Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la Zimbabwe, cazul pastorului Evan Mawarire și alte cazuri de restrângere a libertății de exprimare (2017/2608(RSP))

P8_TA(2017)0086 RC-B8-0191/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere declarația locală a UE privind guvernanța locală din 30 iunie 2016,

–  având în vedere declarația locală a UE privind violența din 12 iulie 2016,

–  având în vedere declarația locală comună a UE privind răpirea lui Itai Dzamara din 9 martie 2017,

–  având în vedere comunicatul de presă al Comisiei pentru drepturile omului în Zimbabwe referitor la protestele publice și comportamentul poliției,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2016/220/PESC din 15 februarie 2016(1) privind prelungirea măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe până la 20 februarie 2017,

–  având în vedere declarația din 19 februarie 2014 a Înaltului Reprezentant în numele Uniunii referitoare la revizuirea relațiilor dintre UE și Zimbabwe,

–  având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, și anume ZANU PF, MDC-T și MDC,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012 de punere în aplicare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe(2),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și drepturilor popoarelor din iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din decembrie 1948,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât poporul Republicii Zimbabwe a suferit timp de mulți ani sub un regim autoritar condus de Președintele Mugabe, care se menține la putere prin corupție, violență, alegeri compromise de nereguli și un aparat de securitate brutal; întrucât poporul Republicii Zimbabwe nu a cunoscut libertatea adevărată de zeci de ani, iar multe persoane cu vârsta mai mică de treizeci de ani au cunoscut, astfel, doar o viață de sărăcie și represiune violentă;

B.  întrucât mișcarea independentă #ThisFlag lansată pe rețelele de socializare de Evan Mawarire, pastor și apărător al drepturilor omului care locuiește la Harare, a catalizat frustrarea cetățenilor exasperați de regimul Mugabe cu ocazia protestelor de anul trecut îndreptate împotriva pasivității guvernului, care nu face nimic împotriva corupției, impunității și sărăciei; întrucât pastorul Mawarire a adresat un apel guvernului să facă ceva în privința economiei în declin și a nerespectării drepturilor omului; întrucât mișcarea #ThisFlag a atras susținători din rândul bisericii și al clasei de mijloc, care până atunci se ținuseră departe de protestele politice în stradă;

C.  întrucât pastorul Evan Mawarire a mai fost deja arestat sub acuzația de incitare la săvârșirea de violențe publice, fiind eliberat în iulie 2016 și întrucât el a părăsit ulterior Zimbabwe în aceeași lună temându-se pentru siguranța sa și a familiei sale;

D.  întrucât la 1 februarie 2017 pastorul Evan Mawarire a fost arestat pe aeroportul din Harare la întoarcerea sa în Zimbabwe; întrucât inițial el a fost acuzat de „acțiuni subversive împotriva unui guvern constituțional” în temeiul articolului 22 din Codul de procedură penală, infracțiune pasibilă de pedeapsa cu închisoarea de până la 20 de ani; întrucât, la 2 februarie 2017, i s-a adus o nouă acuzație, aceea de insultare a drapelului național, potrivit articolului 6 din Legea privind drapelul statului Zimbabwe; întrucât pastorul Mawarire a fost eliberat pe cauțiune doar după nouă zile petrecute în arest;

E.  întrucât, într-o declarație publică, Comisia pentru drepturile omului în Zimbabwe s-a arătat profund îngrijorată de brutalitatea și comportamentul violent al poliției, afirmând că au fost încălcate drepturile fundamentale ale demonstranților, și cerut autorităților din Zimbabwe să facă cercetări și să-i aducă pe vinovați în fața justiției;

F.  întrucât Itai Dzamara, jurnalist și activist politic, a fost răpit la 9 martie 2015 de cinci bărbați neidentificați la o frizerie din Harare; întrucât Înalta Curte a comandat guvernului să îl caute pe Dzamara și să raporteze Curții din două în două săptămâni progresele înregistrate, până când o să-l găsească; întrucât soarta dlui Dzamara rămâne necunoscută;

G.  întrucât Promise Mkwananzi, liderul mișcării #Tajamuka, o mișcare socială legată de ieșirea în stradă din iulie, a fost arestat și acuzat de incitare la violențe publice, în urma apelului său la „shutdown 3.0”, închidere a băncilor și magazinelor programată pentru 31 august 2016, fiind eliberat pe cauțiune; întrucât altă activistă a mișcării #Tajamuka, dna Linda Masarira, care a fost arestată mai înainte în mai 2015 și a fost cercetată în stare de libertate, a fost arestată din nou în timpul protestelor din iulie 2016;

H.  întrucât măsurile restrictive luate de UE împotriva regimului din Zimbabwe au fost reînnoite în februarie 2017 până în 20 februarie 2018; întrucât măsurile de înghețare a activelor și de interzicere a călătoriilor vor continua să se aplice în cazul Președintelui Mugabe, al lui Grace Mugabe și al industriei de armament din Zimbabwe; întrucât va continua să se aplice un embargo asupra armelor; întrucât UE a ridicat restricțiile ce priveau 78 de persoane și 8 entități;

I.  întrucât Zimbabwe face parte dintre părțile semnatare ale Acordului de la Cotonou, al cărui articol 9 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării dintre ACP și UE;

J.  întrucât s-au alocat 234 de milioane de euro pentru programul indicativ național (PIN) din Zimbabwe pentru perioada 2014-2020, în cadrul celui de al unsprezecelea Fond european de dezvoltare, această sumă urmând să fie concentrată pe trei sectoare principale, și anume sănătate, dezvoltarea economică bazată pe agricultură, precum și guvernanță și consolidarea instituțiilor,

1.  regretă arestarea pastorului Evan Mawarire; subliniază că eliberarea sa pe cauțiune nu este suficientă și că acuzațiile cu motivație politică împotriva lui trebuie retrase definitiv;

2.  le cere autorităților din Zimbabwe să aibă grijă ca sistemul judiciar să nu fie folosit abuziv pentru a-i vâna, hărțui sau intimida pe apărătorii drepturilor omului, ca pastorul Evan Mawarire;

3.  crede că libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații; atrage atenția că exprimarea opiniei într-un mod non-violent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și le reamintește autorităților obligația de a proteja drepturile tuturor cetățenilor;

4.  este profund preocupat de relatările organizațiilor drepturilor omului despre violența politică și despre restricțiile și intimidările la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului; regretă faptul că de la ultimele alegeri și de la adoptarea noii constituții în 2013, s-au făcut puține progrese în ceea ce privește statul de drept și, în special, reformarea situației drepturilor omului;

5.  solicită autorităților din Zimbabwe să dea de urma dlui Dzamara și să îi aducă în fața justiției pe cei vinovați de răpirea sa; ia act de faptul că exprimarea opiniei într-un mod nonviolent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și că autoritățile au obligația de a proteja drepturile tuturor cetățenilor;

6.  se arată îngrijorat de cazul dnei Linda Masarira, care a fost condamnată sub acuzații de violență publică în contextul grevei naționale din 6 iulie 2016; invită guvernul din Zimbabwe să dea dovadă de moderație și să respecte drepturile omului ale tuturor cetățenilor din Zimbabwe, inclusiv dreptul la libera exprimare și libertatea de întrunire; îi reamintește guvernului de responsabilitățile care îi revin de a respecta, a nu încălca și a nu submina Constituția și a fi în slujba tuturor cetățenilor din Zimbabwe, imparțial și fără excepție;

7.  îi solicită Delegației UE la Harare să ofere în continuare asistență Republicii Zimbabwe pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului și a explora posibilitățile de a permite o misiune a UE de observare a alegerilor;

8.  subliniază încă o dată că este important ca UE să inițieze un dialog politic cu autoritățile Republicii Zimbabwe în cadrul Acordului de la Cotonou, confirmând, astfel, angajamentul UE de a sprijini populația locală;

9.  insistă că UE trebuie să garanteze că finanțarea alocată Republicii Zimbabwe pentru programul indicativ național este destinată efectiv sectoarelor implicate și solicită guvernului Republicii Zimbabwe să permită Comisiei un acces nemijlocit la proiectele finanțate de UE și să se deschidă și mai mult spre primirea de asistență tehnică pentru proiectele și programele convenite;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor Comunității de Dezvoltare a Africii Australe și Uniunii Africane.

(1) JO L 40, 17.2.2016, p. 11. (2) JO L 54, 28.2.2012, p. 20.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la prizonierii ucraineni din Rusia și la situația din Crimeea (2017/2596(RSP))

P8_TA(2017)0087 RC-B8-0190/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de asociere și zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Ucraina și Rusia, în special cea din 4 februarie 2016 referitoare la situația drepturilor omului din Crimeea și în special la tătarii din Crimeea(1) și cea din 12 mai 2016 referitoare la tătarii din Crimeea(2), precum și cele privind cazuri specifice de ucraineni deținuți ilegal în Rusia, cum ar fi cea din 30 aprilie 2015 referitoare la cazul Nadiei Savcenko(3) și cea din 10 septembrie 2015 referitoare la Rusia, îndeosebi la cazurile lui Eston Kohver(4), lui Oleg Sențov și al lui Alexander Colcenko(5),

–  având în vedere Rezoluția 68/262 a Adunării Generale a ONU din 27 martie 2014 intitulată „Integritatea teritorială a Ucrainei”, precum și Rezoluția 71/205 a Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2016 intitulată „Situația drepturilor omului în Republica Autonomă Crimeea și în orașul Sevastopol (Ucraina)”,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP),

–  având în vedere Convenția de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război,

–  având în vedere „Pachetul de măsuri pentru punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk”, adoptat și semnat la Minsk la 12 februarie 2015 și aprobat în ansamblul său prin Rezoluția 2202 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU la 17 februarie 2015,

–  având în vedere deciziile Consiliului privind prelungirea sancțiunilor impuse Federației Ruse în legătură cu anexarea ilegală Crimeei,

–  având în vedere Hotărârea din 26 aprilie 2016 a așa-zisei Curți Supreme din Crimeea, care a declarat că Mejlis-ul poporului tătar din Crimeea este o organizație extremistă și a interzis activitatea acestuia în Crimeea,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în martie 2017, se comemorează trei ani de la evenimentul nefericit al anexării ilegale a Crimeei de către Rusia;

B.  întrucât anexarea Crimeei de către Federația Rusă este ilegală și încalcă dreptul internațional și acordurile europene semnate atât de Federația Rusă, cât și de Ucraina, în special Carta ONU, Actul final de la Helsinki și Memorandumul de la Budapesta, precum și Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat dintre Ucraina și Federația Rusă din 1997;

C.  întrucât, pe întreaga durată a anexării, autoritățile ruse sunt răspunzătoare pentru protecția locuitorilor și cetățenilor din Crimeea, prin intermediul autorităților de facto prezente în regiune;

D.  întrucât, potrivit organizațiilor pentru drepturile omului și surselor publice, cel puțin 62 de cetățeni ucraineni, dintre care 49 resortisanți ai Crimeei, au fost urmăriți penal în mod ilegal din motive politice de către agenții de aplicare a legii din Rusia; întrucât, în pofida eliberării a șase ucraineni, care a fost salutată, numărul prizonierilor politici ucraineni din Rusia a crescut în cursul anului 2016; întrucât, în prezent, 17 cetățeni ai Ucrainei sunt deținuți ilegal în Federația Rusă și 15 pe teritoriul ocupat al Crimeei; întrucât cel puțin o sută de ucraineni sunt ținuți ostatici în condiții îngrozitoare de către forțele separatiste sprijinite de Rusia în regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina;

E.  întrucât, în numeroase cazuri, a fost semnalată utilizarea torturii și a tratamentelor crude și degradante; întrucât, până în prezent, aceste acuzații nu au fost investigate în mod corespunzător; întrucât se utilizează tortura pentru a obține mărturisiri și probe de vinovăție false; întrucât, în acest sens, sunt vizați, de asemenea, avocații din Crimeea care le oferă asistență juridică acestor persoane și apărătorii drepturilor omului care semnalează cazuri de dispariții forțate motivate politic în Crimeea, precum și jurnaliștii care raportează cu privire la situația tătarilor din Crimeea;

F.  întrucât numeroși prizonieri și deținuți sunt supuși unor condiții inumane și aspre în închisori, care le pun în pericol sănătatea fizică și psihologică; întrucât există prizonieri care necesită asistență medicală și tratament de urgență;

G.  întrucât, la 16 decembrie 2016, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) a definit Rusia drept putere de ocupație și a condamnat ocuparea temporară a teritoriului Ucrainei — Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol - de către Federația Rusă și a reafirmat nerecunoașterea anexării sale;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 70 din Convenția de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război, „persoanele protejate nu vor putea fi arestate, urmărite sau condamnate de puterea ocupantă pentru acte comise sau pentru opinii exprimate înainte de ocupație”; întrucât, în rezoluția Adunării Generale a ONU, Rusia este recunoscută drept putere de ocupație, fiindu-i impuse obligațiile care îi revin unei puteri de ocupație, printre care protejarea locuitorilor și cetățenilor din Crimeea;

I.  întrucât legislația restrictivă a Rusiei care reglementează drepturile politice și civile a fost extinsă la Crimeea, ceea ce a condus la limitarea drastică a libertății de întrunire, de exprimare, de asociere, de acces la informație și de religie, precum și la rapoarte credibile care relatează acte de intimidare și de tortură și dispariții forțate;

J.  întrucât există aproximativ 20 000 de persoane strămutate intern, din Crimeea în alte regiuni ucrainene, iar comunitatea tătarilor din Crimeea (Mejlis) a fost interzisă și proclamată organizație extremistă și școlile ucrainene din peninsulă au fost închise;

K.  întrucât, la 16 ianuarie 2017, Ucraina a intentat o acțiune în instanță la Curtea Internațională de Justiție pentru tragerea la răspundere a Federației Ruse pentru sprijinirea terorismului în estul Ucrainei și săvârșirea unor acte de discriminare împotriva persoanelor de etnie ucraineană și a tătarilor din Crimeea în Crimeea aflată sub ocupație,

1.  sprijină suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional și condamnă din nou cu fermitate anexarea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol de către Federația Rusă; sprijină pe deplin hotărârea fermă și susținută a UE și a statelor sale membre de a nu recunoaște această anexare și măsurile restrictive adoptate în acest sens;

2.  reamintește că situația drepturilor omului din Crimeea s-a înrăutățit considerabil, încălcarea libertății de exprimare, abuzurile din mass-media și impunerea forțată a cetățeniei ruse au devenit sistematice, iar drepturile și libertățile fundamentale ale omului nu sunt garantate în Crimeea;

3.  condamnă politicile discriminatorii aplicate de către așa-numitele autorități în special împotriva minorității etnice tătare din Crimeea, încălcarea drepturilor sale de proprietate, intimidarea tot mai acută a acestei comunități și a celor care se opun anexării Crimeei de către Rusia, precum și lipsa libertății de exprimare și de asociere în peninsulă;

4.  invită Rusia să elibereze fără întârziere toți cetățenii ucraineni deținuți în mod arbitrar și ilegal atât în Rusia, cât și în cadrul teritoriilor ocupate temporar ale Ucrainei și să asigure întoarcerea lor în condiții de siguranță, inclusiv a lui Mykola Karpyuk, Stanislav Klykh, Oleksandr Kolchenko, Oleg Sentsov, Oleksiy Chyrniy, Oleksandr Kostenko, Serhiy Lytvynov, Valentyn Vyhivskyi, Viktor Shur, Andriy Kolomiyets, Ruslan Zeytullayev, Nuri Primov, Rustem Vaitov, Ferat Sayfullayev, Akhtem Chiyhoz, Mustafa Dehermendzhi, Ali Asanov, Inver Bekirov, Muslim Aliyev, Vadim Siruk, Arsen Dzhepparov, Refat Alimov, Zevri Abseitov, Remzi Memetov, Rustem Abiltarov, Enver Mamutov, Artur Panov, Evheniy Panov, Roman Suschenko și Emir-Usein Kuku, apărător al drepturilor omului, și a altora și să le permită tuturor celor menționați mai sus să călătorească liber, inclusiv lui Mykola Semena, care este urmărit penal pentru activitatea sa jurnalistică din cadrul Radio Europa Liberă/Radio Libertatea;

5.  subliniază că decizia Federației Ruse din 21 martie 2014 de a anexa Crimeea rămâne ilegală și condamnă ferm decizia subsecventă a autorităților ruse de a da tuturor locuitorilor Crimeei pașapoarte rusești;

6.  reamintește Federației Ruse, ca putere de ocupație care deține controlul efectiv asupra Crimeei și căreia îi revin obligații în temeiul dreptului internațional umanitar și al dreptului internațional al drepturilor omului, de obligația sa de a asigura protecția drepturilor omului în Crimeea; solicită autorităților ruse să acorde acces neîngrădit în Crimeea instituțiilor internaționale și experților independenți ai Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ai Organizației Națiunilor Unite și ai Consiliul Europei, precum și ONG-urilor în domeniul drepturilor omului sau agențiilor de presă care doresc să viziteze, să evalueze situația din Crimeea și să informeze cu privire la aceasta; invită autoritățile ucrainene să simplifice procedura de acordare a accesului în Crimeea jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului și avocaților;

7.  consideră că drepturile tătarilor din Crimeea au fost grav încălcate prin interzicerea activităților Mejlis și își reiterează cu fermitate apelul la anularea imediată a deciziei în acest sens și a efectelor acesteia; regretă persecutarea pe cale juridică a liderilor Mejlis, cum ar fi Mustafa Djemilev, deputat în Rada Supremă a Ucrainei și nominalizat la Premiul Saharov, și Refat Ciubarov, președintele Mejlis, și amenințările cu arestarea la adresa acestora;

8.  subliniază faptul că tătarii din Crimeea, în calitate de populație autohtonă a peninsulei, și patrimoniul lor cultural par a fi ținte prioritare ale represiunilor; solicită autorităților ruse să acorde acces nerestricționat în Crimeea instituțiilor internaționale și experților independenți ai OSCE, ai Organizației Națiunilor Unite și ai Consiliul Europei;

9.  reamintește autorităților ruse că, în pofida caracterului ilegal al anexării Crimeei, Rusia este, de facto, pe deplin răspunzătoare de menținerea ordinii juridice în Crimeea și de protejarea cetățenilor din Crimeea de măsuri arbitrare de natură judiciară sau administrativă;

10.  își exprimă profunda îngrijorare legată de numeroase relatări credibile privind cazuri de dispariții, tortură și intimidare sistematică a cetățenilor din teritoriu care se opun anexării Crimeei și invită Rusia să înceteze imediat practica persecuției, să investigheze cu eficacitate toate cazurile de încălcare a drepturilor omului, inclusiv disparițiile forțate, detențiile arbitrare, tortura și relele tratamente aplicate deținuților, și să respecte libertățile fundamentale ale tuturor rezidenților, inclusiv libertatea de exprimare, de religie sau de convingere și libertatea de asociere, precum și dreptul de întrunire pașnică; solicită să se ancheteze imediat toate disparițiile și răpirile din perioada de ocupație a Crimeei, inclusiv cazul lui Ervin Ibraghimov;

11.  reamintește că, potrivit legislației ruse, numai infracțiunile comise pe teritoriul Rusiei intră sub jurisdicția sistemului de justiție rus; regretă faptul că autoritățile ruse de aplicare a legii au deschis mai multe cauze penale privind fapte comise pe teritoriul Ucrainei și al Crimeei înainte de anexare;

12.  salută vizita recentă a Ombudsmanului ucrainean în Crimeea cu scopul de a vizita prizonierii; regretă că acesteia nu i s-a permis să viziteze toți prizonierii și își exprimă speranța că, în cursul vizitelor sale viitoare, va avea acces liber la prizonierii ucraineni din Crimeea, precum și la cei care au fost transferați în Federația Rusă;

13.  solicită să se acorde acces nelimitat, în siguranță și neîngrădit în Crimeea reprezentanților OSCE, altor observatori internaționali pentru drepturile omului și tuturor actorilor umanitari și să se creeze mecanisme independente de monitorizare, precum și să se acorde ajutor umanitar și asistență juridică, atunci când este necesar; sprijină inițiativele conduse de Ucraina în vederea soluționării acestor probleme în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului și al Adunării Generale ale ONU; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și delegația UE în Rusia să urmărească îndeaproape procesul împotriva deținuților politici din Ucraina și să informeze cu privire la tratamentul aplicat acestora în timpul detenției; își exprimă îngrijorarea față de unele relatări privind recurgerea la tratamente psihiatrice cu scop punitiv; se așteaptă ca delegația UE, SEAE și ambasadele statelor membre să urmărească îndeaproape acțiunile în justiție inițiate împotriva unor cetățeni ucraineni în Rusia și să solicite accesul la aceste persoane, înainte de, în timpul și după procesele acestora;

14.  condamnă practica aplicată cu precădere de transfer al deținuților către regiuni îndepărtate din Rusia, întrucât acest lucru le îngreunează acestora foarte mult comunicarea cu familiile și cu organizațiile pentru drepturile omului; subliniază că această practică încalcă legislația rusă în vigoare, în special cu articolul 73 din Codul de executare a sentințelor în materie penală, în conformitate cu care pedepsele ar trebui să fie executate în regiunea în care își au reședința condamnații sau în cea în care instanța a pronunțat sentința; denunță practica refuzării vizitelor consulare la persoanele reținute și solicită autorităților să permită în mod necondiționat astfel de vizite; îndeamnă să se acorde acces Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) în penitenciarele din teritoriile ocupate și să se respecte drepturile deținuților de a comunica cu rudele și prietenii la intervale regulate, atât prin corespondență, cât și prin primirea de vizite;

15.  subliniază, de asemenea, că este necesar ca Ucraina să asigure protecția drepturilor și nevoilor cetățenilor ucraineni strămutați, inclusiv dreptul de vot și dreptul de a se bucura de protecție juridică și administrativă deplină în țara lor;

16.  salută decizia din 22 februarie 2017 a prezidiului Curții Supreme din Rusia de a anula condamnarea lui Ildar Dadin, acuzat de participare la mai multe proteste neautorizate, inclusiv la un protest contra războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei, și de a ordona eliberarea din detenție a acestuia, ca urmare a adoptării rezoluției Parlamentului din 24 noiembrie 2016(6) în apărarea sa;

17.  invită reprezentantul special al Uniunii Europene pentru drepturile omului să acorde o atenție deosebită situației drepturilor omului din Crimeea; subliniază că este necesar, la nivel general, ca Uniunea Europeană să joace un rol mai vizibil, eficace și activ în promovarea unei soluții pașnice de durată;

18.  solicită UE să sprijine proiectele media ale tătarilor din Ucraina și din Crimeea, precum cele inițiate de Fondul European pentru Democrație și de postul de radio Europa Liberă/Libertatea, în apărarea școlilor tătarilor din Ucraina și din Crimeea, precum și alte inițiative de protejare a patrimoniului lor cultural;

19.  solicită să se impună noi măsuri restrictive persoanelor responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului, printre care și înghețarea activelor acestora în băncile din UE;

20.  îndeamnă toate părțile să pună în aplicare integral prevederile acordurilor de la Minsk, inclusiv încetarea acțiunilor militare în Donbas și schimbul ostaticilor, precum și să elibereze și să restituie fără întârziere prizonierii; reamintește responsabilitatea deosebită care îi revine guvernului Rusiei în această privință;

21.  solicită să se studieze posibilitatea de a stabili un format internațional pentru negocierile privind retragerea forțelor de ocupație din Crimeea, cu participarea UE, care ar trebui să se întemeieze pe dreptul internațional umanitar, pe drepturile omului și pe principiile internaționale;

22.  îndeamnă Consiliul să găsească moduri de a sprijini Ucraina la Curtea Internațională de Justiție în cauza privind declararea Federației Ruse responsabilă de sprijinirea terorismului în estul Ucrainei și de săvârșirea unor acte de discriminare împotriva persoanelor de etnie ucraineană și a tătarilor din Crimeea în Crimeea aflată sub ocupație;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, președintelui Ucrainei, guvernelor și parlamentelor Ucrainei și Federației Ruse și adunărilor parlamentare ale Consiliului Europei și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0043. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0218. (3) JO C 346, 21.9.2016, p. 101. (4) Cetățean estonian. (5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0314. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0446.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la Filipine – cazul senatoarei Leila M. De Lima (2017/2597(RSP))

P8_TA(2017)0088 RC-B8-0193/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Filipine, în special Rezoluția din 15 septembrie 2016(1),

–  având în vedere declarațiile delegației UE și ale purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR),

–  având în vedere relațiile diplomatice dintre Filipine și UE [în acel moment Comunitatea Economică Europeană (CEE)], stabilite la 12 mai 1964 prin numirea ambasadorului Filipinelor la CEE,

–  având în vedere statutul Filipinelor de membru fondator al Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN),

–  având în vedere declarația Comisiei Internaționale a Juriștilor din 28 februarie 2017,

–  având în vedere Acordul-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Filipinele și UE întrețin de mult timp relații diplomatice, economice, culturale și politice;

B.  întrucât, la 23 februarie 2017, a fost emis un mandat de arestare pe numele senatoarei Leila M. De Lima din Filipine, membră a Partidului Liberal de opoziție, pentru presupuse fapte legate de traficul de droguri; întrucât, la 24 februarie 2017, senatoarea De Lima a fost arestată și încarcerată; întrucât, dacă este condamnată, senatoarea De Lima riscă o pedeapsă cu închisoarea de minimum 12 ani, mergând până la închisoarea pe viață, și expulzarea din Senat;

C.  întrucât există motive serioase de îngrijorare că infracțiunile de care este acuzată senatoarea De Lima ar fi aproape în întregime inventate; întrucât Amnesty International o consideră pe senatoarea De Lima prizonier de conștiință;

D.  întrucât senatoarea De Lima este o militantă pentru drepturile omului și cea mai cunoscută personalitate dintre cei care critică campania antidrog a președintelui Rodrigo Duterte; întrucât ea a condamnat fățiș războiul împotriva drogurilor din Filipine; întrucât senatoarea De Lima a fost președinta Comisiei pentru drepturile omului din Filipine; întrucât există motive serioase de îngrijorare cu privire la siguranța senatoarei De Lima; întrucât numeroase plângeri privind acte de tortură comise în închisori nu sunt urmate de investigații;

E.  întrucât, la 19 septembrie 2016, senatoarea De Lima a fost înlăturată din funcția de președintă a Comisiei pentru justiție și drepturile omului din Senat; întrucât, în cursul mandatului său de președintă a Comisiei pentru drepturile omului, senatoarea De Lima a condus investigația privind presupusele execuții extrajudiciare ale unui număr de aproximativ 1 000 de persoane suspectate a fi traficanți de droguri în Davao, în perioada în care președintele Duterte era primarul acestui oraș; întrucât, după audieri, senatoarea De Lima a fost supusă unei campanii intense de hărțuire și intimidare din partea autorităților, iar atacurile s-au intensificat în ultimele opt luni;

F.  întrucât, la 2 martie 2017, Human Rights Watch a dat publicității raportul intitulat „License to Kill: Philippine Police Killings in Duterte’s ‘War on Drugs’’ (Permisiunea de a ucide: execuții ale poliției filipineze în „Războiul împotriva drogurilor” declanșat de Duterte), care prezintă dovezi ale execuțiilor extrajudiciare legate de campania antidrog;

G.  întrucât, de la venirea la putere a președintelui Duterte, la 30 iunie 2016, au fost raportate peste 7 000 de execuții legate de traficul de droguri comise de poliție și de membrii milițiilor; întrucât președintele Duterte s-a angajat să își continue campania antidrog până la încheierea mandatului prezidențial, în 2022;

H.  întrucât, ca răspuns la uciderea unor ofițeri de către insurgenți ai Armatei Noului Popor Comunist (NPA) în sudul Filipinelor, la 8 martie 2017, președintele Duterte a dat ordin armatei să desfășoare operațiuni de combatere a insurgenței, fără a ține cont de victimele colaterale;

I.  întrucât, la 30 ianuarie 2017, Poliția Națională din Filipine și-a suspendat temporar operațiunile de combatere a traficului de droguri în urma unei presupuse execuții brutale; întrucât președintele Duterte a ordonat Forțelor Armate din Filipine (AFP) să preia misiunea poliției pentru a umple acest vid din campania antidrog;

J.  întrucât apărători ai drepturilor omului, activiști și jurnaliști din Filipine, inclusiv senatoarea De Lima, se confruntă în mod regulat cu amenințări, hărțuiri, intimidări și hărțuiri online; întrucât cei care încalcă drepturile acestor grupuri nu sunt trași la răspundere fiindcă nu se efectuează investigații corespunzătoare; întrucât, în noiembrie 2016, președintele Duterte i-a amenințat fățiș cu moartea pe apărătorii drepturilor omului;

K.  întrucât, la 7 martie 2017, Camera Reprezentanților a aprobat Legea 4727 privind reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile grave legate de droguri; întrucât Filipine a fost prima țară din regiune care a abolit pedeapsa cu moartea, în 2007; întrucât reintroducerea pedepsei cu moartea ar încălca flagrant cel de Al doilea protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Filipine este parte din 2007; întrucât administrația președintelui Duterte examinează în prezent un proiect de lege privind reducerea vârstei minime de răspundere penală de la 15 ani la 9 ani;

L.  întrucât, în septembrie 2016, Filipinele au reluat președinția ASEAN pentru anul 2017,

1.  solicită eliberarea imediată a senatoarei Leila M. De Lima, precum și asigurarea securității sale corespunzătoare pe perioada detenției; face apel la autoritățile filipineze să asigure un proces echitabil, reamintind dreptul la prezumția de nevinovăție, să renunțe la toate acuzele motivate politic împotriva ei și să pună capăt tuturor hărțuirilor la care este supusă;

2.  înțelege că, în Filipine, milioane de persoane sunt afectate în mod negativ de nivelul ridicat al dependenței de droguri și de consecințele acestui fapt; condamnă ferm traficul de droguri și abuzul de droguri din Filipine; invită guvernul să acorde prioritate luptei împotriva rețelelor de traficanți și a seniorilor drogurilor, în locul urmăririi micilor consumatori; subliniază că această luptă trebuie dusă în paralel cu aplicarea unor măsuri de prevenire și dezintoxicare; încurajează guvernul în eforturile sale pentru deschiderea unor noi centre de dezintoxicare;

3.  condamnă cu fermitate numărul ridicat de execuții extrajudiciare comise de forțele armate și de miliții în cadrul campaniei antidrog; transmite condoleanțe familiilor victimelor; își exprimă profunda preocupare față de rapoartele credibile potrivit cărora poliția filipineză falsifică probe pentru a justifica execuțiile extrajudiciare, iar populația săracă din orașe este vizată într-o măsură covârșitoare; face apel la autoritățile din Filipine să declanșeze imediat investigații imparțiale și semnificative asupra acestor execuții extrajudiciare și să îi cerceteze și să îi aducă pe toți cei vinovați în fața justiției; face apel la UE să sprijine aceste investigații; face apel la autoritățile din Filipine să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni alte execuții;

4.  își exprimă profunda preocupare cu privire la retorica președintelui Duterte ca răspuns la uciderea unor ofițeri la 8 martie 2017 și îndeamnă ferm autoritățile și armata filipineză să respecte cu strictețe dreptul umanitar internațional, care prevede cerințe stricte pentru toate părțile la un conflict armat de a menaja civilii și necombatanții;

5.  solicită UE să sprijine demararea în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului a unei investigații internaționale independente privind execuțiile extrajudiciare și alte încălcări comise de Filipine în contextul „războiului împotriva drogurilor” declanșat de președintele Duterte;

6.  este profund alarmat de decizia Camerei Reprezentanților de a reintroduce pedeapsa cu moartea; face apel la autoritățile din Filipine să pună imediat capăt procedurilor în curs care vizează reintroducerea pedepsei cu moartea; reamintește că UE consideră pedeapsa cu moartea o pedeapsă crudă și inumană, care nu are rolul de a descuraja comportamentul infracțional; face apel la guvernul din Filipine să nu reducă vârsta minimă de răspundere penală;

7.  îndeamnă UE să monitorizeze îndeaproape cazul senatoarei De Lima;

8.  îndeamnă UE să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a sprijini guvernul filipinez în respectarea obligațiilor sale internaționale din domeniul drepturilor omului, în special prin acordul-cadru;

9.  îndeamnă Comisia să facă uz de toate instrumentele disponibile pentru a convinge Filipine să pună capăt execuțiilor extrajudiciare legate de campania antidrog, inclusiv, în lipsa unor îmbunătățiri substanțiale în următoarele luni, prin măsuri procedurale vizând o posibilă eliminare a preferințelor SGP+;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului din Filipine, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0349.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2017 (2017/2598(RSP))

P8_TA(2017)0089 RC-B8-0183/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale ale acestora,

–  având în vedere Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere recomandarea sa din 7 iulie 2016 adresată Consiliului privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv rezoluțiile de urgență adoptate în 2016 referitoare la Etiopia, Coreea de Nord, India, Crimeea, Hong Kong, Kazahstan, Egipt, Republica Democratică Congo, Pakistan, Honduras, Nigeria, Gambia, Djibouti, Cambodgia, Tadjikistan, Vietnam, Malawi, Bahrain, Myanmar/Birmania, Filipine, Somalia, Zimbabwe, Rwanda, Sudan, Thailanda, China, Brazilia, Rusia, Tibet, Irak, Indonezia, Republica Centrafricană, Burundi, Nicaragua, Kuweit și Guatemala,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(2),

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere raportul anual pe 2015 prezentat de CDO Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă unul dintre fundamentele unității și integrității europene; întrucât respectarea drepturilor omului ar trebui integrată în toate domeniile de politică ale UE;

B.  întrucât UE și-a asumat un angajament ferm pentru multilateralism și față de organismele ONU în ceea ce privește promovarea și protecția drepturilor omului;

C.  întrucât sesiunile ordinare ale CDO, numirea unor raportori speciali, mecanismul de evaluare periodică universală (EPU) și procedurile speciale pentru situațiile specifice ale unor țări și pentru anumite aspecte tematice contribuie împreună la promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

1.  salută activitatea desfășurată de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, și de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR); reamintește angajamentul UE de a continua să sprijine și să apere integritatea, independența și funcționarea sa; salută activitatea OHCHR în promovarea cooperării între mecanismele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului, precum și în identificarea unor modalități de a crește rolul „acordurilor regionale” în ceea ce privește standardele universale în domeniul drepturilor omului;

2.  consideră că eficacitatea și credibilitatea CDO depind de angajamentul autentic al membrilor săi de a proteja toate persoanele, din toate țările de orice încălcare a drepturilor omului, conform convențiilor internaționale în domeniul drepturilor omului, promovând universalitatea, imparțialitatea, obiectivitatea, non-selectivitatea, dialogul constructiv și cooperarea; insistă că trebuie evitată polarizarea dezbaterilor în cadrul CDO și încurajează un dialog constructiv;

3.  invită statele să permită accesul experților independenți ai CDO, al raportorilor speciali și al experților din cadrul OHCHR pentru a investiga presupusele încălcări ale drepturilor omului și pentru a se angaja în mod constructiv în rezolvarea situației, să își onoreze angajamentele față de convențiile privind drepturile omului și să coopereze deplin în cadrul procedurilor speciale ale CDO;

4.  încurajează toate statele să ia măsuri concrete pentru a da curs recomandărilor din cadrul EPU și să remedieze deficiențele introducând un mecanism de aplicare și de monitorizare, incluzând stabilirea unor planuri naționale de acțiune și a unor mecanisme de coordonare națională;

5.  reamintește obligația Adunării Generale a ONU, atunci când alege membrii CDO, de a lua în considerare respectul candidaților pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației; salută decizia CDO prin care i se solicită Comitetului consultativ al CDO să pregătească un raport de evaluare cu privire la progresele realizate în definirea unor mecanisme regionale și subregionale pentru promovarea și protejarea drepturilor omului; invită UE și statele sale membre să garanteze că modelele lor de votare reflectă importanța egală a drepturilor și să îmbunătățească coordonarea pozițiilor UE în acest sens; solicită insistent ca UE să se exprime la unison și să ajungă la o poziție comună atunci când votează în cadrul CDO;

6.  reafirmă că este important să se garanteze că UE se implică în mod activ și sistematic în mecanismele ONU pentru drepturile omului, în special în Comisia a III-a, în Adunarea Generală a ONU și în CDO, pentru a-și îmbunătăți credibilitatea; sprijină eforturile depuse de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre pentru a îmbunătăți coerența UE în privința aspectelor legate de drepturile omului în cadrul ONU;

Priorități tematice

7.  subliniază importanța rolului ONG-urilor care activează în domeniul drepturilor omului și al apărătorilor drepturilor omului în promovarea și protecția acestor drepturi; subliniază că drepturile omului și libertățile fundamentale trebuie protejate indiferent de formele în care sunt exprimate, inclusiv în contextul noilor tehnologii; împărtășește preocupările CDO cu privire la relatările privind amenințările și represaliile împotriva membrilor organizațiilor societății civile și ai ONG-urilor care au colaborat cu CDO în cadrul procesului de evaluare periodică universală;

8.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încercările tot mai numeroase de restrângere a spațiului de expresie al societății civile și al apărătorilor drepturilor omului, inclusiv prin introducerea legislației de combatere a terorismului; condamnă toate actele de violență, hărțuire, intimidare sau persecutare la adresa apărătorilor drepturilor omului, a denunțătorilor, a jurnaliștilor sau a bloggerilor, fie că se petrec în mediul online sau offline; invită toate statele să promoveze și să asigure un mediu sigur și propice pentru ONG-uri, pentru societatea civilă, pentru jurnaliști și pentru apărătorii drepturilor omului, acordând o atenție specială tuturor grupurilor vulnerabile, în care aceștia să poată funcționa independent și fără ingerințe; cere din nou statelor care au adoptat acte legislative restrictive împotriva organizațiilor independente pentru drepturile omului să le abroge;

9.  consideră că mass-media liberă, independentă și imparțială reprezintă unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, în care dezbaterile deschise joacă un rol crucial; se declară în favoarea angajamentului de a numi un Reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru siguranța jurnaliștilor; cere să fie abordate în toate forurile internaționale aspectele legate de libertatea de exprimare online, libertățile digitale și importanța unui internet liber și deschis; solicită reducerea decalajului digital, facilitarea accesului nerestricționat la informații și la comunicare, precum și accesul necenzurat la internet;

10.  reamintește că dreptul la libertatea de asociere și de întrunire continuă să rămână o provocare majoră; salută călduros activitatea raportorului special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere, Maina Kiai; invită toate statele să acorde rapoartelor atenția cuvenită;

11.  solicită insistent tuturor statelor să ratifice rapid protocoalele opționale la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), creând mecanisme de depunere a plângerilor și de anchetă;

12.  se opune oricărei forme de discriminare și persecuție pe orice motiv sau condiție cum ar fi rasa, culoarea, limba, religia și convingerile, identitatea de gen și orientarea sexuală, originea socială, casta, nașterea, vârsta sau dizabilitățile; sprijină implicarea UE în procedurile speciale din domeniu, inclusiv în legătură cu activitatea noului expert independent pentru protecția împotriva violenței și discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen; solicită UE să continue să promoveze în mod activ egalitatea și nediscriminarea și să sprijine lupta împotriva violenței și a discriminării tuturor persoanelor;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că numeroase persoane se confruntă, individual sau colectiv, cu încălcări, comise de state, dar și de actori nestatali, ale dreptului lor la libertatea de religie sau de convingere, ceea ce conduce la discriminare, inegalitate și stigmatizare; reamintește necesitatea de a lupta împotriva formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință, pentru a asigura respectarea altor drepturi fundamentale interdependente, cum ar fi libertatea de exprimare;

14.  solicită UE să acționeze pentru o mai bună protecție a minorităților etnice și religioase împotriva persecuțiilor și a violențelor, precum și pentru abrogarea legilor care califică blasfemia sau apostazia drept infracțiuni și care pot servi ca pretext pentru persecutarea minorităților religioase și etnice și a ateilor; solicită să se sprijine activitatea Raportorului special pentru libertatea de religie sau de convingere;

15.  solicită insistent ca UE să pledeze în continuare pentru toleranță zero în ceea ce privește pedeapsa cu moartea și să continue să consolideze sprijinul transregional pentru următoarea rezoluție a Adunări Generale a ONU referitoare la moratoriul privind pedeapsa cu moartea; salută decizia luată în 2015 de Republica Congo, Fiji și Madagascar de a aboli pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile; deplânge reluarea execuțiilor în mai multe țări, printre care Bangladesh, Bahrain, Belarus, Ciad, India, Indonezia, Kuweit, Oman și Sudanul de Sud; regretă, totodată, creșterea raportată a numărului de condamnări la moarte pronunțate în special în China, Egipt, Iran, Nigeria, Pakistan și Arabia Saudită; reamintește autorităților din aceste țări că sunt părți la Convenția cu privire la drepturile copilului, care interzice strict folosirea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile comise de orice persoană cu vârsta sub 18 ani;

16.  solicită insistent UE să își exprime sprijinul pentru activitatea ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, a execuțiilor în masă și a altor execuții, inclusiv a celor pentru infracțiuni legate de droguri, și solicită SEAE să intensifice, la toate nivelurile de dialog și în toate forurile, eforturile UE de combatere a execuțiilor sumare, a torturii și a altor maltratări, în conformitate cu Orientările politice ale UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; solicită ratificarea universală și implementarea efectivă a Convenției ONU împotriva torturii și a protocolului opțional la aceasta; subliniază rolul important pe care îl are prevenirea torturii, inclusiv prin consolidarea mecanismelor preventive naționale create în temeiul protocolului opțional, și sprijinirea continuă a reabilitării victimelor torturii;

17.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la persistența unor încălcări și abuzuri grave la adresa drepturilor omului la nivel mondial; susține deplin Curtea Penală Internațională (CPI) ca instituție fundamentală pentru a trage la răspundere pe cei care comit încălcări ale drepturilor omului și pentru a oferi asistență victimelor, înfăptuind dreptatea plecând de la principiul complementarității în cazul genocidului, crimelor împotriva umanității și crimelor de război; solicită tuturor părților să acorde sprijin politic, diplomatic, financiar și logistic pentru funcționarea de zi cu zi a CPI;

18.  solicită UE să continue să consolideze activitatea CPI; încurajează dialogul și cooperarea strânsă între Curte, ONU și agențiile sale și Consiliul de Securitate al ONU; invită toate statele membre ale ONU să devină parte la CPI, ratificând Statutul de la Roma, și să încurajeze ratificarea amendamentelor adoptate la Kampala;

19.  condamnă în termenii cei mai fermi actualele încălcări grave ale drepturilor omului, în special cele comise de ISIS/Daesh, atacurile împotriva copiilor comise de Boko Haram și toate celelalte atacuri ale organizațiilor teroriste sau paramilitare împotriva populației civile, în special împotriva femeilor și copiilor; condamnă frecvența și amploarea actelor de distrugere a patrimoniului cultural și solicită să fie sprijinite eforturile întreprinse în cadrul diverselor foruri ale ONU;

20.  condamnă nerespectarea dreptului internațional umanitar și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea numărului de victime civile în conflictele armate din întreaga lume și la atacurile mortale împotriva spitalelor, școlilor, convoaielor umanitare și altor obiective civile; insistă să se țină seama în mod corespunzător de astfel de încălcări în relațiile CDO cu țările respective și în evaluările relevante din cadrul mecanismului evaluărilor periodice universale;

21.  invită UE să colaboreze activ pentru o inițiativă de recunoaștere de către ONU a genocidului împotriva minorităților etnice și religioase comis de așa-numitul ISIS/Daesh, precum și pentru sesizarea Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la cazurile suspectate de crime împotriva umanității, crime de război și genocid; încurajează dialogul și cooperarea strânsă între Curte, ONU și agențiile sale și Consiliul de Securitate al ONU;

22.  cere UE să încurajeze toate statele să plaseze drepturile omului în centrul politicilor lor de dezvoltare și să transpună în practică Declarația ONU din 1986 privind dreptul la dezvoltare; salută recenta desemnare de către Consiliul pentru Drepturile Omului a unui raportor special privind dreptul la dezvoltare, al cărui mandat include contribuția la promovarea, protejarea și exercitarea efectivă a dreptului la dezvoltare în contextul Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă și al altor acorduri internaționale de cooperare pentru dezvoltare; subliniază că drepturile omului pentru toți trebuie să reprezinte o caracteristică transversală în realizarea tuturor obiectivelor și finalităților Agendei 2030;

23.  solicită UE să continue să promoveze egalitatea între femei și bărbați și să sprijine în mod activ lucrările UN Women, precum și inițiativele de integrare a perspectivei de gen în activitățile și programele sale; cere să se continue măsurile menite să sprijine consolidarea capacitării femeilor și fetelor și eradicarea tuturor formelor de violență și discriminare la adresa femeilor și fetelor, inclusiv a violenței de gen; solicită insistent ca UE să susțină inițiative transregionale pentru promovarea, protejarea și exercitarea efectivă a drepturilor femeilor, precum și implementarea integrală și efectivă a Platformei de acțiune de la Beijing și a Programului de acțiune al CIPD, și să își mențină angajamentul față de drepturile sexuale și reproductive în acest context;

24.  reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen, în conformitate cu rezoluțiile de referință ale Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000) și 1820 (2008) privind femeile, pacea și securitatea; solicită UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, la operațiunile de menținere a păcii, la asistența umanitară, la reconstrucția post-conflict și la reconcilierea durabilă;

25.  solicită UE să continue să promoveze drepturile copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, inclusiv în zonele de conflict și în taberele de refugiați, și eliminând munca copiilor, recrutarea de copii-soldați, privarea de libertate, tortura, traficul, căsătoriile precoce, forțate și ale copiilor, exploatarea sexuală și practicile vătămătoare, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor; solicită măsuri vizând sprijinirea și consolidarea eforturilor internaționale prin intermediul ONU de a pune capăt folosirii copiilor în conflictele armate, precum abordarea într-un mod mai eficient a consecințelor situațiilor de conflict și post-conflict asupra femeilor și fetelor; invită toate statele membre ale ONU să își respecte obligațiile și angajamentele asumate în temeiul Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989, pentru a respecta drepturile tuturor copiilor aflați în jurisdicția lor, indiferent de statutul lor legal, fără niciun fel de discriminare;

26.  invită statele să promoveze drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv participarea egală și incluziunea socială a acestora; invită toate statele să ratifice și să aplice Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

27.  invită UE să colaboreze cu partenerii săi pentru aplicarea Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv prin adoptarea de măsuri care să încurajeze mai multe state să adopte planuri de acțiune naționale și să se implice în activitățile grupurilor de lucru ale ONU și în OHCHR; își reiterează apelul către toate statele, inclusiv către UE, de a se angaja activ și constructiv în elaborarea cât mai rapidă a unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să reglementeze, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi comerciale, pentru a preveni, a cerceta, a remedia și a asigura căi de atac în cazul încălcărilor drepturilor omului, ori de câte ori acestea au loc;

28.  salută Declarația de la New York a ONU pentru refugiați și migranți, care pune în discuție problema valurilor mari de refugiați și de migranți și care a condus la adoptarea unui pact la nivel mondial privind un cadru de răspuns cuprinzător (CRC) privind refugiații, precum și angajamentul privind migranții și refugiații vizând să le salveze viețile, să se ocupe de nevoile lor specifice, să combată rasismul și xenofobia, să combată traficul de ființe umane, să asigure recunoașterea și protecția în condiții de egalitate în fața legii și să asigure includerea lor în planurile naționale de dezvoltare; invită toate părțile implicate să asigure angajament politic, finanțare și acțiuni concrete de solidaritate în sprijinul Declarației de la New York pentru refugiați și migranți și reamintește că problema migrației ar trebui analizată în continuare la nivel mondial și nu numai la nivel european; solicită UE și statelor sale membre să-și asume un rol de frunte în aceste eforturi internaționale, precum și să-și mențină, în conformitate cu obligațiile lor în temeiul dreptului internațional, angajamentele de a proteja drepturile omului în cazul solicitanților de azil, refugiaților, migranților și tuturor persoanelor strămutate, în special al femeilor, copiilor și grupurilor vulnerabile, inclusiv al persoanelor cu dizabilități;

29.  reamintește că returnarea migranților ar trebui să se facă numai respectând pe deplin drepturile acestora și numai dacă protecția acestor drepturi este garantată în țările din care provin; invită guvernele să pună capăt arestării și reținerii arbitrare a migranților, inclusiv a minorilor; invită toate statele să ia măsuri concrete în interesul superior al copiilor refugiați și migranți, pe baza Convenției cu privire la drepturile copilului, și să introducă măsuri care să consolideze sistemele de protecție a copilului, inclusiv formarea profesională a asistenților sociali și a altor categorii profesionale, precum și cooperarea cu ONG-urile; invită toate statele să ratifice și să implementeze Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor lor;

30.  subliniază că este important să se promoveze universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul de la Lisabona și cu Dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii;

31.  subliniază necesitatea de a se adopta o abordare bazată pe drepturi și de a se integra obiectivul referitor la respectarea drepturilor omului în toate politicile UE, inclusiv în politicile privind comerțul, investițiile, serviciile publice, cooperarea pentru dezvoltare și migrație, precum și în politicile sale comune de securitate și apărare;

32.  reamintește că asigurarea coerenței interne și externe în domeniul drepturilor omului este esențială pentru credibilitatea politicii UE în domeniul drepturilor omului în cadrul relațiilor sale cu țările terțe și invită UE să își îndeplinească angajamentele în această privință;

Belarus

33.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea restricțiilor privind libertatea de exprimare și libertatea de asociere și de întrunire pașnică; condamnă hărțuirea și detenția jurnaliștilor independenți, a celor de opoziție și a activiștilor pentru drepturile omului; condamnă aplicarea în continuare a pedepsei cu moartea; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus în cadrul celei de a 35-a sesiuni a Consiliului și invită guvernul acestei țări să coopereze pe deplin cu Raportorul special și să își asume angajamentul de a realiza o serie de reforme demult necesare pentru a proteja drepturile omului, inclusiv prin aplicarea recomandărilor formulate de Raportorul special și de alte organisme competente în domeniul drepturilor omului;

Burundi

34.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației politice și de securitate din Burundi și la numărul tot mai mare de persoane care fug din țară; condamnă actele de violență comise în Burundi începând din 2015, care au dus la decese, la tortură și la violențe direcționate împotriva femeilor, inclusiv la violuri colective și hărțuire; condamnă privarea de libertate a mii de persoane și strămutarea forțată a sute de mii de cetățeni burundezi, încălcările libertății presei și ale libertății de exprimare, precum și impunitatea generalizată pentru astfel de acte; sprijină decizia Consiliului UE, adoptată în urma eșecului discuțiilor lansate în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de a suspenda sprijinul financiar direct acordat administrației din Burundi, inclusiv sprijinul bugetar, menținând însă sprijinul financiar deplin pentru populație și asistența umanitară prin canale directe; sprijină pe deplin instituirea unei comisii de anchetă cu privire la Burundi pentru identificarea presupușilor autori ai abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului în această țară, cu scopul de a asigura tragerea lor la răspundere; invită UE și statele sale membre să-și folosească influența pentru a asigura faptul că Burundi începe să coopereze pe deplin cu Comisia de anchetă și cu Consiliul și mecanismele sale, are o atitudine constructivă față de Comisia de anchetă și se ocupă de problemele grave legate de drepturile omului; invită autoritățile din Burundi să își reconsidere decizia de retragere din CPI;

Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC)

35.  își exprimă profunda preocupare în legătură cu deteriorarea continuă a situației drepturilor omului în RPDC; invită guvernul RPDC să își respecte obligațiile care rezultă din acordurile în materie de drepturi ale omului la care această țară este parte și să se asigure că organizațiile umanitare, entitățile independente care monitorizează drepturile omului și Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din RPDC au acces în țară și beneficiază de cooperarea de care au nevoie; invită RPDC să permită libertatea de exprimare și libertatea presei, pentru mass-media națională și internațională, și să permită cetățenilor săi accesul necenzurat la internet; condamnă cu fermitate utilizarea sistematică și la scară largă a pedepsei cu moartea în RPDC; invită guvernul RDPC să declare un moratoriu privind toate execuțiile, în vederea abolirii pedepsei cu moartea în viitorul apropiat; solicită ca persoanele responsabile de crimele împotriva umanității comise în RPDC să fie trase la răspundere, să fie aduse în fața CPI și să facă obiectul unor sancțiuni specifice; condamnă cu fermitate testele nucleare, acestea fiind o provocare inutilă și periculoasă, precum și o încălcare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și o amenințare gravă la adresa păcii și stabilității în Peninsula Coreeană și în Asia de Nord-Est; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special; solicită prezentarea raportului grupului de experți în fața Adunării Generale și a Consiliului de Securitate ale ONU; recomandă includerea în rezoluție a principalelor recomandări din raportul experților referitoare la responsabilitate, inclusiv consolidarea capacității biroului de la Seoul cu competențe de anchetă și urmărire penală, precum și numirea unui expert în materie de justiție penală pentru a avansa în direcția tragerii la răspundere;

Republica Democratică Congo (RDC)

36.  condamnă încălcările grave ale drepturilor omului comise cu impunitate totală de către forțele de securitate și solicită tragerea la răspundere a celor vinovați; solicită în special o anchetă aprofundată în cazul violențelor brutale împotriva civililor din estul Congoului, inclusiv violarea femeilor și luarea copiilor ca sclavi; solicită o prelungire eventuală a mandatului Forțelor de pace ale ONU în estul Congoului; invită Consiliul să ia în calcul extinderea măsurilor restrictive existente, cum ar fi sancțiunile specifice impuse de UE, inclusiv interdicția de a călători și înghețarea averilor pentru cei responsabili de represiunea violentă și de subminarea proceselor democratice din RDC, în cazul producerii unor noi violențe, după cum prevede Acordul de la Cotonou; îndeamnă autoritățile din RDC să pună în aplicare acordul la care s-a ajuns în decembrie 2016 și să organizeze alegeri până în decembrie 2017, cu sprijinul actorilor internaționali; solicită CDO să mențină un control privind RDC până când vor avea loc alegeri și o tranziție democratică și încurajează Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați să informeze Consiliul cu privire la situația din RDC, atunci când este cazul, și să ia măsuri mai stricte, dacă este necesar;

Regiunile georgiene ale Abhaziei și regiunea Tskhinvali/Oseția de Sud

37.  rămâne preocupat în legătură cu libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei, precum și de faptul că nu se permite accesul observatorilor în regiunile georgiene ale Abhaziei și regiunea Tskhinvali/Oseția de Sud, care sunt ocupate ilegal de Rusia și în care încălcările drepturilor omului rămân larg răspândite; îndeamnă la întărirea contactelor personale între populația din teritoriul controlat de Tbilisi și cea din cele două regiuni ocupate; solicită să se respecte pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, precum și inviolabilitatea frontierelor sale recunoscute pe plan internațional; subliniază că este necesar ca refugiații și persoanele strămutate în interiorul țării (PSI) să se întoarcă la reședințele lor permanente în condiții de siguranță și demnitate; invită guvernul georgian să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că recomandările procesului de evaluare periodică universală (EPU) vor fi puse în aplicare și urmărite;

Myanmar/Birmania

38.  este extrem de îngrijorat cu privire la confruntările violente semnalate în nordul statului Rakhine și deplânge pierderea de vieți omenești, mijloace de subzistență și locuințe, precum și utilizarea disproporționată a forței de către forțele armate din Myanmar/Birmania; face apel la forțele armate și de securitate să pună capăt imediat uciderii, hărțuirii și violurilor împotriva populației rohingya, precum și incendierii locuințelor lor; solicită insistent guvernului și autorităților civile din Myanmar/Birmania să pună capăt imediat discriminării și segregării minorității rohingya; solicită protecția drepturilor populației rohingya și garantarea siguranței, securității și egalității tuturor cetățenilor din Myanmar/Birmania; salută decizia guvernului din Myanmar/Birmania de a stabili ca primă prioritate asigurarea păcii și reconcilierii naționale; salută anunțul făcut de guvernul din Myanmar/Birmania referitor la înființarea unei comisii de anchetă privind actele recente de violență din statul Rakhine; subliniază necesitatea de a urmări corespunzător în justiție persoanele responsabile și de a oferi despăgubiri adecvate victimelor încălcărilor; invită guvernul din Myanmar/Birmania să continue procesul de democratizare și să respecte statul de drept, libertatea de exprimare și drepturile fundamentale ale omului; invită UE și statele sale membre să sprijine reînnoirea mandatului raportorului special pentru Myanmar/Birmania;

Teritoriile palestiniene ocupate (TPO)

39.  este profund preocupat de impasul persistent în care se află procesul de pace din Orientul Mijlociu și solicită reluarea fără întârziere a unor eforturi credibile pentru pace; este preocupat de situația umanitară și de încălcările drepturilor omului din Teritoriile palestiniene ocupate, așa cum se menționează în Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la rolul UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu(3); subliniază necesitatea unui angajament continuu al UE și al statelor membre în monitorizarea punerii în aplicare a rezoluțiilor CDO referitoare la încălcări și abuzuri, cum ar fi Rezoluția din 3 iulie 2015 referitoare la „asigurarea răspunderii penale și a justiției pentru toate încălcările dreptului internațional din Teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est”, ia act de ancheta preliminară în curs a CPI; își reiterează sprijinul deplin acordat CPI și sistemului de justiție penală internațională; reamintește, în acest context, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(4) și invită SEAS să informeze Parlamentul cu privire la distrugerea și daunele provocate structurilor și proiectelor finanțate de UE; subliniază că toate părțile trebuie să continue să respecte încetarea focului în Gaza și solicită să se pună capăt blocadei; invită atât israelienii, cât și palestinienii să evite măsurile care ar putea declanșa o nouă escaladare, inclusiv discursurile de incitare la ură și incitările în spațiul public, precum și măsurile unilaterale care ar putea prejudicia rezultatul negocierilor și amenința viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state; subliniază faptul că o soluționare durabilă a conflictului poate fi obținută numai în context regional, cu implicarea tuturor actorilor relevanți din regiune și cu sprijinul comunității internaționale;

Sudanul de Sud

40.  solicită tuturor părților să nu mai comită încălcări ale drepturilor omului și încălcări ale dreptului umanitar internațional, inclusiv cele care sunt considerate crime internaționale, precum execuțiile extrajudiciare, violența pe motive etnice, violențele sexuale produse în contextul conflictului, inclusiv violul, precum și violența bazată pe gen, recrutarea și utilizarea copiilor, disparițiile forțate și arestările și detențiile arbitrare; observă că guvernul Sudanului de Sud a semnat, la 16 martie 2016, acordul privind foaia de parcurs și și-a clarificat ulterior angajamentul de a include alți actori majori în Dialogul național și de a continua să susțină toate deciziile luate în comun de semnatarii din opoziție și mecanismul 7+7, grupul de coordonare al Dialogului național; insistă că este necesar ca toate părțile să-și respecte angajamentele și solicită să fie continuat dialogul în vederea încetării definitive a focului; solicită UE și statelor sale membre să-și mențină angajamentul de a susține eforturile Uniunii Africane pentru a instaura pacea în Sudan și de a sprijini poporul sudanez în tranziția către o democrație reformată intern; solicită UE și statelor sale membre să reînnoiască mandatul Comisiei pentru drepturile omului în Sudanul de Sud să îi consolideze rolul în anchetarea încălcărilor drepturile omului și în analiza situației violențelor sexuale; sprijină integrarea recomandărilor sale într-un raport ce urmează să fie transmis Adunării Generale și Consiliului de Securitate ale ONU;

Siria

41.  condamnă în termenii cei mai fermi atrocitățile și numeroasele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de forțele regimului Assad cu sprijinul Rusiei și al Iranului, precum și abuzurile împotriva drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar comise de actori statali și nestatali, inclusiv grupări armate teroriste, în special de ISIS/Daesh, ale cărei crime constituie acte de genocid, Jabhat Fateh al-Sham/Frontul Al-Nusra și alte grupări jihadiste; insistă asupra necesității de a se continue ancheta privind folosirea armelor chimice și distrugerea acestora de către toate părțile implicate din Siria și regretă decizia Rusiei și a Chinei de a bloca o nouă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU cu privire la folosirea armelor chimice; își reiterează apelul pentru accesul umanitar neîngrădit și pentru ca cei care se fac vinovați de comiterea de crime de război și crime împotriva umanității să-și asume consecințele și să fie trași la răspundere; sprijină inițiativa UE de a sesiza Curtea Penală Internațională cu privire la situația din Siria și invită Consiliul de Securitate al ONU să ia măsuri în această privință; sprijină mandatul Comisiei de anchetă de a desfășura o anchetă specială privind orașul Alep, care ar trebui să-și prezinte concluziile cel târziu până la cea de a 34-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului din martie și cere ca raportul să fie prezentat Adunării Generale și Consiliului de Securitate;

Ucraina

42.  regretă că agresiunea rusească în curs a cauzat o gravă criză umanitară în Donbas și că organizațiilor umanitare ucrainene și internaționale li se refuză accesul în regiunile ocupate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară cu care se confruntă cele peste 1,5 milioane de persoane strămutate intern; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea violențelor sexuale generate de conflict; este profund îngrijorat de încălcările drepturilor omului în Crimeea, în special în ceea ce privește tătarii din Crimeea; subliniază necesitatea ca UE să acorde asistență financiară suplimentară Ucrainei; își reafirmă angajamentul său deplin față de suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional și față de alegerea sa liberă și suverană de a urma o traiectorie europeană; invită toate părțile să acționeze imediat pentru reintegrarea pașnică a peninsulei ocupate Crimeea în sistemul juridic ucrainean prin intermediul dialogului politic și în deplină conformitate cu dreptul internațional; invită SEAE și Consiliul să mărească presiunile asupra Federației Ruse pentru ca aceasta să permită accesul organizațiilor internaționale în Crimeea în scopul monitorizării situației drepturilor omului, având în vedere actualele încălcări grave ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale în peninsulă, precum și pentru crearea unor mecanisme permanente de monitorizare internațională, bazate pe convenții; solicită, în plus, punerea în aplicare deplină a Acordului de la Minsk și, în acest sens, sprijină prelungirea sancțiunilor împotriva Rusiei până când Crimeea va fi retrocedată; reamintește că toate părțile implicate în conflict sunt obligate să ia toate măsurile posibile pentru a proteja populația civilă aflată sub controlul lor de efectele ostilităților; sprijină și încurajează dialogul interactiv în cadrul celei de a 34-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului;

Yemen

43.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară catastrofală din Yemen; își reafirmă angajamentul de a continua să sprijine Yemenul și poporul yemenit; condamnă faptul că civilii sunt vizați direct și prinși într-o situație intolerabilă între părțile beligerante, care încalcă dreptul internațional umanitar și dreptul internațional în materie de drepturi ale omului; subliniază că recrutarea și folosirea copiilor în conflictele armate sunt strict interzise de dreptul internațional în domeniul drepturilor omului și de dreptul internațional umanitar și pot constitui o crimă de război în cazul recrutării copiilor cu o vârstă mai mică de cincisprezece ani; invită toate părțile să elibereze imediat acești copii și să pună capăt recrutării lor; îndeamnă toate părțile să atenueze tensiunile și să instituie o încetare imediată și stabilă a focului, care va conduce la o soluție politică, incluzivă și negociată a conflictului; în acest context, sprijină pe deplin eforturile depuse de trimisul special al ONU pentru Yemen, Ismaïl Ould Cheikh Ahmed, precum și punerea în aplicare a Rezoluției 33/16 a Consiliului pentru Drepturile Omului din octombrie 2016, care solicită ONU să coopereze cu comisia națională independentă de anchetă; sprijină toate eforturile în vederea organizării unei anchete internaționale independente pentru a pune capăt climatului de impunitate în Yemen; invită statele membre ale UE să susțină eforturile actuale care exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările și abuzurile din Yemen și insistă ca acestea să fie investigate în mod detaliat și imparțial; încurajează utilizarea unor sinteze între sesiuni de către Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, pentru a informa regulat CDO cu privire la rezultatele investigațiilor realizate;

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de a 71-a Adunări Generale a ONU, președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0317. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0502. (3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0318. (4) http://www.ohchr.org/documents/issues/business/A.HRC.17.31.pdf

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare a importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat (COM(2014)0111 – C7-0092/2014 – 2014/0059(COD))

P8_TA(2017)0090 A8-0141/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0111),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0092/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0141/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  ia act de declarația Consiliului și declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 martie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/821.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Consiliului privind regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat

Consiliul este de acord, în mod excepțional, să delege Comisiei competența de a adopta acte delegate cu scopul de a modifica pragurile prevăzute în anexa I în conformitate cu articolul 1 alineatele (4) și (5), astfel încât să asigure adoptarea rapidă a pragurilor și îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament. Un astfel de acord nu aduce atingere viitoarelor propuneri legislative în domeniul comerțului și nici în domeniul relațiilor externe, în ansamblu.

Declarația 1 a Comisiei privind regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat

Comisia va avea în vedere posibilitatea prezentării unor propuneri legislative suplimentare destinate întreprinderilor din cadrul UE ale căror lanțuri de aprovizionare includ produse ce conțin staniu, tantal, tungsten și aur, în cazul în care ajunge la concluzia că eforturile cumulate depuse la nivelul pieței UE în cadrul lanțului responsabil de aprovizionare cu minerale de la nivel mondial nu sunt suficiente pentru a promova practici de aprovizionare responsabile în țările producătoare sau în cazul în care consideră că nivelul de angajament al operatorilor din aval care au instituit sisteme de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare în conformitate cu orientările OCDE este insuficient.

Declarația 2 a Comisiei privind regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat

În exercitarea competenței de a adopta acte delegate care i s-a conferit în conformitate cu articolul 1 alineatul (5), Comisia ține seama în mod corespunzător de obiectivele prezentului regulament, astfel cum sunt menționate în special în considerentele (1), (7), (10) și (17).

În acest scop, Comisia va ține seama, în special, de riscurile specifice asociate funcționării lanțurilor de aprovizionare cu aur din amonte în zonele de conflict și zonele cu risc ridicat, luând în considerare, totodată, poziția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici din Uniune care importă aur pe teritoriul UE.

Declarația 3 a Comisiei privind regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat

Pentru a răspunde solicitării referitoare la elaborarea unor orientări specifice adresată de Parlamentul European, Comisia intenționează să elaboreze indicatori de performanță specifici vizând aprovizionarea responsabilă cu minerale din zone de conflict. Prin intermediul acestor orientări, întreprinderile relevante, care au mai mult de 500 de angajați și sunt obligate să dezvăluie informații nefinanciare în conformitate cu Directiva 2014/95/UE, vor fi încurajate să dezvăluie informații specifice în legătură cu produsele care conțin staniu, tantal, tungsten sau aur.

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 20 mai 2015 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0204).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună din domeniul pescuitului (reformare) (COM(2015)0294 – C8-0160/2015 – 2015/0133(COD))

P8_TA(2017)0091 A8-0150/2016

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0294),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0160/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 februarie 2016(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 28 ianuarie 2016 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru pescuit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul 4 din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 ianuarie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0150/2016),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sa;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 martie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1004.)

(1) JO C 13, 15.1.2016, p. 201. (2) JO C 120, 5.4.2016, p. 40. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona (2015/2343(INI))

P8_TA(2017)0092 A8-0042/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 36 din TUE privind rolul Parlamentului European în politicile externe, de securitate și de apărare comune,

–  având în vedere articolul 42 alineatele (2), (3), (6) și (7), precum și articolele 45 și 46 din TUE privind definirea progresivă a unei politici de apărare comune,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 la tratate privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 la tratate privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, din 26 iunie 2015 și din 15 decembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind politica de securitate și apărare comună din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016 și 14 noiembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 privind Uniunea Europeană a Apărării(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la clauza de apărare reciprocă (articolul 42 alineatul (7) din TUE)(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(7) (Regulamentul financiar),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare(8),

–  având în vedere Decizia 2001/78/PESC a Consiliului din 22 ianuarie 2001 de instituire a Comitetului politic și de securitate(9),

–  având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) de la Haga din 8 aprilie 2016, de la Luxemburg din 6 septembrie 2015, de la Riga din 6 martie 2015, de la Roma din 7 noiembrie 2014, de la Atena din 4 aprilie 2014, de la Vilnius din 6 septembrie 2013, de la Dublin din 25 martie 2013 și de la Pafos din 10 septembrie 2012,

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

–  având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington D.C. la 4 aprilie 1949,

–  având în vedere documentul intitulat „Plan de implementare în domeniul securității și apărării” prezentat de VP/ÎR la 14 noiembrie 2016,

–  având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind transpunerea în practică a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

–  având în vedere Declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei, precum și a Secretarului General al NATO,

–  având în vedere rezultatul referendumului din Regatul Unit din 23 iunie 2016,

–  având în vedere rezultatele sondajului special Eurobarometru al Parlamentului European, realizat în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene în perioada 9-18 aprilie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 către Parlamentul European, Consiliu European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la Planul de acțiune european în domeniul apărării (COM(2016)0950),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru afaceri constituționale, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru afaceri constituționale, precum și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0042/2017),

A.  întrucât Uniunea Europeană este hotărâtă să definească o politică comună de apărare, care să conducă la o apărare comună ce îi consolidează unitatea, gradul de integrare și autonomia strategică, pentru a promova pacea, securitatea și stabilitatea în vecinătatea Europei și în întreaga lume; întrucât o apărarea comună cere decizie în unanimitate în Consiliul European și adoptarea unor astfel de decizii de către statele membre în conformitate cu normele lor constituționale;

B.  întrucât apariția unor noi circumstanțe geopolitice și geostrategice — cu predominanța regiunii asiatice asupra celei euro-atlantice — și a unor noi actori, precum și apariția unor noi amenințări reale și domenii de activitate demonstrează că statele nu pot să facă față singure riscurilor noi și că este nevoie de un răspuns comun;

C.  întrucât costul „non-Europei” în materie de securitate și de apărare este estimat la peste 100 miliarde EUR pe an și întrucât iar nivelul de eficiență al UE echivalează cu 10% - 15 % din cel al SUA;

D.  întrucât mediul global în curs de deteriorare a relevat importanța îmbunătățirii cooperării și a schimbului de informații și bune practici între statele membre ale UE, precum și necesitatea unei creșteri importante a cheltuielilor militare ale UE prin intermediul unei surse de resurse proprii rezervate în acest scop;

E.  întrucât obiectivul integrării militare și de apărare a fost enunțat prima dată de părinții fondatori, cu obiectivul principal de a institui un mecanism de apărare colectivă legitimă și de a menține pacea pe continentul european;

F.  întrucât TUE definește în mod clar la articolele 21 alineatul (1) și (2) și al articolul 42 principiile și obiectivele în domeniul PESC și PSAC, precum și mecanismele și cadrul pentru realizarea acestora; întrucât s-au realizat progrese foarte limitate în îndeplinirea acestor obiective, în pofida numeroaselor apeluri și propuneri de implementare de către Parlament și Comisie;

G.  întrucât dezvoltarea PSAC necesită în primul rând voință politică din partea statelor membre, având la bază valori și principii comune, dar și interese și priorități comune, precum și crearea unor structuri de cooperare instituțională; întrucât PSAC ar trebui să fie o politică efectivă, structurată și comună, care generează valoare adăugată, și nu o simplă agregare a politicilor naționale ale statelor membre sau cel mai mic numitor comun al acestora;

H.  întrucât activarea de către Franța a articolului 42 alineatul (7) din TUE în noiembrie 2015 a demonstrat potențialul tuturor dispozițiilor din tratat referitoare la securitate și apărare;

I.  întrucât, conform articolului 42 alienatul (2) din TUE și articolului 2 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, UE are competența de a defini și implementa o politică de securitate și apărare comună care include definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii; întrucât Uniunea ar trebui să folosească această competență pentru a-și îmbunătăți coordonarea și eficiența și pentru a completa acțiunile statelor membre, fără a afecta sau fără a se substitui competenței lor în domeniul apărării;

J.  întrucât există structuri multinaționale europene care reprezintă exemple de bune practici și de cooperare între statele membre de mai mulți ani, de exemplu Eurocorps; întrucât aceste structuri ar putea constitui un punct de plecare în direcția unei politici de apărare comune a Uniunii;

K.  întrucât cetățenii UE așteaptă mai multă acțiune a UE în domeniul apărării și securității; întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016 , două treimi din cetățenii Uniunii Europene care au fost consultați ar dori să vadă o mai mare implicare a UE în domeniul politicii de securitate și de apărare prin angajamentele statelor membre;

L.  întrucât este nevoie să se creeze o cultură a apărării, care să contribuie la garantarea faptului că cetățenii UE au o idee clară asupra rolului pe care îl joacă apărarea în societatea noastră, precum și asupra contribuției pe care o aduce la stabilitate, menținerea păcii și consolidarea securității internaționale;

M.  întrucât trebuie să se ia măsuri pentru a mări funcționalitatea și eficacitatea politicii europene de securitate, astfel încât aceasta să poată aduce o îmbunătățire reală în securitatea Europei;

N.  întrucât Consiliul European ar trebui să instituie fără întârziere Uniunea Europeană a Apărării, după cum a susținut Parlamentul, dar și o apărare comună a Uniunii; întrucât statele membre ar trebui să adopte decizia privind apărarea comună conform normelor lor constituționale;

O.  întrucât politica de apărare a UE ar trebui să consolideze capacitatea Europei de a-și consolida securitatea în interiorul și în afara UE și ar trebui să consolideze parteneriatul cu NATO și să întărească relațiile transatlantice, contribuind astfel și la consolidarea NATO;

P.  întrucât Parlamentul sprijină ferm Uniunea Europeană a Apărării și va continua să prezinte propuneri specifice în acest sens; întrucât Conferința interparlamentară privind PESC și PSAC ar trebui să devină forumul pentru implementarea unei cooperări interparlamentare concrete și periodice privind PSAC și definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii;

Q.  întrucât VP/ÎR consultă periodic Parlamentul cu privire la definirea progresivă a unei politici de apărare comune a Uniunii, se asigură că opiniile Parlamentului European sunt luate în considerare în mod corespunzător în acest proces și informează Parlamentul cu privire la progresele înregistrate în direcția Uniunii Europene a Apărării;

R.  întrucât, în declarația făcută la reuniunea informală a miniștrilor de externe ai UE de la Gymnich, din 2 septembrie 2016, VP/ÎR s-a referit la contextul favorabil pentru realizarea unor progrese solide în rândul statelor membre în domeniul apărării;

S.  întrucât Comisia asigură aplicarea tratatelor și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora, inclusiv în domeniul PSAC;

T.  întrucât viitoarea programare anuală și multianuală a Uniunii ar trebui să conțină și politica de apărare; întrucât Comisia ar trebui să inițieze lucrările privind acordurile interinstituționale corespunzătoare, inclusiv Cartea albă europeană a apărării, pentru o primă implementare în următorul cadru multianual financiar și politic al UE;

U.  întrucât Parlamentul European reprezintă cetățenii europeni și exercită funcția legislativă și funcția bugetară, precum și funcțiile de control politic și de consultare și, astfel, trebuie să joace un rol esențial în definirea Uniunii Europene a Apărării;

V.  întrucât rolul activ al Parlamentului, sprijinul său politic și controlul democratic în definirea unei uniuni europene a apărării și în stabilirea unei apărări comune ar afirma și consolida bazele reprezentative și democratice ale Uniunii;

W.  întrucât Strategia globală a UE ar trebui să reprezinte un cadru strategic foarte clar și valoros pentru dezvoltarea viitoare a PSAC,

X.  întrucât există limite atunci când este vorba de instruire militară în străinătate, atât în ceea ce privește planurile de acțiune, cât și sprijinul logistic militar necesar;

Y.  întrucât misiunile de instruire nu pot fi, prin urmare, efectuate în străinătate - la fel ca în cazul misiunilor de instruire militară în Republica Centrafricană (EUTM RCA) sau Mali (EUTM Mali) - dacă guvernele din țările respective nu furnizează unităților militare armamentele și echipamentele necesare ; întrucât fără instruirea care se face cu arme și echipamente, este imposibil să se creeze unități care să poată face față provocărilor unui război și care să desfășoare operațiuni;

Z.  întrucât militarii europeni nu au voie în momentul de față să participe la operațiuni militare ca observatori, ceea ce înseamnă că nu pot să identifice problemele pe care le-ar putea avea unitățile aflate în instrucție și nu sunt, prin urmare, în măsură să soluționeze problemele operaționale într-o etapă ulterioară;

AA.  întrucât aceste unități - atât în Mali, cât și în Republica Centrafricană - sunt înființate pentru operațiuni de luptă și întrucât, după trei ani fără echipament adecvat și fără o instrucție adecvată, cum este cazul EUTM Mali, ele nu sunt nici pe departe operaționale;

AB.  întrucât, în lipsa armamentului necesar, misiunile de instruire vor fi efectuate în străinătate numai dacă guvernul țării respective furnizează armamente și echipamente unităților, iar acestea pot continua să le utilizeze după ce s-a încheiat instruirea;

Cadru constituțional și juridic

1.  reamintește că PSAC, după cum prevede TUE, include definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii, care va conduce la o viitoare apărare comună atunci când va decide Consiliul European, hotărând în unanimitate și când statele membre ar trebui să adopte o astfel de decizie conform normelor lor constituționale; invită statele membre să se angajeze în mod prioritar în ceea ce privește dispozițiile tratatului referitoare la PSAC și să mărească eforturile de asigurare a unor progrese concrete în îndeplinirea obiectivelor definite în dispozițiile respective;

2.  constată că elementele de reformă și inovare pe care le duce tratatul în ceea ce privește PSAC constituie un cadru suficient și coerent și ar trebui să deschidă calea unei politici cu adevărat comune, bazată pe resurse și capabilități comune, precum și pe o planificare coordonată la nivelul Uniunii; subliniază că progresele PSAC în actualul cadru instituțional și juridic depind mai mult de voința politică a statelor membre decât de considerații juridice; subliniază că articolul 43 din TUE acoperă întregul spectru al misiunilor de gestionare a crizelor, UE având ambiția să îl folosească într-un mod rapid și decisiv;

3.  invită, așadar, VP/ÎR, Consiliul și statele membre să asigure, după cum se prevede în TUE, coerența între diferitele domenii de acțiune externă, să trateze aceste domenii cu abordare globală și cuprinzătoare și să folosească toate posibilitățile oferite de tratat - mai ales mecanismele prevăzute la articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din TUE, în protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă, instituită de articolul 42 din TUE și, în timpul fazei operaționale, la articolul 44 din TUE privind punerea în aplicare a unei misiuni PSAC de către un grup de state membre - pentru a se realiza o desfășurare mai rapidă, mai flexibilă și mai eficientă a misiunilor și operațiunilor PSAC; subliniază că ar trebui clar definite normele privind cooperarea în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO);

4.  observă că, atunci când TUE prevede că Consiliul hotărăște cu majoritate calificată să adopte decizii în cadrul PSAC, în special deciziile în baza articolului 45 alineatul (2) și a articolului 46 alineatul (2) din TUE, toate cheltuielile rezultate ca urmare a aplicării acestor decizii ar trebui finanțate cu resurse suplimentare noi prevăzute în bugetul UE și să fie suportate din bugetul respectiv; consideră că, în acest scop, este necesară finanțarea suplimentară sau cofinanțarea din partea statelor membre;

5.  consideră, prin urmare, că Agenția Europeană de Apărare (AEA) și PESCO ar trebui tratate ca instituții sui generis ale Uniunii, așa cum este cazul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE); consideră că acest lucru impune modificarea Regulamentului financiar pentru a include AEA și PESCO la articolul 2 litera (b) din respectivul regulament, cu o secțiune specifică în bugetul Uniunii; reamintește că Parlamentul ar trebui, împreună cu Consiliul, să exercite funcțiile legislativă și bugetară, precum și funcțiile de control politic și consultative, în conformitate cu tratatele;

6.  este convins că articolul 41 alineatul (1) din TUE se aplică cheltuielilor administrative ale EDA și PESCO;

7.  observă că articolul 41 alineatul (2) din TUE se aplică cheltuielilor operaționale ale EDA și PESCO; reamintește că cheltuielile operaționale ce rezultă din operațiuni militarele în sensul articolului 41 alineatul (2) din TUE, cheltuielile de rezultă din operațiunile de apărare ale unui stat membru în cazul în care este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, precum și cheltuielile de funcționare care rezultă din operațiunile militare ale statelor membre când își îndeplinesc obligația de a acorda ajutor și asistență în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să fine finanțate colectiv, dar să nu fie în sarcina bugetului UE; salută activarea articolului 42 alineatul (7) privind clauza de apărare reciprocă;

8.  consideră, prin urmare, că pentru AEA și PESCO finanțarea cheltuielilor lor administrative și operaționale din bugetul Uniunii reprezintă singura opțiune în baza tratatelor, chiar dacă ambele instituții pot gestiona fonduri care au fost furnizate direct de statele membre;

9.  invită statele membre să furnizeze mijloacele financiare suplimentare necesare pentru a finanța costurile administrative și operaționale ale AEA și PESCO din bugetul Uniunii;

10.  îndeamnă Consiliul să revizuiască în acest sens Decizia (PESC) 2015/1835 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare;

11.  consideră că adâncirea cooperării în domeniul apărării între statele membre la nivelul UE ar trebui să meargă mână în mână cu consolidarea supravegherii și a controlului parlamentar exercitat de către Parlamentul European și parlamentele naționale;

12.  subliniază, în acest context, rolul Parlamentului ca autoritate bugetară; este hotărât să exercite un control parlamentar și bugetar real asupra AEA și PESCO, după cum prevăd tratatele;

13.  îndeamnă Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din TUE și să adopte rapid o decizie de creare a fondului de lansare pentru finanțarea urgentă a fazelor inițiale ale operațiunilor militare pentru misiunile menționate la articolul 42 alineatul (1) și la articolul 43 din TUE;

14.  îndeamnă Consiliul, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE, să ia măsuri concrete în sensul armonizării și standardizării forțelor armate europene pentru a facilita cooperarea personalului forțelor armate în cadrul unei noi Uniuni Europene a Apărării, ca etapă în definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii;

Valoarea adăugată europeană a PSAC

15.  subliniază că realizarea obiectivelor PSAC de consolidare a capacității operaționale a Uniunii de a acționa pe plan extern pentru a asigura menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, după cum prevede TUE, este necesară mai mult decât oricând, având în vedere deteriorarea rapidă a mediului de securitate; crede cu tărie că amenințările de securitate și apărare cu care se confruntă UE și care îi vizează pe cetățenii săi și teritoriul său sunt comune și nu pot fi abordate de un singur stat membru; este convins că securitatea și apărarea Uniunii vor fi mai puternice dacă Uniunea și statele membre hotărăsc să rămână unite și să lucreze împreună; consideră că UE trebuie să își dezvolte un sistem eficient de repartiție a sarcinilor la nivel european pentru propria sa securitate și apărare, ceea ce nu se întâmplă deocamdată; invită statele membre să dovedească un angajament politic deplin și să coopereze în acest scop;

16.  subliniază că securitatea și apărarea constituie un domeniu în care este evidentă valoarea adăugată europeană, din perspectiva eficienței, oferind statelor membre capacități mai mari și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, printr-o mai mare coerență, coordonare și interoperabilitate în securitate și de apărare, dar și din perspectiva contribuției la întărirea solidarității, coeziunii și autonomiei strategice; atrage atenția că, potrivit estimărilor, fiecare euro investit în apărare generează un randament de 1,6 euro, în special prin locuri de muncă calificate, cercetare și tehnologie și exporturi;

17.  subliniază că utilizarea tuturor posibilităților prevăzute în Tratat ar îmbunătăți competitivitatea și funcționarea industriei de apărare pe piața unică, ar încuraja într-o mai mare măsură cooperarea în domeniul apărării prin intermediul unor stimulente pozitive și ar facilita orientarea către proiecte pe care statele membre nu le pot realiza singure, reducând dublarea inutilă a eforturilor și promovând o utilizare mai eficientă a banilor publici;

18.  subliniază că întărirea PSAC, în conformitate cu tratatele, nu va afecta suveranitatea națională, deoarece această politică este determinată de statele membre; este convins că apărarea integrității teritoriale a Uniunii Europene prin intermediul unei politici de apărare comune reflectă cel mai mare respect pentru suveranitate;

19.  subliniază că lansarea de misiuni PSAC, în temeiul articolului 44 din TUE, contribuie la realizarea Uniunii Europene a Apărării; invită UE să utilizeze integral potențialul articolului 44 pentru a continua și a intensifica acest tip de operațiuni în perspectiva unei politici funcționale în materie de securitate și apărare;

20.  consideră esențială creșterea cheltuielilor de apărare naționale la 2 % din PIB-ul UE; subliniază că acest lucru ar însemna cheltuieli suplimentare de aproape 100 de miliarde de euro pentru apărare până la sfârșitul deceniului următor; consideră că această creștere ar trebui folosită pentru a lansa mai multe programe strategice de cooperare în cadrul Uniunii și prin intermediul ei, structurând mai bine cererea și oferta și făcându-le mai eficiente și mai eficace; consideră că această creștere va contribui la sprijinirea, la nivel european, a industriilor și locurilor de muncă în sectorul apărării și la crearea de locuri de muncă, în special în întreprinderile mici și mijlocii; este de părere că o parte substanțială a cheltuielilor ar trebui direcționate către cercetare și dezvoltare, precum și către programele de cooperare strategică, cu accent pe noile tehnologii de apărare cu dublă utilizare, care sunt esențiale nu doar pentru realizarea acestor obiective, dar pot aduce și o valoare adăugată suplimentară în Uniunea Europeană; remarcă faptul că pentru aceste cheltuieli suplimentare ar trebui să asigurată mai multă răspundere, transparență și control în ceea ce privește folosirea fondurilor publice europene,

21.  este convins că investițiile Uniunii în apărare ar trebui să garanteze că toate statele membre pot participa la îmbunătățirea echilibrată, coerentă și sincronizată a capabilităților lor militare; consideră că acest lucru reprezintă o oportunitate strategică pentru ca UE să își îmbunătățească securitatea și apărarea;

Cadrul instituțional

Consiliul miniștrilor apărării

22.  evidențiază necesitatea continuă a instituirii unui format al Consiliului pentru miniștrii apărării, prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, pentru a coordona implementarea PSAC și pentru a o face mai eficientă;

Comitetul director al apărării

23.  consideră că Comitetul director al AEA, alcătuit din reprezentanți ai ministerelor apărării din statele membre, este un organism potrivit pentru a exercita funcțiile de consiliere și de supraveghere necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 42, 45 și 46 din TUE;

24.  consideră că articolul 4 alineatul (4) din Decizia (PESC) 2015/1835 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției europene de apărare oferă o bază necesară și solidă pentru a permite Comitetului director al AEA să acționeze ca un al treilea comitet al reprezentanților permanenți ai Uniunii, Comitetul director al apărării; consideră că acest comitet ar trebui să exercite și funcțiile consultative și de supraveghere necesare pentru implementarea cooperării structurate permanente, odată ce este stabilită;

25.  este convins că mandatul Comitetului Politic și de Securitate (COPS), prevăzut la articolul 38 din TUE, trebuie interpretat într-o manieră restrictivă; consideră că, în temeiul tratatelor, mandatul COPS cuprinde numai situația și misiunile în afara Uniunii Europene, precum și o serie de aspecte legate aplicarea clauzei de solidaritate; consideră, în special, că dispozițiile practice elaborate de COPS nu sunt adaptate pentru a continua aplicarea acestei părți a PSAC definită la articolul 42 alineatul (2) din TUE;

26.  îndeamnă Consiliul să revizuiască în acest sens Decizia 2001/78/PESC de instituire a Comitetului Politic și de Securitate, precum și Decizia (PESC) 2015/1835 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare;

Agenția Europeană de Apărare

27.  reamintește obiectivele AEA de a sprijini statele membre în dezvoltarea capabilităților de apărare și de a-și consolida baza industrială și tehnologică în domeniul apărării; subliniază potențialul insuficient exploatat al AEA pentru sprijinirea dezvoltării PSAC și pentru îndeplinirea acestor obiective, care necesită utilizarea deplină a capacităților agenției; cere un proces de reflecție asupra rolului și sarcinilor viitoare ale agenției; invită statele membre să-și definească un nivel de ambiție comun în cadrul unei AEA reformate și să se angajeze în acest sens; îndeamnă la consolidarea sprijinului politic, a finanțării și a resurselor acordate AEA, precum și la coordonarea AEA cu acțiunile Comisiei, ale statelor membre și ale altor actori, în special în domeniul dezvoltării capabilităților, al achizițiilor în domeniul apărării, cercetării și promovării interoperabilității între statele forțele armate ale statelor membre; consideră că agenția poate cofinanța achiziții înainte de comercializare și achiziții publice de soluții inovatoare împreună cu autoritățile statelor membre și cu operatori de pe piața privată;

28.  ia act de decizia AEA de a reexamina Planul de dezvoltare a capabilităților (PDC) în conformitate cu Strategia globală a UE și așteaptă cu interes un viitor PDC care să reflecte într-un mod mai pregnant prioritățile și nevoile UE și ale statelor membre;

29.  invită statele membre să elaboreze politică europeană comună în materie de armament și capabilități (PEAC) în cadrul AEA, după cum prevede articolul 42 alineatul (3) din TUE, și invită Comisia, inclusiv AEA, să prezinte propuneri cu privire la această chestiune; invită VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele obținute în urma relațiilor de lucru existente între AEA și Comisie și Agenția Spațială Europeană (ESA) și Organizația de Cooperare Comună în materie de Armament (OCCAR); invită statele membre să implementeze în mod corespunzător Poziția comună 2008/944/PESC privind exporturile de arme și să stabilească o politică comună în materie de exporturi de arme care să garanteze că exporturile de arme vor fi supuse unor criterii comune la nivel de UE ce vizează exporturile de arme, muniții și echipamente și tehnologii de apărare;

Cooperarea structurată permanentă (PESCO)

30.  încurajează statele membre să creeze și să participe la PESCO în cadrul Uniunii cât mai rapid, cu scopul de a-și menține și îmbunătăți capabilitățile militare prin dezvoltarea unei doctrine și a leadershipului, prin perfecționarea și pregătirea personalului, prin dezvoltarea materialului de apărare și a infrastructurilor, precum și prin interoperabilitate și certificare; subliniază că este important și necesar ca la cooperarea structurată permanentă și eficientă să participe toate statele membre care doresc să acționeze cu cel mai înalt nivel de ambiție pentru a înregistra progrese în direcția integrării apărării; consideră că o „forța integrată europeană” (FEI) permanentă, ar trebui să fie realizată ca o forță multinațională, după cum se prevede la articolul 1 din Protocolul nr. 10 privind PESCO, și să fie pusă la dispoziția Uniunii pentru implementarea PSAC, conform articolului 42 alineatul (3) din TUE; invită ÎR/VP să prezinte propuneri pentru operaționalizarea PESCO în prima jumătate a anului 2017;

31.  consideră că Uniunea ar trebui să ia măsuri, de comun acord cu statele membre implicate, pentru a participa la programele de capabilități pe care acestea le desfășoară; consideră că contribuția financiară a Uniunii la astfel de programe nu ar trebui să depășească contribuțiile făcute de statele membre participante;

32.  consideră că sistemul grupurilor tactice de luptă ale UE ar trebui să fie încadrat în PESCO, alături de crearea unui comandament civil și militar permanent, care să dispună de o capacitate militară de planificare și executare (MPCC) și de o capacitate civilă de planificare și executare (CPCC), ambele la fel de importante, care ar îmbunătăți planificarea strategică și operațională de-a lungul întregului ciclu de planificare, ar intensifica cooperarea civil-militară și ar îmbunătăți capacitatea UE de a reacționa rapid la crize; consideră că și alte structuri multinaționale europene, cum ar fi Comandamentul european de transport aerian, Eurocorps și Organizația de Cooperare Comună în materie de Armament (OCCAR), precum și toate formele bilaterale și multilaterale de cooperare militară între țările participante la PESCO ar trebui încadrate în PESCO; consideră că privilegiile și imunitățile UE ar trebui să se aplice structurilor multinaționale care fac parte din PESCO;

33.  consideră că, în timpul fazelor „stand-up”, „standby” și „stand-down” (mobilizare, rezervă și retragere) Uniunea ar trebui să acopere toate cheltuielile grupurilor tactice de luptă ale UE;

34.  invită VP/ÎR și Consiliul să pună pe deplin în aplicare Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU și să numească un reprezentant special pentru femei și conflicte;

Parlamentul European

35.  subliniază că Parlamentul are de jucat un rol major în controlul și supravegherea implementării PESC și PSAC și în evaluarea acestei politici, conform articolului 14 alineatul (1) din TUE; consideră că Conferința interparlamentară privind PESC și PSAC ar trebui să devină totodată o platformă de consultare interparlamentară și monitorizare a PSAC; insistă că Parlamentul trebuie să fie în mod real consultat cu privire la deciziile majore în domeniul PSAC, în special în ceea ce privește misiunile militare și civile din afara UE și operațiunile strategice de apărare;

36.  invită, în acest sens, VP/ÎR să transpună efectiv în practică articolul 36 din TUE, asigurându-se că opiniile Parlamentului European sunt luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurii de consultare a Parlamentului cu privire la aspectele principale și opțiunile fundamentale din domeniul PSAC ca parte a PESC; cere să se ofere mai multe informații Parlamentului și cu o mai mare regularitate pentru a se consolida mecanismele disponibile de control parlamentar și politic;

37.  îndeamnă Parlamentul să transforme Subcomisia sa pentru securitate și apărare într-o comisie parlamentară de sine stătătoare, care să aibă un rol important în punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comună și, în special, un rol în controlul actelor juridice legate de piața apărării, precum și în cadrul procedurilor precum procesul anual coordonat de analiză a apărării;

38.  îndeamnă la o cooperare consolidată între Parlamentul European și parlamentele naționale, ca element esențial pentru obținerea unor rezultate concrete în domeniul PSAC și pentru legitimitatea acestei politici; remarcă că o astfel de cooperare nu ar trebui să afecteze implementarea PSAC și îndeplinirea obiectivelor sale ca politică a Uniunii;

39.  consideră că Parlamentul ar trebui să încurajeze în continuare inițiative specifice și adreseze recomandări Consiliului, VP/ÎR și Comisiei privind chestiunile comune de securitate și apărare, dincolo de rolul său în procedurile bugetare;

Relațiile UE - NATO

40.  cere o relație mai strânsă între PSAC și NATO, fapt care oferă oportunități politice de colaborare și complementaritate la toate nivelurile, fără a se duce atingere articolului 42 alienatul (7) al doilea paragraf din TUE; reamintește nevoia de a reechilibra și lărgi parteneriatul strategic dintre UE și NATO, cu scopul de a asigura compatibilitatea, de a dezvolta capabilități comune și de a evita suprapunerea acțiunilor și structurilor, reducând astfel cheltuielile și mărindu-le eficacitatea; invită VP/ÎR să inițieze imediat un dialog cu partenerii transatlantici pentru a clarifica poziția acestora cu privire la diferite subiecte vizate de Strategia globală;

41.  invită VP/ÎR și Secretarul General al NATO să prezinte o analiză detaliată a consecințelor juridice și politice pe care le-ar putea avea declanșarea articolului 50 din TUE de către Regatul Unit asupra dezvoltării parteneriatului dintre UE și NATO;

42.  subliniază că acordurile „Berlin plus” ar trebui revizuite în profunzime pentru a le adapta la actualul context strategic și pentru a remedia deficiențele găsite, de exemplu, prin consolidarea mecanismelor tactice și operaționale în scenariile în care sunt prezente UE și NATO, precum și pentru a-i permite NATO să folosească instrumentele UE;

Recomandări politice

43.  sprijină propunerea privind Analiza coordonată anuală a apărării, prin care statele membre și-ar putea coordona cheltuielile din apărare și planurile de capabilități într-un proces deschis, care să implice atât Parlamentul European, cât și parlamentele naționale;

44.  invită Consiliul și VP/ÎR să elaboreze o Carte albă a UE privind securitatea și apărarea, care să conțină o definiție corespunzătoare a amenințărilor și pericolelor la adresa securității europene cu care se confruntă UE și statele sale membre, ca o primă etapă în vederea stabilirii capacităților de care are nevoie apărarea europeană, o foaie de parcurs cu etape clare și un calendar de măsuri progresive în vederea creării Uniunii Europene a Apărării și a unei politici de apărare comune mai eficiente; consideră că o astfel de carte albă ar trebui elaborată în colaborare de către diferitele instituții ale UE și că ar trebui să fie cât mai cuprinzătoare și să integreze diferitele măsuri prevăzute de Uniune;

45.  salută Planul de acțiune european în domeniul apărării, înaintat de Comisie în noiembrie 2016; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să ofere clarificări detaliate privind administrarea, finanțarea și obiectivele posibilului Fond european pentru apărare, în special a componentelor privind capabilitatea și cercetarea; consideră că implementarea efectivă a planului respectiv necesită sprijin puternic și angajament politic ferm din partea statelor membre și a instituțiilor UE; regretă, în acest sens, că Comisia, AEA și statele membre nu au realizat încă toate sarcinile fixate în urma reuniunilor Consiliului European pe probleme de apărare din 2013 și 2015;

46.  reamintește că diferitele inițiative prezentate de Comisia Europeană trebuie să țină seama de particularitățile sectorului apărării (reguli de participare, drepturi de proprietate intelectuală, guvernanță, legătura cu nevoile operaționale); va fi foarte atent în timpul negocierilor pentru perioada 2021-2027, în special în ceea ce privește implementarea viitorului program european de cercetare în domeniul apărării;

47.  consideră că adoptarea unei Cărți albe a UE pentru securitate și apărare ar trebui să plece de la Planul de implementare în domeniul securității și apărării din Strategia globală, pentru a conduce la definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii; subliniază că acest document ar trebui nu numai să reflecte capabilitățile militare actuale ale statelor membre, ci și să analizeze tipul de cooperare necesar și mijloacele prin care se poate realiza, tipul de operațiuni pe care UE le poate desfășura și capabilitățile și fondurile necesare, contribuind, totodată, la coordonarea și cooperarea dintre NATO și UE;

48.  cere reformarea imediată a mecanismului Atena, în vederea extinderii potențialului său de repartizare a costurilor și de finanțare comună, precum și pentru a asigura o repartizare echitabilă a costurilor operaționale, astfel încât statele membre să fie încurajate să contribuie cu forțe, fără să fie restricționate de capacitățile lor financiare; consideră că o astfel de reformă ar trebui să asigure că toate costurile comune menționate în anexele I-IV la Decizia Consiliului (PESC) 2015/528 din 27 martie 2015 sunt întotdeauna suportate de mecanismul Athena; consideră că mecanismul Athena reformat ar trebui utilizat, de asemenea, pentru finanțarea „forței integrate europene” (după crearea sa în cadrul PESCO), inclusiv a grupurilor tactice de luptă ale UE;

49.  cere ca misiunile europene de pregătire militară în străinătate să își îndeplinească sarcina de a pregăti unități militare naționale locale care să fie capabile să înfrunte condiții de război și amenințări la adresa securității (revolte și terorism); consideră că, prin urmare, acestea ar trebui să dispună de armele și de echipamentele necesare atât pentru pregătire, cât și pentru capacitatea de a opera pe teren, iar militarii europeni însărcinați cu pregătirea acestora ar trebui să aibă posibilitatea de a-i însoți ca observatori, fără a interveni în operațiuni, astfel încât să poată evalua eficiența pregătirii și, ulterior, să facă ajustările necesare și să deruleze din nou programe de pregătire;

50.  subliniază necesitatea unei dezbateri mai aprofundate asupra relațiilor viitoare dintre Uniune și Regatul Unit în chestiuni privind PSAC și în special în domeniul capabilităților militare, în cazul în care Regatul Unit decide să declanșeze articolul 50 din TUE; consideră că trebuie găsite noi modalități de comandă în ceea ce privește Comandamentul de operații pentru operațiunea Atalanta de la Northwood;

51.  invită Consiliul și VP/ÎR să asigure coordonarea la toate nivelurile de interacțiune: civile și militare, SEAE/Comisie și EU/statele membre; salută legăturile intrinseci dintre securitatea internă și cea externă stabilite de Strategia globală și invită VP/ÎR și Comisia să garanteze coerența și să se asigure că aspectele interne și externe ale securității sunt coordonate în mod corespunzător, inclusiv la nivel administrativ;

52.  subliniază că UE trebuie să își intensifice eforturile de consolidare a guvernării globale, ceea ce va conduce la o îmbunătățire a contextului strategic și de securitate; invită statele membre să promoveze reforma ONU pentru a îmbunătăți legitimitatea, transparența, procesele de responsabilizare și eficiența acesteia; consideră că este necesară o reformă a Consiliului de Securitate al ONU, în special în ceea ce privește componența acestuia și procedurile sale de vot, pentru a-i crește capacitatea de a acționa în mod decisiv în fața provocărilor mondiale în domeniul securității, depășindu-și perspectiva pur militară;

53.  subliniază că factorul uman este unul dintre cele mai valoroase atuuri în eforturile către o apărare comună; consideră că este nevoie de mai multe investiții în pregătirea și educația în domeniul PSAC, urmărind totodată instituirea unui sistem integrat bazat pe centre militare naționale, având în vedere că atât pregătirea, cât și educația reprezintă instrumente puternice pentru a progresa în acest domeniu;

54.  consideră că opiniile exprimate de Parlamentul European prin prezenta rezoluție constituie recomandări adresate Consiliului și VP/ÎR, în conformitate cu articolul 36 din TUE; consideră că aceste recomandări ar trebui luate în considerare în mod corespunzător de VP/ÎR în toate propunerile de dezvoltare a PSAC, precum și de Consiliu când adoptă aceste propuneri, ca exemplu de bună practică a cooperării mutuale sincere între instituțiile Uniunii;

55.  subliniază că articolul 21 din TUE prevede explicit că „acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional.”;

Posibile evoluții și adaptări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene

56.  cere membrilor unei viitoare convenții:

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0120. (2) JO C 419, 16.12.2015, p. 138. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0435. (4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0019. (5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0440. (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049. (7) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (8) JO L 266, 13.10.2015, p. 55. (9) JO L 27, 30.1.2001, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică (2016/2228(INI))

P8_TA(2017)0093 A8-0032/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), încheiată la 10 decembrie 1982, în vigoare din 16 noiembrie 1994 și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC),

–  având în vedere Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015, încheiat cu ocazia celei de-a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (Acordul de la Paris), precum și votul din 4 octombrie 2016 al Parlamentului European privind ratificarea acordului(1),

–  având în vedere Convenția de la Minamata, Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Convenția de la Århus și Convenția privind diversitatea biologică,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă”(2),

–  având în vedere Convenția UNESCO din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural,

–  având în vedere Convenția OIM nr. 169,

–  având în vedere Declarația de la Ilulissat, anunțată de către cele cinci state de coastă cu deschidere la Oceanul Arctic la 28 mai 2008, la Conferința privind Oceanul Arctic din Ilulissat, Groenlanda,

–  având în vedere Declarația inuiților din regiunea polară privind principiile de dezvoltare a resurselor în Inuit Nunaat(3),

–   având în vedere adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Declarației nr. 61/295 privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP), la 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind chestiunile arctice, în special cele din 20 iunie 2016, 12 mai 2014, 8 decembrie 2009 și 8 decembrie 2008,

–   având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016 privind o „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, precum și „Raportul PESC - Prioritățile noastre în 2016”, astfel cum a fost aprobat de Consiliu la 17 octombrie 2016,

–  având în vedere comunicarea comună făcută de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) la 27 aprilie 2016 privind „O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (JOIN(2016)0021), Comunicarea comună a Comisiei și ÎR din 26 iunie 2012 privind „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (JOIN(2012)0019) și Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind „Uniunea Europeană și regiunea arctică” (COM(2008)0763),

–  având în vedere strategiile naționale arctice ale statelor arctice, în special cele ale regatului Danemarcei (2011), ale Suediei (2011) și ale Finlandei (2013), precum și cele ale altor state membre ale UE și ale altor state membre ale SEE,

–   având în vedere Decizia 2014/137/UE a Consiliului din 14 martie 2014 privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte,

–  având în vedere Declarația privind înființarea Consiliului Arctic (CA) și programul actual al CA pentru perioada 2015-2017 stabilit în timpul președinției SUA,

–   având în vedere declarația de la cea de-a 20-a aniversare a Cooperării Euro-Arctice la Marea Barents, formulată la Kirkenes, Norvegia, la 3-4 iunie 2013,

–  având în vedere declarațiile Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică (CPAR) și Conferința parlamentară din zona Mării Barents (BPC), în special Declarația adoptată în urma celei de a XII-a Conferințe a CPAR din Ulan Ude, Rusia, 14-16 iunie 2016,

–   având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles, la 18 februarie 2013,

–   având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia Forumului Parlamentar al Dimensiunii nordice la Reykjavik, Islanda, în mai 2015, la Arhangelsk, Rusia, în noiembrie 2013, la Tromsø, Norvegia, în februarie 2011 și la Bruxelles în septembrie 2009,

–  având în vedere Codul internațional privind navele care acționează în apele polare adoptat de Organizația Maritimă Internațională (OMI),

–   având în vedere Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL),

–   având în vedere Convenția privind poluarea cu petrol, Fondul pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu petrol și Fondul suplimentar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la implementarea politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(4), Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune(5), Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă(6), Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind regiunea arctică, în special Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică(8), Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(9) și Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la reglementarea regiunii arctice(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei UE în domeniul biodiversității(11) și Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(12),

–  având în vedere recomandările relevante ale Delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (Delegația SINEAA),

–   având în vedere Strategia spațială pentru Europa (COM(2016)0705), publicată de Comisie la 26 octombrie 2016,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2015/1775 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2015 privind comerțul cu produse derivate din focă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru pescuit (A8-0032/2017),

A.  întrucât UE este un actor la scară mondială; întrucât UE este implicată de multă vreme în regiunea arctică, din motive istorice, geografice, economice și de cercetare; întrucât trei dintre statele sale membre – Danemarca, Finlanda și Suedia – sunt țări arctice; întrucât regiunea arctică este înconjurată de ape internaționale, iar cetățenii și guvernele din toată lumea, inclusiv din Uniunea Europeană, au responsabilitatea de a susține protejarea regiunii arctice;

B.  întrucât implicarea UE în regiunea nordică și în regiunea arctică datează deja de la începutul anilor 1990, prin participarea sa la înființarea Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB), a Consiliului Euro-Arctic al Mării Barents (BEAC) și prin calitatea Comisiei de membru cu drepturi depline în aceste consilii;

C.  întrucât politica privind Dimensiunea nordică (DN), cu impact asupra afacerilor interne dar și externe ale UE, a evoluat într-un parteneriat egal între UE, Rusia, Norvegia și Islanda; întrucât, pe lângă partenerii DN, mai multe organizații multilaterale participă la această politică comună, cum ar fi CA, CSMB și BEAC, în timp ce Canada și Statele Unite au statutul de observatori; întrucât politica acoperă o zonă geografică largă și joacă un rol important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, sănătatea publică și bunăstarea socială, cultura, protecția mediului, transportul și logistica, prin cooperare regională practică;

D.  întrucât UE și-a construit și consolidat treptat politica privind regiunea arctică; întrucât implicarea crescândă și interesele comune ale UE sunt servite cel mai bine de măsuri comune bine coordonate; întrucât provocările legate de regiunea arctică necesită un răspuns comun la nivel regional și internațional;

E.  întrucât regiunea arctică se confruntă cu provocări sociale, economice și de mediu unice;

F.  întrucât regiunea europeană arctică are o populație redusă, distribuită pe un areal vast caracterizat de lipsa legăturilor de transport, de exemplu a drumurilor, a căilor ferate și a zborurilor care să conecteze regiunile estice cu cele vestice; întrucât regiunea europeană arctică suferă din cauza nivelului scăzut al investițiilor;

G.  întrucât regiunii arctice i se aplică un cadru juridic internațional larg;

H.  întrucât CA este principalul forum pentru cooperare în regiunea arctică; întrucât, în cei 20 de ani de la înființare, CA și-a demonstrat abilitatea de a menține cooperarea într-un regim constructiv și pozitiv, de a se adapta noilor provocări și de a își asuma noi responsabilități;

I.  întrucât statele arctice își exercită suveranitatea și jurisdicția asupra teritoriilor și apelor lor; întrucât drepturile locuitorilor din regiunea arctică de a continua utilizarea durabilă a resurselor lor naturale trebuie să fie respectate;

J.  întrucât interesul pentru zona arctică și resursele sale este în creștere datorită mediului în schimbare al acestei zone și a insuficienței resurselor; întrucât importanța geopolitică a regiunii este în creștere; întrucât efectele schimbărilor climatice și competiția crescândă pentru accesul la zona arctică și la resursele sale naturale, precum și intensificarea activităților economice au creat riscuri în regiune, inclusiv provocări la adresa mediului și a securității umane, dar și noi oportunități, cum ar fi cele legate de o bioeconomie sustenabilă foarte dezvoltată; întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, se vor deschide noi căi de navigație și noi zone de pescuit și resurse naturale ar putea conduce la intensificarea activității umane și a provocărilor de mediu în regiune;

K.  întrucât zona arctică constituie de multă vreme o regiune de cooperare internațională constructivă și întrucât este necesar ca aceasta să rămână o zonă cu tensiuni scăzute;

L.  întrucât buna accesibilitate pentru o mai bună conectare a zonelor rurale la restul UE este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economică durabilă și competitivă în centrele de creștere nordice, date fiind interesul în creștere al investitorilor și al părților interesate pentru resursele neexploatate din zonă și rolul lor de puncte focale în preocupările de mediu;

M.  întrucât în 2015, Federația Rusă a înființat cel puțin șase baze noi la nordul Cercului Polar, inclusiv șase porturi de mare adâncime și 13 aerodromuri, și și-a intensificat prezența în regiunea arctică în materie de forțe terestre;

N.  întrucât ecosisteme robuste, sănătoase și durabile ale regiunii arctice, locuite de comunități viabile, sunt de o importanță strategică pentru stabilitatea politică și economică a Europei și a lumii; întrucât regiunea arctică cuprinde mai mult de jumătate dintre zonele umede din lume și joacă un rol esențial în purificarea apei; întrucât această regiune contribuie la atingerea obiectivelor privind starea bună a apelor din Uniunea Europeană în temeiul Directivei-cadru privind apa; întrucât costurile inacțiunii în ceea ce privește conservarea socio-ecosistemelor regiunii arctice cresc exponențial;

O.  întrucât calota de gheață din regiunea arctică s-a diminuat în mod semnificativ din 1981, zonele sub permafrost descresc (cu riscul de eliberare accidentală a unor cantități enorme de dioxid de carbon(13) și metan în atmosferă), stratul de zăpadă continuă să se reducă și ghețarii care se topesc contribuie la creșterea nivelului apei mărilor; întrucât s-a observat că gheața marină dispare într-un ritm și mai rapid decât cel prevăzut în modele și că volumul acesteia pe durata verii a scăzut cu peste 40 % în 35 de ani; întrucât schimbările climatice avansează într-un ritm de două ori mai rapid - și în tendință de accelerare - în regiunile polare, determinând modificări necunoscute și imprevizibile asupra ecosistemelor din lume;

P.  întrucât trei state membre (Danemarca, Finlanda și Suedia) și una dintre țările și teritoriile de peste mări (Groenlanda) sunt membre ale CA, format din opt membri, iar alte șapte state membre (Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia, Spania și Regatul Unit) au statut de observator; întrucât UE așteaptă cu interes definitivarea statutului său oficial de observator în CA;

Q.  întrucât protecția mediului și dezvoltarea durabilă sunt cele două principii fundamentale ale declarației de la Ottawa care a pus bazele CA în 1996;

R.  întrucât aproximativ patru milioane de persoane trăiesc în regiunea arctică, dintre care 10 % sunt comunități indigene; întrucât mediul arctic vulnerabil și drepturile fundamentale ale popoarelor indigene trebuie respectate și protejate cu garanții mai stricte; întrucât drepturile popoarelor indigene și locale de a aproba și a participa la procesul decizional care afectează extragerea de resurse naturale trebuie să fie garantate; întrucât prezența din ce în ce mai mare a poluanților și a metalelor grele în zona arctică are un impact negativ asupra lanțului alimentar, prin faptul că acestea se regăsesc în floră și în faună, în special în pește, și constituie o problemă semnificativă pentru sănătatea locuitorilor și a consumatorilor de produse pescărești din alte regiuni;

S.  întrucât ecosistemele arctice, inclusiv flora și fauna, sunt deosebit de vulnerabile la perturbări, având nevoie de perioade de recuperare relativ îndelungate; întrucât consecințele negative asupra mediului sunt deseori cumulative și ireversibile și au adesea un impact geografic și ecologic extern (de exemplu, daune aduse ecosistemelor oceanice);

T.  întrucât, în ultimele decenii, temperaturile din regiunea arctică au crescut de aproximativ două ori mai rapid decât media globală;

U.  întrucât cantitățile crescute de emisii de gaze cu efect de seră și poluarea aerului în atmosferă contribuie la schimbarea climei în regiunea arctică; întrucât poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, astfel încât măsurile de reducere a emisiilor din UE joacă un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică;

V.  întrucât riscurile reprezentate de utilizarea păcurii grele în transportul maritim din regiunea arctică sunt multiple: în cazul deversărilor, acest combustibil deosebit de dens se emulsionează, se scufundă și poate fi transportat pe distanțe lungi dacă este prins în gheață; păcura grea deversată reprezintă un risc enorm pentru securitatea alimentelor consumate de comunitățile indigene din zona arctică, a căror subzistență depinde de pescuit și de vânătoare; arderea păcurii grele produce oxizi de sulf și metale grele, precum și cantități mari de negru de fum care, odată depuse pe gheața din zona arctică, stimulează absorbția căldurii în masa de gheață, accelerând procesul de topire și efectele schimbărilor climatice; întrucât transportul și utilizarea păcurii grele sunt interzise de OMI în apele din jurul regiunii antarctice;

W.  întrucât UE trebuie să joace un rol important în discuțiile și negocierile care au loc în cadrul forurilor internaționale, pentru ca toți actorii implicați să-și asume responsabilitatea în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau de poluanți, precum și pentru a face față provocărilor tot mai mari legate de gestionarea durabilă a resurselor;

X.  întrucât riscurile derivate din utilizarea energiei nucleare în spărgătoarele de gheață și în instalațiile de coastă ar trebui luate în considerare și reduse la minimum în toate activitățile legate de pregătire și intervenție;

Y.  întrucât depozitarea oricărui tip de deșeuri în permafrostul arctic nu reprezintă sub nicio formă o soluție durabilă de gestionare a deșeurilor, astfel cum au demonstrat rezultatele recente din Camp Century, Groenlanda;

Z.  întrucât politica UE din regiunea arctică ar trebui să reflecte mai îndeaproape obiectivele de dezvoltare durabilă pe care UE s-a angajat să le atingă până în 2030;

AA.  întrucât un proces decizional bazat pe date științifice, inclusiv pe cunoștințele comunităților locale și ale comunităților indigene, este esențial pentru conservarea ecosistemelor fragile din regiunea arctică, pentru reducerea riscurilor, pentru a permite adaptarea comunităților locale și promovarea dezvoltării durabile; întrucât UE este cel mai mare finanțator mondial al cercetării în domeniul arctic și promovează liberul schimb al rezultatelor;

AB.  întrucât o combinație echilibrată între expertiza și specializarea industrială din zona arctică, pe de o parte, și angajamentul în direcția unor obiective ecologice și de dezvoltare durabilă, pe de altă parte, are potențialul de a încuraja inovarea ecologică, simbioze industriale și o gestionare eficace a deșeurilor în regiunea arctică, menținând astfel atât mediul său imaculat, cât și potențialul său pentru oportunități de afaceri noi și emergente și pentru creșterea numărului de locuri de muncă, în procesul care contribuie la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și remedierea problemei îmbătrânirii populației;

AC.  întrucât capacitățile tehnice în materie de comunicații prin satelit existente în cadrul Uniunii Europene, precum serviciile și infrastructura oferite de programele Copernicus și Galileo, ar putea satisface nevoile utilizatorilor din regiunea arctică;

AD.  întrucât implicarea comunităților locale este esențială pentru succesul gestionării resurselor naturale și pentru consolidarea ecosistemelor fragile;

AE.  întrucât recunoaște importanța luării în considerare a cunoștințelor tradiționale și locale în procesele decizionale din zona arctică;

AF.  întrucât culturile sami, neneță, hanti, evenkă, ciukci, aleută, yupikă și inuită trebuie să fie protejate în conformitate cu UNDRIP; întrucât populațiile indigene din regiunea arctică au dreptul de a folosi resursele naturale din zona în care locuiesc și ar trebui, așadar, să fie implicate în elaborarea oricăror planuri viitoare privind pescuitul comercial;

AG.  întrucât orice activitate de pescuit în regiunea arctică trebuie să fie realizată în conformitate cu acordurile internaționale existente care reglementează zona, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920 și, în mod specific, cu toate drepturile statelor părți la acest tratat și, de asemenea, în conformitate cu toate drepturile istorice de pescuit;

1.  salută comunicarea comună, ca un pas pozitiv către o politică integrată a UE privind chestiunile arctice, care identifică domenii specifice de acțiune, și către dezvoltarea unui cadru mai coerent de măsuri al UE, cu accent pe regiunea arctică europeană; subliniază nevoia de coerență între politica internă și cea externă a Uniunii cu privire la chestiunile arctice; îndeamnă Comisia să instituie măsuri concrete de punere în aplicare a comunicării sale și de monitorizare a acesteia; reafirmă apelul său pentru o strategie vastă și un plan concret de măsuri privind implicarea UE în regiunea arctică, care ar trebui să pornească de la chestiunea conservării ecosistemului arctic vulnerabil;

2.  salută cele trei domenii prioritare ale comunicării comune, și anume schimbările climatice, dezvoltarea durabilă și cooperarea internațională;

3.  subliniază importanța UNCLOS în asigurarea cadrului juridic multilateral esențial pentru toate activitățile oceanice, inclusiv în regiunea arctică, pentru delimitarea platformei continentale arctice și rezolvarea problemelor de suveranitate intra-arctice în ceea ce privește mările teritoriale; ia act de faptul că există foarte puține probleme nerezolvate de jurisdicție în regiunea arctică; consideră că respectarea legislației internaționale în regiunea arctică este esențială; subliniază faptul că apele din jurul Polului Nord sunt, majoritar, ape internaționale; susține un rol puternic al UE în promovarea unor acorduri multilaterale eficiente și a unei ordini mondiale bazate pe reguli, prin consolidarea și implementarea coerentă a acordurilor și cadrelor internaționale, regionale și bilaterale relevante; subliniază că UE ar trebui să joace un rol pozitiv în promovarea și susținerea acordurilor care consolidează gestionarea biodiversității și a mediului în afara jurisdicțiilor naționale din Oceanul Arctic; ia act de faptul că aceasta nu privește nici navigația, nici modurile de viață tradiționale; îndeamnă UE să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a sprijini conservarea și protecția mediului din regiune; subliniază rolul important pe care îl deține CA în menținerea cooperării constructive, a unui nivel scăzut al tensiunilor, a păcii și a stabilității în regiunea arctică;

4.  salută ratificarea Acordului de la Paris de către Uniunea Europeană și intrarea sa în vigoare la 4 noiembrie 2016; solicită punerea sa în aplicare rapidă și eficace de către toate părțile implicate; încurajează statele membre să ratifice Acordul de la Paris pentru a progresa în realizarea obiectivelor ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și adoptarea de măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

5.  invită Comisia și statele membre să-și asume un rol mai mare în implementarea efectivă a convențiilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris, Convenția de la Minamata, Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Codul internațional privind navele care acționează în apele polare (Codul polar) și Convenția privind diversitatea biologică (CBD); solicită Comisiei să acorde o atenție specială efortului internațional actual al Comitetului de examinare a poluanților organici persistenți de a elimina treptat utilizarea poluanților organici persistenți și a negrului de fum; invită țările partenere ale UE să facă același lucru;

6.  susține dezvoltarea unei rețele a ariilor de conservare din regiunea arctică și protejarea zonei maritime internaționale din jurul Polului Nord, aflată în afara zonelor economice ale statelor de coastă;

7.  solicită ca dezvoltarea pescuitului comercial în regiunea arctică să se realizeze într-un mod pe deplin compatibil cu natura sensibilă și specifică a regiunii; insistă asupra faptului că, înainte de inițierea oricăror alte activități comerciale de pescuit în regiunea arctică, trebuie să se efectueze evaluări științifice preventive fiabile ale stocurilor, pentru a se stabili nivelurile de pescuit care permit conservarea stocurilor de pește vizate peste niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă și care nu conduc la dispariția celorlalte specii sau la deteriorarea gravă a mediului marin; subliniază că toate activitățile de pescuit în larg trebuie reglementate de o organizație regională de gestionare a pescuitului care respectă datele științifice și poate asigura un control ferm și un program de supraveghere care să verifice respectarea măsurilor de gestionare; atrage atenția că pescuitul în interiorul zonelor economice exclusive trebuie să respecte aceleași standarde; solicită un moratoriu privind pescuitul la scară industrială, inclusiv pescuitul cu traule de fund, în apele arctice în care nu s-a mai pescuit până în prezent;

8.  salută negocierile în desfășurare pentru un acord internațional între statele arctice de coastă și actorii internaționali în scopul de a preveni pescuitul nereglementat în apele internaționale din zona arctică și solicită Comisiei și statelor membre să semneze această declarație și să pledeze ca aceasta să devină obligatorie pentru părțile semnatare;

9.  solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze țările din regiunea arctică să-și continue eforturile de extindere a informațiilor și analizelor disponibile privind toate stocurile de pește din regiune;

10.  invită Comisia și statele membre să-și accentueze eforturile în cadrul legislativ al UE, punându-se de acord cu privire la obiectivele ambițioase de reducere, în negocierile cu privire la Directiva privind pragurile de emisii naționale, diminuând nivelurile de poluare locale, prin pachetul de politici pentru un aer curat pentru reducerea poluării pe distanță lungă și, în special, a cantității de funingine și prin negocierea unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a unor măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că noul acord ONU privind protecția biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ), aflat în curs de negociere, este puternic și eficace și poate asigura un proces robust pentru identificarea, desemnarea, administrarea și respectarea zonelor marine protejate, inclusiv a zonelor maritime în care pescuitul este interzis;

12.  încurajează Comisia și statele membre să-și afirme rolul în cadrul punerii în aplicare eficiente a CBD și a acordurilor internaționale aferente; consideră că este important ca planul strategic privind identificarea și tratarea cu prioritate a speciilor alogene dăunătoare care amenință ecosistemele, precum și căile de expansiune ale acestora, convenit în conformitate cu articolul 10 din Protocolul de la Nagoya, să fie realizat astfel încât cele mai dăunătoare specii invazive să fie controlate sau eliminate, iar căile de expansiune ale acestora să fie vizate pentru a elimina transferul și invazia acestor specii, inclusiv în zonele arctice;

13.  solicită statelor membre să interzică subvențiile pentru combustibili fosili, care scad costul producerii de energie din combustibili fosili, în scopul de a descuraja exploatarea și utilizarea combustibililor fosili;

14.  solicită UE să promoveze norme de reglementare stricte de precauție în domeniul protecției mediului și siguranței privind explorarea, prospectarea și producția petrolului pe plan internațional; solicită impunerea unei interdicții de efectuare a forajelor petroliere în apele arctice înghețate ale UE și ale SEE și promovarea de către UE a unor standarde de precauție comparabile în Consiliul Arctic și pentru statele de coastă din regiunea arctică;

15.  subliniază că este important ca UE să încurajeze ratificarea rapidă a Convenției de la Minamata în scopul prevenirii și reducerii emisiilor de mercur;

16.  salută intenția Comisiei de a direcționa fondurile structurale și de investiții europene către măsuri de integrare în contextul arctic a acțiunilor în materie de climă, ținând cont de circumstanțele locale și de natura deosebită a regiunilor arctice;

17.  subliniază că utilizarea din ce în ce mai intensă a resurselor naturale din regiunea arctică ar trebui să se desfășoare în spiritul respectului pentru populațiile locale și într-o manieră avantajoasă pentru aceasta, precum și cu deplina asumare a responsabilității de mediu pentru mediul arctic fragil; consideră că această alegere strategică face parte integrantă din asigurarea legitimității și a sprijinului local pentru implicarea UE în regiunea arctică;

18.  invită Comisia și statele membre care au calitatea de membru sau observator în cadrul CA să sprijine activitatea în curs a CA privind evaluările de impact asupra mediului arctic (EIA) în vederea conservării ecosistemelor vulnerabile din regiunea arctică, în conformitate cu orientările Convenției de la Espoo; accentuează importanța vitală a acestor evaluări de impact asupra mediului pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a activităților economice și protejarea ecosistemelor și comunităților deosebit de vulnerabile ale regiunii arctice; atrage atenția asupra următoarelor criterii neexhaustive prezentate de Consiliul inuit din regiunea polară (Inuit Circumpolar Council - ICC) pentru evaluarea proiectelor care se desfășoară în regiunea arctică:

19.  subliniază importanța găsirii unor mecanisme care să integreze responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în activitatea întreprinderilor care activează în regiunea arctică, mai ales prin cooperarea cu reprezentanții sectorului de afaceri, precum Consiliul Economic Arctic; recomandă ca potențialul mecanismelor voluntare să fie explorat pentru a încuraja adoptarea unor standarde industriale înalte în ceea ce privește performanțele sociale și de mediu, precum evidențierea „celor mai bune rezultate” într-un index al responsabilității întreprinderilor din zona arctică bazat, de exemplu, pe Protocolul de investiții de afaceri în zona arctică și pe inițiativa „Global Compact” a ONU;

20.  invită Comisia și statele membre să sprijine toate eforturile depuse în cadrul OMI în direcția obținerii unui acord mondial privind reducerea emisiilor generate de transportul maritim;

21.  recunoaște importanța finanțării continue și suficiente a regiunilor nordice slab populate pentru a reduce dezavantajele permanente, precum populația redusă, condițiile climatice dificile și distanțele mari;

22.  încurajează o cooperare strânsă între instituțiile UE și statele membre relevante cu privire la chestiunile arctice; invită statele membre care sunt membre ale CA să informeze permanent alte state membre și ÎR cu privire la orice chestiune de interes comun în CA, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din TUE;

23.  subliniază necesitatea ca UE să se implice cu toți partenerii arctici în dialogul privind politicile și solicită o intensificare a cooperării între UE, CA în cadrul Dimensiunii nordice, Consiliului Euro-arctic al Mării Barents și al altor organisme implicate în cooperarea din nordul îndepărtat; subliniază rolul important al observatorilor în CA, care dispun de o vastă experiență și de un angajament îndelungat în materie de cooperare științifică și politică în regiunea arctică; salută, în acest sens, dialogul în curs între observatori și președinția CA;

24.  sprijină ferm acordarea statutului de observator permanent Uniunii Europene în cadrul CA; este convins că deplina exercitare a statutului de observator oficial de care dispune UE ar contribui în mod pozitiv și ar consolida rolul politic și instituțional al CA în rezolvarea chestiunilor arctice;

25.  salută coordonarea îmbunătățită între Comisie și SEAE cu privire la chestiunile arctice; sugerează crearea unei unități pentru politici nordice în cadrul SEAE și consolidarea cooperării inter-departamentale SEAE-Comisie pentru a asigura o abordare politică coerentă, coordonată și integrată în toate domeniile de politică relevante;

26.  ia act de capacitatea UE de a contribui la rezolvarea problemelor potențiale de securitate; invită UE să contribuie, în parteneriat cu statele sale membre și în colaborare cu statele arctice, la eforturile de creare a unor mecanisme de securitate civilă, precum și la consolidarea capacităților de gestionare atât a crizelor provocate de oameni, cât și a dezastrelor naturale, precum și a infrastructurilor de căutare și salvare;

27.  atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică are o legătură strânsă cu schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE față de combustibilii fosili; subliniază faptul că transformarea regiunii arctice constituie un efect major al schimbărilor climatice asupra securității UE; evidențiază necesitatea abordării acestui factor multiplicator al riscurilor printr-o strategie consolidată a UE pentru regiunea arctică și printr-o politică mai solidă în materie de energii regenerabile generate în UE și de eficiență energetică, care să reducă în mod semnificativ dependența Uniunii față de surse externe, îmbunătățind astfel statutul acesteia în materie de securitate;

28.  solicită elaborarea de planuri de reacție în cazul unor deversări de petrol care afectează fauna sălbatică, în conformitate cu bunele practici stabilite, în toate statele arctice, inclusiv o evaluare eficace a speciilor vulnerabile expuse riscurilor, precum și strategii viabile de prevenire și răspuns pentru a le garanta protecția;

29.  subliniază cooperarea transfrontalieră constructivă și pragmatică care se manifestă în prezent în cadrul DN, al parteneriatelor acesteia, precum și în cadrul cooperării pentru Marea Barents;

30.  subliniază importanța angajamentului și dialogului continuu cu Rusia în cadrul cooperării regionale din regiunea arctică, în special a cooperării transfrontaliere UE-Rusia, în ciuda creșterii trupelor staționate ale armatei rusești în regiune, construirii și redeschiderii bazelor și creării unei zone militare arctice a Rusiei; subliniază necesitatea afirmării în continuare a intereselor UE față de Rusia prin utilizarea implicării selective și urmărirea progreselor în privința chestiunilor de preocupare comună, atunci când pot fi găsite soluții globale la provocările și amenințările comune; solicită includerea acestei chestiuni în strategia UE privind zona arctică; subliniază că regiunea arctică constituie o parte integrantă a sferei politice, economice și de mediu a relațiilor internaționale;

31.  consideră că politica DN reprezintă un model de succes de stabilitate, parteneriat și angajament în comun în materie de cooperare privind chestiunile arctice; subliniază importanța parteneriatelor sectoriale ale DN, îndeosebi în materie de mediu, infrastructură și logistică;

32.  ia act de faptul că s-au format rute de migrație arctică înspre UE; subliniază că ar trebui luate în considerare rutele de migrație și intensificarea transportului la elaborarea strategiei UE privind regiunea arctică;

33.  reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a respecta în mod activ principiile libertății navigației și traversării inofensive;

34.  salută planurile de a crea un forum european-arctic al factorilor interesați; subliniază că este necesară consolidarea sinergiilor între instrumentele actuale de finanțare, pentru a preveni eventualele suprapuneri și a intensifica la maximum interacțiunile între programele interne și externe ale UE; ia act de faptul că Finlanda s-a oferit să găzduiască primul forum, în anul 2017;

35.  evidențiază importanța includerii cunoștințelor tradiționale și locale în procesul decizional din regiunea arctică;

36.  reafirmă sprijinul pe care UE îl acordă UNDRIP; reamintește în special articolul 19 al acesteia care prevede că statele comunică și cooperează cu bună-credință cu popoarele indigene respective, prin instituțiile reprezentative ale acestora, pentru a obține în prealabil consimțământul lor liber și informat înainte de a adopta și executa măsuri legislative sau administrative care pot produce efecte asupra acestor popoare; solicită o implicare mai bună și timpurie a popoarelor indigene în formularea unei politici arctice cu accentul pe cetățeni și pe activitatea CA; evidențiază faptul că comunităților locale în procesul decizional va facilita gestionarea durabilă a resurselor naturale din regiunea arctică; subliniază necesitatea de a le apăra și promova drepturile, culturile și limbile; subliniază necesitatea dezvoltării de resurse de energie din surse regenerabile în regiunea arctică într-un mod durabil, care respectă mediul fragil și presupune implicarea deplină a popoarelor indigene;

37.  acordă o atenție specială obiectivului de dezvoltare durabilă 4.5, care include asigurarea accesului egal al popoarelor indigene și, de asemenea, în limbile acestora, la toate nivelurile de educație și formare profesională;

38.  subliniază că turismul accesibil, interconectat, sigur și durabil în zonele rurale slab populate din regiunea arctică poate contribui la creșterea activităților antreprenoriale, care, la rândul lor, pot mări numărul de locuri de muncă în întreprinderile mici și mijlocii și pot contribui la dezvoltarea generală pozitivă a regiunilor; evidențiază, așadar, că turismul în zonă ar trebui să fie promovat, date fiind implicațiile sale sociale și de mediu pentru infrastructură și cercetare, educație și formare;

39.  subliniază rolul popoarelor indigene și al comunităților locale în menținerea viabilității și sustenabilității regiunii arctice; invită Comisia să se concentreze asupra furnizării de acces pentru aceste comunități la toate informațiile relevante privind cerințele pieței unice a UE, cele mai bune practici și instrumente de finanțare; subliniază rolul rețelelor fluide de transport, comunicații și electricitate, precum și rolul tehnologiilor spațiale de geolocalizare și telecomunicații, în crearea unei activități economice în regiune; reamintește Comisiei obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1775 în ceea ce privește raportarea și informarea publicului și a autorităților competente cu privire la prevederile regulamentului în cauză; subliniază necesitatea includerii cunoștințelor indigene și locale și a asigurării unei implicări, acceptări și angajări sporite a comunităților indigene și locale în procesele decizionale; subliniază că este util să se asigure sprijinul și finanțarea necesare; sugerează, în acest context, ca la Bruxelles să existe o reprezentanță a popoarelor indigene din regiunea arctică, pentru a face mai vizibilă participarea acestora; este de părere că UE ar trebui să sprijine utilizarea de tehnologii inovatoare în regiunea arctică, dezvoltând surse regenerabile de energie specifice acestei regiuni;

40.  evidențiază faptul că menținerea unor comunități dezvoltate în mod durabil, care beneficiază de ultimele tehnologii ale informațiilor în regiunea arctică, cu un standard ridicat de calitate a vieții prezintă o importanță covârșitoare și că UE poate juca un rol esențial în acest sens; reamintește dreptul populațiilor din regiunea arctică de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și recunoaște dorința acestora de dezvoltare durabilă în regiune; solicită SEAS și Comisiei să intensifice dialogul cu acestea și să analizeze posibilitatea de a acorda fonduri acestor asociații și de a se asigura că vocile acestora sunt luate în considerare în cursul dezbaterilor UE cu privire la regiunea arctică; salută activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale popoarelor indigene, precum și activitatea Mecanismului experților ONU privind drepturile popoarelor indigene;

41.  subliniază că știința ar trebui să reprezintă baza elaborării de politici în regiunea arctică în ceea ce privește protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice;

42.  subliniază rolul esențial al fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) în dezvoltarea zonei arctice europene și în generarea de creștere economică durabilă și de locuri de muncă de calitate care vizează sectoarele orientate spre viitor; subliniază, de asemene, necesitatea dezvoltării responsabile și a respectării resurselor naturale ale regiunii arctice; atrage atenția asupra handicapurilor permanente care trebuie compensate (articolul 174 din TFUE); subliniază importanța pe termen lung a strategiei în diferite domenii, precum agenda digitală, schimbările climatice, creșterea albastră etc.;

43.  evidențiază importanța pe care o are o bună accesibilitate a regiunii arctice la rețeaua TEN-T, extinderea planificată a coridorului rețelei centrale, a coridoarelor Marea Nordului - Marea Baltică și scandinav-mediteraneean, precum și rutele de acces de al doilea nivel, ca structură-cheie de transport care să permită mobilitatea sustenabilă a persoanelor și bunurilor; reamintește potențialul finanțării UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS) în finanțarea proiectelor de infrastructură în regiunea arctică europeană; evidențiază rolul proeminent al Băncii Europene de Investiții (BEI) în acest sens; sugerează Comisiei să exploreze potențialul unei ample cooperări financiare internaționale privind dezvoltarea de infrastructuri și conectivitate, inclusiv sisteme TIC;

44.  salută angajamentul Comisiei de a menține cel puțin nivelul de finanțare pentru cercetarea arctică în cadrul inițiativei Orizont 2020 și îndeosebi intenția sa de a sprijini utilizarea de tehnologii inovatoare; solicită Comisiei să crească finanțarea din partea UE pentru cercetarea în domeniul arctic în cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020; solicită Comisiei să continue și să consolideze utilizarea programului Orizont 2020 și a altor programe de finanțare pentru studierea Arcticii;

45.  ia act de faptul că ecosistemele marine arctice sunt esențiale pentru conservarea biodiversității la nivel mondial; observă că reducerea banchizei și alte schimbări de mediu în regiunea arctică, împreună cu o cunoaștere științifică limitată a resurselor marine din această regiune, necesită o abordare precaută care vizează să stabilească măsurile internaționale corespunzătoare care să asigure conservarea pe termen lung și utilizarea durabilă a resurselor din marea liberă arctică;

46.  încurajează promovarea și facilitarea cooperării internaționale științifice și în materie de cercetare între toți factorii interesați activi în domeniul cercetării arctice și crearea de infrastructuri de cercetare, recunoașterea faptului că sunt necesare cunoștințe mai bune despre regiunea arctică pentru a răspunde adecvat tuturor provocărilor; sprijină cooperarea dintre instituțiile de cercetare arctică de prim rang cu scopul de a dezvolta un program de cercetare polară integrată la nivel european, în cadrul inițiativei UE-PolarNet care include cunoștințele tradiționale și locale; ia act de faptul că Comisia a fost invitată la o conferință științifică internațională privind chestiuni arctice, care urmează să aibă loc în Europa în anul 2018; subliniază importanța cooperării cu succes cu Canada și cu Statele Unite prin Alianța transatlantică pentru cercetare oceanică;

47.  solicită din nou Comisiei să creeze Centrul de informare UE Arctica în regiunea arctică, cu fonduri suficiente pentru a asigura accesul eficient la informații și cunoștințe în domeniul arctic și pentru a genera turism; evidențiază că un astfel de Centru de informare UE-Arctica ar putea avea legături cu actualele centre sau cu alte instituții arctice, ca o modalitate de a reduce substanțial costurile;

48.  solicită colectarea mai sistematică și pe termen lung a datelor provenind din proiectele de cercetare arctică; regretă că realizările proiectelor individuale dispar deseori când se trece de la o perioadă de finanțare la alta; invită Comisia să aibă în vedere continuitatea atunci când planifică cadrul post-2020 de cercetare arctică;

49.  salută sprijinul Comisiei pentru crearea unor zone maritime protejate în regiunea arctică; reamintește Comisiei și statelor membre de obiectivul de protecție a cel puțin 10% din zonele de coastă și marine, ca parte a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); observă, totuși, că orice nouă propunere în acest sens ar trebui să fie coerentă cu rezultatul dezbaterilor dintre statele arctice și CA; subliniază că zonele marine protejate prezintă o importanță vitală pentru conservarea ecosistemelor arctice; reamintește că este necesar ca comunitățile locale să fie implicate pe deplin în planificarea, realizarea și administrarea acestor zone protejate;

50.  subliniază importanța tehnologiilor spațiale și a activităților spațiale conexe, care sunt esențiale pentru siguranța operațiunilor de transport maritim, monitorizarea mediului și observarea schimbărilor climatice în regiunea arctică; încurajează Comisia, având în vedere schimbările în regiunea arctică recunoscute în Comunicarea sa privind Strategia spațială pentru Europa (COM(2016)0705), să exploreze posibilitățile de a intensifica utilizarea în regiune a programelor prin satelit viitoare și actuale a UE, în cooperare cu membrii Consiliului Arctic, și de a lua în considerare nevoile utilizatorilor în cadrul inițiativei GOVSATCOM; invită toate părțile interesate, în acest context, să utilizeze la maximum potențialul programului de navigație prin satelit Galileo și programele de observare a Pământului Copernicus;

51.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să susțină crearea unei zone marine protejate în marea liberă a Arcticii sub mandatul Comisiei OSPAR (Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est), unde să fie interzise toate activitățile extractive, inclusiv pescuitul, în apele internaționale din jurul Polului Nord aflate sub incidența OSPAR;

52.  solicită Comisiei să sprijine inițiativele de a interzice pescuitul cu traule de fund în zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și în marea liberă a Arcticii;

53.  solicită ca baza pentru toate activitățile de pescuit comercial în regiune să fie obiectivele de conservare ale noii politici comune în domeniul pescuitului și obiectivul cantitativ de a restabili și a menține stocurile peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile;

54.  solicită UE să devină lider în domeniul prevenirii pescuitului nereglementat în regiunea arctică; este de părere că acest rol ar fi unul legitim, dat fiind că statele membre sunt implicate la toate nivelurile de guvernanță ale regiunii arctice;

55.  subliniază faptul că flotele de pescuit ale UE nu trebuie să amenințe biodiversitatea din regiune; salută identificarea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic din regiunea arctică în temeiul CBD, acesta fiind un proces important pentru a asigura conservarea eficace a biodiversității regiunii arctice, și subliniază importanța implementării unei abordări de gestionare bazate pe ecosistem (EBM) în mediul de coastă, marin și terestru al regiunii arctice, astfel cum a subliniat grupul de experți EBM al Consiliului Arctic; invită statele să îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul CBD și al UNCLOS, prin crearea unei rețele de zone marine protejate și de rezervații marine în Oceanul Arctic;

56.  susține cu fermitate că dezvoltarea în continuare a pescuitului comercial în regiunea arctică trebuie realizată în conformitate cu acordurile internaționale privind această zonă, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920, cu drepturile tuturor statelor părți la aceste acorduri și cu drepturile istorice de pescuit existente;

57.  solicită Comisiei să studieze și să facă propuneri privind consolidarea infrastructurii arctice de telecomunicații, inclusiv a sateliților, în vederea sprijinirii cercetării științifice și a monitorizării climei, precum și pentru a genera dezvoltare locală, navigare și siguranță pe mare;

58.  reiterează solicitarea sa din 2014 adresată Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a facilita în mod activ interdicția de utilizare a păcurii grele și transportul acesteia ca combustibil naval la bordul vaselor care navighează în apele Arcticii, prin intermediul Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și/sau prin controlul de stat al porturilor, potrivit reglementărilor referitoare la apele din jurul Antarcticii; invită Comisia să includă riscurile pe care le implică utilizarea păcurii grele pentru mediu și climă în studiile sale privind riscurile pe care le-ar implica intensificarea navigației pe ruta maritimă nordică; solicită Comisiei, în lipsa unor măsuri internaționale corespunzătoare, să înainteze propuneri privind normele pentru vasele care abordează în porturi ale UE înainte sau după realizarea de călătorii în apele arctice, în vederea interzicerii utilizării și transportării păcurii grele;

59.  așteaptă cu interes intrarea în vigoare în 2017 și în 2018 a Codului polar al OMI, care va îmbunătăți siguranța navigației în regiunea arctică; accentuează importanța dezvoltării unui sistem unic de evacuare și salvare pentru personalul din larg, care să poată fi aplicat pe platformele și navele din regiunea arctică;

60.  reamintește că, în conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), Islanda și Norvegia s-au angajat să păstreze calitatea mediului și să asigure utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în conformitate cu reglementările pertinente ale legislației UE;

61.  subliniază interesul în creștere al Chinei pentru regiunea arctică, în special în ceea ce privește accesul la rutele de transport și accesibilitatea resurselor energetice; ia act de încheierea unui acord de liber schimb între Islanda și China și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape efectele pe care acesta le-ar putea avea nu numai asupra dezvoltării economice durabile a părții islandeze a regiunii arctice, ci și asupra economiei și pieței interne a UE;

62.  reamintește că, în conformitate cu Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului UE-Groenlanda din 2007, UE acordă sprijin financiar Groenlandei pentru a asigura pescuitul responsabil și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în zona economică exclusivă groenlandeză;

63.  solicită ratificarea rapidă de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (Convenția SPN) și aderarea rapidă la acesta;

64.  are în vedere implicarea parlamentară și cooperarea strânsă interparlamentară în chestiuni arctice, în special cu parlamentele naționale ale statelor membre UE relevante, esențiale în punerea în aplicare a politicilor arctice;

65.  invită ÎR și Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile climei, protecției mediului, maritime, socioeconomice și de securitate în regiunea arctică și să prezinte rapoarte periodice Parlamentului și Consiliului, inclusiv cu privire la aplicarea politicii UE privind regiunea arctică;

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363. (2) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1. (3) http://www.inuitcircumpolar.com/uploads/3/0/5/4/30542564/declaration_on_resource_development_a3_final.pdf (4) JO C 436, 24.11.2016, p. 17. (5) JO C 93, 9.3.2016, p. 131. (6) JO C 419, 16.12.2015, p. 153. (7) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 77. (8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0236. (9) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71. (10) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 41. (11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0034. (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224. (13) Se estimează că un miliard și jumătate de tone de CO2 sunt depozitate în zona arctică.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Muntenegru (2016/2309(INI))

P8_TA(2017)0094 A8-0050/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 19-20 iunie 2003, precum și anexa intitulată „Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest: către integrarea europeană”,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și asociere (ASA) între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Muntenegru, pe de altă parte, adoptat la 29 martie 2010(1),

–  având în vedere rezultatele reuniunilor Conferinței de aderare UE-Muntenegru la nivel de adjuncți, din 30 iunie 2016, și la nivel ministerial, din 13 decembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 iunie 2012, prin care s-a luat decizia de a deschide negocierile de aderare cu Muntenegru la 29 iunie 2012, precum și concluziile Consiliului din 13 decembrie 2016, acestea din urmă primind sprijinul majorității covârșitoare a delegațiilor,

–  având în vedere cea de-a șaptea reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere dintre Muntenegru și UE, care a avut loc la Bruxelles, la 20 iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2016 intitulată „Comunicarea din 2016 privind politica de extindere a UE” (COM(2016)0715), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2016 privind Muntenegru” (SWD(2016)0360),

–  având în vedere declarația finală a Președinției Summitului Balcanilor de Vest organizat la Paris, la 4 iulie 2016, precum și recomandările organizațiilor societății civile pentru Summitul de la Paris din 2016,

–  având în vedere decizia miniștrilor de externe ai statelor membre NATO din 2 decembrie 2015 și semnarea Protocolului de aderare la NATO pentru Muntenegru la 19 mai 2016;

–  având în vedere raportul final al misiunii OSCE/ODIHR de observare a alegerilor privind alegerile parlamentare din 16 octombrie 2016,

–  având în vedere Declarația comună a celei de-a 8-a reuniuni a Comitetului consultativ mixt al societății civile UE-Muntenegru (CCM), care a avut loc la Budva la 8 noiembrie 2016,

–  având în vedere declarația și recomandările celei de-a 12-a reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și asociere (CPSA) UE-Muntenegru, organizată la Podgorica, în perioada 19-20 mai 2016,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Muntenegru,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0050/2017),

A.  întrucât integrarea euro-atlantică a Muntenegrului este prioritatea de prim rang a politicii sale externe;

B.  întrucât s-au realizat progrese suplimentare în cadrul negocierilor de aderare; întrucât Muntenegru este considerat în prezent ca fiind cea mai avansată țară din regiune în procesul de aderare; întrucât cadrul juridic în domeniul statului de drept este în mare măsură finalizat, iar cadrul instituțional este stabilit;

C.  întrucât persistă îngrijorările cu privire la climatul intern polarizat și la boicotul opoziției din parlament; întrucât pentru a realiza în continuare progrese în cadrul procesului de aderare, dialogul sustenabil și cooperarea constructivă dintre coaliția aflată la guvernare și opoziție au un rol esențial;

D.  întrucât corupția și criminalitatea organizată constituie în continuare o preocupare importantă;

E.  întrucât organizațiile societății civile (OSC) sunt în măsură să participe în cadrul unor grupuri de lucru, inclusiv la negocierile de aderare, dar și-au exprimat nemulțumirea în ceea ce privește nivelul lor de implicare în procesul de elaborare a politicilor și gradul lor de acces la informații; întrucât este extrem de îngrijorător faptul că unii activiști ai societății civile au fost vizați personal de campanii de defăimare prin intermediul presei;

F.  întrucât progresele înregistrate de Muntenegru cu privire la capitolele 23 și 24 referitoare la statul de drept rămân esențiale pentru ritmul general al procesului de negociere;

G.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei sunt valori fundamentale ale UE și pietrele de temelie ale democrației; întrucât comunitatea mass-media din Muntenegru este extrem de politizată, cenzura și autocenzura persistă și au loc presiuni politice și economice asupra jurnaliștilor,

1.  salută continuarea progreselor înregistrate în cadrul procesului de integrare în UE a Muntenegrului; salută faptul că Muntenegru a înregistrat progrese importante în ceea ce privește negocierile de aderare, remarcând că până acum 26 de capitole au fost deschise negocierilor, iar două capitole au fost închise provizoriu; invită Consiliul să accelereze negocierile cu Muntenegru; așteaptă cu interes deschiderea și închiderea altor capitole în negocierile de aderare în 2017; salută adoptarea de către guvernul Muntenegrului a programului de aderare la UE a acestei țări pentru 2017-2018; încurajează Muntenegrul să accelereze ritmul punerii în aplicare a reformelor, să își intensifice eforturile pentru îndeplinirea tuturor criteriilor de referință și să se concentreze în continuare asupra aspectelor fundamentale aferente procesului de aderare; reamintește că este esențial să se obțină rezultate concrete însoțite de un parcurs solid și sustenabil în materie de punere în aplicare a măsurilor, în special în domeniul statului de drept, al justiției și al luptei împotriva corupției și a criminalității organizate;

2.  felicită autoritățile competente pentru desfășurarea alegerilor parlamentare din 16 octombrie 2016 în mod organizat, precum și pentru faptul că, pe durata acestui proces, libertățile fundamentale au fost în general respectate; încurajează continuarea alinierii la standardele internaționale; salută faptul că s-a înregistrat cea mai mare rată de participare la vot de la alegerile din 2002; salută versiunea revizuită a cadrului legal în care au avut loc alegerile, dar constată persistența unor deficiențe administrative, inclusiv în cadrul Comisiei Electorale de Stat (CES), precum și preocupările cu privire la acuratețea registrului electoral și la politizare;

3.  regretă faptul că a fost necesar să se întrerupă temporar funcționarea platformelor mobile de comunicare pe internet în ziua alegerilor, precum și faptul că site-ul de internet al Centrului pentru Tranziție Democratică (CDT) a fost ținta unui atac informatic cu câteva zile înainte de alegeri, ceea ce a afectat activitatea organizațiilor societății civile (OSC) în procesul de monitorizare a alegerilor; invită autoritățile competente să acționeze pentru a remedia deficiențele constatate și să investigheze în mod transparent și cu promptitudine, în conformitate cu recomandările OSCE/ODIHR, presupusele nereguli procedurale, inclusiv presupusele cazuri de utilizare necorespunzătoare a fondurilor de stat și de abuz în serviciu, precum și orice alte deficiențe raportate; se așteaptă la susținerea independenței politice a CES; este de părere că este necesară îmbunătățirea procesului electoral pentru a se obține încrederea deplină în procesul electoral; ia act cu regret de faptul că opoziția nu a recunoscut rezultatele alegerilor; recunoaște încercările unor actori externi de a discredita procesul electoral și dificultățile pe care acestea le-au cauzat; se așteaptă ca noul guvern să mențină angajamentul politic față de procesul de reformă și invită toate partidele politice să se reangajeze într-un dialog constructiv;

4.  ia act de faptul că, în perioada premergătoare alegerilor, a fost instituit un „guvern de încredere electorală”; salută faptul că Muntenegru a jucat un rol principal în organizarea acestui proces, care s-a derulat pe o bază transpartinică;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările referitoare la presupuse încercări ale Rusiei de a influența evoluțiile în Muntenegru, deoarece acest tip de practici ar putea accentua destabilizarea Balcanilor de Vest; își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentele grave, printre care se numără o presupusă lovitură de stat, care au avut loc la 16 octombrie 2016, și invită Vicepreședintele Comisiei Europene/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), precum și Comisia să urmărească îndeaproape investigațiile în curs de desfășurare efectuate de către autoritățile competente; felicită Serbia pentru disponibilitatea de a coopera în cadrul acestor investigații; consideră că este important ca serviciile relevante ale statelor membre să facă schimb de informații cu privire la aceste incidente, între ele și cu VP/ÎR și Comisia;

6.  continuă să fie profund preocupat de climatul intern polarizat și de boicotarea activităților parlamentare de către membri ai opoziției; invită membrii opoziției să profite de oferta prim-ministrului Muntenegrului de a participa la guvernare în schimbul încetării boicotării; reiterează necesitatea ca toate forțele politice să se reangajeze într-un dialog și o cooperare constructive cu parlamentul din Muntenegru; solicită să se consolideze în continuare competențele parlamentului în ceea ce privește examinarea procesului de aderare, precum și capacitatea sa de supraveghere bugetară; felicită parlamentul pentru faptul că dă în continuare dovadă de un înalt nivel de transparență; își exprimă preocuparea cu privire la utilizarea disproporționată a forței pe durata protestelor antiguvernamentale; insistă în mod repetat asupra necesității de a se acorda cuvenita atenție așa-numitului „scandal al înregistrărilor audio”; solicită să se îmbunătățească sistemul de control parlamentar al punerii în aplicare a măsurilor de combatere a crimei organizate și a corupției;

7.  invită guvernul să îmbunătățească accesul la informațiile publice, în special în ceea ce privește marile proiecte de infrastructură, cum ar fi construcția de autostrăzi, privatizarea, achizițiile publice și operațiunile judiciare;

8.  salută noua strategie de reformă a administrației publice 2016-2020, programul de reformă a gestiunii finanțelor publice, intrarea în vigoare a noii legi privind salariile și simplificarea procedurilor administrative; solicită adoptarea de măsuri cu scopul de a aloca resursele bugetare corespunzătoare pentru punerea în aplicare a reformei administrației publice, precum și voință politică coerentă pentru a raționaliza administrația publică, având în vedere, de asemenea, pregătirile pentru aderare; ia act de faptul că progresele realizate în direcția consolidării capacității administrative sunt limitate; încurajează Muntenegrul să asigure faptul că administrația publică este complet depolitizată; consideră că este esențial să se asigure respectarea principiilor meritului, profesionalismului, responsabilității și transparenței, evaluarea în timp util a impactului reglementărilor, precum și să se garanteze dreptul cetățenilor la un cadru administrativ lipsit de corupție și care funcționează eficient, precum și la informare;

9.  ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește reforma sistemului judiciar, inclusiv îmbunătățirea capacităților instituționale; continuă să fie preocupat de influențele nejustificate asupra independenței sistemului judiciar, în special în ceea ce privește numirea judecătorilor; subliniază necesitatea de a consolida responsabilitatea sistemului judiciar prin elaborarea unui bilanț al punerii în aplicare a codurilor de etică și a noilor sisteme disciplinare pentru judecători și procurori; subliniază necesitatea raționalizării rețelei judiciare și a îmbunătățirii în continuare a capacităților de a monitoriza întârzierile acumulate în cauzele aflate pe rol în fața instanțelor judecătorești și a reducerii în continuare a numărului de cauze pendinte; solicită să se asigure într-un mod mai eficient asumarea răspunderii instituționale și individuale în cadrul procesului de formulare a rechizitoriilor pentru fapte de corupție, spălare de bani și criminalitate organizată; subliniază nevoia urgentă de a pune în aplicare în mod efectiv hotărârile judecătorești în materie de acces la informații și de a contracara practica larg răspândită a declarării documentelor drept confidențiale pentru a restricționa accesul la acestea; subliniază importanța creșterii gradului de sensibilizare a publicului cu privire la mecanismele existente pentru reclamații;

10.  deși recunoaște faptul că s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește urmărirea în justiție a persoanelor vinovate de crime de război, invită în continuare autoritățile competente să adopte măsuri eficace pentru a ancheta, a urmări în justiție, a judeca și a pedepsi crimele de război și a combate impunitatea, în conformitate cu standardele internaționale; salută adoptarea unei strategii de urmărire penală în vederea deschiderii de noi cauze, care să genereze rezultate concrete; subliniază necesitatea de a asigura accesul neîngrădit la justiție al victimelor crimelor de război, precum și de a garanta acordarea unor compensații echitabile în aceste cazuri și relevă, totodată, nevoia de a asigura o protecție deplină a martorilor pe durata procedurilor judiciare privind crimele de război;

11.  constată cu îngrijorare că, în multe domenii, corupția rămâne predominantă, dar salută consolidarea în continuare a cadrului de combatere a corupției, printre altele prin operaționalizarea pe deplin a Agenției Anticorupție (ACA) și prin numirea procurorilor speciali anti-corupție, precum și prin abordarea nevoii de formare specializată pe termen lung; consideră că este esențial să se asigure independența acestora în anchete; subliniază importanța unor activități transparente, profesioniste și imparțiale din punct de vedere politic ale ACA, în special în ceea ce privește cazurile de corupție la nivel înalt și finanțarea partidelor politice; subliniază în mod repetat necesitatea de a păstra o evidență privind reușita anchetelor și condamnărilor, în special în cazurile de corupție la nivel înalt, precum și privind măsurile de prevenire a corupției, inclusiv prin aplicarea mai eficace a sancțiunilor prevăzute de lege; invită noul guvern să facă din combaterea corupției una dintre prioritățile sale, prin alocarea de resurse umane și bugetare suficiente în acest sens;

12.  solicită să se asigure punerea în aplicare eficace a planurilor de acțiune sectoriale pentru domeniile deosebit de vulnerabile în ceea ce privește corupția, cum ar fi achizițiile publice, privatizarea, urbanismul, educația, asistența medicală, administrația locală și poliția; solicită să se desfășoare anchete eficiente cu privire la potențiale cazuri de denunțare și protecția adecvată a denunțătorilor; solicită să se introducă în codul penal din Muntenegru infracțiunea de îmbogățire ilicită; solicită, în acest scop, punerea în aplicare eficientă a acordului de cooperare dintre Eurojust și Muntenegru, pentru a îmbunătăți cooperarea judiciară în combaterea formelor grave de criminalitate; solicită să se adopte măsuri pentru a îmbunătăți protecția denunțătorilor;

13.  ia act de adoptarea unui plan de acțiune pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și de semnarea Protocolului adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului; subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare evidența în cazurile de criminalitate organizată, în special în ceea ce privește traficul de ființe umane și de droguri și spălarea de bani, de a asigura o mai bună cooperare între agenții și de a intensifica în continuare cooperarea regională și internațională în lupta împotriva crimei organizate; subliniază nevoia de a asigura faptul că, în cadrul anchetelor obișnuite, autoritățile competente pot beneficia de asistență din partea unor consilieri specializați în expertiza contabilă judiciară;

14.  salută îmbunătățirea cadrului juridic pentru combaterea traficului de ființe umane; subliniază, cu toate acestea, faptul că este necesar să se îmbunătățească mijloacele de identificare a victimelor și accesul acestora la asistență, despăgubiri și măsuri de protecție;

15.  salută noua strategie de combatere a extremismului violent în 2016-2018, care vine în completarea strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea terorismului, a spălării de bani și a finanțării terorismului; ia act de înființarea unei noi unități de culegere de informații însărcinate cu identificarea și monitorizarea potențialilor membri ai grupărilor extremiste violente; consideră că este esențial să se identifice persoanele aflate în stadii incipiente ale radicalizării, pentru a împiedica recrutarea acestora de către grupuri extremiste violente și pentru a permite reintegrarea cu succes a acestora în societate; consideră că este important ca toate măsurile adoptate în acest sens să asigure respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu obligațiile internaționale; subliniază importanța creșterii gradului de conștientizare cu privire la aceste aspecte pentru a monitoriza eventualele amenințări teroriste;

16.  recunoaște implicarea organizațiilor societății civile (OSC) în pregătirile pentru aderare, însă invită, în același timp, autoritățile competente să îmbunătățească și mai mult accesul OSC la informațiile privind UE și să se asigure că consultările cu OSC sunt substanțiale, atunci când este posibil; invită autoritățile competente să dezvolte o abordare axată în mai mare măsură pe sprijin și care să promoveze incluziunea, pentru a facilita activitățile de la nivel local ale OSC, precum și să încurajeze participarea activă a acestora la monitorizarea întregului proces electoral; îndeamnă autoritățile competente să dezvolte mecanisme de finanțare publică pentru OSC, atât la nivel local, cât și la nivel național, garantând că acestea funcționează în mod mai sustenabil, transparent și eficient; solicită autorităților competente să creeze condiții favorabile pentru activitățile de voluntariat și pentru un grad mai mare de angajament civic; este profund îngrijorat de faptul că au continuat campaniile de defăimare și încercările de intimidare împotriva anumitor activiști ai OSC; invită autoritățile competente să investigheze și să clarifice cauza acestor încercări și să își consolideze eforturile pentru protejarea activiștilor OSC;

17.  constată că s-au realizat unele progrese în îmbunătățirea situației minorităților, inclusiv prin finalizarea mai multor reforme legislative menite să asigure o mai bună aliniere la standardele UE și internaționale în domeniul drepturilor omului; salută adoptarea unei strategii și a unui plan de acțiune pentru perioada 2016-2020 privind incluziunea socială a comunităților de romi și de egipteni; solicită alocarea unui buget adecvat, astfel încât planul de acțiune să poată fi pus în aplicare în mod corespunzător; este în continuare îngrijorat cu privire la dubla discriminare cu care se confruntă femeile și fetele din comunitatea romă, precum și cu privire la accesul comunității rome, al minorităților egiptene și al populației ashkali la asistență medicală, educație, locuințe și ocuparea forței de muncă; încurajează autoritățile competente să continue să își intensifice eforturile pentru a proteja drepturile persoanelor LGBTI; invită autoritățile competente să depună eforturi suplimentare pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la combaterea discriminării în rândul publicului larg; continuă să fie preocupat de faptul că majoritatea clădirilor publice, inclusiv centre medicale și facultăți, sunt în continuare inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități, precum și de faptul că numărul persoanelor cu dizabilități încadrate în muncă este încă foarte limitat; solicită autorităților să adopte măsuri suplimentare pentru protejarea identității multietnice a regiunii Boka Kotorska;

18.  solicită să se consolideze în continuare instituțiile active în domeniul drepturilor omului, inclusiv Avocatul Poporului și Ministerul pentru drepturile omului și minorități și consideră că ar trebui aprofundate cunoștințele acestora cu privire la legislația și standardele europene și internaționale privind drepturile omului; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa unei abordări uniforme și cu privire la nivelul scăzut al sancțiunilor pentru încălcări ale drepturilor omului;

19.  este în continuare îngrijorat cu privire la persistența violenței domestice și sexuale bazate pe gen, la neinițierea urmăririi penale în astfel de cazuri, la neadoptarea măsurilor necesare pentru a pedepsi în mod adecvat aceste fapte în conformitate cu standardele internaționale și la sprijinul și protecția ineficiente acordate victimelor; solicită măsuri pentru a institui servicii de protecție adecvate, pentru a spori coordonarea interinstituțională relevantă, a utiliza eficient noile baze de date unificate cu cazurile de violență domestică și a pune în aplicare strategia pentru perioada 2016-2020 privind combaterea violenței domestice; subliniază importanța educării și formării angajaților din instituțiile de stat pentru a lucra cu victimele; invită autoritățile competente să asigure protecție adecvată, cazare pe termen lung, sprijin financiar și programe educaționale pentru victimele căsătoriilor forțate, precum și urmărirea penală eficientă și condamnarea făptașilor; subliniază importanța încurajării reprezentării femeilor în politică, inclusiv în poziții decizionale cheie, precum și importanța accesului femeilor la locuri de muncă și a unei mai bune reprezentări a acestora pe piața muncii; solicită elaborarea unor politici publice care să contribuie la găsirea unui echilibru între viața profesională și viața de familie; ia act de continuarea punerii în aplicare a planului de acțiune pentru egalitatea de gen 2013-2017; îndeamnă autoritățile competente să efectueze alocări bugetare suficiente pentru punerea sa în aplicare; subliniază faptul că există în continuare probleme de coordonare a politicilor privind copiii și că violența împotriva copiilor rămâne un motiv de preocupare;

20.  solicită autorităților muntenegrene să ia măsurile necesare pentru a preveni violența împotriva copiilor, traficul de persoane și căsătoriile infantile forțate, care continuă să fie raportate de către ONG-uri;

21.  subliniază necesitatea de a colabora în mod constant și serios în ceea ce privește armonizarea sistemului juridic din Muntenegru cu standardele juridice internaționale în ceea ce privește drepturile omului și libertățile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități, pentru a respecta principiul statului de drept, al constituționalității și al legalității;

22.  este în continuare preocupat de situația libertății de exprimare și a libertății mass-mediei în Muntenegru, precum și de lipsa unor investigații eficace ale guvernului cu privire la atacurile împotriva jurnaliștilor; îndeamnă din nou autoritățile competente să soluționeze cazurile de violență împotriva jurnaliștilor, de intimidare a lor și de amenințări adresate acestora, aflate demult în așteptare, să ia măsuri de protecție a profesioniștilor din domeniul mass-mediei și să creeze un mediu sigur pentru jurnalismul liber și de investigație; își exprimă preocuparea cu privire la atacurile comise de forțele de poliție și cu privire la recentele încercări de a intimida jurnaliștii și de a exercita presiuni asupra acestora, inclusiv prin campanii de defăimare, atacuri fizice și amenințări, precum și cu privire la cazurile de ingerință în activitatea mass-mediei în cursul demonstrațiilor antiguvernamentale, inclusiv prin arestări arbitrare și confiscarea echipamentelor; își exprimă, de asemenea, preocuparea cu privire la faptul că nu au fost încă lansate anchete corespunzătoare în legătură cu aceste atacuri și cu privire la nesoluționarea acestora; remarcă faptul că numărul de cazuri de defăimare rămâne ridicat; insistă asupra necesității unei publicități de stat transparente, difuzate de către serviciile mass-media private, cu privire la modificarea codului penal din Muntenegru și introducerea de noi infracțiuni care vizează prevenirea și pedepsirea săvârșirii de atacuri asupra jurnaliștilor aflați în exercitarea atribuțiilor profesionale; recunoaște măsurile juridice luate pentru a oferi o mai mare independență și sustenabilitate financiară serviciului public de radiodifuziune RTCG și solicită luarea de măsuri suplimentare pentru a garanta independența acestuia, inclusiv independența editorială; subliniază necesitatea sprijinirii și consolidării mecanismelor de autoreglementare existente; subliniază faptul că versiunea revizuită a Codului deontologic al jurnaliștilor trebuie să fie aplicată în mod eficace și uniform în comunitatea mass-media; îndeamnă observatorii din cadrul delegației UE și ambasadele statelor membre ale UE să participe în mod mai regulat, atunci când este cazul, la procesele împotriva jurnaliștilor și a profesioniștilor din mass-media;

23.  constată că, pe durata alegerilor din 2016, CES a limitat accesul mass-mediei; solicită punerea în aplicare a recomandărilor privind mass-media, prezentate în Raportul final al Misiunii OSCE/ODIHR de observare a alegerilor, care viza alegerile parlamentare din 2016;

24.  ia act de evoluțiile economice favorabile, însă îndeamnă, în același timp, noul guvern să ia măsuri pentru a garanta sustenabilitatea fiscală, asigurând în același timp un nivel mai ridicat de respectare a drepturilor sociale și de protecție a consumatorilor, să lanseze noi reforme structurale în vederea îmbunătățirii climatului de afaceri și de investiții, care va permite crearea de locuri de muncă și va genera creștere economică, clădind o economie mai diversă; solicită totodată guvernului să adopte măsuri care să vizeze reducerea sectorului informal și să acorde o atenție sporită necesității de a combate în mod eficace evaziunea fiscală; salută deschiderea capitolului 19 și își exprimă convingerea fermă că acesta este cel mai bun stimulent pentru ca guvernul să-și accelereze eforturile în ceea ce privește promovarea incluziunii sociale și reducerea sărăciei, precum și în ceea ce privește restrângerea sectorului informal; solicită raționalizarea cheltuielilor publice și intensificarea eforturilor depuse în vederea consolidării statului de drept și a respectării contractelor; afirmă necesitatea de a aborda dezechilibrele externe ridicate, precum și de a reevalua proiectele de investiții în infrastructura publică, ce reprezintă o provocare pentru sustenabilitatea fiscală; solicită să se asigure faptul că sunt disponibile și alte măsuri financiare și nefinanciare pentru sprijinirea IMM-urilor și să se sporească nivelul investițiilor în inovare și în proiectele durabile, pentru a stimula economia; solicită îmbunătățirea dialogului social;

25.  constată că, deși s-au înregistrat unele progrese în dezvoltarea infrastructurii de transport, inclusiv prin crearea Observatorului transporturilor din Europa de Sud-Est, lipsa drumurilor transfrontaliere împiedică comerțul și turismul; salută eforturile depuse până în prezent în vederea liberalizării sectorului feroviar în Muntenegru; atrage atenția asupra nevoii de coordonare cu țările vecine privind chestiunile legate de conectivitate și asupra nevoii de a le permite acestora să devină parte din procesul de planificare pentru proiectele de infrastructură;

26.  subliniază importanța consolidării sectorului IMM-urilor și a oferirii de sprijin prin intermediul unei legislații mai bune, al finanțării și al punerii în aplicare a politicii industriale, precum și prin intermediul reducerii economiei informale și al accelerării înregistrării electronice a întreprinderilor la nivel național;

27.  ia act de faptul că economia subterană a Muntenegrului are în continuare o pondere mare în PIB-ul total; reamintește că economia informală vastă constituie un blocaj major pentru spiritul antreprenorial și pentru creșterea economică și încurajează Muntenegrul să ia măsuri pentru a reduce proporțiile economiei subterane;

28.  constată cu îngrijorare că unele facilități menite să sprijine consolidarea capacităților, finanțate prin IPA, nu au fost utilizate pe deplin sau nu au fost monitorizate de autorități; subliniază faptul că, în vederea obținerii de rezultate pozitive, autoritățile trebuie să asigure disponibilitatea personalului adecvat, să adopte legislația necesară pentru a permite utilizarea facilităților și să acorde independența necesară instituțiilor nou create;

29.  ia act de scăderea modestă a ratei șomajului; salută noua strategie națională pentru perioada 2016-2020 pentru ocuparea forței de muncă și dezvoltarea resurselor umane și planul de acțiune pentru 2016 aferent; continuă să fie îngrijorat cu privire la rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și mobilitatea redusă a forței de muncă; solicită măsuri proactive pentru piața forței de muncă în vederea creșterii numărului de locuri de muncă de calitate și a sprijinirii femeilor, a categoriilor vulnerabile din rândul populației, a persoanelor cu dizabilități și a tinerilor prin educație, orientare profesională, formare profesională, încadrare în muncă și respectarea drepturilor lucrătorilor; reiterează importanța participării active la inițiativele regionale privind tineretul, precum Biroul de Cooperare Regională pentru Tineret din Balcanii de Vest, inclusiv prin exploatarea programelor existente, destinate stimulării conectivității în regiune și abordării problemei șomajului în rândul tinerilor;

30.  remarcă faptul că cheltuielile publice pentru educație se situează în continuare la un nivel mult mai scăzut față de media UE; subliniază necesitatea de a introduce măsurile necesare, în special cu privire la îngrijirea timpurie a copiilor și la educația preșcolară, domenii în care înscrierile sunt, din păcate, scăzute și cu mult sub obiectivul UE, de 95 % până în 2020; consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită lipsei accesului la mai multe universități publice pentru persoanele cu dizabilități;

31.  salută noua lege privind mediul, precum și strategia națională pentru transpunerea și punerea în aplicare a acquis-ului UE în materie de mediu și schimbări climatice și planul de acțiune 2016-2020 aferent; subliniază necesitatea de a consolida eforturile de implementare, în special în domeniul calității apei, al protecției naturii și al gestionării deșeurilor, precum și capacitățile administrative conexe la toate nivelurile; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea semnificativă în instituirea protecției pentru situl potențial Natura 2000 al salinei Ulcinj; cere depunerea unor eforturi suplimentare pentru conservarea biodiversității în salină și dezvoltarea sustenabilă a litoralului;

32.  invită autoritățile competente să ia măsurile necesare pentru protecția și conservarea lacului Skadar, pentru a-i menține caracteristicile ecologice, inclusiv integritatea ecologică; solicită guvernului din Muntenegru să se asigure că transformarea parcurilor naționale într-o societate deținută de stat, cu răspundere limitată, nu va avea efecte adverse asupra protejării acestora; recunoaște, în acest context, preocupările exprimate în cadrul convențiilor de la Ramsar și Berna cu privire la planul de amenajare în scopuri speciale pentru Parcul Național Lacul Skadar, inclusiv la proiectul de construcție „Porto Skadar Lake”; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea semnificativă în instituirea protecției pentru zonele care au fost identificate ca potențiale componente ale rețelei Natura 2000, cum ar fi Parcul Național Lacul Skadar; reamintește necesitatea realizării unor evaluări strategice fiabile ale impactului asupra mediului, în conformitate cu acquis-ul UE și cu standardele internaționale;

33.  subliniază necesitatea de a pune în aplicare angajamentele internaționale în domeniul atenuării schimbărilor climatice; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la planul guvernului de a extinde centrala electrică pe cărbune Pljevlja II, care este incompatibilă cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris;

34.  recunoaște progresele importante înregistrate în domeniul energetic, inclusiv în domeniul interconexiunilor cu țările partenere; solicită Muntenegrului să introducă o legislație care să pună în aplicare cel de-al treilea pachet energetic, în special Directiva privind energia din surse regenerabile; continuă să fie îngrijorat cu privire la dezvoltarea hidroelectrică nesustenabilă, inclusiv, în special, cu privire la faptul că multe dintre aceste centrale sunt planificate fără o evaluare solidă a impactului asupra mediului, în special în ceea ce privește aspectele legate de protejarea biodiversității și de impactul acestora asupra zonelor protejate, astfel cum impune legislația UE; solicită autorităților competente să mențină o supraveghere vigilentă a operațiunilor de explorare a blocurilor de petrol și de gaze offshore și să pună în aplicare toate măsurile de protecție în conformitate cu legislația, cu regulamentele și cu aquis-ul UE adoptate;

35.  în lumina pregătirilor pentru reuniunea la nivel înalt pentru Balcanii de Vest 2017, care va avea loc în Italia, solicită autorităților muntenegrene să-și intensifice eforturile de punere în aplicare a măsurilor juridice și de reglementare în domeniul transporturilor și în sectorul energetic (măsuri fără caracter normativ), pentru a îndeplini obiectivele Agendei Uniunii Europene privind conectivitatea;

36.  salută participarea activă a Muntenegrului și rolul constructiv pe care acesta continuă să îl joace în vederea menținerii unor bune relații de vecinătate, precum și în cadrul cooperării regionale și internaționale; recomandă să se intensifice eforturile de cooperare în acest domeniu; salută capacitatea Muntenegrului de a continua să își alinieze pe deplin politica externă la politica externă și de securitate comună a UE, inclusiv la Decizia (PESC) 2016/1671 a Consiliului, prin care s-a stabilit reînnoirea măsurilor restrictive ale UE împotriva Rusiei; salută participarea Muntenegrului la misiunile PSAC ale UE; încurajează Muntenegrul să continue să abordeze, într-un spirit constructiv și de vecinătate și într-o etapă cât mai timpurie a procesului de aderare, problemele bilaterale nerezolvate cu vecinii săi, inclusiv aspectele nerezolvate legate de demarcarea frontierelor cu Serbia și Croația; își reînnoiește solicitarea adresată autorităților de a contribui la rezolvarea problemelor legate de succesiunea fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia; salută acordul privind demarcarea frontierelor cu Bosnia și Herțegovina, precum și ratificarea acordului privind demarcarea frontierelor cu Kosovo; evidențiază necesitatea de a continua negocierile referitoare la ajustarea acordurilor privind trecerea frontierei și traficul de frontieră; salută cooperarea cu țările din vecinătate în cadrul Procesului Declarației de la Sarajevo; îndeamnă Muntenegrul să respecte pozițiile comune ale UE privind integritatea Statutului de la Roma și principiile directoare aferente ale UE în privința acordurilor bilaterale privind imunitatea;

37.  remarcă faptul că Muntenegru, deși nu se află pe „ruta Balcanilor de Vest”, rămâne o țară de tranzit pentru refugiați și migranți, din rândul cărora cei mai mulți provin din Siria; solicită autorităților muntenegrene să se asigure că migranții și refugiații care solicită azil în Muntenegru sau tranzitează teritoriul muntenegrean sunt tratați în conformitate cu dreptul internațional și al UE, inclusiv cu Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și cu Carta drepturilor fundamentale a UE; salută adoptarea Planului de acțiune Schengen, precum și a Strategiei 2017-2020 privind gestionarea integrată a migrației;

38.  invită Comisia să își continue activitatea privind aspectele legate de migrație cu toate țările din Balcanii de Vest, pentru a se asigura că sunt respectate normele și standardele internaționale și ale UE; salută eforturile depuse până în prezent în acest sens;

39.  salută participarea activă a Muntenegrului la summitul de la Paris din 2016, care a avut ca temă Balcanii de Vest, în special în ceea ce privește agenda privind conectivitatea; solicită autorităților să pună în aplicare acordul nou semnat cu Albania privind trecerea frontierei, precum și Regulamentul privind rețelele transeuropene, referitor la acordarea de licențe și de permise pentru accesul liber la piața feroviară; remarcă faptul că, deși piața feroviară din Muntenegru este deschisă concurenței din 2014, niciun operator privat nu a manifestat până în prezent interes pentru a pătrunde pe piață; solicită noului guvern să ofere o piață feroviară deschisă, cu taxe de acces la calea ferată și o alocare a capacității care să fie transparente și pe deplin aliniate cu acquis-ul;

40.  salută faptul că Protocolul de aderare a Muntenegrului la NATO a fost semnat în mai 2016, în semn de recunoaștere a eforturilor depuse de Muntenegru în procesul de punere în aplicare a reformelor, precum și faptul că protocolul se află în curs de ratificare de către membrii NATO, întrucât NATO joacă un rol important în asigurarea stabilității și a păcii în Balcanii de Vest; încurajează membrii NATO din UE să acorde prioritate procesului de ratificare și să recunoască faptul că aderarea la NATO a Muntenegrului este un element strategic important și simbolic în cadrul procesului de integrare euro-atlantică a țării; reamintește că negocierile de aderare la UE sunt independente de procesul de aderare la NATO;

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Muntenegrului.

(1) JO L 108, 29.4.2010, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la e-democrația în Uniunea Europeană: potențial și provocări (2016/2008(INI))

P8_TA(2017)0095 A8-0041/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2009)1 privind democrația electronică (e-democrația) adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 februarie 2009 ca primul instrument juridic internațional care stabilește standardele în domeniul e-democrației,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2, 3, 6, 9, 10 și 11, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 8-20 și 24,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului și Carta socială europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020 – Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179),

–   având în vedere Indicele de dezvoltare a e-guvernării (EGDI) din 2014 al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere cele trei studii intitulate „Potential and challenges of e-participation in the European Union” („Potențialul și provocările e-participării în Uniunea Europeană”), „Potential and challenges of e-voting in the European Union” („Potențialul și provocările votului electronic în Uniunea Europeană”) și „The legal and political context for setting up a European identity document” („Contextul juridic și politic pentru instituirea unui document de identitate european”) realizate de Departamentul său tematic C în 2016,

–   având în vedere cele două studii ale STOA intitulate „E-public, e-participation and e-voting in Europe – prospects and challenges: final report ” („E-publicul, e-participarea și e-votarea în Europa – perspective și provocări: raportul final”), publicat în noiembrie 2011, și „Technology options and systems to strengthen participatory and direct democracy” („Opțiuni tehnologice și sisteme de consolidare a democrației participative și directe”), care va fi publicat în 2017,

–   având în vedere lucrările referitoare la e-democrație din cadrul Conferinței adunărilor legislative regionale europene (CALRE), cu sprijinul sistemului de cooperare al Națiunilor Unite IT4all,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la „Drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe”(2),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0041/2017),

A.  întrucât crizele și blocajele recente din domeniile financiar, economic, politic și social afectează puternic statele membre și Uniunea în ansamblul său, într-o perioadă în care toate se confruntă cu provocări globale precum schimbările climatice, migrația și securitatea; întrucât relația cetățenilor cu politica a devenit din ce în ce mai tensionată, deoarece aceștia se îndepărtează de procesele decizionale politice și întrucât există un risc tot mai mare de nemulțumire a publicului față de politică; întrucât angajamentul și implicarea cetățenilor și a societății civile în viața democratică sunt, pe lângă transparență și informare, esențiale pentru funcționarea democrației și pentru legitimitatea și responsabilitatea fiecărui nivel al structurii de guvernanță pe mai multe niveluri a UE; întrucât există o nevoie clară de îmbunătățire a legăturii democratice dintre cetățeni și instituțiile politice;

B.  întrucât, în ultimele decenii, societatea noastră s-a schimbat extrem de rapid, iar cetățenii simt nevoia să își exprime mai frecvent și mai direct opiniile privind problemele care determină viitorul societății noastre și întrucât ar fi oportun, prin urmare, ca instituțiile politice și care elaborează politici să investească în inovarea democratică;

C.  întrucât prezența la vot a alegătorilor la alegerile europene este în continuă scădere din 1979, iar la alegerile din 2014 a scăzut la 42,54 %;

D.  întrucât este important să se recâștige încrederea cetățenilor în proiectul european; întrucât instrumentele de e-democrație pot contribui la încurajarea unei cetățenii mai active, prin îmbunătățirea participării, transparenței și responsabilității în procesul decizional, consolidând mecanismele de supraveghere democratică și cunoștințele despre UE, pentru a face ca glasul cetățenilor să fie mai bine auzit în viața politică;

E.  întrucât democrația ar trebui să evolueze și să se adapteze la schimbările și oportunitățile asociate cu noile tehnologii și instrumentele TIC, ce trebuie considerate bunuri comune care, dacă sunt corect implementate și sunt însoțite de un nivel adecvat de informare, ar putea contribui la crearea unei democrații mai transparente și mai participative; întrucât, în acest scop, fiecare persoană ar trebui să aibă posibilitatea de a învăța să utilizeze noile tehnologii;

F.  întrucât progresul în materie de securitate cibernetică și de protecție a datelor este un factor esențial pentru a crește gradul de utilizare a noilor tehnologii în viața instituțională și politică și pentru a încuraja participarea cetățenilor la procesele de luare a deciziilor prin intermediul acestora;

G.  întrucât noul val de noi instrumente de comunicare digitală și de platforme deschise și colaborative ar putea inspira și oferi soluții noi pentru a încuraja participarea și implicarea politică a cetățenilor, diminuând, în același timp, nemulțumirea acestora față de instituțiile politice și contribuind și la creșterea nivelului de încredere, transparență și responsabilitate în sistemul democratic;

H.  întrucât în ultimul său discurs privind starea Uniunii, Președintele Juncker a prezentat un pachet de măsuri menite să crească gradul de utilizare a comunicațiilor electronice, printre care și WiFi4EU și implementarea rețelelor 5G în Europa;

I.  întrucât datele deschise ale administrațiilor publice au potențialul de a stimula creșterea economică, de a crește eficiența sectorului public și de a îmbunătăți transparența și responsabilitatea instituțiilor europene și naționale;

J.  întrucât accesul la o rețea neutră, în condiții egale, constituie o condiție necesară pentru a garanta aplicarea concretă a drepturilor fundamentale ale omului;

K.  întrucât e-democrația ar putea înlesni dezvoltarea unor forme complementare de angajament, capabile să contribuie la atenuarea nemulțumirii crescânde a cetățenilor față de politica tradițională; întrucât, în plus, ea ar putea contribui la promovarea comunicării, a dialogului, a sensibilizării la Uniune, la politica și la politicile sale și a interesului față de acestea, favorizând astfel sprijinul cetățenilor pentru proiectul european și reducând așa-numitul „deficit democratic” european;

L.  întrucât noile forme de participare într-un spațiu public virtual sunt inseparabile de respectarea drepturilor și a obligațiilor legate de participarea în spațiul public, printre care se numără, de exemplu, și drepturile procedurale în caz de defăimare;

M.  întrucât, pentru a garanta rolul de instrument democratic valabil și eficace al internetului, este indispensabil să se elimine decalajul digital și să li se ofere cetățenilor o educație corespunzătoare în domeniul mass-mediei și competențe digitale adecvate;

N.  întrucât sistemele tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) se află în centrul proceselor moderne de guvernare, dar mai trebuie depuse eforturi pentru a îmbunătăți furnizarea serviciilor de e-guvernare;

O.  întrucât votul electronic ar putea să ajute persoanele care locuiesc sau lucrează într-un stat membru, fără a fi cetățeni ai acestuia, sau într-o țară terță să își exercite dreptul de vot; întrucât trebuie să se asigure secretul și securitatea exprimării și înregistrării votului în procesul de vot electronic, având în vedere mai ales riscul de atacuri cibernetice,

Potențial și provocări

1.  subliniază beneficiile potențiale ale e-democrației, care este definită ca fiind un sprijin și o consolidare a democrației tradiționale prin intermediul TIC și care poate completa și consolida procesele democratice prin adăugarea de elemente care permit capacitarea cetățenilor prin diferite activități online, printre care se numără și e-guvernarea, e-guvernanța, e-deliberarea, e-participarea și votul electronic (e-votarea); salută faptul că tot mai mulți cetățeni pot fi implicați în procesele democratice, cu ajutorul noilor instrumente de informare și de comunicare;

2.  subliniază că Recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2009)1 invită statele membre să se asigure că e-democrația „promovează, asigură și îmbunătățește transparența, responsabilitatea, capacitatea de reacție, angajamentul, deliberarea, caracterul favorabil incluziunii, accesibilitatea, participarea, subsidiaritatea și coeziunea socială”; evidențiază că recomandarea respectivă invită statele membre să elaboreze măsuri care să poată consolida drepturile omului, democrația și statul de drept;

3.  subliniază că scopul e-democrației este promovarea unei culturi democratice care să îmbogățească și să consolideze practicile democratice prin furnizarea de mijloace suplimentare pentru creșterea transparenței și a participării cetățenilor, însă nu este acela de a stabili un sistem democratic alternativ în detrimentul democrației reprezentative; subliniază că doar e-democrația, de una singură, nu asigură participarea politică și că, pentru a se obține participarea politică a cetățenilor, trebuie să se aibă în vedere și un mediu non-digital, în paralel cu e-democrația;

4.  subliniază importanța votului electronic și a votului la distanță prin internet, acestea fiind sisteme care pot lărgi incluziunea cetățenilor și pot facilita participarea democratică, în special în zonele marginalizate din punct de vedere geografic și social, oferind numeroase avantaje potențiale, în special tinerilor, persoanelor cu mobilitate redusă, vârstnicilor și persoanelor care trăiesc sau lucrează în permanență într-un stat membru fără a fi cetățeni ai acestuia sau într-o țară terță, cu condiția asigurării celor mai înalte standarde posibile de protecție a datelor; reamintește faptul că, la introducerea votării la distanță prin internet, statele membre trebuie să asigure transparența și fiabilitatea numărării voturilor și să respecte principiile egalității și secretului votului, accesului la vot și votului liber;

5.  subliniază că este necesar ca toate procesele de interacțiune digitală să se bazeze pe principiul deschiderii instituționale, în concordanță cu îmbinarea transparenței în timp real și a participării în cunoștință de cauză;

6.  subliniază și încurajează recurgerea la e-participare, ca o caracteristică esențială a e-democrației, care cuprinde trei forme de interacțiune între instituțiile și administrațiile UE, pe de o parte, și cetățeni, pe de altă parte, și anume: e-informarea, e-consultarea și procesul decizional online; recunoaște că numeroase cazuri de e-participare la nivel național, regional și local pot constitui exemple bune de moduri în care TIC pot fi utilizate în democrația participativă; încurajează statele membre să continue să dezvolte aceste practici la nivel național și local;

7.  subliniază faptul că TIC contribuie la crearea unor spații de participare și deliberare, care, la rândul lor, îmbunătățesc calitatea și legitimitatea sistemelor noastre democratice;

8.  subliniază că este necesar să se implice tinerii în dezbaterea politică și observă că utilizarea TIC în cadrul procedurilor democratice poate reprezenta un instrument eficace în acest scop;

9.  reamintește primul exemplu european de votare online din Estonia, în cursul alegerilor cu caracter juridic obligatoriu din 2005, dar susține că, pentru ca introducerea potențială a votului electronic în statele membre să fie o reușită, va fi necesar să se aprecieze dacă se poate garanta participarea efectivă a întregii populații, și, de asemenea, să se evalueze beneficiile și provocările, precum și implicațiile abordărilor tehnologice diferite sau divergente; subliniază că existența unor conexiuni la internet sigure și de mare viteză și a unei infrastructuri sigure pentru identificarea electronică sunt premise importante pentru succesul votului electronic; subliniază că este necesar să se exploateze avantajele aduse de noile tehnologii în cadrul proceselor actuale de votare tradițională și consideră că ar putea fi înregistrate progrese importante prin schimbul de bune practici și cercetare la toate nivelurile politice;

10.  pune accentul pe provocarea de a răspunde preocupărilor cetățenilor privind utilizarea instrumentelor de e-democrație; consideră că abordarea preocupărilor în materie de securitate și garantarea confidențialității sunt de importanță capitală pentru clădirea încrederii cetățenilor în arena politică digitală emergentă;

11.  subliniază că procesele democratice necesită dezbateri ample la fiecare nivel al societății Uniunii, precum și control și reflecție, deoarece acestea contribuie la deliberări juste, exhaustive și raționale; avertizează că există riscul de denaturare și manipulare a rezultatului deliberărilor privind instrumentele de dezbatere online; consideră că transparența tuturor actorilor care interacționează și furnizează informații privind campaniile care pot fi promovate, direct sau indirect, pe platformele de participare digitală reprezintă cea mai bună garanție împotriva acestui risc;

12.  remarcă faptul că, pentru ca o democrație să fie funcțională, încrederea cetățenilor în instituțiile și în procesele democratice este un aspect fundamental; prin urmare, subliniază că introducerea unor instrumente de e-democrație trebuie să fie însoțită de strategii de comunicare și de educare corespunzătoare;

13.  subliniază că este important să se integreze e-participarea în sistemul politic, pentru a integra contribuțiile cetățenilor în procesul decizional și a asigura urmărirea acestora; remarcă faptul că lipsa de reacție din partea factorilor de decizie conduce la dezamăgire și neîncredere;

14.  subliniază că utilizarea instrumentelor TIC ar trebui să fie complementară altor canale de comunicare cu instituțiile publice, cu scopul de a evita orice fel de discriminare pe motive de competențe digitale sau de lipsă de resurse și infrastructuri;

Propuneri de îmbunătățire a democrației prin intermediul TIC

15.  consideră că participarea la procesele democratice se întemeiază, în primul rând, pe accesul efectiv și nediscriminatoriu la informații și cunoștințe;

16.  în plus, solicită UE și statelor membre să se abțină de la adoptarea unor măsuri care nu sunt necesare, menite să restricționeze în mod arbitrar accesul la internet și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi măsurile disproporționate de cenzurare sau incriminarea exprimării legitime a criticii și a opiniilor contrare;

17.  invită statele membre și UE să ofere mijloace educative și tehnice pentru consolidarea capacitării democratice a cetățenilor și îmbunătățirea competențelor TIC și să asigure alfabetizarea digitală și un acces digital în condiții de egalitate și sigur pentru toți cetățenii UE, în vederea eliminării decalajului digital (e-incluziune), în avantajul, în ultimă instanță, al democrației; încurajează statele membre să integreze dobândirea de competențe digitale în programele școlare și în formarea pe întreg parcursul vieții și să acorde prioritate programelor de formare digitală pentru persoanele în vârstă; sprijină crearea de rețele cu universități și instituții de învățământ pentru a promova cercetările asupra noilor instrumente de participare și implementarea lor; de asemenea, invită UE și statele membre să promoveze programe și politici menite să dezvolte o apreciere critică și în cunoștință de cauză a utilizării TIC;

18.  propune să se avanseze în evaluarea utilizării noilor tehnologii pentru consolidarea democrației în administrațiile europene prin introducerea, ca indicatori, a unor obiective de măsurare a calității serviciilor online;

19.  recomandă ca Parlamentul European, în calitate de unică instituție a Uniunii Europene aleasă în mod direct, să deschidă calea în ceea ce privește consolidarea e-democrației; în acest scop, consideră că este util să se dezvolte soluții tehnologice inovatoare, care să le permită cetățenilor să comunice în mod eficace și să își împărtășească preocupările cu reprezentanții aleși de ei;

20.  încurajează simplificarea limbajelor și a procedurilor instituționale, precum și organizarea conținuturilor multimedia pentru a explica elementele esențiale ale principalelor procese decizionale, pentru a promova înțelegerea și participarea; subliniază că este necesar să se facă cunoscută această cale de acces la participarea digitală prin intermediul unor instrumente segmentate și proactive, care să permită accesul la toate documentele din dosarele parlamentare;

21.  îndeamnă statele membre și UE să furnizeze infrastructură digitală de mare viteză la prețuri accesibile, în special în regiunile periferice și în zonele rurale și mai puțin dezvoltate economic, și să asigure garantarea egalității între cetățeni, acordând o atenție deosebită cetățenilor deosebit de vulnerabili și ajutându-i să dobândească competențele necesare pentru utilizarea tehnologiilor în condiții de siguranță și securitate; recomandă ca bibliotecile, școlile publice și clădirile în care sunt oferite servicii publice să fie dotate corespunzător cu o infrastructură TIC modernă și de mare viteză, care să fie accesibilă în mod egal tuturor cetățenilor, în special categoriilor celor mai vulnerabile, cum ar fi persoanele cu handicap; subliniază necesitatea de a aloca resurse financiare și de formare adecvate acestor obiective; recomandă Comisiei să prevadă resurse pentru proiecte care vizează îmbunătățirea infrastructurii digitale în domeniul economiei sociale și solidare;

22.  scoate în evidență faptul că femeile sunt subreprezentate la toate nivelurile procesului de decizie politică, precum și în sectoarele TIC; observă că femeile și fetele se lovesc de multe ori de stereotipuri de gen legate de tehnologiile digitale; prin urmare, invită Comisia și statele membre să investească în programe orientate, care să promoveze educația TIC și e-participarea femeilor și fetelor, mai ales a celor care provin din medii vulnerabile și marginalizate, cu ajutorul educației formale, informale și non-formale;

23.  observă că, pentru a garanta accesul egal al tuturor cetățenilor la instrumentele de e-democrație, traducerea multilingvă este importantă atunci când informațiile trebuie să fie difuzate și citite de către toți cetățenii, în țările care au mai mult de o limbă oficială, și de către persoane care aparțin unor etnii diferite;

24.  încurajează statele membre și UE să promoveze, să sprijine și să pună în aplicare mecanisme și instrumente care să permită participarea cetățenilor și interacțiunea lor cu administrațiile și instituțiile UE, cum ar fi platformele de externalizare spre public (crowdsourcing); subliniază că TIC ar trebui să faciliteze accesul la informații independente, transparența, responsabilitatea și participarea la procesul decizional; în acest sens, recomandă să se adapteze mai bine la provocările e-democrației toate instrumentele de comunicare și de interacțiune cu cetățenii ale Comisiei Europene, în special portalul Europe Direct; se angajează să facă toate instrumentele de monitorizare legislativă existente mai accesibile, mai ușor de înțeles, mai educative și mai interactive și invită Comisia să procedeze la fel pe propriul său site internet;

25.  invită statele membre și Uniunea Europeană să revizuiască informațiile referitoare la funcționarea democrației prezentate pe site-urile lor instituționale, pentru a propune instrumente pedagogice care să faciliteze vizitarea site-urilor respective și înțelegerea conținutului acestora de către tineri și pentru a face site-urile mai accesibile pentru persoanele cu handicap;

26.  încurajează administrațiile să-și îndeplinească angajamentul asumat în ceea ce privește principiul deschiderii instituționale , prin schimbări în ceea ce privește concepția strategică și cultura corporativă, bugetele și procesele de schimbare organizațională, care să fie motivate de obiectivul de a consolida democrația prin aplicarea noilor tehnologii;

27.  solicită crearea unei platforme online prin intermediul căreia cetățenii să poată fi consultați sistematic înaintea luării deciziilor de către legiuitorul european, pentru o implicare mai directă a acestora în viața publică;

28.  consideră că este esențial ca desfășurarea acestor noi instrumente să fie însoțită de campanii de promovare a posibilităților oferite și a valorilor civice ale responsabilității comune și participării;

29.  amintește importanța inițiativei cetățenești europene ca instrument de implicare și de participare directă a publicului la viața politică a Uniunii și invită, prin urmare, Comisia, să revizuiască mecanismele de funcționare a acesteia, pentru a-i exploata întregul potențial, conform recomandărilor formulate de Parlamentul European în cadrul rezoluției sale din 28 octombrie 2015; atrage, deci, atenția asupra simplificării și accelerării sarcinilor birocratice aferente acesteia și încurajează utilizarea mai extinsă a TIC, de exemplu, prin intermediul platformelor digitale și al altor aplicații compatibile cu dispozitivele mobile, pentru a face ca acest instrument important să fie mai ușor de utilizat și să fie cunoscut pe scară largă; consideră că utilizarea noilor tehnologii ar putea îmbunătăți, în special, sistemul de colectare a semnăturilor online, prin folosirea serviciilor de identificare și de autentificare (e-IDAS), care ar facilita primirea și schimbul de informații între cetățeni cu privire la inițiativele cetățenești existente sau potențiale, pentru ca aceștia să poată participa activ la discuții și/sau să sprijine inițiativele respective;

30.  subliniază că mai multe procese ale Comisiei – cum ar fi consultările publice online, activitățile de e-participare și evaluările de impact – ar putea beneficia de o utilizare mai extinsă largă a noilor tehnologii, pentru a încuraja participarea publicului, a crește gradul de responsabilitate în cadrul acestor procese și transparența instituțiilor UE, precum și pentru a consolida guvernanța europeană; evidențiază necesitatea ca procesele de consultare publică să devină eficace și accesibile unui public cât mai vast posibil, limitând la minim barierele de natură tehnică;

31.  subliniază că sunt necesare informații mai ample pentru cetățeni cu privire la platformele de e-participare existente la nivel european, național și local;

32.  invită Comisia să extindă și să dezvolte e-participarea în revizuirea de la jumătatea perioadei a Strategiei privind piața unică digitală, care va fi lansată în 2017, și să încurajeze dezvoltarea și finanțarea unor noi instrumente legate de e-cetățenia Uniunii; în plus, recomandă Comisiei să se concentreze pe soluții cu sursă deschisă care pot fi aplicate cu ușurință pe întreaga piață unică digitală; solicită îndeosebi Comisiei să integreze reutilizarea unor proiecte anterioare, cum ar fi platforma D-CENT, proiect finanțat de UE care furnizează instrumente tehnologice pentru democrația participativă;

33.  subliniază că dezvoltarea e-administrației ar trebui să fie o prioritate pentru statele membre și instituțiile UE și salută planul de acțiune al Comisiei privind e-guvernarea, ambițios și cuprinzător, pentru care va fundamental să se realizeze o punere în aplicare corectă la nivel național și coordonarea finanțării puse la dispoziție de UE, în sinergie cu agențiile și autoritățile naționale în domeniul digital; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a încuraja datele deschise și utilizarea instrumentelor TIC bazate pe software cu sursă deschisă și gratuit, atât în instituțiile UE, cât și în statele membre;

34.  solicită o mai mare cooperare la nivelul UE și recomandă schimbul de bune practici pentru proiectele de e-democrație ca o modalitate de a avansa către o formă de democrație mai participativă și deliberativă și care să răspundă cerințelor și intereselor cetățenilor și să își propună să îi implice în procesele decizionale; subliniază necesitatea de a ști care sunt atitudinile cetățenilor față de implementarea votului la distanță prin internet; invită Comisia să furnizeze o evaluare independentă sau o consultare a opiniei publice privind votarea online, cu o analiză a plusurilor și minusurilor acesteia, ca opțiune suplimentară pentru exprimarea votului de către cetățeni, în vederea examinării sale de către statele membre până la sfârșitul anului 2018;

35.  subliniază necesitatea de a proteja cu prioritate confidențialitatea și datele personale atunci când se folosesc instrumentele de e-democrație, precum și de a promova un mediu de internet mai sigur, în special în ceea ce privește securitatea informațiilor și a datelor, inclusiv dreptul de a fi uitat, și de a prevedea garanții împotriva softurilor de supraveghere și posibilitatea de a verifica sursele; în plus, solicită utilizarea în mai mare măsură a serviciilor digitale bazate pe elemente-cheie, cum ar fi identitatea digitală securizată și criptată, în conformitate cu Regulamentul eIDAS; promovează registrele publice digitale sigure și validarea semnăturilor electronice pentru a preveni interacțiunile multiple frauduloase, în conformitate cu standardele europene și internaționale privind drepturile omului, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene; în cele din urmă, subliniază că aspectele de securitate nu trebuie să aibă un efect disuasiv asupra incluziunii persoanelor și grupurilor în procesele democratice;

36.  subliniază că este necesar să se consolideze democrația prin intermediul tehnologiei, care ar trebui utilizată într-un mediu sigur, care să fie protejat împotriva utilizării rău intenționate a instrumentelor tehnologice (de exemplu, programele automate de spam, crearea de profiluri anonime, însușirea identității) și reamintește că este necesar să se respecte standardele juridice cele mai înalte;

37.  reamintește rolul esențial pe care îl joacă persoanele care semnalează nereguli – în general, prin intermediul internetului – în expunerea corupției, a fraudei, a gestionării defectuoase și a altor tipuri de fapte ilegale care amenință sănătatea și siguranța publică, integritatea financiară, drepturile omului, mediul și statul de drept, asigurând, în același timp, dreptul publicului la informare;

38.  încurajează reprezentanții publici să participe activ la forumurile existente, în întregime independente, alături de cetățeni, și să utilizeze noile instrumente media și platformele IT în vederea stimulării discuțiilor și schimburilor de opinii și de propuneri cu cetățenii (e-Parlament), stabilind o legătură directă cu aceștia; invită grupurile politice ale Parlamentului European și partidele politice europene să crească numărul ocaziilor de dezbatere publică și de e-participare;

39.  invită deputații europeni și celelalte instituții ale UE să continue să crească transparența activităților lor, în special în contextul politic dificil actual, și solicită autorităților publice să examineze posibilitatea creării de platforme online, care să includă ultimele instrumente informatice; încurajează reprezentanții aleși să utilizeze aceste instrumente, precum și să comunice și să inițieze un dialog real cu alegătorii și cu părțile interesate, în mod eficient, pentru a-i informa cu privire la activitățile parlamentare și la activitățile UE și, astfel, a face procesele de deliberare și cele decizionale mai deschise și a sensibiliza în mai mare măsură publicul la democrația europeană;

40.  salută inițiativele Parlamentului European în domeniul e-participării; sprijină eforturile continue de consolidare a caracterului reprezentativ, legitimității și eficacității Parlamentului și îi încurajează pe deputați să folosească mai mult noile tehnologii în scopul dezvoltării acestora la întregul lor potențial, ținând cont, în același timp, de limitele necesare impuse de dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal; subliniază necesitatea unui proces de reflecție amplă cu privire la modul de îmbunătățire a utilizării TIC de către deputați, nu numai pentru inițierea unui dialog cu publicul, ci și în ceea ce privește legislația, petițiile, consultările și alte aspecte relevante pentru activitatea lor de cotidiană;

41.  încurajează partidele politice de la nivel european și național să valorifice la maximum instrumentele digitale pentru a crea noi căi de promovare a democrației interne, inclusiv transparența în procesele lor de gestionare, de finanțare și de luare a deciziilor, și pentru a face posibilă o mai bună comunicare cu membrii și simpatizanții lor și cu societatea civilă, precum și participarea acestora; le încurajează, de asemenea, să fie foarte transparente și responsabile față de cetățeni; recomandă, în acest sens, să fie luate în calcul posibile modificări ale Statutului partidelor politice europene, care să includă și să promoveze practicile de participare digitală;

42.  invită UE și instituțiile sale să fie mai deschise experimentării cu noi metode de e-participare, cum ar fi externalizarea spre public la nivel european și la nivel național, regional și local, luând în considerare bunele practici deja create în statele membre și, în acest scop, să lanseze proiecte-pilot; în același timp, reiterează necesitatea de a completa aceste măsuri cu campanii de sensibilizare pentru a explica posibilitățile acestor instrumente;

43.  invită instituțiile europene să lanseze un proces participativ cu scopul de a elabora o Cartă europeană a drepturilor pe internet, luând ca referință, printre alte texte, Declarația drepturilor pe internet publicată de Camera Deputaților din Italia la 28 iulie 2015, pentru a promova și garanta toate drepturile ce țin de sfera digitală, printre care și dreptul efectiv de acces la rețeaua internet și neutralitatea acesteia;

44.  ia act de cantitatea semnificativă de informații eterogene care pot fi găsite pe internet în prezent și subliniază că ar trebui consolidată capacitatea de gândire critică a cetățenilor, astfel încât aceștia să fie în măsură să discearnă mai bine între sursele de informații fiabile și cele nesigure; încurajează, prin urmare, statele membre să își adapteze și să își actualizeze legislația pentru a ține pasul cu evoluțiile în curs, precum și să implementeze pe deplin și să aplice legislația în vigoare privind combaterea discursului de instigare la ură atât în mediul offline, cât și în cel online, asigurând totodată respectarea drepturilor fundamentale și constituționale; subliniază că Uniunea și statele membre ar trebui să conceapă acțiuni și politici care să urmărească dezvoltarea unor abilități specifice gândirii critice și creative care să fie transferabile, dezvoltarea competențelor digitale și a educației în domeniul mass-mediei , precum și incluziunea și dorința de cunoaștere în rândul cetățenilor, în special al tinerilor, astfel încât aceștia să fie în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză și să contribuie în mod pozitiv la procesele democratice;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.