Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2308(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0234/2017

Texte depuse :

A8-0234/2017

Dezbateri :

PV 05/07/2017 - 12
CRE 05/07/2017 - 12

Voturi :

PV 06/07/2017 - 11.1
CRE 06/07/2017 - 11.1
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0306

Texte adoptate
PDF 374kWORD 62k
Joi, 6 iulie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Raportul privind Turcia pe 2016
P8_TA(2017)0306A8-0234/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia (2016/2308(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente, în special cea din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia(1) și cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor din Turcia(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului(3) și Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 9 noiembrie 2016 privind politica de extindere a UE (COM(2016)0715) și Raportul pe 2016 privind Turcia (SWD(2016)0366),

–  având în vedere concluziile Președinției din 13 decembrie 2016 și concluziile precedente aplicabile ale Consiliului și ale Consiliului European,

–  având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia și, în special, punctul 5 din principiile generale de reglementare a negocierilor, din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(5) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–  având în vedere declarația comună formulată în urma summit-ului UE-Turcia din 29 noiembrie 2015 și planul de acțiune UE-Turcia,

–  având în vedere Declarația Comunității Europene și a statelor sale membre din 21 septembrie 2005, inclusiv dispoziția potrivit căreia recunoașterea tuturor statelor membre este o componentă necesară a procesului de aderare, și necesitatea ca Turcia să pună în aplicare pe deplin și în mod eficient Protocolul adițional la Acordul de la Ankara în ceea ce privește toate statele membre, prin eliminarea tuturor obstacolelor din calea circulației libere a bunurilor, fără prejudecăți și discriminare,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți, precum și să le pună în aplicare,

–  având în vedere avizele Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, în special cele din 10-11 martie 2017 privind modificările Constituției urmând să fie supuse unui referendum național, privind măsurile adoptate în temeiul decretelor promulgate recent în cadrul stării de urgență în ceea ce privește libertatea mass-media și obligațiile, competențele și modul de funcționare ale judecătorilor de pace în materie penală, din 9-10 decembrie 2016 privind decretele de urgență nr. 667-676 adoptate ca urmare a loviturii de stat eșuate din 15 iulie 2016 și din 14-15 octombrie 2016 privind suspendarea articolului 83 alineatul (2) din Constituție (inviolabilitatea parlamentară),

–  având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind măsurile luate ca urmare a declarării stării de urgență în Turcia,

–  având în vedere Declarația UE-Turcia din 18 martie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2017 adresată Parlamentului European și Consiliului privind primul raport anual referitor la Instrumentul pentru refugiații din Turcia (COM(2017)0130) și cel de Al cincilea raport al Comisiei din 2 martie 2017 adresat Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia (COM(2017)0204),

–  având în vedere faptul că Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și eficiente, să mențină relații de bună vecinătate și să se alinieze treptat la politicile UE și având în vedere faptul că aceste eforturi ar fi trebui considerate o oportunitate pentru Turcia de a-și consolida instituțiile și de a-și continua procesul de democratizare și de modernizare,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 21 decembrie 2016 privind o decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor cu Turcia cu privire la un acord privind extinderea domeniului de aplicare al relației comerciale bilaterale preferențiale și la modernizarea uniunii vamale,

–  având în vedere faptul că respectarea statului de drept, incluzând, în special, separarea puterilor, democrația, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, drepturile omului, drepturile minorităților și libertatea religioasă, libertatea de asociere și de protest pașnic, constituie nucleul central al procesului de negociere, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la Uniunea Europeană,

–  având în vedere faptul că Turcia ocupă locul 155 în clasamentul mondial al libertății presei, publicat la 26 aprilie 2017, cu cel mai mic punctaj înregistrat vreodată și fiind una dintre țările în care jurnaliștii s-au confruntat cu cel mai mare număr de amenințări, atacuri fizice, hărțuire judiciară, inclusiv cu detenție și cu condamnări la închisoare,

–  având în vedere faptul că, în noiembrie 2016, Parlamentul a invitat Comisia și statele membre să inițieze o înghețare temporară a negocierilor de aderare aflate în curs de desfășurare cu Turcia și s-a angajat să își revizuiască poziția de îndată ce măsurile disproporționate adoptate în contextul stării de urgență din Turcia vor fi retrase, reexaminarea fiind bazată pe măsura în care statul de drept și respectarea drepturilor omului au fost restabilite pe întreg teritoriul țării,

–  având în vedere criza din Siria, eforturile în direcția unui armistițiu și a unei soluționări pașnice și obligațiile Turciei de a consolida stabilitatea și de a promova bunele relații de vecinătate prin eforturi intense în vederea soluționării chestiunilor bilaterale nerezolvate, a disputelor și conflictelor cu țările învecinate în ceea ce privește frontierele terestre și maritime și spațiul aerian, în conformitate cu acordurile internaționale, inclusiv Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere implicarea Rusiei în Siria, inclusiv sprijinirea folosirii armelor chimice de către armata siriană, care destabilizează în continuare țara și crește numărul refugiaților care solicită protecție în Turcia și în UE,

–  având în vedere situația securității din Turcia, care s-a deteriorat atât pe plan intern, cât și pe plan extern, precum și atacurile teroriste care au avut loc în țară,

–  având în vedere faptul că Turcia găzduiește cea mai mare populație de refugiați din lume, cu aproximativ 3 milioane de refugiați înregistrați din Siria, Irak și Afganistan, conform Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR),

–  având în vedere situația economică și financiară din Turcia, care are la bază, în parte, valul recent de atacuri și instabilitățile politice, dar și anumite probleme fundamentale mai profunde legate de economie,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului , „Situația drepturilor omului în Turcia de sud-est”, din februarie 2017,

–  având în vedere că Turcia a manifestat o ospitalitate admirabilă față de numărul mare de refugiați care trăiesc pe teritoriul său,

–  având în vedere Declarația privind constatările și concluziile preliminare ale misiunii internaționale de observare a referendumului, publicată la 17 aprilie 2017,

–  având în vedere Rezoluția 2156 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), intitulată „Funcționarea instituțiilor democratice în Turcia”, din 25 aprilie 2017, care a condus la redeschiderea procedurii de monitorizare,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0234/2017),

A.   întrucât milioane de turci și cetățeni de origine turcă trăiesc în statele membre și contribuie la prosperitatea acestora de zeci de ani,

Introducere

1.  subliniază că 2016 a fost un an dificil pentru populația Turciei din cauza continuării războiului din Siria, a numărului mare de refugiați, a conflictului din sud-est, a seriei de atacuri teroriste abominabile și a tentativei violente de lovitură de stat, în care au fost ucise 248 de persoane; condamnă din nou cu fermitate tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 și își exprimă solidaritatea cu poporul turc; recunoaște dreptul și responsabilitatea guvernului turc de a lua măsuri pentru aducerea responsabililor în fața justiției, garantând totodată respectarea statului de drept și a dreptului la un proces echitabil;

2.  subliniază, cu toate acestea, că măsurile luate în contextul stării de urgență au efecte negative de amploare, disproporționate și de lungă durată asupra unui număr mare de cetățeni, precum și asupra protecției libertăților fundamentale din țară; condamnă concedierea colectivă a funcționarilor publici și a ofițerilor de poliție, lichidarea în masă a organizațiilor media, arestarea unor jurnaliști, cadre universitare, judecători, apărători ai drepturilor omului, reprezentanți aleși și nealeși, membri ai serviciilor de securitate și cetățeni de rând și confiscarea proprietăților, bunurilor și pașapoartelor acestora, închiderea unui număr mare de școli și universități și interdicția de călătorie impusă câtorva mii de cetățeni turci în temeiul ordonanței de urgență, fără decizii individualizate și fără posibilitatea aplicării unui control jurisdicțional în timp util; își exprimă îngrijorarea cu privire la confiscarea și, în anumite cazuri, naționalizarea unor firme și întreprinderi private din Turcia; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor reținuți fără dovezi ale implicării individuale în săvârșirea unor infracțiuni; regretă, în acest context, că prerogativele legislative ale parlamentului au fost grav subminate;

3.  subliniază importanța strategică a unor bune relații UE-Turcia și valoarea adăugată ridicată a cooperării pentru a face față provocărilor cu care se confruntă ambele părți; recunoaște că atât Turcia, cât și UE au trecut prin propriile procese de transformare internă de la deschiderea negocierilor de aderare în 2004; regretă faptul că instrumentele de aderare nu au fost utilizate pe deplin și că s-au înregistrat regrese în domenii precum statul de drept și drepturile omului, care reprezintă piatra de temelie a criteriilor de la Copenhaga, și că, de-a lungul anilor, sprijinul public pentru integrarea deplină a Turciei în UE a scăzut pe ambele părți; își menține angajamentul față de cooperare și menținerea unui dialog constructiv și deschis cu guvernul turc, pentru a aborda provocările și prioritățile comune cum ar fi stabilitatea regională, situația din Siria, migrația și securitatea;

4.  ia act de rezultatul referendumului care a avut loc la 16 aprilie 2017, desfășurat în condiții de stare de urgență și în circumstanțe care au împiedicat o campanie corectă și alegerea în cunoștință de cauză, dat fiind că cele două părți ale campaniei nu au beneficiat de oportunități egale, iar drepturile oponenților reformei constituționale au fost încălcate; este profund îngrijorat de acuzațiile de nereguli și de fraudă electorală răspândită pe scară largă identificate în concluziile misiunii de observare a alegerilor a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa/Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR), emise la 17 aprilie 2017, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la validitatea și legitimitatea rezultatului; sprijină o anchetă independentă cu privire la toate neregulile menționate în declarația OSCE/ODIHR; ia act de decizia APCE de a redeschide procesul de monitorizare pentru Turcia;

5.  subliniază că Turcia trebuie să își respecte angajamentele asumate în calitate de membru al Consiliului Europei; invită Turcia să își respecte în continuare angajamentele asumate în cadrul Consiliului Europei și să implementeze schimbări și reforme constituționale și judiciare în cooperare cu Comisia de la Veneția și în conformitate cu criteriile acesteia;

6.  condamnă cu fermitate sprijinul față de reintroducerea pedepsei cu moartea, declarat în mod repetat de președintele turc și de diferiți alți politicieni; reamintește că respingerea categorică a pedepsei cu moartea constituie o condiție esențială pentru aderarea la UE și subliniază că reintroducerea pedepsei cu moartea ar încălca angajamentele internaționale ale Turciei, ar pune sub semnul întrebării statutul Turciei de membru al Consiliului Europei și ar conduce la încetarea imediată a negocierilor de aderare la UE și la sistarea sprijinului de preaderare; subliniază că, în cazul în care în Turcia se organizează un referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea, statele membre au dreptul de a refuza să permită facilitarea scrutinului în cauză pe teritoriul lor;

7.  reamintește poziția sa din noiembrie 2016 de a îngheța procesul de aderare a Turciei;

8.  invită Comisia și statele membre ca, în conformitate cu Cadrul de negociere, să suspende oficial și imediat negocierile de aderare cu Turcia în cazul în care pachetul de reformă constituțională este pus în aplicare fără modificări; subliniază, luând act de remarcile Comisiei de la Veneția cu privire la reforma constituțională, că modificările constituționale propuse nu respectă principiile fundamentale ale separării puterilor, nu oferă un sistem de ponderi și contraponderi suficiente și nu sunt conforme criteriilor de la Copenhaga; invită Comisia, statele membre și Turcia să organizeze o dezbatere deschisă și sinceră cu privire la domeniile de interes comun în care ar fi posibilă o cooperare intensificată; subliniază că orice angajament politic dintre UE și Turcia ar trebui să se bazeze pe dispoziții de condiționalitate privind respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

Drepturile omului și libertățile fundamentale

9.  ia act cu regret de faptul că măsurile disproporționate luate în urma declarării stării de urgență au vizat, prin luarea în custodie, concedieri, arestări și confiscarea proprietății, nu doar mii de persoane care sunt presupuși membri/susținători ai mișcării Gülen, ci și dizidenții în general și partidele politice de opoziție în special; așteaptă încă să apară dovezi convingătoare în ceea ce privește autorii tentativei de lovitură de stat; condamnă cu fermitate încarcerarea a 11 deputați din Partidul Democrat Popular (HDP), printre care și copreședinții acestuia, dna Figen Yuksekdag și dl Selahattin Demirtas, a unui deputat din Partidul Popular Republican (CHP) și a 85 de primari kurzi; îndeamnă guvernul turc să ridice imediat starea de urgență; ridică un semnal de alarmă împotriva abuzului de măsuri antiteroriste pentru a legitima reprimarea drepturilor omului; solicită Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să accepte imediat primele cazuri exemplare și să încheie primele proceduri imediat ce se poate, dat fiind că pare să nu existe nicio cale de atac eficace la nivel național;

10.  solicită autorităților turce să desfășoare o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile de grave tratamente rele aplicate deținuților, astfel cum au fost raportate de mai multe organizații pentru apărarea drepturilor omului și solicită tragerea la răspundere și pedepsirea celor vinovați de încălcarea drepturilor omului; este profund preocupat de condițiile de detenție; solicită publicarea fără întârziere a ultimelor rapoarte ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei și îndeamnă autoritățile turce să permită observatorilor naționali și internaționali să monitorizeze locurile de detenție;

11.  face apel la guvernul turc să asigure tuturor persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive căi de atac adecvate și eficace, precum și control jurisdicțional în conformitate cu principiile statului de drept; subliniază faptul că prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental în orice stat constituțional; observă că pe durata actualei stări de urgență, cetățenii arestați nu au dreptul la asistență juridică în primele cinci zile de detenție și regretă restricțiile severe impuse în privința accesului avocaților la deținuți; subliniază că, din iulie 2016, au fost depuse peste 100 000 de plângeri de natură juridică la Curtea Constituțională a Turciei, care și-a declinat competența cu privire la chestiunile care intră sub incidența ordonanței de urgență; invită Turcia să revizuiască de urgență „Comisia de anchetă privind practicile stării de urgență” astfel încât aceasta să devină o comisie solidă, independentă și mandatată pe deplin, capabilă să trateze individual toate cazurile, să prelucreze cu eficacitate numărul enorm de cereri pe care le va primi și să asigure că controlul jurisdicțional nu este întârziat în mod nejustificat;

12.  condamnă cu fermitate regresul grav și încălcările libertății de exprimare și încălcările grave ale libertății mass-media, inclusiv interzicerile disproporționate ale site-urilor de știri și ale platformelor de comunicare socială; ia act cu preocupare de închiderea a aproximativ 170 de organizații mass-media– inclusiv aproape toate organizațiile mass-media în limba kurdă – și de încarcerarea a peste 150 de jurnaliști; subliniază că decizia Turciei de a bloca accesul la site-ul Wikipedia constituie un grav atac la adresa libertății de informare; remarcă deteriorarea continuă a poziției Turciei în clasamentul libertății presei realizat de organizația Reporteri fără frontiere, unde, în prezent, se află pe locul 155 din 180 de țări; reamintește că o presă liberă și pluralistă, inclusiv un internet liber și deschis, constituie o componentă esențială a oricărui sistem democratic și îndeamnă guvernul turc să îi elibereze imediat pe toți jurnaliștii arestați ilegal; solicită guvernului turc să îi permită dlui Joost Lagendijk, fost deputat în Parlamentul European și președinte al Comisiei parlamentare mixte, să se întoarcă la familia sa în Turcia;

13.  își exprimă profunda preocupare cu privire la situația în continuă deteriorare din sud-estul Turciei, în special în zonele în care a fost impusă starea de asediu, în care a fost utilizată forța excesivă și au fost aplicate pedepse colective tuturor locuitorilor și unde, conform relatărilor, aproximativ 2 000 de persoane au fost ucise în contextul operațiunilor de securitate și aproximativ o jumătate de milion de persoane au fost strămutate în perioada cuprinsă între iulie 2015 și decembrie 2016; observă că procurorii locali au refuzat în mod constant să inițieze investigații cu privire la uciderile semnalate și că observatorilor independenți le-a fost interzis accesul în zonă; reamintește că guvernul turc are responsabilitatea de a-și proteja toți cetățenii, indiferent de originea lor culturală sau religioasă și de credințele lor; deplânge practica extinsă a exproprierilor, inclusiv ale proprietăților care aparțin municipalităților și ale proprietăților bisericești, de asemenea, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor minorităților religioase; este convins că numai o soluție politică justă a problemei kurde poate aduce stabilitate și prosperitate durabile, atât în zonă, cât și în Turcia în ansamblul său și, prin urmare, solicită ambelor părți să reia negocierile; constată că o serie de legi, inclusiv Legea nr. 6722 adoptată în 2016 privind protecția juridică a forțelor de securitate implicate în lupta împotriva organizațiilor teroriste, au creat o atmosferă de „impunitate sistematică” pentru forțele de securitate;

14.  condamnă decizia luată de parlamentul turc de a ridica, în mod neconstituțional, imunitatea unui mare număr de membri ai parlamentului, inclusiv a 55 dintre cei 59 de parlamentari ai HDP, deschizând calea pentru arestarea unor politicieni din opoziție și afectând grav imaginea Parlamentului ca instituție democratică; subliniază faptul că Marea Adunare Națională din Turcia ar trebui să fie instituția centrală în democrația Turciei și ar trebui să reprezinte toți cetățenii în mod egal; regretă pragul electoral ridicat;

15.  este preocupat de faptul că, în continuare, judecătorii și procurorii sunt supuși unei puternice presiuni politice, iar 4 000 dintre aceștia, care reprezintă aproape un sfert din numărul total de judecători și procurori, au fost demiși sau arestați, iar, în unele cazuri, proprietățile le-au fost confiscate; invită Turcia să restabilească și să pună în aplicare toate garanțiile juridice pentru a asigura respectarea deplină a independenței sistemului judiciar, inclusiv prin modificarea legislației privind Înaltul Consiliu al Magistraturii (HSYK), pentru a reduce influența executivului în cadrul acestui Consiliu; este preocupat, în special, de faptul că instituția „judecătorii de pace în materie penală”, care a fost stabilită în iunie 2014 de guvernul în funcție, pare să fi fost transformată într-un instrument de hărțuire menit să obstrucționeze opoziția și să controleze informațiile puse la dispoziția publicului larg;

16.  este profund îngrijorat de lipsa respectului față de libertatea de religie, de discriminarea împotriva minorităților religioase, inclusiv a creștinilor și a comunității Alevi, și de violența pe motive religioase, inclusiv atacurile verbale și fizice, stigmatizarea și presiunea socială în școli, precum și probleme legate de stabilirea în mod legal a unui loc de cult; solicită autorităților turce să promoveze reforme pozitive și eficace în ceea ce privește libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, permițându-le comunităților religioase să obțină personalitate juridică, iar fundațiilor caritabile să își aleagă organismele de conducere, eliminând toate restricțiile privind pregătirea, numirea și succesiunea clericilor, respectând hotărârile relevante ale CEDO și recomandările Comisiei de la Veneția și eliminând toate formele de discriminare sau barierele pe motive religioase; solicită Turciei să respecte caracterul distinct și importanța patriarhatului ecumenic și să îi recunoască personalitatea juridică; reiterează nevoia de a permite redeschiderea Seminarului din Halki și de a ridica toate obstacolele din calea bunei sale funcționări; își exprimă îngrijorarea cu privire la recenta confiscare a bisericilor din regiunea Diyarbakir; îndeamnă guvernul să le restituie proprietarilor de drept; îndeamnă autoritățile turce să combată în mod serios toate manifestările de antisemitism în societate;

17.  invită Turcia să protejeze drepturile grupurilor celor mai vulnerabile și ale persoanelor care aparțin minorităților; regretă faptul că marșurile LGBTI din Ankara și Istanbul au fost interzise pentru al treilea an consecutiv, că au fost reprimate și au fost întâmpinate cu violență din partea poliției; este profund preocupat de violența bazată pe gen, de discriminare, discursurile de incitare la ură împotriva minorităților, infracțiunile motivate de ură și încălcările drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI; invită Turcia să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni și pedepsi discursul de incitare la ură sau infracțiunile îndreptate împotriva minorităților; invită Turcia să își armonizeze legislația internă cu Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei, pe care a ratificat-o în 2014; salută strategia națională și planul de acțiune pentru romi ale guvernului și solicită guvernului turc să înceapă punerea în aplicare a strategiei și să stabilească un mecanism de monitorizare și de evaluare; încurajează autoritățile să abordeze principalele obstacole din calea incluziunii sociale a romilor; invită Turcia să asigure egalitatea deplină a tuturor cetățenilor și să soluționeze problemele cu care se confruntă membrii minorităților, în special în privința educației și a drepturilor de proprietate; remarcă faptul că, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, minoritățile ar trebui să aibă și dreptul de a primi educație în limba lor maternă în școlile publice; reamintește importanța punerii în aplicare a Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind insulele Imbros și Tenedos și invită Turcia să sprijine repatrierea familiilor minoritare care doresc să revină pe insule; salută deschiderea școlii pentru minoritatea elenă de pe insula Imbros, care constituie un pas pozitiv;

18.  solicită guvernului Turciei să respecte și să pună pe deplin în aplicare obligațiile legale pe care le-a introdus în ceea ce privește protecția patrimoniului cultural și, în special, să realizeze cu bună-credință un inventar complet al patrimoniilor culturale grec, armean, asirian și al altor patrimonii culturale care au fost distruse sau degradate în ultimul secol; solicită Turciei să ratifice Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale; invită Turcia să coopereze cu organizațiile internaționale relevante, în special cu Consiliul Europei, pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit și a distrugerii deliberate a patrimoniului cultural;

19.  salută măsurile luate de fiecare stat membru în parte, care au accelerat procedurile de azil pentru cetățenii turci persecutați în temeiul ordonanțelor de urgență;

Relațiile UE-Turcia

20.  solicită aprofundarea relațiilor dintre UE și Turcia în domenii-cheie de interes comun, cum ar fi combaterea terorismului, migrația, energia, economia și comerțul și reiterează că ar trebui menținute și încurajate dialogul și cooperarea; consideră că cooperarea dintre UE și Turcia în aceste domenii reprezintă o investiție în stabilitatea și prosperitatea Turciei și UE, în egală măsură, cu condiția să se bazeze pe respectarea de către toate părțile a angajamentelor asumate privind drepturile și libertățile fundamentale; consideră că cooperarea între membrii societății civile este de o importanță majoră și îndeamnă la intensificarea contactelor dintre aceștia;

21.  invită Turcia să își alinieze mai mult politica externă la cea a UE; solicită o cooperare și o coordonare mai strânse între UE și Turcia în ceea ce privește provocările în materie de politică externă; este de părere că, de la caz la caz, ori de câte ori se dovedește relevant, ministrul de externe turc ar trebui invitat să participe la reuniunile Consiliului Afaceri Externe; recomandă Consiliului să invite guvernul turc la o reuniune la nivel înalt pentru a discuta relațiile UE-Turcia;

22.  consideră că consolidarea relațiilor comerciale ar putea aduce beneficii concrete cetățenilor din Turcia și din UE și, prin urmare, având în vedere disfuncționalitățile actuale din cadrul uniunii vamale, sprijină propunerea Comisiei de a începe negocieri cu privire la modernizarea uniunii vamale; reiterează că UE este principalul partener comercial al Turciei și că două treimi din investițiile străine directe (ISD) în Turcia provin de la state membre ale UE; subliniază, în plus, importanța economică a Turciei ca piață de creștere pentru UE; consideră că implicarea partenerilor sociali în negocieri este esențială; invită Comisia să includă în cadrul uniunii vamale modernizate dintre Turcia și UE o clauză care să impună drept condiție-cheie respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; reamintește că uniunea vamală își poate atinge potențialul maxim doar atunci când Turcia va pune pe deplin în aplicare Protocolul adițional față de toate statele membre; observă concluzia Comisiei potrivit căreia viitoarea integrare comercială cu UE ar fi stimulată de eliminarea, de către Turcia, a impedimentelor din calea funcționării uniunii vamale;

23.  observă că liberalizarea regimului vizelor este deosebit de importantă pentru populația turcă, în special pentru oamenii de afaceri și pentru cetățenii de origine turcă din UE, și va consolida contactele interpersonale; încurajează guvernul turc să respecte pe deplin criteriile finale restante, așa cum au fost identificate în Foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor; subliniază că revizuirea legislației sale împotriva terorismului reprezintă o condiție esențială pentru garantarea drepturilor și libertăților fundamentale și că liberalizarea vizelor va fi posibilă numai după îndeplinirea tuturor acestor criterii;

24.  subliniază importanța combaterii corupției și reamintește constatările Comisiei conform cărora corupția predomină în continuare în multe domenii și continuă să reprezinte o problemă gravă; este îngrijorat de faptul că bilanțul anchetelor, al urmăririlor penale și al condamnărilor în cazuri de corupție la nivel înalt rămâne modest;

25.  invită Comisia să ia în considerare cele mai recente evoluții din Turcia atunci când efectuează revizuirea la jumătatea perioadei a fondurilor Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în 2017, precum și să suspende utilizarea fondurilor de preaderare în cazul în care se suspendă negocierile de aderare; invită Comisia ca, în acest caz, să utilizeze aceste fonduri pentru a sprijini direct societatea civilă turcă și refugiații din Turcia și să investească mai mult în programele de schimburi interpersonale, precum Erasmus+ pentru studenți, cadre universitare și jurnaliști;

26.  condamnă cu fermitate toate atacurile teroriste care au avut loc în Turcia și este alături de populația Turciei în lupta noastră comună împotriva terorismului; ia act de relațiile bilaterale dintre statele membre ale UE și Turcia în domeniul cooperării pentru combaterea terorismului în ceea ce privește „luptătorii străini”; subliniază că o cooperare strânsă între Europol și agențiile turce de aplicare a legii este esențială pentru a combate în mod eficace terorismul; condamnă încă o dată revenirea la violență a PKK (Partidul Muncitoresc din Kurdistan), care se află din 2002 pe lista UE de organizații teroriste, și îndeamnă PKK să depună armele și să recurgă la mijloace pașnice și legale pentru a-și exprima așteptările; subliniază că o soluționare pe cale pașnică a problemei kurde este, de asemenea, indispensabilă pentru viitorul democratic al țării și că acest lucru va fi posibil doar prin implicarea tuturor părților și forțelor democratice în cauză; solicită să se reia negocierile în vederea identificării unei soluții exhaustive și sustenabile la problema kurdă; invită statele membre să pună în aplicare legi care să interzică utilizarea semnelor și simbolurilor organizațiilor care se află pe lista UE cu organizațiile teroriste;

27.  deplânge decizia guvernului turc de a opri deputații germani să viziteze forțele armate federale germane din Incirlik, ceea ce înseamnă că ei vor fi transferați acum într-o țară care nu aparține NATO, lucru care reprezintă un mare pas înapoi pentru cooperarea eficace dintre aliații NATO în lupta pe care o poartă împotriva terorismului;

28.  salută angajamentele asumate de Guvernul turc și de ONG-urile locale și ospitalitatea manifestată de populația care găzduiește aproximativ trei milioane de refugiați; ia act de declarația UE-Turcia privind migrația și îndeamnă statele membre să inițieze mecanismul de relocare voluntară pentru categoriile cele mai vulnerabile de refugiați din Turcia; invită Comisia să asigure investiții pe termen lung, atât în comunitățile de refugiați, cât și în comunitățile-gazdă ale acestora din Turcia, precum și cheltuirea adecvată a fondurilor; încurajează guvernul turc să acorde permise de muncă și acces la îngrijiri medicale tuturor refugiaților sirieni, precum și să le asigure copiilor sirieni accesul la educație; solicită Turciei și UE să își mențină eforturile coordonate de patrulare în Marea Egee, să intensifice eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți și să pună pe deplin în aplicare și în mod eficace Acordul de readmisie UE-Turcia și acordurile bilaterale de readmisie cu Bulgaria și Grecia;

29.  condamnă cu fermitate declarațiile făcute de către președintele Erdogan, prin care acesta i-a acuzat pe unii dintre liderii Uniunii Europene că ar folosi „practici naziste” și i-a calificat pe cetățenii lor drept „naziști”; subliniază că continuarea acestor declarații nejustificate subminează credibilitatea Turciei ca partener politic și că exportarea conflictelor sale interne reprezintă o amenințare la adresa conviețuirii pașnice în cadrul societății în statele membre în care există o comunitate extinsă de origine turcă; subliniază că guvernul turc trebuie să se abțină de la eforturi sistematice de mobilizare a diasporei turce din statele membre pentru atingerea propriilor scopuri; ia act cu preocupare de relatările privind presupuse presiuni asupra membrilor diasporei turce care locuiesc în statele membre și condamnă supravegherea de către autoritățile turce a cetățenilor cu dublă cetățenie care trăiesc în străinătate; este preocupat de revocarea unui număr mare de pașapoarte, care a lăsat numeroase persoane apatride prin încălcarea Convenției ONU din 1954 privind statutul apatrizilor și a Convenției ONU din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, precum și de refuzul consulatelor turce de a-și oferi serviciile mai multor cetățeni ai săi;

30.  reiterează importanța unor relații de bună vecinătate; invită, în acest context, Turcia să își intensifice eforturile pentru a soluționa chestiunile bilaterale nerezolvate, inclusiv obligațiile juridice neîndeplinite și litigiile nesoluționate cu vecinii săi imediați privind frontierele terestre și marine și spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional; invită guvernul turc să semneze și să ratifice Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS); solicită insistent guvernului turc să pună capăt încălcărilor repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene, precum și să respecte integritatea teritorială și suveranitatea tuturor statelor vecine; regretă faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă;

31.  invită Turcia și Armenia să acționeze în vederea normalizării relațiilor dintre ele; subliniază faptul că deschiderea frontierei turco-armeană ar putea conduce la îmbunătățirea relațiilor dintre cele două țări, în special în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră și integrarea economică;

32.  solicită guvernului turc să oprească planurile de construcție a centralei nucleare Akkuyu; subliniază că situl avut în vedere este situat într-o regiune predispusă la cutremure grave, prezentând astfel o amenințare majoră nu numai pentru Turcia, ci și pentru regiunea mediteraneeană; solicită, în consecință, ca guvernul Turciei să adere la Convenția de la Espoo, care angajează părțile să se notifice și să se consulte reciproc cu privire la proiecte majore aflate în examinare care sunt susceptibile să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului dincolo de frontiere; solicită, în acest scop, guvernului turc să implice sau cel puțin să consulte guvernele țărilor vecine, cum ar fi Grecia și Cipru, cu privire la evoluțiile legate de proiectul de la Akkuyu;

33.  subliniază că soluționarea problemei Ciprului ar avea un impact pozitiv asupra întregii regiuni, fiind benefică, în primul rând, pentru ciprioții greci și ciprioții turci; salută Declarația comună din 11 februarie 2014 ca bază pentru un acord și felicită liderii comunităților cipriotă greacă și cipriotă turcă pentru că au înregistrat un progres major în cadrul discuțiilor legate de reunificare; salută acordul la care au ajuns cei doi lideri cu privire la o serie de măsuri de consolidare a încrederii și îndeamnă ca toate măsurile convenite să fie puse în aplicare; salută schimbul de hărți de preferință, fără precedent până la ora actuală, și prima conferință cu privire la Cipru, organizată la Geneva cu puterile garante și cu participarea UE, și sprijină continuarea acestor demersuri, cu scopul de a ajunge la un acord reciproc acceptabil cu privire la capitolul privind securitatea și garanțiile; sprijină soluționarea echitabilă, cuprinzătoare și viabilă pe baza unei federații bicomunitare și bizonale, o singură personalitate juridică internațională, o suveranitate unică și o singură cetățenie, cu cele două comunități în situație de egalitate politică, în conformitate cu rezoluțiile aplicabile ale Consiliului de Securitate al ONU, cu dreptul internațional și cu acquis-ul UE și pe baza respectării principiilor care stau la baza Uniunii; salută intensificarea angajării părților în soluționarea problemei cipriote; se așteaptă ca Turcia să ofere un sprijin activ pentru o încheiere rapidă și cu succes a negocierilor și reafirmă că angajamentul și contribuția Turciei la un acord cuprinzător rămân esențiale; invită toate părțile vizate să sprijine în mod activ procesul de negociere, să contribuie la un rezultat pozitiv și să utilizeze actuala oportunitate; îndeamnă Comisia să folosească toate resursele pe care le are la dispoziție pentru a sprijini pe deplin încheierea cu succes a procesului de reunificare;

34.  își reiterează apelul adresat Turciei de a începe retragerea trupelor sale din Cipru, de a transfera către ONU portul Famagusta, actualmente închis, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, și de a se abține de la acțiuni care afectează balanța demografică de pe insulă prin politica sa de colonii ilegale; ia act de faptul că punerea în aplicare a acquis-ului UE în cadrul viitorului stat constitutiv cipriot turc la intrarea în vigoare a acordului de soluționare trebuie să fi fost deja bine pregătită anterior; recunoaște, în acest sens, continuarea eforturilor comitetului bicomunitar ad-hoc în privința pregătirii UE; se angajează să își intensifice eforturile pentru a colabora cu comunitatea cipriotă turcă în pregătirea sa pentru integrarea deplină în UE și invită Comisia să facă același lucru; își exprimă aprecierea față de activitatea importantă desfășurată de Comisia pentru persoane dispărute (CMP, care se ocupă atât de persoanele dispărute cipriote turce, cât și de cele cipriote grece), și apreciază faptul că se acordă un acces îmbunătățit la siturile relevante, inclusiv la zonele militare; invită Turcia să sprijine CMP prin furnizarea de informații din arhivele sale militare; solicită să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate de CMP și salută, în acest sens, numirea unui raportor permanent al Parlamentului European privind persoanele dispărute;

35.  recunoaște dreptul Republicii Cipru de a încheia acorduri bilaterale privind zona sa economică exclusivă; își reiterează solicitarea ca Turcia să respecte pe deplin drepturile suverane ale tuturor statelor membre, inclusiv cele legate de explorarea și exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu acquis-ul UE și dreptul internațional; îndeamnă Turcia să se angajeze în soluționarea pașnică a conflictelor, precum și să se abțină de la orice amenințare sau acțiune care ar putea avea efecte negative asupra relațiilor de bună vecinătate;

36.  consideră cu fermitate că doar o soluție politică credibilă va asigura stabilitatea în Siria și va permite înfruntarea decisivă a ISIL/Daesh și a altor grupuri teroriste desemnate de ONU în Siria; reafirmă prioritatea procesului de la Geneva condus de ONU; recunoaște eforturile depuse în cadrul reuniunilor din Astana pentru restabilirea unei încetări depline a ostilităților, precum și instituirea unui mecanism trilateral pentru a monitoriza și a asigura respectarea deplină a încetării focului; îndeamnă toate puterile garante, inclusiv Turcia, să-și îndeplinească angajamentele pentru a asigura punerea deplină în aplicare a încetării focului și pentru a realiza progrese în asigurarea accesului umanitar deplin, fără obstacole, la nivelul întregii țări, ridicarea asediilor și eliberarea tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar, în special a femeilor și a copiilor, în conformitate cu Rezoluția CSONU 2268; reiterează solicitarea adresată Turciei de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor vecinilor săi;

37.  solicită traducerea prezentei rezoluții în limba turcă;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0450.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0423.
(3) JO C 285, 5.8.2016, p. 11.
(4) JO C 328, 6.9.2016, p. 2.
(5) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.

Notă juridică