Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2756(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0465/2017

Dezbateri :

PV 06/07/2017 - 8.3
CRE 06/07/2017 - 8.3

Voturi :

PV 06/07/2017 - 11.5

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0310

Texte adoptate
PDF 271kWORD 54k
Joi, 6 iulie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Burundi
P8_TA(2017)0310RC-B8-0465/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la situația din Burundi (2017/2756(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere Rezoluțiile 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015 și 2303 (2016) din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi,

–  având în vedere raportul Comisiei internaționale de anchetă prezentat la 15 iunie 2017 Consiliului dreptului omului al Organizației Națiunilor Unite;

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU referitor la situația din Burundi, publicat la 23 februarie 2017,

–  având în vedere declarația făcută presei de Consiliul de Securitate al ONU privind situația din Burundi, din 9 martie 2017,

–  având în vedere raportul privind ancheta independentă a Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi, publicat la 20 septembrie 2016,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,

–  având în vedere decizia cu privire la activitățile Consiliului pentru pace și securitate și starea de pace și securitate în Africa (Assembly/AU/Dec.598(XXVI), adoptată în cadrul celei de a 26-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat sau de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 30 și 31 ianuarie 2016 la Addis Abeba (Etiopia),

–  având în vedere deciziile și declarațiile Uniunii Africane (Assembly/AU/Dec.605-620(XXVII), adoptate în cadrul celei de a 27-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat și de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 17 și 18 iulie 2016 la Kigali (Ruanda),

–  având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Comunității Africii de Est din 31 mai 2015,

–  având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2) și 19 ianuarie 2017(3),

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015, precum și deciziile (PESC) 2015/1763 și (PESC) 2016/1745 ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 18 mai, 22 iunie și 16 noiembrie 2015 și respectiv din 15 februarie 2016 referitoare la Burundi,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante (VP/ÎR) a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 mai 2015, 19 decembrie 2015 și 21 octombrie 2016,

–  având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al SEAE privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,

–  având în vedere Constituția Republicii Burundi, în special articolul 96,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Burundi a fost confruntat cu o criză politică profundă și tulburări în rândul populației civile de la anunțul făcut în aprilie 2015 de către președintele Pierre Nkurunziza cu privire la candidatura sa pentru un al treilea mandat, fără a ține seama de Constituția burundeză, care prevede o limită de două mandate prezidențiale, și de Acordul de la Arusha; întrucât opoziția fermă față de realegerea sa a fost foarte dur reprimată de guvern, ceea ce a condus la o deteriorare gravă a situației drepturilor omului în această țară;

B.  întrucât, potrivit observatorilor internaționali, opoziția față de realegerea sa, începând din iulie 2015, a fost foarte dur reprimată de către guvern; întrucât, potrivit ONU, de la izbucnirea violențelor, 500 de persoane au fost ucise; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, peste 1 200 de persoane au fost ucise, între 400 și 900 au fost victime ale disparițiilor forțate, sute sau chiar mii de oameni au fost torturați, peste 10 000 se află în continuare în detenție arbitrară;

C.  întrucât președintele Pierre Nkurunziza nu exclude posibilitatea de a modifica constituția pentru a candida pentru un al patrulea mandat, începând cu 2020, și întrucât un proces intern care vizează eliminarea limitelor mandatelor este în curs de desfășurare; întrucât acest lucru ar fi în contradicție cu declarațiile anterioare ale președintelui Pierre Nkurunziza și ar submina eforturile colective convenite pentru a găsi o soluție viabilă pe termen lung la criză;

D.  întrucât raportul privind ancheta independentă al ONU referitoare la Burundi (EINUB) menționează „numeroase încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri grave” în țară, săvârșite în principal de către forțele de securitate și autorități; întrucât cazurile de incitare la violență și discursurile de incitare la ură au crescut începând cu luna aprilie 2017, în special în special cu ocazia adunării Imbonerakure, milițiile de tineri ale partidului de guvernământ CNDD-FDD; întrucât figuri importante ale opoziției și actori ai societății civile, în special apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și avocați, sunt principala țintă a acestor abuzuri; întrucât raportul final al comisiei de anchetă instituite de Consiliul dreptului omului al Organizației Națiunilor Unite este așteptat în septembrie 2017;

E.  întrucât violențele denunțate includ asasinate, răpiri, dispariții forțate, acte de tortură, violuri și arestări și detenții arbitrare; întrucât corupția și lipsa de acțiune din partea autorităților publice perpetuează o cultură a impunității, care împiedică aducerea în fața justiției a multor autori de acte de violență letală, inclusiv membri ai forțelor de securitate și ai serviciilor de informații;

F.  întrucât, în octombrie 2016, autoritățile burundeze au interzis cinci organizații de apărare a drepturilor omului și că, în ianuarie 2017, cea mai veche dintre aceste organizații din țară, Liga Iteka, a fost, de asemenea, interzisă; întrucât în decembrie 2016, Parlamentul a adoptat o lege care prevede un control strict al ONG-urilor internaționale;

G.  întrucât restricțiile asupra mass-mediei și a ziarelor independente s-au intensificat; întrucât mijloacele mass-media independente sunt încă blocate, suspendate, cenzurate și/sau închise; întrucât mai mulți jurnaliști au fost victime ale disparițiilor, amenințărilor, atacurilor fizice și hărțuirii judiciare; întrucât toate posturile independente de radio au fost suspendate; întrucât Burundi se clasează pe locul 160 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei realizat de organizația Reporteri fără frontiere în 2017;

H.  întrucât funcționarii ONU raportează tendința funcționarilor guvernamentali de a semăna disensiuni, creând temeri legate de o spirală a violenței și o posibilă „etnicizare” a crizei; întrucât s-au raportat acte de violență și de intimidare de către CNDD-FDD (Consiliul Național de Apărare a Democrației - Forțele de Apărare a Democrației) și secțiunea sa pentru tineret, miliția Imbonerakure;

I.  întrucât, în octombrie 2016, Burundi a inițiat o procedură pentru retragerea din Statutul de la Roma, prin care își exprima astfel intenția de a renunța la Curtea Penală Internațională (CPI), în urma deciziei acesteia din urmă de a iniția o examinare preliminară cu privire la violențele și încălcările drepturilor omului în această țară;

J.  întrucât, în august 2016, guvernul din Burundi a refuzat să permită ca ofițerii de poliție ai ONU să fie însărcinați cu monitorizarea situației; întrucât guvernul din Burundi a hotărât să-și suspende cooperarea cu Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și a refuzat să coopereze cu comisia de anchetă instituită de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite;

K.  întrucât, la 21 decembrie 2015, Parlamentul a respins propunerea de instalare a unei forțe de menținere a păcii a Uniunii Africane, susținând că orice intervenție militară a trupelor Uniunii Africane ar constitui o invazie a unei forțe de ocupație;

L.  întrucât, la 8 decembrie 2015, Uniunea Europeană a inițiat un proces de consultare cu guvernul din Burundi, în temeiul articolul 96 din Acordul de la Cotonou, în prezența reprezentanților Grupului de state ACP, Uniunii Africane, Comunității Africii de Est și Organizației Națiunilor Unite; întrucât, în martie 2016, UE a încheiat aceste consultări, concluzionând că angajamentele propuse de guvernul burundez în domeniul drepturilor omului, principiilor democratice și statului de drept sunt insuficiente;

M.  întrucât, la sfârșitul acestei proceduri, Uniunea Europeană a stabilit o serie de acțiuni specifice care trebuie luate de guvernul din Burundi pentru a permite reluarea pe deplin a cooperării;

N.  întrucât UE a suspendat sprijinul financiar direct acordat administrației din Burundi, inclusiv sprijinul bugetar; întrucât UE s-a angajat să ofere în continuare sprijin financiar pentru populație și ajutorul umanitar, inclusiv pentru proiecte care vizează asigurarea accesului la servicii de bază;

O.  întrucât Uniunea Europeană a adoptat sancțiuni vizând persoane, entități sau organe care subminează democrația sau împiedică găsirea unei soluții politice în Burundi; întrucât, în momentul de față, și Uniunea Africană are în vedere adoptarea de sancțiuni;

P.  întrucât dialogul dintre părțile din Burundi desfășurat sub egida Comunității Africii de Est, cu sprijinul Uniunii Africane și al Uniunii Europene, este considerat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite ca fiind singurul proces viabil pentru a găsi o soluție politică de durată la situația din Burundi; întrucât acest dialog trebuie să fie deschis tuturor, inclusiv partidelor din opoziție, societății civile și membrilor diasporei;

Q.  întrucât impasul politic din Burundi și deteriorarea situației economice au grave consecințe asupra populației; întrucât Agenția ONU pentru refugiați estimează că peste 420 000 de persoane au fugit din Burundi, căutând refugiu în țările vecine; întrucât, potrivit secretarului general adjunct al ONU, există în prezent 209 000 de persoane strămutate intern; întrucât 3 milioane de persoane au nevoie de ajutor umanitar și 2,6 milioane de persoane sunt grav afectate de insecuritate alimentară; întrucât 700 000 de persoane depind de ajutorul alimentar de urgență, în ciuda faptului că guvernul a ridicat anumite restricții; întrucât această situație pune serios în pericol stabilitatea în regiune,

1.  este profund îngrijorat de situația politică și de securitate din Burundi; condamnă ferm actele de violență, uciderile și alte încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în Burundi începând din 2015; solicită acțiuni eficace și proporționale pentru prevenirea unor noi episoade de violență;

2.  este îngrijorat de impunitatea larg răspândită, în special în ceea ce privește actele de violență și de încălcare a drepturilor omului și autorii acestora; reamintește că autoritățile din Burundi au obligația, în conformitate cu legislația internațională și regională în materie de drepturile omului, să garanteze, să protejeze și să promoveze drepturile fundamentale, inclusiv drepturile civile și politice ale cetățenilor; în acest context, solicită desfășurarea unei anchete temeinice și independente cu privire la uciderile și abuzurile care au avut loc în Burundi în ultimii ani și luarea de măsuri pentru a asigura că persoanele responsabile sunt trase la răspundere;

3.  regretă profund faptul că guvernul din Burundi a lansat o procedură de retragere a țării din Statutul de la Roma de instituire a CPI; solicită guvernului din Burundi să revină asupra procedurii de retragere și să asigure faptul că țara continuă să participe deplin la CPI;

4.  îndeamnă guvernul din Burundi să respecte integral Rezoluția 2303 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU și să autorizeze prezența unei unități de poliție a ONU care să asigure monitorizarea situației de securitate din țară;

5.  salută Comisia de anchetă a ONU privind drepturile omului din Burundi, înființată în noiembrie 2016 pentru a ancheta încălcările drepturilor omului și abuzurile comise în Burundi începând cu aprilie 2015; invită autoritățile din Burundi să coopereze pe deplin cu membrii Comisiei de anchetă;

6.  salută recenta numire a unui nou trimis special în Burundi, Michel Kafando, de către Secretarul General al ONU, Antonio Gutierrez, cu scopul de a facilita înțelegerea procesului politic aflat în curs de desfășurare;

7.  își reiterează angajamentul față de libertatea de exprimare și reafirmă rolul esențial pe care îl au societatea civilă, avocații, organizațiile de apărare a drepturilor omului și mass-media în cadrul unei societăți democratice; în acest context, invită autoritățile din Burundi să ridice interdicțiile și să elimine restricțiile impuse acestor entități, să revină asupra noii legislații privind ONG-urile străine și să asigure faptul că jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului își pot desfășura activitățile în deplină libertate și securitate în țară;

8.  este îngrijorat de riscul sporit ca situația actuală să creeze diviziuni și mai profunde între diferitele etnii; condamnă „etnicizarea” crizei prin recurgerea la o propagandă întemeiată pe o ideologie etnică; îndeamnă toate părțile din Burundi să se abțină de la orice comportament sau declarație care poate intensifica violența, agrava criza sau avea efecte negative asupra stabilității regionale pe termen lung și să respecte în totalitate Acordul de la Arusha;

9.  condamnă actele de incitare la ură și la violență comise de liderii miliției tinerilor Imbonerakure împotriva refugiaților și a membrilor opoziției, în special apelul public la violarea soțiilor membrilor opoziției, și solicită dezarmarea imediată a acestor miliții; este profund îngrijorat de adoptarea unei noi legi privind crearea unui corp național de voluntari, care ar putea servi la legitimizarea activităților unei astfel de miliții;

10.  îndeamnă toate părțile să creeze condiții propice pentru reinstaurarea încrederii și pentru promovarea unității naționale prin intermediul unui dialog național deschis, transparent și incluziv între guvern, partidele din opoziție și societatea civilă, în conformitate cu Constituția din Burundi, cu Acordul de la Arusha și cu angajamentele internaționale ale țării;

11.  ia act de faptul că situația din Burundi are efecte extrem de grave asupra întregii regiuni; salută, în acest sens, eforturile de negociere care au loc sub egida Comunității Africii de Est, cu sprijinul Uniunii Africane, și solicită din partea autorităților din Burundi angajament și cooperare în vederea găsirii unei soluții imediate, viabile și pe termen lung la acest conflict, însă este profund îngrijorat de ritmul lent al progreselor legate de acest dialog;

12.  invită Uniunea Europeană să sprijine eforturile actorilor regionali de soluționare a crizei; solicită punerea în aplicare a foii de parcurs redactate de facilitatorul numit de Comunitatea Africii de Est, Benjamin Mkapa, fost președinte al Tanzaniei;

13.  salută decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane de a autoriza misiunea africană de prevenire și protecție în Burundi cu scopul de a promova o soluție politică; îndeamnă guvernul din Burundi să își onoreze pe deplin angajamentul de a facilita mobilizarea rapidă a observatorilor și experților în materie de drepturile omului, în special prin acordarea imediată de vize și finalizarea în foarte scurt timp a celorlalte formalități necesare;

14.  consideră că o prezență mai amplă a observatorilor internaționali în Burundi ar putea contribui considerabil la ameliorarea situației în domeniul drepturilor omului și al securității; solicită să fie mobilizați încă 200 de observatori militari și de drepturile omului din partea Uniunii Africane, urmând ca aceștia să sprijine cei 30 de observatori deja prezenți;

15.  consideră că este necesar să se clarifice, în colaborare cu Uniunea Africană, trasabilitatea fondurilor alocate pentru soldații din Burundi mobilizați în cadrul AMISOM;

16.  consideră că normalizarea relațiilor cu UE, inclusiv cu statele membre, este condiționată de punerea în aplicare de către autoritățile din Burundi a tuturor dispozițiilor din „schema angajamentelor” legate de consultările prevăzute la articolul 96 din Acordul de la Cotonou;

17.  ia act de decizia Uniunii Europene, în urma consultărilor care au avut loc cu autoritățile din Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de a suspenda ajutorul financiar direct acordat administrației din Burundi și salută adoptarea restricțiilor de călătorie și a măsurilor de înghețare a activelor de către Uniunea Europeană împotriva persoanelor care sunt răspunzătoare de subminarea eforturilor de pace sau de încălcările drepturilor omului; subliniază că Uniunea își menține integral sprijinul financiar pentru populația din Burundi, inclusiv cel acordat refugiaților, în sectoare-cheie precum sănătatea, nutriția și educația, precum și ajutorul umanitar furnizat prin căi directe; sprijină sancțiunile punctuale reînnoite ale Uniunii Europene, precum și decizia Consiliului UE de a suspenda ajutorul bugetar pentru Burundi în urma consultărilor care au avut loc în temeiul articolului 96;

18.  este profund îngrijorat de afluxul de refugiați burundezi în țările vecine și de situația umanitară alarmantă a persoanelor strămutate în Burundi și își reafirmă sprijinul pentru organizațiile umanitare prezente în regiune și din țările vecine care oferă adăpost refugiaților; îndeamnă Uniunea Europeană și ceilalți donatori să sporească sprijinul financiar și ajutorul umanitar acordat persoanelor strămutate și refugiaților din Burundi; reamintește statelor membre angajamentul pe care și l-au asumat de a respecta Convenția de la Geneva;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Burundi, Consiliului de miniștri ACP-UE, Comisiei Europene și Consiliului de miniștri al Uniunii Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor membre și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0275.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0474.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0004.

Notă juridică