Index 
Texte adoptate
Marţi, 14 februarie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între UE și guvernul Insulelor Cook ***
 Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între UE și guvernul Insulelor Cook (rezoluție)
 Controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei
 Rolul denunțătorilor în protejarea intereselor financiare ale UE
 Lista statelor terţe şi organizaţiilor cu care Europol încheie acorduri *
 Impunerea măsurilor de control cu privire la noua substanță psihoactivă metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1Hindol-3-carbonil]amino]-3,3-dimetilbutanoat (MDMB-CHMICA) *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail
 Revizuirea Consensului european privind dezvoltarea
 Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței
 Promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică
 Prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeii

Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între UE și guvernul Insulelor Cook ***
PDF 243kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și guvernul Insulelor Cook și a protocolului de punere în aplicare a acestuia (07592/2016 – C8-0431/2016 – 2016/0077(NLE))
P8_TA(2017)0019A8-0010/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07592/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și guvernul Insulelor Cook și protocolul de punere în aplicare a acestuia (07594/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și cu articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0431/2016),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 februarie 2017(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0010/2017),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Insulelor Cook.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0020.


Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între UE și guvernul Insulelor Cook (rezoluție)
PDF 270kWORD 53k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și guvernul Insulelor Cook și a protocolului de punere în aplicare a acestuia (07592/2016 – C8-0431/2016 – 2016/0077(NLE)2016/2230(INI))
P8_TA(2017)0020A8-0015/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07592/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0431/2016),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 14 februarie 2017(1) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere raportul din iunie 2013 de evaluare ex-ante a acordului de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Insulele Cook și a protocolului la acesta,

–  având în vedere orientările strategice redactate de autoritățile din Insulele Cook privind dezvoltarea sectorului local al pescuitului, în special cele stabilite în documentul „Cook Islands Offshore Fisheries Policy”,

–  având în vedere cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite, în special ODD 1, 2, 9, 10 și 14,

–  având în vedere concluziile și recomandările din cadrul celei de a 12-a sesiuni a Comitetului științific al Comisiei pentru pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPFC) privind conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a stocurilor de pești mari migratori în Oceanul Pacific de Vest și Central,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0015/2017),

A.  întrucât Comisia a purtat negocieri cu guvernul Insulelor Cook privind un nou acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și Insulele Cook (APP UE-Insulele Cook) și protocolul de punere în aplicare a acestuia, cu o durată de opt, respectiv, patru ani;

B.  întrucât acesta este primul APP între UE și Insulele Cook, care garantează o prezență europeană în apele Pacificului Oriental în urma nereînnoirii acordului cu Kiribati (și a acordurilor semnate dar nepuse în aplicare cu Micronezia și Insulele Solomon);

C.  întrucât obiectivul general al APP UE-Insulele Cook/Protocolului constă în ́intensificarea cooperării dintre UE și Insulele Cook în domeniul pescuitului, în interesul ambelor părți, creând un cadru de parteneriat care promovează o politică sustenabilă în domeniul pescuitului și o exploatare sustenabilă a resurselor piscicole în zona economică exclusivă (ZEE) a Insulelor Cook;

D.  întrucât prezența noastră în regiune ar trebui să ajute la promovarea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și a exploatării responsabile a resurselor, garantând gestionarea corectă a resurselor de ton din Pacific;

E.  întrucât APP UE-Insulele Cook se bazează pe cele mai bune avize științifice disponibile, respectând măsurile de conservare și gestionare ale Comisiei pentru pescuitul în WCPFC în limitele surplusului disponibil;

F.  întrucât există probleme în materie de inspecție și control și întrucât pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) constituie o problemă dificil de soluționat, având în vedere caracterul disparat al teritoriilor și resurselor;

G.  întrucât în regiunea Pacificului de Vest și Central se află mai multe ambarcațiuni ale statelor membre ale UE, iar celelalte acorduri în domeniul pescuitului existente în regiune sunt prescrise;

H.  întrucât a fost luat angajamentul de a nu se acorda altor flote neeuropene condiții mai favorabile decât cele prevăzute în acord și întrucât acesta conține clauza de la Cotonou privind drepturile omului, principiile democratice și statul de drept;

I.  întrucât APP UE-Insulele Cook vizează promovarea dezvoltării mai eficace și mai sustenabile a sectorului pescuitului din arhipelag, precum și a industriilor și activităților conexe, în conformitate cu obiectivele politicii naționale în materie de pescuit a Insulelor Cook, în special în ceea ce privește sprijinul pentru cercetarea științifică și pescuitul artizanal, mărirea cantităților debarcate în porturile locale, creșterea capacității de monitorizare, control și supraveghere a activităților de pescuit și combaterea pescuitului INN, în conformitate cu cadrul ODD;

J.  întrucât contribuțiile destinate să sprijine dezvoltarea politicii în domeniul pescuitului din Insulele Cook, care variază între 47,6 % și 50 % din totalul transferului, reprezintă o contribuție importantă în termeni procentuali;

K.  întrucât, începând cu anul 2012, stocurile de ton obez sunt în declin și întrucât, în consecință, WCPFC a introdus o măsură de gestionare care va fi renegociată în 2017; întrucât capturile rezultate în urma pescuitul cu plasă pungă au scăzut cu 26 % în 2015 comparativ cu 2014; întrucât, în plus, apele Insulelor Cook sunt considerate un „sanctuar al rechinilor”, cu toate că este necesar să se sublinieze că aceasta nu este o specie vizată de flota europeană care pescuiește în aceste ape conform noului acord;

L.  întrucât navele cu paragate ale UE au pescuit întotdeauna în apele mai temperate din sudul Insulelor Cook; ținând cont de exigențele impuse de regulamentul privind conservarea rechinilor din Insulele Cook și întrucât evaluarea ex-ante nu a evidențiat niciun interes din partea navelor cu paragate ale UE de a pescui în viitor în ZEE a Insulelor Cook;

M.  întrucât Insulele Cook depind într-o măsură foarte mare de importul de alimente,

1.  consideră că APP UE-Insulele Cook ar trebui să promoveze în mod eficace pescuitul sustenabil în apele Insulelor Cook prin intermediul unui sprijin sectorial adecvat din partea UE și să urmărească două obiective la fel de importante: (1) să ofere posibilități de pescuit pentru navele din UE în zona de pescuit a Insulelor Cook, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, respectând în mod corespunzător măsurile de conservare și gestionare ale WCPFC și în limitele surplusului disponibil, la calcularea căruia ar trebui să se țină seama de dezvoltarea integrală a capacității de pescuit a acestei țări și 2) să promoveze cooperarea dintre UE și Insulele Cook în vederea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și a exploatării responsabile a resurselor piscicole în zona de pescuit a Insulelor Cook și să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului din Insulele Cook prin cooperare economică, financiară, tehnică și științifică, respectând totodată opțiunile suverane ale țării în ceea ce privește aceste evoluții;

2.  atrage atenția asupra concluziilor raportului din iunie 2013 de evaluare ex ante a APP UE-Insulele Cook și a protocolului aferent potrivit cărora APP/protocoalele anterioare din regiune (Kiribati, Insulele Solomon) nu au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea activităților de pescuit local, în special în ceea ce privește inițiativele economice comune (cu investiții comune) și dezvoltarea capacităților locale de prelucrare a peștelui; consideră că APP UE-Insulele Cook ar trebui să contribuie pe cât posibil la dezvoltarea sectorului local al pescuitului, garantând oferta necesară de pește pentru consumul intern și fiind astfel în concordanță cu obiectivele declarate ale noii generații de acorduri în domeniul pescuitului încheiate de UE și ale cadrului ODD;

3.  regretă faptul că alte țări din regiune nu au ajuns la acorduri de parteneriat cu UE și își deschid zonele de pescuit altor state și regiuni din lume, ale căror practici de pescuit nu țin întotdeauna cont de resursele disponibile, în loc să opteze pentru un acord cu UE care promovează pescuitul sustenabil și oferă sprijin sectorial;

4.  salută includerea obligației ca Insulele Cook să facă publică existența oricărui acord prin care autorizează flotele străine să pescuiască în apele sale, dar deplânge absența clarității cu privire la efortul general realizat, astfel cum s-a solicitat în alte acorduri încheiate de UE;

5.  subliniază faptul că, la punerea în aplicare și eventualele revizuiri și/sau reînnoiri ale APP UE-Insulele Cook și ale protocolului la acesta, ar trebui să se țină seama de strategia autorităților din Insulele Cook pentru dezvoltarea sectorului pescuitului din această țară și să se asigure concordanța cu această strategie, prevăzându-se, în special, următoarele:

   o contribuție la consolidarea capacităților de monitorizare, control și supraveghere a resurselor piscicole din Insulele Cook, precum și a activităților de pescuit care au loc în apele sale, cu un accent deosebit pe combaterea pescuitului INN;
   măsuri pentru îmbunătățirea cunoștințelor științifice disponibile cu privire la starea ecosistemelor marine locale și la resursele piscicole din apele Insulelor Cook;
   sprijin specific pentru dezvoltarea pescuitului artizanal local și a comunităților care depind de el, sporind contribuția acestuia la economia locală, contribuind la îmbunătățirea siguranței la bord și la creșterea veniturilor pescarilor și sprijinind dezvoltarea infrastructurilor locale de procesare și comercializare a peștelui, fie în vederea aprovizionării pieței interne, fie pentru export;

6.  consideră că pentru a contribui la sustenabilitatea unei țări partenere este important să se acorde sprijin dezvoltării sectoriale, fapt care contribuie la consolidarea capacității de autonomie operațională a țării în cauză, la întărirea strategiei de dezvoltare și la asigurarea suveranității sale;

7.  consideră că posibilitățile de angajare a navigatorilor locali la bordul navelor din UE în cadrul acordurilor de parteneriat respectă standardele internaționale; reamintește necesitatea de a respecta principiile OIM și de a promova ratificarea Convenției nr. 188, respectând, în același timp, principiile generale ale libertății de asociere și de negociere colectivă a lucrătorilor, precum și principiul nediscriminării la locul de muncă și în exercitarea activității profesionale; subliniază, totuși, că având în vedere absența marinarilor calificați pentru navele de pescuit ton, autoritățile din Insulele Cook nu au prezentat nicio solicitare de îmbarcare în flota europeană;

8.  consideră că APP UE-Insulele Cook și protocolul aferent ar trebui să permită consolidarea cooperării bilaterale în materie de combatere a pescuitului ilegal și să ofere Insulelor Cook mijloace pentru a finanța programe de supraveghere și consideră că trebuie consolidate măsurile de combatere a pescuitului INN în zona economică exclusivă a Insulelor Cook, inclusiv prin îmbunătățirea monitorizării, controlului și supravegherii, recurgând, în acest scop, la utilizarea sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit, la jurnalele de bord, la inspecții și la aplicarea deciziilor organizațiilor regionale din domeniul pescuitului;

9.  consideră că este de dorit o creștere a volumului și fiabilității informațiilor privind toate capturile (atât de specii vizate, cât și accidentale) și, în general, privind starea de conservare a resurselor piscicole, pentru a se putea evalua mai bine, cu participarea asociațiilor de pescari, impactul acordului asupra ecosistemului marin și asupra comunităților de pescari; îndeamnă Comisia să promoveze funcționarea armonioasă și transparentă a organismelor care supraveghează punerea în aplicare a acordului, precum și consolidarea evaluărilor științifice realizate de WCPFC;

10.  invită Comisia, prin urmare, să evalueze posibilitatea de a aplica principiul precauției normelor politicii comune în domeniul pescuitului și să analizeze utilizarea dispozitivelor flotante de concentrare a peștilor în zonă și influența acestora asupra sistemului ecologic al tonului, precum și să prezinte propuneri pentru utilizarea acestor dispozitive în conformitate cu concluziile la care s-a ajuns;

11.  invită Comisia să informeze Parlamentul în timp util cu privire la viitoarele reuniuni ale comitetului mixt și să-i transmită procesul-verbal și concluziile reuniunilor Comitetului mixt menționat la articolul 6 din acord, programul sectorial multianual menționat la articolul 3 din protocol și rezultatele evaluărilor anuale corespunzătoare, să faciliteze participarea reprezentanților Parlamentului European în calitate de observatori la reuniunile Comitetului mixt și să încurajeze participarea comunităților de pescari din Insulele Cook;

12.  invită Comisia și Consiliul ca, în cadrul competențelor lor respective, să informeze imediat și pe deplin Parlamentul în toate etapele procedurilor referitoare la protocol și la eventuala sa reînnoire, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din TUE și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Insulelor Cook.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0019.


Controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei
PDF 265kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la controlul registrului și la componența grupurilor de experți ale Comisiei (2015/2319(INI))
P8_TA(2017)0021A8-0002/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei (C(2016)3301),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei adresată Comisiei - Cadrul pentru grupurile de experți ale Comisiei: reguli orizontale și registrul public (C(2016)3300),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea III - Comisia și agențiile executive(2),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0002/2017),

A.  întrucât și-a exprimat îngrijorările cu privire la funcționarea fostului cadru pentru grupurile de experți ale Comisiei din noiembrie 2010(3), care fusese creat cu scopul de a introduce inovații operaționale considerabile pentru consolidarea transparenței și a coordonării activităților interinstituționale;

B.  întrucât, ca urmare a lipsei de transparență a anumitor grupuri de experți și a dezechilibrelor constatate la nivelul componenței acestora, precum și pentru a garanta faptul că prin componența grupurilor de experți se asigură un echilibru adecvat în ceea ce privește expertiza și opiniile reprezentate, Comisia pentru bugete mai ales a instituit în exercițiile 2011 și 2014 rezerve bugetare aplicabile grupurilor de experți și a solicitat adoptarea de măsuri care nu au fost încă aprobate în vederea reformării lor;

C.  întrucât, în urma unui studiu recent elaborat la solicitarea Comisiei pentru bugete, s-a constatat că un anumit număr de grupuri de experți sunt afectate în mare măsură de o lipsă a transparenței și că există dezechilibre în ceea ce privește componența lor(4);

D.  întrucât o componență echilibrată și transparența sunt condiții prealabile esențiale pentru ca expertiza să reflecte în mod adecvat necesitatea introducerii de noi reglementări și pentru a consolida legitimitatea acestei expertize și a reglementărilor în ochii cetățenilor europeni;

E.  întrucât, în ancheta sa strategică(5), Ombudsmanul European a prezentat o recomandare privind componența grupurilor de experți ale Comisiei, subliniind în mod deosebit necesitatea unei mai mari transparențe în rândul grupurilor de experți;

F.  întrucât, înainte de a adopta decizia, Comisia s-a consultat cu reprezentanți ai Parlamentului și ai Ombudsmanului European;

G.  întrucât Comisia a prezentat Parlamentului un document de lucru al serviciilor Comisiei prin care se reacționează la recomandările conținute într-un document de lucru al raportorului Comisiei pentru control bugetar;

H.  întrucât, cu toate acestea, nici documentul de lucru al serviciilor Comisiei și nici decizia Comisiei nu oferă, din păcate, soluții la toate problemele ridicate de Parlament,

1.  salută Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei, dar regretă faptul că, deși numeroase organizații non-guvernamentale și-au exprimat interesul în acest sens, Comisia nu a organizat o veritabilă consultare publică; reafirmă importanța reînnoirii formelor de implicare a reprezentanților societății civile și a partenerilor sociali în domenii-cheie, precum transparența și funcționarea instituțiilor europene;

2.  semnalează că, prin adoptarea noilor reguli orizontale, numeroase dintre preocupările exprimate de Parlament par să fi fost soluționate, mai ales cele privind cererile de candidaturi pentru selecția membrilor grupurilor de experți și privind revizuirea registrului grupurilor de experți ale Comisiei și crearea de sinergii între acest registru, registrul de transparență al Comisiei și Parlamentului, precum și normele în materie de conflicte de interese, mai ales în ceea ce privește acei experți desemnați în capacitate personală;

3.  subliniază că transparența și coordonarea activităților interinstituționale au o importanță deosebită, contribuind la obținerea unui echilibru adecvat din punctul de vedere al expertizei și al opiniilor reprezentate în componența grupurilor de experți, în vederea îmbunătățirii funcționării acestora; salută, prin urmare, faptul că, în prezent, procesul de selecție are loc în mod public; subliniază faptul că, în acest sens, experiența practică și calificările experților trebuie să fie clar vizibile; consideră că întregul proces de selecție ar trebui să asigure un înalt nivel de transparență și ar trebui să fie guvernat de criterii mai clare și mai concise, punând un accent deosebit pe experiența practică a candidaților, pe lângă calificarea profesională și eventualele conflicte de interese pe care le-ar putea avea experții;

4.  salută faptul că a fost deja stabilită o legătură între registrul grupurilor de experți ale Comisiei și registrul de transparență, garantând, astfel, o transparență îmbunătățită;

5.  consideră regretabil faptul că încercarea de a desfășura o consultare publică privind stabilirea noilor reguli a eșuat; invită Comisia să acționeze în mod transparent și să răspundă în fața cetățenilor UE;

6.  amintește că lipsa transparenței are un impact negativ asupra încrederii cetățenilor UE în instituțiile Uniunii; consideră că o reformă eficace a sistemului de grupuri de experți al Comisiei, bazată pe principii clare de transparență și de componență echilibrată, va îmbunătăți disponibilitatea și fiabilitatea informațiilor, fapt care va contribui la rândul său la o mai mare încredere a cetățenilor în UE;

7.  subliniază că noile reguli ar trebui să se aplice cu strictețe și în mod egal tuturor grupurilor de experți, indiferent de denumirea acestora (așadar inclusiv grupurilor speciale, la nivel înalt, altor grupuri „extraordinare”, grupurilor formale și informale), ce nu sunt compuse doar din reprezentanți ai statelor membre sau vizate de Decizia 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind constituirea comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali la nivel european; reiterează că noile reguli trebuie să asigure o reprezentare echilibrată prin participarea reprezentanților tuturor părților interesate;

8.  este de părere că Comisia ar trebui să facă progrese în ceea ce privește o componență mai echilibrată a grupurilor de experți; regretă însă faptul că nu se face încă o diferențiere explicită între reprezentanții intereselor economice și reprezentanții altor tipuri de interese, pentru a se garanta un nivel maxim de transparență și echilibru; în acest sens, subliniază necesitatea ca, în cererile publice de candidaturi, Comisia să evidențieze modul în care definește o componență echilibrată și ce interese dorește să fie reprezentate la constituirea grupurilor de experți; consideră că este important, prin urmare, să implice Parlamentul și Comitetul Economic și Social European pentru a formula o definiție mai echilibrată a acestei diferențieri;

9.  solicită Comisiei ca, la instituirea noilor grupuri de experți sau la schimbarea componenței celor existente, să menționeze explicit în cererile publice de candidaturi modul în care definește o componență echilibrată, ce interese dorește să fie reprezentate și de ce, precum și să justifice orice eventuală deviere de la componența echilibrată astfel definită, la instituirea grupurilor de experți;

10.  subliniază, în acest context, referitor la punctele 34-45 din avizul sus-menționat al Ombudsmanului, că, deși Comisia nu a definit încă în mod formal conceptul de „echilibru”, acesta nu trebuie înțeles ca rezultat al unui calcul aritmetic, ci ca rezultat al eforturilor de a asigura că membrii unui grup de experți dispun, în comun, de nivelul necesar de cunoștințe tehnice și de o gamă largă de perspective pentru a putea îndeplini mandatul respectivului grup; consideră că acest concept de echilibru ar trebui înțeles, așadar, ca asociat mandatului specific al fiecărui grup de experți; consideră că criteriile de evaluare a echilibrului într-un grup de experți ar trebui să includă și sarcinile acestuia, nivelul de expertiză necesar, părțile interesate ce ar putea fi afectate de subiectul tratat, organizarea în grupuri de interese și raportul optim între interesele economice și cele de altă natură;

11.  solicită Comisiei să analizeze fără întârziere dacă este necesar un nou mecanism de tratare a plângerilor, în cazul în care definiția componenței echilibrate este contestată de părțile interesate, sau dacă dispozițiile actuale sunt adecvate și invită Parlamentul să participe la acest mecanism de control;

12.  amintește că, în trecut, nu a fost întotdeauna posibil pentru Comisie să identifice suficienți experți care să reprezinte IMM-urile, consumatorii, sindicatele sau alte organizații de interes public general, acest lucru fiind adeseori cauzat de costurile implicate fie de obținerea de concediu, fie, în cazul IMM-urilor, de înlocuirea persoanei reprezentate în grupul de experți, denumite în continuare „costuri alternative”;

13.  solicită, prin urmare, Comisiei să exploreze modalități de a facilita și încuraja participarea organizațiilor sau a grupurilor sociale subreprezentate în grupurile de experți, evaluând, printre altele, normele sale de decontare a cheltuielilor în mod eficient și echitabil, inclusiv posibile modalități de a compensa astfel de „costuri alternative”, cu respectarea deplină a principiului proporționalității;

14.  solicită Comisiei să evalueze dezvoltarea unui sistem de indemnizații care să ajute grupurile subreprezentate să acumuleze expertiza necesară pentru o participare extrem de eficace la activitatea grupurilor de experți;

15.  invită Comisia să sprijine organizațiile neguvernamentale europene în a fi reprezentate în grupuri de experți de către membri ai organizațiilor naționale care intră în componența acestora, cu condiția ca membrii respectivi să beneficieze de un mandat clar din partea organizațiilor europene;

16.  invită Comisia să se asigure că, chiar dacă, în pofida unor aranjamente specifice, nu este totuși posibil să se identifice suficienți experți care să reprezinte toate interesele relevante, grupul de experți va lua toate măsurile adecvate, de exemplu proceduri de vot ponderat, pentru a se asigura că rapoartele finale ale respectivelor grupuri vor reprezenta efectiv toate interesele relevante în mod echilibrat;

17.  reamintește că Parlamentul și Ombudsmanul European au recomandat Comisiei să facă publice ordinile de zi, documentele de referință, procesele-verbale ale reuniunilor și deliberările grupurilor de experți, cu excepția cazurilor în care o majoritate calificată a membrilor acestora decide că o anumită reuniune sau o parte dintr-o reuniune trebuie să se desfășoare cu ușile închise, și regretă că regula perpetuată de Comisie este cea a reuniunilor cu ușile închise, cu excepția cazurilor în care majoritatea simplă a membrilor grupului de experți decide ca deliberările să fie publice; consideră esențială punerea în aplicare a celui mai înalt nivel posibil de transparență și solicită Comisiei să permită ca întâlnirile și procesele-verbale să fie făcute publice;

18.  subliniază că este necesar să li se permită utilizatorilor accesul la o varietate de documente (ordini de zi, documente de referință, diferite rapoarte), în vederea asigurării unei monitorizări eficiente din partea entităților interesate; mai mult, consideră că site-ul web al registrului grupurilor de experți – fie în sine, fie prin introducerea unor linkuri către alte site-uri web relevante – ar trebui să fie unul dintre instrumentele sau mecanismele utilizate în vederea obținerii de informații actualizate în permanență asupra evoluției politicilor, asigurându-se, astfel, un înalt nivel de transparență;

19.  invită Comisia să elaboreze fără întârziere orientări specifice - în consultare cu părțile interesate, inclusiv cu Parlamentul - prin care să ilustreze cum interpretează dispoziția ca procesele-verbale ale grupurilor de experți să fie relevante și complete, mai ales atunci când reuniunile nu sunt publice, și solicită insistent Comisiei să asigure, în acest sens, un maxim de transparență, inclusiv prin publicarea ordinii de zi, a documentelor de referință, a evidenței votărilor și a proceselor-verbale detaliate, inclusiv a opiniilor divergente, în conformitate cu recomandările Ombudsmanului European;

20.  reamintește că, pe lângă experții desemnați în capacitate personală, și alți membri, proveniți din mediul academic, din institute de cercetare, cabinete de avocați, grupuri de reflecție europene și altele, precum și din cabinete de consultanță pot intra în conflicte de interese, și solicită Comisiei să clarifice cum evită conflictele de interese pentru aceste categorii specifice de experți;

21.  solicită Comisiei să asigure, pe baza exemplelor pozitive existente, o punere în aplicare sistematică a regulilor orizontale îmbunătățite, prin monitorizarea la nivel central a aplicării acestor reguli orizontale, fără a delega acest lucru la nivelul direcțiilor generale;

22.  solicită Comisiei să asigure, în special, suficiente resurse pentru activitățile legate de registru, prin elaborarea unor metode inovatoare și mai ales eficiente, astfel încât acesta va fi actualizat fără să conțină erori materiale și/sau omisiuni și va permite exportul datelor într-o formă prelucrabilă electronic;

23.  ia act de afirmația Comisiei că, până în 2016, noul cadru pentru grupurile de experți ale Comisiei va trebui pus în aplicare de toate direcțiile generale și solicită acesteia să prezinte Parlamentului un raport privind punerea în aplicare și evaluarea cel mai târziu la un an după adoptarea deciziei, respectiv 1 iunie 2017; solicită Comisiei să se asigure că, în cadrul dialogului structurat cu Parlamentul, o primă prezentare orală a raportului va putea fi susținută deja în următoarele șase luni;

24.  subliniază, de asemenea, că, la pregătirea și redactarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare, precum și la elaborarea orientărilor strategice, Comisia trebuie să garanteze că toate documentele, inclusiv proiectele de acte, sunt comunicate Parlamentului și Consiliului în același timp în care sunt transmise experților din statele membre, așa cum a fost stabilit prin Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(2) JO L 246, 14.9.2016, p. 27.
(3) C(2010)7649 din 10 noiembrie 2010.
(4) Departamentul tematic D pentru afaceri bugetare, „Componența grupurilor de experți ale Comisiei și statutul registrului grupurilor de experți”, 2015.
(5) OI/6/2014/NF.


Rolul denunțătorilor în protejarea intereselor financiare ale UE
PDF 355kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (2016/2055(INI))
P8_TA(2017)0022A8-0004/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 325,

–  având în vedere articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(1),

–  având în vedere Decizia Ombudsmanului European prin care această instituție a închis ancheta din proprie inițiativă OI/1/2014/PMC referitoare la denunțare,

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale(2),

–  având în vedere articolul 9 din Convenția civilă privind corupția a Consiliului Europei,

–  având în vedere articolul 22 litera a) din Convenția penală privind corupția a Consiliului Europei,

–  având în vedere recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2014)7 privind protecția denunțătorilor,

–  având în vedere articolele 8, 13 și 33 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției,

–  având în vedere principiul 4 din Recomandarea OCDE privind îmbunătățirea conduitei etice în administrația publică,

–  având în vedere ancheta Secretariatului Ombudsmanului European lansată la 2 martie 2015 și solicitarea adresată de acesta instituțiilor UE de a adopta reglementările necesare în ceea ce privește denunțarea;

–  având în vedere publicația OCDE intitulată „Committing to effective whistle-blower protection” (Angajamentul pentru o protecție eficace a denunțătorilor),

–  având în vedere hotărârea din 12 februarie 2008 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Guja/Moldova, cererea nr. 14277/04,

–  având în vedere articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0004/2017),

A.  întrucât, în contextul procedurii de descărcare de gestiune, Parlamentul are nevoie de cât mai multe informații cu privire la orice astfel de nereguli; întrucât în cazurile privind nereguli la nivel intern în cadrul instituțiilor, Parlamentul ar trebui să aibă dreptul la acces deplin la informații, astfel încât să poată desfășura procedura de descărcare de gestiune în deplină cunoștință de cauză;

B.  întrucât Curtea de Conturi Europeană oferă Parlamentului o bază excelentă pentru anchetele sale, dar nu poate să acopere singură toate cheltuielile;

C.  întrucât Comisia Europeană și alte instituții ale UE furnizează, de asemenea, Parlamentului rapoarte informative cu privire la cheltuielile lor, dar acestea se bazează și pe mecanisme de raportare oficiale;

D.  întrucât diferitele fonduri ale Uniunii fac obiectul unei gestiuni partajate între Comisie și statele membre, ceea ce îngreunează sarcina Comisiei de a semnala nereguli privind anumite proiecte specifice;

E.  întrucât Parlamentul primește frecvent informații din partea cetățenilor și a organizațiilor neguvernamentale cu privire la nereguli privind anumite proiecte finanțate în întregime sau parțial de la bugetul Uniunii;

F.  întrucât denunțătorii joacă, prin urmare, un rol important în prevenirea, detectarea și raportarea neregulilor în ceea ce privește cheltuielile legate de bugetul UE, precum și în identificarea și diseminarea publică a cazurilor de corupție; întrucât este necesar să se instituie și să se promoveze o cultură a încrederii care să promoveze interesul public european, în cadrul căreia funcționarii UE și alți membri ai personalului, precum și publicul larg, să se simtă protejați prin practici de gestionare corectă și care să demonstreze că instituțiile UE sprijină, protejează și încurajează potențialii denunțători;

G.  întrucât este esențial să se instituie în regim de urgență un cadru juridic orizontal, care, stabilind drepturi și obligații, să protejeze denunțătorii pe întreg teritoriul UE, precum și în cadrul instituțiilor UE (protecția anonimatului, asistență juridică, psihologică și, dacă este necesar, financiară, accesul la diferite canale de informare, programe de soluții rapide etc.);

H.  întrucât majoritatea statelor membre ale UE au ratificat Convenția ONU împotriva corupției, care impune obligația de a furniza o protecție corespunzătoare și eficace pentru denunțători;

I.  întrucât denunțarea reprezintă o sursă de informații esențială în activitatea de combatere a criminalității organizate și de investigare a cazurilor de corupție din sectorul public;

J.  întrucât denunțătorii joacă un rol deosebit de important în ceea ce privește detectarea și raportarea cazurilor de corupție și de fraudă, având în vedere faptul că părțile implicate direct în aceste practici infracționale vor încerca în mod activ să le disimuleze de orice mecanism de raportare oficial;

K.  întrucât denunțarea bazată pe principiile transparenței și integrității este esențială; prin urmare, protecția denunțătorilor ar trebui să fie garantată prin lege și consolidată în întreaga UE, însă numai în cazul în care persoanele respective acționează cu bună credință cu scopul de a proteja interesul public, astfel cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

L.  întrucât autoritățile nu ar trebui să limiteze sau să restricționeze capacitatea denunțătorilor și a jurnaliștilor de a documenta și a aduce în atenția publicului practicile ilegale, ilicite sau dăunătoare, cu condiția ca persoanele care dezvăluie aceste informații să acționeze cu bună credință și ca interesul public să constituie o prioritate;

M.  întrucât toate instituțiile UE sunt obligate, începând de la 1 ianuarie 2014, să introducă norme interne de protecție a denunțătorilor care sunt funcționari ai instituțiilor UE, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor, iar grupul de lucru al Comitetului pregătitor interinstituțional pentru chestiuni privind Statutul funcționarilor, care se ocupă de protecția denunțătorilor, nu și-a încheiat încă lucrările; întrucât o parte din activitatea desfășurată de acest grup de lucru ar trebui să constea în evaluarea situației denunțătorilor care au suferit consecințe negative în cadrul instituțiilor, astfel încât să se definească cele mai bune practici pe baza experienței anterioare; întrucât aceste norme interne trebuie să țină seama de structura administrativă și de caracteristicile specifice ale diverselor categorii în conformitate cu Statutul funcționarilor;

N.  întrucât protecția denunțătorilor la nivelul statelor membre nu a fost armonizată și nici nu este garantată de către fiecare stat membru în parte, ceea ce înseamnă că, chiar și atunci când interesele financiare ale Uniunii Europene sunt în joc, poate fi riscant din punct de vedere personal și profesional pentru denunțători să furnizeze Parlamentului informații cu privire la nereguli; întrucât neregulile nu sunt raportate tocmai din cauză că oamenii se tem de ce li s-ar putea întâmpla în lipsa unei protecții adecvate și sunt convinși că nu se va lua nicio măsură, iar acest lucru duce la subminarea intereselor financiare ale UE;

O.  întrucât este necesar să se asigure faptul că orice fel de represalii împotriva denunțătorilor vor fi pedepsite în mod corespunzător;

P.  întrucât, în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013, Parlamentul a invitat Comisia să prezinte, înainte de sfârșitul anului 2013, o propunere legislativă vizând crearea unui program european eficient și cuprinzător de protecție a denunțătorilor în sectoarele public și privat, pentru a proteja persoanele care descoperă cazuri de gestionare ineficientă și nereguli și care denunță cazurile de corupție națională și transfrontalieră legate de interesele financiare ale UE; întrucât, în plus, acesta a invitat statele membre să instituie măsuri corespunzătoare și eficace de protecție pentru denunțători;

Q.  întrucât autoritatea legislativă a UE a adoptat deja dispoziții privind protecția denunțătorilor în contextul punerii în aplicare a unor instrumente sectoriale, printre care se numără Directiva 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață, Directiva (UE) 2015/849 privind spălarea banilor și finanțarea terorismului și Regulamentul (UE) nr. 376/2014 privind raportarea evenimentelor;

R.  întrucât chestiunea protecției denunțătorilor în Uniune a devenit și mai urgentă, dat fiind faptul că Directiva privind secretele comerciale limitează drepturile denunțătorilor și poate avea astfel un efect de descurajare neintenționat asupra celor care doresc să raporteze neregulile în contextul finanțării din partea Uniunii de care au beneficiat societățile individuale;

S.  întrucât organizații internaționale, precum Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Consiliul Europei, au întreprins deja acțiuni importante în acest domeniu, elaborând recomandări în ceea ce privește protecția denunțătorilor;

T.  întrucât, potrivit OCDE, mai mult de o treime dintre organizațiile care au instituit un mecanism de raportare a neregulilor nu elaboraseră sau nu dețineau informații cu privire la o politică scrisă privind protecția persoanelor care denunță nereguli împotriva măsurilor de retorsiune;

U.  întrucât organizații neguvernamentale, precum Transparency International, Whistleblowing International Network etc. au elaborat, de asemenea, principii internaționale pentru adoptarea unei legislații privind denunțătorii care ar trebui să servească drept sursă de inspirație pentru inițiative ale UE în acest sens,

V.  întrucât Secretariatul Ombudsmanului European deține competențe clare în ceea ce privește investigarea plângerilor cetățenilor UE în legătură cu cazurile de administrare defectuoasă existente la nivelul instituțiilor UE, însă nu joacă niciun rol în ceea ce privește protecția denunțătorilor în statele membre;

W.  întrucât Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene a introdus, în cea mai recentă versiune, în vigoare începând din 1 ianuarie 2014, mai multe dispoziții privind denunțarea;

X.  întrucât protecția denunțătorilor este esențială pentru a apăra interesul public și interesele financiare ale Uniunii și pentru a promova o cultură a responsabilității publice și a integrității atât în cadrul instituțiilor publice, cât și al instituțiilor private;

Y.  întrucât în numeroase jurisdicții și, în special, în sectorul privat, angajații trebuie să respecte obligații referitoare la păstrarea confidențialității în ceea ce privește anumite informații, ceea ce înseamnă că denunțătorii ar putea face obiectul unor acțiuni disciplinare în cazul în care raportează nereguli în afara organizațiilor din care fac parte,

1.  deplânge faptul că Comisia nu a reușit până acum să transmită nicio propunere legislativă prin care să garanteze un nivel minim de protecție a denunțătorilor în Europa;

2.  îndeamnă Comisia să prezinte imediat o propunere legislativă vizând înființarea unui program european eficient și cuprinzător de protecție a denunțătorilor care să includă mecanisme menite să fie puse în aplicare de către întreprinderi, organismele publice și organizațiile non-profit și, în special, invită Comisia să prezinte, înainte de sfârșitul acestui an, o propunere legislativă vizând protejarea denunțătorilor în cadrul măsurilor necesare în domeniul prevenirii și combaterii fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, cu scopul de a oferi o protecție eficientă și echivalentă în statele membre, precum și în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

3.  susține că denunțătorii joacă un rol esențial în a ajuta statele membre și instituțiile și organismele UE să prevină și să combată orice încălcare a principiului integrității și abuzurile de putere care amenință sau contravin sănătății și siguranței publice, integrității financiare, economiei, drepturilor omului, mediului sau statului de drept la nivel european și național sau care cresc șomajul, restrâng sau denaturează concurența loială și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile și procesele democratice; subliniază că, în acest sens, cei care denunță neregulile contribuie în mod semnificativ la creșterea calității democratice a instituțiilor publice și a încrederii în ele, făcându-le direct răspunzătoare în fața cetățenilor și mai transparente;

4.  observă că atât denunțătorii, cât și organismul sau instituția publică implicată ar trebui să asigure protecția juridică a drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a UE și de prevederile legale naționale;

5.  reamintește că statele membre, în calitate de prim destinatar al fondurilor de la Uniunea Europeană, au obligația de a supraveghea legalitatea cheltuirii acestor fonduri;

6.  constată că numai câteva state membre au introdus sisteme de protecție a denunțătorilor suficient de avansate; invită acele state membre care nu au adoptat încă principiile referitoare la protecția denunțătorilor în legislația lor națională să facă acest lucru cât mai curând posibil;

7.  invită statele membre să impună norme eficiente de combatere a corupției și, în același timp, să implementeze în mod corespunzător în legislațiile lor naționale standardele și orientările europene și internaționale privind protecția persoanelor care denunță nereguli;

8.  regretă faptul că multe state membre trebuie încă să adopte norme speciale pentru protecția denunțătorilor, în pofida necesității esențiale ca denunțătorii să fie protejați în prevenirea și combaterea corupției și în ciuda faptului că protecția acestora este recomandată la articolul 33 din Convenția ONU împotriva corupției;

9.  subliniază că denunțarea neregulilor legate de interesele financiare ale Uniunii înseamnă divulgarea sau raportarea faptelor ilegale, inclusiv a corupției, a fraudei, a conflictelor de interese, a evitării sarcinilor fiscale și a evaziunii fiscale, a spălării banilor, a infiltrării de către criminalitatea organizată și a actelor care disimulează aceste fapte, dar fără a se limita la acestea;

10.  consideră că este necesar să se promoveze o cultură etică care să garanteze că denunțătorii nu vor suferi represalii și nu vor fi implicați în conflicte interne;

11.  reiterează faptul că un denunțător trebuie să informeze cu privire la neregulile care afectează interesele financiare ale UE, precum și faptul că denunțătorii ar trebui să coopereze de fiecare dată furnizând informații autorităților competente ale UE;

12.  reamintește faptul că denunțătorii au adeseori acces mai ușor la informațiile sensibile decât persoanele din exterior și, astfel, pot fi expuși în mai mare măsură unor riscuri legate de cariera lor profesională sau își pot pune în pericol siguranța personală, care este protejată în temeiul articolului 6 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

13.  subliniază că definiția denunțării include protecția persoanelor care dezvăluie informații având convingerea rezonabilă că informația este adevărată la momentul divulgării, inclusiv a celor care prezintă informații incorecte din bună‑credință;

14.  subliniază rolul jurnalismului de investigație și solicită Comisiei să se asigure că propunerea sa oferă același nivel de protecție jurnaliștilor de investigație și denunțătorilor;

15.  subliniază necesitatea înființării unui organism independent al UE care să poată fi consultat, să ofere consiliere și să primească informațiile divulgate de denunțători, cu birouri în statele membre în măsură să primească rapoarte privind neregulile, care să dispună de resurse bugetare suficiente, de competențe adecvate și de specialiști competenți, cu scopul de a ajuta denunțătorii interni și externi să utilizeze canalele corespunzătoare pentru a divulga informații privind posibile nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, protejându-le, în același timp, confidențialitatea și oferindu-le sprijinul și consilierea necesare; într-o primă fază, activitatea acestui organism ar urma să vizeze în principal verificarea fiabilității informațiilor primite;

16.  invită instituțiile UE ca, în cooperare cu toate autoritățile naționale competente, să introducă și să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, cu scopul de a preveni orice amenințări sau acțiuni cu caracter discriminatoriu;

17.  salută decizia luată în 2014 de Ombudsmanul European de a iniția o anchetă din proprie inițiativă vizând instituțiile UE și privind protecția denunțătorilor și salută rezultatele extrem de pozitive ale acesteia; solicită instituțiilor și altor organisme ale UE care nu au făcut încă acest lucru să aplice, fără întârziere, orientările care au fost elaborate după încheierea anchetei;

18.  face apel la instituțiile UE să atragă atenția asupra preocupărilor grave ale denunțătorilor lipsiți de apărare; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte un plan de acțiune cuprinzător privind această chestiune;

19.  solicită înființarea unei unități speciale în cadrul Parlamentului, dotate cu o structură pentru raportare și cu o infrastructură specifică (de exemplu linii telefonice de urgență, site-uri web, puncte de contact) și însărcinate cu primirea informațiilor de la denunțători referitoare la interesele financiare ale Uniunii, unitate care ar urma să le ofere totodată acestora consiliere și sprijin pentru a se proteja împotriva unor eventuale măsuri de retorsiune, până când se va crea o instituție independentă a UE astfel cum se menționează la punctul 4;

20.  solicită lansarea unui site web pe care să poată fi depuse plângerile; subliniază că acest site ar trebui să fie accesibil publicului și să garanteze faptul că datele persoanelor care îl utilizează rămân anonime;

21.  invită Comisia să asigure un cadru juridic clar care să garanteze faptul că persoanele care dezvăluie activități ilegale sau neetice beneficiază de protecție împotriva persecuției sau a eventualelor acțiuni în justiție;

22.  invită Comisia să prezinte propuneri concrete pentru a garanta protecția deplină a persoanelor care dezvăluie nereguli sau activități ilegale, precum și să elaboreze un plan cuprinzător pentru a descuraja transferul de active către țări din afara UE care oferă persoanelor corupte garanția anonimatului;

23.  scoate în evidență necesitatea de a asigura accesibilitatea, siguranța și securitatea mecanismelor de raportare, precum și faptul că informațiile transmise de denunțători fac obiectul unor verificări profesioniste;

24.  invită Comisia și, în special, Parchetul European, în măsura în care acest lucru se va încadra în mandatul care îi va fi atribuit la înființare, să instituie canale eficiente de comunicare între părțile interesate, să elaboreze proceduri pentru primirea și protejarea denunțătorilor care furnizează informații privind neregulile legate de interesele financiare ale Uniunii, precum și să instituie un protocol operațional unic pentru denunțători;

25.  invită toate instituțiile și organele UE să adopte măsurile necesare pentru a garanta recunoașterea, respectarea și luarea în considerare a denunțătorilor în toate cazurile care le afectează sau care le-au afectat și care au fost recunoscute ca atare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene și subliniază că acest lucru ar trebui să se aplice și în mod retroactiv; le solicită, de asemenea, să raporteze instituției în ansamblu în mod public și substanțial cu privire la hotărârile în cauză;

26.  invită Comisia și statele membre să pună la dispoziția Parlamentului orice informații primite de la denunțători care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și să includă un capitol privind alertele lor și măsurile adoptate ca urmare a acestora în rapoartele anuale de activitate; solicită acțiuni la nivelul PE pentru stabilirea corectitudinii informațiilor în scopul adoptării de măsuri corespunzătoare;

27.  invită Comisia să organizeze o consultare publică pentru a cunoaște opiniile părților interesate în legătură cu mecanismele de raportare și potențialele deficiențe ale procedurilor la nivel național; rezultatele consultării publice vor constitui un punct de sprijin valoros pentru Comisie la pregătirea viitoarei sale propuneri privind denunțarea;

28.  invită organismul independent al UE și, până la înființarea acestuia, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) să elaboreze și să publice un raport anual care să conțină o evaluare a măsurilor de protecție de care beneficiază denunțătorii în Uniunea Europeană;

29.  invită, de asemenea, Curtea de Conturi să includă în rapoartele sale anuale o secțiune specifică privind rolul denunțătorilor în ceea ce privește protecția intereselor financiare ale Uniunii;

30.  invită agențiile UE să adopte o politică scrisă cu privire la protecția împotriva măsurilor de retorsiune a persoanelor care raportează nereguli;

31.  salută faptul că Parlamentul, Comisia, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea Europeană de Conturi, Serviciul European de Acțiune Externă, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor au introdus norme interne privind protecția denunțătorilor, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor; îndeamnă toate instituțiile să garanteze faptul că normele interne pe care le-au adoptat cu privire la protecția denunțătorilor sunt robuste și cuprinzătoare;

32.  încurajează statele membre să elaboreze date, criterii de referință și indicatori cu privire la politicile referitoare la denunțători aplicate atât în sectorul public, cât și în sectorul privat;

33.  reamintește că Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei stabilește procedurile de raportare, cerințele de păstrare a evidențelor și măsuri de protecție a denunțătorilor; subliniază că este important să se garanteze că denunțătorii pot raporta neregulile într-un mod confidențial și că le este protejat anonimatul în mod adecvat și complet, inclusiv în mediul digital, însă regretă faptul că această directivă este unul dintre puținele acte legislative sectoriale ce conține dispoziții privind denunțătorii;

34.  încurajează Comisia să analizeze cele mai bune practici conținute în programele pentru denunțători care se aplică deja în alte țări ale lumii; atrage atenția asupra faptului că unele mecanisme existente oferă recompense financiare denunțătorilor (de exemplu, un procent din sancțiunile impuse); consideră că, deși acest lucru trebuie gestionat cu atenție pentru a preveni eventuale abuzuri, astfel de recompense ar putea oferi venituri importante pentru denunțătorii de nereguli care și-au pierdut locul de muncă ca urmare a denunțului făcut;

35.  invită statele membre să se abțină de la incriminarea acțiunilor denunțătorilor care divulgă informații despre activități ilegale sau nereguli care aduc prejudicii intereselor financiare ale UE;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 208, 10.6.2016, p. 89.
(2) JO L 157, 15.6.2016, p. 1.


Lista statelor terţe şi organizaţiilor cu care Europol încheie acorduri *
PDF 249kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de modificare a Deciziei 2009/935/JAI în ceea ce privește lista statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri (15778/2016 – C8-0007/2017 – 2016/0823(CNS))
P8_TA(2017)0023A8-0035/2017

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (15778/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0007/2017),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 26 alineatul (1) litera (a), în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0007/2017),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(2), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3), modificată de Decizia 2014/269/EU a Consiliului,

–  având în vedere declarația din 15 decembrie 2016 a președintelui Consiliului European, președintelui Comisiei și prim-ministrului Danemarcei, în care se subliniază nevoile operaționale, dar și caracterul tranzitoriu și excepțional, al acordului prevăzut între Europol și Danemarca,

–  având în vedere declarația menționată mai sus, în care se subliniază că acordul prevăzut va fi condiționat de păstrarea de către Danemarca a statutului de membru al Uniunii și al spațiului Schengen, de obligația acestei țări de a transpune în totalitate în dreptul danez Directiva (UE) 2016/680(4) privind protecția datelor în domeniul polițienesc până la 1 mai 2017, precum și de acordul său pentru aplicarea jurisdicției Curții de Justiție a Uniunii Europene și competențelor Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

–  având în vedere Protocolul nr. 22 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere rezultatul referendumului danez din 3 decembrie 2015 legat de Protocolul nr. 22 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0035/2017),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  invită Consiliul să stabilească, în cadrul dispozițiilor viitorului acord dintre Europol și Danemarca, o dată de expirare de cinci ani după intrarea acestuia în vigoare, pentru a garanta caracterul său tranzitoriu în vederea aderării depline sau a încheierii unui acord internațional în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.
(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.
(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.
(4) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).


Impunerea măsurilor de control cu privire la noua substanță psihoactivă metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1Hindol-3-carbonil]amino]-3,3-dimetilbutanoat (MDMB-CHMICA) *
PDF 245kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind impunerea măsurilor de control cu privire la metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1H-indol-3-carbonil]amino]-3,3-dimetilbutanoat (MDMB-CHMICA) (12356/2016 – C8-0405/2016 – 2016/0262(NLE))
P8_TA(2017)0024A8-0024/2017

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (12356/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0405/2016),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0024/2017),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1)JO L 127, 20.5.2005, p. 32.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail
PDF 278kWORD 54k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Țările de Jos – EGF//2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail) (COM(2016)0742 – C8-0018/2017 – 2017/2014(BUD))
P8_TA(2017)0025A8-0036/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0742 – C8-0018/2017),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0036/2017),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară acordată de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea prelucrării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Țările de Jos au depus cererea EGF/2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Rev. 2 diviziunea 47 (Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și a motocicletelor), în principal în regiunile de nivel NUTS2 Drenthe (NL13) și Overijssel (NL21), și întrucât se preconizează că 800 din cei 1 096 de lucrători disponibilizați, care sunt eligibili pentru contribuții din FEG, vor participa la aceste măsuri;

E.  întrucât cererea a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG, care prevede concedierea a cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de nouă luni în întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic definit în diviziunea NACE Rev. 2 și care sunt situate în două regiuni învecinate de nivel NUTS 2 dintr-un stat membru;

F.  întrucât în ultimii ani au existat schimbări semnificative în atitudinea consumatorilor, cum ar fi scăderea vânzărilor în ceea ce privește categoria de produse la prețuri medii, precum și popularitatea în creștere a cumpărăturilor pe internet; întrucât construirea de noi zone comerciale în numeroase orașe din Țările de Jos situate în afara centrului orașului, precum și scăderea încrederii consumatorilor(4) în economie au afectat poziția sectorului convențional al comerțului cu amănuntul;

G.  întrucât Țările de Jos susțin că sectorul financiar neerlandez, fiind un actor la nivel mondial, are obligația de a respecta norme internaționale, inclusiv pe cele referitoare la rezervele financiare, și că, deoarece trebuie să se conformeze noilor standarde internaționale, băncile dispun de mai puține resurse pentru a finanța economia decât în trecut;

H.  întrucât, în perioada cuprinsă între 1 august 2015 și 1 mai 2016, un număr de 1 096 de persoane care își desfășurau activitatea în sectorul comerțului cu amănuntul în regiunile Drenthe și Overijsel din Țările de Jos au fost disponibilizate;

I.  întrucât, deși serviciile de comerț angro și cu amănuntul asigură 11 % din PIB-ul Uniunii și 15 % din totalul locurilor de muncă din Uniune, impactul crizei se resimte în continuare în acest sector,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Țările de Jos au dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 1 818 750 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 3 031 250 EUR;

2.  remarcă faptul că Țările de Jos au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 12 iulie 2016 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 29 noiembrie 2016, iar Parlamentul a fost notificat la 23 ianuarie 2017 cu privire la acest lucru;

3.  constată că comerțul cu amănuntul a făcut obiectul a șase cereri privind FEG, cu excepția sectorului autovehiculelor și al motocicletelor, toate cauzate de criza financiară și economică mondială(5);

4.  constată că poziția financiară precară a magazinelor universale de mari dimensiuni a făcut imposibil să se investească în alte tipuri de magazine cu scopul de a realiza schimbările necesare și de a recâștiga competitivitatea;

5.  subliniază că în Țările de Jos piața forței de muncă se reface încet după criză și că efectele sunt încă vizibile în anumite sectoare, precum și că, asemenea comerțului cu amănuntul, unele sectoare au început abia recent să sufere cu adevărat de pe urma crizei financiare și economice;

6.  constată că în ultimele luni s-au înregistrat numeroase disponibilizări în sectorul comerțului cu amănuntul din Țările de Jos, iar principalele magazine universale din sector s-au confruntat cu falimente, care au provocat un număr total de 27 052(6) de disponibilizări în perioada 2011-2015; constată cu regret că volumul mărfurilor vândute în sectorul comerțului cu amănuntul a urmat aceste tendințe, trecând de la -2 % în 2011 la -4 % în 2013, nivelul achizițiilor situându-se în continuare cu 2,7 % sub nivelul din 2008(7);

7.  subliniază faptul că o pondere considerabilă a locurilor de muncă din regiunile de nivel NUTS 2 Drenthe și Overijssel (17-19 %) este ocupată în sectorul comerțului cu amănuntul; subliniază că, de la începerea crizei, au intrat în faliment 5 200 de magazine, cele mai mari magazine universale fiind afectate abia recent; regretă că aceste evoluții au contribuit la creșterea cu 3 461 a numărului lucrătorilor care beneficiază de indemnizații de șomaj în sectorul comerțului cu amănuntul din aceste două regiuni în perioada cuprinsă între ianuarie 2015 și martie 2016(8);

8.  regretă că lucrătorii tineri sunt cei mai afectați, 67,1 % dintre beneficiarii vizați având sub 30 de ani;

9.  subliniază faptul că beneficiarii vizați au petrecut o perioadă lungă de timp fără a desfășura o activitate profesională și fără a participa la programe educaționale sau de formare și evidențiază totodată intervalul lung de timp, de peste un an, dintre data la care a fost efectuată ultima concediere (1 mai 2016) și momentul în care statul membru solicitant va începe să beneficieze de sprijin din partea FEG;

10.  recunoaște că Țările de Jos au menționat că cererea, îndeosebi pachetul coordonat de servicii personalizate, a fost elaborată în cadrul unui proces de consultare cu părțile interesate, cu partenerii sociali și cu reprezentanți ai sectorului comerțului cu amănuntul și ai regiunilor;

11.  remarcă faptul că cererea de asistență din partea FEG nu include alocații sau stimulente, măsuri care sunt prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG; salută decizia de a limita costurile asociate asistenței tehnice la 4 % din costurile totale, astfel încât 96 % din resursele disponibile să poată fi utilizate pentru pachetul coordonat de servicii personalizate;

12.  invită Comisia să analizeze noi modalități prin care se pot reduce întârzierile în mobilizarea sprijinului din partea FEG, pornind de la măsuri de simplificare administrativă a procedurii de prezentare a cererilor;

13.  constată că serviciile personalizate cofinanțate de FEG și destinate lucrătorilor disponibilizați includ evaluarea capacităților, a potențialului și a perspectivelor de încadrare în muncă ale participanților; asistență în căutarea unui loc de muncă și gestionarea cazurilor; o „platformă de mobilitate” flexibilă pentru persoanele care caută un loc de muncă și pentru angajatorii care oferă locuri de muncă temporare; asistență pentru plasarea personalului disponibilizat; formare și reconversie profesională, inclusiv formare, îndrumare și granturi pentru promovarea antreprenoriatului;

14.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

15.  ia act de faptul că Țările de Jos au oferit asigurări cu privire la faptul că acțiunile propuse nu vor beneficia de sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii, că va fi evitată orice dublă finanțare, că acțiunile propuse vor fi complementare cu alte acțiuni finanțate din fondurile structurale și că cerințele prevăzute în legislația națională și în cea a Uniunii privind disponibilizările colective vor fi respectate;

16.  reamintește că este important să se îmbunătățească capacitatea de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea aptitudinilor și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

17.  reiterează că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

18.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

19.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Țărilor de Jos – EGF/2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2017/559.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) https://www.cbs.nl/nl-nl/nieuws/2016/11/consumentenvertrouwen-daalt-opnieuw
(5) EGF/2010/010 CZ/Unilever, COM(2011)0061; EGF/2010/016 ES/Aragón retail, COM(2010)0615; EGF/2011/004 EL/ALDI Hellas, COM(2011)0580; EGF/2014/009_EL/Sprider stores, COM(2014)0620; EGF/2014/013_EL/Odyssefs Fokas, COM(2014)0702; EGF/2015/011_GR/Supermarket Larissa, COM(2016)0210.
(6)http://www.consultancy.nl/nieuws/11992/de-25-grootste-faillissementen-van-retailketens-en-winkels
(7)Focus on consumption (Ținta: consumul), Economic Agency ABN-AMRO Mathijs Deguelle și Nico Klene. Volume development retail sector (Evoluția volumului de achiziții în sectorul comerțului cu amănuntul). 24 ianuarie 2014. Retail sector prognoses (Prognoze pentru sectorul comerțului cu amănuntul), Economic Agency ABN-AMRO Sonny Duijn, punctul 1. 22 ianuarie 2016.
(8) Cifre furnizate de UWV, aprilie 2016.


Revizuirea Consensului european privind dezvoltarea
PDF 510kWORD 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (2016/2094(INI))
P8_TA(2017)0026A8-0020/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005(1),

–  având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru cooperarea eficientă pentru dezvoltare(2) și Poziția comună a UE pentru cea de a doua reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC), organizată la Nairobi (28 noiembrie-1 decembrie 2016)(3),

–  având în vedere documentul final al celui de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din decembrie 2011, care a lansat GPEDC,

–  având în vedere Agenda 2030, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la 25 septembrie 2015, la New York(4),

–  având în vedere Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării(5),

–  având în vedere Declarația de la Dili din 10 aprilie 2010, referitoare la consolidarea păcii și construcția statală, și „Noul acord privind implicarea în statele fragile”, lansat la 30 noiembrie 2011,

–  având în vedere Acordul de la Paris (COP21) al părților la Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 12 decembrie 2015(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Summit-ul Umanitar Mondial din 23-24 mai 2016 de la Istanbul și Angajamentele de a acționa luate cu acest prilej(7),

–  având în vedere Noua agendă urbană adoptată la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), organizată în perioada 17-20 octombrie 2016 la Quito, Ecuador(8),

–  având în vedere raportul intermediar de activitate 2014 al PNUD/OCDE intitulat „Modalitatea de a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare”(9),

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind cooperarea pentru dezvoltare, care afirmă că „Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc” și definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE,

–  având în vedere concluziile Consiliului din octombrie 2012 privind Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare(10),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi față de cooperarea pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului(11),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016(12),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), semnată și ratificată de UE în 2011, și Observațiile finale ale ONU privind punerea în aplicare a acestei convenții,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2016-2020 și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi cea din 17 noiembrie 2005 referitoare la propunerea de declarație comună a Consiliului, Parlamentului European și Comisiei privind politica europeană de dezvoltare „Consensul european”(13), cea din 5 iulie 2011 referitoare la „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării”(14), cea din 11 decembrie 2013 referitoare la coordonarea donatorilor UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare(15), cea din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(16), cea din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(17), cea din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(18), cea din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare(19), cea din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(20), cea din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(21) și cea din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(22),

–  având în vedere documentul de lucru comun intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și a femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE (2016-2020)” [SWD(2015)0182] și concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 care aprobă Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere noul cadru privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile(23),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cele patru principii fundamentale ale acesteia privind nediscriminarea (articolul 2), interesul superior al copilului (articolul 3), supraviețuirea, dezvoltarea și protecția (articolul 6) și participarea (articolul 12),

–  având în vedere viitorul raport al Comisiei sale pentru afaceri externe și al Comisiei sale pentru dezvoltare referitoare la gestionarea fluxurilor de refugiați și migranți: rolul acțiunii externe a UE (2015/2342(INI)), și rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(24),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0020/2017),

A.  întrucât o revizuire a Consensului european privind dezvoltarea este oportună și necesară dată fiind modificarea cadrului extern, inclusiv adoptarea Agendei 2030 și a Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a Acordului COP 21 de la Paris privind schimbările climatice, a Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, a Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării și a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, și date fiind, de asemenea, problemele globale noi sau care s-au agravat, precum schimbările climatice, contextul migrației, diversificarea mai mare a țărilor în curs de dezvoltare, cu nevoi de dezvoltare specifice și diferite, donatorii emergenți și noii actori globali, spațiul mai restrâns de care dispun organizațiile societății civile, precum și schimbările interne din UE, inclusiv cele apărute în urma Tratatului de la Lisabona, a Agendei pentru schimbare și a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

B.  întrucât Agenda universală 2030 și ODD intercorelate urmăresc drept obiectiv dezvoltarea durabilă la nivel planetar prin crearea de parteneriate axate pe populație, asigurarea resurselor vitale pentru populație, precum alimente, apă și canalizare, îngrijiri medicale, energie, educație și posibilități de ocupare a forței de muncă, precum și promovarea păcii, a justiției și a prosperității pentru toți; întrucât trebuie luate măsuri în concordanță cu principiile privind asumarea la nivel național a priorităților de dezvoltare, parteneriatele de dezvoltare, axarea pe rezultate, transparența și responsabilitatea; întrucât o abordare bazată pe drepturi constituie o condiție prealabilă pentru dezvoltarea sustenabilă în conformitate cu Rezoluția ONU 41/128, în care dreptul la dezvoltare este definit ca un drept inalienabil al omului,

C.  întrucât articolul 208 din TFUE prevede că „politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc”;

D.  întrucât schimbările climatice reprezintă un fenomen care trebuie tratat urgent, deoarece afectează țările sărace și cele mai vulnerabile într-o măsură mai mare;

E.  întrucât trei sferturi dintre persoanele sărace din lume trăiesc în țări cu venituri medii; întrucât țările cu venituri medii nu reprezintă un grup omogen, ci au nevoi foarte diverse și se confruntă cu dificultăți foarte diferite și, prin urmare, cooperarea pentru dezvoltarea UE trebuie să fie suficient de diferențiată;

F.  întrucât coerența politicilor în favoarea dezvoltării, bazată pe tratat, impune ca UE să țină seama de obiectivele de cooperare pentru dezvoltare atunci când acționează în alte domenii politice susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare; întrucât domeniile de politică strâns legate, cum ar fi comerțul, securitatea, migrația, ajutorul umanitar și dezvoltarea, trebuie, așadar, formulate și puse în aplicare astfel încât să se consolideze reciproc;

G.  întrucât migrația a devenit o problemă mai presantă ca oricând, peste 65 de milioane de persoane fiind strămutate forțat la nivel mondial; întrucât vasta majoritate a refugiaților trăiesc în țări în curs de dezvoltare; întrucât fragilitatea statului, instabilitatea și războaiele, încălcarea drepturilor omului, sărăcia gravă, precum și lipsa perspectivelor se numără printre cauzele principale pentru care persoanele își părăsesc casele; întrucât milioane de persoane au migrat sau au fugit în UE în ultimii ani;

H.  întrucât anumite propuneri recente de către Comisie pot fi interpretate ca o reorientare a politicii de dezvoltare în funcție de gestionarea migrației pentru a răspunde priorităților UE care sunt adeseori pe termen scurt; întrucât nu ar trebui să existe nicio condiție între asistența pentru dezvoltare și cooperarea din partea țărilor beneficiare în ceea ce privește problemele migrației; întrucât au fost înființate fonduri, cum ar fi Fondul fiduciar de urgență pentru Africa și Planul european de investiții externe, pentru a răspunde recentelor crize ale migrației din UE; întrucât politica UE de cooperare pentru dezvoltare trebuie să aibă drept obiectiv principal reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei și să se bazeze pe principiile eficacității dezvoltării;

I.  întrucât sănătatea și educația reprezintă factorii-cheie care permit o dezvoltare durabilă; întrucât, prin urmare, investițiile pentru garantarea accesului universal în aceste domenii sunt incluse cu predilecție în Agenda 2030 și în ODD și ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru a avea efecte de propagare către alte sectoare;

J.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile sunt coloana vertebrală a economiilor peste tot în lume, sunt o parte fundamentală a economiei țărilor în curs de dezvoltare și, împreună cu sectoare publice funcționale, sunt un factor-cheie de promovare a creșterii economice, sociale și culturale; întrucât, adesea, IMM-urile se confruntă cu un acces restricționat la capital, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare;

K.  întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește, în prezent, în medii urbane și întrucât se prevede ca această pondere să ajungă la 2/3 până în 2050, aproximativ 90 % din creșterea urbană având loc în Africa și Asia; întrucât această tendință întărește nevoia unei dezvoltări urbane durabile; întrucât securitatea urbană devine o provocare tot mai mare în multe țări în curs de dezvoltare;

L.  întrucât oceanele joacă un rol vital pentru biodiversitate, securitatea alimentară, energie, locuri de muncă și creștere economică, dar întrucât resursele marine sunt amenințate de schimbările climatice, de exploatarea excesivă și de gestionarea nesustenabilă;

M.  întrucât despădurirea și degradarea pădurilor epuizează ecosistemele și contribuie în mare măsură la schimbările climatice;

N.  întrucât politica UE în domeniul dezvoltării are o contribuție importantă la completarea politicii statelor membre în acest domeniu și ar trebui să se concentreze pe sectoarele unde oferă un avantaj comparativ și pe modalitățile prin care rolul pe care UE ca organizație îl joacă în lume poate promova obiectivele aferente politicii de dezvoltare;

O.  întrucât politica de dezvoltare reprezintă o parte esențială a politicii externe a UE; întrucât UE este cel mai mare finanțator al dezvoltării din lume și împreună cu statele membre oferă peste jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare la nivel mondial;

P.  întrucât inegalitățile în ceea ce privește bogăția și veniturile sunt tot mai mari pe plan mondial; întrucât această tendință riscă să submineze coeziunea socială și să sporească discriminarea, instabilitatea și tulburările politice; întrucât mobilizarea resurselor interne este prin urmare esențială pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și reprezintă o strategie viabilă de depășire a dependenței de ajutor străin pe termen lung;

1.  subliniază importanța Consensului european privind dezvoltarea în proiectarea unei poziții comune coerente atât la nivelul Uniunii, cât și la cel al statelor membre în ceea ce privește obiectivele, valorile, principiile și principalele aspecte ale politicii pentru dezvoltare, inclusiv în implementarea sa; consideră că ce s-a obținut prin acest Consens, în principal abordarea holistică și afirmarea clară ca obiectiv primordial a combaterii și, pe termen lung, a eradicării sărăciei, trebuie păstrat și după revizuire; consideră, de asemenea, că lupta împotriva inegalităților, astfel cum este recunoscută în ODD, trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv; reamintește că politicile în materie de dezvoltare la nivelul Uniunii și la al statelor membre ar trebui să se susțină și să se completeze reciproc;

2.  avertizează cu privire la extinderea criteriilor pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) cu scopul de a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de obiectivele menționate anterior; subliniază că orice reformă a AOD trebuie să aibă ca obiectiv creșterea impactului asupra dezvoltării;

3.  recunoaște importanța unei strategii externe europene clare, care necesită consecvența politicilor, mai ales în materie de pace și securitate, migrare, comerț, mediu și schimbările climatice, asistență umanitară și cooperare pentru dezvoltare; reafirmă totuși că obiectivele în domeniul dezvoltării sunt obiective de sine stătătoare; reamintește obligația asumată prin tratate, consacrată de articolul 208 din TFUE, de a „ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”; subliniază cu fermitate că Parlamentul poate accepta doar un concept solid al politicii de dezvoltare ancorat în obligațiile prevăzute în TFUE, cu un accent principal pe lupta împotriva sărăciei; reamintește principiile acțiunii externe a UE în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Tratatului privind Uniunea Europeană, și anume democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

4.  În concordanță cu Tratatul de la Lisabona, descrie cooperarea pentru dezvoltare după cum urmează: lupta pentru DEMNITATE prin eradicarea SĂRĂCIEI;

Obiective, valori și principii ale UE în domeniul dezvoltării

5.  cere ca ODD, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și dimensiunile economică, socială și de mediu ale dezvoltării durabile să fie încadrate transversal în toate politicile interne și externe ale UE și să fie puse la temelia Consensului, recunoscând interconexiunile importante între obiectivele și țintele sale; cere ca lupta împotriva sărăciei și, pe termen lung, eradicarea acesteia să rămână obiectivul global și primordial al politicii UE în materie de dezvoltare, axându-se în special pe grupurile cele mai marginalizate și având ca scop ca nimeni să nu fie lăsat în urmă; subliniază importanța definirii sărăciei în conformitate cu Consensul și cu Agenda schimbării și în cadrul Tratatului de la Lisabona;

6.  subliniază natura universală și transformatoare a Agendei 2030; subliniază, prin urmare, că țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare au o responsabilitate comună privind îndeplinirea ODD și că Strategia UE privind ODD trebuie să constea într-un set consecvent de politici și angajamente interne și externe și un ansamblu complet de instrumente de politică în materie de dezvoltare;

7.  insistă că politica de dezvoltare trebuie să reflecte mai consecvent atenția acordată de Uniune statelor instabile, șomajului în rândul tinerilor și femeilor și fetelor care se confruntă cu violență bazată pe gen și practicilor dăunătoare și persoanelor aflate în situații de conflict și reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din AOD pentru includere socială și dezvoltare umană;

8.  subliniază că educația este esențială pentru dezvoltarea societăților autonome; solicită UE să stabilească o corelare între educația și formarea tehnică și profesională de calitate și industrie ca o condiție preliminară esențială pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și accesul la locuri de muncă calificate; consideră că abordarea în special a problemei accesului la educație în situații de urgență și de criză este esențială atât pentru dezvoltare, cât și pentru protejarea copiilor;

9.  subliniază că factorii sistemici, inclusiv inegalitatea dintre femei și bărbați, barierele politice și dezechilibrele de putere, au un impact asupra sănătății, iar asigurarea accesului echitabil la servicii de asistență medicală de calitate furnizate de personal medical competent și calificat este esențială; subliniază că noul Consens ar trebui, prin urmare, să promoveze investițiile în lucrătorii medicali din prima linie, precum și în capacitarea acestui personal medical care joacă un rol esențial în asigurarea prestării de servicii de asistență medicală în zonele izolate, sărace, slab deservite și în zonele de conflict; subliniază că promovarea cercetării și dezvoltării noilor tehnologii de sănătate pentru a aborda noile amenințări la adresa sănătății, cum ar fi epidemia și rezistența la antimicrobiene este esențială pentru atingerea ODD;

10.  cere ca UE să își mențină angajamentul ferm față de o ordine mondială bazată pe reguli și să promoveze acest tip de ordine, și mai ales Parteneriatul mondial pentru dezvoltarea durabilă;

11.  subliniază că combaterea inegalităților interne și între țări, a discriminării și în special a discriminării pe criterii de gen, a nedreptății și conflictelor și promovarea păcii, democrației participative, a bunei guvernări și a drepturilor omului, a societăților favorabile includerii, a creșterii sustenabile, precum și abordarea provocărilor legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, trebuie să fie obiective prezente în ansamblul politicii UE de dezvoltare; solicită ca Agenda 2030 să fie pusă în aplicare în întregime și într-un mod coordonat și coerent cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce privește necesitatea de a elimina urgent decalajul până la ceea ce este necesar pentru a limita încălzirea globală, precum și a intensifica lucrările privind adaptarea la aceasta și finanțarea adaptării; reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din bugetul său pentru 2014 - 2020 (și anume aproximativ 180 de miliarde de euro) pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul politicilor sale externe și de cooperare pentru dezvoltare;

12.  subliniază că cooperarea pentru dezvoltare poate rezulta din incluziune, încredere și inovare bazate pe respectarea de către toți partenerii a utilizării strategiilor naționale și a cadrelor privind rezultatele obținute la nivel de țară;

13.  recunoaște rolul special pe care îl joacă buna guvernare în contextul dezvoltării durabile; solicită UE să asigure o pondere mai echilibrată a domeniilor economic, social și al mediului, prin sprijinirea unor strategii naționale cuprinzătoare de dezvoltare durabilă și susținerea unor mecanisme și procese adecvate de bună guvernanță, cu accent deosebit pe participarea societății civile; subliniază importanța reformelor de descentralizare administrativă și fiscală ca mijloc de promovare a bunei guvernanțe la nivel local, în conformitate cu principiul subsidiarității;

14.  solicită ca, în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE, țările partenere să fie încurajate să „localizeze” ODD-urile globale, în consultare cu societatea civilă de la nivel național și local, pentru a le transpune în obiective naționale și subnaționale cu relevanță contextuală, înrădăcinate în strategiile de dezvoltare, programele și bugetele naționale; solicită UE și statele sale membre să încurajeze țările partenere să includă vocile comunităților marginalizate în monitorizarea ODD-urilor și să promoveze mecanisme concrete pentru a permite acest lucru, în conformitate cu agenda „nu lăsăm pe nimeni în urmă”;

15.  cere ca politica UE de dezvoltare să acorde în continuare prioritate sprijinului pentru țările cel mai puțin dezvoltate și cu veniturile cele mai mici (LDC și LIC), precum și statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) și să abordeze nevoile diverse și specifice ale țărilor cu venituri medii (MIC) în care trăiesc majoritatea săracilor lumii, în conformitate cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba și cu respectarea deplină a principiului diferențierii; solicită integrarea unei abordări teritoriale față de dezvoltare pentru a capacita autoritățile locale și regionale și a gestiona mai bine inegalitățile din interiorul țărilor;

16.  subliniază importanța principiului asumării democratice a responsabilității, dându-le țărilor în curs de dezvoltare principala responsabilitate pentru propria dezvoltare, dar și permițându-le parlamentelor naționale și partidelor politice, autorităților regionale și locale, societății civile și altor părți interesate să își joace pe deplin rolurile care le revin alături de guvernele naționale și să participe activ la procesul decizional; subliniază, în acest context, importanța îmbunătățirii responsabilității în direcție ascendentă și descendentă, cu scopul de a răspunde mai bine nevoilor locale și de a promova asumarea democratică a responsabilității în rândul cetățenilor;

17.  solicită UE să acorde în continuare un sprijin sporit consolidării capacităților locale și regionale și proceselor de descentralizare, pentru a abilita autoritățile locale și regionale și pentru a le face mai transparente și mai responsabile, astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor și cerințelor cetățenilor lor;

18.  în conformitate cu principiul parteneriatului, solicită asumarea răspunderii comune pentru toate acțiunile comune, promovând cel mai înalt nivel posibil de transparență; solicită UE și statelor sale membre să promoveze un rol mai solid pentru parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale și societatea civilă în supravegherea politică și bugetară și controlul democratic; solicită combaterea în comun a corupției și a impunității prin toate mijloacele și la toate nivelurile de politică;

19.  pledează pentru punerea dialogului politic între UE și țările/regiunile partenere în centrul oricărei acțiuni de cooperare pentru dezvoltare și cere ca aceste dialoguri să se axeze pe valorile comune și pe modalitățile de a le promova; cere o mai mare implicare a parlamentelor și a societății civile în dialogul politic;

20.  subliniază importanța democrației pluraliste și favorabile includerii și solicită UE să promoveze o competiție echitabilă între partidele politice și a societate civilă dinamică în toate acțiunile sale, inclusiv prin construirea de capacități și dialog cu țările partenere pentru ca acestea din urmă să acorde un spațiu suficient pentru societatea civilă, cu mecanisme de monitorizare și răspundere participative la nivel subnațional, național și regional și orientate către cetățeni și să asigure implicarea organizațiilor societății civile (OSC) în procesul de elaborare, punere în aplicare, monitorizare, reexaminare și responsabilizare a politicilor de dezvoltare; solicită UE să recunoască faptul că consultarea cu societatea civilă constituie un factor esențial pentru a avea succes în toate sectoarele de programare, pentru a realiza o guvernare favorabilă includerii;

21.  recunoaște rolul societății civile în sensibilizarea publicului și în abordarea ODD la nivel național și global prin educația pentru o cetățenie mondială și sensibilizarea publicului;

22.  solicită ca promovarea egalității între femei și bărbați, a capacitării și drepturilor femeilor și fetelor să fie atât un obiectiv de sine stătător, cât și unul transversal în cadrul politicii de dezvoltare a UE în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind genul și cu Agenda 2030, după cum se menționează în concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la drepturile egale ale bărbaților și femeilor în cadrul dezvoltării; solicită inițierea unei acțiuni pe baza unei politici specifice de abordare a problemelor din acest domeniu; cere intensificarea eforturilor Uniunii de a promova rolul important al femeilor și tinerilor ca agenți ai dezvoltării și schimbării; subliniază în această privință că egalitatea de gen se referă în egală măsură la fete și băieți, femei și bărbați de toate vârstele, și că programele ar trebui să încurajeze coparticiparea egală și promovarea accesului egal la drepturi și servicii, în special în cazul accesului la serviciile de asistență în domeniul reproducerii și al sănătății, fără discriminare bazată pe identitatea de gen sau pe orientare sexuală;

23.  atrage atenția asupra necesității de a promova, de a proteja și asigura respectarea tuturor drepturilor omului; subliniază că apărarea drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv a sănătății și a drepturilor lor sexuale și reproductive și eliminarea tuturor formelor de violență și discriminare bazată pe gen, inclusiv a practicilor dăunătoare împotriva copiilor, de căsătorie timpurie și de căsătorie forțată, precum și a mutilării genitale a femeilor, sunt esențiale pentru respectarea drepturilor omului în ceea ce le privește; subliniază necesitatea garantării accesului universal la informație și la o educație complete, de calitate și accesibile în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și serviciile de planificare familială; solicită măsuri suplimentare care să accelereze eforturile de realizare a egalității de gen și a capacitării femeilor prin aprofundarea parteneriatelor între mai multe părți interesate, consolidând introducerea dimensiunii de gen în procesul bugetar și în procesul de planificare și asigurând participarea organizațiilor femeilor;

24.  cere ca UE să elaboreze strategii specifice în domeniul dezvoltării care să identifice, să apere și să sprijine mai bine grupurile vulnerabile și marginalizate, precum femeile și copiii, persoanele LGBTI, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, micii producători, cooperativele, minoritățile lingvistice și etnice și popoarele indigene, pentru a li se oferi aceleași oportunități și drepturi ca tuturor celorlalți, în conformitate cu principiul „A nu lăsa pe nimeni în urmă”;

25.  reiterează angajamentul UE de a investi în dezvoltarea copiilor și a tinerilor prin îmbunătățirea raportării cu privire la cooperarea pentru dezvoltare centrată pe copii și cu privire la resursele interne, precum și de a consolida capacitatea tinerilor de a participa la exerciții de răspundere;

26.  solicită sprijinirea țărilor instabile și afectate de conflict în vederea accesării resurselor și a parteneriatelor necesare pentru realizarea priorităților de dezvoltare, precum și promovarea învățării reciproce între ele și întărirea angajamentului în rândul partenerilor și a eforturilor din domeniul dezvoltării, al consolidării păcii, al securității și din domeniul umanitar;

27.  subliniază importanța actuală a obiectivelor prevăzute în capitolul referitor la dezvoltarea umană din Consensul european actual; subliniază necesitatea de a pune în legătură aceste obiective cu ODD-urile și de a pune întărirea sistemului sanitar orizontal (pe lângă sprijinirea programelor verticale pentru anumite boli), în centrul programării dezvoltării sistemului sanitar, care va întări, de asemenea, rezistența în cazul unor crize sanitare ca epidemia de Ebola din Africa de Vest din 2013-2014 și pentru a asigura dreptul fundamental la asistență medicală universală, astfel cum se prevede la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO), precum și în Constituția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS); reamintește că articolul 168 din TFUE declară că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane; în acest sens, solicită sporirea coerenței în materie de inovare și dezvoltare a politicii privind medicamentele care să garanteze accesul tuturor la medicamente;

28.  ținând cont de creșterea demografică, mai cu seamă în Africa și LDC și luând în considerare faptul că 19 din cele 21 de țări cu cea mai mare fertilitate se află în Africa, că Nigeria este țara cu cea mai mare creștere a populației din lume și că până în 2050 se preconizează că peste jumătate din creșterea demografică globală este preconizată să aibă loc în Africa, fapt care constituie o problemă pentru dezvoltarea sustenabilă, sugerează că în cooperarea pentru dezvoltare UE ar trebui să pună mai mult accentul pe programele care abordează acest aspect;

29.  salută faptul că securitatea alimentară și nutrițională a devenit un domeniu prioritar pentru noul cadru de dezvoltare globală și salută includerea unui obiectiv de sine stătător pentru a pune capăt foametei, a obține securitatea alimentară și o nutriție îmbunătățită, precum și pentru a promova agricultura sustenabilă; recunoaște că foametea și sărăcia nu sunt accidente, ci rezultatul nedreptății sociale și economice și al inegalității la toate nivelurile; reiterează că Consensul ar trebui să sublinieze sprijinul continuu al UE pentru abordări integrate, intersectoriale care întăresc capacitatea de producție alimentară locală diversificată și includ intervenții specifice nutriției și orientate către nutriție care vizează în mod explicit inegalitatea de gen;

30.  insistă asupra necesității unor mecanisme de responsabilitate în ceea ce privește monitorizarea și punerea în aplicare a ODD-urilor și realizarea obiectivului de 0,7 % din AOD/VNB; solicită UE și statelor sale membre să prezinte un calendar pentru realizarea treptată a acestor scopuri și obiective și să informeze anual Parlamentul European;

31.  subliniază necesitatea unor abordări multisectoriale integrate pentru o capacitate de rezistență eficientă, ceea ce implică depunerea unor eforturi în direcția unei mai bune integrări a asistenței umanitare, a reducerii riscului de dezastre, a protecției sociale, a adaptării la schimbările climatice, a gestionării resurselor naturale, a atenuării conflictelor și a altor acțiuni de dezvoltare; solicită UE și statelor membre să promoveze o guvernare favorabilă includerii care abordează marginalizarea și inegalitatea ca factori generatori de vulnerabilitate; recunoaște că populațiile vulnerabile trebuie să fie capacitate să gestioneze riscurile și să aibă acces la procesele decizionale care au impact asupra viitorului lor;

32.  subliniază contribuția culturii la dezvoltarea umană, economică și socială durabilă și solicită luarea în considerare a dimensiunii culturale drept un aspect fundamental al politicii de solidaritate, de cooperare și de asistență pentru dezvoltare a UE; solicită promovarea diversității culturale, sprijinirea politicilor culturale și luarea în considerare a contextelor locale, în măsura în care acest lucru servește obiectivului de a promova dezvoltarea durabilă incluzivă;

33.  subliniază că se preconizează o creștere a populației urbane cu 2,5 miliarde până în 2050, aproximativ 90 % din creștere fiind concentrată în Asia și Africa; recunoaște problemele care decurg din creșterea explozivă a metropolelor și din provocările pe care le reprezintă acest fenomen pentru sustenabilitatea socială și ecologică; solicită o dezvoltare regională echilibrată și reamintește că activitatea economică revigorată în zonele rurale și orașele mai mici scade presiunea migrării spre megacentrele urbane, atenuând astfel problemele legate de urbanizarea și migrația necontrolate;

Diferențierea

34.  subliniază că, pentru ca strategia UE în domeniul dezvoltării să aibă succes, aceasta trebuie să promoveze o redistribuire echitabilă a bogăției de către țările în curs de dezvoltare prin bugetele naționale, adică la nivel național și între țări; subliniază că ajutorul european pentru dezvoltare ar trebui în primul și în primul rând să facă o diferențiere între situațiile și nevoile de dezvoltare ale fiecărei țări, și nu să se bazeze exclusiv pe indicatori macroeconomici sau pe considerente politice;

35.  subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE ar trebui să fie pusă în aplicare pentru a răspunde celor mai importante nevoi și pentru a căuta cel mai mare impact posibil, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; subliniază necesitatea unor strategii de dezvoltare adaptate, deținute și proiectate la nivel local, care să ia în considerare provocările specifice cu care se confruntă țările individuale sau grupurile de țări, cum ar fi SIDS, statele fragile și țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare;

36.  cere întocmirea unor strategii specifice pentru cooperarea cu MIC pentru a consolida progresele acestora și a combate inegalitatea, excluderea, discriminarea și sărăcia, în special prin promovarea unor sisteme fiscale echitabile și progresive, subliniind că MIC nu sunt un grup omogen și, că, prin urmare, fiecare are propriile nevoi care ar trebui abordate prin politici personalizate; subliniază nevoia de a elimina treptat și în mod responsabil ajutorul financiar pentru MIC și de a se concentra pe alte forme de cooperare, precum asistența tehnică, partajarea know how-ului și a cunoștințelor industriale, parteneriatele public-public care pot sprijini bunuri publice globale cum ar fi știința, tehnologia și inovarea, schimbul de bune practici și promovarea cooperării regionale, a celei Sud-Sud și a celei triunghiulare; subliniază importanța unor surse de finanțare alternative, cum ar fi mobilizarea veniturilor interne, creditele neconcesionale sau mai puțin concesionale, cooperarea în chestiuni tehnice, fiscale, comerciale și de cercetare și parteneriatele public-privat;

Eficacitatea dezvoltării și finanțarea

Eficiența dezvoltării

37.  solicită UE și statelor sale membre să fie în fruntea actorilor implicați în asistența pentru dezvoltare și să se angajeze încă o dată să implementeze întru totul principiile cooperării pentru dezvoltare de succes acordând prioritate mecanismelor și instrumentelor care permit unui număr mai mare de resurse să ajungă la beneficiarii finali, și anume respectarea priorităților de dezvoltare stabilite de țările beneficiare, alinierea cu strategiile și sistemele naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, concentrarea pe rezultate, transparența, responsabilitatea partajată și includerea democratică a tuturor părților interesate; subliniază importanța consolidării eforturilor UE de a crește pe cât posibil eficacitatea cooperării pentru dezvoltare pentru a contribui la atingerea obiectivelor și a țelurilor ambițioase stabilite în Agenda 2030 și de a utiliza în cel mai bun mod resursele publice și private pentru dezvoltare; solicită să se facă o referire clară la principiile eficacității dezvoltării în noul Consens al UE privind dezvoltarea;

38.  reiterează importanța creșterii înțelegerii și a implicării active a publicului european în dezbaterile majore legate de dezvoltare și în încercările de eradicare a sărăciei la nivel mondial și de promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază, în acest scop, faptul că educația neoficială pentru dezvoltare și sensibilizarea, inclusiv prin continuarea și extinderea programului „Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare” (DEAR), trebuie să rămână parte integrantă a politicilor de dezvoltare ale UE și ale statelor membre;

39.  consideră că simplificarea procedurilor de finanțare și birocratice poate contribui la îmbunătățirea eficienței; solicită o reformă a UE pentru accelerarea punerii în aplicare (așa cum s-a discutat deja la alineatul 122 din Consensul european privind dezvoltarea din 2005), care abordează necesitatea de a revizui procedurile de selecție, concentrându-se mai mult pe candidat: identitate, cunoștințe specializate, experiență, performanță și fiabilitate în domeniu (nu numai pe cerințele formale de eligibilitate);

40.  reiterează importanța pe care o are consolidarea capacităților în îmbunătățirea capacității cetățenilor, a organizațiilor, a guvernelor și a societăților de a-și juca pe deplin rolurile respective în proiectarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiilor de dezvoltare durabilă;

41.  apreciază progresele realizate dar solicită UE și statelor membre să intensifice și să extindă programarea comună precum și activitățile de implementare comună pentru a pune laolaltă resursele, a îmbunătăți diviziunea muncii pe plan național, a reduce costurile tranzacțiilor, a evita suprapunerile și fragmentarea ajutoarelor, a îmbunătăți vizibilitatea Uniunii Europene pe teren și a promova asumarea de către țara beneficiară a strategiilor de dezvoltare și alinierea cu prioritățile țărilor partenere; subliniază că este esențial ca procesul de programare comună să se realizeze între actorii europeni și să se deschidă către alți finanțatori numai atunci când situația locală o impune, fără a denatura caracterul european al acestui proces; solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine acțiunile cu alți donatori și alte organizații, cum ar fi donatori emergenți, organizațiile societății civile, filantropi privați, instituții financiare și societăți din sectorul privat; ia act cu îngrijorare de faptul că, până la jumătatea anului 2015, doar cinci state membre ale UE publicaseră planuri de punere în aplicare a angajamentelor de la Busan; îndeamnă statele membre să-și publice planurile de punere în aplicare și să informeze anual cu privire la eforturile depuse de ele în direcția eficacității dezvoltării;

42.  reamintește solicitarea sa(25) de a codifica și de a consolida mecanismele și practicile menite să asigure o mai bună complementaritate și o coordonare eficientă a ajutorului pentru dezvoltare între statele membre și instituțiile UE, asigurând norme clare și ușor de aplicat pentru a asigura asumarea democratică a responsabilității la nivel național, armonizarea, alinierea la strategiile și sistemele naționale, previzibilitatea ajutorului, transparența și răspunderea reciprocă;

43.  subliniază că eficacitatea dezvoltării ar trebui să fie unul dintre principalii vectori ai noii politici de dezvoltare a UE; reamintește că aceasta depinde nu numai de donatori, ci și de existența unor instituții eficace și active, a unor politici solide, a statului de drept, a unei guvernanțe democratice integratoare și a unor măsuri de protecție împotriva corupției din țările în curs de dezvoltare, precum și împotriva fluxurilor financiare ilicite la nivel internațional;

44.  recunoaște rolul pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în dezvoltare și, în special, în cooperarea descentralizată între autoritățile europene și autoritățile locale și regionale din țările partenere ca mijloc eficace de consolidare a capacității reciproce și de implementare a ODD-urilor la nivel local;

Finanțarea pentru dezvoltare

45.  reafirmă că AOD ar trebui să rămână baza politicii UE în domeniul dezvoltării; reamintește angajamentul UE de a atinge ținta de 0,7 % din PNB pentru AOD până în 2030; subliniază cât este de important ca și alte țări, dezvoltate și emergente, să mărească ordinul de mărime al fondurilor pe care le alocă AOD; subliniază rolul important al AOD ca catalizator al schimbării și pârghie pentru mobilizarea altor resurse; reamintește angajamentul UE de a mobiliza resurse pentru acțiunile climatice din țările în curs de dezvoltare, de a-și aduce contribuția la îndeplinirea obiectivului țărilor dezvoltate de a mobiliza 100 de miliarde de dolari SUA pe an și de a menține o dublare a finanțării biodiversității pentru țările în curs de dezvoltare;

46.  se pronunță în favoarea unor criterii obiective și transparente pentru alocarea resurselor asistenței pentru dezvoltare la nivel de stat membru și la nivelul UE; cere ca aceste criterii să se bazeze pe nevoi, pe evaluări de impact și pe performanțele politice, sociale și economice, pentru o utilizare optimă a fondurilor; subliniază totuși că această alocare nu ar trebui niciodată condiționată de performanțele în domenii care nu sunt legate direct de obiectivele în materie de dezvoltare; subliniază că ar trebui încurajată și răsplătită performanța în direcția îndeplinirii obiectivelor convenite de comun acord; subliniază importanța datelor dezagregate la nivel teritorial pentru o evaluare îmbunătățită a impactului AOD;

47.  recunoaște că sprijinul acordat de la bugetul general promovează asumarea răspunderii la nivel național, alinierea cu strategiile naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, punerea accentului pe rezultate, transparență și responsabilitate mutuală, dar subliniază că această politică ar trebui aplicată numai atunci când și numai acolo unde condițiile sunt în regulă și unde există deja sisteme de control funcționale; reamintește că sprijinul bugetar este instrumentul cel mai adecvat pentru a promova stabilirea unui veritabil dialog politic care să permită o mai mare capacitare și asumare;

48.  consideră că pentru îndeplinirea ODD-urilor va trebui ca finanțarea și măsurile pentru dezvoltare să depășească cadrul AOD și al politicilor publice; subliniază nevoia de finanțare, atât internă, cât și internațională, atât privată, cât și publică, și a unor politici care să pună împreună acțiunile publice și private în favoarea dezvoltării și să creeze un mediu propice creșterii economice și distribuirii echitabile a acesteia prin bugetele naționale;

49.  reamintește că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu constrângeri majore în colectarea veniturilor fiscale și sunt deosebit de afectate de evaziunea fiscală a întreprinderilor și de fluxurile financiare ilicite; solicită UE și statelor sale membre să consolideze coerența politicilor în favoarea dezvoltării (PCD) în acest domeniu, să investigheze efectul de propagare asupra țărilor în curs de dezvoltare al propriilor lor mecanisme fiscale și legi și să pledeze pentru o mai bună reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în forurile internaționale înființate pentru reformarea politicilor fiscale la nivel mondial;

50.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine țările cu venituri mici și medii să își creeze sisteme fiscale echitabile, progresiste, transparente și eficiente, precum și alte mijloace de mobilizare internă a resurselor, pentru a crește previzibilitatea și stabilitatea acestei forme de finanțare și a reduce dependența de ajutoare; cere să se acorde sprijin în sectoare precum administrația fiscală și administrarea finanțelor publice, sistemele de redistribuire echitabilă, combaterea corupției și a evaluării eronate a valorii transferurilor, a evaziunii fiscale și a altor forme de fluxuri financiare ilicite; subliniază importanța descentralizării fiscale și necesitatea de a consolida capacitățile pentru a sprijini administrațiile subnaționale în conceperea sistemelor fiscale locale și a colectării impozitelor;

51.  invită UE și statele sale membre să stabilească o raportare obligatorie pentru fiecare țară în parte cu privire la întreprinderile multinaționale, împreună cu publicarea obligatorie a datelor complete și comparabile cu privire la activitățile întreprinderii, pentru a asigura transparența și responsabilitatea; solicită UE și statelor sale membre să țină seama de efectul de propagare al propriilor politici, mecanisme și legi fiscale asupra țărilor în curs de dezvoltare, precum și să întreprindă reformele necesare pentru a asigura că întreprinderile europene care realizează profituri în țările în curs de dezvoltare își plătesc impozitele în mod echitabil în țările respective;

52.  subliniază necesitatea finanțării mixte și a parteneriatelor public-private pentru a atrage finanțare dincolo de AOD și a ține seama în mod efectiv de principiile eficacității dezvoltării, dar subliniază, de asemenea, necesitatea ca acestea să se bazeze pe criterii transparente, să se demonstreze în mod clar adiționalitatea și un impact pozitiv asupra dezvoltării, să nu afecteze accesul universal la servicii publice esențiale de calitate și necesitatea ca toate plățile să fie transparente; subliniază că proiectele finanțate trebuie să respecte obiectivele naționale de dezvoltare, normele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului recunoscute la nivel internațional, în mod obligatoriu, nevoile și drepturile populațiilor locale și principiile eficacității dezvoltării; recunoaște în această privință că utilizarea tradițională a terenurilor, de exemplu de către mici proprietari și păstori, nu este de obicei atestată documentar, dar trebuie respectată și protejată; reafirmă că întreprinderile implicate în parteneriate pentru dezvoltare trebuie să respecte principiile responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), principiile directoare ale ONU și orientările OCDE în cadrul operațiunilor lor, precum și să promoveze practicile etice în afaceri; constată că politicile și programele de dezvoltare generează un câștig dublu atunci când se asigură eficacitatea dezvoltării; solicită tuturor actorilor din domeniul dezvoltării să își alinieze pe deplin toate acțiunile cu aceste principii;

53.  invită UE să promoveze investițiile care generează locuri de muncă decente în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Muncii și cu Agenda 2030; subliniază, în acest sens, valoarea dialogului social și necesitatea transparenței și a răspunderii sectorului privat în cazul parteneriatelor public-private și atunci când finanțarea pentru dezvoltare este utilizată pentru finanțarea mixtă;

54.  subliniază că fondurile pentru dezvoltare folosite pentru Planul de investiții externe (PIE) propus, precum și pentru fondurile fiduciare existente, trebuie să fie în concordanță cu obiectivele pentru dezvoltare compatibile cu AOD și cu noile ODD-uri; cere stabilirea unor mecanisme care să-i permită Parlamentului să își îndeplinească rolul de supraveghere atunci când fondurile pentru dezvoltare ale UE sunt folosite în afara procedurilor bugetare normale ale UE, mai ales prin dobândirea de către acesta al unui statut de observator în cadrul Fondului fiduciar PIE și a altor foruri strategice care hotărăsc în legătură cu prioritățile și aria de aplicare ale programelor și proiectelor;

55.  recunoaște rolul microîntreprinderilor, al întreprinderilor mici și mijlocii, al cooperativelor, inclusiv al modelelor de afaceri și al institutelor de cercetare ca motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă și ale inovării la nivel local care vor contribui la realizarea ODD-urilor; solicită promovarea unui mediu propice pentru investiții, industrializare, activități economice, știință, tehnologie și inovare pentru a stimula și accelera dezvoltarea economică internă și umană, precum și programe de formare și dialoguri periodice între actorii publici și cei privați; recunoaște rolul BEI în cadrul PIE al UE și subliniază faptul că inițiativele sale ar trebui să se concentreze în special asupra tinerilor și femeilor și ar trebui — aliniindu-se la principiile eficacității dezvoltării — să contribuie la investițiile în sectoare importante din punct de vedere social, cum ar fi apa, sănătatea și educația, precum și la sprijinirea antreprenoriatului și a sectorului privat local; solicită BEI să aloce mai multe resurse microfinanțării cu o puternică perspectivă de gen; invită BEI să colaboreze, de asemenea, cu Banca Africană de Dezvoltare (BAD) pentru a finanța investițiile pe termen lung în beneficiul dezvoltării sustenabile și celelalte bănci de dezvoltare să propună un instrument de microcreditare pentru a se subvenționa împrumuturi sustenabile acordate fermelor de familie;

56.  consideră că este indispensabil ca noul consens să facă trimitere la un angajament puternic al UE de a pune în aplicare un cadru internațional obligatoriu pentru a trage la răspundere întreprinderile pentru greșelile profesionale comise în țările în care își desfășoară activitatea, deoarece acestea pot afecta toate domeniile societății - de la obținerea unor profituri de pe urma muncii copiilor la absența unui venit de subzistență, de la deversările de petrol la despădurirea masivă și de la hărțuirea apărătorilor drepturilor omului la confiscarea terenurilor;

57.  solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să promoveze măsuri obligatorii pentru a garanta că întreprinderile multinaționale plătesc impozite în țările în care sunt generate sau obținute veniturile și să promoveze obligația sectorului privat de a prezenta rapoarte defalcate pe țări, consolidând astfel capacitățile țărilor respective de mobilizare a resurselor interne; solicită efectuarea unor analize ale efectului de propagare pentru a se analiza posibilele practici de transfer al profiturilor;

58.  solicită o abordare bazată pe nevoile umane în ceea ce privește sustenabilitatea datoriilor, prin intermediul unui set obligatoriu de standarde de definire a acțiunilor responsabile de creditare și de împrumut, al auditurilor privind datoriile și al unui mecanism echitabil de reeșalonare a datoriilor, care ar trebui să evalueze legitimitatea și sustenabilitatea sarcinilor datoriilor ale țărilor;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

59.  solicită organizarea unei dezbateri la nivelul UE cu privire la CPD pentru a clarifica legătura dintre CPD și coerența politicilor în favoarea dezvoltării sustenabile (CPDD); subliniază importanța crucială a aplicării principiilor CPD în toate politicile UE; subliniază că CPD ar trebui să fie un element major al strategiei UE pentru atingerea ODD-urilor; reiterează necesitatea unor eforturi suplimentare din partea instituțiilor UE și a statelor membre de a ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în toate politicile interne și externe care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare, de a găsi mecanisme eficiente și a utiliza cele mai bune practici existente la nivelul statelor membre pentru a pune în aplicare și a evalua CPD, de a asigura că CPD este pusă în aplicare pe baza unei abordări care ține cont de problematica genului și de a implica în acest proces toate părțile interesate, inclusiv organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale;

60.  propune, în vederea asigurării CPD, să se creeze un mecanism de arbitraj, sub responsabilitatea președintelui Comisiei Europene; propune ca, în cazul unor divergențe între diferitele politici ale Uniunii, sarcina de a-și asuma pe deplin responsabilitatea politică cu privire la marile orientări și de a lua o decizie în ceea ce le privește să îi revină președintelui Comisiei, care să țină seama de angajamentele asumate de Uniune în domeniul CPD; consideră că, după o fază de identificare a problemelor, ar putea fi luată în considerare o reformă a procedurilor de luare a deciziilor în cadrul serviciilor Comisiei și în cooperarea între servicii;

61.  solicită un dialog consolidat între UE și țările în curs de dezvoltare cu privire la promovarea și implementarea CPD de către UE; consideră că feedback-ul primit din partea partenerilor UE cu privire la evoluția CPD poate să joace un rol esențial în obținerea unei evaluări exacte a impactului acesteia;

62.  își reînnoiește apelul pentru conceperea unor procese de guvernanță prin care să se promoveze CPD la nivel mondial și pentru ca UE să ia inițiativa pentru a promova conceptul CPD pe scena internațională;

Comerț și dezvoltare

63.  subliniază importanța comerțului echitabil și bine reglementat pentru promovarea integrării regionale și contribuția la creșterea sustenabilă și la combaterea sărăciei; subliniază că politica comercială a UE trebuie să facă parte din agenda de dezvoltare durabilă și să reflecte obiectivele politicii UE de dezvoltare;

64.  subliniază că preferințele comerciale unilaterale în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare care nu fac parte dintre țările cel mai puțin dezvoltate există în continuare pentru a favoriza dezvoltarea; consideră, de asemenea, că noul consens ar trebui să conțină o trimitere la angajamentul UE de a promova schemele comerciale echitabile și etice cu micii producători din țările în curs de dezvoltare;

65.  salută recunoașterea contribuției importante a comerțului echitabil la punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU; solicită UE să implementeze și să își dezvolte în continuare angajamentul de a sprijini adoptarea unor scheme de comerț echitabil în UE și în țările partenere pentru a promova modelele de consum și de producție durabile prin intermediul politicilor lor comerciale;

66.  subliniază necesitatea ca UE să suplimenteze sprijinul oferit țărilor în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea capacității comerciale, a infrastructurii și a sectorului privat intern pentru a le permite să mărească valoarea și diversitatea producției și să își dezvolte comerțul;

67.  reiterează că un mediu sănătos, inclusiv o climă stabilă, este indispensabil pentru eradicarea sărăciei; susține eforturile UE de a crește transparența și responsabilitatea în administrarea resurselor naturale și extragerea și comercializarea resurselor naturale, de a promova consumul și producția durabile și de a preveni comerțul ilegal în sectoare precum mineritul, exploatarea lemnului și fauna sălbatică; are credința fermă că este nevoie de mai multe eforturi la nivel global pentru a elabora cadre normative pentru lanțurile de distribuție și asumarea răspunderii de către sectorul privat pentru a garanta gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și comercializarea acestora și a permite țărilor cu multe bogății naturale și populațiilor lor să protejeze drepturile comunităților locale și autohtone pentru a beneficia în continuare de pe urma acestui comerț și a gestionării durabile a biodiversității și ecosistemelor; salută progresele înregistrate de la încheierea Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh și invită Comisia să extindă aceste cadre și la alte sectoare; îndeamnă, în acest sens, Comisia să consolideze, pentru alte sectoare, în cadrul propunerii de regulament al UE privind minereurile provenind din zone de conflict, responsabilitatea socială a întreprinderilor și inițiativele referitoare la diligența necesară care completează Regulamentul UE privind exploatarea lemnului;

68.  consideră regretabil că lipsește în continuare un cadru de reglementare a modului în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite anumitor state și întreprinderi să le ignore în condiții de impunitate; solicită UE și statelor sale membre să se implice în mod activ în activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu referitoare la un tratat internațional care să tragă la răspundere întreprinderile transnaționale pentru încălcările drepturile omului și ale standardelor de mediu;

69.  reafirmă importanța acțiunilor coordonate și accelerate în eliminarea malnutriției pentru a respecta Agenda 2030 și a îndeplini ODD-ul 2 privind eradicarea foametei;

70.  reamintește rolul esențial pe care îl joacă pădurile în atenuarea schimbărilor climatice, în conservarea biodiversității și reducerea sărăciei și solicită UE să contribuie la întreruperea și combaterea despăduririi și a degradării pădurilor și să promoveze gestionarea sustenabilă a pădurilor în țările în curs de dezvoltare;

Securitate și dezvoltare

71.  reamintește strânsa legătură dintre securitate și dezvoltare, dar subliniază necesitatea de a se urma cu strictețe recenta reformă a AOD privind utilizarea instrumentelor de dezvoltare în politica de securitate, prin aplicarea unui obiectiv clar de eradicare a sărăciei și promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază că obiectivul unor societăți pașnice și incluzive cu acces la justiție pentru toți ar trebui să se traducă în acțiuni externe din partea UE care, prin sprijinirea tuturor actorilor implicați care ar putea atinge aceste obiective, să întărească rezistența, să promoveze securitatea oamenilor, să impună cu mai multă strictețe domnia legii, să reclădească încrederea și să trateze probleme complexe precum insecuritatea, fragilitatea și tranziția democratică;

72.  consideră că trebuie impulsionate sinergiile dintre Politica de securitate și de apărare comună (PSAC) și instrumentele pentru dezvoltare pentru a găsi echilibrul just între prevenirea conflictelor, soluționarea conflictelor și reabilitarea și dezvoltarea post-conflict; subliniază că programele și măsurile de politică externă în acest scop trebuie să fie cuprinzătoare, adaptate la situația țării vizate și, când sunt finanțate prin fonduri prevăzute pentru politica pentru dezvoltare, să contribuie la atingerea obiectivelor centrale de dezvoltare definite în cadrul AOD; subliniază că principalele misiuni ale cooperării pentru dezvoltare rămân sprijinirea eforturilor țărilor de a crea state stabile și pașnice care respectă buna guvernanță, statul de drept și drepturile omului și încercarea de a construi economii de piață funcționale și sustenabile, cu scopul de a aduce prosperitate pentru populație și a răspunde tuturor nevoilor umane de bază; subliniază necesitatea de a majora finanțarea PSAC foarte limitată în acest context pentru a permite utilizarea sa mai amplă, printre altele, în beneficiul dezvoltării în conformitate cu CPD;

Migrația și dezvoltarea

73.  subliniază rolul central al cooperării pentru dezvoltare în soluționarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate, cum ar fi fragilitatea statelor, conflictele, insecuritatea și marginalizarea, sărăcia, inegalitatea și discriminarea, încălcările drepturilor omului, accesul limitat la serviciile de bază cum ar fi sănătatea și educația, precum și schimbările climatice; identifică următoarele scopuri și obiective ca precondiții pentru state stabile și rezistente care vor fi mai puțin predispuse la situații care pot duce în cele din urmă la migrație forțată: promovarea drepturilor omului și a demnității persoanelor, construirea democrației, buna guvernare și statul de drept, includerea și coeziunea socială, oportunitățile economice cu locuri de muncă decente, prin intermediul întreprinderilor care pun accent pe persoane și prin asigurarea unui spațiu politic pentru societatea civilă; solicită ca cooperarea pentru dezvoltare să se concentreze pe aceste scopuri și obiective în vederea consolidării rezistenței și solicită acordarea de asistență pentru dezvoltare legată de migrație în situațiile de urgență pentru a stabiliza situația, a menține funcționarea statelor și a permite persoanelor strămutate să ducă o viață demnă;

74.  reamintește, astfel cum este subliniat în Agenda 2030 a ONU, contribuția pozitivă a migranților la dezvoltarea sustenabilă, inclusiv remiterile de bani, iar costurile aferente transferurilor acestora ar trebui reduse în continuare; subliniază că un răspuns comun și inteligent la provocările legate de migrație și la criza generată de aceasta necesită o abordare mai coordonată, sistematică și structurată, în care interesele țărilor de origine să corespundă cu interesele țărilor de destinație; subliniază că un mod eficace de a acorda ajutor numărului mare de refugiați și de solicitanți de azil este de a îmbunătăți condițiile și de a oferi atât asistență umanitară, cât și asistență pentru dezvoltare; în același timp, se opune oricăror încercări de a lega ajutoarele de controlul la frontiere, de gestionarea fluxurilor de migrație sau de acordurile de readmisie;

75.  subliniază că țările de origine și de tranzit pentru migranți au nevoie de soluții adaptate în materie de dezvoltare, care să se potrivească cu situațiile lor politice și socioeconomice respective; subliniază că această cooperare trebuie să promoveze drepturile omului și demnitatea pentru toți, buna guvernare, pacea și construirea democrației și să se bazeze pe interese și valori comune și pe respectarea dreptului internațional;

76.  subliniază necesitatea unui control parlamentar și a unei monitorizări parlamentare stricte în cazul acordurilor corelate cu gestionarea migrației și al fondurilor pentru dezvoltare folosite în relație cu migrarea; subliniază importanța cooperării strânse și a instituirii unei bune practici a schimbului de informații între instituții, cu precădere în domeniul migrației și securității; își reiterează preocupările referitoare la utilizarea din ce în ce mai mare a fondurilor fiduciare, cum ar fi transparența limitată, lipsa de consultare și de asumare a răspunderii la nivel regional;

77.  subliniază că, date fiind recentele măsuri de politici europene de combatere a cauzelor principale ale migrației forțate, politica europeană de dezvoltare trebuie să se încadreze în definiția OCDE/CAD și să se bazeze pe nevoile de dezvoltare și pe drepturile omului; subliniază, de asemenea, că ajutoarele pentru dezvoltare nu trebuie condiționate de cooperarea în chestiuni legate de migrație, precum gestionarea frontierelor sau acordurile de readmisie;

Asistență umanitară

78.  subliniază necesitatea unor legături mai strânse între asistența umanitară și cooperarea pentru dezvoltare pentru a aborda lacunele de finanțare, a evita suprapunerile și crearea de sisteme paralele și a crea condiții pentru dezvoltarea durabilă concepute să reziste și instrumente pentru o mai bună preîntâmpinare a crizelor și o mai bună pregătire pentru situații de criză; solicită UE să își respecte angajamentul de a aloca până în 2020 cel puțin 25 % din ajutorul umanitar actorilor locali și naționali, cât mai direct posibil, astfel cum s-a convenit în cadrul „marii înțelegeri”;

79.  reamintește principiile fundamentale ale ajutorului umanitar: umanitatea, neutralitatea, independența și imparțialitatea; salută perseverența Comisiei de a nu combina Consensul european privind dezvoltarea și Consensul european privind ajutorul umanitar;

80.  subliniază necesitatea consolidării asistenței internaționale, a coordonării și a resurselor destinate măsurilor de răspuns la situații de urgență și a măsurilor de redresare și de reconstrucție în urma dezastrelor;

81.  salută angajamentul de a susține promovarea tehnologiilor TIC din țările în curs de dezvoltare și facilitarea mediilor pentru economia digitală prin consolidarea conectivității gratuite, deschise și sigure; reamintește că sateliții pot oferi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a conecta bunurile și persoanele din zonele îndepărtate și încurajează UE și statele sale membre să țină cont de acest lucru în activitatea lor în acest domeniu;

Bunuri publice mondiale și provocări globale

82.  are convingerea fermă că prezența globală a UE și a statelor sale membre le pune într-o bună poziție pentru a juca în continuare un rol fruntaș pe plan internațional în gestionarea bunurilor publice mondiale și a provocărilor globale (GPGC), care cresc sub influența stresului, afectând în mod disproporționat persoanele sărace; solicită ca bunurile și provocările mondiale legate de protecția mediului să fie integrate în Consens, printre acestea numărându-se dezvoltarea umană, mediul, inclusiv schimbările climatice și accesul la apă, insecuritatea și fragilitatea statală, migrația, servicii de energie accesibile, securitatea alimentară și eradicarea malnutriției și a foametei;

83.  reamintește că agricultura la scară mică și cea de subzistență, modelul agricol cel mai răspândit la nivel mondial, joacă un rol esențial în îndeplinirea ODD-urilor: contribuie în mod substanțial la securitatea alimentară, la combaterea eroziunii solurilor și a pierderii biodiversității și la atenuarea schimbărilor climatice, asigurând, în același timp, locuri de muncă; subliniază că UE ar trebui să promoveze, pe de o parte, crearea unor organizații de fermieri, inclusiv a cooperativelor și, pe de altă parte, agricultura sustenabilă, concentrându-se pe practicile agroecologice, pe o mai bună productivitate a fermelor familiale, pe drepturile țăranilor și pe drepturile de folosință a terenurilor, precum și pe sistemele informale de producție a semințelor ca mijloc de asigurare a securității alimentare, a aprovizionării piețelor locale și regionale, a unui venit echitabil și a unei vieți decente pentru agricultori;

84.  reamintește că „sectorul privat” nu cuprinde un set omogen de actori; subliniază, prin urmare că, în ceea ce privește relațiile cu sectorul privat, politica de dezvoltare a UE și a statelor membre ar trebui să cuprindă strategii diferențiate, care să implice diversele tipuri de actori din sectorul privat, inclusiv actorii din sectorul privat din subordinea producătorilor, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, cooperativele, întreprinderile sociale și cele din economia solidară;

85.  reafirmă că asigurarea accesului la energie la prețuri rezonabile, fiabilă, durabilă și modernă pentru toți până în 2030 (ODD 7) este esențială pentru realizarea nevoilor umane de bază, printre care accesul la apă curată, salubrizare, îngrijire medicală și educație, precum și pentru sprijinirea creării întreprinderilor locale și a tuturor tipurilor de activități economice, precum și ca factor-cheie al progreselor înregistrate în materie de dezvoltare;

86.  subliniază că sporirea productivității micilor proprietari și obținerea unor sisteme alimentare și agricole durabile și rezistente la schimbările climatice joacă un rol esențial în realizarea ODD-ului 2 și a conceptului de consum și producție durabile din ODD 12, care merge dincolo de principiile economiei circulare și abordează efectele sociale, asupra mediului și drepturilor omului; subliniază că UE ar trebui să se axeze, prin urmare, pe promovarea producției alimentare sustenabile și pe practici agricole rezistente care îmbunătățesc productivitatea și sistemele de producție; recunoaște nevoile specifice ale femeilor care lucrează în agricultură, în ceea ce privește securitatea alimentară;

87.  subliniază că este important să se depună în continuare eforturi pentru a îmbunătăți accesul la apă, salubritate și igienă ca probleme transversale care afectează realizarea celorlalte obiective din agenda post-2015, inclusiv sănătatea, educația și egalitatea de gen;

88.  solicită UE să promoveze inițiativele globale care vizează abordarea provocărilor legate de urbanizarea tot mai rapidă și crearea unor orașe mai sigure, mai favorabile includerii, mai rezistente și mai sustenabile; salută, în acest context, adoptarea recentă a Noii agende urbane de către Conferința ONU privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), al cărei scop este găsirea unor modalități mai bune de planificare, de proiectare, de finanțare, de dezvoltare, de guvernare și de gestionare a orașelor pentru a contribui la combaterea sărăciei și foametei, la îmbunătățirea sănătății și la protejarea mediului;

89.  solicită să se depună și mai multe eforturi la nivelul UE pentru a se proteja oceanele și resursele marine; salută, în acest context, inițiativele recente ale Comisiei de a îmbunătăți guvernanța internațională a oceanelor pentru a promova gestionarea mai bună și a atenua impactul schimbărilor climatice asupra mărilor și ecosistemelor;

90.  subliniază că este important să se ia în considerare corelațiile cu creșterea productivității agriculturii și pescuitului sustenabil, având ca efect reducerea pierderilor și risipei de alimente, gestionarea transparentă a resurselor naturale și adaptarea la schimbările climatice;

Politica de dezvoltare a UE

91.  reamintește avantajele comparative oferite de acțiunea UE în domeniul dezvoltării, inclusiv prezența sa mondială, flexibilitatea oferită de gama de instrumente și metode de realizare de care dispune, rolul său în și angajamentul față de coerența și coordonarea politică, abordarea sa bazată pe drepturi și democrație, dimensiunea sa care îi permite să ofere un volum critic de subvenții și sprijinul său constant față de societatea civilă;

92.  subliniază necesitatea ca avantajele comparabile ale UE să fie transpuse în acțiuni axate pe un anumit de domenii de politică, inclusiv, dar nu numai, democrație, buna guvernare și drepturile omului, bunurile publice și provocările globale, comerțul și integrarea regională și abordarea cauzelor de bază ale insecurității și migrației forțate; subliniază că o astfel de concentrare va trebui să fie adaptată la nevoile și prioritățile fiecărei țări și regiuni în curs de dezvoltare în conformitate cu principiile asumării răspunderii și parteneriatului;

93.  reamintește rolul tot mai important pe care îl joacă sportul în dezvoltare și pace prin promovarea toleranței și unei culturi a respectului reciproc, precum și contribuția pe care o are sportul la capacitarea femeilor și a tinerilor, la nivel individual și colectiv, precum și sănătatea, educația și includerea socială;

94.  subliniază importanța unui sistem de responsabilitate colectiv, cuprinzător, transparent și în timp util pentru monitorizarea și reexaminarea punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Consensului de către UE și statele sale membre, subliniază faptul că rapoartele anuale referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a tuturor angajamentelor de politică pentru dezvoltare, inclusiv cele privind eficacitatea, CPD și angajamentele privind AOD, continuă să fie necesare pentru responsabilitate și controlul parlamentar; își exprimă regretul cu privire la lacunele recente și cele preconizate în materie de informare; salută planurile Comisiei de a efectua o evaluare la jumătatea perioadei cu privire la punerea în aplicare a Consensului;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(2) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/49650173.pdf
(3) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14684-2016-INIT/ro/pdf
(4) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
(5) http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf
(6) https://unfccc.int/resource/docs/2015/cop21/eng/l09r01.pdf
(7) https://www.worldhumanitariansummit.org/
(8) https://habitat3.org/the-new-urban-agenda/
(9) http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/05/4314021e.pdf
(10) Concluziile Consiliului, 15.5.2007
(11) Concluziile Consiliului, 19.5.2014
(12) Documentul 10715/16 al Consiliului.
(13) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 484
(14) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 77.
(15) JO C 468, 15.12.2016, p. 73.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2016)0137.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(25) Rezoluția din 11 decembrie 2013.


Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței
PDF 461kWORD 78k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (2016/2100(INI))
P8_TA(2017)0027A8-0001/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 15 iunie 2016 privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2015 (COM(2016)0393), precum și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2016)0198),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 39, 42 și 101-109,

–  având în vedere Protocolul nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 la TFUE privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere cadrul universal de evaluare a sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA), elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

–  având în vedere normele, orientările, rezoluțiile, comunicările și documentele relevante ale Comisiei pe tema concurenței,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la raportul intermediar privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2014(4) și Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2013(5),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 6 mai 2015 referitoare la lansarea unei anchete privind comerțul electronic în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (C(2015)3026),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat(7) (Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (GBER)),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi(8),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 9 iulie 2014 intitulată „Către un control mai eficace al concentrărilor economice în UE” (COM(2014)0449),

–  având în vedere răspunsurile Comisiei la întrebările cu solicitare de răspuns scris E-000344/2016, E-002666/2016 și E-002112/2016 ale membrilor Parlamentului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație(9), în special punctele 6, 7 și 11 privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 pentru a proteja concurența loială în relațiile externe ale UE în domeniul aviației și a consolida poziția competitivă a industriei aviatice a UE, pentru a preveni concurența neloială într-un mod mai eficace, pentru a asigura reciprocitatea și pentru a elimina practicile neloiale, inclusiv subvențiile și ajutoarele de stat acordate tuturor companiilor aeriene din anumite țări terțe, care denaturează piața, transparența financiară din clauza privind concurența loială fiind un element esențial pentru garantarea unor condiții competitive egale;

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului(10) (Regulamentul privind OCP unică),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare(11);

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0001/2017),

A.  întrucât existența unei politici puternice și eficiente a UE în domeniul concurenței a reprezentat întotdeauna o piatră de temelie a pieței interne, deoarece încurajează eficiența economică și creează un climat favorabil pentru creștere economică, inovare și progres tehnologic, reducând totodată prețurile;

B.  întrucât politica UE în domeniul concurenței este un instrument esențial pentru combaterea fragmentării pieței interne și, prin urmare, pentru crearea și menținerea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga UE;

C.  întrucât Uniunea Europeană, sub conducerea Comisiei, ar trebui să promoveze „o cultură a concurenței’’ în UE și la nivel mondial;

D.  întrucât politica în domeniul concurenței constituie în sine un mijloc de protejare a democrației europene, în sensul că împiedică supraconcentrarea puterii economice și financiare în mâinile unui număr limitat de entități, ceea ce ar submina capacitatea autorităților politice europene de a acționa în mod independent față de importante grupuri industriale și bancare;

E.  întrucât punerea în aplicare corectă a normelor din domeniul concurenței (inclusiv a normelor antitrust) în conformitate cu economia socială de piață ar trebui să prevină concentrarea excesivă a puterii economice și financiare în mâna unui număr mic de entități și, de asemenea, stimulează actorii să fie dinamici și inovatori și să se deosebească de competitori în cadrul piețelor;

F.  întrucât politica în domeniul concurenței asigură deschiderea și eficiența piețelor, ceea ce conduce la prețuri mai mici, la apariția unor noi actori, la produse și servicii de mai bună calitate și o paletă mai largă de opțiuni pentru consumatori, și, în același timp, promovează cercetarea și inovarea, creșterea economică și reziliența întreprinderilor;

G.  întrucât politica în domeniul concurenței poate și ar trebui să contribuie în mod semnificativ la realizarea unor priorități politice esențiale, precum stimularea inovării, locuri de muncă de calitate, combaterea schimbărilor climatice, creșterea și dezvoltarea durabilă, investiții, utilizarea eficientă a resurselor, protecția consumatorilor și a sănătății umane, consolidând în același timp piața unică, în special piața unică digitală și uniunea energetică;

H.  întrucât o politică de succes în domeniul concurenței nu trebuie să se orienteze exclusiv asupra scăderii prețurilor pentru consumatori, ci să aibă în vedere și capacitatea de inovare a economiei europene și activitatea de investiții înregistrată în cadrul acestei economii, precum și condițiile speciale de concurență pentru întreprinderile mici și mijlocii;

I.  întrucât politica UE în domeniul concurenței este definită și de valorile echității sociale, independenței politice, transparenței și respectării garanțiilor procedurale,

J.  întrucât există o interdependență între politica UE în domeniul concurenței și alte politici importante ale UE, inclusiv politicile fiscală, industrială și digitală, a căror coordonare este menită să asigure conformitatea cu principiile fundamentale consacrate în tratate, în special transparența și loialitatea;

K.  întrucât se estimează că evaziunea fiscală, frauda fiscală și paradisurile fiscale îi costă, în fiecare an, pe contribuabilii Uniunii Europene miliarde de euro sub formă de pierderi de venituri (unele estimări indică o cifră care ajunge până la o mie de miliarde de euro), denaturând concurența de pe piața unică între întreprinderile care își plătesc impozitele ce le revin și cele care nu fac acest lucru;

L.  întrucât cooperarea la nivel mondial pentru a asigura respectarea normelor în domeniul concurenței permite evitarea inconsecvențelor în ceea ce privește căile de atac și rezultatele măsurilor de asigurare a respectării normelor și facilitează reducerea costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi;

M.  întrucât interpretarea pe care jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și practica decizională a Comisiei o oferă noțiunii de „activitate economică” diferă în funcție de normele vizate, cum ar fi normele pieței interne sau normele în materie de concurență; întrucât această practică confuză creează dificultăți și mai mari de înțelegere a noțiunii deja dificile de „activitate economică”;

N.  întrucât un mediu de reglementare clar, coerent și funcțional în ceea ce privește adaptarea politicii în materie de concurență la particularitățile sectorului agricol poate consolida poziția agricultorilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare prin remedierea dezechilibrelor de poziție dintre agenții economici, îmbunătățind eficiența pieței și asigurând certitudine juridică și o concurență loială pe piața unică;

O.  întrucât forma, intensitatea și momentul apariției unor șocuri economice sunt greu de anticipat și este necesar ca o politică agricolă comună (PAC) orientată spre piață să asigure sprijin fermierilor și noi derogări pe perioade limitate de la normele legislației în materie de concurență, în caz de dezechilibre grave pe piață; întrucât, în timpul crizei din sectorul produselor lactate, Comisia a decis invocarea articolului 222 din Regulamentul privind OCP unică ca măsură de ultim resort pentru exceptarea planificării colective a producției de lapte efectuate de grupuri recunoscute de fermieri de la aplicarea legislației în materie de concurență;

P.  întrucât simpla aplicare a politicii în domeniul concurenței nu poate contracara practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

Q.  întrucât articolul 102 din TFUE indică în mod clar că impunerea, direct sau indirect, a unor practici comerciale neloiale în alte sectoare ale lanțului alimentar constituie o încălcare a acestui tratat;

R.  întrucât Grupul operativ pentru piețele agricole a fost înființat cu scopul de a îmbunătăți poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, analizând posibilitățile existente, inclusiv posibilitățile legale pentru instituirea de relații contractuale și organizarea de acțiuni colective; întrucât concluziile acestui grup trebuie luate în considerare, dacă este cazul, în cadrul viitoarelor discuții și al adoptării măsurilor necesare;

1.  salută raportul anual al Comisiei privind politica în domeniul concurenței, care demonstrează că existența unei politici adecvate a UE în domeniul concurenței poate contribui la restabilirea unui nivel al investițiilor și al inovării suficient de ridicat, prin crearea unui mediu concurențial echitabil; salută axarea raportului pe contribuția politicii în domeniul concurenței la eliminarea barierelor și a măsurilor ajutoarelor de stat distorsionante ca modalitate de promovare a pieței interne; reafirmă, de asemenea, că viitorul Europei ar trebui să se bazeze pe inovare, pe o economie socială de piață și pe utilizarea eficientă a resurselor, creând astfel un nivel de trai ridicat pentru toți cetățenii UE;

Integrarea pieței unice

2.  salută obiectivul Comisiei de a deschide noi oportunități pentru cetățeni și întreprinderi și reamintește că libera circulație a capitalurilor, a serviciilor, a bunurilor și a persoanelor reprezintă cele patru libertăți ale pieței unice și că punerea în aplicare a acestora este esențială pentru a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi; subliniază că, fără o politică eficace a UE în domeniul concurenței, piața internă nu poate să își valorifice pe deplin potențialul; salută utilizarea de către Comisie a diferitelor instrumente de care dispune, inclusiv controlul fuziunilor, combaterea abuzului de poziție dominantă și a practicilor anticoncurențiale, combaterea cartelurilor, controlul ajutoarelor de stat, coordonarea cu autoritățile naționale și, dacă este cazul, regionale de concurență și, de asemenea, anchetele sectoriale;

3.  reafirmă că o politică eficace în domeniul concurenței trebuie să ia în considerare condițiile specifice ale pieței care se aplică întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), microîntreprinderilor si întreprinderilor nou-înființate și trebuie să asigure respectarea drepturilor lucrătorilor și un sistem de impozitare echitabil;

4.  solicită statelor membre și instituțiilor UE să acorde prioritate consolidării pieței unice post-Brexit prin asigurarea unei conformități depline cu legislația UE în domeniul concurenței și prin sporirea cooperării dintre statele membre în chestiuni fiscale; observă că Brexitul ar putea avea efecte negative asupra politicii UE din domeniul concurenței; subliniază, în special, riscul dublării procedurilor, ceea ce ar crește costurile administrative și ar conduce la întârzierea procedurilor de investigație;

5.  reafirmă că o concurență fiscală loială este esențială pentru integritatea pieței interne a UE și că, prin urmare, toți actorii de pe piață ar trebui să se achite de contribuțiile fiscale ce le revin, iar impozitele trebuie plătite în locul în care sunt realizate profiturile; subliniază că, după scandalul Lux Leaks, UE a recunoscut că - pentru a consolida concurența loială în cadrul pieței unice - are nevoie de reglementări și de politici fiscale simple și transparente, precum și că este necesar să se pună capăt concurenței fiscale inechitabile, inclusiv avantajelor fiscale ilegale acordate de statele membre, care impune un hazard moral și o sarcină fiscală suplimentară contribuabililor cinstiți și împiedică dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv atunci când întreprinderile noi și IMM-urile care fac afaceri într-o singură țară sunt penalizate comparativ cu întreprinderile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă prin intermediul unei game variate de decizii și instrumente, disponibile numai pentru aceste întreprinderi; subliniază necesitatea de a se examina cu atenție toate cazurile în care există suspiciuni că scopul întreprinderilor multinaționale este optimizarea fiscală; salută, între timp, anchetele aprofundate ale Comisiei în domeniul practicilor anticoncurențiale, precum avantajele fiscale selective, care pot include sistemele de decizii fiscale anticipate, și salută, de asemenea, rezultatele recente ale anchetelor care demonstrează că avantajele fiscale acordate în mod selectiv reprezintă ajutoare de stat ilegale în temeiul legislației UE în domeniul concurenței; subliniază necesitatea de a se asigura un acces larg al Comisiei la informații pentru a demara mai multe anchete în cazuri suspecte; solicită Comisiei să elaboreze orientări clare privind aspectele fiscale ale ajutoarelor de stat pentru a acoperi cazurile de concurență neloială și să își utilizeze la maximum competențele în temeiul legislației privind concurența pentru a ajuta statele membre să combată cu eficacitate practicile fiscale dăunătoare; reafirmă că sunt necesare eforturi mai mari, de asemenea, cu privire la practicile fiscale agresive; subliniază că sunt deosebit de importante informațiile privind deciziile fiscale și acordurile privind prețurile de transfer care fac obiectul schimburilor dintre autoritățile fiscale ale statelor membre; regretă faptul că statele membre nu permit accesul DG Concurență la aceste informații; recomandă o intensificare a schimbului de informații între autoritățile naționale și solicită statelor membre să publice informații în legătură cu deciziile lor fiscale și sugerează ca aceste informații să fie prezentate, atunci când este cazul, defalcate pe regiuni; consideră că deciziile Comisiei care au stabilit o metodologie clară de calculare a valorii și a avantajelor concurențiale necuvenite de care se bucură întreprinderile vizate de decizii necorespunzătoare oferă un temei juridic bun pentru o mai mare convergență;

6.  subliniază faptul că corupția în domeniul achizițiilor publice afectează competitivitatea europeană prin denaturarea gravă a pieței; reamintește că achizițiile publice reprezintă una dintre activitățile guvernamentale cele mai vulnerabile la corupție; evidențiază faptul că, în anumite state membre, achizițiile finanțate de UE prezintă riscuri de corupție mai mari decât achizițiile finanțate la nivel național; reamintește că, pentru a limita concurența pe piață, sunt utilizate pe scară largă invitații de ofertare personalizate; invită Comisia să își continue eforturile de a preveni utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE și de a stimula responsabilitatea în domeniul achizițiilor publice; solicită instituirea Parchetului European, care să dispună de drepturile necesare pentru a investiga mai eficient presupusele infracțiuni care implică fonduri ale UE;

7.  subliniază că procedurile privind ajutoarele de stat nu pot pune capăt singure concurenței fiscale neloiale în statele membre; recomandă, prin urmare, stabilirea bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB completă), care va contribui la eliminarea denaturărilor concurenței și va garanta că niciun profit nu părăsește UE neimpozitat, publicarea informațiilor relevante privind deciziile fiscale, revizuirea Directivei TVA cu scopul de a preveni frauda și introducerea obligației în sarcina marilor întreprinderi internaționale de a raporta public cifra de afaceri și profiturile „pentru fiecare țară în parte”, și îndeamnă statele membre să dea dovadă de mai multă transparență în practicile lor fiscale și în îndeplinirea obligațiilor de informare reciprocă; reafirmă necesitatea de a se pune în aplicare pachetul de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale, normele privind schimbul de informații între țările UE și un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea fraudelor în materie de TVA pentru a asigura o concurență loială;

8.  consideră că concurența loială poate fi subminată de planificarea fiscală; salută recomandarea Comisiei de a modifica definiția „sediului permanent”, astfel încât întreprinderile să nu poată evita în mod artificial să aibă o prezență impozabilă în statele membre în care desfășoară o activitate economică; subliniază că această definiție ar trebui să ia în calcul și situațiile specifice din sectorul digital, astfel încât să se considere că societățile implicate în activități complet dematerializate au o prezență permanentă într-un stat membru dacă mențin o activitate digitală semnificativă în țara respectivă;

9.  subliniază necesitatea de a se pune în aplicare normele privind piața unică și la nivelul statelor membre, precum și de a se trata încălcările pentru a se evita fragmentarea pieței unice;

10.  solicită îmbunătățirea ghișeului unic pe baza experienței acumulate până în prezent privind minighișeul unic pentru produsele digitale; constată că, chiar și în cazul mini-ghișeului unic, întreprinderile mici și microîntreprinderile se pot confrunta cu o sarcină administrativă considerabilă;

11.  subliniază necesitatea de a se consolida și mai mult piața unică prin înlăturarea barierelor și a obstacolelor persistente;

12.  reamintește Comisiei că, pentru buna funcționare a pieței unice a UE, este foarte important ca autoritățile naționale și regionale să intervină în soluționarea problemelor generate de condițiile geografice nefavorabile care reduc capacitatea pieței de a prospera, atât din punct de vedere economic, cât și social;

13.  insistă asupra necesității de a se combate dumpingul fiscal și social, planificarea fiscală abuzivă și evaziunea fiscală pentru a se asigura o concurență loială în cadrul pieței unice;

14.  îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii infrastructurilor și întreprinderile feroviare și să verifice dacă în fiecare stat membru funcționează o autoritate de reglementare independentă și solidă;

15.  solicită Consiliului să ia rapid măsuri pentru a adopta propunerea Comisiei privind armonizarea bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB);

16.  consideră că adoptarea monedei euro de către statele membre care nu au aderat încă la moneda unică ar consolida libera concurență în cadrul pieței interne;

Piața unică digitală

17.  salută strategia Comisiei privind piața unică digitală și subliniază rolul esențial pe care îl are politica în domeniul concurenței în finalizarea pieței digitale interne; sprijină, de asemenea, eforturile Comisiei de a se asigura că politica UE în domeniul concurenței se aplică pe deplin pieței unice digitale, deoarece concurența nu numai oferă mai multe alternative consumatorilor, ci va asigura, de asemenea, condiții echitabile de concurență, și regretă că lipsa în prezent a unui cadru digital european a evidențiat faptul că nu s-a putut ajunge la un echilibru între interesele marilor și micilor furnizori de servicii; subliniază că modelele de piață tradiționale ale politicii în domeniul concurenței adesea nu sunt suficient de relevante pentru piața digitală internă; solicită să se acorde o mai mare atenție noilor modele de afaceri utilizate de întreprinderile digitale; reafirmă că o piață unică digitală unificată ar putea crea sute de mii de noi locuri de muncă și ar putea contribui cu 415 miliarde EUR pe an la economia UE;

18.  subliniază că, pentru ca strategia privind piața unică digitală să rămână credibilă, toate celelalte anchete deschise de Comisie privind cartelurile trebuie duse la bun sfârșit fără a periclita calitatea acestora; solicită accelerarea procedurilor astfel încât să se obțină rezultate în cel mai scurt timp; salută, prin urmare, comunicarea suplimentară privind obiecțiunile trimisă de Comisie referitoare la serviciul de cumpărare prin comparare și comunicarea Comisiei privind obiecțiunile referitoare la sistemul de operare Android; solicită Comisiei să analizeze în continuare cu rigurozitate toate aspectele îngrijorătoare identificate în anchetele sale, incluzând alte domenii în care rezultatele căutării sunt afișate părtinitor (hoteluri, căutări locale, zboruri), pentru a garanta condiții echitabile de concurență pentru toți actorii de pe piața digitală; solicită anchetarea platformelor dominante de rezervare a hotelurilor;

19.  salută analiza sectorială a Comisiei privind comerțul electronic, ale cărei rezultate preliminare au identificat anumite practici comerciale în acest sector care ar putea să restricționeze concurența online; salută, de asemenea, angajamentul Comisiei în direcția unei piețe unice digitale europene și propunerea sa privind blocarea geografică și alte forme de discriminare bazate pe cetățenia și reședința clienților; solicită Comisiei să ia măsuri ambițioase pentru a elimina obstacolele ilegitime din calea concurenței online pentru a le permite consumatorilor din UE să cumpere online și fără nicio barieră de la vânzători bazați într-un alt stat membru; consideră, astfel, că sunt necesare măsuri specifice de îmbunătățire a accesului la bunuri și servicii, îndeosebi prin eliminarea practicilor de blocaj geografic nejustificate și a discriminărilor de preț în funcție de localizarea geografică sau de cetățenie, care adesea au drept efect generarea unor monopoluri și recurgerea de către consumatori la conținuturi ilegale; solicită, de asemenea, ca sistemul de etichetare a site-urilor de la nivelul UE să garanteze existența și calitatea serviciilor sau a produselor oferite pentru a asigura un nivel și mai ridicat de concurență loială și pentru a consolida protecția consumatorilor;

20.  consideră că sporirea participării IMM-urilor ar trebui să joace un rol esențial în eforturile de a promova o piață unică digitală unificată și subliniază necesitatea de a evalua impactul potențial al fiecărei inițiative, în special al celor care vizează promovarea comerțului electronic și clarificarea statutului de sediu permanent în sectorul digital, asupra capacității IMM-urilor de a beneficia de piața unică digitală;

21.  reamintește că neutralitatea rețelei are o importanță capitală pentru garantarea deplină a nediscriminării între serviciile de internet și a concurenței acestora („neutralitatea rețelei” reprezentând principiul conform căruia toate tipurile de trafic de internet sunt tratate în mod egal, fără discriminări, restricții sau intervenții, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație);

22.  subliniază prezența crescândă a întreprinderilor noi care dispun de tehnologii digitale, în special de aplicații pentru telefonie mobilă și internet, alături de operatorii existenți, care a deschis noi canale prin care consumatorii pot să găsească, să compare și să aleagă bunuri și servicii în cadrul pieței unice, consumatorul devenind astfel un cumpărător avizat care urmărește să facă alegeri în cunoștință de cauză pe baza propriilor lui nevoi și obiective;

23.  subliniază că economia colaborativă oferă consumatorilor din UE numeroase produse și servicii inovatoare; subliniază că platformele de consum colaborativ au condus la ideea de a încuraja operatorii tradiționali și dominanți de pe piață să creeze un mediu mai competitiv, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi; reafirmă că, pe lângă aspectele fiscale, cele care țin de cadrul administrativ și cele de securitate, Comisia ar trebui să monitorizeze și aspectele legate de concurență și să elimine obstacolele din calea intrării pe piață a întreprinderilor, pentru a crea condiții echitabile de concurență; subliniază că acest tip de economie a fost introdusă deja în urmă cu mai mulți ani și, din motive de consecvență juridică, orice nereguli ar trebui rezolvate la nivelul UE în conformitate cu principiul subsidiarității; subliniază necesitatea de a se asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a datelor cu caracter personal în cadrul pieței unice digitale; solicită Comisiei să creeze instrumentele indispensabile pentru ca numeroasele forme și tipuri de economie colaborativă să beneficieze de sprijin la nivelul UE, precum și în fiecare stat membru, să fie aplicate, să devină credibile și să câștige încredere, și este conștient de faptul că acest cadru de reglementare permisiv și favorabil nu va conduce la denaturarea concurenței; invită Comisia să abordeze din nou aceste preocupări, astfel încât beneficiile pe care aceste modele de afaceri le aduc societății să poată deveni o realitate concretă în limitele cadrelor juridice;

24.  invită Comisia să evalueze în detaliu și, dacă este necesar, să dezvolte în continuare eficiența instrumentelor disponibile în domeniul dreptului concurenței în era digitală;

25.  subliniază că este absolut esențial ca, mai ales într-un sector dinamic precum economia digitală, procedurile în domeniul concurenței să fie încheiate rapid, astfel încât abuzul de poziție dominantă pe piață să nu poată duce la concentrarea pieței;

26.  invită Comisia să țină seama de convergența în creștere de pe piețele digitale, prin compararea serviciilor similare, cum ar fi aplicațiile de mesagerie instantanee, cu servicii echivalente furnizate de sectorul general al telecomunicațiilor;

27.  salută anchetele Comisiei cu privire la anumite practici anticoncurențiale ale unor întreprinderi, în special ale giganților din domeniul internetului și al telecomunicațiilor și ale altor întreprinderi de mass-media, studiouri cinematografice și distribuitori de televiziune; îndeamnă Comisia să accelereze toate procedurile împotriva comportamentelor anticoncurențiale care încalcă normele antitrust ale UE;

28.  salută decizia Comisiei de recuperare în cazul ajutorului de stat acordat societății Apple, care reprezintă o piatră de temelie în ceea ce privește abordarea ajutoarelor de stat acordate în mod ilegal prin intermediul unor avantaje fiscale; subliniază însă că UE are nevoie de o legislație mai strictă cu privire la deciziile fiscale, care să asigure, de asemenea, un sistem și o procedură de recuperare a datoriilor în beneficiul resurselor proprii ale bugetului UE; invită Comisia să corecteze orice încălcare a legislației în vederea asigurării unei concurențe loiale în cadrul pieței unice;

29.  invită Comisia să prezinte o strategie de reglementare, care să țină seama de convergența tehnologică și, în special, de multiplicarea platformelor; reamintește că reglementările sectoriale ex-ante trebuie să asigure, în acest scop, un echilibru între menținerea pluralismului, a libertății de exprimare, a protecției datelor cu caracter personal, a protecției autonomiei și libertății de alegere a consumatorului și a promovării egale a ofertelor concurente în Europa și a ofertelor convergente pentru campionii europeni în fața concurenței internaționale; solicită corectarea inegalităților în ceea ce privește relațiile de putere și atenuarea situațiilor de dependență între operatorii economici în vederea unei distribuiri corecte a valorii;

30.  salută atenția sporită acordată efectelor de rețea și acumulării de date și analiza privind identificarea puterii de piață de pe piețele digitale; consideră că datele joacă un rol important în economia digitală și, prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare în evaluarea concurențială;

31.  consideră că concurența în sectoarele căutării pe internet și telecomunicațiilor este esențială nu doar pentru stimularea inovației și a investițiilor în rețele și în economia digitală, ci și pentru promovarea unor prețuri accesibile și a unor opțiuni de servicii pentru consumatori; solicită, prin urmare, Comisiei să garanteze concurența în aceste domenii, inclusiv în ceea ce privește serviciile de internet și alocarea frecvențelor; salută, în acest sens, intenția Comisiei de a lua în considerare în mod favorabil obiectivele strategice ale pachetului privind telecomunicațiile atunci când aplică orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele în bandă largă; salută decizia Comisiei de a pune capăt fuziunii dintre furnizorii de servicii de telefonie mobilă O2 și Three în Regatul Unit, în beneficiul consumatorilor europeni; reafirmă importanța punerii în aplicare a Codului european de comunicații electronice și sporirea conectivității în întreaga UE;

32.  consideră că nu este suficient să se elimine taxele de roaming în UE și că apelurile în interiorul UE trebuie să fie tratate în același fel ca și apelurile locale; solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a reglementa apelurile din interiorul UE;

33.  consideră că, într-o perspectivă pe termen lung, măsurile pentru eliminarea taxelor de roaming pe care consumatorii le plătesc în UE nu sunt suficiente dacă se dorește o piață unică din ce în ce mai consolidată și că este nevoie de stimulente pentru ca apelurile efectuate în interiorul UE și apelurile locale să fie aduse la același nivel tarifar, prin facilitarea investițiilor în rețele pe deplin europene sau în rețele partajate; solicită Comisiei să organizeze o consultare cuprinzătoare cu operatorii de rețele și cu părțile interesate relevante cu privire la modalitatea de a aduce tarifele pentru apelurile în UE la nivelul apelurilor locale în cel mai eficient mod, ceea ce ar încuraja în același timp investițiile și ar asigura competitivitatea și inovarea la nivel mondial;

34.  invită Comisia să își folosească instrumentele de politică și instrumentele financiare și să promoveze schimburile de bune practici între statele membre pentru a încuraja investițiile în diverse sectoare tradiționale și în IMM-uri care nu țin pasul cu revoluția industrială digitală;

35.  subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze toate întreprinderile (precum cele cu o cotă de piață dominantă și întreprinderile nou-înființate) să se implice în procesul de inovare;

36.  invită Comisia să dea dovadă de aceeași fermitate în derularea și finalizarea anchetei în curs împotriva McDonald’s;

Ajutoarele de stat

37.  salută revizuirea normelor privind ajutoarele de stat și sugerează să se prezinte Parlamentului un raport anual specific; reamintește însă statelor membre că scopul era ca măsurile de ajutor să fie mai bine direcționate înspre creșterea economică pe termen lung și sustenabilă, crearea de locuri de muncă de calitate și coeziunea socială, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile și libera funcționare a economiei sociale de piață; reamintește că statele membre au o responsabilitate mai mare când acordă ajutoare fără a informa în prealabil Comisia; subliniază că, pentru a consolida turismul european ca factor economic important, Comisia ar trebui să asigure o bază legală satisfăcătoare în materie de ajutoare de stat, și că, așadar, finanțarea organizațiilor publice de consum ar trebui să facă obiectul unei exceptări generale de la Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGECA); invită Comisia să examineze orice tranzacție de ultimă oră efectuată de un stat membru, fără a lua în considerare presiunea politică din partea actorilor de pe piață; reamintește, de asemenea, Comisiei necesitatea de a împiedica anumite guverne să acționeze cu rea credință, așa cum se întâmplă atunci când cheltuiesc în mod abuziv fondurile UE;

38.  subliniază faptul că stimulentele de stat și regionale sunt unele dintre instrumentele de politică care pot să asigure serviciile esențiale pentru garantarea condițiilor economice și sociale necesare în regiunile și insulele izolate, îndepărtate sau periferice din Uniune, dar și faptul că ar trebui luate în considerare, de asemenea, experiențele trecute și că aceste intervenții nu ar trebui să fie în contradicție cu principiile pieței unice; subliniază că asigurarea conectivității în regiunile și insulele periferice este și ea esențială și salută includerea în cadrul RGECA a ajutorului de stat pentru transportul rezidenților din regiuni îndepărtate în care este recunoscută problema conectivității; invită Comisia ca, în timpul revizuirii în curs a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare, să ia în considerare pe deplin specificitățile regiunilor ultraperiferice ale Europei, astfel cum sunt menționate la articolul 349 din TFUE, deoarece conectivitatea este esențială pentru IMM-urile locale din regiunile ultraperiferice și cel mai puțin susceptibilă de a afecta concurența de pe piața internă;

39.  salută Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat ca parte a Inițiativei privind modernizarea ajutoarelor de stat; recunoaște avantajele reglementărilor simplificate care oferă certitudine atât autorităților publice, cât și întreprinderilor; solicită, totodată, Comisiei să examineze mai îndeaproape ajutoarele de stat interzise, care au un impact negativ asupra pieței unice;

40.  solicită Comisiei să elaboreze în cel mai scurt timp un document cu orientări privind noțiunea de ajutor de stat din perspectiva modificărilor importante care au intervenit în jurisprudență și în practica de punere în aplicare a legii, pentru a asigura predictibilitatea și securitatea juridică;

41.  solicită Comisiei să lanseze o foaie de parcurs către ajutoare de stat mai puține, dar mai bine orientate, care să urmărească o diminuare a ajutoarelor de stat prin reducerea impozitelor, stimulând astfel noile întreprinderi și concurența loială, mai degrabă decât sprijinind vechi structuri și vechi beneficiari;

42.  subliniază că, atunci când se folosesc ajutoare de stat pentru a promova servicii de interes general, este crucial să se urmărească beneficiul consumatorilor și al cetățenilor, și nu cel al anumitor întreprinderi sau entități publice;

43.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape renaționalizarea serviciilor de utilități publice din statele membre ale UE și să prevină ajutoarele de stat ilegale acordate sub forma unor compensații de servicii publice;

44.  invită Comisia ca, în cadrul organizațiilor internaționale privind concurența, precum Rețeaua Internațională a Concurenței, să insiste pentru elaborarea unei definiții uniforme a ajutorului de stat;

45.  subliniază faptul că, pentru a garanta o uniune energetică funcțională și pentru a evita nerespectarea reglementărilor privind ajutoarele de stat, precum și utilizarea inadecvată a fondurilor UE, toate cazurile privind ajutoarele de stat și toate neregulile în materie de achiziții publice legate de investiții în sectorul energiei și al mediului, precum controversatul proiect de extindere a centralei nucleare Paks din Ungaria, trebuie să fie strict monitorizate și investigate în detaliu;

46.  subliniază că – așa cum Comisia a precizat pentru a șasea oară în raportul anual privind concurența – ajutoarele de stat temporare acordate sectorului financiar au fost considerate necesare pentru stabilizarea sistemului financiar mondial, însă acestea trebuie rapid reduse sau eliminate complet și reanalizate cât mai curând posibil; solicită Comisiei și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) să garanteze că toată legislația în materie de protecție a consumatorului, de exemplu Directiva privind piețele instrumentelor financiare sau Directiva privind distribuția de asigurări, este pusă în aplicare în mod consecvent la nivelul întregii piețe unice și solicită Comisiei și ESMA să se asigure că nu există niciun arbitraj de reglementare la punerea în aplicare a acestor acte legislative; îndeamnă Comisia să aibă în vedere posibilitatea ca ajutoarele de stat pentru bănci să fie legate de condițiile de acordare de credite IMM-urilor;

47.  reamintește poziția sa cu privire la actuala anchetă a Comisiei referitoare la creanțele și creditele privind impozitul amânat de care a beneficiat sectorul bancar din mai multe state membre; consideră că creditele și creanțele privind impozitul amânat ar trebui să fie autorizate retroactiv în conformitate cu prevederile privind ajutorul de stat în cazul în care acestea prevăd condiții explicite privind obiectivele de finanțare pentru economia reală;

48.  consideră regretabil faptul că Comisia nu a luat nicio măsură împotriva abuzurilor comise în restructurarea băncilor private, inclusiv împotriva celor care i-au afectat pe micii deponenți și pe micii proprietari de instrumente financiare, precum acțiunile preferențiale, care, în numeroase cazuri, fuseseră comercializate fără respectarea deplină a legislației Uniunii Europene; solicită Comisiei ca, în cadrul procesului de restructurare a băncilor afectate de criza economică, să se ocupe de efectele larg răspândite ale vânzării inadecvate de produse financiare fără acoperire;

49.  reamintește solicitarea adresată Comisiei de a verifica dacă sectorul bancar a beneficiat de la începutul crizei de subvenții explicite și de ajutor de stat prin acordarea unui sprijin necondiționat pentru asigurarea lichidității;

50.  menționează că Curtea de Conturi Europeană a identificat erori în ceea ce privește ajutoarele de stat în aproximativ o cincime dintre proiectele pe care le-a auditat, care au fost cofinanțate prin programe de coeziune și considerate a avea relevanță pentru ajutoarele de stat în perioada 2010-2014(12); menționează că o treime dintre aceste erori au fost evaluate ca având impact financiar și că sunt considerate a fi contribuit la nivelul de eroare din politica de coeziune; consideră, prin urmare, că în politica de coeziune se mai pot face progrese în gestionarea neconformității cu reglementările privind ajutoarele de stat; consideră că este necesară, în special, cunoașterea reglementărilor privind ajutoarele de stat în țările beneficiare, pentru a evita erorile neintenționate, precum și pentru a îmbunătăți înregistrarea neregulilor, pentru a avea o perspectivă mai exactă asupra acestei chestiuni;

51.  consideră că este nevoie de o mai bună înțelegere la nivel local și național cu privire la clasificarea ajutoarelor de stat ilegale; salută deciziile recente ale Comisiei care clarifică ce măsuri de sprijin public pot fi luate de către statele membre fără a fi nevoie de o evaluare a Comisiei privind ajutoarele de stat; consideră că aceste decizii oferă orientări practice pentru proiecte locale și comunale, și permit o reducere a sarcinii administrative și, în același timp, creșterea securității juridice;

52.  solicită Comisiei să examineze interpretarea dispozițiilor relevante din legislația în domeniul concurenței din perspectiva Directivei privind sistemele de garantare a depozitelor, cu scopul de a facilita aplicarea efectivă a instrumentelor prevăzute de către legiuitorul european cu privire la stabilizarea timpurie;

53.  subliniază importanța anchetelor desfășurate de Comisie privind ajutoarele de stat de natură fiscală, necesare pentru a veni în sprijinul agendei europene și internaționale în materie de fiscalitate, în special în ceea ce privește combaterea planificării fiscale agresive;

54.  solicită Comisiei să aloce mai multe resurse pentru investigarea deciziilor fiscale îngrijorătoare legate de ajutoarele de stat și să abordeze aceste investigații în mod sistematic; constată faptul că Comisia clasifică drept ajutoare de stat ilegale deciziile fiscale acordate de unele state membre anumitor întreprinderi multinaționale, deoarece acestea reprezintă o denaturare a concurenței pe piața internă; salută, de asemenea, o mai bună conștientizare a legăturilor dintre politicile fiscale și practicile administrative în domeniul fiscalității, pe de o parte, și al politicilor în domeniul concurenței, pe de altă parte; solicită Comisiei să publice un rezumat al principalelor decizii fiscale convenite în anul anterior, pe baza informațiilor dintr-o bază de date centralizată și sigură, incluzând cel puțin o descriere a problemelor vizate de decizia fiscală respectivă și o descriere a criteriilor utilizate pentru a determina un acord prealabil referitor la prețuri și pentru a identifica statul membru sau statele membre cele mai predispuse să fie afectate;

Antitrust, proceduri în materie de înțelegeri și controlul concentrărilor economice

55.  salută eforturile Comisiei de a pregăti orientări privind procedurile sale și evaluarea continuă de către aceasta a cadrului juridic al UE;

56.  subliniază importanța dezmembrării cartelurilor, în interesul cetățenilor și al întreprinderilor europene, în special în interesul IMM-urilor; încurajează Comisia să fluidizeze procedurile administrative în acest sens, pentru a accelera acțiunile;

57.  consideră că propunerile de fuziune între cele mai mari companii agro-chimice și din domeniul semințelor prezintă riscul ca prețurile semințelor să crească, iar gama de opțiuni pentru varietățile adaptate condițiilor agro-ecologice să fie restrânsă; subliniază că, dacă aceste fuziuni vor avea loc, 61 % din piața globală a semințelor și 65 % din piața globală a pesticidelor ar fi controlate de doar trei întreprinderi;

58.  solicită Comisiei să-și consolideze acțiunile la nivel global pentru a se asigura că reglementările țărilor terțe în materie de concurență nu sunt în contradicție cu prevederile UE, în defavoarea întreprinderilor europene;

59.  îndeamnă Comisia să continue să aplice o politică strică și eficace de combatere a înțelegerilor în toate cazurile în care dispune de suficiente dovezi privind o încălcare a normelor în vigoare; reamintește faptul că politica în domeniul concurenței permite competitorilor să coopereze în domeniul inovării, dar că această cooperare nu trebuie să fie utilizată în mod abuziv în scopuri anticoncurențiale; ia act de cele cinci decizii de anul trecut care au condus la amenzi în valoare totală de aproximativ 365 de milioane EUR, astfel cum arată documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul său din 2015 privind politica în domeniul concurenței;

60.  consideră că normele în vigoare referitoare la amenzile ce trebuie plătite în cazul unor încălcări ar putea fi completate cu o gamă mai largă de pedepse împotriva actorilor responsabili; solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea completării amenzilor pentru carteluri cu sancțiuni personale, aplicate factorilor decizionali din cadrul societății, precum și cu sancțiuni individuale pentru angajații care se fac în realitate vinovați de încălcarea legislației în materie de concurență de către întreprinderea în care lucrează - astfel, Comisia ar trebui să poată impune măsuri precum demiterea directorilor sau sancțiuni pecuniare personale dacă este necesar;

61.  consideră că aplicarea unor amenzi tot mai mari ca instrument antitrust unic poate fi prea simplistă; subliniază că o politică a unor amenzi mari nu ar trebui să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra celor care recidivează, încurajând, în același timp, conformitatea;

62.  indică faptul că numărul concentrărilor economice notificate a crescut în mod semnificativ în 2015; solicită, prin urmare, să se acorde serviciilor relevante resursele necesare (prin realocări interne de personal) pentru a putea continua să gestioneze în mod eficace această situație;

63.  salută consultarea inițiată recent de Comisie cu privire la anumite aspecte procedurale și juridice legate de controlul UE asupra concentrărilor economice; solicită Comisiei ca, în cadrul reformei planificate a Regulamentului privind concentrările economice, să examineze cu atenție dacă practica actuală de evaluare acordă destulă atenție situațiilor de pe piața digitală, precum și internaționalizării piețelor; este de părere că, în special în economia digitală, este necesară adaptarea criteriilor pentru evaluarea concentrărilor;

64.  împărtășește îngrijorările privind negocierile în curs referitoare la fuziunea dintre Bayer AG și Monsanto Company Inc.; atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care ar fi autorizat, acest proiect de fuziune ar crea un oligopol european și mondial; subliniază că această fuziune ar putea conduce la apariția unei situații de monopol pe piețele de semințe și de pesticide, importante pentru sectorul agricol; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o evaluare ex ante a impactului acestei fuziuni, precum și o perspectivă clară a asupra programului Comisiei;

65.  consideră că este necesar să se ia în considerare prețul de achiziție ca criteriu în controlul european al concentrărilor economice, având în vedere că concentrările economice de pe piața digitală au arătat faptul că pragurile bazate pe profit nu sunt suficiente;

66.  încurajează Comisia să prezinte o propunere legislativă de stabilire a unui cadru european de coordonare a autorităților naționale de concurență în domeniul controlului concentrărilor economice;

67.  solicită din nou Comisiei să controleze riguros punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2014/104/UE privind acțiunile în despăgubire; subliniază că această directivă trebuie pusă în aplicare conform prevederilor până la 27 decembrie 2016; regretă profund lentoarea care a marcat până în prezent procesul de punere în aplicare, precum și că deocamdată multe state membre nu au depus niciun proiect de lege; solicită Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să le reamintească statelor membre obligațiile ce le revin;

Aspecte sectoriale

68.  salută strategia-cadru a Comisiei pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice și subscrie celor cinci dimensiuni politice interconectate ale acesteia; subliniază că deciziile privind mixul energetic le revin statelor membre;

69.  salută diversele anchete antitrust, în special cele privind Gazprom și Bulgargaz, menite să asigure integrarea pieței în cadrul uniunii energetice; regretă, însă, practica anumitor state membre de achiziționare a gazului prin întreprinderi offshore, acesta fiind un exemplu tipic de evitare a obligațiilor fiscale și un act contrar bunei funcționări a uniunii energetice; subliniază, totodată, importanța prevenirii apariției unor structuri de piață care ar putea sta în calea concurenței efective din sectorul energetic;

70.  ia act de eforturile Comisiei de promovare a integrării pe piață a surselor de energie regenerabile pentru a se evita denaturarea concurenței; subliniază însă angajamentele cu caracter juridic obligatoriu asumate de statele membre în cadrul conferinței COP21 privind clima, care nu pot fi îndeplinite fără măsuri (de stat) în ceea ce privește promovarea și finanțarea producției și a utilizării energiei regenerabile;

71.  subliniază faptul că politica europeană în domeniul concurenței deține un mare potențial de a promova standarde sociale și de mediu mai înalte; menționează cu regret că guvernul maghiar distorsionează concurența în sectorul energiei din surse regenerabile, impunând taxe mari și împiedicând utilizarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic care folosesc energie din surse regenerabile; îndeamnă Comisia să continue să sprijine utilizarea energiei din surse regenerabile în Europa, pentru a realiza obiectivele de mediu prevăzute în strategia de creștere pe 10 ani a Uniunii Europene, Europa 2020; îndeamnă Comisia să sprijine în continuare integrarea cerințelor sociale, de mediu și de ocupare a forței de muncă în procedurile de achiziții publice;

72.  invită Comisia să reînnoiască pe deplin Regulamentul (UE) nr. 267/2010 al Comisiei de exceptare pentru anumite acorduri referitoare la sectorul asigurărilor, deoarece schimbul de informații necesare pentru calcularea riscurilor și acoperirea în comun a riscurilor consolidează condițiile privind securitatea juridică și competitivitatea în anumite sectoare de activitate, facilitând intrarea pe piață a unor noi întreprinderi și diversificarea opțiunilor pentru consumatori, precum și calitatea condițiilor economice;

73.  subliniază necesitatea de a se face o diferență conceptuală și politică între normele privind concurența și politica socială ale statului membru respectiv; recunoaște că fiecărui guvern îi revine obligația de a interveni pentru a evita sărăcia energetică a cetățenilor săi;

74.  invită Comisia și statele membre să reducă taxele fiscale aplicate produselor energetice și să combată eficient sărăcia energetică;

75.  reamintește că sistemul energetic este o infrastructură de rețea ce necesită un tratament special care să permită și, în plus, să favorizeze autoconsumul;

76.  menționează că actualele monopoluri de stat, de exemplu monopolurile din domeniul jocurilor de noroc, pot conduce la practici anticoncurențiale și inechitabile; atrage atenția asupra riscului ca, prin acordarea de autorizații fără licitație de concesiune sau prin acordarea lor în urma unor licitații discutabile și lipsite de transparență, guvernele statelor membre să poată favoriza anumite companii în detrimentul altora, creând astfel un mediu puternic neconcurențial; solicită Comisiei să monitorizeze strict actualele monopoluri de stat și legalitatea licitațiilor de concesiune, pentru a preveni orice denaturare excesivă a concurenței;

77.  invită Comisia să propună modificări ale Regulamentului (CE) nr. 261/2004 pentru a asigura același nivel de protecție pentru pasagerii zborurilor către țări terțe, indiferent dacă transportatorul este din UE sau din afara UE;

78.  reamintește că articolul 42 din TFUE acordă un statut special sectorului agricol în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului concurenței, afirmat în cadrul celei mai recente reforme a PAC, prin faptul că permite o serie de derogări și excepții de la dispozițiile articolului 101 din TFUE; consideră că actuala criză din sectorul agricol afectează poziția deja vulnerabilă a fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

79.  consideră că activitățile colective desfășurate de organizațiile și asociațiile producătorilor, cum ar fi planificarea producției și negocierile comerciale și, când este cazul, negocierea condițiilor contractuale, sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PAC definite la articolul 39 din TFUE și ar putea să se bucure așadar, în principiu, de prezumția de compatibilitate cu articolul 101 din TFUE; constată că actualele derogări nu sunt folosite la potențialul lor maxim și că lipsa de claritate a acestor derogări, dificultățile întâmpinate la punerea în aplicare și absența unei aplicări uniforme de către autoritățile naționale de concurență nu asigură fermierilor și organizațiilor acestora securitatea juridică necesară, împiedicându-i să se organizeze și subminând buna funcționare a pieței interne; solicită, așadar, Comisiei să îmbunătățească instrumentele disponibile, garantând faptul că politica în domeniul concurenței ține seama în mai mare măsură de particularitățile sectorului agricol și clarificând domeniul de aplicare al derogării generale pentru agricultură, normele specifice pentru sectorul produselor lactate, al uleiurilor de măsline, al cărnii de vită și al culturilor arabile și excepțiile individuale în temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE;

80.  îndeamnă Comisia să combată practicile comerciale neloiale în domeniul lanțului alimentar, care aduc prejudicii fermierilor și consumatorilor, și să ia măsuri de reglementare obligatorii la nivelul UE împotriva acestor practici; solicită Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței să abordeze temerile provocate de impactul cumulat pe care îl au concentrarea rapidă a distribuției la nivel național și formarea unor alianțe la nivel european și internațional între distribuitori importanți asupra componentei din amonte a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, precum și asupra distribuitorilor și consumatorilor; constată că această evoluție structurală ar putea conduce la o volatilitate a prețurilor și la o scădere a veniturilor agricultorilor și atrage temeri cu privire la eventuale alinieri strategice, la o restrângere a concurenței și la reducerea marjelor de investiții în inovare în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

81.  subliniază că politica în domeniul concurenței apără interesele consumatorilor, dar nu le ia în calcul și pe cele ale producătorilor agricoli; subliniază că politica în domeniul concurenței trebuie să asigure faptul că interesele producătorilor agricoli beneficiază de același nivel de protecție ca și interesele consumatorilor, garantând aplicarea unor condiții echitabile de concurență și de acces pe piață, pentru a se favoriza astfel investițiile, ocuparea forței de muncă, inovarea, viabilitatea întreprinderilor agricole și o dezvoltare echilibrată a zonelor rurale din UE;

82.  insistă ca conceptul de „preț echitabil” să nu fie tratat drept cel mai scăzut preț posibil pentru consumator, ci un preț rezonabil, care să permită remunerarea echitabilă a fiecărui actor din lanțul de aprovizionare cu produse agricole;

83.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un bilanț al recurgerii la derogările în vigoare pentru fermieri în diferite state membre, în conformitate cu articolul 225 din Regulamentul privind OCP și să clarifice în mod adecvat aplicabilitatea acestor derogări și a derogărilor individuale de la legislația în materie de concurență în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din TFUE; solicită Comisiei să clarifice îndeosebi dacă acordurile de sustenabilitate încheiate în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare pentru a răspunde așteptărilor societății, ale căror dispoziții depășesc cerințele statutare, pot fi exceptate de la aplicarea legislației în materie de concurență dacă contribuie la îmbunătățirea producției și la promovarea inovării, cu beneficii pentru consumatori;

84.  solicită Comisiei să adopte o abordare mai complexă în definirea conceptului de „poziție dominantă” și a abuzului de aceasta de către o întreprindere agricolă sau mai multe astfel de întreprinderi, legate printr-un un acord orizontal, ținând seama de gradul de concentrare și de constrângerile asociate puterii de negociere ale sectoarelor producției, prelucrării și distribuției;

85.  consideră că, pe o piață agricolă unică, noțiunea de „piață relevantă” ar trebui să evolueze și ar trebui să fie analizată în primul rând ținând seama de situația de la nivelul Uniunii, înainte de a lua în considerare nivelurile inferioare, pentru a nu pune în pericol obiectivul concentrării ofertei de produse agricole prin restricționarea excesivă a domeniului de activitate a întreprinderilor agricole;

86.  consideră că agricultorilor din toate sectoarele de producție ar trebui să li se garanteze dreptul de negociere colectivă, inclusiv dreptul de a conveni prețuri minime;

87.  consideră că fermierii ar trebui să recurgă la potențialul oferit de organizațiile de producători, inclusiv de cooperativele de producători, de asociațiile acestora și de organismele din cadrul sectorului, fructificându-l la maximum; solicită Comisiei să încurajeze astfel de instrumente de autonomizare colectivă pentru a stimula competențele și eficiența, prin clarificarea și simplificarea normelor aplicabile pentru a se consolida astfel capacitatea lor de negociere și competitivitatea lor, însă cu asigurarea respectării principiilor prevăzute la articolul 39 din TFUE;

88.  solicită Comisiei să se asigure că prevederile articolului 222 din Regulamentul privind OCP sunt aplicate cu rapiditate în perioadele de dezechilibre severe pe piață și să evalueze mai în detaliu eficiența acestei măsuri pentru a propune și alte adaptări temporare la legislația și procedurile în materie de concurență, în perioade de criză;

89.  salută, în acest sens, recenta publicare a orientărilor privind aplicarea acestor norme specifice; consideră însă că aplicabilitatea lor juridică este prea restrânsă și că criteriile ce trebuie respectate sunt prea stricte și eterogene între sectoare, neasigurând un nivel corespunzător de claritate și certitudine pentru agricultorii ce ar dori să recurgă la aceste derogări;

90.  consideră că clasificarea în funcție de piață nu este pe deplin potrivită actualei situații din sectorul uleiului de măsline și, prin urmare, propune tratarea acestui sector drept o piață unică, în beneficiul consumatorilor, în vederea îmbunătățirii aplicării articolului 169 din Regulamentul privind OCP;

91.  consideră că, având în vedere diferențele din producția de ulei de măsline, cauzate în principal de condițiile meteorologice, și pentru a garanta obiectivele membrilor organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații ale producătorilor, ar trebui luate în considerare cazurile în care organizațiile de producători sunt forțate să cumpere ulei de măsline de la non-membri, garantând totodată caracterul subordonat al acestei activități față de comercializarea produselor propriilor membri;

92.  propune extinderea domeniului de aplicare a normelor de la articolul 170 privind producția de carne de vită și mânzat la sectorul îngrășării bovinelor, pentru a asigura o punere în aplicare mai eficientă;

93.  salută, în contextul eliminării cotelor din sectorul zahărului, menținerea unui cadru contractual(13) între cultivatorii de sfeclă, organizațiile acestora și întreprinderile producătoare de zahăr pentru a negocia mai ales condițiile de distribuire a valorii în funcție de evoluțiile pe piața zahărului sau a altor materii prime; solicită statelor membre să se asigure că această posibilitate le este oferită tuturor agenților economici din acest sector pentru a se îndeplini obiectivele din Regulamentul privind OCP, asigurându-se astfel un echilibru corect între drepturile și obligațiile ce revin, pe de o parte, întreprinderilor producătoare de zahăr și, pe de altă parte, producătorilor de sfeclă de zahăr;

94.  invită Comisia Europeană să evalueze influența exercitată de comercianții cu amănuntul asupra întreprinderilor care produc propriile mărci de produse;

95.  reiterează poziția Parlamentului(14) în favoarea adoptării unei legislații-cadru la nivelul UE privind contracararea practicilor comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare; subliniază că această legislație trebuie să asigure că fermierii din UE și consumatorii dispun de posibilitatea de a beneficia de condiții comerciale echitabile;

96.  consideră că punerea în aplicare în mod integral și satisfăcător a „Pachetului privind laptele”(15) este esențială pentru consolidarea sectorului produselor lactate și solicită Comisiei să propună ca „Pachetul privind laptele” să continue să fie aplicat și după jumătatea anului 2020 și să examineze dacă aceste reglementări ar putea fi extinse și la alte sectoare agricole;

97.  ia act de concluziile studiului intitulat „Impactul economic al comerțului modern cu amănuntul asupra diversității și inovării din sectorul alimentar al UE”, realizat de Direcția Generală Concurență, inclusiv de existența unei corelații negative care ar putea apărea între inovare și introducerea pe piața alimentară a produselor sub mărci private; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului situația discuțiilor în curs, pentru a determina dacă această corelație negativă reduce inovarea și diversitatea produselor care sunt accesibile consumatorilor și care ar fi consecințele ei pe termen lung asupra lanțului de aprovizionare și asupra situației fermierilor;

98.  reafirmă necesitatea de a dezvolta progresiv cadrul juridic al Uniunii în domeniul concurenței pentru a introduce în monitorizarea lanțului de distribuție a alimentelor indicatorii SAFA (evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole) ai Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), inclusiv indicatorii din cadrul rubricilor „Prețuri corecte și contracte transparente” (S.2.1.1.) și „Dreptul furnizorilor” (S.2.2.1);

99.  subliniază că o impozitare excesivă a oricărei industrii ar putea foarte ușor distruge concurența și ar fi contrară intereselor consumatorilor;

100.  solicită dezvoltarea în continuare a Instrumentului european de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare pentru a îmbunătăți detectarea crizelor din sectorul agroalimentar prin intermediul unor date mai relevante și mai defalcate; subliniază, în acest sens, necesitatea implicării organizațiilor de fermieri în definirea și colectarea datelor;

101.  solicită Comisiei să ia pe deplin în considerare efectul posibilelor denaturări ale pieței provocate de acordurile comerciale cu țări terțe cu impact asupra producătorilor agricoli din Europa, dată fiind situația lor financiară delicată și rolul fundamental pe care îl joacă în societatea noastră; consideră că Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită acordurilor cu țările care au semnificativ mai puține reglementări în materie de agricultură și de sănătate decât UE;

102.  solicită Comisiei să investigheze natura și substanța distorsiunilor de pe piața comerțului cu amănuntul și să includă efectul potențial al constrângerilor teritoriale de aprovizionare asupra comercianților cu amănuntul, având în vedere că distorsiunile conduc la fragmentarea pieței, precum și la posibilitatea ca supermarketurile să domine piața și să denatureze concurența în cadrul lanțurilor de aprovizionare; insistă asupra faptului că este important ca toate părțile implicate să pună la dispoziție informațiile relevante; solicită Comisiei să reînceapă investigarea problemelor legate de menținerea prețurilor din comerțul cu amănuntul;

103.  consideră că Comisia ar trebui să consolideze în continuare legăturile dintre politica în domeniul concurenței și politica în domeniul transporturilor; constată că Raportul special nr. 21/2014 al Curții de Conturi Europene arată că, în afară de cazurile concrete ale aeroporturilor regionale sau din regiuni îndepărtate, conectivitatea în Europa ar trebui să fie bazată pe sustenabilitatea economică; regretă faptul că investițiile în aeroporturi nu au adus întotdeauna rezultatele anticipate; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice proiectele de dezvoltare a aeroporturilor care au fost și care nu au fost încununate cu succes; invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 868/2004 pentru a consolida poziția competitivă a industriei aviatice a UE, pentru a preveni concurența neloială într-un mod mai eficace, a asigura reciprocitatea și a elimina practicile neloiale, inclusiv subvențiile și ajutoarele de stat acordate tuturor companiilor aeriene din anumite țări terțe; solicită Comisiei să analizeze dacă anumite practici bazate pe acordurile existente de servicii bilaterale încheiate de statele membre cu țări terțe afectează concurența loială dintre transportatori și aeroporturi și contravin intereselor consumatorilor europeni; solicită Comisiei să combată practicile anticoncurențiale care ar putea submina capacitatea consumatorilor europeni de a utiliza o gamă largă de canale online, inclusiv servicii de comparare a căutării și agenții de voiaj online;

104.  invită Comisia și statele membre să dea dovadă de o voință politică mai puternică în demersurile întreprinse pentru a asigura integrarea mai profundă și consolidarea pieței unice a transporturilor și pentru a garanta condiții de concurență echitabile, astfel încât să existe o concurență deschisă și echitabilă între operatorii publici și privați din sectorul transporturilor, al serviciilor poștale și al turismului, respectând, totodată, alte politici, obiective și principii ale UE, inclusiv dimensiunea socială, care este importantă pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne a transporturilor;

105.  subliniază importanța conectivității și a infrastructurii de transport pentru supraviețuirea, dezvoltarea economică și furnizarea serviciilor publice și private în regiunile izolate și îndepărtate;

106.  speră așadar că rețeaua globală TEN-T va fi finalizată;

107.  subliniază că necesitatea de a garanta o protecție mai eficace a drepturilor lucrătorilor din domeniul transportului împotriva abuzurilor nu ar trebui utilizată ca pretext pentru a restrânge libera concurență între entități din diferite state membre; îndeamnă Comisia să respecte principiile proporționalității și subsidiarității la elaborarea legislației care va avea un impact semnificativ asupra funcționării pieței unice a transporturilor;

108.  ia act de provocările cu care se confruntă operatorii poștali ca urmare a creării pieței unice digitale; subliniază că succesul acestui proiect ambițios, în special în domeniul comerțului online, depinde în mare parte de forma luată de piața serviciilor poștale de livrare a coletelor; subliniază necesitatea de a se garanta condiții de concurență egale și echitabile la nivel transfrontalier pentru entitățile private și operatorii publici care furnizează servicii comerciale;

109.  subliniază că orice politică din domeniul concurenței ar trebui să respecte drepturile sociale ale tuturor operatorilor din sectoarele vizate;

110.  subliniază faptul că, la nivelul statelor membre, legislația UE în domeniul transporturilor este adesea pusă în aplicare în mod necorespunzător, iar principiile prevăzute de tratate nu sunt respectate, în special atunci când transportul este gestionat ca un monopol al administrației centrale; invită Comisia și, respectiv, statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare și respectarea legislației UE în vigoare, aceasta fiind o condiție esențială a funcționării adecvate a pieței interne, pentru a aduce beneficii suplimentare întreprinderilor, industriei, consumatorilor și mediului și pentru a îmbunătăți condițiile sociale ale lucrătorilor;

111.  subliniază importanța eliminării obstacolelor fizice, tehnice și de reglementare dintre statele membre, pentru a preveni fragmentarea din cadrul pieței interne și a facilita mobilitatea transfrontalieră și cooperarea teritorială, stimulând, astfel, concurența;

112.  atrage atenția Comisiei asupra obstacolelor indirecte în calea concurenței care decurg din diferențele existente la nivelul normelor privind fiscalitatea, siguranța, perioadele de conducere a vehiculelor și de odihnă, omologarea de tip și drepturile pasagerilor;

113.  salută faptul că, în sectorul transportului și al turismului, tehnologiile digitale au înregistrat progrese, care promovează concurența, contribuie la crearea de locuri de muncă, facilitează accesul IMM-urilor la piețe de dimensiuni mai mari și aduc beneficii tangibile consumatorului; relevă faptul că digitalizarea și dezvoltarea economiei colaborative, care reprezintă o tendință salutară, vor determina schimbări semnificative ale mediului operațional în sectoarele relevante și subliniază, totodată, că este nevoie de un cadru juridic adecvat și clar pentru a putea beneficia de avantajele procesului de digitalizare;

114.  subliniază că entitățile care funcționează pe baza noilor modele economice influențează în mod pozitiv piața UE a transporturilor și a turismului, în special prin îmbunătățirea accesibilității și a calității serviciilor;

115.  salută intenția Comisiei de a negocia acorduri externe în domeniul aviației cu o serie de țări și de regiuni la nivel mondial, care reprezintă parteneri-cheie; consideră că aceste acorduri nu vor avea drept efect doar îmbunătățirea accesului pe piață, ci vor oferi totodată noi oportunități de afaceri unui sector european al aviației care ocupă un loc de frunte la nivel mondial, vor contribui la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, vor asigura menținerea unor standarde ridicate de siguranță, vor garanta faptul că drepturile lucrătorilor din acest sector sunt luate în considerare și vor aduce beneficii consumatorilor; subliniază că Parlamentul European are de jucat un rol important în cadrul acestor negocieri;

116.  invită Comisia ca, la negocierea acestor acorduri externe în domeniul aviației, să includă o clauză privind concurența loială, pentru a asigura faptul că condițiile de concurență sunt echitabile;

117.  consideră că, în ceea ce privește serviciile portuare, ar trebui să fie instituit un cadru de reglementare din ce în ce mai deschis, mai competitiv și mai transparent privind porturile publice din Europa, creând totodată oportunități suplimentare de ocupare a forței de muncă;

118.  este de părere că intensificarea concurenței asociată deschiderii treptate a pieței transportului rutier de mărfuri din UE poate aduce beneficii consumatorilor, însă condamnă cu fermitate faptul că anumite măsuri care sunt puse în aplicare de către unele state membre subminează integritatea pieței unice în acest domeniu; salută faptul că Comisia și-a direcționat eforturile către combaterea acestor măsuri;

119.  speră că această deschidere a pieței transportului rutier de mărfuri nu va provoca, la rândul său, un dumping social și deplânge, în plus, fenomenul întreprinderilor de tip „cutie poștală”;

120.  regretă, de asemenea, faptul că furgonetele mai mici nu sunt incluse în mod cuvenit în politicile UE, în pofida faptului că acestea sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru a eluda aplicarea corectă a legislației din domeniul muncii, al siguranței și al protecției mediului;

121.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape tendințele de utilizare de către oligopoluri a unui preț de dumping, în special în sectorul aviației și al autocarelor de linie/distanță lungă, și insistă asupra punerii în aplicare corecte a legislației UE și asupra existenței unor condiții echitabile de concurență intermodală;

122.  solicită încheierea rapidă a negocierilor referitoare la cel de al patrulea pachet feroviar și consideră că acest lucru ar trebui să permită o mai mare deschidere a sectorului transportului feroviar de pasageri pentru concurență și să sporească eficiența sectorului feroviar, garantând, în același timp, calitatea și continuitatea obligațiilor de serviciu public;

123.  salută adoptarea pilonului tehnic al celui de al patrulea pachet feroviar și consideră că acest lucru va spori nivelul de siguranță al transportului feroviar, eliminând în același timp obstacolele tehnice din calea concurenței prin intermediul interoperabilității;

124.  subliniază importanța turismului ca factor esențial pentru promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă și invită Comisia să acționeze în mod proactiv pentru a promova competitivitatea sectorului european al turismului și pentru a crea un mediu favorabil creșterii și dezvoltării acestuia;

125.  subliniază că serviciile poștale, în special livrarea transfrontalieră de colete, joacă un rol esențial pentru dezvoltarea sectorului comerțului electronic în întreaga UE; salută ancheta antitrust a Comisiei în domeniul comerțului electronic și încurajează Comisia să continue să monitorizeze dezvoltarea piețelor serviciilor poștale și de livrare de colete;

126.  subliniază necesitatea de a se finanța proiecte de transport sustenabile, accesibile și sigure, care ar putea contribui la îmbunătățirea funcționării întregului sistem european de transport;

127.  solicită utilizarea fondurilor UE, precum Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Orizont 2020 pentru a dezvolta infrastructura europeană a transporturilor și a spori cantitatea și calitatea serviciilor;

128.  solicită statelor membre să acorde suficientă atenție finalizării proiectelor de infrastructură transfrontaliere și să își coordoneze cele mai importante planuri de transport cu cele ale statelor membre vecine;

129.  consideră că este important să se valorifice pe deplin instrumentele financiare inovatoare, precum Fondul european pentru investiții strategice, care sunt adaptate pentru finanțarea proiectelor din sectorul transporturilor menite să promoveze creșterea și competitivitatea; subliniază însă că alocarea de resurse Fondului de garantare al FEIS nu trebuie să se facă în detrimentul MIE sau al programului Orizont 2020, care sunt instrumente esențiale pentru dezvoltarea unei piețe comune în sectorul transporturilor;

130.  subliniază că deschiderea completă a pieței transportului feroviar ar putea aduce o serie de avantaje operatorilor și pasagerilor din toate statele membre; indică însă că, în cadrul acestui proces, trebuie să se țină seama de nivelurile diferite de dezvoltare a infrastructurii feroviare a statelor membre; subliniază necesitatea de a se menține, în următorul cadru financiar multianual, nivelurile actuale de investiții pentru reducerea diferențelor dintre infrastructurile feroviare;

131.  subliniază că necesitatea de a garanta o protecție mai eficace a drepturilor lucrătorilor din domeniul transportului împotriva abuzurilor nu ar trebui utilizată ca pretext pentru a restrânge libera concurență între entități din diferite state membre; îndeamnă Comisia să respecte principiile proporționalității și subsidiarității la elaborarea legislației care va avea un impact semnificativ asupra funcționării pieței unice a transporturilor;

132.  încurajează Comisia să comunice metodele de analiză pentru definirea noilor piețe relevante în raport cu digitalizarea economiei și, în special, cu fenomenul de convergență a tehnologiilor și cu utilizarea comercială pe scară largă a datelor cu caracter personal;

133.  în vederea asigurării concurenței reale între întreprinderile europene de transport rutier, invită statele membre să elimine orice concesiuni rutiere care delimitează zonele urbane, dacă aceste concesiuni implică plata unor taxe;

134.  solicită Comisiei să investigheze presupusele cazuri de fraudă legată de TVA în industria cărnii de porc; regretă că Comisia nu a lansat încă o anchetă în această privință, în pofida plângerilor pe care le-a primit din partea asociațiilor de agricultori;

135.  consideră că conturile curente și de economii nu ar trebui să genereze un comision pentru utilizatori, cu excepția cazului în care sunt corelate cu servicii specifice;

136.  își reafirmă îngrijorarea (astfel cum și-a exprimat-o în rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană(16)) privind definiția restrictivă a locuințelor sociale pe care a elaborat-o Comisia în cadrul politicii în domeniul concurenței; solicită Comisiei să clarifice această definiție pe baza unui schimb de experiență și de bune practici cu statele membre, luând în considerare faptul că locuințele sociale sunt concepute și gestionate în moduri diferite în state membre, regiuni și comunități locale diferite;

137.  regretă faptul că nu a existat o reacție hotărâtă și promptă din partea Comisiei Europene față de încercările de a limita libera concurență în sectorul transportului rutier care au avut loc în unele state membre; solicită combaterea practicilor similare, dar și adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea accesului egal la piața unică, în aceleași condiții, pentru operatorii din acest sector din toate statele membre;

138.  înțelege importanța asigurării concurenței pe piața intraeuropeană a serviciilor financiare, inclusiv a asigurărilor, ceea ce necesită asigurarea capacității pentru achiziționarea transfrontalieră a acestora;

139.  solicită din nou Comisiei să publice rezultatul anchetelor în curs referitoare la practicile concurențiale în sectoarele distribuției de alimente, energiei, transportului și mass-media;

140.  respinge cerința ca utilizatorul să aibă domiciliul în statul membru în care își are sediul instituția financiară sau instituția din sectorul asigurărilor în cauză pentru a putea încheia un contract cu aceasta, cerința fiind incompatibilă cu obiectivul unei piețe interne de servicii financiare cu amănuntul;

141.  solicită derularea fără întârziere a unei anchete privind aspectele legate de concurență în industria sportului automobilistic Formula 1;

142.  solicită Comisiei ca, la elaborarea și la punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței, să țină cont de faptul că microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii constituie majoritatea întreprinderilor din UE; subliniază, în acest context, necesitatea unor reglementări concurențiale ușor de utilizat pentru afacerile mai mici care doresc să funcționeze online și transfrontalier în interiorul pieței unice;

143.  reamintește, totodată, Comisiei că instituțiile financiare continuă să anuleze cardurile de plată dacă titularul se mută într-un alt stat membru și solicită să se ia măsuri în acest sens, inclusiv prin alertarea autorităților naționale;

144.  subliniază necesitatea de a se asigura accesul la medicamente prin combaterea abuzurilor industriei farmaceutice; menționează necesitatea de a se încuraja utilizarea medicamentelor generice în sistemele de sănătate ale statelor membre, atunci când aceste medicamente sunt disponibile;

145.  subliniază faptul că accesul la numerar prin intermediul ATM-urilor reprezintă un serviciu esențial care trebuie furnizat fără nicio practică discriminatorie, anticoncurențială și abuzivă și, prin urmare, nu trebuie să genereze costuri excesive;

146.  subliniază necesitatea de a se combate boicoturile colective neloiale, definite ca o situație în care un grup de concurenți cad de acord să excludă un concurent real sau potențial, ele fiind restrângeri ale concurenței prin obiect;

147.  își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește scandalurile de conflicte de interese care afectează autoritățile UE și, în special, în ceea ce privește cazul fostului comisar pentru concurență Neelie Kroes, care nu numai că va face lobby pentru Uber, dar este afectată și de descoperirile din Bahamas Leaks;

Spre autorități naționale de concurență mai eficiente în UE

148.  salută punerea în aplicare descentralizată în UE a normelor din domeniul concurenței, dar consideră că eficiența protecției de care se bucură cetățenii și întreprinderile împotriva practicilor anticoncurențiale nu ar trebui să depindă în mod exclusiv de statul membru în care aceștia sunt stabiliți; consideră că Regulamentul (CE) nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență a contribuit în mod semnificativ la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga piață unică; subliniază însă că mai există diferențe între sistemele naționale și autoritățile naționale în domeniul concurenței, în special în ceea ce privește independența, stabilirea amenzilor și politicile în materie de clemență; este de părere că, pentru a se asigura securitatea juridică pentru consumatori și întreprinderi, sunt esențiale dispoziții procedurale efective și uniforme pentru punerea în aplicare a legislației antitrust a UE; solicită autorităților din domeniul concurenței din statele membre să folosească pe deplin posibilitățile oferite de cooperarea europeană din cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC);

149.  consideră, prin urmare, că este esențial ca autoritățile naționale de concurență din UE să dispună de mijloacele și instrumentele necesare pentru a putea pune în aplicare în mod efectiv normele UE din domeniul concurenței, inclusiv de uneltele care să le permită să detecteze, să abordeze și să sancționeze încălcarea acestor norme, precum și de programele de clemență care sunt menite să joace un rol central în dezvăluirea de către întreprinderi a informațiilor privind înțelegerile;

150.  reafirmă că independența autorităților naționale de concurență este de o importanță absolută și că, în acest scop, trebuie să li se asigure resursele necesare pentru a-și putea desfășura activitatea;

151.  salută în acest context consultarea Comisiei, care probabil că va duce la o propunere legislativă de consolidare a instrumentelor de punere în aplicare și de sancționare ale autorităților naționale de concurență, așa numitul REC+; reafirmă că punerea în aplicare a normelor de către mai multe autorități în aceleași cauze sau în cauze asemănătoare creează riscul de suprapunere și de măsuri potențial neconsecvente, ceea ce reduce securitatea juridică și creează costuri nejustificate pentru întreprinderi; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o propunere de acțiune proactivă a UE pentru a garanta o punere în aplicare mai eficientă a normelor de către autoritățile naționale de concurență, realizată în mod coerent și convergent, astfel încât să se poată atinge întregul potențial al sistemului descentralizat de punere în aplicare a normelor UE în domeniul concurenței; recomandă implicarea deplină a Parlamentului în cadrul procedurii de codecizie;

152.  subliniază că, într-o lume globalizată, cooperarea internațională între autoritățile în domeniul concurenței este esențială; sprijină, prin urmare, o participare activă din partea Comisiei și a autorităților naționale din domeniul concurenței în cadrul Rețelei Internaționale a Concurenței; invită Comisia Europeană să investigheze posibilitatea unor acorduri de concurență cu state terțe, care să permită schimbul de informații între autoritățile de anchetă; subliniază că, în acest context, acordurile în domeniul concurenței încheiate recent cu Elveția și Canada pot servi drept model pentru alte acorduri de acest fel; consideră, de asemenea, că acordurile internaționale comerciale și de investiții ar trebui să cuprindă o secțiune solidă referitoare la concurență;

153.  invită Comisia ca, fără a compromite independența autorităților naționale din domeniul concurenței, să evalueze diferitele niveluri de sancțiuni naționale existente în statele membre în ceea ce privește încălcarea normelor, precum și să evalueze posibilitatea și necesitatea de a atenua aceste diferențe;

154.  consideră că este esențial ca Comisia să continue să promoveze o mai bună cooperare între autoritățile naționale din domeniul concurenței din UE;

155.  subliniază că independența DG Concurență este deosebit de importantă pentru ca aceasta să își atingă cu succes obiectivele sale; solicită din nou să se asigure o separare strictă între departamentele care elaborează astfel de orientări și cele care au responsabilitatea de a le pune în aplicare; invită Comisia să realoce un nivel suficient de resurse financiare și umane către DG Concurență; solicită ca, la investigarea întreprinderilor din domeniul înaltei tehnologii, Comisia să dispună de un număr suficient de ingineri cu competențe tehnice disponibili; solicită Comisiei să armonizeze regulile etice care se aplică echipei de economiști-șefi din DG Concurență cu practicile aplicate altor funcționari ai Comisiei;

Consolidarea democratică a politicii în domeniul concurenței

156.  salută eforturile dnei Vestager, actualul comisar responsabil de concurență, de a conduce cu regularitate un dialog structurat cu Parlamentul, în special cu Comisia pentru afaceri economice și monetare și cu Grupul de lucru privind politica în domeniul concurenței; solicită Comisiei să ofere un feedback mai cuprinzător privind solicitările specifice menționate în raportul anual privind concurența al Parlamentului; consideră că un dialog structurat pe această temă ar putea contribui la un proces mai aprofundat de urmărire a rapoartelor anuale privind concurența;

157.  salută inițiativele Comisiei de a realiza consultări publice cu privire la controlul concentrărilor economice și o invită să discute rezultatele acestora cu Parlamentul;

158.  solicită extinderea dialogului dintre instituțiile europene și autoritățile naționale de concurență pentru a include, în special, schimbul de opinii cu comisiile parlamentare ale Parlamentului European;

159.  reiterează solicitarea adresată Comisiei de a integra orientările privind calcularea amenzilor în reglementările obligatorii;

Dimensiunea internațională a politicii în domeniul concurenței

160.  salută implicarea Comisiei într-un schimb deschis și constructiv privind problemele de concurență de la nivel global; salută progresele înregistrate în materie de dispoziții privind concurența în anumite acorduri de liber schimb (ALS), dar insistă, totodată, asupra nevoii de continuare a eforturilor Comisiei în vederea includerii dispozițiilor privind concurența și ajutoarele de stat în negocierile pentru toate ALS;

161.  subliniază că, în domeniul comerțului, serviciilor și investițiilor, concurența loială are un impact pozitiv asupra dezvoltării sociale și economice pentru UE și partenerii săi comerciali; invită Comisia și Consiliul să-și finalizeze rapid activitatea privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială, care sunt necesare pentru a asigura o concurență loială pe piața UE, și consideră că acordurile comerciale ar trebui să abordeze în mod sistematic provocarea generată de practicile comerciale neloiale ale țărilor terțe;

162.  invită Comisia să colaboreze cu parteneri comerciali pentru a garanta faptul că piețele lor sunt mai deschise pentru întreprinderile din UE, în special în ceea ce privește energia, transporturile, telecomunicațiile, achizițiile publice și serviciile, inclusiv serviciile furnizate în contextul exercitării unor profesii reglementate;

163.  invită Comisia să includă în toate acordurile comerciale dispoziții ambițioase referitoare la concurență și să desfășoare activități eficace de monitorizare pentru a verifica dacă dispozițiile respective sunt respectate în mod corect de către părți cu privire la toate normele, inclusiv dispozițiile privind ajutorul de stat, și la toți operatorii economici, inclusiv întreprinderile de stat;

164.  subliniază că este foarte important să se sprijine eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare pentru a promova și pune în practică norme în domeniul concurenței;

165.  invită Comisia să sprijine eforturile de creare a unei baze de date cuprinzătoare și ușor de utilizat, care să conțină dispoziții în materie de concurență ce figurează în acorduri de liber schimb, care ar putea fi gestionată de secretariatul OMC;

166.  salută progresele realizate la Conferința ministerială a OMC de la Nairobi în ceea ce privește reducerea subvențiilor la export pentru a asigura o concurență nedenaturată pe piețele internaționale pentru produsele agricole; subliniază, în acest context, caracterul sensibil al sectorului agricol și necesitatea de a lua măsuri clare și eficiente, inclusiv în cadrul acordurilor OMC, permițând producătorilor europeni să fie în continuare competitivi pe piețele internaționale;

167.  reafirmă că accesul în condiții egale la resursele naturale, inclusiv la sursele de energie, are un impact fundamental asupra concurenței loiale și echitabile pe piața mondială și invită Comisia să includă în acordurile comerciale prevederi care îmbunătățesc accesul la astfel de resurse, inclusiv prevederi privind practicile anticoncurențiale ale întreprinderilor de stat și prevederi privind nediscriminarea și tranzitul;

168.  subliniază că politica în domeniul concurenței este o parte importantă din piața internă, astfel cum este revăzut în tratat; reafirmă faptul că este nevoie de o piață unică competitivă și pe deplin funcțională pentru a stimula creșterea economică durabilă, ocuparea forței de muncă și inovarea în UE și că eforturile de menținere a concurenței echitabile în întreaga UE sunt în interesul consumatorilor, al întreprinderilor nou-înființate și al IMM-urilor; consideră că punerea în aplicare a legislației europene nu ar trebui să fie afectată de utilizarea proiectului EU Pilot în detrimentul unor proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și că este necesar să se urmărească menținerea concurenței;

169.  încurajează Comisia să nu își concentreze toate eforturile privind asigurarea concurenței loiale asupra cazurilor foarte mediatizate împotriva unor societăți bine-cunoscute; reamintește Comisiei că aplicarea concurenței loiale este importantă și pentru IMM-uri;

170.  solicită consolidarea libertății de alegere pentru consumatori; consideră că dreptul portabilității datelor prevăzut în Regulamentul general privind protecția datelor este o abordare potrivită pentru consolidarea drepturilor consumatorilor și a concurenței; subliniază necesitatea examinării modului în care poate fi asigurată interoperabilitatea între rețelele digitale prin standardele deschise și prin interfețe;

171.  invită Comisia să analizeze și să remedieze situația comercianților cu amănuntul independenți care, în temeiul legislației în domeniul concurenței, au dreptul de a colabora prin intermediul magazinelor tradiționale, dar care sunt acuzați de concurență neloială dacă vin cu oferte comune de comerț electronic;

172.  îndeamnă Comisia să se asigure că normele UE privind achizițiile publice sunt puse în aplicare în timp util, în special în ceea ce privește introducerea unui sistem electronic de achiziții publice și noile dispoziții care încurajează divizarea contractelor în loturi, element esențial pentru stimularea inovației și a concurenței, precum și pentru sprijinirea IMM-urilor pe piețele de achiziții publice;

173.  invită Comisia să evite crearea de monopoluri sau de lanțuri valorice închise prin standardizare; consideră că ar trebui să se introducă un proces de recurs pentru revizuirea standardelor, în cazul în care acestea pot prezenta riscul unui impact asupra competitivității;

174.  este preocupat de nivelul de concentrare din unele sectoare, cum ar fi sectorul chimic, având în vedere fuziunile recente; solicită Comisiei să explice modul în care prevede posibilitatea intrării pe piață, în special a întreprinderilor nou-înființate; solicită Comisiei să analizeze dacă puterea de piață a unei întreprinderi care se datorează informațiilor și datelor, precum și gestionarea respectivelor informații și date, dar și numărul de utilizatori trebuie să fie luate în considerare ca criteriu de testare pentru controlul fuzionărilor; solicită să se analizeze dacă fuzionarea datelor și a informațiilor, în special în ceea ce privește consumatorii, ar putea duce la denaturarea concurenței;

175.  consideră că concurența în sectorul telecomunicațiilor este esențială pentru stimularea inovării și a investițiilor în rețele, precum și pentru paleta de opțiuni de servicii pentru consumatori; consideră că extinderea rapidă a conexiunilor în bandă largă este esențială pentru finalizarea pieței unice digitale; salută, în acest sens, faptul că Comisia va lua în considerare obiectivele de conectivitate strategică, astfel cum sunt prevăzute în pachetul privind telecomunicațiile, atunci când aplică orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele de comunicații în bandă largă;

176.  face referire la cel mai recent raport al Curții de Conturi Europene referitor la nerespectarea normelor privind ajutoarele de stat în politica de coeziune, în care se remarcă un nivel ridicat de neconformitate, și solicită implementarea mai multor recomandări; își exprimă îngrijorarea cu privire la aceste constatări deoarece au un efect negativ asupra bunei funcționări a pieței interne și, prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare recomandările formulate de Curte și să își intensifice eforturile pentru a evita apariția unor noi deficiențe;

177.  sprijină acțiunile Comisiei de combatere a cartelurilor, cum ar fi acțiunile recente în sectorul vânzării cu amănuntul a alimentelor și în sectorul unităților de disc optic, cu scopul de a garanta prețuri echitabile pentru consumatori;

178.  solicită Comisiei să examineze dacă există discrepanțe în ceea ce privește vânzarea de produse pe piața unică, aspect care ar putea avea un impact negativ asupra producătorilor locali, în special asupra IMM-urilor;

179.  constată că, în Rezoluția sa referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2014, Parlamentul European a invitat Comisia să monitorizeze îndeaproape alianțele dintre marii distribuitori din Europa și salută disponibilitatea Comisiei de a purta discuții cu privire la impactul acestor alianțe asupra producătorilor și a consumatorilor în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței;

o
o   o

180.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților de concurență naționale și, atunci când este cazul, regionale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0292.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0346.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0004.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0051.
(6) JO L 123, 19.5.2015, p. 1.
(7) JO L 187, 26.6.2014, p. 1.
(8) JO L 24, 29.1.2004, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394.
(10) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
(11) JO L 335, 18.12.2010, p. 43.
(12) Raportul special nr. 24/2016 al Curții de Conturi Europene: „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura o mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune” - http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR16_24/SR_STATE_AIDS_RO.pdf
(13) Regulamentul delegat (UE) nr.2016/1166 al Comisiei din 17 mai 2016 de modificare a anexei X la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de achiziționare a sfeclei în sectorul zahărului începând cu 1 octombrie 2017 (JO L 193, 19.7.2016, p. 17).
(14) Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare (P8_TA(2016)0250).
(15) Regulamentul (UE) nr. 261/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 94, 30.3.2012, p. 38).
(16) JO C 65, 19.2.2016, p. 40.


Promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică
PDF 399kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică (2016/2096(INI))
P8_TA(2017)0028A8-0380/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în special articolul 19 și articolul 168, care prevede printre obiectivele tuturor politicilor Uniunii asigurarea unui „nivel ridicat de protecție a sănătății umane”;

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 23 și 35,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE,

–  având în vedere Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (Directiva privind studiile clinice),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei, intitulată „Îmbunătățirea sănătății mintale a populației - Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană” (COM(2005)0484),

–  având în vedere Indicatorul UE pentru acțiunea privind sănătatea mintală și bunăstarea,

–  având în vedere Planul de acțiune pentru sănătatea mintală 2013-2020, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),

–  având în vedere Strategia mondială 2016-2030 a OMS pentru sănătatea femeilor, copiilor și adolescenților,

–  având în vedere Declarația din anul 2005 privind sănătatea mintală pentru Europa, semnată de OMS, Comisie și Consiliul Europei,

–  având în vedere „Planul european de acțiune pentru sănătatea mintală 2013-2020” al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS),

–  având în vedere Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare din 2008,

–  având în vedere Acțiunea comună privind sănătatea mintală și bunăstarea, al CE (2013-2016),

–  având în vedere Comentariul general nr. 14 al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale, privind „Dreptul la cele mai înalte standarde de sănătate”, document ONU E/C.12/2000/4 și Comentariul general nr. 20 privind „Nediscriminarea în materie de drepturi economice, sociale și culturale” (document ONU E/C.12/GC/2009),

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0380/2016),

A.  întrucât dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mintală este un drept fundamental al omului și include obligația nediscriminării; întrucât toată lumea trebuie să aibă acces la asistență medicală; întrucât accesul la serviciile de sănătate mintală este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni, pentru că promovează incluziunea socială și asigură dezvoltarea economică și culturală a Uniunii;

B.  întrucât, în contextul mondial actual marcat de o continuă criză economică și o creștere puternică a șomajului, în special în rândul tinerilor și al femeilor, apar tot mai des cazuri de tulburări psihice, cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, anxietatea și demența;

C.  întrucât OMS definește sănătatea mintală ca fiind o stare de bine fizic, mintal și social, și nu doar absența bolii sau a infirmității; întrucât, conform OMS, „afecțiunile mintale” denotă o serie de tulburări mintale și comportamentale, precum depresia, tulburarea afectivă bipolară, schizofrenia, tulburările de anxietate, demența și autismul, întrucât prin OMS definește sănătatea mintală, ca o stare de bine emoțional și psihologic în care persoana respectivă poate să își folosească capacitățile cognitive și emoționale, să funcționeze în societate, să răspundă cerințelor zilnice ale vieții de zi cu zi, să stabilească relații satisfăcătoare și mature cu ceilalți, să participe în mod constructiv la schimbarea socială și să se adapteze la condițiile externe și la conflictele interne;

D.  întrucât sănătatea mintală trebuie înțeleasă și abordată în mod holist, luând în considerare factori sociali, economici și de mediu și presupunând o abordare psihosocială a întregii societăți, pentru a obține cea mai bună stare de bine mintal pentru toți cetățenii;

E.  întrucât o strategie holistă privind sănătatea mintală și starea de bine psihic ar trebui să includă o perspectivă asupra întregului ciclu de viață, luând în considerare o varietate de factori care afectează persoanele de diferite vârste; întrucât trebuie luate în considerare vulnerabilitățile specifice adolescentelor și femeilor în vârstă;

F.  întrucât sănătatea fizică este legată de sănătatea mintală și ambele sunt esențiale pentru starea generală de bine; întrucât este recunoscut faptul că sănătatea mintală precară poate conduce la boli cronice, iar persoanele cu afecțiuni cronice sunt mai predispuse la tulburări mintale; întrucât, în pofida legăturilor cunoscute dintre cele două, deseori se acordă prioritate cercetării în domeniul sănătății fizice, în defavoarea celei din domeniul sănătății mintale;

G.  întrucât sănătatea mintală a femeilor și a fetelor este afectată negativ de o varietate de factori, inclusiv stereotipurile de gen frecvente, discriminare, obiectificare, violență de gen și hărțuire, mediul de lucru, echilibrul între viața profesională și cea privată, condițiile socioeconomice, absența sau precaritatea educației privind sănătatea mintală și accesul limitat la asistență medicală pentru sănătatea mintală;

H.  întrucât aproape 9 din 10 persoane care suferă de probleme mintale susțin au fost victimele stigmatizării și discriminării, iar peste 7 persoane din 10 spun că stigmatizarea și discriminarea le reduc calitatea vieții;

I.  întrucât trebuie acordată atenție factorilor geografici implicați în sănătatea mintală și starea de bine psihic, precum și diferențelor dintre mediile urbane și cele rurale, inclusiv în termeni demografici, de acces la servicii de îngrijire și de furnizare a asistenței medicale;

J.  întrucât modificările hormonale care intervin în timpul perimenopauzei și în perioada de după menopauză pot afecta sănătatea emoțională a unei femei și pot conduce la probleme de sănătate mintală, precum depresia și anxietatea; întrucât hipersensibilitatea la simptome poate împiedica identificarea la timp și tratamentul adecvat;

K.  întrucât factorii determinanți pentru sănătatea mintală și starea de bine psihic variază în funcție de gen și de grupele de vârstă; întrucât inegalitatea de gen, diferențele de venit, expunerea mai mare a femeilor la sărăcie și suprasolicitare, discriminarea socioeconomică, violența de gen, malnutriția și foametea expun și mai mult femeile la probleme de sănătate mintală; întrucât, conform OMS, nu există nici o diferență semnificativă între femei și bărbați în cazul tulburărilor psihice severe, dar la femei apar rate mai mari de depresie, anxietate, stres, somatizare și tulburări de alimentație, în timp ce la bărbați sunt rate mai mari de abuz de substanțe și tulburări antisociale; întrucât, depresia este cea mai comună tulburare neuropsihiatrică, iar probabilitatea de îmbolnăvire este mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaților; întrucât la femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani, depresia este cauza principala a îmbolnăvirilor;

L.  întrucât afecțiunile mintale și starea de bine psihic sunt adesea neglijate, ignorate sau reprimate, din cauza stigmatizării, a prejudecăților, a necunoașterii sau a lipsei de resurse; întrucât din această cauză mulți dintre cei cu afecțiuni mintale nu merg la doctor, iar doctorii nu reușesc să diagnosticheze pacienții sau, uneori, pun diagnostice greșite pacienților; întrucât diagnosticarea afecțiunilor mintale este puternic influențată de gen, femeile fiind mult mai susceptibile să fie diagnosticate cu anumite boli decât bărbații;

M.  întrucât mai ales femeile lesbiene și bisexuale, dar și persoanele transgen și intersexuale se confruntă cu probleme de sănătate mintală specifice, provocate de stresul condiției de minoritar, definit printr-un nivel ridicat de anxietate și stres cauzat de prejudecăți, stigmatizare și experiențe de discriminare, precum și de medicalizare și patologizare; întrucât persoanele LGBTI se pot confrunta cu probleme specifice de sănătate mintală și de bine psihic, care trebuie luate în considerare în toate strategiile ce privesc sănătatea mintală;

N.  întrucât printre formele de somatizare care apar cel mai des la femei și care sunt diagnosticate mai des la femei decât la bărbați sunt fibromialgia și oboseala cronică, simptomele principale fiind durerea și epuizarea, deși femeile prezintă multe altele simptome care sunt comune cu alte afecțiuni;

O.  întrucât identitățile transgen nu sunt patologice, însă, din păcate, sunt în continuare considerate tulburări de sănătate mintală, iar majoritatea statelor membre solicită astfel de diagnostice pentru accesul la recunoașterea legală a genului sau la asistență medicală specifică persoanelor transgen, chiar dacă cercetările au arătat că diagnosticul de „tulburare a identității de gen” reprezintă o sursă importantă de suferință pentru persoanele transgen;

P.  întrucât tulburările depresive reprezintă 49,1% din cazurile de dizabilitate cauzate de tulburări neuropsihiatrice în rândul femeilor, comparativ cu și 29,3 % în rândul bărbaților;

Q.  întrucât OMS estimează că depresia afectează 350 de milioane de persoane; întrucât până în anul 2020, această boală va reprezenta a doua cauză pentru incapacitatea de muncă;

R.  întrucât copiii prepuberi cu identitate de gen diferită de genul lor biologic sunt în continuare supuși unor practici de diagnosticare nejustificate și nocive, deși fiecare copil ar trebui să își poată explora în siguranță identitatea și expresia de gen;

S.  întrucât, din cauza unor factori diverși, legați mai ales de rolurile de gen diferite și de inegalitățile de gen și discriminarea, depresia este aproximativ de două ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaților, iar u număr deosebit de ridicat de persoane transgen s-au gândit la sinucidere sau au încercat să-și pună capăt zilelor; întrucât studiile arată că rolurile tradiționale de gen impuse au un impact negativ asupra sănătății și stării de bine psihic a femeilor;

T.  întrucât nu se acordă suficientă atenție sănătății mentale și sării de bine psihic în sistemele de învățământ din statele membre sau la locul de muncă, deoarece sănătatea mintală este adeseori stigmatizată sau reprezintă un subiect tabu; întrucât educația privind sănătatea mintală combate stigma asociată acestui subiect și ar trebui, de asemenea, să abordeze și vulnerabilitățile specifice fiecărui gen, stereotipurile de gen și discriminarea cu care se confruntă femeile și fetele;

U.  întrucât bărbații și băieții se confruntă cu probleme de sănătate mintală specifice; întrucât, în Europa, la bărbați probabilitatea de a se sinucide este de cinci ori mai mare decât la femei, iar sinuciderea reprezintă cea mai frecventă cauză a morții pentru bărbații sub 35 de ani; întrucât la bărbați probabilitatea de a deveni dependenți de alcool este de trei ori mai mare decât la femei, ei având și o probabilitate mai mare de a consuma substanțe ilegale (și de a muri din această cauză); întrucât bărbații sunt mai puțin înclinați decât femeile să urmeze psihoterapii; întrucât bărbații și băieții se confruntă cu stereotipuri de gen asociate masculinității, care pot încuraja reprimarea emoțiilor sau recurgerea la furie, iar acestea afectează sănătatea mintală a bărbaților, precum și fenomenul de violență bazată pe gen;

V.  întrucât aproximativ 58 000 de sinucideri au loc anual în UE, iar un sfert dintre cei care se sinucid sunt femei și întrucât sinuciderea rămâne o cauză majoră a deceselor;

W.  întrucât abordarea sănătății mintale dintr-o perspectivă psihosocială a întregii societăți necesită politici coerente pentru starea de bine, coordonarea asistenței medicale, educație, angajare, politici sociale și economice pentru a atinge unor niveluri generale mai ridicate de bine psihic;

X.  întrucât tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia și bulimia afectează în special fetele adolescente și cele trecute de adolescență;

Y.  întrucât numeroase studii au documentat efectele pe termen lung ale tulburărilor de alimentație asupra sănătății fizice și mintale, precum anorexia și bulimia, la fel ca și dimensiunea de gen a cauzelor lor;

Z.  întrucât femeile, la locul de muncă, sunt mai expuse la hărțuire psihologică sau sexuală, ceea ce creează probleme psihologice și fizice pentru cei care sunt supuși unor astfel de tratamente;

AA.  întrucât, în programele de sănătate publică în materie de prevenire, tratament și reabilitare ar trebui luate în considerare modelele de îngrijire socială care tratează bolilor mintale prin sport, arte sau activități sociale;

AB.  întrucât persoanele cu dizabilități riscă să sufere de probleme de sănătate mintală exacerbate;

AC.  întrucât educația sexuală și cea în materie de relații este esențială pentru depășirea stereotipurilor de gen, pentru combaterea violenței de gen și pentru ameliorarea sănătății mintale și stării de bine psihic pentru fete și băieți, femei și bărbați;

AD.  întrucât afecțiunile și bolile mintale sunt o cauză principală a incapacității, afectând negativ sănătatea, educația, economia, piața muncii și sistemele de protecție socială ale UE, conducând la costuri economice mari și la consecințe negative semnificative asupra economiei UE, oferind noi motive pentru a soluționa problemele legate de îngrijirea sănătății mintale într-o manieră holistă, globală și care ia în considerare diferențele de gen; întrucât, potrivit unui studiu al EDA (Asociația Europeană de luptă împotriva depresiei), în Europa un lucrător din 10 beneficiază de zile libere din cauza depresiei, cu costuri estimate la circa 92 de miliarde și pierderi de producție;

AE.  întrucât sănătatea mintală a femeilor depinde de factori precum educația primită, de însușirea valorilor, a normelor și a stereotipurilor sociale și culturale, de modul în care au trăit și asimilat propriile experiențe, de atitudinile pe care le au față de ele însele și față de ceilalți, de rolurile pe care le joacă și de obstacolele și presiunile exercitate asupra lor;

AF.  întrucât eficiența politicilor de sănătate adresate femeilor ar fi mărită dacă s-ar ține seama de diversitatea femeilor, de diferențele lor fiziologice față de bărbați și dacă acești factori ar fi încorporați în politici de sănătate orientate spre prevenție, dar și spre tratament care vizează femeile, însoțiți de măsuri specifice adresate grupurilor vulnerabile și marginalizatei;

AG.  întrucât, din diverse motive femeile au fost excluse din studiile de toxicologie, din cele biomedicale și din cele clinice; întrucât marile discrepanțe de gen din cercetare limitează ceea ce știm despre diferența dintre sănătatea femeilor și cea a bărbaților; întrucât, ca urmare, cercetarea biomedicală a avut tendința de a reflecta predominant perspectiva masculină, asimilând femeile în mod eronat bărbaților în domenii unde există diferențe fiziologice; întrucât nu există cercetări privind nevoile specifice ale femeilor intersexuale;

AH.  întrucât excluziunea și subreprezentarea femeilor ca subiecți sau a genului și a sexului ca factori în cercetarea biomedicală și în studiile clinice pun în pericol sănătatea și viețile femeilor;

AI.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 536/2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman a introdus cerințe de luare în considerare a genului în studiile clinice, însă trebuie evaluată aplicarea regulamentului; întrucât regulamentul nu specifică alte considerații referitoare la femei, în afară de cele referitoare la femeile însărcinate sau care alăptează;

AJ.  întrucât Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA) nu a elaborat strategii specifice pentru a implementa orientări pentru studierea și evaluarea diferențelor de gen în testarea clinică a medicamentelor, deși a recunoscut că „unii dintre factorii care influențează efectul unui medicament la nivelul populației pot fi importanți când se examinează posibilele diferențe de gen între reacții” și că „influențele specifice de gen pot și ele juca un rol important în efectul unui medicament”(1),

AK.  întrucât efectele substanțelor și ale medicamentelor de tipul mijloacelor contraceptive, antidepresivelor și sedativelor asupra sănătății fizice și mintale a femeilor este în continuare puțin înțeles și necesită cercetări suplimentare pentru a elimina efectele secundare nocive pentru a îmbunătăți furnizarea îngrijirilor;

AL.  întrucât aspectele legate de sex și de gen în sănătate conduc la existența unor riscuri specifice de sănătate cu care se confruntă femeile pe parcursul vieții.,

AM.  întrucât nu există date comparabile privind asistența medicală disponibilă, accesibilă și de calitate pentru persoanele transgen, iar produsele utilizate în tratamentele de substituție hormonală nu sunt testate și autorizate corespunzător;

AN.  întrucât mortalitatea maternă este considerată un indicator major al eficienței, calității și performanței sistemelor de sănătate;

AO.  întrucât lipsa accesului la drepturile sexuale și reproductive, inclusiv la servicii de avort sigure și legale, pune în pericol viața și sănătatea femeilor și a fetelor, precum și a tuturor persoanelor cu capacitate de reproducere, determină creșterea mortalității și morbidității materne și conduce la refuzul asistenței pentru salvarea de vieți omenești și la un număr mai mare de avorturi clandestine;

AP.  întrucât în toate țările pentru care sunt disponibile informații există diferențe semnificative în materie de sănătate între grupurile socioeconomice și între femei și bărbați, în sensul că persoanele cu un nivel mai scăzut de educație, de ocupare sau de venit tind să aibă, în mod sistematic, rate mai ridicate ale morbidității și mortalității; întrucât aceste inegalități din sănătate reprezintă una dintre principalele provocări pentru politicile de sănătate publică în ziua de azi; întrucât condițiile socioeconomice precare, sărăcia și excluziunea socială au un impact negativ considerabil asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic;

AQ.  întrucât o educație sexuală completă, adecvată vârstei, bazată pe date concrete, exactă din punct de vedere științific și nemoralizatoare, alături de serviciile de planificare familială de calitate și accesul la contracepție ajută la prevenirea sarcinilor neplanificate și nedorite, reduc nevoia de a recurge la avort și contribuie la prevenirea contractării HIV și a infecțiilor cu transmitere sexuală; întrucât a-i învăța pe tineri să își asume responsabilitatea pentru sănătatea lor sexuală și reproductivă are efecte pozitive pe termen lung, pe toată durata vieții lor, și un impact pozitiv asupra societății;

AR.  întrucât una din patru nașteri în UE este efectuată prin operație cezariană și, din punct de vedere statistic, problemele de sănătate asociate cu care se confruntă mamele și copiii sunt în creștere;

AS.  întrucât deja există diferențe periculoase la nivel de dispoziții în unele state membre, ca urmare a închiderii maternităților și al reducerii considerabile a numărului de moașe și de obstetricieni;

AT.  întrucât restricțiile și reducerile bugetare în domeniul sănătății publice și al educației impuse de guvernele naționale au determinat, de asemenea, îngreunarea accesului la serviciile de sănătate și de sănătate mintală, iar acest lucru le afectează în mod disproporționat pe femei, în special mamele singure și familiile numeroase;

AU.  întrucât femeile migrante, cele refugiate și cele care solicită azil pot, în plus, să sufere de boli foarte grave ca urmare a lipsei unei tratament adecvat sau pot să se confrunte cu probleme specifice legate de sănătatea reproducerii, cum ar fi complicații în timpul sarcinii și la naștere și ale traume psihologice posibile cum ar fi depresia antenatală sau postnatală, precum și cu riscul expunerii traumatizante la violențe (sexuale) și la abuzuri, precum și la riscuri specifice la adresa sănătății mintale și a stării lor de bine; întrucât există o serie de probleme specifice legate de furnizarea de îngrijiri de sănătate mintală pentru aceste categorii, amploarea acestor probleme variind în funcție de o serie de factori, printre care și zona din care vin refugiații și perioada de timp petrecută în țara gazdă;

AV.  întrucât femeile suferă de anumite forme de cancer, cum ar fi cancerul de sân, cancerul uterin și cancerul de col uterin, forme predominate în rândul femeilor sau specifice numai lor;

AW.  întrucât, în general, femeile care suferă de cancer și supuse unor intervenții și tratamente invazive, cum ar fi radioterapia și chimioterapia sunt mai expuse riscului de depresie;

AX.  întrucât 10 state membre ale UE au stabilit ca obiectiv efectuarea testelor de depistare a cancerului mamar pe întreaga populație feminină și întrucât opt țări au stabilit un astfel de obiectiv pentru depistarea cancerului de col uterin;

AY.  întrucât boli precum osteoporoza, problemele musculo-scheletice și bolile sistemului nervos central, cum ar fi boala Alzheimer sau demența sunt legate de schimbările hormonale care au loc la menopauză sau mai devreme din cauza tratamentelor hormonale; întrucât, deși se știe că femeile sunt afectate mai frecvent de aceste boli decât bărbații, dimensiunea de gen a fost neglijată în cercetarea acestor boli;

AZ.  întrucât endometrioza este o boală incurabilă care afectează aproximativ una din zece femei și fete (adică aproximativ 180 de milioane de femei din întreaga lume și 15 milioane de femei în UE); întrucât această afecțiune duce frecvent la infertilitate și cauzează adesea dureri foarte mari și probleme de sănătate mintală, având astfel efecte incapacitante în mai multe aspecte ale vieții profesionale, private și sociale;

BA.  întrucât violența de gen fizică și psihologică, violența împotriva femeilor și consecințele ei asupra sănătății victimelor constituie un obstacol fundamental pentru realizarea egalității de gen și pentru ca femeile să-și exercite pe deplin libertățile garantate de drepturile fundamentale ale omului;

BB.  întrucât femeile și fetele care sunt victime ale mutilării genitale sunt expuse unor efecte grave pe termen scurt și lung asupra sănătății lor fizice, psihologice, sexuale și reproductive;

BC.  întrucât persoanele intersexuale supuse mutilării genitale se confruntă, de asemenea, cu efecte la nivelul sănătății lor fizice, psihice, sexuale și reproductive;

BD.  întrucât persoanele transgen sunt în continuare supuse sterilizării forțate în proceduri de recunoaștere a identității de gen în 13 state membre;

BE.  întrucât colectarea sistematică și adecvată a informațiilor privind violența împotriva femeilor este esențială pentru a asigura o politică eficientă în domeniu atât la nivel central, cât și la nivel regional și local și pentru a controla aplicarea legislației;

BF.  întrucât femeile care au suferit violențe de gen rămân, adesea pe viață, cu sechele fizice și psihice; întrucât, conform Raportului mondial al OMS privind violența și sănătatea(2), repercusiunile violenței de gen asupra femeilor pot lua diferite forme: repercusiuni fizice (contuzii, fracturi, sindroame de durere cronică, dizabilități, fibromialgie, fracturi, tulburări gastrointestinale etc.); repercusiuni psihologice și comportamentale (abuz de alcool și droguri, depresie și anxietate, tulburări de alimentație și de somn, sentimente de rușine și de vinovăție, fobii și tulburări de panică, stimă de sine scăzută, tulburare de stres posttraumatic, tulburări psihosomatice, comportament suicidal și autodistructiv, nesiguranță în relațiile ulterioare etc.); repercusiuni sexuale și reproductive: tulburări ginecologice, infertilitate, complicații ale sarcinii, avorturi, disfuncții sexuale, boli cu transmitere sexuală, sarcină nedorită etc.), precum și reprecusiuni fatale (omucidere, sinucidere, deces în urma contractării unei boli cu transmitere sexuală etc.);

Egalitatea de gen în domeniul sănătății mintale

1.  invită Comisia și statele membre ca, pe baza datelor din baza de date a UE privind sănătatea mintală și starea de bine psihic să elaboreze o nouă strategie ambițioasă privind sănătatea mintală, care să promoveze o abordare dintr-o perspectivă psihosocială holistă a întregii societăți, ce conține un pilon puternic dedicat genului și asigură coerența politicilor privind sănătatea mintală;

2.  menționează că, în UE, 27 % din populația adultă de ambele sexe s-a confruntat cu cel puțin un episod de boală psihică;

3.  invită statele membre să ia măsuri și să aloce suficiente resurse care să asigure accesul la serviciile de asistență medicală și în special la cele care țin de sănătatea mintală - inclusiv adăposturi pentru femei - pentru toate femeile, indiferent de statutul lor juridic, dizabilități, orientare sexuală, identitate de gen, caracteristici sexuale, rasă sau origine etnică, vârstă sau religie; invită statele membre și Comisia să soluționeze decalajul în accesul la serviciile de sănătate mintală;

4.  menționează că este nevoie de mai multe studii privind impactul violenței de gen, inclusiv al violenței verbale și psihologice, al hărțuirii și al intimidării, asupra sănătății mintale;

5.  invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să se asigure că strategiile lor naționale de sănătate mintală vizează și problemele legate de sănătatea mintală cu care s-ar putea confrunta persoanele LGBTI; încurajează statele membre să transpună în practică recomandările din documentul Consiliului Europei CM/Rec(2010)5 și să ia în considerare nevoile specifice ale lesbienelor, ale persoanelor bisexuale și ale celor transgen atunci când elaborează politici, programe și protocoale de sănătate;

6.  invită statele membre să promoveze crearea de centre de consiliere psihologică pentru pacienții cu cancer pentru a le oferi sprijin psihologic pe durata tratamentului și a readaptării;

7.  atrage atenția asupra situației grave cu care se confruntă femeile cu dizabilități, care prezintă mai frecvent riscul unor dificultăți ce sunt legate direct nu doar de dizabilitatea lor, ci și de creșterea izolării sociale și a inactivității involuntare; invită statele membre să mărească sistematic accesibilitatea îngrijirii psihologice preventive pentru femeile cu dizabilități și să acorde sprijin psihologic femeilor care îngrijesc un copil cu o dizabilitate gravă; subliniază necesitatea unei strategii și schimbului de bune practici referitoare la sănătatea mintală și starea de bine psihic a femeilor și fetelor cu dizabilități;

8.  invită Comisia și statele membre să promoveze campanii de informare și de prevenire, precum și alte inițiative pentru a conștientiza publicul de problemele legate de sănătatea mintală și pentru a combate stigmatizarea acestora; îndeamnă statele membre și Comisia să investească în educația formală, informală și non-formală în domeniul sănătății mintale și a stării de bine psihic pentru toate vârstele, insistând asupra problemelor de sănătate mintală în care există diferențe de gen, cum ar fi depresia, anxietatea sau abuzul de substanțe; invită statele membre să se asigure că există în școli un cadru adecvat și funcțional pentru identificarea și sprijinirea celor care suferă de probleme de sănătate mintală, inclusiv aspectele de gen, și de asemenea, să asigure accesibilitatea serviciilor de sănătate mintală; constată că 70 % dintre copiii și tinerii care se confruntă cu o problemă de sănătate mintală nu au primit îngrijirile necesare la suficient de devreme;

9.  invită Comisia, statele membre și Institutul European pentru egalitatea de Gen (EIGE) să mărească colectarea regulată de date regulate, defalcate pe gen privind sănătatea mintală la nivelul UE și la nivel național, legate în special de prevalența depresiei, iar aceste date să fie descompuse cel puțin pe sex, gen, grupă de vârstă și statut socioeconomic și care să conțină și indicatori privind sănătatea sexuală și reproductivă;

10.  consideră că acțiunile întreprinse la nivelul UE privind sănătatea mintală și starea de bine psihic trebuie să implice personalități de marcă din sfera politică, din sectorul sănătății, din educație și din domeniul social, precum și partenerii sociali și organizații din societatea civilă; este important ca sănătatea mintală să nu mai fie considerată tabu în anumite medii sociale;

11.  insistă asupra faptului că legătura existentă între condițiile socioeconomice, sănătatea mintală și starea de bine psihic este esențială pentru coerența politicilor privind sănătatea mintală, deoarece sărăcia și excluziunea socială conduc la probleme mai mari de sănătate mintală; constată că feminizarea sărăciei și politicile de austeritate care afectează în mod disproporționat femeile pun și mai mult în pericol starea de bine psihic a femeilor;

12.  accentuează importanța tratamentului și a asistenței sociale pentru problemele de sănătate mintală, de exemplu prin sport, muzică, arte și activități culturale, ca element important în furnizarea de servicii de sănătate și ca factor de reducere a costurilor economice și umane determinate de problemele de sănătate mintală pentru persoane și pentru întreaga societate; invită Comisia și statele membre să investească mai mult în programe sociale de asistență medicală de sănătate mintală, precum terapiile prin activități sociale;

13.  observă cu îngrijorare că la Organizația Mondială a Sănătății sunt înregistrate numai 13 state membre ale UE care au adoptat o strategie națională pentru prevenirea sinuciderii; invită Comisia și statele membre să elaboreze și să aplice strategii naționale de prevenire a sinuciderii și să adopte măsuri pentru reducerea factorilor de risc de sinucidere, cum ar fi abuzul de alcool, de droguri, excluziunea socială, depresia și stresul; de asemenea, cere crearea unor mecanisme prin care să se acorde sprijin după tentativele de sinucidere;

14.  recunoaște impactul mass-media și mai ales al internetului și al rețelelor sociale asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic, în special în rândul tinerelor și fetelor, și observă că este nevoie de mai multe studii pe această temă; observă că culturile promovate de mass-media care pun accent pe vârsta femeilor și pe aspectul lor fizic pot provoca femeilor și fetelor efecte negative asupra sănătății lor mentale și a stării de bine psihic, cum ar fi anxietatea, depresia sau comportamentul obsesiv; subliniază că trebuie elaborate instrumente eficiente, inclusiv măsuri legale, pentru a face față intimidării, hărțuirii și obiectificării; subliniază necesitatea unei strategii ambițioase privind sănătatea mintală și starea de bine psihic în mediul online și a unor eforturi de promovare și de colaborare cu părțile implicate pentru a dezvolta noi terapii on line (e-terapii); recunoaște că o strategie media privind sănătatea mintală trebuie să implice toate părțile interesate, inclusiv editorii și industria de publicitate, care trebuie să adopte standarde etice, astfel încât să evite obiectificarea femeilor și promovarea stereotipurilor de gen;

15.  remarcă faptul că, în unele cazuri, femeile au o percepție atât de distorsionată a imaginii lor din cauza mass-mediilor, a publicității pline de stereotipuri, a presiunii mediatice și ajung să sufere tulburări de alimentație și de comportament precum anorexia, bulimia, ortorexia, mâncatul compulsiv și bigorexia; sprijină o abordare care acordă atenție aspectelor de gen în tulburările de alimentație, precum și necesitatea de a integra această abordare în discursul privind sănătatea și în informațiile pentru publicul larg; invită statele membre să creeze centre de asistență și sprijin în școli, pentru a oferi elevilor sprijin psihologic, în special adolescentelor, care sunt mai vulnerabile la riscurile unor tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia și bulimia;

16.  salută faptul că, pentru prima dată, liderii mondiali recunosc că promovarea sănătății mintale și a stării de bine psihic, precum și prevenirea și tratamentul abuzului de substanțe reprezintă priorități de sănătate în cadrul agendei de dezvoltare globale;

17.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acordarea asistenței medicale pentru sănătate mintală și la structurile pentru femeile și fetele refugiate în Europa, în special pentru cele care locuiesc în condiții improvizate în statele membre; subliniază că detenția refugiaților și a solicitanților de azil fără analizarea efectivă și eficientă a cererilor lor de azil încalcă dreptul internațional și are un impact negativ asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic; invită statele membre să protejeze solicitantele de azil aflate în detenție și subliniază că acestor femei trebuie să li se asigure imediat protecție, inclusiv eliberare imediată, relocare rapidă și promovarea sprijinului și a consilierii; invită statele membre să decuplând politicile de sănătate de controlul imigrației, permițând accesul la servicii de asistență medicală de bază și neimpunându-le celor care asigură asistența medicală obligația de a raporta migranții fără documente; cere, totodată, statelor membre să transpună în practică orientările mai multor agenții privind protejarea și sprijinirea sănătății mintale și a stării de bine psihosocial al refugiaților, al solicitanților de azil și al migranților în Europa, elaborate de OMS Europa, UNHCR și OIM;

18.  subliniază că, în multe cazuri, femeile sunt obligate să lucreze în două schimburi, unul la locul de muncă și unul acasă, deoarece bărbații nu se implică suficient în responsabilitățile casnice și în creștere copiilor, ceea ce face ca multe femei să sufere de depresie, anxietate și stres în cazul multor femei, în plus față de sentimentele de vinovăție pentru că nu au grijă suficient de bine de familie, acesta fiind un rol atribuit în mod tradițional femeilor;

19.  condamnă noul stereotip sexist larg răspândit prin care femeia modernă trebuie să exceleze în educație și în viața profesională, dar să se conformeze și așteptărilor tradiționale, trebuind să fie o soție și o gospodină bună, o mamă perfectă, o femeie atrăgătoare, model comportamental care generează stres și anxietate pentru multe femei;

20.  invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să elaboreze politici adaptate specifice pentru a asigura servicii de sănătate mintală grupurilor vulnerabile de femei din comunitățile marginalizate și celor care se confruntă cu discriminarea intersecțională, de exemplu femeilor refugiate și celor migrante, femeilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială, persoanelor intersexuale și transgen, femeilor aparținând minorităților etnice, femeilor cu dizabilități, femeilor în vârstă și celor din zone rurale;

21.  subliniază importanța unei abordări a sănătății mintale din perspectiva întregului ciclu de viață, în cadrul căreia nevoile fiecărei grupe de vârstă sunt vizate în mod coerent și complet, acordându-se o atenție deosebită adolescentelor și femeilor în vârstă care, în medie, declară un nivel mai scăzut de satisfacție de viață viața decât bărbații din aceleași grupe de vârstă;

22.  recomandă ca, în cazul sarcinii, asistența medicală în domeniul sănătății mentale să înceapă cât mai curând posibil în primul trimestru de sarcină, pentru a se putea identifica condițiile specifice ce ar putea impune supravegherea, a se recunoaște problemele sociale pentru care femeile ar putea avea nevoie de asistență socială sau de servicii de sănătate mintală și pentru a informa femeile cu privire la chestiuni legate de sarcină; cere să se garanteze, în toate statele membre ale UE, furnizarea mai multor servicii obstetrice generale și locale, incluzând moașele și obstetricienii, și subliniază importanța deosebită a acestei probleme pentru zonele rurale; subliniază că asistența medicală psihologică este la fel de importantă ca asistența medicală fizică și menționează că între 10 % și 15 % din femeile din UE care au născut recent suferă de depresie postnatală; subliniază că este important ca femeile să aibă acces la asistență psihologică și medicală după ce au pierdut o sarcină și că este nevoie de o abordare sensibilă și personalizată; invită Comisia și statele membre să promoveze, să dezvolte și să asigure diagnosticarea și tratamentul precoce al psihozei postnatale și al depresiei postnatale;

23.  subliniază că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă, în special cele vizând echilibrul dintre viața profesională și cea personală, trebuie să țină cont în mod holist de sănătatea mintală și de starea de bine psihic a femeilor și invită Comisia și statele membre să colaboreze cu sindicatele, cu angajatorii, cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu societatea civilă pentru a dezvolta o abordare holistă a stării de bine psihic la locul de muncă din perspectiva genului; menționează că este important să se asigure o pregătire în domeniul sănătății mintale pentru cei cu responsabilități manageriale în sistemul public și în cel privat;

24.  recunoaște rolul important al îngrijitorilor formali și informali (care sunt în proporție covârșitoare femei) în asistența medicală pentru sănătatea mintală; cere ă se acorde o atenție deosebită rolului îngrijitorilor formali și informali în asistența medicală pentru sănătate mintală, în special rolului îngrijitoarelor, precum și să se ia măsuri pentru protejarea sănătății mintale și a stării de bine psihic a îngrijitorilor;

25.  îndeamnă Comisia și statele membre să includă problemele legate de sănătatea mentală și binele psihic cu care se confruntă bărbații și băieții din cauza stereotipurilor de gen, probleme ce conduc la riscuri mai mari de abuz de substanțe și sinucidere decât în cazul femeilor; subliniază că politicile privind sănătatea mintală a bărbaților trebuie să ia în considerare și perspectiva vârstei și a duratei de viață, a condiției socioeconomice, a excluziunii sociale și a factorilor geografici;

Egalitatea de gen în studiile clinice

26.  subliniază că sunt necesare studii clinice ale produselor farmaceutice atât pentru bărbați, cât și pe femei și că aceste studii ar trebui să fie incluzive, nediscriminatorii și desfășurate în condiții de egalitate, incluziune și fără marginalizare, precum și suficient de reprezentative pentru populația care va folosi produsele; sugerează că studiile clinice ar trebui să țină seama, de asemenea, de anumite grupuri de populație vulnerabile, precum pacienții copii sau persoane în vârstă și personale care aparțin minorităților etnice; este de opinie că datele defalcate pe gen trebuie colectate și după comercializarea produselor, pentru a înregistra efectele secundare diferite și, de asemenea, trebuie colectate studii și date privind implementarea în statele membre a legislației relevante a UE;

27.  își exprimă profunda îngrijorare față de punerea în pericol a vieții și sănătății femeilor din cauza lipsei de reprezentare a femeilor în studiile clinice și în cercetările biomedicale și subliniază că metodologiile și structura studiilor clinice trebuie să permită o analiză stratificată în funcție de vârstă și gen; subliniază, așadar, necesitatea urgentă de a integra diferențele de gen în intervenția clinică în domeniul sănătății mintale;

28.  subliniază importanța publicării rezultatelor studiilor clinice, pentru ca metodologia să fie transparentă și accesibilă;

29.  reamintește că incidența bolilor infecțioase (precum HIV și malaria) și a problemelor legate de naștere (de exemplu, nașterea unui făt mort) este cea mai mare în țările cu venituri mici și medii; solicită includerea femeilor însărcinate în studiile clinice pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea în rândul mamelor și al nou-născuților;

30.  cere ca etichetele de pe produse farmaceutice să indice în mod clar dacă s-au făcut studii clinice pe femei și dacă bărbații și femeile se pot aștepta la efecte secundare diferite; invită statele membre să încurajeze cercetarea privind efectele pe termen lung ale produselor utilizate în terapiile de substituție hormonală;

31.  cere Comisiei să stimuleze proiecte la nivelul UE care se axează pe modul în care sunt tratate femeile în cercetarea clinică; consideră că astfel de proiecte ar trebui să implice autoritățile din domeniul sănătății de la toate nivelurile și industria farmaceutică elaborând strategii specifice pentru aplicarea orientărilor privind studierea și evaluarea diferențelor de gen în evaluarea clinică a medicamentelor;

32.  îndeamnă Comisia și statele membre să investească în campanii de conștientizare pentru a încuraja femeile să participe la studii clinice;

33.  îndeamnă EMEA să elaboreze orientări separate pentru femei, desemnând această categorie ca populație specială în studiile clinice;

34.  invită statele membre ca, atunci când aplică Regulamentul (UE) nr. 536/2014 în studiile ale medicamentelor de uz uman, să folosească o abordare metodologică pentru studiile clinice care poate garanta o reprezentare adecvată a femeilor și a bărbaților, acordând o atenție deosebită transparenței în ceea ce privește genul participanților și - atunci când analizează aplicarea corectă a acestui regulament - să controleze specific nivelul de reprezentare a femeilor și bărbaților;

35.  îndeamnă statele membre, EMEA și părțile interesate relevante să se asigure că factorii de sex și gen sunt introduși în primele stadii ale cercetării și dezvoltării medicamentelor, înainte de debutul studiilor clinice; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească schimbul de bune practici pe această temă între instituțiile și furnizorii de asistență medicală din Europa;

36.  subliniază că este nevoie de acțiuni urgente pentru a corecta reprezentarea inegală a genurilor în studiile clinice în domeniile sănătății în care o astfel de reprezentare inegală este deosebit de nocivă, precum în cazul tratamentului maladiei Alzheimer, al cancerului, al accidentelor vasculare cerebrale, al antidepresivelor și al bolilor cardiovasculare;

37.  accentuează faptul că cercetătorii și toate părțile interesate relevante trebuie să întreprindă acțiuni coordonate pentru a elimina efectele secundare nocive ale medicamentelor care afectează în mod specific femeile, de exemplu medicamentele antidepresive, contraceptive sau alte tipuri de medicamente, pentru a îmbunătăți sănătatea femeilor și calitatea asistenței medicale;

38.  constată cu îngrijorare că cercetarea în domeniul sănătății și asistenței sociale în țările în curs de dezvoltare e marcată de discriminări și inegalități între bărbați și femei, ceea ce afectează dezvoltarea unor tratamente adecvate și specifice; subliniază, în special, că pacienții din țările în curs de dezvoltare nu sunt reprezentați în mod adecvat în cercetarea farmacologică; constată că anumite segmente ale populației, printre care copiii și femeile însărcinate, au fost neglijate în dezvoltarea medicamentelor împotriva tuberculozei; subliniază că, în viitoarele studii clinice, trebuie colectate și stocate eșantioane de gen pentru studii farmacogenetice; reamintește că, având în vedere structura biologică și fiziologică diferită a femeilor, sunt necesare informații adecvate despre efectele medicamentelor asupra organismului femeilor;

39.  remarcă cu îngrijorare că relocalizarea din ce în ce mai frecventă a testării medicamentelor în Africa și în alte regiuni subdezvoltate poate conduce la încălcări grave ale eticii și ale principiilor fundamentale ale UE, precum dreptul la protecția sănătății și la asistență medicală; subliniază că în lipsa accesului la servicii medicale accesibile, la asigurări de sănătate sau la medicamente la prețuri accesibile, persoanele vulnerabile, mai ales femeile, nu au altă opțiune decât să participe la studii clinice pentru a primi un tratament medical, posibil fără să cunoască poate riscurile la care se expun;

40.  subliniază că este un fapt dovedit că femeile consumă mai multe medicamente psihotrope decât bărbații, dar există foarte puține studii cu privire la diferențele de gen în ceea ce privește efectul acestor medicamente, care sunt prescrise fără deosebire atât bărbaților, cât și femeilor, în aceleași doze; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile suferă într-o mai mare măsură de efecte adverse ale medicamentelor psihotrope pentru că sunt excluse din studiile clinice și astfel nu se ține cont de fiziologia feminină; precizează, de asemenea, că femeile recurg mai frecvent decât bărbații la psihoterapie pentru a-și rezolva problemele psihice;

Observații generale

41.  invită Comisia și statele membre:

   (a) să promoveze sănătatea, oferind acces ușor la servicii și furnizând informații adecvate, adaptate nevoilor specifice ale femeilor și bărbaților și făcând schimb de bune practici în domeniul sănătății mintale și al cercetării clinice;
   (b) să ia în considerare nevoile de sănătate specifice ale femeilor și bărbaților și să asigure integrarea unei perspective de gen în politicile sale, în programele și cercetarea din domeniul sănătății, de la elaborarea și conceperea lor, până la studiul de impact și conceperea bugetului;
   (c) să asigure că strategiile de prevenire vizează în mod concret femeile expuse riscului de discriminare intersecțională, precum femeile rome, femeile cu dizabilități, lesbienele și femeile bisexuale, femeile migrante și cele refugiate, persoanele transgen și cele intersexuale și femeile care trăiesc în sărăcie;
   (d) să recunoască violența bazată pe gen și violența împotriva femeilor ca fiind o problemă de sănătate publică, după cum s-a declarat în rezoluția OMS WHA49.25 din 25 mai 1996, care are cu efecte directe asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic a femeilor;
   (e) să asigure derularea rapidă a unei anchete sociologice la nivelul UE privind prevalența violenței de gen pentru implementarea Sistemului Statistic European, conform programul de lucru pentru 2016 al Eurostat și să colecteze date regulate, dezagregate legate în special de prevalența depresiei, iar aceste date să fie clasificate cel puțin în funcție de sex, grupă de vârstă și statut socioeconomic;
   (f) să sprijine societatea civilă și organizațiile de femei care promovează drepturile femeilor și să depună eforturi pentru a se asigura că vocea femeilor este auzită când se discută teme de sănătate în politicile europene și naționale, precum și că măsurile de sănătate adoptate la nivel național răspund nevoilor lor;
   (g) să încurajeze conceperea de programe ce vizează nevoile specifice ale femeilor legate de afecțiuni precum osteoporoza, problemele musculo-scheletice și boli ale sistemul nervos central, cum ar fi boala Alzheimer sau demența, incluzând programele care informează femeile despre metodele de prevenire și care oferă cursuri de pregătire pentru personalul medical;
   (h) să acorde o atenție deosebită nevoilor speciale ale femeilor diagnosticate cu sindromul de oboseală cronică sau cu fibromialgie, oferindu-le servicii de îngrijiri medicale corespunzătoare și de înaltă calitate;
   (i) să mărească finanțarea destinată cercetării cauzelor și tratamentelor posibile ale endometriozei, precum și elaborării de orientări clinice și creării de centre de referință; să promoveze campanii de informare, prevenire și conștientizare privind endometrioza și să ofere instrumente pentru pregătirea profesioniștilor specializați din domeniul sănătății și pentru inițiativele de cercetare;

42.  îndeamnă statele membre să adopte politici pentru îmbunătățirea nivelului mediul de sănătate a populației prin eliminarea inegalităților din domeniul sănătății care afectează grupurile socioeconomice defavorizate; solicită, în acest sens, implicarea activă a mai multor sectoare politice, nu numai a sistemelor publice de sănătate și de asistență medicală, ci și a celor responsabile de educație, securitate socială, urbanism și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, aplicând mereu o perspectivă a egalității de gen clară;

43.  invită guvernele din țările în curs de dezvoltare să integreze aspectele de gen în politicile din domeniul sănătății mintale și să elaboreze politici și programe care vizează atât nevoile specifice ale femeilor în ceea ce privește tratamentele de sănătate mintală, cât și cauzele sociale ale suferințelor psihologice; constată cu îngrijorare că, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, excluderea femeilor din cercetarea biomedicală este adeseori rezultatul lipsei unor campanii de informare și de conștientizare, al îndeplinirii de către femei a rolului lor matern și de îngrijire și al lipsei libertății acestora de a lua decizii în gospodărie; este ferm convins că un echilibru mai bun între rolurile și obligațiile femeilor și ale bărbaților, stabilitatea veniturilor, accesul egal la educație, integrarea pe piața muncii, luarea unor măsuri mai eficiente pentru a promova echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special pentru mamele singure, dezvoltarea rețelelor de siguranță socială și reducerea sărăciei ar contribui la reducerea disparităților de gen în domeniul sănătății mintale;

44.  consideră că drepturile sexuale și reproductive includ accesul la avort legal și în condiții de siguranță, la contracepție fiabilă, sigură și la prețuri accesibile, precum și la o educație sexuală și relațională temeinică;

45.  consideră regretabil că drepturile sexuale și reproductive sunt grav limitate și/sau sunt supuse anumitor condiții în mai multe state membre ale UE;

46.  consideră că numărul din ce în ce mai mare de specialiști în domeniul medical care refuză să efectueze avorturi în statele membre reprezintă încă o amenințare pentru sănătatea și drepturile femeilor; solicită statelor membre să se asigure că există cel puțin un număr minim de specialiști în domeniul sănătății care să facă avorturi în spitale;

47.  invită statele membre să prevină, să interzică și să urmărească în justiție sterilizarea forțată a femeilor - fenomen care afectează în special femeile cu dizabilități, persoanele transgen și cele intersexuale și femeile de etnie romă;

48.  subliniază faptul că procedurile de depistare încă din primele stadii cancerului, alături de programele de informare sunt considerate printre cele mai eficiente măsuri de prevenire a cancerului și solicită statelor membre să asigure faptul că toate femeile și fetele au acces la astfel de proceduri;

49.  subliniază că promovarea egalității de gen și capacitarea femeilor sunt esențiale pentru a se accelera dezvoltarea durabilă și, astfel, pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv cele care apar la nivelul sănătății mintale și al cercetării clinice, nu este doar un drept fundamental al omului;, iar aceste două elemente nu reprezintă numai un drept de bază al omului, ci și un factor cu efect multiplicator pentru toate celelalte domenii de dezvoltare (Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 5 al ONU);

50.  consideră că statele membre au obligația de a garanta furnizarea de îngrijire obstetrică la nivel local ca serviciu public și de a se asigura că există moașe, inclusiv în regiunile rurale și alpine;

51.  invită autoritățile din domeniul sănătății din statele membre să recunoască endometrioza ca boală incapacitantă, deoarece acest fapt ar permite femeilor afectate să fie tratate gratuit, chiar și în cazul tratamentelor costisitoare sau al intervențiilor chirurgicale, și ar permite obținerea de concedii medicale speciale în perioadele cele mai acute, evitând astfel stigmatizarea la locul de muncă;

52.  invită statele membre, Comisia și agențiile relevante să asigure accesul deplin la servicii de îngrijire a sănătății fizice și mintale de bună calitate pentru toți refugiații, pentru cei care cer azil și migranți, îndeosebi femeile și fetele vulnerabile, ca o chestiune de drepturi universale ale omului, iar pe termen lung, să își pregătească în mod adecvat sistemele lor naționale de sănătate pentru viitorii refugiați și solicitanți de azil; subliniază că este necesară o pregătire în domeniul sănătății mintale care ține cont de dimensiunea de gen pentru personalul și funcționarii care lucrează în domeniul imigrației, al azilului și al asigurării respectării legii și care lucrează cu refugiați, solicitanți de azil și imigranți, în special cei care lucrează cu femei și fete vulnerabile; consideră că aceste măsuri de asistență medicală necesare ar trebui să includă facilități precum cazare și instalații sanitare sigure pentru femei și copii, consiliere juridică și acces la servicii de sănătate și drepturi sexuale și reproductive, inclusiv la contracepție, sprijin pentru victimele violenței sexuale și pentru avorturi în condiții legale și sigure;

53.  solicită UE și statelor membre să oprească imediat politicile de austeritate actuale și reducerile de cheltuieli publice pentru care afectează serviciile esențiale pentru realizarea unui nivel ridicat de asigurare a asistenței medicale pentru toate femeile și bărbații, toate fetele și toți băieții din UE, indiferent de mediul din care provin sau de statutul lor juridic;

54.  invită statele membre să asigure accesul gratuit la servicii de sănătate pentru șomere, femeile din mediul rural și pensionarele cu venituri mici, care nu își pot plăti controlul și tratamentul medical;

55.  recomandă ca, după nașterea unui copil cu dizabilități sau a unui copil cu boli care îi pun în pericol viața, să li se acorde un sprijin special femeilor, inclusiv accesul liber la îngrijirea pediatrică la domiciliu pe termen lung, la îngrijirea pediatrică paliativă și la sprijin psihologic specializat și ușor accesibil;

56.  subliniază că realizarea dreptului la sănătate pentru toți este mai importantă decât protecția drepturilor de proprietate intelectuală și depinde de investițiile în cercetarea europeană în domeniul sănătății, inclusiv în domeniul tehnologiilor medicale și al medicamentelor pentru bolile neglijate și asociate sărăciei;

57.  regretă tăierea bugetelor de sănătate publică de către statele membre și este dezamăgit că bugetele anuale pentru programele ce vizează prevenirea violenței de gen și violența împotriva femeilor în toate statele membre sunt mult mai mici decât costurile reale ale acestor violențe, costuri economice, sociale sau morale; sprijină statele membre în creșterea cheltuielilor pentru sprijinirea programelor care vizează prevenirea violenței împotriva femeilor și care ajută și protejează efectiv victimele;

58.  invită statele membre să stabilească măsuri în domeniul sănătății privind detectarea precoce și sprijinul acordat victimelor violenței de gen, precum și să aplice protocoale medicale pentru agresiunile suferite de victime, cazuri ce vor fi transmise instanțelor corespunzătoare pentru a accelera procedurile judiciare; invită, de asemenea, statele membre să garanteze dreptul de acces la informație și la asistența socială integrată, prin servicii de îngrijire permanentă, de urgență și servicii specializate multidisciplinare;

59.  salută acțiunile Comisiei pentru ca UE să ratifice Convenția de la Istanbul și regretă că multe state membre nu au ratificat această convenție; îndeamnă Consiliul să asigure aderarea UE la Convenția de la Istanbul cât mai rapid;

60.  subliniază că prostituția este și o problemă de sănătate, deoarece are efecte negative asupra sănătății persoanelor care o practică, acestea fiind mult mai expuse traumelor sexuale, fizice și psihice, dependenței de alcool și droguri, lipsei de încredere în sine și unei rate de mortalitate mai mari decât media populației; adaugă și subliniază că mulți dintre cumpărătorii de servicii sexuale cer sex comercial neprotejat, ceea ce crește riscul unor efecte negative asupra sănătății, atât pentru persoanele care se prostituează, cât și pentru cumpărători;

61.  invită statele membre să prevină, să interzică și să urmărească în instanță mutilarea genitală la femei și la persoane intersexuale, precum și să ofere sprijin psihologic împreună cu asistența medicală fizică victimelor și acelor persoane ce ar putea fi vizate;

62.  încurajează Comisia și statele membre să acorde atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile sau defavorizate și să lanseze programe de intervenție dedicate acestora;

63.  consideră că absența unor date defalcate pe gen, comparabile, cuprinzătoare, fiabile și actualizate periodic conduce la discriminări pentru sănătatea femeilor;

64.  reamintește că politica în materie de asistență medicală și de sănătate este o competență a statelor membre și că rolul Comisiei este complementar politicilor naționale;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) EMEA/CHMP/3916/2005 - ICH http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Scientific_guideline/2010/01/WC500059887.pdf
(2) Krug, Dahlberg, Mercy, Zwi and Lozano, 2002.


Prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeii
PDF 349kWORD 54k
Recomandarea Parlamentului European din 14 februarie 2017 adresată Consiliului privind prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (2017/2001(INI))
P8_TA(2017)0029A8-0018/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Constance Le Grip, în numele Grupului PPE, și de Maria Arena, în numele grupului S&D, privind prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (B8-1365/2016),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind Dimensiunea de gen în contextul dezvoltării și Un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015, precum și concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 privind o agendă favorabilă transformării pentru perioada de după 2015,

–  având în vedere cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (CSW) și tema prioritară a acesteia, „Capacitarea economică a femeilor într-o lume profesională în schimbare”,

–  având în vedere cea de a patra Conferință mondială privind femeile, desfășurată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing+5, Beijing+10, Beijing+15 și Beijing+20 ale ONU, referitoare la viitoarele acțiuni și inițiative pentru aplicarea Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing, adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005, 2 martie 2010 și, respectiv, 9 martie 2015,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0018/2017),

A.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și unul dintre obiectivele și îndatoririle sale, și întrucât UE este ghidată de acest principiu și în acțiunea sa externă, având în vedere că ambele dimensiuni trebuie coordonate;

B.  întrucât drepturile femeilor și egalitatea de gen nu reprezintă numai drepturi fundamentale ale omului, ci și precondiții necesare pentru impulsionarea dezvoltării și reducerea sărăciei, precum și un fundament indispensabil pentru o lume pașnică, prosperă și sustenabilă;

C.  întrucât hărțuirea și violența împotriva femeilor înglobează o gamă largă de încălcări are drepturilor omului: întrucât oricare dintre aceste abuzuri pot lăsa urme psihologice profunde și implică vătămări sau suferințe fizice sau sexuale, amenințări cu astfel de acte și constrângeri și pot deteriora starea generală de sănătate a femeilor și a fetelor, inclusiv sănătatea lor reproductivă și sexuală, iar, în unele cazuri, pot conduce chiar la moarte;

D.  întrucât Donald Trump, președintele SUA, a reinstituit la 23 ianuarie 2017 reglementarea cunoscută sub numele de „global gag”, menită să blocheze în totalitate accesul organizațiilor internaționale la asistența în domeniul sănătății acordată de SUA la nivel mondial în cazul în care aceste organizații furnizează servicii de avort, oferă consiliere medicală cu privire la acestea, orientează pacienții către instituții care prestează astfel de servicii sau desfășoară activități de lobby în favoarea avortului, chiar dacă aceste activități sunt finanțate cu fonduri care nu provin din SUA și chiar dacă avortul este legal în țara de origine a organizațiilor respective; întrucât se preconizează că, având în vedere aceste măsuri, programele care vizează combaterea HIV/SIDA, sănătatea mamei și a copilului, combaterea epidemiei de Zika și alte obiective legate de sănătate și combaterea bolilor vor fi afectate; întrucât această reglementare va anula progresele realizate pe parcursul mai multor ani în domeniul promovării sănătății și bunăstării comunităților din întreaga lume, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și fetelor și ar putea duce la blocarea accesului la servicii de sănătate pentru milioane de persoane la nivel mondial;

E.  întrucât al cincilea Obiectiv de dezvoltare durabilă (SDG5) este realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor la nivel mondial; întrucât SD5 este un obiectiv de sine stătător, ceea ce înseamnă că trebuie integrat în întreaga Agendă 2030 și în realizarea tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă; întrucât capacitarea femeilor înseamnă să li se pună la dispoziție femeilor instrumentele necesare pentru a deveni independente economic, pentru a fi reprezentate egal în societate, pentru a juca un rol egal în toate sferele vieții și a câștiga mai multă putere în viața publică, precum și pentru a avea un control mai mare asupra tuturor deciziilor care le afectează viața;

F.  întrucât femeile sunt importanți agenți economici în toată lumea, iar participarea lor economică poate stimula economia, poate crea locuri de muncă și contribui la o prosperitate incluzivă; întrucât țările care valorizează și capacitează femeile pentru a participa pe deplin la piața forței de muncă și la procesele decizionale sunt mai stabile, mai prospere și mai sigure; întrucât integrarea dimensiunii de gen în buget reprezintă o economie inteligentă și asigură faptul că cheltuielile publice contribuie la promovarea egalității dintre femei și bărbați;

G.  întrucât creativitatea și potențialul antreprenorial al femeilor reprezintă surse insuficient exploatate de creștere economică și de creare de locuri de muncă, ce ar trebui dezvoltate mai mult;

H.  întrucât, la 20 de ani de la Platforma de la Beijing, deși există dovezi solide că capacitarea femeilor este esențială pentru reducerea sărăciei, promovarea dezvoltării și rezolvarea celor mai presante provocări mondiale, guvernele UE au recunoscut că nicio țară nu a realizat pe deplin egalitatea între femei și bărbați și capacitarea femeilor și a fetelor, că progresele au fost lente și inegale, că există în continuare lacune majore și forme de discriminare și că au apărut noi dificultăți în aplicarea celor 12 domenii principale sensibile din Platforma de acțiune;

I.  întrucât UE are un rol important în promovarea capacitării femeilor și fetelor, atât pe teritoriul său, cât și în întreaga lume, prin mijloace financiare și politice; întrucât UE trebuie să joace misiunea esențială de gardian al textelor convenite la nivelul ONU și al UE cu privire la drepturile femeilor;

J.  întrucât femeile continuă să producă aproximativ 80 % din alimente în țările cele mai sărace și sunt, în prezent, principalii gardieni ai biodiversității și ai semințelor pentru culturi;

K.  întrucât pământul nu este numai un mijloc de producție, ci și un spațiu al culturii și identității; întrucât accesul la pământ este, așadar, o componentă fundamentală a vieții și un drept inalienabil pentru femeile din zonele rurale și femeile indigene,

1.  adresează Consiliului următoarele recomandări:

Condiții generale pentru capacitarea femeilor și a fetelor

Îmbunătățirea capacitării economice a femeilor și depășirea obstacolelor pe piața muncii

Asigurarea unei participări egale a femeilor la toate nivelurile decizionale

Soluționarea nevoilor celor mai marginalizate femei

Concretizarea financiară a acestor angajamente și creșterea vizibilității lor

   (a) să își confirme angajamentul pentru Platforma de acțiune de la Beijing și pentru acțiunile de realizare a egalității de gen propuse în aceasta; să își confirme angajamentul față de abordarea dublă a drepturilor femeilor, prin integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile de politică și prin aplicarea unor acțiuni specifice pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen;
   (b) să încurajeze politicile care promovează investiții în accesul egal al femeilor și fetelor la educație și la formare profesională de calitate, inclusiv la educație formală, informală și non-formală, și politici pentru eliminarea disparităților de gen din aceste domenii și din toate sectoarele, îndeosebi din cele dominate în mod tradițional de bărbați;
   (c) să combată toate formele de violență împotriva femeilor și a fetelor în sfera publică și în cea privată, ca încălcări grave ale integrității lor fizice și psihologice, ce le împiedică să își valorifice întregul potențial; să facă progrese în vederea ratificării depline a Convenției de la Istanbul de către toate părțile;
   (d) să considere că ONU, UE și statele sale membre, pentru a deveni actori mai eficienți la nivel global, trebuie să își intensifice și eforturile interne de eliminare a violenței împotriva femeilor și a violenței de gen; să reitereze, așadar, solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie a UE de combatere a violenței împotriva femeilor, inclusiv o directivă care să stabilească standarde minime; în acest context, să solicite, de asemenea, tuturor părților să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;
   (e) să conceapă politici care promovează și sprijină munca în condiții decente și ocuparea integrală a forței de muncă pentru toate femeile;
   (f) să asigure accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile conexe, după cum s-a convenit în Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și în Platforma de acțiune de la Beijing, precum și în documentele finale ale conferințelor dedicate reexaminării acestora; să ofere o educație sexuală adecvată vârstei pentru fete și băieți, tinere și tineri, pentru a reduce sarcinile la vârste fragede sau răspândirea bolilor cu transmitere sexuală;
   (g) condamnă reglementarea cunoscută sub numele de „global gag rule”, care nu permite organizațiilor internaționale să beneficieze de finanțare pentru planificarea familială din partea SUA în cazul în care furnizează servicii de avort, oferă consiliere medicală cu privire la acestea, orientează pacienții către instituții care prestează astfel de servicii sau desfășoară activități de lobby în favoarea avortului; consideră că această reglementare are potențialul de a frâna progresele realizate în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și fetelor și este în contradicție directă cu aceste realizări; solicită UE și statelor sale membre să acționeze urgent pentru a contracara impactul reglementării menționate prin majorarea semnificativă a finanțării destinate sănătății sexuale și reproductive și drepturilor aferente (SRHR) și prin instituirea unui fond internațional menit să finanțeze accesul la servicii de planificare familială și la servicii sigure și legale de avort, utilizând fondurile alocate la nivel național și la nivelul UE pentru finanțarea dezvoltării, cu scopul de a compensa deficitul de finanțare creat ca urmare a măsurilor adoptate de administrația Trump pentru a bloca finanțarea tuturor organizațiilor umanitare care furnizează servicii legate de sănătatea sexuală și reproductivă și de drepturile aferente;
   (h) să elimine diferențele de remunerare, de câștig pe tot parcursul vieții și decalajele de pensii între femei și bărbați;
   (i) să elimine toate formele de discriminare împotriva femeilor din legile și politicile de la toate nivelurile;
   (j) să combată toate formele de stereotipuri de gen, care perpetuează inegalitatea, violența și discriminarea, în toate sferele societății;
   (k) să sprijine organizațiile de femei la toate nivelurile în activitățile lor profesionale; să le implice ca parteneri în procesul de elaborare a politicilor și să asigure o finanțarea adecvată;
   (l) să aplice bugetarea de gen ca mijloc de integrare a dimensiunii de gen la nivelul tuturor cheltuielilor publice;
   (l) să invite toate părțile să ratifice și să aplice Convenția CEDAW, acordând o atenție deosebită articolelor 1, 4, 10, 11, 13, 14 și 15;
   (m) să îndemne toate părțile să adopte politici și legi care asigură accesul egal la muncă, egalitatea de remunerare pentru muncă egală și pentru munca de valoare egală;
   (n) să continue și să intensifice acțiunile în sprijinul unor politici de susținere și de promovare a spiritului antreprenorial al femeilor, în contextul muncii în condiții decente și al înlăturării tuturor barierelor și a prejudiciilor sociale din calea înființării și conducerii întreprinderilor, inclusiv îmbunătățirea accesului la servicii financiare, la credit, la capitalul de risc și la piețe în condiții egale și încurajarea accesului la informații, la formare și la rețele în scopuri profesionale; în acest context, să recunoască și să promoveze rolul întreprinderilor sociale, al cooperativelor și al modelelor alternative de afaceri în capacitarea femeilor;
   (o) să admită faptul că politicile macroeconomice, îndeosebi cele privind disciplina fiscală și serviciile publice, au un impact disproporționat asupra femeilor, precum și că aceste impacturi asupra egalității de gen trebuie luate în considerare de cei care elaborează politicile;
   (p) să promoveze noi investiții în infrastructura serviciilor sociale, în educație și sănătate, precum și în asigurarea unor servicii de îngrijire de calitate, accesibile și la prețuri acceptabile pentru întreg ciclu de viață, inclusiv pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor dependente și a persoanelor în vârstă; să asigure o protecție solidă și drepturi de muncă pentru femeile însărcinate în timpul și după perioada sarcinii;
   (q) să susțină politicile care promovează repartizarea egală a responsabilităților casnice și a celor de îngrijire între femei și bărbați;
   (r) să susțină elaborarea unei convenții a OIM care să stabilească un standard internațional pentru combaterea violenței de gen la locul de muncă;
   (s) să aplice politici împotriva fenomenului de violență politică împotriva femeilor, inclusiv a violenței fizice, a intimidării și a hărțuirii online;
   (t) să ia măsuri eficiente de abolire a muncii copiilor, având în vedere faptul că milioane de fete sunt exploatate; să introducă noi mecanisme în legislația actuală a UE, pentru a evita importurile de produse rezultate din munca copiilor;
   (u) să încurajeze femeile și fetele, prin campanii de conștientizare și programe de sprijin, să îmbrățișeze cariere academice și de cercetare în toate domeniile științifice, cu un accent special asupra tehnologiei și economiei digitale;
   (v) să asigure coerența între politicile interne și externe ale UE și obiectivele de dezvoltare durabilă;
   (w) să protejeze drepturile civile și politice și să sprijine asigurarea echilibrului de gen în procesele decizionale de la toate nivelurile, inclusiv în deciziile politice, în politicile și programele economice, la locurile de muncă, în mediul de afaceri și în mediul universitar;
   (x) să implice partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile de femei în procesele decizionale economice;
   (y) să consolideze rolul de lider al femeilor și participarea lor la procesele decizionale în situațiile de conflict sau post-conflict și să asigure accesul femeilor la locuri de muncă și la piețe, participarea lor politică și rolul de lider al acestora în țările care au ieșit de curând din conflicte, toate acestea fiind esențiale pentru stabilitate;
   (z) să faciliteze proprietatea terenurilor și accesul la credite pentru femeile din mediul rural și să promoveze, să încurajeze și să sprijine inițiativele antreprenoriale ale femeilor din zonele rurale, pentru a permite femeilor să devină independente economic, să beneficieze din plin de participe pe deplin la dezvoltarea rurală și la dezvoltarea durabilă și să profite de beneficiile acestora; să protejeze și să promoveze lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente prin politici active atât la nivelul intern, cât și la nivelul extern al UE;
   (aa) să stabilească norme interne și internaționale care să garanteze limite pentru acapararea la scară largă a terenurilor care contravine intereselor micilor proprietari, în special ale femeilor;
   (ab) să solicite implicarea organizațiilor de femei din zonele rurale în elaborarea politicilor la nivel local, regional, național și global și să sprijine rețelele de femei pentru schimbul de experiență și bune practici, în special atunci când viața lor poate fi afectată de deciziile respective;
   (ac) să invite toate țările să ratifice și să aplice Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv a articolului 6, intitulat „Femeile cu dizabilități”;
   (ad) să pună accent pe dreptul lucrătoarelor migrante (în special al femeilor migrante și refugiate care fac munci casnice) la condiții de muncă decente și la protecție socială egală; să solicite ratificarea și aplicarea Convenției 189 a OIM;
   (ae) să îndemne toate părțile să implementeze politici care să garanteze drepturile și tratamentul uman al femeilor și al fetelor refugiate;
   (af) să se asigure că persecuția bazată pe gen este considerată motiv de cerere de azil în temeiul Convenției ONU de la Geneva privind statutul refugiaților, din 1951;
   (ag) să sublinieze nevoia de a proteja și de a promova drepturile femeilor LGBTI;
   (ah) să solicite CSW, alături de Comisia CEDAW, să instituționalizeze o abordare intersecțională în analiza lor și să promoveze conceptul de combatere a discriminării multiple prin analiza intersecțională la nivelul tuturor organismelor ONU;
   (ai) să aplice politici ce vizează situația femeilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;
   (aj) să recunoască rolul femeilor ca îngrijitori formali și informali și să implementeze politici de îmbunătățire a condițiilor în care lucrează acestea;
   (ak) să mobilizeze resursele necesare pentru realizarea drepturilor economice ale femeilor și reducerea inegalităților de gen, inclusiv prin utilizarea instrumentelor existente la nivelul UE și la nivelul statelor membre, cum ar fi studiile de impact din perspectiva genului; să folosească integrarea dimensiunii de gen în buget la nivelul cheltuielilor publice, pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați și eliminarea tuturor inegalităților de gen;
   (al) să asigure deplina implicare a Parlamentului și a Comisiei sale pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în deciziile privind poziția UE în cadrul celei de a 61-a sesiuni a Comisiei ONU pentru statutul femeilor;
   (am) să își exprime sprijinul ferm pentru activitatea desfășurată de entitatea ONU-FEMEI, care are un rol instituțional central în cadrul sistemului ONU în eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor din întreaga lume și în reunirea tuturor părților interesate relevante pentru a determina schimbări de politici și pentru a coordona acțiunile; să invite toate statele membre ale ONU, precum și UE, să își mărească finanțarea acordată entității ONU-FEMEI;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei.

Notă juridică