vedea: http://www.ohchr.org/en/HRBodies/SP/Pages/Welcomepage.aspx


Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru (aderarea Ecuadorului) ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Protocolului de aderare la Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului (07620/2016 – C8-0463/2016 – 2016/0092(NLE))
P8_TA(2016)0491A8-0362/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07620/2016),

–  având în vedere proiectul de Protocol de aderare la Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului (07621/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100 alineatul (2), al articolului 207 alineatul (4) primul paragraf și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0463/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0362/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Columbia, Ecuador și Republicii Peru.


Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak ***
PDF 242kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE))
P8_TA(2016)0492A8-0321/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10711/2016),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (11692/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0332/2016),

–  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016(1),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A8-0321/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0493.


Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak
PDF 248kWORD 48k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE)2016/2229(INI))
P8_TA(2016)0493A8-0320/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (10711/2016),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (11692/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0332/2016),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0320/2016),

A.  întrucât, în mod tradițional, pescarii din Danemarca, Norvegia și Suedia au pescuit împreună în Kattegat și Skagerrak,

B.  întrucât Acordul garantează drepturile istorice ale pescarilor din Danemarca, Norvegia și Suedia de a pescui în Kattegat și Skagerrak fără a aduce atingere drepturilor pescarilor din alte state, garantând totodată că sunt luate măsuri adecvate privind gestionarea și conservarea pescuitului în aceste ape;

C.  întrucât Acordul sprijină, de asemenea, implementarea sistemului reformat de gestionare a pescuitului în UE instituit în conformitate cu obiectivele și principiile fundamentale ale noii politici comune în domeniul pescuitului (PCP), în special introducerea obligației de debarcare, precum și măsuri obligatorii de a menține stocurile peste limitele durabile de pescuit;

1.  invită Comisia să transmită Parlamentului procesul-verbal și concluziile tuturor consultărilor organizate în conformitate cu articolul 4 din Acord;

2.  invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în cursul ultimului an de aplicare a acordului și înainte de inițierea negocierilor în vederea reînnoirii acestuia, un raport complet privind punerea sa în aplicare;

3.  invită Comisia și Consiliul, în cadrul competențelor lor respective, să informeze Parlamentul prompt și complet pe parcursul tuturor etapelor procedurii referitoare la acord și la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  subliniază că accesul oricărei țări terțe la piața internă trebuie să se bazeze pe reciprocitate și că, în cazul Norvegiei, taxele vamale pe produse alimentare din UE, inclusiv produsele pescărești, trebuie să fie conforme dispozițiilor Acordului privind Spațiul Economic European;

5.  subliniază că sarcina Comisiei este de a garanta că taxele vamale pe produsele alimentare și pescărești din UE nu se stabilesc în contradicție cu principiile de liber schimb în domeniul produselor alimentare, inclusiv produsele pescărești;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0492.


Acordul privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol *
PDF 245kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol (10343/2016 – C8-0266/2016 – 2016/0810(CNS))
P8_TA(2016)0494A8-0343/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10343/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0266/2016),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(2), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0343/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol(4), dispozițiile cuprinse în acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.
(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.
(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.
(4) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive
PDF 348kWORD 54k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive (COM(2016)0708 – C8-0454/2016 – 2016/2298(BUD))
P8_TA(2016)0495A8-0379/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0708 – C8-0454/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0379/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Spania a depus cererea EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2 diviziunea 29 (Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor), în principal în regiunea de nivel NUTS2 Comunidad Valenciana (ES52), și întrucât se preconizează că 250 de lucrători disponibilizați, care sunt eligibili pentru contribuții din FEG, vor participa la aceste măsuri;

E.  întrucât cererea a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG, care introduce o derogare de la criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament, potrivit cărora asistența poate fi acordată dacă sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de nouă luni în întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic definit la nivelul unei diviziuni NACE Rev. 2 și care sunt situate într-o regiune sau în două regiuni învecinate de nivel NUTS 2 dintr-un stat membru;

F.  întrucât UE-27 s-a confruntat cu o scădere cu 0,5 milioane de unități a producției de autovehicule în 2015 în comparație cu 2006 (de la 18,7 milioane de unități în 2006 la 18,2 milioane de unități în 2015), în timp ce producția mondială a crescut cu 31,1 % (de la 69,2 milioane de unități în 2006 la 90,9 în 2015)(4), mai ales în China, precum și în alte economii din Asia de Sud-Est,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Spania are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 856 800 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 1 428 000 EUR, pentru reintegrarea pe piața muncii a celor 250 de lucrători disponibilizați;

2.  consideră că sprijinirea foștilor angajați ai întreprinderilor mici și mijlocii justifică și aprobarea unei cereri care vizează mai puțin de 500 de lucrători disponibilizați;

3.  remarcă faptul că autoritățile spaniole au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 21 iunie 2016 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 8 noiembrie 2016, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi cu privire la acest lucru;

4.  constată că sectorul industriei autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor a făcut obiectul a 23 de cereri de asistență din partea FEG, 13 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare(5) și 10 pe criza economică și financiară mondială(6); observă că 3 dintre aceste cereri de asistență din partea FEG provin din Spania (EGF/2008/002 ES Delphi, EGF/2008/004 ES Castilla y León and Aragón și EGF/2010/002 ES Cataluña automotive);

5.  constată că scăderea cotei de piață a UE în industria autovehiculelor face parte dintr-o tendință pe termen mai lung, astfel cum a afirmat Comisia în evaluările sale referitoare la cazurile FEG anterioare din sectorul automobilelor, bazate pe globalizarea comerțului, Uniunea pierzând aproape jumătate din cota sa de piață între 2000 și 2015;

6.  subliniază că, în Spania, scăderea producției de autovehicule a atras și o scădere a locurilor de muncă și a activității economice, 62 dintre cele 187 de societăți din sectorul automobilelor încetându-și activitatea în Comunidad Valenciana între 2008-2014, respectiv o scădere cu 33,16 %;

7.  constată că Bosal S.A. și-a început activitatea în 1986, când zona Sagunto a fost declarată „Zonă de reindustrializare cu regim preferențial” în urma disponibilizărilor din sectorul siderurgic local; constată că falimentul și închiderea societății Bosal S.A. a dus la pierderea a 250 de locuri de muncă în orașul Sagunto, un număr destul de mare pentru această localitate și cu un efect serios asupra economiei locale și regionale, mai ales ținându-se cont de caracteristicile unui oraș mic dintr-o zonă rurală, ce a suferit mult de pe urma crizei economice și a consecințelor procesului de globalizare în sectorul automobilelor; reamintește că rata ocupării forței de muncă în Comunidad Valenciana se ridică încă la 20,17 %(7), în ciuda semnelor de îmbunătățire;

8.  regretă creșterea numărului de șomeri din Sagunto, de la 2 778 în 2007 la 6 437 în 2015, și rata șomajului, de 25,8 %, care agravează și mai mult situația deja fragilă din zonă;

9.  subliniază că, dintre lucrătorii concediați vizați de această cerere, 71 % au peste 45 de ani, 78 % au fost angajați de aceeași întreprindere timp de cel puțin 15 ani consecutivi, iar 50 % nu au calificări educaționale; constată, totodată, că nu au fost inaugurate alte fabrici în zonă, în ultima vreme; constată că toate aceste circumstanțe îi fac pe lucrătorii concediați extrem de vulnerabili în contextul sărac în locuri de muncă, ce îngreunează găsirea unui loc de muncă;

10.  constată că Spania are în vedere 12 acțiuni diferite, dintre care 6 reprezintă servicii personalizate, precum sesiuni de informare, ghidare profesională, găsirea unui loc de muncă sau promovarea unei afaceri, iar 6 reprezintă indemnizații și stimulente adresate lucrătorilor concediați vizați de prezenta cerere, cum ar fi contribuții la cheltuielile de navetă și de schimbare a domiciliului, sau prime de angajare; subliniază că toate aceste acțiuni constituie măsuri active destinate pieței muncii;

11.  salută decizia Spaniei de a oferi măsuri de formare profesională concentrate asupra licențelor profesionale, cum ar fi cele necesare pentru transportul de pasageri, precum și asupra sectoarelor sau domeniilor în care există sau vor apărea oportunități, cum ar fi sectorul alimentar, gătitul, prevenirea riscurilor profesionale, controlul calității și standardele de mediu, proiecte legate de încălzire, ventilație și aer condiționat și întreținerea echipamentelor industriale; susține oferta de formare a unor abilități care contribuie la creșterea performanțelor la locul de muncă, precum tehnologia informației și comunicațiilor, limbile străine și administrarea afacerii;

12.  salută disponibilitatea reprezentanților foștilor lucrători de la Bosal S:A (întreprinderea care a disponibilizat majoritatea lucrătorilor vizați de prezenta cerere) de a sprijini o cerere de finanțare din partea FEG și implicarea lor în elaborarea măsurilor ce vor fi oferite lucrătorilor disponibilizați; remarcă că partenerii sociali, asociația patronală în cauză și autoritățile locale din Sagunto au fost la rândul lor implicați în acest proces;

13.  observă că măsurile de sprijinire a venitului vor reprezenta mai puțin de 25 % din pachetul de măsuri personalizate, cotă situată mult sub cea maximă de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

14.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

15.  ia act de faptul că Spania confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

16.  reamintește importanța îmbunătățirii șanselor de angajare ale tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

17.  consideră că o utilizare mai amplă a derogărilor de la pragurile de eligibilitate, care să fie în special în favoarea angajaților IMM-urilor, precum și prelungirea perioadelor de referință și posibilitatea de a include lucrătorii care au oferit servicii conexe companiei de referință ar trebui să fie atent evaluate în funcție de caz, încercând totuși să se limiteze utilizarea necorespunzătoare a pachetului bugetar al FEG; este, prin urmare, de acord cu decizia Comisiei de a furniza asistență pentru 250 de lucrători din 29 de întreprinderi în regiunea Comunidad Valenciana;

18.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

19.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

20.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2017/341.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Baza de date OICA: http://www.oica.net/category/production-statistics/
(5) EGF/2016/004 ES Comunidad Valenciana automotive COM(2016)0708; EGF/2007/001 FR PSA suppliers. COM(2007)0415; EGF/2007/010 PT Lisboa Alentejo. COM(2008)0094; EGF/2008/002 ES Delphi. COM(2008)0547; EGF/2008/004 ES Castilla y León Aragón. COM(2009)0150; EGF/2009/013 DE Karmann. COM(2010)0007; EGF/2012/005 SE Saab, COM(2012)0622; EGF/2012/008 IT De Tomaso; COM(2013)0469; EGF/2013/006 PL Fiat Auto Poland, COM(2014)0699¸ EGF/2013/012 BE Ford Genk, COM(2014)0532; EGF/2014/006 FR PSA, COM(2014)0560; EGF/2015/003 BE Ford Genk, COM(2015)0336 și EGF/2015/009 SE Volvo Trucks, COM(2016)0061
(6) EGF/2009/007 SE Volvo, COM(2009)0602 EGF/2009/009 AT Steiermark, COM(2009)0602; EGF/2009/019 FR Renault, COM(2011)0420; EGF/2010/002 ES Cataluña automoción, COM(2010)0453; EGF/2010/004 PL Wielkopolskie, COM(2010)0616; EGF/2010/015 FR Peugeot, COM(2012)0461; EGF/2010/031 BE General Motors Belgium, COM(2011)0212; EGF/2011/003 DE Arnsberg and Düsseldorf automotive, COM(2011)0447; EGF/2011/005 PT Norte-Centro automotive, COM(2011)0664; și EGF/2015/002 DE Adam Opel, COM(2015)0342.
(7) EPA, trimestrul III 2016. http://www.ine.es/infografias/tasasepa/desktop/tasas.html?t=0&lang=es


Standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare ***II
PDF 241kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare (11197/1/2016 – C8-0424/2016 – 2013/0013(COD))
P8_TA(2016)0496A8-0368/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11197/1/2016 – C8-0424/2016),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0026),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A8-0368/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.
(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.
(3) Texte adoptate la 26.2.2014, P7_TA(2014)0152.


Serviciile de transport feroviar intern de călători ***II
PDF 325kWORD 50k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători (11198/1/2016 – C8-0425/2016 – 2013/0028(COD))
P8_TA(2016)0497A8-0373/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11198/1/2016 – C8-0425/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei, Camera Deputaților din Luxemburg, Senatul și Camera Reprezentanților din Țările de Jos, Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0028),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și transport (A8-0373/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația sa anexată la prezenta rezoluție;

3.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

4.  propune ca actul să fie numit „Regulamentul van de Camp - Dijksma privind deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători”(4);

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European referitoare la transferul de personal

În conformitate cu considerentul 14 și cu articolul 4 alineatele (4a), (4b) și (6), statele membre trebuie să respecte pe deplin Directiva 2001/23/CE în ceea ce privește menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi și au dreptul să meargă dincolo de punerea în aplicare a prezentei directive, prin luarea de măsuri suplimentare pentru protecția personalului în conformitate cu dreptul Uniunii, precum solicitarea unui transfer obligatoriu de personal, chiar dacă Directiva 2001/23/CE nu s-ar putea aplica.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.
(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.
(3) Texte adoptate la 26.2.2014, P7_TA(2014)0148.
(4) Wim van de Camp și Sharon Dijksma au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.


Spațiul feroviar unic european ***II
PDF 248kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare (11199/1/2016– C8-0426/2016 – 2013/0029(COD))
P8_TA(2016)0498A8-0371/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11199/1/2016 – C8-0426/2016),

–  având în vedere avizele motivate, prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, de către Senatul Franței, Parlamentul Lituaniei, Camera Deputaților din Marele Ducat al Luxemburgului, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0029),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și transport (A8-0371/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  propune ca actul să fie numit „Directiva Sassoli - Dijksma privind deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare”(4);

4.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.
(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0147.
(4) David-Maria Sassoli și Sharon Dijksma au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.


Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I
PDF 331kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor (COM(2013)0296 – C7-0144/2013 – 2013/0157(COD))
P8_TA(2016)0499A8-0023/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0296),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0144/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Congresul Deputaților din Spania și Senatul Spaniei, Adunarea Națională a Franței, Senatul Italiei, Parlamentul Letoniei, Parlamentul Maltei, Seimul Poloniei și Parlamentul Suediei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 octombrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0023/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  propune ca actul să fie numit „Regulamentul Fleckenstein - Schultz van Haegen de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor”(4);

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/352.)

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 111.
(2) JO C 114, 15.4.2014, p. 57.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 8 martie 2016 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0069).
(4) Knut Fleckenstein și Melanie Schultz van Haegen au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.


Numirea unui membru al Curții de Conturi - Juhan Parts
PDF 232kWORD 46k
Decizia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 privind propunerea de numire a lui Juhan Parts ca membru al Curții de Conturi (C8-0445/2016 – 2016/0817(NLE))
P8_TA(2016)0500A8-0375/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0445/2016),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0375/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât comisia a organizat apoi, la 5 decembrie 2016, o audiere a candidatului propus de Consiliu pentru a fi numit membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Juhan Parts ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Programul de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel *
PDF 361kWORD 55k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2008/376/CE privind adoptarea programului de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel și privind orientările tehnice multianuale pentru acest program (COM(2016)0075 – C8-0099/2016 – 2016/0047(NLE))
P8_TA(2016)0501A8-0358/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0075),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 2 alineatul (2) din Protocolul nr. 37 privind consecințele financiare ale expirării Tratatului CECO și privind Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C8-0099/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0358/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul 3
(3)  Este necesară revizuirea normelor privind competențele și componența grupurilor consultative și a grupurilor tehnice, în special în ceea ce privește tipul experților numiți de către Comisie pentru a asigura o mai mare transparență, precum și conformitatea și coerența cu cadrul grupurilor de experți ai Comisiei, și pentru a contribui, în măsura posibilului, la o reprezentare echilibrată a domeniilor relevante de expertiză și a domeniilor de interes, precum și la un echilibru optim de gen.
(3)  Este necesară revizuirea normelor privind competențele și componența grupurilor consultative și a grupurilor tehnice, pentru a crește gradul de informare a părților interesate relevante cu privire la deliberările din cadrul acestor grupuri, în special în ceea ce privește tipul experților numiți de către Comisie și influența exercitată de aceștia, pentru a asigura o mai mare transparență, precum și conformitatea și coerența cu cadrul grupurilor de experți ai Comisiei, și pentru a contribui, în măsura posibilului, la o reprezentare echilibrată a domeniilor relevante de expertiză și a domeniilor de interes, precum și la un echilibru optim de gen. Cu toate acestea, este necesar să se respecte Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei și Rezoluția Parlamentului European referitoare la controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei.
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  Este necesar să se ia în considerare norme de finanțare simplificate pentru a facilita participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la programul RFCS și pentru a permite utilizarea „costurilor unitare” în scopul calculării cheltuielilor eligibile cu personalul pentru deținătorii de IMM-uri și pentru alte persoane fizice care nu beneficiază de un salariu.
(4)  Este necesar să se sprijine participarea globală a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la programul RFCS, printre altele, prin simplificarea normelor, și să se permită utilizarea „costurilor unitare” în scopul calculării cheltuielilor eligibile cu personalul pentru deținătorii de IMM-uri și pentru alte persoane fizice care nu beneficiază de un salariu.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Sectorul cărbunelui și cel al oțelului sunt importante pentru procesul de integrare europeană și au un rol cheie în peisajul industrial general al Uniunii. Totodată, condițiile de lucru din sectoarele respective sunt dificile și adesea au cauzat efecte negative asupra sănătății lucrătorilor și cetățenilor. Prin urmare, instalațiile și întreprinderile ar trebui să respecte toate cerințele legale referitoare la responsabilitatea socială, să aducă soluții definitive și să minimalizeze implicațiile sociale ale tranziției sau ale închiderii instalațiilor. Partenerii sociali trebuie să fie consultați în măsura posibilului cu privire la aspecte legate de responsabilitatea socială.
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul -1 (nou)
Decizia 2008/376/CE
Articolul 3 – punctul 1 – litera g
-1.  La articolul 3 punctul 1, litera (g) se elimină;
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul -1 a (nou)
Decizia 2008/376/CE
Articolul 6 – alineatul 2 – litera ga (nouă)
-1a.   La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:
„(ga) impactul operațiilor de extracție minieră asupra locurilor de muncă și asupra comunității locale;”
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul -1 b (nou)
Decizia 2008/376/CE
Articolul 6 – alineatul 2 – litera gb (nouă)
-1b.   La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:
„(gb) impactul operațiuniilor de extracție minieră asupra sănătății și securității lucrătorilor și comunității locale;”
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul -1 c (nou)
Decizia 2008/376/CE
Articolul 8 – partea introductivă
-1c.  La articolul 8, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:
„Cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT) au drept scop îmbunătățirea proceselor de producere a oțelului în vederea creșterii calității produselor și a sporirii productivității. Reducerea emisiilor, a consumului de energie și a impactului asupra mediului, precum și ameliorarea utilizării materiilor prime și a conservării resurselor formează o parte integrală a obiectivului de îmbunătățire vizat. Proiectele de cercetare vizează unul sau mai multe dintre aspectele următoare:”
„Cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT) au drept scop îmbunătățirea proceselor de producere a oțelului în vederea creșterii calității produselor și a sporirii productivității. Reducerea emisiilor, a consumului de energie și a impactului asupra mediului, precum și ameliorarea utilizării materiilor prime și a conservării resurselor formează o parte integrală a obiectivului de îmbunătățire vizat. Proiectele de cercetare vizează tehnologiile inovatoare din unul sau mai multe din domeniile următoare:”
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 1
Decizia 2008/376/CE
Articolul 21 – litera ia (nouă)
(ia)   evaluarea proiectelor finalizateale producției de cărbune și de oțel în zonele vizate;
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 2
Decizia 2008/376/CE
Articolul 22 – alineatul 1 – paragraful 1
Fiecare grup consultativ este compus în conformitate cu tabelele prevăzute în anexă. Membrii grupurilor consultative sunt numiți de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare pentru a reprezenta un interes comun al părților interesate. Aceștia nu reprezintă o anumită parte interesată, ci exprimă o opinie comună diferitelor organizații de părți interesate.
Fiecare grup consultativ este compus în conformitate cu tabelele prevăzute în anexă. Membrii grupurilor consultative sunt numiți de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare a Comisiei pentru a reprezenta un interes comun al părților interesate. Aceștia acționează individual și nu reprezintă o anumită parte interesată, ci exprimă o opinie comună diferitelor organizații de părți interesate.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 2
Decizia 2008/376/CE
Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 2
Ei desfășoară activități în domeniul respectiv și cunosc prioritățile din industrie.
Ei desfășoară activități în domeniul respectiv și cunosc prioritățile din industrie și din sector.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 3
Decizia 2008/376/CE
Articolul 24 – alineatul 1 – paragraful 2
Membrii grupurilor tehnice sunt numiți în funcție de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare.
Membrii grupurilor tehnice sunt numiți în funcție de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare a Comisiei.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 3
Decizia 2008/376/CE
Articolul 24 – alineatul 3 a (nou)
(3a)   Comisia este îndemnată să asigure cea mai mare transparență posibilă, inclusiv publicarea ordinii de zi, a documentelor de fundamentare, a registrelor voturilor și a proceselor-verbale detaliate, inclusiv a opiniilor divergente, în conformitate cu recomandările Ombudsmanului European;
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Articolul 1 – punctul 9
Decizia 2008/376/CE
Articolul 39
În cazul numirii experților independenți cu înalte calificări menționați la articolul 18, articolul 28 alineatul (2) și articolul 38, se aplică prin analogie dispozițiile articolului 40 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2013 (*).
În cazul numirii experților independenți cu înalte calificări menționați la articolul 18, articolul 28 alineatul (2) și articolul 38, se aplică prin analogie dispozițiile articolului 40 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*), împreună cu, pentru grupurile de experți în ansamblu, Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei și Rezoluția Parlamentului European referitoare la controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei.
______________
___________________
(*) Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 81).”;
(*) Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 81).”;

Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
PDF 570kWORD 99k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2016/2219(INI))
P8_TA(2016)0502A8-0355/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în vigoare din 24 octombrie 1945,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York, la 16 decembrie 1966,

–  având în vedere convențiile internaționale fundamentale privind drepturile omului, inclusiv Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care UE este parte,

–  având în vedere Convenția ONU din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW)(1),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului(2),

–  având în vedere Convenția internațională din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora(3),

–  având în vedere Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare(4),

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene și documentul final din 22 septembrie 2014 al Reuniunii plenare la nivel înalt a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, cunoscută drept Conferința mondială privind popoarele indigene(5),

–  având în vedere Declarația și Programul de acțiune de la Viena, adoptate la 25 iunie 1993(6),

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din 1995(7) și Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (ICPD) din 1994(8), precum și rezultatele conferințelor lor de evaluare,

–  având în vedere Principiile de la Paris ale Organizației Națiunilor Unite privind instituțiile naționale pentru drepturile omului (NHRI)(9)

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a UE privind drepturile persoanelor în vârstă,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere documentul publicat de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016, intitulat: „Viziune comună, acțiune comună: o Europă mai puternică – Strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”(10),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional(12) și Orientările actualizate ale UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional(13),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(14),

–  având în vedere Orientările UE cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor(15),

–  având în vedere Orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI)(16), adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

–  având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în afara Uniunii Europene,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2015, adoptat de Consiliu la 20 iunie 2016(17),

–  având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor: Transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020 (GAPII), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015(18),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI(19) și Lista de acțiuni a Comisiei pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI (2016-2019)(20),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind dimensiunea de gen în contextul dezvoltării(21),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația din 13 mai 2015 (COM(2015)0240) și Concluziile Consiliului din 20 iulie 2015 privind migrația(22), 14 septembrie 2015(23) și 22 septembrie 2015(24),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/260 a Consiliului din 17 februarie 2015 de prelungire a mandatului Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(25),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind promovarea și protecția drepturilor copiilor(26),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”(27),

–  având în vedere Indicatorii revizuiți pentru abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea1a, adoptați de Consiliu la 20 septembrie 2016(28),

–  având în vedere Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(29),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/168/PESC din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și de abrogare a Poziției comune 2003/444/PESC(30),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a ÎR/VP privind revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) (JOIN(2015)0050),

–  având în vedere Planul de acțiune de la Valletta din 11-12 noiembrie 2015(31),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 13 octombrie 2015 referitoare la punerea în aplicare a Agendei privind femeile, pacea și securitatea(32),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 19 iunie 2008 privind violența sexuală drept crimă de război(33),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea(34),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 2014 privind protecția migranților(35),

–  având în vedere rezoluțiile adoptate în procedura de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar (36)

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE(37),

–  având în vedre Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor, încălcări ale dreptului internațional umanitar(38),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(39),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(40),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(41),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa(42),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării(43),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa capitală(44),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe(45),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European(46),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015(47),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(48),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate(49),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(50), raportul din 28 ianuarie 2016 privind minoritățile și discriminarea pe criterii de castă al Raportorului special al ONU pentru probleme privind minoritățile(51),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(52),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(53),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(54),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(55),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(56),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (PDONU): implementarea cadrului „Protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în rezoluția sa 17/4 din 6 iulie 2011(57),

–  având în vedere raportul anual din 2015 al Fondului European pentru Democrație(58),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0355/2016),

A.  întrucât, în temeiul articolul 21 din TUE, Uniunea Europeană s-a angajat pentru realizarea unei politici externe și de securitate comună (PESC) orientată de principiile care au inspirat crearea Uniunii, pe care trebuie să urmărească să le promoveze la nivel mondial: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

B.  întrucât articolul 207 din TFUE cere politicii comerciale a UE să se bazeze pe principiile și obiectivele acțiunii sale externe;

C.  întrucât articolul 3 din TUE prevede că „în relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”;

D.  întrucât respectarea și promovarea și apărarea universalității și a indivizibilității drepturilor omului reprezintă năzuințe esențiale ale politicilor externe și de securitate ale UE, după cum prevede clauza privind drepturile omului din toate acordurile UE cu țările terțe;

E.  întrucât respectarea drepturilor omului, pacea, securitatea și dezvoltarea sunt strâns legate și se consolidează reciproc;

F.  întrucât măsurile de susținere a drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie integrate în toate politicile UE care au o dimensiune externă, cum ar fi politica de dezvoltare, politica privind migrația, politica de securitate, politica de combatere a terorismului, politica de vecinătate, politica de extindere și politica comercială, în special prin implementarea clauzelor privind drepturile omului;

G.  întrucât coerența internă și externă în domeniul drepturilor omului este esențială pentru credibilitatea politicii UE privind drepturile omului în exterior, și întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, precum și între politicile sale externe, este, de asemenea, o condiție indispensabilă pentru succesul și eficacitatea politicii UE privind drepturile omului și democratizarea; întrucât o mai bună coerență i-ar permite UE să reacționeze mai repede și mai eficient chiar din primele faze ale încălcărilor drepturilor omului; întrucât problema coerenței este deosebit de relevantă în contextul actualei politici privind migrația;

H.  întrucât valori precum libertatea, respectarea drepturilor omului și principiul organizării de alegeri periodice și autentice sunt elemente esențiale ale democrației; întrucât, pe lângă organizarea de alegeri libere și corecte, caracteristicile regimurilor democratice includ guvernarea transparentă și responsabilă, respectarea statului de drept, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, existența unui sistem judiciar independent și respectarea dreptului internațional și a acordurilor internaționale privind drepturile omului;

I.  întrucât respectarea drepturilor omului este amenințată la nivel mondial și întrucât universalitatea drepturilor omului este mai grav afectată de unele regimuri autoritare; întrucât există numeroase tentative, la nivel mondial, de a limita spațiul societății civile, inclusiv în cadrul unor foruri multilaterale; întrucât nerespectarea drepturilor omului are consecințe negative pentru fiecare persoană, pentru rudele sale și pentru societate;

J.  întrucât UE a fost un actor esențial în adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care urmărește să asigure respectarea drepturilor omului pentru toți;

K.  întrucât un nou Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019 a fost adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015, pentru a permite UE să contracareze aceste provocări printr-o utilizare mai focalizată, mai sistematică și mai coordonată a instrumentelor sale din domeniul drepturilor omului; întrucât acest Plan de acțiune ar trebui transpus în practică asigurând coerența cu Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

L.  întrucât VP/ÎR a declarat că drepturile omului sunt una dintre principalele sale priorități și că are intenția să le folosească drept criteriu de referință în toate relațiile cu țările terțe; întrucât VP/ÎR a reafirmat, de asemenea, angajamentul UE de a promova drepturile omului în toate domeniile relațiilor externe, „fără excepție”;

M.  întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism real, având ONU în centru, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii, având la bază convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru rezolvarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale; întrucât colaborarea cu țările terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor vizând drepturile omului în țările terțe;

N.  întrucât sesiunile ordinare ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), numirea unor raportori speciali, Mecanismul de evaluare periodică universală (EPU) și procedura specială pentru tratarea situațiilor specifice ale unor țări sau a unor aspecte tematice contribuie împreună la eforturile internaționale pentru promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

O.  întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu susținătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități pentru promovarea drepturilor omului și combaterea încălcărilor acestora;

P.  întrucât în Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(59), Parlamentul își exprimă profunda îngrijorare cu privire la reprimarea organizațiilor din societatea civilă, subliniază că este important să se definească un sistem de monitorizare pentru evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește dispozițiile politice și normative și solicită promovarea unui mediu favorabil pentru organizațiile societății civile; întrucât multe țări au adoptat de curând o legislație strictă privind ONG-urile, care declară organizațiile străine indezirabile atunci când sunt considerate o amenințare pentru ordinea constituțională, apărarea sau securitatea lor și întrucât, numai în 2015, au fost uciși în lume 185 de activiști pentru drepturile omului în domeniul mediului, 66 % dintre aceștia fiind dina America Latină;

Q.  întrucât se aplică interdicții de călătorie pentru a preveni susținătorii drepturilor omului să participe la evenimente internaționale într-un număr din ce în ce mai mare de țări, în special din Asia, Orientul Mijlociu și Africa;

R.  întrucât articolele 18 și 19 din DUDO prevăd că orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, precum și la libertatea de opinie și de exprimare și că „acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”; întrucât a crescut considerabil numărul de cazuri de persecuție a unor persoane care nu făceau decât să-și exercite în mod pașnic dreptul la libertatea de opinie, de cult și de exprimare;

S.  întrucât articolul 20 din DUDO recunoaște dreptul fiecăruia la libertatea de întrunire și de asociere pașnică; întrucât Rezoluția 21/16 a Consiliului ONU pentru drepturile omului le reamintește statelor obligația acestora de a respecta și a proteja pe deplin drepturile persoanelor de a se întruni pașnic și de a se asocia în mod liber, atât online, cât și offline; întrucât libertatea de gândire, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea convingerilor trebuie întărite prin dialoguri interreligioase și interculturale;

T.  întrucât normele de bază ale dreptului umanitar internațional și ale drepturilor omului sunt stabilite de Convențiile de la Geneva și protocoalele sale adiționale, și stau la baza tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția civililor și a persoanelor strămutate în zonele de conflict trebuie garantată în totală neutralitate și imparțialitate, iar independența ajutorului umanitar trebuie să prevaleze;

U.  întrucât ocuparea ilegală a unui teritoriu reprezintă o încălcare continuă a dreptului internațional, ce atrage după sine responsabilitatea puterii de ocupație față de populația civilă în baza dreptului umanitar internațional;

V.  întrucât dovezile crimelor de război și ale crimelor împotriva umanității sunt dificil de păstrat, în special când există valuri fără precedent de refugiați care fug din calea violenței; întrucât păstrarea dovezilor este esențială pentru aducerea făptașilor în fața justiției;

W.  întrucât încercările de închidere a închisorii Guantánamo Bay au eșuat și numai 20 de deținuți au fost eliberați sau relocați în 2015;

X.  întrucât, la nivel mondial, din ce în ce mai mulți oameni fug de războaie, de conflicte armate și de alte condiții degradante și întrucât aceste valuri de refugiați și diversele forme de migrație reprezintă o provocare majoră, atât pentru UE, cât și la nivel global, ce necesită soluții imediate, eficiente și sustenabile în concordanță cu valorile noastre europene comune; întrucât ajutorul umanitar acordat de Comisia Europeană, principalul donator al lumii, ajută refugiații și persoanele strămutate din peste 30 de țări;

Y.  întrucât pentru combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului și a exploatării prin muncă a migranților sunt necesare deopotrivă soluții pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri pentru destrămarea rețelelor infracționale și aducerea vinovaților în fața justiției, culegerea și analiza datelor, măsuri pentru protecția victimelor și returnarea migranților în situație neregulamentară, precum și cooperarea cu țările terțe, împreună cu strategii pe termen mai lung care să combată cererea de persoane introduse ilegal și traficate și să abordeze cauzele profunde ale migrației, care aruncă aceste persoane în ghearele traficanților;

Z.  întrucât justiția este esențială pentru promovarea respectării drepturilor omului, iar UE și statele sale membre susțin necondiționat Curtea Penală Internațională (CPI) încă de la începuturile acesteia, promovând universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea, pentru a-i consolida independența;

AA.  întrucât până acum s-au realizat progrese substanțiale în abolirea pedepsei capitale și întrucât multe țări au suspendat această pedeapsă, iar altele au adoptat măsuri legislative în această privință; întrucât în 2015 s-a înregistrat o creștere dramatică a numărului total de execuții, aproape 90 % dintre acestea având loc în numai trei țări, și anume în Iran, Pakistan și Arabia Saudită; întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa în care pedeapsa capitală nu a fost abolită;

AB.  întrucât egalitatea de gen se află în centrul valorilor europene și este consacrată în cadrul juridic și politic al UE, ea fiind totodată principiu central în Agenda 2030 a ONU; întrucât violența împotriva femeilor și fetelor și discriminarea acestora au crescut dramatic în ultimii ani, în special zonele de război și în regimurile autoritare;

AC.  întrucât, potrivit cifrelor UNICEF, 250 de milioane de copii în lume trăiesc în țări afectate de conflicte, iar aproape 50 de milioane de copii fie au fost strămutați forțat din cauza violenței, războiului și atrocităților sale, a terorismului și a conflictelor armate, fie au migrat dincolo de granițe și mulți copii continuă să sufere de pe urma tuturor formelor de discriminare, violență, exploatare, abuz, muncă forțată, sărăcie și malnutriție;

AD.  întrucât, potrivit UNICEF, 1 din 200 de copii în lume este refugiat, aproape o treime din copii trăiesc ca refugiați în afara țării lor de naștere, iar numărul de copii refugiați s-a dublat între 2005 și 2015;

AE.  întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărui om „la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale”, iar „mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite”, care includ îngrijirea medicală; întrucât accesul la educație, hrană și îngrijire medicală ar trebui garantat pentru toți copiii; întrucât Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului 26/28(36) cere ca următoarea reuniune a Forumului social al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului să se concentreze pe accesul la medicamente în contextul dreptului fiecărei persoane de a se bucura de cel mai înalt standard realizabil de sănătate fizică și mentală; întrucât Constituția OMS prevede că dreptul de a beneficia de cel mai înalt nivel realizabil de sănătate se numără printre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane, fără deosebire de rasă, religie, convingeri politice, situație economică sau socială;

AF.  întrucât, potrivit Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, autoritățile trebuie să respecte drepturile copilului care este separat de unul sau de ambii părinți;

AG.  întrucât violența împotriva minorităților, inclusiv persoanele LGBTI, și urmărirea lor ilegală în justiție continuă în multe locuri din întreaga lume, iar discriminările în sănătate, educație, locuri de muncă, dar și în alte sectoare, sunt larg răspândite;

AH.  întrucât continuă să fie semnalate, în multe părți ale lumii, încălcări ale drepturilor civile și politice, economice, de muncă, sociale și culturale, precum și daune aduse mediului de neglijența profesională a unor actori din sectorul privat; întrucât există o legătură strânsă între corupție, evaziune fiscală, fluxurile de capital ilicite și încălcările drepturilor omului;

AI.  întrucât Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, transnaționale sau nu, indiferent de dimensiune, sector, localizare, proprietate sau structură, însă eficacitatea mecanismelor de control și sancționare constituie în continuare o provocare în ceea ce privește implementarea principiilor directoare ale ONU în întreaga lume; întrucât caracteristicile speciale ale IMM-urilor trebuie luate în considerare în mod adecvat și combinate cu o abordare flexibilă a responsabilității sociale a întreprinderilor adaptată la potențialul acestora;

AJ.  întrucât, în octombrie 2015, Comisia Europeană și-a lansat noua strategie comercială „Comerț pentru toți”, în care și-a propus ca scop să folosească comerțul ca mijloc de consolidare a drepturilor omului în țările terțe;

AK.  întrucât, în 2015, UE să lucreze la o legislație ce vizează comerțul cu minerale care alimentează conflicte;

AL.  întrucât evenimente sportive naționale și internaționale, precum Jocurile Olimpice și campionatele mondiale de fotbal nu ar trebui folosite în scopuri politice, ci ar trebui organizate cu respectarea deplină a tuturor drepturilor omului, conform Cartei Olimpice, și ar trebui să urmărească o dezvoltare armonioasă a umanității, în vederea promovării unei societăți pașnice, preocupată de respectarea drepturilor omului și a demnității umane, fără nicio discriminare pe motive de naționalitate, rasă, religie, politică, gen, identitate de gen, orientare sexuală sau caracteristici sexuale;

AM.  întrucât schimbările de mediu afectează accesul la apă, la resurse naturale, la hrană,

Centralitatea drepturilor omului în politicile externe ale UE

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de amenințările la adresa promovării și protecției drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, față de faptul că universalitatea drepturilor omului este din ce în ce mai mult și mai grav afectată în multe părți ale lumii, inclusiv în regimurile autoritare, dar și de către grupuri teroriste precum Daesh;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încercările din ce în ce mai numeroase de a limita spațiul societății civile și al apărătorilor drepturilor omului, limitările din ce în ce mai mari ale libertății de întrunire și ale libertății de exprimare, precum și cu privire la numărul din ce în ce mai mare de legi represive împotriva societății civile adoptate în întreaga lume, în țări precum Rusia, Turcia și China, inclusiv sub pretextul combaterii terorismului (prin introducerea unor legi de anti-terorism, situații de urgență și măsuri de securitate), întrucât există deseori un impact negativ asupra drepturilor omului, precum și un abuz frecvent al acestor legi în scopul represiunii; reamintește că o astfel de legislație nu ar trebui să contribuie în niciun fel la limitarea spațiului în care pot funcționa grupurile societății civile; cere condamnarea clară a acestor abuzuri și încălcări;

3.  atrage atenția asupra faptului că UE s-a angajat în direcția unei PESC, dar și a altor politici cu dimensiune externă, bazate pe progresul democrației, stat de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și libertăți fundamentale, pe respectul pentru demnitatea umană, pe principiile egalității și solidarității, precum și pe respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și a dreptului umanitar internațional și privind drepturile omului; reiterează că aceste principii sunt, de asemenea, intrinsece acțiunii externe, care merge dincolo de PESC și include politicile de dezvoltare și umanitare;

4.  invită toate instituțiile UE și statele membre să acționeze în spiritul angajamentului pe care și l-au asumat de a promova democrația și statul de drept, de a proteja și pune în practică drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv dreptul la dezvoltare prin mijloace pașnice, precum și să plaseze drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici, la toate nivelurile;

5.  cere din nou statelor membre să fie exemplare, exprimându-și în mod unitar susținerea pentru indivizibilitatea, interdependența, interrelația și universalitatea drepturilor omului și, în special, să ratifice toate instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului create de ONU;

6.  subliniază că, pentru a fi un actor credibil în relațiile externe, UE trebuie să realizeze o mai mare coerență între politicile sale interne și cele externe în privința respectării drepturilor omului și a valorilor democratice (strategiile privind drepturile omului pentru promovarea și protejarea drepturilor persoanelor LGBTI fiind esențiale în acest sens), și trebuie să urmărească sistematic o materializare consecventă și coerentă a politicii sale în domeniul drepturilor omului;

7.  atrage atenția asupra angajamentului său pe termen lung pentru promovarea drepturilor omului și progresul valorilor democratice, reflectat, printre altele, în decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, în lucrările Subcomisiei pentru drepturile omului, ale Grupului de sprijin a democrației și ale misiunilor de observare a alegerilor și în cele ale Fondului European pentru democrație, precum și în cadrul dezbaterilor lunare în plen și în rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept și în multiplele delegații parlamentare;

8.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că un mare număr de promotori ai drepturilor omului sunt atacați în zilele noastre; invită UE, și în special VP/ÎR, să adopte o politică de denunțare sistematică și fără echivoc a uciderii susținătorilor drepturilor omului și a oricăror încercări de a-i supune violențelor, persecuției, amenințărilor, hărțuirii, dispariției, închiderii sau arestării arbitrare, să condamne regimurile care recurg la astfel de atrocități sau le tolerează și să-și intensifice acțiunile de diplomație publică pentru a-i susține deschis și clar, inclusiv atunci când aceștia se exprimă în cadrul forurilor multilaterale; invită UE să elaboreze orientări în această politică, deoarece acest lucru mărește consistența priorităților actuale ale UE, stabilite în diferitele orientări ale UE; încurajează delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre să continue să susțină activ promotorii drepturilor omului, în special prin monitorizarea sistematică a proceselor, vizitarea lor în închisoare și prin declarații publice privind cazurile individuale, acolo unde este cazul; îndeamnă la crearea unui sistem de monitorizare eficientă a spațiului societății civile, cu criterii de referință și indicatori clari; subliniază din nou importanța Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) în furnizarea de sprijin financiar și material direct și urgent pentru promotorii omului aflați în situații de risc, precum și importanța fondului de urgență care le permite delegațiilor UE să acorde granturi ad-hoc directe apărătorilor drepturilor omului ale căror vieți sunt sub amenințare iminentă;

9.  invită UE și statele sale membre să încurajeze crearea de instituții naționale pentru drepturile omului, în conformitate cu Principiile de la Paris ale Organizației Națiunilor Unite, care să aibă mandat, expertiză și resurse suficiente pentru a putea asigura protecția și respectarea drepturilor omului;

10.  reamintește necesitatea de a dezvolta relațiile interparlamentare dintre Uniune și partenerii săi, în cadrul unui dialog onest și bazat pe înțelegere și încredere reciproce, pentru a promova drepturile omului într-un mod efectiv;

Cadrul strategic al UE și noul Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația

11.  salută adoptarea celui de al doilea Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019) și invită insistent UE și statele sale membre să transpună în practică integral, consecvent, transparent și în timp util acțiunile prevăzute de acesta, precum și să întărească acordat democrației; subliniază că este nevoie de consens și coordonare între UE și statele membre pentru o implementare coerentă a planului de acțiune și încurajează ferm statele membre să se angajeze mai mult în implementarea și reexaminarea planului de acțiune; subliniază că statele membre trebuie să raporteze cu privire la implementarea planului de acțiune;

12.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase fixate în cel de al doilea Plan de acțiune, UE trebuie să aloce expertiză și resurse suficiente, atât în ceea ce privește resursele umane pentru delegații, Comisie și Serviciul European pentru Acțiune Externă (SEAE), cât și în ceea ce privește fondurile disponibile pentru proiecte;

13.  consideră că societatea civilă liberă constituie unul din fundamentele protecției și sprijinirii drepturilor omului și a valorilor democratice; în consecință, este preocupat de limitarea curentă a spațiului public pentru societatea civilă și de faptul că promotorii drepturilor omului și jurnaliștii au devenit din ce în ce mai mult ținta atacurilor în întreaga lume; salută includerea în planul de acțiune a unui obiectiv care vizează contracararea amenințărilor la adresa spațiului societății civile și îndeamnă UE să transpună în practică acțiunile prevăzute; încurajează toate părțile implicate în acțiunea externă a UE să identifice și să remedieze lacunele existente în protecția drepturilor omului și a libertăților democratice, să își intensifice cooperarea pe teren cu societatea civilă, cu parlamentele, cu partidele politice și cu autoritățile locale, dar și cu organizațiile regionale și internaționale; atrage atenția asupra faptului că planul de acțiune nu include un obiectiv separat de promovare a standardelor democratice în țările partenere; invită Comisia să elaboreze orientări ale UE pentru sprijinirea democrației;

Raportul anual al UE

14.  salută încercările de a îmbunătăți și de a face partea tematică a Raportului anual privind drepturile omului și democrația mai concisă și mai sistematică, precum și mai accesibilă publicului larg; își reiterează convingerea că Raportul anual ar trebui completat printr-o abordare mai obiectivă prin care, pe lângă realizări și practicile optime, să fie evidențiate cu precizie și provocările și constrângerile din țările terțe, precum și să fie formulate recomandări pentru acțiuni corective și informații despre măsurile luate de SEAE pentru a depăși aceste provocări; afirmă din nou că rapoartele de țară, care fac parte din raportul anual, ar trebui să fie cât mai puțin descriptive și ar trebui să reflecte implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului și democrația și să ofere o perspectivă de ansamblu asupra impactului acțiunilor UE pe teren;

15.  cere din nou solicită o raportare sistematică și completă cu privire la măsurile adoptate, rezultatele obținute și concluziile politice în urma acțiunilor întreprinse ca răspuns la rezoluțiile Parlamentului referitoare la cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept; insistă că trebuie asigurat un răspuns rapid și adecvat la încălcările drepturilor omului, chiar din primele etape ale unor astfel de încălcări; salută, în această privință, monitorizarea ulterioară realizată de SEAE în cadrul Subcomitetului pentru drepturile omului privind rezoluțiile referitoare la dezbaterile de cazuri de încălcare a drepturilor omului, democrației și statului de drept; reamintește solicitarea sa de a primi răspunsuri cuprinzătoare în scris de la Comisie și SEAE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația, care joacă un rol important în urmărirea sistematică și aprofundată a tuturor punctelor semnalate de Parlament, precum și în cadrul controlului parlamentar; reiterează invitația sa adresată VP/ÎR de a participa la o dezbatere cu deputații în Parlamentul European în cadrul a două sesiuni plenare în fiecare an, una la momentul prezentării Raportului anul al UE și cealaltă ca răspuns la rezoluția Parlamentului;

Reprezentantul Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului

16.  reamintește importanța pe care o are unui mandat RSUE mai puternic și mai flexibil pentru drepturile omului în creșterea eficacității, a coerenței și vizibilității UE în acțiunile sale de protecție și promovare a drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume; cere din nou ca acest mandat să devină permanent; în plus, consideră că RSUE ar trebui să aibă dreptul de vorbi public, puteri de inițiativă proprie, o vizibilitate publică mai mare, precum și resurse și expertiză adecvate;

17.  subliniază importanța unui ajutor sistematic pentru societatea civilă și a unei consultări veritabile și profunde cu aceasta în pregătirea vizitelor RSUE în țările partenere; salută, în această privință, angajamentul ferm al RSUE față de susținătorii drepturilor omului și societatea civilă, inclusiv reprezentanți locali, tineri și copii, precum și față de organizațiile internaționale înaintea, în timpul și după vizitele sale în țările terțe; subliniază importanța unui angajamentului continuu și din ce în ce mai ferm în aceste direcții, precum și necesitatea unor mecanisme de urmărire clare și transparente; susține pe deplin atenția maximă acordată de RSUE promovării și protejării unui spațiu deschis pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului, ca prioritate esențială a mandatului său; invită RSUE să raporteze Parlamentului după aceste vizite; regretă că activitatea și impactul RSUE pot fi numai parțial cunoscute prin examinarea Raportului anual privind drepturile omului, a declarațiilor sale pe platformele sociale și a discursurile disponibile; regretă, de asemenea, că nu există nicio informație oficială privind activitățile sau planurile sale și nici rapoarte de activitate sau analize;

18.  încurajează RSUE să continue să promoveze în mod sistematic prioritățile UE în materie de drepturi ale omului și să consolideze angajamentul UE cu toate mecanismele și organizațiile regionale și internaționale relevante privind drepturile omului; invită Consiliul să adopte, ca principiu general, practica includerii sistematice a cooperării cu RSUE în mandatul viitorilor reprezentanților speciali pe zone geografice;

Strategiile de țară privind drepturile omului și democrația (STDOD) și rolul delegațiilor UE

19.  salută faptul că democrația a fost inclusă în strategiile de țară privind drepturile omului, ca element necesar al oricărei analize cuprinzătoare a situației drepturilor omului și a democrației în țările partenere;

20.  reafirmă că este important ca STDOD să fie luate în considerare la toate nivelurile elaborării politicilor față de țările terțe, inclusiv la pregătirea dialogurilor politice la nivel înalt, a dialogurilor privind drepturile omului, a documentelor de strategie de țară și a programelor de acțiune anuale;

21.  susține din nou că STDOD trebuie să corespundă acțiunilor UE ce urmează să fie implementate în fiecare țară în funcție de situațiile specifice și trebuie să includă indicatori de progrese măsurabili și posibilitatea de a ajusta acești indicatori, dacă este necesar; subliniază că STDOD trebuie evaluate continuu; solicită îmbunătățiri suplimentare în cooperarea, comunicarea și schimbul de informații între delegațiile UE, ambasadele statelor membre și instituțiile UE, atunci când se elaborează și se implementează STDOD; își reiterează solicitarea ca deputații din Parlamentul European să aibă acces la STDOD și să obțină informații despre modul în care UE implementează aceste strategii și ca acestea să fie prezentate într-un format care să le permită deputaților să își exercite corect sarcina de control;

22.  subliniază că UE trebuie să implementeze o politică coerentă și vizibilă privind societatea civilă și subliniază nevoia unei înțelegeri mai articulate a folosirii diplomației publice; încurajează publicarea STDOD și a foilor de parcurs, precum și stabilirea unor mecanisme eficiente de răspuns, a unei monitorizări a cazurilor și a schimburilor de informații;

23.  salută crearea punctelor focale pentru drepturile omului și celor pentru problematica genului în toate delegațiile UE și reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare cu privire la rolul punctelor focale pentru drepturile omului; insistă ca activitatea punctelor focale pentru drepturile omului să fie, de asemenea, sprijinită de personalul diplomatic al statelor membre; cere ca activitatea punctelor focale pentru drepturile omului să fie independentă și liberă de orice interferență politică și hărțuire din partea autorităților naționale ale țărilor terțe, în special în contactele acestora cu susținătorii drepturilor omului și cu societatea civilă; insistă că este important ca întregul personal al delegațiilor UE să fie instruit cu privire la conținutul Orientărilor UE privind drepturile omului;

24.  salută majorarea bugetului și raționalizarea procedurilor din Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) 2014-2020 și cere ca alocarea prevăzută pentru IEDDO la jumătatea perioadei să fie păstrată pentru intervalul rămas din actuala perioadă a cadrului financiar multianual; afirmă din nou că este nevoie de coerență și de complementaritate între diferitele instrumente de finanțare ale UE și că este nevoie să se asigure că o astfel de consolidare se aplică tuturor instrumentelor care servesc drepturilor omului;

25.  solicită o adoptare anuală a programelor de acțiune anuale ale IEDDO, și nu bianuală, cum s-a întâmplat recent (2016-2017), pentru a asigura o flexibilitate maximă în raport cu evoluția situațiilor, precum și o complementaritate optimă cu celelalte instrumente de finanțare externă ale UE;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

26.  își reafirmă sprijinul pentru dialogurile privind drepturile omului și recunoaște că acestea pot fi instrumente eficiente și eficace pentru angajamentele și cooperarea bilaterale, cu condiția să permită partenerilor să se implice în chestiuni de fond, să transmită mesaje politice de substanță, să fie orientate spre rezultate și să beneficieze de o urmărire constantă care să depășească simplul schimb informații privind cele mai bune practici și provocările existente; invită UE să includă în mod sistematic discuțiile privind situația drepturilor femeilor și a drepturilor copiilor în toate dialogurile privind drepturile omului;

27.  recunoaște importanța lansării unor dialoguri consacrate exclusiv drepturilor omului și cu țările în care există probleme grave în această privință; subliniază, însă, că este necesar ca UE să tragă concluzii politice clare atunci când aceste dialoguri privind drepturile omului nu conduc la rezultate pozitive; avertizează cu privire la marginalizarea discuțiilor privind drepturile omului în cadrul dialogurilor politice la nivel înalt;

28.  insistă asupra faptului că discuțiile privind drepturile omului nu trebuie niciodată subordonate altor interese în discuțiile politice la nivel înalt; reiterează solicitarea sa adresată SEAE de a elabora un mecanism pentru examinarea dialogurilor privind drepturile omului, în vederea îmbunătățirii acestora; consideră că, dacă astfel de dialoguri eșuează în mod repetat, ar trebui folosite instrumente alternative pentru susținerea promovării drepturilor omului în țara respectivă;

29.  invită insistent SEAE să desfășoare în mod sistematic dialoguri pregătitoare cu societatea civilă, dar și la nivel local, cu scopul de a le include direct în dialogurile privind drepturile omului; subliniază că este important ca VP/ÎR și SEAE să abordeze în mod sistematic fiecare caz legat de apărătorii drepturilor omului în dialogurilor privind drepturile omului; invită SEAE să dea sistematic curs angajamentelor asumate în dialogurile pe tema drepturilor omului și să se sistematizeze reuniunile de informare cu organizațiile societății civile;

Orientările UE privind drepturile omului

30.  salută Orientările UE privind drepturile omului ca instrument important al politicii externe a UE în acest domeniu, care oferă o direcționare practică pentru delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre; cere din nou să se adopte fără întârziere noi Orientări ale UE pentru promovarea și protejarea drepturilor copilului;

31.  subliniază cu insistență importanța unei evaluări continue a aplicării orientărilor, utilizând criterii de referință clare; îndeamnă Comisia să deruleze și să publice o evaluare aprofundată a implementării orientărilor de către delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre în toate țările terțe, pentru a identifica posibilele diferențe și lacune în aplicarea și pentru a le corecta; consideră că, pentru o transpunere adecvată în practică a orientărilor, este necesară o formare sistematică și efectivă a personalului SEAE și al delegațiilor UE;

Combaterea tuturor formelor de discriminare

32.  condamnă în termenii cei mai fermi toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, limbă, cultură, religie sau convingeri, origine socială, castă, naștere, vârstă, dizabilități sau pe orice altă condiție; solicită din ca UE să aibă o politică mai fermă și o diplomație mai activă care să urmărească să elimine toate formele de discriminare și să se folosească de fiecare oportunitate pentru a-și exprima îngrijorarea profundă cu privire la aceste discriminări; îndeamnă, de asemenea, UE să continue să promoveze ratificarea și aplicarea integrală a tuturor convențiilor relevante ale ONU, cum ar fi Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități; salută faptul că SEAE lucrează la un manual de combatere a discriminării;

Misiunile și operațiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comune (PSAC)

33.  reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen în misiunile politicii de securitate și apărare comune, în conformitate cu Rezoluțiile de referință 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea și cu Rezoluția 2242 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată recent, în care femeile sunt considerate o componentă centrală a tuturor eforturilor de contracarare a provocărilor mondiale; își reiterează, în acest context, apelul către UE și statele sale membre de a susține, în procesul de edificare a unei reconcilieri durabile, participarea sistematică a femeilor, ca o componentă vitală a proceselor de pace; invită, în acest sens, UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la operațiunile de menținere a păcii, în asistență umanitară și în reconstrucția post-conflict;

34.  subliniază că PSAC este un instrument care nu numai că asigură securitatea europeană, dar face parte și din instrumentele de politică externă ale UE și, prin urmare, trebuie folosită pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

35.  solicită o mai mare integrare militară europeană pentru a îmbunătăți disponibilitatea și flexibilitatea forțelor armate europene, astfel încât acestea să poată răspundă amenințărilor și situațiilor de încălcare gravă a drepturilor omului, de genocid sau de purificare etnică; în acest sens, subliniază că ar trebui consolidat în cadrul dreptului internațional conceptul „responsabilității de a proteja” și că UE, ca o comunitate de valori, ar trebui să conducă inițiative și acțiuni importante pentru a proteja civilii și atunci când aceștia sunt amenințați de propriul lor stat;

36.  subliniază că traficul de migranți este legat de traficul de ființe umane și constituie o încălcare majoră a drepturilor omului; reamintește că misiunile PSAC, precum Misiunea navală a Uniunii Europene - Operațiunea Sophia (EURONAVFOR MED), reprezintă modalități concrete de a combate introducerea ilegală de migranți; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

37.  invită Consiliul Afaceri Externe al UE și VP/ÎR să ceară ca șefii misiunilor UE și reprezentanții corespunzători ai UE (șefii operațiunilor civile ale UE, comandanții operațiunilor militare ale UE și reprezentanții speciali ai UE) să raporteze cu privire la cazurile de încălcare gravă a dreptului umanitar internațional și să promoveze Codul de conduită privind activitatea Consiliului de Securitate în vederea combaterii genocidului, a crimelor împotriva umanității sau a crimelor de război, angajând statele membre ale ONU să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate care vizează prevenirea și eradicarea acestor crime; solicită integrarea politicilor de protejare a copiilor în toate operațiunile civile și militare ale UE care intră în contact cu copiii;

38.  solicită ca UE să-și consolideze cooperarea cu ONU în contextul formulării unei viziuni strategice comune privind securitatea, bazată pe de o parte pe noua Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate și, pe de altă parte, pe analiza ONU a propriilor operațiuni de pace și a arhitecturii de consolidare a păcii; insistă asupra cooperării cu ONU în vederea consolidării rolului și capacității organizațiilor regionale și subregionale în menținerea păcii, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor civile și militare și soluționarea conflictelor, precum și asupra faptului că trebuie dezvoltate procedurile de folosire a PSAC în sprijinul operațiunilor ONU, inclusiv prin desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE și prin consolidarea capacităților și reforma sectorului securității, integrând totodată drepturile omului și egalitatea de gen în activitățile misiunilor și în operațiuni;

Angajament multilateral pentru drepturile omului

39.  reafirmă clar că drepturile omului consacrate în convențiile ONU sunt universale, indivizibile, interdependente și interconectate, după cum s-a convenit în Declarația și Programul de acțiune de la Viena din 1993, precum și că trebuie impusă respectarea lor; reamintește angajamentul Uniunii de a promova și dezvolta dreptul internațional sub egida ONU; subliniază că este important ca statele membre să ratifice toate instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului adoptate de ONU, inclusiv cele prevăzute în Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, în Protocolul opțional de stabilire a unor mecanisme de depunere a plângerilor și de anchetă, în conformitate cu articolul 21 din TUE;

40.  subliniază că liderii UE trebuie să insiste asupra reformării ONU, având ca obiectiv consolidarea impactului și a forței sistemului multilateral bazat pe reguli, precum și asigurarea unei protecții mai eficiente a drepturilor omului și promovarea dreptului internațional; reafirmă, de asemenea, că este important să se garanteze că UE se implică în mod activ și consistent în toate mecanismele ONU pentru drepturile omului, în special în Comisia a III-a, în Adunarea Generală a ONU și în CDO al ONU, pentru a-și îmbunătăți credibilitatea; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre pentru mări și mai mult coerența UE în cadrul ONU în privința aspectelor legate de drepturile omului; încurajează UE să intensifice practica inițiativelor transregionale, să inițieze rezoluții împreună cu alți membri ai ONU și să urmărească atent procedura de Evaluare periodică universală a ONU; condamnă faptul că locurile din CDO din cadrul ONU sunt adesea ocupate de țări cu un istoric dovedit de încălcări grave ale drepturilor omului și invită statele membre să își facă publice voturile acordate în CDO; în acest sens, invită UE și statele sale membre să garanteze că modalitățile de vot respective reflectă importanța egală a drepturilor și să hotărască modul în care votează pentru rezoluțiile CDO pe baza fondului problemei, și nu în funcție de autorii respectivelor texte; subliniază că este important și necesar ca UE să aibă o reprezentanță permanentă în toate forumurile multilaterale, iar acțiunile sale să fie mai vizibile;

41.  invită UE să acorde o atenție deosebită teritoriilor disputate din vecinătatea sa estică, unde aproximativ cinci milioane de persoane trăiesc fără o protecție reală a drepturilor omului și fără a avea acces la justiție; invită UE să acorde prioritate acestui subiect pe agenda bilaterală pentru găsirea de soluții cu statele vizate și să își folosească întreaga gamă de instrumente pentru a sprijini soluții concrete de promovare a drepturilor omului în cadrul acestor entități și pentru a susține activitatea apărătorilor drepturilor omului de acolo;

Promovarea unui spațiu liber pentru societatea civilă și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului

42.  condamnă cu fermitate orice act de atac, intimidare, arestare, ucidere, hărțuire sau represiune a procurorilor, judecătorilor, avocaților, universitarilor și jurnaliștilor sau a oricărei alte profesii pentru care independența și libertatea profesională sunt esențiale pentru a construi o societate democratică;

43.  regretă numărul tot mai mare de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor de mediu la nivel mondial; condamnă cu fermitate impunitatea față de asasinarea lor și cere SEAE să susțină aducerea celor responsabili în fața justiției;

44.  condamnă cu fermitate faptul că multe țări din întreaga lume au adoptat recent legi stricte privind ONG-urile, care debilitează societatea civilă și conduc la o aplicare arbitrară a legilor, la pedepse care includ închisoarea, înghețarea averilor și interdicții de acces pentru membrii personalului ONG-urilor, în special în cazul celor care primesc fonduri publice străine;

45.  condamnă cu fermitate interdicțiile de călătorie aplicate de autorități ca instrument de intimidare și reducere la tăcere a vocilor independente ale apărătorilor drepturile omului și ale activiștilor, dar și ale avocaților și jurnaliștilor, și subliniază că aceste măsuri sunt deseori luate în mod arbitrar și fără fundamente juridice;

46.  subliniază rolul delegațiilor UE în reafirmarea și promovarea rolului esențial pe care îl are societatea civilă într-o democrație și în crearea unui mediu favorabil pentru societatea civilă, care necesită un grad maxim de transparență și incluziune în cooperarea cu organizațiile societății civile și cu apărătorii drepturilor omului; regretă, așadar, că la zece ani de la adoptarea Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului informațiile privind datele de contact pentru punctele de contact ale drepturile omului și pentru ofițerii de legătură pentru apărătorii drepturilor omului nu există încă pe paginile de internet ale tuturor delegațiilor UE;

47.  invită VP/ÎR și miniștrii de externe din UE să includă pe ordinea de zi a Consiliului Afaceri Externe, cu regularitate, discutarea eforturilor UE pentru eliberarea apărătorilor drepturilor omului, a celor implicați în activități umanitare, a jurnaliștilor, a activiștilor politici și a altora și să planifice un Consiliu Afaceri Externe public anual, cu o agendă care să includă limitarea spațiului de acțiune pentru societatea civilă și închiderea apărătorilor drepturilor omului, precum și discutarea acestor cazuri cu omologii relevanți în toate ocaziile, inclusiv a celor menționate în rezoluțiile Parlamentului referitoare la dezbaterea cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

48.  invită comunitatea internațională să aducă liderii politici în fața justiției atunci când comit abuzuri structurale folosind forțele de poliție și forțele armate pentru a înăbuși protestele împotriva conducerii lor sau a continuării acesteia;

Migranții, refugiații, solicitanții de azil și persoanele strămutate în interiorul țării (PSI)

49.  își exprimă solidaritatea cu numărul mare de refugiați și migranți care suferă grave încălcări ale drepturilor omului, ca victime ale conflictelor, ale eșecurilor guvernării și ale rețelelor de traficanți; condamnă numărul enorm de decese pe mare în Mediterana; este deosebit de preocupat de încălcările din ce în ce mai numeroase ale drepturilor omului pe care le suferă refugiații, migranții și solicitanții de azil în drumul lor spre UE; subliniază faptul că femeile și copiii care sunt refugiați, solicitanți de azil și migranți sunt deosebit de vulnerabili pe rutele de migrație și chiar pe teritoriul UE; solicită urgent măsuri de îmbunătățire a coerenței politicilor privind migrația și subliniază necesitatea unei abordări globale, pentru a găsi soluții sustenabile, coerente și pe termen lung, bazate pe standardele și principiile internaționale ale drepturilor omului, atunci când se combat cauzele profunde ale migrației; subliniază că este nevoie de solidaritate pentru a proteja migranții și refugiații, respectând politicile UE care au la bază drepturile omului; atrage în acest sens atenția că este important să se facă diferența între refugiați și migranți;

50.  subliniază faptul că războaiele, conflictele, eșecurile guvernării și nerespectarea drepturilor omului și a democrației reprezintă cauzele principale ale migrației și ale strămutării populației; subliniază că țările gazdă ar trebui să garanteze accesul deplin la educație și la servicii de îngrijire medicală gratuite, publice și de calitate, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, la piața muncii și la locuințe care să răspundă nevoilor refugiaților; subliniază că dorința migranților și refugiaților de a se integra, împreună cu politici de ajutor social corespunzătoare sunt esențiale pentru integrare; solicită UE să își intensifice eforturile de sprijinire a Libanului și a Iordaniei, țări ce adăpostesc un număr fără precedent de refugiați, care se confruntă adesea cu multiple amenințări;

51.  subliniază că trebuie consolidată cooperarea cu țările de origine și de tranzit, atât pentru o gestionare organizată a fluxurilor de migrație, cât și pentru acțiunile ce vizează combaterea cauzelor profunde ale emigrării; subliniază este crucială combaterea grupurilor implicate în introducerea ilegală de migranți; subliniază că UE trebuie să încurajeze țările în cauză să semneze Protocolul de la Palermo împotriva introducerii ilegale de migranți; reamintește angajamentele convenite la summitul de la Valletta;

52.  subliniază necesitatea stringentă de a crea și de a introduce un sistem european comun de azil cuprinzător, coerent și bine coordonat, care să distribuie responsabilitățile între statele membre;

53.  invită UE și statele membre să instituie o transparență totală în privința fondurilor alocate țărilor terțe pentru cooperarea în domeniul migrației și să comunice garanțiile stabilite pentru a asigura faptul că o astfel de cooperare nu aduce beneficii, în mod direct sau indirect, sistemelor de securitate, de poliție și judiciare implicate în încălcarea drepturilor omului;

54.  ia act de recunoaște propunerea recentă a Comisiei de a întocmi, la nivelul Uniunii, o listă a țărilor de origine sigure, care modifică Directiva privind procedurile de azil;

55.  consideră că, pentru a crește eficiența readmisiilor și pentru a garanta coerența returnărilor la nivel european, va trebui să se adopte noi acorduri de readmisie ale UE, care să prevaleze în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țările terțe;

56.  invită Comisia și statele membre să se asigure că transpunerea Directivei privind returnarea se desfășoară concomitent cu respectarea procedurilor, a standardelor și a drepturilor fundamentale ale omului, care îi permit UE să asigure tratamentul uman și demn al persoanelor returnate, în concordanță cu principiul nereturnării; îndeamnă UE și statele membre să acorde o atenție deosebită cazurilor de azil legate de posibile persecuții politice, astfel încât să se prevină orice returnare care ar putea determina o încălcare a drepturilor omului în țara de origine sau într-o țară terță;

57.  solicită încă o dată UE să se asigure că toate acordurile de cooperare în materie de migrație și de readmisie încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional din domeniul drepturilor omului, legislația privind refugiații și dreptul maritim internațional, precum și principiile și valorile UE; invită statele membre să respecte principiul internațional al nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional existent; cere ca să se integreze mecanisme de monitorizare astfel încât să se poată face o evaluare a impactului în privința drepturilor omului al cooperării cu statele din afara UE în domeniul migrației și al măsurilor de control la frontieră, insistă asupra integrării și monitorizării drepturilor omului în toate activitățile desfășurate de Frontex; invită UE să participe activ la dezbaterea privind termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la posibila definiție juridică a termenului în dreptul internațional;

58.  solicită, totodată, introducerea unei clauze care să indice că aceste acorduri ar putea fi suspendate până când părțile acordă efectiv suficiente garanții pentru examinarea individuală a cererilor de azil și, în termeni mai generali, pentru respectarea drepturilor omului în cazul migranților, al solicitanților de azil și al refugiaților;

59.  reamintește, în acest sens, necesitatea respectării principiului nereturnării în apele europene și internaționale, principiu consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de legislația UE în vigoare; reamintește angajamentul de a crea canale adecvate de migrație, legale și sigure, apărând, în același timp, mai bine frontierele externe ale UE; invită UE și cele mai dezvoltate țări terțe să semneze acordurile de parteneriat cu țările terțe, pentru a promova reîntregirea familiei și mobilitatea pentru toate persoanele, indiferent de nivelul de calificare, inclusiv pentru cele mai puțin calificate;

60.  invită statele membre să respecte și să aplice integral pachetul legislativ adoptat de UE privind sistemul european comun de azil și legislația comună privind migrația, mai ales pentru a-i proteja pe solicitanții de azil vulnerabili, precum copiii, femeile și persoanele vârstnice și persoanele LGTBI împotriva violenței și a discriminării în cursul procedurii de azil, precum și să ofere statelor membre o instruire adecvată pentru a permite proceduri adecvate și adaptate; solicită statelor membre să participe la programele de relocare, permițând reîntregirea familiilor și acordând vize umanitare; subliniază importanța eliminării obstacolelor administrative și politice, pentru o punere rapidă în aplicare a angajamentelor asumate în privința relocării; înțelege că trebuie realizată returnarea în condiții de siguranță a persoanelor care, în urma unei evaluări individuale a cererii lor de azil, sunt considerate neeligibile pentru acordarea protecției în Uniune;

61.  este extrem de îngrijorat de numărul din ce în ce mai mare de refugiați copii și de situația copiilor neînsoțiți, dispăruți sau separați de familie; îndeamnă statele membre să acorde prioritate maximă reunirii rapide a minorilor neînsoțiți cu membrii familiei lor; subliniază că este important să li se ofere copiilor acces la asistență medicală și la educație, ca parte a programelor UE de rezolvarea a cauzelor profunde ale migrației; invită statele membre să pună capăt detenției copiilor, să țină seama de interesul superior al copilului în toate procedurile și să asigure protecția copiilor conform dreptului internațional; subliniază că este important să se aloce resurse adecvate pentru protejarea copiilor refugiați și migranți de violențe, exploatare și abuzuri; invită Comisia să se asigure că minorii neînsoțiți nu dispar și să elaboreze o strategie pentru a se evita pe viitor dispariția minorilor migranți neînsoțiți pe teritoriul UE și pentru a afla unde se află copiii dispăruți;

62.  recunoaște că persoanele LGBTI din rândul solicitanților de azil sunt expuse adesea unui risc suplimentar în timpul călătoriei și la sosirea în țara în care solicită azil, iar acest risc poate lua forma hărțuirii, excluderii, violenței sexuale sau altor forme de violență; reamintește că o serie de țări considerate „sigure” pentru solicitanții de azil discriminează persoanele LGBTI sau chiar incriminează homosexualitatea; subliniază că grupurile vulnerabile au nevoie de garanții suplimentare și invită statelor să se asigure protecția persoanelor LGBTI din rândul refugiaților, în conformitate cu dreptul umanitar internațional;

63.  subliniază că este important să de se investească în măsuri preventive, și anume prin dezvoltarea de strategii de integrare și de incluziune socială; subliniază că trebuie implementate programe specifice de deradicalizare și de reintegrare, care să vizeze persoanele returnate;

64.  atrage atenția asupra situației problematice a refugiaților din statele vecine Siriei și consideră că este important ca UE să facă tot posibilul pentru a se asigura că refugiaților din aceste țări li se garantează condiții decente de trai și, în special, accesul la asistență medicală, educație și posibilități de angajare;

65.  subliniază situația dramatică a persoanelor strămutate intern (PSI), în special numărul enorm al acestora în Irak și Siria, dar și numărul lor din ce în ce mai mare în Ucraina, numărul total al PSI ajungând la 1,4 milioane în 2015; subliniază că programele pentru refugiați destinate regiunilor trebuie să recunoască și să includă și posibila soartă a PSI; invită Comisia, statele membre și comunitatea internațională să ia măsuri pentru a le îmbunătăți situația pe teren și pentru a se asigura că persoanele strămutate au acces la locuințe, hrană, asistență medicală și educație;

66.  reamintește că, potrivit Centrului de monitorizare a deplasărilor interne (IDMC), 19,3 milioane de persoane au fost strămutate numai în anul 2015 ca urmare a unor dezastre ecologice; reamintește că aceste strămutări s-a petrecut mai ales în regiunile din sud; subliniază, în acest sens, că 85 % dintre aceste strămutări au loc în țările în curs de dezvoltare și sunt, în esență, deplasări interne sau interregionale;

Traficul de ființe umane

67.  invită UE ca, în politicile sale externe, să acorde prioritate combaterii traficului de ființe umane, ocupându-se de fenomen atât din perspectiva cererii, cât și din cea a ofertei, să acorde o atenție deosebită protecției victimelor și să consolideze comunicarea și cooperarea cu actorii relevanți în combaterea traficului de ființe umane; reafirmă că este necesar ca toate statele membre ale UE să transpună Directiva 2011/36/UE și Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane;

68.  reamintește că rețelele criminale profită de presiunile din ce în ce mai mari ale migrației, de lipsa unor canale de migrație sigure și de vulnerabilitatea migranților și a refugiaților, mai ales a femeilor, fetelor și copiilor, pentru a-i supune traficului de migranți, traficului de ființe umane, sclaviei și exploatării sexuale;

69.  îndeamnă UE și statele membre să acorde atenție identificării refugiaților și migranților victime ale traficului de ființe umane sau victime ale încălcărilor și abuzurilor, ca parte a introducerii lor ilegale; în acest context, solicită instruirea polițiștilor de frontieră pentru a asigura o identificare precisă, ce este esențială pentru respectarea drepturilor de care trebuie să beneficieze victimele în mod legal;

70.  salută faptul că au fost mărite resursele pentru operațiunile Triton și Poseidon; remarcă lansarea Operațiunii Sophia EUNAVFOR MED împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de ființe umane în zona Mării Mediterane și susține întărirea gestionării frontierelor externe ale Uniunii;

71.  invită UE și statele sale membre să ratifice și să aplice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor lor;

Relația dintre dezvoltare, democrație și drepturile omului

72.  își exprimă profunda îngrijorare față de creșterea sărăciei extreme și a inegalităților în anumite părți ale lumii, fapt care periclitează exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului; consideră că respectul pentru drepturile omului și dreptul la dezvoltare sunt intrinsec legate; subliniază că respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice și sociale, a egalității de gen, a bunei guvernări, susținerea democrației și a statului de drept, a păcii și securității sunt condiții esențiale pentru eradicarea sărăciei și a inegalităților;

73.  salută Agenda 2030 pentru o dezvoltare durabilă; subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE cu țările terțe ar trebui să urmărească crearea unui mediu internațional favorabil realizării drepturilor sociale și economice, și solicită implementarea Declarației ONU din 1986 privind dreptul la dezvoltare; reamintește importanța crucială a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), consacrat la articolul 208 din TFUE, pentru a garanta respectarea drepturilor omului; invită UE să se asigure că orientările, evaluările de impact și mecanismele de monitorizare și raportare necesare transformă CPD într-o realitate în politicile UE și ale statelor sale membre; consideră că implementarea coerenței CPD, consacrată la articolul 208 din TFUE, și cadrele de rezultate clar definite în toate instrumentele și mecanismele UE privind drepturile omului sunt cruciale pentru îndeplinirea Agendei 2030, asigură incluziunea grupurilor marginalizate și vulnerabile și integrează sistematic o abordare bazată pe drepturile omului; insistă asupra consolidării coerenței și coordonării între toate politicile externe și instrumentele UE în aplicarea abordării bazate pe drepturile omului (ADO); invită statele membre să acționeze, în limitele atribuțiilor lor, în concordanță cu angajamentele asumate în materie de dezvoltare și cu politicile europene din acest domeniu; invită Comisia să realizeze o evaluare a utilizării instrumentelor ADO în delegații și să transmită Parlamentului o sinteză a acestei evaluări;

74.  reamintește introducerea unei ADO în politica de dezvoltare a UE, care urmărește integrarea principiilor drepturilor omului în activitățile operaționale pentru dezvoltare ale UE, și prevede mecanisme atât la sedii, cât și pe teren, pentru sincronizarea activităților în domeniul drepturilor omului și al cooperării pentru dezvoltare; solicită o mai mare difuzare a informațiilor despre instrumentele legate de ADO în rândul partenerilor noștri, inclusiv în rândul autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat, precum și o monitorizare atentă de către Comisie a aplicării acesteia;

75.  consideră că drepturile omului pentru toți trebuie să fie o caracteristică transversală a realizării tuturor obiectivelor și țintelor din Agenda 2030; solicită elaborarea unui cadru de indicatori Obiectiv de dezvoltare durabilă incluziv și bazat pe drepturi, la nivel național și internațional, pentru a asigura o transparență și o responsabilizare fermă în această privință, astfel încât resursele alocate dezvoltării să ajungă într-adevăr la persoanele care au nevoie de ele;

76.  reafirmă că este urgent nevoie să fie rezolvată problema globală a bolilor cauzate de malnutriție și a bolilor neglijate; solicită elaborarea unei strategii politice și a unui plan de acțiune pe termen lung ambițioase privind sănătatea la nivel mondial, inovarea și accesul la medicamente care să includă, printre altele, investițiile în cercetare și dezvoltare, astfel încât să se garanteze dreptul la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără discriminare pe motive de rasă, religie, convingeri politice, situație economică sau socială, identitate de gen sau orientare sexuală;

77.  își exprimă îngrijorarea cu privire la orice încercare de folosire a fondurilor alocate pentru combaterea sărăciei și pentru dezvoltare - care conferă și o valoare practică politicilor al căror obiectiv final este protejarea drepturilor omului - în scopuri care nu sunt legate de dezvoltare; subliniază că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să vizeze eradicarea sărăciei, și nu să devină un instrument pentru controlarea migrației și reamintește importanța Obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 privind pacea, justiția și instituțiile puternice, pentru îmbunătăți drepturile omului și guvernarea efectiv democratică; consideră că, pentru a asigura transparența ajutorului acordat de UE și asumarea responsabilității de către țările beneficiare, ar trebui introdusă o clauză anticorupție în toate acordurile de dezvoltare; consideră obiectivele esențiale ale tuturor politicilor externe ale UE ar trebui să fie întărirea statului de drept, a bunei guvernări, a capacităților instituționale cu folosirea sprijinului bugetar, a participării democratice și a procesul decizional reprezentativ, a stabilității, a justiției sociale și a creșterii incluzive și sustenabile, care permite redistribuirea echitabilă a bogăției produse; avertizează împotriva populismului, extremismului și abuzurilor constituționale, care legitimează încălcările drepturilor omului;

78.  constată persistența deficitului de finanțare pentru ajutorul umanitar, din cauza nevoilor umanitare tot mai mari, precum și deficiențele Programului alimentar mondial, care au condus la întreruperea aprovizionării cu alimente; invită statele membre ale ONU, Uniunea Europeană și statele sale membre ca, cel puțin, să își onoreze angajamentele financiare asumate; observă, în această privință, că majoritatea statelor membre ale UE nu și-au respectat propriul angajament de a aloca 0,7% din PIB pentru ajutorul pentru dezvoltare, dar salută angajamentele UE pentru ajutorul umanitar și protecția civilă, UE împreună cu statele sale membre fiind cel mai mare donator;

79.  salută noul Plan european de investiții externe (PEIE) și Fondul fiduciar pentru Africa, care urmăresc să combată cauzele profunde ale sărăciei, inegalităților și migrației nereglementate, prin crearea de creștere sustenabilă și locuri de muncă și să încurajeze respectarea drepturilor omului și investițiile private în Africa și în vecinătatea UE; cere folosirea temporară a Fondului european de dezvoltare regională în țările din vecinătatea UE, pentru a contribui la stabilizarea lor;

80.  salută includerea unui capitol destinat dezvoltării în Raportul anual pe 2015 al UE privind drepturile omului și democrația în lume și speră ca această practică să fie generalizată în rapoartele pe anii următori;

Comerțul, întreprinderile și drepturile omului

81.  solicită aplicarea rapidă, efectivă și integrală a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; îndeamnă toate statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să elaboreze și să pună în practică planuri de acțiune naționale; consideră că comerțul și drepturile omului sunt compatibile și că mediului de afaceri îi revine un rol important în promovarea drepturilor omului și a democrației;

82.  reafirmă că trebuie urgent acționat în mod continuu, concret și coerent la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, european și internațional, pentru a găsi efectiv o soluție la abuzurile drepturilor omului și corupția practicată de corporațiile internaționale, atunci când se petrec, și pentru a asigura faptul că acestea pot fi trase la răspundere, inclusiv prin rezolvarea problemelor juridice ce rezultă din caracterul multinațional al întreprinderilor și din comportamentul lor;

83.  invită ONU, UE și statele sale membre să ridice, împreună cu întreprinderile multinaționale și europene, problema acaparării de terenuri și tratamentul aplicat apărătorilor drepturilor funciare, care sunt adesea victime ale represaliilor, inclusiv amenințări, hărțuiri, arestări arbitrare, agresiuni și asasinări;

84.  salută călduros pregătirea unui tratat ONU cu efecte obligatorii privind întreprinderile și drepturile omului; regretă orice comportament obstrucționist legat de acest proces și le invită UE și statele membre să se angajeze în mod constructiv în aceste negocieri;

85.  reamintește că statele și întreprinderile au roluri diferite, dar complementare în ceea ce privește protecția drepturilor omului; reamintește cu fermitate că, acolo unde survin abuzuri în legătură cu drepturile omului, statele trebuie să le acorde victimelor acces la o cale efectivă de atac; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor omului de către țările terțe, inclusiv prin garantarea unei căi efective de atac pentru victimele unor astfel de abuzuri, constituie un element esențial al relațiilor externe ale UE cu țările respective; Salută faptul că Uniunea Europeană a jucat un rol esențial în negocierea și aplicarea unor inițiative privind responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale; salută concluziile Consiliului privind mediul de afaceri și drepturile omului, adoptate la 20 iunie 2016, și faptul că acestea cer planurilor naționale de acțiune referitoare la afaceri și drepturile omului să includă accesul la o cale de atac;

86.  reiterează faptul că trebuie să se acorde atenție caracteristicilor specifice ale IMM-urilor, care își desfășoară activitatea preponderent la nivel local și regional, în cadrul unor sectoare specifice; consideră, așadar, că este fundamental ca politicile Uniunii în materie de RSI, inclusiv planurile naționale de acțiune privind RSI, să țină cont în mod corespunzător de exigențele specifice ale IMM-urilor și de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și să recunoască abordarea informală și intuitivă a IMM-urilor privind RSI; își exprimă încă o dată opoziția față de orice inițiativă care poate genera obligații administrative sau financiare suplimentare pentru IMM-uri; sprijină, în schimb, adoptarea de măsuri care să le permită IMM-urilor să pună în practică acțiuni comune;

87.  cere Comisiei și statelor membre să garanteze coerența politicilor în ceea ce privește afacerile și drepturile omului la toate nivelurile, în special în raport cu politica comercială a Uniunii; invită Comisia și statele membre să raporteze regulat cu privire la măsurile luate pentru a garanta protecția efectivă a drepturilor omului în contextul activităților comerciale;

88.  își reiterează solicitarea fermă pentru introducerea sistematică a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile internaționale, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții încheiate sau care urmează a fi încheiate între UE și țările terțe; consideră, de asemenea, că este necesară instituirea unor mecanisme de control ex ante, care să acționeze înainte de încheierea unui acord-cadru și care să fie fundamentale pentru încheierea acestuia, precum și instituirea unor mecanisme de control ex post care să permită adoptarea unor acțiuni concrete ca reacție la încălcările acestor clauze, cum ar fi sancțiuni adecvate stipulate în clauzele din acord referitoare la drepturile omului, inclusiv suspendarea (temporară) a acordului;

89.  solicită crearea unor mecanisme menite să asigure respectarea drepturilor omului de către state și firme deopotrivă, precum și instituirea unor mecanisme de depunere a plângerilor pentru persoanele ale căror drepturi sunt încălcate prin acordurile comerciale și de investiții;

90.  ia act de propunerea legislativă a Comisiei din 28 septembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 privind controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare (COM(2016)0616), care are ca scop consolidarea acestui control, întrucât anumite produse și tehnologii pot fi utilizate în mod abuziv pentru comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului;

91.  salută acordul de actualizare a controlului asupra exporturilor UE în ceea ce privește produsele care ar putea fi utilizate pentru pedeapsa cu moartea, tortură sau alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante și cere aplicarea efectivă și deplină a acestui regulament extrem de important; îndeamnă UE și statele sale membre să încurajeze țările terțe să aibă în vedere adoptarea unei legislații similare, precum și să lanseze o inițiativă de promovare a unui cadru internațional pentru instrumentele de tortură și pedeapsa cu moartea; salută inițiativa ce vizează un regulament de instituire a unui sistem de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare, pentru o aprovizionare responsabilă cu minerale din zonele afectate de conflict; salută propunerea Comisiei de a actualiza legislația UE pentru controlul exporturilor cu dubă utilizare; subliniază că drepturile omului, ca un criteriu pentru licențele de export, reprezintă o prioritate pentru Parlament și solicită statelor membre să convină, în cele din urmă, să se îndrepte către o politică de export mai modernă, mai flexibilă și bazată pe respectarea drepturilor omului; invită solicită statele membre să exercite controale mai stricte și mai orientate spre respectarea drepturilor omului asupra exporturilor de arme, în special atunci când sunt implicate țări cu un istoric dovedit de represiune internă violentă și de încălcări ale drepturilor omului;

92.  salută adoptarea noii strategii comerciale a Comisiei, „Comerț pentru toți”, prin care se urmărește integrarea drepturilor omului în politica comercială și utilizarea poziției UE de bloc comercial pentru a promova drepturile omului în țările terțe; subliniază că acest demers va necesita coerența și complementaritatea totală a inițiativelor comerciale și de politică externă, inclusiv cooperarea strânsă între diferitele DG-uri, SEAE și autoritățile statelor membre; ia act de planurile Comisiei de a consolida diplomația economică europeană și subliniază că politica comercială trebuie să contribuie și la creșterea sustenabilă în țările terțe; solicită Comisiei să implice toate părțile interesate în discuția privind cadrul de reglementare și obligațiile de afaceri în țările în care este probabil să crească nivelul investițiilor publice și private; îndeamnă Comisia să se asigure că proiectele susținute de BEI sunt în concordanță cu politicile UE și recomandă îmbunătățirea controalelor ex-post care evaluează impactul economic, social și de mediu al proiectelor susținute de BEI;

93.  salută noul Regulament privind sistemul generalizat de preferințe (SGP+), intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, considerându-l un instrument de politică comercială a UE pentru promovarea drepturilor omului și a drepturilor muncii, a protecției mediului și a bunei guvernări în țările în curs de dezvoltare vulnerabile; salută îndeosebi faptul că beneficiile comerciale acordate în cadrul SGP+ sunt condiționate intrinsec și juridic de aplicarea continuă a convențiilor internaționale privind drepturile omului; salută publicarea de către Comisie a primului raport bienal privind implementarea sistemului SPG +, precum și dialogul cu Parlamentul privind acest raport înainte de publicarea sa; constată că au fost raportate încălcări repetate ale standardelor de bază în domeniul muncii în numeroase țări având din cadrul SPG+ și îndeamnă să se asigure respectarea reală a SGP+; Îndeamnă Comisia să analizeze posibilitățile pentru includerea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale pe lista convențiilor obligatorii pentru a avea statutul SGP+ și invită solicitanții SGP+ care nu sunt state părți la statut să îl ratifice;

94.  salută faptul că unui număr 14 țări le-au fost acordate preferințe comerciale deosebit de avantajoase în cadrul noului sistem SGP+, care este în vigoare de la 1 ianuarie 2014 și salută, de asemenea, mult solicitata respectare a celor 27 de convenții internaționale (inclusiv a convențiilor privind drepturile fundamentale ale omului și drepturile lucrătorilor);

95.  își reiterează solicitarea insistentă de a se face evaluări de impact prealabile și cuprinzătoare cu privire la drepturile omului, care să ia în mod serios în considerare punctele de vedere ale societății civile pentru toate acordurile comerciale și de investiții;

96.  salută adoptarea unor noi orientări privind analiza evaluărilor impactului pe care îl au inițiativele legate de comerț asupra drepturilor omului(60), dar este profund îngrijorat de calitatea observațiilor privind drepturile omului făcute în evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile referitoare la acordul UE-Myanmar privind protejarea investițiilor; este, totodată, îngrijorat de faptul că Comisia nu a efectuat o evaluare de impact cu privire la drepturile omului pentru acordul de liber schimb UE-Vietnam; își reiterează susținerea pentru realizarea unei evaluări cuprinzătoare care să fie inclusă în evaluările ex post ale acestor acorduri,

Sportul și drepturile omului

97.  este preocupat de atribuirea găzduirii unor evenimente sportive de mare amploare unor țări în care respectarea drepturilor omului este foarte problematică, cum ar fi Cupa Mondială de Fotbal din Rusia în 2018 și din Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022; este, de asemenea, preocupat de încălcările drepturilor omului cauzate de evenimentele sportive de mare amploare, inclusiv evacuările forțate, fără consultarea sau compensarea populațiilor vizate, exploatarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii și lucrătorii migranți, care poate ajunge până la sclavie, precum și reducerea la tăcere a organizațiilor societății civile care denunță astfel de încălcări ale drepturilor omului; invită Comitetul Internațional Olimpic și Federațiile Internaționale ale asociațiilor de Fotbal (FIFA) să își alinieze practicile cu idealurile sportului, aplicând mecanisme de salvgardare pentru a preveni, monitoriza și a asigura căi de atac pentru toate încălcările drepturilor omului legate de evenimentele sportive de mare anvergură; solicită dezvoltarea unui cadru de politici al UE privind sportul și drepturile omului; invită UE și statele membre să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu corporațiile și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente;

Persoanele cu dizabilități

98.  salută noile obiective 12 și 16, în special subpunctul 16f din concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019 și invită Comisia să se asigure că aplicarea Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) este invocată în mod sistematic în dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe; remarcă faptul că trebuie luată în considerare natura specifică a nevoilor persoanelor cu dizabilități, în contextul eforturilor depuse împotriva discriminării; solicită examinarea aprofundată a eficienței proiectelor legate de dizabilități și implicarea adecvată a organizațiilor persoanelor cu dizabilități în planificarea și implementarea acestor proiecte;

99.  invită statele membre să se asigure că persoanele cu dizabilități au o reală libertate de mișcare în spațiile publice și, în acest fel, șanse egale de a participa la viața publică;

100.  solicită ferm ca drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități să fie integrate sistematic în toate politicile și acțiunile externe ale UE, în special în politicile UE privind migrația și refugiații, oferind un răspuns adecvat pentru nevoile lor specifice, dat fiind faptul că sunt supuse la o discriminare multiplă; reamintește că femeile și copiii cu dizabilități sunt expuși unor discriminări multiple și sunt deseori expuși unui risc mai mare de violență, abuz, maltratare sau exploatare; sprijină ferm recomandarea de a integra perspectiva de gen în toate strategiile UE privind dizabilitățile, inclusiv în politicile și acțiunile sale externe;

101.  încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități de către țările care încă nu au ratificat-o sau nu au pus-o în aplicare; remarcă faptul că UE ar trebui să conducă prin puterea exemplului prin implementarea efectivă a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități pe plan intern; solicită UE să își asume un rol proeminent în implementarea unei Agende 2030 incluzive pentru dezvoltare durabilă, care să garanteze faptul că nimeni nu este lăsat în urmă, conform recomandărilor Comitetului Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități în observațiile finale vizând examinarea aplicării Convenției în UE;

Drepturile femeilor și ale copiilor

102.  salută adoptarea Planului de acțiune pentru egalitatea de gen (2016-2020), care conține o listă cuprinzătoare de acțiuni pentru îmbunătățirea situației femeilor în ceea ce privește egalitatea de drepturi și capacitarea; subliniază că acest plan de acțiune trebuie implementat împreună cu Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, pentru a asigura recunoașterea explicită a drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor; salută adoptarea Angajamentului strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019), care promovează egalitatea de gen și drepturile femeilor în întreaga lume; reafirmă că drepturile femeilor nu pot fi compromise în numele respectării unor interdicții specifice impuse de o religie sau de o convingere; cere UE să-și amplifice sprijinul pentru implementarea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing, în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea și în evaluările rezultatelor acestora, precum și în obiectivele de dezvoltare durabilă; subliniază că este important să nu fie compromis acquis-ul Platformelor de acțiune de la Beijing și Cairo în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive; totodată, este important să asigure că se oferă toate serviciile necesare și întreaga asistență medicală și psihologică pentru femeile care au fost victime ale violurilor în timpul războiului, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță, după cum prevede dreptul umanitar internațional; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la mijloace de contracepție și la avort în condiții de siguranță, precum și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă sunt elemente importante în salvarea vieții femeilor, dar și în reducerea mortalității infantile și materne; subliniază că aceste politici trebuie plasate în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe; subliniază că apărarea drepturilor femeilor și fetelor, respectarea demnității umane, eliminarea violenței și a discriminării împotriva lor sunt elemente esențiale pentru ca femeile să își drepturile lor fundamentale; subliniază dreptul fiecărei persoane de a decide liber în chestiuni legate de sexualitatea sa și de sănătatea sexuală și reproductivă; în acest sens, recunoaște drepturile inalienabile ale femeilor de a lua decizii în mod autonom, inclusiv în privința accesului la planificarea familială;

103.  condamnă din nou toate formele de abuz și violență împotriva femeilor și copiilor, violența de gen, inclusiv practicile de căsătorii timpurii și căsătorii forțate, mutilarea genitală a femeilor, exploatarea și sclavia, violența domestică, precum și folosirea violenței sexuale ca armă de război; consideră că violența împotriva femeilor se manifestă și psihologic și subliniază că trebuie integrate considerații din perspectiva de gen care, printre altele, să promoveze participarea activă a femeilor în acordarea ajutorului umanitar și care să conțină strategii de protecție împotriva violenței sexuale și a violenței de gen, precum și măsuri de sănătate de bază ce cuprind servicii de sănătate sexuală și reproductivă; subliniază că statele membre și Comisia nu numai că trebuie să combată toate formele de violență împotriva femeilor, ci trebuie și să acorde prioritate accesului la educație și combaterii stereotipurilor de gen pentru fete și băieți de la o vârstă fragedă; invită UE și statele sale membre să ratifice de urgență Convenția de la Istanbul pentru a asigura coerența între acțiunea internă și externă a UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și violența de gen; salută propunerea Comisiei din 4 martie 2016 privind aderarea UE la Convenția de la Istanbul, primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic referitor la prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor; consideră că acest lucru va asigura o mai bună eficiență și coerență a politicilor interne și externe ale UE și va mări responsabilitatea UE și rolul acesteia în combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen la nivel internațional; îndeamnă Comisia și Consiliul să facă tot posibilul pentru a permite semnarea și încheierea convenției de către UE și, în același timp, să încurajeze cele 14 state membre care încă nu au semnat și nu au ratificat Convenția de la Istanbul să facă acest lucru și să asigure aplicarea adecvată a acestui instrument; subliniază că trebuie să se asigure o pregătire adecvată pentru personalul din domeniul sănătății, forțele de poliție, procurorii, judecătorii, diplomații și personalul de menținere a păcii, atât din UE, cât și din țările terțe, care urmărește să ajute și să sprijine victimele violenței, în special femeile și copiii, în situațiile de conflict și în operațiunile pe teren;

104.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările drepturilor fundamentale în cazul femeilor și fetelor aflate în taberele de refugiați și în centrele de primire, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și copiilor; îndeamnă SEAE să depună eforturi pentru adoptarea unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe; subliniază că este necesar ca femeile și copiii supuși abuzurilor în timpul conflictelor să aibă acces la asistență medicală și psihologică, în conformitate cu dreptul internațional, precum și faptul că este nevoie de continuitate în educație, în asigurarea asistenței medicale și în aprovizionarea cu alimente pentru copiii aflați în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă;

105.  remarcă faptul că măsurile de combatere a violenței de gen trebuie să abordeze și violența online, inclusiv hărțuirea sexuală, hărțuirea morală și intimidarea, și trebuie să contribuie la crearea unui mediu online care este sigur pentru femei și fete;

106.  salută adoptarea și sprijină transpunerea în practică a recentei Rezoluții 2242 a Consiliului de Securitate al ONU care plasează femeile în centrul tuturor eforturilor depuse pentru depășirea provocărilor mondiale și cere eforturi suplimentare pentru integrarea programelor privind „femeile, pacea și securitatea” în toate dimensiunile operațiunilor de menținere a păcii; subliniază importanța participării egale, depline și active a femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la negocierile de pace și la procesul de consolidare a păcii; recomandă introducerea unui sistem de cote, pentru a asigura o modalitate de promovare a participării femeilor la toate nivelurile politice;

107.  regretă profund faptul că romii, în special femeile rome, continuă să se confrunte cu o discriminare la scară largă și cu o atitudine ostilă, care alimentează ciclul dezavantajării, excluziunii, segregării și marginalizării; invită UE și statele membre să respecte în totalitate drepturile omului în cazul populației rome, asigurându-le dreptul la educație, la servicii de sănătate, la locuri de muncă, la locuințe și la protecție socială;

108.  regretă profund lipsa egalității de gen în sfera politică și subreprezentarea femeilor în procesele decizionale politice, sociale și economice, fapt ce subminează drepturile omului și democrația; consideră că guvernele ar trebui să înscrie obiectivul egalității de gen în procesele de consolidare și menținere a democrației și să combată orice formă de discriminare de gen în societate; subliniază că rapoartele misiunilor de observare a alegerilor oferă orientări precise pentru dialogul politic al UE cu țările terțe, cu scopul de a îmbunătăți participării femeilor la procesul electoral și la viața democratică a țării;

109.  regretă că încă mai există țări care restricționează participarea femeilor la alegeri;

110.  deploră faptul că femeile din întreaga lume continuă să se confrunte cu provocări enorme în găsirea și păstrarea unor locuri de muncă decente, după cum demonstrează raportul Organizației Internaționale a Muncii intitulat „Femeile la locul de muncă - 2016”;

111.  regretă că „plafonul de sticlă” existent pentru femeile antreprenoare, diferența de remunerare între femei și bărbați și descurajarea societală a antreprenoriatului feminin reprezintă în continuare fenomene răspândite la nivel mondial; solicită inițiative pentru capacitarea mai mare a femeilor, în special în domeniul activităților independente și al IMM-urilor;

112.  reamintește că accesul la educație, la formare profesională și la microcredite reprezintă instrumente esențiale pentru capacitarea femeilor și pentru a împiedica încălcarea drepturilor lor fundamentale;

113.  încurajează participarea activă a femeilor la sindicate și la organizațiile sindicale, ca factor important în introducerea aspectelor de gen în condițiile de muncă;

114.  încurajează statele membre, Comisia și SEAE să se concentreze asupra emancipării economice și politice a femeilor în țările în curs de dezvoltare, promovând implicarea lor în întreprinderi și în implementarea de proiecte de dezvoltare regională și locală;

115.  invită Comisia și statele membre ale UE să implementeze bugetarea de gen în toate fondurile relevante ale UE;

116.  solicită investiții în femei și în tineri, deoarece acestea reprezintă o formă eficientă de combatere a sărăciei, în special în rândul femeilor;

117.  este profund îngrijorat de faptul că se preconizează că creșterea rapidă a amenințării rezistenței antimicrobiene (RAM) va deveni principala cauză de deces în lume, care va face victime îndeosebi în rândul persoanelor vulnerabile și slăbite din țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să elaboreze, fără întârziere, o strategie de sănătate publică cu adevărat eficientă;

Drepturile copiilor

118.  reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și implementare efectivă a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale ale acesteia și solicită ca UE să se consulte sistematic cu organizațiile relevante pentru apărarea drepturilor copilului, de la nivel local și internațional, și să abordeze în dialogurile sale politice și cele privind drepturile omului cu țările terțe problema obligațiilor statelor părți privind aplicarea Convenției; salută ratificarea Convenției de către Sudanul de Sud și Somalia; își reiterează solicitarea adresată Comisiei și VP/ÎR de a explora modalitățile și mijloacele prin care UE să adere la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

119.  solicită UE să continue să promoveze Setul de instrumente UE-UNICEF privind drepturile copilului: „Integrarea drepturilor copilului în cooperarea pentru dezvoltare” prin intermediul delegațiilor sale externe și să instruiască personalul delegațiilor UE în mod corespunzător în acest domeniu; subliniază chestiunea gravă a copiilor neînregistrați, născuți departe de țara de origine a părinților lor, o problemă deosebit de gravă legată de refugiați, și invită UE să ridice această problemă în toate dialogurile politice cu țările terțe, unde este cazul; invită Comisia să elaboreze politici și să promoveze, în cadrul forurilor internaționale, protecția copiilor ai căror părinți se află în închisoare, pentru a evita discriminarea și stigmatizarea lor; subliniază că milioane de copii suferă în continuare de malnutriție, mulți dintre aceștia având sechele ireversibile, pe termen lung sau chiar mor; invită Comisia și comunitatea internațională să introducă moduri inovatoare pentru a soluționa în mod eficient problema malnutriției, în special în rândul copiilor, prin utilizarea optimă a întregului lanț alimentar, incluzând, astfel, parteneriatele public-privat-populație, precum și toate celelalte resurse disponibile, în special mijloacele de comunicare sociale;

120.  exprimă nevoia de asistență internațională pentru eforturile de a căuta și elibera femeile și copiii care se află în continuare în captivitatea Daesh și a altor grupuri teroriste și organizații paramilitare și de a promova programe speciale de tratament al persoanelor care s-au aflat în captivitate în UE sau în lume; își exprimă îngrijorarea cu privire la recrutarea copiilor și participarea lor la activități teroriste și militare; subliniază necesitatea de a adopta politici de orientare pentru căutarea și eliberarea, reabilitarea și reintegrarea acestor copii; insistă asupra necesității de a promova politici de dezarmare, reabilitare și reintegrare a acestora; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune cuprinzătoare privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe și interne ale UE și pentru a promova drepturile copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, inclusiv în zonele de conflict și în taberele de refugiați;

Drepturile persoanelor în vârstă

121.  salută obiectivul 16g din Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, care vizează o mai bună cunoașterea a drepturilor omului și a nevoilor specifice ale persoanelor vârstnice; este îngrijorat de efectele negative ale discriminării din motive de vârstă; subliniază provocările deosebite cu care se confruntă persoanele vârstnice în exercitarea drepturilor omului, precum cele privind accesul la protecție socială și la îngrijire medicală; invită statele membre să folosească evaluarea actuală a Planului internațional de acțiune privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid, pentru a cartografia implementarea instrumentelor existente și pentru a identifica eventualele carențe; invită UE și statele membre să se implice activ în Grupul de lucru deschis privind îmbătrânirea al ONU și să își intensifice eforturile în vederea protejării și a promovării drepturilor persoanelor vârstnice, inclusiv luând în considerare elaborarea unui nou instrument juridic;

Drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI)

122.  este profund îngrijorat de recrudescența violențelor și discriminărilor la adresa persoanelor LGBTI; condamnă cu fermitate recrudescența recentă a legilor discriminatorii și a actelor de violență împotriva persoanelor pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale; condamnă totodată faptul că 73 de țări incriminează în continuare homosexualitatea (inclusiv prin acuzații de „desfrâu” aduse persoanelor LGTBI), că 13 țări(61) permit pedeapsa cu moartea, iar 20 de țări incriminează identitățile transgen; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la așa-numitele „legi de propagandă”, care urmăresc să restrângă libertatea de exprimare și de întrunire a persoanelor LGBTI și a celor care le susțin drepturile; invită toate statele care au astfel de legi să abroge aceste dispoziții; condamnă ferm restricțiile din ce în ce mai mari și condițiile dificile impuse libertății de întrunire și de asociere a grupurilor LGBTI și susținătorilor drepturilor lor, evenimentelor și protestelor, precum marșurile „Pride”, când au fost cazuri în care autoritățile au răspuns cu violențe împotriva protestatarilor; reafirmă rolul esențial al acestor libertăți fundamentale în funcționarea societăților democratice și responsabilitatea pe care u au statele de a garanta că astfel de drepturi sunt apărate, iar cei care le exercită sunt protejați; cere ca SEAE să acorde prioritate și să își amplifice acțiunile în țările în care prevalează violențele, asasinatele, abuzurile și discriminările persoanelor LGTBI, condamnând aceste practici în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și Orientările UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, precum și prin continuarea cooperării în acest domeniu cu Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului; subliniază că este important să fie sprijinite acțiunile apărătorilor drepturilor omului pentru persoanele LGTBI, prin acordarea unui sprijin mai mare și a mai multor resurse pentru o programare eficientă, prin lansarea unor campanii de conștientizare, finanțate și prin IEDDO, în rândul marelui public privind discriminarea și violențele împotriva persoanelor LGTBI, precum și prin furnizarea unei asistențe de urgență pentru cei care au nevoie de un astfel de sprijin; invită delegațiile UE și instituțiile relevante să promoveze activ aceste drepturi și libertăți fundamentale;

123.  salută Orientările Consiliului Afaceri Externe pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele LGBTI, adoptate la 24 iunie 2013; invită SEAE și Comisia să insiste asupra unei aplicări mai strategice și mai sistematice a orientărilor, inclusiv prin campanii de conștientizare și prin instruirea personalului UE din țările terțe, pentru a ridica cu adevărat problema drepturilor LGBTI în dialogurile politice și în cele privind drepturile omului cu țările terțe, precum și în forurile multilaterale; subliniază că este important ca Orientările UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului să fie disponibile pe scară largă pentru persoanele LGBTI; cere acțiuni concrete pentru o mai mare coerență între politicile interne și cele externe ale UE cu privire la drepturile persoanelor LGBTI;

124.  încurajează instituțiile UE și statele membre să contribuie mai mult la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex, ca o chestiune politică, socială, și legată de drepturile omului și drepturile civile; salută faptul că un număr din ce în ce mai mare de țări respectă dreptul de a întemeia o familie prin căsătorie, parteneriat civil și adopție, fără discriminare pe motive de orientare sexuală, și invită Comisia și statele membre să elaboreze propuneri pentru recunoașterea reciprocă a acestor uniuni și a familiilor formate din persoane de același sex la nivelul UE, astfel încât să se asigure tratamentul egal în ceea ce privește munca, libera circulație, impozitarea și securitatea socială, precum și protecția veniturile familiilor și a copiilor;

Drepturile populațiilor indigene și ale persoanelor aparținând minorităților

125.  este profund îngrijorat de faptul că populațiile indigene sunt în continuare în grav pericol de a fi discriminate și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; constată că majoritatea trăiesc sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare politică și la procesul decizional politic, ceea ce contravine dreptului lor la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză, garantat în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și recunoscut în Consensul european privind dezvoltarea din 2005; este deosebit de preocupat de relatările privind fenomenul răspândit și în creștere de abuzuri ale drepturilor omului pentru popoarele indigene, cum ar fi persecutarea, arestările arbitrare și uciderea apărătorilor drepturilor omului, strămutarea forțată, acapararea de terenuri și încălcările săvârșite de corporații;

126.  constată cu profundă îngrijorare că populațiile indigene sunt afectate în mod deosebit de încălcarea drepturilor omului asociate cu extracția resurselor; invită Comisia și SEAE să sprijine cadre juridice riguroase și inițiative care vizează transparența și buna guvernare în minerit și în alte sectoare de resurse, și astfel și respectul pentru consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al localnicilor și pentru Declarația ONU privind drepturile persoanelor indigene; invită delegațiile UE să continue să amplifice și mai mult dialogul cu populațiile indigene la fața locului, pentru a identifica și preveni încălcările drepturilor omului;

127.  atrage atenția că comunitățile minoritare au nevoi specifice și, prin urmare, trebuie promovată egalitatea deplină și efectivă între persoanele dintr-o minoritate și cele care aparțin majorității în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale; îndeamnă Comisia să urmărească îndeaproape aplicarea dispozițiilor care protejează drepturile persoanelor ce aparțin minorităților pe parcursul întregului proces de extindere;

Drepturile persoanelor afectate de discriminarea de castă

128.  condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care suferă din cauza ierarhiilor de castă și a discriminării pe criterii de castă, inclusiv refuzul egalității și al accesului la justiție și la un loc de muncă, segregarea continuă și obstacolele impuse de sistemul castelor în exercitarea drepturilor fundamentale și în dezvoltare; este deosebit de îngrijorat de proporția alarmantă și în creștere a atacurilor violente din motive de castă împotriva daliților și impunitatea instituționalizată a discriminării; solicită din ca UE să formuleze o politică dedicată discriminării din motive de castă și invită UE să se folosească de fiecare oportunitate pentru a-și exprima îngrijorarea profundă cu privire la aceste discriminări;

Curtea Penală Internațională (CPI) / justiție de tranziție

129.  reamintește universalitatea CPI și își reiterează sprijinul deplin pentru activitatea acesteia; subliniază rolul său important de a pune capăt impunității autorilor celor mai grave infracțiuni aflate în atenția comunității internaționale și de a face dreptate victimelor crimelor de război, ale crimelor împotriva umanității și ale genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței CPI;

130.  reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2016 care invită toți membrii Consiliului de Securitate al ONU să susțină sesizarea Consiliului de Securitate adresată CPI pentru a investiga încălcările comise în Irak și în Siria de așa-numita organizație „ISIS/Daesh” împotriva creștinilor (caldeeni, siriaci, asirieni), a yazidiților, precum și a altor minorități religioase și etnice;

131.  salută declarația Ucrainei prin care a acceptat jurisdicția CPI pentru crimele comise în țară începând cu 20 februarie 2014, întrucât această declarație deschide posibilitatea ca procurorul CPI să analizeze dacă instanța de judecată ar putea investiga abuzurile comise în timpul conflictului armat, chiar dacă Ucraina nu este încă o țară membră a CPI;

132.  salută concluziile Consiliului privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție și cadrul de politici al UE privind justiția de tranziție, UE fiind prima organizație regională care a adoptat o astfel de politică; invită UE, statele sale membre și reprezentanții săi speciali să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor sale și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; îndeamnă UE și statele membre să coopereze cu Curtea și să își continue sprijinul diplomatic și politic ferm pentru consolidarea și extinderea relației dintre CPI și ONU, în special în contextul Consiliului de Securitate al ONU, și să ia măsuri pentru a preveni cazurile de necooperare cu CPI și pentru a răspunde concret acestora; își reiterează solicitarea adresată UE de a adopta o poziție comună privind crima de agresiune și amendamentele adoptate la conferința de la Kampala și invită statele membre să își alinieze legislațiile naționale la definițiile formulate în amendamentele de la Kampala și să înlesnească cooperarea cu CPI; deplânge sfidarea pe care au afișat-o mai multe țări față de CPI, care s-au retras sau amenință că se retrag din jurisdicția CPI;

133.  reiterează îndemnul de a crea funcția de Reprezentant special al UE pentru justiția internațională și dreptul umanitar internațional, pentru a acorda acestor aspecte importanța și vizibilitatea pe care le merită, pentru a promova în mod concret agenda UE și pentru a integra sistematic angajamentul UE pentru CPI și pentru combaterea impunității în toate politicile externe ale UE;

134.  invită UE și statele membre să pună la dispoziția CPI resursele necesare și să sprijine mai mult sistemul internațional de justiție penală, inclusiv justiția de tranziție;

Dreptul internațional umanitar (DIU)

135.  condamnă nerespectarea dreptului internațional umanitar și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea alarmantă a numărului de cazuri de daune colaterale în conflictele armate din întreaga lume și de atacuri mortale împotriva spitalelor, școlilor, a convoaielor umanitare și a altor ținte civile; își exprimă îngrijorarea cu privire la influența din ce în ce mai mare a actorilor nestatali în conflicte în întreaga lume și îndeamnă UE să folosească toate instrumentele aflate la dispoziție pentru a îmbunătăți respectarea dreptului umanitar internațional de către actorii statali și nestatali; salută promisiunea UE și a statelor sale membre făcută Comitetului Internațional al Crucii Roșii de a sprijini cu fermitate crearea unui mecanism eficient pentru o mai mare respectare a dreptului umanitar internațional; cere VP/ÎR să prezinte un raport Parlamentului cu privire la obiectivele și la strategia concepută pentru a concretiza această promisiune; îndeamnă comunitatea internațională să convoace o conferință internațională cu scopul de a pregăti un nou mecanism internațional destinat descoperirii și colectării de date și raportării publice a încălcărilor DUI, inclusiv a atacurilor asupra spitalelor, personalului medical și ambulanțelor; consideră că un astfel de mecanism ar putea să se inspire din mecanismul existent destinat copiilor afectați de conflictele armate; cere solicită VP/ÎR să prezinte anual o listă publică de presupuși autori de atacuri asupra școlilor și spitalelor, în scopul definirii unor măsuri adecvate ale UE de stoparea a unor astfel de atacuri;

136.  regretă faptul că șapte state membre nu au ratificat încă Convenția privind munițiile cu dispersie; solicită UE și statelor sale membre să sprijine interzicerea, la nivel mondial, a utilizării fosforului alb, mai ales prin încheierea unui nou protocol la Convenția privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenționale, care să interzică astfel de arme;

137.  invită statele membre să ratifice principalele instrumente de drept internațional umanitar și alte instrumente juridice relevante care au un impact asupra dreptului internațional umanitar; recunoaște importanța Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional și reiterează solicitarea adresată VP/ÎR și SEAE de a revizui implementarea acestor orientări, mai ales în contextul impunității generale și sistematice pentru încălcări grosolane a DUI și ale drepturilor omului; invită UE să sprijine inițiativele care vizează difuzarea cunoștințelor de drept umanitar internațional și a bunelor practici în aplicarea sa și invită UE să folosească toate instrumentele bilaterale aflate la dispoziția sa pentru a promova în mod concret respectarea dreptului umanitar internațional de către partenerii săi, inclusiv prin dialogul politic; reiterează solicitarea adresată statelor membre de a se alătura eforturilor internaționale de prevenire a atacurilor împotriva școlilor și a utilizării acestora în scopuri militare de către protagoniști armați, aprobând Declarația privind școlile sigure, care este concepută pentru a contribui la oprirea atacurilor militare extrem de frecvente asupra școlilor în timpul conflictelor armate;

138.  îndeamnă comunitatea internațională să convoace o conferință internațională, în scopul de a întări eficiența normelor umanitare internaționale;

139.  invită din nou VP/ÎR să lanseze o inițiativă menită să impună un embargo UE al armelor împotriva țărilor care sunt acuzate de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar, în special în ceea ce privește atacarea deliberată a infrastructurilor civile; subliniază că acordarea continuă de licențe pentru vânzările de arme către astfel de țări constituie o încălcare a poziției comune a Consiliului 2008/944/CFSP din 8 decembrie 2008; invită statele membre să analizeze posibilitatea primirii de deținuți de la Guantanamo în UE; subliniază necesitatea de a închide închisoarea de la Guantanamo Bay cât mai curând posibil;

Libertatea de gândire, de conștiință și libertatea religioasă sau a convingerilor

140.  condamnă, în conformitate cu articolul 10 din TFUE, toate actele de violență, persecuție, intoleranță și discriminare pe motive ideologice, religioase sau de convingeri; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la relatările foarte numeroase privind violența, persecuția, intoleranța și discriminarea minorităților religioase în lume; subliniază că libertatea de gândire, libertatea conștiinței, libertatea religioasă sau a convingerilor reprezintă drepturi fundamentale, strâns legate de alte drepturi și libertăți fundamentale; acestea cuprind dreptul de a crede sau de a nu crede, dreptul de a își manifesta sau nu religia sau convingerea și dreptul de a adopta, schimba sau renunța la o credință sau de a reveni la aceasta, după cum este consacrat în articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor Omului; invită UE și statele membre să se angajeze în discuții politice pentru a abroga legile împotriva blasfemiei; invită UE și statele sale membre să se asigure că minoritățile sunt respectate în întreaga lume, inclusiv în Orientul Mijlociu, unde yazidiții, creștinii, minoritățile musulmane și ateii sunt persecutați de Daesh și de alte grupuri teroriste; deplânge folosirea abuzivă a religiei sau a convingerilor în scopuri teroriste;

141.  sprijină angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea religioasă sau de convingeri în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv la ONU, OSCE, Consiliul Europei și în alte mecanisme regionale, și încurajează UE să continue depunerea rezoluției sale anuale privind libertatea religioasă sau de convingeri la ONU și susținerea mandatului Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă și de convingeri; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de convingeri și cu liderii religioși;

142.  sprijină pe deplin practica UE de a prelua inițiativa în privința rezoluțiilor tematice la CDO și la Adunarea Generală a ONU referitoare la libertatea religioasă și de convingeri, încurajează UE să susțină mandatul Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă și de convingeri și îndeamnă țările care în prezent nu acceptă cereri de vizite din partea Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă să facă acest lucru;

143.  invită UE să își consolideze instrumentele existente și să adopte orice alt instrument în cadrul mandatului său pentru a garanta o protecție efectivă a minorităților religioase la nivel mondial;

144.  cere să se realizeze acțiuni concrete pentru a asigura implementarea reală a Orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau de convingeri, inclusiv: o instruire sistematică și consistentă a personalului UE din instituții și din delegații; elaborarea de rapoarte privind situațiile țărilor și cele locale; și angajarea într-o cooperare strânsă cu actorii locali și mai ales cu liderii grupurilor religioase sau a comunităților de convingeri;

145.  este profund preocupat de faptul că, în unele părți ale lumii, poziția comunităților religioase sau de convingeri este pusă în pericol, comunități religioase întregi dispărând sau fugind;

146.  subliniază faptul că, în prezent, creștinii sunt grupul religios cel mai hărțuit și intimidat în țări din întreaga lume, inclusiv în Europa, unde refugiații creștini sunt curent persecutați din motive religioase, și că unele dintre cele mai vechi comunități creștine sunt în pericol de dispariție, în special în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu;

147.  încurajează comunitatea internațională și UE să ofere protecție pentru minorități și să creeze zone sigure; solicită recunoașterea și autoadministrarea și protecția minorităților etnice și religioase care trăiesc în zonele în care au avut o prezență puternică de-a lungul istoriei și au coexistat pașnic - de exemplu, în munții Sinjar (yazidiții) și câmpia Ninive (populațiile caldeene, siriene și asiriene); solicită acordarea de asistență specială pentru a conserva gropile (comune) din zonele de conflicte actuale sau recente, cu scopul de a exhuma și analiza criminalistic rămășițele umane din acestea, pentru a permite înmormântarea decentă a rămășițelor victimelor sau restituirea lor către familii; solicită crearea unui fond special care să poată contribui la finanțarea inițiativelor de conservare a elementelor de probă, pentru a permite anchetarea și urmărirea în instanță a presupuselor crime împotriva umanității; UE și statele sale membre să acționeze pentru a crea de urgență un grup de experți care să aibă sarcina să colecteze toate dovezile cu privire la orice act de criminalitate internațională în curs, inclusiv de genocid, împotriva minorităților religioase și etnice, oriunde ar apărea, inclusiv conservarea gropilor comune în zonele de conflicte actuale sau recente, pentru a pregăti urmărirea internațională a celor responsabili;

Libertatea de exprimare online și offline și prin canale audiovizuale și alte surse media

148.  subliniază că drepturile omului și libertățile fundamentale sunt universale și trebuie apărate la nivel mondial, indiferent de forma în care sunt exprimate;

149.  subliniază rolul libertății de exprimare, al independenței mass mediei și al pluralismului ca elemente fundamentale ale democrației, precum și necesitatea de a capacita cetățenii și societatea civilă pentru a asigura transparența și responsabilitatea în sectorul public;

150.  este îngrijorat din cauza numărului din ce în ce mai mare de arestări și acte de intimidare a jurnaliștilor din numeroase state, și subliniază că aceste practici afectează grav libertatea presei; îndeamnă UE și comunitatea internațională să protejeze jurnaliștii și blogerii independenți, să reducă decalajul digital și să faciliteze accesul nelimitat la informații și la comunicare, precum și accesul necenzurat la internet (libertatea digitală);

151.  își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea și răspândirea tehnologiilor de monitorizare, supraveghere, cenzurare și filtrare, care reprezintă o amenințare tot mai mare pentru promotorii drepturilor omului și ai democrației din țările cu regimuri autocratice;

152.  condamnă cu fermitate numărul tot mai mare de apărători ai drepturilor omului care se confruntă cu amenințări de natură digitală, inclusiv compromiterea datelor prin confiscarea echipamentelor, supravegherea de la distanță și scurgerile de date; condamnă practica de supraveghere online și hackingul în scopul colectării unor informații care pot fi utilizate în cazuri juridice sau în campanii de defăimare, dar și în procese pentru defăimare;

153.  condamnă ferm controlul autorităților asupra internetului, a mass-mediei și a mediului academic, precum și actele din ce în ce mai numeroase de intimidarea, hărțuire și arestări arbitrare cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, avocații și jurnaliștii;

154.  condamnă restricțiile impuse comunicării digitale, inclusiv închiderea site-urilor de internet și blocarea conturilor personale de către regimurile autoritare pentru a restricționa libertatea de exprimare și ca mijloc de reducere la tăcere a opoziției și de reprimare a societății civile; invită UE și statele sale membre să condamne public regimurile care restricționează comunicarea digitală a criticilor și a opoziției;

155.  subliniază că este important să se promoveze accesul nerestricționat la internet în toate formele de contact cu țările terțe, inclusiv în negocierile de aderare, în negocierile comerciale, în dialogurile privind drepturile omului, dar și în contactele diplomatice, pentru ca informațiile referitoare la drepturile omului și democrație să fie cât mai accesibile pentru oamenii din întreaga lume;

156.  își exprimă îngrijorarea cu privire la amplificarea discursului de incitare la ură, mai ales pe platformele de comunicare socială; invită Comisia să implice reprezentanții organizațiilor societății civile pentru a se asigura că opiniile lor sunt luate în considerare în negocierile privind codurile de conduită; condamnă ferm difuzarea mesajelor de incitare la ură care instigă la violență și teroare;

157.  solicită un sprijin mai mare pentru promovarea libertății presei, protecția jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, reducerea decalajului digital și facilitarea accesului nerestricționat la informații și la comunicare, precum și pentru accesul necenzurat la internet (libertatea digitală);

158.  solicită dezvoltarea și diseminarea activă a tehnologiilor care contribuie la protejarea drepturilor omului și facilitează drepturile și libertățile digitale ale persoanelor, precum și la securitatea și confidențialitatea lor;

159.  invită UE să adopte programe informatice gratuite și cu sursă deschisă și să încurajeze și alți actori să facă acest lucru, întrucât aceste programe asigură o mai bună securitate și o mai bună respectare a drepturilor omului;

160.  invită Comisia și statele membre să discute chestiunile legate de libertatea de exprimare online, libertățile digitale și importanța unui internet liber și deschis în toate forurile internaționale, inclusiv la Forumul ONU pentru guvernarea internetului, în cadrul G8, G20, OSCE și în Consiliul Europei;

Lupta împotriva terorismului

161.  își reafirmă condamnarea fără echivoc a terorismului și sprijinul deplin pentru acțiunile menite să elimine organizațiile teroriste, în special Daesh, care reprezintă o amenințare clară pentru securitatea regională și internațională, reamintind, în același timp, că aceste acțiuni trebuie să respecte întotdeauna pe deplin legislația internațională în materie de drepturile omului; sprijină implementarea Rezoluției nr. 2178 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea amenințărilor reprezentate de luptătorii teroriști străini, precum și a Principiilor directoare de la Madrid privind oprirea fluxului de luptători teroriști străini;

162.  reamintește că planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația subliniază necesitatea de a se asigura că respectarea libertății de opinie și de exprimare este integrată în procesul de elaborare a politicilor și a programelor referitoare la terorism, inclusiv utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; subliniază că statele membre trebuie să folosească în totalitate instrumentele existente pentru combaterea radicalizării cetățenilor europeni și că trebuie să elaboreze programe eficiente de contracarare a propagandei teroriștilor și extremiștilor și a metodelor lor de recrutare, mai ales online, precum și de prevenire a radicalizării; subliniază că este nevoie urgentă de o acțiune concertată la nivelul UE și insistă ca statele membre să coopereze în domeniile sensibile, mai ales în schimbul de informații și de informații secrete;

163.  cere UE să colaboreze în continuare cu ONU pentru combaterea finanțării terorismului, inclusiv prin folosirea mecanismelor existente de identificare a persoanelor și organizațiilor teroriste, și să consolideze mecanismele de înghețare a averilor din întreaga lume, respectând, totodată, normele internaționale privind garanțiile procedurale și statul de drept; invită Comisia și statele membre să discute efectiv și de urgență acest subiect cu statele care finanțează, susțin sau permit cetățenilor lor să finanțeze sau să sprijine organizațiile teroriste;

Pedeapsa cu moartea

164.  reafirmă toleranța zero a UE pentru pedeapsa cu moartea, precum și opoziția sa îndelungată față de pedeapsa cu moartea, tortură, pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante, în toate cazurile și în orice circumstanțe;

165.  salută abolirea pedepsei cu moartea în Fiji, în Suriname, în Mongolia și în statul american Nebraska;

166.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la reintroducerea execuțiilor în unele țări în ultimii ani; regretă profund faptul că, în alte țări, liderii politici iau în calcul reintroducerea pedepsei cu moartea; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la creșterea semnalată a numărului de condamnări la moarte pronunțate la nivel mondial în 2015, în special în China, Egipt, Iran, Nigeria, Pakistan și Arabia Saudită; reamintește autorităților din aceste țări că sunt părți la Convenția privind drepturile copilului, care interzice strict folosirea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile comise de orice persoană cu vârsta sub 18 ani;

167.  este deosebit de preocupat de creșterea numărului de condamnări la moarte pronunțate în procesele în masă, fără garanții ale standardelor minime de proces echitabil impuse de dreptul internațional;

168.  denunță cu fermitate creșterea numărului sentințelor capitale pronunțate în cazul infracțiunilor legate de traficul cu droguri și cere să se excludă pedeapsa cu moartea și execuțiile sumare pentru aceste infracțiuni;

169.  invită statele care au abolit pedeapsa cu moartea sau care au instituit de mult timp un moratoriu asupra pedepsei cu moartea să-și mențină angajamentul în acest sens și să nu o reintroducă; invită UE să folosească în continuare cooperarea și diplomația în toate forurile posibile de la nivel mondial pentru a susține abolirea pedepsei cu moartea, asigurându-se în același timp că se respectă în totalitate dreptul la un proces echitabil pentru fiecare persoană care riscă să fie executată; subliniază că este important că UE să continue să monitorizeze condițiile în care se desfășoară execuțiile în acele țări care încă mai au pedeapsa cu moartea, în special pentru a se asigura că lista persoanelor condamnate la moarte este publică, iar trupurile acestora sunt restituite familiilor;

170.  insistă asupra faptului că este important ca UE să mențină o politică vizibilă care să aibă ca obiectiv abolirea la nivel mondial a pedepsei cu moartea, în conformitate cu Orientările revizuite ale UE privind pedeapsa cu moartea din 2013, precum și ca aceasta să continue să pledeze împotriva pedepsei cu moartea; invită UE să depună mai multe eforturi pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea, să exploreze noi modalități de susținere în acest scop, precum și să sprijine, în contextul IEDDO, acțiunile menite să prevină sentințele de condamnare la moarte și execuțiile; cere ca delegațiile UE să continue să organizeze campanii sensibilizare în acest sens;

Combaterea torturii și a relelor tratamente

171.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la practicarea, în continuare, a torturii și a relelor tratamente aplicate persoanelor aflate în detenție, printre altele pentru a obține mărturisiri care sunt apoi folosite în procese penale care în mod evident nu respectă standardele internaționale de echitate;

172.  deplânge recursul frecvent la tortură și la rele tratamente împotriva membrilor societății care exprimă opinii critice, pentru a-i reduce la tăcere, și împotriva grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, persoanele LGBTI, femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții;

173.  condamnă în termenii cei mai fermi actele de tortură și rele tratamente comise de ISIS și de alte organizații teroriste sau paramilitare; își exprimă solidaritatea cu familiile și comunitățile tuturor victimelor afectate de astfel de violențe; condamnă practicile Daesh și ale altor organizații teroriste sau paramilitare care implică discriminarea și care sunt îndreptate împotriva grupurilor minoritare; solicită UE, statelor sale membre și comunității internaționale să își intensifice eforturile pentru a răspunde eficient necesității urgente de a preveni alte suferințe;

174.  este extrem de îngrijorat de condițiile de detenție și de situația închisorilor dintr-o serie de state; consideră că este esențială combaterea tuturor formelor de tortură și de maltratare, inclusiv de natură psihologică, ale persoanelor deținute și intensificarea eforturilor pentru respectarea dreptului internațional în domeniu, în special în ceea ce privește accesul la sănătate și la medicamente; condamnă cu fermitate încălcările acestui drept și consideră că netratarea persoanelor din detenție, în special pentru boli precum hepatita sau HIV, reprezintă neacordarea de asistență unei persoane aflate în pericol;

175.  îndeamnă SEAE, având în vedere rapoartele constante privind practica larg răspândită a execuțiilor sumare, a torturii și a relelor tratamente în lume, să intensifice, la toate nivelurile și în toate forurile de dialog, eforturile UE de combatere a execuțiilor sumare, a torturii și a altor forme de rele tratamente, în conformitate cu Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

176.  îndeamnă SEAE să continue să atragă atenția, într-un mod sistematic, cu privire la tortură și la rele tratamente în dialogurile politice și de drepturile omului purtate cu țările în cauză și în declarațiile publice; invită delegațiile UE și ambasadele statelor membre de pe teren să monitorizeze cazurile de tortură și rele tratamente, să ia măsuri concrete pentru a promova eradicarea lor completă, să monitorizeze procesele penale respective și să utilizeze toate instrumentele avute la dispoziție pentru a oferi asistență persoanelor în cauză;

Dronele

177.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor în afara cadrului juridic internațional; îndeamnă statele membre să definească politici și poziții juridice clare cu privire la dronele armate și își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, în care să se susțină respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă din nou UE să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună practicii uciderilor extrajudiciare și cu țintă precisă și să o interzică, precum și să se angajeze pentru luarea de măsuri adecvate, în conformitate cu obligațiile juridice interne și internaționale, atunci când există motive întemeiate pentru a considera că o persoană sau o entitate din cadrul unei jurisdicții poate avea legătură cu ucideri ilegale cu țintă precisă, comise în străinătate; invită VP/ÎR, statele membre și Consiliul să includă dronele armate și armele complet autonome în mecanismele europene și internaționale relevante de dezarmare și control al armamentelor; îndeamnă statele membre să se implice în aceste mecanisme de control și să le consolideze; invită UE să garanteze o mai mare transparență și responsabilitate din partea statelor sale membre, și nu în ultimul rând asupra țărilor terțe, în ceea ce privește utilizarea dronelor armate din perspectiva temeiurilor juridice ale utilizării acestora și a responsabilității operaționale, pentru a permite controlul jurisdicțional al atacurilor cu drone și pentru a se asigura că victimele atacurilor ilegale cu drone au acces la o cale de atac eficientă;

178.  subliniază interzicerea de către UE a dezvoltării, producerii și utilizării unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună și să interzică practica uciderilor cu țintă precisă ilegale;

179.  invită Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de drone, atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare; solicită efectuarea unor studii de impact asupra drepturilor omului a viitoarelor proiecte de dezvoltare a dronelor;

180.  subliniază că impactul tehnologiilor asupra ameliorării drepturilor omului ar trebui integrat în toate politicile și programele UE, pentru a încuraja protejarea drepturilor omului și promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări, precum și a soluționării pașnice a conflictelor;

Sprijinul pentru democrație și alegeri și misiunile de observare a alegerilor

181.  reamintește că spațiul deschis pentru societatea civilă, libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și respectarea statului de drept sunt elemente esențiale ale unor alegeri corecte și democratice; invită UE să se asigure că ONG-urile locale au spațiu pentru observarea și monitorizarea legitimă a desfășurării alegerilor; subliniază că corupția reprezintă o amenințare pentru exercitarea egală a drepturilor omului și subminează procesele democratice; consideră că UE ar trebui să sublinieze importanța integrității, a responsabilității și a gestionării corespunzătoare a afacerilor publice, în toate dialogurile cu țările terțe, așa cum este stipulat în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției (UNCAC); reamintește necesitatea ca Uniunea să își respecte angajamentul față de partenerii săi, în special față de cei din vecinătatea sa, de a sprijini reformele economice, sociale și politice, de a proteja drepturile omului și de a contribui la instaurarea statului de drept, acestea fiind cele mai bune mijloace de a consolida ordinea internațională și de a asigura stabilitatea vecinătății sale; subliniază, în acest sens, că reexaminarea politicii europene de vecinătate a reprezentat o ocazie potrivită pentru a reaminti unele dintre obiectivele principale ale Uniunii, și anume apărarea valorilor universale și promovarea drepturilor omului; reamintește că experiența dobândită de UE, de politicieni, universitari, mass-media, ONG-uri și societatea civilă și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea, de asemenea, contribui pozitiv la identificarea celor mai bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial; salută, în acest context, activitatea Fondului european pentru democrație și a programelor UE în sprijinul organizațiilor societății civile, mai ales a IEDDO;

182.  recomandă ca UE să dezvolte o abordare mai cuprinzătoare față de procesele de democratizare, deoarece supravegherea alegerilor este doar o dimensiune a unui ciclu mai lung și mai amplu; reiterează că tranziția politică și democratizarea pot fi sustenabile și de succes doar când sunt combinate cu respectul pentru drepturile omului și accesul egal al femeilor, persoanelor cu dizabilități și al altor grupuri marginalizate la procesele democratice, cu promovarea justiției, a transparenței, a răspunderii, a reconcilierii, a statului de drept, cu dezvoltarea economică și socială, cu măsuri de combatere a sărăciei extreme și cu crearea unor instituții democratice; subliniază că lupta împotriva corupției în țările care trec printr-un proces de democratizare ar trebui să devină o prioritate a UE, întrucât acest fenomen împiedică protecția și promovarea bunei guvernări, alimentează crima organizată și este legat de frauda electorală;

183.  salută Comunicarea comună privind revizuirea politicii europene de vecinătate și reamintește că, așa cum este stipulat în TUE, relația UE cu țările vecine ar trebui să se bazeze pe valorile Uniunii, printre care se numără drepturile omului și democrația; subliniază că contribuția la stabilizarea vecinătății este însoțită de promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări și a drepturilor omului;

184.  subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine instituțiile pentru drepturile omului democratice și eficiente, precum și societatea civilă din țările învecinate; în acest context, remarcă cu plăcere implicarea consistentă a Fondului European pentru Democrație în vecinătatea estică și cea sudică a UE, în promovarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale și a principiilor democratice;

185.  subliniază că politica de extindere a UE este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului; invită Comisia să continue să sprijine consolidarea culturilor politice democratice, respectarea statului de drept, independența mass-mediei și a sistemului judiciar și lupta împotriva corupției în țările candidate și potențial candidate;

186.  invită Comisia și SEAE să continue să sprijine ferm procesele democratice aflate în desfășurare în țările terțe, precum și dialogul politic între partidele aflate la guvernare și cele din opoziție, societățile civile și mișcările sociale; subliniază importanța urmăririi coerente a situației ulterioare a recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor ca parte a angajamentului UE în sprijinul democrației, și ca parte a strategiilor de țară privind drepturile omului pentru țările în cauză; Cere intensificarea coordonării și a cooperării între Parlament și Comisie/SEAE pentru a asigura o monitorizare a transpunerii în practică a acestor recomandări, precum și folosirea asistenței financiare și tehnice specifice pe care ar putea-o oferi UE; invită Comisia să furnizeze o evaluarea globală a proceselor de monitorizare electorale;

187.  invită Consiliul și SEAE să includă în partea rezervată considerațiilor geografice din Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume o secțiune specifică - în țările vizate - care să abordeze chestiunea implementării recomandărilor adoptate în cadrul misiunilor de observare a alegerilor; reamintește angajamentul asumat de SEAE, de Comisie și de statele membre în cadrul Planului de acțiune al UE de a se implica mai ferm și mai consecvent alături de organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, de instituțiile parlamentare și de organizațiile societății civile din țări terțe, pentru a contribui la abilitarea acestora și, astfel, la consolidarea proceselor democratice;

188.  invită Comisia să se asigure că activitatea sa în alegeri - observare și asistență - se combină cu un sprijin similar acordat altor actori importanți din sistemul democratic, cum ar fi partidele politice, parlamentele, autoritățile locale, mass-media independentă și societatea civilă;

189.  invită UE să continue să acționeze pentru definirea celor mai bune practici în acest domeniu, inclusiv în contextul măsurilor de prevenire a conflictelor, de mediere și de facilitare a dialogului, pentru a dezvolta o abordare a UE coerentă, flexibilă și credibilă;

190.  recunoaște realizările delegațiilor SEAE și ale UE în finalizarea celei de a doua generații de analize ale democrației și progresele înregistrate în direcția planurilor de acțiune pentru democrație și invită VP/ÎR să se asigure că planurile de acțiune se vor concretiza în sprijinirea reală a democrației în domeniu;

191.  invită SEAE să recurgă la experiența analizelor democrației pentru a pregăti terenul pentru optimizarea unei astfel de analize în acțiunile sale externe și constată că, deși este binevenită adăugarea democrației la strategiile naționale pentru drepturile omului și democrația, nu este suficientă pentru o înțelegere cu adevărat cuprinzătoare a democrației într-o țară parteneră;

o
o   o

192.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, VP/ÎR și Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului.

(1)http://www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/cedaw.htm.
(2)JO C 289, 9.8.2016, p. 57.
(3)http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/CMW.aspx.
(4)A/RES/41/128.
(5)http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/2
(6)http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/Vienna.aspx
(7)http://www.un.org/womenwatch/daw/beijing/pdf/BDPfA%20E.pdf
(8)http://www.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/programme_of_action_Web%20ENGLISH.pdf
(9)http://www.ohchr.org/Documents/Publications/PTS-4Rev1-NHRI_en.pdf.
(10)https://europa.eu/globalstrategy/en/global-strategy-foreign-and-security-policy-european-union
(11)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11855-2012-INIT/ro/pdf.
(12)https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/111817.pdf
(13)http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52009XG1215(01)&from=RO.
(14)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/ro/pdf.
(15)JO C 65, 19.2.2016, p. 174.
(16)http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/foraff/137584.pdf.
(17)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10255-2016-INIT/ro/pdf.
(18)http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2015/10/st13201-en15_pdf/.
(19)http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/06/16-epsco-conclusions-lgbti-equality/
(20)http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/lgbti_actionlist_en.pdf.
(21)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9242-2015-INIT/ro/pdf.
(22)http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2015/07/20-fac-migration-conclusions/.
(23)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12002-2015-REV-1/ro/pdf.
(24)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12098-2015-INIT/ro/pdf.
(25)JO L 43, 18.2.2015, p. 29
(26)http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2015559%202014%20INIT.
(27)http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/130243.pdf.
(28)http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12525-2016-INIT/ro/pdf.
(29)https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168008482e.
(30)JO L 76, 22.3.2011, p. 56.
(31)http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2015/11/action_plan_en_pdf/.
(32)http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/s_res_2242.pdf.
(33)http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/CAC%20S%20RES%201820.pdf.
(34)http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000).
(35)http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/167.
(36)Texte adoptate, P8_TA(2016)0337.
(37)Texte adoptate, P8_TA(2016)0300.
(38)Texte adoptate, P8_TA(2016)0201.
(39)Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.
(40) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.
(41)Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(42)Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.
(43)Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.
(44)Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.
(45)Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.
(46)JO C 316, 30.8.2016, p. 130.
(47)JO C 316, 30.8.2016, p. 178
(48)JO C 234, 28.6.2016, p. 25.
(49)Texte adoptate, P7_TA(2014)0172.
(50)JO C 181, 19.5.2016, p. 69.
(51)http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session31/Documents/A_HRC_31_56_en.doc.
(52)JO C 65, 19.2.2016, p. 105.
(53)JO C 434, 23.12.2015, p. 24.
(54)JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
(55)JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.
(56)JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.
(57)A/HRC/RES/17/4.
(58)https://www.democracyendowment.eu/annual-report/
(59)JO C 208, 10.6.2016, p. 25.
(60)http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/july/tradoc_153591.pdf.
(61) Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Nigeria, Somalia, Mauritania, Sudan, Sierra Leone, Yemen, Afganistan, Pakistan, Qatar, Iran și Maldive.


Punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (articolul 36 din TUE)
PDF 415kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (2016/2036(INI))
P8_TA(2016)0503A8-0360/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

–  având în vedere articolele 21 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la responsabilitatea politică,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei Europene din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și autonomizarea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin relațiile externe ale UE în perioada 2016-2020” (SWD(2015)0182),

–  având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut de Președintele Juncker la 14 septembrie 2016,

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată de VP/ÎR Federica Mogherini la 28 iunie 2016 și propunerile sale din cadrul reuniunii informale a miniștrilor afacerilor externe, care a avut loc la Bratislava la 2 septembrie 2016,

–  având în vedere concluziile summitului de la Bratislava din 16 septembrie 2016,

–  având în vedere rezultatul reuniunii informale a miniștrilor apărării din UE, organizată în Bratislava la 27 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile de menținere a păcii – colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană(1),

–  având în vedere Declarația comună de la Weimar, din 28 august 2016, a miniștrilor de externe ai Triunghiului de la Weimar, Frank-Walter Steinmeier (Germania), Jean-Marc Ayrault (Franța) și Witold Waszczykowski (Polonia), privind viitorul Europei,

–  având în vedere inițiativa franco-germană privind apărarea, din septembrie 2016, intitulată „Reînnoirea PSAC”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0360/2016),

A.  întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu provocări interne și externe fără precedent, inclusiv conflicte interstatale, colapsuri ale unor state, terorism, amenințări hibride, insecuritate cibernetică și energetică, crimă organizată și schimbări climatice; întrucât UE va putea să răspundă eficace la noile provocări numai dacă structurile sale și statele sale membre cooperează într-un efort comun și cu adevărat coordonat în contextul politicii externe și de securitate comună (PESC) și al politici de securitate și apărare comună (PSAC);

B.  întrucât UE este în prezent înconjurată de un arc de instabilitate, dat fiind faptul că părți mari din Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt cuprinse de conflicte etno-religioase și războaie prin interpuși, iar grupuri teroriste precum așa-numitul Stat Islamic (ISIS) și Frontul Jabhat Fateh al-Sham proliferează în întreaga regiune; întrucât Al-Qaeda se folosește de vidul de securitate din regiunea Orientului Mijlociu a Africii de Nord pentru a se consolida;

C.  întrucât aceste conflicte au consecințe directe și serioase pentru siguranța și bunăstarea cetățenilor europeni, deoarece sunt resimțite din ce în ce mai mult în UE sub forma terorismului, a fluxurilor masive de refugiați sau a campaniilor de dezinformare care vizează dezbinarea societăților noastre;

D.  întrucât Europa se confruntă pe teritoriul său cu amenințarea terorismului; întrucât recentele acte de terorism din orașele europene comise de jihadiști radicali care au legături cu ISIS/Daesh fac parte din strategia cuprinzătoare a acestui grup și vin în completarea războiului terestru purtat în Siria, Irak și Libia, a războiului economic care vizează industria turismului din Africa de Nord, precum și a propagandei online și a atacurilor cibernetice; întrucât miile de cetățeni ai UE care s-au alăturat unor astfel de grupuri teroriste reprezintă o amenințare tot mai mare pentru securitatea noastră din interiorul UE, precum și pentru securitatea din alte părți ale lumii;

E.  întrucât o Rusie agresivă continuă să încalce suveranitatea și independența vecinilor săi și sfidează în mod deschis ordinea în materie de securitate și pacea europeană; întrucât Rusia de azi este tot mai autocratică și mai agresivă ca niciodată față de vecinii săi de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991; întrucât propaganda oficială rusă prezintă Occidentul ca pe un inamic și încearcă activ să submineze unitatea în Uniunea Europeană și coerența alianței transatlantice, fie sub formă de campanii de dezinformare, fie sub formă de furnizare de sprijin financiar grupurilor eurosceptice și fasciste din cadrul Uniunii,

Continuarea istoriei de succes a UE: transformare prin acțiune

1.  reamintește că Uniunea Europeană este una dintre marile realizări din istoria europeană și că forța transformatoare a UE a adus pace, stabilitate și prosperitate cetățenilor săi și țărilor învecinate, multe dintre ele fiind acum state membre ale UE; subliniază faptul că UE este în continuare cea mai mare putere economică, cel mai generos donator de ajutor umanitar și de ajutor pentru dezvoltare, precum și un lider în diplomația multilaterală mondială în ceea ce privește aspecte precum schimbările climatice, justiția internațională, neproliferarea armelor de distrugere în masă și drepturile omului; solicită să se crească vizibilitatea acțiunilor UE în aceste domenii;

2.  consideră că actuala criză internă și externă reprezintă și o oportunitate pentru UE, dacă este folosită pentru a îmbunătăți funcționarea UE și cooperarea în cadrul acesteia; consideră că provocările actuale necesită o reformă pentru a face UE mai bună și mai democratică și capabilă de a oferi cetățenilor ceea ce așteaptă; reamintește că cetățenii europeni consideră că o politică externă și de securitate comună eficientă constituie un domeniu prioritar de acțiune pentru UE și că acesta este unul dintre domeniile în care cooperarea europeană poate aduce cea mai mare valoare adăugată; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să-și schimbe mentalitatea, deoarece astăzi sunt perimate perspectivele naționale înguste asupra politicii externe și securității; este convins că niciun stat membru nu este în măsură să găsească soluții de unul singur la vreuna dintre provocările cu care ne confruntăm în prezent; este ferm convins că vulnerabilitatea UE este un rezultat direct al integrării incomplete, precum și al lipsei de coordonare; subliniază că globalizarea și multipolaritatea fac necesare procesele de integrare, așa cum este integrarea UE; îndeamnă statele membre să demonstreze în sfârșit un nivel suficient de unitate, de voință politică și de încredere reciprocă, astfel încât să poată utiliza instrumentele pe care le au la dispoziție într-o manieră concertată pentru a ne urmări interesele și valorile; reafirmă că UE nu poate fi un actor puternic pe plan mondial pe picior de egalitate cu alte mari puteri decât dacă toate statele membre vorbesc cu o singură voce și acționează împreună în cadrul unei politici externe și de securitate solide a UE;

3.  salută Foaia de parcurs și angajamentele summitului de la Bratislava și așteaptă un angajament concret al statelor membre pentru punerea ei în aplicare;

4.  reamintește că este necesar ca politicile externe ale Uniunii să fie coerente, atât între ele, cât și cu celelalte politici cu dimensiune externă, și să urmărească obiectivele definite la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană; constată că, întrucât edificarea capacității de rezistență ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale ale PSAC, este nevoie de o abordare cuprinzătoare, în care diferitele sectoare să pună sub semnul întrebării abordările tradiționale ale politicii externe și de securitate, fiind necesară utilizarea unei game variate de instrumente diplomatice, de securitate, de apărare, economice, comerciale, de dezvoltare și umanitare și mărindu-se securitatea și independența energetică; consideră că politica externă și de securitate comună ar trebui să aibă un caracter mai pronunțat, să fie mai eficientă și bazată pe valori; subliniază că coerența politicilor în favoarea dezvoltării reprezintă un instrument unic pentru realizarea unei abordări operaționale cuprinzătoare a UE, în conformitate cu Agenda 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă;

5.  salută adoptarea noii strategii comerciale a Comisiei intitulate „Comerț pentru toți”, prin care aceasta urmărește integrarea drepturilor omului în politica comercială și folosirea poziției de bloc comercial a UE pentru a influența situația drepturilor omului în țările terțe; subliniază că acest demers va necesita o convergență și o complementaritate depline ale inițiativelor comerciale și de politică externă, inclusiv cooperarea strânsă între diferitele DG-uri, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și autoritățile statelor membre; subliniază importanța Grupului comisarilor responsabili cu acțiunea externă, prezidat de VP/ÎR, în ceea ce privește stimularea punerii în aplicare a abordării cuprinzătoare; solicită ca VP/ÎR să informeze periodic Parlamentul European cu privire la activitatea acestui grup; solicită delegațiilor UE să pună în aplicare programe comune în toate domeniile de politici ale acțiunii externe pentru a evita dublarea eforturilor, a economisi fonduri, a îmbunătăți eficiența și a descoperi posibilele lacune;

6.  recunoaște că schimbările climatice ar putea avea un efect grav asupra stabilității regionale și globale, întrucât încălzirea globală afectează conflictele în ceea ce privește teritoriul, alimentele, apa și alte resurse, slăbește economiile, amenință securitatea regională și reprezintă o sursă de fluxuri de migrație; încurajează UE și statele sale membre să analizeze cum se pot include strategii de adaptare la schimbările climatice în planificarea militară la nivel național și la nivelul UE și să definească capabilitățile, prioritățile și reacțiile considerate adecvate;

7.  invită Comisia și statele membre să își consolideze capacitatea de contracarare a campaniilor de dezinformare și de propagandă care ajung la cetățenii din UE și la cetățenii țărilor vecine; solicită instituțiilor UE și statelor membre să recunoască că actualul război informațional nu este doar o problemă externă a UE, ci și una internă; regretă incapacitatea UE de a comunica și de a prezenta în mod adecvat opiniei publice europene acțiunile, meritele și realizările politicii de securitate și apărare comune; îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să elimine această lacună făcând acțiunea externă a UE mai responsabilă și mai vizibilă;

8.  recunoaște că războiul informațional și cibernetic este o tentativă deliberată la nivel statal și non-statal de a destabiliza și a discredita structurile politice, economice și sociale; subliniază, în acest sens, nevoia urgentă de a include securitatea cibernetică și apărarea cibernetică în politicile interne și externe ale UE, precum și în relațiile acesteia cu țările terțe; solicită statelor membre să înființeze un sistem de partajare automată a informațiilor privind amenințările și atacurile cibernetice și hibride; invită UE să apere, în cadrul forumurilor internaționale, ideea că infrastructura de bază a internetului, deschisă și globală, este o zonă neutră; își exprimă, de asemenea, convingerea că UE ar trebui să se implice împreună cu partenerii săi și să își intensifice asistența pentru consolidarea capacităților în domeniul securității cibernetice și al combaterii criminalității cibernetice și a terorismului cibernetic;

9.  reamintește angajamentul UE de a elabora o politică externă și de securitate comună ghidată de principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, precum și în conformitate cu Carta ONU și cu dreptul internațional; reamintește Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, care subliniază că este important ca UE să își integreze politicile în materie de drepturi ale omului și de gen în misiunile și operațiunile de gestionare a crizelor, reamintește importanța așa-numitei „clauze privind drepturile omului”, inclusă de la începutul anilor 1990 în toate acordurile-cadru încheiate cu țările terțe;

10.  reamintește că politica de extindere este una dintre cele mai de succes politici ale UE și a contribuit la asigurarea stabilității, democrației și prosperității pe continentul european; își reafirmă, prin urmare, sprijinul ferm pentru procesul de extindere, cu condiția să se respecte criteriile de la Copenhaga, inclusiv criteriile de integrare; subliniază necesitatea intensificării cooperării dintre UE și țările candidate și potențial candidate în domenii precum migrația, securitatea, combaterea terorismului și a crimei organizate, precum și combaterea traficului de ființe umane; solicită țărilor candidate să depună eforturi pentru a se alinia la PESC/PSAC a UE;

11.  subliniază angajamentul UE față de o ordine internațională bazată pe norme și față de un multilateralism efectiv, dirijat de ONU; recunoaște parteneriatul strategic care există din 2003 între UE și ONU pentru menținerea păcii și gestionarea crizelor; încurajează UE și statele sale membre să sprijine menținerea păcii de către ONU și să coopereze cu ONU pentru consolidarea capacităților de menținere a păcii ale organizațiilor regionale, în special ale Uniunii Africane, ținând cont de Instrumentul financiar pentru pace în Africa; invită statele membre ale UE să își mărească în mod semnificativ contribuțiile militare și polițienești la misiunile de menținere a păcii ale ONU; salută angajamentul Strategiei globale a UE față de NATO ca fundament al securității colective a Europei și în vederea consolidării rolului de temelie a ordinii internaționale al Organizației Națiunilor Unite;

12.  subliniază că crizele recente au scos în evidență limitele Organizației Națiunilor Unite; invită Uniunea și statele sale membre să își folosească întreaga influență în vederea unei reforme a Consiliului de Securitate, inclusiv în privința interzicerii dreptului de veto în cazul atrocităților în masă;

13.  subliniază că nu se poate pune efectiv în aplicare Strategia globală a UE, prezentată de către VP/ÎR în iunie 2016, fără un angajament ferm, asumarea responsabilității, voință politică și spirit de lider din partea statelor membre; subliniază că statele membre trebuie să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru punerea în aplicare a acestei strategii, în special în domeniile cruciale ale prevenirii conflictelor, securității și apărării; atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților de apărare europene;

14.  salută intenția de a elabora un plan de punere în aplicare în privința securității și apărării ; subliniază că acest plan de punere în aplicare ar trebui completat de un proces de elaborare a unei Cărți albe, care să specifice nivelul de ambiție, sarcinile, cerințele și prioritățile în materie de capabilități pentru apărarea europeană; invită VP/ÎR să înceapă, în strânsă cooperare cu statele membre și Comisia, elaborarea unei astfel de Cărți albe cu titlu de prioritate, astfel încât aceasta să producă primele rezultate în 2017;

15.  salută propunerea privind o reflecție anuală cu privire la situația actuală a punerii în aplicare a strategiei; consideră că această analiză ar trebui să aibă loc în cadrul unei dezbateri anuale în Parlament și pe baza unui raport privind punerea în aplicare elaborat de VP/ÎR;

16.  este de părere că Strategia globală ar trebui revizuită periodic și că trebuie să se asigure o analiză privind punerea sa în aplicare, în sincronie cu ciclul electoral și cu intrarea în funcție a fiecărei noi Comisii, pentru a verifica dacă obiectivele și prioritățile sale mai corespund provocărilor și amenințărilor;

17.  subliniază că acțiunea externă a Uniunii trebuie să fie fondată pe trei piloni: diplomație, dezvoltare și apărare („ Diplomacy, Development and Defence”);

Asumarea responsabilității pentru securitatea noastră: prevenire, apărare, descurajare, reacție

18.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze capabilitățile de securitate și apărare, deoarece nu își poate utiliza întregul său potențial ca putere mondială decât în cazul în care combină puterea sa necoercitivă incontestabilă cu puterea coercitivă, în cadrul abordării sale cuprinzătoare; reamintește că consolidarea capacităților civile și militare comune reprezintă elemente esențiale pentru ca UE să răspundă pe deplin crizelor, să edifice capacitatea de rezistență a partenerilor și să protejeze Europa; constată că, din moment ce raporturile de forță domină din nou relațiile internaționale, capabilitățile de apărare și descurajare sunt fundamentale pentru exercitarea influenței noastre în cadrul negocierilor diplomatice; în acest sens, reafirmă că politica de securitate și apărare comună trebuie consolidată și intensificată, deoarece singura metodă realistă de a ne consolida capabilitățile militare în această perioadă de constrângeri bugetare este de a crește sinergiile prin intensificarea cooperării în domeniul apărării pe baza necesităților tuturor statelor membre și cu axarea pe investiții; subliniază că o cooperare europeană consolidată în domeniul securității și apărării ar conduce către creșterea eficacității, unității și eficienței și că numai printr-o astfel de cooperare intensificată ar putea UE și statele sale membre dobândi capabilitățile tehnologice și industriale necesare;

19.  este convins că, având în vedere bugetul UE care suferă deja de o insuficiență de fonduri și eforturile suplimentare legate de operațiunile, cheltuielile administrative, acțiunile pregătitoare și proiectele-pilot aferente politicii de securitate și apărare comune este necesar, de asemenea, ca statele membre să asigure finanțare suplimentară și să se încerce să se îmbunătățească sinergiile; invită Comisia și statele membre să profite de actuala revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) pentru a aborda nevoile bugetare legate de provocările tot mai mari în materie de securitate; invită statele membre să își crească cheltuielile de apărare pentru a îndeplini obiectivele în materie de capacități stabilite de NATO, care impun un minimum de cheltuieli de apărare de 2 % din PIB; subliniază că o mai bună coordonare și o suprapunere redusă a activităților UE și ale statelor membre ar permite realizarea de economii și realocarea de fonduri;

20.  consideră că este extrem de important ca instrumentele oferite de Tratatul de la Lisabona să fie în sfârșit puse în aplicare, în special cooperarea structurată permanentă (PESCO); consideră că o abordare flexibilă, incluzivă, care să încurajeze participarea deschisă și proactivă a tuturor statelor membre este esențială în punerea în aplicare a PESCO; salută documentul comun adoptat de miniștrii apărării din Franța și Germania pe tema „reînnoirii PSAC” și propunerea italiană privind „o apărare europeană mai puternică” și sprijină pe deplin obiectivul acestora în ceea ce privește o decizie pozitivă privind instituirea PESCO în noiembrie 2016 în cadrul Consiliului Afaceri Externe și Apărare; solicită VP/ÎR să ia inițiativa în această privință, precum și cu privire la alte propuneri recente de consolidare a PSAC în vederea pregătirii terenului pentru decizii și mai ambițioase cu privire la PSAC adoptate în cadrul Consiliului Afaceri Externe și Apărare și al Consiliului European din decembrie 2016, inclusiv următoarele:

   crearea unui comandament civil și militar permanent, care să dispună de o capacitate militară de planificare și executare (MPCC) și de o capacitate civilă de planificare și executare (CPCC), ambele la fel de importante, care ar îmbunătăți planificarea strategică și operațională de-a lungul întregului ciclu de planificare, ar intensifica cooperarea civil-militară și ar îmbunătăți capacitatea UE de a reacționa rapid la crize;
   consolidarea instrumentelor UE de reacție rapidă, mai ales prin îmbunătățirea posibilității de utilizare a grupărilor tactice, punând în aplicare articolul 44, și prin întărirea și utilizarea în mai mare măsură a Eurocorps pentru misiunile și operațiunile PSAC;
   extinderea finanțării comune a operațiunilor PSAC, inclusiv printr-o revizuire urgentă și amănunțită a mecanismului Athena, care să includă declarația privind grupurile tactice de luptă și care este necesară pentru a garanta că misiunile UE pot fi finanțate din fonduri colective, în loc ca majoritatea costurilor să cadă în sarcina fiecărui stat membru participant, eliminând astfel un potențial obstacol în calea punerii la dispoziție a forțelor de către statele membre;
   să instituie o formațiune „Apărare” a Consiliului;

21.  încurajează o revizuire a abordării UE față de misiunile PSAC civile, pornind de la caracterul intervențiilor până la obiectivele acestora și la persoanele implicate, pentru a asigura faptul că acestea sunt concepute, puse în aplicare și sprijinite în mod adecvat; salută progresele înregistrate de misiunile și operațiunile din cadrul PSAC, în ciuda lacunelor lor; solicită ca normele financiare ale UE să devină mai flexibile, pentru a sprijini capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru a putea să pună în aplicare dispozițiile în vigoare ale Tratatului de la Lisabona; sprijină crearea unor fonduri de lansare pentru finanțarea urgentă a etapelor inițiale ale operațiunilor militare; consideră că o nouă procedură decizională mai eficace pentru misiunile militare ale UE ar îmbunătăți agilitatea și puterea UE de a răspunde amenințărilor și crizelor, recunoscând, în același timp, că decizia de a trimite sau nu trupe pentru astfel de misiuni trebuie să fie luată la nivelul statelor membre;

22.  insistă asupra faptului că orice decizie de îndreptare către o Uniune Europeană a Apărării, inclusiv dezvoltarea unei mai bune cooperări structurate permanente și crearea de instrumente de apărare comune, trebuie adoptată în unanimitate de statele membre ale UE;

23.  regretă că sarcinile globale trasate în urma reuniunilor Consiliului Afaceri Externe din noiembrie 2013 și ale Consiliului European din 2013 și 2015 nu au fost încă îndeplinite în totalitate de către Comisia Europeană, SEAE, AEA și statele membre; solicită VP/ÎR și comisarului pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri să prezinte Parlamentului o evaluare a punerii în aplicare a deciziilor anterioare, înainte de a sugera noi sarcini; încurajează creșterea ritmului lucrărilor în curs cu privire la planul de acțiune european în domeniul apărării și eforturile Comisiei de a maximiza cooperarea în domeniul apărării, inclusiv prin stimulente în domenii precum piața internă, achizițiile publice, transporturile, spațiul cosmic, informatica, energia și politicile industriale; ia act de propunerea președintelui francez privind instituirea unui fond european de securitate și apărare și sprijină elaborarea unor concepte de finanțare și de investiții noi și inovatoare, inclusiv prin intermediul Băncii Europene de Investiții și al parteneriatelor public-privat;

24.  constată că, deoarece statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea unei game largi de capabilități complet operaționale în materie de apărare, este nevoie de o mai bună coordonare și opțiuni mai clare cu privire la capabilitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capabilități; subliniază avantajele practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților europene de apărare și remarcă diferitele inițiative în derulare în acest sens, care ar trebui plasate într-un cadru mai larg pentru a elabora o foaie de parcurs inteligentă; sprijină propunerile privind un „semestru european pentru apărare” și solicită VP/ÎR să prezinte propuneri concrete în acest sens; consideră că interoperabilitatea joacă un rol determinant pentru compatibilitatea și integrarea în mai mare măsură a forțelor statelor membre; încurajează statele membre să caute și alte modalități pentru a realiza în comun achiziții, mentenanța și întreținerea forțelor și a materialelor;

25.  salută rolul Agenției Europene de Apărare în promovarea și coordonarea dezvoltării capabilităților și solicită consolidarea acesteia, în special prin majorarea bugetului său; insistă ca cheltuielile cu personalul și de funcționare ale Agenției să fie finanțate din bugetul Uniunii; invită VP/ÎR și statele membre să revizuiască organizarea, procedurile și activitățile din trecut ale AEA;

26.  reamintește că în această privință Europa trebuie să păstreze o bază industrială și tehnologică competitivă și inovatoare, în măsură să conceapă și să producă aceste capabilități; reamintește că o piață integrată a apărării și consolidarea industriei europene de apărare sunt absolut necesare pentru a se realiza economii de scară și a îmbunătăți eficiența;

27.  salută propunerea Președintelui Juncker de a crea un fond european pentru apărare, cu scopul de a stimula cercetarea și inovarea; salută activitatea în curs de creare a unei acțiuni pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării, care ar trebui urmată de un program major european dedicat cercetării în domeniul apărării, finanțat de UE, în următorul cadru financiar multianual, inclusiv alocarea de resurse financiare suplimentare de către statele membre;

28.  solicită ca UE să aibă un rol mai activ în domeniul dezarmării, al neproliferării și al controlului armelor; invită Consiliul să permită VP/ÎR să joace un rol mai activ în ceea ce privește soluționarea conflictelor și instaurarea păcii;

29.  reamintește că Strategia globală a UE necesită investiții în prevenirea conflictelor, însă, în realitate, reduceri de amploare au fost propuse atât de Comisie, cât și de Consiliu în privința bugetului pentru 2017 pentru singurul instrument al UE de prevenire a conflictelor (IcSP); subliniază nevoia intensificării eforturilor în domeniul prevenirii conflictelor, al medierii și al reconcilierii, având în vedere numeroasele provocări în materie de securitate din vecinătatea europeană și dincolo de aceasta;

30.  recunoaște interdependența tot mai mare între securitatea internă și cea externă și consideră că provocările actuale în materie de securitate impun o analiză critică profundă a politicilor noastre în materie de securitate, în vederea creării unei politici unitare și coerente, care să acopere atât dimensiunea internă, cât și cea externă, inclusiv aspecte precum combaterea terorismului, securitatea cibernetică, securitatea energetică, amenințările hibride, comunicarea strategică și infrastructurile critice; îndeamnă serviciile de securitate ale statelor membre să îmbunătățească coordonarea și cooperarea și să intensifice schimbul de informații și de cunoștințe și solicită tuturor statelor membre să își îndeplinească obligația juridică de a face schimb de informații cu Europol și Eurojust în combaterea terorismului și a criminalității organizate; îndeamnă UE să își consolideze în continuare cooperarea și schimbul de informații cu țările terțe în combaterea terorismului și a criminalității organizate, respectând totodată dreptul umanitar internațional și dreptul internațional al drepturilor omului; salută înființarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă ;

31.  salută Declarația comună privind cooperarea NATO-UE, adoptată cu ocazia summitului de la Varșovia; sprijină pe deplin o mai strânsă cooperare între NATO și UE în domeniile securității cibernetice, migrației, comunicării strategice și în ceea ce privește răspunsul la amenințările hibride; invită VP/ÎR să prezinte propuneri specifice pentru transpunerea în practică a Declarației comune de la Varșovia, până la sfârșitul anului 2016; este convins de faptul că NATO este esențială pentru securitatea colectivă a Europei, deși insistă asupra necesității de a se menține capabilități de răspuns adecvate ale UE; reamintește faptul că o NATO mai puternică și o UE mai puternică se consolidează și se completează reciproc; salută angajamentul asumat de UE prin Strategia globală față de NATO, aceasta reprezentând fundamentul securității colective a Europei; subliniază că UE ar trebui să valorifice la maximum resursele în materie de securitate și apărare disponibile și să evite eventualele suprapuneri; în plus, consideră că UE și statele sale membre trebuie să colaboreze mai îndeaproape cu NATO pentru a garanta că inițiativa NATO privind apărarea inteligentă și inițiativa UE privind gruparea și utilizarea în comun a resurselor sunt complementare și se consolidează reciproc;

32.  subliniază că securitatea statelor membre ale UE este indivizibilă și că, în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE, toate statele membre trebuie să beneficieze de același nivel de securitate și ar trebui, prin urmare, să asigure și să participe proporțional la securitatea UE, precum și să își îndeplinească angajamentele asumate; constată, de asemenea, că prezentul articol prevede că acest lucru nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre;

33.  recunoaște necesitatea de a căuta metode creative de cooperare între UE și Regatul Unit în domeniul PESC/PSAC;

34.  consideră că este esențial să se consolideze arhitectura de securitate europeană, care se întemeiază pe Actul final de la Helsinki din 1975 și care a fost grav afectată de intervențiile militare ilegale ale Rusiei în Crimeea și estul Ucrainei;

35.  consideră că a sosit momentul de a defini o strategie nouă, mai realistă pentru relațiile UE cu Rusia, bazată pe o descurajare credibilă, dar și pe dialog în domenii de interes comun, cum ar fi combaterea terorismului, neproliferarea și comerțul; subliniază, în același timp, că este important să se investească mai mult în colaborarea cu societatea civilă rusă și în sprijinirea acesteia, cu scopul de a consolida baza pe termen lung a relațiilor UE-Rusia; subliniază că sancțiunile au fost necesare ca reacție la continuarea agresiunii Rusiei în Ucraina s-au dovedit a un mijloc eficace de descurajare a acesteia; reamintește că suspendarea sancțiunilor respective este condiționată de punerea în aplicare în întregime a acordurilor de la Minsk; sprijină pe deplin impunerea de către UE a unor măsuri restrictive împotriva unor persoane și entități din Rusia, ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii și la destabilizarea deliberată a Ucrainei și insistă asupra faptului că UE ar trebui să mențină posibilitatea de a impune treptat noi sancțiuni, în special în ceea ce privește produsele de înaltă tehnologie din sectorul petrolului și gazului, din cel informatic și din cel al armamentului, dacă Rusia continuă să încalce dreptul internațional; consideră că este în interesul comun al UE și al Rusiei să se ajungă la o relație mai bună, cu condiția ca dreptul internațional să fie aplicat;

36.  solicită statelor membre ale UE și comunității internaționale să se exprime cu o singură voce pentru a transmite mesaj clar către guvernul rus, și anume că acțiunile sale vor avea costuri și consecințe; solicită o dezamorsare a crizei actuale și insistă ca UE și statele sale membre să colaboreze cu partenerii internaționali pentru a exercita presiuni diplomatice, politice și economice asupra guvernului rus, astfel încât acesta să își încheie agresiunea; salută, în acest context, deciziile adoptate cu ocazia summitului de la Varșovia al NATO; își exprimă susținerea totală pentru unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei; subliniază faptul că alegerile ce au avut loc în teritoriile ocupate din Crimeea nu sunt valide;

37.  consideră că este important să se găsească modalități de dezamorsare a tensiunilor actuale și de implicare într-un dialog constructiv cu Rusia pentru a identifica măsuri menite să reducă riscul de erori și neînțelegeri periculoase; subliniază că este important să se mărească transparența reciprocă în activitățile militare, pentru a evita incidentele aeriene și maritime cu Rusia, și că este necesar să se elaboreze standarde comune de gestionare a posibilelor accidente și incidente; consideră că zborurile militare necooperante, fără transpondere active, reprezintă pericole serioase pentru aviația civilă și este de părere că trebuie să se ia măsuri pentru a depista astfel de zboruri cât mai devreme și să se găsească o modalitate internațională de a pune capăt unui astfel de risc în materie de siguranță; Consideră în continuare că cooperarea cu Rusia în ceea ce privește recentul Plan comun de acțiune cuprinzător referitor la programul nuclear iranian dă speranțe în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor din alte domenii, inclusiv cu NATO, pentru dezamorsarea tensiunilor din zona baltică, Siria și Ucraina;

38.  îndeamnă UE să își intensifice cooperarea cu țările din Parteneriatul estic în vederea consolidării instituțiilor democratice, a capacității de rezistență și a independenței acestora, inclusiv prin lansarea unor misiuni ambițioase și cuprinzătoare în domeniul PSAC, menite să sporească securitatea și stabilitatea; solicită UE să joace un rol mai activ și mai eficace în ceea ce privește soluționarea conflictelor și consolidarea păcii; solicită statelor membre să mărească volumul ajutorului acordat Ucrainei, inclusiv prin sisteme de apărare adecvate, pentru a descuraja escaladarea conflictului militar din estul Ucraine, să transforme grupul operativ East Stratcom al UE într-o structură permanentă a UE și să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru o mai bună funcționare a acestuia; sprijină în continuare aspirațiile țărilor respective în ceea ce privește UE și agenda de reforme în domenii precum statul de drept, economia, administrația publică și combaterea corupției;

39.  reamintește angajamentul UE față de partenerii din vecinătatea sa și în slujba reformei sociale și politice, a protejării drepturilor omului, a consolidării statului de drept, precum și a încurajării dezvoltării economice, acestea fiind cele mai bune mijloace de a consolida ordinea internațională și de a asigura stabilitatea vecinătății sale; recunoaște că politica UE nu trebuie să adopte o abordare universală și trebuie, prin urmare, să fie mai flexibilă și să răspundă în mai mare măsură la situațiile în schimbare din vecinătatea estică și sudică a UE; constată că Instrumentul european de vecinătate revizuit nu și-a atins obiectivele, mai ales atunci când a fost vorba despre principiul „mai mult pentru mai mult”; încurajează, de asemenea , să se ia considerare politica „mai puțin pentru mai puțin” cu privire la acele țări care dau înapoi din punctul de vedere al guvernanței, al democrației și al drepturilor omului;

40.  subliniază că intensificarea relațiilor cu SUA și Canada este de interes strategic pentru UE și, în același timp, că este important ca UE să își consolideze relațiile cu America Centrală și de Sud, nu doar pentru consolidarea parteneriatului biregional, ci și pentru abordarea în comun a principalelor provocări globale; recunoaște că UE este, de departe, cel mai important partener economic al Statelor Unite și invers, cele două puteri fiind aliați internaționali fundamentali atât la nivel bilateral, cât și în cadrul NATO, în domenii precum Planul comun de acțiune cuprinzător referitor la programul nuclear al Iranului, Siria și Ucraina; încurajează UE și statele sale membre să asigure continuarea acestei relații, bazându-se pe valorile comune, după alegerile prezidențiale din Statele Unite din luna noiembrie 2016;

Edificarea capacității de rezistență și investirea într-o adevărată abordare cuprinzătoare: dezvoltare, sprijin și consolidare

41.  subliniază că asigurarea păcii și a stabilității pe continentul nostru, în vecinătatea noastră și în Africa trebuie să fie în prezent axa centrală a acțiunii europene; recunoaște că dezvoltarea durabilă nu este posibilă în lipsa securității și că dezvoltarea durabilă reprezintă condiția necesară pentru securitate, stabilitate, justiție socială și democrație; consideră că este necesar să se abordeze cauzele profunde ale instabilității și ale migrației forțate și neregulamentare, și anume sărăcia, lipsa oportunităților economice, conflictele armate, proasta guvernare, schimbările climatice, încălcările drepturilor omului și politicile comerciale care nu încearcă să ofere soluții la aceste provocări; consideră că securitatea, dezvoltarea economică și socială și comerțul sunt părți ale aceleiași strategii cuprinzătoare și trebuie să fie în acord cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, astfel cum este prevăzut la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona; solicită acțiuni europene și internaționale (UN/G20) împotriva transferurilor financiare ilicite din Africa;

42.  subliniază că UE trebuie să acorde o atenție deosebită îmbunătățirii condițiilor de trai din vecinătatea sa, utilizând toate instrumentele de politică disponibile, inclusiv comerțul, ajutorul pentru dezvoltare, politica de mediu și diplomația, precum și capacitățile de gestionare a crizelor; ia act în acest sens de noile parteneriate ale UE privind migrația și de Planul de investiții externe și solicită să fie implicat în punerea în aplicare a acestor instrumente; subliniază necesitatea de a dezvolta o nouă abordare față de Africa, pe baza valorilor și principiilor UE, care să ofere oportunități mai bune pentru comerț, investiții, acces la energie și creștere economică și să sprijine țările africane în crearea de instituții democratice, transparente și eficace și în adoptarea unor măsuri de combatere a impactului schimbărilor climatice; este convins că UE ar trebui să își revizuiască politicile comerciale și de dezvoltare pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu valorile noastre și contribuie în mod real la realizarea acestor obiective; solicită UE și, în special, statelor membre să combată transferurile financiare ilicite și să își crească semnificativ angajamentele financiare pentru regiune, inclusiv prin Fondul fiduciar pentru Africa, Planul european de investiții externe și Fondul european de dezvoltare; subliniază rolul important al UE în atingerea obiectivelor Agendei 2030; consideră că sectorul privat ar putea juca un rol important în dezvoltare dacă acționează într-un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic, care definește responsabilitățile sectorului afacerilor în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, a drepturilor sociale și de mediu;

43.  recunoaște că furnizarea de către UE a asistenței către victime ale dezastrelor, refugiați și alte persoane care au nevoie a avut rezultate eterogene;

44.  subliniază, de asemenea, nevoia de a intensifica lupta împotriva cauzelor profunde care generează terorism și radicalizare, ce afectează în principal Africa de Vest, Sahelul, Cornul Africii și Orientul Mijlociu și vizează Europa la un nivel fără precedent; îndeamnă UE să depună eforturi diplomatice concertate, împreună cu Statele Unite și alți aliați internaționali, pentru a convinge partenerii din regiune, precum Turcia, Arabia Saudită și Iranul, cu privire la necesitatea unei strategii comune și care să aibă un temei juridic pentru această provocare mondială; încurajează în continuare eforturile de cooperare și coordonare cu alte țări în această luptă și îndeamnă actorii statali și nestatali din regiune să se abțină de la alimentarea altor tensiuni religioase și etnice; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările grave ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului în Yemen, inclusiv cu privire la bombardarea funeraliilor din Sanaa din 8 octombrie 2016; solicită de urgență o anchetă internațională independentă privind această situație și alte încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului; solicită UE și statelor sale membre să suspende orice cooperare în Yemen, până la anchetarea acestor încălcări și la tragerea la răspundere a celor vinovați; solicită să se ridice imediat blocada impusă Yemenului și solicită tuturor părților la conflict să reia dialogul și să colaboreze în direcția unui armistițiu sustenabil; afirmă cu insistență că nu există o soluție militară la acest conflict;

45.  îndeamnă, prin urmare, să se instituie cadre tematice pentru a asigura o cooperare între Uniune, țările partenere din vecinătatea sudică și actorii-cheie din regiune, mai ales din Africa, în privința problemelor regionale, precum securitatea, dezvoltarea, energia sau gestionarea fluxurilor de migrație; consideră că s-ar întări capacitatea de rezistență a vecinătății noastre dacă aceasta s-ar organiza în cadrul unei cooperări regionale care să permită găsirea unor răspunsuri comune la provocări, inclusiv la cele reprezentate de migrație, de terorism și de dezvoltare; invită, așadar, Uniunea să colaboreze cu vecinii săi din Maghreb pentru relansarea și dezvoltarea Uniunii Maghrebului Arab;

46.  reamintește că regiunea Sahel și alte zone geografice conectate reprezintă regiuni prioritare pentru asigurarea securității Uniunii Europene și subliniază instabilitatea situației de securitate din această regiune și posibilele consecințe ale turbulențelor actuale; invită Uniunea să lucreze la consolidarea cooperării cu țările din Africa de Nord și Sahel în vederea combaterii activităților teroriste care au luat amploare în regiunea sahelo-sahariană; subliniază că condițiile foarte dificile de trai din anumite locuri pot împinge o parte a populației către alternativa terorismului islamist; încurajează dezvoltarea unei strategii coerente și solide pentru regiunea Sahelului, care vizează îmbunătățirea guvernanței, a responsabilității și a legitimității instituțiilor de stat și regionale, având drept rezultat intensificarea securității, combaterea radicalizării, a traficului de persoane, de arme și de droguri și consolidarea politicilor economice și de dezvoltare; este convins că consolidarea capacităților organizațiilor regionale și subregionale, în special în Africa, este fundamentală în ceea ce privește prevenirea și soluționarea conflictelor și cooperarea în materie de securitate; subliniază faptul că UE trebuie să dea un răspuns real la această situație de securitate, nu doar la nivel economic, ci și la nivel politic și militar;

47.  subliniază că este important să se găsească o soluție de durată la conflictul din Siria, în concordanță cu procesul de tranziție prevăzut în Comunicatul de la Geneva și cu Rezoluția nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU (CSONU); sprijină eforturile coordonate de ONU de facilitare a negocierilor între toate părțile la conflictul sirian privind un acord politic incluziv; solicită ÎR/VP să pregătească urgent o Strategie europeană pentru Siria; este convins că negocierile bilaterale dintre Rusia și Statele Unite nu vor fi suficiente pentru a genera un răspuns de durată la criza din Siria; solicită UE să renunțe la poziția sa de marginalizare diplomatică și să își folosească influența asupra actorilor-cheie cum ar fi Iranul, Arabia Saudită, Turcia, Quatar și Rusia, pentru a se asigura că acestea adoptă o poziție constructivă și se abțin să contribuie la o agravare a situației; continuă să îndemne toate statele membre ale CSONU să-și onoreze responsabilitățile în legătură cu criza; reamintește utilizarea repetată de Rusia și de alte state a dreptului de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și consideră că acest lucru este contrar eforturilor internaționale de pace și de soluționare a conflictului din Siria și din regiune; subliniază că ar trebui să se aibă în vedere impunerea de sancțiuni împotriva tuturor persoanelor și entităților implicate în crime împotriva umanității în Siria; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările în masă și pe scară largă ale legislației internaționale în domeniul umanitar și al drepturilor omului, de către toate părțile implicate în conflictul din Siria, și subliniază că este important să se asigure asumarea responsabilității pentru astfel de abuzuri; își reiterează sprijinul pentru vecinii Siriei care se confruntă cu provocări enorme în găzduirea a milioane de refugiați; își reiterează sprijinul deplin pentru independența, integritatea teritorială și suveranitatea Irakului și Siriei, în care să fie pe deplin respectate drepturile tuturor grupurilor etnice și religioase;

48.  recunoaște rolul Turciei în calitate de partener important în soluționarea conflictului din Siria și în lupta împotriva ISIS/Daesh în Siria și în Irak, precum și în criza migrației; condamnă cu fermitate tentativa de lovitură de stat militară împotriva guvernului ales în mod democratic din Turcia; încurajează guvernul turc să apere ordinea constituțională, subliniind, în același timp, importanța respectării drepturilor omului, a statului de drept, a libertății de exprimare și a independenței sistemului judiciar în perioada care a urmat loviturii de stat, în acord cu angajamentele sale în calitate de membru al Consiliului Europei; insistă asupra faptului că Turcia ar trebui să coopereze îndeaproape cu Consiliul Europei pentru a se asigura că toate procedurile respectă statul de drept; este îngrijorat de caracterul represiv și de amploarea epurărilor inițiate după tentativa de lovitură de stat, care au condus la regrese serioase în ceea ce privește libertățile fundamentale și drepturile omului în Turcia; este preocupat îndeosebi de numărul crescând al cazurilor de utilizare excesivă a forței de către poliție și de rele tratamente aplicate deținuților, de faptul că impunitatea persistă în cazurile de încălcări ale drepturilor omului, iar independența sistemului judiciar se erodează;

49.  evidențiază nevoia de a se ajunge la o soluție bazată pe coexistența a două state la conflictul din Orientul Mijlociu, care să fie bazată pe parametrii prevăzuți în concluziile Consiliului din iulie 2014, să garanteze un stat Israel sigur și un stat palestinian viabil, în temeiul frontierelor din 1967, și să rezolve toate chestiunile legate de statutul permanent, pentru a pune capăt conflictului; solicită UE să își asume responsabilitatea și să devină un actor și un facilitator autentic în procesul diplomatic; solicită instituțiilor UE și statelor membre să ia urgent măsuri pentru a proteja viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și pentru a crea o dinamică pozitivă în vederea unor veritabile negocieri de pace; invită autoritățile israeliene să își întrerupă și să își abandoneze imediat politica de colonizare; subliniază faptul că respectarea dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a obține o pace justă și de durată; subliniază că este important să se garanteze coerența politicii UE în situații de ocupație sau de anexare a unor teritorii;

50.  consideră că lupta împotriva traficanților de persoane este posibilă numai în cazul în care există o cooperare bazată pe respectarea drepturilor omului cu țările de pe celălalt mal al Mării Mediterane și din întreaga Africă, și consideră, în acest sens, că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să coopereze cu partenerii internaționali pentru a aborda factorii de impuls care conduc la migrație;

51.  sprijină cu fermitate consolidarea responsabilității de a proteja (R2P) , ca principiu important de guvernare în Uniunea Europeană și în activitatea statelor sale membre în ceea ce privește diferitele forme de conflict, dar și drepturile omului și dezvoltarea;

Puterea diplomației europene: cunoștințe, angajament și impact

52.  subliniază potențialul imens al UE ca superputere diplomatică, care se bazează pe o gamă largă de instrumente pe care le avem la dispoziție și pe puterea noastră normativă în domeniul democrației, libertății și drepturilor omului; pune accentul, în acest context, pe rolul central în materie de coordonare pe care îl au ÎR/VP , SEAE și delegațiile Uniunii în țările terțe;

53.  consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii conflictelor, încercării de a elimina cauzele profunde ale instabilității și asigurării securității umane; recunoaște că măsurile timpurii de prevenire a riscurilor pe termen lung de izbucnire a unor conflicte violente sunt mai eficace, consumă mai puțin timp și sunt mai puțin costisitoare decât operațiunile de menținere a păcii; îndeamnă UE să dea dovadă de spirit de lider politic în diplomația preventivă și în medierea conflictelor; salută, în acest sens, rolul sistemului UE de alertă timpurie în caz de conflict, al echipei de sprijin pentru mediere a SEAE și al Institutului European pentru Pace; solicită să se dezvolte în continuare capacitățile UE de prevenire și de mediere a conflictelor; subliniază că participarea femeilor la discuțiile de soluționare a conflictelor este fundamentală pentru a încuraja drepturile și participarea femeilor și că acest lucru reprezintă un prim pas pentru includerea lor deplină în viitoarele procese de tranziție; solicită ÎR/VP și Comisiei să mărească resursele financiare și administrative alocate medierii, dialogului, reconcilierii și răspunsului la situații de criză; îndeamnă statele membre să respecte cu strictețe normele stabilite de poziția comună a UE privind exportul de arme și să înceteze comerțul cu arme cu țările terțe care nu îndeplinesc criteriile prevăzute; insistă ca UE să își intensifice dialogul politic și cooperarea pentru dezarmare, neproliferare și controlul armelor;

54.  încurajează cu convingere continuarea negocierilor pentru reunificarea Ciprului în vederea încheierii rapide și încununate de succes a acestora;

55.  consideră că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să elaboreze o politică externă, de securitate și de apărare eficace, care să respecte interesele naționale, dar care să vizeze și cooperarea cu partenerii internaționali, Organizația Națiunilor Unite, ONG-uri, apărătorii drepturilor omului și alții cu privire la probleme de interes comun și să promoveze pacea, prosperitatea și stabilitatea în lume; subliniază necesitatea cooperării strânse cu alte puteri regionale și globale cu privire la amenințările și provocările globale; subliniază, în special, importanța crucială a relației transatlantice, care se bazează pe interese și valori comune; subliniază că una dintre prioritățile UE ar trebui să fie revigorarea parteneriatelor strategice, cu scopul de a le transforma într-un instrument eficace de politică externă;

56.  consideră că UE ar trebui să își consolideze și să își intensifice eforturile diplomatice în Asia, inclusiv cu ASEAN, pentru a contribui la o mai mare stabilitate și securitate în zonele de conflict în care există din nou tensiuni, colaborând îndeaproape cu partenerii din regiune și susținând dreptul internațional, inclusiv în Marea Chinei de Sud și în Oceanul Indian, și pentru a încerca să soluționeze probleme legate de protecția drepturilor omului și de statul de drept; remarcă necesitatea ca UE să continue să sprijine dezvoltarea unor relații pașnice între China și vecinii din jurul Mării Chinei de Sud, inclusiv Vietnamul, Taiwanul și Filipinele, prin intermediul unor mecanisme bilaterale constructive și multilaterale incluzive; consideră că reînnoirea și consolidarea structurilor ordinii internaționale nu pot fi realizate fără implicarea Asiei și, în special, a Chinei; evidențiază că, având în vedere ambițiile globale ale Chinei, relația UE-China trebuie să depășească relațiile economice, să devină mai cuprinzătoare și să se concentreze asupra rolului Chinei în cadrul ONU, asupra influenței sale în conflictele regionale din vecinătatea sa, precum și asupra contribuției acesteia la încercările de soluționare a provocărilor globale;

57.  invită Uniunea Europeană să nu renunțe complet la zonele de interes strategic scăzut în prezent, dar care ar putea deveni din nou zone-cheie în viitor, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere uman și militar, precum Asia Centrală, Africa Subsahariană sau zona arctică, și cărora alte mari puteri mondiale le acordă o atenție deosebită;

58.  reamintește importanța puterii normative a Europei și solicită consolidarea și mai mare a diplomației culturale și științifice a UE, pentru a disemina și promova punctele forte și valorile europene dincolo de frontierele noastre; subliniază, de asemenea, puterea diplomației economice, printre altele, a sancțiunilor, ca un instrument pentru punerea în aplicare a politicilor UE;

59.  subliniază rolul diplomației parlamentare în consolidarea cooperării politice cu partenerii UE;

60.  subliniază necesitatea de a consolida rolul parlamentelor naționale în punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune, inclusiv prin intensificarea cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale cu privire la chestiuni de politică externă și de securitate a UE;

61.  subliniază rolul actorilor nestatali și al organizațiilor societății civile în calitate de actori diplomatici și de parteneri-cheie ai UE și subliniază importanța asistenței și a angajamentului UE față de aceștia;

62.  subliniază necesitatea de a accelera consolidarea serviciului diplomatic european de sine stătător, în special consolidarea expertizei sale tematice, a planificării strategice a politicilor și a capacităților de prognoză, precum și a domeniului colectării de informații; consideră că este important să se acorde reprezentanțelor SEAE din zonele de criză și un rol consular, pentru a oferi asistență cetățenilor UE; insistă asupra necesității unui echilibru just între diplomații detașați din statele membre și funcționarii UE din cadrul SEAE, inclusiv în pozițiile de conducere;

63.  subliniază că mijloacele financiare disponibile pentru acțiunea externă a UE nu sunt adaptate provocărilor cu care ne confruntăm; solicită, în acest sens, o creștere substanțială a resurselor disponibile în cadrul rubricii IV din CFM în contextul viitoarei revizuiri la jumătatea perioadei;

64.  solicită o mai mare responsabilitate și transparență, în special în ceea ce privește negocierea acordurilor internaționale;

65.  regretă profund bugetul restrâns, de circa 320 de milioane EUR (0,2 % din bugetul UE) alocat PESC și solicită o mai bună gestionare a fluxurilor financiare pentru a executa acest buget; subliniază că alocările bugetare adoptate pentru 2016 se mențin la același nivel ca în 2015 și că marja disponibilă la finele lunii martie 2016 era de 170 de milioane de euro, fiind aprobate 5 milioane în plus pentru măsuri de securitate în cadrul misiunii EUCAP din Sahel-Mali și 10 milioane pentru EUBAM Libia; își exprimă preocuparea în legătură cu insuficiența resurselor disponibile având în vedere angajamentelor care vor trebui onorate în cursul anului 2016, numai pentru continuarea misiunilor care vor fi finalizate în 2016 prevăzându-se un buget suplimentar de 169 de milioane EUR;

66.  subliniază rolul important al culturii în politica externă a UE pentru promovarea dialogului și a înțelegerii și învățării reciproce; subliniază faptul că politici culturale și educaționale specifice pot veni în sprijinul principalelor obiective de politică externă și de securitate ale UE și pot contribui la consolidarea democrației, a statului de drept și a protecției drepturilor omului; reafirmă rolul dialogului intercultural și interreligios în combaterea extremismului, radicalizării și marginalizării; invită Comisia și SEAE să integreze diplomația culturală și dialogul intercultural în toate instrumentele de relații externe ale UE, precum și în agenda UE pentru dezvoltare; solicită delegațiilor UE din întreaga lume să numească câte un atașat cultural în fiecare reprezentanță a UE din țările terțe partenere; subliniază, de asemenea, rolul esențial al educației în promovarea conceptului de cetățenie și al competențelor interculturale, precum și în crearea unor perspective economice mai bune și îmbunătățirea sănătății; încurajează eforturile actuale depuse de Comisie pentru consolidarea rolului cooperării în domeniul științei și al cercetării ca instrumente ale puterii necoercitive în relațiile externe europene; evidențiază faptul că schimbul științific poate contribui la formarea unor coaliții și la soluționarea conflictelor, în special în relația cu țările învecinate cu UE;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0249.


Instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole
PDF 422kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole (2016/2034(INI))
P8_TA(2016)0504A8-0339/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului, care definesc politica agricolă comună a Uniunii Europene,

–  având în vedere studiul realizat în martie 2016 pentru Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală intitulat „Stadiul actual al instrumentelor de gestionare a riscurilor implementate de statele membre în perioada 2014-2020: cadrul național și european”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0339/2016),

A.  întrucât instabilitatea și volatilitatea prețurilor au caracterizat întotdeauna piețele agricole, iar, în ultimii ani au devenit, din cauza numeroaselor șocuri produse succesiv în ceea ce privește cererea, oferta și prețurile, elemente structurale ale agriculturii atât la nivel european, cât și la nivel mondial;

B.  întrucât agricultura trebuie să înfrunte provocarea majoră a creșterii populației la nivel mondial, o parte importantă a populației planetei fiind în continuare subnutrită, iar volatilitatea piețelor agricole ca urmare a variațiilor producției sau a dezechilibrelor dintre cerere și ofertă va continua să crească;

C.  întrucât schimbările climatice și dăunătorii din agricultură au un efect negativ asupra nivelurilor de producție agricolă, iar fenomenele determinate de schimbările climatice precum secetele și inundațiile contribuie la volatilitatea prețurilor;

D.  întrucât printre factorii care pot influența în mod semnificativ volatilitatea prețurilor se numără condițiile macroeconomice, inclusiv factori structurali precum ratele de schimb, prețurile la energie și la îngrășăminte, ratele dobânzilor, precum și speculațiile de pe piețele agricole;

E.  întrucât, în afara Uniunii Europene, principalii actori mondiali de pe piețele agricole instituie politici de atenuare a volatilității și întrucât, în contextul dezvoltării durabile, au fost asumate o serie de angajamente în acest sens în cadrul G20 pentru agricultură, cu acțiuni menite să combată efectele negative ale volatilității excesive a prețurilor materiilor prime agricole pentru securitatea alimentară;

F.  întrucât toate regiunile din lume dispun de propriile modele de producție și aplică măsuri diferite în ceea ce privește protecția mediului și bunăstarea animalelor, acestea putând influența în mod semnificativ raportul costuri-prețuri aferent procesului de producție și întrucât agricultorii europeni ar trebui să fie în măsură să concureze pe piața mondială;

G.  întrucât volatilitatea prețurilor produselor agricole poate fi accentuată prin anumite opțiuni politice, precum instituirea unui embargou comercial;

H.  întrucât Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o reală plasă de siguranță pentru a reduce volatilitatea prețurilor, care acționează ca un puternic element disuasiv pentru menținerea activităților agricole pe teritoriul comunitar;

I.  întrucât deschiderea piețelor și alegerile care au dus la globalizarea economiei în ultimele decenii, impulsionate în special de acordurile OMC sau de acordurile comerciale bilaterale, au permis fluidizarea pieței, dar au contribuit și la creșterea fenomenului volatilității prețurilor în agricultură;

J.  întrucât agricultorii se confruntă cu creșterea costurilor de producție și a nivelului lor de îndatorare și întrucât 2,4 milioane de exploatații agricole din UE au fost desființate între 2005 și 2010, ceea ce a dus la pierderea unui număr mare de locuri de muncă în zonele rurale;

K.  întrucât piețele agricole, înțelese ca locul de întâlnire între cerere și ofertă, sunt instabile prin însăși natura lor, întrucât prezența actorilor financiari tinde să contribuie la această instabilitate și întrucât flexibilitatea redusă a cererii alimentare mondiale față de oferta agricolă contribuie la creșterea efectului dezechilibrelor reale sau presupuse asupra actorilor de pe piață, având efecte uneori fulgerătoare asupra prețului produselor agricole;

L.  întrucât financiarizarea economiei mondiale și jocul speculativ care o însoțește ar putea avea un impact asupra piețelor agricole, putând contribui la amplificarea dezechilibrului acestora și la creșterea volatilității prețurilor, materiile prime agricole fiind astfel folosite ca simple active financiare; așa cum a fost evidențiat de cumplita criză a revoltelor din cauza lipsei hranei din 2008, financiarizarea excesivă poate fi devastatoare și condamnabilă din punct de vedere etic atunci când amenință securitatea alimentară a celor mai sărace și mai prost hrănite populații de pe planetă;

M.  întrucât Uniunea Europeană are responsabilitatea de a contribui la securitatea alimentară în Europa și la poziția competitivă a agricultorilor și producătorilor de legume europeni pe piața mondială;

N.  întrucât sectorul agricol și agroalimentar este important pentru economia UE și are potențialul de a contribui la o creștere economică durabilă;

O.  întrucât volatilitatea prețurilor creează un nivel ridicat de incertitudine în rândul producătorilor și al consumatorilor, cei dintâi văzându-și amenințate veniturile și abilitatea de a investi și, prin urmare, viabilitatea pe termen lung a activităților lor atunci când prețurile sunt scăzute, în timp ce capacitatea consumatorilor de a se hrăni și de a avea acces la produse de bază ar putea fi compromisă de prețurile ridicate la alimente, ducând, astfel, la situații de criză;

P.  întrucât volatilitatea prețurilor aduce prejudicii activităților agricole și sectorului agroalimentar, lucru care afectează negativ investițiile, creșterea și ocuparea forței de muncă, dar care poate, de asemenea, să afecteze grav aprovizionarea consumatorilor, securitatea alimentară și buna funcționare a PAC;

Q.  întrucât volatilitatea prețurilor afectează capacitatea agricultorilor de a investi și de a crea locuri de muncă, ceea ce descurajează modernizarea, inovarea, tinerii agricultori și schimbul de generații;

R.  întrucât agricultura sustenabilă, care reprezintă sursa produselor alimentare de calitate, poate fi asigurată numai dacă prețurile de la poarta fermei pentru produsele comercializate de agricultori sunt corespunzătoare și acoperă toate costurile asociate unei producții sustenabile;

S.  întrucât, în contextul „revoluției digitale”, o mai mare transparență pe piețele europene și accesul prompt la informații pot contribui, împreună cu alte instrumente, la limitarea volatilității piețelor și a prețurilor, asigurându-le operatorilor economici un acces mai bun și mai obiectiv la dezvoltarea piețelor agricole, pentru a oferi astfel o mai bună protecție a veniturilor agricultorilor și pentru a combate speculațiile de pe piețele agricole;

T.  întrucât PAC, astfel cum a fost reformată în 2013, include instrumente de gestionare a riscurilor în cadrul politicii de dezvoltare rurală și întrucât doar 2 % din bugetul celui de-al doilea pilon și 0,4 % din bugetul PAC se cheltuiește în prezent pentru aceste instrumente,

Situația actuală și obiective

1.  consideră că agricultorii vor fi expuși într-o măsură din ce în ce mai mare la volatilitatea prețurilor, cauzată de diverși factori cum ar fi instabilitatea și imperfecțiunile piețelor agricole, globalizarea piețelor agricole și caracterul tot mai sofisticat al acestora, creșterea caracterului variabil al ofertei din cauza instabilității climei, a creșterii riscurilor sanitare și a echilibrului fragil al aprovizionării cu alimente;

2.  consideră că este necesar să se adopte o politică coerentă și mai fermă, cu instrumente specifice la nivelul UE și la nivel național, pentru a garanta producția agricolă multifuncțională și durabilă pe întreg teritoriul Uniunii, precum și prețuri echitabile și avantajoase, prin atenuarea efectelor negative, în special pentru operatorii care sunt expuși în cea mai mare măsură volatilității prețurilor;

3.  constată că nu toate sectoarele agricole sunt la fel de expuse la volatilitatea prețurilor și că adaptarea instrumentelor politicilor publice sau a strategiilor de atenuare ale actorilor implicați trebuie să se facă în funcție de fiecare sector și de riscurile reale, prezente și viitoare cu care se confruntă agricultorii;

4.  constată că, în timp ce Uniunea Europeană reduce sprijinul strategic pentru agricultură, concurenții săi de pe piața mondială, în special Statele Unite ale Americii, Brazilia și China, pun la dispoziție sume semnificative și tot mai mari din fonduri publice pentru dezvoltarea unor noi modele de politici privind riscurile, precum și instrumente pentru a-și proteja fermierii de efectele volatilității prețurilor;

5.  subliniază că Uniunea Europeană este singurul actor în domeniul agriculturii care își fondează politica agricolă pe sprijinul decuplat de producție și care totodată elimină instrumentele de sprijin strategic pentru agricultură de-a lungul anilor;

6.  constată că, în Legea privind exploatațiile agricole din 2014 (Farm Bill 2014), Statele Unite au dezvoltat polițe de asigurare specifice pentru diferitele sectoare agricole;

7.  subliniază că PAC a evoluat permanent în ultimele decenii, însă principalele sale obiective de a asigura standarde de viață adecvate pentru fermieri și aprovizionarea constantă și sigură cu produse alimentare la prețuri convenabile pentru consumatori rămân valabile;

8.  subliniază, în acest sens, că o politică europeană comună este vitală pentru un sector care este responsabil de asigurarea securității și a siguranței alimentare și care joacă un rol cheie în utilizarea resurselor naturale și în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, la nivel economic și din punctul de vedere al mediului;

9.  subliniază importanța utilizării sinergiilor între PAC și alte politici ale UE;

10.  ia act de faptul că, în cadrul celor mai recente reforme ale PAC, ajutoarele directe au fost decuplate în totalitate de producție, a continuat procesul de convergență pentru plăți directe, ținându-se seama în mai mare măsură de preocupările legate de societate și de mediu;

11.  ia act cu îngrijorare de reducerea resurselor PAC de-a lungul anilor, în special a celor dedicate măsurilor de organizare comună a piețelor (OCP), ceea ce atrage după sine perspectiva unei renaționalizări a PAC și subminează condițiile echitabile și condițiile de concurență egale pe piața unică a UE;

12.  subliniază că veniturile anuale medii ale agricultorilor din UE au stagnat sau chiar au scăzut în ultimii 10 de ani, în timp ce costurile de producție au crescut în permanență, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a numărului de exploatații agricole și la riscul de a pierde numeroase locuri de muncă în zonele rurale;

13.  consideră că Comisia ar trebui să utilizeze integral marja de manevră financiară de care dispune în cadrul OCP unice;

14.  își exprimă regretul cu privire la punerea în aplicare foarte lentă a instrumentelor OCP unice pentru a reduce impactul negativ al volatilității prețurilor și pentru a gestiona perturbările de pe piață;

15.  evidențiază faptul că majoritatea instrumentelor de gestionare a riscurilor, fondurile mutuale și instrumentele de asigurare și stabilizare a veniturilor acordate în cadrul programelor de dezvoltare rurală sunt puse în aplicare în mod inegal și cu finanțare limitată de la buget;

16.  recomandă, prin urmare, că actualele măsuri din cadrul celui de-al doilea pilon să fie consolidate pentru a spori competitivitatea agriculturii europene și pentru a implica organizațiile de producători îndeaproape în procesul de punere în aplicare;

17.  invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a motivelor pentru slaba utilizare a instrumentelor disponibile în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC și pentru nepunerea în aplicare în condiții optime a OCP unice, cu scopul de a revizui dispozițiile relevante pentru a ține seama de aceste aspecte;

18.  subliniază importanța menținerii în cadrul politicii agricole comune actuale a ajutoarelor directe decuplate și a schemei de plată unică pe suprafață, care reprezintă o compensație pentru servicii publice și aduc o contribuție fundamentală la asigurarea veniturilor agricultorilor, asigurând o anumită stabilitate financiară;

19.  subliniază, cu toate acestea, că actuala PAC, care nu dispune de instrumente eficace și adaptate la nevoi, nici nu a soluționat în mod corespunzător volatilitatea crescută înregistrată pe piețele agricole și nici nu le-a oferit fermierilor posibilitatea să reacționeze la semnalele pieței sau să dezvolte soluții pentru a face față variației prețurilor;

20.  invită Comisia să ia măsuri urgente pentru a sprijini sectorul agricol din regiunile ultraperiferice, montane și defavorizate, unde costurile legate de producerea, recoltarea și comercializarea produselor în afara zonelor în care au fost produse sunt mult mai ridicate decât în alte zone și pentru a furniza indicatori specifici pentru activarea măsurilor de tip „plasă de siguranță” pentru piețele agricole din aceste regiuni;

21.  consideră că independența și securitatea alimentară a UE, precum și dezvoltarea unui sector agricol competitiv și sustenabil în întreaga Uniune, care să răspundă nevoilor cetățenilor, trebuie să rămână obiective strategice pentru viitoarea PAC; consideră că trebuie luate de urgență măsuri pentru a garanta totodată un standard de viață adecvat pentru fermieri;

22.  consideră că producția alimentară fiabilă nu poate exista fără agricultorii europeni, care se confruntă în permanență cu volatilitatea prețurilor și depind în mare măsură de stabilitatea piețelor și a prețurilor, precum și de finanțare publică adecvată și măsuri de menținere a competitivității exploatațiilor agricole și a exploatațiilor agricole familiale;

23.  subliniază, în acest sens, rolul important al tinerilor fermieri și al agricultorilor noi pentru a garanta viitorul agriculturii europene;

Propuneri

Organizarea filierelor și contractualizarea

24.  consideră că producătorii primari reprezintă veriga cea mai slabă din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special având în vedere că sectorul comerțului cu amănuntul este din ce în ce mai concentrat și mai mare la nivel european și național, și crede că aceștia trebuie să aibă posibilitatea să se reunească în cadrul unor organisme cum ar fi cooperativele, organizațiile de producători sau propriile lor asociații sau organizații interprofesionale;

25.  solicită Comisiei să faciliteze introducerea unor sisteme contractuale adaptând, în conformitate cu articolul 42 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , politica UE în domeniul concurenței la nevoile specifice ale sectorului agricol, asigurând uniformitatea normelor și a punerii în aplicare în toate statele membre; consideră că obiectivele PAC trebuie să continue să prevaleze asupra normelor în materie de concurență și că orice inițiativă vizând o mai bună adaptare a legislației în domeniul concurenței la particularitățile sectorului agricol ar trebui să fie bazată pe Regulamentul unic privind OCP;

26.  subliniază faptul că puterea de negociere a producătorilor trebuie să fie consolidată în cadrul lanțului alimentar prin intermediul unor contracte-tip transparente, echilibrate și negociate la nivel colectiv, care să le permită agricultorilor să combată practicile comerciale neloiale, să crească competitivitatea și stabilitatea veniturilor lor, generând valoare adăugată și investind în inovare;

27.  solicită Comisiei să instituie un cadru juridic al UE care să interzică practicile comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, care pot duce la volatilitatea prețurilor pe piețele agricole;

28.  subliniază că aceste contracte ar trebui să fie încheiate pe perioade adecvate și să stabilească prețul, scadențele de plată și celelalte condiții pentru furnizarea de produse agricole;

29.  consideră că agricultorii din diversele sectoare agricole ar trebui să fie în măsură să negocieze condițiile contractuale în mod colectiv, prin intermediul organizațiilor de producători a căror dimensiune corespunde dimensiunii grupurilor industriale sau de distribuție cu care negociază;

30.  remarcă faptul că potențialul oferit de contractele încheiate pe termen mai lung în cadrul lanțului integrat de aprovizionare, contractele la termen de tip forward, contractele cu marjă fixă și de posibilitatea de a „bloca” prețurile o anumită perioadă de timp pentru a ține seama de costurile de producție poate oferi producătorilor un instrument de gestionare a impactului volatilității asupra marjelor lor;

31.  consideră că ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza noi instrumente în relațiile contractuale și că ar trebui să fie, de asemenea, disponibile instrumente de mediere contractuală;

32.  constată că organizațiile interprofesionale promovează un climat de încredere și dialog între diferite părți interesate (producători, prelucrători și distribuitori) și permite crearea de valoare adăugată, prin realizarea unor acțiuni comune pentru a ajuta agricultorii și pentru a înțelege mai bine piețele și producția, pentru a promova bunele practici și pentru îmbunătăți transparența pieței, pentru a prevedea potențialul producției, pentru a contribui la o mai bună gestionare a ofertei și a elabora contracte-tip compatibile cu normele și reglementările Uniunii;

33.  îi solicită Comisiei să încurajeze organizațiile interprofesionale la nivelul UE să apere împreună interesele producătorilor din sectoarele care sunt orientate în cea mai mare măsură spre piețe transnaționale, cum ar fi sectorul legumelor și fructelor;

34.  recunoaște eforturile depuse de cooperativele europene în ceea ce privește reunirea și susținerea producătorilor pentru ca aceștia să își îmbunătățească poziția în cadrul lanțului valoric și consideră că este necesar să îi încurajeze să joace un rol mai important în sectoarele agricole, atenuând astfel efectele volatilității excesive a pieței;

Instrumente de management al riscurilor

35.  recomandă ca instrumentele de gestionare a riscurilor privind clima, sănătatea și economia, în special diferitele tipuri de asigurări de risc pentru producția agricolă, instrumentele de stabilizare a veniturilor, mecanismele individuale de distribuire și fondurile mutuale să fie dezvoltate în continuare în cadrul unei PAC orientate spre piață cu scopul de a limita efectele volatilității prețurilor și de a încuraja gestionarea agricolă orientată spre viitor;

36.  invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici între statele membre și să dezvolte instrumente noi, care să fie nu numai echitabile, eficiente și adaptate la nevoi, ci și convenabile și accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru agricultori, cu scopul de a preveni și gestiona riscurile asociate volatilității prețurilor și, astfel, de a pune bazele pentru o discuție cu privire la viitoarele reforme ale PAC;

37.  subliniază că astfel de instrumente, care completează sistemul de plăți directe, trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a spori rezistența agriculturii, reducând totodată nevoia de nevoia de măsuri de gestionare ex-post a crizelor;

38.  consideră că fondurile mutuale gestionate la nivel de sector, create la inițiativa agricultorilor, pot stabiliza veniturile agricultorilor într-o anumită măsură, întrucât marjele de profit pentru produsele lor fluctuează;

39.  consideră, de asemenea, că fondurile mutuale în cauză nu ar trebui să înlocuiască sprijinul acordat de Uniune și ar trebui combinate cu sprijinul național;

40.  invită, de asemenea, Comisia să ia inițiative, oferind stimulente pentru înființarea unor astfel de fonduri și garantând în același timp că toate sistemele viitoare de gestionare a riscurilor respectă și, dacă este necesar, completează, sistemele de asigurări adoptate la nivel național de către statele membre;

41.  consideră că volatilitatea prețurilor poate fi gestionată și la nivel național și invită statele membre să ia în considerare volatilitatea piețelor la stabilirea normelor fiscale, oferind agricultorilor posibilitatea de a crea mecanisme individuale de distribuire, care ar putea fi scutite de impozite;

42.  consideră că agricultorii sunt, din punct de vedere economic, printre cei mai vulnerabili actori de pe piețe, în special cei care au investit în dezvoltarea exploatațiilor lor;

43.  consideră, de asemenea, că este nevoie de alte instrumente ale PAC, cum ar fi asistența efectivă pentru fluxurile de numerar sau fondul de economii de rezervă, pentru a continua să se încurajeze investițiile;

44.  subliniază că exploatațiile agricole își pot permite să inoveze numai în cazul în care costurile de capital sunt scăzute și există o marjă de lichiditate disponibilă; subliniază, în această privință, că un venit stabil reprezintă una dintre condițiile necesare pentru ca agricultorii să poată obține acces la împrumuturi;

45.  constată că activitățile sectorului bancar și rolul jucat de acesta reprezintă factori determinanți cu un impact puternic asupra producătorilor, în condițiile în care nivelul ridicat de îndatorare al proprietarilor de exploatații agricole creează o sarcină suplimentară pentru acest sector în perioadele de volatilitate;

46.  subliniază importanța unei mai bune informări a fermierilor cu privire la rolul Băncii Europene de Investiții în sprijinirea și dezvoltarea economiei rurale și la modul în care pot beneficia de instrumente financiare inovatoare;

47.  consideră că agricultorii și organizațiile de agricultori trebuie să aibă acces la mai multe informații cu privire la modernizarea, sustenabilitatea și competitivitatea exploatațiilor și, în același timp, să beneficieze de cursuri de formare privind gestionarea riscurilor, datele de piață, marjele și volatilitatea;

48.  solicită Comisiei să adopte, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale și asociațiile de agricultori un plan de sensibilizare referitor la instrumentele de gestionare a riscurilor disponibile în cadrul pilonului II și al OCP unice;

49.  solicită statelor membre și autorităților locale să consolideze aceste aspecte în programele lor de formare agricolă și de formare profesională;

50.  consideră că un mijloc pentru a stabiliza piețele și a reduce volatilitatea prețurilor este asigurarea unui echilibru mai bun între cerere și ofertă;

Observatoarele prețurilor și ale piețelor agricole

51.  consideră că piețele agricole trebuie să fie transparente, ceea ce se poate realiza în principal dacă informațiile existente cu privire la prețuri și la costuri sunt publicate cu mai multă promptitudine, sunt utile și sunt accesibile cu ușurință tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare, de la producție la distribuție, astfel încât să se limiteze speculațiile asupra prețurilor și să se reducă volatilitatea;

52.  constată, cu toate acestea, că simplul fapt de a asigura transparența prețurilor nu poate contribui în niciun fel la îmbunătățirea rezilienței agricultorilor în situațiile de volatilitate a prețurilor și nu poate soluționa problemele structurale care țin de organizarea pieței, cum ar fi dezechilibrele dintre cerere și ofertă;

53.  încurajează crearea unei hărți europene care să prezinte informații în timp real despre disponibilitatea produselor agricole pe piață,

54.  salută faptul că instrumentele suplimentare de monitorizare a pieței sunt extinse la alte sectoare;

55.  subliniază că cunoașterea formării și evoluției prețurilor, precum și a tendințelor în materie de aprovizionare, oferă un avantaj important agricultorilor în negocierea contractelor cu toți ceilalți actori din cadrul lanțului alimentar;

56.  recomandă instituirea unor observatoare ale prețurilor agricole europene, care să acopere întregul lanț, de la prețul producătorului la prețul de vânzare final, pentru a oferi o analiză dinamică a piețelor agricole pe segmente;

57.  recomandă implicarea actorilor economici în întocmirea lunară sau de două ori pe lună a datelor actualizate și pertinente privind evoluțiile, precum și perspectivele pe termen scurt și mediu, în funcție de nevoile caracteristice ale sectoarelor relevante;

58.  îndeamnă Comisia să furnizeze resursele necesare observatoarelor care să le permită să formuleze recomandări, nu doar să monitorizeze perturbările;

Instrumente de prevenire și gestionare a crizelor

59.  consideră că instrumentele istorice ale PAC în materie de gestionare a crizelor (intervenția publică și stocarea privată) nu mai sunt suficient de eficace într-o economie globalizată;

60.  invită, prin urmare, Comisia să elaboreze un ansamblu de instrumente aparținând domeniului public și privat care pot fi combinate și/sau se pot completa reciproc, împreună cu un mecanism de avertizare timpurie adaptat și obligatoriu menit să asigure buna funcționare a piețelor și să contracareze crizele pieței;

61.  consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate instrumentele de care dispune deja în OCP unică pentru a combate crizele;

62.  regretă că rezerva de criză a fost utilizată foarte puțin din cauza normelor bugetare la care se supune, în special principiul anualității, precum și a libertății de care se bucură Comisia Europeană pentru a elibera fonduri din această rezervă;

63.  solicită, prin urmare, ca rezerva de criză să fie prevăzută în afara bugetului PAC, pentru a deveni o sursă de finanțare pentru instrumentele de gestionare a crizelor;

64.  consideră că măsurile anticiclice reprezintă instrumente de prevenire și gestionare a crizelor, în combinație cu instrumente de gestionare a riscurilor, cu ajutorul cărora UE poate să intervină pe piețele agricole în cazurile de criză de „forță majoră”, astfel încât să se evite reducerile semnificative ale prețurilor;

65.  invită Comisia să realizeze un studiu privind modul în care să dezvolte mecanisme de prevenire și combatere a crizelor cauzate de volatilitatea prețurilor care utilizează ajutoare anticiclice și să se prevadă o mai mare flexibilitate în bugetele anuale, în limitele pachetului financiar multianual, pentru a ține seama de ajutoarele anticiclice;

o
o   o

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Notă juridică