Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2326(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0202/2017

Texte depuse :

A8-0202/2017

Dezbateri :

PV 12/06/2017 - 15
CRE 12/06/2017 - 15

Voturi :

PV 13/06/2017 - 5.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0254

Texte adoptate
PDF 374kWORD 61k
Marţi, 13 iunie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020
P8_TA(2017)0254A8-0202/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020 (2016/2326(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 4, 162, 174-178 și 349,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2014-2020 - Un buget al UE axat pe rezultate” (COM(2016)0603),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2016 referitoare la accelerarea punerii în aplicare a politicii de coeziune(11),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea Dunării”(12) din 21 ianuarie 2010, Rezoluția Parlamentului European „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune”(13) din 6 iulie 2010, Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice”(14) din 28 octombrie 2015, Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea alpină”(15) din 13 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(20),

–  având în vedere comunicările Comisiei și rezoluțiile Parlamentului referitoare la regiunile ultraperiferice și, în special, Rezoluția din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020”(21) și Rezoluția din 26 februarie 2014 referitoare la dezvoltarea optimă a potențialului regiunilor ultraperiferice prin crearea de sinergii între fondurile structurale și alte programe ale Uniunii Europene(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(23),

–  având în vedere concluziile și recomandările Grupului la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind Raportul Special nr. 31 din 2016 al Curții de Conturi, intitulat „Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”, adoptate la 21 martie 2017,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 15 decembrie 2015(24) privind interpretarea articolului 349 din TFUE,

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 22 februarie 2016 privind complementaritățile dintre fondurile structurale și de investiții europene și Fondul european pentru investiții strategice - asigurarea coordonării, a sinergiilor și a complementarității,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0202/2017),

A.  întrucât politica de coeziune a UE se bazează pe TUE și pe TFUE și exprimă solidaritatea UE ca unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii, prin urmărirea obiectivului menționat în tratat de reducere a disparităților regionale și promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între toate regiunile UE;

B.  întrucât funcționarea UE ca „motor de convergență” a stagnat după 2008, generând o creștere semnificativă a divergențelor existente între statele membre, precum și apariția unor inegalități sociale și economice tot mai profunde în întreaga UE; reamintește că politica de coeziune la nivel european este foarte eficientă, în special în promovarea diverselor forme de cooperare teritorială și de aceea rămâne - în dimensiunea sa economică, socială și teritorială - o politică indispensabilă care combină nevoile specifice ale unui teritoriu cu prioritățile UE și produce rezultate concrete pe teren pentru toți cetățenii săi;

C.  întrucât politica de coeziune rămâne principala politică, de mare succes și foarte apreciată, de investiții și de dezvoltare la nivelul UE pentru crearea de locuri de muncă durabile și a unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii în perioada de după 2020, în special în contextul unei scăderi drastice a investițiilor publice și private în multe state membre, și date fiind repercusiunile globalizării; reamintește că politica de coeziune a jucat un rol esențial și a demonstrat o capacitate de reacție semnificativă la constrângerile macroeconomice;

D.  întrucât ultima reformă a politicii de coeziune din 2013 a fost cuprinzătoare și substanțială, accentul punându-se de această dată, pe de o parte, pe o abordare orientată spre rezultate, pe concentrarea tematică, pe eficiență și pe eficacitate și, pe de altă parte, pe principiile parteneriatului, guvernanței pe mai multe niveluri, specializării inteligente și abordărilor la nivel local;

E.  întrucât politica de coeziune reînnoită a determinat o trecere treptată de la o concentrare pe proiectele majore legate de infrastructură către o concentrare pe stimularea economiei bazate pe cunoaștere și a inovării;

F.  întrucât aceste principii ar trebui menținute și consolidate în perioada de după 2020, pentru a asigura continuitatea, vizibilitatea, securitatea juridică, accesibilitatea și transparența punerii în aplicare a politicii;

G.  întrucât, pentru a asigura succesul politicii de coeziune în perioada de după 2020, este esențial să se reducă sarcinile administrative ale beneficiarilor săi, să se identifice echilibrul corect între orientarea spre rezultate a politicii și nivelul de verificări și controale pentru creșterea proporționalității, să se introducă diferențierea în procesul de punere în aplicare a programelor și să se simplifice normele și procedurile, care în prezent sunt deseori percepute ca fiind prea complexe;

H.  întrucât aceste elemente — combinate cu abordarea politică integrată și cu principiul parteneriatului — ilustrează valoarea adăugată a politicii de coeziune;

I.  întrucât nici constrângerile bugetare din ce în ce mai mari atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național, nici consecințele Brexitului nu ar trebui să conducă la slăbirea politicii de coeziune a UE; solicită, în acest context, ca negociatorii UE și ai Regatului Unit să reflecteze asupra avantajelor și inconvenientelor participării în continuare a Regatului Unit la programele de cooperare teritorială europeană;

J.  întrucât politica de coeziune tratează deja o gamă foarte largă de provocări legate de obiectivele sale prevăzute în tratate și nu se poate pretinde ca, în limitele aceluiași buget - sau cu un buget și mai mic -, să abordeze toate noile provocări cu care s-ar putea confrunta UE după 2020, deși impactul poate fi mai mare dacă statelor membre, regiunilor și orașelor li s-ar permite o mai mare flexibilitate pentru a susține noile provocări în materie de politică;

Valoarea adăugată a politicii de coeziune a UE

1.  se opune cu fermitate oricărui scenariu pentru UE-27 până în 2025, astfel cum este inclus în Cartea albă privind viitorul Europei, fapt care ar diminua eforturile UE cu privire la politica de coeziune; invită, în schimb, Comisia să prezinte o propunere legislativă cuprinzătoare pentru o politică de coeziune post-2020 solidă și eficace;

2.  subliniază că creșterea economică și convergența economică și socială regională nu pot fi atinse fără o bună guvernanță, fără cooperare, fără încredere reciprocă între toate părțile interesate și fără implicarea efectivă a tuturor partenerilor de la nivel național, regional și local, astfel cum prevede principiul parteneriatului [articolul 5 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC)]; reamintește că regimul de gestiune partajată al politicii de coeziune a UE îi oferă acesteia din urmă un instrument unic cu ajutorul căruia să răspundă în mod direct preocupărilor cetățenilor în ceea ce privește provocările interne și externe; este de părere că gestiunea partajată, care se bazează pe principiul parteneriatului, pe guvernanța pe mai multe niveluri și pe coordonarea diferitelor niveluri administrative are o valoare semnificativă pentru a asigura o mai mare responsabilitate pentru punerea în aplicare a politicii în rândul tuturor părților interesate;

3.  subliniază efectele de catalizator ale politicii de coeziune și învățămintele care pot fi trase pentru administrații, beneficiari și părțile interesate; subliniază abordările orizontală și transversală ale politicii de coeziune ca politică inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, care oferă un cadru pentru mobilizarea și coordonarea actorilor naționali și subnaționali și îi angajează în mod direct în activități comune în vederea realizării priorităților UE prin intermediul proiectelor cofinanțate; solicită, în acest context, coordonarea și cooperarea optime între direcțiile generale ale Comisiei pentru politica de coeziune și alte direcții generale, precum și cu autoritățile naționale, regionale și locale;

4.  regretă adoptarea tardivă a mai multor programe operaționale și desemnarea tardivă a autorităților de management în unele state membre în timpul perioadei de programare actuale; salută primele semne ale punerii în aplicare accelerate a programelor operaționale, observate în cursul anului 2016; îndeamnă Comisia să continue activitatea Grupului operativ pentru o mai bună implementare pentru sprijinirea punerii în aplicare și identificarea cauzelor întârzierilor și să propună soluții și măsuri practice pentru a evita apariția unor probleme similare la începutul următoarei perioade de programare; încurajează puternic toți actorii implicați să continue să îmbunătățească și să accelereze punerea în aplicare, fără a crea blocaje;

5.  ia act de deficiențele planificării financiare și ale sistemului de implementare ce au condus la acumularea de facturi neonorate și a unor arierate fără precedent, restante încă din cadrul financiar multianual (CFM) anterior; solicită Comisiei să prezinte o soluție structurală la astfel de probleme înainte de expirarea actualului CFM și pentru a preîntâmpina propagarea lor în următorul CFM; subliniază că nivelul creditelor de plată trebuie să reflecte angajamentele anterioare, mai ales spre sfârșitul perioadei, când nivelul cererilor de plată din partea statelor membre are tendința de a crește în mod semnificativ;

6.  recunoaște că, în unele state membre, principiul parteneriatului a condus la o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale și regionale, deși încă se mai pot realiza îmbunătățiri pentru a se asigura implicarea reală și din timp a tuturor părților interesate, inclusiv din rândul societății civile, în vederea creșterii gradului de responsabilitate și a vizibilității în punerea în aplicare a politicii de coeziune, fără a crește sarcinile administrative sau a provoca întârzieri; subliniază că părțile interesate ar trebui să fie implicate în continuare în conformitate cu abordarea guvernanței pe mai multe niveluri; consideră că principiul parteneriatului și Codul de conduită ar trebui consolidate mai mult în viitor, prin introducerea, de exemplu, a unor cerințe minime clare privind participarea partenerilor;

7.  subliniază că, deși politica de coeziune a atenuat impactul recentei crize economice și financiare din UE și al măsurilor de austeritate, disparitățile regionale, precum și disparitățile în materie de competitivitate și inegalitățile sociale sunt în continuare ridicate; solicită acțiuni continue pentru reducerea acestor disparități și pentru prevenirea dezvoltării de noi disparități în toate tipurile de regiuni, menținând și consolidând sprijinul acordat regiunilor, astfel încât să se faciliteze asumarea politicii în fiecare tip de regiune și să se atingă obiectivele UE în întreaga UE; consideră, în acest context, că trebuie să se acorde mai multă atenție îmbunătățirii rezistenței regiunilor la șocurilor bruște;

8.  reamintește că cooperarea teritorială, în toate formele sale, inclusiv strategiile macro-regionale, al cărei potențial nu este încă pe deplin exploatat, transpune conceptul de cooperare și coordonare politică a regiunilor și a cetățenilor la nivel transfrontalier în cadrul UE; subliniază valoarea politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor specifice inerente insulelor, regiunilor transfrontaliere și regiunilor celor mai nordice slab populate, așa cum se prevede la articolul 174 din TFUE, regiunilor ultraperiferice definite la articolele 349 și 355 din TFUE, care beneficiază de un statut special și ale căror instrumente specifice și finanțare ar trebui menținute după 2020, precum și regiunilor periferice;

9.  observă că cooperarea teritorială europeană reprezintă unul dintre obiectivele importante ale politicii de coeziune pentru 2014-2020 care aduce o valoarea adăugată substanțială obiectivelor UE, încurajează solidaritatea între regiunile UE și cu vecinii acesteia și facilitează schimbul de experiență și transferul de bune practici, de exemplu, prin intermediul documentelor standardizate; insistă asupra necesității de a continua promovarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, ca o componentă a obiectivului privind consolidarea coeziunii teritoriale în conformitate cu articolul 174 din TFUE; consideră că aceasta ar trebui să rămână un instrument important pentru perioada de după 2020; subliniază, totuși, că actualul buget destinat cooperării teritoriale europene nu face față provocărilor majore cu care se confruntă programele Interreg și nici nu sprijină eficient cooperarea transfrontalieră; solicită un buget majorat în mod semnificativ pentru cooperarea teritorială europeană în următoarea perioadă de programare;

10.  subliniază importanța actualului program de cooperare Interreg Europa, destinat autorităților publice europene pentru a facilita schimbul de experiență și transferul de bune practici; sugerează ca posibilitățile de finanțare în cadrul următorului program Interreg Europa după 2020 să fie extinse, pentru a permite investițiile în proiecte-pilot fizice și în proiecte demonstrative, ținându-se seama și de implicarea părților interesate din Europa;

Arhitectura politicii de coeziune după 2020 – continuitate și domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri

11.  subliniază că actuala clasificare a regiunilor, reformele introduse, cum ar fi concentrarea tematică și cadrul de performanță, au demonstrat valoarea politicii de coeziune; solicită Comisiei să prezinte idei pentru o mai mare flexibilitate în execuția bugetului UE în ansamblul său; consideră că crearea unei rezerve este o opțiune interesantă în acest context pentru a aborda evenimentele neprevăzute majore în timpul perioadei de programare și pentru a facilita reprogramarea programelor operaționale în vederea adaptării investițiilor din fondurile ESI la nevoile în schimbare ale fiecărei regiuni și pentru a face față efectelor globalizării la nivel regional și local, fără a afecta totuși investițiile politicii de coeziune sau concentrarea strategică, obiectivele pe termen lung și securitatea și stabilitatea planificării programelor multianuale pentru autoritățile regionale și locale;

12.  recunoaște valoarea condiționalităților ex ante, în special a celei privind strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), care continuă sprijinirea programării strategice a fondurilor ESI și care au condus la o mai bună orientare spre performanță; constată că condiționalitățile ex ante, care permit ca fondurile ESI să sprijine în mod eficient realizarea obiectivelor Uniunii pentru perioada de după 2020, fără a aduce atingere obiectivelor de coeziune prevăzute în tratat;

13.  se opune condiționalităților macroeconomice și subliniază că legătura dintre politica de coeziune și procesele de guvernanță economică în semestrul european trebuie să fie echilibrată, reciprocă și fără caracter punitiv față de toate părțile interesate; sprijină o mai bună recunoaștere a dimensiunii teritoriale care ar putea fi benefică pentru semestrul european, și anume că guvernanța economică și obiectivele politicii de coeziune privind coeziunea economică, socială și teritorială, precum și creștere durabilă, ocuparea forței de muncă și protecția mediului ar trebui să fie luate în considerare într-o abordare echilibrată;

14.  consideră că, în măsura în care fondurile politicii de coeziune au ca scop stimularea investițiilor, a creșterii și a ocupării forței de muncă în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să exploreze, în al șaptelea raport privind coeziunea și în strânsă cooperare cu guvernele statelor membre, modul de abordare al impactului acestor investiții asupra deficitelor bugetare ale acestor guverne;

15.  subliniază că creșterea capacităților administrative și instituționale - și deci consolidarea agențiilor naționale și regionale pentru sprijinirea investițiilor - în domeniul programării, punerii în aplicare și evaluării programelor operaționale, precum și calitatea formării profesionale în statele membre și regiuni sunt esențiale pentru ca politica de coeziune să aibă performanțe bune în timp util, este esențială pentru programarea, punerea în aplicare și evaluarea programelor operaționale, precum și pentru realizarea unei convergențe către standarde mai ridicate; subliniază, în acest context, importanța inițiativei „Taiex Regio Peer 2 Peer”, care îmbunătățește capacitatea administrativă și instituțională și aduce rezultate mai bune pentru investițiile UE;

16.  subliniază necesitatea de a simplifica sistemul global de gestionare a politicii de coeziune la toate nivelurile de guvernanță, facilitând programarea, gestionarea și evaluarea programelor operaționale, astfel încât să devină mai accesibil, mai flexibil și mai eficient; subliniază, în acest context, importanța combaterii suprareglementării în statele membre; solicită Comisiei să mărească posibilitățile de e-coeziune și tipurile specifice de cheltuieli, cum ar fi baremurile standard pentru costurile unitare și sumele forfetare în cadrul Regulamentului privind dispozițiile comune, și să introducă o platformă digitală sau ghișee unice cu informații pentru solicitanți și beneficiari; sprijină concluziile și recomandările adoptate până în prezent de Grupul la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI și încurajează statele membre să pună în aplicare aceste recomandări;

17.  solicită Comisiei să aibă în vedere soluții bazate pe proporționalitate și diferențiere, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor, bazate pe riscuri, criterii obiective și stimulente pozitive pentru programe, amploarea și capacitatea administrativă a lor, în special în privința nivelurilor multiple de audit, care ar trebui să se concentreze pe combaterea neregularităților, și anume a fraudei și a corupției, și numărul de controale, pentru o mai bună armonizare a politicii de coeziune cu politica în domeniul concurenței și alte politici ale Uniunii, mai ales a normelor privind ajutoarele de stat aplicabile fondurilor ESI, dar nu FEIS sau Orizont 2020, precum și în ceea ce privește posibilitatea aplicării unui set unic de norme pentru toate fondurile ESI pentru eficientizarea finanțării ținând seama totodată de specificitățile fiecărui fond;

18.  solicită Comisiei, în perspectiva unei simplificări reale și de comun acord cu autoritatea de gestionare de programe naționale și regionale, să elaboreze un plan fezabil de extindere a sistemului de costuri simplificate asupra FEDR, în conformitate, de asemenea, cu dispozițiile din propunerea de regulament de modificare a regulamentului financiar aplicabil bugetului denumit „Omnibus”;

19.  consideră că granturile ar trebui să rămână baza finanțării politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, rolul tot mai important al instrumentelor financiare; subliniază că împrumuturile, capitalurile proprii sau garanțiile pot juca un rol complementar, dar că ar trebui utilizate cu precauție, pe baza unei evaluări adecvate ex-ante, iar granturile ar trebui complementate doar atunci când astfel de instrumente financiare demonstrează o valoare adăugată și ar putea avea un efect de levier prin atragerea de sprijin financiar suplimentar, ținând seama de disparitățile regionale și de diversitatea practicilor și experiențelor;

20.  subliniază că este important ca autorităților locale și regionale să li se acorde asistență din partea Comisiei, a BEI și a statelor membre cu privire la instrumentele financiare inovatoare, prin intermediul unor platforme precum fi-compass sau prin furnizarea de stimulente pentru beneficiari; reamintește că aceste instrumente nu sunt potrivite pentru toate tipurile de intervenții în cadrul politicii de coeziune; consideră că toate regiunile, în mod voluntar, ar trebui să poată decide cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor financiare în funcție de nevoile lor; se opune totuși obiectivelor cantitative obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare și subliniază că folosirea tot mai frecventă a instrumentelor financiare nu ar trebui să conducă la o reducere a bugetului UE în general;

21.  invită Comisia să asigure consolidarea sinergiilor și comunicării între fondurile ESI și alte fonduri și programe ale Uniunii, inclusiv FEIS, și să faciliteze punerea în aplicare de operațiuni bazate pe fonduri multiple; subliniază că FEIS nu ar trebui să submineze coerența strategică, concentrarea teritorială și perspectiva pe termen lung a programării politicii de coeziune și nu ar trebui să înlocuiască sau să împiedice accesul la granturi și nici să încerce să înlocuiască sau să reducă bugetul FEIS; insistă asupra adiționalității reale a resurselor sale; solicită stabilirea unor limite clare între FEIS și politica de coeziune, însoțită de punerea la dispoziție a unor posibilități de a le combina și de a le facilita utilizarea fără a le amesteca, ceea ce ar putea mări atractivitatea structurii de finanțare pentru o mai bună utilizare a resurselor limitate ale UE; consideră că sunt necesare armonizarea normelor privind operațiile bazate pe fonduri multiple, precum și o strategie de comunicare clară referitoare la posibilitățile de finanțare existente; invită Comisia, în acest context, să dezvolte un set de instrumente pentru beneficiari;

22.  invită Comisia să aibă în vedere elaborarea unui set de indicatori suplimentar care să completeze indicatorul PIB, care rămâne principala metoda legitimă și fiabilă pentru alocarea echitabilă a fondurilor ESI; consideră că, în acest context, ar trebui evaluat și luat în considerare indicele progresului social sau un indicator demografic, pentru a oferi o imagine cuprinzătoare a dezvoltării regionale; consideră că acești indicatori ar putea răspunde mai bine noilor tipuri de inegalități dintre regiunile UE pe cale de apariție; subliniază, în plus, relevanța indicatorilor de rezultat pentru consolidarea orientării spre rezultate și performanță a politicii de coeziune;

23.  invită Comisia să ia în considerare măsuri care vizează soluționarea problemei finanțării naționale a proiectelor din domeniul politicii de coeziune, având în vedere problema cu care se confruntă autoritățile locale și regionale în statele membre foarte centralizate, care nu au capacități fiscale și financiare suficiente și care întâmpină mari dificultăți în cofinanțarea proiectelor și, adeseori, chiar în elaborarea documentației proiectelor, din cauza lipsei de resurse financiare disponibile, ceea ce conduce la o utilizare mai scăzută a politicii de coeziune;

24.  încurajează Comisia să analizeze posibilitatea utilizării nivelului NUTS III drept clasificare a regiunilor în cadrul politicii de coeziune pentru unele priorități selectate;

Domeniile de politică esențiale pentru modernizarea politicii de coeziune după 2020

25.  subliniază importanța FSE, a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește combaterea șomajului pe termen lung și a șomajului în rândul tinerilor din Uniune, care se situează la unul dintre cele mai ridicate niveluri din istorie, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile ultraperiferice și în regiunile care au fost cel mai grav afectate de criză; subliniază rolul esențial al IMM-urilor în crearea de locuri de muncă - mai exact a 80 % dintre locurile de muncă din Uniune - și în promovarea sectoarelor inovatoare precum economia digitală și economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

26.  consideră că politica de coeziune din perioada de după 2020 ar trebui să ajute în continuare persoanele vulnerabile și marginalizate, să abordeze inegalitățile tot mai mari și să clădească solidaritate; ia act de impactul pozitiv din punctul de vedere al valorii adăugate sociale și profesionale a investițiilor în educație, formare și cultură; subliniază, de asemenea, necesitatea de a menține incluziunea socială, inclusiv cheltuielile din FSE, completate de investițiile FEDR în domeniul respectiv;

27.  sugerează utilizarea mai bună a fondurilor ESI pentru a răspunde schimbărilor demografice și consecințelor locale și regionale ale acestora; consideră că în regiunile care se confruntă cu provocări precum depopularea, fondurile ESI ar trebui mai bine vizate pentru a crea locuri de muncă și creștere;

28.  ia act de importanța din ce în ce mai mare a Agendei teritoriale și a parteneriatelor de succes între mediul rural și cel urban, precum și de rolul exemplar al orașelor inteligente ca microcosmosuri și catalizatori pentru soluții inovatoare la provocările de la nivel local și regional;

29.  salută Pactul de la Amsterdam și recunoașterea într-o mai mare măsură a rolului orașelor și al zonelor urbane în elaborarea politicilor europene și solicită o punere în aplicare efectivă a metodei de lucru de cooperare prin intermediul parteneriatelor pe care le prevede pactul; se așteaptă ca rezultatele să fie incluse în viitoarele politici ale UE în perioada de după 2020;

30.  evidențiază dimensiunea urbană îmbunătățită a politicii de coeziune sub forma unor dispoziții specifice pentru dezvoltarea urbană durabilă și pentru acțiuni inovatoare urbane; consideră că aceasta ar trebui dezvoltată și consolidată din punct de vedere financiar și în perioada de după 2020 și că subdelegarea de competențe către niveluri inferioare ar trebui consolidată; încurajează Comisia să îmbunătățească coordonarea între diferitele măsuri destinate orașelor pentru a consolida sprijinul direct acordat administrațiilor locale în cadrul politicii de coeziune prin furnizarea de finanțare și de instrumente adaptate dezvoltării teritoriale; subliniază rolul viitor al instrumentelor de dezvoltare teritorială, precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și investițiile teritoriale integrate;

31.  sprijină angajamentele asumate de UE în cadrul Acordului de la Paris privind schimbările climatice; reamintește, în acest context, obiectivul tuturor instituțiilor UE de a utiliza cel puțin 20% din bugetul UE pentru acțiuni legate de schimbările climatice și subliniază că fondurile ESI joacă un rol esențial în această direcție și ar trebui utilizate în continuare cât mai eficient posibil pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și pentru economia verde și sursele regenerabile de energie; consideră necesară îmbunătățirea sistemului de monitorizare a cheltuielilor în domeniul climei; subliniază, în acest sens, potențialul cooperării teritoriale europene, precum și rolul orașelor și regiunilor în contextul Agendei urbane;

32.  remarcă faptul că RIS3 consolidează ecosistemele de inovare regională; subliniază că, pentru ca UE să poată face față concurenței globale, cercetarea, inovarea și dezvoltarea tehnologică ar trebui să joace în continuare un rol esențial; consideră că modelul specializării inteligente ar trebui să devină principala abordare în cadrul politicii de coeziune în perioada după 2020, prin încurajarea cooperării între diferitele regiuni, zonele urbane și rurale și stimularea dezvoltării economice în UE, prin crearea de sinergii între RIS3 transnaționale și clusterele de nivel internațional; reamintește proiectul-pilot existent „Calea către excelență” (Stairway to Excellence - S2E), care oferă în continuare sprijin regiunilor pentru dezvoltarea și valorificarea sinergiilor între fondurile FEIS, programul Orizont 2020 și alte programe de finanțare ale UE; consideră, prin urmare, că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru optimizarea sinergiilor, pentru a consolida în continuare specializarea inteligentă și inovarea în perioada de după 2020;

33.   subliniază că o mai bună vizibilitate a politicii de coeziune este esențială pentru a combate euroscepticismul și poate contribui la recâștigarea încrederii cetățenilor; subliniază că, pentru a îmbunătăți vizibilitatea fondurilor ESI, trebuie să se pună accentul într-o mai mare măsură pe conținutul și rezultatele programelor lor, printr-o abordare ascendentă, permițând participarea părților interesate și beneficiarilor, care pot constitui un mijloc eficient de diseminare a rezultatelor politicii de coeziune; îndeamnă, de asemenea, Comisia, statele membre, regiunile și orașele să comunice într-un mod mai eficient rezultatele măsurabile ale politicii de coeziune care aduc o valoare adăugată în viața de zi cu zi a cetățenilor UE; solicită ca activitățile de comunicare desfășurare în cadrul unui buget specific în domeniul asistenței tehnice să continue, dacă este cazul, după încheierea unui proiect, până când rezultatele vor fi clar vizibile;

Perspective

34.  solicită ca promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și a solidarității în UE, precum și ca orientarea fondurilor UE către creștere economică, crearea de locuri de muncă și competitivitate să fie plasate pe prima pagină a agendei UE; solicită, de asemenea, continuarea luptei împotriva disparităților regionale, a sărăciei și excluziunii sociale, precum și a discriminării; consideră că, pe lângă obiectivele prevăzute în tratate, politica de coeziune ar trebui să servească în continuare drept instrument pentru atingerea obiectivelor politice ale UE, contribuind în acest fel la o mai bună vizibilitate a performanțelor sale, și să rămână principala politică de investiții a Uniunii disponibilă tuturor regiunilor;

35.  reiterează că este momentul să se pregătească politica de coeziune pentru perioada de după 2020 în vederea lansării efective a acesteia la începutul noii perioade de programare; solicită, prin urmare, ca elaborarea de către Comisie a noului cadru legislativ să înceapă în timp util, și anume imediat după prezentarea și traducerea în limbile oficiale a propunerii Comisiei pentru următorul CFM; solicită, de asemenea, adoptarea în timp util a tuturor propunerilor legislative pentru viitoarea politică de coeziune și orientări privind gestionarea și controlul, înainte de începerea noii perioade de programare, fără efect retroactiv; subliniază că punerea în aplicare cu întârziere a programelor operaționale poate să afecteze eficiența politicii de coeziune;

36.  ia act de faptul că nucleul actualului cadru legislativ al politicii de coeziune ar trebui menținut după 2020 printr-o politică îmbunătățită, consolidată, ușor accesibilă, orientată spre rezultate și cu o valoare adăugată mai bine comunicată cetățenilor;

37.  subliniază, având în vedere propunerea Comisiei 2016/0282(COD), că primirea migranților și a refugiaților aflați sub protecție internațională, precum și integrarea socială și economică a acestora necesită o abordare transnațională coerentă, care ar trebui, de asemenea, să facă obiectul actualei și viitoarei politici de coeziune a UE;

38.  remarcă importanța stabilității normelor; solicită Comisiei ca, în timpul elaborării dispozițiilor de execuție aferente politicii de coeziune în următorul CFM, să introducă un număr minim de modificări; este convins că este necesar ca ponderea din bugetul UE alocată politicii de coeziune pentru perioada de după 2020 să fie menținută la un nivel adecvat, sau chiar mărită, având în vedere provocările interne și externe complexe cu care se va confrunta această politică în ceea ce privește obiectivele sale; consideră că această politică nu trebuie să fie slăbită în niciun caz, nici în contextul Brexit, și că ponderea sa în bugetul total al UE nu ar trebui diminuată prin transferuri de fonduri pentru a plăti pentru noile provocări; subliniază, de asemenea, caracterul multianual al politicii de coeziune și solicită menținerea perioadei sale de programare de șapte ani sau introducerea unei perioade de programare de 5+5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătate perioadei;

39.  solicită alocarea rapidă a rezervei de performanță; constată că intervalul cuprins între realizarea performanței și deblocarea rezervei este prea lung, reducând astfel eficacitatea rezervei; îndeamnă, prin urmare, Comisia să permită statelor membre să operaționalizeze utilizarea rezervei de performanță de îndată ce revizuirea este finalizată;

40.  subliniază, în acest context, faptul că, în cadrul politicii de coeziune, agenda digitală, inclusiv furnizarea infrastructurii necesare și a soluțiilor tehnologice avansate, trebuie să reprezinte o prioritate, în special în următoarea perioadă de programare; constată că evoluțiile din sectorul telecomunicațiilor trebuie însoțite de măsuri corespunzătoare de formare, care trebuie, de asemenea, susținute prin politica de coeziune;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și statelor membre și parlamentelor acestora și Comitetului Regiunilor.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(8) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0217.
(12) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 14.
(13) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 1.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0383.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0336.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0311.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2015)0307
(21) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 1.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2014)0133.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.
(24) ECLI:EU:C:2015:813.

Notă juridică