Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2576(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0436/2017

Texte depuse :

B8-0436/2017

Dezbateri :

PV 03/07/2017 - 20
CRE 03/07/2017 - 20

Voturi :

PV 05/07/2017 - 8.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0301

Texte adoptate
PDF 363kWORD 56k
Miercuri, 5 iulie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Epidemiile de HIV, tuberculoză și hepatita C, în creștere în Europa
P8_TA(2017)0301B8-0436/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (2017/2576(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE(1),

–  având în vedere planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind răspunsul sectorului sănătății la HIV în regiunea europeană a OMS, care se referă la strategia globală pentru sectorul sănătății privind HIV pentru perioada 2016-2021,

–  având în vedere raportul epidemiologic anual privind HIV din 2014 al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), inclusiv HIV și virusuri transmisibile prin sânge,

–  având în vedere evaluarea sistematică a ECDC din 2016 privind prevalența hepatitei B și C în UE/SEE,

–  având în vedere declarația sa scrisă din 29 martie 2007 privind hepatita C(2),

–  având în vedere orientările ECDC din 2016 privind controlul tuberculozei în rândul populațiilor vulnerabile și greu accesibile,

–  având în vedere planul de acțiune privind tuberculoza în regiunea europeană al OMS pentru perioada 2016-2020(3),

–  având în vedere rezultatul reuniunii informale a miniștrilor sănătății din EU, care a avut loc la Bratislava în perioada 3-4 octombrie 2016, cu ocazia căreia statele membre au convenit cu privire la sprijinul pentru dezvoltarea unui cadru de politici integrate la nivelul UE privind HIV, tuberculoza și hepatita virală,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016, intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil - Acțiunea europeană pentru durabilitate”, care cuprinde dimensiunile economice, sociale și ecologice ale dezvoltării durabile, precum și guvernanța, atât în cadrul UE, cât și la nivel mondial, în care Comisia Europeană afirmă că va contribui la monitorizarea, raportarea și examinarea progreselor realizate pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în contextul UE” (COM(2016)0739),

–  având în vedere Declarația comună de la Riga privind tuberculoza și tuberculoza multirezistentă, care a avut loc în cadrul primei Conferințe ministeriale a Parteneriatului estic pe această temă organizată la Riga, la 30-31 martie 2015,

–  având în vedere prima strategia globală pentru sectorul sănătății a OMS privind hepatita virală pentru perioada 2016-2021, adoptată de Adunarea Organizației Mondiale a Sănătății în mai 2016, care subliniază rolul esențial al acoperirii universale de sănătate și care urmărește, împreună cu obiectivele de dezvoltare durabilă, să reducă numărul noilor cazuri cu 90 % și respectiv mortalitatea legată de hepatita virală cu 65 % până în 2030 și în final eradicarea hepatitei virale ca amenințare la adresa sănătății publice,

–  având în vedere planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind răspunsul sectorului sănătății la hepatita virală în regiunea europeană a OMS, al cărui obiectiv general este eradicarea hepatitei virale ca amenințare la adresa sănătății publice în regiunea europeană până în 2030, prin reducerea morbidității și mortalității provocate de hepatita virală și de complicațiile sale și prin garantarea unui acces universal și echitabil la serviciile recomandate de prevenire, control, îngrijire și tratament;

–  având în vedere planul european de acțiune al OMS privind HIV/SIDA pentru perioada 2012-2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la „Opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente”(4) în care Comisia și statele membre sunt îndemnate să adopte planuri strategice pentru a asigura accesul la medicamente care pot salva vieți și să coordoneze un plan de eradicare a hepatitei C în Uniunea Europeană cu ajutorul unor instrumente precum achizițiile comune europene;

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD), în special ODD 3, care include obiectivele de a pune capăt epidemiilor de HIV și de tuberculoză până în 2030 și de a combate hepatita,

–  având în vedere declarația de la Berlin privind tuberculoza intitulată „Toți împotriva tuberculozei“ (EUR/07/5061622/5, Forumul ministerial european al OMS, 74415), din 22 octombrie 2007,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (O-000045/2017 – B8‑0321/2017),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, conform informațiilor furnizate de ECDC, una din șapte persoane infectate cu HIV nu știe că este seropozitivă, estimându-se că perioada medie dintre momentul infectării cu HIV și diagnostic este de patru ani; întrucât probabilitatea de a transmite infecția HIV este de 3,5 ori mai mare la pacienții nediagnosticați decât la cei diagnosticați;

B.  întrucât Declarația de la Dublin privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și Asia Centrală a adus o contribuție importantă la definirea unui cadru de monitorizare armonizat în UE și țările vecine, care permite monitorizarea progreselor realizate în lupta împotriva HIV,

C.  întrucât există dovezi concludente că profilaxia realizată înainte de expunere este eficientă în prevenirea infecției și că utilizarea tratamentului antiretroviral elimină aproape complet riscul de transmitere în cazurile în care încărcătura virală este redusă la niveluri nedetectabile(5);

D.  întrucât, chiar dacă numărul noilor infecții cu HIV înregistrate în rândul persoanelor care își injectează droguri a continuat să scadă în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European (UE/SEE), în 2015 un sfert din toate noile cazuri diagnosticate cu HIV și raportate în patru țări a fost atribuit utilizării de droguri injectabile;

E.  întrucât noile cazuri de infectări cu HIV, cauzate de transmiterea de la părinți la copii și prin intermediul transfuziilor de sânge, au fost practic eliminate în UE/SEE;

F.  întrucât tuberculoza (TBC) și tuberculoza multirezistentă, fiind boli transmise pe calea aerului, reprezintă, de asemenea, amenințări transfrontaliere la adresa sănătății într-o lume globalizată în care mobilitatea populației este în creștere;

G.  întrucât epidemiologia tuberculozei diferă la nivelul UE/SEE și depinde, printre altele, de progresele realizate de statul membru respectiv pe calea eliminării tuberculozei;

H.  întrucât, din cele 10 milioane de decese care ar putea fi atribuite rezistenței la medicamente în fiecare an până în 2050, aproximativ un sfert va proveni din tulpini de tuberculoză rezistente la medicamente, ceea ce reprezintă un cost pentru economia globală de cel puțin 16,7 miliarde de dolari și pentru Europa de cel puțin 1,1 miliarde de dolari;

I.  întrucât ar trebui să se acorde atenție și coinfecțiilor, în special cu tuberculoză și cu hepatitele virale B și C; întrucât prevalența tuberculozei și a hepatitelor virale este foarte ridicată, iar aceste boli evoluează mai rapid și provoacă un nivel important de morbiditate și mortalitate în rândul persoanelor infectate cu HIV;

J.  întrucât cooperarea transfrontalieră și transdisciplinară este vitală pentru contracararea acestor epidemii;

K.  întrucât hepatita virală constituie una dintre amenințările majore la adresa sănătății publice la nivel mondial, afectând aproximativ 240 de milioane de persoane care suferă de hepatita B cronică(6) și aproximativ 150 milioane de persoane cu hepatita C cronică; întrucât în regiunea europeană a OMS se estimează că 13,3 milioane de persoane trăiesc cu hepatită B cronică și aproximativ 15 milioane de persoane cu hepatita C; întrucât, în plus, hepatita B provoacă circa 36 000 de decese și hepatita C circa 86 000 de decese pe an în statele membre europene în regiunea europeană a OMS;

L.  întrucât OMS a stabilit că consumul de droguri injectabile reprezintă o cauză principală a epidemiei de hepatită C în regiunea europeană, unde persoanele care își injectează droguri constituie majoritatea noilor cazuri;

M.  întrucât, din cauza creșterii în general a nivelului venitului național și a modificărilor privind criteriile de eligibilitate la finanțare pentru donatorii externi, accesul la sprijinul financiar internațional disponibil pentru programele de sănătate în regiunea europeană este în scădere rapidă; întrucât acest lucru afectează în special țările din Europa de Est și din Asia Centrală, unde se înregistrează cele mai ridicate rate de infectare cu HIV, TBC și hepatita C, punând în mare pericol posibilitatea de a oferi un răspuns eficace la aceste boli; întrucât multe țări din regiunile europene ale OMS se bazează în continuare foarte mult pe fonduri externe pentru a-și finanța programele de sănătate, în special cele destinate să ajute grupurile vulnerabile și principalele populații afectate;

N.  întrucât va fi dificil pentru Comisie să monitorizeze progresele în atingerea obiectivelor dezvoltării durabile în ceea ce privește hepatita virală, având în vedere că în mod frecvent datele de supraveghere din statele membre sunt fie inexistente fie inadecvate;

O.  întrucât există încă diferențe între abordările de combatere a hepatitei virale la nivelul UE, cu unele state membre care nu au un plan național, în timp ce altele și-au asumat angajamente de finanțare semnificative, au pus la punct strategii și au elaborat planuri naționale pentru a da un răspuns global la problema hepatitei virale;

P.  întrucât există în lume între 130 și 150 milioane de persoane infectate cu virusul hepatitei C cronice; întrucât aproximativ 700 000 din decesele anuale sunt cauzate de bolile hepatice legate de hepatita C;

Q.  întrucât în 2014, s-au raportat 35 321 cazuri de hepatită C din 28 de state membre UE/SEE, o rată brută de 8,8 cazuri la 100 000 de locuitori(7);

R.  întrucât între 2006 și 2014, numărul total de cazuri diagnosticate și raportate din toate statele membre UE/SEE a crescut cu 28,7%, cea mai mare creștere constatându-se după 2010(8);

S.  întrucât interpretarea datelor privind hepatita C din diferite țări este afectată de diferențele din sistemele de monitorizare, practicile și programele de control, precum și de dificultățile în definirea cazurilor ca acute sau cronice(9);

Un cadru de politici integrat și cuprinzător la nivelul UE

1.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un cadru de politici cuprinzător privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita virală la nivelul UE, ținând cont de diferitele situații și provocările specifice cu care se confruntă statele membre și țările învecinate cele mai afectate de HIV și tuberculoza multirezistentă;

2.  solicită statelor membre și Comisiei să asigure nivelul de cheltuieli și de mobilizare a resurselor necesar pentru realizarea obiectivul de dezvoltare durabilă 3;

3.  invită Comisia și statele membre să consolideze colaborarea cu comunitățile și persoanele vulnerabile prin intermediul cooperării multisectoriale, asigurând participarea organizațiilor neguvernamentale și furnizarea de servicii populațiilor afectate;

4.  invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic puternic în dialogul cu țările vecine din Europa de Est și Asia Centrală, asigurându-se că există planuri pentru o tranziție durabilă către finanțarea națională, astfel încât programele privind HIV, hepatita virală și TBC să fie eficiente, să continue și să se extindă după retragerea asistenței oferite de donatorii internaționali; invită Comisia și Consiliul să continue să colaboreze strâns cu aceste țări pentru a asigura că își asumă responsabilitatea și implicarea în măsurile împotriva HIV, hepatitei virale și tuberculozei;

5.  invită Comisia să discute cu statele membre și viitoarele președinții ale Consiliului posibilitatea actualizării Declarației de la Dublin, pentru a include HIV, hepatita virală și tuberculoza pe un plan de egalitate;

HIV/SIDA

6.  subliniază că HIV continuă să fie boala transmisibilă cu cel mai mare grad de stigmatizare socială, care poate afecta grav calitatea vieții persoanelor afectate; subliniază că în 2015, cele 31 de țări din UE/SEE au raportat aproape 30 000 de noi cazuri de infectare cu HIV și că nu există semne clare care să indice o scădere globală;

7.  invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la tratamente inovatoare, inclusiv pentru grupurile cele mai vulnerabile, și să depună eforturi pentru a combate stigmatizarea socială asociată infecției cu virusul HIV;

8.  subliniază faptul că în UE/SEE relațiile sexuale continuă să fie principalul mod de transmitere a virusului HIV, urmate de consumul de droguri injectabile; evidențiază vulnerabilitatea femeilor și copiilor în fața infecției;

9.  invită Comisia și Consiliul să nu se limiteze doar la creșterea investițiilor în cercetare pentru a obține tratamente eficiente și a dezvolta noi instrumente, precum și abordări inovatoare și orientate către pacient pentru combaterea acestor boli, ci și să asigure disponibilitatea și accesibilitatea acestor instrumente și să trateze într-un mod mai eficace coinfecțiile, în special cele cu tuberculoză și cu hepatitele virale B și C, precum și complicațiile provocate de acestea;

10.  subliniază că prevenirea rămâne principalul instrument de combatere a HIV/SIDA, însă două din trei țări din UE/SEE au raportat că fondurile disponibile pentru prevenire nu sunt suficiente pentru a reduce numărul de noi cazuri de infectare cu virusul HIV;

11.  solicită statelor membre, Comisiei și Consiliului să continue să sprijine prevenirea HIV/SIDA și îngrijirile medicale asociate acesteia prin intermediul unor acțiuni și proiecte comune în cadrul programului UE în domeniul sănătății și să promoveze măsuri de sănătate publică dovedite de prevenire a HIV, și anume: servicii complete de reducere a efectelor negative pentru persoanele care utilizează droguri, tratamente preventive, utilizarea prezervativelor, profilaxia realizată înainte de expunere și o educație sexuală eficace;

12.  invită statele membre să concentreze serviciile de depistare a HIV în rândul populațiilor-cheie în zonele cu cea mai mare incidență a HIV, în conformitate cu recomandările OMC;

13.  invită statele membre să lupte în mod eficient împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală care duc la creșterea riscului de a contracta HIV;

14.  încurajează statele membre să pună la dispoziție teste HIV gratuite, în special pentru grupurile vulnerabile, pentru a asigura depistarea timpurie și a îmbunătăți raportarea numărului de infecții, acest lucru fiind important pentru a furniza informații și avertizări adecvate cu privire la boală;

Tuberculoza

15.  subliniază că Uniunea Europeană înregistrează una dintre cele mai scăzute incidențe ale tuberculozei din lume; accentuează însă faptul că aproximativ 95 % din decesele provocate de tuberculoză sunt înregistrate în țările cu venituri mici și medii; subliniază, de asemenea, că regiunea europeană a OMS și, în special, țările din Europa de Est și din Asia Centrală, sunt puternic afectate de tuberculoza multirezistentă, înregistrând un sfert din toate cazurile de tuberculoză multirezistentă la nivel mondial; întrucât din cele 27 țări identificate de OMS cu cel mai mare număr de cazuri de tuberculoză multirezistentă 15 se află în regiunea europeană;

16.  subliniază că tuberculoza constituie principala cauză a mortalității persoanelor infectate cu HIV, cu aproximativ un deces din trei înregistrat în rândul bolnavilor de HIV cauzat de tuberculoză(10); subliniază că, pentru al treilea an consecutiv, numărul persoanelor care s-au îmbolnăvit de tuberculoză a crescut de la 9 milioane în 2013 la 9,6 milioane în 2014; subliniază că doar unul din patru cazuri de tuberculoză multirezistentă este diagnosticat, ceea ce evidențiază faptul că un număr considerabil de cazuri nu sunt depistate și diagnosticate;

17.  subliniază că rezistența antimicrobiană reprezintă o problemă medicală din ce în ce mai gravă în tratarea infecțiunilor și bolilor, inclusiv a tuberculozei;

18.  reamintește faptul că întreruperea tratamentului contribuie la dezvoltarea rezistenței la medicamente, la transmiterea tuberculozei și la rezultate slabe pentru pacienți;

19.  subliniază că pentru a îmbunătăți prevenirea, depistarea și tratarea tuberculozei, Comisia Europeană și statele membre trebuie să dezvolte programe pentru combaterea tuberculozei și să acorde asistență financiară pentru a consolida colaborarea cu comunitățile și persoanele vulnerabile prin intermediul cooperării multisectoriale, care ar trebui să includă participarea organizațiilor neguvernamentale, în special în țările în curs de dezvoltare; subliniază, în plus, că participarea financiară a tuturor actorilor în subvenționarea tratamentului împotriva tuberculozei este esențială pentru asigurarea continuității îngrijirilor acordate bolnavilor de tuberculoză deoarece tratamentele pot fi prohibitive din cauza costurilor ridicate;

20.  subliniază importanța de a combate criza emergentă a rezistenței la antimicrobiene, inclusiv prin finanțarea cercetării și dezvoltarea unor noi vaccinuri, precum și a unor abordări, metode de diagnosticare și tratamente ale tuberculozei inovatoare și orientate către pacient;

21.  invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic important, asigurându-se că legătura dintre rezistența la antimicrobiene și tuberculoza multirezistentă se reflectă în rezultatul Summitului G20 care va avea loc în Germania în iulie 2017, precum și în noul plan de acțiune al UE privind rezistența la antimicrobiene, care urmează să fie publicat în 2017;

22.  invită Comisia și statele membre să coopereze pentru a stabili măsuri transfrontaliere menite să împiedice răspândirea tuberculozei, prin intermediul unor acorduri bilaterale între țări și prin acțiuni comune;

23.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să consolideze și să formalizeze cooperarea regională privind tuberculoza și tuberculoza multirezistentă la cel mai înalt nivel politic în diferite sectoare și să creeze parteneriate cu viitoarele președinții ale UE pentru a continua această activitate;

Hepatita C

24.  subliniază că, în Uniunea Europeană, principala cale de transmitere a virusului hepatitei virale este utilizarea de droguri injectabile ca urmare a schimbului de ace contaminate și utilizarea de echipament nesterilizat pentru injectarea drogurilor; subliniază că numărul de infecții cu hepatită în rândul personalului medical din cauza rănirilor cu ace se situează deasupra mediei; subliniază că prestarea de servicii de reducere a efectelor nocive, inclusiv terapia de substituire a substanțelor opiacee și programele de furnizare de ace și seringi, constituie o strategie fundamentală de prevenire a hepatitei virale, care include măsuri menite să combată stigmatizarea și discriminarea; subliniază că în mod frecvent testele anti-HCV și HBsAg nu sunt cuprinse în controalele de sănătate rambursate; subliniază că, în cazuri rare, virusul poate fi transmis pe cale sexuală sau în unități din domeniul sănătății și îngrijirilor cosmetice, din cauza practicilor inadecvate de control al infecțiilor, sau la naștere de la mama infectată la copil;

25.  subliniază că 90% din pacienții nu prezintă niciun simptom când contractează boala, aceasta fiind descoperită de obicei din întâmplare, cu ocazia unei analize sau doar când simptomele încep să apară, ceea ce provoacă hepatita cronică în 55-85% din cazuri; întrucât, în cursul a 20 de ani, bolnavii de hepatită cronică prezintă un risc de 15-30% de a dezvolta ciroza hepatică, principala cauză a carcinomului hepatocelular;

26.  subliniază că 75% din pacienții cu carcinom hepatocelular, sunt testați pozitiv cu virusul HCV;

27.  subliniază că nu există un protocol standardizat în statele membre pentru depistarea hepatitei C și că datele privind persoanele afectate ar putea fi subestimate;

28.  subliniază că în aprilie 2016, OMS și-a actualizat orientările privind depistarea, îngrijirea și tratarea persoanelor cu hepatită C cronică și că acestea completează orientările existente ale OMS în ceea ce privește prevenirea transmiterii virusului prin sânge, inclusiv a HIV; subliniază că orientările cuprind recomandări foarte importante în aceste domenii și abordează aspecte legate de punerea în aplicare;

29.  subliniază că infecția cu virusul hepatitei C poate fi vindecată, mai ales dacă este depistată și tratată cu combinația adecvată de medicamente antivirale; subliniază, în special, că tratamentul antiviral poate vindeca în prezent peste 90 % din persoanele infectate cu virusul hepatitei C; subliniază că hepatita virală B pot fi prevenită prin vaccinare și poate fi controlată, însă mai puțin de 50 % din persoanele cu hepatită virală cronică sunt diagnosticate abia după decenii de la infectarea lor;

30.  invită Comisia și statele membre să asigure finanțarea sustenabilă a planurilor naționale de eradicare a hepatitei virale și să utilizeze fondurile structurale ale UE și alte fonduri disponibile;

31.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să pună în aplicare programe armonizate de monitorizare a infecțiilor la nivelul UE, care să poată detecta în timp util izbucnirea hepatitei virale, tuberculozei și HIV, să analizeze tendințele în ceea ce privește incidența, să informeze cu privire la costurile estimate ale bolii și să urmărească efectiv secvențele diagnosticării, tratamentului și îngrijirii în timp real, inclusiv pentru grupurile vulnerabile specifice;

32.  invită Comisia să conducă discuțiile cu statele membre referitoare la modul optim în care personalul medical din domeniul medicinei primare poate fi echipat (de exemplu, prin includerea testelor anti-HCV și HbsAg în controalele de sănătate, anamneză, controalele subsecvente, mecanismele de orientare ale pacienților), în vederea creșterii ratei de diagnosticare și asigurării unei îngrijiri în conformitate cu orientările;

33.  regretă că în prezent nu există un vaccin disponibil împotriva hepatitei C, ceea ce face că prevenirea primară și secundară sunt esențiale; subliniază totuși că trăsăturile specifice ale infecției și lipsa protocolului de depistare îngreunează în multe cazuri controlul acestei boli;

34.  invită Comisia, sub îndrumarea ECDC, să lanseze un plan multidisciplinar, în coordonare cu statele membre, care va standardiza protocoalele de depistare, control și tratament și va eradica hepatita C în UE până în 2030;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Organizației Mondiale a Sănătății precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 293, 5.11.2013, p. 1.
(2) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 247.
(3) http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0007/283804/65wd17e_Rev1_TBActionPlan_150588_withCover.pdf
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0061.
(5) https://thinkprogress.org/massive-hiv-treatment-study-found-zero-transmissions-between-mixed-status-couples-73d4a497f77b
(6) http://www.euro.who.int/en/health-topics/communicable-diseases/hepatitis/data-and-statistics
(7) Raport epidemiologic anual - ECDC. http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/hepatitis_C/Documents/aer2016/AER-hepatitis-C.pdf
(8) Ibid.
(9) Ibid.
(10) Raportul OMC din 2015 privind tuberculoza la nivel global.

Notă juridică