Index 
Texte adoptate
Joi, 2 februarie 2017 - BruxellesEdiţie definitivă
O abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate
 Aspectele transfrontaliere ale adopțiilor
 Clauza de salvgardare bilaterală și mecanismul de stabilizare pentru banane din Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru ***I
 Gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe ***I
 Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia) ***I
 Criza statului de drept în Republica Democratică Congo și în Gabon
 Punerea în aplicare a programului „Erasmus +”

O abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate
PDF 387kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (2016/2143(INI))
P8_TA(2017)0012A8-0381/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care precizează obiectivele politicii UE în domeniul sportului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

–  având în vedere raportul din octombrie 2013 al Grupului de experți al UE privind buna guvernanță, referitor la „Principiile bunei guvernanțe în sport în UE”,

–   având în vedere raportul din iunie 2016 al Grupului la nivel înalt privind sportul de masă, referitor la „Sportul de masă - modelarea Europei”,

–   având în vedere raportul din iunie 2016 al Grupului la nivel înalt privind diplomația în sport,

–   având în vedere programul Erasmus+, care vizează abordarea amenințărilor transfrontaliere la adresa integrității sportului, promovarea și sprijinirea bunei guvernanțe în sport, carierele duble ale sportivilor și activitățile voluntare în sport, alături de incluziunea socială și egalitatea de șanse,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei privind sportul (COM(2007)0391),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la dezvăluirile recente privind cazurile de corupție la nivel înalt din cadrul FIFA(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2013 referitoare la jocurile de noroc online de pe piața internă(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 referitoare la viitorul fotbalului profesionist în Europa(7),

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la agenții de jucători în sport(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la Qatar: situația lucrătorilor migranți(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(10),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 31 mai 2016 privind consolidarea integrității, a transparenței și a bunei guvernanțe în evenimentele sportive majore,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind maximizarea rolului sportului de masă în direcția dezvoltării competențelor transversale, în special în rândul tinerilor,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 21 mai 2014 privind un plan de lucru european pentru sport pentru perioada 2014-2017,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2013 privind contribuția sportului la economia UE și în special la abordarea șomajului în rândul tinerilor și la incluziunea socială,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind promovarea intersectorială a activității fizice de îmbunătățire a stării de sănătate;

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2010 privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active(11),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 3 iulie 2016 privind o abordare integrată a siguranței, securității și serviciilor la meciurile de fotbal și alte evenimente sportive,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 18 septembrie 2014 privind manipularea competițiilor sportive,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului Uniunii Europene, precum și deciziile Comisiei pe probleme de sport, pariuri și jocuri de noroc,

–  având în vedere Agenda globală pentru 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolul 6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0381/2016),

A.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, Uniunea Europeană a dobândit o competență specifică în domeniul sportului, pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unei politici coordonate privind sportul la nivelul UE, sprijinită de o linie bugetară specifică, precum și pentru dezvoltarea cooperării cu organismele internaționale din domeniul sportului, ținând cont de caracterul specific al sportului și respectând autonomia structurilor de guvernanță din domeniul sportului;

B.  întrucât sportul joacă un rol important în viața a milioane de cetățeni ai UE; întrucât sportul amator și profesionist nu se rezumă doar la abilitățile atletice, realizările sportive și competiții sportive, ci au o contribuție socială, educațională, economică, culturală și unificatoare la economia UE și la societatea europeană, precum și la obiectivele strategice și la valorile sociale ale acesteia;

C.  întrucât sportul este un sector important și în creștere rapidă al economiei UE și are o contribuție valoroasă la creșterea economică, ocuparea forței de muncă și societate, inclusiv la nivel local, cu o valoare adăugată și efecte asupra ocupării forței de muncă care depășesc ratele medii de creștere; întrucât locurile de muncă din domeniile conexe sportului au fost estimate ca reprezentând 3,51 % din totalul locurilor de muncă din UE, iar cota valorii adăugate brute legate de sport a fost estimată la 294 de miliarde EUR (2,98 % din valoarea adăugată brută totală din UE);

D.  întrucât sportul nu este doar o realitate economică în creștere, ci și un fenomen social care își aduce o contribuție importantă la obiectivele strategice și la valorile sociale ale Uniunii Europene, precum toleranța, solidaritatea, prosperitatea, pacea, respectarea drepturilor omului și înțelegerea între națiuni și culturi;

E.  întrucât practicarea sportului contribuie la îmbunătățirea calității vieții, previne bolile și joacă un rol fundamental în consolidarea dezvoltării personale și a stării de sănătate;

F.  întrucât respectarea drepturilor de muncă de bază este esențială pentru sportivii profesioniști;

G.  întrucât sportul contribuie, de asemenea, la integrarea persoanelor și transcende aspecte precum rasa, religia și etnia;

H.  întrucât integritatea sportului este de o importanță capitală pentru a-i promova credibilitatea și atractivitatea;

I.  întrucât sportul are o natură specifică, care se bazează pe structuri voluntare și reprezintă o condiție prealabilă pentru funcțiile sale educaționale și societale;

J.  întrucât recentele scandaluri de corupție în sport și în cadrul organizațiilor sportive la nivel european și internațional au umbrit imaginea sportului, suscitând întrebări și discuții cu privire la nevoia urgentă a unor reforme autentice și profunde ale organismelor și organizațiilor de guvernanță din domeniul sportului, ținând cont de marea diversitate a structurilor sportive din diferitele țări europene, precum și de faptul că organizațiile sportive sunt autoreglementate, în mare măsură, prin însăși natura lor;

K.  întrucât atât sportul profesionist, cât și cel de masă joacă un rol-cheie în promovarea globală a păcii, respectarea drepturilor omului și solidaritate, comportând beneficii economice și de sănătate pentru societate și având un rol esențial în evidențierea valorilor educaționale și culturale fundamentale, promovând, totodată, incluziunea socială;

L.  întrucât buna guvernanță în sport ar trebui să respecte reglementarea adecvată a sportului prin intermediul principiilor gestionării eficiente, transparente, etice și democratice, prin guvernanță participativă, prin procese și structuri cu participarea părților interesate;

M.  întrucât organizațiile sportive sunt responsabile pentru asigurarea unor standarde înalte de guvernanță și de integritate, pe care ar trebui să le îmbunătățească și să le respecte în permanență, pentru a restabili și spori încrederea cetățenilor în valoarea pozitivă a sportului;

N.  întrucât politicile echilibrate care vizează sporirea transparenței financiare, a stabilității și a credibilității în sport sunt esențiale pentru îmbunătățirea standardelor financiare și de guvernanță;

O.  întrucât modelul european al sportului organizat se bazează pe principiile teritorialității și naționalității, cu o singură federație pentru fiecare disciplină și pe mecanisme de solidaritate între sportul de elită și cel de masă, dar și pe competiții cu sisteme de promovare și retrogradare, competiții deschise și redistribuire financiară;

P.  întrucât recunoașterea principiului unei federații unice pentru fiecare sport este deosebit de relevantă și are la bază importanța socială a sportului ca cel mai bun mijloc de protejare a intereselor sportului și a beneficiilor pe care le aduce societății;

Q.  întrucât este legitimă și necesară pentru toate părțile interesate cerința potrivit căreia orice competiție sportivă trebuie să se desfășoare și rezultatele sale decise în conformitate cu normele recunoscute la nivel internațional ale disciplinei sportive respective;

R.  întrucât tribunalele sportive au un rol central în garantarea universalității regulilor de desfășurare a unei discipline sportive, a dreptului la un proces echitabil în litigiile sportive și la bună guvernanță, deoarece acestea constituie mijlocul cel mai potrivit de soluționare a disputelor în sport, în conformitate cu drepturile procedurale fundamentale de la nivelul UE;

S.  întrucât sumele de bani tot mai mari care circulă în sectorul sportului și organizațiile implicate au condus la necesitatea de a asigura o mai bună guvernanță și transparență; întrucât sportul, ca activitate economică, se confruntă cu o serie de scandaluri de aranjare a meciurilor, care implică diferite alte infracțiuni și activități ilegale precum spălarea banilor, corupția și mita;

T.  întrucât dopajul rămâne o amenințare la adresa integrității și reputației sportului, reprezentând o încălcare a valorilor etice și a principiilor precum „spiritul de fair play”, și întrucât recurgerea la dopaj pune grav în pericol sănătatea sportivilor vizați, adeseori cu urmări grave și perene, și întrucât lupta împotriva dopajului este o problemă de interes public și de sănătate publică;

U.  întrucât actele de violență, huliganism și discriminare la adresa unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup, în sportul amator sau profesionist, stigmatizează imaginea sportului și descurajează spectatorii de la asista la evenimente sportive:

V.  întrucât promovarea sportului pentru persoanele cu handicap intelectual sau fizic ar trebui să fie o prioritate-cheie la nivel european, național și local;

W.  întrucât participarea femeilor și vizibilitatea acestora în sport și în competițiile sportive trebuie îmbunătățite;

X.  întrucât sportivii, în special cei minori, se confruntă cu presiuni economice tot mai mari și sunt tratați ca niște mărfuri, trebuind să fie protejați împotriva oricărei forme de abuz, violență și de discriminare pe parcursul prestației lor sportive;

Y.  întrucât există o tendință tot mai accentuată și îngrijorătoare în Europa către deținerea de către terți a drepturilor de proprietate asupra unor jucători din sporturile de echipă, astfel că aceștia din urmă, mulți dintre ei foarte tineri, sunt parțial sau total „deținuți” de investitori privați și nu mai au niciun cuvânt de spus cu privire la cursul propriei cariere;

Z.  întrucât practicile negative legate de agenți și de transferurile de jucători au dus la cazuri de spălare de bani, fraudă și exploatare a minorilor;

AA.  întrucât sporturile de masă oferă posibilități de a combate discriminarea, de a promova incluziunea, coeziunea și integrarea socială și de a contribui în mod semnificativ la dezvoltarea competențelor transversale;

AB.  întrucât tot mai multe cluburi se bazează în principal pe piața transferurilor pentru a-și forma echipele, deși ar trebui să acorde o atenție sporită antrenării la nivel local;

AC.  întrucât sportul este perceput ca un drept fundamental universal și întrucât toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale de acces la activități fizice și sport;

AD.  întrucât, în general, activitatea fizică stagnează, în ciuda dovezilor clare privind faptul că îmbunătățește sănătatea personală, inclusiv cea mentală, și tonusul persoanelor, motiv pentru care statele membre realizează economii semnificative în materie de cheltuieli publice cu sănătatea și în pofida creșterii tendinței pentru sporturile recreative, cum ar fi joggingul, care sunt practicate în afara oricărei structuri organizate;

AE.  întrucât evenimentele și activitățile sportive, în special competițiile internaționale majore, evidențiază beneficiile sportului și au un impact social, economic și ecologic pozitiv;

AF.  întrucât echipele naționale joacă un rol esențial, nu numai prin stimularea identității naționale și prin inspirarea tinerilor sportivi pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de performanță sportivă, ci și prin promovarea solidarității cu sportul de masă;

AG.  întrucât continuarea educației și a formării profesionale a sportivilor este esențială pentru a-i pregăti pentru o carieră după cea sportivă;

AH.  întrucât investițiile în formarea și educația tinerilor sportivi talentați la nivel local, precum și promovarea acestora sunt fundamentale pentru dezvoltarea pe termen lung și rolul societal al sportului;

AI.  întrucât voluntarii sunt coloana vertebrală a sportului organizat, asigurând dezvoltarea și accesibilitatea activităților sportive, în special la nivel local; întrucât, în plus, reprezintă o nouă și excelentă oportunitate de formare și educație non-formală pentru tineri și pe plan internațional și în asociere cu programe de cooperare și dezvoltare în zonele din afara UE unde trebuie consolidat dialogul, iar politica externă a UE trebuie sprijinită ;

AJ.  întrucât sportul reprezintă, în sensul său cel mai larg, un sistem de valori ale unei comunități, iar aceste valori constituie baza unui limbaj comun, care trece dincolo de orice barieră culturală și de limbaj; întrucât sportul poate contribui la consolidarea dialogului și ar trebui considerat o oportunitate de consolidare a acestuia și a solidarității cu țările terțe, de a promova la nivel mondial protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și de sprijinire a politicii externe a UE;

AK.  întrucât încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale organizațiilor sportive și pirateria digitală, în special transmiterea în direct, fără licență, a evenimentelor sportive, ridică preocupări grave în ceea ce privește finanțarea pe termen lung a sportului, la toate nivelurile;

AL.  întrucât libertatea presei trebuie asigurată la toate evenimentele sportive,

AM.  întrucât sportul poate contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

Integritatea și buna guvernanță a sportului

1.  reiterează faptul că combaterea corupției în sport necesită eforturi transnaționale și cooperare între toate părțile implicate, inclusiv între autoritățile publice, organele de aplicare a legii, industria sportivă, sportivi și suporteri;

2.  invită organizațiile sportive internaționale, europene și naționale să se angajeze la respectarea de practici de bună guvernanță și în dezvoltarea unei culturi a transparenței și a finanțării durabile, făcându-și publice situațiile financiare și rapoartele de activitate, inclusiv în ceea ce privește obligațiile de comunicare a informațiilor cu privire la remunerarea personalului din conducerea superioară și durata mandatelor;

3.  consideră că dezvoltarea unei culturi a transparenței trebuie să fie completată de o mai bună separare a puterilor în cadrul organismelor de guvernare din domeniul sportiv, de o mai bună separare a activităților comerciale de cele caritabile și de o mai bună procedură de autoreglementare internă, pentru a identifica, depista, investiga și sancționa infracțiunile sportive și activitățile ilegale din cadrul organizațiilor sportive;

4.  reamintește că buna guvernanță, care ar trebui să constituie o prioritate în viitorul plan de acțiune pentru sport al UE, trebuie să fie o condiție pentru autonomia organizațiilor sportive, în conformitate cu principiile transparenței, responsabilității, egalității de șanse, incluziunii sociale și democrației, inclusiv implicarea părților interesate relevante;

5.  subliniază necesitatea unei politici privind toleranța zero față de corupție și alte tipuri de infracțiuni în sport;

6.  subliniază că aplicarea principiilor bunei guvernanțe în sport, cooperării prin monitorizare, supravegherii și instrumentelor juridice adecvate, reprezintă un factor esențial care contribuie la eradicarea corupției și a altor practici necorespunzătoare;

7.  solicită Comisiei și statelor membre, organizațiilor sportive și comunităților candidate să garanteze că procesul de candidatură pentru organizarea evenimentelor majore respectă standardele de bună guvernanță, drepturile fundamentale ale omului și de muncă și principiul democrației, pentru a garanta un impact social, economic și de mediu pozitiv asupra comunităților locale, respectând, totodată, diversitatea și tradițiile și garantând astfel o imagine de sustenabilitate și credibilitate a sportului;

8.  consideră că țările care candidează pentru a găzdui sau care găzduiesc evenimente sportive trebuie să asigure planificarea, organizarea, implementarea, participarea și urmărirea responsabile din punct de vedere social, ecologic și economic pentru aceste evenimente; solicită organizațiilor sportive și țărilor care găzduiesc evenimentele să evite schimbările nedorite asupra mediului de viață al localnicilor, inclusiv strămutarea populației locale;

9.  solicită Comisiei să dezvolte lista de angajamente și să exploreze posibilitatea creării unui cod de conduită în domeniul bunei guvernanțe și al integrității în sport; consideră că organizațiile sportive ar trebui să instituie norme de transparență, standarde etice, un cod de conduită pentru organismele proprii de supraveghere, pentru comitetele executive și membrii acestora, precum și politici operaționale și practici de garantare a independenței și a conformității cu reglementările în vigoare; consideră totodată că analizarea unor noi instrumente de cooperare interguvernamentală, între organizațiile sportive și UE poate contribui la depășirea unora dintre actualele probleme cu care se confruntă domeniul sportiv;

10.  îndeamnă statele membre să condiționeze acordarea fondurilor publice pentru sport de respectarea standardelor de guvernanță, de monitorizare și de raportare minime în vigoare și disponibile public;

11.  consideră că îmbunătățirea bunei guvernanțe și a integrității în sport necesită o schimbare de mentalitate a tuturor actorilor relevanți; sprijină inițiativele luate de organizațiile sportive și alte părți interesate pentru ameliorarea standardelor de guvernanță în sport și pentru îmbunătățirea dialogului și a cooperării cu autoritățile locale și naționale;

12.  solicită organizațiilor sportive să prezinte până în 2018 și să pună în aplicare în mod corespunzător propuneri concrete pentru consolidarea standardelor de bună guvernanță pentru organizațiile sportive, pentru organismele de guvernanță sportivă și pentru asociațiile membrilor lor, precum și să publice rezultatele; subliniază că o monitorizare este esențială în acest sens;

13.  solicită statelor membre să definească o infracțiune specifică pentru incriminarea aranjării meciurilor și să se asigure că practici infracționale, precum aranjarea meciurilor și corupția în sport, sunt urmărite în justiție și sancționate, acolo unde nu au fost deja adoptate măsuri în acest sens, dat fiind că aranjarea meciurilor și manipularea competițiilor sportive încalcă etica și integritatea sportului și sunt deja sancționate de către autoritățile din domeniul sportului;

14.  arată că provocările asociate investigării cazurilor internaționale de aranjare a meciurilor implică transmiterea transfrontalieră de informații și cooperarea între organismele sportive, autoritățile naționale și agențiile de pariuri, în cadrul platformelor naționale, pentru a depista, investiga și urmări în justiție practicile de aranjare a meciurilor; solicită statelor membre să aibă în vedere, acolo unde nu este deja cazul, servicii dedicate pentru urmărirea în justiție a cazurilor de fraudă sportivă; reamintește, în acest sens, faptul că cea de-a patra directivă privind combaterea spălării banilor introduce o cerință conform căreia furnizorii de jocuri de noroc trebuie să efectueze verificări de diligență asupra tranzacțiilor cu sume mari de bani;

15.  îndeamnă Consiliul să găsească o soluție care să permită UE și statelor membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive, pentru a permite buna sa punere în aplicare și îndeamnă Comisia să sprijine și să faciliteze acest proces și să asigure corecta sa respectare;

16.  reamintește Comisiei promisiunea sa de a elabora o recomandare privind schimbul de bune practici pentru prevenirea și combaterea manipulării de meciuri în legătură cu pariurile și îndeamnă Comisia să publice fără întârziere această recomandare;

17.  solicită Comisiei să consolideze legăturile interinstituționale cu Consiliul Europei și, astfel, să dezvolte programe operaționale coordonate care să asigure o utilizare cât mai eficientă a resurselor;

18.  sprijină și încurajează în continuare campaniile de prevenție, educație și sensibilizare și programele de informare menite să ofere sportivilor, antrenorilor, funcționarilor și tuturor părților interesate relevante de la toate nivelurile, orientări cu privire la amenințarea pe care o reprezintă aranjarea meciurilor și dopajul, dar și alte probleme relative la integritate, inclusiv cu privire la riscurile pe care le pot întâlni și la modalitățile de raportare a situațiilor dubioase; solicită Comisiei și statelor membre să propună măsuri concrete în viitorul Plan de lucru al UE, precum programe-pilot și proiecte de educație civică a tinerilor în sport, de la vârste cât mai fragede;

19.  solicită Comisiei să sprijine în continuare proiectele antidoping prin intermediul programului Erasmus+, evaluând impactul acestuia și asigurându-se că acesta completează în mod util schemele de finanțare existente în ceea ce privește combaterea dopajului;

20.  solicită Comisiei să sprijine buna guvernanță în proiectele de management sportiv prin intermediul programului Erasmus+;

21.  invită statele membre să sprijine controalele antidoping și programele naționale de testare, precum și să introducă legislație în sprijinul schimbului de informații dintre autoritățile statului, organizațiile sportive și agențiile antidoping; solicită statelor membre să le asiste pe acestea din urmă în introducerea de programe detaliate de monitorizare a dopajului și să prelucreze și să transmită informații în conformitate cu normele viitoare și deja în vigoare în materie de protecție a datelor;

22.  remarcă importanța Agenției Mondiale Antidoping în monitorizarea și coordonarea politicilor și a normelor antidoping la nivel mondial; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze îndeaproape cu aceasta, cu UNESCO și cu Consiliul Europei pentru prevenirea și combaterea cu succes a dopajului, prin consolidarea angajamentelor juridice și politice din Codul mondial antidoping; solicită UE să încurajeze schimburile de informații și bunele practici în materie de sănătate, precum și practicile preventive în lupta împotriva dopajului la nivel mondial;

23.  solicită Comisiei și Consiliului să încurajeze și să faciliteze negocierea de acorduri între țări care să permită unor echipe de control antidoping autorizate din alte țări să efectueze teste, respectând drepturile fundamentale ale sportivilor, în conformitate cu Convenția internațională împotriva dopajului în sport;

24.  consideră că dopajul este o problemă în creștere și în sectorul sportului de agrement, fiind nevoie de campanii de educare și informare și de instructori și antrenori profesioniști și experimentați pentru a promova un comportament sănătos în ceea ce privește dopajul;

25.  invită statele membre și Comisia să coopereze îndeaproape cu Agenția Mondială Antidoping și cu Consiliul Europei în vederea definirii unei politici de protejare a avertizorilor de integritate;

26.  încurajează organizațiile sportive și autoritățile publice naționale să stabilească un sistem antidoping coordonat pentru monitorizarea transfrontalieră și să ia măsuri concrete împotriva fabricării și a traficului de substanțe ilegale care sporesc performanțele în lumea sportivă;

27.  salută noua Convenție a Consiliului Europei privind o abordare integrată în materie de siguranță, securitate și servicii la meciurile de fotbal și la alte evenimente sportive și solicită statelor membre să o semneze și să o ratifice fără întârziere; reiterează propunerea sa referitoare la recunoașterea reciprocă a interdicțiilor privind stadioanele la nivel european și la schimbul de date în acest sens;

28.  solicită Comisiei să analizeze modalitățile de a face schimb de informații în contextul violenței în sport, prin rețelele existente;

29.  ia act de faptul că amenințarea terorismului necesită noi eforturi pentru asigurarea siguranței și securității operaționale cu ocazia evenimentelor sportive;

30.  subliniază faptul că organismele sportive ar trebui să asigure accesul necesar și oportunitățile de preluare a știrilor la toate evenimentele sportive, astfel încât presa de știri independentă să își poată îndeplini rolul de observator important și critic al evenimentelor sportive și al administrării în sport;

31.  condamnă cu fermitate orice formă de discriminare în sport, atât pe teren, cât și în afara acestuia și subliniază necesitatea de a preveni asemenea comportamente la toate nivelurile pentru a îmbunătăți raportarea și monitorizarea unor astfel de incidente și pentru a promova valori precum respectul, prietenia, toleranța și spiritul de fair play; consideră că organizațiile sportive ce răspund unor înalte standarde de guvernanță sunt mai în măsură să promoveze rolul societal al sportului și să combată rasismul, discriminarea și violența;

32.  reamintește necesitatea de a intensifica lupta împotriva traficului de ființe umane, în special a traficului de copii;

33.  salută practicile de autoreglementare, precum inițiativa privind corectitudinea financiară, pentru faptul că încurajează raționalitatea economică și standarde mai bune de gestiune financiară în sportul profesionist, cu o viziune pe termen lung, nu pe termen scurt, contribuind, astfel, la dezvoltarea sănătoasă și durabilă a sportului în Europa; subliniază faptul că normele privind corectitudinea financiară au încurajat standarde mai stricte de management financiar și ar trebui prin urmare respectate cu strictețe;

34.  salută investițiile transparente și durabile în sport și organizații sportive, cu condiția ca acestea să fie supuse unor controale și unor cerințe stricte privind divulgarea și să nu afecteze integritatea competițiilor și a sportivilor;

35.  consideră că modelul de proprietate al cluburilor, prin care membrii cluburilor dețin controlul general al clubului (prin regula de 50+1), reprezintă un exemplu de practică în UE și invită statele membre, organismele de guvernanță din domeniul sportului, federațiile naționale și ligile să înceapă un dialog și un schimb constructiv pe marginea acestui model;

36.  subliniază că sportivii, mai ales cei minori, trebuie să fie protejați împotriva practicilor abuzive, cum ar fi deținerea drepturilor lor federative de către o parte terță, care ridică numeroase întrebări de integritate și preocupări mai largi de natură etică; sprijină deciziile organismelor de guvernanță sportivă de a interzice deținerea sportivilor de către o parte terță și solicită Comisiei să interzică astfel de practici în dreptul Uniunii și să îndemne statele membre să ia măsuri suplimentare pentru protejarea drepturilor sportivilor;

37.  consideră că se impune o reevaluare a normelor de promovare a jucătorilor locali pentru a mări șansele tinerilor jucători talentați de a juca în prima echipă a clubului lor, îmbunătățindu-se astfel echilibrul competitiv în Europa;

38.  solicită organismelor de guvernanță și autorităților naționale de la toate nivelurile să ia măsuri care să garanteze compensarea cluburilor de formare, pentru a atinge obiectivul de a încuraja recrutarea și formarea de tineri jucători, în acord cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 martie 2010 în cauza Bernard;

39.  își reafirmă atașamentul față de modelul european al sportului organizat, în care federațiile ocupă un loc central, în măsura în care stabilesc un echilibru între numeroasele interese divergente ale tuturor părților interesate, cum ar fi sportivi, jucători, cluburi, ligi, asociații și voluntari, cu o reprezentare adecvată și democratică și mecanisme de transparență în procesul decizional, și competiții deschise bazate pe merit sportiv; solicită o mai accentuată solidaritate financiară la toate nivelurile;

40.  salută forumul sportiv anual al UE, care promovează dialogul cu părțile interesate ce reprezintă federații sportive internaționale și europene, mișcarea olimpică, organizații sportive europene și naționale de tip umbrelă și alte organizații sportive; subliniază că structura dialogului cu factorii interesați, funcțiile forumului și urmărirea discuțiilor au în continuare nevoie de îmbunătățiri;

41.  salută eforturile depuse de Comisie și de toate părțile interesate pentru promovarea dialogului social în sport, aceasta reprezentând o oportunitate excelentă pentru a asigura un echilibru între drepturile fundamentale și cele de muncă ale sportivilor și natura economică a sportului, prin implicarea în discutarea și încheierea acordurilor a tuturor părților interesate, inclusiv a partenerilor sociali; ia act de responsabilitatea organizațiilor sportive de a se angaja să dezvolte o cultură a transparenței; insistă că UE ar trebui să promoveze în mod activ standarde minime de muncă pentru sportivii profesioniști din întreaga Europă;

42.  reiterează solicitarea sa privind instituirea unor registre de transparență pentru remunerațiile primite de agenții sportivi, la baza cărora să stea un sistem eficient de monitorizare, cum ar fi un mecanism de compensare a plăților și sancțiuni disciplinare, în cooperare cu autoritățile publice relevante, pentru a se contracara astfel practicile incorecte ale unor agenți sportivi; își reiterează apelul privind licențierea și înregistrarea agenților sportivi și introducerea unui nivel minim de calificare pentru aceștia; solicită Comisiei să pună în practică concluziile studiului său privind agenții sportivi în Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește constatarea că agenții au un rol fundamental în fluxurile financiare care, deseori, nu sunt transparente, existând astfel o predispoziție pentru activități ilegale;

43.  consideră că o abordare integrată a egalității de gen în sport poate contribui la evitarea stereotipurilor și la crearea unui mediu social pozitiv pentru toți; salută inițiativele care încurajează egalitatea de gen și participarea egală la funcțiile de conducere în sport, precum și inițiativele ce vizează reconcilierea vieții de familie cu cariera sportivă pentru sportive și care vizează inclusiv reducerea disparităților de remunerație și de acordare a distincțiilor sportive, dar și combaterea stereotipurilor bazate pe gen; solicită organizațiilor sportive să acorde o atenție deosebită dimensiunii de gen în sport, prin încurajarea femeilor de a participa la viața sportivă;

Incluziunea socială, funcția socială și accesibilitatea sportului

44.  consideră că investițiile în sport ne vor ajuta să creăm societăți unite și favorabile incluziunii, să eliminăm bariere și să le permitem oamenilor să se respecte reciproc, creând punți între culturi și peste clivajele sociale și etnice, cu un mesaj pozitiv privind valorile comune, precum respectul reciproc, toleranța, compasiunea, spiritul de conducere, egalitatea de șanse și statul de drept;

45.  salută evenimentele sportive transnaționale organizate în mai multe țări din Europa, întrucât acestea contribuie la promovarea valorilor comune cheie ale UE, precum pluralismul, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea; reamintește că activitățile și evenimentele sportive promovează turismul în orașele și regiunile europene;

46.  subliniază valoarea competențelor transversale dobândite prin sport în cadrul învățării non-formale și informale și evidențiază, de asemenea, legătura dintre sport, atractivitate pe piața muncii, educație și formare;

47.  subliniază rolul sportului în incluziunea și integrarea grupurilor dezavantajate; salută inițiativele ce permit sportivilor refugiați, migranților și solicitanților de azil să poată concura în competițiile sportive;

48.  subliniază importanța educației prin sport și potențialul sportului de a-i readuce pe calea cea bună pe tinerii vulnerabili din punct de vedere social; recunoaște importanța sportului de masă în prevenirea și combaterea radicalizării și încurajează și sprijină inițiativele în acest sens; salută cele două proiecte-pilot adoptate de Parlamentul European, „Sportul ca instrument de integrare și incluziune socială a refugiaților” și „Monitorizarea și antrenarea prin sport a tinerilor expuși pericolului de radicalizare”;

49.  reamintește faptul că tinerii sportivi europeni se confruntă frecvent cu provocarea de a-și desfășura în paralel cariera sportivă cu educația și cu munca; recunoaște că învățământul superior sau profesional este esențial pentru a optimiza accesul viitor al sportivilor pe piața muncii; sprijină introducerea unor sisteme de parcurs dublu, cu cerințe minime de calitate și monitorizarea adecvată a evoluției programelor pentru parcurs dublu în Europa, precum și asigurarea de servicii de orientare profesională, în cooperare cu universități sau institute de învățământ superior; solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze mobilitatea transfrontalieră a sportivilor, să armonizeze recunoașterea calificărilor sportive și educaționale, inclusiv recunoașterea educației non-formale și informale dobândite prin sport și să intensifice schimburile de bune practici;

50.  subliniază necesitatea de a asigura un sprijin financiar durabil pentru programele de schimb ale UE pentru parcurs dublu, prin intermediul acțiunii Sport a programului Erasmus+ și să sprijine cercetările în domeniu; solicită statelor membre ca, în colaborare cu instituțiile de învățământ, să promoveze schimbul transfrontalier de sportivi și să asigure accesul la burse sportive pentru aceștia;

51.  sprijină mobilitatea antrenorilor și a altor furnizori de servicii (precum fizioterapeuții și consilierii în domeniul parcursului dublu) și schimbul de bune practici, punând accentul pe recunoașterea calificărilor și inovațiile tehnice;

52.  solicită organizațiilor sportive ca, împreună cu statele membre, să promoveze standarde minime pentru antrenori, care să includă verificări ale cazierului judiciar, instruire în protejarea și apărarea minorilor și a adulților vulnerabili, precum și în ceea ce privește prevenirea și combaterea dopajului și a practicilor de aranjare a meciurilor;

53.  subliniază faptul că OMS identifică lipsa de activitate fizică drept al patrulea factor de risc al mortalității la nivel mondial, comportând efecte și costuri sociale și economice directe și indirecte considerabile pentru statele membre; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida costurilor considerabile presupuse de promovarea activității fizice și a efectelor semnificative asupra stării generale de sănătate pe care lipsa acesteia o implică, nivelurile de activitate fizică sunt în scădere în unele state membre;

54.  solicită organizațiilor sportive și statelor membre să coopereze pentru sprijinirea atractivității pe piața muncii și a mobilității antrenorilor care doresc să lucreze în întreaga UE, angajându-se să asigure controale de calitate a competențelor acestora în domeniu și standarde corespunzătoare de calificare și formare;

55.  încurajează statele membre și Comisia să transforme activitatea fizică într-o prioritate politică în cadrul viitorului Plan de lucru al UE privind sportul, în special pentru tineri și pentru comunitățile vulnerabile din zonele defavorizate social, unde participarea fizică este redusă;

56.  solicită federațiilor internaționale și naționale și altor instanțe de educație să se asigure că problemele legate de integritatea în sport sunt incluse în programa academică pentru antrenorii sportivi;

57.  subliniază că promovarea educației fizice în școală este un punct esențial de pornire astfel încât copiii să dobândească competențe de viață, atitudini, valori, cunoștințe și abilități, dar și pentru a se bucura de activitate fizică pe tot parcursul vieții; reamintește că activitatea sportivă în rândul studenților și al persoanelor în vârstă are un rol deosebit pentru menținerea unui stil de viață sănătos și pentru promovarea interacțiunii sociale;

58.  ia act de faptul că populația UE este într-un proces de îmbătrânire demografică și, prin urmare, ar trebui acordată o atenție deosebită impactului pozitiv pe care îl poate avea activitatea fizică asupra sănătății și tonusului persoanelor în vârstă;

59.  evidențiază faptul că sportul și activitatea fizică ar trebui mai bine promovate la nivelul politicilor sectoriale; încurajează autoritățile locale și municipalitățile să promoveze accesul egal la activități fizice; recomandă statelor membre și Comisiei să încurajeze cetățenii să practice activități fizice într-un mod mai regulat, prin intermediul unor politici de sănătate adecvate și al unor programe dedicate ritmului lor cotidian;

60.  solicită statelor membre să promoveze mai activ activitățile sportive în rândul grupurilor confruntate cu excluziunea socială și al populației din zone defavorizate social, în care participarea sportivă este adeseori scăzută, și să îmbunătățească cooperarea cu organizații nonguvernamentale și școli în acest sens, îndeosebi în ceea ce privește planificarea urbanistică și construirea de dotări sportive, astfel încât să fie luate în considerare nevoile specifice ale populației și în special ale grupurilor vulnerabile; solicită statelor membre să asigure accesul deplin și egal la instalațiile sportive publice și să stimuleze crearea de noi cluburi sportive, mai ales în zonele rurale și în zonele urbane defavorizate;

61.  subliniază faptul că persoanele cu handicap ar trebui să dispună de acces egal la toate dotările sportive, precum și la mijloacele de transport și alte înlesniri, împreună cu personalul însoțitor, și solicită o mai bună integrare a tuturor elementelor ce contribuie la viața sportivă, conform principiului ce garantează accesul universal la dotările sportive; îndeamnă statele membre să pună în aplicare programe sportive favorabile incluziunii pentru persoanele cu handicap în școli și universități, asigurând personal calificat și programe de activitate fizică adaptate, pornind de la un nivel mai scăzut în școli, astfel încât elevii și studenții cu handicap să poată participa la orele de educație fizică și la activitățile sportive extrașcolare;

62.  recunoaște rolul fundamental a Jocurilor Paralimpice Internaționale în stimularea conștientizării, combaterea discriminării și promovarea accesului la sport pentru persoanele cu handicap; solicită statelor membre să își intensifice eforturile în direcția includerii în activitățile sportive a persoanelor cu handicap și să sporească vizibilitatea și acoperirea în mass-media publică a Jocurilor Paralimpice și a altor competiții în care sunt implicați sportivi cu handicap;

63.  invită statele membre și Comisia să se asigure că sportul este practicat de copii într-un mediu sigur;

64.  salută inițiativele ce au drept scop promovarea incluziunii, a integrității și a accesibilității în sport, prin utilizarea de noi tehnologii și inovații;

65.  salută succesul de care s-a bucurat Săptămâna europeană a sportului, care vizează promovarea sportului, a activității fizice și a unui stil de viață mai sănătos pentru toți în întreaga Europă, indiferent de vârstă, statut social sau grad de pregătire fizică și invită toate instituțiile UE și statele membre să participe și să promoveze în continuare această inițiativă, asigurându-se, în același timp, că aceasta este accesibilă unui public cât mai larg, mai ales în rândul elevilor;

66.  consideră că sporturile tradiționale fac parte din patrimoniul cultural european;

67.  salută studiul Comisiei privind specificitatea sportului; solicită Comisiei și organizațiilor sportive să aibă în vedere măsuri suplimentare pentru dezvoltarea specificității sportului;

68.  subliniază faptul că finanțarea este un important instrument de politică al UE, folosit pentru îmbunătățirea domeniilor-cheie de activitate ale UE în ceea ce privește sportul; invită Comisia să aloce mai multe fonduri sportului în cadrul programului Erasmus +, cu accent pe sportul de masă și educație, să consolideze vizibilitatea și accesibilitatea acestuia pentru a îmbunătăți astfel integrarea sportului în alte programe de finanțare, precum fondurile ESI sau programul pentru sănătate; solicită intensificarea comunicării dintre Comisie și statele membre, cu scopul de a utiliza aceste fonduri cât mai eficient și de a reduce pe cât posibil birocrația cu care se confruntă organizațiile ce promovează sportul de masă;

69.  încurajează statele membre și Comisia să sprijine măsurile și programele de promovare a mobilității, a participării, a educării și dobândirii de competențe și a formării voluntarilor în domeniul sportiv, precum și cele de recunoaștere a muncii acestora; recomandă schimburile de bune practici în activitatea de voluntariat, prin sprijinirea promovării activităților și culturii sportive, de asemenea pe direcția oferită de programul Erasmus+;

70.  solicită Comisiei să emită orientări privind aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat în domeniul sportului, ținând cont de obiectivele sociale, culturale și educaționale și asigurând o mai bună certitudine juridică; consideră în acest sens că nicio organizație sportivă, mai ales cele care promovează sportul de masă, nu ar trebui discriminată atunci când solicită finanțare publică la nivel național și local;

71.  consideră că este esențial ca mecanismele de solidaritate financiară din domeniul sportului să creeze legăturile necesare între sportul profesionist și cel de amatori; salută, în acest sens, contribuția adusă de loteriile naționale la sportul de masă și încurajează statele membre să supună operatorii autorizați de pariuri unor cerințe obligatorii și corecte de contribuții financiare către sportul de masă și proiecte destinate să amelioreze accesul la acestea, în vederea asigurării sustenabilității, transparenței și trasabilității acestor contribuții, pe lângă cele rezultate din vânzarea drepturilor de difuzare și emisie;

72.  susține că vânzarea drepturilor de televizare pe o bază centralizată, exclusivă și teritorială cu o împărțire echitabilă a veniturilor este esențială pentru finanțarea sustenabilă a sportului la toate nivelurile și pentru a asigura condiții de concurență echitabile;

73.  subliniază că încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în sport este o amenințare pentru finanțarea acestuia pe termen lung;

74.  recomandă statelor membre să introducă în sistemele lor fiscale derogări de la plata TVA, scutiri fiscale și alte forme de stimulente pentru sporturile de masă; recunoaște faptul că normele privind ajutorul de stat nu ar trebui să se aplice unui astfel de sprijin;

75.  solicită Comisiei și statelor membre să aloce mai multe fonduri terenurilor sportive publice accesibile, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și ușurința în practicarea sportului de masă;

76.  consideră că sustenabilitatea și protecția mediului ar trebui să fie părți integrante ale evenimentelor sportive și că actorii interesați din domeniul sportului trebuie să contribuie la Agenda globală pentru 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă;

77.  încurajează comitetele olimpice și federațiile sportive naționale ale statelor membre să adopte și să utilizeze drapelul și simbolul Uniunii Europene, împreună cu drapelele individuale și simbolurile naționale individuale cu ocazia unor evenimente sportive internaționale;

78.  subliniază faptul că sportul este un factor puternic în crearea și consolidarea unui sentiment de apartenență locală, națională și chiar europeană;

79.  subliniază importanța unei transparențe depline în ceea ce privește sistemul de proprietate a cluburilor sportive profesioniste;

o
o   o

80.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și federațiilor și ligilor sportive europene, internaționale și naționale.

(1) JO C 407, 4.11.2016, p. 81.
(2) JO C 208, 10.6.2016, p. 89.
(3) JO C 93, 9.3.2016, p. 42.
(4) JO C 36, 29.1.2016, p. 137.
(5) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 46.
(6) JO C 271 E, 12.11.2009, p. 51.
(7) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 232.
(8) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 99.
(9) JO C 436, 24.11.2016, p. 42.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005.
(11) JO C 326, 3.12.2010, p. 5.


Aspectele transfrontaliere ale adopțiilor
PDF 563kWORD 65k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei privind aspectele transfrontaliere ale adopțiilor (2015/2086(INL))
P8_TA(2017)0013A8-0370/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în special articolele 7, 21 și 35,

–  având în vedere articolul 2 din Protocolul opțional la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, din 25 mai 2000,

–  având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

–  având în vedere documentul tematic al Comisarului pentru Drepturile Omului, intitulat „Adopția și copiii: perspectiva drepturilor omului”, publicat la 28 aprilie 2011,

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0370/2016),

Standarde minime comune pentru adopții

A.  întrucât, în domeniul adopțiilor, este deosebit de important ca toate deciziile să fie luate în conformitate cu principiul interesului superior al copilului, al nediscriminării și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia;

B.  întrucât scopul adopției nu este acela de a acorda adulților dreptul de a avea un copil, ci acela de a oferi copilului un mediu stabil, în care să crească și să se dezvolte în mod armonios, simțindu-se iubit și protejat;

C.  întrucât procedura de adopție se referă la copiii care, în momentul în care se depune cererea de adopție, nu au împlinit încă 18 ani sau vârsta majoratului în țara lor de origine;

D.  întrucât trebuie găsit un echilibru adecvat între dreptul copilului adoptat de a-și cunoaște adevărata sa identitate și dreptul părinților biologici de a-și proteja propria lor identitate;

E.  întrucât autoritățile competente nu ar trebui să considere niciodată situația economică a părinților biologici singura bază și justificare pentru decăderea din drepturile părintești și darea copilului spre adopție;

F.  întrucât procedurile de adopție nu ar trebui să înceapă înainte ca decizia de decădere din drepturile părintești a părinților biologici să fie definitivă, iar acestora să li se fi oferit posibilitatea de a recurge la toate căile de atac legale împotriva acestei decizii; întrucât recunoașterea unei decizii de adopție luate în lipsa unor astfel de garanții procedurale poate fi refuzată de alte state membre;

G.  întrucât o mai mare eficiență și o mai mare transparență vor permite îmbunătățirea procedurilor de adopție internă și ar putea înlesni adopția internațională, ceea ce ar putea duce la creșterea numărului de copii adoptați; întrucât, în această privință, respectarea articolului 21 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, pe care au ratificat-o toate statele membre, ar trebui să constituie reperul principal pentru toate procedurile, măsurile și strategiile privind adopțiile dintr-un context transfrontalier, respectându-se, totodată, interesul superior al copilului;

H.  întrucât ar trebui luate, cu hotărâre, mai multe măsuri pentru a împiedica situația în care potențialii viitori părinți interesați de adopții sunt exploatați de organizații intermediare lipsite de scrupule și întrucât cooperarea în combaterea criminalității și a corupției în UE trebuie, așadar, să se intensifice și în acest domeniu;

I.  întrucât ar trebui încurajată plasarea de frați în aceeași familie adoptivă, în măsura în care este posibil, pentru a-i proteja de o altă traumă rezultată în urma separării;

Adopțiile internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 1993

J.  întrucât Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga), pe care au ratificat-o toate statele membre, prevede un sistem de cooperare administrativă și recunoaștere în cazul adopțiilor internaționale, adică adopțiile în cadrul cărora persoanele care adoptă și copilul sau copiii nu au reședința obișnuită în aceeași țară;

K.  întrucât Convenția de la Haga stipulează că recunoașterea adopțiilor internaționale se face automat în toate statele semnatare, fără a fi necesară vreo procedură specifică pentru ca recunoașterea să producă efecte;

L.  întrucât, în temeiul Convenției de la Haga, recunoașterea poate fi refuzată numai dacă adopția contravine în mod evident ordinii publice a statului în cauză, ținând cont de interesul superior al copilului;

Cooperarea în materie de justiție civilă în domeniul adopțiilor

M.  întrucât formarea judiciară în sens larg este esențială pentru încrederea reciprocă în toate domeniile dreptului, inclusiv în cel al adopțiilor; întrucât programele UE curente privind formarea judiciară și susținerea rețelelor judiciare europene trebuie, prin urmare, să includă acordarea unei mai mari atenții instanțelor specializate, precum instanțele specializate în dreptul familiei și instanțele pentru minori;

N.  întrucât ar trebui să li se ofere cetățenilor un acces mai bun la informații cuprinzătoare cu privire la aspectele juridice și procedurale ale adopțiilor interne în statele membre; întrucât portalul e-Justiție ar putea fi extins în acest sens;

O.  întrucât cooperarea în cadrul Rețelei europene a mediatorilor pentru copii a fost instituită în 1997, iar mediatorii din Europa pe probleme legate de copii ar trebui să fie încurajați să coopereze și să se coordoneze mai îndeaproape în acest forum; întrucât aceste eforturi ar putea include implicarea lor în sistemele actuale de formare judiciară finanțate de UE;

P.  întrucât ar trebui realizată o analiză aprofundată, deoarece trebuie depuse mai multe eforturi pentru a preveni și a combate traficul transfrontalier de copii în scopul adopției și pentru a îmbunătăți aplicarea corespunzătoare și eficientă a normelor și orientărilor în vigoare cu privire la combaterea traficului de copii; întrucât cooperarea în combaterea criminalității și a corupției în UE trebuie, așadar, să se intensifice și în acest domeniu pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

Recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor interne de adopție

Q.  întrucât principiul încrederii reciproce între statele membre este de o importanță fundamentală în dreptul Uniunii, pentru că permite crearea și menținerea unui spațiu fără frontiere interne; întrucât principiul recunoașterii reciproce, care are la bază încrederea reciprocă, obligă statele membre să pună în aplicare o hotărâre sau o decizie emisă de un alt stat membru;

R.  întrucât, în ciuda reglementărilor internaționale existente în materie, în statele membre există încă opinii divergente cu privire la principiile care ar trebui să guverneze procesul de adopție, precum și divergențe privind procedurile de adopție și efectele juridice ale procesului de adopție;

S.  întrucât Uniunea Europeană are competența de a lua măsuri menite să consolideze cooperarea judiciară între statele membre, fără a afecta dreptul familiei în vigoare la nivel național, inclusiv în domeniul adopțiilor;

T.  întrucât excepțiile din motive de ordine publică au rolul de a proteja identitatea statelor membre, ceea ce se reflectă în dreptul material al familiei al statelor membre;

U.  întrucât nu există în prezent nicio dispoziție la nivel european în ceea ce privește recunoașterea, automată sau nu, a hotărârilor interne de adopție, adică a celor privind adopțiile efectuate în interiorul unui singur stat membru;

V.  întrucât lipsa unor astfel de dispoziții creează probleme majore pentru familiile europene care se mută într-un alt stat membru după ce adoptă un copil, deoarece este posibil ca adopția să nu fie recunoscută, ceea ce înseamnă că părinții pot avea dificultăți în exercitarea în mod legal a autorității părintești, precum și dificultăți financiare în ceea ce privește sistemul diferit de taxare în acest domeniu;

W.  întrucât lipsa unor astfel de dispoziții periclitează astfel dreptul copiilor la o familie stabilă și permanentă;

X.  întrucât, în prezent, atunci când se mută într-un alt stat membru, părinții pot fi obligați să se supună unor proceduri de recunoaștere naționale specifice sau chiar să adopte din nou copilul, creându-se o situație de insecuritate juridică semnificativă;

Y.  întrucât situația actuală poate cauza grave probleme și împiedica familiile să își exercite pe deplin dreptul la libera circulație;

Z.  întrucât ar putea fi necesar să se analizeze și evalueze situația generală prin consultări între autoritățile competente ale statelor membre;

AA.  întrucât Regulamentul Bruxelles II nu abordează problema recunoașterii hotărârilor de adopție, deoarece vizează exclusiv răspunderea părintească;

AB.  întrucât este, prin urmare, extrem de important să se adopte acte legislative care să prevadă recunoașterea automată într-un stat membru a unei hotărâri interne de adopție pronunțate într-un alt stat membru, cu condiția să se asigure respectarea deplină a prevederilor naționale privind ordinea publică și a principiilor subsidiarității și proporționalității;

AC.  întrucât o astfel de legislație ar completa Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului(1) (Bruxelles IIa) privind aspectele legate de jurisdicție și răspunderea părintească și ar elimina lacunele existente cu privire la recunoașterea adopțiilor în temeiul dreptului internațional (Convenția de la Haga);

Standarde minime comune pentru adopții

1.  invită autoritățile statelor membre să ia toate deciziile în chestiunile legate de adopție ținând seama de interesul superior al copilului, de respectarea drepturilor sale fundamentale, luând întotdeauna în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz;

2.  subliniază că copiii care au fost dați spre adopție nu ar trebui să fie considerați proprietate a unui stat, ci persoane, având drepturi fundamentale recunoscute în plan internațional;

3.  subliniază că fiecare caz de adopție este diferit și trebuie să evaluat în funcție de caracteristicile proprii;

4.  consideră că, în cazurile de adopție cu aspecte transfrontaliere, ar trebui luate în considerare și respectate cât mai mult posibil tradițiile culturale și lingvistice ale copilului;

5.  consideră că, în contextul procedurilor de adopție, copilului ar trebui să i se ofere întotdeauna posibilitatea de a fi ascultat și de a-și exprima punctul de vedere cu privire la procesul de adopție, ținând seama de vârsta și maturitatea acestuia; consideră, prin urmare, că este imperativ să fie solicitat, de fiecare când este posibil și indiferent de vârstă, consimțământul copilului pentru adopție; în acest sens, solicită acordarea unei atenții speciale copiilor mici și sugarilor, poziția acestora neputând fi ascultată;

6.  consideră că nicio decizie cu privire la adopții nu ar trebui luată înainte de audierea părinților biologici și, după caz, înainte de epuizarea de către aceștia a tuturor căilor de atac legale cu privire la drepturile părintești, iar decăderea din drepturile părintești a părinților biologici este finală; invită, prin urmare, autoritățile din statele membre să ia toate măsurile necesare pentru binele copilului în timp ce sunt epuizate căile de atac legale, precum și pe parcursul tuturor procedurilor legale de adopție, oferind copilului protecția și îngrijirea necesare pentru dezvoltarea sa armonioasă;

7.  invită Comisia să aibă în vedere realizarea unui studiu comparativ pentru a analiza plângerile privind adopțiile cu aspecte transfrontaliere fără consimțământ;

8.  subliniază că autoritățile competente ar trebui să ia întotdeauna în considerare mai întâi posibilitatea plasării copilului în cadrul familiei sale biologice, chiar în cazul în care membrii acestei familii locuiesc în altă țară, dacă copilul are deja o relație stabilă cu acești membrii ai familiei și după evaluarea individuală a nevoilor copilului, înainte de a da copilul spre adopție către străini; consideră că reședința obișnuită a membrilor de familie care doresc să preia răspunderea pentru un copil nu ar trebui considerată un factor decisiv;

9.  cere tratament egal pentru părinții cu naționalități diferite în timpul procedurilor legate de responsabilitatea parentală și de adopție; invită statele membre să asigure egalitatea în drepturile procedurale ale rudelor implicate în procesul de adopție și care sunt resortisanți ai unui alt stat membru, inclusiv furnizarea de asistență juridică, informare corespunzătoare și în timp util despre audieri, respectarea dreptului la un interpret și furnizarea tuturor documentelor relevante pentru caz în limba lor maternă;

10.  subliniază că, în cazul în care un copil care urmează să fie adoptat este cetățean al unui alt stat membru, autoritățile consulare ale statului membru respectiv și familia copilului care locuiește în acest stat membru ar trebui să fie informate și consultate înainte de luarea oricărei decizii;

11.  solicită, în plus, statelor membre să acorde o atenție specială minorilor neînsoțiți care au solicitat sau care au statut de refugiat, asigurându-se că primesc protecția, asistența și îngrijirea pe care statele membre sunt obligate să le furnizeze în virtutea obligațiilor lor internaționale, de preferință prin plasarea lor în familii substitutive în perioada de tranziție;

12.  subliniază importanța asigurării unor condiții de muncă adecvate asistenților sociali pentru ca aceștia să efectueze în mod adecvat evaluarea fiecărui caz, fără presiuni financiare sau juridice și cu respectarea deplină a interesului superior al copilului, luându-se în considerare perspectivele pe termen scurt, mediu și lung;

Adopțiile internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 1993

13.  ia act de succesul și importanța aplicării Convenției de la Haga și încurajează toate țările să semneze această convenție, să o ratifice sau să adere la ea;

14.  deplânge faptul că deseori apar probleme în ceea ce privește emiterea certificatelor de adopție; invită, prin urmare, autoritățile statelor membre să se asigure că procedurile și garanțiile stabilite prin Convenția de la Haga sunt întotdeauna respectate, pentru a asigura faptul că recunoașterea se face automat; invită statele membre să nu creeze obstacole birocratice inutile în recunoașterea adopțiilor în temeiul Convenției de la Haga, care ar putea prelungi procedura și ar putea crește costurile aferente;

15.  subliniază că ar putea fi depuse eforturi suplimentare pentru a respecta și aplica cu strictețe prevederile Convenției de la Haga, întrucât unele state membre impun proceduri administrative suplimentare sau percep taxe disproporționate în legătură cu recunoașterea adopțiilor, de exemplu pentru crearea sau modificarea actelor de stare civilă sau pentru obținerea cetățeniei, deși acest lucru contravine dispozițiilor Convenției de la Haga;

16.  invită statele membre să respecte procedurile privind cerințele de consiliere și consimțământ prevăzute la articolul 4 din Convenția de la Haga;

Cooperarea în materie de justiție civilă în domeniul adopțiilor

17.  invită statele membre să își intensifice cooperarea în domeniul adopției, incluzând atât aspectele juridice, cât și pe cele sociale, și solicită o mai bună cooperare între autoritățile competente în ceea ce privește rapoartele de monitorizare, dacă este cazul; solicită, de asemenea, în această privință, ca UE să păstreze o abordare coerentă față de drepturile copilului în toate politicile sale interne și externe importante;

18.  invită Comisia să creeze o rețea europeană eficientă a judecătorilor și autorităților specializate în adopții, pentru a facilita schimbul de informații și de bune practici, care este deosebit de util atunci când adopția are și o dimensiune externă; consideră că este extrem de important să fie facilitate coordonarea și schimbul de bune practici cu rețelele europene actuale de formare judiciară, pentru a realiza coerența maximă posibilă cu sistemele care sunt deja finanțate de UE; invită, în acest sens, Comisia să ofere finanțare pentru pregătirea specializată a judecătorilor din domeniul adopțiilor transfrontaliere;

19.  consideră că oportunitățile de formare și reunire pentru judecătorii din domeniul adopției transfrontaliere pot contribui la identificarea exactă a soluțiilor legale așteptate și necesare în domeniul adopțiilor interne; invită, prin urmare, Comisia să asigure finanțare pentru astfel de oportunități de formare și reunire în etapa elaborării propunerilor de legislație;

20.  invită Comisia să publice pe portalul european e-Justiție informații juridice și procedurale relevante privind legislația și practica în materie de adopții din toate statele membre;

21.  ia act de activitățile Rețelei europene a mediatorilor pentru copii și consideră că această cooperare ar trebui dezvoltată și consolidată în continuare;

22.  subliniază necesitatea de a coopera strâns, prin intermediul autorităților europene, cum ar fi Europol, pentru a preveni răpirea, vânzarea și traficul transfrontalier de copii în scopul adopției; constată că sistemele fiabile de înregistrare a nașterilor pot preveni traficul de copii în scopul adopției; solicită, în acest sens, îmbunătățirea coordonării în domeniul sensibil al adopției copiilor din țări terțe;

Recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor interne de adopție

23.  afirmă că este în mod evident necesară o legislație europeană care să prevadă recunoașterea transfrontalieră automată a hotărârilor interne de adopție;

24.  solicită Comisiei să prezinte, până la 31 iulie 2017, în temeiul articolelor 67 și 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de act privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție, ținând cont de recomandările expuse în anexă, și în conformitate cu dreptul internațional existent în domeniu;

25.  confirmă că recomandările din anexa la prezenta propunere de rezoluție respectă drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității;

26.  consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare negative, întrucât scopul final, de recunoaștere automată a hotărârilor de adopție va determina reducerea costurilor;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PENTRU UN REGULAMENT AL CONSILIULUI PRIVIND RECUNOAȘTEREA TRANSFRONTALIERĂ A HOTĂRÂRILOR DE ADOPȚIE

A.   PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII SOLICITATE

1.  Exercitându-și dreptul la liberă circulație, din ce în ce mai mulți cetățeni ai Uniunii decid în fiecare an să se mute într-un alt stat membru al Uniunii. Acest fapt creează o serie de dificultăți legate de recunoașterea și rezolvarea pe cale legală a situației juridice personale și familiale a persoanelor mobile. Uniunea a început să se ocupe de aceste situații problematice, de exemplu, prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(2), precum și prin aplicarea cooperării consolidate în ceea ce privește recunoașterea anumitor aspecte legate de regimurile matrimoniale și efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

2.  Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga) este în vigoare în toate statele membre. Convenția vizează procedura adopției transfrontaliere și prevede recunoașterea automată a acestor adopții. Cu toate acestea, Convenția de la Haga nu acoperă situația în care o familie cu un copil adoptat în temeiul unei proceduri pur naționale se mută apoi într-un alt stat membru. Acest lucru poate duce la importante probleme de natură juridică dacă raporturile juridice dintre părinte/părinți și copilul adoptat nu sunt recunoscute automat. Este posibil să fie necesare proceduri administrative sau judiciare suplimentare, iar în cazuri extreme recunoașterea poate fi chiar refuzată .

3.  Prin urmare, pentru a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale acestor cetățeni ai Uniunii, este necesar să se adopte un regulament care să prevadă recunoașterea transfrontalieră automată a hotărârilor de adopție. Temeiul juridic adecvat al unei astfel de propuneri este articolul 67 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care privește recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor, și articolul 81 alineatul (3) din Tratat, care privește măsurile din domeniul dreptului familiei. Regulamentul urmează să fie adoptat de Consiliu după consultarea Parlamentului European.

4.  Regulamentul propus prevede recunoașterea automată a hotărârilor de adopție pronunțate într-un stat membru în temeiul oricărei alte proceduri decât cea în baza Convenției de la Haga. Întrucât familiile europene pot, de asemenea, avea legături cu o țară terță sau au trăit poate într-o țară terță în trecut, regulamentul prevede, de asemenea, ca, odată ce un stat membru a recunoscut o hotărâre de adopție pronunțată într-o țară terță în temeiul normelor sale procedurale naționale relevante, hotărârea de adopție să fie recunoscută în toate celelalte state membre.

5.  Cu toate acestea, pentru a se evita căutarea instanței celei mai favorabile sau aplicarea unor legi naționale necorespunzătoare, recunoașterea automată se supune, în primul rând, condiției ca recunoașterea să nu contravină vădit ordinii publice a statului membru de recunoaștere, subliniind totodată că aceste refuzuri nu pot conduce niciodată la discriminări de facto, interzise de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și, în al doilea rând, condiției ca statul membru care a pronunțat hotărârea de adopție să fi avut această competență judiciară în temeiul articolului 4 din propunerea solicitată în partea B („propunerea”). Numai statul membru în care părintele/părinții sau copilul au reședința obișnuită poate avea această competență judiciară. Cu toate acestea, în cazul în care hotărârea de adopție a fost luată într-o țară terță, competența judiciară privind recunoașterea inițială în Uniune a adopției în cauză poate, de asemenea, să îi revină statului membru de cetățenie al părinților sau al copilului. Acest lucru este necesar pentru a asigura accesul la justiție al familiilor europene cu reședința în străinătate.

6.  Sunt necesare proceduri specifice pentru a decide cu privire la orice obiecții privind recunoașterea în cazuri specifice. Aceste dispoziții sunt similare celor întâlnite în alte acte ale Uniunii în domeniul justiției civile.

7.  Ar trebui creat un certificat european de adopție pentru a accelera orice demers administrativ privind recunoașterea automată. Modelul de certificat urmează să fie adoptat sub forma unui act delegat al Comisiei.

8.  Propunerea vizează doar relația individuală părinte-copil. Ea nu obligă statele membre să recunoască un anumit raport juridic între părinții unui copil adoptat, deoarece legislația națională referitoare la cupluri diferă considerabil.

9.  În cele din urmă, propunerea conține dispozițiile tranzitorii și finale obișnuite întâlnite în instrumentele în materie de justiție civilă. Recunoașterea automată a adopțiilor se aplică numai hotărârilor de adopție pronunțate începând cu data punerii în aplicare a regulamentului și, de asemenea, începând de la această dată, tuturor hotărârilor de adopție anterioare dacă copilul este încă minor.

10.  Propunerea respectă principiile subsidiarității și proporționalității, deoarece statele membre nu pot acționa singure pentru instituirea unui cadru juridic pentru recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție, iar propunerea nu depășește ceea ce este strict necesar pentru asigurarea stabilității situației juridice a copiilor adoptați. Propunerea nu aduce atingere dreptului familiei din statele membre.

B.   TEXTUL PROPUNERII SOLICITATE

Regulamentul Consiliului privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (3),

având în vedere solicitarea adresată Comisiei Europene de Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)  Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spațiu, este nevoie ca Uniunea să adopte măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicații transfrontaliere, inclusiv în domeniul dreptului familiei.

(2)  În temeiul articolelor 67 și 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), aceste măsuri trebuie să includă și măsuri care vizează recunoașterea reciprocă a hotărârilor în cauze judiciare și extrajudiciare.

(3)  Pentru a asigura libera circulație a familiilor care au adoptat un copil, este necesar și oportun ca normele care reglementează competența judiciară și recunoașterea hotărârilor de adopție să fie reglementate de un instrument juridic al Uniunii cu caracter obligatoriu și de direct aplicabil.

(4)  Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar și cuprinzător în domeniul recunoașterii transfrontaliere a hotărârilor de adopție, să ofere familiilor soluții corespunzătoare în ceea ce privește securitatea juridică, caracterul previzibil și flexibilitatea și să împiedice situația în care o hotărâre de adopție pronunțată în mod legal într-un stat membru nu este recunoscută în alt stat membru.

(5)  Prezentul regulament ar trebui să vizeze recunoașterea hotărârilor de adopție pronunțate sau recunoscute într-un stat membru. Cu toate acestea, nu ar trebui să vizeze recunoașterea adopțiilor internaționale efectuate în conformitate cu Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, deoarece această convenție prevede deja recunoașterea automată a adopțiilor în cauză. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să se aplice numai în cazul recunoașterii adopțiilor interne și a adopțiilor internaționale care nu au avut loc în temeiul acestei Convenții.

(6)  Trebuie să existe o legătură între adopție și teritoriul statului membru care a pronunțat sau a recunoscut hotărârea de adopție. Prin urmare, recunoașterea ar trebui să se supună normelor comune privind competența judiciară.

(7)  Normele privind competența judiciară ar trebui să fie foarte previzibile și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența judiciară se bazează în general pe reședința obișnuită a părinților care adoptă sau pe reședința obișnuită a unuia dintre părinții respectivi sau a copilului. Competență judiciară ar trebui să se limiteze la aceste motivații, cu excepția situațiilor care implică țări terțe, în care statul membru de cetățenie poate reprezenta un factor de legătură.

(8)  Întrucât adopția privește în general minorii, nu este adecvat să se confere părinților sau copilului flexibilitate în alegerea autorităților care vor decide cu privire la adopție.

(9)  Încrederea reciprocă în administrarea justiției în Uniune justifică principiul potrivit căruia hotărârile de adopție pronunțate sau recunoscute de un stat membru ar trebui recunoscute în toate statele membre, fără să fie necesare proceduri speciale. Prin urmare, o hotărâre de adopție pronunțată de un stat membru ar trebui să fie tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru căruia i se adresează cererea.

(10)  Recunoașterea automată în statul membru căruia i se adresează cererea a unei hotărâri de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu ar trebui să pericliteze respectarea dreptului la apărare. Prin urmare, toate părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita refuzul recunoașterii unei hotărâri de adopție în cazul în care consideră că este prezent unul dintre motivele de refuz al recunoașterii.

(11)  Recunoașterea adopției interne ar trebui să se facă în mod automat, cu excepția cazului în care statul membru în care a avut loc adopția nu deținea competența judiciară sau în care recunoașterea ar contraveni în mod evident ordinii publice a statului care recunoaște adopția, astfel cum este interpretat în conformitate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului material al familiei, incluzând legea privind adopția, al statelor membre. În plus, recunoașterea unei hotărâri de adopție în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să implice recunoașterea vreunui raport juridic între părinții care adoptă ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție fără ca posibila decizie să nu depindă însă de recunoașterea hotărârii de adopție.

(13)  Orice chestiune de natură procedurală care nu este abordată în prezentul regulament ar trebui să fie tratată în conformitate cu legislația națională.

(14)  În cazul în care o hotărâre de adopție implică un raport juridic care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, raportul juridic în cauză, inclusiv orice drept sau obligație aferentă, ar trebui adaptat, în măsura posibilului, la un raport căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective similare, în temeiul dreptului statului membru în cauză. Fiecare stat membru ar trebui să stabilească de către cine și în ce mod va fi realizată adaptarea.

(15)  Pentru a facilita recunoașterea automată prevăzută de prezentul regulament, ar trebui elaborat un model pentru transmiterea hotărârilor de adopție, și anume certificatul european de adopție. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea modelului de certificat. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să deruleze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(16)  Deoarece obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv.

(17)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, [Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament]/[fără a aduce atingere articolului 4 din protocol, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, și, prin urmare, nu le revin obligații în virtutea acestuia și nici nu le sunt aplicabile dispozițiile sale].

(18)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu îi revin obligații în virtutea acestuia și nici nu îi sunt aplicabile dispozițiile sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

1.  Prezentul regulament se aplică recunoașterii hotărârilor de adopție.

2.  Prezentul regulament nu se aplică și nu aduce atingere:

(a)  legilor din statele membre privind dreptul de a adopta sau alte chestiuni referitoare la dreptul familiei;

(b)  adopțiilor internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga).

3.  Nicio dispoziție din prezentul regulament nu obligă un stat membru să:

(a)  recunoască existența oricărui raport juridic între părinții unui copil adoptat ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție;

(b)  pronunțe hotărâri de adopție în cazuri în care dreptul național aplicabil nu permite acest lucru.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „hotărâre de adopție” înseamnă hotărârea judecătorească sau decizia de creare sau de recunoaștere a unui raport juridic părinte-copil permanent între un copil care nu a împlinit vârsta majoratului și un părinte nou sau părinți noi care nu sunt părinții biologici ai copilului respectiv, indiferent de denumirea sub care apare acest raport juridic în legislația națională.

Articolul 3

Recunoașterea automată a hotărârilor de adopție

1.  O hotărâre de adopție pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la o procedură specială, cu condiția ca statul membru care pronunță hotărârea să aibă această competență judiciară în conformitate cu articolul 4.

2.  Orice parte interesată poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7, solicita o decizie privind inexistența motivelor pentru refuzul recunoașterii, astfel cum se prevede la articolul 6.

3.  Dacă refuzul recunoașterii este invocat pe cale incidentală în fața unei instanțe dintr-un stat membru, instanța respectivă este competentă să se pronunțe asupra chestiunii respective.

Articolul 4

Competența judiciară pentru hotărârile de adopție

1.  Autoritățile unui stat membru pot pronunța o hotărâre de adopție numai dacă părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat au reședința obișnuită în statul membru respectiv.

2.  În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de adopție în privința unui copil de către autoritățile unei țări terțe, autoritățile unui stat membru pot, de asemenea, pronunța o astfel de hotărâre sau pot decide cu privire la recunoașterea hotărârii din țara terță în conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională, în cazul în care părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat nu au reședința obișnuită în acest stat membru, dar sunt cetățeni ai acestuia.

Articolul 5

Documente necesare în vederea recunoașterii

O parte care dorește să invoce într-un stat membru o hotărâre de adopție pronunțată în alt stat membru prezintă:

(a)  o copie a hotărârii de adopție care întrunește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității sale precum și

(b)  certificatul european de adopție emis în conformitate cu articolul 11.

Articolul 6

Refuzul recunoașterii

La cererea oricărei părți interesate, recunoașterea unei hotărâri de adopție pronunțată într-un stat membru poate fi refuzată numai dacă:

(a)  recunoașterea contravine vădit ordinii publice (ordre public) a statului membru căruia i se adresează cererea;

(b)  statul membru de origine nu deținea competența judiciară în temeiul articolului 4.

Articolul 7

Cererea de refuz al recunoașterii

1.  La cererea oricărei părți interesate, astfel cum este definită în temeiul dreptului național, recunoașterea unei hotărâri de adopție este refuzată în cazul în care se constată că este prezent unul dintre motivele menționate la articolul 6.

2.  Cererea de refuz al recunoașterii se depune la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (a), ca fiind instanța la care se depune cererea.

3.  Procedura de refuz al recunoașterii, în măsura în care nu face obiectul prezentului regulament, este reglementată de legislația statului membru căruia i se adresează cererea.

4.  Solicitantul furnizează instanței o copie a hotărârii și, dacă este cazul, o traducere sau o transcriere a acesteia.

5.  Instanța poate scuti de prezentarea documentelor menționate la alineatul (4) în cazul în care le deține deja sau în cazul în care nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant. În cel de al doilea caz, instanța poate solicita celeilalte părți să furnizeze respectivele documente.

6.  Partea care solicită refuzul recunoașterii hotărârii de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu are obligația de a avea o adresă poștală în statul membru căruia i se adresează cererea. Partea respectivă nu are nici obligația de a avea un reprezentant autorizat în statul membru căruia i se adresează cererea, cu excepția cazului în care numirea unui astfel de reprezentant este obligatorie indiferent de cetățenia sau domiciliul părților.

7.  Instanța se pronunță fără întârziere în privința cererii de refuz al recunoașterii.

Articolul 8

Cai de atac împotriva hotărârii privind cererea de refuz al recunoașterii

1.  Oricare dintre părți poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii.

2.  Calea de atac se introduce la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (b) ca fiind instanța la care se introduce o astfel de cale de atac.

3.  Decizia pronunțată cu privire la calea de atac poate fi contestată printr-o cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanțele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 13 litera (c).

Articolul 9

Căile de atac introduse în statul membru de origine a hotărârii de adopție

Instanța căreia i se transmite o cerere de refuz al recunoașterii sau instanța în fața căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolului 8 alineatul (2) sau alineatul (3) poate să suspende acțiunea, dacă împotriva hotărârii de adopție a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acesteia nu a expirat încă. În acest ultim caz, instanța poate specifica termenul în care poate fi introdusă o astfel de cale de atac.

Articolul 10

Interdicția revizuirii pe fond

În niciun caz o hotărâre de adopție sau o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru căruia i se adresează cererea.

Articolul 11

Certificatul european de adopție

Autoritățile statului membru care a pronunțat hotărârea de adopție emite, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat european de adopție multilingv după modelul stabilit în conformitate cu articolul 15.

Articolul 12

Adaptarea unei hotărâri de adopție

1.  În cazul în care o decizie sau hotărâre judecătorească conține o măsură sau un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, măsura sau ordinul în cauză se adaptează, în măsura posibilului, la o măsură sau la un ordin recunoscut în dreptul statului membru în cauză, căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective și interese similare. Adaptarea respectivă nu poate să producă efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine.

2.  Oricare dintre părțile interesate poate să conteste adaptarea măsurii sau a ordinului în fața unei instanțe.

Articolul 13

Informații care trebuie furnizate de către statele membre

1.  Până la 1 iulie 2018, statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile naționale, în cazul în care acestea există, referitoare la:

(a)  instanțele cărora trebuie să le fie adresate cererile de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 7 alineatul (2);

(b)  instanțele înaintea cărora se introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 8 alineatul (2); precum și

(c)  instanțele înaintea cărora trebuie introdusă orice cale de atac ulterioară în temeiul articolului 8 alineatul (3).

2.  Comisia pune la dispoziția publicului, prin orice mijloace adecvate, în special prin intermediul portalului e-Justiție, informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice alte informații relevante privind procedurile de adopție și recunoașterea acestora în statele membre.

Articolul 14

Legalizarea și alte formalități similare

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară pentru documentele emise într-un stat membru în temeiul prezentului regulament.

Articolul 15

Competența de a adopta acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în ceea ce privește elaborarea și modificarea modelului de certificat european de adopție multilingv prevăzut la articolul 11.

Articolul 16

Exercitarea delegării

1.  Competența de a adopta acte delegate i se conferă Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 1 iulie 2018.

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 15 poate fi revocată oricând de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

5.  Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecție formulată la adresa acestor acte sau la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 17

Dispoziții tranzitorii

Prezentul regulament se aplică numai în cazul hotărârilor de adopție pronunțate la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.

Cu toate acestea, hotărârile de adopție pronunțate înainte de 1 ianuarie 2019 sunt, de asemenea, recunoscute începând cu data respectivă în cazul în care copilul în cauză nu a atins vârsta majoratului până la această dată.

Articolul 18

Raportul cu convențiile internaționale existente

1.  Prezentul regulament nu se aplică în cazul hotărârilor de adopție pronunțate în temeiul Convenției de la Haga.

2.  Fără a aduce atingere obligațiilor ce le revin statelor membre în temeiul articolul 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre sunt părți în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament și care stabilesc norme cu privire la recunoașterea adopțiilor.

3.  Cu toate acestea, între statele membre, prezentul regulament prevalează în raport cu convențiile încheiate exclusiv între două sau mai multe state membre, în măsura în care aceste convenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament.

Articolul 19

Clauză de revizuire

1.  Până la 31 decembrie 2024 și ulterior din cinci în cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de adaptare a prezentului regulament.

2.  În acest scop, statele membre transmit Comisiei informațiile relevante privind aplicarea prezentului regulament de către instanțele lor judecătorești.

Articolul 20

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2019, cu excepția articolelor 13, 15 și 16, care se aplică începând cu 1 iulie 2018.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, ...

Pentru Consiliu

Președintele

(1) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).
(2) Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (JO L 201, 27.7.2012, p. 107).


Clauza de salvgardare bilaterală și mecanismul de stabilizare pentru banane din Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru ***I
PDF 437kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 19/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 20/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (COM(2015)0220 – C8-0131/2015 – 2015/0112(COD))
P8_TA(2017)0014A8-0277/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0220),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0131/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0277/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, Consiliului și Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 19/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 20/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/540.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ

a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord cu privire la importanța unei cooperări strânse în procesul de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte(1), astfel cum a fost modificat prin Protocolul de aderare la Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului(2), a Regulamentului (UE) nr. 19/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte(3) și a Regulamentului (UE) nr. 20/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte(4). În acest scop, cele două instituții au convenit cu privire la următoarele aspecte:

—  La cererea comisiei competente a Parlamentului European, Comisia va prezenta un raport privind eventualele probleme specifice legate de punerea în aplicare de către Columbia, Ecuador sau Peru a angajamentelor lor cu privire la comerț și dezvoltarea durabilă.

—  În cazul în care Parlamentul European va adopta o recomandare privind deschiderea unei anchete de salvgardare, Comisia va analiza cu atenție dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 19/2013 sau de Regulamentul (UE) nr. 20/2013 privind deschiderea unei anchete din oficiu. În cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt întrunite, va prezenta un raport comisiei competente a Parlamentului European, care să conțină o explicație privind toți factorii relevanți pentru deschiderea unei astfel de anchete.

—  Comisia va evalua, până la 1 ianuarie 2019, situația producătorilor de banane din Uniune. În cazul în care se constată o deteriorare gravă a situației pieței sau a situației producătorilor europeni, se poate avea în vedere prelungirea perioadei de aplicare a mecanismului, după obținerea consimțământului părților la acord.

Comisia va continua să efectueze analize periodice ale situației pieței și ale situației producătorilor de banane din Uniune după expirarea mecanismului de stabilizare. În cazul în care se constată o deteriorare gravă a situației pieței sau a situației producătorilor de banane din Uniune, dată fiind importanța sectorului bananelor pentru regiunile ultraperiferice, Comisia va examina situația, împreună cu statele membre și părțile interesate, și va decide dacă trebuie luate în considerare măsuri adecvate. Comisia ar putea convoca, de asemenea, reuniuni de monitorizare periodice cu statele membre și părțile interesate.

Comisia a elaborat instrumente statistice care să permită monitorizarea și evaluarea tendințelor în ceea ce privește importurile de banane și a situației de pe piața de banane a Uniunii. Comisia va acorda o atenție deosebită revizuirii formatului datelor de supraveghere a importurilor pentru a pune la dispoziție într-un mod mai ușor accesibil informații actualizate periodic.

(1) JO L 354, 21.12.2012, p. 3.
(2) JO L 356, 24.12.2016, p. 3.
(3) Regulamentul (UE) nr. 19/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte (JO L 17, 19.1.2013, p. 1).
(4) Regulamentul (UE) nr. 20/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (JO L 17, 19.1.2013, p. 13).


Gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe ***I
PDF 327kWORD 96k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (COM(2015)0636 – C8-0393/2015 – 2015/0289(COD))
P8_TA(2017)0015A8-0377/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0636),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0393/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0377/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului

P8_TC1-COD(2015)0289


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului(5) („regulamentul privind autorizațiile de pescuit”) a instituit un sistem privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit ale Uniunii în afara apelor Uniunii și accesul navelor țărilor terțe în apele Uniunii.

(2)  Uniunea este parte contractantă la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982(6) (UNCLOS) și a ratificat Acordul Națiunilor Unite pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 (Acordul Națiunilor Unite privind stocurile de pește)(7). Aceste dispoziții internaționale prevăd principiul conform căruia toate statele trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a asigura gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor marine și să coopereze în acest scop. [AM 1]

(3)  Uniunea a acceptat Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (Acordul de conformitate al FAO)(8). Acordul de conformitate al FAO prevede că părțile contractante urmează să se abțină de la acordarea autorizației de utilizare a unei nave pentru pescuitul în marea liberă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții și să aplice sancțiuni dacă nu sunt îndeplinite anumite obligații de raportare.

(3a)   Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a emis un aviz consultativ la 2 aprilie 2015 ca urmare a solicitării adresate de Comisia Subregională pentru Pescuit – Africa de Vest. Respectivul aviz consultativ confirmă faptul că Uniunea poartă responsabilitatea pentru activitățile navelor care arborează pavilionul statelor membre și pentru diligența necesară pe care Uniunea trebuie să o exercite în această privință. [AM 2]

(4)  Uniunea a aprobat Planul internațional de acțiune al FAO pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (PAI-INN), adoptat în 2001. PAI-INN și Orientările voluntare ale FAO privind acțiunile statului de pavilion, aprobate în 2014, subliniază responsabilitatea statului de pavilion de a asigura conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor marine vii și a ecosistemelor marine. PAI-INN prevede că un stat de pavilion ar trebui să elibereze autorizații de pescuit în apele aflate în afara suveranității sau jurisdicției sale pentru navele care arborează pavilionul său. Orientările voluntare recomandă totodată ca statul de pavilion și statul de coastă să acorde o autorizație atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în temeiul unui acord de acces la pescuit sau chiar și în afara unui astfel de acord. Ambele state ar trebui să se asigure că astfel de activități nu vor submina sustenabilitatea stocurilor din apele statului de coastă (punctele 40 și 41).

(4a)   În 2014, toți membrii FAO, printre care Uniunea și partenerii acesteia țări în curs de dezvoltare, au adoptat în unanimitate Orientările voluntare pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul siguranței alimentare și al eradicării sărăciei, inclusiv punctul 5.7, în care se subliniază că ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de pescuitul la scară mică înainte de a se încheia acorduri cu țări terțe și părți terțe în privința accesului la resurse. [AM 3]

(4b)   În Orientările voluntare ale FAO pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul siguranței alimentare și al eradicării sărăciei se solicită adoptarea de măsuri pentru conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor halieutice, dar și garantarea fundamentului ecologic pentru producția de alimente, subliniindu-se importanța unor standarde de mediu pentru activitățile de pescuit în afara apelor Uniunii care să includă o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului, alături de o abordare precaută, astfel încât să se refacă și să se mențină stocurile exploatate peste nivelurile care permit obținerea producției maxime până în 2015, acolo unde este posibil, și, până cel târziu în 2020, pentru toate stocurile. [AM 4]

(5)  Problema obligațiilor și a responsabilităților concomitente ale statului de pavilion și, acolo unde este cazul, ale organizației internaționale de pavilion, în ceea ce privește conservarea și gestionarea resurselor vii din marea liberă în cadrul UNCLOS a fost din ce în ce mai mult în centrul atenției la nivel internațional. Acest lucru este valabil, în cadrul unei obligații de diligență care decurge din UNCLOS, și în cazul jurisdicției concurente a statului de coastă și a statului de pavilion și, acolo unde este cazul, a organizației internaționale de pavilion și de coastă, pentru a asigura o bună conservare a resurselor biologice marine în zonele maritime aflate sub jurisdicție națională. Avizul consultativ din 2 aprilie 2015 al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării (TIDM), emis ca urmare a întrebărilor adresate de Comisia Subregională pentru Pescuit – Africa de Vest, a confirmat că Uniunea este răspunzătoare pe plan internațional în fața țărilor terțe și a organizațiilor internaționale pentru activitățile navelor sale de pescuit, iar această răspundere îi impune să acționeze cu diligența necesară. O obligație de diligență este o obligație a unui stat de a face toate eforturile posibile pentru a preveni pescuitul ilegal, ceea ce include obligația de a adopta măsurile administrative și de aplicare a legii necesare pentru a garanta că navele de pescuit care îi arborează pavilionul, resortisanții săi sau navele de pescuit care desfășoară activități în apele sale nu participă la activități care încalcă măsurile de conservare și de gestionare aplicabile. Din aceste motive și, la nivel mai general, în vederea consolidării economiei „albastre”, este important ca atât activitățile navelor de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii, cât și sistemul de guvernanță aferent să fie organizate în așa fel încât obligațiile internaționale ale Uniunii să poată fi respectate în mod eficient și eficace, iar situațiile în care Uniunea ar putea fi acuzată de acte ilegale la nivel internațional să fie evitate. [AM 5]

(5a)   În cadrul întâlnirii la nivel înalt din 25 septembrie 2015 al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă, Uniunea și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare rezoluția care conține documentul final intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, inclusiv obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 - „conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”, precum și obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 12 - „asigurarea unor modele de consum și de producție durabile” - și țintele acestora. [AM 6]

(6)  Rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite din 2012 privind dezvoltarea durabilă „Rio + 20”(9), precum și adoptarea Planului de acțiune al UE pentru combaterea comerțului ilegal cu specii sălbatice de faună și floră și evoluțiile de la nivel internațional în ceea ce privește lupta împotriva comerțului ilegal cu specii sălbatice și noile obiective de dezvoltare durabilă (17 obiective pentru transformarea lumii în care trăim, printre care obiectivul 14: Viața de sub apă), adoptate în septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite, ar trebui să se reflecte în politica externă de pescuit a Uniunii și în politica sa comercială. [AM 7]

(7)  Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), așa cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(10) („regulamentul de bază”), este de a asigura că activitățile de pescuit sunt sustenabile din punct de vedere social, economic și al mediului și sunt gestionate într-un mod coerent cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a reface și menține stocurile de pește peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile și că ele contribuie la securitatea aprovizionării cu alimente. La punerea în aplicare a acestei politici este, de asemenea, necesar să se țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în conformitate cu articolul 208 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). [AM 8]

(7a)   Regulamentul de bază prevede, de asemenea, ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) să fie limitate la excedentul de capturi menționat la articolul 62 alineatele (2) și (3) din UNCLOS. [AM 9]

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 de bază subliniază necesitatea de a promova la nivel internațional obiectivele PCP, asigurând că activitățile de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleași principii și standarde ca și cele aplicabile în temeiul legislației Uniunii și promovând în același timp condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune și cei din țări terțe. Legislația în domeniul social și al mediului adoptată de țările terțe poate fi diferită de cea adoptată de Uniune, astfel creându-se standarde diferite pentru flotele de pescuit. Această situație ar putea duce la autorizarea unor activități de pescuit care nu sunt în concordanță cu gestionarea sustenabilă a resurselor marine. Prin urmare, este necesar să se asigure coerența cu activitățile de mediu, de pescuit, comerciale și de dezvoltare ale Uniunii, în special atunci când acestea afectează activitățile de pescuit din țări în curs de dezvoltare cu o capacitate administrativă redusă și atunci când riscul de corupție este ridicat. [AM 10]

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 a avut scopul de a institui o bază comună pentru autorizarea activităților de pescuit desfășurate de navele Uniunii în afara apelor Uniunii, pentru a sprijini lupta împotriva pescuitului INN și a îmbunătăți controlul și monitorizarea flotei UE Uniunii în întreaga lume, precum și condițiile de autorizare a navelor de pescuit din țări terțe care pescuiesc în apele Uniunii. [AM 11]

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului(11) privind pescuitul INN a fost adoptat în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 1006/2008, iar Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului („regulamentul privind controlul”)(12) a fost adoptat un an mai târziu. Aceste regulamente sunt cei trei piloni ai punerii în aplicare a dispozițiilor PCP în materie de control și asigurare a respectării normelor.

(11)  Aceste trei regulamente nu au fost însă puse în aplicare în mod coerent; mai exact, există neconcordanțe între regulamentul privind autorizațiile de pescuit și regulamentul privind controlul, care a fost adoptat ulterior. Aplicarea regulamentului privind autorizațiile de pescuit a evidențiat, de asemenea, o serie de lacune, deoarece unele provocări în materie de control, cum ar fi navlosirea, schimbarea pavilionului și eliberarea autorizațiilor de pescuit de către o autoritate competentă dintr-o țară terță pentru o navă de pescuit a Uniunii în afara cadrului unui APPS („autorizații directe”), nu erau acoperite. În plus, unele obligații de raportare s-au dovedit a fi dificile, la fel ca repartizarea rolurilor administrative între statele membre și Comisie.

(12)  Principiul central al prezentului regulament este acela că orice navă a Uniunii care pescuiește în afara apelor Uniunii ar trebui să fie autorizată de statul membru de pavilion și monitorizată în consecință, indiferent de locul și de cadrul în care își desfășoară activitatea. Eliberarea unei autorizații ar trebui să fie condiționată de îndeplinirea unui set de criterii comune de eligibilitate. Informațiile colectate de către statele membre și transmise Comisiei ar trebui să-i permită Comisiei să intervină în monitorizarea activităților de pescuit ale tuturor navelor de pescuit ale Uniunii în orice zonă din afara apelor Uniunii și în orice moment. Acest lucru este necesar pentru a-i permite Comisiei să își îndeplinească obligațiile pe care le are în calitate de gardian al tratatelor. [AM 12]

(12a)   În ultimii ani, politica externă a Uniunii în domeniul pescuitului s-a îmbunătățit considerabil în ceea ce privește condițiile și termenii APPS și diligența cu care sunt puse în aplicare aceste dispoziții. Menținerea posibilităților de pescuit ale flotei Uniunii în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să constituie un obiectiv prioritar al politicii externe a Uniunii în domeniul pescuitului, iar activităților Uniunii care nu intră în domeniul de aplicare al acestor acorduri ar trebui să li se aplice condiții similare. [AM 13]

(12b)   Comisia ar trebui să joace rolul unui mediator în cazurile în care este invocată posibilitatea de a retrage, suspenda sau modifica o autorizație de pescuit din cauza unor dovezi privind existența unor amenințări grave la adresa exploatării resurselor de pescuit. [AM 14]

(13)  Navele auxiliare pot avea un impact semnificativ asupra modului în care navele de pescuit sunt în măsură să își desfășoare activitățile de pescuit și asupra cantității de pește pe care o pot pescui. Prin urmare, este necesar să se țină seama de ele în procesele de autorizare și de raportare prevăzute în prezentul regulament.

(14)  Operațiunile de schimbare a pavilionului devin o problemă atunci când obiectivul lor este de a eluda normele PCP sau măsurile de conservare și de gestionare existente. Prin urmare, Uniunea ar trebui să fie în măsură să definească, să depisteze și să împiedice astfel de operațiuni. Trasabilitatea și monitorizarea corespunzătoare a antecedentelor în materie de conformitate ar trebui să fie asigurate pe întreaga durată de viață a unei nave deținute de un operator din Uniune indiferent de pavilionul sau pavilioanele sub care își desfășoară activitatea. Cerința care prevede acordarea unui număr unic al navei de către Organizația Maritimă Internațională (OMI) ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea respectivului scop. [AM 15]

(15)  În apele țărilor terțe, navele Uniunii pot desfășura activități în temeiul APPS încheiate între Uniune și țările terțe sau, în absența unui APPS în vigoare, prin obținerea unor autorizații de pescuit directe de la țările terțe. În ambele cazuri, respectivele activități ar trebui să se desfășoare într-un mod transparent și sustenabil. De aceea, statele membre de pavilion ar trebui să fie abilitate să autorizeze navele care le arborează pavilionul, în temeiul unui set definit de criterii și sub rezerva monitorizării, să solicite și să obțină autorizații directe din partea statelor de coastă terțe. Activitatea de pescuit ar trebui să fie autorizată din momentul în care statul membru de pavilion s-a asigurat că aceasta nu va afecta sustenabilitatea. Cu excepția cazului în care Comisia prezintă alte obiecții justificate în mod corespunzător, operatorul care a obținut autorizația din partea statului membru de pavilion și a statului de coastă ar trebui să poată începe operațiunea de pescuit. [AM 16]

(16)  O problemă specifică referitoare la APPS este realocarea posibilităților de pescuit insuficient exploatate, altfel spus a posibilităților de pescuit care au fost alocate statelor membre prin regulamentele pertinente ale Consiliului și care nu sunt utilizate integral. Întrucât costurile de acces stabilite în APPS sunt finanțate în mare parte din bugetul Uniunii, sistemul un sistem de realocare temporar este important pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a asigura că nicio posibilitate de pescuit care a fost plătită nu este irosită. Prin urmare, este necesar să se clarifice și să se îmbunătățească sistemul de realocare, care ar trebui să fie un mecanism de ultimă instanță. Aplicarea lui ar trebui să fie temporară și să nu influențeze alocarea inițială a posibilităților de pescuit între statele membre, prin urmare, să nu afecteze stabilitatea relativă. Ca mecanism de ultimă instanță, realocarea ar trebui să aibă loc numai după ce statele membre vizate au renunțat la dreptul de a face schimb de posibilități de pescuit între ele. [AM 17]

(16a)   Termenul „acorduri inactive” este utilizat în situația în care, din motive structurale sau circumstanțiale, țările au adoptat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului fără a avea în vigoare un protocol. Uniunea a încheiat mai multe „acorduri inactive” cu țările terțe. Prin urmare, navelor Uniunii nu le este permis să pescuiască în apele care intră sub incidența acordurilor inactive. Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a „activa” respectivele acorduri sau pentru a înceta acordurile de parteneriat în cauză. [AM 18]

(17)  Activitățile de pescuit desfășurate sub egida organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și pescuitul nereglementat în marea liberă ar trebui, de asemenea, să fie autorizate de statul membru de pavilion și să respecte normele specifice ale ORGP sau legislația Uniunii care reglementează activitățile de pescuit în marea liberă. [AM 19]

(18)  Acordurile de navlosire ar putea să afecteze eficacitatea măsurilor de conservare și de gestionare și să aibă un impact negativ asupra exploatării sustenabile a resurselor marine vii. Prin urmare, este necesar să se stabilească un cadru juridic care să permită Uniunii să monitorizeze mai bine activitățile navelor de pescuit navlosite ale care arborează un pavilion al Uniunii și navlosite de operatori din țări terțe, pe baza dispozițiilor adoptate de ORGP. [AM 20]

(19)  Procedurile ar trebui să fie transparente, aplicabile și previzibile pentru operatorii din Uniune și din țările terțe, precum și pentru autoritățile lor competente. [AM 21]

(19a)   Uniunea ar trebui să urmărească stabilirea unor condiții de concurență echitabile internaționale în cadrul cărora flota de pescuit a Uniunii să poată concura cu alte națiuni care desfășoară activități de pescuit, adaptând normele de acces pe piață în consecință, ori de câte ori sunt adoptate norme restrictive pentru flota Uniunii. [AM 22]

(20)  Este necesar să se asigure schimbul de date în format electronic între statele membre și Comisie, așa cum se prevede în regulamentul privind controlul. Statele membre ar trebui să colecteze toate datele solicitate în ceea ce privește flotele și activitățile lor de pescuit, să le gestioneze și să le pună la dispoziția Comisiei. În plus, ele ar trebui să coopereze reciproc, cu Comisia și cu țări terțe, atunci când este necesar, în scopul coordonării respectivelor activități de colectare de date.

(21)  Pentru a îmbunătăți transparența și accesibilitatea informațiilor cu privire la autorizațiile de pescuit ale Uniunii, Comisia ar trebui să înființeze un registru electronic al autorizațiilor de pescuit, care să cuprindă o parte publică și o parte securizată. Informațiile din registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii includ date cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(13), Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(14) și legislația națională aplicabilă.

(22)  Pentru a reglementa în mod corespunzător accesul la apele Uniunii al navelor de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe, normele pertinente ar trebui să fie în concordanță cu cele aplicabile navelor de pescuit ale Uniunii, în conformitate cu regulamentul privind controlul. Mai exact, articolul 33 din regulamentul respectiv cu privire la raportarea capturilor și a datelor referitoare la capturi ar trebui să se aplice și în privința navelor țărilor terțe care pescuiesc în apele Uniunii.

(23)  Navele de pescuit din țări terțe care nu dețin o autorizație în temeiul prezentului regulament ar trebui, atunci când navighează în apele Uniunii, să aibă obligația de a garanta că uneltele lor de pescuit sunt instalate într-un mod care să nu favorizeze utilizarea lor imediată pentru activități de pescuit.

(24)  Statele membre ar trebui să fie responsabile de controlarea activităților de pescuit ale navelor țărilor terțe în apele Uniunii și, în cazul încălcărilor, de înregistrarea acestora în registrul național prevăzut la articolul 93 din regulamentul privind controlul.

(25)  Pentru a simplifica procedurile de autorizare, statele membre și Comisia ar trebui să utilizeze un sistem comun de schimb și de stocare a datelor pentru a transmite informațiile și actualizările necesare, reducând în același timp sarcina administrativă. În acest sens, datele conținute în registrul flotei Uniunii ar trebui să fie pe deplin utilizate.

(26)  Pentru a se ține cont de progresele tehnologice și de eventualele noi prevederi ulterioare din dreptul internațional, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește adoptarea de modificări ale anexelor la prezentul regulament care prevăd lista de informații care trebuie furnizate de către un operator în vederea obținerii unei autorizații de pescuit. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(27)  Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește înregistrarea, formatul și transmiterea datelor referitoare la autorizațiile de pescuit din partea statelor membre către Comisie și către registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii, precum și să se stabilească o metodă de realocare a posibilităților de pescuit neutilizate. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(16).

(28)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate legate de realocarea posibilităților de pescuit, motive imperioase de urgență impun acest lucru.

(29)  Având în vedere numărul și importanța modificărilor care trebuie aduse, Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament prevede norme privind eliberarea și gestionarea autorizațiilor de pescuit pentru:

(a)  navele de pescuit ale Uniunii care își desfășoară activitatea activități de pescuit în ape aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unei țări terțe, sub egida unei ORGP la care Uniunea este parte contractantă, în apele Uniunii sau în afara acestora sau în marea liberă; și

(b)  navele de pescuit ale țărilor terțe care își desfășoară activitatea activități de pescuit în apele Uniunii. [AM 23]

Articolul 2

Relația cu dreptul internațional și al Uniunii

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor:

(a)  din APPS și acordurile de pescuit similare încheiate între Uniune și țări terțe;

(b)  adoptate de ORGP și de organizații similare din domeniul pescuitului la care Uniunea este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă;

(c)  din legislația Uniunii de punere în aplicare sau de transpunere a dispozițiilor menționate la literele (a) și (b).

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 4 din Regulamentul de bază. În plus, se aplică și următoarele definiții:

(a)  „navă auxiliară” înseamnă o navă care nu este echipată cu unelte de pescuit operaționale proiectate pentru a captura sau a atrage pești și care facilitează, sprijină sau pregătește activitățile de pescuit; [AM 24]

(b)  „autorizație de pescuit” înseamnă o autorizație de pescuit eliberată pentru o navă de pescuit a Uniunii sau o navă de pescuit a unei țări terțe, pe lângă licența de pescuit, care autorizează nava respectivă să desfășoare activități specifice de pescuit pentru o perioadă de timp specificată, într-o anumită zonă sau pentru un anumit tip de pescuit și în anumite condiții; [AM 25]

(c)  „registrul autorizațiilor de pescuit” înseamnă sistemul de gestionare a autorizațiilor de pescuit și baza de date asociată;

(d)  „autorizație directă” înseamnă o autorizație de pescuit eliberată de o autoritate competentă dintr-o țară terță pentru o navă de pescuit a Uniunii, în afara cadrului unui APPS;

(e)  „apele țărilor terțe” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unei țări terțe;

(f)  „program de observare” înseamnă un regim în cadrul unei ORGP, al unui APPS, al unei țări terțe sau al unui stat membru care prevede trimiterea unor observatori la bordul navelor de pescuit în anumite condiții, pentru a colecta date și/sau a verifica respectarea de către nava în cauză a normelor adoptate de acea organizație, APPS sau țară; [AM 26]

(fa)   „parte contractantă” înseamnă partea contractantă la convenția sau la acordul internațional de instituire a unei ORGP, precum și statele, entitățile de pescuit sau orice alte entități care cooperează cu o astfel de organizație și cărora le-a fost acordat statutul de parte cooperantă necontractantă în raport cu organizația respectivă; [AM 27]

(fb)   „navlosirea” înseamnă un demers prin care o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru este contractată pentru o perioadă definită de către un operator fie dintr-un alt stat membru, fie dintr-o țară terță, fără a schimba pavilionul. [AM 77]

TITLUL II

ACTIVITĂȚI DE PESCUIT ALE NAVELOR DE PESCUIT ALE UNIUNII ÎN AFARA APELOR UNIUNII

Capitolul I

Dispoziții comune

Articolul 4

Principiu general

Fără a aduce atingere obligației de a obține o autorizație din partea organizației sau a țării terțe competente, o navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în afara apelor Uniunii decât dacă a obținut o autorizație de pescuit din partea statului membru de pavilion.

Articolul 5

Criterii de eligibilitate

(1)  Un stat membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit în afara apelor Uniunii decât dacă:

(a)  a primit informații complete și exacte, în conformitate cu anexele 1 și 2 anexa, cu privire la nava de pescuit și la nava sau navele auxiliare asociate, inclusiv navele auxiliare care nu aparțin Uniunii; [AM 28]

(b)  nava de pescuit deține o licență de pescuit valabilă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

(c)  nava de pescuit și orice navă auxiliară asociată au un număr OMI, în cazul în care legislația UE prevede acest lucru; [AM 29]

(d)  operatorul comandantul navei de pescuit, precum și nava de pescuit în cauză nu au făcut obiectul unei sancțiuni pentru o încălcare gravă potrivit legislației naționale a statului membru, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului și cu articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, în cursul celor 12 luni care precedă cererea de autorizație de pescuit; [AM 78]

(e)  nava de pescuit nu este inclusă într-o listă a navelor INN adoptată de o ORGP și/sau de Uniune, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008;

(f)  acolo unde este cazul, statul membru de pavilion dispune de posibilități de pescuit în temeiul acordului de pescuit corespunzător sau al dispozițiilor pertinente ale ORGP; și

(g)  acolo unde este cazul, nava de pescuit îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 43 în vederea modificării anexei.

Articolul 6

Operațiuni de schimbare a pavilionului

(1)  Prezentul articol se aplică navelor care, în în termen de cinci perioada de doi ani de la data anterioară datei cererii de autorizație de pescuit:

(a)  au fost retrase din registrul flotei de pescuit a Uniunii și și-au schimbat pavilionul cu cel al unei țări terțe; și

(b)  au fost reintroduse ulterior în registrul flotei de pescuit a Uniunii în termen de 24 de luni de la data retragerii din acesta.

(2)  Statul membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit numai dacă s-a asigurat că, în perioada în care nava menționată la alineatul (1) și-a desfășurat activitatea sub pavilionul unei țări terțe:

(a)  nava nu a fost angajată în activități de pescuit INN; și că

(b)  nu și-a desfășurat activitatea în apele unei țări terțe necooperante, în conformitate cu articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, nici în apele unei țări terțe identificate drept țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(3)  În acest scop, operatorul trebuie să furnizeze orice furnizează următoarele informații referitoare la perioada în cauză cerute de către statul membru de pavilion, cuprinzând cel puțin informațiile următoarele care nava și-a desfășurat activitatea sub pavilionul unei țări terțe, care sunt cerute de către un stat membru de pavilion:

(a)  o declarație privind capturile și eforturile de pescuit pe parcursul perioadei în cauză;

(b)  o copie a autorizației de pescuit eliberate de statul de pavilion pentru perioada în cauză;

(c)  o copie a oricărei autorizații de pescuit care permite desfășurarea de activități de pescuit în apele unei țări terțe pe parcursul perioadei în cauză;

(d)  o declarație oficială a țării terțe al cărei pavilion a fost adoptat de navă, care să enumere sancțiunile aplicate navei sau operatorului în cursul perioadei în cauză;

(da)   istoricul complet de pavilion pentru perioada în care nava a părăsit registrul flotei Uniunii.

(4)  Statul membru de pavilion nu eliberează o autorizație de pescuit pentru o navă care și-a schimbat pavilionul:

(a)  cu cel al unei țări terțe identificate sau incluse pe o listă ca țară necooperantă în ceea ce privește combaterea pescuitului INN, în conformitate cu articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008; sau

(b)  cu cel al unei țări terțe identificate ca țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012;

(5)  Alineatul (4) nu se aplică în cazul în care statul membru de pavilion s-a asigurat că, de îndată ce țara a fost identificată ca țară necooperantă INN sau țară care permite pescuitul nesustenabil, operatorul:

(a)  și-a încheiat operațiunile de pescuit; și

(b)  a început imediat procedurile administrative corespunzătoare pentru retragerea navei din registrul flotei de pescuit a țării terțe. [AM 31]

Articolul 7

Monitorizarea autorizațiilor de pescuit

(1)  Atunci când depune o cerere de autorizație de pescuit, operatorul furnizează statului membru de pavilion date complete și exacte.

(2)  Operatorul informează de îndată statul membru de pavilion cu privire la orice schimbare a datelor respective.

(3)  Statul membru de pavilion monitorizează cel puțin o dată pe an dacă condițiile pe baza cărora a fost eliberată o autorizație de pescuit continuă să fie îndeplinite pe perioada de valabilitate a autorizației.

(4)  În cazul în care una dintre condițiile pe baza cărora a fost eliberată o autorizație de pescuit nu mai este îndeplinită, statul membru de pavilion modifică adoptă măsurile adecvate, inclusiv de a modifica sau retrage autorizația și notifică fără întârziere operatorul și Comisia și, după caz, secretariatul ORGP sau țara terță în cauză în acest sens.

(5)  La cererea justificată în mod corespunzător a Comisiei, statul membru de pavilion refuză, suspendă sau retrage autorizația în cazul în care există motive de politică prioritare legate de exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine sau de prevenirea sau eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, sau în cazurile în care Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.:

(a)   există motive imperioase de urgență, legate de o amenințare gravă pentru exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine;

(b)   există încălcări grave ale articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau ale articolului 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, în cadrul pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), sau pentru prevenirea acestora, în cazul unor riscuri majore; sau

(c)   Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.

Cererea justificată în mod corespunzător menționată la primul paragraf este sprijinită de informații relevante și adecvate. Comisia informează fără întârziere operatorul și statul membru de pavilion atunci când adresează o astfel de cerere justificată. O astfel de cerere a Comisiei este urmată de o perioadă de 15 zile de consultări între Comisie și statul membru de pavilion.

(6)  În cazul în care, la sfârșitul perioadei de 15 zile menționate la alineatul (5), Comisia confirmă cererea sa, iar statul membru de pavilion nu procedează la refuzarea, modificarea, suspendarea sau retragerea autorizației în conformitate cu alineatele (4) și (5), Comisia poate decide, după alte cinci zile, să retragă autorizația și notifică statul membru de pavilion și operatorul în acest sens cu privire la decizia sa. [AM 32]

Capitolul II

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în apele unor țări terțe

Secțiunea 1

Activități de pescuit desfășurate în temeiul APPS

Articolul 8

Apartenența la o ORGP

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura în apele unei țări terțe activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP decât dacă țara respectivă este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă la această ORGP. În cazul în care s-au încheiat acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil înainte de … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], prezentul alineat se aplică de la … [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 33]

Uniunea Europeană poate aloca țărilor terțe cu care a încheiat APPS o parte din resursele financiare destinate sprijinului sectorial, pentru a ajuta aceste țări să adere la ORGP. [AM 34]

Articolul 9

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în apele unor țări terțe în temeiul unui APPS.

Uniunea garantează că APPS sunt conforme cu prezentul regulament. [AM 35]

Articolul 10

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în apele unei țări terțe în temeiul unui APPS decât dacă a obținut o autorizație de pescuit:

(a)  de la statul membru de pavilion țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile; și [AM 36]

(b)   de la țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile statul membru de pavilion. [AM 37]

Articolul 11

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statul membru de pavilion

Statul membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit desfășurate în apele unor țări terțe în temeiul unui APPS decât dacă:

(a)  sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(b)  sunt respectate condițiile prevăzute în APPS;

(c)  operatorul a plătit toate taxele;

(ca)   operatorul a plătit toate sancțiunile financiare solicitate aplicabile impuse de autoritatea competentă din țara terță în ultimele 12 luni., după finalizarea procedurilor juridice aplicabile; și [AM 38]

(cb)   nava de pescuit deține o autorizație eliberată de țara terță în cauză. [AM 39]

Articolul 12

Gestionarea autorizațiilor de pescuit

(1)  După eliberarea unei autorizații de pescuit ce a verificat respectarea condițiilor prevăzute la articolul 11 literele (a), (b) și (c), statul membru de pavilion trimite Comisiei cererea de autorizație corespunzătoare adresată pentru obținerea autorizației adresate țării terțe.

(2)  Cererea menționată la alineatul (1) trebuie să conțină conține informațiile enumerate în anexele 1 și 2 anexă, împreună cu orice alte date necesare în temeiul APPS.

(3)  Statul membru de pavilion transmite cererea Comisiei cu cel puțin 10 15 zile calendaristice înainte de termenul pentru transmiterea cererilor prevăzut în APPS. Comisia îi poate solicita statului membru de pavilion, printr-o cerere justificată în mod corespunzător, orice informații suplimentare pe care le consideră necesare.

(4)  Atunci când consideră că În termen de 10 zile calendaristice de la primirea cererii sau, în cazul în care au fost solicitate informații suplimentare în conformitate cu alineatul (3), în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii cererii, Comisia efectuează o examinare preliminară pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11. Comisia transmite fie trimite cererea țării terțe, fie informează statul membru că cererea este refuzată.

(5)  Dacă o țară terță informează Comisia că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație de pescuit pentru o navă de pescuit a Uniunii în temeiul acordului, Comisia informează statul membru de pavilion în acest sens, fără întârziere, prin mijloace electronice, dacă este posibil. Statul membru de pavilion transmite imediat aceste informații proprietarului navei. [AM 40]

Articolul 13

Realocarea temporară a posibilităților de pescuit neutilizate în cadrul APPS

(1)  În cursul unui anumit an sau în orice altă perioadă La sfârșitul primei jumătăți a perioadei de punere în aplicare a unui protocol la un APPS, Comisia poate identifica posibilitățile de pescuit neutilizate și informează în acest sens statele membre care beneficiază de cotele corespunzătoare din alocare.

(2)  În termen de 10 20 de zile de la primirea acestei informații din partea Comisiei, statele membre menționate la alineatul (1) pot:

(a)  să informeze Comisia că vor utiliza posibilitățile de pescuit mai târziu în cursul anului sau al celei de a doua jumătăți a perioadei de punere în aplicare în cauză, furnizând un plan de pescuit cu informații detaliate cu privire la numărul de autorizații de pescuit solicitate, la capturile estimate, la zona și perioada de pescuit; sau

(b)  să informeze Comisia cu privire la schimburile de posibilități de pescuit efectuate, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din Regulamentul de bază.

(3)  În cazul în care există state membre care nu informează Comisia cu privire la una dintre acțiunile menționate la alineatul (2) și, în consecință, rămân posibilități de pescuit neutilizate, Comisia poate lansa, în termen de zece zile de la perioada menționată la alineatul (2), o cerere de exprimare a interesului pentru posibilitățile de pescuit neutilizate disponibile adresată celorlalte state membre care beneficiază de o cotă din alocare.

(4)  În termen de 10 zile de la primirea respectivei cereri de exprimare a interesului, statele membre respective pot să comunice Comisiei interesul pentru posibilitățile de pescuit neutilizate. În sprijinul cererii lor, ele trebuie să furnizeze un plan de pescuit cu informații detaliate cu privire la numărul de autorizații de pescuit solicitate, la capturile estimate, la zona și la perioada de pescuit.

(5)  În cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru evaluarea cererii, Comisia poate solicita statelor membre în cauză informații suplimentare privind numărul de autorizații de pescuit solicitate, capturile estimate, zona și perioada de pescuit.

(6)  În absența unui interes pentru posibilitățile de pescuit neutilizate din partea statelor membre care beneficiază de o cotă din alocare la expirarea termenului de 10 zile, Comisia poate lansa o cerere de exprimare a interesului adresată tuturor statelor membre. Un stat membru poate comunica interesul său pentru posibilitățile de pescuit neutilizate în condițiile prevăzute la alineatul (4).

(7)  Pe baza informațiilor furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) sau (5) și în strânsă cooperare cu statele membre, Comisia realocă posibilitățile de pescuit neutilizate, numai cu titlu temporar, prin aplicarea metodei prevăzute la articolul 14.

(7a)   Realocarea menționată la alineatul (7) se aplică numai pe parcursul celei de-a doua jumătăți a perioadei de punere în aplicare menționate la alineatul (1) și se realizează numai o singură dată în perioada respectivă.

(7b)   Comisia informează statele membre cu privire la:

(a)   statele membre care beneficiază de realocare;

(b)   cantitățile atribuite statelor membre care beneficiază de realocare; și

(c)   criteriile de atribuire utilizate pentru realocare. [AM 41]

Articolul 13a

Simplificarea procedurilor de reînnoire anuală a autorizațiilor pentru pescuit existente în cursul perioadei de aplicare a protocolului la un APPS

Pe durata aplicării unui acord de parteneriat al Uniunii în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să se permită proceduri mai rapide, mai flexibile și mai simple pentru reînnoirea licențelor acelor nave a căror stare (caracteristici, pavilion, dreptul de proprietate sau conformitatea) nu a înregistrat modificări de la un an la altul. [AM 42]

Articolul 14

Metoda de realocare temporară

(1)  Comisia poate să prevadă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodă pentru realocarea temporară a posibilităților de pescuit neutilizate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(2)  Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător și legate de intervalul scurt de timp în care pot fi valorificate posibilitățile de pescuit neutilizate, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicare imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (3). Aceste acte rămân în vigoare pentru o perioadă de cel mult șase luni.

(3)  Atunci când definește metoda de realocare, Comisia aplică următoarele criterii transparente și obiective, luând în considerare factorii de mediu, sociali și economici:

(a)  posibilitățile de pescuit disponibile pentru realocare;

(b)  numărul statelor membre solicitante;

(c)  cota atribuită fiecărui stat membru solicitant din alocarea inițială a posibilităților de pescuit;

(d)  istoricul capturilor și al nivelurilor de efort pentru fiecare stat membru solicitant;

(e)  numărul, tipul și caracteristicile navelor și ale uneltelor de pescuit utilizate;

(f)  coerența planului de pescuit furnizat de statele membre solicitante cu elementele enumerate la literele (a) - (e).

Comisia publică justificarea realocării. [AM 43]

Articolul 15

Alocarea unei cote anuale repartizate în mai multe limite de captură succesive

(1)  În cazul ceea ce privește alocarea posibilităților de pescuit într-o situație în care protocolul la un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil prevede limite de captură lunare sau trimestriale sau alte subdiviziuni ale unei cote anuale, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare în care să prevadă o metodă pentru alocarea posibilităților de pescuit corespunzătoare între statele membre pe o bază lunară, trimestrială sau pe o altă bază. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2) posibilitățile de pescuit corespunzătoare alocate între statele membre respectă posibilitățile anuale de pescuit alocate statelor membre conform actului juridic relevant al Uniunii. Singurul caz în care acest principiu nu se aplică este atunci când statele membre vizate convin asupra unor planuri de pescuit comune care iau în considerare limite de captură lunare sau trimestriale sau alte subdiviziuni ale unei cote anuale. [AM 44]

(2)  Alocarea posibilităților de pescuit menționate la alineatul (1) trebuie să fie în concordanță cu posibilitățile de pescuit anuale alocate statelor membre în conformitate cu regulamentul pertinent al Consiliului. [AM 45]

Secțiunea 2

Activități de pescuit în temeiul unor autorizații directe

Articolul 16

Domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în afara cadrului unui APPS în apele unei țări terțe.

Articolul 17

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în apele unei țări terțe în afara cadrului unui APPS decât dacă a obținut o autorizație de pescuit de la:

(a)  statul membru de pavilion țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile; și [AM 46]

(b)   țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile statul membru de pavilion. [AM 47]

Un stat membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit pentru activitățile de pescuit desfășurate în apele unei țări terțe atunci când protocolul la un anumit APPS încheiat cu țara terță în cauză și care acoperă respectivele ape nu a fost în vigoare cel puțin pe durata ultimilor trei ani precedenți.

În cazul reînnoirii protocolului, autorizația de pescuit se retrage automat de la data intrării în vigoare a respectivului protocol. [AM 48]

Articolul 18

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit desfășurate în apele unor țări terțe în afara cadrului unui APPS decât dacă:

(a)  nu există un APPS în vigoare încheiat cu țara terță în cauză sau acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil în vigoare prevede în mod expres posibilitatea acordării autorizațiilor directe;

(b)  sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(ba)   există un excedent de captură admisibilă, astfel cum se prevede la articolul 62 alineatul (2) din UNCLOS;

(c)  operatorul a furnizat următoarele:

(i)  o copie a legislației aplicabile în domeniul pescuitului puse la dispoziția operatorului de către statul de coastă;

(ii)  o confirmare scrisă din partea țării terțe, în urma discuțiilor dintre aceasta din urmă și operator, a condițiilor autorizației directe prevăzute pentru a oferi operatorului o autorizație de pescuit valabilă furnizată de țara terță pentru activitățile de pescuit propuse, care prevede condițiile de acces la resursele sale de pescuit, inclusiv durata, condițiile și posibilitățile de pescuit exprimate sub formă de limite de captură sau de efort;

(iii)  dovezi privind sustenabilitatea activităților de pescuit planificate, având la bază:

–  o evaluare științifică furnizată de țara terță în cauză și/sau de o ORGP și/sau de un organism regional cu competențe științifice din domeniul pescuitului recunoscut de Comisie; și

–  în cazul unei evaluări realizate de țara terță, o examinare a acestei evaluări de către statul membru de pavilion pe baza evaluării institutului său științific național sau, după caz, a institutului științific al unui stat membru care are competență în zona de pescuit în cauză;

–  o copie a legislației țării terțe în domeniul pescuitului;

(iv)  un număr de cont bancar oficial și public pentru plata tuturor taxelor; și

(d)  în cazul în care activitățile de pescuit vizează specii gestionate de o ORGP, țara terță este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă la această organizație. [AM 49]

Articolul 19

Gestionarea autorizațiilor directe

(1)  După eliberarea unei autorizații de pescuit ce verifică respectarea cerinței prevăzute la articolul 18, statul membru de pavilion trimite Comisiei informațiile pertinente enumerate în anexele 1 și 2 anexă și la articolul 18.

(2)  În cazul în care Comisia nu solicită informații sau justificări suplimentare într-un termen de 15 zile calendaristice de la transmiterea Comisia realizează o examinare preliminară a informațiilor menționate la alineatul (1), statul membru de pavilion informează operatorul că poate începe activitățile de pescuit în cauză, cu condiția să fi obținut și autorizația directă din partea țării terțe. Comisia poate solicita, în termen de 15 zile, informații sau justificări suplimentare privind informațiile menționate la alineatul (1).

(3)  În cazul în care, în urma cererii de informații sau justificări suplimentare menționate la alineatul (2), Comisia constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18, aceasta se poate opune acordării autorizației de pescuit în termen de două luni o lună de la primirea tuturor inițială a informațiilor sau justificărilor solicitate.

(3a)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3) din prezentul articol, în cazul reînnoirii autorizației de pescuit în aceiași termeni și condiții din autorizația inițială, într-o perioadă de cel mult doi ani de la data eliberării autorizației inițiale, statul membru poate elibera direct autorizația de pescuit după ce verifică respectarea condițiilor prevăzute la articolul 18 și informează fără întârziere Comisia cu privire la acest fapt. Comisia are la dispoziție 15 zile pentru a formula obiecții în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7.

(4)  Dacă o țară terță informează Comisia că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație directă pentru o navă de pescuit a Uniunii, Comisia informează fără întârziere statul membru de pavilion, care informează în acest sens proprietarul navei.

(5)  Dacă o țară terță informează statul membru de pavilion că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație directă pentru o navă de pescuit a Uniunii, statul membru de pavilion informează fără întârziere Comisia și proprietarul navei în acest sens.

(6)  Operatorul trebuie să furnizeze statului membru de pavilion o copie a condițiilor finale convenite cu țara terță, inclusiv o copie a autorizației directe. [AM 50]

Capitolul III

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii sub egida unei ORGP

Articolul 20

Domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentului capitol se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii care vizează stocuri gestionate de o ORGP, în apele Uniunii, în marea liberă și în apele unor țări terțe.

Articolul 20a

Punerea în aplicare a angajamentelor internaționale ale Uniunii în ORGP

Pentru a pune în aplicare angajamentele internaționale ale Uniunii în ORGP și în conformitate cu obiectivele vizate la articolul 28 din Regulamentul de bază, Uniunea are obligația să încurajeze evaluările periodice ale performanțelor de către organisme independente și își asumă un rol activ în crearea și consolidarea comisiilor de conformitate în toate ORGP la care este parte contractantă. Uniunea se asigură în special că respectivele comisii de conformitate garantează monitorizarea generală a punerii în aplicare a dimensiunii externe a politicii comune în domeniul pescuitului și a măsurilor stabilite în cadrul ORGP. [AM 51]

Articolul 21

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP decât dacă:

(-a)   Uniunea este parte contractantă la ORGP; [AM 52]

(a)  a obținut o autorizație de pescuit de la statul membru de pavilion;

(b)  a fost inclusă în registrul sau pe lista corespunzătoare a navelor autorizate a ORGP; și [AM 53]

(c)  atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în apele unor țări terțe: a obținut o autorizație de pescuit de la țara terță în cauză, în conformitate cu capitolul II.

Articolul 22

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit numai dacă:

(a)  sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(b)  sunt respectate normele stabilite de ORGP sau prevăzute în legislația de transpunere a Uniunii; și

(c)  atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în apele unor țări terțe: sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 11 sau 18.

Articolul 23

Înregistrarea de către ORGP

(1)  Statul membru de pavilion trimite Comisiei lista sau listele de nave de pescuit, astfel cum sunt definite în Regulamentul de bază, care sunt active și care, atunci când este cazul, au o evidență aferentă a capturilor, pe care le-a autorizat să desfășoare activități de pescuit sub egida unei ORGP.

(2)  Lista sau listele menționate la alineatul (1) trebuie să fie întocmite în conformitate cu cerințele ORGP și însoțite de informațiile din anexele 1 și 2 anexă.

(3)  În termen de 10 zile de la primirea listei menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita statului membru de pavilion orice alte informații suplimentare pe care le consideră necesare. Comisia justifică solicitarea adresată.

(4)  Atunci când consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22 și în termen de 15 zile de la primirea listei menționate la alineatul (1), Comisia transmite lista sau listele navelor autorizate ORGP.

(5)  În cazul în care registrul sau lista ORGP nu este publică, Comisia comunică statului membru de pavilion navele înscrise în registru sau pe listă transmite lista navelor autorizate statelor membre implicate în zona de pescuit în cauză. [AM 54]

Capitolul IV

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în marea liberă

Articolul 24

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică activităților de pescuit desfășurate în marea liberă de către navele de pescuit ale Uniunii cu o lungime totală de peste 24 de metri. [AM 55]

Articolul 25

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în marea liberă decât dacă:

(a)  a obținut o autorizație de pescuit de la statul membru de pavilion al navei în cauză pe baza unei evaluări științifice care analizează sustenabilitatea activităților de pescuit planificate, care a fost validată de institutul științific național al statului membru de pavilion sau, după caz, de institutul științific al unui stat membru care are competență în zona de pescuit în cauză; și [AM 56]

(b)  autorizația de pescuit a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 27.

Articolul 26

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul Un stat membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit în marea liberă decât dacă:

(a)   sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate de la articolul 5.;

(b)   activitățile de pescuit planificate sunt:

‒   bazate pe o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului astfel cum este definită la articolul 4 punctul 9 din Regulamentul de bază; și

‒   în conformitate cu o evaluare științifică, luând în considerare conservarea resurselor marine vii și a ecosistemelor marine, furnizată de institutul științific național din statul membru de pavilion. [AM 57]

Articolul 27

Notificarea către Comisie

Statul membru de pavilion notifică Comisiei autorizația de pescuit cu cel puțin 15 8,5 zile calendaristice înainte de data prevăzută de începere a activităților de pescuit în marea liberă, furnizând informațiile din anexele 1 și 2 stabilite în anexă. [AM 58]

Capitolul V

Navlosirea navelor de pescuit ale Uniunii

Articolul 28

Principii

(1)  O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în temeiul unor acorduri de navlosire atunci când este în vigoare un APPS, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordul respectiv.

(2)  O navă a Uniunii nu poate să desfășoare activități de pescuit în temeiul mai multor acorduri de navlosire simultan sau să practice sub-navlosirea.

(2a)   Navele Uniunii operează conform acordurilor de navlosire în ape aflate sub auspiciile unei ORGP doar dacă statul în care nava este navlosită este parte contractantă la respectiva organizație.

(3)  O navă a Uniunii navlosită nu poate utiliza posibilitățile de pescuit ale statului membru de pavilion în perioada de navlosire. Capturile unei nave navlosite se scad din posibilitățile de pescuit ale statului navlositor.

(3a)   Nicio dispoziție a prezentului regulament nu diminuează responsabilitățile statului membru de pavilion în ceea ce privește obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional, al Regulamentului (CE) nr. 1224/2009, al Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 sau al altor dispoziții din politica comună în domeniul pescuitului, inclusiv cerințele de raportare. [AM 59]

Articolul 29

Gestionarea autorizațiilor de pescuit în cadrul unui acord de navlosire

Atunci când eliberează o autorizație de pescuit unei nave în conformitate cu articolul 11, 18, 22 sau 26 și când activitățile de pescuit sunt desfășurate în temeiul unui acord de navlosire, statul membru de pavilion se asigură că:

(a)  autoritatea competentă a statului navlositor a confirmat oficial că acordul este conform cu legislația sa națională; și

(b)  acordul detaliile acordului de navlosire este specificat, inclusiv perioada de timp, posibilitățile de pescuit și zona de pescuit, sunt specificate în autorizația de pescuit. [AM 60]

Capitolul VI

Obligații de control și de raportare

Articolul 30

Date referitoare la programele de observare

În cazul în care sunt colectate date la bordul unei nave de pescuit a Uniunii în cadrul unui program de observare în conformitate cu legislația Uniunii sau a ORGP, operatorul navei trebuie să trimită respectivele date statului membru de pavilion. [AM 61]

Articolul 31

Transmiterea de informații către țări terțe

(1)  Atunci când desfășoară activități de pescuit în conformitate cu prezentul titlu și când acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil încheiat cu țara terță prevede acest lucru, operatorul unei nave de pescuit a Uniunii trebuie să trimită trimite declarațiile de captură și declarațiile de debarcare pertinente țării terțe și să transmită atât statului său membru de pavilion o copie a acestei comunicări, cât și țării terțe.

(2)  Statul membru de pavilion evaluează coerența datelor transmise către țara terță în conformitate cu alineatul (1) în raport cu informațiile pe care le-a primit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. În cazul în care există neconcordanțe ale datelor, statul membru analizează dacă aceste neconcordanțe constituie pescuit INN, în sensul literei (b) de la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și ia măsurile corespunzătoare, în conformitate cu articolele 43 și 47 din respectivul regulament.

(3)  Netransmiterea declarațiilor de captură și a declarațiilor de debarcare către țara terță în conformitate cu alineatul (1) este considerată încălcare gravă în sensul aplicării sancțiunilor și a celorlalte măsuri prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului. Gravitatea încălcării se stabilește de către autoritatea competentă a statului membru, ținând seama de criterii precum natura daunelor, valoarea acestora, situația economică a contravenientului și amploarea încălcării sau recurența acesteia. [AM 62]

Articolul 31a

Cerința apartenenței la ORGP

O navă de pescuit a unei țări terțe poate desfășura, în apele Uniunii, activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP numai dacă țara terță respectivă este parte contractantă la această ORGP. [AM 63]

TITLUL III

ACTIVITĂȚI DE PESCUIT DESFĂȘURATE DE NAVELE DE PESCUIT ALE ȚĂRILOR TERȚE ÎN APELE UNIUNII

Articolul 32

Principii generale

(1)  O navă de pescuit a unei țări terțe nu se poate angaja în activități de pescuit în apele Uniunii decât dacă a obținut o autorizație de pescuit din partea Comisiei. Navei de pescuit respective i se eliberează o astfel de autorizație dacă îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite la articolul 5. [AM 64]

(2)  O navă de pescuit a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să respecte normele care reglementează activitățile de pescuit desfășurate de navele Uniunii în zona de pescuit în care își desfășoară activitatea, precum și. În cazul în care dispozițiile prevăzute în acordul de pescuit aplicabil sunt diferite, acestea se menționează în mod explicit fie în acordul respectiv, fie prin norme convenite cu țara terță pentru punerea în aplicare a acordului. [AM 65]

(3)  În cazul în care o navă de pescuit a unei țări terțe navighează în apele Uniunii fără a deține o autorizație eliberată în temeiul prezentului regulament, uneltele de pescuit trebuie strânse și arimate astfel încât să nu favorizeze utilizarea lor imediată pentru activități de pescuit.

Articolul 33

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit

Comisia poate acorda unei nave de pescuit a unei țări terțe o autorizație pentru a desfășura activități de pescuit în apele Uniunii numai dacă:

(-a)   există un excedent de captură admisibilă care ar acoperi posibilitățile de pescuit propuse, astfel cum se prevede la articolul 62 alineatele (2) și (3) din UNCLOS;

(a)  informațiile din anexele 1 și 2 anexă în legătură cu nava de pescuit și cu nava sau navele auxiliare sunt complete și exacte; nava și orice navă sau nave auxiliare asociate au un număr OMI în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru;

(b)  operatorul comandantul navei de pescuit, precum și nava de pescuit în cauză nu au făcut obiectul unei sancțiuni pentru o încălcare gravă potrivit legislației naționale a statului membru, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului și cu articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, în cursul celor 12 luni care precedă cererea de autorizație de pescuit;

(c)  nava de pescuit nu se află pe nicio listă a navelor INN adoptată de o țară terță, o ORGP sau de Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și/sau țara terță nu este identificată sau înscrisă pe o listă ca fiind necooperantă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau ca țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1026/2012;

(d)  nava de pescuit este eligibilă în conformitate cu acordul de pescuit încheiat cu țara terță în cauză și, dacă este cazul, se află pe lista navelor care figurează în acordul respectiv. [AM 66]

Articolul 34

Procedura de eliberare a autorizațiilor de pescuit

(1)  Țara terță transmite Comisiei cererile pentru navele sale de pescuit înainte de termenul stabilit în acordul pertinent sau de către Comisie.

(2)  Comisia poate solicita țării terțe orice informații suplimentare pe care le consideră necesare.

(3)  Atunci când consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 33, Comisia eliberează o autorizație de pescuit și informează țara terță și statele membre interesate în acest sens.

Articolul 35

Monitorizarea autorizațiilor de pescuit

(1)  În cazul în care o condiție prevăzută la articolul 33 nu mai este îndeplinită, Comisia modifică sau retrage autorizația și informează țara terță și statele membre interesate în acest sens.

(2)  Comisia poate să refuze, să suspende sau să retragă autorizația în cazul unei schimbări fundamentale a împrejurărilor sau în cazurile în care o astfel de măsură este justificată de motive de politică prioritare legate, printre altele, de standardele internaționale în materie de drepturi ale omului sau de lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, sau în cazurile:

(a)   care țin, printre altele, de standardele internaționale în materie de drepturi ale omului;

(b)   în care există motive imperioase de urgență, legate de o amenințare gravă pentru exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine;

(c)   în care este nevoie de acțiuni pentru prevenirea unei încălcări grave a articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau a articolului 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, legate de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat; sau

(d)   în care, pentru motivele susmenționate sau orice alt motiv de politică prioritar, Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.

Comisia informează fără întârziere țara terță în cazul în care refuză, suspendă sau retrage autorizația în conformitate cu primul paragraf. [AM 67]

Articolul 36

Încheierea activităților de pescuit

(1)  Atunci când posibilitățile de pescuit alocate unei țări terțe sunt considerate epuizate, Comisia notifică de îndată țara terță în cauză și autoritățile de inspecție competente ale statelor membre în acest sens. Pentru a asigura continuitatea activităților de pescuit legate de posibilitățile de pescuit neepuizate, care pot avea o influență și asupra posibilităților de pescuit epuizate, țara terță transmite Comisiei măsuri tehnice având scopul de a preîntâmpina orice impact negativ asupra posibilităților de pescuit epuizate. De la data notificării menționate la alineatul (1), autorizațiile de pescuit acordate navelor aflate sub pavilionul țării terțe respective se consideră suspendate pentru activitățile de pescuit în cauză, iar navele nu mai sunt autorizate să desfășoare respectivele activități de pescuit.

(2)  Autorizațiile de pescuit se consideră retrase în cazul în care o suspendare a activităților de pescuit în conformitate cu alineatul (2) se referă la toate activitățile pentru care au fost acordate.

(3)  Țara terță se asigură că navele de pescuit în cauză sunt informate imediat cu privire la aplicarea prezentului articol și că încetează toate activitățile de pescuit vizate.

Articolul 37

Depășirea cotelor în apele Uniunii

(1)  Atunci când constată că o țară terță a depășit cotele care i-au fost alocate pentru un stoc sau un grup de stocuri, Comisia efectuează deduceri din cotele alocate acestei țări pentru stocul sau grupul de stocuri în cauză în anii următori. Cuantumul reducerii este în conformitate cu articolul 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 68]

(2)  Dacă o deducere în sensul alineatului (1) nu poate fi aplicată cotei pentru un stoc sau un grup de stocuri care a fost depășită deoarece țara terță în cauză nu dispune de o cotă suficientă pentru acel stoc sau grup de stocuri, Comisia, după consultarea țării terțe, poate efectua deduceri din cotele pentru alte stocuri sau grupuri de stocuri atribuite pentru anii următori țării terțe respective în aceeași zonă geografică sau cu aceeași valoare comercială.

Articolul 38

Controlul și asigurarea respectării normelor

(1)  O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să respecte normele în materie de control care reglementează activitățile de pescuit desfășurate de navele Uniunii în zona de pescuit în care își desfășoară activitatea.

(2)  O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să furnizeze Comisiei sau organismului desemnat de aceasta și, dacă este cazul, statului membru de coastă datele pe care navele din Uniune trebuie să le transmită statului membru de pavilion în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(3)  Comisia sau organismul desemnat de aceasta transmite informațiile prevăzute la alineatul (2) către statul membru de coastă.

(4)  O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să furnizeze, la cerere, Comisiei sau organismului desemnat de aceasta rapoartele de observare elaborate în cadrul programelor de observare aplicabile.

(5)  Statul membru de coastă trebuie să înregistreze toate încălcările comise de navele de pescuit ale țărilor terțe, inclusiv sancțiunile aferente, în registrul național prevăzut la articolul 93 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(6)  Comisia transmite țării terțe informațiile menționate la alineatul (5), pentru ca aceasta să ia măsurile adecvate.

Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere consultărilor dintre Uniune și țările terțe. În acest sens, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 44, pentru a transpune în legislația Uniunii rezultatul consultărilor cu țările terțe în ceea ce privește acordurile de acces.

Titlul iv

Date și Informații

Articolul 39

Registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii

(1)  Comisia instituie și menține un registru electronic al autorizațiilor de pescuit al Uniunii cuprinzând toate autorizațiile de pescuit acordate în temeiul titlului II și al titlului III, care cuprinde o parte publică și o parte securizată. Acest registru:

(a)  conține toate informațiile din anexele 1 și 2 prevăzute în anexă și afișează statutul fiecărei autorizații în timp real;

(b)  este utilizat pentru schimbul de date și de informații între Comisie și un stat membru; și

(c)  este utilizat exclusiv pentru gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit.

(2)  Lista autorizațiilor de pescuit din registru este accesibilă publicului și conține următoarele informații:

(a)  numele și pavilionul navei, precum și numărul său CFR și OMI, atunci când sunt prevăzute de legislația Uniunii;

(aa)   denumirea, orașul și țara de reședință a armatorului și a beneficiarului real;

(b)  tipul autorizației, inclusiv posibilitățile de pescuit; și

(c)  perioada și zona autorizate pentru activitatea de pescuit (datele de început și de sfârșit; zona de pescuit).

(3)  Statele membre utilizează registrul pentru a înainta Comisiei autorizațiile de pescuit și a actualiza datele din acesta, așa cum se prevede la articolele 12, 19, 23 și 27. [AM 69]

Articolul 40

Cerințe tehnice

Schimbul de informații la care se face referire în titlurile II, III și IV se face în format electronic. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului(18), pentru a stabili cerințe operaționale tehnice pentru înregistrarea, formatul și transmiterea informațiilor menționate în aceste titluri. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

Comisia oferă asistență tehnică statelor membre implicate pentru ca registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii să devină operațional și statele membre să se poată conforma cerințelor tehnice de transmitere. În acest scop, Comisia sprijină autoritățile naționale în procesul de transmitere a elementelor care trebuie furnizate de către operatori pentru fiecare tip de autorizație și, în termen de … [șase luni de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament], dezvoltă o aplicație informatică menită să le permită statelor membre transmiterea automată și în timp real a datelor privind cererile de autorizare și caracteristicile navelor către registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii. [AM 70]

Pentru asistența tehnică și financiară destinată transmiterii informațiilor, statele membre pot beneficia de un sprijin financiar din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în temeiul articolului 76 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului și al Consiliului(19). [AM 71]

Articolul 41

Accesul la date

Fără a aduce atingere articolului 110 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, statele membre sau Comisia acordă acces la partea securizată a registrului autorizațiilor de pescuit al Uniunii menționat la articolul 39 serviciilor administrative competente implicate în gestionarea flotelor de pescuit.

Articolul 42

Gestionarea datelor, protecția datelor cu caracter personal și confidențialitate

Datele obținute în temeiul prezentului regulament sunt prelucrate în conformitate cu articolele 109, 110, 111 și 113 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu Directiva 95/46/CE și cu normele naționale de punere în aplicare a acesteia.

Articolul 43

Relații cu țările terțe și cu ORGP

(1)  Atunci când un stat membru primește informații din partea unei țări terțe sau a unei ORGP care sunt relevante pentru aplicarea eficientă a prezentului regulament, statul membru comunică acele informații celorlalte state membre implicate și Comisiei sau organismului desemnat de aceasta, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul acordurilor bilaterale cu acea țară terță sau în temeiul normelor acelei ORGP.

(2)  Comisia sau organismul desemnat de aceasta poate, în cadrul acordurilor de pescuit încheiate între Uniune și țări terțe, sub egida ORGP sau a organizațiilor similare în domeniul pescuitului la care Uniunea este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă cooperantă, să comunice informațiile relevante privind cazurile de nerespectare a normelor prezentului regulament sau încălcările grave menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și la articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 celorlalte părți la aceste acorduri sau organizații, sub rezerva consimțământului statului membru care a furnizat aceste informații și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. [AM 72]

TITLUL V

Proceduri, delegare și măsuri de punere în aplicare

Articolul 44

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Se conferă Comisiei Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 73]

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în cuprinsul său. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(3a)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat actul în cauză sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 45

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin articolul 47 din Regulamentul de bază. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din regulamentul respectiv.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 46

Abrogare

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 se abrogă.

(2)  Trimiterile la Regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

Anexa 1

Lista informațiilor care trebuie furnizate în vederea eliberării unei autorizații de pescuit

* câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-48 pot să nu fie completate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR sau OMI)

I

SOLICITANT

1

Denumirea operatorului economic*

2

E-mail*

3

Adresă

4

Fax

5

Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …)*

6

Telefon

7

Numele agentului (în conformitate cu dispozițiile protocolului)*

8

E-mail*

9

Adresă

10

Fax

11

Telefon

12

Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic*

13

E-mail*

14

Adresă

15

Fax

16

Telefon

17

Numele comandantului (comandanților)*

18

E-mail*

19

Naționalitate*

20

Fax

21

Telefon

II

IDENTIFICAREA, CARACTERISTICILE TEHNICE ȘI ECHIPAMENTELE NAVEI

22

Numele navei*

23

Statul de pavilion*

24

Data dobândirii pavilionului actual*

25

Marcaj exterior*

26

Numărul OMI (UVI)*

27

Numărul CFR*

28

Indicativul de apel radio internațional (IRCS)*

29

Frecvența de apel radio*

30

Numărul de telefon prin satelit

31

MMSI*

32

Anul și locul construcției*

33

Pavilionul anterior și data dobândirii (dacă este cazul)*

34

Coca (material de construcție): oțel/lemn/poliester/altul*

35

Sistem VMS*

36

Model*

37

Numărul de serie*

38

Versiunea de software*

39

Operator satelit*

40

Producător VMS (denumire)

41

Lungimea totală a navei*

42

Lățimea navei*

43

Pescaj*

44

Tonaj (în GT)*

45

Puterea motorului principal (kW)*

46

Tipul de motor

47

Marcă

48

Numărul de serie al motorului*

III

CATEGORIA DE PESCUIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAȚIA DE PESCUIT

49

Tipul navei, cod FAO*

50

Tipul uneltelor, cod FAO*

53

Zone de pescuit, cod FAO*

54

Diviziuni de pescuit - FAO sau statul de coastă*

55

Portul (porturile) de debarcare

56

Portul (porturile) de transbordare

57

Codul FAO al speciei țintă sau categoria de pescuit (APPS)*

58

Perioada de autorizare solicitată (data începerii și a încheierii)

59

Numărul din registrul ORGP* (dacă se cunoaște)

60

Data înscrierii în registrul ORGP* (dacă se cunoaște)

61

Echipaj maxim total*:

62

Din [ȚARA PARTENERĂ]:

63

Din ACP:

64

Modul de conservare/prelucrare la bord a peștelui*: Pește proaspăt/refrigerare/congelare/făină de pește/ulei/filetare

65

Lista navelor auxiliare: nume/număr OMI/număr CFR

IV

NAVLOSIREA

66

Navă care funcționează în cadrul unui acord de navlosire*: da/nu

67

Tipul acordului de navlosire

68

Perioada de navlosire (data începerii și a încheierii)*

69

Posibilități de pescuit (în tone) alocate navei în cadrul navlosirii*

70

Țara terță care alocă posibilități de pescuit navei în cadrul navlosirii*

Anexe (lista documentelor): [AM 74]

Anexa 2

Lista informațiilor care trebuie furnizate pentru o navă auxiliară a unei nave de pescuit descrise în anexa 1

* câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-33 pot să nu fie completate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR)

I

OPERATORUL NAVEI AUXILIARE

1

Denumirea operatorului economic*

2

E-mail*

3

Adresă

4

Fax

5

Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …)*

6

Telefon

7

Numele agentului (în conformitate cu dispozițiile protocolului)*

8

E-mail*

9

Adresă

10

Fax

11

Telefon

12

Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic*

13

E-mail*

14

Adresă

15

Fax

16

Telefon

17

Numele comandantului (comandanților)*

18

E-mail*

19

Naționalitate*

20

Fax

21

Telefon

II

IDENTIFICAREA, CARACTERISTICILE TEHNICE ȘI ECHIPAMENTELE NAVEI AUXILIARE

22

Numele navei*

23

Statul de pavilion*

24

Data dobândirii pavilionului actual*

25

Marcaj exterior*

26

Numărul OMI (UVI)*

27

Numărul CFR (pentru navele din Uniune, dacă este cunoscut)*

28

Indicativul de apel radio internațional (IRCS)*

29

Frecvența de apel radio*

30

Numărul de telefon prin satelit

31

MMSI*

32

Anul și locul construcției

33

Pavilionul anterior și data dobândirii (dacă este cazul)*

34

Coca (material de construcție): oțel/lemn/poliester/altul

35

Sistem VMS

36

Model

37

Numărul de serie

38

Versiunea de software

39

Operator satelit

40

Producător VMS (denumire)

41

Lungimea totală a navei

42

Lățimea navei

43

Pescaj

44

Tonaj (în GT)

45

Puterea motorului principal (kW)

47

Tipul de motor

48

Marcă

49

Numărul de serie al motorului

III

INFORMAȚII PRIVIND ACTIVITĂȚILE DE PESCUIT SPRIJINITE

50

Zone de pescuit, cod FAO

51

Diviziuni de pescuit - FAO

52

Codul FAO al speciei țintă

53

Numărul din registrul ORGP*

54

Data înscrierii în registrul ORGP*

Anexe (lista documentelor): [AM 75]

Anexă

Lista informațiilor care trebuie furnizate în vederea eliberării unei autorizații de pescuit

* câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-48 pot rămâne necompletate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR sau OMI)

I

RECLAMANT

1

Identificarea navei (numărul OMI, numărul CFR etc.)

2

Numele navei

3

Denumirea operatorului economic*

4

Email*

5

Adresa

6

Fax

7

Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …)*

8

Telefon

9

Numele proprietarului

10

Email*

11

Adresa

12

Fax

13

Telefon

14

Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic*

15

Email*

16

Adresa

17

Fax

18

Telefon

19

Numele comandantului (comandanților)*

20

Email*

21

Naționalitate*

22

Fax

23

Telefon

II

CATEGORIA DE PESCUIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAȚIA DE PESCUIT

 

Tipul autorizației (acord de pescuit, autorizație directă, ORGP, mare liberă, navlosire, navă auxiliară)

24

Tipul navei, cod FAO*

25

Tipul uneltelor, cod FAO*

26

Zone de pescuit, cod FAO*

27

Codul FAO al speciei țintă sau categoria de pescuit (APPS)*

28

Perioada de autorizare solicitată (data începerii și a încheierii)

29

Numărul din registrul ORGP* (dacă se cunoaște)

30

Lista navelor auxiliare: nume/număr OMI/număr CFR

III

NAVLOSIREA

31

Navă care funcționează în cadrul unui acord de navlosire*: Da/Nu

32

Tipul acordului de navlosire

33

Perioada de navlosire (data începerii și a încheierii)*

34

Posibilități de pescuit (în tone) alocate navei în cadrul navlosirii*

35

Țara terță care alocă posibilități de pescuit navei în cadrul navlosirii*

[AM 76]

(1) JO C 303, 19.8.2016, p. 116.
(2)JO C 303, 19.8.2016, p. 116.
(3)JO C , , p. .
(4) Poziția Parlamentului European din 2 februarie 2017 și Decizia Consiliului din ...
(5)Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93 și (CE) nr. 1627/94 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3317/94 (JO L 286, 29.10.2008, p. 33).
(6)Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta (JO L 179, 23.6.1998, p. 1).
(7)Decizia 98/414/CE a Consiliului din 8 iunie 1998 privind ratificarea de către Comunitatea Europeană a Acordului pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (JO L 189, 3.7.1998, p. 14).
(8)Decizia 96/428/CE a Consiliului din 25 iunie 1996 privind acceptarea de către Comunitate a Acordului pentru promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă (JO L 177, 16.7.1996, p. 24).
(9)Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite A/Res/66/288 din 27 iulie 2012 referitoare la rezultatele Conferinței Rio+20, intitulată „Viitorul pe care ni-l dorim”.
(10)Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).
(11)Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).
(12)Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).
(13)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(14)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(15) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(16)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(17) Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil (JO L 316, 14.11.2012, p. 34).
(18)Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).
(19) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).


Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia) ***I
PDF 324kWORD 47k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia) (COM(2016)0142 – C8-0113/2016 – 2016/0075(COD))
P8_TA(2017)0016A8-0260/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0142),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0113/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0260/2016),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  îi solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/372.)


Criza statului de drept în Republica Democratică Congo și în Gabon
PDF 335kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la criza statului de drept din Republica Democratică Congo și din Gabon (2017/2510(RSP))
P8_TA(2017)0017RC-B8-0120/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Republica Democratică Congo (RDC),

–  având în vedere declarațiile Delegației UE în RDC privind situația drepturilor omului în această țară,

–  având în vedere acordurile politice încheiate în RDC la 18 octombrie 2016 și la 31 decembrie 2016,

–  având în vedere declarația din 18 decembrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, privind faptul că nu s-a putut ajunge la un acord în RDC,

–  având în vedere declarația din 23 noiembrie 2016 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind eforturile politice actuale din RDC,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 și 17 octombrie 2016 privind RDC,

–  având în vedere declarațiile locale ale UE din 2 august 2016 și 24 august 2016 privind procesul electoral din RDC în urma lansării dialogului național în RDC,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU cu privire la RDC, în special Rezoluția nr. 2293 (2016) privind reînnoirea regimului de sancțiuni aplicat RDC și prelungirea mandatului Grupului de experți și Rezoluția nr. 2277 (2016) prin care a fost reînnoit mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (MONUSCO),

–  având în vedere declarațiile de presă ale Consiliului de Securitate al ONU din 15 iulie 2016 și din 21 septembrie 2016 privind situația din RDC,

–  având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului privind situația drepturilor omului în RDC, publicat la 27 iulie 2015,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU din 9 martie 2016 cu privire la Misiunea ONU pentru stabilizare în RDC, precum și punerea în aplicare a Cadrului pentru pace, securitate și cooperare în RDC și în regiune,

–  având în vedere comunicatul de presă publicat în comun la 16 februarie 2016, respectiv la 5 iunie 2016 de Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și Organizația Internațională a Francofoniei cu privire la necesitatea unui dialog politic favorabil incluziunii în RDC și angajamentul acestora de a sprijini actorii din RDC în eforturile lor de a consolida democrația în această țară,

–  având în vedere Acordul-cadru pentru pace, securitate și cooperare pentru RDC și regiune, semnat la Addis Abeba în februarie 2013,

–  având în vedere raportul final al misiunii Uniunii Europene de observare a alegerilor (MOA),

–  având în vedere declarația comună emisă la 24 septembrie 2016 de VP/ÎR și de comisarul pentru cooperare internațională și dezvoltare, Neven Mimica, în urma anunțului privind rezultatele oficiale ale alegerilor prezidențiale făcut de Curtea Constituțională din Gabon,

–  având în vedere declarația referitoare la Gabon emisă de purtătorul de cuvânt al VP/ÎR la 11 septembrie 2016,

–  având în vedere comunicatul de presă emis de Uniunea Africană la 1 septembrie 2016, în care se condamnă caracterul violent al conflictului postelectoral din Gabon și în care se solicită soluționarea pașnică a acestuia,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2014, adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 22 iunie 2015,

–  având în vedere Programul indicativ național 2014-2020 în cadrul celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare, care acordă prioritate consolidării democrației, guvernanței și statului de drept,

–  având în vedere rezoluțiile adoptate de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 18 mai 2011, referitoare la provocările pentru viitorul democrației și respectarea ordinii constituționale în țările ACP și UE și la 27 noiembrie 2013, referitoare la respectarea statului de drept și rolul unui sistem judiciar imparțial și independent,

–  având în vedere memorandumul de înțelegere semnat între Republica Gaboneză și Uniunea Europeană privind misiunea UE de observare a alegerilor (MOA),

–  având în vedere Constituția RDC și Constituția gaboneză,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere Declarația Uniunii Africane cu privire la principiile care guvernează alegerile democratice în Africa (2002),

–  având în vedere Carta internațională a drepturilor omului a ONU,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) și alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât statul de drept, responsabilitatea, respectul pentru drepturile omului și alegerile libere și corecte sunt elemente esențiale ale oricărei democrații funcționale; întrucât anumite țări din Africa Subsahariană, inclusiv RDC și Gabon, se confruntă cu probleme în domeniile menționate anterior, acest fapt provocând o perioadă îndelungată de instabilitate politică și violență în țările respective;

B.  întrucât, foarte recent, Ali Bongo, președintele la sfârșit de mandat din Gabon, aflat la putere de la decesul tatălui său, Omar Bongo, în 2009, a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din 2016; întrucât observatorii internaționali, în special MOA a UE, au identificat anomalii evidente în compilarea rezultatelor;

C.  întrucât Jean Ping, principalul său adversar, a contestat și a condamnat imediat acest rezultat; întrucât a fost înaintat un recurs în fața Curții Constituționale, în care se afirmă că au existat nereguli electorale și se solicită renumărarea voturilor, iar Curtea a confirmat în cele din urmă rezultatul; întrucât, cu toate acestea, examinarea recursului nu a înlăturat toate îndoielile legate de rezultatul alegerilor prezidențiale;

D.  întrucât președintele RDC, Joseph Kabila, aflat la putere din 2001, a amânat alegerile și a rămas la putere și după încheierea mandatului său constituțional; întrucât acest lucru a dat naștere unor tensiuni politice, tulburări și violențe fără precedent pe tot teritoriul țării;

E.  întrucât violențele s-au intensificat după expirarea mandatului președintelui Kabila, cauzând moartea a cel puțin 40 de persoane în urma ciocnirilor dintre protestatari și forțele de securitate; întrucât, potrivit ONU, 107 persoane au fost rănite sau au suferit rele tratamente, iar cel puțin 460 de persoane au fost arestate;

F.  întrucât, la 18 octombrie 2016, președintele Kabila și o parte a opoziției au semnat un acord privind amânarea alegerilor prezidențiale până în aprilie 2018; întrucât, după luni de negocieri, părțile la acordul din 18 octombrie 2016 au ajuns, la 31 decembrie 2016, la un acord politic global și favorabil incluziunii; întrucât acest acord prevede primul transfer pașnic al puterii în această țară după 1960, instaurarea unui guvern de tranziție de uniune națională, organizarea de alegeri până la sfârșitul anului 2017 și retragerea președintelui Kabila;

G.  întrucât, în ambele țări, au izbucnit demonstrații de stradă care au fost reprimate violent, soldându-se cu mai multe pierderi de vieți omenești; întrucât autoritățile au reprimat membri ai opoziției și ai societății civile care se opun puterii existente; întrucât grupurile pentru apărarea drepturilor omului semnalează constant că situația privind drepturile omului și libertatea de exprimare și de întrunire se înrăutățește treptat, inclusiv prin utilizarea forței excesive împotriva demonstranților pașnici, prin arestări arbitrare și cazuri de detenție arbitrară și prin procese juridice motivate politic;

H.  întrucât libertatea presei s-a deteriorat în mod considerabil în ultimii ani, aceasta fiind limitată de amenințările și atacurile constante îndreptate împotriva jurnaliștilor; întrucât autoritățile au închis societăți mass-media și posturi de radio și au fost impuse restricții asupra internetului și a rețelelor de socializare;

I.  întrucât una dintre caracteristicile democrațiilor este respectarea constituției, care este temelia statului, a instituțiilor și a statului de drept; întrucât desfășurarea unor alegeri prezidențiale pașnice, libere și corecte în aceste țări ar fi contribuit semnificativ la înfruntarea provocărilor legate de progresul democratic și alternanța puterii cu care se confruntă regiunea Africii Centrale;

J.  întrucât Programul indicativ național 2014-2020 în cadrul celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare acordă prioritate consolidării democrației, guvernanței și statului de drept; întrucât atât UE, cât și partenerii africani au un puternic interes comun de a continua dezvoltarea democrației și de a stabili un constituționalism care să funcționeze corect,

1.  regretă pierderea de vieți omenești în timpul demonstrațiilor din ultimele luni din ambele țări și își exprimă profunda compasiune față de familiile victimelor și de populația RDC și a Gabonului;

2.  este profund îngrijorat de situația din ce în ce mai instabilă din ambele țări; îndeamnă autoritățile și, în primul rând, președinții să își respecte obligațiile internaționale, să garanteze drepturile omului și libertățile fundamentale și să guverneze respectând în mod strict statul de drept;

3.  condamnă ferm toate actele de violență comise în Gabon și RDC, încălcările drepturilor omului, arestările arbitrare și detențiile ilegale, intimidările politice cu care se confruntă societatea civilă și membrii opoziției și încălcările libertății presei și a libertății de exprimare care au avut loc în contextul alegerilor prezidențiale; solicită ridicarea tuturor restricțiilor privind mass-media și eliberarea tuturor deținuților politici;

Gabon

4.  consideră că rezultatele oficiale ale alegerilor prezidențiale sunt lipsite de transparență și extrem de îndoielnice, ceea ce a avut drept efect punerea sub semnul întrebării a legitimității președintelui Bongo; regretă faptul că procedura de recurs care a condus la atribuirea victoriei alegerilor lui Ali Bongo s-a desfășurat într-o manieră lipsită de transparență, precum și faptul că Curtea Constituțională nu a luat în considerare în mod corespunzător neregulile constatate în unele provincii, în special în Haut-Ogooué, fieful lui Ali Bongo; regretă refuzul Curții Constituționale de a renumăra voturile și de a compara buletinele de vot înainte de distrugerea lor;

5.  este profund îngrijorat din cauza crizei politice din Gabon și a intensificării violenței dintre protestatari și forțele de securitate ca urmare a anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2016;

6.  condamnă în termeni categorici intimidările și amenințările la adresa membrilor misiunii UE de observare a alegerilor și atacurile împotriva neutralității și transparenței acestei misiuni a UE; regretă profund faptul că, în pofida memorandumului de înțelegere semnat cu guvernul din Gabon, misiunii UE de observare a alegerilor i s-a acordat numai un acces limitat la numărarea centralizată a voturilor în comisiile electorale locale și la sediul central al comisiei electorale naționale (CENAP), iar acest lucru nu i-a permis MOA a UE să observe elemente esențiale ale procesului electoral prezidențial;

7.  ia act de lansarea planificată a unui dialog național, în urma propunerii lui Ali Bongo; își exprimă rezervele cu privire la credibilitatea și pertinența unui astfel de proces; subliniază că liderul opoziției, Jean Ping, refuză să ia parte la dialog și a lansat și a încheiat propriul său dialog național;

8.  îndeamnă guvernul din Gabon să realizeze o reformă profundă și rapidă a cadrului electoral, luând în considerare recomandările formulate de MOA a UE, în scopul de a-l îmbunătăți și de a-l face pe deplin transparent și credibil; subliniază că autoritățile din Gabon trebuie să garanteze o cooperare deplină și sinceră cu toate părțile interesate pertinente la nivel național și internațional pentru a se asigura că următoarele alegeri parlamentare sunt complet transparente și corecte și se desfășoară într-un mediu liber, democratic, deschis tuturor și pașnic;

9.  solicită efectuarea unei anchete independente și obiective privind cazurile de violență legate de alegeri și acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale și subliniază necesitatea de a se asigura că toate persoanele responsabile sunt aduse în fața justiției; solicită, de asemenea ca UE, în colaborare cu ONU și cu Uniunea Africană, să continue să monitorizeze îndeaproape situația generală din Gabon și să raporteze toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; ia act de cererile de a deschide o anchetă preliminară a Curții Penale Internaționale (CPI) în legătură cu violențele postelectorale;

10.  îndeamnă Consiliul să inițieze un proces de consultare în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de îndată ce se constată o absență a progreselor în ceea ce privește intensificarea dialogului politic; invită Consiliul, în cazul în care nu se poate ajunge la un acord în cadrul procesului de consultare, să ia în considerare impunerea unor sancțiuni specifice împotriva persoanelor responsabile de violențele post-electorale, de încălcările drepturilor omului și de subminarea procesului democratic în țară;

Republica Democratică Congo

11.  regretă faptul că guvernul RDC nu a reușit să organizeze alegeri prezidențiale în termenul impus de constituție; solicită încă o dată să se ia toate măsurile necesare pentru a crea un mediu favorabil organizării unor alegeri libere, corecte și credibile, nu mai târziu de luna decembrie 2017, în deplină conformitate cu Constituția RDC și Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța;

12.  solicită insistent tuturor actorilor politici să se angajeze într-un dialog pașnic și constructiv, să împiedice agravarea actualei crize politice și să se abțină de la noi acte de violență și provocări;

13.  salută eforturile depuse de Conferința Episcopală Națională (CENCO) pentru a crea un consens mai larg cu privire la o tranziție politică; ia act de acordul la care s-a ajuns la sfârșitul lui decembrie 2016 prin care se refuză acordarea unui al treilea mandat președintelui Kabila și se solicită organizarea alegerilor înainte de sfârșitul lui 2017; reamintește tuturor părților angajamentul lor față de acest acord și, prin urmare, le încurajează să aplice toate componentele sale și să stabilească fără întârziere un calendar concret pentru următoarele alegeri; le reamintește mizele importante aflate în joc dacă nu reușesc să încheie cu succes negocierile;

14.  îndeamnă guvernul RDC să soluționeze imediat problemele pendinte referitoare la diversele etape ale calendarului electoral, bugetul său și actualizarea registrului electoral pentru a permite organizarea unor alegeri libere, corecte și transparente; reamintește că Comisia electorală națională independentă ar trebui să fie o instituție imparțială și favorabilă incluziunii, care să dispună de resurse suficiente pentru a permite un proces global și transparent;

15.  solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să sprijine punerea în aplicare a acordului și desfășurarea procesului electoral; solicită tuturor actorilor internaționali să ofere un sprijin major la nivel politic, financiar, tehnic și logistic pentru RDC, care este necesar pentru ca alegerile să aibă loc până în decembrie 2017; solicită transparență în ceea ce privește întregul sprijin financiar al Uniunii Europene și al statelor sale membre pentru alegerile din RDC;

16.  solicită cu insistență să se efectueze o anchetă completă, amănunțită și transparentă a presupuselor încălcări ale drepturilor omului semnalate în timpul protestelor, pentru a identifica vinovații și a-i trage la răspundere;

17.  salută adoptarea de către UE a unor sancțiuni specifice, inclusiv interdicția de a călători și înghețarea activelor, împotriva persoanelor responsabile de violențe și de subminarea procesului democratic în RDC; invită Consiliul să analizeze posibilitatea de a extinde aceste măsuri restrictive în cazul unor noi acte de violență, în conformitate cu Acordul de la Cotonou;

o
o   o

18.  invită Consiliul ONU pentru Drepturile Omului să investigheze încălcările grave ale drepturilor omului care au avut loc recent în ambele țări;

19.  invită autoritățile gaboneze și din RDC să ratifice Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța în cel mai scurt timp;

20.  solicită delegației UE să folosească toate metodele și instrumentele adecvate pentru a susține apărătorii drepturilor omului și mișcările în favoarea democrației, precum și să desfășoare un dialog politic aprofundat cu autoritățile, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de la Cotonou;

21.  solicită, de asemenea ca UE și țările ACP, în colaborare cu ONU și cu Uniunea Africană, să continue să monitorizeze îndeaproape situația generală din ambele țări;

22.  subliniază că situația din Gabon și din RDC reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității din întreaga regiune a Africii Centrale; își reafirmă sprijinul pentru Uniunea Africană având vedere rolul esențial al acesteia de a preveni crizele politice în regiune și orice nouă destabilizare a regiunii Marilor Lacuri;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, președintelui, primului ministru și parlamentului din Republica Democratică Congo și din Gabon, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.


Punerea în aplicare a programului „Erasmus +”
PDF 435kWORD 81k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (2015/2327(INI))
P8_TA(2017)0018A8-0389/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(1),

–  având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(2),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind educația în spiritul dezvoltării durabile,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la „Tineretul în mișcare: un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională,(5)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă — un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților(6),

–  Având în vedere Concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional(7),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(8),

–  având în vedere Raportul comun pentru 2012 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Educația și formarea într-o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la regândirea educației(10),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale,

–  având în vedere Declarația privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării (Declarația de la Paris), adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din Uniunea Europeană, din 17 martie 2015 de la Paris,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015 intitulată „Proiect de raport comun 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018)” (COM(2015)0429),

–  Având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale”(12),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale(13),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind reducerea părăsirii timpurii a școlii și promovarea succesului școlar(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic - o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții(16),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind dezvoltarea competențelor media și a gândirii critice cu ajutorul educației și formării,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind rolul sectorului tineretului în cadrul unei abordări integrate și transsectoriale pentru prevenirea și combaterea radicalizării violente a tinerilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)(17),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a întocmirii rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0389/2016),

A.  întrucât Erasmus+ este unul dintre cele mai de succes programe ale Uniunii și instrumentul principal de sprijinire a activităților în domeniile educației, formării, tineretului și sportului și este conceput cu scopul de a îmbunătăți potențialul profesional al tinerilor și de a oferi legături sociale participanților; întrucât, în perioada 2014-2020, peste 4 milioane de europeni au posibilitatea de a studia, de a urma o formare și de a face voluntariat într-o altă țară datorită programului Erasmus+;

B.  întrucât Comisia a arătat flexibilitate și a luat măsuri inovatoare pentru a aborda noile provocări, precum propunerea referitoare la refugiați, și pentru a promova valorile civice în cadrul stimulentelor pe care le oferă Erasmus+ pentru un dialog intercultural mai activ și participativ;

C.  întrucât relevanța educațională, societală, politică și economică ridicată a programului se reflectă în majorarea bugetară de 40 % pentru perioada de programare, precum și în rata de angajare a bugetului prevăzut, care a atins aproape 100 %, datorită unui număr ridicat de solicitări;

D.  întrucât, deocamdată, nu sunt disponibile toate datele relevante pentru o analiză cantitativă și calitativă completă a punerii în aplicare, fiind așadar prea devreme pentru realizarea unei evaluări calitative a impactului programului;

E.  întrucât rezultatele studiului de impact al programului Erasmus din 2014(18) arată că persoanele care au urmat programe de studii sau de formare în străinătate au șanse duble să găsească un loc de muncă în comparație cu persoanele cărora le lipsește o experiență similară, întrucât 85 % din studenții Erasmus urmează programe de studii sau de formare în străinătate pentru a-și îmbunătăți capacitatea de inserție profesională în străinătate, iar rata șomajului în rândul persoanelor care au urmat programe de studii sau de formare în străinătate este cu 23 % mai mică după cinci ani de la absolvire; întrucât studiul de impact al programului Erasmus arată, de asemenea, că 64% din angajatori consideră că experiența internațională este importantă pentru recrutare (comparat cu doar 37% în 2006), iar absolvenților care au experiență internațională li se oferă mai multe responsabilități profesionale; întrucât unul din trei stagiari Erasmus primește un loc de muncă în cadrul întreprinderii unde și-a efectuat stagiul și întrucât aproape 1 din 10 stagiari Erasmus care au efectuat stagii și-au fondat propria companie, iar 3 din 4 stagiari Erasmus intenționează să facă același lucru sau pot lua în considerare să procedeze astfel,

Principalele concluzii

1.  subliniază că Erasmus+ este programul emblematic al UE în domeniul mobilității, educației și formării, și i-a fost alocată o majorare bugetară de 40 % comparativ cu perioada 2007-2013, având în vedere rezultatele pozitive și cererea ridicată;

2.  ia act de faptul că marea majoritate a agențiilor naționale preconizează că Erasmus+ își va îndeplini obiectivele în domeniile educației, formării și tineretului;

3.  consideră că programul Erasmus + joacă un rol vital pentru promovarea identității și integrării europene, a solidarității, a creșterii sustenabile și favorabile incluziunii, a unor locuri de muncă de calitate, a competitivității, a coeziunii sociale și a mobilității forței de muncă tinere, contribuind la îmbunătățirea sistemelor europene din domeniul educației și al formării, a învățării pe tot parcursul vieții, a cetățeniei europene active, precum și șanse mai mari de a găsi un loc de muncă, oferind europenilor posibilitatea de a dobândi o serie de competențe transversale și transferabile și de aptitudini prin intermediul studiilor, al formării, al experienței profesionale în străinătate și al voluntariatului; de asemenea, consideră că programul Erasmus + le oferă persoanelor șansa de a trăi mai independent, de a se adapta mai ușor și de a se dezvolta personal;

4.  subliniază că, deși, la nivel general, programul are o vizibilitate mai mare decât predecesorul său, luate separat, diferitele programe sectoriale nu sunt încă vizibile; reamintește, în acest context, că trebuie să se țină seama de trăsăturile și caracteristicile specifice ale diferitelor sectoare în cursul punerii în aplicare a programului;

5.  subliniază faptul că formatele specifice anumitor sectoare, cum ar fi atelierele Grundtvig și inițiativele naționale pentru tineret deschise grupurilor neoficiale ar trebui reintroduse, iar inițiativele transnaționale de tineret ar trebui să fie mai ușor accesibile; Propune ca impactul programului să fie maximizat prin măsuri eligibile noi, de exemplu prin introducerea unor schimburi de tineri pe scară largă, bazate pe structura Serviciului european de voluntariat pe scară largă (SEV), în cadrul acțiunii-cheie 1 (AC1);

6.  subliniază că, dintre capitolele programului, capitolul dedicat tinerilor este cel mai afectat ca urmare a creșterii interesului cetățenilor europeni pentru Erasmus+; menționează că, în prezent, 36 % dintre cererile Erasmus+ sunt în domeniul tineretului, înregistrându-se o creștere de 60 % a numărului de cereri între 2014 și 2016;

7.  recunoaște importanța dialogului structurat al UE privind tineretul, un proces participativ care acordă tinerilor și organizațiilor de tineret ocazia de a fi implicați în elaborarea politicii UE în domeniul tineretului și de a o influența și salută sprijinul pe care programul îl furnizează procesului, prin susținerea grupurilor de lucru naționale și a proiectelor privind dialogul structurat în cadrul acțiunii-cheie 3 (AC3); ia act de faptul că Serviciul european de voluntariat este un format intensiv de învățare și de experiență pentru tineri, care necesită un cadru de înaltă calitate; subliniază faptul că accesul la programul Erasmus+ ar trebui să rămână în continuare rezervat în principal societății civile;

8.  recunoaște că, potrivit relatărilor părților interesate de la toate nivelurile, primii doi ani și jumătate de punere în aplicare a programului au fost dificili și complecși, însă, între timp, s-au înregistrat progrese, deși simplificările introduse prin abordarea de tipul „format unic” au avut în multe cazuri efecte negative; consideră că mai puține obstacole birocratice ar putea conduce la un program mai amplu și mai accesibil; solicită, prin urmare, depunerea de eforturi suplimentare pentru reducerea birocrației în întregul ciclu al proiectelor și pentru stabilirea costurilor în mod corespunzător și în raport cu bugetul sau cu tipul de proiect; în același timp, încurajează Comisia să consolideze dialogul cu partenerii sociali, autoritățile locale și societatea civilă pentru a asigura accesul cel mai larg la program; regretă faptul că, din cauza complicațiilor administrative mari, finanțarea Erasmus+ este uneori inaccesibilă pentru organizațiile mai mici; consideră că birocrația și cerințele de raportare ar trebui simplificate;

9.  regretă faptul că Comisia nu furnizează date privind calitatea proiectelor de succes; subliniază că analizarea calității fiecărui proiect și a expunerii transparente a rezultatelor sunt un pas evident pe care Comisia ar trebui să îl facă, care poate contribui la o rată mai mare de succes în privința solicitărilor;

10.  evidențiază că obiectivul unei aplicări mai simple, mai ușor de utilizat și mai flexibile nu a fost încă atins; în acest context, regretă faptul că se remarcă în continuare o lipsă de claritate și un nivel neuniform de detaliere în ghidul programului, precum și formulare de cerere prea complicate care creează un dezavantaj considerabil pentru candidații mai mici, neexperimentați și neprofesioniști; subliniază necesitatea de a urmări îmbunătățirea programului, sporind caracterul accesibil al acestuia pentru utilizatori, ținând seama, în același timp, de importanța diferențierii între diverse sectoare și grupuri de beneficiari; regretă faptul că termenele de plată lungi din cadrul Erasmus+ au un impact negativ asupra posibilităților organizațiilor mai mici de a solicita finanțare;

11.  invită Comisia să simplifice în mod semnificativ procedura de solicitare și să transforme ghidul programului, făcându-l mai adaptat utilizatorilor și sectoarelor specifice, unind ansamblul informațiilor relevante pentru fiecare sector de program într-un capitol și să publice toate formularele de cerere în toate limbile oficiale, în același timp cu ghidul programului și cu mult timp înainte de termenul limită de depunere a cererilor, precum și să furnizeze o indicație clară a documentelor necesare în fiecare etapă; solicită clarificarea și simplificarea secțiunii financiare din formularele electronice; subliniază că este necesară o evaluare coordonată și consecventă a cererilor, susținută de experți independenți;

12.  subliniază importanța unor rezultate de învățare clare și a unor fișe de post specifice pentru experiențele de muncă Erasmus+ în străinătate pentru studenții, stagiarii și ucenicii din cadrul învățământului profesional și tehnic, precum și pentru voluntari; subliniază că pregătirea candidaților înainte de experiența lor internațională este parte integrantă din activitate și necesită includerea unor sesiuni de consiliere în carieră, formări lingvistice, precum și cursuri de formare în domeniul integrării sociale și culturale, inclusiv al comunicării transculturale care ar impulsiona participarea persoanelor la societate și le-ar îmbunătăți condițiile de muncă și de trai; luând în considerare importanța multilingvismului în îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor, consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova și susține multilingvismul în cadrul programului Erasmus+; salută faptul că vor fi consolidate competențele în materie de limbi străine ale participanților la proiectele Erasmus+ , inclusiv în ceea ce privește limbile străine învecinate, acestea putând crește mobilitatea și capacitatea de inserție profesională pe piața transfrontalieră a muncii; consideră că cursurile de limbă pentru viitori participanți la mobilitate ar putea fi asigurate în cooperare cu instituțiile educaționale și companiile-gazdă și ar putea fi adaptate la domeniul lor de studiu sau la stagiul acestora;

13.  reamintește că, în ciuda majorării semnificative a bugetului general al programului, în CFM a fost prevăzută doar o creștere limitată pentru prima jumătate a perioadei de programare, ceea ce a determinat, din păcate, respingerea multor proiecte de înaltă calitate și, prin urmare, o rată de succes scăzută și un grad ridicat de nemulțumire în rândul candidaților;

14.  salută majorarea fondurilor disponibile pentru programul Erasmus+ pentru anul 2017 cu aproape 300 de milioane EUR, în comparație cu 2016; subliniază, în continuare, necesitatea de a folosi aceste fonduri parțial pentru îmbunătățirea punctelor slabe ale programului și în principal pentru sporirea numărului de proiecte de calitate;

15.  recunoaște faptul că investițiile de la bugetul UE în cadrul Erasmus+ contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională, precum și la diminuarea riscului de șomaj pe termen lung pentru tinerii europeni, la cetățenia activă și la incluziunea socială a tinerilor;

16.  consideră că majorarea cu 12,7 % a bugetului total în 2017, în raport cu 2016, și alte creșteri anuale în următorii ani ai programului vor conduce la rate de succes mai ridicate și la un grad mai ridicat de satisfacție în rândul solicitanților; așteaptă realizarea intenției Comisiei de a aloca o sumă suplimentară de 200 de milioane EUR pentru perioada rămasă a programului, deși este necesar un efort bugetar mai mare pentru a acoperi cererea în sectoarele subfinanțate, care este, de fapt, mult mai mare decât fondurile disponibile; ia act de faptul că 48 % dintre agențiile naționale raportează că acțiunile programului sunt subfinanțate;

17.  încurajează Comisia să analizeze acțiunile-cheie ale programului și sectoarele care par a fi subfinanțate, cum ar fi acțiunea-cheie 2 (AC2) Parteneriate strategice, educația adulților, tineretul, educația școlară, învățământul profesional și tehnic (VET) și învățământul superior, precum și cele care ar putea beneficia cel mai mult de majorarea bugetului; subliniază nevoia de a menține o monitorizare continuă a programului în vederea identificării domeniilor și a sectoarelor respective, pentru a adopta măsuri corective cât de repede posibil; subliniază necesitatea de a asigura finanțare suficientă pentru mobilitate, acordând o atenție deosebită sporirii mobilității grupurilor subreprezentate; subliniază faptul că, datorită nevoilor specifice ale fiecărui sector, sunt necesare linii bugetare speciale pentru diferite sectoare; subliniază că bugetul trebuie folosit exclusiv conform prevederilor programului;

18.  subliniază că, deși mijloacele virtuale reprezintă o modalitate de a sprijini difuzarea și exploatarea rezultatelor, activitățile directe și a contactele personale joacă un rol foarte important pentru succesul proiectului și al programului general; consideră, în această privință, că campaniile de sensibilizare din statele membre ar trebui să includă seminarii și activități în cadrul cărora să fie întâlniți în persoană potențialii participanți;

19.  subliniază că o componentă puternică pentru toți participanții la Erasmus+ este dezvoltarea competențelor lor lingvistice; prin urmare, salută instrumentele lingvistice online care sunt propuse de Comisie, dar reamintește că un cadru (național, regional, local) de însoțire trebuie pus în aplicare pentru ca mobilitatea să aibă succes, în special pentru copiii de vârstă școlară, pentru studenții VET și, de asemenea, pentru personal, în scopul de a contribui la integrarea acestora în diferite medii;

20.  subliniază faptul că, în prezent, numai 1 % din tinerii care participă la programe de formare profesională la locul de muncă, inclusiv cele de ucenicie, sunt implicați în programe de mobilitate pe durata formării; consideră că trebuie create condițiile necesare pentru dezvoltarea mobilității ucenicilor în interiorul Uniunii Europene, pentru a le oferi șanse egale cu cele ale studenților din învățământul superior și, astfel, pentru a realiza obiectivele de combatere a șomajului, în special a șomajului din rândul tinerilor;

21.  subliniază importanța educației informale și nonformale, a lucrătorilor tineri, a participării la activități sportive și a voluntariatului în cadrul programului Erasmus+ , ca moduri de a stimula dezvoltarea de competențe civice, sociale și interculturale, pentru a promova incluziunea socială și cetățenia activă a tinerilor și pentru a contribui la dezvoltarea capitalului uman și social;

22.  subliniază că, în trecut, programul Erasmus și, înainte de acesta, Leonardo se adresau în special tinerilor cu competențe mai înalte și cu opțiuni mai bune de acces pe piața forței de muncă și nu se axau deloc asupra grupurilor celor mai vulnerabile; indică obiectivul UE de a reduce părăsirea timpurie a școlii și sărăcia; subliniază că persoanele care părăsesc școala timpuriu, un grup cu risc ridicat de sărăcie și șomaj, ar trebui să fie vizate în mod deosebit de statele membre la punerea în aplicare a programului Erasmus+; subliniază că programele pentru persoanele care părăsesc timpuriu școala nu pot fi programele standard VET sau de schimb, ci ar trebui să se axeze pe nevoile specifice ale acestora, pe accesul ușor și pe finanțarea necomplicată, în coroborare cu medii de învățare informale sau nonformale;

23.  ia act de noile provocări sociale și de evoluția continuă a sarcinilor de muncă; reamintește că programul Erasmus+ pregătește, de asemenea, tinerii pentru angajare și consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială asupra unei schimbări a accentului, de la competențele la locul de muncă la competențele netehnice, promovând dobândirea unor serii de abilități și competențe transversale și transferabile, cum ar fi antreprenoriatul, alfabetizarea TIC, gândirea creativă, soluționarea problemelor și o perspectivă inovatoare, încrederea în sine, adaptabilitatea, crearea spiritului de echipă, gestionarea proiectelor, evaluarea riscurilor și asumarea de riscuri, precum și competențe sociale și civice care sunt deosebit de relevante pentru piața muncii; consideră că aceasta ar trebui să includă, de asemenea, bunăstarea la locul de muncă, un bun echilibru între viața profesională și cea privată, precum și integrarea persoanelor aflate în situații vulnerabile pe piața muncii și în societate;

24.  ia act de faptul că mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți a fost lansat de-abia în februarie 2015, după semnarea, în decembrie 2014, a acordului de delegare cu Fondul european de investiții (FEI), și că, până în prezent, doar patru bănci din Franța, Spania și Irlanda participă la acest instrument inovator; regretă faptul că acest instrument financiar este departe de a atinge rezultatele așteptate, din moment ce, până în prezent, numai 130 de studenți la master participă la acesta; solicită o evaluare critică a mecanismului de garantare a împrumuturilor, analizarea scopului și a accesibilității sale pe teritoriul Europei, și îndeamnă Comisia, în consultare cu Parlamentul, să propună o strategie pentru a realoca o parte a bugetului care, probabil, nu va fi folosit până în 2020; subliniază că rata globală a studenților îndatorați ar trebui monitorizată, pentru a garanta că instrumentele financiare cuprinzătoare folosite de program înseamnă mai multe persoane ajutate;

25.  regretă că organizațiile care reprezintă sportivii amatori la nivel local, și în special sportivii cu handicap, sunt extrem de slab reprezentate în rândul participanților la proiectele din domeniul sportului de masă; salută introducerea unor parteneriate de colaborare restrânse, cu cerințe administrative reduse, ca un pas important care va facilita participarea la program a organizațiilor sportive de masă mai mici, precum și o mai bună valorificare a acestora; subliniază că acțiunea intersectorială, în acest caz conectând mai mult sportul și educația, poate contribui la abordarea acestei insuficiențe; remarcă faptul că practica ar trebui extinsă la alte sectoare ale finanțării proiectului Erasmus+, în special pentru organizațiile de voluntari;

26.  salută, în special, implicarea programului Erasmus+ în cooperare și în activitățile de sport de masă; încurajează Comisia să îmbunătățească accesibilitatea și participarea la program a actorilor de bază, cum ar fi cluburile sportive; invită Comisia să evalueze dacă finanțarea existentă, disponibilă pentru domeniul sportului în cadrul Erasmus+, este utilizată în mod eficient și în beneficiul sportului de masă și, în caz contrar, să identifice opțiuni de îmbunătățire, concentrându-se asupra sportului de masă și asupra educației, pentru a spori vizibilitatea, a promova activitatea fizică și a face sportul mai accesibil pentru toți cetățenii din UE; invită Comisia să îmbunătățească abordarea transsectorială privind sportul de masă în cadrul tuturor acțiunilor relevante ale Erasmus+ și să coordoneze acțiunile în acest domeniu pentru a asigura eficiența și impactul dorit al acestora;

27.  subliniază valoarea adăugată a acțiunilor VET din cadrul Erasmus+ pentru susținerea integrării sau reintegrării grupurilor dezavantajate în oportunitățile de formare educațională/vocațională, pentru a le facilita tranziția spre piața forței de muncă;

28.  îndeamnă Comisia și statele membre, inclusiv agențiile UE precum Cedefop, să îmbunătățească calitatea, accesibilitatea și accesul egal la programele de mobilitate VET, pentru ca acestea să ofere o valoare adăugată tuturor participanților în materie de calificare, recunoaștere și conținut și să garanteze introducerea unor standarde de calitate în programele de învățare;

29.  recunoaște că, având în vedere nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor din anumite state membre, pregătirea tinerilor pentru piața muncii reprezintă unul dintre obiectivele principale ale programului Erasmus+; în același timp, pune un accent deosebit pe necesitatea de a menține statutul activităților extrașcolare, de formare profesională și de studiu în cadrul programului Erasmus+;

30.  reamintește Comisiei că persoanele cu dizabilități, cum ar fi cei cu deficiențe de auz, au nevoi speciale, motiv pentru care necesită o finanțare adecvată și un sprijin corespunzător, cum ar fi interpreți în limbajul semnelor, precum și acces la informații suplimentare și o subvenție suficientă pentru a se putea înscrie în programul Erasmus +; solicită Comisiei să își continue activitatea de introducere a unor măsuri suplimentare pentru a acorda persoanelor cu dizabilități un acces liber și nediscriminatoriu la toate programele de burse din cadrul programului Erasmus+; consideră că ar merita, dacă se consideră necesar, să se numească așa-numiți mentori în cadrul agențiilor naționale, care să ofere consiliere cu privire la cea mai bună alocare a fondurilor;

31.  subliniază necesitatea sprijinirii atât prin finanțări, cât și prin facilități fiscale, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) care asigură formarea profesională în cadrul programului Erasmus+;

Recomandări

32.  consideră că Erasmus+ este unul dintre pilonii principali pentru adaptarea populației europene la învățarea pe tot parcursul vieții; solicită Comisiei, prin urmare, să exploateze pe deplin dimensiunea învățării continue a programului, promovând și încurajând cooperarea transsectorială în cadrul programului Erasmus+, care este mult mai mare decât în cadrul programelor precedente, și să evalueze cooperarea transsectorială în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a programului, care urmează a fi prezentată la sfârșitul anului 2017; recunoaște faptul că proiectele și activitățile transsectoriale demonstrează potențialul de a îmbunătăți performanța programului; solicită încorporarea mobilității educaționale în toate programele de învățământ superior sau profesional, pentru a îmbunătăți calitatea învățământului superior și a sistemului VET, pentru a sprijini actualizarea abilităților profesionale, a competențelor persoanelor și dezvoltarea carierei lor, precum și a consolida conștientizarea competențelor dobândite datorită mobilității în toate sectoarele specifice și a promova cunoștințele referitoare la învățare, formare și activitățile pentru tineri; solicită oportunități mai bune pentru elevii din învățământul profesional și tehnic de a efectua un stagiu de practică sau de a urma o parte din studii în țările învecinate, de exemplu finanțând cheltuielile de transport ale elevilor care continuă să locuiască în propria țară;

33.  subliniază că programul Erasmus+ este un instrument-cheie pentru îmbunătățirea calității VET pe întreg teritoriul UE; evidențiază că un VET de calitate și favorabil incluziunii, precum și mobilitatea VET joacă un rol economic și social esențial în Europa, într-o piață a muncii în schimbare rapidă, permițând tinerilor și a adulților să dobândească competențele profesionale și cele necesare vieții de care este nevoie pentru a realiza tranziția de la educație și formare la muncă; subliniază că VET și mobilitatea VET ar trebui să promoveze egalitatea de șanse, nediscriminarea și incluziunea socială pentru toți cetățenii, inclusiv pentru femeile subreprezentate în VET, precum și pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, inclusiv romii, tinerii șomeri, persoanele cu dizabilități, locuitorii din zonele îndepărtate sau cele ultraperiferice, precum și migranții; sugerează, de asemenea, să se acorde o atenție mai mare beneficiarilor cu nivel scăzut de calificare, pentru a crește gradul lor de participare și, astfel, pentru a îmbunătăți raza de acțiune a programelor;

34.  subliniază selectivitatea socială continuă în ceea ce privește înscrierea la programele de mobilitate în unele state membre; regretă că inegalitățile din cadrul și dintre statele membre îngreunează accesul la program, deoarece creează bariere pentru solicitanți, în special pentru studenții cu venituri mici, subliniază procentul ridicat de studenți care sunt angajați în programe de mobilitate sprijinite de terțe părți (familie, părinți, parteneri, actori locali apropiați beneficiarilor); remarcă faptul că mulți studenți care lucrează renunță la participarea la programul de mobilitate din cauza potențialei pierderi a venitului; ia act de faptul că înlăturarea obstacolelor din calea mobilității, cum ar fi obstacolele financiare, și o mai bună recunoaștere a rezultatelor activității/studiilor sunt instrumente importante pentru îndeplinirea obiectivelor AC1; încurajează Comisia și statele membre să majoreze în continuare ajutorul financiar pentru persoanele care nu pot participa din cauza constrângerilor financiare și caută posibilități suplimentare de a facilita mobilitatea acestora pentru a face cu adevărat programul Erasmus+ accesibil tuturor; invită Comisia și statele membre să asigure egalitatea de gen și accesul egal la program;

35.  solicită Comisiei să garanteze mobilitatea la nivelul întregii Europe chiar și în perioadele de criză și să mențină opțiuni care să permită țărilor ce participă la Spațiul European al Învățământului Superior să acceseze programul Erasmus+;

36.  își manifestă din nou preocuparea cu privire la faptul că tinerii și publicul larg percep Erasmus+ în principal ca fiind un program pentru studenți; prin urmare, recomandă să se acorde o importanță sporită măririi vizibilității la nivel european, național și regional a diferitelor domenii în care persoanele pot să își prezinte candidatura, care includ învățământul preuniversitar, învățământul superior, învățământul superior internațional, VET, educația pentru adulți, tineretul și sporturile, ca și voluntariatul, evidențiind, de asemenea, posibilitatea de a crea proiecte transversale, în special prin activitatea de relații cu publicul și printr-o campanie de informare cu privire la conținutul tuturor programelor;

37.  consideră că mărcile renumite (Comenius, Erasmus, Erasmus Mundus, Leonardo da Vinci, Grundtvig și Tineretul în acțiune) și siglele acestora constituie instrumente importante pentru promovarea diversității programului; ia act, de asemenea, de faptul că denumirea „Erasmus+” este pe cale de a deveni cel mai bine cunoscută în rândul noilor participanți; subliniază faptul că noul program ar trebui să-și protejeze noua denumire „Erasmus+” și să utilizeze în continuare diferite metode pentru a promova sensibilizarea publicului; sugerează Comisiei să evidențieze în continuare relația programului Erasmus+ cu mărcile sale și varietatea subprogramelor acestuia; solicită adăugarea denumirii „Erasmus” la programele individuale (prin urmare, acestea vor fi „Erasmus Comenius”, „Erasmus”, „Erasmus Mundus”, „Erasmus Leonardo da Vinci”, „Erasmus Grundtvig” și „Erasmus Tineretul în acțiune”); invită toate părțile interesate să continue să le utilizeze, în special în publicații și broșuri, pentru a menține și a consolida identitatea programelor sectoriale, a facilita recunoașterea și a evita orice confuzie în rândul beneficiarilor; solicită Comisiei să structureze ghidul Erasmus+ cu ajutorul unor mărci renumite și să folosească în mod riguros etichetele respective în cadrul ghidului;

38.  încurajează Comisia să își sporească eforturile în vederea unui mod de lucru deschis, consultativ și transparent, precum și să își consolideze în continuare cooperarea cu partenerii sociali și cu societatea civilă (inclusiv, după caz, cu asociațiile de părinți, studenți, profesori, personal auxiliar și organizații de tineret) de la toate nivelurile de punere în aplicare; subliniază faptul că programul Erasmus+ ar trebui să devină un program emblematic din punctul de vedere al transparenței în Uniunea Europeană, recunoscut ca atare de cetățenii săi, evoluând către o situație în care toate deciziile și procesele sale să devină pe deplin transparente, în special în ceea ce privește aspectele financiare ale acestora; reamintește faptul că deciziile pe deplin transparente asigură o înțelegere mai clară pentru proiectele și persoanele ale căror cereri nu au avut succes;

39.  subliniază rolul important al Comitetului pentru program, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 de instituire a programului Erasmus+, ca actor-cheie în punerea în aplicare a programului și în consolidarea valorii adăugate europene, prin îmbunătățirea complementarității și a sinergiei dintre Erasmus+ și politicile la nivel național; solicită un rol mai solid pentru Comitetul pentru program și sporirea importanței rolului acestuia în deciziile de politică; invită Comisia să comunice în continuare informații detaliate privind distribuția fondurilor centralizate către Comitetul pentru program;

40.  subliniază faptul că instrumentele IT nu ar trebui înțelese numai ca vector pentru procesele administrative, de gestiune și de depunere de cererilor, întrucât acestea pot oferi, de asemenea, modalități valoroase de menținere a legăturii cu beneficiarii și de facilitare a contactelor inter pares în rândul acestora, asigurând un potențial sprijin pentru multe alte procese, de exemplu, feedback din partea beneficiarilor, mentorat reciproc și consolidarea vizibilității programului;

41.  invită Comisia să asigure un schimb regulat de informații și o bună cooperare între autoritățile naționale, organismele de punere în aplicare și organizațiile societății civile de la nivel european și agențiile naționale în ceea ce privește atât acțiunile descentralizate, cât și acțiunile centralizate din cadrul programului; solicită agențiilor naționale să furnizeze toate informațiile necesare pe paginile lor de internet, în același format și cu același conținut, în măsura posibilului;

42.  invită Comisia și, respectiv, Direcția Generală Educație și Cultură (DG EAC) și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) să facă posibilă o promovare mai intensă a acțiunilor descentralizate, precum AC 2, propunând finanțări adecvate și proporționale cu dimensiunea acțiunilor;

43.  încurajează consolidarea în continuare a cooperării dintre agențiile naționale și EACEA în scopul de a promova acțiunile centralizate ale programului Erasmus+, de a furniza sprijinul necesar, de a crește sensibilizarea publicului cu privire la program, de a furniza informații suplimentare cu privire la program potențialilor candidați și de a face schimb de opinii privind îmbunătățirea procesului de punere în aplicare a acestora; solicită Comisiei să elaboreze orientări europene de punere în aplicare destinate agențiilor naționale, în colaborare cu acestea; solicită facilitarea contactelor dintre Comisie, agențiile naționale, beneficiarii programului, reprezentații organizațiilor societății civile și EACEA, prin elaborarea unei platforme de comunicare pentru schimbul de informații și bune practici, în care toate părțile interesate pot primi informații de calitate, comunicând experiențele și sugestiile proprii de îmbunătățire constantă a programului; subliniază nevoia de a implica părțile interesate și beneficiarii în reuniunile Comitetului pentru program; subliniază faptul că, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1288/2013, acest lucru ar putea fi facilitat prin înființarea unor subcomitete permanente, la care să participe reprezentanți ai părților interesate și ai beneficiarilor, agențiile naționale sectoriale, deputații în Parlamentul European și reprezentanți ai statelor membre;

44.  solicită Comisiei să revizuiască modalitățile de plată către agențiile naționale, termenele-limită pentru candidaturi și perioadele de alocare și să le ajusteze în consecință; arată că agențiile naționale ar trebui să aibă posibilitatea unei flexibilități mai mari în ceea ce privește granturile de mobilitate și costurile administrative, în favoarea unor șederi mai îndelungate în străinătate; încurajează Comisia să asigure o flexibilitate sporită agențiilor naționale pentru transferul fondurilor în cadrul acțiunilor-cheie, în scopul de a acoperi potențialele deficite de finanțare, în funcție de nevoile beneficiarilor; sugerează încredințarea acestui proces agențiilor naționale, având în vedere familiaritatea lor cu eventualele deficite de finanțare din țările lor respective; ia act de faptul că o flexibilitate crescută face necesare monitorizarea și transparența corespunzătoare;

45.  își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerea numărului de proiecte grupate în cadrul Leonardo și cere ca agențiile naționale să aibă o libertate decizională mai mare în ceea ce privește valoarea subvențiilor pentru cheltuielile administrative, astfel încât să poată ține cont într-un mod mai eficace de particularitățile naționale, precum sistemul dual;

46.  este preocupat de dificultățile agențiilor naționale în interpretarea și aplicarea normelor programelor și reamintește că 82% din bugetul Erasmus + este gestionat prin acțiuni descentralizate; solicită Comisiei să simplifice definițiile și să îmbunătățească orientările privind acțiunile descentralizate și să asigure aplicarea consecventă a normelor și reglementărilor programului în cadrul agențiilor naționale, respectând standardele comune de calitate, evaluarea proiectului și procedurile administrative, garantând astfel punerea uniformă și coerentă în aplicare a programului Erasmus+, cele mai bune rezultate pentru bugetul UE și evitarea ratelor de eroare;

47.  consideră că performanțele agențiilor naționale ar trebui evaluate și îmbunătățite periodic, pentru a garanta performanța acțiunilor finanțate de UE; ia act de faptul că ratele de participare și experiența participanților și a partenerilor ar trebui să constituie un element esențial în această privință;

48.  sugerează alinierea structurii organizatorice a serviciilor competente ale Comisiei cu structura programului;

49.  solicită îmbunătățirea în continuare a instrumentelor informatice relevante și acordarea unei atenții primordiale raționalizării, accesibilității pentru utilizatori și îmbunătățirii legăturilor dintre diferitele instrumente, mai degrabă decât dezvoltării unor instrumente noi; reamintește, în acest context, faptul că aplicațiile mobile se numără printre mijloacele favorite de interacțiune cu internetul utilizate de tinerii cetățeni; subliniază faptul că tehnologiile IT pot juca un rol important în consolidarea vizibilității programului;

50.  invită Comisia să dezvolte în continuare platformele eTwinning, School Education Gateway, Open Education Europe, EPALE, Portalul european pentru tineret și VALOR IT pentru a le face mai atractive și mai ușor de utilizat; solicită Comisiei să includă o evaluare a acestor platforme în evaluarea la jumătatea perioadei a programului Erasmus+, care să fie prezentată la sfârșitul anului 2017;

51.  invită Comisia să optimizeze performanța și ușurința utilizării instrumentelor IT, cum ar fi Instrumentul de mobilitate sau alte platforme de sprijin IT, precum Platforma electronică pentru educația adulților în Europa (EPALE), pentru a se asigura că beneficiarii programului își valorifică pe deplin experiențele, precum și pentru a promova colaborarea transfrontalieră și schimbul de cele mai bune practici;

52.  solicită Comisiei să consolideze dimensiunea educației în școli din cadrul programului, permițând o mobilitate sporită a elevilor, simplificarea procedurilor de finanțare și administrative pentru școli și furnizorii de educație nonformală, profitând astfel de intenția generală a Erasmus+ de a stimula cooperarea transsectorială și pentru a încuraja furnizorii de educație nonformală să se implice în parteneriate cu școli; încurajează Comisia să consolideze activitatea privind tinerii și practicile de dezvoltare a educației nonformale în cadrul programului, sprijinind organizațiile de tineret și alți furnizori de activități pentru tineri și acordând în continuare sprijin pentru parteneriatul privind tineretul, încheiat între UE și Consiliul Europei;

53.  salută introducerea a două tipuri de parteneriate strategice, ca un prim pas important și pozitiv în direcția creșterii șanselor pentru micile organizații de a participa la program, deoarece acestea întâmpină deseori dificultăți în îndeplinirea cerințelor și, prin urmare, sunt discriminate, ceea ce afectează negativ reputația și capacitatea de convingere a programului; invită Comisia să aducă îmbunătățiri care să sporească și mai mult atractivitatea programului, pentru a asigura includerea mai multor organizații mici în activitățile programului, cu scopul final de a spori ponderea acestora în cadrul programului, ținând seama de cerințele de calitate; salută elaborarea unor orientări europene de punere în aplicare și a unui site mai detaliat de întrebări frecvente pentru eficientizarea răspunsurilor referitoare la criteriile de selecție și pentru evidențierea proiectelor selectate, pentru a clarifica selecția și pentru a sprijini mai bine organizațiile mici; subliniază nevoia de a implica diverse organizații participante în activitățile programului și de a menține un echilibru între acestea;

54.  recomandă reducerea valorilor subvențiilor în sectorul cooperării școlare, în favoarea numărului de proiecte subvenționate, pentru a subvenționa în mod direct schimburile școlare și, astfel, pentru a face posibile întâlniri mai personale între persoane de diferite limbi și culturi; subliniază importanța experiențelor personale cu persoane din medii culturale diferite în ceea ce privește promovarea unei identități europene și ideea fundamentală a integrării europene și recomandă să se încerce să se asigure participarea unui număr cât mai mare de persoane, lucru care ar trebui să fie valabil pentru toate obiectivele programului; salută, în acest sens, îmbunătățirile care au avut deja loc, dar speră ca normele să devină și mai flexibile, ca parte a parteneriatelor strategice dintre agențiile naționale și Comisie;

55.  luând în considerare importanța multilingvismului în îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor(19), consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova și susține multilingvismul în cadrul programului Erasmus+;

56.  constată, în contextul noilor provocări societale pentru Europa, nevoia de a consolida o abordare europeană pentru a rezista în fața provocărilor europene comune, prin sprijinirea proiectelor de inovare la scară mare în domeniul educației, al formării și al tineretului, derulate de rețelele societății civile europene; indică faptul că acest lucru poate fi realizat prin alocarea către acțiunile centralizate a unei părți din finanțarea generală a Erasmus+ destinată AC2 intitulate „Cooperare pentru inovare și schimb de bune practici”;

57.  ia act de faptul că 75 % dintre agențiile naționale au semnalat sarcini administrative considerabile, ceea ce scade capacitatea de investiție a bugetului UE și riscă să afecteze direct beneficiarii; solicită DG EAC și EACEA să îmbunătățească implementarea, în special în procesul de tratare a cererilor;

58.  salută introducerea în program a sistemului bazat pe costuri unitare, în vederea reducerii la minimum a sarcinii administrative; salută, de asemenea, ajustările efectuate de Comisie în 2016, precum și pe cele planificate pentru 2017; menționează că unele state membre nu pot aplica acest sistem din cauza unor cerințe normative sau consideră nivelurile costurilor inadecvate în raport cu costurile reale; consideră că este nevoie ca ratele costurilor unitare să fie majorate într-o mai mare măsură, pentru ca participanții la proiect să beneficieze de sprijinul financiar necesar și subliniază nevoia de a garanta că participanții și organizațiile din zonele îndepărtate și regiunile de frontieră nu sunt dezavantajate de sistemul de cost unitar; solicită ca implicarea personală ridicată, în special a numeroșilor voluntari și cadre didactice, dar și a tuturor celorlalți candidați, să fie recompensată în mod corespunzător; solicită (re)introducerea în finanțare a capitolelor privind inițierea proiectului și stabilirea contactului cu potențialii parteneri de cooperare sau întâlnirile pregătitoare ori o alocare totală suficientă pentru a acoperi aceste costuri, de exemplu; subliniază faptul că transparența în acest domeniu reprezintă o componentă esențială a cerințelor de transparență și a obiectivelor întregului program Erasmus+;

59.  salută simplificarea introdusă de utilizarea sumei forfetare și a finanțării forfetare; încurajează Comisia să identifice modalități pentru îmbunătățirea în continuare a procedurii administrative complicate pentru solicitanții din diferite sectoare ale programului; este preocupat de faptul că agențiile naționale raportează sarcini de audit mai mari;

60.  constată nevoia de a consolida sprijinul operațional acordat rețelelor europene în cadrul AC3 intitulate „Sprijin pentru reformarea politicilor”, în vederea maximizării promovării și diseminării oportunităților oferite de Erasmus+;

61.  solicită Comisiei să ia măsuri relevante pentru ca activitatea de voluntariat să fie considerată sursă de contribuții proprii la bugetul proiectului, deoarece acest lucru facilitează participarea organizațiilor mai mici, în special în sport, ținând seama de faptul că Erasmus+ permite recunoașterea timpului de voluntariat drept cofinanțare sub formă de contribuții în natură și că noua propunere a Comisiei referitoare la orientările financiare include această posibilitate; subliniază faptul că trebuie recunoscută contribuția voluntarilor și că aceasta trebuie să beneficieze de vizibilitate, având în vedere semnificația ei specială pentru program, cu condiția să fie monitorizată pentru a se asigura că voluntariatul completează, dar nu înlocuiește, investiția resurselor publice;

62.  recunoaște valoarea economică și socială a voluntariatului și încurajează Comisia să sprijine mai mult organizațiile bazate pe voluntariat prin acțiunile programului;

63.  salută propunerea Comisiei de instituire a unui Corp european de solidaritate; încurajează Comisia să implice organizațiile de voluntari în elaborarea acestei noi inițiative pentru a asigura valoarea sa adăugată și complementară în consolidarea voluntariatului în Uniunea Europeană; încurajează Comisia și statele membre să depună un efort bugetar pentru a integra această nouă inițiativă, fără a subfinanța alte programe actuale și prioritare, și solicită explorarea posibilităților de integrare a acesteia în cadrul Serviciului european de voluntariat, pentru a consolida voluntariatul în UE fără a suprapune inițiative și programe;

64.  evidențiază că voluntariatul este o expresie a solidarității, libertății și responsabilității, care contribuie la consolidarea unei cetățenii active și la dezvoltarea personală umană; consideră că voluntariatul reprezintă, de asemenea, un instrument esențial pentru incluziunea și coeziunea socială, precum și pentru formare, educație și dialog intercultural, asigurând, totodată, o contribuție importantă la răspândirea valorilor europene; consideră că Serviciul european de voluntariat (EVS) ar trebui recunoscut pentru rolul său în sprijinirea dezvoltării abilităților și competențelor care pot facilita accesul participanților la EVS la piața muncii; invită Comisia și statele membre să asigure condiții de muncă decente pentru voluntari și să monitorizeze dacă contractele în temeiul căruia lucrează voluntarii sunt respectate pe deplin; invită Comisia și statele membre să garanteze că participanții la Serviciul european de voluntariat nu sunt niciodată considerați înlocuitori pentru forța de muncă și nu sunt nici folosiți în acest scop;

65.  solicită ca perioada decizională să fie cât mai scurtă cu putință, astfel încât candidaturile să poată fi evaluate într-o manieră coerentă și coordonată, iar candidaturile respinse să poată primi o justificare transparentă și inteligibilă, astfel încât utilizatorii programelor UE să nu fie descurajați în mod semnificativ;

66.  încurajează cu fermitate un nivel mai ridicat de transparență în evaluarea cererilor și adresarea unui feedback de calitate tuturor candidaților; invită Comisia să garanteze un sistem de feedback eficace pentru ca beneficiarii programului să poată transmite un raport Comisiei privind orice neregulă pe care eu putut să o constate cu privire la punerea în aplicare a programului Erasmus+; invită, de asemenea, Comisia să îmbunătățească și să intensifice fluxul de informații dintre instituțiile europene responsabile cu punerea în aplicare a programului și organismele naționale; în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a programului, încurajează agențiile naționale și EACEA să asigure oportunități de formare pentru evaluatori, precum și să organizeze reuniuni periodice cu beneficiarii și vizite ale proiectelor;

67.  remarcă importanța consolidării dimensiunii locale a Serviciului european de voluntariat; sugerează acordarea unui sprijin mai mare voluntarilor Serviciului european de voluntariat nu doar înainte de plecare, ci și la întoarcerea acestora în comunitățile lor locale, sub forma unor formări orientate spre locuri de muncă și integrate în locurile de muncă, pentru a-i ajuta să își împărtășească expertiza europeană prin promovarea voluntariatului la nivel local;

68.  susține creșterea eficienței și a eficacității prin programe mai ample; remarcă, cu toate acestea, că ar trebui să existe un echilibru între grupurile mici și grupurile mari de solicitanți;

69.  solicită Comisiei să armonizeze, pe cât posibil, pe parcursul întregului program, ratele de prefinanțare indicate, pentru a le oferi tuturor beneficiarilor aceleași avantaje și pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului, în special în cazul organizațiilor mici; invită Comisia și statele membre să se asigure că nu există o preferință pentru instituțiile mari în detrimentul celor mai mici și mai puțin cunoscute în ceea ce privește candidații la program;

70.  constată o serie de dezechilibre regionale, la nivelul UE și zonale, în interiorul statelor membre, în participarea la acțiunile finanțate prin Erasmus+; este preocupat de faptul că ratele de reușită a acțiunilor acestuia sunt relativ scăzute și divergente pe teritoriul UE; solicită măsuri direcționate și rapide pentru a crește participarea și pentru a îmbunătăți ratele de reușită, indiferent de originea solicitanților, care să vizeze direcționarea unei părți a finanțărilor în acțiuni specifice de promovare și de informare, în special în acele regiuni în care accesul la fonduri este încă scăzut;

71.  observă că implementarea Erasmus+ în regiunile UE arată că există cereri de finanțare și priorități de intervenție diferite, care impun ca anumite state membre să reorienteze intervenția programului pentru a asigura rentabilitatea banilor cheltuiți;

72.  remarcă discrepanțele nejustificate dintre țări în materie de granturi și metodele lor de alocare; încurajează Comisia să investigheze consecințele acestor diferențe într-un efort de reducere la minimum a diferențelor socioeconomice în Uniunea Europeană; încurajează creșterea în continuare a ratelor granturilor, precum și ajustarea acestora la costul vieții în țara care găzduiește persoana care participă la programul de mobilitate, pentru a încuraja participarea studenților dezavantajați din punct de vedere socioeconomic, a studenților și a personalului cu nevoi speciale, precum și a studenților și a personalului din regiuni îndepărtate;

73.  ia act de faptul că efectele pozitive mai accentuate și cererea mai mare de granturi de mobilitate Erasmus+ în Europa de Est și de Sud se lovesc de incompatibilitatea cu un buget global al programului limitat, ceea ce conduce la un procent ridicat de cereri respinse; propune Comisiei să își intensifice eforturile pentru a promova mobilitatea dinspre vestul Europei spre est;

74.  regretă faptul că inegalitățile tot mai profunde din interiorul statelor membre și dintre acestea, precum și existența, în UE, a unei rate ridicate a șomajului în rândul tinerilor îngreunează accesul la program, ridicând obstacole în calea mobilității solicitanților care provin din regiunile cu venituri mai reduse, care au fost afectate într-o măsură și mai mare de criza economică și de reducerile bugetare; declară că este necesar ca programul Erasmus + și VET să pătrundă până în regiunile cele mai îndepărtate și în cele situate la frontierele Uniunii Europene; consideră extrem de pozitivă asigurarea accesibilității și a egalității de șanse pentru locuitorii acestor regiuni, ca mijloc de reducere a șomajului în rândul tinerilor și de reactivare economică;

75.  subliniază faptul că granturile pentru sprijinirea mobilității persoanelor în cadrul programului Erasmus+ ar trebui să fie scutite de la plata taxelor și a contribuțiilor sociale;

76.  invită Comisia să recunoască natura specială a proiectelor și acțiunilor de mobilitate care implică persoane cu nevoi speciale și persoane care provin din medii defavorizate; încurajează promovarea intensă a posibilităților pentru persoanele cu nevoi speciale și pentru persoanele care provin din medii defavorizate de a participa la program, inclusiv refugiații, și solicită facilitarea accesului acestor persoane la program;

77.  subliniază că, deși au fost realizate progrese pentru recunoașterea perioadelor de studii, a creditelor, a competențelor și a abilităților dobândite prin învățarea nonformală și informală în străinătate, aceste provocări există în continuare; subliniază faptul că recunoașterea calificărilor internaționale este esențială pentru mobilitate și creează baza pentru continuarea cooperării în Spațiul european al învățământului superior; subliniază importanța utilizării pe deplin a tuturor instrumentelor UE pentru validarea cunoștințelor, a abilităților și a competențelor care sunt esențiale pentru recunoașterea calificărilor;

78.  subliniază că numărul perioadelor de studii efectuate în străinătate prin programul Erasmus a crescut constant începând cu 2008, în pofida crizei economice, financiare și sociale; atrage atenția asupra faptului că, în același timp, numărul stagiilor în străinătate a crescut exponențial; concluzionează că stagiile sunt în mod evident considerate de către tineri o oportunitate excelentă de consolidare a capacității lor de inserție profesională; recomandă Comisiei și agențiilor, organizatorilor și instituțiilor naționale să ia act de această evoluție;

79.  subliniază că, datorită Cadrului european al calificărilor(20), s-au realizat îmbunătățiri clare în domeniul sistemelor de recunoaștere și validare a diplomelor, calificărilor, creditelor, certificatelor de competențe și acreditărilor de competențe din domeniul educației și al VET, însă constată că există în continuare probleme; subliniază importanța de a garanta că competențele și calificările dezvoltate prin experiențele internaționale de mobilitate în orice cadru – mediu de învățare formal, stagii sau voluntariat în cadrul întreprinderilor și activități pentru tineret – sunt documentate, validate, recunoscute și făcute comparabile în mod adecvat în sistemul național; solicită Comisiei să reformeze Cadrul european al calificărilor și să realizeze progrese în domeniul consolidării acestuia, transformând caracterul său de recomandare din momentul de față într-un instrument mai puternic, pentru a sprijini libera circulație; invită Comisia și statele membre să folosească sistematic și să dezvolte în continuare instrumentele europene existente precum Europass, Youthpass și SECEFP; încurajează dezvoltarea unor calificări comune în domeniul VET, care să poată asigura recunoașterea internațională a calificărilor; solicită statelor membre să pună în aplicare integral și la timp Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării nonformale și informale;

80.  subliniază că educația și învățământul nonformal în rândul adulților promovează competențele de bază și competențele netehnice, precum competențele sociale și civice care sunt relevante pentru piața forței de muncă, precum și bunăstarea la locul de muncă și un bun echilibru între viața profesională și cea privată; indică faptul că educația și învățământul nonformal pentru adulți joacă un rol crucial în abordarea grupurilor sociale dezavantajate și în sprijinirea lor în direcția dezvoltării competențelor care să le ajute să intre pe piața forței de muncă și să găsească un loc de muncă durabil și de calitate sau să își îmbunătățească situația profesională, precum și să contribuie la o Europă mai democratică;

81.  invită Comisia și statele membre să promoveze programele VET, subliniază că sistemele de stagii de formare și de stagii profesionale reprezintă oportunități formatoare care nu înlocuiesc locurile de muncă cu normă întreagă, că acestea trebuie să garanteze condiții decente de lucru și plata adecvată a ucenicilor și că, în nicio circumstanță, competențele atribuite beneficiarilor nu ar trebui să fie înlocuite cu cele specifice unui angajat;

82.  constată creșterea cerințelor pentru activitatea de punere în aplicare desfășurată de agențiile naționale în cadrul programului actual; invită Comisia să ofere agențiilor naționale resurse suficiente și asistența necesară, permițând astfel o punere în aplicare mai eficientă a programului și oferind agențiilor naționale posibilitatea să abordeze noile provocări care apar în urma creșterii bugetare;

83.  solicită Comisiei să monitorizeze criteriile de calitate utilizate de agențiile naționale în evaluările proiectului și schimbul de cele mai bune practici în acest sens; încurajează programele de formare a evaluatorilor pentru a le permite să-și continue dezvoltarea, în special în proiectele transsectoriale, și pentru a le permite să ofere feedback de calitate tuturor solicitanților pentru a încuraja realizarea obiectivelor în proiectele viitoare și pentru a îmbunătăți performanța viitorilor solicitanți;

84.  consideră că măsurarea calitativă ar trebuie să fie la fel de importantă ca măsurarea cantitativă; solicită realizarea măsurării calitative în contextul programului Erasmus +;

85.  invită Comisia și statele membre să valideze și să recunoască învățarea formală și nonformală, precum și uceniciile; încurajează statele membre să-i informeze mai bine pe tinerii ucenici în privința posibilităților existente, să sprijine mai bine centrele de ucenicii care doresc să se orienteze către programul Erasmus +, precum și să pună în aplicare măsuri însoțitoare în caz de experiență de mobilitate transfrontalieră în țări învecinate pentru a sprijini ucenicii în ceea ce privește cazarea și transportul;

86.  mizează pe consolidarea mobilității în educație, a programelor de învățare și a perioadelor de practică la locul de muncă din cadrul programelor „Garanția pentru tineret” și „Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”, cu scopul de a încerca atenuarea ratelor înalte de șomaj în rândul tinerilor și dezechilibrele geografice din interiorul Uniunii Europene;

87.  îndeamnă Comisia să identifice participarea inegală în prezent a instituțiilor VET la programele UE privind mobilitatea în țări și în regiuni, cu scopul de a diminua aceste diferențe prin îmbunătățirea colaborării și a schimbului de informații între agențiile naționale pentru Erasmus+, prin sprijinirea muncii în echipă între instituțiile VET, conectând instituțiile VET cu experiență cu alte instituții, prin aplicarea de măsuri de sprijin în materie de politici și prin prezentarea de sugestii specifice instituțiilor VET, precum și prin îmbunătățirea sistemelor de sprijin ale instituțiilor VET care sunt deja instituite;

88.  încurajează statele membre, în scopul de a stimula mobilitatea profesorilor, a cadrelor universitare și a personalului non-academic, să recunoască că participarea acestora la programele de mobilitate este o parte importantă a evoluției carierei lor, și, dacă este posibil, să introducă un sistem de recompensare în legătură cu participarea la programele de mobilitate, de exemplu, sub forma unor beneficii financiare sau a reducerii volumului de muncă;

89.  invită agențiile naționale să ofere transparență deplină în evaluarea proiectelor prin publicarea unei liste de proiecte selectate, împreună cu progresele continue ale acestora și cu sprijinul financiar alocat;

90.  încurajează continuarea, în cadrul AC 1, a celor mai bune practici privind funcția din Comenius, cum ar fi stimularea schimburilor între clasele de elevi, precum și posibilitatea ca membrii personalului școlar să solicite în mod individual granturi de mobilitate conform AC 1;

91.  remarcă faptul că, în ciuda calității înalte a proiectelor din acțiunea-cheie 2, multe dintre acestea au fost respinse din cauza finanțării limitate; încurajează Comisia să desemneze aceste proiecte, pentru a contribui la atragerea de investiții pentru acestea din alte surse; încurajează statele membre să recunoască proiectele care au primit note, acordându-le caracter prioritar în accesarea fondurilor publice în vederea realizării lor, dacă respectivele fonduri sunt accesibile;

92.  invită Comisia să continue eforturile de rezolvare a provocării legate de finanțarea organizațiilor europene cu sediul în Bruxelles, pentru ca acestea să contribuie în continuare la dezvoltarea politicilor europene în domeniile educației, formării, tineretului și sportului;

93.  remarcă provocările cu care se confruntă agențiile naționale în punerea în aplicare a mobilității internaționale a creditelor; solicită o mai mare flexibilitate a alocării resurselor de către agențiile naționale din unele țări și regiuni, cu scopul respectării priorităților de cooperare ale instituțiilor de învățământ superior;

94.  remarcă scăderea numărului de participanți individuali la mobilitate în afara Erasmus+, ca urmare a tratamentului preferențial din partea instituțiilor europene de învățământ superior aplicat unui sistem de mobilitate instituționalizat; încurajează Comisia și autoritățile naționale să reînnoiască oportunitățile candidaților individuali de participare la mobilitate;

95.  încurajează Comisia să consolideze sistemul VET prin promovarea subprogramelor Leonardo da Vinci în rândul noilor organizații și al instituțiilor mai mici, în plus față de acordarea de asistență acestora pentru solicitarea unei finanțări corespunzătoare, oferindu-le orientări în continuare, formare online și sprijin personalizat pentru întocmirea de cereri de finanțare de înaltă calitate prin contactul cu agențiile naționale pentru programul Erasmus+;

96.  încurajează promovarea spațiului învățământului superior european în întreaga lume, precum și avansarea cunoștințelor individuale la nivel mondial, sprijinind toate părțile interesate relevante (statele membre, instituțiile de învățământ superior, asociațiile de învățământ superior) să sporească interesul pentru masteratul în cotutelă Erasmus Mundus în rândul instituțiilor de învățământ superior și al posibililor candidați;

97.  sugerează o mai mare implicare a agențiilor naționale în dezvoltarea politicii în domeniile educației, formării, tineretului și sportului, prin consolidarea legăturilor dintre Comisie, statele membre și agențiile naționale;

Următoarea perioadă de programare

98.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de simplificare a procedurilor administrative și de reducere a numeroaselor sarcini administrative pentru elevi și instituții, precum și pentru companiile-gazdă implicate în proiectele Erasmus+, în special pentru cele care nu exploatează suficient de bine această oportunitate, pentru a îmbunătăți și facilita accesul echitabil, precum și procesele de înregistrare, validare și recunoaștere; susține că informațiile referitoare la acest program trebuie furnizate în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene pentru a încuraja o implicare mai mare; solicită Comisiei și agențiilor naționale să omogenizeze criteriile de acces, urmărind să se asigure accesul unui număr cât mai mare de solicitanți posibil;

99.  sugerează că nu ar trebui să se mai acorde prioritate continuării armonizării și introducerii unor modificări majore în structura programului, ci, în schimb, ar trebui să se protejeze și să se consolideze realizările obținute până în prezent și să se facă îmbunătățiri progresive acolo unde este necesar;

100.  recomandă creșterea importanței și a vizibilității educației nonformale atât pentru încadrarea în muncă a tineretului, cât și pentru educația adulților în cadrul programului Erasmus+, educația nonformală fiind importantă în sectorul cetățeniei europene, pentru promovarea democrației și a educației privind valorile; cu toate acestea, programul este asociat frecvent cu educația formală, datorită numelui său;

101.  invită Comisia să implice părțile interesate relevante în activitatea privind următoarea perioadă de programare a finanțării, precum și în introducerea unor posibile îmbunătățiri pentru a garanta succesul ulterior al programului și valoarea adăugată a acestuia;

102.  recomandă ca Erasmus+ să dezvolte în continuare mobilitatea transsectorială a persoanelor în cadrul acțiunii-cheie 1, astfel încât cursanții, profesorii, educatorii, formatorii, ucenicii, lucrătorii și tinerii să se poată implica pe deplin în mobilitatea transsectorială;

103.  solicită să fie elaborată o definiție clară a proiectelor transsectoriale, pentru a evita confuzia care rezultă din etichetarea greșită a proiectelor;

104.  solicită nu numai garantarea actualului nivel bugetar pentru următoarea generație de programe în contextul noului CFM, dar consideră majorarea suplimentară a bugetului, care să asigure un nivel de finanțare anuală pentru următoarea generație de programe cel puțin egal cu nivelul de finanțare pentru ultimul an de punere în aplicare a cadrului actual, ca o condiție prealabilă absolut esențială pentru succesul permanent al programului; propune explorarea de către Comisie a posibilității de a crește prefinanțarea;

105.  salută structura programului și invită Comisia să păstreze în propunerea pentru următoarea generație de programe capitole distincte și bugete separate pentru educație și formare, tineret și sport, ținând cont de caracteristicile specifice ale acestora, și să adapteze formularele de cerere, sistemele de raportare și cerințele privind produsele dezvoltate în funcție de sector;

106.  încurajează agențiile naționale să se asigure că bugetele disponibile pentru fiecare acțiune-cheie și fiecare sector sunt ușor accesibile după fiecare rundă de cereri pentru a le permite candidaților să își planifice strategic viitoarele acțiuni, precum și să publice rezultatele selecției de proiecte și liniile bugetare, astfel încât să se poată efectua o monitorizare externă adecvată a programului;

107.  invită Comisia să revizuiască periodic nivelurile sprijinului financiar, precum sumele forfetare pentru deplasare și diurnele, pentru a garanta că acestea corespund cheltuielilor de întreținere reale și pentru a evita îndatorarea determinată de perioada de formare și, prin urmare, pentru a ajuta la prevenirea discriminării și a abandonării persoanelor cu mijloace financiare mai reduse și/sau cu cerințe speciale;

108.  indică faptul că grupurile dezavantajate sunt vizate în mod specific în sectorul tineretului; sugerează extinderea Strategiei privind incluziunea și diversitatea la toate sectoarele programului pentru a promova incluziunea socială și participarea persoanelor cu nevoi speciale sau cu mai puține șanse la programul Erasmus+;

109.  solicită Comisiei să prezinte și statelor membre să aprobe un cadru de bună calitate pentru ucenicii și o propunere de îmbunătățire a mobilității ucenicilor pentru a asigura o serie de drepturi pentru ucenici, stagiari și cursanții din cadrul VET, pentru a garanta protejarea lor adecvată și că aceste programe de mobilitate nu vor înlocui niciodată contractele de muncă standard; solicită stagii remunerate și de calitate și cere ca statele membre să raporteze situațiile în care se încalcă condițiile referitoare la sarcinile sau drepturile beneficiarilor programului Erasmus+;

110.  solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a asigura o cooperare mai strânsă între instituțiile de învățământ și principalele părți interesate (autoritățile locale/regionale, partenerii sociali, sectorul privat, reprezentanții tineretului, instalațiile VET, organizațiile de cercetare și organizațiile societății civile) pentru a consolida capacitatea de adaptare a sistemului educațional și al VET la nevoile adevărate de pe piața muncii, precum și pentru a garanta că această cooperare se reflectă în programul Erasmus +; consideră că implicarea activă a beneficiarilor și a tuturor părților implicate în elaborarea, organizarea, monitorizarea, punerea în aplicare și evaluarea programului asigură viabilitatea și succesul programului, precum și valoarea sa adăugată;

111.  susține să se permită studenților mobili să combine studiile în străinătate cu un plasament legat de studii în cadrul programului, facilitând sejurul acestora în străinătate, scăzând selectivitatea socială, sporind numărul de studenți mobili, îmbunătățind competențele studenților și amplificând conexiunile între învățământul superior și mediul profesional; invită în special Comisia ca, la atribuirea burselor Erasmus+, să acorde o atenție deosebită mobilității de lungă durată a ucenicilor;

112.  ia act de asimetriile existente între statele membre în materie de criterii de admitere în programul Erasmus+; insistă ca Comisia să se asigure că regulile programului sunt aplicate în mod armonizat în cadrul tuturor agențiilor naționale, respectând standardele de calitate comune și practicile procedurale, asigurând astfel coerența internă și externă a programului Erasmus+ și poziționarea sa ca un adevărat program european; în această privință, invită Comisia să elaboreze pentru agențiile naționale orientări privind punerea în aplicare la nivel european a programului Erasmus+; încurajează agențiile naționale, care în mod inerent trebuie să facă parte din procesul de monitorizare, să se axeze și pe crearea sau facilitarea unui forum pentru dialogul constructiv între autoritățile responsabile cu politicile în domeniul educației și al muncii din fiecare stat membru; încurajează puternic o mai bună coordonare între agenții pentru a corela proiectele care vizează aspecte similare;

113.  invită Comisia și statele membre îmbunătățească oportunitățile de formare în străinătate pentru VET și să prezinte VET drept o alegere privilegiată pentru integrarea pe piața muncii și o sursă de cariere promițătoare, precum și să îl facă accesibil tuturor cetățenilor de toate vârstele și să asigure o finanțare adecvată, dat fiind că fondurile alocate pentru VET nu sunt proporționale(21) cu numărul potențial de persoane care s-ar înscrie la programele de mobilitate oferite; sprijină cu fermitate promovarea și încurajarea eficientă a mobilității în domeniul VET în rândul femeilor și consideră că ar trebui ca statele membre să stabilească obiective ambițioase în această privință, iar progresele realizate ar trebui monitorizate în mod strict;

114.  subliniază că are loc o redefinire a locurilor de muncă și a competențelor, în special datorită tranziției în curs spre o economie mai digitalizată, unde apar noi nevoi în domeniul afacerilor, precum și spre sectoare orientate spre viitor; invită Comisia și statele membre să se asigure că programul Erasmus+ reflectă această realitate;

115.  îndeamnă la o mai bună promovare a programelor de mobilitate pentru niveluri avansate ale învățământului superior în vederea asigurării mobilității între centrele de cercetare europene și a susținerii obiectivului de internaționalizare a universităților europene;

116.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți gradul de conștientizare a instrumentului Erasmus+ ca mijloc de îmbunătățire a propriilor competențe și de completare a acestora cu o dimensiune suplimentară, care să asigure abordarea adecvată a acestui instrument cu scopul de a-i garanta eficiența, eliminând riscul ca acesta să reprezinte o simplă experiență de viață;

117.  invită Comisia să elaboreze și să pună la dispoziție statistici actualizate, precum și să efectueze studii de monitorizare privind punerea în aplicare a programului Erasmus+, în special în ceea ce privește rata de utilizare a acestei opțiuni de către tineri, separat după regiune și sex, impactul pe care l-a avut asupra capacității de inserție profesională, tipul și rata șomajului, precum și impactul asupra salariilor și modul în care acesta ar putea fi îmbunătățit; invită Comisia să analizeze de ce în unele țări se înregistrează un număr mai ridicat de cereri pentru mobilitatea în domeniul VET, locurile unde diferențele de gen sunt cele mai mari și motivele pentru aceste diferențe, sau locurile unde există mai mulți solicitanți cu dizabilități, precum și să elaboreze un plan privind modul de creștere a implicării celorlalte țări; invită, prin urmare, agențiile naționale ale statelor membre să colaboreze îndeaproape în materie de schimburi de informații și de statistici; susține că rezultatele studiilor și statisticilor trebuie incluse și luate în considerare cu ocazia următoarei revizuiri la mijlocul perioadei a programului Erasmus +;

118.  reamintește faptul că, într-o perioadă marcată de o criză deosebită cu privire la valorile fundamentale ale UE, instrumentul Erasmus+ poate reprezenta o ocazie extrem de importantă pentru promovarea integrării, înțelegerii și solidarității în rândul tinerilor; solicită, prin urmare, valorificarea integrării tinerilor prin cunoașterea diferitelor culturi și tradiții și prin respectarea reciprocă și necesară a acestora;

119.  propune Comisiei să mențină educația și formarea în domeniul antreprenoriatului printre obiectivele unui viitor program Erasmus+, în următorul exercițiu financiar (după 2020), inclusiv în ceea ce privește mobilitatea, precum și să includă în program următoarele elemente:

   (i) evaluarea atentă a impactului măsurilor în vigoare de promovare a antreprenoriatului prin intermediul educației și al formării și, eventual, adaptarea acestora, acordând o atenție deosebită impactului măsurilor respective asupra grupurilor subreprezentate și dezavantajate;
   (ii) promovarea unui conținut pedagogic și a unor instrumente mai bine definite pentru educația formală și cea nonformală, care să vizeze toți studenții, cuprinzând atât module teoretice, cât și practice, cum ar fi proiecte antreprenoriale ale studenților;
   (iii) promovarea parteneriatelor între instituțiile de învățământ, întreprinderi, organizațiile nonprofit și furnizorii de servicii de educație nonformală pentru a concepe cursuri adaptate și a le oferi studenților experiența și modelele de care au nevoie;
   (iv) dezvoltarea de competențe în domeniul proceselor antreprenoriale, a alfabetizării financiare, a alfabetizării și a competențelor TIC, a gândirii creative, a spiritului inovator și de soluționare a problemelor, a încrederii în sine, a adaptabilității, a competențelor de consolidare a spiritului de echipă, de management de proiecte, de evaluare și de asumare a riscurilor, precum și a competențelor și cunoștințelor specifice de afaceri;
   (v) promovarea învățării nonformale și informale ca un mediu privilegiat pentru dobândirea de competențe antreprenoriale;

120.  încurajează statele membre să participe în continuare la programul „Erasmus pentru tineri antreprenori” și să continue să îl promoveze în rândul tinerilor care doresc să se implice în proiecte de afaceri, astfel încât aceștia să poată acumula experiență în străinătate și dobândi noi competențe, care îi vor ajuta să își desfășoare proiectele de afaceri cu succes;

121.  încurajează puternic învățarea inter pares după terminarea studiilor, și a formării și după dobândirea de experiență de lucru în străinătate în vederea creșterii impactului programului Erasmus+ asupra comunităților locale; evidențiază că împărtășirea bunelor practici este vitală pentru îmbunătățirea calității proiectelor din cadrul programului Erasmus+; salută platforma Erasmus+ pentru diseminarea rezultatelor proiectelor și solicită o abordare mai fermă în privința schimbului de bune practici și a schimburilor internaționale de opinii între agențiile naționale, parteneri și beneficiarii programului; solicită Comisiei să sprijine candidații la program în vederea identificării unor parteneri internaționali prin dezvoltarea unor platforme ușor de utilizat, care să combine informațiile publice referitoare la diverșii beneficiari și proiectele lor;

122.  invită Comisia să îmbunătățească ghidul programului și să îl facă mai ușor de folosit și de înțeles, precum și să elaboreze broșuri informative specifice privind fiecare dintre acțiunile-cheie; invită Comisia să eficientizeze procesul de depunere a cererilor din perspectiva sarcinilor administrative;

123.  susține dezvoltarea instituțiilor de învățământ pentru adulți prin oportunități permanente de dezvoltare profesională și de mobilitate pentru profesori, directori de școli, formatori și alți membri ai personalului didactic; încurajează dobândirea de competențe și abilități, în special în folosirea eficientă a TIC în domeniul educației pentru adulți, pentru îmbunătățirea rezultatelor învățării; subliniază importanța schimbului de bune practici;

124.  salută elaborarea de proiecte-pilot precum „Cadrul european pentru mobilitatea ucenicilor: dezvoltarea cetățeniei europene și a competențelor prin integrarea tinerilor pe piața forței de muncă”, care vizează punerea în aplicare de sisteme rentabile de mobilitate transfrontalieră a ucenicilor între instituțiile VET, companii și/sau alte organizații relevante, precum și recunoașterea oficială și validarea rezultatelor învățării și susținerea recunoașterii reciproce a diplomelor, și „Mobilitatea tinerilor în domeniul formării profesionale - O mai bună mobilitate a tinerilor”, care vizează îmbunătățirea mobilității tinerilor în domeniul formării profesionale; invită Comisia să pună în aplicare în mod eficace cele două proiecte-pilot și să le integreze pe termen lung în programul Erasmus+;

125.  invită Comisia și statele membre să garanteze un sprijin structural sporit și pe termen lung pentru organizațiile europene ale societății civile în domeniul educației, al formării, al tineretului și al sportului sub formă de granturi de funcționare, deoarece acestea sunt organizațiile care furnizează oportunități de învățare și spații de participare la învățare pentru cetățenii și rezidenții europeni în vederea elaborării și punerii în aplicare de politici europene;

126.  invită Comisia să încerce să găsească o soluție adecvată pentru situația organizațiilor non-guvernamentale de la nivel european cu sediul în Bruxelles care depun cereri pentru obținerea de fonduri la agențiile naționale belgiene;

o
o   o

127.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 50.
(2) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(3) JO C 311, 19.12.2009, p. 1.
(4) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.
(5) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 77.
(6) JO C 372, 20.12.2011, p. 1.
(7) JO C 372, 20.12.2011, p. 31.
(8) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(9) JO C 70, 8.3.2012, p. 9.
(10) JO C 208, 10.6.2016, p. 32.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0292.
(12) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.
(13) JO C 172, 27.5.2015, p. 17.
(14) JO C 417, 15.12.2015, p. 36.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0106.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0291.
(18) http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/repository/education/library/study/2014/erasmus-impact_en.pdf
(19) Raportul CCC în domeniul științei și al politicilor – Limbile și capacitatea de inserție profesională, 2015.
(20) JO C 111, 6.5.2008, p. 1.
(21) Potrivit Comisiei, în 2016, din cauza finanțării deficitare, rata succesului cererilor de înscriere eligibile la mobilitatea din domeniul VET în cadrul Erasmus+ a fost de 42 %. Situația s-a înrăutățit în decursul anilor - în 2014, rata succesului a fost de 54 %, iar în 2015 a fost de 48 %. Deși finanțarea disponibilă a crescut ușor în decursul anilor, cererea a crescut mult mai rapid, dar resursele limitate ale Erasmus+ nu permit finanțării să țină pasul cu cererea.

Notă juridică