Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2342(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0045/2017

Texte depuse :

A8-0045/2017

Dezbateri :

PV 04/04/2017 - 14
CRE 04/04/2017 - 14

Voturi :

PV 05/04/2017 - 9.22
CRE 05/04/2017 - 9.22
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0124

Texte adoptate
PDF 452kWORD 79k
Miercuri, 5 aprilie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Abordarea deplasărilor refugiaților și migranților: rolul acțiunii externe a UE
P8_TA(2017)0124A8-0045/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 5 aprilie 2017 referitoare la abordarea deplasărilor refugiaților și migranților: rolul acțiunii externe a UE (2015/2342(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3, 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 80, 208 și 216 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016,

—  având în vedere comunicările Comisiei intitulate „O agendă europeană privind migrația” din 13 mai 2015 (COM(2015)0240), „Strămutarea forțată și dezvoltarea” din 26 aprilie 2016 (COM(2016)0234), „Stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația” din 7 iunie 2016 (COM(2016)0385) și „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe” din 14 septembrie 2016 (COM(2016)0581); și având în vedere Comunicările comune ale Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulate „Abordarea crizei refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” din 9 septembrie 2015 (JOIN(2015)0040), „Migrația pe ruta central-mediteraneeană: Gestionarea fluxurilor de migrație, salvarea de vieți omenești” din 25 ianuarie 2017 (JOIN(2017)0004) și „Revizuirea politicii europene de vecinătate” din 18 noiembrie 2015 (JOIN(2015)0050),

—  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale referitoare la abordarea globală în materie de migrație și mobilitate (AGMM) din 3 mai 2012,

—  având în vedere concluziile Consiliului European referitoare la migrație din 25-26 iunie, 15 octombrie și 17-18 decembrie 2015 și din 17-18 martie și 28 iunie 2016,

—  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri externe referitoare la migrația în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE din 12 decembrie 2014, la migrație din 12 octombrie 2015, la abordarea UE a strămutării forțate și a dezvoltării din 12 mai 2016 și la aspectele externe ale migrației din 23 mai 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind prioritățile viitoare pentru parteneriatele și acordurile cu Iordania și Liban din 17 octombrie 2016,

—  având în vedere declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta est-mediteraneeană și a Balcanilor de Vest din 8 octombrie 2015,

—  având în vedere declarația politică și planul de acțiune ale Summitului desfășurat la Valetta la 11 și 12 noiembrie 2015,

–  având în vedere concluziile Summitului de la Bratislava din 16 septembrie 2016,

—  având în vedere Raportul special (9/2016) al Curții de Conturi, intitulat „Cheltuielile efectuate de UE, până în 2014, în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană, în cadrul politicii externe în materie de migrație”,

—  având în vedere Convenția ONU și Protocolul conex privind statutul refugiaților și principalele convenții internaționale privind drepturile omului, Convenția europeană privind drepturile omului și Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale care reglementează desfășurarea conflictelor armate și care caută să limiteze efectele acestora,

—  având în vedere documentul final al Summitului ONU privind dezvoltarea durabilă din 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

—  având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți a reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în scopul abordării deplasărilor în masă a refugiaților și migranților din 19 septembrie 2016 și anexele la aceasta referitoare la „Un cadru de răspuns cuprinzător în legătură cu problema refugiaților” și „Către un pact mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine”,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi cea din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(1), cea din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE(2), cea din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(3), cea din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar(4) și cea din 25 octombrie 2016 referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe(5),

—  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru dezvoltare, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0045/2017),

A.  întrucât migrația este unul dintre drepturile omului consacrat la articolul 13 din Declarația drepturilor omului a ONU; întrucât indivizii ar trebui să aibă dreptul de a trăi în țara lor de origine și în regiunea în care s-au născut și au crescut și unde își au rădăcinile culturale și sociale;

B.  întrucât mobilitatea umană se află la un nivel fără precedent de ridicat, la nivel internațional fiind înregistrați 244 de milioane de migranți care se deplasează din diverse motive, voluntar sau forțat; întrucât migrația internațională survine în primul rând în interiorul aceleiași regiuni și între țări în curs de dezvoltare; întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), femeile alcătuiesc majoritatea migranților internaționali înregistrați în Europa (52,4 %) și în America de Nord (51,2 %); întrucât fluxurile de migrație sud-sud au continuat să crească în comparație cu mișcările sud-nord: în 2015, 90,2 milioane de migranți internaționali născuți în țările în curs de dezvoltare locuiau în alte țări din partea de sud a globului, în timp ce 85,3 milioane de migranți internaționali născuți în sud locuiau în țările din partea de nord a globului;

C.  întrucât numărul minorilor neînsoțiți care traversează Marea Mediterană este în creștere constantă și întrucât, în pofida numărului tot mai mare de operațiuni de salvare, numărul de decese în Marea Mediterană continuă să crească (5 079 în 2016 față de 3 777 în 2015, potrivit OIM);

D.  întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), în 2015 au rămas în situație de strămutare forțată 65,3 milioane de persoane, printre care 40,8 milioane de persoane strămutate intern (PSI) și 21,3 milioane de refugiați, situație provocată de conflicte, violențe și încălcări ale drepturilor omului, încălcări ale dreptului umanitar internațional și destabilizare; întrucât aceste date nu iau în considerare persoanele strămutate din cauza catastrofelor naturale, a inegalităților, sărăciei, lipsei de perspective socioeconomice, a schimbărilor climatice, a absenței unor politici de dezvoltare pe termen lung consistente și eficace și a absenței voinței politice de a aborda cu fermitate problemele structurale care stau la baza acestor fluxuri de migrație; întrucât UNHCR estimează numărul de apatrizi la cel puțin 10 milioane de persoane;

E.  întrucât datele disponibile în prezent evidențiază o creștere a refugiaților de peste 50% în ultimii cinci ani; întrucât o serie de elemente contribuie la această evoluție uluitoare, inclusiv faptul că repatrierea voluntară a refugiaților se află la cel mai mic nivel din 1980, că numărul de refugiați cărora li s-au oferit posibilități de integrare locală rămâne limitat și că numărul persoanelor relocate se menține la aproximativ 100 000 pe an;

F.  întrucât 6,7 milioane de refugiați se află în situații de strămutare prelungită, estimate să dureze în medie aproximativ 26 de ani, cu o lipsă totală de perspective; întrucât soluțiile durabile pentru strămutare sunt în continuare inacceptabil de puține, ceea ce impune ca strămutarea forțată să fie percepută drept o provocare politică și de dezvoltare, nu drept una exclusiv umanitară;

G.  întrucât această provocare de calibru mondial impune o abordare globală și multilaterală bazată pe cooperare și pe acțiuni sinergetice la nivel internațional, precum și pe soluții concrete și coordonate, care nu trebuie să reprezinte exclusiv o reacție pasivă, ci să anticipeze posibile crize viitoare; întrucât 86 % din refugiații înregistrați la nivel mondial locuiesc în regiuni sărace, țările cel mai puțin dezvoltare găzduind 26 % din numărul total, iar aceste țări, drept urmare, suferă din cauza capacităților suprasolicitate și a destabilizării suplimentare suferite de propria coeziune și dezvoltare socială și economică; întrucât aceste țări dispun în foarte rare cazuri de instrumente de protecție a drepturilor migranților și nu dispun de instrumente în materie de azil; întrucât acel număr de un milion de persoane care au sosit în UE în 2015 reprezintă o proporție de 0,2 % din populația UE, față de proporția mult mai mare (până la 20 %) din țările învecinate sau din Europa din anii 1990;

H.  întrucât refugiații, persoanele strămutate intern și migranții constituie categorii separate din punct de vedere juridic, însă în realitate au loc deplasări în masă, mixte, de persoane, provocate de o serie de cauze de natură transfrontalieră și de ordin politic, economic, social, umanitar, legate de dezvoltare și de drepturile omului; întrucât demnitatea umană a tuturor persoanelor implicate în aceste deplasări trebuie să se afle în centrul tuturor politicilor europene ce vizează astfel de chestiuni; întrucât, în plus, refugiații și solicitanții de azil trebuie să fie tratați întotdeauna conform statutului lor și nu ar trebui să li se refuze sub nicio formă drepturile ce rezultă din convențiile internaționale aplicabile și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât diferența juridică ce există între refugiați și migranți nu ar trebui interpretată drept o diferență care îi conferă migrației din motive economice sau în scopul unui trai mai bun un grad scăzut de legitimitate decât migrației persoanelor care fug de persecuții; întrucât, în majoritatea cazurilor, atât drepturile politice, cât și cele economice, printre alte drepturi fundamentale ale omului, se află în pericol în situații de conflict, instabilitate sau neliniște și continuă să fie amenințate ca urmare a strămutării forțate;

I.  întrucât actuala criză alimentară și nutrițională din Sahel duce la erodarea rezistenței oamenilor, agravată de o succesiune rapidă a crizelor, de lipsa serviciilor elementare și de conflictele din regiune; întrucât această situație va provoca intensificarea migrației;

J.  întrucât în fiecare etapă a deplasării migranții sunt expuși tuturor pericolelor fizice și psihologice posibile, inclusiv violenței, exploatării, traficului cu persoane și abuzului sexual și bazat pe gen; întrucât acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi femeile (de exemplu femeile care dirijează singure gospodăria sau femeile însărcinate), copiii (indiferent dacă sunt neînsoțiți, separați sau însoțiți de familiile lor), persoanele LGBTI, persoanele cu handicap, persoanele care au nevoie urgentă de tratament medical și persoanele în etate; întrucât, în procesul de relocare sau în timp ce le sunt examinate cererile de azil în conformitate cu legislația aplicabilă, acestor grupuri vulnerabile ar trebui să li se acorde de urgență protecție umanitară și acces la mecanisme de protecție și de direcționare, la statutul de rezident și la serviciile de bază, inclusiv la cele de sănătate;

K.  întrucât creșterea mobilității umane, dacă este gestionată în condiții de siguranță, ordine, în mod regulamentar, responsabil și preventiv, poate reduce expunerea migranților și a refugiaților la pericole, poate oferi avantaje semnificative deopotrivă țărilor-gazdă și migranților, astfel cum o confirmă Agenda 2030, și poate, de asemenea, să reprezinte un factor important de creștere pentru țările-gazdă, inclusiv pentru UE; întrucât aceste beneficii sunt adesea puternic subestimate; întrucât UE trebuie să conceapă soluții fezabile, inclusiv utilizarea de lucrători străini, anticipând îmbătrânirea treptată a populației europene, pentru a garanta un echilibru între populația activă, remunerată, și cea inactivă și pentru a satisface nevoile specifice ale pieței forței de muncă;

L.  întrucât răspunsul UE a mobilizat diferite instrumente interne și externe, dar pare să se fi axat în mod excesiv pe măsuri de termen scurt și pe reducerea sau oprirea fluxurilor; întrucât această abordare pe termen scurt nu are în vedere nici cauzele strămutării sau migrației forțate, nici nevoile umanitare ale migranților; întrucât trebuie îmbunătățite instrumentele de care dispune UE pentru a răspunde crizelor și cele de prevenire a conflictelor, deoarece conflictele violente constituie cauza principală a strămutărilor forțate;

M.  întrucât Curtea de Conturi Europeană a exprimat îndoieli puternice cu privire la eficacitatea cheltuielilor UE cu migrația externă, inclusiv pentru proiecte ce vizează respectarea drepturilor omului în cazul migranților; întrucât, de asemenea, Curtea a constatat că securitatea și protecția frontierelor au constituit elementul predominant în cheltuielile europene cu migrația;

N.  întrucât ajutorul umanitar bazat pe nevoi și pe respectarea principiilor umanității, neutralității, imparțialității și independenței, precum și pe respectarea dreptului umanitar internațional și a drepturilor omului consacrate în Convențiile de la Geneva și în protocoalele adiționale la acestea trebuie să se afle în centrul tuturor acțiunilor externe ale UE; întrucât independența ajutorului umanitar trebuie să prevaleze, ceea ce înseamnă că acțiunile umanitare nu trebuie să fie condiționate de considerente politice, economice sau legate de securitate și nu trebuie să fie afectate de discriminare;

O.  întrucât realizarea cu succes a unei politici în materie de migrație bazate pe drepturile omului impune combaterea percepțiilor negative ale migrației și cultivarea unor considerente pozitive, care să prezinte migrația ca pe o oportunitate pentru țările-gazdă, contracarându-se astfel extremismul și populismul;

P.  întrucât UE are responsabilitatea de a-și susține partenerii de punere în aplicare în asigurarea unei asistențe și protecții de înaltă calitate, efective și rapide și trebuie să poarte răspundere în fața populațiilor afectate; întrucât, în această privință, partenerii UE reclamă o finanțare în timp util și previzibilă, iar deciziile privind alocarea de fonduri pentru prioritățile în schimbare sau pentru cele noi ar trebui să le ofere suficient timp pentru măsurile de planificare și de atenuare;

Q.  întrucât cooperarea descentralizată poate contribui la o mai bună înțelegere a nevoilor și culturilor persoanelor strămutate intern, a migranților și a refugiaților și la sensibilizarea populației locale cu privire la provocările cu care se confruntă migranții în țările lor de origine; întrucât guvernele europene locale și regionale pot juca un rol-cheie în eliminarea acestor cauze profunde, prin consolidarea capacităților;

R.  întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede explicit că „[a]cțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”; întrucât, în conformitate cu articolul 208 din Tratatul de la Lisabona, asistența pentru dezvoltare are ca scop reducerea și eventual eradicarea sărăciei în țările terțe,

Acțiuni de mare anvergură și principiale ale UE ca răspuns la provocările legate de mobilitate

1.  subliniază că, în lumea de astăzi, suntem martorii unei mobilități umane de un nivel fără precedent și că una dintre acțiunile cele mai urgente pe care trebuie să le întreprindă fără întârziere comunitatea internațională constă într-un răspuns comun mai ferm pentru abordarea provocărilor și a oportunităților proprii acestui fenomen; subliniază că acest răspuns trebuie să se întemeieze pe solidaritate și trebuie să se axeze nu numai pe aspecte legate de securitate, ci și pe protecția deplină a drepturilor și a demnității tuturor celor siliți de indiferent ce circumstanțe să-și părăsească casa în căutarea unei vieți mai bune; subliniază că orice răspuns trebuie să acorde o atenție deosebită celor mai vulnerabile persoane și să prevadă măsuri de asistență în țara lor de origine; subliniază că, deși tratamentul care li se aplică este determinat de cadre juridice diferite, refugiații și migranții au aceleași drepturi umane universale și libertăți fundamentale, care trebuie garantate indiferent de statutul lor juridic; reamintește că UE trebuie să-și respecte valorile și principiile în cadrul tuturor politicilor comune și să le promoveze în relațiile sale externe, inclusiv cele prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană; atrage atenția asupra faptului că politicile externe ale Uniunii, precum și alte politici ale sale cu o dimensiune externă, trebuie să fie consecvente;

2.  subliniază că acest nivel ridicat al mobilității umane a fost provocat de cauze multiple, complexe, care necesită luarea unor decizii bazate pe dovezi pentru a separa diferitele elementele ale sale și pentru a concepe răspunsuri politice specifice; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să țină cont de realitatea actuală și să conceapă o nouă abordare față de deplasările de persoane, care să se bazeze pe date reale și pe interesele UE, stimulând rezistența persoanelor prin creșterea accesului la serviciile de bază, în special la educație, precum și prin integrarea acestora în contextul local și contribuția lor la acest context prin asigurarea unor oportunități de angajare și de activități profesionale independente;

3.  subliniază că migrația internațională poate să contribuie la dezvoltarea socioeconomică, fapt atestat istoric, iar acest fenomen trebuie să fie tratat în mod pozitiv, pentru a se promova înțelegerea autentică și obiectivă a problemei și a beneficiilor comune conexe, astfel încât să fie combătute discursurile xenofobe, populiste și naționaliste; salută, așadar, campania „Împreună” inițiată de ONU pentru a reduce percepția și atitudinile negative față de refugiați și migranți și invită instituțiile UE să coopereze pe deplin cu ONU și să sprijine această campanie; subliniază nevoia adoptării unor politici mondiale, europene, naționale și locale pe termen mediu și lung, care să nu fie determinate exclusiv de presiunile politice actuale sau de considerente electorale naționale; insistă ca aceste politici să fie coerente, pertinente, cuprinzătoare și flexibile, iar scopul lor să fie dirijarea migrației ca un fenomen uman obișnuit și soluționarea preocupărilor legitime cum ar fi gestionarea frontierelor, protecția socială a grupurilor vulnerabile și incluziunea socială a refugiaților și migranților;

4.  subliniază că sistemul de ajutoare umanitare este suprasolicitat, iar resursele sale financiare nu vor fi niciodată suficiente pentru a răspunde crizelor provocate de strămutarea forțată, mai ales dată fiind durata îndelungată care le caracterizează pe cele mai multe dintre ele; ia act, așadar, de noul cadru politic schițat în comunicarea Comisiei pe tema „Strămutarea forțată și dezvoltarea” din aprilie 2016, ca un pas în direcția potrivită, și invită SEAE și Comisia Europeană să pună în aplicare conținutul acestuia în noul cadru de parteneriat cu țările terțe; remarcă importanța unei abordări cuprinzătoare și mai sustenabile a migrației, inclusiv prin promovarea unei legături mai strânse între aspectul umanitar și dezvoltare și a necesității de a implica diverși parteneri – actori regionali, guverne, autorități locale, diaspora, societatea civilă, inclusiv organizațiile de refugiați și migranți, organizațiile religioase locale și ONG-urile vizate, precum și sectorul privat – pentru elaborarea unor strategii specifice, bazate pe informații concrete, pentru soluționarea acestei provocări, fiind totodată conștient de faptul că ajutorul umanitar nu este un instrument de gestionare a crizelor, astfel cum se prevede în consensul european privind ajutorul umanitar;

5.  subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE trebuie să abordeze în continuare cauzele profunde ale strămutării forțate și ale migrației, și anume conflictele armate, persecuțiile indiferent de motive, violența bazată pe gen, guvernarea defectuoasă, sărăcia, lipsa de oportunități economice și schimbările climatice, prin combaterea fragilității statelor, promovarea păcii și securității, soluționarea conflictelor și prin procesele de reconciliere ce urmează conflictelor, prin justiție și echitate, precum și prin consolidarea instituțiilor, capacității administrative, democrației, bunei guvernanțe, statului de drept și a respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, în acord cu Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 16 din noua Agendă 2030 și cu principiile prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite și în dreptul internațional;

6.  subliniază necesitatea de a se pune accentul pe aspectele socioeconomice ale fenomenului migrației, de a se realiza analizele necesare, pe țări, ale cauzelor profunde ale strămutării forțate și migrației și de a încuraja țările de origine să adopte și să pună în practică măsuri și politici care să aibă ca rezultat crearea de locuri de muncă decente și de oportunități economice reale, astfel încât migrația să devină o alegere, nu o necesitate; invită UE să continue politicile menite să reducă și, în cele din urmă, să elimine sărăcia, să combată inegalitățile și insecuritatea alimentară, să promoveze dezvoltarea economică, să combată corupția și să consolideze serviciile publice de bază; constată că o politică de succes ar trebui să recunoască necesitatea creării unei rezistențe economice atât în țările-gazdă, cât și în cele de origine; subliniază necesitatea de a îmbunătăți coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD);

7.  subliniază că locurile de muncă și oportunitățile economice sunt de importanță determinantă pentru atenuarea impactului vulnerabilităților provocate de strămutare; solicită UE să ajute migranții și refugiații să se mute în locuri care oferă astfel de oportunități, să contribuie la crearea unor oportunități în locul lor de exil (inclusiv prin eliminarea barierelor și a obstacolelor din calea accesului pe piața forței de muncă) și să-i ajute să dezvolte noi competențe, mai adaptate la nevoile pieței muncii locale;

8.  salută angajamentul UE în favoarea asistenței umanitare, ca cel mai mare donator din lume, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață ale refugiaților; îndeamnă UE și statele membre să-și îndeplinească angajamentele deja asumate și să-și sporească angajamentele financiare în acord cu creșterea nevoilor umanitare; constată că răspunsul umanitar va fi întotdeauna primul element al oricărui răspuns la crizele de strămutare; subliniază faptul că dreptul internațional și principiile umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței trebuie să rămână cadrul călăuzitor al răspunsului umanitar al UE la criza refugiaților și la criza strămutărilor forțate;

9.  recunoaște că drepturile și demnitatea a milioane de ființe umane se vor deteriora în continuare dacă acestea zac în tabere de refugiați sau la marginea orașelor, fără a avea acces la nevoile de bază, fără mijloace de trai și posibilități de a realiza un venit;

10.  subliniază importanța de a recunoaște dimensiunea de gen a migrației, care vizează nu doar vulnerabilitatea femeilor în fața numeroaselor forme de abuz, ci și multiplele motive ale migrației, rolul femeilor în acțiunile de răspuns la situațiile de urgență, contribuția lor socioeconomică și participarea lor activă la soluționarea și prevenirea conflictelor, precum și la procesele postconflictuale și la reconstrucția unei societăți democratice; observă că acordarea unei atenții sporite emancipării femeilor și rolului mai proeminent al acestora în calitate de factori de decizie este de o importanță determinantă pentru soluționarea cauzelor profunde ale strămutării forțate și pentru asigurarea respectării drepturilor femeilor și a autonomiei acestora în fiecare etapă a procesului de migrare; reiterează că politicile UE în materie de deplasare a refugiaților și a migranților trebuie să conțină o dimensiune de gen și de vârstă;

11.  solicită o cooperare sporită cu ONU, precum și cu alți actori, inclusiv creșterea contribuțiilor financiare pentru UNHCR și UNRWA; subliniază, în acest sens, că este necesar să fie îmbunătățite condițiile de trai din taberele de refugiați, mai ales în ceea ce privește serviciile de sănătate și educația, și să fie eliminată treptat dependența de asistență umanitară în cazul crizelor existente de lungă durată prin stimularea rezistenței și crearea unor condiții în care persoanele strămutate să poată trăi în demnitate ca persoane care contribuie în folosul țărilor lor de origine, până la întoarcerea sau relocarea lor voluntară;

12.  atrage atenția asupra importanței măsurilor adoptate de UE pentru a aborda dimensiunea externă a crizei migrației, în special lupta împotriva crimei organizate responsabile de traficul cu migranți și traficul cu persoane, precum și cooperarea mai strânsă cu țările de origine și de tranzit;

13.  subliniază necesitatea de a pune în aplicare un cadru și structuri adecvate în țările de origine, pentru a putea primi cu demnitate migranții returnați, aceștia fiind vulnerabili și marginalizați, punându-le la dispoziție mijloacele necesare pentru o integrare socioculturală reușită;

14.  reamintește că grupurile vulnerabile, inclusiv femeile, minorii (atât cei însoțiți de familiile lor, cât și cei neînsoțiți), persoanele cu handicap, persoanele în vârstă și persoanele LGBTI, se supun unui risc de abuz deosebit de mare în toate etapele procesului de migrare; reamintește că fetele și femeile se supun, în plus, uni risc considerabil de abuz și discriminare determinate de gen și de sex, chiar și după ce sosesc în locuri considerate sigure; solicită ca acestor grupuri să li se acorde o asistență și o protecție umanitară speciale în cadrul procesului de relocare sau de integrare și să li se acorde prioritate în cadrul procedurilor de primire care țin seama de dimensiunea de gen, cu o mai bună respectare a standardelor minime și cu dispoziții mai eficiente privind reîntregirea familiilor; solicită ca, pe durata procesului de solicitare a azilului, persoanele vulnerabile să se bucure de garanții deosebite împotriva violenței și a discriminării și să li se acorde acces la statutul de rezident și la serviciile de bază, incluzând cele de sănătate și educație, în conformitate cu legislația aplicabilă; invită Uniunea Europeană să elaboreze programe de formare în cadrul cooperării sale cu țările terțe, dedicate nevoilor specifice ale refugiaților și migranților vulnerabili;

15.  evidențiază faptul că copiii reprezintă o proporție semnificativă a migranților și refugiaților și trebuie elaborate și puse în aplicare proceduri specifice care să le asigure protecția în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; solicită țărilor-gazdă să se asigure că copiilor refugiați li se acordă acces integral la educație și să promoveze pe cât posibil integrarea și incluziunea lor în sistemele de educație naționale; solicită, de asemenea, comunităților umanitare și de dezvoltare să acorde mai multă atenție educației și formării profesorilor atât din cadrul comunităților strămutate, cât și din cadrul comunităților-gazdă, iar donatorilor internaționali le solicită să acorde prioritate educației atunci când răspund la crizele refugiaților, prin intermediul unor programe care să vizeze implicarea și sprijinirea psihologică a copiilor migranți, precum și promovarea învățării limbii țării-gazdă pentru a asigura o mai bună integrare a copiilor refugiați; salută sprijinul financiar pentru extinderea măsurilor educaționale și de formare destinate copiilor sirieni și majorarea recentă de la 4 % la 6 % a proporției fondurilor pentru educație din bugetul UE destinat ajutoarelor umanitare, UE devenind astfel unul dintre donatorii principali care susțin proiecte educaționale în situații de criză peste tot în lume; solicită ca aceste noi fonduri să fie executate cu o mai mare eficacitate;

16.  recunoaște faptul că statutul de apatrid afectează puternic respectarea drepturilor omului; solicită Comisiei și SEAE să combată problema statutului de apatrid în toate acțiunile externe ale UE, în special abordând problema discriminării bazate pe gen, religie sau statutul de minoritate în cadrul legislației privind cetățenia, promovând dreptul copiilor de a avea o cetățenie și sprijinind campania Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) care vizează eliminarea statutului de apatrid până în 2024; denunță restricțiile și interdicțiile impuse de unele țări persoanelor care pleacă din țară sau se întorc în țară, precum și efectul apatridiei asupra accesului la drepturi; invită guvernele și parlamentele naționale să elimine cadrele juridice punitive care tratează migrația ca o infracțiune;

17.  subliniază că, în conformitate cu principiile UE, unul dintre obiectivele generale ale politicilor UE în materie de migrație externă ar trebui să fie instituirea unui regim de guvernanță multilaterală pentru migrația internațională, recenta reuniune la nivel înalt a ONU fiind un prim pas în acest sens;

Gestionarea mai bună a migrației internaționale: o responsabilitate mondială

18.  își exprimă îngrijorarea puternică cu privire la decizia recentă a administrației SUA de a interzice temporar cetățenilor din șapte țări cu o populație majoritară musulmană să intre pe teritoriul SUA și de a suspenda temporar sistemul din SUA de primire a refugiaților; consideră că astfel de decizii discriminatorii alimentează discursurile împotriva migrației și cele xenofobe, ar putea să încalce principalele instrumente ale dreptului internațional, cum ar fi Convenția de la Geneva, și pot să submineze puternic actualele eforturi întreprinse la nivel mondial pentru a se asigura partajarea echitabilă la nivel internațional a responsabilității față de refugiați; invită UE și statele sale membre să adopte o poziție comună fermă în sensul apărării sistemului de protecție internațională și a securității juridice a tuturor populațiilor afectate, în special a cetățenilor UE;

19.  salută reuniunea la nivel înalt a Adunării Generale a ONU din 19 septembrie 2016 pentru abordarea deplasărilor în masă a refugiaților și migranților și găzduirea summit-ului liderilor de către Statele Unite, deoarece fluxurile migratorii constituie o responsabilitate mondială care impune un răspuns eficace la nivel mondial și o mai strânsă cooperare între toate părțile interesate în vederea identificării unei soluții durabile, care să respecte în totalitate drepturile omului; salută rezultatul acestor summituri ca expresia unui angajament politic autentic de o fermitate fără precedent și speră că acest lucru va duce imediat la un răspuns cu adevărat global și la partajarea internațională a responsabilităților legate de refugiați și de marile deplasări migratoare din întreaga lume; regretă însă profund lipsa unor angajamente specifice sau a unor angajamente cu efecte juridice obligatorii în ceea ce privește ajutoarele sau reformele, care sunt necesare pentru eliminarea discrepanței actuale dintre retorică și realitate; le solicită tuturor părților implicate să garanteze angajamentul și cooperarea politică permanentă, urgentă și efectivă, schimbul de cunoștințe și experiență cu țările-partenere, organizațiile societății civile și autoritățile locale, precum și finanțare și acțiuni concrete de solidaritate în sprijinul țărilor-gazdă; subliniază nevoia unui nivel mai mare de coordonare între UE și partenerii săi internaționali la nivelul ONU pentru abordarea provocărilor în materie de migrație; le solicită UE și statelor sale membre să preia inițiativa în cadrul eforturilor internaționale, în special în ceea ce privește garantarea implementării rapide a acordurilor, inclusiv a viitoarelor acorduri din cadrul ONU privind refugiații și migrația în condiții de siguranță, regulamentare și de ordine, instituind mecanisme de monitorizare, dacă este cazul;

20.  subliniază că cooperarea globală în materie de migrație și mobilitate ar trebui să se bazeze pe cadre regionale și subregionale; invită UE să consolideze cadrele de cooperare cu organizații regionale precum Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe, Consiliul de Cooperare al Golfului și să promoveze gestionarea mobilității intraregionale și subliniază că aceste organizații regionale trebuie încurajate să participe fără rezerve la această cooperare; constată că integrarea economică la nivelul subregiunilor, în special al celor din Africa, este de asemenea un instrument pentru promovarea gestionării în comun și pentru încurajarea inițiativelor sud-sud în ceea ce privește gestionarea migrației și a mobilității; îndeamnă Uniunea Europeană să solicite Uniunii Africane să-și asume un rol mai puternic și mai credibil în prevenirea crizelor politice de pe continent;

21.  subliniază faptul că UE poate beneficia de o cooperare mai strânsă și sinergie cu băncile de dezvoltare multilaterale și cu organismele specializate ale ONU, în special cu UNHCR și cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), legată acum de ONU; ia act de recentele idei ale Băncii Mondiale cu privire la situația persoanelor strămutate forțat și salută recunoașterea necesității de a dezvolta politici de atenuare a situației și politici în materie de azil care să sprijine persoanele strămutate forțat să se integreze și, în același timp, să oblige comunitățile-gazdă să își îndeplinească obiectivele de dezvoltare;

22.  subliniază că răspunderea pentru relocarea persoanelor strămutate forțat îi incumbă comunității internaționale, în cadrul căreia UNHCR joacă un rol important; invită statele membre ale UE să-și respecte integral angajamentele; consideră că este esențial să fie realizat de urgență un răspuns coordonat și sustenabil care să asigure proceduri echitabile și accesibile, astfel încât persoanelor care au nevoie de protecție internațională să le fie acordat azil în Uniunea Europeană și în alte țări-gazdă, în loc să fie lăsată această responsabilitate în principal în seama statelor din prima linie sau a țărilor învecinate cu zonele de conflict; evidențiază faptul că sprijinul financiar este depășit de întinderea și amploarea strămutărilor, la care se adaugă lipsa unor soluții adecvate și eficiente pentru soluționarea cauzelor profunde ale acestor strămutări forțate;

23.  subliniază obligațiile impuse de dreptul internațional privind refugiații și invită toate țările care nu au făcut încă acest lucru să ratifice și să pună în aplicare Convenția privind refugiații și protocolul la aceasta; invită toate țările să își extindă protecția la persoanele strămutate intern, cum este cazul unor mecanisme precum Convenția Uniunii Africane pentru Protecția și Asistența Persoanelor Strămutate Intern în Africa (Convenția de la Kampala);

24.  subliniază faptul că noțiunile de țări sigure și de țări de origine sigure nu ar trebui să împiedice examinarea individuală a cererilor de azil; solicită colectarea de informații specializate, detaliate și actualizate periodic cu privire la drepturile persoanelor, în special în cazul femeilor, al copiilor, al persoanelor cu handicap și al persoanelor LGBTI, în țările de origine ale solicitanților de azil, inclusiv în acele țări care sunt considerate sigure;

25.  subliniază că trebuie făcut tot posibilul pentru a garanta refugiaților un mediu de trai uman pe teritoriul statelor membre și în taberele de refugiați, în special în ceea ce privește asistența medicală, oportunitatea de a primi o educație și oportunitatea de a lucra;

26.  subliniază nevoia de a îmbunătăți oportunitățile pentru educație; solicită armonizarea politicilor de recunoaștere a calificărilor, protecția drepturilor lucrătorilor migranți și acoperirea în materie de securitate socială în conformitate cu convențiile principale ale OIM; solicită semnarea și ratificarea Convenției internaționale a ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

27.  consideră că protecția temporară sau subsidiară pe baza presupunerii că refugiații se vor întoarce în țara de origine cât mai curând posibil creează o lipsă de perspectivă și de oportunități pentru integrare; reamintește importanța rolului pozitiv pe care refugiații îl pot juca în reconstrucția societăților lor după ce se întorc în țările lor de origine;

28.  condamnă numărul dramatic de decese în rândul migranților în Marea Mediterană și își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul în creștere al încălcărilor drepturilor omului în cazul migranților și solicitanților de azil aflați în drum spre Europa;

29.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la numărul de minori neînsoțiți care au dispărut; solicită Comisiei și statelor membre să creeze o bază de date care să includă detalii privind minorii neînsoțiți care au intrat în statele membre;

30.  subliniază nevoia de a identifica soluții diplomatice și politice durabile pentru conflictele violente și de a investi în mecanisme eficace de avertizare timpurie și de prevenire a conflictelor, pentru a le reduce în viitor; cere ca UE să depună eforturi diplomatice coordonate cu partenerii internaționali și puterile și organizațiile regionale principale pentru a le determina să-și asume un rol mai activ și mai eficace în domeniul prevenirii, medierii, soluționării conflictelor și al reconcilierii și pentru a le asigura persoanelor dreptul de a rămâne în țările și regiunile lor de origine; subliniază că aceste subiecte ar trebui să reprezinte activitățile principale ale SEAE, care ar trebui să dispună de resursele și competențele necesare pentru a putea să realizeze aceste obiective, inclusiv în ceea ce privește bugetul și personalul; remarcă faptul că delegațiile UE și reprezentanții speciali joacă un rol fundamental în această privință; subliniază că răspunsul la migrație și la strămutarea forțată ar trebui să se bazeze pe nevoi și pe drepturi și să țină seama de vulnerabilitățile populației și nu ar trebui să se limiteze la asistența umanitară, ci să implice și actorii din sectorul dezvoltării și al societății civile;

31.  solicită UE și statelor sale membre să își asume în mod serios responsabilitățile privind problema schimbărilor climatice, să pună rapid în aplicare Acordul de la Paris și să preia inițiativa în recunoașterea efectului pe care îl au schimbările climatice asupra strămutărilor în masă, deoarece este probabil ca amploarea și frecvența strămutărilor să crească; solicită în special UE să pună suficiente mijloace la dispoziția țărilor afectate de schimbările climatice pentru a le ajuta să se adapteze la consecințele acestora și să le atenueze efectele; subliniază că acest lucru nu trebuie să aibă loc în detrimentul cooperării pentru dezvoltare tradiționale care vizează reducerea sărăciei; consideră că persoanele strămutate din cauza efectelor schimbărilor climatice ar trebui să beneficieze de un statut special în materie de protecție internațională, care să ia în considerare natura specifică a situației acestora;

32.  salută activitatea ONG-urilor locale și internaționale și a organizațiilor societății civile, în pofida dificultăților și a pericolelor cu care se confruntă, care constă în acordarea de asistență urgentă și, de multe ori, salvatoare de vieți persoanelor celor mai vulnerabile în țările de origine, de tranzit sau de destinație ale refugiaților și ale migranților; subliniază că, în multe cazuri, această activitate completează vidul creat de state și de comunitatea internațională în general;

33.  consideră că este de importanță determinantă să se depășească prezentarea actuală a refugiaților descriși numai ca o povară și subliniază contribuțiile pozitive pe care aceștia le pot aduce în comunitățile gazdă, dacă li se oferă această posibilitate; recomandă implicarea refugiaților în definirea și elaborarea răspunsurilor politice care îi afectează direct, precum și în crearea sau consolidarea programelor necesare; solicită instituțiilor și agențiilor europene să lanseze, în cadrul administrațiilor lor, stagii special destinate refugiaților proaspăt absolvenți aflați în situație de ședere legală pe teritoriul Uniunii Europene, ca un mod de a conduce prin puterea exemplului și de a demonstra beneficiile investiției în tânăra generație;

Acțiunea externă a UE și parteneriatele cu țările terțe

34.  subliniază că acțiunea externă a UE trebuie să fie axată pe măsuri pașnice, trebuie să fie proactivă și să privească în perspectivă, și nu doar să reacționeze la situații concrete, schimbându-și obiectivele atunci când apare o nouă criză; sprijină o cooperare mai strânsă în domeniul securității, al educației și al schimbului de informații între UE și țările terțe, pentru a îmbunătăți gestionarea fluxurilor de migrație și pentru a evita noi crize; reamintește că fenomenul migrației își are originea într-un set complex de cauze, cum ar fi creșterea populației, pauperitatea, numărul insuficient de posibilități profesionale și de locuri de muncă, instabilitatea politică, încălcarea drepturilor omului, oprimarea politică, persecuțiile, conflictele militare și alte forme de violență, precum și schimbările climatice; reamintește că abordarea acestor probleme poate elimina factorii principali care determină strămutarea forțată și migrația; subliniază nevoia esențială de a consolida consecvența politică la două niveluri: între politicile interne și externe ale UE, și – în cadrul acțiunii externe – între politica de extindere, politica europeană de vecinătate, relațiile bilaterale cu partenerii strategici ai UE, precum și politicile de dezvoltare și cele comerciale; consideră că politica comercială cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie reciproc avantajoasă, luând în același timp în considerare disparitățile economice existente între aceste țări și UE; subliniază importanța Grupului comisarilor responsabili cu acțiunea externă în coordonarea acțiunilor UE în materie de migrație la cel mai înalt nivel politic și în impulsionarea unei politici comune și ambițioase a UE în domeniul migrației;

35.  subliniază nevoia de a aplica o abordare cuprinzătoare a conflictelor și a crizelor externe prin identificarea impactului direct și indirect de natură economică, de mediu, socială, bugetară și politică al strămutării asupra țărilor terțe, pentru a adapta mai bine politicile de dezvoltare la nevoile acestora;

36.  indică faptul că revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV), prezentată la 18 noiembrie 2015, include planuri de a implica țările terțe care se învecinează cu țările partenere din vecinătatea UE în contextul cadrelor de cooperare extinse; solicită insistent, prin urmare, instituirea de cadre tematice pentru a asigura cooperarea între Uniune, țările-partenere din vecinătatea sudică și actorii regionali principali, în special cei din Africa, cu privire la aspecte regionale cum ar fi securitatea, energia și gestionarea fluxurilor de refugiați și de migranți;

37.  reiterează că baza politicii externe a UE ar trebui să o constituie principiul „mai mult pentru mai mult”, potrivit căruia UE ar trebuie să creeze parteneriate (financiare) tot mai strânse cu acele țări care înregistrează progrese în domeniul reformelor democratice; subliniază că axarea pe îmbunătățirea calității vieții oamenilor în țările terțe ar trebui să fie una dintre prioritățile politicii externe a UE;

38.  solicită VP/ÎR, în cooperare cu statele membre, să depună eforturi în vederea dezvoltării unei reziliențe a statului, a economiei și a societății, în special pentru vecinii UE și regiunile înconjurătoare în sens larg, inclusiv prin politica europeană de vecinătate și alte instrumente ale UE;

39.  condamnă incriminarea în creștere a migrației în detrimentul drepturilor omului ale persoanelor în cauză și maltratarea și detenția arbitrară a refugiaților în țările terțe; solicită VP/ÎR și SEAE să abordeze această problemă, inclusiv în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului și în cadrul subcomitetelor pentru justiție, libertate și securitate și să dezvolte capacități de protecție în țările terțe de tranzit;

40.  solicită instituirea unei adevărate politici europene comune în domeniul migrației, bazate pe drepturile omului și pe principiul solidarității între statele membre consacrat la articolul 80 din TFUE, care să vizeze securizarea frontierelor externe ale UE și crearea de canale legale adecvate pentru o migrație în condiții de siguranță și ordonată, inclusiv o migrație circulară, și care să fie o politică sustenabilă pe termen lung menită să promoveze creșterea și coeziunea în cadrul UE, în vederea instituirii unui cadru clar pentru relațiile UE cu țările terțe; invită Comisia și Consiliul să întărească sistemul cărții albastre europene, pentru o mai bună gestionare a migrației economice; avertizează că orice politică susceptibilă să contrazică valorile de bază ale UE, consacrate la articolul 8 din TUE și în Carta drepturilor fundamentale, poate să afecteze credibilitatea și capacitatea UE de a influența evenimentele de la nivel internațional; remarcă faptul că politicile externe ale UE în domeniul migrației necesită ca acordurile cu țările terțe să fie ghidate de obiective pe termen lung și de stabilirea de parteneriate durabile; reamintește că astfel de parteneriate ar trebui să fie bazate pe dialog, pe interese comune și pe implicarea sinceră a părților; salută planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020), care preconizează intensificarea cooperării cu țările terțe, însă subliniază că implementarea unei politici comune a UE în domeniul migrației legale ar fi esențială pentru subminarea modelului comercial al traficanților și pentru combaterea traficului cu persoane; invită Comisia să aducă acquis-ul UE existent în conformitate cu Protocolul ONU împotriva traficului ilegal și să asigure protecția adecvată a migranților care sunt victime ale actelor de violență sau de abuz;

41.  cere ca toate acordurile cu țările terțe să garanteze că drepturile migranților, indiferent de statutul lor, reflectă dreptul internațional și solicită să fie adoptate acte legislative corespunzătoare, inclusiv în materie de azil, în care să se prevadă, în special, că trecerea ilegală a unei frontiere nu poate fi considerată un temei pentru pedeapsa cu închisoarea;

42.  reiterează importanța cooperării cu țările terțe în combaterea traficului de ființe umane și a contrabandiștilor, pentru ca rețelele respective să poată fi vizate cât mai în profunzime; subliniază, în acest sens, necesitatea de a întări cooperarea judiciară și polițienească cu aceste țări pentru a identifica și distruge aceste rețelele; reamintește, de asemenea, necesitatea de a dezvolta capacitățile acestor țări pentru ca ele să-i poată urmări și sancționa eficient pe cei răspunzători; solicită, prin urmare, să fie încurajată cooperarea dintre Uniunea Europeană, statele membre, Europol, Eurojust și țările terțe în cauză; reafirmă că măsurile luate împotriva traficului de persoane nu ar trebui să prejudicieze drepturile victimelor traficului, ale migranților, ale refugiaților și ale altor persoane care au nevoie de protecție internațională; solicită să se pună capăt imediat detenției victimelor traficului de ființe umane și a copiilor;

43.  subliniază că rețelele de traficanți de ființe umane și rețelele de contrabandă utilizează din plin internetul în activitățile lor infracționale și, prin urmare, este esențial ca Uniunea Europeană să își intensifice acțiunile, în special în cadrul Europol și al Unității de semnalare a conținutului online (IRU), precum și cooperarea sa cu țări terțe în acest sens;

44.  reamintește că traficanții pot utiliza căi legale de migrație pentru a aduce victimele în Europa; consideră că criteriile pe care țările terțe sunt obligate să le respecte înainte de orice acord de liberalizare a regimului vizelor cu Uniunea Europeană ar trebui să includă în mod specific cooperarea din partea țărilor terțe respective în combaterea traficului de ființe umane; invită Comisia să acorde o atenție deosebită atât acestui aspect, cât și luptei împotriva traficanților în toate discuțiile legate de negocierea acestor acorduri;

45.  salută abordarea potrivit căreia UE ar trebui să își stabilească priorități clare și obiective măsurabile pentru orice politici comune și, în special, în contextul interacțiunii sale cu țări terțe; subliniază că Parlamentul ar trebui să participe la stabilirea acestor obiective clare; consideră că o acțiune externă a UE bazată pe o abordare comună este singurul mod de a asigura o politică mai puternică și eficientă; solicită o acțiune cu adevărat unificată și coordonată între UE și statele sale membre, deoarece inițiativele unilaterale, indiferent de caracterul lor extern sau intern, pot submina viabilitatea și succesul politicilor și intereselor noastre comune;

46.  solicită o mai bună protecție a frontierelor externe ale UE, obiectivul fiind prevenirea intrării ilegale în UE, combaterea traficului cu persoane și prevenirea pierderii de vieți omenești pe mare; salută, în acest context, crearea poliției de frontieră și a gărzii de coastă europene, pe baza Frontex, care va ajuta la gestionarea într-un mod mult mai eficient a migrației; subliniază, cu toate acestea, că este necesar un ajutor financiar și tehnic mai consistent pentru protecția frontierelor tuturor statelor membre din partea de sud-est a UE, ale țărilor candidate pentru aderarea la UE și ale altor țări-partenere din regiune; regretă, în special, lipsa controlului parlamentar al activităților externe ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și solicită, în acest sens, ca agenția să raporteze sistematic Parlamentului cu privire la aplicarea mecanismelor sale de lucru și la operațiunile comune cu țările terțe, împreună cu societatea civilă;

47.  subliniază că deschiderea unor canale sigure și legale pentru solicitanții de azil și potențialii migranți le va permite acestora să recurgă la canale de intrare și ieșire oficiale, lipsind astfel traficanții de ființe umane și rețelele criminale asociate lor de oportunități comerciale; subliniază că absența unor căi de migrație legală duce adesea la răspândirea metodelor neregulamentare de mobilitate, ceea ce are ca rezultat, la rândul său, o mai mare vulnerabilitate și un risc de abuz în toate etapele deplasării migranților și refugiaților; solicită, în acest sens, crearea de urgență, specifică și reală a unor căi de intrare în UE organizate, sigure și legale, recurgându-se, printre altele, la mecanisme mai eficace de reîntregire a familiilor și la programe de relocare mai eficace; își reiterează, de asemenea, apelul lansat statelor membre să valorifice toate posibilitățile existente pentru a acorda vize umanitare, îndeosebi persoanelor vulnerabile și, mai ales, minorilor neînsoțiți, la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau de tranzit; solicită ca sistemul european comun de azil să permită, de asemenea, ca depunerea și prelucrarea cererilor de azil să aibă loc în afara UE sau la frontierele externe ale UE; solicită ca UE să sprijine crearea de coridoare umanitare în cazul unor crize puternice ale refugiaților și ale persoanelor strămutate, cu scopul de a acorda ajutor umanitar și de a asigura acoperirea celor mai elementare nevoi ale refugiaților și respectarea drepturilor omului în cazul acestor refugiați; ia act de propunerea Comisiei privind instituirea unui cadru al Uniunii în materie de relocare, dar cere continuarea lucrărilor la nivelul UE cu privire la crearea și consolidarea căilor de migrație legale, care ar completa măsurile de relocare;

48.  ia act de noul cadru de parteneriat cu țările terțe, ca indiciu al unei acțiuni politice reale, în special, deoarece vizează prin abordarea bidimensională a cadrului să includă obiectivele pe termen scurt, cum ar fi salvarea de vieți pe Marea Mediterană și creșterea ratei de returnare în țările de origine și de tranzit, precum și obiectivele pe termen lung, cum ar fi abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și strămutării forțate prin întărirea sprijinului UE acordat țărilor terțe pentru consolidarea capacităților și ameliorarea situației politice, sociale și economice a acestora; subliniază că succesul abordării prezentate în comunicarea din iunie 2016 depinde de capacitatea UE de a oferi țărilor terțe de tranzit și de origine stimulente reale, stabilite de comun acord cu acestea și își exprimă preocuparea legată de oferta limitată, axată în principal pe gestionarea frontierelor sau pe mecanismele de returnare voluntară asistată care, deși sunt esențiale și necesare, sunt numai un răspuns parțial pe termen scurt la o situație extrem de complexă; subliniază că noile cadre de parteneriat nu trebuie să devină singurul pilon al acțiunii UE privind migrația și subliniază necesitatea de a echilibra și completa acest răspuns, punând accentul pe dezvoltarea economiilor locale, calificarea și mobilitatea regională și pe niveluri mai ridicate de protecție în țările de tranzit și de origine;

49.  reamintește importanța unei abordări echilibrate în contextul noului cadru de parteneriat; avertizează împotriva abordării cantitative în contextul noului cadru de parteneriat și al „pachetelor privind migrația” asociate, care consideră că creșterea măsurabilă a numărului și a ratei de returnări este principalul obiectiv al UE; subliniază faptul că numărul de returnări depinde în mod clar de natura fluxurilor migratorii și de situația din țările de origine; subliniază că obiectivele pe termen scurt ale pachetelor ar trebui să se axeze asupra celor mai bune modalități de abordare a provocărilor cu care se confruntă țările terțe, inclusiv prin dezvoltarea unor canale de migrație legală, care ar avea ca rezultat scăderea nivelurilor de migrație neregulamentară și a numărului de decese din Mediterana; solicită creșterea numărului de burse de studii disponibile pentru tinerii din țările terțe; salută faptul că programele UE privind returnarea și reintegrarea sprijină consolidarea capacităților și îmbunătățirea gestionării migrației în țările de tranzit și de origine; solicită o evaluare a punerii în aplicare a politicii UE de returnare; subliniază necesitatea că țările terțe să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul acordurilor de readmisie;

50.  subliniază nevoia de a construi parteneriate strânse cu țările candidate la UE și cu țările potențial candidate din regiunea Balcanilor de Vest cu privire la migrație și de a furniza sprijinul și cooperarea necesare în gestionarea fluxurilor migratorii în regiune;

51.  solicită parteneriate de mobilitate și acorduri privind migrația circulară pentru a facilita deplasarea resortisanților țărilor terțe între țările lor de origine și UE și pentru a sprijini dezvoltarea socioeconomică a ambelor părți;

52.  subliniază că, în cadrul activităților sale de formare și al schimburilor de bune practici cu țările terțe, UE ar trebui să se concentreze pe dreptul internațional și pe dreptul Uniunii, dar și pe practicile relevante, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, accesul la protecție internațională, operațiunile de căutare și salvare, precum și o mai bună identificare a persoanelor aflate într-o situație vulnerabilă și asistența acordată acestora; consideră că acest lucru se aplică în special activităților de formare privind gestionarea frontierelor, care nu ar trebui în niciun caz să fie folosite ca mijloc de a împiedica persoanele să își părăsească țara, conform dreptului internațional;

53.  solicită cea mai mare vigilență cu privire la tratamentul aplicat migranților care sunt trimiși înapoi în țara de origine sau într-o țară terță; consideră că orice dialog privind returnarea și readmisia, în special în ceea ce privește acordurile de readmisie, ar trebui să abordeze în mod sistematic chestiunea returnării în siguranță și a reintegrării migranților; subliniază că migranții ar trebuie să beneficieze de securitate și protecție depline împotriva tratamentelor inumane și degradante, inclusiv în centrele de detenție, și că Uniunea trebuie să sprijine programele de reintegrare; reamintește că nicio persoană nu ar trebui trimisă sau returnată cu forța în țări în care viața sau libertatea acesteia ar putea fi amenințată, datorită originii, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor politice, sau în care există risc de tortură, de tratament degradant și încălcări ale drepturilor omului în general; subliniază faptul că expulzările și returnarea în masă sunt interzise în temeiul dreptului internațional;

54.  încurajează autoritățile responsabile în domeniul politicii externe și al politicii de dezvoltare să se asigure că persoanele care sunt returnate sunt tratate în mod corespunzător, iar integritatea lor este respectată; invită Comisia și statele membre să elaboreze programe de însoțire pentru a garanta că sunt derulate programe de asistență practică în țările de origine, care includ atât măsuri de formare profesională, cât și și programe destinate construirii de structuri economice, inclusiv start-up-uri și întreprinderi mici, precum și programe de schimburi academice și profesionale cu statele membre ale UE;

55.  subliniază că acordurile de parteneriat, cum ar fi parteneriatele de mobilitate, ar trebui să garanteze că migranții pot fi primiți în condiții de siguranță în țările de tranzit și de origine, într-un mod care le respectă pe deplin drepturile lor fundamentale; subliniază că Parlamentul are o competență clară în ceea ce privește acordurile UE privind readmisia și mobilitatea, astfel cum este prevăzută în Tratatul de la Lisabona [articolul 79 alineatul (3) din TFUE] și subliniază în special că PE trebuie să aprobe în prealabil încheierea unor acorduri de asociere și a unor acorduri similare [articolul 218 alineatul (6) litera (v) din TFUE] și trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii [articolul 218 alineatul (10) din TFUE];

56.  reiterează poziția Parlamentului, exprimată în rezoluția sa din 12 aprilie 2016, care privilegiază acordurile de readmisie ale UE față de acordurile bilaterale încheiate de statele membre cu țări terțe; reamintește elaborarea recentă a unui nou document european privind returnarea și subliniază că ar trebui promovată recunoașterea acestuia în mod sistematic în orice nou acord de readmisie;

57.  salută dialogurile la nivel înalt purtate de VP/ÎR și de Comisie și, în unele cazuri, de statele membre, în numele UE în ansamblul ei, ca practici bune și eficace de promovare a coordonării; subliniază că coordonarea trebuie desfășurată de Comisie și de SEAE; le solicită Comisiei și SEAE să informeze regulat Parlamentul cu privire la aceste dialoguri și să indice stadiul operațional exact de implementare a proceselor de la Rabat și Khartoum și a inițiativelor prioritare convenite la summitul de la Valletta; indică din nou că asumarea comună a parteneriatelor încheiate între UE și țările terțe este o condiție prealabilă pentru succesul politicii UE în domeniul migrației; regretă faptul că pachetele concepute de către Comisie, SEAE și statele membre pentru țările prioritare, ca parte a noului cadru de parteneriat, nu au fost nici prezentate, nici dezbătute, nici aprobate de reprezentanții aleși ai cetățenilor europeni; condamnă această lipsă de transparență și solicită implicarea Parlamentului în elaborarea pachetelor privind migrația și controlul punerii acestora în aplicare, care trebuie să asigure respectarea deplină a drepturilor omului, a dreptului internațional umanitar și a angajamentelor UE privind dezvoltarea asumate în temeiul tratatelor;

58.  remarcă faptul că atingerea obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă necesită integrarea, de către UE și țările partenere, în strategiile lor de dezvoltare durabilă, a unei dinamici bine gestionate a migrației; solicită, în această privință, Comisiei și SEAE să ajute țările de tranzit să elaboreze strategii de integrare a migranților și să instituie sisteme de azil cu înalte standarde de protecție;

59.  subliniază că asistența și cooperarea UE trebuie să fie personalizate în vederea obținerii dezvoltării și creșterii în țările terțe, promovând astfel și creșterea în cadrul UE, și în vederea reducerii și, în cele din urmă, a eradicării sărăciei, în conformitate cu articolul 208 din TFUE, nu în vederea stimulării țărilor terțe să coopereze pentru a repatria migranții în situație neregulamentară sau a descuraja în mod forțat deplasarea persoanelor sau pentru a opri fluxurile migratorii către Europa; reamintește că atât donatorii, cât și guvernele țărilor care primesc ajutor trebuie să lucreze în vederea îmbunătățirii eficienței ajutorului; remarcă faptul că fluxurile de migrație sunt o realitate internațională și nu ar trebui să devină un indicator al performanței politicilor externe ale UE în domeniul migrației, iar acordurile cu țările terțe trebuie să fie bazate pe obiective pe termen lung, stabilirea de parteneriate durabile și respectarea drepturilor omului;

60.  subliniază importanța consultării societății civile în toate politicile externe ale Uniunii, acordând o atenție deosebită participării depline, transparenței și difuzării corecte a informațiilor în toate politicile și procesele legate de migrație;

61.  solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu ONG-urile și cu experții care desfășoară activități în țările de origine ale solicitanților de azil în vederea identificării celor mai bune metode posibile de sprijinire a persoanelor și a grupurilor sociale care se află în situațiile cele mai vulnerabile; invită Comisia să implice ONG-urile și experții din țările de origine ale solicitanților de azil pentru a găsi mecanismele și instrumentele care funcționează cel mai bine pentru prevenirea conflictelor;

62.  subliniază că, pentru a evita suprapunerea eforturilor, a maximiza impactul și eficiența ajutorului global și a asigura că accentul se pune în principal asupra dezvoltării, Comisia ar trebui să mențină un dialog intens cu ONG-urile locale și internaționale, cu societatea civilă și cu guvernele locale din țările partenere, precum și cu ONU pentru elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor din domeniul migrației, al strămutărilor și al refugiaților;

63.  atrage atenția asupra intenției de a revizui documentele de programare a cooperării pentru dezvoltare pentru a concretiza noile pachete privind migrația; subliniază că această revizuire trebuie să fie realizată în conformitate cu principiile eficacității dezvoltării și în dialog cu țările partenere, organizațiile societății civile locale și europene, precum și cu sectorul privat; solicită ca Parlamentul să fie implicat pe deplin în toate etapele revizuirii, inclusiv în ceea ce privește documentele de programare ale Fondului european de dezvoltare (FED); invită statele membre să își revizuiască asistența pentru dezvoltare, în conformitate cu angajamentul de 0,7 % din PIB, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă;

64.  solicită purtarea unor discuții echilibrate între UE și partenerii săi externi; recomandă UE și statelor sale membre să se angajeze să ofere oportunități mai mari de migrație legală către UE, fie pentru cei care caută protecție, un loc de muncă sau educație, fie pentru reîntregirea familiei;

65.  invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a promova transferuri bănești mai rapide, mai ieftine și mai sigure efectuate de migranți atât în țările de origine, cât și în țările de destinație, inclusiv prin reducerea costurilor de tranzacție, astfel cum este prevăzut în Declarația de la New York din 19 septembrie 2016 privind refugiații și migranții;

66.  este extrem de îngrijorat de conflictul ce continuă în Siria, unde violența împotriva civililor, atacurile asupra infrastructurilor civile și asupra spitalelor și încălcările dreptului umanitar internațional din ultimii cinci ani au condus la strămutarea forțată a unei jumătăți din populația țării; invită UE și statele sale membre să îmbunătățească mijloacele de prevenire a conflictelor și de gestionare a crizelor și să joace un rol mai important în soluționarea conflictelor din vecinătatea UE și, în special, a conflictului sirian; își exprimă sprijinul deplin față de țările din vecinătatea Siriei, care continuă să dea dovadă de o extraordinară solidaritate în ceea ce privește găzduirea a milioane de refugiați, în pofida resurselor limitate; reamintește că mulți dintre acești refugiați continuă să trăiască în condiții de sărăcie, fără acces sau cu acces limitat la recunoașterea legală, la sistemele de sănătate și de educație sau la piețele locurilor de muncă; este profund îngrijorat de soarta și de situația umanitară a celor 75 000 de persoane blocate la frontiera cu Iordania în tabăra neoficială de la Rukban; invită UE și statele sale membre să continue și să accelereze cooperarea și dialogul cu Liban și Iordania și să mărească sprijinul financiar atât prin organizațiile internaționale, cât și prin canalele europene, precum și cu alte țări terțe gazdă, pentru a se asigura, în primul rând, că populațiile de refugiați se pot bucura de condiții de trai decente și acces la servicii de bază și că li se acordă dreptul la libera circulație și șanse de angajare și, în al doilea rând, că fondurile își ating obiectivele finale; subliniază că acest lucru ar trebui combinat cu asistența acordată comunităților gazdă pentru a consolida reziliența lor economică;

67.  remarcă faptul că, după punerea în aplicare a acordului politic încheiat de către statele membre și Turcia la 18 martie 2016, s-a diminuat numărul persoanelor care ajung în statele membre din prima linie; subliniază îngrijorările privind acest acord politic, astfel cum sunt declarate public de către organizațiile umanitare internaționale, în special cu privire la respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului; își exprimă preocuparea în legătură cu situația din Turcia și impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra considerării Turciei ca țară sigură; subliniază că liberalizarea vizelor pentru Turcia nu trebuie percepută ca o recompensă pentru cooperarea cu UE în domeniul migrației, ci ca un rezultat al îndeplinirii stricte a tuturor criteriilor de referință instituite de UE; avertizează cu privire la reproducerea acestui model în alte țări, deoarece este necesar să se ia în considerare propriile particularități ale fiecărei țări și regiuni;

68.  își exprimă deosebita îngrijorare cu privire la situația drepturilor omului în Turcia, unde sunt încălcate în mod constant drepturile de bază, cum ar fi libertatea de exprimare sau de întrunire, populația din partea de sud-est a țării este atacată de propriul guvern, peste 30 000 de funcționari publici au fost demiși pe motive politice și peste 130 de organe de presă au fost închise de către autorități;

69.  regretă lipsa consultării și a transparenței în elaborarea documentului intitulat „calea comună de urmat privind unele aspecte legate de migrație”, semnat recent de UE și Afganistan care se concentrează în special pe readmisii și care prevede returnarea unui număr nelimitat de cetățeni afgani, pe bază voluntară sau nu; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilele consecințe asupra solicitanților de azil afgani care, în 2016, reprezentau al doilea cel mai mare grup național care solicita azil în UE; reamintește că returnările pot avea loc numai după o evaluare corespunzătoare a fiecărui caz individual, cu respectarea deplină a drepturilor acestor persoane și invită UE și statele membre să aloce resursele necesare pentru a accelera procedurile administrative și judiciare actuale;

70.  regretă profund faptul că, în cadrul politicii UE în domeniul migrației și în răspunsul la deplasările refugiaților, UE și statele sale membre au optat pentru încheierea de acorduri cu țări terțe, care evită controlul parlamentar asociat metodei comunitare; solicită Comisiei să includă cel puțin un mecanism de evaluare bianuală a oricărei declarații politice semnate cu țările terțe pentru a evalua continuarea sau încheierea acestor acorduri; subliniază nevoia de a include garanții pentru drepturile omului în orice acord încheiat în cadrul politicilor privind migrația și refugiații;

71.  subliniază că politica UE cu privire la Africa este unul dintre elementele-cheie pentru stabilitate și dezvoltare în anii și deceniile următoare; consideră că cordonul de țări care trece prin regiunea Sahel și prin Cornul Africii, precum și zonele de instabilitate din nordul și din sudul său ar trebui să rămână în atenția UE; subliniază legătura dintre dezvoltare, securitate și migrație și solicită o cooperare mai strânsă în prevenirea și gestionarea conflictelor, precum și în abordarea cauzelor profunde ale destabilizării, strămutării forțate și a migrației neregulamentare, în promovarea rezilienței și a oportunităților economice egale și în prevenirea încălcărilor drepturilor omului; consideră că UE trebuie să joace un rol central în stabilizarea Libiei, și ca un mijloc de a pune capăt încălcărilor constante ale drepturilor omului care îi afectează pe libieni, refugiați și migranți;

Mijloace de acțiune adecvate

72.  recunoaște propunerea Comisiei privind un plan de investiții externe nou și ambițios (PIE), pentru mobilizarea investițiilor în țările din vecinătatea UE și în țările terțe în curs de dezvoltare, cu condiția ca planul să fie pus în aplicare într-un mod complet transparent, iar investițiile să contribuie la îmbunătățirea condițiilor în țările beneficiare și la combaterea corupției și a guvernanței deficiente; remarcă faptul că Fondul european pentru dezvoltare durabilă propus va fi finanțat parțial prin alocări din Fondul european de dezvoltare (FED), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și Instrumentul european de vecinătate (IEV) care reprezintă utilizări ale fondurilor de dezvoltare pentru a stimula investițiile în sectorul privat; consideră că sprijinirea sectoarelor private din țările terțe, concomitent cu promovarea unui mediu de bună guvernanță și bune practici în afaceri nu trebuie prezentată drept o măsură nouă și ar trebui îmbunătățită în continuare; îi solicită Comisiei să asigure coerența între instrumentele de finanțare externe, de exemplu ICD și FED, și proiecte pentru a axa asistența UE asupra priorităților și a evita risipirea fondurilor și a eforturilor; subliniază necesitatea unei adiționalități sistematice, atât în ceea ce privește alegerea politicilor care trebuie sprijinite, cât și în ceea ce privește execuția lor financiară;

73.  subliniază că suma de 3,35 miliarde EUR alocată pentru noul Fond european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), ca parte a PIE, corespunde unui procent de peste 5 % din totalul fondurilor disponibile din FED, ICD și IEV în cadrul financiar multianual (CFM); invită Comisia să furnizeze mai multe detalii privind această estimare și impactul preconizat și să indice în ce temei se așteaptă ca statele membre, alți donatori și parteneri privați să contribuie cu până la 44 de miliarde EUR la acest fond, având în vedere că unele state membre încă nu au contribuit la fondurile fiduciare actuale;

74.  recomandă alocarea resurselor adecvate pentru măsurile special adaptate la timpul petrecut de refugiați și de persoanele strămutate în interiorul țării în cadrul acordurilor de protecție temporară, care trebuie să fie o perioadă plină de oportunități pentru creșterea și formarea tuturor generațiilor, prin asigurarea educației pentru copii, a formării profesionale pentru tinerii adulți și a locurilor de muncă pentru adulți; consideră că acest lucru va garanta faptul că, atunci când este posibilă reîntoarcerea lor în țara de origine, aceste persoane vor avea „forțe proaspete” și vor fi capabile să aducă țărilor lor un nou imbold, în loc să fie epuizați de ani de așteptare fără perspective reale;

75.  salută propunerea Comisiei de revizuire a CFM, în special în ceea ce privește investirea bugetului UE cu instrumente mai bune de gestionare a crizelor; se așteaptă ca revizuirea propusă a normelor financiare să crească gradul de responsabilizare și buna gestiune financiară; subliniază că abordarea cauzelor profunde ale fluxurilor de migrație implică, de asemenea, acordarea de sprijin țărilor terțe pentru consolidarea capacităților;

76.  subliniază că UE trebuie să își asigure mijloacele necesare pentru realizarea obiectivelor sale și punerea în aplicare a politicilor sale (articolul 311 din TFUE), deoarece, fără o finanțare suficientă, UE nu-și poate îndeplini funcțiile așa cum ar fi de așteptat și nici nu poate satisface așteptările europenilor; subliniază costurile umane, politice și economice ale lipsei de acțiune; remarcă faptul că revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) sau, cel mai târziu, negocierea următorului CFM oferă ocazia necesară pentru revizuirea instrumentelor externe privind migrația și, de asemenea, pentru a majora bugetul UE astfel încât să permită încetarea instrumentelor ad hoc și reinstituirea unității bugetului; evidențiază ferm nevoia ca Parlamentul să primească un rol major de supraveghere și în acest domeniu; regretă profund că Comisia nu a propus creșterea mijloacelor bugetare pentru acțiunea externă, o rubrică bugetară deja relativ scăzută și, în plus, redirecționează instrumentele pentru dezvoltare către migrație, deviindu-le astfel de la alte priorități;

77.  constată că reorientarea instrumentelor de finanțare externă ale UE către asigurarea securității, consolidarea păcii și soluționarea conflictelor, gestionarea migrației și a frontierelor reprezintă noi provocări în raport cu obiectivele și principiile inițiale ale acestor instrumente;

78.  subliniază că soluționarea dezastrelor și vulnerabilităților noi și cronice necesită investiții previzibile pe termen lung și respectarea noii agende de dezvoltare durabilă, îndeosebi prin promovarea evaluării riscurilor, planificării și finanțării efectuate în comun de către actorii din domeniul umanitar, al dezvoltării, al consolidării păcii și al schimbărilor climatice;

79.  consideră că sprijinirea statului de drept și combaterea corupției trebuie să fie platformele centrale ale acțiunii UE în țările de origine; subliniază importanța verificărilor adecvate derulate cu privire la utilizarea finanțării pentru țările terțe, pentru a se garanta că aceasta este folosită în scopul declarat;

80.  constată că, deși contribuie la mobilizarea resurselor și la accelerarea și flexibilitatea acțiunii UE, crearea unor fonduri fiduciare și a unor instrumente financiare ad hoc poate, totodată, să pună în pericol principiile eficacității dezvoltării și să submineze unitatea bugetului și autoritatea bugetară a Parlamentului; solicită, în consecință, ca Parlamentului să i se confere un rol mai important în supravegherea utilizării acestor instrumente, inclusiv prin participarea în comitetele directoare, dar nu numai prin aceasta; reamintește că eficacitatea fondurilor fiduciare depinde în mare măsură de disponibilitatea statelor membre de a contribui și de a se implica pe deplin; solicită ca aceste instrumente să fie supravegheate de Parlament și solicită elaborarea de orientări pentru includerea lor în bugetul UE și în sfera sa de competențe;

81.  remarcă faptul că suma de 3,6 miliarde EUR trebuia să fie alocată Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa, lansat la summitul de la Valletta; solicită statelor membre să aloce aceeași suma alocată de Comisie, și anume 1,8 miliarde EUR;

82.  solicită ca fondurile fiduciare să urmeze aceleași reguli și regulamente care se aplică în cazul instrumentelor de finanțare tradiționale ale UE cu privire la transparență, tratamentul egal al partenerilor și capacitatea de a furniza partenerilor finanțare previzibilă și la timp;

83.  își exprimă îngrijorarea că proiectul de buget al UE pentru 2017 prevede o creștere pentru gestionarea fluxurilor de migrație sau a inițiativelor de securitate internă în detrimentul fondurilor de coeziune ale UE și ale acțiunilor în lume;

84.  solicită UE să evalueze cu atenție și sistematic impactul acțiunilor finanțate asupra migrației, strămutării și refugiaților pe baza calității ajutorului umanitar și a ajutorului pentru dezvoltare acordat;

85.  subliniază că sprijinul specific bazat pe situația locală este un element-cheie pentru o politică eficientă și orientată spre rezultate și că un astfel de sprijin ar trebui negociat cu țările terțe; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze obiective clare și măsurabile care să fie puse în aplicare de instrumentele financiare, inclusiv fondurile fiduciare, într-un mod coerent și coordonat;

86.  salută recurgerea la misiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC), cum ar fi EUCAP Sahel Niger și operațiunea EUNAVFOR MED Sophia, care ar trebui consolidate în continuare ca o metodă de protejare a frontierelor externe ale UE și de prevenire a traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți; sprijină cooperarea cu NATO și inițiativele UE, precum grupul operativ comun MARE al Europol, pentru a aduna și a partaja informații și pentru combaterea traficanților, subliniind totodată că mobilitatea mondială nu trebuie considerată drept o amenințare, ci o oportunitate; reamintește, în acest context, că salvarea vieților pe mare și protejarea drepturilor migranților trebuie să aibă o importanță primordială în toate aceste operațiuni; recomandă utilizarea instrumentelor PSAC pentru avertizarea timpurie (previziuni), mediere și soluționarea conflictelor, subliniind totodată cât este de importantă inițierea procesului de planificare a unor soluții durabile cât de timpuriu posibil în situații de conflict;

87.  reamintește Parteneriatul strategic ONU-UE privind menținerea păcii și gestionarea crizelor și prioritățile sale pentru perioada 2015-2018, astfel cum au fost convenite în martie 2015; încurajează UE să-și continue activitatea pentru a ține seama de rolul cheie al altor organizații și țări și pentru a facilita contribuțiile statelor membre; regretă faptul că numai 11 din cele 28 de state membre ale UE și-au asumat angajamente la summitul liderilor privind menținerea păcii, desfășurat la 28 septembrie 2015; invită statele membre ale UE să își mărească în mod semnificativ contribuțiile militare și polițienești la misiunile de menținere a păcii ale ONU;

88.  salută și sprijină inițiativele Băncii Europene de Investiții de susținere a rezilienței economice în vecinătatea sudică a UE și în Balcanii de Vest prin proiecte care au ca rezultat crearea de locuri de muncă, reziliența economică și reducerea sărăciei, în conformitate cu politicile externe ale Uniunii Europene;

89.  le solicită Comisiei și SEAE să furnizeze Parlamentului și publicului, cât mai repede posibil, o perspectivă de ansamblu detaliată asupra diferitelor instrumente și programe de finanțare și asupra îmbinării cu programele statelor membre în cele 16 țări prioritare(6) cu care UE poartă dialoguri la nivel înalt privind migrația și în temeiul abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM); își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că în unele dintre țările prioritare există regimuri represive care sunt ele însele cauza principală a plecării din țară a refugiaților; reamintește că AGMM rămâne cadrul cuprinzător al politicii UE în materie de migrație externă și azil, dar remarcă faptul că inițiativele politice recente s-au raportat la acesta în mod limitat și solicită clarificări în legătură cu relevanța AGMM în contextul actual, precum și o revizuire a AGMM în conformitate cu recomandările OIM;

90.  salută detașarea de ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în țările prioritare ca prim pas către consolidarea cooperării UE cu țările terțe în domeniul migrației; recomandă consolidarea personalului care se ocupă în cadrul delegațiilor UE cu aspecte legate de justiție și afaceri interne cu un mandat clar pentru dezvoltarea coordonării la nivelul statelor membre;

91.  subliniază nevoia unei abordări descentralizate în loc de a pune în aplicare o abordare centralizată de la Bruxelles, printr-o mai bună utilizare a delegațiilor UE, care au devenit într-o perioadă foarte scurtă un instrument de mare valoare, și printr-o mai mare flexibilitate și perioade de programare mai scurte, în special pentru țările expuse riscului; solicită desemnarea de coordonatori regionali cu capacitatea de a coordona dezvoltarea, cooperarea și relațiile externe pentru a asigura o abordare coerentă bazată pe situația locală de pe teren;

92.  recomandă promovarea, cu sprijinul UE, de campanii de informare în țările terțe pentru a informa cetățenii cu privire la drepturile lor de mobilitate și la obligațiile lor și pentru a-i avertiza cu privire la riscurile cu care s-ar putea confrunta pe parcursul călătoriei, în special cu privire la traficanți și la persoanele care introduc ilegal migranți, pentru a facilita luarea celei mai bune decizii în cunoștință de cauză;

93.  solicită ca programele de înfrățire și acțiunea TAIEX să fie utilizate mai bine, nu numai pentru schimbul de bune practici și formare, ci și pentru dezvoltare și cooperare, punând accentul în special pe țările aflate sub presiune;

o
o   o

94.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor celor 16 țări prioritare identificate în noul cadru de parteneriat cu țările terțe în conformitate cu Agenda europeană privind migrația și organizațiilor societății civile care îi reprezintă pe migranți și refugiați și care lucrează cu aceștia.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0337.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0404.
(6) Etiopia, Eritreea, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Somalia, Sudan, Ghana, Côte d'Ivoire, Algeria, Maroc, Tunisia, Afganistan, Bangladesh și Pakistan.

Notă juridică