Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2302(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0139/2017

Texte depuse :

A8-0139/2017

Dezbateri :

PV 18/05/2017 - 8
CRE 18/05/2017 - 8

Voturi :

PV 18/05/2017 - 11.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0222

Texte adoptate
PDF 373kWORD 58k
Joi, 18 mai 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE
P8_TA(2017)0222A8-0139/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă asurselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE (2016/2302(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (RDC), precum și actele delegate și cele de punere în aplicare legate de articolele relevante din acest regulament,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”(8),

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru dezvoltare regională conținut în raportul Comisiei sale pentru control bugetar intitulat „Raportul anual pentru 2014 al Băncii Europene de Investiții (BEI)”(A8-0050/2016),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc”(9),

–  având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere” (COM(2014)0473),

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din august 2016 intitulat „Evaluarea ex-post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune (FC)”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 30 octombrie 2014 intitulat „Instrumente financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2013” (COM(2014)0686),

–  având în vedere Orientările Comisiei din 26 noiembrie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 42 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Costuri și comisioane de gestiune eligibile,

–  având în vedere Orientările Comisiei din 10 august 2015 în atenția statelor membre cu privire la aplicarea articolului 37 alineatele (7), (8) și (9) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Combination of support from a financial instrument with other forms of support (Combinarea sprijinului financiar din partea unui instrument financiar cu alte forme de sprijin),

–  având în vedere Orientările Comisiei din 27 martie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Ex-ante assessment (Evaluarea ex-ante),

–  având în vedere Ghidul de referință al Comisiei din 2 iulie 2014 adresat autorităților de management, intitulat „Financial instruments in ESIF programmes 2014-2020” (Instrumentele financiare din programele 2014-2020 pentru fondurile ESI),

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din noiembrie 2016, intitulat „Instrumente financiare în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene. Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și utilizarea instrumentelor financiare pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din decembrie 2015, intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din septembrie 2014 intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și punerea în aplicare a instrumentelor de inginerie financiară, transmise de autoritățile de gestionare în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 13 noiembrie 2015 intitulat „Activitățile legate de instrumentele financiare” (care însoțește documentul Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind instrumentele financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2014) (SWD(2015)0206),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere Raportul special nr. 5/2015 al Curții de Conturi intitulat „Reprezintă instrumentele financiare o soluție de succes și de perspectivă pentru domeniul dezvoltării rurale?”,

–  având în vedere Raportul special nr. 16/2014 al Curții de Conturi Europene întitulat „Eficacitatea demersurilor de combinare a finanțărilor acordate prin intermediul facilităților regionale de investiții cu creditele acordate de instituțiile financiare în scopul sprijinirii politicilor externe ale UE”,

–  având în vedere Raportul special nr. 2/2012 al Curții de Conturi Europene întitulat „Instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2015 intitulat „Instrumente financiare pentru sprijinirea dezvoltării teritoriale”,

–  având în vedere raportul final al Băncii Europene de Investiții din martie 2013, intitulat „Financial Instruments: A Stock-taking Exercise in Preparation for the 2014-2020 Programming Period” (Instrumente financiare: un exercițiu de evaluare pentru pregătirea perioadei de programare 2014-2020),

–  având în vedere studiul intitulat „Financial instruments in the 2014-2020 programming period: first experiences of Member States” (Instrumente financiare pentru perioada de programare 2014-2020: primele experiențe ale statelor membre), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, octombrie 2016,

–  având în vedere studiul intitulat „Review of the Role of the EIB Group in European Cohesion Policy” (Revizuirea rolului Grupului BEI în politica europeană de coeziune), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, martie 2016,

–  având în vedere informarea intitulată „Challenges for EU cohesion policy: Issues in the forthcoming post-2020 reform’ (Provocările pentru politica de coeziune a UE: aspecte-cheie pentru viitoarea reformă pentru perioada de după 2020), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, mai 2016,

–  având în vedere fișa informativă intitulată „Cohesion Policy implementation in the EU28” (Punerea în aplicare a politicii de coeziune în UE-28), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, septembrie 2015,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0139/2017),

A.  întrucât evaluarea/revizuirea cadrului financiar multianual (CFM) și faptul că a trecut aproape jumătate din perioada de programare 2014-2020 au dat naștere la discuții cu privire la combinația de granturi și instrumente financiare care să fie investite prin intermediul bugetului UE în perioada de după 2020,

B.  întrucât propunerea Omnibus (COM(2016)0605) reprezintă singura oportunitate pentru o serie de îmbunătățiri la jumătatea perioadei ale sistemului care guvernează perioada de programare actuală;

C.  întrucât noțiunea de instrumente financiare acoperă o gamă variată de instrumente, iar evaluarea și deciziile privind utilizarea lor necesită o analiză continuă și detaliată, după caz, în funcție de evaluarea necesităților specifice ale economiilor locale și regionale sau ale unui anumit grup țintă,

Perioada 2007-2013 – investiții fiabile prin granturi și instrumente financiare

1.  recunoaște că, deși instrumentele financiare au fost concepute înainte de criza financiară și economică și nu au fost cele mai potrivite pentru un context economic de criză, exercițiul de raportare al Comisiei furnizează dovezi clare că investițiile din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) realizate prin granturi și instrumente financiare au dus la rezultate vizibile și de impact prin realizarea de investiții în regiunile UE, care s-au ridicat la 347,6 miliarde EUR, fără a include cofinanțarea națională și resursele suplimentare mobilizate

2.  salută operațiunile existente ale Băncii Europene de Investiții (BEI) în domeniul politicii de coeziune, care sunt vizibile în cadrul rapoartelor anuale și al rapoartelor sectoriale și dezvăluie impactul asupra IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie, infrastructurii, cercetării și inovării, mediului, energiei și agriculturii; concluzionează că împrumuturile acordate de BEI în sprijinul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 sunt estimate la 147 miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 38 % din toate împrumuturile realizate în UE;

Perioada 2014-2020 – o nouă pagină în domeniul investițiilor prin intermediul fondurilor ESI

3.  salută faptul că, în perioada 2014-2020, se preconizează că UE va investi 454 miliarde EUR prin intermediul fondurilor ESI, iar, împreună cu cofinanțarea națională pentru investiții sub formă de granturi și instrumente financiare, se preconizează că suma va crește la 637 miliarde EUR;

4.  recunoaște că au crescut atât volumul, cât și calitatea instrumentelor financiare (sub formă de microcredite, împrumuturi, garanții, capital propriu și capital de risc) în cadrul gestiunii partajate a politicii de coeziune; subliniază cele două motive principale pentru această tendință: faptul că în perioada 2007-2013 s-au obținut experiențe și învățăminte valoroase în ceea ce privește aplicarea fondurilor ESI prin granturi și instrumente financiare, în timp ce CFM 2014-2020 reflectă necesitatea de după criză de a dispune de mai multe instrumente financiare din cauza limitărilor bugetare;

5.  observă că, potrivit estimărilor, sumele alocate pentru instrumentele financiare din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Fondul social european (FSE) ar fi practic de două ori mai ridicate pentru perioada 2014-2020, în care acestea ar ajunge la 20,9 miliarde EUR, față de perioada 2007-2013, în care s-au ridicat la 11,7 miliarde EUR; constată că partea instrumentelor financiare ar reprezenta, așadar, 6 % din totalul sumei de 351,8 miliarde EUR alocate politicii de coeziune în perioada 2014-2020, comparativ cu 3,4 % din suma de 347 de miliarde EUR alocată în perioada 2007-2013;

6.  remarcă faptul că alocările din Fondul de coeziune se ridică la aproximativ 75 de miliarde EUR, reprezentând 11,8 % din alocările totale ale instrumentelor financiare în perioada 2014-2020; salută creșterea alocării de la 70 de miliarde EUR în perioada 2007-2013 la 75 de miliarde EUR în perioada 2014-2020; subliniază că suma alocată Fondului de coeziune nu ar trebui să fie redusă, având în vedere faptul că aproximativ 34 % din populația Uniunii Europene locuiește în regiuni care beneficiază de sprijin din partea Fondului de coeziune;

7.  ia act de faptul că, până la 31 decembrie 2015, 21 de state membre au angajat un volum total de 5 571,63 milioane EUR de contribuții din programele operaționale în favoarea instrumentelor financiare în contextul actualului CFM, din care 5 005,25 milioane EUR provin din partea FEDR și a FC;

8.  salută faptul că modificările esențiale în materie de reglementare în domeniul programării, implementării și gestionării instrumentelor financiare, cum ar fi legăturile directe la toate cele 11 obiective tematice, evaluarea ex ante obligatorie adecvată care să permită identificarea disfuncționalităților pieței, crearea de instrumente financiare și mecanisme de raportare standard simplificate și personalizate, pot avea un impact critic și pozitiv asupra atractivității și vitezei de implementare a politicii de coeziune prin soluționarea cazurilor de insecuritate juridică care au apărut în cursul perioadei 2007-2013; cu toate acestea, solicită să se depună eforturi pentru a se asigura că modificările în cauză nu afectează atractivitatea instrumentelor financiare și viteza de implementare a acestora;

Granturi și instrumente financiare – logica de intervenție stabilește modalitatea de combinare a acestora

9.  subliniază că, deși sprijină aceleași obiective ale politicii de coeziune, granturile și instrumentele financiare din cadrul fondurilor ESI, care nu sunt un scop în sine, aflate sub gestiune partajată au o logică de intervenție și de aplicare diferită în ceea ce privește abordarea nevoilor de dezvoltare teritorială, sectoarele de intervenție sau nevoile pieței;

10.  recunoaște că, în funcție de tipul proiectului, granturile prezintă diverse puncte forte comparativ cu instrumentele financiare: sprijinirea proiectelor care nu sunt neapărat generatoare de venituri, finanțarea unor proiecte care, din diverse motive, nu pot atrage finanțare privată sau publică, vizarea unor beneficiari, chestiuni și priorități regionale specifice, precum și complexitatea redusă a utilizării din cauza experienței și capacității existente; recunoaște că, în unele cazuri, granturile prezintă anumite limitări: dificultăți de asigurare a calității și sustenabilității proiectului, riscul de a substitui fondurile publice pe termen lung și un efect de evicțiune în ceea ce privește investițiile private potențiale, chiar și în cazul proiectelor care pot fi reînnoite, precum și o capacitate de a genera venituri pentru a rambursa o finanțare bazată pe împrumuturi;

11.  recunoaște că instrumentele financiare oferă avantaje, cum ar fi efectul de pârghie și efectul de reînnoire, atragerea de capital privat și acoperirea unor lacune specifice de finanțare prin proiecte de înaltă calitate eligibile pentru finanțare, maximizând, astfel, eficiența și eficacitatea punerii în aplicare a politicii regionale; recunoaște că instrumentele financiare prezintă anumite dezavantaje, care ar putea să determina intrarea lor în conflict cu instrumente naționale sau regionale mai atractive, cum ar fi: punerea în aplicare mai lentă în anumite regiuni, un nivel crescut de complexitate, un efect de levier mai mic decât cel preconizat al instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI, precum și, în unele cazuri, costuri de punere în aplicare și comisioane de administrare mai ridicate; ia act de faptul că granturile reprezintă forme de investiție mai oportune în anumite domenii de politică, cum ar fi anumite tipuri de infrastructuri publice, serviciile sociale, politica în domeniul cercetării și inovării sau, în general, proiectele care nu generează venituri;

12.  subliniază că logica de intervenție nu este o linie de separare, ci un punct de întâlnire pentru a crea condiții competitive egale pentru granturi și instrumentele financiare, astfel încât politica de coeziune să poată asigura o mai bună acoperire a beneficiarilor și a deficitului de investiții printr-o gamă largă de acțiuni; subliniază că logica de intervenție reprezintă o abordare de jos în sus în programarea fondurilor ESI și că toate statele membre și regiunile ar trebui să continue să ia în considerare cea mai adecvată opțiune atunci stabilesc în mod liber cota-parte a instrumentelor financiare sau a granturilor în calitate de instrumente de punere în aplicare care să contribuie la prioritățile selectate în cadrul programelor operaționale corespunzătoare, ținând seama de faptul că autoritățile locale și regionale sunt implicate și joacă un rol esențial; reamintește că autoritățile de management sunt cele care trebuie să decidă în mod voluntar ce tip de instrument financiar este mai adecvat în vederea punerii în aplicare;

Performanța instrumentelor financiare – provocări

13.  recunoaște importanța utilizării instrumentelor financiare în cadrul operațiunilor aferente politicii de coeziune; salută că raportarea cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor financiare în 2015 a relevat progrese, în pofida faptului că perioada de programare actuală a început târziu; constată, cu toate acestea, că progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI sunt extrem de divergente, nu doar de la un stat membru la altul, ci și în cadrul aceluiași stat membru; reamintește că experiența pozitivă și impactul utilizării instrumentelor financiare în perioada de programare 2007-2013 au fost însoțite de o serie de probleme legate de performanță: începerea cu întârziere a operațiunilor, evaluarea inexactă a piețelor, absorbția divergentă la nivel regional, ratele în general scăzute de plată, efect de levier redus, reînnoiri problematice, costuri și comisioane de gestionare ridicate și fonduri de dotare mult prea mari; reamintește că, până în 2015, după ce Comisia a prelungit anumite termene de punere în aplicare pentru instrumentele financiare, o serie de deficiențe observate au fost atenuate prin măsuri orientate;

14.  ia act de faptul că întârzierile în punerea în aplicare a fondurilor ESI ar putea afecta ratele de plată, de reînnoire și de pârghie, iar acesta din urmă ar trebui să se bazeze pe o definiție și pe metodologiile utilizate de organizații internaționale, cum ar fi OCDE, făcându-se o distincție clară între contribuțiile publice și cele private și oferindu-se o indicație cu privire la intensitatea exactă a efectului de levier posibil în cadrul fiecăruia dintre instrumentele financiare, defalcat în funcție de țară și de regiune; reamintește că întârzierile înregistrate în perioada 2007-2013 au contribuit în mod ireversibil la funcționarea instrumentelor financiare aferente FEDR și FSE sub nivelul optim; subliniază că întârzierile în implementare, care pot fi atribuite începerii cu întârziere a perioadei de programare, pot afecta negativ performanța instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI, ceea ce ar putea conduce la concluzii de evaluare inexacte la sfârșitul perioadei; prin urmare, solicită ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a atenua efectele negative ale întârzierii punerii în aplicare, în special în ceea ce privește riscul unei utilizări limitate și al unui impact limitat în cazul instrumentelor financiare;

15.  este profund îngrijorat de posibilitatea ridicată de a se înregistra o nouă acumulare de facturi neplătite în a doua jumătate a CFM actual, ceea ce ar putea avea un impact grav asupra altor politici finanțate de UE;

16.  ia act de existența unor diferențe semnificative în întreaga UE în ceea ce privește penetrarea instrumentelor financiare, inclusiv a fondurilor ESI și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), de rezultatele inițiale ale acestor fonduri și de efectul preconizat al mobilizării unor resurse suplimentare, precum și de penetrarea altor instrumente financiare finanțate de UE în economiile cele mai performante ale Uniunii, care subminează obiectivele politicii de coeziune; subliniază că succesul de ansamblu al acestor instrumente depinde de ușurința utilizării lor și de capacitatea statelor membre de a gestiona investițiile prin intermediul acestora; în acest scop, sunt necesari indicatori preciși și diferențiați, care să permită evaluarea impactului lor real asupra politicii de coeziune;

Simplificare, sinergii și asistență tehnică – soluții

17.  salută acțiunile Comisiei ce vizează optimizarea reglementării și reducerea birocrației; subliniază că, în pofida îmbunătățirilor aduse, problema complexității continuă să existe, iar aspecte cum ar fi perioada lungă de înființare și sarcinile administrative impuse beneficiarilor sunt factori care îi descurajează pe aceștia să folosească instrumente financiare; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu BEI, FEI și autoritățile de management pentru a combina mult mai ușor microcreditele, împrumuturile, garanțiile, capitalul și capitalul de risc din fondurile ESI, asigurând, totodată, același nivel de transparență, control democratic, raportare și control;

18.  constată că dispozițiile specifice limitează flexibilitatea în cadrul operațiunilor cu instrumente financiare; subliniază că normele privind ajutoarele de stat par să fie deosebit de împovărătoare, în special la combinarea granturilor cu instrumentele financiare; invită Comisia să asigure un cadru adecvat pentru ajutoarele de stat și să analizeze opțiuni suplimentare pentru a simplifica conformitatea cu normele vizând ajutoarele de stat la toate cele trei niveluri - autorități de management, fondul de fonduri și intermediarii financiari; solicită condiții echitabile pentru normele privind ajutoarele de stat cu privire la toate instrumentele financiare, pentru a se evita tratamentul preferențial al anumitor surse de finanțare în comparație cu altele, în special în domeniul sprijinului acordat IMM-urilor;

19.  subliniază importanța de a realiza un audit al performanței instrumentelor financiare, inclusiv un audit al operațiunilor Grupului BEI în domeniul politicii de coeziune; remarcă faptul că activitățile de audit includ accesul la întregul ciclu al fondurilor ESI; invită Comisia și autoritățile naționale să identifice oportunitățile de simplificare și creare de sinergii prin intermediul procesului de audit; invită, prin urmare, Comisia să se concentreze pe o analiză comparativă a granturilor și a instrumentelor financiare, precum și pe continuarea consolidării capacităților, pe metodologia de audit și pe orientările pentru procesele de audit, care nu ar trebui să sporească sarcinile financiare și administrative ce revin beneficiarilor;

20.  atrage atenția asupra faptului că combinarea granturilor și a instrumentelor financiare are un potențial neexplorat; subliniază că, împreună cu transmiterea de orientări către autorități, este necesară o simplificare și o armonizare suplimentară în ceea ce privește normele care vizează combinarea diverselor fonduri ESI, precum și normele care vizează combinarea fondurilor ESI cu instrumente precum Orizont 2020 și FEIS; solicită o mai bună reglementare sub formă de norme clare, consecvente și focalizate în ceea ce privește reducerea sarcinii de reglementare prin facilitarea combinării menționate mai sus a alocărilor din mai multe programe pentru același instrument financiar, precum și prin permiterea combinării unor instrumente de microfinanțare în operațiunile FSE și prin continuarea simplificării procedurilor de achiziții publice în ceea ce privește selectarea intermediarilor financiari și pentru parteneriatele public-privat; solicită o mai bună coerență între diversele strategii; subliniază că o combinare între granturile din fondurile ESI și instrumentele financiare cu alte surse de finanțare poate face structura de finanțare mai atractivă pentru beneficiari și pentru investitorii din sectorul public și privat datorită partajării îmbunătățite a riscurilor și a îmbunătățirii performanței proiectelor, ajutând, astfel, instrumentele să asigure un potențial de creștere pe termen lung;

21.  ia act de faptul că gradul de utilizare a instrumentelor financiare poate fi îmbunătățit prin parteneriate de investiții, iar parteneriatele public-private îmbunătățesc sinergiile dintre sursele de finanțare și mențin echilibrul necesar între interesele publice și cele private; subliniază că utilizarea instrumentelor financiare în contextul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) și al inițiativelor privind investițiile teritoriale integrate (ITI) ar trebui, de asemenea, încurajată;

22.  salută actualele practici în materie de asistență tehnică, asigurate de către Comisie și Grupul BEI prin platforma fi-compass; regretă că serviciile de asistență la fața locului destinate autorităților și, în special, beneficiarilor instrumentelor financiare, inclusiv FEIS, sunt limitate, în timp ce multe autorități locale și regionale au întâmpinat dificultăți tehnice și se confruntă cu o lipsă de capacitate și de know-how în domeniul utilizării eficiente a instrumentelor financiare; solicită asigurarea de asistență tehnică, care ar trebui să fie direcționată în primul rând către părțile interesate locale și regionale, precum și către toți partenerii implicați, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru a finanța activitățile autorităților naționale; solicită, de asemenea, crearea de Comisie și BEI a unui plan de asistență tehnică comun, care să cuprindă activități de consiliere în domeniul financiar și nefinanciar, în special pentru proiectele mari, și care să cuprindă, de asemenea, consolidarea capacităților, formarea, acordarea de sprijin și schimbul de cunoștințe și de experiență; solicită, în plus, punerea în comun a cunoștințelor de specialitate (inclusiv consiliere juridică) cu privire la reglementările în domeniul politicii de coeziune, produsele financiare, ajutoarele de stat și achizițiile publice, care să vizeze autoritățile naționale, administratorii fondurilor și beneficiarii acestora, insistând asupra importanței de a evita dublarea structurilor;

23.  solicită Comisiei să crească vizibilitatea investițiilor din fondurile ESI și să facă mai clar faptul că sunt implicate finanțări acordate de UE; solicită, de asemenea, comunicarea și furnizarea de informații adecvate și cuprinzătoare privind posibilitățile de finanțare oferite de UE, într-o formă care să încurajeze utilizarea unor astfel de oportunități de către sectorul public și cel privat și care să vizeze beneficiarii potențiali și, în special, tinerii;

În ceea ce privește combinarea adecvată a instrumentelor de finanțare pentru perioada de după 2020 și viitorul politicii de coeziune

24.  recunoaște că provocările, cum ar fi migrația și securitatea, precum și evoluțiile politice viitoare din UE nu ar trebui să afecteze negativ investițiile realizate prin politica de coeziune sau obiectivele și rezultatele sale preconizate, în special după perioada de programare actuală;

25.  recunoaște că atât granturile, cât și instrumentele financiare au rolul lor specific în cadrul politicii de coeziune, dar și faptul că ele împărtășesc același scop urmărit de cele 11 obiective tematice, și anume modalitatea în care să se realizeze cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020 către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; subliniază că este necesar să se asigure că instrumentele financiare nu înlocuiesc granturile ca instrument principal al politicii de coeziune, precum și necesitatea de a menține caracterul reînnoibil al fondurilor care urmează să fie puse la dispoziție pentru reinvestiții în funcție de sectoarele și acțiunile pe care le pot susține;

26.  subliniază că instrumentele financiare funcționează mai bine în regiunile bine dezvoltate și în zonele metropolitane, unde piețele financiare sunt mai bine dezvoltate, în timp ce regiunile ultraperiferice și regiunile caracterizate prin rate armonizate ale șomajului ridicate și o densitatea scăzută a populației se confruntă cu dificultăți în atragerea de investiții, în timp ce granturile abordează probleme structurale regionale și permit o finanțare regională echilibrată; ia act de faptul că succesul instrumentelor financiare depinde de o serie de factori și că nu se pot formula concluzii generale pe baza unui singur criteriu; ia act de faptul că stabilirea unor obiective obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune de după 2020 nu poate fi considerată o opțiune viabilă; ia act de faptul că mărirea ponderii instrumentelor financiare nu ar trebui să influențeze contribuțiile financiare nerambursabile, întrucât acest lucru ar afecta negativ echilibrul; subliniază că într-o serie de politici publice trebuie să predomine granturile, în timp ce instrumentele financiare pot juca roluri complementare, în deplină conformitate cu evaluarea ex ante corespunzătoare și cu analiza de piață; solicită promovarea în continuare a instrumentelor financiare în cadrul programelor Interreg, cu scopul de a le face mai compatibile cu obiectivele cooperării teritoriale europene;

27.  reamintește că experiența acumulată în domeniul acordării fondurilor ESI indică faptul că combinarea surselor de finanțare constituite din granturi și instrumente financiare răspunde la realități specifice fiecărei țări și abordează lacunele în materie de coeziune socială, economică și teritorială; subliniază că această combinare a surselor de finanțare nu poate conduce la o soluție universală, datorită mai multor factori: regiunea geografică, domeniul de politică, tipul și dimensiunea beneficiarului, capacitatea administrativă, condițiile de piață, existența unor instrumente aflate în concurență, mediul de afaceri și orientarea fiscală și economică;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(5) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.
(9) JO C 19, 22.1.2014, p. 4.

Notă juridică