Index 
Texte adoptate
Joi, 2 martie 2017 - BruxellesEdiţie definitivă
Cerere de ridicare a imunității lui Marine Le Pen
 Acordul euro-mediteraneean UE-Liban (aderarea Croației) ***
 Acordul UE-Liechtenstein privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize ***
 Mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale și instrumentele fără caracter juridic obligatoriu în domeniul energiei ***I
 Obligații în domeniul reciprocității vizelor
 Opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente
 Punerea în aplicare a programului „Europa creativă”
 Aplicarea programului „Europa pentru cetățeni”
 Politica comercială comună a UE în contextul imperativelor de sustenabilitate a speciilor sălbatice

Cerere de ridicare a imunității lui Marine Le Pen
PDF 321kWORD 44k
Decizia Parlamentului European din 2 martie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Marine Le Pen (2016/2295(IMM))
P8_TA(2017)0056A8-0047/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Marine Le Pen, transmisă la 5 octombrie 2016 de către Jean-Jaques URVOAS, Păstrătorul sigiliilor (ministrul francez al Justiției), în cadrul unei proceduri de anchetă împotriva lui Marine Le Pen în fața Tribunalului din Nanterre, pentru difuzarea, pe contul Twitter al acesteia, a unor imagini islamiste cu caracter violent,

–  în urma audierii lui Jean-François Jalkh care o reprezenta pe Marine Le Pen, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0047/2017),

A.  întrucât autoritățile judiciare franceze au solicitat ridicarea imunității lui Marine Le Pen, deputată în Parlamentul European și președintă a Frontului Național (FN), în contextul unei acțiuni în justiție motivate de difuzarea prin intermediul contului Twitter al acesteia a unor imagini cu caracter violent care reprezintă execuția a trei ostatici de către gruparea teroristă Daesh și însoțite de comentariul „Iată ce este Daesh”, la data de 16 decembrie 2015, în urma unui interviu la postul de radio RMC în cadrul căruia ascensiunea FN era comparată cu acțiunea grupului terorist Daesh;

B.  întrucât practica Parlamentului European este ca imunitatea unui deputat în acest Parlament să poată fi ridicată atunci când opiniile exprimate și/sau imaginile în litigiu nu au o legătură directă sau clară cu exercitarea, de către deputatul urmărit, a atribuțiilor sale de deputat în Parlamentul European și nu constituie expresia unor opinii sau voturi exprimate în aceeași calitate în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și al articolului 26 din Constituția Republicii Franceze;

C.  întrucât, de asemenea, articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

D.  întrucât difuzarea unor imagini violente care sunt susceptibile să aducă atingere demnității umane este o infracțiune prevăzută și sancționată în temeiul articolelor 227-24, 227-29 și 227-31 din Codul penal al Republicii Franceze;

E.  întrucât articolul 6-1 din Legea franceză nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 Pour la Confiance dans l’Économie numérique (Lege privind încrederea în economia digitală), care transpune Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”), face referire la activitățile prestatorilor de servicii ale societății informaționale, și nu la activități cu caracter individual;

F.  întrucât, în pofida faptului că imaginile publicate de către Marine Le Pen sunt accesibile tuturor prin intermediul motorului de căutare Google și au fost transmise online pe scară largă după difuzarea inițială, caracterul lor violent este susceptibil să aducă atingere demnității umane;

G.  întrucât ștergerea celor trei fotografii a fost solicitată de către familia ostaticului James Foley la 17 decembrie 2015, cu alte cuvinte, după intervenția autorităților judiciare și întrucât, în urma acestei cereri, Marine Le Pen a șters numai fotografia lui James Foley;

H.  întrucât ritmul desfășurării procedurii judiciare inițiate împotriva lui Marine Le Pen corespunde ritmului tipic de desfășurare a procedurilor referitoare la presă și la alte mijloace mass-media, nu există motive de a suspecta existența unui caz de fumus persecutionis, și anume o situație în care există indicii sau elemente de probă cu privire la o intenție de vătămare a activității politice a unui deputat;

I.  întrucât articolul 26 din Constituția Republicii Franceze prevede că niciun membru al Parlamentului nu poate fi pus sub urmărire penală, arestat, sau supus oricărei alte măsuri privative sau restrictive de libertate, fără autorizarea Parlamentului;

J.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să se pronunțe cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului și nici asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a actelor care îi sunt imputate,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Marine Le Pen;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente ale Republicii Franceze și lui Marine Le Pen.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Acordul euro-mediteraneean UE-Liban (aderarea Croației) ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la proiectul de decizie Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (05748/2016 – C8-0171/2016 – 2015/0292(NLE))
P8_TA(2017)0057A8-0027/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05748/2016),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteraneean de stabilire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (05750/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0171/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0027/2017),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Libaneze.


Acordul UE-Liechtenstein privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize ***
PDF 242kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, ca parte a Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 (12852/2016 – C8-0515/2016 – 2016/0247(NLE))
P8_TA(2017)0058A8-0025/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12852/2016),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Principatul Liechtenstein privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, ca parte a Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 (12881/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0515/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0025/2017),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Principatului Liechtenstein.


Mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale și instrumentele fără caracter juridic obligatoriu în domeniul energiei ***I
PDF 247kWORD 51k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale și la instrumentele fără caracter juridic obligatoriu dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei și de abrogare a Deciziei nr. 994/2012/UE (COM(2016)0053 – C8-0034/2016 – 2016/0031(COD))
P8_TA(2017)0059A8-0305/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0053),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0034/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii de către Senatul francez, Parlamentul Maltei, Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Portugaliei, în care se susţine că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarităţii,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri externe, și Comisiei pentru comerț internațional (A8-0305/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 martie 2017 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale și la instrumentele fără caracter juridic obligatoriu dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei și de abrogare a Deciziei nr. 994/2012/UE

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2017/684.)

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 81.


Obligații în domeniul reciprocității vizelor
PDF 250kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la obligațiile Comisiei în domeniul reciprocității vizelor în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 (2016/2986(RSP))
P8_TA(2017)0060B8-0173/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului(1), în special articolul 1 alineatul (4) („mecanismul de reciprocitate”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat în ceea ce privește situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în domeniul politicii vizelor” (COM(2016)0221),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat referitor la situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în ceea ce privește politica în domeniul vizelor” (Acțiuni întreprinse ca urmare a comunicării din 12 aprilie) (COM(2016)0481),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat în ceea ce privește situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în domeniul politicii vizelor” (Acțiuni întreprinse ca urmare a comunicării din 12 aprilie) (COM(2016)0816),

–  având în vedere articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 80, 265 și 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere dezbaterea pe tema „Obligații în domeniul reciprocității vizelor”, care a avut loc la 14 decembrie 2016 la Strasbourg,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei pe tema obligațiilor ce revin Comisiei în domeniul reciprocității vizelor, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001, (O-000142/2016 – B8-1820/2016),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât criteriul de reciprocitate a vizelor, unul dintre criteriile fundamentale ale politicii UE în materie de vize, este înțeles, în general, că ar implica ca cetățenii UE să fie supuși acelorași condiții atunci când călătoresc spre o țară terță ca și resortisanții țării terțe respective atunci când călătoresc spre UE;

B.  întrucât scopul mecanismului de reciprocitate a vizelor este de a pune în practică o astfel de reciprocitate în materie de vize; întrucât politica UE în domeniul vizelor interzice statelor membre individuale să introducă o obligație în materie de vize pentru resortisanții unei țări terțe dacă țara respectivă este inclusă în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 (țările ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză de scurtă ședere);

C.  întrucât mecanismul de reciprocitate a fost revizuit în 2013, Parlamentul intervenind în calitate de colegislator, deoarece a trebuit să fie adaptat în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene privind temeiurile juridice secundare și „să ofere un răspuns al Uniunii ca act de solidaritate, în cazul în care o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru” (considerentul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1289/2013);

D.  întrucât mecanismul de reciprocitate stabilește o procedură care începe în cazul apariției unei situații de nereciprocitate, ce prevede calendare și măsuri precise care trebuie luate în vederea încheierii unei situații de nereciprocitate; întrucât logica sa inerentă prevede măsuri din ce în ce mai severe cu privire la țara terță în cauză, inclusiv, în ultimă instanță, suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză („a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate”);

E.  întrucât „pentru a asigura implicarea corespunzătoare a Parlamentului European și a Consiliului în cea de-a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate, dată fiind natura politică deosebit de sensibilă a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și implicațiile orizontale ale acestei chestiuni pentru statele membre, pentru țările asociate spațiului Schengen și pentru Uniune în sine, în special pentru relațiile lor externe și pentru funcționarea globală a spațiului Schengen, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [a fost] delegată Comisiei în ceea ce privește anumite elemente ale mecanismului de reciprocitate”, inclusiv suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză;

F.  întrucât „Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării” [articolul 290 alineatul (2) litera (a) din TFUE];

G.  întrucât un act delegat „poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecțiuni” [articolul 290 alineatul (2) litera (b) din TFUE];

H.  întrucât Comisia a contestat în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene alegerea actelor delegate în a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate și întrucât Curtea de Justiție a considerat, cu toate acestea, că alegerea legislatorului a fost corectă (cauza C-88/14);

I.  întrucât, astfel, mecanismul stabilește în mod clar obligații și responsabilități pentru Parlament și Consiliu, precum și pentru Comisie, în diversele etape ale mecanismului de reciprocitate,

1.  consideră că Comisia este obligată din punct de vedere juridic să adopte un act delegat care să suspende temporar exonerarea de la obligația de a deține viză pentru cetățenii țărilor terțe care nu au eliminat obligația de a deține viză pentru cetățenii anumitor state membre în termen de 24 luni de la data publicării notificărilor în acest sens, termen care s-a încheiat la 12 aprilie 2016;

2.  invită Comisia, pe baza articolul 265 din TFUE, să adopte actul delegat necesar în termen de cel mult două luni de la data adoptării prezentei rezoluții;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului European, Consiliului și parlamentelor naționale.

(1) JO L 81, 21.3.2001, p. 1.


Opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente
PDF 499kWORD 69k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente (2016/2057(INI))
P8_TA(2017)0061A8-0040/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția sa din 6 februarie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează prețurile medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate(1),

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane,

–  având în vedere evaluarea REFIT a Comisiei cu privire la Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului pentru evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale (SWD(2016)0125),

–  având în vedere obligațiile prevăzute la articolul 81 din Directiva 2001/83/CE privind menținerea unei aprovizionări adecvate și continue cu medicamente,

–  având în vedere evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie(2) privind consolidarea cooperării în UE cu privire la evaluarea tehnologiilor medicale (ETM),

–  având în vedere Strategia din 29 octombrie 2014 a Rețelei ETM de cooperare în UE cu privire la evaluarea tehnologiilor medicale (3),

–  având în vedere raportul final al investigației sectorului farmaceutic realizată de Comisie (SEC(2009)0952),

–  având în vedere raportul din 2013 al Comisiei intitulat „Inegalitățile în materie de sănătate în UE - raportul final al unui consorțiu. Conducerea consorțiului: Sir Michael Marmot”(4), în care se afirmă faptul că sistemele de sănătate joacă un rol semnificativ în diminuarea riscului de sărăcie sau pot contribui la reducerea sărăciei,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind inovarea în beneficiul pacienților(5),

–  având în vedere concluziile reuniunii informale pe teme de sănătate a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 18 aprilie 2016,

–  având în vedere cel de-al șaselea raport al Comisiei privind monitorizarea litigiilor privind brevetele din sectorul farmaceutic,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Medicamente sigure, inovatoare și accesibile: o viziune reînnoită asupra sectorului farmaceutic” (COM(2008)0666),

–  având în vedere punctele 249 și 250 din hotărârea Curții de Justiție din 14 februarie 1978 în cauza 27/76 referitoare la prețurile excesive,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE(6),

–  având în vedere raportul grupului de lucru la nivel înalt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind accesul la medicamente – Promovarea inovării și a accesului la tehnologiile medicale, publicat în luna septembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2006 privind valorile și principiile comune în cadrul sistemelor de sănătate ale UE și concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 6 aprilie 2011 și din 10 decembrie 2013 privind procesul de reflecție asupra unor sisteme de sănătate moderne, reactive și sustenabile,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente” (COM(2014)0215),

–  având în vedere raportul intitulat „În direcția unei evaluări armonizate a UE cu privire la valoarea terapeutică adăugată a medicamentelor”, publicat de către Departamentul său tematic „Politica economică și științifică” în 2015(7),

–  având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății intitulat „Opinia Comitetului de experți ai OMS privind selecția de medicamente esențiale, 17-21 octombrie 1977 — Seria de rapoarte tehnice ale OMS, nr. 615”, raportul Secretariatului OMS din 7 decembrie 2001 intitulat „Strategia OMS privind medicamentele: proceduri revizuite pentru actualizarea listei de bază a OMS a medicamentelor esențiale” (EB109/8); raportul OMS din martie 2015 intitulat „Accesul la medicamente noi în Europa” și raportul OMS din 28 iunie 2013 intitulat „Medicamente prioritare pentru Europa și pentru întreaga lume”,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane,

–  având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 litera (a) din TFUE privind dreptul cetățenilor europeni la protecția sănătății,

–  având în vedere articolele 101 și 102 din TFUE privind reglementarea concurenței,

–  având în vedere Declarația de la Doha privind Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală și sănătatea publică (WTO/MIN(01)/DEC/2) și punerea în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha din 1 septembrie 2003 (WTO/L/540),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică,

–  având în vedere acordul de achiziție comună, aprobat de Comisie la 10 aprilie 2014(8),

–  având în vedere Conferința de la Nairobi din 1985 privind utilizarea rațională a medicamentelor,

–  având în vedere raportul privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 726/2004 aprobat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0035/2016) și amendamentele adoptate de Parlamentul European la 10 martie 2016(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 2015 referitoare la programul de lucru al Comisiei pe anul 2016(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la donările voluntare și neremunerate de țesuturi și celule(11),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru petiții (A8-0040/2017),

A.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul fundamental al cetățenilor la sănătate și la tratament medical(12);

B.  întrucât sistemele publice de sănătate sunt cruciale pentru a garanta accesul universal la asistență medicală, un drept fundamental al cetățenilor europeni; întrucât sistemele de sănătate din UE se confruntă cu provocări precum îmbătrânirea populației, povara din ce în ce mai mare reprezentată de bolile cronice, costul ridicat al dezvoltării de noi tehnologii, nivelul ridicat și în creștere al cheltuielilor farmaceutice, precum și efectele crizei economice asupra cheltuielilor din domeniul sănătății; întrucât, în 2014, cheltuielile din sectorul farmaceutic din UE au reprezentat 17,1 % din totalul cheltuielilor din sectorul sănătății și 1,41 % din produsul intern brut (PIB); întrucât aceste provocări arată că este nevoie de cooperare europeană și de noi măsuri de politică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

C.  întrucât produsele farmaceutice reprezintă unul dintre pilonii sistemului medical și nu doar un simplu obiect de comerț și întrucât accesul insuficient la medicamentele esențiale și prețul ridicat al medicamentelor inovatoare reprezintă o amenințare gravă la adresa sustenabilității sistemelor naționale de sănătate;

D.  întrucât pacienții ar trebui să aibă acces la îngrijirile medicale și la opțiunile de tratament pe care le aleg și le preferă, inclusiv la terapii și medicamente complementare și alternative;

E.  întrucât asigurarea accesului pacienților la medicamente esențiale reprezintă unul dintre obiectivele de bază ale UE și ale OMS, precum și un obiectiv de dezvoltare durabilă (nr. 3) al ONU; întrucât accesul universal la medicamente depinde de disponibilitatea la timp a acestora și de accesibilitatea lor pentru toți, fără discriminare geografică;

F.  întrucât concurența este un factor important în echilibrul general al pieței produselor farmaceutice și poate să conducă la scăderea prețurilor, la reducerea cheltuielilor pentru medicamente și la îmbunătățirea accesului pacienților în timp util la medicamente cu prețuri rezonabile, cu respectarea celor mai înalte standarde calitative în cadrul procesului de cercetare și de dezvoltare;

G.  întrucât intrarea pe piață a medicamentelor generice este un mecanism important pentru creșterea concurenței, reducerea prețurilor și asigurarea sustenabilității sistemelor de sănătate; întrucât intrarea pe piață a medicamentelor generice nu ar trebui amânată, iar concurența nu ar trebui denaturată;

H.  întrucât o piață a medicamentelor sănătoasă și competitivă beneficiază de controlul vigilent prevăzut de legea privind concurența;

I.  întrucât, în multe cazuri, prețurile la medicamentele noi au crescut în ultimele decenii până la un nivel la care au devenit inaccesibile pentru mulți cetățeni europeni și la care afectează sustenabilitatea sistemelor de sănătate naționale;

J.  întrucât, în plus față de prețurile ridicate și de caracterul inaccesibil, printre barierele în calea accesului la medicamente esențiale și la alte medicamente se numără slaba conectare între nevoile clinice și cercetare, lipsa de acces la asistență medicală și la profesioniștii din domeniul medical, procedurile administrative nejustificate, termenele dintre autorizația de introducere pe piață și deciziile ulterioare de stabilire a prețurilor și de rambursare, indisponibilitatea produselor, normele privind brevetele și restricțiile bugetare;

K.  întrucât unele boli, precum hepatita C, pot fi combătute cu succes prin diagnosticarea timpurie combinată cu tratamentul cu medicamente noi și vechi, salvând milioane de oameni din întreaga UE;

L.  întrucât numărul persoanelor diagnosticate cu cancer este tot mai mare în fiecare an, iar combinația dintre incidența sporită a cancerului în rândul populației și noile medicamente pentru cancer avansate din punct de vedere tehnologic generează o situație în care costul total al tratării cancerului crește, ceea ce creează o presiune fără precedent pentru bugetele destinate sănătății și face ca tratamentul să fie inaccesibil pentru mulți pacienți bolnavi de cancer, conducând astfel la riscul ca accesibilitatea sau prețul medicamentelor să devină factorul determinant în tratamentul unui pacient care suferă de cancer;

M.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 privind medicamentele pentru terapie avansată a fost introdus pentru a promova inovarea la nivelul UE în acest sector, asigurând totodată siguranța, însă doar opt terapii noi au fost aprobate până în prezent;

N.  întrucât UE a trebuit să introducă stimulente pentru a promova cercetarea în domenii precum bolile rare și bolile pediatrice; întrucât Regulamentul privind produsele medicamentoase orfane a oferit un cadru important pentru promovarea cercetării în domeniul medicamentelor orfane, îmbunătățind considerabil tratamentul bolilor rare pentru care anterior nu existau alternative, dar întrucât, cu toate acestea, există preocupări cu privire la punerea în aplicare a acestui regulament;

O.  întrucât decalajul dintre rezistența din ce în ce mai mare la agenții antimicrobieni și dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni se extinde și întrucât bolile rezistente la medicamente ar putea cauza 10 milioane de decese în fiecare an la nivel mondial până în 2050; întrucât se estimează că în UE mor anual cel puțin 25 000 de oameni din cauza infecțiilor cauzate de bacterii rezistente, costul anual ridicându-se la 1,5 miliarde EUR, în timp ce în ultimii 40 de ani a fost dezvoltată numai o nouă clasă de antibiotice;

P.  întrucât, în ultimele decenii, s-au înregistrat progrese semnificative cu privire la tratarea bolilor care în trecut erau incurabile, ceea ce înseamnă, de exemplu, că în prezent în UE nu mai mor pacienți care suferă de HIV/SIDA; întrucât, cu toate acestea, există în continuare multe boli pentru care nu există niciun tratament optim (inclusiv cancerul, care ucide aproape 1,3 milioane de oameni în UE în fiecare an);

Q.  întrucât accesul la teste de diagnosticare și la vaccinuri accesibile și adecvate este la fel de important precum accesul la medicamente sigure, eficace și accesibile;

R.  întrucât medicamentele pentru terapii avansate au potențialul de a reconfigura tratarea unei game ample de boli, îndeosebi în domeniile bolilor în care abordările convenționale nu sunt adecvate, și întrucât numai câteva medicamente pentru terapii avansate au fost autorizate până în prezent;

S.  întrucât anumite medicamente esențiale nu sunt disponibile în mai multe state membre, ceea ce poate duce la apariția unor probleme cu privire la îngrijirea pacienților; întrucât unele cazuri de penurie de medicamente pot apărea fie din cauza strategiilor de afaceri ilegitime, cum ar fi „plățile pentru întârziere” în sectorul farmaceutic, fie din motive politice, legate de procesul de producție sau de distribuție sau din cauza comerțului paralel; întrucât articolul 81 din Directiva 2001/83/CE prevede măsuri pentru a preveni penuria farmaceutică prin intermediul așa-numitei obligații de serviciu public, care obligă producătorii și distribuitorii să asigure aprovizionarea piețelor naționale; întrucât, în multe cazuri, obligația de serviciu public nu se aplică producătorilor care aprovizionează distribuitorii, astfel cum se arată într-un studiu solicitat de Comisie;

T.  întrucât un cadru stabil și previzibil de reglementare referitor la proprietatea intelectuală, precum și punerea în aplicare în timp util și în mod adecvat a acestuia sunt esențiale pentru crearea unui mediu favorabil inovării, care să sprijine accesul pacienților la tratamente inovatoare și eficace;

U.  întrucât scopul proprietății intelectuale este de a aduce beneficii societății și de a promova inovarea și întrucât există preocupări privind abuzul/utilizarea necorespunzătoare a acestor drepturi;

V.  întrucât, începând din anul 1995, Acordul OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) prevede flexibilitate în privința brevetelor, cum ar fi acordarea de licențe obligatorii;

W.  întrucât un proiect-pilot lansat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) în 2014, cunoscut sub denumirea de „căi adaptive”, care se aplică în primul rând tratamentelor din domeniile cu un nivel ridicat al nevoilor medicale neîndeplinite, a generat dezbateri intense cu privire la raportul dintre riscuri și beneficii al acordării de acces timpuriu pe piață pentru medicamente inovatoare pe baza unui nivel mai redus de date clinice;

X.  întrucât protecția proprietății intelectuale este esențială în domeniul accesului la medicamente și întrucât este necesar să se identifice mecanisme care să contribuie la combaterea fenomenului medicamentelor contrafăcute,

Y.  întrucât, cu câțiva ani în urmă, în cadrul unui dialog european la nivel înalt care a reunit principalii factori de decizie și principalele părți interesate din domeniul sănătății de la nivel mondial (reuniunea „G10” în perioada 2001-2002, urmată de Forumul farmaceutic în perioada 2005-2008) s-a decis să se dezvolte o viziune strategică comună și să ia măsuri concrete pentru a contribui la competitivitatea sectorului farmaceutic;

Z.  întrucât doar 3 % din bugetele pentru sănătate sunt destinate măsurilor de profilaxie și de promovare a sănătății publice;

AA.  întrucât stabilirea prețurilor și a condițiilor de rambursare a medicamentelor sunt de competența statelor membre și sunt reglementate la nivel național; întrucât cadrul legislativ al UE reglementează proprietatea intelectuală, trialurile clinice, autorizațiile de introducere pe piață, transparența în stabilirea prețurilor, farmacovigilența și concurența; întrucât creșterea cheltuielilor în sectorul farmaceutic, precum și asimetria constatată în ceea ce privește capacitățile de negociere și de informare privind prețurile între societățile farmaceutice și statele membre arată că este nevoie de continuarea cooperării europene și de noi măsuri politice, atât la nivel european, cât și la nivel național; întrucât prețurile medicamentelor sunt de obicei negociate prin intermediul unor negocieri bilaterale și confidențiale între industria farmaceutică și statele membre;

AB.  întrucât majoritatea statelor membre au propriile agenții de evaluare a tehnologiilor medicale, fiecare cu propriile criterii;

AC.  întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, Parlamentul și Consiliul pot, pentru a îndeplini obiectivele comune de siguranță, să adopte măsuri de stabilire a unor standarde ridicate de calitate și de securitate a medicamentelor și întrucât, în conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din TFUE, premisa propunerilor legislative din sectorul medical trebuie să fie asigurarea unui nivel de protecție ridicat,

Piața farmaceutică

1.  împărtășește îngrijorarea exprimată în concluziile Consiliului din 2016 privind consolidarea echilibrului dintre sistemele farmaceutice din UE;

2.  salută concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 prin care Comisia este invitată să realizeze o analiză bazată pe dovezi a impactului global al proprietății intelectuale (PI) asupra inovării, precum și asupra disponibilității medicamentelor (deficite de aprovizionare și lansări pe piață amânate sau eșuate, printre altele), precum și asupra accesibilității la medicamentelor;

3.  reafirmă că dreptul la sănătate este un drept al omului recunoscut atât în Declarația universală a drepturilor omului, cât și în Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, și că acest drept se referă la toate statele membre, dat fiind că au ratificat tratatele internaționale în materie de drepturile omului care recunosc dreptul la sănătate; subliniază că, pentru ca acest drept să fie garantat, trebuie asigurat, printre alți factori, accesul la medicamente;

4.  recunoaște valoarea inițiativelor cetățenești, cum ar fi Carta europeană a drepturilor pacientului, bazată pe Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și Ziua europeană a drepturilor pacienților, sărbătorită în fiecare an pe 18 aprilie la nivel local și național în statele membre; invită Comisia să oficializeze Ziua europeană a drepturilor pacienților la nivelul UE;

5.  evidențiază concluziile reuniunii informale a Consiliului miniștrilor sănătății, desfășurată la Milano, în perioada 22-23 septembrie 2014, în timpul Președinției italiene a Consiliului, ocazie cu care numeroase state membre au convenit că trebuie să depună eforturi comune pentru a facilita schimbul de bune practici și pentru a permite un acces mai rapid pentru pacienți;

6.  subliniază că este necesară o coerență între toate politicile UE (sănătate publică globală, dezvoltare, cercetare și comerț) și subliniază, prin urmare, că problema accesului la medicamente în țările în curs de dezvoltare trebuie privită într-un context mai larg;

7.  subliniază importanța eforturilor publice și private în domeniul C&D pentru descoperirea de noi tratamente; subliniază că prioritățile de cercetare trebuie să abordeze necesitățile medicale ale pacienților, recunoscând totodată interesul companiilor farmaceutice de a genera profit din investițiile lor; subliniază faptul că cadrul de reglementare trebuie să faciliteze atingerea celui mai bun rezultat posibil pentru pacienți și pentru interesul public;

8.  subliniază că nivelul ridicat de fonduri publice folosite pentru C&D nu se reflectă în procesul de stabilire a prețurilor din cauza lipsei de trasabilitate a fondurilor publice în condițiile de brevetare și acordare de licențe, împiedicând obținerea unei rentabilități publice echitabile a investițiilor publice;

9.  încurajează o mai mare transparență a costurilor pentru C&D, inclusiv în ceea ce privește partea din activitățile de cercetare finanțate din fonduri publice și comercializarea medicamentelor;

10.  subliniază rolul proiectelor europene de cercetare și al IMM-urilor în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la medicamente la nivel european; subliniază rolul programului Orizont 2020 în această privință;

11.  reamintește faptul că industria farmaceutică din UE este una dintre cele mai competitive industrii din Uniune; subliniază faptul că menținerea unui nivel înalt al calității inovării este cheia pentru abordarea nevoilor pacienților și pentru îmbunătățirea competitivității; subliniază că cheltuielile de sănătate ar trebui considerate o investiție publică și că medicamentele de calitate pot îmbunătăți sănătatea publică și pot permite pacienților să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă;

12.  subliniază faptul că, într-o Uniune Europeană afectată de dezindustrializare, sectorul farmaceutic rămâne un pilon industrial important și o forță motrice pentru crearea de locuri de muncă;

13.  este de părere că opiniile exprimate de cetățenii europeni prin intermediul petițiilor adresate Parlamentului European au o importanță fundamentală și ar trebui luate în considerare în mod prioritar de legiuitorul european;

14.  subliniază faptul că organizațiile de pacienți ar trebui să fie implicate într-un mod mai adecvat în definirea strategiilor publice și private de cercetare în cadrul trialurilor clinice, pentru a asigura faptul că acestea răspund adevăratelor nevoi neîndeplinite ale pacienților europeni;

15.  ia act de faptul că este în interesul pacienților ca, în cazul nevoilor medicale neîndeplinite, să obțină acces rapid la medicamente noi și inovatoare; subliniază, cu toate acestea, că procedura accelerată de acordare a autorizațiilor de introducere pe piață nu ar trebui să devină o regulă, ci ar trebui utilizată doar în cazuri de nevoi medicale neîndeplinite importante și nu trebuie să fie motivată de considerente comerciale; reamintește faptul că trialurile clinice solide și monitorizarea atentă prin farmacovigilență sunt necesare pentru evaluarea calității, eficacității și siguranței medicamentelor noi;

16.  constată cu îngrijorare că 5 % din numărul total de spitalizări în UE sunt provocate de reacții adverse la medicamente, acestea reprezentând a cincea cea mai importantă cauză a deceselor din spitale;

17.  atrage atenția asupra Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001 la Doha, în care se precizează că Acordul TRIPS ar trebui să fie aplicat și interpretat astfel încât să aducă beneficii sănătății publice, încurajând atât accesul la medicamentele existente, cât și dezvoltarea altora noi; ia act, în acest sens, de decizia din 6 noiembrie 2015 a Consiliului TRIPS al OMC de a extinde scutirea privind brevetele pentru medicamente pentru țările cel mai puțin dezvoltate până în ianuarie 2033;

18.  subliniază nevoia acută de a dezvolta capacități locale în domeniul cercetării farmaceutice în țările în curs de dezvoltare, pentru a remedia lacuna persistentă în materie de cercetare și fabricare a medicamentelor, prin parteneriate de tip public-privat pentru dezvoltarea de produse și prin crearea unor centre deschise de cercetare și producție;

Concurența

19.  regretă cazurile de litigii care au ca scop amânarea intrării pe piață a medicamentelor generice; ia act de faptul că, potrivit raportului final al investigației în sectorul farmaceutic realizate de Comisie, numărul de litigii a crescut de patru ori între 2000 și 2007, că aproape 60 % din cazuri se referă la brevete pentru medicamente de a doua generație și că au fost necesari, în medie, doi ani pentru ca aceste cazuri să fie rezolvate;

20.  subliniază faptul că o mai bună reglementare va promova competitivitatea; recunoaște, de asemenea, importanța și eficacitatea instrumentelor antitrust în combaterea comportamentelor anticoncurențiale, cum ar fi abuzul sau utilizarea necorespunzătoare a sistemelor de brevete și a sistemului de autorizare a medicamentelor, încălcându-se articolele 101 și/sau 102 din TFUE;

21.  subliniază faptul că medicamentele biosimilare favorizează intensificarea concurenței, scăderea prețurilor și realizarea de economii pentru sistemele de sănătate, contribuind astfel la îmbunătățirea accesului pacienților la medicamente; subliniază că valoarea adăugată și impactul economic al medicamentelor biosimilare asupra sustenabilității sistemelor de sănătate ar trebui analizate, intrarea lor pe piață nu ar trebui amânată, iar, în cazul în care este necesar, ar trebui examinate măsuri de sprijinire a introducerii lor pe piață;

22.  subliniază că stabilirea prețurilor medicamentelor pe baza valorii lor poate fi folosită greșit ca strategie economică de maximizare a profitului, conducând la stabilirea unor prețuri disproporționate în raport cu structura de cost, ceea ce contravine distribuției optime a bunăstării sociale;

23.  recunoaște faptul că utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice („off-label”) poate aduce beneficii pacienților atunci când nu există alternative aprobate; constată cu îngrijorare că pacienții sunt supuși unor riscuri sporite din cauza lipsei unei baze solide de argumente care să dovedească siguranța și eficacitatea utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice, din cauza lipsei consimțământului în cunoștință de cauză și a dificultăților mari în ceea ce privește monitorizarea efectelor adverse; subliniază că anumite subgrupuri ale populației, cum ar fi copiii și persoanele în vârstă, sunt în mod deosebit expuse acestei practici;

Stabilirea prețurilor și transparența

24.  subliniază faptul că pacienții sunt veriga cea mai slabă în ceea ce privește accesul la medicamente și că dificultățile legate de accesul la medicamente nu ar trebui să-i afecteze în mod negativ;

25.  subliniază faptul că majoritatea agențiilor naționale și regionale de evaluare a tehnologiilor medicale folosesc deja o serie de criterii clinice, economice și referitoare la beneficiile sociale pentru a evalua noile medicamente cu scopul de a-și susține deciziile în ceea ce privește stabilirea prețului și condițiile de rambursare;

26.  subliniază că este important să se evalueze valoarea adăugată terapeutică reală și bazată pe dovezi a medicamentelor noi în comparație cu cea mai bună alternativă disponibilă;

27.  constată cu îngrijorare faptul că datele care stau la baza evaluării valorii adăugate a medicamentelor inovatoare sunt adesea puține și insuficient de convingătoare pentru a sprijini un proces decizional solid cu privire la stabilirea prețurilor;

28.  subliniază că evaluarea tehnologiilor medicale trebuie să reprezinte un instrument important și eficient de îmbunătățire a accesului la medicamente, contribuind la sustenabilitatea sistemelor de sănătate naționale, permițând crearea de stimulente pentru inovare și aducând o înaltă valoare terapeutică adăugată pentru pacienți; constată, în plus, că introducerea unor evaluări comune ale tehnologiilor medicale la nivelul UE ar permite evitarea fragmentării sistemelor de evaluare, duplicarea eforturilor și alocarea necorespunzătoare a resurselor în UE;

29.  subliniază că evaluarea tehnologiei ar trebui să fie un proces multidisciplinar, care să rezume informațiile medicale, sociale, economice și etice legate de utilizarea tehnologiei medicale cu respectarea unor standarde ridicate, în mod sistematic, independent, obiectiv, reproductibil și transparent, cu scopul de a elabora în domeniul medical politici sigure, eficiente și care pun accent pe pacient și pentru ca tehnologia medicală să fie cât mai eficientă cu putință;

30.  consideră că prețul unui medicament ar trebui să acopere costurile legate de dezvoltarea și producția respectivului medicament și ar trebui să fie adecvat pentru situația economică a țării în care este comercializat, precum și să fie în concordanță cu valoarea terapeutică adăugată pe care o aduce pentru pacienți, asigurându-se în același timp accesul pacienților la medicamente, servicii medicale sustenabile și recompensarea inovațiilor;

31.  subliniază că, chiar și în cazul în care valoarea adăugată a unui nou medicament este semnificativă, prețul său nu ar trebui să fie atât de ridicat încât să împiedice accesul sustenabil la respectivul medicament în UE;

32.  consideră că valoarea adăugată terapeutică reală a unui medicament, impactul social, raportul costuri-beneficii, impactul bugetar și eficienta pentru sistemul public de sănătate sunt elemente care trebuie luate în considerare deopotrivă atunci când se stabilesc prețurile și procedurile de rambursare pentru medicamente;

33.  constată cu îngrijorare că, din cauza puterii mai scăzute de negociere a țărilor cu venituri mai reduse, medicamentele sunt comparativ mai puțin accesibile în aceste state membre, în special în domeniul oncologic; regretă, în contextul stabilirii prețurilor de referință la nivel internațional, lipsa de transparență în ceea ce privește lista de prețuri a medicamentelor comparativ cu prețurile efective și dezechilibrul de informații care rezultă în cadrul negocierilor dintre sector și sistemele naționale de sănătate;

34.  subliniază că Directiva 89/105/CEE (Directiva privind transparența) nu a fost revizuită în ultimii 20 de ani și că, în acest timp, s-au produs schimbări semnificative în sistemul medicamentelor în UE;

35.  subliniază, în acest context, nevoia unor procese independente de colectare a datelor și de analiză, precum și nevoia de transparență;

36.  constată că în cadrul proiectului EURIPID este nevoie de mai multă transparență din partea statelor membre pentru a include prețurile reale plătite de acestea;

37.  consideră că este nevoie de un progres revoluționar în domeniul prevenirii bolilor, întrucât aceasta poate constitui un factor esențial pentru diminuarea utilizării medicamentelor și pentru asigurarea concomitentă a unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane; invită UE și statele membre să consolideze legislația care vizează susținerea producției alimentare sustenabile și să adopte toate inițiativele necesare pentru a promova obiceiuri sănătoase și sigure, cum ar fi alimentația sănătoasă;

Competențele UE și cooperarea

38.  reamintește că articolul 168 din TFUE prevede că, în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

39.  subliniază importanța creșterii transparenței și a intensificării cooperării voluntare între statele membre în domeniul stabilirii prețurilor și al rambursării medicamentelor, pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor de sănătate și pentru a proteja drepturile cetățenilor europeni de a avea acces la servicii medicale de calitate;

40.  reamintește că transparența în cadrul tuturor instituțiilor și agențiilor naționale și de la nivelul UE este crucială pentru buna funcționare a democrației și că experții implicați în procesul de autorizare nu ar trebui să fie afectați de conflicte de interese;

41.  salută inițiativele precum inițiativa privind medicamentele inovatoare (IMI), care reunesc sectorul public și pe cel privat pentru a stimula cercetarea și a accelera accesul pacienților la terapii inovatoare, venind în întâmpinarea nevoilor medicale neîndeplinite; regretă însă nivelul scăzut de rentabilitate publică a investițiilor publice, dată fiind lipsa condiționalităților de acces la fondurile publice ale UE; constată, de asemenea, că IMI 2, a doua și actuala fază a IMI, este în mare parte finanțată de contribuabilii UE și subliniază necesitatea ca UE să își asume într-o mai mare măsură rolul de lider în stabilirea nevoilor prioritare în materie de sănătate publică pentru cercetarea IMI 2, în realizarea unui schimb de date mai amplu, în politicile de gestionare partajată a proprietății intelectuale în domeniul medical și în asigurarea transparenței și a caracterului echitabil al randamentului investițiilor publice;

42.  atrage atenția asupra procedurii europene de achiziții comune de medicamente folosită pentru achiziționarea de vaccinuri, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE; încurajează statele membre să facă uz deplin de acest instrument, de exemplu în caz de penurie a vaccinurilor pentru nou-născuți;

43.  constată cu îngrijorare faptul că UE se situează în urma SUA în ceea ce privește existența unui mecanism de raportare standardizat și transparent cu privire la cauzele penuriei de medicamente; invită Comisia și statele membre să propună și să instituie un astfel de instrument pentru elaborarea de politici bazate pe dovezi;

44.  reamintește importanța agendei digitale privind sănătatea, precum și necesitatea de a acorda prioritate dezvoltării și punerii în aplicare a soluțiilor medicale online (e-sănătate) și mobile (m-sănătate), pentru a asigura noi modele sigure, fiabile, accesibile, moderne și durabile de îngrijire a sănătății pentru pacienți, îngrijitori, profesioniștii din domeniul sănătății și contribuabili;

45.  reamintește faptul că țările cel mai puțin dezvoltate sunt cele mai afectate de bolile asociate sărăciei, în special HIV/SIDA, malaria, tuberculoza, boli ale organelor reproducătoare, boli infecțioase și boli ale pielii;

46.  subliniază că femeile și copiii din țările în curs de dezvoltare au acces mai redus la medicamente comparativ cu bărbații adulți, din cauza lipsei de disponibilitate, accesibilitate, accesibilitate financiară și acceptabilitate a tratamentelor, din cauza discriminării bazate pe factori culturali, religioși sau sociali, precum și din cauza slabei calități a structurilor medicale;

47.  subliniază faptul că tuberculoza a devenit principala cauză infecțioasă de deces din lume și că cea mai periculoasă formă de boală este multirezistentă la medicamente; subliniază importanța abordării crizei rezistenței emergente la antimicrobiene, inclusiv prin finanțarea cercetării și dezvoltarea de noi instrumente de vaccinare, diagnostic și tratament pentru tuberculoză, asigurând, în același timp, acces durabil și la prețuri accesibile la aceste noi instrumente, pentru a garanta că nimeni nu este exclus;

Proprietatea intelectuală (PI) și cercetarea și dezvoltarea (C&D)

48.  reamintește că drepturile de proprietate intelectuală permit o perioadă de exclusivitate care trebuie să fie reglementată, monitorizată și pusă în aplicare în mod atent și eficient de către autoritățile competente, cu scopul de a evita conflictul cu dreptul uman fundamental la protecția sănătății, promovând totodată o inovare de calitate și competitivitatea; subliniază faptul că Oficiul European de Brevete (OEB) și statele membre ar trebui să acorde brevete numai pentru medicamentele care îndeplinesc în mod strict cerințele privind brevetarea, și anume noutatea, gradul de inventivitate și aplicabilitate industrială, astfel cum este consacrat în Convenția brevetului european;

49.  subliniază faptul că, în timp ce o serie de medicamente noi sunt exemple de inovații revoluționare, alte medicamente demonstrează o valoare adăugată terapeutică insuficientă pentru a fi considerate inovații veritabile (substanțe similare - „me-too”); reamintește că inovarea progresivă poate fi, de asemenea, benefică pentru pacienți și că reorientarea și reformularea moleculelor cunoscute pot aduce valoare terapeutică adăugată, care ar trebui atent evaluată; avertizează cu privire la potențiala utilizare eronată a normelor de protecție de proprietății intelectuale, care permit reînnoirea („evergreening”) drepturilor de brevet și evitarea concurenței;

50.  ia act de impactul pozitiv al Regulamentului (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane, care a permis introducerea pe piață a unui număr de produse inovatoare destinate pacienților pentru care nu exista tratament; ia act de îngrijorările legate de eventuala aplicare incorectă a criteriilor de desemnare a produselor medicamentoase orfane și de efectul posibil al acestora asupra numărului tot mai mare de autorizații pentru medicamentele orfane; recunoaște că medicamentele orfane pot fi utilizate, de asemenea, în afara indicațiilor terapeutice, pot fi reorientate și autorizate pentru indicații suplimentare care să permită creșterea vânzărilor; invită Comisia să asigure stimulente echilibrate, fără a descuraja inovarea în acest domeniu; subliniază faptul că dispozițiile din Regulamentul privind produsele medicamentoase orfane ar trebui să fie aplicabile numai în cazul în care sunt întrunite criteriile relevante;

51.  remarcă faptul că Acordul TRIPS al OMC oferă flexibilități în ceea ce privește drepturile de brevet, precum acordarea de licențe obligatorii, care au scăzut în mod real prețurile; ia act de faptul că aceste flexibilități pot fi utilizate ca instrument eficace în circumstanțe excepționale, stabilite de legislația fiecărui stat membru al OMC, pentru a aborda problemele de sănătate publică, în scopul de a putea furniza medicamente esențiale la prețuri accesibile în cadrul programelor naționale de sănătate publică și de a proteja și promova sănătatea publică;

Recomandări

52.  cere să se ia măsuri la nivel național și la nivelul UE pentru a garanta dreptul pacienților la acces universal, mai ieftin, eficient, sigur și în timp util la terapii esențiale și inovatoare, precum și pentru a garanta sustenabilitatea sistemelor publice de sănătate din UE și pentru a asigura realizarea de investiții viitoare în inovarea din domeniul farmaceutic; subliniază că accesul pacienților la medicamente este o responsabilitate comună a tuturor actorilor din sistemul de sănătate;

53.  solicită Consiliului și Comisiei să consolideze capacitățile de negociere ale statelor membre, cu scopul de a asigura accesul la prețuri accesibile la medicamente pe tot teritoriul UE;

54.  ia act de raportul Grupului la nivel înalt pentru accesul la medicamente convocat de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite;

55.  constată că reorientarea medicamentelor existente spre a fi folosite pentru noi indicații poate fi însoțită de o creștere a prețurilor; solicită Comisiei să colecteze și să analizeze date cu privire la creșterile de prețuri în cazurile de reorientare a utilizării medicamentelor și să prezinte un raport Parlamentului și Consiliului privind echilibrul și proporționalitatea stimulentelor care încurajează industria să investească în reorientarea utilizării medicamentelor;

56.  solicită statelor membre să dezvolte o colaborare mai strânsă pentru combaterea acestei fragmentări a pieței, în special prin elaborarea de procese și rezultate comune pentru evaluarea tehnologiilor medicale, precum și să stabilească criterii comune pentru a contribui la deciziile privind stabilirea prețurilor și rambursarea la nivel național;

57.  solicită Comisiei să revizuiască Directiva privind transparența, punând accentul pe garantarea intrării în timp util pe piață a medicamentelor generice și biosimilare, punând capăt corelării brevetelor conform orientărilor Comisiei, accelerând deciziile privind stabilirea prețurilor și rambursarea pentru medicamentele generice și opunându-se reevaluărilor multiple ale elementelor care stau la baza autorizației de comercializare; consideră că aceasta va maximiza economiile pentru bugetele naționale de sănătate, va îmbunătăți gradul de accesibilitate, va accelera accesul pacienților și va preveni sarcinile administrative pentru companiile producătoare de medicamente generice și biosimilare;

58.  îndeamnă Comisia să propună o nouă directivă privind transparența procedurilor de stabilire a prețurilor și a sistemelor de rambursare, ținând seama de provocările de pe piață;

59.  solicită o nouă directivă privind transparența, care să înlocuiască Directiva 89/105/CEE, cu scopul de a asigura transparența deplină și eficacitatea controalelor asupra tuturor procedurilor utilizate pentru a stabili prețurile și a rambursa medicamentele în statele membre;

60.  solicită statelor membre să pună în aplicare corect Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, evitând restricționarea aplicării normelor privind rambursarea serviciilor medicale transfrontaliere, inclusiv rambursarea medicamentelor, care ar putea constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau un obstacol nejustificat în calea liberei circulații;

61.  invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod eficace punerea în aplicare în statele membre a Directivei 2011/24/UE, precum și să planifice și să realizeze o evaluare oficială a acestei directive, care să includă reclamațiile, încălcările și toate măsurile de transpunere;

62.  îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze C&D orientate spre nevoile neîndeplinite ale pacienților, cum ar fi cercetarea în domeniul noilor agenți antimicrobieni, coordonarea eficientă și eficace a resurselor publice alocate cercetării în domeniul sănătății și promovarea responsabilității sociale a sectorului farmaceutic;

63.  solicită statelor membre să se bazeze pe exemplul inițiativelor existente în UE destinate promovării cercetării independente în domeniile de interes pentru serviciile de sănătate naționale care sunt insuficient abordate în cercetarea comercială (de exemplu, rezistența la antimicrobiene) și pentru populațiile de pacienți excluse de obicei din studiile clinice, cum ar fi copiii, femeile însărcinate și persoanele în vârstă;

64.  evidențiază amenințarea tot mai mare pe care o reprezintă creșterea rezistenței la antimicrobiene și caracterul urgent al amenințărilor reprezentate de rezistența la antimicrobiene, recent recunoscută de ONU; solicită Comisiei să își intensifice acțiunile în vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene, să promoveze C&D în acest domeniu și să prezinte un plan de acțiune al UE nou și cuprinzător, bazat pe abordarea „One Health”;

65.  recunoaște faptul că stimulentele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 privind medicamentele de uz pediatric nu s-au dovedit a fi eficiente pentru a stimula inovarea în materie de medicamente pentru copii, în special în domeniul oncologiei și al neonatologiei; invită Comisia să examineze obstacolele existente și să propună măsuri care să promoveze progresele în acest domeniu;

66.  invită Comisia să promoveze inițiative care să ghideze cercetarea publică și privată spre a descoperi medicamente inovatoare pentru tratamentul bolilor specifice copilăriei;

67.  invită Comisia să înceapă imediat să lucreze la raportul prevăzut la articolul 50 din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric și să modifice legislația pentru a aborda lipsa de inovare în domeniul tratamentelor oncologice pediatrice prin revizuirea criteriilor care permit derogarea de la planul de investigație pediatrică și pentru a garanta că planurile de investigație pediatrică sunt puse în aplicare din etapele de început ale dezvoltării unui medicament, astfel încât copiii să nu aștepte mai mult decât este necesar pentru a avea acces la tratamente noi și inovatoare;

68.  invită Comisia să promoveze cercetarea publică și privată a medicamentelor destinate femeilor, să remedieze inegalitatea de gen în cadrul cercetării și dezvoltării și să permită tuturor cetățenilor să beneficieze de un acces mai echitabil la medicamente;

69.  îndeamnă Comisia și statele membre să adopte planuri strategice pentru a asigura accesul la medicamente vitale; solicită, în acest sens, coordonarea unui plan de eradicare a hepatitei C în UE, utilizând diverse instrumente, cum ar fi achizițiile comune europene;

70.  solicită stabilirea unor condiții-cadru în domeniile cercetării și politicii privind medicamentele, astfel încât să se promoveze inovarea, în special cu privire la boli precum cancerul, care încă nu pot fi tratate într-o măsură satisfăcătoare;

71.  invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a stimula dezvoltarea și accesul pacienților la medicamente pentru terapii avansate;

72.  solicită Comisiei să analizeze impactul general al proprietății intelectuale asupra inovării și asupra accesului pacienților la medicamente, prin intermediul unui studiu detaliat și obiectiv, după cum a solicitat Consiliul în concluziile sale din 17 iunie 2016, și, în special, să analizeze în acest studiu impactul certificatelor suplimentare de protecție, al exclusivității datelor și al exclusivității pieței asupra calității inovării și asupra concurenței;

73.  invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru medicamentele orfane (în special în ceea ce privește conceptul de nevoi medicale neîndeplinite, modul în care acest concept este interpretat și ce criterii trebuie să fie îndeplinite pentru a identifica nevoile medicale neîndeplinite), să prezinte orientări cu privire la nevoile medicale neîndeplinite prioritare, să evalueze sistemele existente de stimulare pentru facilitarea dezvoltării de medicamente eficiente, sigure și la prețuri accesibile pentru bolile rare în comparație cu cele mai bune alternative disponibile, să promoveze registrul european al bolilor rare și centrele de referință în acest domeniu și să asigure punerea în aplicare corectă a legislației;

74.  salută legislația privind farmacovigilența din 2010 și 2012; invită Comisia, EMA și statele membre să continue monitorizarea și raportarea publică privind punerea în aplicare a legislației în materie de farmacovigilență și să garanteze evaluările ulterioare autorizării referitoare la eficacitatea și efectele adverse ale medicamentelor;

75.  invită Comisia să colaboreze cu EMA și cu părțile interesate în vederea introducerii unui cod de bune practici pentru raportarea obligatorie a efectelor adverse și a rezultatelor utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice și să asigure crearea unor registre ale pacienților, pentru a consolida baza de date și pentru a reduce riscurile pentru pacienți;

76.  cere Comisiei să promoveze datele deschise în cadrul cercetărilor privind medicamentele finanțate cu fonduri publice, precum și să încurajeze condiții cum ar fi prețurile accesibile și neexclusivitatea sau coproprietatea asupra proprietății intelectuale pentru proiectele finanțate din granturile publice de la UE, cum este cazul programului Orizont 2020 sau al IMI;

77.  invită Comisia să promoveze o conduită etică și transparența în sectorul farmaceutic, în special în ceea ce privește trialurile clinice și costul real al C&D, precum și procedura de autorizare și de evaluare a inovării;

78.  ia act de utilizarea de căi adaptive pentru a promova accesul mai rapid al pacienților la medicamente; subliniază gradul mai ridicat de incertitudine în ceea ce privește siguranța și eficiența unui medicament nou la intrarea sa pe piață; subliniază îngrijorarea exprimată de către personalul medical, organizațiile societății civile și autoritățile de reglementare în ceea ce privește căile adaptive; subliniază importanța crucială a punerii în aplicare corespunzătoare a sistemului de supraveghere ulterioare introducerii pe piață; consideră că utilizarea de căi adaptive ar trebui restricționată la cazuri specifice de nevoi medicale importante neîndeplinite și solicită Comisiei și EMA să prezinte orientări pentru a garanta siguranța pacienților;

79.  solicită Comisiei să garanteze o evaluare aprofundată a calității, siguranței și eficacității în cadrul oricărui proces de aprobare rapidă și să se asigure că aceste aprobări sunt posibile prin intermediul autorizării condiționate și numai în circumstanțe excepționale în care a fost identificată clar o nevoie medicală neîndeplinită și să se asigure că există un proces transparent și responsabil ulterior acordării autorizației prin care se monitorizează siguranța, calitatea și eficacitatea, precum și că se aplică sancțiuni pentru neconformitate;

80.  îndeamnă Comisia și statele membre să instituie un cadru de promovare, garantare și consolidare a competitivității și utilizării medicamentelor generice și biosimilare, garantând intrarea mai rapidă pe piață a acestora și monitorizând practicile neloiale, în conformitate cu articolele 101 și 102 din TFUE, precum și să prezinte un raport semestrial în acest sens; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze acordurile privind litigiile în materie de brevete între deținătorii brevetelor originale și industria de medicamente generice, care ar putea fi utilizate în mod abuziv pentru a restricționa intrarea pe piață a medicamentelor generice;

81.  invită Comisia să continue și, dacă este posibil, să intensifice monitorizarea și investigarea posibilelor cazuri de abuz de piață, inclusiv așa-numitele cazuri de „efectuare a unor plăți pentru întârziere”, tarifarea excesivă și alte forme de restricționare a accesului pe piață relevante în mod special pentru companiile farmaceutice care își desfășoară activitatea în UE, în conformitate cu articolele 101 și 102 din TFUE;

82.  solicită Comisiei să introducă o derogare de la certificatul suplimentar de protecție (CSP) prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 469/2009, care să permită fabricarea de medicamente generice și biosimilare în Europa, în scopul exportării acestora în țări în care nu există CSP sau în care acestea au expirat mai devreme, fără a submina exclusivitatea acordată prin sistemul de CSP pe piețele protejate; consideră că astfel de dispoziții ar putea avea un impact pozitiv asupra accesului la medicamente de înaltă calitate în țările în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate, precum și asupra creșterii producției și intensificării C&D în UE, creând noi locuri de muncă și stimulând creșterea economică;

83.  invită Comisia să respecte și să consolideze legislația UE în domeniul concurenței și competențele sale pe piața farmaceutică, pentru a contracara abuzurile și pentru a promova prețuri echitabile pentru pacienți;

84.  invită Comisia să intensifice dialogul cu privire la nevoile medicale neîndeplinite între toate părțile interesate relevante, pacienți, personal medical, autorități de reglementare, organisme de evaluare a tehnologiilor medicale, contribuabili și dezvoltatori, pe parcursul întregii durate de viață a medicamentelor;

85.  invită Comisia să propună, cât mai repede posibil, acte legislative referitoare la un sistem european de evaluare a tehnologiilor medicale pentru a armoniza criterii transparente legate de evaluarea tehnologiei medicale cu scopul de a evalua valoarea adăugată din punct de vedere terapeutic în comparație cu cele mai bune alternative disponibile, ținând seama de nivelul de inovare și de valoare pentru pacienți, printre altele, să introducă evaluări obligatorii ale eficienței relative la nivelul UE, ca un prim pas pentru medicamentele noi, și să instituie un sistem european de clasificare pentru a încadra nivelul valorii terapeutice adăugate, cu ajutorul unei proceduri independente și transparente care să evite conflictele de interese; consideră că o astfel de legislație garantează că rezultatele comune ale evaluărilor tehnologiilor medicale obținute la nivelul UE sunt utilizate la nivel național; îndeamnă, de asemenea, Comisia să intensifice dialogul în etapele timpurii și să aibă în vedere un mecanism de coordonare bazat pe un organism independent, care ar putea promova cooperarea dintre organismele naționale care se ocupă de evaluarea tehnologiilor medicale, garantând totodată că organismele naționale (și regionale) care se ocupă de evaluările tehnologiilor medicale continuă să dețină expertiza în acest domeniu;

86.  invită Consiliul să intensifice cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește procedurile de stabilire a prețurilor, pentru a putea face schimb de informații privind acordurile de negociere și bunele practici, în special, și pentru a evita cerințele administrative inutile și întârzierile; invită Comisia și Consiliul să analizeze criteriile clinice, economice și sociale pe care unele agenții naționale de evaluare a tehnologiei medicale le aplică deja, respectând totodată competențele statelor membre;

87.  solicită Comisiei și statelor membre să convină cu privire la o definiție comună a „valorii terapeutice adăugate a medicamentelor”, cu participarea experților din statele membre; ia act, în acest sens, de definiția noțiunii de „ valoare terapeutică adăugată” utilizată pentru medicamentele de uz pediatric;

88.  invită Comisia și statele membre să identifice și/sau să dezvolte cadre, structuri și metodologii cu scopul de a încorpora în mod semnificativ informațiile despre pacienți în toate etapele ciclului de C&D a medicamentelor, de la dialogul inițial la aprobarea de către autoritatea de reglementare, evaluarea tehnologiei medicale, evaluările eficienței relative, precum și luarea deciziilor în materie de stabilire a prețurilor și de rambursare, cu implicarea pacienților și a organizațiilor reprezentative ale acestora;

89.  invită Comisia și statele membre să promoveze investiții majore cu finanțare publică în cercetare, pe baza nevoilor medicale neîndeplinite, precum și să asigure rentabilitatea investiției publice în sănătate și să introducă o finanțare condiționată pe bază de licențe neexclusive și de prețuri accesibile la medicamente;

90.  invită Consiliul să promoveze utilizarea rațională a medicamentelor pe întreg teritoriul UE, promovând campanii și programe educaționale menite să contribuie la sensibilizarea cetățenilor cu privire la utilizarea rațională a medicamentelor, cu scopul de a evita consumul excesiv, în special de antibiotice, și promovând eliberarea de către medici a rețetelor bazate pe principiile active și administrarea de medicamente generice;

91.  invită statele membre să asigure accesibilitatea farmaciilor, inclusiv densitatea lor în zonele urbane și rurale deopotrivă, personal profesionist într-un număr adecvat, ore de deschidere corespunzătoare, asistență de calitate și servicii de consiliere;

92.  invită Comisia și Consiliul să elaboreze măsuri care să asigure accesul pacienților la medicamente la prețuri accesibile și beneficii pentru societate, evitând totodată orice impact inacceptabil asupra bugetelor pentru sănătate, să utilizeze diferite măsuri, cum ar fi explorările în perspectivă, dialogul timpuriu, modelele inovatoare de stabilire a prețurilor, achiziții comune voluntare și cooperarea voluntară în negocierile cu privire la prețuri, cum este cazul inițiativei dintre țările Benelux și Austria, precum și să exploreze numeroasele instrumente bazate pe mecanismele de decuplare pentru domeniile neglijate, cum ar fi rezistența la antimicrobiene și bolile asociate sărăciei;

93.  invită Comisia să definească, împreună cu toate părțile interesate relevante, modul optim în care criteriul privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic (descris în Directiva privind achizițiile publice și care nu implică numai criteriile costurilor reduse) s-ar putea aplica la nivel național la achizițiile de medicamente din spitale, pentru a permite o aprovizionare durabilă și responsabilă cu medicamente; încurajează statele membre să transpună în legislația lor națională, în cel mai bun mod, criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic pentru medicamente;

94.  invită Comisia și statele membre să lanseze un dialog strategic la nivel înalt cu toate părțile interesate relevante, împreună cu reprezentanți ai Comisiei, ai Parlamentului și ai statelor membre, cu organizații de pacienți, agenții de plăți, personalul medical, precum și cu reprezentanți ai mediului academic și științific și reprezentanți ai industriei cu privire la evoluțiile actuale și viitoare din sistemul farmaceutic din UE, cu scopul de a stabili strategii globale pe termen scurt, mediu și lung pentru asigurarea accesului la medicamente și pentru sustenabilitatea sistemelor de sănătate și competitivitatea industriei farmaceutice, ducând la prețuri accesibile și accesul mai rapid al pacienților la medicamente;

95.  îndeamnă Comisia și Consiliul să definească norme clare privind incompatibilitatea, conflictele de interese și transparența în instituțiile UE și referitoare la experții implicați în proceduri privind medicamentele; invită experții implicați în procesul de autorizare să își publice CV-urile și să semneze declarații privind lipsa conflictelor de interese;

96.  solicită Comisiei și autorităților naționale antitrust să monitorizeze practicile neloiale pentru a proteja consumatorii împotriva unor prețuri la medicamente ridicate în mod artificial;

97.  îndeamnă Comisia și Curtea de Justiție a Uniunii Europene să clarifice, în conformitate cu articolul 102 din TFUE, situațiile care constituie abuz de poziție dominantă prin practicarea unor prețuri ridicate;

98.  îndeamnă Comisia și statele membre să facă uz de flexibilitățile existente în cadrul Acordului TRIPS al OMC și să coordoneze și să clarifice utilizarea acestora, după caz;

99.  invită Comisia să prezinte un raport Consiliului și Parlamentului, cel puțin o dată la cinci ani, cu privire la accesul la medicamente în UE, și să raporteze cu o mai mare regularitate în cazuri excepționale de problemele legate de accesul la medicamente;

100.  invită Comisia să recomande măsuri menite să îmbunătățească rata de aprobare a noilor terapii și punerea lor la dispoziția pacienților;

101.  invită Comisia și Consiliul să formuleze o definiție mai clară a conceptului de penurie de medicamente și să analizeze cauzele acesteia și, în acest sens, să evalueze impactul comerțului paralel și al cotelor de aprovizionare, să realizeze și să actualizeze, împreună cu statele membre, cu EMA și cu părțile interesate relevante, o listă de medicamente esențiale afectate de penurie, utilizând lista OMS ca referință, să monitorizeze respectarea articolului 81 din Directiva 2001/83/CE privind deficiențele de aprovizionare, să exploreze mecanisme care să vizeze retragerea de pe piață a medicamentelor eficiente din motive pur comerciale și să ia măsuri pentru a remedia aceste deficiențe;

102.  invită Comisia și Consiliul să stabilească un mecanism prin care penuria de medicamente din UE să poată fi raportată anual;

103.  invită Comisia și Consiliul să revizuiască baza legală a EMA și să ia în considerare extinderea domeniului său de competență pentru a coordona activitatea paneuropeană care vizează combaterea penuriei de medicamente din statele membre ale UE;

104.  subliniază că, prin construirea unor sisteme solide de supraveghere și de distribuție la toate nivelurile, de la nivel comunitar la nivel districtual, regional și național, sprijinite de servicii de laborator de înaltă calitate și de sisteme logistice puternice, accesul la medicamente ar putea deveni mai simplu, iar transferul tehnologiilor din domeniul sănătății (prin intermediul acordurilor de licență, furnizării de informații, know-how-ului și competențelor tehnice de performanță și al materialelor și echipamentelor tehnice) în țările în curs de dezvoltare poate permite țărilor beneficiare să fabrice produsul la nivel local și poate conduce la creșterea accesului la produs și la îmbunătățirea sănătății;

105.  invită Comisia și statele membre să dezvolte o foaie de parcurs unică privind e-sănătatea și m-sănătatea, care să includă în special dezvoltarea și valorificarea unor proiecte pilot la nivel național, modernizarea modelelor de rambursare care stimulează orientarea spre sisteme de sănătate bazate pe rezultate în domeniul sănătății și stabilirea de stimulente pentru a încuraja implicarea comunității medicale în această revoluție digitală, precum și să consolideze educația profesioniștilor din domeniul medical, a pacienților, precum și a tuturor părților interesate relevante, pentru a permite abilitarea acestora;

106.  încurajează statele membre să evalueze căile și politicile din sectorul sănătății în vederea îmbunătățirii rezultatelor pentru pacienți și a sustenabilității financiare a sistemului, în special prin promovarea soluțiilor digitale pentru a îmbunătăți furnizarea de asistență medicală pentru pacienți și pentru a identifica risipa de resurse;

107.  îndeamnă UE să-și intensifice eforturile în vederea îmbunătățirii capacităților țărilor în curs de dezvoltare și să le ajute pe acestea să conceapă sisteme de sănătate funcționale, menite să îmbunătățească accesul la servicii, în special pentru comunitățile vulnerabile;

108.  subliniază că revizuirea REFIT în curs a Regulamentului (CE) nr. 953/2003 privind stabilirea de prețuri diferențiate ar trebui să vizeze promovarea într-o mai mare măsură a unor prețuri mai mici în țările în curs de dezvoltare și invită UE să inițieze o discuție mai amplă și transparentă privind reglementarea prețurilor și strategiile de asigurare a accesului la medicamente de calitate și cu preț rezonabil; reamintește că existența unor prețuri diferențiate nu presupune neapărat accesibilitate și că, dimpotrivă, experiența demonstrează că o concurență puternică din partea medicamentelor generice și transferurile de tehnologie duc la scăderea prețurilor;

109.  îndeamnă UE să-și intensifice sprijinul acordat programelor și inițiativelor globale de promovare a accesului la medicamente în țările în curs de dezvoltare, deoarece aceste programe au avut un rol esențial în promovarea obiectivelor în materie de sănătate și au îmbunătățit semnificativ accesul la medicamente și vaccinuri;

o
o   o

110.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 24, 22.1.2016, p. 119.
(2) http://ec.europa.eu/smart-regulation/roadmaps/docs/2016_sante_144_health_technology_assessments_en.pdf
(3) http://ec.europa.eu/health/technology_assessment/docs/2014_strategy_eucooperation_hta_en.pdf
(4) http://ec.europa.eu/health/social_determinants/docs/healthinequalitiesineu_2013_en.pdf
(5) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/145978.pdf
(6) JO L 293, 5.11.2013, p. 1.
(7) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/542219/IPOL_STU(2015)542219_EN.pdf
(8) http://ec.europa.eu/health/preparedness_response/docs/jpa_agreement_medicalcountermeasures_en.pdf
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0088.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0323.
(11) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 31.
(12) Dreptul la asistență medicală este dreptul economic, social și cultural al tuturor persoanelor la un standard minim universal de asistență medicală.


Punerea în aplicare a programului „Europa creativă”
PDF 369kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa Creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (2015/2328(INI))
P8_TA(2017)0062A8-0030/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa Creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE(1) (regulamentul),

–  având în vedere articolele 167 și 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 iunie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2015 privind interacțiunile culturale și creative pentru stimularea inovării, a sustenabilității economice și a incluziunii sociale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la filmul european în era digitală(5),

–  având în vedere studiul „Capitalele europene ale culturi: strategii de succes și efectele pe termen lung”, realizat de Departamentul tematic B: politici structurale și de coeziune în 2013, la solicitarea Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative(8),

–  având în vedere Planul de lucru al UE în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlament, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare, în special punctele 20 și 24 privind evaluarea ex-post a legislației în vigoare;

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0030/2017),

A.  întrucât programul „Europa Creativă” are obiectivele de a proteja și promova diversitatea culturală și lingvistică europeană, precum și de a promova patrimoniul cultural al Europei, pe de o parte, și de a consolida competitivitatea sectoarelor culturale și creative europene, pe de altă parte;

B.  întrucât cultura este un factor cheie în promovarea integrării europene;

C.  întrucât finanțarea programului „Europa Creativă”, în special cea a subprogramului „Cultura”, este departe de a fi suficientă, acesta întâmpinând dificultăți în a se ridica la înălțimea așteptărilor;

D.  întrucât, în conformitate cu articolele 3 și 4 din Regulament, promovarea diversității culturale și lingvistice și a patrimoniului cultural european - mai concret, a circulației transnaționale a lucrărilor culturale și creative - reprezintă obiective fundamentale ale programului;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 12 din Regulament, promovarea circulației transnaționale și a mobilității și susținerea în special a circulației literaturii europene, în vederea unei accesibilități cât mai vaste, reprezintă una dintre prioritățile subprogramului Cultura;

F.  întrucât structura de program unic prezintă o serie de avantaje, permițând atingerea unei mase critice și îmbunătățirea vizibilității unor domenii încă subestimate, care se confruntă cu aceleași provocări legate de fragmentare, globalizare, lipsa de date și dificultăți de a obține credite;

G.  întrucât alcătuirea programului din două subprograme, păstrând particularitățile și identitatea amândurora, precum și adăugarea unei componente transsectoriale reprezintă un atu în a garanta o mai bună înțelegere a cooperării și progreselor din domeniul cultural, asigurând legătura cu țările terțe;

H.  întrucât componenta transsectorială și-a dezvoltat doar parțial obiectivul strategic de a promova cooperarea culturală transnațională și transsectorială;

I.  întrucât „Europa Creativă” permite cooperarea și acțiunile comune cu țările care nu participă la program, precum și cu organizațiile internaționale active în sectoarele culturale și creative, precum UNESCO, Consiliul Europei, dar și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pe baza unor contribuții comune pentru realizarea obiectivelor programului;

J.  întrucât sistemul de indicatori de performanță prevăzut la articolul 18 din Regulament, care include indicatori pentru obiectivele generale ale programului, corespunzând programelor MEDIA și Cultura, precum și indicatori specifici pentru Mecanismul de garantare, nu a fost încă creat și nu a devenit operațional;

K.  întrucât sistemul actual de evaluare s-a dovedit a fi inadecvat naturii și caracteristicilor programului și, prin urmare, ar trebui îmbunătățit;

L.  întrucât acțiunile specifice, cum ar fi inițiativa Capitalelor Europene ale Culturii și rețeaua sa, premiile europene și Marca patrimoniului european, au relevat potențialul de dezvoltare economică sustenabilă și turism cultural la nivel local și, prin urmare, ar trebui consolidate și promovate mai proactiv;

M.  întrucât cererea specială de oferte privind proiectele pentru refugiații care se alătură societății europene a fost lansată în 2016 în cadrul componentei transsectoriale, pentru a sprijini și promova creativitatea și dialogul intercultural;

N.  întrucât domeniul de acțiune al proiectelor de cooperare din cadrul subprogramului „Cultura” necesită aproximativ 70% din bugetul programului, întrucât acesta se bucură de o mare apreciere în rândul actorilor culturali, tinde către o abordare comună transfrontalieră și face posibilă o formulare deschisă a proiectelor neprevăzute, foarte inovative și creative, care sunt în mod special bine venite;

O.  întrucât, deși regulamentul prevede încheierea unor acorduri bilaterale cu țări terțe în vederea participării lor la program sau la părți ale acestuia, numai câteva țări au finalizat această procedură până în momentul de față;

P.  întrucât, datorită acțiunilor întreprinse de Parlamentul European, cultura, industriile culturale și creative și sectorul audiovizual au fost incluse, deși în mod necorespunzător, în programele multianuale Erasmus+, Orizont 2020 și COSME, în fondurile structurale și printre prioritățile strategice ale Fondului european pentru investiții strategice;

Q.  întrucât există o puternică sinergie între învățarea informală și sectorul creativ și media, multe organizații din domeniile artelor, mass-mediei și culturii oferind oportunități de educație informală;

R.  întrucât proporția de candidați care reușesc este de 15 % pentru subprogramul „Cultura”, de 44 % și chiar mai mică (32%) pentru subprogramul MEDIA, dacă se exclud sistemele automate;

S.  întrucât subprogramul MEDIA a înregistrat până în prezent 13 000 de candidaturi în total și a finanțat peste 5 500 de proiecte;

T.  întrucât sistemul de puncte automat din cadrul subprogramului MEDIA, menit să asigure condiții de concurență echitabile între statele membre, conduce la distorsiuni ale pieței și penalizează în mare măsură țările cu capacitate ridicată de producție audiovizuală;

U.  întrucât tipul de subvenții pentru proiecte de cooperare în cadrul subprogramului „Europa Creativă” nu se potrivește necesităților rețelelor, care se bazează pe structura și activitățile operaționale, ca în programul precedent „Cultura” 2007-2013;

V.  întrucât gestionarea administrativă (procesele de depunere a candidaturilor, evaluare și prezentare de rapoarte) a fost criticată de părțile interesate ca fiind în continuare greoaie; subliniază, prin urmare, necesitatea simplificării procedurii de candidatură, pentru a facilita accesul la program și pentru a încuraja participarea în rândul potențialilor beneficiari;

W.  întrucât birourile „Europa Creativă” reprezintă intermediari fundamentali între Comisie, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (AEEAC) și candidați și întrucât acestea ar trebui să fie mai bine informate cu privire la procesele decizionale în curs și ar trebui implicate mai mult în informarea cu privire la proiecte și în promovarea rezultatelor acestora;

X.  întrucât operatorii deplâng obligațiile administrative extrem de complexe din procesul de depunere a candidaturilor, care prevede numeroase orientări și documente ce conțin uneori informații contradictorii;

Y.  întrucât s-a semnalat că înregistrarea întreprinderilor în Serviciul de autentificare al Comisiei Europene (ECAS) este problematică; întrucât formularul electronic este totuși, în general, bine primit;

1.  solicită insistent statelor membre să majoreze bugetul dedicat programului „Europa Creativă”, pentru ca acesta să corespundă atât așteptărilor cetățenilor europeni, cât și ambițiilor fiecărui subprogram, acceptând astfel faptul că valorile producției culturale nu pot fi măsurate doar în cifre economice și făcând posibilă creșterea eficienței și îmbunătățirea rezultatelor;

2.  salută seria de măsuri de simplificare a gestionării programului care se aplică din 2014;

3.  regretă că lipsa capacității financiare rămâne unul dintre principalele obstacole pentru potențialii candidați, pe lângă cele administrative și reglementare; încurajează Comisia, AEEAC și birourile naționale ale programului „Europa Creativă” să încerce să găsească o soluție la problema subreprezentării operatorilor microculturali în rândul organizațiilor finanțate și în anumite sectoare ale subprogramului „Cultura”;

4.  solicită Comisiei să consolideze coerența acestui program cu toate politicile relevante ale UE și alte surse de finanțare;

5.  solicită Comisiei să asigure o bună coordonare între direcțiile generale responsabile de „Europa Creativă”, precum și cu AEEAC și BEC, ținând cont de diferitele faze de aplicare a programului, reamintind că rolul BEC și al AEEAC este esențial, deoarece implică legături directe nu numai cu beneficiarii, dar și cu întregul sector cultural și creativ;

6.  solicită Comisiei să colaboreze cât mai îndeaproape cu UNESCO, Consiliul Europei și OCDE, pentru a dezvolta o bază mai solidă a contribuțiilor comune în urmărirea obiectivelor și în evaluarea impactului programului, în special în ceea ce privește dimensiunea internațională și respectul față de valorile specifice umane și economice ale culturii și creației;

7.  invită Comisia să mențină structura actuală a programului „Europa Creativă”, analizând totodată și îmbunătățind definiția caracteristicilor specifice ale celor două subprograme, să consolideze potențialul componentei transsectoriale și să verifice dacă Mecanismul de garantare este eficace în aplicarea acestuia;

8.  solicită Comisiei să obțină un echilibru mai bun, atât în ceea ce privește subprogramele, cât și orientările pentru evaluatori, între componenta artistică și de creație și aspectele legate de management și inovare, în special în cazul sectoarelor culturale și creative;

9.  solicită Comisiei să utilizeze sistemul de indicatori de performanță prevăzut la articolul 18 din temeiul juridic al subprogramului „Europa Creativă”, insistând astfel asupra componentei artistice și creative a programului, sacrificată de prea multe ori din considerente pur economice, cum ar fi capacitățile manageriale sau o extindere cantitativă a publicului;

10.  invită insistent Comisia să stabilească mai mult de șase domenii de expertiză pentru evaluatori, câte există în prezent, pentru a aborda mai bine domeniile specifice;

11.  invită insistent Comisia și AEEAC să îmbunătățească procedura de evaluare prin creșterea numărului de evaluatori în prima etapă și să prevadă o rundă de decizii colegiale de visu pentru a alege candidații dintre cei de pe lista scurtă în etapa a doua; subliniază faptul că transparența trebuie să fie maximă, iar motivele pentru respingerea proiectelor trebuie explicate clar și în detaliu, pentru a nu periclita procesul de aprobare a programului prin justificări ininteligibile;

12.  solicită Comisiei să asigure oportunități de formare și de consolidare a capacităților pentru operatorii culturali care doresc să-și îmbunătățească abilitățile în ceea ce privește procedurile de candidatură, gestionarea de ansamblu a proiectului și desfășurarea acestuia;

13.  solicită Comisiei și AEEAC să susțină mai mult operatorii culturali în a-și găsi parteneri pentru proiectele de cooperare, prin măsuri care includ existența unor secțiuni similare în cadrul celor mai importante evenimente culturale europene, dar fără a se limita la acestea, îmbunătățind instrumentele existente de căutare și bazele de date și creând oportunități de activități în rețea pe baza temelor anunțate anterior;

14.  solicită Comisiei și AEEAC să ia măsuri în vederea îmbunătățirii transparenței procedurii de contestare în cazul cererilor respinse, reducând astfel frustrările generale în rândul candidaților și mărind credibilitatea programului pe termen lung;

15.  solicită insistent Comisiei să simplifice procedurile de aplicare și raportare prin limitarea și simplificarea orientărilor și a altor documente, reducerea rigidității calendarului și elaborarea unui model de acord de cooperare;

16.  invită Comisia să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru o mai bună promovare și diseminare a rezultatelor proiectelor implementate, precum și a informațiilor cu privire la valoarea adăugată europeană a tuturor acțiunilor desfășurate în cadrul programului;

17.  invită insistent Comisia să evite să modifice sau să adauge priorități și norme noi fără a acorda birourilor „Europa Creativă” și actorilor implicați timpul necesar pentru a pregăti viitoarele cereri de propuneri;

18.  invită insistent Comisia să simplifice aspectele financiare, inclusiv prin extinderea utilizării sistemului de sume forfetare și prin încurajarea unei folosiri mai extinse a rambursărilor forfetare, precum și să folosească criterii care să nu împiedice accesul la finanțare al proiectelor mici și să se asigure că plata finală a subvențiilor se realizează la momentul optim, ceea ce ar trebui să fie un criteriu de excelență pentru activitatea AEEAC, atât pentru subprogramul Cultura, cât și pentru subprogramul MEDIA;

19.  constată că există diferențe semnificative la nivel național în ceea ce privește salariile personalului implicat în proiectele de cooperare, aceasta conducând ulterior la discrepanțe considerabile în ceea ce privește puterea de cofinanțare între partenerii din diferite state membre; solicită, prin urmare, Comisiei să ia în considerare o posibilă alternativă pentru evaluarea activității personalului în cadrul proiectelor de cooperare, pe baza altor indicatori decât clasa de salarizare;

20.  solicită insistent Comisiei să continue, împreună cu Eurostat, să stabilească criterii specifice adecvate naturii specifice a sectoarelor (creare, valoare culturală și artistică, inovare, creștere, incluziune socială, dezvoltarea comunităților, internalizare, îmbunătățirea antreprenoriatului, capacitatea de a crea efecte de propagare și interacțiuni etc.) și să evalueze posibilitatea de a include în acest proces Centrul Comun de Cercetare; în acest sens, subliniază importanța creării unor resurse de înaltă calitate de cunoștințe despre aceste sectoare, precum și a cercetării statistice și a accesului la resursele de date comparabile din domeniu, care să permită monitorizarea și analiza eficace a impactului cultural, economic și social al politicilor în sectoarele culturale și creative;

MEDIA

21.  salută activitatea recentă a Comisiei și a AEEAC în vederea modificării sistemului automat de puncte pentru a crea condiții de concurență echitabile, ținând seama în mod echilibrat de ansamblul criteriilor menționate în programul „Europa Creativă” (caracterul transnațional, dezvoltarea cooperării transnaționale, economiile de scară, masa critică, efectul de pârghie), precum și de capacitatea de producție și de sistemele naționale de sprijin pentru sectorul audiovizual;

22.  admite că subprogramul „MEDIA” s-a dovedit a fi foarte bine ancorat în sectorul diversificat al audiovizualului și susține diversitatea culturală și politica industrială;

23.  încurajează dezvoltarea în continuare a activităților de subtitrare și dublaj, pentru a promova circulația produselor audiovizuale în interiorul și în afara teritoriului UE;

24.  recomandă ca patrimoniul audiovizual european să fie păstrat în siguranță și să fie pus la dispoziție în scopul cercetării, al implicării publicului și al valorificării economice, prin digitalizarea filmelor și a arhivelor audiovizuale;

25.  subliniază faptul că, într-un peisaj internațional și tot mai competitiv al cinematografiei, sectorul audiovizual european are în continuare nevoie de măsuri de susținere pentru a-și proteja diversitatea și independența; subliniază că este necesar un sprijin direct pentru producția audiovizuală europeană, în special în faza de dezvoltare a proiectelor, care ar trebui oferit prin extinderea formărilor pentru a cuprinde mai multe acțiuni și a consolida competitivitatea sectorului;

26.  recomandă consolidarea acțiunilor care vizează țările învecinate din cadrul programului, pentru a favoriza promovarea operelor europene în aceste teritorii și proiectele creative comune;

27.  recunoaște că platformele online europene încă nu sunt competitive la nivel internațional, în ciuda susținerii acordate distribuției online, și că, pe platformele actuale, conținutul european este dificil de găsit și de accesat;

28.  salută diferențierea făcută, în privința creșterii audienței, între inițiativele privind cultura cinematografică, cu accent pe educația cinematografică în școli, și inițiativele de creștere a audienței ca atare;

29.  subliniază că este necesară prezentarea de către Comisie a unui proiect de mobilizare a publicului european, bazat pe date, care să urmărească explorarea și consolidarea capacității sectorului audiovizual și cinematografic european de a colecta, analiza și anticipa informații privind comportamentul publicului, în vederea creșterii cererii de filme europene non-naționale;

30.  subliniază că, pentru a reacționa prin oferte eminamente europene la nivelul ridicat al cererii pentru seriale de calitate, se acordă în continuare ajutor producătorilor TV independenți pentru serialele de ficțiune care încearcă să concureze la nivel mondial, chiar dacă, până acum, cele mai bune rezultate se obțin în sectorul documentarelor și al emisiunilor pentru copii;

31.  solicită Comisiei să mențină sprijinul pentru rețelele de cinematografe, cum ar fi Europa Cinemas, care promovează filmul european la nivel mondial, ajutând financiar și operațional cinematografele care prezintă un număr semnificativ de filme europene; subliniază rolul esențial pe care îl au cinematografele în sensibilizarea publicului și în menținerea elementului social al experienței cinematografice;

32.  solicită Comisiei să schimbe sistemul de bonusuri pentru lansarea simultană în teatre și în sistemul „video la cerere”;

33.  recomandă ca evaluatorilor să li se pună la dispoziție un set de instrumente care țin seama de caracterul specific al sistemelor de sprijin din fiecare țară, pentru a garanta condiții de concurență echitabile în programul MEDIA;

34.  solicită Comisiei să majoreze plafonul maxim de finanțare pentru proiectele de jocuri video europene, pentru a ține cont de costurile de producție ale acestora, care sunt semnificative și în creștere; subliniază, totodată, nevoia de a revizui criteriul de eligibilitate referitor la caracterul exclusiv narativ al unui joc video, pentru a permite includerea unui număr mai mare de proiecte cu potențial de distribuție internațională (jocuri de sport, jocuri cu libertate virtuală etc.) și pentru a integra experiența ludică în criteriile de evaluare a proiectelor, pentru a ilustra caracterul esențial al acestui aspect în succesul unei producții;

Subprogramul „Cultura”

35.  solicită Comisiei să stabilească un echilibru între importanța dimensiunii economice și valoarea intrinsecă a artei și culturii ca atare, precum și să se concentreze mai mult asupra artiștilor și creatorilor;

36.  recomandă ca proiectele de cooperare europeană să țină seama de inovare, mobilitate și de coproducțiile extinse;

37.  solicită Comisiei să introducă eventual măsuri pentru a limita dezechilibrul dintre numărul de beneficiari și numărul de solicitanți, care să includă, printre altele, o creștere a bugetului pentru subprogramul „Cultură”, o reprezentare mai adecvată a tuturor sectoarelor culturale și creative și mai mult sprijin pentru proiecte la scară mai mică;

38.  subliniază importanța traducerilor pentru promovarea patrimoniului diversității lingvistice și recomandă ca proiectele de traducere literară să includă promovarea cărților și a lecturii, precum și susținerea participării la târgurile de carte, luând în considerare și crearea unui Târg anual european de carte, pentru a intensifica circulația cărților, a promova schimburile literare europene și a prezenta diferitele literaturi naționale, alături de accesul la alfabetizare pentru toți, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități;

39.  salută crearea unor „poluri” (proiecte europene de platforme) pentru a sprijini artiștii și creatorii în devenire și pentru a le permite să-și împărtășească experiențele și să lucreze împreună;

40.  insistă asupra faptului că stabilitatea și reprezentativitatea ridicată a rețelelor culturale europene sunt esențiale pentru vizibilitatea activităților culturale și artistice în Europa, dar și în țările terțe, aceste rețele fiind adesea primele care angajează cooperări în noi domenii, sectoare sau țări; consideră că rolul lor de coordonare a acțiunilor și de promovare a culturii și creativității pentru întregi domenii artistice ar trebui susținut prin granturi operaționale; consideră, în acest sens, că ar trebui stabilite în prealabil criterii clare și transparente de selecție;

41.  solicită Comisiei și AEEAC să ofere oportunități de prezentare externă și de întâlniri structurate cu operatorii din domeniu pentru subprogramul Cultura;

42.  recomandă crearea Premiului European pentru Teatru și alocarea fondurilor corespunzătoare;

43.  subliniază succesul și importanța sistemului Capitalelor europene ale culturii, bazate pe dinamica orașelor și regiunilor implicate în acest proces, astfel încât dimensiunea europeană și contribuția financiară încă modestă a UE reprezintă un adevărat avantaj pentru finanțări și activități ulterioare, depășind cu mult perioada respectivă de un an;

44.  salută extinderea viitoare a sistemului Capitalelor europene ale culturii la țările candidate și AELS începând cu 2020 și recomandă îmbunătățirea comunicării acestei experiențe în interiorul și în afara granițelor UE;

45.  recomandă creșterea vizibilității Mărcii patrimoniului european și subliniază importanța siturilor (materiale și imateriale) respective pentru identitatea europeană, promovarea unui sentiment comun de apartenență la Europa, consolidarea UE și cunoașterea acestui patrimoniu divers, pentru un viitor mai bun;

46.  recomandă luarea unor măsuri pentru coordonarea și susținerea adecvată a inițiativelor din cadrul Anului european al patrimoniului cultural 2018 cu „Europa Creativă”, începând din anul pregătitor 2017, chiar dacă printr-o linie bugetară dedicată și nu prin folosirea resurselor alocate subprogramului „Cultura”, conform propunerii Comisiei;

47.  solicită Comisiei să caute modalități de facilitare a accesului refugiaților cunoscători ai artelor la programul „Europa Creativă”;

Componenta transsectorială

48.  invită insistent Comisia să dezvolte și să folosească pe deplin potențialul acestei componente pentru îndeplinirea obiectivelor sale, conform regulamentului, în special promovarea cooperării transnaționale și transsectoriale;

49.  recomandă introducerea a trei noi măsuri de susținere în cadrul acestei componente: (a) Europa Creativă Mundus pentru cooperarea transnațională; (b) incluziunea socială și (c) proiecte inovatoare de interacțiune și transsectoriale;

50.  solicită Comisiei să încerce să creeze un echilibru geografic și sectorial în mecanismul de garantare, să asigure accesul egal pentru organizațiile mici și pentru inițiativele de la nivel local și pentru proiecte din toate statele membre, să evalueze impactul acestuia în special asupra micilor întreprinderi culturale și asupra mediatorilor și membrilor rețelelor culturale, precum și să examineze posibilitățile de crearea a unei sinergii cu FEIS și cu alte programe, în special COSME, astfel încât Mecanismul de garantare să fie utilizat cu o eficiență maximă pentru a susține sectorul cultural și creativ;

51.  așteaptă cu nerăbdare primele rezultate ale Mecanismului financiar de garantare, lansat în 2016; se așteaptă ca, prin facilitarea accesului IMM-urilor și al microîntreprinderilor la credite, acest nou instrument de piață să contribuie la dezvoltarea proiectelor culturale și creative, care se află în sectoare ce reprezintă 4,4 % din PIB-ul UE și mobilizează 3,8 % din forța de muncă a acesteia, astfel încât ele să-și atingă întregul potențial de sursă promițătoare de creștere și locuri de muncă și de factor favorizant al competitivității, diversității culturale și cooperării transfrontaliere; regretă profund însă că acest mecanism va fi pe deplin operațional numai în acele state în care se aplică deja instrumente asemănătoare;

52.  salută acțiunile Comisiei și AEEAC pentru a oferi formare și a egaliza competențele în toate birourile „Europa Creativă” și recomandă continuarea lor;

53.  solicită Comisiei și AEEAC să îmbunătățească comunicarea și schimbul de informații cu birourile „Europa Creativă” cu privire la procesele decizionale, inclusiv la instrumentele financiare și la noile inițiative transsectoriale; recomandă Comisiei, pentru o mai bună aplicare a programului, să se țină seama de expertiza BEC în amonte și în avalul procedurii de selecție, precum și să publice online instrumentele și documentația produsă de BEC, ca modele de bune practici; subliniază necesitatea unei mai bune colaborări între BEC, pentru ca acestea să ofere o consiliere mai eficientă candidaților naționali; subliniază faptul că schimbul confidențial de rapoarte de evaluare, chiar și negative, poate contribui la îmbunătățirea capacității acestora și invită Comisia să crească transparența evaluărilor și a procedurilor de selecție;

Recomandări pentru generațiile viitoare ale programului

54.  recomandă ca programul „Europa Creativă” să fie continuat, analizat și îmbunătățit în perioada 2021-2028, ca program care cuprinde toate sectoarele culturale și creative, cu accent pe proiecte de înaltă calitate, cu aceeași valoare și priorități, cu două subprograme și o componentă transsectorială incluzând formarea, lărgirea audienței, accesul pe piață, integrarea socială, cooperarea, proiectele transsectoriale și transversale și învățarea inter pares, precum și comunicarea, studiile, un sprijin adaptat pentru sectoarele culturale și creative, un mecanism de garantare și susținerea BEC;

55.  salută, în contextul afluxului semnificativ de migranți și refugiați în UE în ultimii ani, dimensiunea interculturală tot mai pronunțată a programului, care va duce, se speră, la mai multe proiecte care să stimuleze diversitatea culturală și dialogul intercultural și să promoveze multilingvismul începând din 2017; subliniază că aceasta ar trebui să fie considerată o componentă obișnuită a programului, dat fiind faptul că integrarea culturală va rămâne probabil o provocare în multe state membre ale UE în anii următori;

56.  recomandă ca temeiul juridic al programului următor să includă în mod explicit promovarea calității culturale și artistice și valoarea intrinsecă a culturii între obiectivele programului și ale subprogramelor și între criteriile de selecție și evaluare;

57.  solicită Comisiei să vadă, în cadrul revizuirii subprogramului MEDIA, dacă se poate eficientiza finanțarea prin includerea unor proiecte mai mici în componentele programului legate de producție, festivaluri, cinema și distribuție;

58.  invită insistent Comisia să adopte o abordare proactivă față de acceptarea altor țări în program, acordând un statut special țărilor aflate în vecinătatea sudică și estică a Uniunii;

59.  constată că filmele europene realizate în coproducție sunt esențiale pentru a garanta competitivitatea necesară a produselor noastre și pentru a răspunde provocărilor pieței și, de asemenea, recomandă să se dezvolte aceste coproducții prin modalități și resurse proporționale, inclusiv în colaborare cu instituțiile emblematice europene din acest sector, cum ar fi, de exemplu, Eurimages;

60.  invită insistent Comisia să analizeze dacă, ținând cont de multiplicitatea industriilor creative, ar fi utilă crearea unui Observator European al Culturii și Creativității, comparabil cu Observatorul European al Audiovizualului și cu standarde echivalente, și, dacă este cazul, să stabilească criterii calitative care să corespundă naturii proprii a fiecărui sector;

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 221.
(2) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0293.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005.
(5) JO C 346, 21.9.2016, p. 10.
(6) JO C 93, 9.3.2016, p. 95.
(7) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135.
(8) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 142.


Aplicarea programului „Europa pentru cetățeni”
PDF 420kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020 (2015/2329(INI))
P8_TA(2017)0063A8-0017/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care prevăd că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”, că „instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii” și că instituțiile „mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă”,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–   având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(2),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la desfășurarea, rezultatele și evaluarea globală a programului „Europa pentru cetățeni” 2007-2013 (COM(2015)0652),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0017/2017),

A.  întrucât programul „Europa pentru cetățeni” este un program unic, cu o puternică încărcătură simbolică, constituind o experiență de receptare a dezbaterii societății civile, deoarece stimulează gândirea critică asupra proiectului european, a istoriei sale și a istoriei mișcărilor și ideilor care l-au constituit și contribuie la o mai bună înțelegere a procesului decizional european, prin îmbunătățirea condițiilor participării civice și democratice la nivelul Uniunii;

B.  întrucât programul „Europa pentru cetățeni” urmărește consolidarea sentimentului de cetățenie și apartenență europeană, creșterea solidarității, a toleranței și a respectului reciproc, promovarea unei mai bune înțelegeri a UE, a originii, dezvoltării, valorilor, instituțiilor și competențelor sale, precum și stimularea unui dialog activ între cetățenii UE; întrucât activitățile din cadrul programului pot fi considerate ca făcând parte din învățarea informală pe tot parcursul vieții în domeniul cetățeniei;

C.  întrucât campania „un euro per cetățean” pentru programul „Europa pentru cetățeni” urmărește să transmită un puternic mesaj simbolic cu privire la ascultarea vocii cetățenilor în Europa;

D.  întrucât actuala expansiune a „euroscepticismului” - reflectată de forțele antieuropene care pun în discuție existența însăși a proiectului european și care a culminat recent cu votul pentru Brexit - relevă importanța acestor programe și acutizează necesitatea de a stimula dezvoltarea unui sentiment comun al identității europene, de a reflecta asupra cauzelor pierderii credibilității Uniunii Europene, de a încuraja participarea civică și de a lansa o dezbatere aprofundată cu privire la valorile europene, care ar trebui să implice întreaga societate civilă și instituțiile însele - alături de o campanie privind funcționarea instituțiilor UE - evidențiind totodată oportunitățile oferite de apartenența la UE;

E.  întrucât înainte de aderarea unei țări la Uniunea Europeană este necesară o pregătire temeinică și cuprinzătoare cu privire la chestiunile legate de memoria istorică, acceptarea trecutului și asigurarea unei participării active a cetățenilor la viața civică a țării respective;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 11 din TUE, instituțiile UE au obligația de a acorda cetățenilor și asociațiilor reprezentative posibilitatea de a realiza schimburi publice de opinii în toate domeniile de acțiune ale Uniunii; întrucât această dispoziție implică, de asemenea, obligația instituțiilor UE de a se angaja într-un dialog deschis, transparent și constant cu societatea civilă, precum și obligația Comisiei de a efectua consultări ample cu toți actorii implicați;

G.  întrucât articolul 20 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește statutul fundamental al cetățeniei Uniunii și descrie în detaliu drepturile aferente și întrucât o mai bună înțelegere a UE și a valorilor sale constituie o precondiție importantă pentru ca cetățenii să aibă puterea reală de a-și exercita drepturile;

H.  întrucât cetățenia activă, educația pentru cetățenie și dialogul intercultural sunt esențiale pentru construirea unor societăți deschise, favorabile incluziunii și rezistente;

I.  întrucât actualul program se bazează pe articolul 352 din TFUE, care îi conferă Parlamentului doar dreptul să își exprime poziția în cadrul procedurii de aprobare și care a fost contestat vehement de Parlament în momentul în care propunerea a fost înaintată de Comisie, fiind în clară contradicție cu natura democratică a programului;

J.  întrucât evaluarea ex-post efectuată de Comisie a confirmat pertinența obiectivelor programului și faptul că, fiind diferit de alte programe în ceea ce privește domeniul său de aplicare, obiectivele, activitățile și grupurile-țintă, a permis lansarea unor inițiative care nu ar fi putut fi finanțate în altă parte;

K.  întrucât, ca urmare a reducerilor bugetare cauzate de negocierile privind cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, pachetul financiar pentru programul „Europa pentru cetățeni” a fost redus cu aproximativ 29,5 milioane EUR; întrucât pachetul financiar limitat, de 185,47 milioane EUR, al programului reprezintă doar 0,0171 % din CFM;

L.  întrucât s-a remarcat că statele membre tind să nu mai participe la cofinanțarea acestor proiecte și că autoritățile locale se găsesc în dificultate atunci când este vorba de proiecte europene cu rate ridicate de cofinanțare;

M.  întrucât, ca o consecință a reducerii pachetului financiar, numărul de proiecte care au putut fi finanțate în 2014 a scăzut cu aproape 25 % în comparație cu programul precedent;

N.  întrucât învățarea non-formală și informală, precum și voluntariatul, sportul, artele și cultura oferă multe oportunități în ceea ce privește educația pentru cetățenie și cetățenia activă;

O.  întrucât sunt necesare noi sinergii cu alte programe și o mai bună comunicare cu alte direcții generale pentru a elimina suprapunerile și a crește impactul programului;

P.  întrucât înfrățirea internațională între orașe și municipalități (Înfrățirea orașelor – Rețelele de orașe) s-a dovedit a avea o reală valoare, îmbunătățind înțelegerea reciprocă între localități și promovând relațiile de prietenie și cooperare;

Principalele concluzii

1.  subliniază că fondurile totale disponibile (185,47 milioane EUR) pentru singurul program consacrat în întregime cetățeniei europene, și anume programul Europa pentru cetățeni, sunt neglijabile în comparație cu alte programe de educație și cultură, cum ar fi programele Europa Creativă (1,46 miliarde EUR) și Erasmus+ (14,7 miliarde EUR), ceea ce va conduce la înșelarea așteptărilor candidaților;

2.  salută faptul că, în primii doi ani ai noului său ciclu de finanțare, programul „Europa pentru cetățeni”, conceput pentru a strânge legătura între instituțiile UE și cetățenii europeni, pare să funcționeze bine, înregistrând un mare număr de cereri de participare și proiecte de bună calitate și bine executate;

3.  recunoaște că principalul obstacol pentru o desfășurare reușită a programului este alocarea financiară insuficientă și regretă profund faptul că aceasta a fost redusă cu 13,7 % în CFM 2014-2020, conducând la diminuarea semnificativă a numărului de proiecte finanțabile, ceea ce înseamnă că nu se poate răspunde favorabil numărului ridicat de cereri, creând frustrare pentru candidați care au proiectele valoroase;

4.  observă că, din cauza constrângerilor bugetare, numărul total al proiectelor finanțate este prea redus pentru a atinge obiectivele ambițioase ale programului și că numai aproximativ 6 % din proiectele legate de „Memoria europeană” și „Societatea civilă” au putut fi finanțate în 2015, nivel foarte scăzut în comparație cu rezultatele programului Europa Creativă în același an (19,64 % pentru Cultură și 45,6 % pentru MEDIA); subliniază că finanțarea pentru aceste două componente ale programului „Europa pentru cetățeni” ar trebui majorată considerabil în concordanță cu ambițiile programului;

5.  recunoaște succesul proiectelor de înfrățire a orașelor pe întreg teritoriul UE și invită statele membre să promoveze inițiativa în cadrul municipalităților și să faciliteze cooperarea;

6.  salută buletinul informativ al programului Europa pentru cetățeni și baza de date a proiectelor finanțate, lansate de Comisie;

7.  subliniază că punctele naționale de contact (PNC) pentru programul „Europa pentru cetățeni” au un rol important în informarea mai bună publicului, oferind asistență și consiliere potențialilor solicitanți (în special pentru solicitanții din țările vizate care fac acest lucru pentru prima oară), precum și asociațiilor europene și naționale ale administrațiilor locale și regionale și organizațiilor societății civile;

8.  salută concepția multidisciplinară programului, claritatea și simplitatea formularului de candidatură și a cerințelor de raportare, precum și axarea sa pe activități specifice;

9.  salută faptul că prioritățile definite pentru cele două componente ale programului, „Memoria europeană” și „Angajamentul democratic și participarea civică”, care erau anterior modificate anual, au devenit acum multianuale și se vor aplica pe întreaga perioadă rămasă a programului (2016-2020);

10.  recunoaște că impactul programului continuă să fie proporțional ridicat, fapt demonstrat de implicarea, în 2015, a unui număr estimat la 1 100 000 de participanți la cele 408 de proiecte selectate; consideră, de asemenea, că numărul mare de candidaturi - 2 087 în 2014 și 2 791 în 2015 - și calitatea proiectelor indică existența unui interes ridicat pentru program și necesitatea de a aloca mai multe resurse umane și financiare programului, pentru a crește numărul proiectelor finanțate;

Recomandări

Aspecte juridice ale desfășurării

11.  recomandă ca următoarea generație a programului „Europa pentru cetățeni” să fie adoptată cu un temei juridic care să-i permită Parlamentului să fie implicat în adoptarea programului în calitate de colegislator, în cadrul procedurii legislative ordinare, pe o poziție de egalitate cu Consiliul; încurajează Comisia Europeană să analizeze soluțiile posibile pentru a atinge acest obiectiv;

Aspectul financiar al desfășurării

12.  consideră că proiecte de înaltă calitate au fost respinse din cauza lipsei unei finanțări satisfăcătoare în cadrul programului „Europa pentru cetățeni”, cum ar fi proiectele din cadrul componentelor „Memoria europeană” și „Societatea civilă” (6 % rată de succes, față de 19,64 % pentru Cultură și 45,6 % pentru MEDIA, în cadrul programului Europa Creativă); în ceea ce privește rolul decisiv al acestui program ca precondiție a participării cetățenilor la viața democratică a Uniunii, consideră că va fi necesară o creștere semnificativă a bugetului actual pentru a atinge un nivel mai ridicat; invită, prin urmare, Comisia, Consiliul și statele membre să aibă în vedere o finanțare totală de aproximativ 500 de milioane EUR pentru programul „Europa pentru cetățeni” în următorul CFM, ceea ce reprezintă doar 1 euro per cetățean;

13.  subliniază obiectivul comun și sinergia potențială a Inițiativei cetățenești europene (ICE) și programului „Europa pentru cetățeni” (EpC) în a permite cetățenilor să participe direct la evoluția politicilor UE; solicită, cu toate acestea, Comisiei, să ia măsuri pentru ca ICE să nu mai fie finanțată din bugetul limitat al programului EpC, cum este cazul actualmente, și solicită insistent statelor membre să se implice mai mult în susținerea financiară a ambelor acțiuni;

14.  remarcă că sistemul de sume forfetare și rate fixe trebuie să țină seama de diferențele de prețuri din UE, în funcție de costul vieții din statele membre; recomandă reorganizarea acestui sistem și reducerea prefinanțării pentru ca proiectele finanțate să fie viabile și pentru a sprijini mai bine cooperarea între administrațiile sau organizațiile locale aflate la o distanță mai mare, precum și, în special, pentru a facilita implicarea organizațiilor de dimensiuni mai mici, cu o capacitate financiară limitată, și a participanților cu nevoi speciale;

15.  cere Comisiei și Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (AEEAC) să analizeze cu regularitate consecințele pe care le-au avut o serie de dispoziții bugetare pentru solicitanți și pentru potențialii solicitanți eligibili; solicită, în special, efectuarea unei evaluări care să determine dacă rata redusă de prefinanțare (de la 50 % la 40 % pentru proiecte și de la 80 % la 50% pentru granturile de funcționare și punctele de contact naționale (PNC)) aplicată în 2015 din cauza lipsei acute a creditelor de plată, nevoia de cofinanțare și aplicarea acelorași parametri, indiferent de costul real al vieții și de izolarea geografică, ar fi putut defavoriza sau ar putea în continuare să defavorizeze unele tipuri de organizații și anumite state membre; le cere, totodată, să elaboreze noi strategii menite să aducă instituțiile europene mai aproape de cetățeni și să informeze mai bine cetățenii cu privire la diferitele politici ale UE;

16.  remarcă faptul că în sistemul de sume forfetare și rate fixe ar trebui să fie inclus un parametru suplimentar, astfel încât persoanele cu nevoi speciale să poată fi integrate mai eficient, deoarece, pentru a permite participarea persoanelor cu handicap, este nevoie de mai mult personal și, deseori, de măsuri suplimentare, care ar genera, însă, costuri mai ridicate;

17.  subliniază că granturile operaționale garantează independența beneficiarilor (cum ar fi grupurile de reflecție) și oferă posibilitatea unei planificări pe termen lung, pentru a realiza activități conduse de o reală viziune și pentru a acumula cunoștințe aprofundate; recomandă utilizarea unor criterii, indicatori și raportări anuale specifice, pentru a monitoriza progresele înregistrate în atingerea obiectivelor și pentru a se asigura că aceste sisteme de finanțare nu conduc la dependența beneficiarilor de Comisie;

18.  invită Comisia și AEEAC să justifice public cheltuielile efectuate prin intermediul componentei 3 pentru Acțiunea orizontală - Valorificare - Analiză, diseminarea și utilizarea rezultatelor proiectelor;

19.  invită Comisia și AEEAC să includă în raportul de evaluare intermediară, cu termen până la 31 decembrie 2017, o evaluare detaliată a execuției financiare și bugetare a programului și să tragă concluziile care se impun din această evaluare pentru a redefini obiectivele viitoare și pentru a ajusta cerințele bugetare ale programului în următorul cadru financiar multianual;

Aspecte de coordonare și comunicare

20.  invită Comisia să colecteze toate informațiile utile cu privire la programul „Europa pentru cetățeni” (ghidul programului, prioritățile, apeluri la propuneri, proiecte anterioare și în curs, rezultatele și concluziile trase, buletinul informativ), împreună cu toate programele, acțiunile, granturile și fondurile structurale care legate de cetățenia europeană (cum ar fi Inițiativa cetățenească europeană sau Serviciul European de Voluntariat), și să le publice pe un portal de comunicare unic și ușor de utilizat (o platformă online de tip „ghișeu unic”), accesibil în egală măsură persoanelor cu dizabilități; recomandă ca această platformă să fie utilizată ca un registru public cu detaliile de contact ale beneficiarilor și ca mijloc de a prezenta descrierile proiectelor și de a găsi parteneri din alte țări;

21.  subliniază că ar trebui să se adreseze răspunsuri satisfăcătoare în cazul cererilor respinse, indicându-se motivele respingerii, în special în cazul în care entitatea care a transmis o cerere solicită o explicație; sugerează să se analizeze, unde este posibil, posibilitatea de a identifica aspectele prioritare din cererile respinse care au caracteristici similare;

22.  subliniază că anumite obiective ale programului Europa pentru cetățeni sunt similare sau complementare cu cele ale Inițiativei cetățenești europene, în special în ceea ce privește încercarea de a încuraja cetățenii să se implice în UE; consideră, prin urmare, că ar trebui să se depună eforturi pentru a avea o abordare comună în elaborarea politicilor UE privind participarea cetățenilor și democrația participativă, susținută de o strategie de comunicare coerentă, pentru a include într-un singur cadru toate programele Comisiei legate de cetățenia europeană, eventual prin promovarea și consolidarea experiențelor directe și a implicării populației;

23.  subliniază necesitatea elaborării unei liste deschise cu potențiali parteneri în fiecare stat membru, pentru a facilita parteneriatele între cei care ar dori să acceseze programul Europa pentru cetățeni;

24.  recomandă, de asemenea, crearea unei platforme online pentru principalele organizații care activează în domeniul cetățeniei și care beneficiază de program, pentru a pune în comun bunele practici, a consolida capacitățile și a crește vizibilitatea după finalizarea proiectelor;

25.  invită Comisia să îmbunătățească imaginea programului și să comunice mai clar publicului obiectivele acestuia, creând o strategie de comunicare atractivă pentru cetățenia europeană - pe rețelele de socializare, publicitate la radio și TV, panouri publicitare - prin consolidarea angajamentului local pentru implicarea activă a PNC și prin actualizarea constantă a conținuturilor și atragerea unei audiențe noi în țările participante, în special în cele în care nivelul de participare este mai mic, cu precădere din rândul tinerilor, al persoanelor cu dizabilități și al persoanelor vulnerabile;

26.  consideră că programul ar trebui să facă mai cunoscute modalitățile existente de participare directă în Uniunea Europeană, cum ar fi inițiativa cetățenească europeană, forumurile cetățenești și consultările publice, pentru a crește gradul de informare a opiniei publice cu privire la posibilitățile de participare directă pe care le oferă cadrul instituțional al UE;

27.  invită insistent țările participante care nu au făcut încă acest lucru să desemneze un punct de contact național; recomandă o mai bună coordonare și sinergie între aceste țări, statele membre și Comisie;

28.  recunoaște că realizarea actualelor obiective ambițioase cu finanțarea limitată avută la dispoziție reprezintă cea mai mare problemă; subliniază importanța rolului statelor membre, regiunilor și guvernelor locale pentru a crește eficacitatea și popularitatea programului, inclusiv prin maximizarea potențialului PNC prin schimburi de experiență cu entitățile responsabile pentru proiecte similare, cum ar fi Erasmus+ și Europa creativă); încurajează AEECA să faciliteze și să stimuleze, ori de câte ori este posibil, sinergia între programele UE, precum Europa creativă, Erasmus+ și Fondul social european, pentru a le maximiza impactul;

29.  invită insistent Comisia să își intensifice eforturile pentru simplificarea administrativă, ținând seama de faptul că uneori cerințele formale sunt dificil de îndeplinit pentru organizațiile foarte mici, care nu ar trebui discriminate din motive birocratice;

30.  recomandă ca fondurile alocate pentru comunicare să nu fie utilizate pentru comunicarea instituțională a priorităților Uniunii, conform actualelor dispoziții ale articolul 12 din prezentul curent, ci să fie utilizate pentru popularizarea programului ca atare în țările participante, în special în cele în care nivelul de participare este mai scăzut;

Obiectul și obiectivele programului

31.  recomandă, în programul de următoare generație, formalizarea abordării multianuale în definirea priorităților și consolidarea sinergiilor între axele și componentele programului; subliniază că orice schimbare a structurii programului ar trebui să fie efectuată astfel încât să elimine posibilitățile de confuzie pentru utilizatorii săi finali, care i-ar reduce impactul;

32.  salută accentul puternic pus pe cetățeni și pe aspectele sociale ale UE, dând instituțiilor UE posibilitatea de a colabora direct cu societatea civilă pe teren; subliniază, în cadrul priorităților programului, importanța proiectelor axate pe provocările actuale ale Europei, pe chestiuni precum diversitatea, migrația, refugiații, prevenirea radicalizării, facilitarea incluziunii sociale, dialogul intercultural, soluționarea problemelor de finanțare sau identificarea moștenirii culturale europene comune; invită Comisia și statele membre să consolideze legăturile dintre prioritățile programului și politicile legate de cetățenia europeană, precum și de existența cotidiană a cetățenilor europeni;

33.  consideră că programul ar trebui să ajungă la o gamă mai largă de participanți, să garanteze participarea persoanelor cu nevoi speciale și să promoveze participarea persoanelor marginalizate și lipsite de drepturi, inclusiv a migranților, refugiaților și solicitanților de azil;

34.  consideră că, dacă este cazul, programul ar trebui să se bazeze pe actualele inițiative de succes din teren, cum ar fi înfrățirea orașelor;

35.  subliniază necesitatea de a dezvolta, în cadrul componentei „Memoria europeană”, o identitate europeană orientată spre viitor, și nu doar spre trecut, pluralistă, transculturală și deschisă fluxurilor migratorii și influențelor din restul lumii, în vederea realizării unei integrări comune, bazate pe valorile europene și pe patrimoniul laic și spiritual european; subliniază că istoria nu trebuie folosită ca instrument de divizare, ci ca oportunitate de afruntare a provocărilor contemporane, printr-o interpretare sensibilă și prin programe de educație specifică inteligente; subliniază importanța încurajării proiectelor intergeneraționale, care permit schimbul de experiență între generațiile în vârstă și cel mai tinere;

36.  subliniază că trebuie încurajate proiectele care prezintă noi moduri de discuție cu cetățenii, într-un format și un stil atractive, propunând o abordare multidimensională;

37.  propune publicarea anuală de către Comisie a unui raport de sinteză care să conțină principalele propuneri de îmbunătățire a proiectului european exprimate de participanții la proiectele finanțate de programul „Europa pentru cetățeni”;

38.  subliniază necesitatea de a îmbogăți programul cu propuneri privind participarea cetățenilor la procesul democratic și la procesul decizional al UE într-un mod care să contribuie la capacitarea cetățenilor în exercitarea propriilor drepturi, de exemplu prin implementarea e-democrației; solicită, pentru a realiza acest lucru, Uniunii și statelor sale membre să elaboreze măsuri și politici pentru dezvoltarea unor abilități transferabile de gândire critică și creativă și a competențelor în domeniul digital și media, precum și pentru promovarea incluziunii și stimularea curiozității, în special în rândul copiilor și tinerilor, astfel încât aceștia să fie în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză și să contribuie în mod pozitiv la procesele democratice;

39.  subliniază că participarea la program a țărilor care doresc să devină membre ale UE va conduce la o mai bună înțelegere reciprocă și la o cooperare mai apropiată; recomandă o mai mare internaționalizare a programului, în special prin invitarea tuturor țărilor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și Spațiului Economic European (SEE), a statelor în curs de aderare și a statelor candidate să conlucreze cu statele membre ale UE pentru prezentarea candidaturilor la proiecte; solicită intensificarea cooperării între ONG-urile din UE, din țările Parteneriatului Estic și Sudic și din țările potențial candidate, pentru a apropia mai mult UE de cetățeni; propune promovarea cooperării între organizațiile din UE și cele din țările învecinate în privința valorilor europene;

40.  subliniază necesitatea dezvoltării înfrățirii orașelor, punând accentul pe modalitățile de utilizare mai eficientă a schemei, pe promovarea și pe rezultatele acesteia, inclusiv pe alocarea adecvată a resurselor financiare;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 115, 17.4.2014, p. 3.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005.


Politica comercială comună a UE în contextul imperativelor de sustenabilitate a speciilor sălbatice
PDF 351kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la politica comercială comună a UE în contextul imperativelor de sustenabilitate a speciilor sălbatice (2016/2054(INI))
P8_TA(2017)0064A8-0012/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 191 și 207,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 21 alineatul (2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere propunerea UE de text pentru un capitol privind comerțul și dezvoltarea durabilă în cadrul Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), în special articolele 10-16,

–  având în vedere documentul final al Summitului Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă din 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, în special punctele 9 și 33, precum și obiectivul 15,

–  având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), în special articolul XX literele (a) și (g),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE din 2016 în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (COM(2016)0087) (denumit în continuare „Planul de acțiune”),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind Planul de acțiune al UE și traficul cu specii sălbatice,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea(1) și Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal(2),

–  având în vedere Rezoluția 69/314 a Adunării Generale a ONU privind combaterea traficului ilicit cu specii sălbatice de faună și floră și Rezoluția 1/3 a Adunării ONU pentru mediu privind comerțul ilegal cu specii sălbatice,

–  având în vedere rezultatele CoP17 a CITES de la Johannesburg,

–  având în vedere rezultatele Conferinței de la Londra, din februarie 2014, privind comerțul ilegal cu specii sălbatice și evaluarea progreselor desfășurată la Kasane în martie 2015,

–  având în vedere rezultatul Congresului mondial pentru conservare al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) organizat în 2016 în Hawaii,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

–  având în vedere programul global privind speciile sălbatice (GWP) din cadrul Fondului global de mediu (GEF) al Băncii Mondiale,

–  având în vedere Raportul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice la nivel mondial pentru 2016 al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC),

–  având în vedere declarația din iunie 2014 a Consiliului de cooperare vamală din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV) privind comerțul ilegal cu specii sălbatice,

–  având în vedere declarația făcută la Palatul Buckingham (Londra) de grupul operativ pentru transporturi al organizației „United for Wildlife” (denumită în continuare „Declarația de la Palatul Buckingham”),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0012/2017),

A.  întrucât lumea se confruntă cu o intensificare fără precedent a traficului cu specii sălbatice, iar în același timp se produc crize biologice din cauza recoltării și capturării, precum și a comercializării continue, în mod ilegal și nesustenabil, a speciilor de floră și faună la nivel mondial;

B.  întrucât utilizarea necontrolată și excesivă a speciilor de animale și plante sălbatice reprezintă a doua cea mai gravă amenințare la adresa supraviețuirii lor în sălbăticie, urmând imediat după distrugerea habitatelor acestora;

C.  întrucât, conform estimărilor, comerțul ilegal cu speciile de floră și faună sălbatice este al patrulea cel mai profitabil domeniu de activitate infracțională, cu o cifră de afaceri estimată la 20 de miliarde de euro;

D.  întrucât cele mai recente tendințe indică o implicare din ce în ce mai mare a rețelelor criminale și organizate la scară largă care utilizează metode tot mai sofisticate;

E.  întrucât traficul cu specii sălbatice contribuie la alimentarea conflictelor și rețelele teroriste sunt suspectate că obțin surse de finanțare, printre altele, prin comerțul ilegal cu specii sălbatice, care generează profituri semnificative;

F.  întrucât problemele conexe ale corupției și structurilor slabe de guvernanță exacerbează vulnerabilitățile existente ale cadrelor privind comerțul cu specii sălbatice;

G.  întrucât Uniunea Europeană este în prezent o piață de destinație pentru respectivele specii, un nod de tranzit către alte regiuni și, de asemenea, o zonă din care provin anumite specii care fac obiectul comerțului ilegal;

H.  întrucât asigurarea implicării și a beneficiilor comunităților rurale din țările de origine în conservarea speciilor sălbatice este esențială pentru combaterea cauzelor fundamentale ale traficului ilegal cu specii sălbatice;

I.  întrucât criminalitatea informatică privind speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă la adresa speciilor sălbatice aflate pe cale de dispariție, inclusiv elefanții, rinocerii, pangolinii, reptilele, amfibienii, păsările și girafele;

J.  întrucât politica comercială corelată cu cooperarea pentru dezvoltare poate reprezenta un motor puternic pentru creșterea economică în țările în curs de dezvoltare;

K.  întrucât creșterea comerțului ilegal cu numeroase specii de floră și faună are drept rezultat pierderea biodiversității și distrugerea ecosistemelor, din ce în ce mai multe devenind vulnerabile sau chiar dispărând;

L.  întrucât comerțul sustenabil cu specii sălbatice poate fi foarte important pentru anumite comunități marginalizate, care se bazează pe cadre juridice pentru a conserva resursele locale și pentru a contribui la reducerea sărăciei,

Tendințe, principii și considerații generale

1.  constată cu profundă îngrijorare recenta intensificare a traficului cu specii sălbatice și a criminalității care le vizează, tendință care, dacă nu este oprită și inversată, riscă să aibă consecințe grave și permanente în ceea ce privește conservarea biodiversității și durabilitatea mediului;

2.  observă că UE, în calitate de semnatară a numeroase convenții mondiale care urmăresc protecția mediului, are obligația legală de a se asigura că politicile și tratatele sale internaționale contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv;

3.  consideră că o dezvoltare economică mai puternică în urma integrării în cadrul piețelor mondiale și utilizarea resurselor naturale în scopul dezvoltării economice sustenabile nu se exclud reciproc, ci mai degrabă ar trebui considerate ca sprijinindu-se reciproc;

4.  sprijină, prin urmare, cu fermitate o abordare a problemelor legate de speciile sălbatice care nu numai că respectă obiectivele de protecție a mediului ale UE și partenerilor săi comerciali, ci permite, de asemenea, crearea de cadre pentru un comerț sustenabil și legal care să consolideze contribuția pozitivă a politicii comerciale la dezvoltarea durabilă;

5.  subliniază cu îngrijorare că UE, împreună cu SUA, continuă să fie o importantă piață de destinație și rută de tranzit pentru produsele ilicite derivate din specii sălbatice;

6.  salută Planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră, ce va juca un rol esențial în combaterea creșterii îngrijorătoare a comerțului ilegal cu specii sălbatice, foarte profitabil, care destabilizează economiile și comunitățile a căror existență depinde de speciile sălbatice și care amenință pacea și securitatea în regiuni fragile ale partenerilor comerciali ai UE prin consolidarea rutelor ilicite;

7.  consideră că numai o abordare integrată a infracțiunilor legate de speciile sălbatice poate reuși, în cele din urmă, să reducă și să elimine comerțul ilegal și că UE trebuie să conducă eforturile de abordare nu doar a aspectelor privind oferta, inclusiv a problemelor legate de dezvoltare ce apar pe teren în țările terțe, ci și a cererii de produse ilegale pe piețele interne, inclusiv pe platformele online;

Instituții internaționale și guverne

8.  reamintește că, în temeiul dreptului OMC, țările sunt autorizate să introducă excepții de la dispozițiile generale ale articolului XX litera (g) din GATT pentru a reglementa resursele naturale epuizabile și ale articolului XX litera (a) pentru a proteja moralitatea publică; observă că organul de apel al OMC a interpretat „resursele naturale epuizabile” în sens larg ca incluzând speciile vii expuse riscului de dispariție și că jurisprudența OMC a evidențiat în mod expres includerea speciilor în anexele la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) ca dovadă a caracterului lor epuizabil; constată, de asemenea, că organul de apel al OMC a interpretat „moralitatea publică” în sens larg ca incluzând preocupările referitoare la prevenirea cruzimii față de animale;

9.  salută eforturile depuse de UE în cadrul OMC în vederea reducerii subvențiilor dăunătoare pentru pescuit, care pot submina gestionarea durabilă a pescuitului și pot amenința conservarea unor specii precum țestoasele, rechinii, păsările marine și mamiferele marine;

10.  își reiterează angajamentul ferm față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și față de punerea cu succes în practică a obiectivului 15, care include un angajament de a pune capăt braconajului și traficului cu specii protejate de floră și faună, precum și de a combate atât cererea, cât și oferta de produse care fac obiectul traficului;

11.  salută activitatea prezentă a Consorțiului internațional pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, o inițiativă care implică CITES, Interpol, UNODC, Banca Mondială și OMV;

Vămi și comerțul online

12.  salută, de asemenea, proiectul INAMA al OMV, care urmărește să consolideze posibilitatea autorităților vamale de a îmbunătăți crearea de capacități în vederea combaterii infracțiunilor legate de speciile sălbatice; solicită o mai mare implicare a autorităților vamale în operațiunile de aplicare a legii care vizează să combată comerțul ilegal cu specii sălbatice, precum și sporirea numărului de activități de sensibilizare cu obiectivul de a îmbunătăți formarea și funcționarea autorităților vamale;

13.  consideră că infracțiunile online privind speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă la adresa animalelor aflate pe cale de dispariție, inclusiv a elefanților, a rinocerilor, a amfibienilor, a reptilelor și a păsărilor, și că guvernele, întreprinderile și organizațiile neguvernamentale ar trebui să colaboreze împotriva unor astfel de infracțiuni;

14.  consideră că ar trebui să se consolideze în continuare dimensiunea vamală a Planului de acțiune al Uniunii Europene, atât pentru cooperarea cu țările partenere, cât și pentru o mai bună și mai eficientă punere în aplicare în interiorul Uniunii; așteaptă, prin urmare, cu interes analiza Comisiei din 2016 cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării actualului cadru juridic al UE și solicită ca această analiză să includă și o evaluare a procedurilor vamale;

15.  invită Comisia să investigheze măsura în care legislația UE privind comerțul cu speciile sălbatice este aplicată în mod uniform în diferitele state membre de către lucrătorii vamali responsabili cu controlul;

16.  invită Comisia și statele membre să depună eforturi în privința schimbului de informații și a consolidării capacităților, inclusiv a formării specifice, pentru lucrătorii vamali;

Rolul sectorului privat și al organizațiilor neguvernamentale

17.  subliniază că este important să se asigure implicarea sectorului privat în lupta împotriva traficului cu specii sălbatice, inclusiv implicarea piețelor online și a platformelor de comunicare socială;

18.  salută soluțiile fezabile care, atunci când vor fi integrate în sistemele existente de gestionare a lanțului de aprovizionare și a schimburilor comerciale, vor permite sectorului privat să joace un rol de partener veritabil al guvernelor și organismelor internaționale în asigurarea gestionării responsabile a lanțurilor de aprovizionare globale; subliniază totuși că politica comercială comună ar trebui să promoveze standarde obligatorii din punct de vedere juridic privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care să ghideze și să sprijine sectorul privat în legătură cu practicile responsabile din punct de vedere social; consideră că standardele privind responsabilitatea socială a întreprinderilor au o importanță deosebită în cadrul rețelelor de transport;

19.  salută abordările emergente de colaborare cu toleranță zero între experții în domeniul comerțului cu specii sălbatice și companiile de logistică; consideră că Comisia ar trebui să reflecteze la modul optim de a se asigura că cadrele juridice relevante pot răspunde mai bine riscurilor legate de comerțul electronic și publicitatea comercială online și offline;

20.  salută rolul jucat de organizațiile neguvernamentale și de organizațiile societății civile nu numai în lupta împotriva comerțului ilegal cu specii sălbatice de floră și faună, inclusiv în activitățile de sensibilizare și în reducerea cererii atât în UE, cât și pe teritoriul țărilor terțe în care își au originea respectivele specii, dar și în cadrul grupurilor consultative interne prevăzute în acordurile de liber schimb ale UE, pentru monitorizarea punerii în aplicare a dispozițiilor referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă;

21.  salută Declarația grupului operativ pentru transporturi al organizației „United for Wildlife” de la Palatul Buckingham din martie 2016, care urmărește implicarea actorilor din sectorul privat în abordarea vulnerabilităților procedurilor din domeniul transportului și cel vamal care sunt exploatate de traficanți, precum și îmbunătățirea schimbului de informații de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale și a rutelor comerciale;

22.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu organizațiile neguvernamentale pentru reducerea traficului, modificarea comportamentului consumatorilor și reducerea cererii de produse ilegale derivate din specii sălbatice, prin intermediul unor campanii de sensibilizare cu privire la aspectele provocării reprezentate de combaterea comerțului ilegal cu specii sălbatice, în special în țările în care această cerere este mai ridicată;

Cadrul juridic și acordurile comerciale ale UE

23.  consideră că, în actualul cadru juridic existent pe plan intern, principala provocare și prioritate cu care se confruntă statele membre ale UE, în această etapă, este punerea în aplicare a normelor existente; recunoaște, cu toate acestea, că ar trebui examinate dispoziții suplimentare, ținând cont de normele existente în alte state, cu scopul de a interzice punerea la dispoziție și plasarea pe piață, transportul și achiziționarea speciilor sălbatice obținute sau comercializate în mod ilegal în țări terțe, în conformitate cu propriile cadre juridice ale țărilor respective; consideră că și actualul cadru juridic ar trebui examinat pentru a răspunde mai bine riscurilor legate de comerțul electronic;

24.  sprijină abordarea care include în viitoarele acorduri comerciale ale UE dispoziții vizând combaterea traficului cu specii sălbatice;

25.  salută propunerea Comisiei privind includerea unui capitol referitor la comerț și la dezvoltarea durabilă în cadrul TTIP, ca parte a angajamentului său constant de a asigura o dezvoltare durabilă; constată că SUA a încercat în acordurile sale comerciale să negocieze standarde privind comerțul cu specii sălbatice, inclusiv prin limitarea subvențiilor pentru pescuit; subliniază că ar trebui negociate dispoziții eficace privind protejarea speciilor sălbatice în toate viitoarele acorduri de liber schimb ale UE, inclusiv dispoziții și angajamente pentru punerea corespunzătoare în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu (AMM) ca parte a capitolelor referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă;

26.  salută abordarea mai ambițioasă a UE privind protecția speciilor sălbatice prevăzută în capitolul privind schimburile comerciale și dezvoltarea durabilă din Acordul de liber schimb UE-Vietnam, care include nu doar angajamente pentru punerea corespunzătoare în aplicare și asigurarea respectării AMM-urilor, cum ar fi CITES, Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și Convenția internațională privind reglementarea vânării balenelor (ICRW), ci și dispoziții referitoare la consolidarea capacităților comerciale, la schimbul de informații și la activitățile de sensibilizare și îndeamnă UE și statele membre să garanteze punerea în aplicare corespunzătoare a acestor angajamente și dispoziții; consideră că aceste angajamente ar trebui să aibă caracter executoriu pentru a asigura respectarea efectivă și continuă, acordându-se un rol adecvat organizațiilor neguvernamentale și ale societății civile;

27.  sprijină abordarea, prezentată în strategia „Comerț pentru toți”, de a include dispoziții anticorupție în viitoarele acorduri comerciale, dat fiind rolul cunoscut pe care îl joacă corupția în facilitarea comerțului ilegal cu specii sălbatice, precum și angajamentul UE de punere în aplicare a politicilor comerciale care promovează dezvoltarea durabilă, care va contribui la atingerea obiectivelor globale convenite ca parte a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

Recomandări

28.  sprijină o abordare față de politica comercială a UE care nu numai să acorde prioritate combaterii comerțului ilegal cu specii sălbatice, ci și să includă în toate acordurile viitoare dispoziții vizând reducerea și, în cele din urmă, eliminarea acestui tip de comerț, împreună cu unele măsuri complementare solide și eficiente, având în vedere, în special, formarea, prevenirea și aplicarea sancțiunilor în domeniul gestionării pădurilor, al sănătății și al vămilor;

29.  subliniază că niciun element al politicii comerciale a UE nu ar trebui să împiedice UE sau partenerii săi comerciali să ia deciziile necesare pentru protecția speciilor sălbatice și a resurselor naturale, cu condiția ca aceste măsuri să continue să urmărească obiective legitime de politică publică și să nu reprezinte o discriminare arbitrară sau nejustificată;

30.  consideră că nu există nicio soluție universală pentru a asigura sustenabilitatea speciilor sălbatice la nivel mondial și a combate comerțul ilegal; reamintește, în acest context, necesitatea de a asigura o flexibilitate deplină și de a face schimb de informații, date și cele mai bune practici, pentru a facilita dialogul în vederea unei cooperări consolidate, ținând cont de natura transfrontalieră a acestui tip de încălcare;

31.  recomandă ca statele membre ale UE să analizeze soluții de politică care să permită eliminarea tuturor lacunelor juridice rămase ce ar putea facilita „spălarea” speciilor sălbatice și a produselor derivate de proveniență ilegală; recomandă, în continuare, să se efectueze o monitorizare exhaustivă în acest sens și să se utilizeze în mod eficient resursele și agențiile existente pentru a atinge respectivul obiectiv;

32.  solicită UE și statelor sale membre să examineze posibilitatea interzicerii la nivel european a comerțului, exportului sau reexportului în UE și în afara UE de fildeș de elefant, inclusiv de fildeș „anterior Convenției”, într-o manieră care respectă dreptul OMC;

33.  solicită alocarea unor resurse suficiente pentru politicile și măsurile destinate să îndeplinească obiectivele UE în materie de combatere a comerțului ilegal cu specii sălbatice, inclusiv alocarea de resurse pentru țările terțe în vederea consolidării capacităților, în special cu privire la regimurile vamale, autorități, transparență și buna guvernanță;

34.  solicită Comisiei și statelor membre să continue colaborarea cu toți actorii implicați pentru a asigura o abordare integrată care nu doar să vizeze sursele de specii sălbatice și de produse derivate ilegale, ci și să prevadă măsuri de reducere a cererii și de sensibilizare pe piețele de cerere;

35.  solicită statelor membre și Comisiei să depună mai multe eforturi pentru a se asigura că rețelele infracționale ilegale și grupările active în comerțul ilegal cu specii sălbatice sunt vizate pentru a fi dezintegrate, eliminate și urmărite penal; solicită statelor membre să se asigure că pedepsele și sentințele rezervate infracțiunilor privind speciile sălbatice sunt atât proporționale și disuasive, cât și conforme cu angajamentele, după caz, definite în Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate;

36.  invită UE să examineze, în limitele cadrului oferit de OMC, în ce fel regimurile comerciale și de mediu globale se pot sprijini mai bine reciproc, în special în contextul lucrărilor curente vizând consolidarea coerenței dintre OMC și AMM-uri, dar și în lumina Acordului privind facilitarea comerțului;

37.  consideră că ar trebui să se analizeze ce alte posibilități de cooperare există între OMC și CITES, în special în ceea ce privește acordarea de asistență tehnică și consolidarea capacităților în domeniul comerțului și al mediului la nivelul funcționarilor din țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să reflecteze în continuare asupra acestui aspect ca parte a discuțiilor de după Nairobi și a viitoarelor elemente care vor fi luate în considerare la următoarea conferință ministerială din Buenos Aires din 2017;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, CITES, Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, OMV, OMC și Interpolului.

(1) JO L 61, 3.3.1997, p. 1.
(2) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

Notă juridică