Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2094(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0020/2017

Texte depuse :

A8-0020/2017

Dezbateri :

PV 13/02/2017 - 12
CRE 13/02/2017 - 12

Voturi :

PV 14/02/2017 - 8.8
CRE 14/02/2017 - 8.8

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0026

Texte adoptate
PDF 510kWORD 76k
Marţi, 14 februarie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Revizuirea Consensului european privind dezvoltarea
P8_TA(2017)0026A8-0020/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (2016/2094(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005(1),

–  având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru cooperarea eficientă pentru dezvoltare(2) și Poziția comună a UE pentru cea de a doua reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC), organizată la Nairobi (28 noiembrie-1 decembrie 2016)(3),

–  având în vedere documentul final al celui de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din decembrie 2011, care a lansat GPEDC,

–  având în vedere Agenda 2030, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la 25 septembrie 2015, la New York(4),

–  având în vedere Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării(5),

–  având în vedere Declarația de la Dili din 10 aprilie 2010, referitoare la consolidarea păcii și construcția statală, și „Noul acord privind implicarea în statele fragile”, lansat la 30 noiembrie 2011,

–  având în vedere Acordul de la Paris (COP21) al părților la Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 12 decembrie 2015(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Summit-ul Umanitar Mondial din 23-24 mai 2016 de la Istanbul și Angajamentele de a acționa luate cu acest prilej(7),

–  având în vedere Noua agendă urbană adoptată la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), organizată în perioada 17-20 octombrie 2016 la Quito, Ecuador(8),

–  având în vedere raportul intermediar de activitate 2014 al PNUD/OCDE intitulat „Modalitatea de a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare”(9),

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind cooperarea pentru dezvoltare, care afirmă că „Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc” și definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE,

–  având în vedere concluziile Consiliului din octombrie 2012 privind Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare(10),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi față de cooperarea pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului(11),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016(12),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), semnată și ratificată de UE în 2011, și Observațiile finale ale ONU privind punerea în aplicare a acestei convenții,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2016-2020 și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi cea din 17 noiembrie 2005 referitoare la propunerea de declarație comună a Consiliului, Parlamentului European și Comisiei privind politica europeană de dezvoltare „Consensul european”(13), cea din 5 iulie 2011 referitoare la „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării”(14), cea din 11 decembrie 2013 referitoare la coordonarea donatorilor UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare(15), cea din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(16), cea din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(17), cea din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(18), cea din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare(19), cea din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(20), cea din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(21) și cea din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(22),

–  având în vedere documentul de lucru comun intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și a femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE (2016-2020)” [SWD(2015)0182] și concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 care aprobă Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere noul cadru privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile(23),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cele patru principii fundamentale ale acesteia privind nediscriminarea (articolul 2), interesul superior al copilului (articolul 3), supraviețuirea, dezvoltarea și protecția (articolul 6) și participarea (articolul 12),

–  având în vedere viitorul raport al Comisiei sale pentru afaceri externe și al Comisiei sale pentru dezvoltare referitoare la gestionarea fluxurilor de refugiați și migranți: rolul acțiunii externe a UE (2015/2342(INI)), și rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(24),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0020/2017),

A.  întrucât o revizuire a Consensului european privind dezvoltarea este oportună și necesară dată fiind modificarea cadrului extern, inclusiv adoptarea Agendei 2030 și a Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a Acordului COP 21 de la Paris privind schimbările climatice, a Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, a Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării și a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, și date fiind, de asemenea, problemele globale noi sau care s-au agravat, precum schimbările climatice, contextul migrației, diversificarea mai mare a țărilor în curs de dezvoltare, cu nevoi de dezvoltare specifice și diferite, donatorii emergenți și noii actori globali, spațiul mai restrâns de care dispun organizațiile societății civile, precum și schimbările interne din UE, inclusiv cele apărute în urma Tratatului de la Lisabona, a Agendei pentru schimbare și a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

B.  întrucât Agenda universală 2030 și ODD intercorelate urmăresc drept obiectiv dezvoltarea durabilă la nivel planetar prin crearea de parteneriate axate pe populație, asigurarea resurselor vitale pentru populație, precum alimente, apă și canalizare, îngrijiri medicale, energie, educație și posibilități de ocupare a forței de muncă, precum și promovarea păcii, a justiției și a prosperității pentru toți; întrucât trebuie luate măsuri în concordanță cu principiile privind asumarea la nivel național a priorităților de dezvoltare, parteneriatele de dezvoltare, axarea pe rezultate, transparența și responsabilitatea; întrucât o abordare bazată pe drepturi constituie o condiție prealabilă pentru dezvoltarea sustenabilă în conformitate cu Rezoluția ONU 41/128, în care dreptul la dezvoltare este definit ca un drept inalienabil al omului,

C.  întrucât articolul 208 din TFUE prevede că „politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc”;

D.  întrucât schimbările climatice reprezintă un fenomen care trebuie tratat urgent, deoarece afectează țările sărace și cele mai vulnerabile într-o măsură mai mare;

E.  întrucât trei sferturi dintre persoanele sărace din lume trăiesc în țări cu venituri medii; întrucât țările cu venituri medii nu reprezintă un grup omogen, ci au nevoi foarte diverse și se confruntă cu dificultăți foarte diferite și, prin urmare, cooperarea pentru dezvoltarea UE trebuie să fie suficient de diferențiată;

F.  întrucât coerența politicilor în favoarea dezvoltării, bazată pe tratat, impune ca UE să țină seama de obiectivele de cooperare pentru dezvoltare atunci când acționează în alte domenii politice susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare; întrucât domeniile de politică strâns legate, cum ar fi comerțul, securitatea, migrația, ajutorul umanitar și dezvoltarea, trebuie, așadar, formulate și puse în aplicare astfel încât să se consolideze reciproc;

G.  întrucât migrația a devenit o problemă mai presantă ca oricând, peste 65 de milioane de persoane fiind strămutate forțat la nivel mondial; întrucât vasta majoritate a refugiaților trăiesc în țări în curs de dezvoltare; întrucât fragilitatea statului, instabilitatea și războaiele, încălcarea drepturilor omului, sărăcia gravă, precum și lipsa perspectivelor se numără printre cauzele principale pentru care persoanele își părăsesc casele; întrucât milioane de persoane au migrat sau au fugit în UE în ultimii ani;

H.  întrucât anumite propuneri recente de către Comisie pot fi interpretate ca o reorientare a politicii de dezvoltare în funcție de gestionarea migrației pentru a răspunde priorităților UE care sunt adeseori pe termen scurt; întrucât nu ar trebui să existe nicio condiție între asistența pentru dezvoltare și cooperarea din partea țărilor beneficiare în ceea ce privește problemele migrației; întrucât au fost înființate fonduri, cum ar fi Fondul fiduciar de urgență pentru Africa și Planul european de investiții externe, pentru a răspunde recentelor crize ale migrației din UE; întrucât politica UE de cooperare pentru dezvoltare trebuie să aibă drept obiectiv principal reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei și să se bazeze pe principiile eficacității dezvoltării;

I.  întrucât sănătatea și educația reprezintă factorii-cheie care permit o dezvoltare durabilă; întrucât, prin urmare, investițiile pentru garantarea accesului universal în aceste domenii sunt incluse cu predilecție în Agenda 2030 și în ODD și ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru a avea efecte de propagare către alte sectoare;

J.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile sunt coloana vertebrală a economiilor peste tot în lume, sunt o parte fundamentală a economiei țărilor în curs de dezvoltare și, împreună cu sectoare publice funcționale, sunt un factor-cheie de promovare a creșterii economice, sociale și culturale; întrucât, adesea, IMM-urile se confruntă cu un acces restricționat la capital, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare;

K.  întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește, în prezent, în medii urbane și întrucât se prevede ca această pondere să ajungă la 2/3 până în 2050, aproximativ 90 % din creșterea urbană având loc în Africa și Asia; întrucât această tendință întărește nevoia unei dezvoltări urbane durabile; întrucât securitatea urbană devine o provocare tot mai mare în multe țări în curs de dezvoltare;

L.  întrucât oceanele joacă un rol vital pentru biodiversitate, securitatea alimentară, energie, locuri de muncă și creștere economică, dar întrucât resursele marine sunt amenințate de schimbările climatice, de exploatarea excesivă și de gestionarea nesustenabilă;

M.  întrucât despădurirea și degradarea pădurilor epuizează ecosistemele și contribuie în mare măsură la schimbările climatice;

N.  întrucât politica UE în domeniul dezvoltării are o contribuție importantă la completarea politicii statelor membre în acest domeniu și ar trebui să se concentreze pe sectoarele unde oferă un avantaj comparativ și pe modalitățile prin care rolul pe care UE ca organizație îl joacă în lume poate promova obiectivele aferente politicii de dezvoltare;

O.  întrucât politica de dezvoltare reprezintă o parte esențială a politicii externe a UE; întrucât UE este cel mai mare finanțator al dezvoltării din lume și împreună cu statele membre oferă peste jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare la nivel mondial;

P.  întrucât inegalitățile în ceea ce privește bogăția și veniturile sunt tot mai mari pe plan mondial; întrucât această tendință riscă să submineze coeziunea socială și să sporească discriminarea, instabilitatea și tulburările politice; întrucât mobilizarea resurselor interne este prin urmare esențială pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și reprezintă o strategie viabilă de depășire a dependenței de ajutor străin pe termen lung;

1.  subliniază importanța Consensului european privind dezvoltarea în proiectarea unei poziții comune coerente atât la nivelul Uniunii, cât și la cel al statelor membre în ceea ce privește obiectivele, valorile, principiile și principalele aspecte ale politicii pentru dezvoltare, inclusiv în implementarea sa; consideră că ce s-a obținut prin acest Consens, în principal abordarea holistică și afirmarea clară ca obiectiv primordial a combaterii și, pe termen lung, a eradicării sărăciei, trebuie păstrat și după revizuire; consideră, de asemenea, că lupta împotriva inegalităților, astfel cum este recunoscută în ODD, trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv; reamintește că politicile în materie de dezvoltare la nivelul Uniunii și la al statelor membre ar trebui să se susțină și să se completeze reciproc;

2.  avertizează cu privire la extinderea criteriilor pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) cu scopul de a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de obiectivele menționate anterior; subliniază că orice reformă a AOD trebuie să aibă ca obiectiv creșterea impactului asupra dezvoltării;

3.  recunoaște importanța unei strategii externe europene clare, care necesită consecvența politicilor, mai ales în materie de pace și securitate, migrare, comerț, mediu și schimbările climatice, asistență umanitară și cooperare pentru dezvoltare; reafirmă totuși că obiectivele în domeniul dezvoltării sunt obiective de sine stătătoare; reamintește obligația asumată prin tratate, consacrată de articolul 208 din TFUE, de a „ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”; subliniază cu fermitate că Parlamentul poate accepta doar un concept solid al politicii de dezvoltare ancorat în obligațiile prevăzute în TFUE, cu un accent principal pe lupta împotriva sărăciei; reamintește principiile acțiunii externe a UE în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Tratatului privind Uniunea Europeană, și anume democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

4.  În concordanță cu Tratatul de la Lisabona, descrie cooperarea pentru dezvoltare după cum urmează: lupta pentru DEMNITATE prin eradicarea SĂRĂCIEI;

Obiective, valori și principii ale UE în domeniul dezvoltării

5.  cere ca ODD, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și dimensiunile economică, socială și de mediu ale dezvoltării durabile să fie încadrate transversal în toate politicile interne și externe ale UE și să fie puse la temelia Consensului, recunoscând interconexiunile importante între obiectivele și țintele sale; cere ca lupta împotriva sărăciei și, pe termen lung, eradicarea acesteia să rămână obiectivul global și primordial al politicii UE în materie de dezvoltare, axându-se în special pe grupurile cele mai marginalizate și având ca scop ca nimeni să nu fie lăsat în urmă; subliniază importanța definirii sărăciei în conformitate cu Consensul și cu Agenda schimbării și în cadrul Tratatului de la Lisabona;

6.  subliniază natura universală și transformatoare a Agendei 2030; subliniază, prin urmare, că țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare au o responsabilitate comună privind îndeplinirea ODD și că Strategia UE privind ODD trebuie să constea într-un set consecvent de politici și angajamente interne și externe și un ansamblu complet de instrumente de politică în materie de dezvoltare;

7.  insistă că politica de dezvoltare trebuie să reflecte mai consecvent atenția acordată de Uniune statelor instabile, șomajului în rândul tinerilor și femeilor și fetelor care se confruntă cu violență bazată pe gen și practicilor dăunătoare și persoanelor aflate în situații de conflict și reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din AOD pentru includere socială și dezvoltare umană;

8.  subliniază că educația este esențială pentru dezvoltarea societăților autonome; solicită UE să stabilească o corelare între educația și formarea tehnică și profesională de calitate și industrie ca o condiție preliminară esențială pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și accesul la locuri de muncă calificate; consideră că abordarea în special a problemei accesului la educație în situații de urgență și de criză este esențială atât pentru dezvoltare, cât și pentru protejarea copiilor;

9.  subliniază că factorii sistemici, inclusiv inegalitatea dintre femei și bărbați, barierele politice și dezechilibrele de putere, au un impact asupra sănătății, iar asigurarea accesului echitabil la servicii de asistență medicală de calitate furnizate de personal medical competent și calificat este esențială; subliniază că noul Consens ar trebui, prin urmare, să promoveze investițiile în lucrătorii medicali din prima linie, precum și în capacitarea acestui personal medical care joacă un rol esențial în asigurarea prestării de servicii de asistență medicală în zonele izolate, sărace, slab deservite și în zonele de conflict; subliniază că promovarea cercetării și dezvoltării noilor tehnologii de sănătate pentru a aborda noile amenințări la adresa sănătății, cum ar fi epidemia și rezistența la antimicrobiene este esențială pentru atingerea ODD;

10.  cere ca UE să își mențină angajamentul ferm față de o ordine mondială bazată pe reguli și să promoveze acest tip de ordine, și mai ales Parteneriatul mondial pentru dezvoltarea durabilă;

11.  subliniază că combaterea inegalităților interne și între țări, a discriminării și în special a discriminării pe criterii de gen, a nedreptății și conflictelor și promovarea păcii, democrației participative, a bunei guvernări și a drepturilor omului, a societăților favorabile includerii, a creșterii sustenabile, precum și abordarea provocărilor legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, trebuie să fie obiective prezente în ansamblul politicii UE de dezvoltare; solicită ca Agenda 2030 să fie pusă în aplicare în întregime și într-un mod coordonat și coerent cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce privește necesitatea de a elimina urgent decalajul până la ceea ce este necesar pentru a limita încălzirea globală, precum și a intensifica lucrările privind adaptarea la aceasta și finanțarea adaptării; reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din bugetul său pentru 2014 - 2020 (și anume aproximativ 180 de miliarde de euro) pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul politicilor sale externe și de cooperare pentru dezvoltare;

12.  subliniază că cooperarea pentru dezvoltare poate rezulta din incluziune, încredere și inovare bazate pe respectarea de către toți partenerii a utilizării strategiilor naționale și a cadrelor privind rezultatele obținute la nivel de țară;

13.  recunoaște rolul special pe care îl joacă buna guvernare în contextul dezvoltării durabile; solicită UE să asigure o pondere mai echilibrată a domeniilor economic, social și al mediului, prin sprijinirea unor strategii naționale cuprinzătoare de dezvoltare durabilă și susținerea unor mecanisme și procese adecvate de bună guvernanță, cu accent deosebit pe participarea societății civile; subliniază importanța reformelor de descentralizare administrativă și fiscală ca mijloc de promovare a bunei guvernanțe la nivel local, în conformitate cu principiul subsidiarității;

14.  solicită ca, în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE, țările partenere să fie încurajate să „localizeze” ODD-urile globale, în consultare cu societatea civilă de la nivel național și local, pentru a le transpune în obiective naționale și subnaționale cu relevanță contextuală, înrădăcinate în strategiile de dezvoltare, programele și bugetele naționale; solicită UE și statele sale membre să încurajeze țările partenere să includă vocile comunităților marginalizate în monitorizarea ODD-urilor și să promoveze mecanisme concrete pentru a permite acest lucru, în conformitate cu agenda „nu lăsăm pe nimeni în urmă”;

15.  cere ca politica UE de dezvoltare să acorde în continuare prioritate sprijinului pentru țările cel mai puțin dezvoltate și cu veniturile cele mai mici (LDC și LIC), precum și statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) și să abordeze nevoile diverse și specifice ale țărilor cu venituri medii (MIC) în care trăiesc majoritatea săracilor lumii, în conformitate cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba și cu respectarea deplină a principiului diferențierii; solicită integrarea unei abordări teritoriale față de dezvoltare pentru a capacita autoritățile locale și regionale și a gestiona mai bine inegalitățile din interiorul țărilor;

16.  subliniază importanța principiului asumării democratice a responsabilității, dându-le țărilor în curs de dezvoltare principala responsabilitate pentru propria dezvoltare, dar și permițându-le parlamentelor naționale și partidelor politice, autorităților regionale și locale, societății civile și altor părți interesate să își joace pe deplin rolurile care le revin alături de guvernele naționale și să participe activ la procesul decizional; subliniază, în acest context, importanța îmbunătățirii responsabilității în direcție ascendentă și descendentă, cu scopul de a răspunde mai bine nevoilor locale și de a promova asumarea democratică a responsabilității în rândul cetățenilor;

17.  solicită UE să acorde în continuare un sprijin sporit consolidării capacităților locale și regionale și proceselor de descentralizare, pentru a abilita autoritățile locale și regionale și pentru a le face mai transparente și mai responsabile, astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor și cerințelor cetățenilor lor;

18.  în conformitate cu principiul parteneriatului, solicită asumarea răspunderii comune pentru toate acțiunile comune, promovând cel mai înalt nivel posibil de transparență; solicită UE și statelor sale membre să promoveze un rol mai solid pentru parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale și societatea civilă în supravegherea politică și bugetară și controlul democratic; solicită combaterea în comun a corupției și a impunității prin toate mijloacele și la toate nivelurile de politică;

19.  pledează pentru punerea dialogului politic între UE și țările/regiunile partenere în centrul oricărei acțiuni de cooperare pentru dezvoltare și cere ca aceste dialoguri să se axeze pe valorile comune și pe modalitățile de a le promova; cere o mai mare implicare a parlamentelor și a societății civile în dialogul politic;

20.  subliniază importanța democrației pluraliste și favorabile includerii și solicită UE să promoveze o competiție echitabilă între partidele politice și a societate civilă dinamică în toate acțiunile sale, inclusiv prin construirea de capacități și dialog cu țările partenere pentru ca acestea din urmă să acorde un spațiu suficient pentru societatea civilă, cu mecanisme de monitorizare și răspundere participative la nivel subnațional, național și regional și orientate către cetățeni și să asigure implicarea organizațiilor societății civile (OSC) în procesul de elaborare, punere în aplicare, monitorizare, reexaminare și responsabilizare a politicilor de dezvoltare; solicită UE să recunoască faptul că consultarea cu societatea civilă constituie un factor esențial pentru a avea succes în toate sectoarele de programare, pentru a realiza o guvernare favorabilă includerii;

21.  recunoaște rolul societății civile în sensibilizarea publicului și în abordarea ODD la nivel național și global prin educația pentru o cetățenie mondială și sensibilizarea publicului;

22.  solicită ca promovarea egalității între femei și bărbați, a capacitării și drepturilor femeilor și fetelor să fie atât un obiectiv de sine stătător, cât și unul transversal în cadrul politicii de dezvoltare a UE în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind genul și cu Agenda 2030, după cum se menționează în concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la drepturile egale ale bărbaților și femeilor în cadrul dezvoltării; solicită inițierea unei acțiuni pe baza unei politici specifice de abordare a problemelor din acest domeniu; cere intensificarea eforturilor Uniunii de a promova rolul important al femeilor și tinerilor ca agenți ai dezvoltării și schimbării; subliniază în această privință că egalitatea de gen se referă în egală măsură la fete și băieți, femei și bărbați de toate vârstele, și că programele ar trebui să încurajeze coparticiparea egală și promovarea accesului egal la drepturi și servicii, în special în cazul accesului la serviciile de asistență în domeniul reproducerii și al sănătății, fără discriminare bazată pe identitatea de gen sau pe orientare sexuală;

23.  atrage atenția asupra necesității de a promova, de a proteja și asigura respectarea tuturor drepturilor omului; subliniază că apărarea drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv a sănătății și a drepturilor lor sexuale și reproductive și eliminarea tuturor formelor de violență și discriminare bazată pe gen, inclusiv a practicilor dăunătoare împotriva copiilor, de căsătorie timpurie și de căsătorie forțată, precum și a mutilării genitale a femeilor, sunt esențiale pentru respectarea drepturilor omului în ceea ce le privește; subliniază necesitatea garantării accesului universal la informație și la o educație complete, de calitate și accesibile în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și serviciile de planificare familială; solicită măsuri suplimentare care să accelereze eforturile de realizare a egalității de gen și a capacitării femeilor prin aprofundarea parteneriatelor între mai multe părți interesate, consolidând introducerea dimensiunii de gen în procesul bugetar și în procesul de planificare și asigurând participarea organizațiilor femeilor;

24.  cere ca UE să elaboreze strategii specifice în domeniul dezvoltării care să identifice, să apere și să sprijine mai bine grupurile vulnerabile și marginalizate, precum femeile și copiii, persoanele LGBTI, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, micii producători, cooperativele, minoritățile lingvistice și etnice și popoarele indigene, pentru a li se oferi aceleași oportunități și drepturi ca tuturor celorlalți, în conformitate cu principiul „A nu lăsa pe nimeni în urmă”;

25.  reiterează angajamentul UE de a investi în dezvoltarea copiilor și a tinerilor prin îmbunătățirea raportării cu privire la cooperarea pentru dezvoltare centrată pe copii și cu privire la resursele interne, precum și de a consolida capacitatea tinerilor de a participa la exerciții de răspundere;

26.  solicită sprijinirea țărilor instabile și afectate de conflict în vederea accesării resurselor și a parteneriatelor necesare pentru realizarea priorităților de dezvoltare, precum și promovarea învățării reciproce între ele și întărirea angajamentului în rândul partenerilor și a eforturilor din domeniul dezvoltării, al consolidării păcii, al securității și din domeniul umanitar;

27.  subliniază importanța actuală a obiectivelor prevăzute în capitolul referitor la dezvoltarea umană din Consensul european actual; subliniază necesitatea de a pune în legătură aceste obiective cu ODD-urile și de a pune întărirea sistemului sanitar orizontal (pe lângă sprijinirea programelor verticale pentru anumite boli), în centrul programării dezvoltării sistemului sanitar, care va întări, de asemenea, rezistența în cazul unor crize sanitare ca epidemia de Ebola din Africa de Vest din 2013-2014 și pentru a asigura dreptul fundamental la asistență medicală universală, astfel cum se prevede la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO), precum și în Constituția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS); reamintește că articolul 168 din TFUE declară că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane; în acest sens, solicită sporirea coerenței în materie de inovare și dezvoltare a politicii privind medicamentele care să garanteze accesul tuturor la medicamente;

28.  ținând cont de creșterea demografică, mai cu seamă în Africa și LDC și luând în considerare faptul că 19 din cele 21 de țări cu cea mai mare fertilitate se află în Africa, că Nigeria este țara cu cea mai mare creștere a populației din lume și că până în 2050 se preconizează că peste jumătate din creșterea demografică globală este preconizată să aibă loc în Africa, fapt care constituie o problemă pentru dezvoltarea sustenabilă, sugerează că în cooperarea pentru dezvoltare UE ar trebui să pună mai mult accentul pe programele care abordează acest aspect;

29.  salută faptul că securitatea alimentară și nutrițională a devenit un domeniu prioritar pentru noul cadru de dezvoltare globală și salută includerea unui obiectiv de sine stătător pentru a pune capăt foametei, a obține securitatea alimentară și o nutriție îmbunătățită, precum și pentru a promova agricultura sustenabilă; recunoaște că foametea și sărăcia nu sunt accidente, ci rezultatul nedreptății sociale și economice și al inegalității la toate nivelurile; reiterează că Consensul ar trebui să sublinieze sprijinul continuu al UE pentru abordări integrate, intersectoriale care întăresc capacitatea de producție alimentară locală diversificată și includ intervenții specifice nutriției și orientate către nutriție care vizează în mod explicit inegalitatea de gen;

30.  insistă asupra necesității unor mecanisme de responsabilitate în ceea ce privește monitorizarea și punerea în aplicare a ODD-urilor și realizarea obiectivului de 0,7 % din AOD/VNB; solicită UE și statelor sale membre să prezinte un calendar pentru realizarea treptată a acestor scopuri și obiective și să informeze anual Parlamentul European;

31.  subliniază necesitatea unor abordări multisectoriale integrate pentru o capacitate de rezistență eficientă, ceea ce implică depunerea unor eforturi în direcția unei mai bune integrări a asistenței umanitare, a reducerii riscului de dezastre, a protecției sociale, a adaptării la schimbările climatice, a gestionării resurselor naturale, a atenuării conflictelor și a altor acțiuni de dezvoltare; solicită UE și statelor membre să promoveze o guvernare favorabilă includerii care abordează marginalizarea și inegalitatea ca factori generatori de vulnerabilitate; recunoaște că populațiile vulnerabile trebuie să fie capacitate să gestioneze riscurile și să aibă acces la procesele decizionale care au impact asupra viitorului lor;

32.  subliniază contribuția culturii la dezvoltarea umană, economică și socială durabilă și solicită luarea în considerare a dimensiunii culturale drept un aspect fundamental al politicii de solidaritate, de cooperare și de asistență pentru dezvoltare a UE; solicită promovarea diversității culturale, sprijinirea politicilor culturale și luarea în considerare a contextelor locale, în măsura în care acest lucru servește obiectivului de a promova dezvoltarea durabilă incluzivă;

33.  subliniază că se preconizează o creștere a populației urbane cu 2,5 miliarde până în 2050, aproximativ 90 % din creștere fiind concentrată în Asia și Africa; recunoaște problemele care decurg din creșterea explozivă a metropolelor și din provocările pe care le reprezintă acest fenomen pentru sustenabilitatea socială și ecologică; solicită o dezvoltare regională echilibrată și reamintește că activitatea economică revigorată în zonele rurale și orașele mai mici scade presiunea migrării spre megacentrele urbane, atenuând astfel problemele legate de urbanizarea și migrația necontrolate;

Diferențierea

34.  subliniază că, pentru ca strategia UE în domeniul dezvoltării să aibă succes, aceasta trebuie să promoveze o redistribuire echitabilă a bogăției de către țările în curs de dezvoltare prin bugetele naționale, adică la nivel național și între țări; subliniază că ajutorul european pentru dezvoltare ar trebui în primul și în primul rând să facă o diferențiere între situațiile și nevoile de dezvoltare ale fiecărei țări, și nu să se bazeze exclusiv pe indicatori macroeconomici sau pe considerente politice;

35.  subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE ar trebui să fie pusă în aplicare pentru a răspunde celor mai importante nevoi și pentru a căuta cel mai mare impact posibil, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; subliniază necesitatea unor strategii de dezvoltare adaptate, deținute și proiectate la nivel local, care să ia în considerare provocările specifice cu care se confruntă țările individuale sau grupurile de țări, cum ar fi SIDS, statele fragile și țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare;

36.  cere întocmirea unor strategii specifice pentru cooperarea cu MIC pentru a consolida progresele acestora și a combate inegalitatea, excluderea, discriminarea și sărăcia, în special prin promovarea unor sisteme fiscale echitabile și progresive, subliniind că MIC nu sunt un grup omogen și, că, prin urmare, fiecare are propriile nevoi care ar trebui abordate prin politici personalizate; subliniază nevoia de a elimina treptat și în mod responsabil ajutorul financiar pentru MIC și de a se concentra pe alte forme de cooperare, precum asistența tehnică, partajarea know how-ului și a cunoștințelor industriale, parteneriatele public-public care pot sprijini bunuri publice globale cum ar fi știința, tehnologia și inovarea, schimbul de bune practici și promovarea cooperării regionale, a celei Sud-Sud și a celei triunghiulare; subliniază importanța unor surse de finanțare alternative, cum ar fi mobilizarea veniturilor interne, creditele neconcesionale sau mai puțin concesionale, cooperarea în chestiuni tehnice, fiscale, comerciale și de cercetare și parteneriatele public-privat;

Eficacitatea dezvoltării și finanțarea

Eficiența dezvoltării

37.  solicită UE și statelor sale membre să fie în fruntea actorilor implicați în asistența pentru dezvoltare și să se angajeze încă o dată să implementeze întru totul principiile cooperării pentru dezvoltare de succes acordând prioritate mecanismelor și instrumentelor care permit unui număr mai mare de resurse să ajungă la beneficiarii finali, și anume respectarea priorităților de dezvoltare stabilite de țările beneficiare, alinierea cu strategiile și sistemele naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, concentrarea pe rezultate, transparența, responsabilitatea partajată și includerea democratică a tuturor părților interesate; subliniază importanța consolidării eforturilor UE de a crește pe cât posibil eficacitatea cooperării pentru dezvoltare pentru a contribui la atingerea obiectivelor și a țelurilor ambițioase stabilite în Agenda 2030 și de a utiliza în cel mai bun mod resursele publice și private pentru dezvoltare; solicită să se facă o referire clară la principiile eficacității dezvoltării în noul Consens al UE privind dezvoltarea;

38.  reiterează importanța creșterii înțelegerii și a implicării active a publicului european în dezbaterile majore legate de dezvoltare și în încercările de eradicare a sărăciei la nivel mondial și de promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază, în acest scop, faptul că educația neoficială pentru dezvoltare și sensibilizarea, inclusiv prin continuarea și extinderea programului „Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare” (DEAR), trebuie să rămână parte integrantă a politicilor de dezvoltare ale UE și ale statelor membre;

39.  consideră că simplificarea procedurilor de finanțare și birocratice poate contribui la îmbunătățirea eficienței; solicită o reformă a UE pentru accelerarea punerii în aplicare (așa cum s-a discutat deja la alineatul 122 din Consensul european privind dezvoltarea din 2005), care abordează necesitatea de a revizui procedurile de selecție, concentrându-se mai mult pe candidat: identitate, cunoștințe specializate, experiență, performanță și fiabilitate în domeniu (nu numai pe cerințele formale de eligibilitate);

40.  reiterează importanța pe care o are consolidarea capacităților în îmbunătățirea capacității cetățenilor, a organizațiilor, a guvernelor și a societăților de a-și juca pe deplin rolurile respective în proiectarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiilor de dezvoltare durabilă;

41.  apreciază progresele realizate dar solicită UE și statelor membre să intensifice și să extindă programarea comună precum și activitățile de implementare comună pentru a pune laolaltă resursele, a îmbunătăți diviziunea muncii pe plan național, a reduce costurile tranzacțiilor, a evita suprapunerile și fragmentarea ajutoarelor, a îmbunătăți vizibilitatea Uniunii Europene pe teren și a promova asumarea de către țara beneficiară a strategiilor de dezvoltare și alinierea cu prioritățile țărilor partenere; subliniază că este esențial ca procesul de programare comună să se realizeze între actorii europeni și să se deschidă către alți finanțatori numai atunci când situația locală o impune, fără a denatura caracterul european al acestui proces; solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine acțiunile cu alți donatori și alte organizații, cum ar fi donatori emergenți, organizațiile societății civile, filantropi privați, instituții financiare și societăți din sectorul privat; ia act cu îngrijorare de faptul că, până la jumătatea anului 2015, doar cinci state membre ale UE publicaseră planuri de punere în aplicare a angajamentelor de la Busan; îndeamnă statele membre să-și publice planurile de punere în aplicare și să informeze anual cu privire la eforturile depuse de ele în direcția eficacității dezvoltării;

42.  reamintește solicitarea sa(25) de a codifica și de a consolida mecanismele și practicile menite să asigure o mai bună complementaritate și o coordonare eficientă a ajutorului pentru dezvoltare între statele membre și instituțiile UE, asigurând norme clare și ușor de aplicat pentru a asigura asumarea democratică a responsabilității la nivel național, armonizarea, alinierea la strategiile și sistemele naționale, previzibilitatea ajutorului, transparența și răspunderea reciprocă;

43.  subliniază că eficacitatea dezvoltării ar trebui să fie unul dintre principalii vectori ai noii politici de dezvoltare a UE; reamintește că aceasta depinde nu numai de donatori, ci și de existența unor instituții eficace și active, a unor politici solide, a statului de drept, a unei guvernanțe democratice integratoare și a unor măsuri de protecție împotriva corupției din țările în curs de dezvoltare, precum și împotriva fluxurilor financiare ilicite la nivel internațional;

44.  recunoaște rolul pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în dezvoltare și, în special, în cooperarea descentralizată între autoritățile europene și autoritățile locale și regionale din țările partenere ca mijloc eficace de consolidare a capacității reciproce și de implementare a ODD-urilor la nivel local;

Finanțarea pentru dezvoltare

45.  reafirmă că AOD ar trebui să rămână baza politicii UE în domeniul dezvoltării; reamintește angajamentul UE de a atinge ținta de 0,7 % din PNB pentru AOD până în 2030; subliniază cât este de important ca și alte țări, dezvoltate și emergente, să mărească ordinul de mărime al fondurilor pe care le alocă AOD; subliniază rolul important al AOD ca catalizator al schimbării și pârghie pentru mobilizarea altor resurse; reamintește angajamentul UE de a mobiliza resurse pentru acțiunile climatice din țările în curs de dezvoltare, de a-și aduce contribuția la îndeplinirea obiectivului țărilor dezvoltate de a mobiliza 100 de miliarde de dolari SUA pe an și de a menține o dublare a finanțării biodiversității pentru țările în curs de dezvoltare;

46.  se pronunță în favoarea unor criterii obiective și transparente pentru alocarea resurselor asistenței pentru dezvoltare la nivel de stat membru și la nivelul UE; cere ca aceste criterii să se bazeze pe nevoi, pe evaluări de impact și pe performanțele politice, sociale și economice, pentru o utilizare optimă a fondurilor; subliniază totuși că această alocare nu ar trebui niciodată condiționată de performanțele în domenii care nu sunt legate direct de obiectivele în materie de dezvoltare; subliniază că ar trebui încurajată și răsplătită performanța în direcția îndeplinirii obiectivelor convenite de comun acord; subliniază importanța datelor dezagregate la nivel teritorial pentru o evaluare îmbunătățită a impactului AOD;

47.  recunoaște că sprijinul acordat de la bugetul general promovează asumarea răspunderii la nivel național, alinierea cu strategiile naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, punerea accentului pe rezultate, transparență și responsabilitate mutuală, dar subliniază că această politică ar trebui aplicată numai atunci când și numai acolo unde condițiile sunt în regulă și unde există deja sisteme de control funcționale; reamintește că sprijinul bugetar este instrumentul cel mai adecvat pentru a promova stabilirea unui veritabil dialog politic care să permită o mai mare capacitare și asumare;

48.  consideră că pentru îndeplinirea ODD-urilor va trebui ca finanțarea și măsurile pentru dezvoltare să depășească cadrul AOD și al politicilor publice; subliniază nevoia de finanțare, atât internă, cât și internațională, atât privată, cât și publică, și a unor politici care să pună împreună acțiunile publice și private în favoarea dezvoltării și să creeze un mediu propice creșterii economice și distribuirii echitabile a acesteia prin bugetele naționale;

49.  reamintește că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu constrângeri majore în colectarea veniturilor fiscale și sunt deosebit de afectate de evaziunea fiscală a întreprinderilor și de fluxurile financiare ilicite; solicită UE și statelor sale membre să consolideze coerența politicilor în favoarea dezvoltării (PCD) în acest domeniu, să investigheze efectul de propagare asupra țărilor în curs de dezvoltare al propriilor lor mecanisme fiscale și legi și să pledeze pentru o mai bună reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în forurile internaționale înființate pentru reformarea politicilor fiscale la nivel mondial;

50.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine țările cu venituri mici și medii să își creeze sisteme fiscale echitabile, progresiste, transparente și eficiente, precum și alte mijloace de mobilizare internă a resurselor, pentru a crește previzibilitatea și stabilitatea acestei forme de finanțare și a reduce dependența de ajutoare; cere să se acorde sprijin în sectoare precum administrația fiscală și administrarea finanțelor publice, sistemele de redistribuire echitabilă, combaterea corupției și a evaluării eronate a valorii transferurilor, a evaziunii fiscale și a altor forme de fluxuri financiare ilicite; subliniază importanța descentralizării fiscale și necesitatea de a consolida capacitățile pentru a sprijini administrațiile subnaționale în conceperea sistemelor fiscale locale și a colectării impozitelor;

51.  invită UE și statele sale membre să stabilească o raportare obligatorie pentru fiecare țară în parte cu privire la întreprinderile multinaționale, împreună cu publicarea obligatorie a datelor complete și comparabile cu privire la activitățile întreprinderii, pentru a asigura transparența și responsabilitatea; solicită UE și statelor sale membre să țină seama de efectul de propagare al propriilor politici, mecanisme și legi fiscale asupra țărilor în curs de dezvoltare, precum și să întreprindă reformele necesare pentru a asigura că întreprinderile europene care realizează profituri în țările în curs de dezvoltare își plătesc impozitele în mod echitabil în țările respective;

52.  subliniază necesitatea finanțării mixte și a parteneriatelor public-private pentru a atrage finanțare dincolo de AOD și a ține seama în mod efectiv de principiile eficacității dezvoltării, dar subliniază, de asemenea, necesitatea ca acestea să se bazeze pe criterii transparente, să se demonstreze în mod clar adiționalitatea și un impact pozitiv asupra dezvoltării, să nu afecteze accesul universal la servicii publice esențiale de calitate și necesitatea ca toate plățile să fie transparente; subliniază că proiectele finanțate trebuie să respecte obiectivele naționale de dezvoltare, normele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului recunoscute la nivel internațional, în mod obligatoriu, nevoile și drepturile populațiilor locale și principiile eficacității dezvoltării; recunoaște în această privință că utilizarea tradițională a terenurilor, de exemplu de către mici proprietari și păstori, nu este de obicei atestată documentar, dar trebuie respectată și protejată; reafirmă că întreprinderile implicate în parteneriate pentru dezvoltare trebuie să respecte principiile responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), principiile directoare ale ONU și orientările OCDE în cadrul operațiunilor lor, precum și să promoveze practicile etice în afaceri; constată că politicile și programele de dezvoltare generează un câștig dublu atunci când se asigură eficacitatea dezvoltării; solicită tuturor actorilor din domeniul dezvoltării să își alinieze pe deplin toate acțiunile cu aceste principii;

53.  invită UE să promoveze investițiile care generează locuri de muncă decente în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Muncii și cu Agenda 2030; subliniază, în acest sens, valoarea dialogului social și necesitatea transparenței și a răspunderii sectorului privat în cazul parteneriatelor public-private și atunci când finanțarea pentru dezvoltare este utilizată pentru finanțarea mixtă;

54.  subliniază că fondurile pentru dezvoltare folosite pentru Planul de investiții externe (PIE) propus, precum și pentru fondurile fiduciare existente, trebuie să fie în concordanță cu obiectivele pentru dezvoltare compatibile cu AOD și cu noile ODD-uri; cere stabilirea unor mecanisme care să-i permită Parlamentului să își îndeplinească rolul de supraveghere atunci când fondurile pentru dezvoltare ale UE sunt folosite în afara procedurilor bugetare normale ale UE, mai ales prin dobândirea de către acesta al unui statut de observator în cadrul Fondului fiduciar PIE și a altor foruri strategice care hotărăsc în legătură cu prioritățile și aria de aplicare ale programelor și proiectelor;

55.  recunoaște rolul microîntreprinderilor, al întreprinderilor mici și mijlocii, al cooperativelor, inclusiv al modelelor de afaceri și al institutelor de cercetare ca motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă și ale inovării la nivel local care vor contribui la realizarea ODD-urilor; solicită promovarea unui mediu propice pentru investiții, industrializare, activități economice, știință, tehnologie și inovare pentru a stimula și accelera dezvoltarea economică internă și umană, precum și programe de formare și dialoguri periodice între actorii publici și cei privați; recunoaște rolul BEI în cadrul PIE al UE și subliniază faptul că inițiativele sale ar trebui să se concentreze în special asupra tinerilor și femeilor și ar trebui — aliniindu-se la principiile eficacității dezvoltării — să contribuie la investițiile în sectoare importante din punct de vedere social, cum ar fi apa, sănătatea și educația, precum și la sprijinirea antreprenoriatului și a sectorului privat local; solicită BEI să aloce mai multe resurse microfinanțării cu o puternică perspectivă de gen; invită BEI să colaboreze, de asemenea, cu Banca Africană de Dezvoltare (BAD) pentru a finanța investițiile pe termen lung în beneficiul dezvoltării sustenabile și celelalte bănci de dezvoltare să propună un instrument de microcreditare pentru a se subvenționa împrumuturi sustenabile acordate fermelor de familie;

56.  consideră că este indispensabil ca noul consens să facă trimitere la un angajament puternic al UE de a pune în aplicare un cadru internațional obligatoriu pentru a trage la răspundere întreprinderile pentru greșelile profesionale comise în țările în care își desfășoară activitatea, deoarece acestea pot afecta toate domeniile societății - de la obținerea unor profituri de pe urma muncii copiilor la absența unui venit de subzistență, de la deversările de petrol la despădurirea masivă și de la hărțuirea apărătorilor drepturilor omului la confiscarea terenurilor;

57.  solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să promoveze măsuri obligatorii pentru a garanta că întreprinderile multinaționale plătesc impozite în țările în care sunt generate sau obținute veniturile și să promoveze obligația sectorului privat de a prezenta rapoarte defalcate pe țări, consolidând astfel capacitățile țărilor respective de mobilizare a resurselor interne; solicită efectuarea unor analize ale efectului de propagare pentru a se analiza posibilele practici de transfer al profiturilor;

58.  solicită o abordare bazată pe nevoile umane în ceea ce privește sustenabilitatea datoriilor, prin intermediul unui set obligatoriu de standarde de definire a acțiunilor responsabile de creditare și de împrumut, al auditurilor privind datoriile și al unui mecanism echitabil de reeșalonare a datoriilor, care ar trebui să evalueze legitimitatea și sustenabilitatea sarcinilor datoriilor ale țărilor;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

59.  solicită organizarea unei dezbateri la nivelul UE cu privire la CPD pentru a clarifica legătura dintre CPD și coerența politicilor în favoarea dezvoltării sustenabile (CPDD); subliniază importanța crucială a aplicării principiilor CPD în toate politicile UE; subliniază că CPD ar trebui să fie un element major al strategiei UE pentru atingerea ODD-urilor; reiterează necesitatea unor eforturi suplimentare din partea instituțiilor UE și a statelor membre de a ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în toate politicile interne și externe care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare, de a găsi mecanisme eficiente și a utiliza cele mai bune practici existente la nivelul statelor membre pentru a pune în aplicare și a evalua CPD, de a asigura că CPD este pusă în aplicare pe baza unei abordări care ține cont de problematica genului și de a implica în acest proces toate părțile interesate, inclusiv organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale;

60.  propune, în vederea asigurării CPD, să se creeze un mecanism de arbitraj, sub responsabilitatea președintelui Comisiei Europene; propune ca, în cazul unor divergențe între diferitele politici ale Uniunii, sarcina de a-și asuma pe deplin responsabilitatea politică cu privire la marile orientări și de a lua o decizie în ceea ce le privește să îi revină președintelui Comisiei, care să țină seama de angajamentele asumate de Uniune în domeniul CPD; consideră că, după o fază de identificare a problemelor, ar putea fi luată în considerare o reformă a procedurilor de luare a deciziilor în cadrul serviciilor Comisiei și în cooperarea între servicii;

61.  solicită un dialog consolidat între UE și țările în curs de dezvoltare cu privire la promovarea și implementarea CPD de către UE; consideră că feedback-ul primit din partea partenerilor UE cu privire la evoluția CPD poate să joace un rol esențial în obținerea unei evaluări exacte a impactului acesteia;

62.  își reînnoiește apelul pentru conceperea unor procese de guvernanță prin care să se promoveze CPD la nivel mondial și pentru ca UE să ia inițiativa pentru a promova conceptul CPD pe scena internațională;

Comerț și dezvoltare

63.  subliniază importanța comerțului echitabil și bine reglementat pentru promovarea integrării regionale și contribuția la creșterea sustenabilă și la combaterea sărăciei; subliniază că politica comercială a UE trebuie să facă parte din agenda de dezvoltare durabilă și să reflecte obiectivele politicii UE de dezvoltare;

64.  subliniază că preferințele comerciale unilaterale în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare care nu fac parte dintre țările cel mai puțin dezvoltate există în continuare pentru a favoriza dezvoltarea; consideră, de asemenea, că noul consens ar trebui să conțină o trimitere la angajamentul UE de a promova schemele comerciale echitabile și etice cu micii producători din țările în curs de dezvoltare;

65.  salută recunoașterea contribuției importante a comerțului echitabil la punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU; solicită UE să implementeze și să își dezvolte în continuare angajamentul de a sprijini adoptarea unor scheme de comerț echitabil în UE și în țările partenere pentru a promova modelele de consum și de producție durabile prin intermediul politicilor lor comerciale;

66.  subliniază necesitatea ca UE să suplimenteze sprijinul oferit țărilor în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea capacității comerciale, a infrastructurii și a sectorului privat intern pentru a le permite să mărească valoarea și diversitatea producției și să își dezvolte comerțul;

67.  reiterează că un mediu sănătos, inclusiv o climă stabilă, este indispensabil pentru eradicarea sărăciei; susține eforturile UE de a crește transparența și responsabilitatea în administrarea resurselor naturale și extragerea și comercializarea resurselor naturale, de a promova consumul și producția durabile și de a preveni comerțul ilegal în sectoare precum mineritul, exploatarea lemnului și fauna sălbatică; are credința fermă că este nevoie de mai multe eforturi la nivel global pentru a elabora cadre normative pentru lanțurile de distribuție și asumarea răspunderii de către sectorul privat pentru a garanta gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și comercializarea acestora și a permite țărilor cu multe bogății naturale și populațiilor lor să protejeze drepturile comunităților locale și autohtone pentru a beneficia în continuare de pe urma acestui comerț și a gestionării durabile a biodiversității și ecosistemelor; salută progresele înregistrate de la încheierea Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh și invită Comisia să extindă aceste cadre și la alte sectoare; îndeamnă, în acest sens, Comisia să consolideze, pentru alte sectoare, în cadrul propunerii de regulament al UE privind minereurile provenind din zone de conflict, responsabilitatea socială a întreprinderilor și inițiativele referitoare la diligența necesară care completează Regulamentul UE privind exploatarea lemnului;

68.  consideră regretabil că lipsește în continuare un cadru de reglementare a modului în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite anumitor state și întreprinderi să le ignore în condiții de impunitate; solicită UE și statelor sale membre să se implice în mod activ în activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu referitoare la un tratat internațional care să tragă la răspundere întreprinderile transnaționale pentru încălcările drepturile omului și ale standardelor de mediu;

69.  reafirmă importanța acțiunilor coordonate și accelerate în eliminarea malnutriției pentru a respecta Agenda 2030 și a îndeplini ODD-ul 2 privind eradicarea foametei;

70.  reamintește rolul esențial pe care îl joacă pădurile în atenuarea schimbărilor climatice, în conservarea biodiversității și reducerea sărăciei și solicită UE să contribuie la întreruperea și combaterea despăduririi și a degradării pădurilor și să promoveze gestionarea sustenabilă a pădurilor în țările în curs de dezvoltare;

Securitate și dezvoltare

71.  reamintește strânsa legătură dintre securitate și dezvoltare, dar subliniază necesitatea de a se urma cu strictețe recenta reformă a AOD privind utilizarea instrumentelor de dezvoltare în politica de securitate, prin aplicarea unui obiectiv clar de eradicare a sărăciei și promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază că obiectivul unor societăți pașnice și incluzive cu acces la justiție pentru toți ar trebui să se traducă în acțiuni externe din partea UE care, prin sprijinirea tuturor actorilor implicați care ar putea atinge aceste obiective, să întărească rezistența, să promoveze securitatea oamenilor, să impună cu mai multă strictețe domnia legii, să reclădească încrederea și să trateze probleme complexe precum insecuritatea, fragilitatea și tranziția democratică;

72.  consideră că trebuie impulsionate sinergiile dintre Politica de securitate și de apărare comună (PSAC) și instrumentele pentru dezvoltare pentru a găsi echilibrul just între prevenirea conflictelor, soluționarea conflictelor și reabilitarea și dezvoltarea post-conflict; subliniază că programele și măsurile de politică externă în acest scop trebuie să fie cuprinzătoare, adaptate la situația țării vizate și, când sunt finanțate prin fonduri prevăzute pentru politica pentru dezvoltare, să contribuie la atingerea obiectivelor centrale de dezvoltare definite în cadrul AOD; subliniază că principalele misiuni ale cooperării pentru dezvoltare rămân sprijinirea eforturilor țărilor de a crea state stabile și pașnice care respectă buna guvernanță, statul de drept și drepturile omului și încercarea de a construi economii de piață funcționale și sustenabile, cu scopul de a aduce prosperitate pentru populație și a răspunde tuturor nevoilor umane de bază; subliniază necesitatea de a majora finanțarea PSAC foarte limitată în acest context pentru a permite utilizarea sa mai amplă, printre altele, în beneficiul dezvoltării în conformitate cu CPD;

Migrația și dezvoltarea

73.  subliniază rolul central al cooperării pentru dezvoltare în soluționarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate, cum ar fi fragilitatea statelor, conflictele, insecuritatea și marginalizarea, sărăcia, inegalitatea și discriminarea, încălcările drepturilor omului, accesul limitat la serviciile de bază cum ar fi sănătatea și educația, precum și schimbările climatice; identifică următoarele scopuri și obiective ca precondiții pentru state stabile și rezistente care vor fi mai puțin predispuse la situații care pot duce în cele din urmă la migrație forțată: promovarea drepturilor omului și a demnității persoanelor, construirea democrației, buna guvernare și statul de drept, includerea și coeziunea socială, oportunitățile economice cu locuri de muncă decente, prin intermediul întreprinderilor care pun accent pe persoane și prin asigurarea unui spațiu politic pentru societatea civilă; solicită ca cooperarea pentru dezvoltare să se concentreze pe aceste scopuri și obiective în vederea consolidării rezistenței și solicită acordarea de asistență pentru dezvoltare legată de migrație în situațiile de urgență pentru a stabiliza situația, a menține funcționarea statelor și a permite persoanelor strămutate să ducă o viață demnă;

74.  reamintește, astfel cum este subliniat în Agenda 2030 a ONU, contribuția pozitivă a migranților la dezvoltarea sustenabilă, inclusiv remiterile de bani, iar costurile aferente transferurilor acestora ar trebui reduse în continuare; subliniază că un răspuns comun și inteligent la provocările legate de migrație și la criza generată de aceasta necesită o abordare mai coordonată, sistematică și structurată, în care interesele țărilor de origine să corespundă cu interesele țărilor de destinație; subliniază că un mod eficace de a acorda ajutor numărului mare de refugiați și de solicitanți de azil este de a îmbunătăți condițiile și de a oferi atât asistență umanitară, cât și asistență pentru dezvoltare; în același timp, se opune oricăror încercări de a lega ajutoarele de controlul la frontiere, de gestionarea fluxurilor de migrație sau de acordurile de readmisie;

75.  subliniază că țările de origine și de tranzit pentru migranți au nevoie de soluții adaptate în materie de dezvoltare, care să se potrivească cu situațiile lor politice și socioeconomice respective; subliniază că această cooperare trebuie să promoveze drepturile omului și demnitatea pentru toți, buna guvernare, pacea și construirea democrației și să se bazeze pe interese și valori comune și pe respectarea dreptului internațional;

76.  subliniază necesitatea unui control parlamentar și a unei monitorizări parlamentare stricte în cazul acordurilor corelate cu gestionarea migrației și al fondurilor pentru dezvoltare folosite în relație cu migrarea; subliniază importanța cooperării strânse și a instituirii unei bune practici a schimbului de informații între instituții, cu precădere în domeniul migrației și securității; își reiterează preocupările referitoare la utilizarea din ce în ce mai mare a fondurilor fiduciare, cum ar fi transparența limitată, lipsa de consultare și de asumare a răspunderii la nivel regional;

77.  subliniază că, date fiind recentele măsuri de politici europene de combatere a cauzelor principale ale migrației forțate, politica europeană de dezvoltare trebuie să se încadreze în definiția OCDE/CAD și să se bazeze pe nevoile de dezvoltare și pe drepturile omului; subliniază, de asemenea, că ajutoarele pentru dezvoltare nu trebuie condiționate de cooperarea în chestiuni legate de migrație, precum gestionarea frontierelor sau acordurile de readmisie;

Asistență umanitară

78.  subliniază necesitatea unor legături mai strânse între asistența umanitară și cooperarea pentru dezvoltare pentru a aborda lacunele de finanțare, a evita suprapunerile și crearea de sisteme paralele și a crea condiții pentru dezvoltarea durabilă concepute să reziste și instrumente pentru o mai bună preîntâmpinare a crizelor și o mai bună pregătire pentru situații de criză; solicită UE să își respecte angajamentul de a aloca până în 2020 cel puțin 25 % din ajutorul umanitar actorilor locali și naționali, cât mai direct posibil, astfel cum s-a convenit în cadrul „marii înțelegeri”;

79.  reamintește principiile fundamentale ale ajutorului umanitar: umanitatea, neutralitatea, independența și imparțialitatea; salută perseverența Comisiei de a nu combina Consensul european privind dezvoltarea și Consensul european privind ajutorul umanitar;

80.  subliniază necesitatea consolidării asistenței internaționale, a coordonării și a resurselor destinate măsurilor de răspuns la situații de urgență și a măsurilor de redresare și de reconstrucție în urma dezastrelor;

81.  salută angajamentul de a susține promovarea tehnologiilor TIC din țările în curs de dezvoltare și facilitarea mediilor pentru economia digitală prin consolidarea conectivității gratuite, deschise și sigure; reamintește că sateliții pot oferi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a conecta bunurile și persoanele din zonele îndepărtate și încurajează UE și statele sale membre să țină cont de acest lucru în activitatea lor în acest domeniu;

Bunuri publice mondiale și provocări globale

82.  are convingerea fermă că prezența globală a UE și a statelor sale membre le pune într-o bună poziție pentru a juca în continuare un rol fruntaș pe plan internațional în gestionarea bunurilor publice mondiale și a provocărilor globale (GPGC), care cresc sub influența stresului, afectând în mod disproporționat persoanele sărace; solicită ca bunurile și provocările mondiale legate de protecția mediului să fie integrate în Consens, printre acestea numărându-se dezvoltarea umană, mediul, inclusiv schimbările climatice și accesul la apă, insecuritatea și fragilitatea statală, migrația, servicii de energie accesibile, securitatea alimentară și eradicarea malnutriției și a foametei;

83.  reamintește că agricultura la scară mică și cea de subzistență, modelul agricol cel mai răspândit la nivel mondial, joacă un rol esențial în îndeplinirea ODD-urilor: contribuie în mod substanțial la securitatea alimentară, la combaterea eroziunii solurilor și a pierderii biodiversității și la atenuarea schimbărilor climatice, asigurând, în același timp, locuri de muncă; subliniază că UE ar trebui să promoveze, pe de o parte, crearea unor organizații de fermieri, inclusiv a cooperativelor și, pe de altă parte, agricultura sustenabilă, concentrându-se pe practicile agroecologice, pe o mai bună productivitate a fermelor familiale, pe drepturile țăranilor și pe drepturile de folosință a terenurilor, precum și pe sistemele informale de producție a semințelor ca mijloc de asigurare a securității alimentare, a aprovizionării piețelor locale și regionale, a unui venit echitabil și a unei vieți decente pentru agricultori;

84.  reamintește că „sectorul privat” nu cuprinde un set omogen de actori; subliniază, prin urmare că, în ceea ce privește relațiile cu sectorul privat, politica de dezvoltare a UE și a statelor membre ar trebui să cuprindă strategii diferențiate, care să implice diversele tipuri de actori din sectorul privat, inclusiv actorii din sectorul privat din subordinea producătorilor, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, cooperativele, întreprinderile sociale și cele din economia solidară;

85.  reafirmă că asigurarea accesului la energie la prețuri rezonabile, fiabilă, durabilă și modernă pentru toți până în 2030 (ODD 7) este esențială pentru realizarea nevoilor umane de bază, printre care accesul la apă curată, salubrizare, îngrijire medicală și educație, precum și pentru sprijinirea creării întreprinderilor locale și a tuturor tipurilor de activități economice, precum și ca factor-cheie al progreselor înregistrate în materie de dezvoltare;

86.  subliniază că sporirea productivității micilor proprietari și obținerea unor sisteme alimentare și agricole durabile și rezistente la schimbările climatice joacă un rol esențial în realizarea ODD-ului 2 și a conceptului de consum și producție durabile din ODD 12, care merge dincolo de principiile economiei circulare și abordează efectele sociale, asupra mediului și drepturilor omului; subliniază că UE ar trebui să se axeze, prin urmare, pe promovarea producției alimentare sustenabile și pe practici agricole rezistente care îmbunătățesc productivitatea și sistemele de producție; recunoaște nevoile specifice ale femeilor care lucrează în agricultură, în ceea ce privește securitatea alimentară;

87.  subliniază că este important să se depună în continuare eforturi pentru a îmbunătăți accesul la apă, salubritate și igienă ca probleme transversale care afectează realizarea celorlalte obiective din agenda post-2015, inclusiv sănătatea, educația și egalitatea de gen;

88.  solicită UE să promoveze inițiativele globale care vizează abordarea provocărilor legate de urbanizarea tot mai rapidă și crearea unor orașe mai sigure, mai favorabile includerii, mai rezistente și mai sustenabile; salută, în acest context, adoptarea recentă a Noii agende urbane de către Conferința ONU privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), al cărei scop este găsirea unor modalități mai bune de planificare, de proiectare, de finanțare, de dezvoltare, de guvernare și de gestionare a orașelor pentru a contribui la combaterea sărăciei și foametei, la îmbunătățirea sănătății și la protejarea mediului;

89.  solicită să se depună și mai multe eforturi la nivelul UE pentru a se proteja oceanele și resursele marine; salută, în acest context, inițiativele recente ale Comisiei de a îmbunătăți guvernanța internațională a oceanelor pentru a promova gestionarea mai bună și a atenua impactul schimbărilor climatice asupra mărilor și ecosistemelor;

90.  subliniază că este important să se ia în considerare corelațiile cu creșterea productivității agriculturii și pescuitului sustenabil, având ca efect reducerea pierderilor și risipei de alimente, gestionarea transparentă a resurselor naturale și adaptarea la schimbările climatice;

Politica de dezvoltare a UE

91.  reamintește avantajele comparative oferite de acțiunea UE în domeniul dezvoltării, inclusiv prezența sa mondială, flexibilitatea oferită de gama de instrumente și metode de realizare de care dispune, rolul său în și angajamentul față de coerența și coordonarea politică, abordarea sa bazată pe drepturi și democrație, dimensiunea sa care îi permite să ofere un volum critic de subvenții și sprijinul său constant față de societatea civilă;

92.  subliniază necesitatea ca avantajele comparabile ale UE să fie transpuse în acțiuni axate pe un anumit de domenii de politică, inclusiv, dar nu numai, democrație, buna guvernare și drepturile omului, bunurile publice și provocările globale, comerțul și integrarea regională și abordarea cauzelor de bază ale insecurității și migrației forțate; subliniază că o astfel de concentrare va trebui să fie adaptată la nevoile și prioritățile fiecărei țări și regiuni în curs de dezvoltare în conformitate cu principiile asumării răspunderii și parteneriatului;

93.  reamintește rolul tot mai important pe care îl joacă sportul în dezvoltare și pace prin promovarea toleranței și unei culturi a respectului reciproc, precum și contribuția pe care o are sportul la capacitarea femeilor și a tinerilor, la nivel individual și colectiv, precum și sănătatea, educația și includerea socială;

94.  subliniază importanța unui sistem de responsabilitate colectiv, cuprinzător, transparent și în timp util pentru monitorizarea și reexaminarea punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Consensului de către UE și statele sale membre, subliniază faptul că rapoartele anuale referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a tuturor angajamentelor de politică pentru dezvoltare, inclusiv cele privind eficacitatea, CPD și angajamentele privind AOD, continuă să fie necesare pentru responsabilitate și controlul parlamentar; își exprimă regretul cu privire la lacunele recente și cele preconizate în materie de informare; salută planurile Comisiei de a efectua o evaluare la jumătatea perioadei cu privire la punerea în aplicare a Consensului;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(2) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/49650173.pdf
(3) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14684-2016-INIT/ro/pdf
(4) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
(5) http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf
(6) https://unfccc.int/resource/docs/2015/cop21/eng/l09r01.pdf
(7) https://www.worldhumanitariansummit.org/
(8) https://habitat3.org/the-new-urban-agenda/
(9) http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/05/4314021e.pdf
(10) Concluziile Consiliului, 15.5.2007
(11) Concluziile Consiliului, 19.5.2014
(12) Documentul 10715/16 al Consiliului.
(13) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 484
(14) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 77.
(15) JO C 468, 15.12.2016, p. 73.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2016)0137.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(25) Rezoluția din 11 decembrie 2013.

Notă juridică