Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2041(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0133/2017

Texte depuse :

A8-0133/2017

Dezbateri :

PV 11/09/2017 - 23
CRE 11/09/2017 - 23

Voturi :

PV 14/09/2017 - 8.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0358

Texte adoptate
PDF 548kWORD 62k
Joi, 14 septembrie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Transparență, responsabilitate și integritate în instituțiile UE
P8_TA(2017)0358A8-0133/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE (2015/2041(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modificarea Acordului interinstituțional privind registrul de transparență(1),

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 9 și 10,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităților reprezentanților grupurilor de interese (persoane care desfășoară activități de lobby) în instituțiile europene(2),

–  având în vedere decizia Comisiei din 25 noiembrie 2014 de a nu se întâlni cu lobbyiști neînregistrați și de a publica informațiile din întâlnirile cu grupurile de lobby,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente [conform articolului 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2011-2013(3),

–  având în vedere principiile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind transparența și integritatea în activitățile de lobby,

–  având în vedere Decizia sa din 13 decembrie 2016 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru afaceri juridice și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0133/2017),

A.  întrucât Uniunea „respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor [...] sale” (articolul 9 din TUE); întrucât „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean” [articolul 10 alineatul (3) din TUE, exprimat în mod similar la considerentul 13 și la articolul 1 alineatul (2) și la articolul 9 din TUE]; întrucât „instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” [articolul 15 alineatul (1) din TFUE];

B.  întrucât instituțiile UE au înregistrat deja progrese spre o mai mare deschidere și, în multe privințe, sunt mai avansate decât instituțiile politice naționale și regionale în materie de transparență, responsabilitate și integritate;

C.  întrucât dialogul dintre legiuitori și societate constituie un aspect esențial al democrației, la fel ca și reprezentarea intereselor, și întrucât reprezentarea corespunzătoare a diferitelor interese în cadrul procesului legislativ furnizează deputaților informații și expertiză și este esențială pentru buna funcționare a societăților pluraliste;

D.  întrucât, ținând cont de distanța din ce în ce mai mare dintre UE și cetățenii săi și de necesitatea de a se asigura că mass-media acordă un interes mai mare chestiunilor legate de UE, instituțiile UE trebuie să depună eforturi pentru adoptarea celor mai înalte standarde de transparență, responsabilitate și integritate posibile; întrucât aceste principii sunt componente esențiale și complementare pentru promovarea bunei guvernări în instituțiile UE și asigurarea unei mai mari deschideri în ceea ce privește funcționarea UE și procesul său decizional, și întrucât ele ar trebui să fie principiile călăuzitoare ale culturii organizaționale a instituțiilor UE;

E.  întrucât încrederea cetățenilor în instituțiile UE este fundamentală pentru democrație, pentru buna guvernanță și pentru elaborarea unor politici eficace; întrucât sunt necesare reducerea lacunelor existente la nivelul responsabilității în UE și orientarea către modele mai colaborative de control, care să combine activități democratice de supraveghere, control și audit, oferind în același timp mai multă transparență;

F.  întrucât o reprezentare a intereselor netransparentă și unilaterală poate duce la un risc de corupție și poate reprezenta o amenințare importantă și o provocare gravă pentru integritatea factorilor de decizie și încrederea publică în instituțiile UE; întrucât corupția are consecințe financiare importante și constituie o amenințare serioasă la adresa democrației, a statului de drept și a investițiilor publice;

G.  întrucât existența unui act juridic ca nou temei pentru un registru de transparență cu caracter obligatoriu presupune o definiție juridică a activităților care intră în domeniul de aplicare al registrului, care ar contribui la clarificarea definițiilor și interpretărilor existente ambigue ale transparenței, integrității și responsabilității;

H.  întrucât în unele state membre au fost deja create registre de transparență naționale;

I.  întrucât, în conformitate cu cerința privind transparența prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din TFUE, coroborată cu articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale și cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), toți cetățenii Uniunii au drept de acces la documentele instituțiilor Uniunii, ale organismelor și ale altor agenții ale acesteia(5),

Asigurarea unui caracter cât se poate de obligatoriu pentru registrul de transparență

1.  salută decizia Biroului de a-i solicita administrației sale să creeze un model pentru toți raportorii și raportorii pentru aviz în vederea elaborării unei amprente legislative voluntare, în care să se indice reprezentanții de interese și organizațiile care au fost consultate; acest model ar trebui pus la dispoziție inclusiv ca un instrument de IT;

2.  reamintește revizuirea Regulamentului de procedură din 13 decembrie 2016, conform căreia deputații ar trebui să adopte practica sistematică de a participa la reuniuni numai cu reprezentanții de interese care s-au înregistrat în registrul de transparență, și solicită includerea reuniunilor dintre reprezentanții de interese și secretarii-generali, directorii generali și secretarii-generali ai grupurilor politice; solicită deputaților și personalului acestora să verifice dacă reprezentanții de interese pe care intenționează să-i întâlnească sunt înregistrați și, dacă nu, să le ceară acestora să facă acest lucru cât mai rapid posibil înaintea reuniunilor; îndeamnă Consiliul să introducă o dispoziție asemănătoare, care să includă reprezentanțele permanente; consideră că este necesar ca cei care se înscriu în registrul de transparență să fie obligați să furnizeze documente care să demonstreze că informațiile prezentate sunt corecte;

3.  reamintește definițiile a ceea ce reprezintă o „reuniune cu reprezentanții de interese” din cadrul deciziei Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind divulgarea informațiilor referitoare la reuniuni; reamintește dispozițiile privind informațiile care pot să nu fie divulgate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; consideră că dispozițiile privind astfel de reuniuni nu ar trebui limitate la reuniunile „bilaterale”, ci ar trebui să includă și reuniunile cu organizațiile internaționale;

4.  consideră că raportorii, raportorii alternativi și președinții de comisie ar trebui să facă publice, prin intermediul unei amprente legislative, întâlnirile lor cu reprezentanții grupurilor de interese care intră sub incidența registrului de transparență în ceea ce privește dosarele aflate sub responsabilitatea lor, precum și că orice excepție ar trebui să protejeze viața și libertatea informatorilor care acționează cu bună credință;

5.  îndeamnă Biroul să creeze mijloacele necesare care să le permită deputaților, dacă doresc, să publice în cadrul profilului lor online de pe site-ul Parlamentului reuniunile lor cu reprezentanții de interese;

6.  invită Comisia să extindă la întregul personal relevant al Comisiei (începând de la nivelul șefilor) practica de a întâlni doar organizații sau persoane ce desfășoară o activitate independentă care sunt înregistrate în registrul de transparență;

7.  îndeamnă Comisia să publice informații referitoare la reuniunile tuturor membrilor personalului Comisiei care sunt implicați în procesul elaborării politicilor UE cu organizații externe, ținând seama, în același timp, de normele necesare privind protecția datelor cu caracter personal; în ceea ce privește alți membri ai personalului prezenți la aceste reuniuni, ar trebui menționată unitatea sau serviciul din care aceștia provin;

8.  sprijină cererea adresată de Comisie instituțiilor UE și personalului acestora, precum și agențiilor sale de a nu invita ca vorbitori reprezentanți de interese care nu sunt înregistrați și fac obiectul registrului de transparență, de a nu acorda patronajul lor evenimentelor acestora, de a nu găzdui astfel de evenimente în clădirile Parlamentului și de a nu le permite să participe la organismele consultative ale Comisiei;

9.  invită Comisia să se asigure că toate informațiile privind reprezentarea de interese la nivelul instituțiilor UE, declarațiile de interese, conflictele de interese confirmate și grupurile de experți sunt ușor accesibile publicului prin intermediul unui ghișeu unic online;

10.  încurajează Comisia să elaboreze măsuri pentru realizarea unui echilibru mai bun prin consolidarea intereselor subreprezentate;

11.  consideră că, dintre deputații în Parlamentul European, cei desemnați raportori, raportori alternativi sau președinți de comisie au o responsabilitate specială de a asigura transparența cu privire la contactele pe care le au cu reprezentanții de interese, având în vedere rolul lor în cadrul procesului legislativ al UE;

12.  consideră că entitățile înregistrate în registrul de transparență ar trebui să introducă în registru, la timp, actualizări obligatorii privind cheltuielile aferente activităților care intră în domeniul de aplicare al registrului și sunt desfășurate de entitățile înregistrate, atunci când aceste cheltuieli depășesc nivelul stabilit pentru categoria în cauză;

13.  consideră că toate entitățile înregistrate ar trebui să fie obligate să publice în registrul de transparență o listă a tuturor donatorilor și a donațiilor respective ale acestora care depășesc suma de 3 000 EUR, indicând, în mod anual, atât natura, cât și valoarea donațiilor individuale; donațiile unice cu o valoare mai mare de 12 000 EUR trebuie declarate imediat;

14.  își reiterează apelul adresat de mult timp pentru adoptarea unui act legislativ privind registrul de transparență în cazul în care nu este posibil să se elimine toate lacunele și să creeze un registru obligatoriu pentru toți reprezentanții de interese prin intermediul unui acord interinstituțional; consideră că propunerea de act legislativ ar putea lua în considerare progresele înregistrate prin modificările aduse Acordului interinstituțional și Codului de conduită al Parlamentului; reamintește Comisiei faptul că, în decizia sa din 15 aprilie 2014, Parlamentul a solicitat prezentarea până la sfârșitul anului 2016 a unei propuneri legislative privind un registru obligatoriu de transparență, în temeiul articolului 352 din TFUE;

15.  solicită din nou Consiliului, inclusiv grupurilor de pregătire ale acestuia, să adere la registrul de transparență cât mai curând; solicită statelor membre să adopte acte legislative care să îmbunătățească transparența reprezentării de interese; solicită statelor membre adopte norme care să oblige reprezentanții de interese să asigure transparența contactelor pe care le au cu oamenii politici și administrațiile publice naționale dacă aceste contacte vizează influențarea legislației europene;

Transparență, responsabilitate și integritate în relațiile cu reprezentanții de interese

16.  reamintește decizia sa din 13 decembrie 2016 privind retragerea privilegiilor pentru cei care refuză să coopereze în cadrul anchetelor sau al audierilor și al reuniunilor comisiilor cu misiune de anchetă; îndeamnă Comisia să modifice în continuare codul de conduită pentru entitățile înregistrate pentru a le îndemna pe acestea să nu furnizeze, cu bună credință, informații insuficiente sau înșelătoare în cadrul unor astfel de audieri sau comisii; consideră că entităților înregistrate în registrul de transparență ar trebui să le fie interzis, în temeiul codului de conduită, să angajeze persoane sau organizații care ascund interesele sau partidele pe care le servesc;

17.  consideră că societățile de consultanță de specialitate, cabinetele de avocatură și consultanții independenți ar trebui să indice volumul exact al activităților care fac obiectul registrului, dar recunoaște în același timp faptul că unele persoane pot fi împiedicate de legislația națională să respecte cerințele registrului de transparență;

18.  insistă asupra faptului că entitățile înregistrate, inclusiv cabinetele de avocatură și societățile de consultanță ar trebui să declare în registrul de transparență toți clienții în numele cărora desfășoară activități de reprezentare de interese care intră în domeniul de aplicare al registrului; salută deciziile luate de diferite barouri și societăți de avocatură, prin care se recunosc diferențele dintre activitățile judiciare ale avocaților și alte activități care se înscriu în domeniul de aplicare al registrului de transparență; în plus, invită Consiliul barourilor și societăților de avocatură din Europa să-și încurajeze membrii să adopte măsuri similare, dar recunoaște în același timp faptul că unele persoane pot fi împiedicate de legislația națională să respecte cerințele registrului de transparență;

19.  remarcă faptul că, în unele state membre, există prevederi statutare referitoare la normele care reglementează exercitarea profesiilor care, în special, împiedică în mod obiectiv cabinetele de avocatură să se înscrie în registrul de transparență și să dezvăluie, în cadrul procesului, informațiile despre clienții lor cerute de registru; consideră totuși că există un risc major ca astfel de prevederi statutare pot fi utilizate abuziv pentru a evita publicarea informațiilor necesare pentru o înscriere corectă în registru; salută, în această privință, disponibilitatea vizibilă a organizațiilor profesionale de avocați de a lucra în parteneriat pentru a asigura faptul că, în interesul profesiei lor, această nedezvăluire a informațiilor se limitează exclusiv la ceea ce legislația permite în mod obiectiv; invită Comisia și Președintele Parlamentului European să concretizeze această disponibilitate într-un rezultat tangibil și să-l consacre, cât mai curând posibil, în acordul modificat;

20.  solicită Biroului, în conformitate cu articolul 15 din TFUE și cu articolul 11 din TUE, să solicite înregistrarea, înaintea accesului în clădirile Parlamentului European, a organizațiilor sau a persoanelor neînregistrate care desfășoară activități ce intră în domeniul de aplicare al registrului de transparență; consideră că grupurile de vizitatori ar trebui exceptate de la această prevedere; evidențiază faptul că Parlamentul, în calitatea sa de for al cetățenilor europeni, ar trebui să mențină o politică a ușilor deschise față de cetățeni, precum și că nu ar trebui create obstacole inutile care ar descuraja cetățenii de la a vizita sediul acestuia;

21.  regretă faptul că, potrivit organizației Transparency International, peste jumătate dintre înscrierile în registrul UE de divulgare a activităților de lobby din anul 2015 au fost inexacte, incomplete sau irelevante;

22.  solicită Biroului și Secretariatului General să simplifice procesul de reactivare necesar pentru legitimațiile de acces pentru lobbyiști prin crearea unui mecanism de reactivare special în vederea evitării unui timp excesiv de așteptare pentru a obține accesul în clădiri; solicită eliminarea restricției potrivit căreia maximum patru posesori de legitimații de acces pot avea acces în clădirile Parlamentului în același timp;

23.  reamintește decizia sa din 13 decembrie 2016 privind legitimațiile de acces pentru persoanele din anturajul deputaților și solicită Secretarului General să modifice normele privind legitimațiile și autorizațiile de acces în clădirile Parlamentului din 13 decembrie 2013 pentru a introduce obligația ca toate persoanele de peste 18 ani care solicită o legitimație de acces în calitate de persoană din anturajul unui deputat să semneze un document prin care să declare că nu vor desfășura activități care fac obiectul registrului de transparență;

24.  consideră că este necesar să se introducă urgent un sistem adecvat de monitorizare a declarațiilor transmise pentru a garanta că informațiile pe care cei înregistrați le furnizează sunt semnificative, exacte, actualizate și complete; solicită, în acest sens, creșterea substanțială a resurselor Unității pentru transparență din cadrul Parlamentului European și ale secretariatului comun al registrului de transparență;

25.  consideră că declarațiile entităților înregistrate ar trebui verificate de Unitatea pentru transparență și de secretariatul comun al registrului de transparență în mod anual, pe baza unui eșantion aleatoriu suficient de mare pentru a furniza date relevante, corecte, actualizate și complete;

26.  consideră, având în vedere articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (2) din TUE, că instituțiile de stat alese și controlate în mod democratic de la nivel național, regional și local și reprezentanțele acestora pe lângă instituțiile UE, precum și organismele lor interne și asociațiile și organizațiile-umbrelă formale și informale care sunt constituite în mod exclusiv din aceste organisme nu ar trebui să intre, dacă acționează în interes public, sub incidența registrului de transparență deoarece fac parte din sistemul de guvernanță pe mai multe niveluri al UE;

Apărarea integrității împotriva conflictelor de interese

27.  îndeamnă instituțiile și organismele UE care încă nu au un cod de conduită să elaboreze un astfel de document cât mai curând; consideră regretabil faptul că Consiliul și Consiliul European nu au adoptat încă un cod de conduită pentru membrii lor; îndeamnă Consiliul să introducă un cod de etică specific, cuprinzând inclusiv sancțiuni, care să abordeze riscurile specifice delegaților naționali; insistă asupra faptului că Consiliul trebuie să fie la fel de responsabil și de transparent ca și celelalte instituții; solicită, de asemenea, un cod de conduită pentru membrii și personalul celor două organisme consultative ale UE, și anume Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European; le solicită agențiilor UE să adopte orientări pentru o politică coerentă privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese pentru membrii consiliului de administrație și pentru directori, pentru experții din comitetele științifice și pentru membrii camerelor de recurs și să adopte și să pună în aplicare o politică clară privind conflictele de interese, în conformitate cu Foaia de parcurs pentru acțiunile întreprinse ca urmare a abordării comune privind agențiile descentralizate ale UE;

28.  consideră că toți funcționarii UE, inclusiv agenții temporari, asistenții parlamentari acreditați, agenții contractuali și experții naționali, ar trebui să fie încurajați să participe la formări cu privire la modul în care trebuie să abordeze reprezentanții de interese;

29.  subliniază necesitatea de a consolida integritatea și de a îmbunătăți cadrul etic, prin coduri de conduită și principii etice clare și solide, pentru a permite dezvoltarea unei veritabile culturi comune a integrității în toate instituțiile și agențiile UE;

30.  recunoaște că efectul „ușilor turnante” poate periclita relațiile dintre instituții și reprezentanții anumitor interese; solicită instituțiilor UE să elaboreze o abordare sistematică și proporțională a acestei provocări; consideră că normele privind practica „ușilor turnante” ar trebui aplicate și președintelui Consiliului;

31.  solicită consolidarea restricțiilor aplicate foștilor comisari prin extinderea la trei ani a perioadei de existență a stării de incompatibilitate și aplicarea obligatorie a acesteia cel puțin la toate activitățile care intră sub incidența registrului de transparență;

32.  consideră că deciziile privind noile roluri ale înalților funcționari și ale foștilor comisari trebuie luate de o autoritate numită într-un mod cât se poate de independent de cei care sunt afectați de deciziile sale;

33.  solicită ca toate instituțiile UE să dezvăluie anual, în conformitate cu normele UE privind protecția datelor, informații referitoare la înalții funcționari care au părăsit administrația UE și la noul rol asumat de aceștia;

34.  consideră că ar trebui avută în vedere posibilitatea instituirii unei perioade de existență a stării de incompatibilitate de 18 luni după încheierea numirii membrilor externi și ad hoc ai Comitetului de analiză a reglementării, în contextul unei mai bune reglementări, precum și a membrilor Consiliului de administrație al Băncii Europene de Investiții, pe durata căreia aceștia nu trebuie să desfășoare activități de lobby pe lângă membrii organelor de conducere ale BEI și membrii personalului băncii în beneficiul întreprinderii, clientului sau angajatorului lor;

Integritatea și componența echilibrată a grupurilor de experți

35.  salută intenția Comisiei de a da curs recomandărilor Ombudsmanului împotriva conflictelor de interese în grupurile de experți și sprijină în mod explicit publicarea unui CV suficient de detaliat al fiecărui expert numit cu titlu personal în registrul grupurilor de experți, precum și a unei declarații de interese a fiecărui expert numit cu titlu personal în registrul grupurilor de experți;

36.  susține apelul Ombudsmanului pentru a stabili drept cerință pentru numirea în grupurile de experți înscrierea în registrul de transparență pentru persoanele care nu sunt funcționari guvernamentali și ale căror venituri nu provin în totalitate sau în cea mai mare parte de la instituții de stat, cum ar fi universitățile, presupunând că acestea din urmă nu primesc finanțare de la reprezentanți de interese și de la actori economici și comerciali;

37.  consideră că o dispoziție care să cuprindă criterii generale de delimitare a intereselor economice și a celor de altă natură, în conformitate cu recomandările Ombudsmanului, și care să se bazeze pe declarațiile de interese ale experților ar ajuta Comisia să aleagă într-un mod mai echilibrat experți care reprezintă interese;

38.  îndeamnă Comisia să facă publice pe site-ul său toate procesele-verbale ale reuniunilor grupurilor de experți, inclusiv diversitatea punctelor de vedere exprimate;

39.  îndeamnă Comisia să se asigure că, în cadrul consultărilor, sunt analizate întrebări deschise, în loc să se urmărească simpla confirmare a unei direcții politice deja stabilite;

Integritatea alegerilor europene

40.  consideră că, în temeiul legislației electorale a UE, numirea candidaților în cadrul partidelor trebuie efectuată în mod democratic, în secret, asigurându-se o participare suficientă a membrilor partidelor, precum și că persoanele condamnate prin hotărâri definitive pentru corupție împotriva intereselor financiare ale UE sau în statele membre ar trebui să își piardă dreptul de a candida la alegeri pentru o perioadă proporțională cu gravitatea infracțiunii; ia act de faptul că procedura de descalificare este deja aplicată în unele state membre; consideră că un nou instrument, cum ar fi o directivă, ar putea stabili norme minime comune pentru diferitele practici și cadre juridice din statele membre referitoare la descalificare din motive de corupție;

Consolidarea responsabilității juridice a comisarilor

41.  solicită Comisiei să se inspire din bunele practici ale statelor membre în ceea ce privește legile aplicabile miniștrilor și să prezinte o propunere legislativă care să stabilească drepturile și obligațiile comisarilor în materie de transparență, în conformitate cu procedura de codecizie;

42.  solicită ca decizia prin care se stabilește remunerația comisarilor, inclusiv salariile acestora, care este adoptată exclusiv de către Consiliu de la înființarea Comunităților Europene, să fie luată în cadrul procedurii de codecizie;

43.  indică faptul că unele state membre nu dispun de legi privind funcția de ministru care să excludă posibilitatea ca persoanele ce dețin această funcție să fie proprietari sau coproprietari de întreprinderi;

Conflictele de interes în gestionarea partajată și în țările terțe în ceea ce privește gestionarea fondurilor UE

44.  constată existența unui conflict grav de interese în posibilitatea ca întreprinderile deținute de persoane ce dețin mandate la nivelul UE să solicite fonduri UE sau să primească astfel de fonduri în calitate de subcontractanți, deși proprietarii și deținătorii de mandate sunt cei responsabili pentru utilizarea corespunzătoare a fondurilor și pentru controlul utilizării acestora;

45.  solicită Comisiei să includă în întreaga legislație viitoare a UE privind plățile o clauză conform căreia întreprinderile deținute de persoane ce dețin mandate în statele membre ale UE și în țările terțe să nu poată solicita finanțare de la UE sau să primească astfel de finanțare;

Realizarea obiectivului de acces deplin la documente și de transparență pentru asigurarea responsabilității în cadrul procesului legislativ

46.  reamintește apelul său adresat Comisiei și Consiliului în Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la accesul public la documente pentru anii 2014-2015(6), în cadrul căreia:

   a solicitat să se extindă sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 pentru a include toate instituțiile europene care nu sunt acoperite în prezent, precum Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție și toate organele și agențiile UE,
   a solicitat ca toate instituțiile, agențiile și celelalte organisme să respecte obligația de a ține registre complete de documente, astfel cum se prevede la articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,
   consideră că documentele create în cadrul trilogurilor, precum ordinile de zi, rezumatele rezultatelor întâlnirilor, procesele-verbale și abordările generale din Consiliu sunt documente legate de procedurile legislative și nu ar trebui, în principiu, să fie tratate altfel decât alte documente legislative și ar trebui să fie puse la dispoziție în mod direct pe site-ul web al Parlamentului,
   a solicitat crearea unui registru interinstituțional comun, inclusiv a unei baze de date comune privind situația dosarelor legislative, în privința căruia lucrările sunt deja în curs, astfel cum a fost convenit în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare,
   a invitat Consiliul să publice procesele-verbale ale ședințelor grupurilor de lucru ale Consiliului și alte documente,
   a solicitat Comisiei să creeze un registru unic al întregii legislații secundare, în special pentru actele delegate, și a luat act de faptul că lucrările privind crearea acestuia sunt în curs, astfel cum a fost convenit în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare,
   și-a exprimat convingerea cu privire la necesitatea de a crea o autoritate de control independentă pentru clasificarea și declasificarea documentelor,
   a solicitat să se pună la dispoziție ordinile de zi și notele de răspuns ale reuniunilor coordonatorilor de comisii, Biroului și Conferinței președinților din cadrul Parlamentului, precum și să se publice pe site-ul web al Parlamentului în principiu toate documentele la care se face referire în ordinile de zi respective,

Transparența reprezentării și a negocierilor externe ale UE

47.  salută recenta jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care consolidează dreptul Parlamentului la informare cu privire la acordurile internaționale, precum și angajamentul instituțiilor de a da curs punctului 40 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare prin negocierea unui schimb de informații și a unei cooperări mai bune; ia act de faptul că negocierile au început la sfârșitul anului 2016 și, în acest sens, îndeamnă Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să își asume angajamente reale și să facă toate eforturile necesare pentru a ajunge în cel mai scurt timp posibil la un acord cu Parlamentul privind îmbunătățirea cooperării și a schimbului de informații cu acesta pe durata întregului ciclu de viață al acordurilor internaționale deoarece acest lucru ar contribui la îmbunătățirea legitimității și a controlului democratic ale acțiunii externe a UE;

48.  constată că, deși există un acord de cooperare interinstituțională între Parlament și Comisie, nu există un aranjament similar între Parlament și Consiliu;

49.  evidențiază eforturile recente ale Comisiei de a spori transparența negocierilor comerciale; consideră, cu toate acestea, că Consiliul și Comisia ar trebui să își îmbunătățească în continuare metodele de lucru pentru o mai bună cooperare cu Parlamentul în ceea ce privește accesul la documente, informațiile și procesul decizional cu referire la toate aspectele și negocierile legate de politica comercială comună (cum ar fi informațiile referitoare la negocieri, inclusiv stabilirea domeniului de aplicare, mandatele și evoluția negocierilor, natura mixtă sau exclusivă a acordurilor comerciale și aplicarea lor provizorie, activitățile și deciziile luate de organismele create prin acorduri comerciale și/sau de investiții, reuniunile experților și actele delegate și de punere în aplicare); în acest sens, regretă faptul că Consiliul nu a pus la dispoziția deputaților în Parlamentul European și a publicului mandatele de negociere pentru toate acordurile aflate în curs de negociere, însă salută faptul că, în cele din urmă, după un an de negocieri între Comisie și Parlament pe tema accesului la documentele legate de negocierile pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), s-a ajuns la un acord operațional de a acorda acces tuturor deputaților în PE, ceea ce face ca negocierile pentru TTIP să fie mai transparente ca niciodată; salută, în acest sens, ambiția Direcției Generale Comerț a Comisiei de a folosi inițiativa actuală privind transparența în legătură cu TTIP ca model pentru toate negocierile comerciale, astfel cum se subliniază în strategia comercială „Comerțul pentru toți”, și de a o pune în aplicare;

50.  subliniază că, astfel cum a evidențiat CJUE, imperativele de transparență decurg din caracterul democratic al guvernanței în cadrul UE și că, atunci când informațiile confidențiale nu sunt accesibile publicului, așa cum se întâmplă în cazul negocierilor comerciale, acestea trebuie să fie disponibile parlamentarilor, care controlează politica comercială în numele cetățenilor; consideră, prin urmare, că accesul la informații clasificate este esențial pentru controlul exercitat de Parlament, care, la rândul său, ar trebui să își respecte obligația de a gestiona astfel de informații în mod corespunzător; consideră că ar trebui să existe criterii clare pentru etichetarea documentelor ca fiind „clasificate” pentru a evita ambiguitatea și deciziile arbitrare și, de asemenea, că documentele ar trebui declasificate de îndată ce clasificarea lor nu mai este necesară; solicită Comisiei să analizeze dacă un document de negociere poate fi făcut public de îndată ce este finalizat la nivel intern; remarcă faptul că în jurisprudența CJUE se stabilește clar că atunci când un document provenind de la o instituție UE face obiectul unei excepții în ceea ce privește dreptul de acces public, instituția trebuie să explice clar de ce accesul la respectivul document ar putea submina în mod specific și efectiv interesul protejat prin excepția în cauză, dar și că acest risc trebuie să fie previzibil într-un mod rezonabil și nu doar pur ipotetic; invită Comisia să pună în aplicare recomandările Ombudsmanului European din iulie 2014 în special în ceea ce privește accesul la documente pentru toate negocierile și publicarea ordinilor de zi și a proceselor-verbale ale reuniunilor la care participă persoane sau organizații ce intră în domeniul de aplicare al registrului de transparență; îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul și publicul larg cu privire la proiectele de ordini de zi ale rundelor de negociere înainte de negocieri, precum și cu privire la ordinile de zi definitive și la rapoarte după negocieri;

51.  consideră că UE trebuie să dea un exemplu în ceea ce privește promovarea transparenței negocierilor comerciale, nu numai în ceea ce privește procesele bilaterale, ci și procesele plurilaterale și multilaterale, atunci când este posibil, iar transparența negocierilor nu trebuie să fie mai redusă decât cea a negocierilor organizate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC); subliniază, totuși, faptul că Comisia trebuie să își convingă partenerii de negocieri să sporească transparența și de partea lor, pentru a se asigura că acest proces este unul reciproc, în cadrul căruia poziția de negociere a UE nu este compromisă, și să includă nivelul dorit de transparență în cadrul exercițiilor de stabilire a domeniului de negociere cu potențialii parteneri de negociere; subliniază că o transparență sporită este în interesul tuturor partenerilor de negocieri ai UE și al părților interesate din lumea întreagă și că aceasta poate consolida comerțul mondial bazat pe norme;

52.  reamintește că este important ca procesul legislativ privind politica comercială comună să se întemeieze pe statistici ale Uniunii, în conformitate cu articolul 338 alineatul (2) din TFUE, și pe evaluări ale impactului și ale impactului asupra dezvoltării durabile care să corespundă celor mai înalte standarde în materie de imparțialitate și fiabilitate, principiu care ar trebui să ghideze toate revizuirile respective, desfășurate în cadrul politicii privind o mai bună reglementare a Comisiei; consideră că efectuarea unor evaluări ale impactului pentru fiecare sector în parte ar conferi mai multă fiabilitate și legitimitate acordurilor comerciale încheiate de UE;

53.  își reiterează apelul adresat Comisiei în cadrul rezoluției sale din 12 aprilie 2016(7) de a elabora un cod de conduită european în materie de transparență, integritate și asumare a răspunderii, cu scopul de a ghida acțiunile reprezentanților UE în cadrul organizațiilor/organismelor internaționale; solicită o mai bună coerență și coordonare a politicilor între instituțiile globale, prin introducerea unor standarde cuprinzătoare în materie de legitimitate democratică, transparență, asumare a răspunderii și integritate; consideră că UE ar trebui să-și simplifice și să-și codifice reprezentarea în cadrul organizațiilor/organismelor multilaterale, pentru a spori transparența, integritatea și responsabilitatea implicării Uniunii în aceste organisme, influența sa și promovarea legislației pe care a adoptat-o printr-un proces democratic; solicită adoptarea unui acord interinstituțional pentru a conferi un caracter oficial dialogurilor dintre reprezentanții UE și Parlament, care urmează să fie organizate cu Parlamentul European pentru a elabora orientări privind adoptarea și coerența pozițiilor europene în perioada care precedă negocierile internaționale majore;

Transparența și responsabilitatea în domeniul cheltuielilor publice

54.  consideră că informațiile privind bugetul și cheltuielile în interiorul UE ar trebui să răspundă cerințelor de transparență și de responsabilitate prin publicare, inclusiv la nivelul statelor membre în cazurile de gestiune partajată;

Transparența și responsabilitatea în ceea ce privește guvernanța economică în zona euro

55.  consideră că deciziile luate în cadrul Eurogrupului, Comitetului economic și financiar, reuniunilor „informale” ale Consiliului ECOFIN și summiturilor zonei euro trebuie să fie instituționalizate, atunci când este necesar, și să devină mai transparente și mai responsabile, inclusiv prin publicarea ordinilor de zi și a proceselor-verbale, găsindu-se un echilibru între transparența dorită și protecția necesară a politicii financiare, monetare și economice a Uniunii sau a unui stat membru;

Transparența și responsabilitatea în ceea ce privește bugetul UE

56.  constată că în anul 2014 au fost soluționate 40 de cazuri de fraudă și corupție privind personalul și membrii instituțiilor UE; subliniază că acest număr este redus și arată că frauda și corupția nu sunt răspândite în cadrul instituțiilor UE(8);

57.  evidențiază faptul că, în 2014, majoritatea cazurilor potențiale de fraudă raportate Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) au vizat utilizarea fondurilor structurale europene (549 din 1 417 acuzații); subliniază că OLAF a recomandat recuperarea a 476,5 milioane EUR din fondurile structurale în 2014; observă că 22,7 milioane EUR au fost recuperate de autoritățile de resort, urmând recomandările OLAF din 2014; solicită statelor membre să dea prioritate alocării corecte a fondurilor UE și să-și maximizeze eforturile pentru a le recupera, atunci când acestea nu sunt corect alocate(9);

58.  solicită Comisiei să prezinte o revizuire a așa-numitelor „six-pack” (pachetul privind guvernanța economică) și „two-pack” (pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare), pentru a oferi Parlamentului competențe sporite de control privind adoptarea documentelor-cheie ale semestrului european și, în special, mijloace eficiente de garantare a respectării principiilor subsidiarității și proporționalității;

59.  solicită Eurogrupului să includă Parlamentul în activitatea de monitorizare a punerii în aplicare a condițiilor contractuale convenite cu beneficiarii asistenței financiare acordate de Mecanismul european de stabilitate;

Protecția avertizorilor și lupta împotriva corupției

60.  salută ancheta Ombudsmanului European privind verificarea modului în care instituțiile UE își respectă obligația de a adopta norme interne privind semnalarea disfuncționalităților; regretă faptul că, potrivit constatărilor Ombudsmanului, unele instituții ale UE nu au pus încă în aplicare în mod adecvat norme de protejare a avertizorilor de integritate; atrage atenția asupra faptului că, până în prezent, numai Parlamentul, Comisia, Secretariatul Ombudsmanului și Curtea de Conturi au adoptat astfel de norme; solicită realizarea de către Parlament a unui studiu privind un mecanism de protejare a asistenților parlamentari acreditați în eventualitatea în care aceștia devin avertizori;

61.  consideră că protecția eficace a avertizorilor este o armă esențială în lupta împotriva corupției și, prin urmare, își reiterează apelul din 25 noiembrie 2015(10) adresat Comisiei de a propune, până în iunie 2016, un cadru legislativ al UE pentru protecția avertizorilor și a persoanelor asimilate acestora(11), ținând seama de evaluarea normelor la nivel național, cu scopul de a oferi un set de norme minime pentru protecția avertizorilor;

62.  solicită Comisiei să aplice cu strictețe măsurile referitoare la discreție și excludere în ceea ce privește achizițiile publice, realizând verificări adecvate ale contextului în toate cazurile, precum și să aplice criteriile de excludere pentru a elimina întreprinderile în cazul oricărui conflict de interese, acest lucru fiind esențial pentru a proteja credibilitatea instituțiilor;

63.  consideră că, de cele mai multe ori, avertizorii sunt mai degrabă urmăriți penal decât sprijiniți, chiar și cei din instituțiile UE; invită Comisia să propună o modificare la regulamentul privind Secretariatul Ombudsmanului și să adauge la atribuțiile acestuia statutul de punct de contact pentru avertizorii de integritate care se consideră victime ale unor rele tratamente; invită Comisia să propună o majorare adecvată a bugetului Ombudsmanului care să-i permită să pună în aplicare această nouă sarcină solicitantă;

64.  invită UE să își prezinte cât mai curând cererea de aderare la Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO) și solicită ca Parlamentul European să fie informat în permanență în legătură cu stadiul acestei cereri de aderare; îi solicită Comisiei să includă în următorul raport pe 2016 o sinteză a celor mai mari probleme de corupție din statele membre, recomandări privind politica de combatere a acestora și măsuri de monitorizare ce urmează a fi luate de Comisiei, ținând cont în mod specific de impactul negativ al corupției asupra funcționării pieței interne;

65.  consideră că persoanele condamnate prin hotărâri definitive pentru corupție în UE sau întreprinderile conduse sau deținute de persoane care au comis fapte de corupție sau de deturnare de fonduri publice în favoarea întreprinderilor lor și care au fost condamnate prin hotărâri definitive pentru acest motiv, ar trebui, pentru o perioadă de cel puțin trei ani, să fie excluse în mod efectiv de la încheierea de contracte de achiziții publice cu Uniunea Europeană și de la obținerea de fonduri din partea UE; solicită Comisiei să-și revizuiască sistemul de excludere; subliniază că întreprinderile excluse de către Comisie de la procedurile de ofertare pentru fonduri ale UE ar trebui să fie în mod implicit incluse pe o listă disponibilă publicului, pentru a proteja mai bine interesele financiare ale UE și pentru a permite exercitarea unui control public;

66.  remarcă faptul că, de când a fost admisă ca membră la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) la 12 noiembrie 2008, Uniunea Europeană nu a participat la mecanismul de evaluare prevăzut de convenție și nici nu a făcut primul pas pentru a definitiva o autoevaluare a modului în care pune în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul convenției; solicită Uniunii Europene să-și respecte obligațiile prevăzute de UNCAC, prin finalizarea unei autoevaluări privind modul în care pune în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul convenției și prin participarea la mecanismul de evaluare inter pares; solicită Comisiei să publice cât mai curând posibil următorul său raport anticorupție și să includă în toate rapoartele anticorupție ale UE un capitol privind instituțiile UE; solicită Comisiei să efectueze analize aprofundate, atât la nivelul instituțiilor UE, cât și al statelor membre, asupra mediului în care sunt implementate politicile, pentru a identifica factorii critici inerenți, zonele vulnerabile și factorii de risc care conduc la corupție;

67.  reamintește poziția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal(12) și solicită adoptarea unei decizii rapide în această privință;

Integritatea în cadrul reglementării UE

68.  invită Comisia să aibă în vedere introducerea unor garanții sistemice în vederea evitării conflictelor de interese în domeniul reglementării produselor industriale și al aplicării politicilor; invită Comisia să abordeze actualele conflicte de interese structurale din domeniul evaluării publice a riscului pentru produsele reglementate, mai precis situația în care evaluarea acestor produse se bazează în mare parte sau exclusiv pe studiile realizate de solicitanți sau de terțe părți plătite de aceștia, în timp ce cercetarea independentă este adesea neglijată sau respinsă; insistă ca producătorii să continue să furnizeze studii, împărțind costurile între marile întreprinderi și IMM-uri, în funcție de cota de piață a acestora în vederea asigurării echității, dar ca toți evaluatorii să fie obligați să țină seama pe deplin în evaluările lor de studiile științifice independente evaluate inter pares; invită Comisia să revizuiască în special comunicarea sa din 2002 referitoare la principiile generale și principiile de bază privind consultarea părților interesate; sugerează faptul că, pentru a remedia problemele care apar din cauza suprimării selective a rezultatelor defavorabile ale cercetărilor, înregistrarea prealabilă a studiilor și a testelor științifice, în care să se menționeze sfera de aplicare și data preconizată de finalizare, ar putea reprezenta o condiție pentru ca acestea să fie luate în considerare în cadrul proceselor de reglementare și elaborare a politicilor; subliniază faptul că, pentru a dispune de consiliere științifică competentă și independentă pentru elaborarea politicilor, este important să existe resurse adecvate pentru dezvoltarea expertizei interne în cadrul agențiilor specializate ale UE, inclusiv posibilitatea de a realiza cercetări și teste care să fie publicate, sporind astfel atractivitatea funcțiilor de consiliere privind reglementarea din cadrul serviciilor publice, fără a periclita perspectivele de carieră universitară ale oamenilor de știință;

Consolidarea controlului parlamentar asupra Comisiei și agențiilor sale

69.  invită Comisia să elaboreze un regulament referitor la toate agențiile UE, în temeiul căruia i se vor acorda Parlamentului competențe de codecizie în procedura de numire sau de concediere a directorilor acestor agenții și un drept direct de a îi chestiona și audia;

70.  subliniază faptul că este nevoie de experți independenți și solicită să se acorde o mai mare importanță eliminării conflictelor de interese în comisiile de experți din cadrul acestor agenții; constată că, în prezent, experții din mai multe agenții, inclusiv din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), nu sunt plătiți; solicită ca experții din agențiile de reglementare care reprezintă, de exemplu, organizațiile non-profit sau mediile academice să beneficieze de o compensație adecvată; subliniază că este important să existe resurse adecvate pentru dezvoltarea expertizei interne în cadrul agențiilor specializate ale UE;

71.  solicită EFSA, Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) și Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) să-și revizuiască urgent politicile de independență, astfel încât să-și asigure în mod explicit independența strictă față de sectoarele economice pe care le reglementează și să evite conflicte de interese în rândul personalului și experților lor;

72.  sprijină practica parlamentelor naționale de a-i invita pe comisari pentru a îi audia;

73.  reamintește că competența de a institui comisii de anchetă este o caracteristică intrinsecă a sistemelor parlamentare din întreaga lume și că Tratatul de la Lisabona prevede o procedură legislativă specială de adoptare a unui regulament privind dreptul de anchetă menționat la articolul 226 al treilea paragraf din TFUE; subliniază că, în conformitate cu principiul cooperării loiale, Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să convină asupra adoptării unui nou regulament;

74.  solicită adoptarea rapidă a unei decizii de către Consiliu și de către Comisie privind propunerea Parlamentului din 23 mai 2012 referitoare la un regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului(13);

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0376.
(2) JO C 271 E, 12.11.2009, p. 48.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0203.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0484.
(5) Hotărârea Curții de Justiție din 21 septembrie 2010, Regatul Suediei/Association de la presse internationale ASBL (API), Comisia Europeană (C-514/07 P), Association de la presse internationale ASBL (API)/Comisia Europeană (C-528/07 P) și Comisia Europeană/Association de la presse internationale ASBL (API) (C-532/07 P), cauzele conexate C-514/07 P, C-528/07 P și C-532/07 P, ECLI:EU:C:2010:541.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0202.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.
(8) Raportul OLAF din 2014, Al 15-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2014.
(9) Ibidem.
(10) A se vedea rezoluția din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (Texte adoptate, P8_TA(2015)0408).
(11) Ibid., punctul 144.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0427.
(13) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 41.

Notă juridică