Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Zambia, în special cazul lui Hakainde Hichilema (2017/2681(RSP))

P8_TA(2017)0218 RC-B8-0361/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Zambia,

–  având în vedere declarația din 16 aprilie 2017 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă privind tensiunile politice din Zambia,

–  având în vedere raportul misiunii UE de observare a alegerilor privind alegerile din 2016 din Zambia,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere constituția Zambiei,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Zambia este o democrație de durată exemplară, în ultimii 25 de ani având loc tranziții pașnice; întrucât, din păcate, perioada care a precedat alegerile din 2016 a fost marcată de confruntări violente între susținătorii celor două partide principale, Frontul Patriotic și Partidul Unit pentru Dezvoltare Națională (UPND, partidul de opoziție);

B.  întrucât la 11 mai 2017 s-a împlinit o lună de la încarcerarea liderului UPND, Hakainde Hichilema, care, la 11 aprilie, a fost arestat, împreună cu cinci dintre angajații săi, de ofițeri de poliție înarmați puternic în urma unei descinderi la locuința sa;

C.  întrucât Hichilema a fost acuzat că a pus în pericol viața președintelui prin obstrucționarea coloanei prezidențiale la Mongu, la 9 aprilie 2017, și a fost imediat învinuit de trădare, o infracțiune pentru care nu se acceptă cauțiune în Zambia, precum și de nerespectarea îndatoririlor și ordinelor legale și de utilizarea unui limbaj ofensator; întrucât el a respins toate aceste acuzații;

D.  întrucât, în ciuda faptului că Zambia este o țară aboliționistă de facto unde ultima execuție a avut loc în 1997, pedeapsa maximă pentru trădare rămâne pedeapsa cu moartea;

E.  întrucât avocații lui Hichilema au declarat cazul său neîntemeiat și au solicitat Tribunalului din Lusaka să renunțe la acuzații; întrucât Tribunalul a menținut acuzațiile pe motivul că singura instanță competentă pentru trădare este Curtea Supremă;

F.  întrucât, în prezent, Hichilema este închis la Centrul de detenție central din Lusaka, unde accesul mijloacelor de comunicare private, al avocaților, al susținătorilor și al prietenilor este limitat; întrucât Hichilema și avocații săi au semnalat că, în perioada de detenție, acesta a făcut obiectul unui tratament degradant;

G.  întrucât UPND consideră că acuzațiile sunt motivate politic, iar arestarea lui Hichilema a generat un val de proteste, confruntări violente și tensiuni politice tot mai pronunțate în țară;

H.  întrucât organizațiile pentru drepturile omului au făcut apel la autoritățile din Zambia să renunțe la acuzații, susținând că „sunt menite să îl hărțuiască și intimideze pe Hichilema și să îl împiedice să își desfășoare activitatea politică”; întrucât președintele Lungu a declarat la 14 aprilie 2017 că nu va interveni în cazul Hichilema;

I.  întrucât Conferința episcopilor catolici din Zambia a criticat arestarea violentă a principalilor lideri ai opoziției țării și a condamnat faptul că s-a recurs la forțele de poliție naționale pentru a împiedica, după câte se pare, organizarea și funcționarea generală a opoziției politice;

J.  întrucât, după ce Hichilema a fost învins cu o marjă foarte mică la alegerile prezidențiale din august 2016 de președintele Lungu, UPND a contestat legitimitatea rezultatelor alegerilor și independența sistemului judiciar, dar plângerea sa a fost respinsă fără a fi examinată în instanță;

K.  întrucât, la 18 aprilie 2017, Hichilema și alți cinci membri ai UPND au fost pus sub acuzație pentru încă o infracțiune de trădare, pe motiv că ar fi încercat să înlăture guvernul în perioada 5-8 aprilie;

L.  întrucât, la 13 noiembrie 2016, misiunea UE de observare a alegerilor a emis raportul său final, în care a precizat că alegerile generale din 2016 au fost pregătite în mod profesional în mare măsură, dar că ambele partide politice principale au făcut declarații care au generat tensiuni în timpul campaniei, ceea ce a dus la mai multe incidente violente grave;

M.  întrucât atât UE, cât și Statele Unite și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu încarcerarea liderului opoziției și au solicitat inițierea unui dialog pașnic între guvern și UPND, pentru a atenua tensiunile care s-au instalat între cele două părți;

N.  întrucât, la 20 aprilie 2017, președintele Zambiei a amenințat că va impune starea de urgență după ce o serie de magazine și secții de poliție au făcut obiectul unor incendii intenționate, care au fost puse pe seama UPND; întrucât este probabil ca acest lucru să accentueze tensiunile actuale, prin urmare, ar trebui găsită o soluție politică;

O.  întrucât cazul lui Hichilema survine în contextul intensificării tensiunilor politice generate de alegerile controversate de anul trecut; întrucât observatorii pentru drepturile omului au semnalat acte de represiune împotriva activiștilor politici și a partidelor de opoziție, utilizarea excesivă a forței pentru a dispersa protestatarii pașnici și luarea de măsuri drastice împotriva mass-mediei și a jurnaliștilor independenți;

P.  întrucât guvernul a declarat că este dispus să se angajeze într-un dialog, cu condiția ca toate partidele de opoziție să accepte rezultatul alegerilor din 2016;

Q.  întrucât Zambia este parte semnatară a Acordului de la Cotonou, al cărui articol 9 prevede că părțile se angajează să promoveze și să protejeze toate libertățile fundamentale și toate drepturile omului, inclusiv drepturile politice;

R.  întrucât, la 27 martie 2017, Guvernul Zambiei a început consultări publice cu privire la apartenența țării la Curtea Penală Internațională,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la arestarea și încarcerarea lui Hakainde Hichilema și insistă asupra necesității de a asigura permanent echitatea, diligența și transparența în aplicarea legii și pe parcursul procesului penal; ia act cu îngrijorare de relatările privind motivația politică a acuzațiilor și reamintește Guvernului Zambiei că are obligația de a garanta drepturile fundamentale și statul de drept, inclusiv accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, astfel cum prevăd Carta africană și alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului;

2.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu numărul tot mai mare de restricții legate de libertatea de exprimare și libertatea de asociere; invită guvernul să își continue eforturile de a restabili libertatea totală a presei; insistă asupra faptului că guvernul are responsabilitatea de a preîntâmpina înrăutățirea tensiunilor politice actuale, precum și de a respecta, proteja și promova drepturile civile și politice ale cetățenilor săi;

3.  invită autoritățile din Zambia să desfășoare rapid o anchetă imparțială și aprofundată cu privire la presupusele rele tratamente suferite de Hichilema în timpul detenției și să îi tragă la răspundere pe cei care se fac vinovați de ele;

4.  încurajează toate părțile interesate relevante din politică să facă uz de căile de atac constituționale și legale, în conformitate cu normele și standardele internaționale, pentru a soluționa toate litigiile sau divergențele legate de rezultatele alegerilor și să facă tot posibilul pentru a asigura pacea și securitatea societății civile;

5.  solicită UE să continue să monitorizeze îndeaproape situația generală în Zambia și să recurgă la toate mijloacele politice disponibile, inclusiv la dialogul la cel mai înalt nivel, pentru a garanta menținerea condițiilor pentru statul de drept, democrație, un spațiu politic deschis, instituții libere și respectarea drepturilor omului;

6.  îndeamnă Guvernul Zambiei să ia în considerare recomandările finale privind alegerile din 2016 ale misiunii UE de observare a alegerilor, în special cele cu privire la necesitatea de a elimina restricțiile legate de libertatea de întrunire din Legea privind ordinea publică, de a garanta libertatea și independența mass-mediei, precum și de a lua toate măsurile adecvate pentru a împiedica violențele politice;

7.  insistă că este necesar să se inițieze urgent un dialog pașnic și constructiv între Frontul Patriotic și UPND, pentru a restabili încrederea și stabilitatea politică; subliniază că ambele părți au responsabilitatea de a se abține de la instigarea la violență și de la provocarea actelor de violență și de a crea un mediu propice dezbaterii democratice deschise; salută implicarea partenerilor internaționali și regionali și rolul de mediere pe care și l-au asumat în acest sens, precum și apelul la dialog lansat de Comisia pentru drepturile omului din cadrul ONU în vederea combaterii violenței politice;

8.  sprijină inițiativa Conferinței episcopilor catolici din Zambia și a altor grupuri ale societății civile de a solicita inițierea unui dialog între părțile opuse;

9.  reafirmă că se opune cu fermitate pedepsei cu moartea în orice caz și în orice circumstanțe; salută faptul că, din 1997, în Zambia nu a avut loc nicio execuție; invită Zambia să ratifice cel de-al Doilea protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice cu scopul de a aboli pedeapsa cu moartea;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, copreședinților Adunării Parlamentare Comune ACP-UE, Comisiei Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican, Guvernului Zambiei și secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Etiopia, în special cazul Dr. Merera Gudina (2017/2682(RSP))

P8_TA(2017)0219 RC-B8-0369/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Etiopia,

–  având în vedere cea mai recentă evaluare periodică universală privind Etiopia realizată înaintea Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 2015;

–  având în vedere comunicatul de presă al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în urma vizitei Vicepreședintele Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, la prim-ministrul etiopian, Hailemariam Desalegn, la Addis Abeba, în data de 17 martie 2017,

–  având în vedere Constituția Republicii Federale Democrate Etiopia, adoptată la 8 decembrie 1994, în special dispozițiile capitolului III privind drepturile și libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile democratice,

–  având în vedere raportul oral din 18 aprilie 2017 al Comisiei etiopiene pentru drepturile omului adresat Parlamentului Etiopiei,

–  având în vedere declarația din 10 aprilie 2017 a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, cu ocazia vizitei sale în Etiopia pentru lansarea Angajamentului strategic pentru drepturile omului și guvernanță,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Etiopia în 1993,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere declarația SEAE din 23 decembrie 2015 referitoare la recentele ciocniri din Etiopia,

–  având în vedere declarația din 10 octombrie 2016 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR referitoare la anunțarea stării de urgență în Etiopia,

–  având în vedere Agenda comună în materie de migrație și mobilitate UE-Etiopia, semnată la 11 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația din 18 decembrie 2015 a Departamentului de Stat din SUA cu privire la ciocnirile din Oromia, Etiopia,

–  având în vedere Angajamentul strategic UE-Etiopia,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere vizita în Etiopia a Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, care s-a încheiat la 4 mai 2017,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Etiopia are un rol esențial în regiune și se bucură de sprijin politic din partea donatorilor occidentali și a majorității vecinilor săi din regiune, datorită rolului său de gazdă a Uniunii Africane (UA) și contribuției sale la misiunile ONU de menținere a păcii și la securitate și participării sale la parteneriate de ajutor cu țările occidentale, sprijinind eforturile internaționale de a aduce stabilitatea în Somalia și de a combate grupările teroriste din regiune; întrucât Etiopia este, de asemenea, puternic implicată, în relațiile dintre Sudan și Sudanul de Sud și a organizat negocieri de pace sub egida IGAD;

B.  întrucât, cu o populație de 100 milioane de locuitori, Etiopia este, se pare, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Africa, atrăgând investiții străine semnificative, inclusiv în agricultură, construcții și industria prelucrătoare, în proiecte de dezvoltare la scară largă, precum construirea de baraje hidroelectrice și plantațiile, pe lângă arendarea extinsă, adesea în favoarea unor companii străine, și a înregistrat o rată medie a creșterii de 10 % în ultimii zece ani; întrucât, cu toate acestea, Etiopia rămâne una dintre cele mai sărace economii, cu un VNB de 632 USD pe cap de locuitor; întrucât indicele dezvoltării umane pentru 2014 o clasa pe locul 173 din 187;

C.  întrucât criza umanitară actuală din Cornul Africii, care afectează regiunea Ogaden și alte zone din Etiopia a dus la apariția holerei și la penurie de alimente, din cauza cărora au murit deja numeroase persoane și alte mii de persoane se află în pericol, în special de la începutul lunii martie 2017; întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a lansat cel mai mare apel al său pentru strângerea a 96,4 milioane USD pentru a ajuta 1,19 milioane de refugiați și foști refugiați din Sudan, Somalia, Etiopia și Republica Centrafricană; întrucât, în ianuarie 2017, Etiopia a declarat situație de urgență din cauza secetei în provinciile sale din est, 5,6 milioane de persoane având nevoie urgentă de asistență, și face apel la ajutor din partea comunității internaționale; întrucât, în 2016, din cauza secetei au suferit de foame 10 milioane de persoane și au murit sute de mii de animale de producție;

D.  întrucât Acordul de angajament strategic UE-Etiopia a fost semnat la 14 iunie 2016; întrucât acesta recunoaște rolul esențial jucat de Etiopia în Africa și comunitatea internațională, precum și creșterea sa economică semnificativă și progresele pe calea atingerii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; întrucât UE sprijină rolul constructiv al Etiopiei în ceea ce privește pacea și securitatea în Cornul Africii;

E.  întrucât Etiopia se confruntă cu fluxuri permanente de migranți, înspre și dinspre teritoriul său, și găzduiește aproximativ 800 000 de refugiați, în special din Sudanul de Sud și Eritreea, dar și din Somalia; întrucât, la 11 noiembrie 2015, a fost semnată de UE și Etiopia o Agenda comună în materie de migrație și mobilitate (ACMM), pentru consolidarea cooperării și dialogului dintre cele două părți în domeniul migrației;

F.  întrucât Etiopia este semnatară a Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării ACP-UE;

G.  întrucât autoritățile etiopiene au folosit în mod repetat forța excesivă împotriva demonstranților pașnici și au comis încălcări ale drepturilor omului împotriva membrilor comunității Oromo și ai altor grupuri etnice, inclusiv acte de persecuție, arestări arbitrare și ucideri, din cauza percepției că aceste comunități se opun guvernului; întrucât guvernul Etiopiei îi acuză în mod regulat pe cei care critică politica guvernamentală de asociere la acțiuni de terorism; întrucât jurnaliști, bloggeri, protestatari și activiști au fost trimiși în judecată în baza Proclamației privind combaterea terorismul din 2009 din această țară, lege cu dispoziții dure;

H.  întrucât situația s-a deteriorat la mijlocul lunii aprilie 2014, când guvernul a anunțat punerea în aplicare a Planului de dezvoltare regională integrată Addis Abeba, care propune extinderea instalațiilor către zone din afara orașului, care aparțin Statului național regional Oromia, cea mai mare regiune etiopiană din jurul orașului Addis Abeba;

I.  întrucât, la 14 ianuarie 2016, guvernul a decis să anuleze planul contestat de dezvoltare urbană la scară largă; întrucât extinderea orașului Addis Abeba a determinat deja strămutarea a numeroși agricultori Oromo, aceștia devenind victime ale sărăciei;

J.  întrucât, în 2015 și 2016, au avut loc proteste de masă în Oromia legate de extinderea limitei municipale pe terenul agricultorilor Oromo, unde trăiesc două milioane de persoane, având în vedere că exproprierile au fost considerate acaparare a terenurilor; întrucât, potrivit raportului din 19 aprilie 2017 al Comisiei etiopiene pentru drepturile omului, mandatată să desfășoare investigații cu privire la tulburări, între iunie și octombrie 2016, și-au pierdut viața 462 de civili și 33 de membri ai forțelor de securitate și au fost răniți 338 de civili și 126 de membri ai forțelor de securitate;

K.  întrucât, la 9 octombrie 2016, prim-ministrul Etiopiei, Hailemariam Desalegn, a declarat starea de urgență, prevăzută de Constituția Etiopiei; întrucât starea de urgență autorizează armata să asigure securitatea în întreaga țară și impune și mai multe restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare și accesul la informație; întrucât, la 15 martie 2017, guvernul a anunțat că au fost ridicate mai multe restricții impuse de starea de urgență, afirmând că postul de comandă nu va mai putea aresta persoane în mod arbitrar sau efectua percheziții pe proprietăți fără mandat, iar starea de asediu și unele restricții asupra mass-mediei vor fi ridicate; întrucât, la 29 martie 2017, Parlamentul Etiopiei a convenit în unanimitate să prelungească starea de urgență cu patru luni;

L.  întrucât, la 30 noiembrie 2016, forțele de securitate etiopiene l-au arestat pe dr Merera Gudina, președintele partidului etiopian din opoziție Congresul Federalist Oromo, la Addis Abeba, în urma vizitei sale la Parlamentul European din data de 9 noiembrie 2016, unde a participat la o masă rotundă împreună cu alți lideri ai opoziției, încălcând astfel legea care instaurează starea de urgență, „exercitând presiuni asupra guvernului”, „amenințând societatea prin violență” și încercând să „ perturbe ordinea constituțională”; întrucât cererea sa de eliberare pe cauțiune a fost refuzată și el se află în continuare în închisoare în așteptarea verdictului; întrucât, la 24 februarie 2017, lui Merera Gudina și altor doi copârâți, Berhanu Nega și Jawar Mohammed, li s-au adus patru capete de acuzare separate pentru nerespectarea codului penal etiopian;

M.  întrucât și alți activiști, jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, inclusiv Getachew Shiferaw (redactorul-șef al Negere Ethiopia), Fikadu Mirkana (Organizația Oromia Radio and TV), Eskinder Nega (jurnalist de marcă), Bekele Gerba (activist pacifist oromo) și Andargachew Tsige (lider al opoziției) au fost arestați sau sunt reținuți; întrucât activista online Yonathan Tesfaye a fost condamnată, în temeiul legislației antiterorism, pentru comentarii făcute pe Facebook și riscă o pedeapsă între 10 și 20 de ani de închisoare;

N.  întrucât cardiologul suedezo-etiopian, dr. Fikru Maru, conducea primul spital de cardiologie din Addis Abeba; întrucât din 2013 se află în închisoare în Etiopia, aducându-i-se acuzații foarte îndoielnice; întrucât a petrecut mai mulți ani în închisoare fără a fi judecat; întrucât acum este acuzat și de terorism, chiar înainte de a-și termina ispășirea pedepsei;

O.  întrucât Etiopia a găzduit recent înalți funcționari specializați în drepturile omului, printre care Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, pentru a marca lansarea dialogului sectorial privind drepturile omului și guvernanța în cadrul Angajamentului strategic UE-Etiopia; întrucât s-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului în Etiopia, precum și în ceea ce privește privarea de libertate a personalităților politice, recurgerea continuă la legea împotriva terorismului/ legea CSO și prelungirea stării de urgență;

P.  întrucât, la data de 5 mai 2017, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a declarat că Proclamația privind organizațiile caritative și asociațiile, legea împotriva terorismului și legea privind mass-media din Etiopia „nu par să respecte normele juridice internaționale relevante și ar trebui reformate”,

1.  invită guvernul etiopian să elibereze imediat pe cauțiune și să renunțe la toate acuzațiile împotriva dr Merera Gudina, dr. Fikru Maru și a tuturor celorlalți prizonieri politici și să renunțe la procedurile împotriva lui Berhanu Nega și Jawar Mohammed, care au fost puși sub acuzare în lipsă și sunt în prezent în exil; subliniază că, pentru ca orice dialog cu opoziția să fie considerat credibil, liderii politici din opoziție, cum ar fi dr Merera Gudina, trebuie să fie eliberați; o invită pe Înalta Reprezentantă a UE să mobilizeze statele membre pentru a realiza de urgență o anchetă internațională coordonată de ONU pentru a investiga în mod credibil, transparent și independent uciderea protestatarilor și să facă presiune asupra guvernului etiopian să își dea acordul;

2.  îndeamnă guvernul etiopian să elimine în continuare restricțiile și să pună capăt stării de urgență, recunoscând că acest lucru împiedică libertatea de exprimare și limitează grav exprimarea opiniilor legitime și diverse privind societatea etiopiană, de care este mare nevoie pentru a aborda criza din Etiopia; subliniază că această lipsă de dialog reprezintă un risc pentru stabilitatea Etiopiei;

3.  solicită autorităților etiopiene să nu mai utilizeze legislația împotriva terorismului (Proclamația privind antiterorismul nr. 652/2009) pentru a reprima protestele pașnice sau opiniile divergente legitime; solicită, de asemenea, guvernului etiopian să își revizuiască legea împotriva terorismului;

4.  consideră că în Etiopia este nevoie de o participare democratică diversificată din punct de vedere etnic mai extinsă și de acces egal la oportunități politice, economice, sociale și culturale în rândul diferitelor grupuri etnice și religioase;

5.  îndeamnă guvernul etiopian să respecte pe deplin libertatea de exprimare, de asociere și a presei, după cum este prevăzut în Constituția Etiopiei și să îi elibereze pe jurnaliștii și bloggerii închiși pe nedrept; este ferm convins că protestele pașnice fac parte din procesul democratic și că utilizarea excesivă a forței trebuie evitată în toate situațiile; îndeamnă guvernul să pună în aplicare în mod corespunzător recomandările Comisiei etiopiene privind drepturile omului referitoare la protestele violente recente, în special pentru a-i aduce în fața justiției pe membrii diverselor forțe de securitate responsabili de violențe, împiedicând atacurile care vizează anumite naționalități și apărând dreptul cetățenilor la justiție;

6.  reamintește guvernului etiopian obligația pe care o are de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv accesul la justiție și dreptul la un proces corect, așa cum se prevede în Carta Africană și în alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului, inclusiv Acordul de la Cotonou, în special articolele 8 și 96;

7.  invită guvernul etiopian să acorde organizațiilor și ONG-urilor active în domeniul drepturilor omului acces neîngrădit în toate regiunile țării, în special în cele unde se înregistrează conflicte și proteste;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la legislația care restricționează grav dreptul la libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de informare, de asociere și de întrunire pașnică, precum și monitorizarea situației drepturilor fundamentale;

9.  reamintește că Etiopia este o țară de destinație, tranzit și origine importantă pentru migranți și că găzduiește cea mai mare populație de refugiați din Africa; ia act de adoptarea de către UE și Etiopia a unei agende comune privind migrația, care se referă la problema refugiaților, controalele la frontieră și lupta împotriva traficului de ființe umane; invită, de asemenea, Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape toate proiectele inițiate recent în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa; reamintește că Etiopia este a doua cea mai populată țară din Africa și are una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere, dar, în același timp, este și una dintre cele mai sărace; reamintește că, cu cei 5 328 km de frontieră, Etiopia se confruntă cu fragilitatea vecinilor săi și cu afluxul permanent de migranți, adăpostind aproximativ 800 000 de refugiați;

10.  ia act de rolul major pe care Etiopia îl joacă în regiune și, în special, sprijinul acordat de aceasta pentru stabilizarea Somaliei, lupta împotriva terorismului, procesul de pace dintre Sudan și Sudanul de Sud și cel din Sudanul de Sud însuși; consideră că este esențial pentru Uniunea Europeană să stabilească un dialog politic cu această țară importantă;

11.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la seceta actuală din Etiopia, care a contribuit la înrăutățirea situației umanitare din țară; salută acordarea unei asistențe financiare suplimentare în valoare de 165 milioane EUR regiunii pentru criza din Sudanul de Sud și din țările învecinate, precum și pentru seceta din Etiopia, Somalia și Kenia;

12.  felicită Etiopia pentru progresele pe care le-a realizat în îmbunătățirea condițiilor pentru populația sa aflată în expansiune rapidă, inclusiv pentru refugiații proveniți din zonele de conflict din statele învecinate, și apreciază rolul de lider pe care îl joacă în regiune și în cadrul Uniunii Africane;

13.  consideră că viitoarea cooperare dintre UE și Etiopia ar trebui să ia în considerare necesitatea de a realiza progrese importante în ceea ce privește criteriile de referință în domeniul drepturilor omului;

14.  invită autoritățile etiopiene să împiedice discriminarea etnică și să ia măsuri pentru a stabili un dialog pacifist și constructiv între diferitele comunități;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintei Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Comisiei Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican, precum și guvernului Etiopiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Sudanul de Sud (2017/2683(RSP))

P8_TA(2017)0220 RC-B8-0358/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Sudanul și Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația din 8 mai 2017 a troicii (SUA, Regatul Unit și Norvegia) și a UE referitoare la situația în materie de securitate din Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU, din 29 aprilie 2017, privind Sudanul de Sud,

–  având în vedere raportul final din 13 aprilie 2017 al grupului de experți al Consiliului de Securitate al ONU privind Sudanul de Sud,

–  având în vedere comunicatul din 25 martie 2017 al celui de al 30-lea summit extraordinar al Autorității interguvernamentale pentru dezvoltare (IGAD) privind Sudanul de Sud,

–  având în vedere rezultatul celei de a 34-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva, care a avut loc în perioada 27 februarie - 24 martie 2017,

–  având în vedere declarația din 23 martie 2017 a Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația din Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația Comisiei adresată Parlamentului European din 1 februarie 2017,

–  având în vedere rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2327 (2016) din 16 decembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2016 referitoare la Sudanul de Sud,

–  având în vedere raportul umanitar din 9 mai 2017 al Biroului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare;

–  având în vedere Acordul IGAD privind soluționarea conflictului din Republica Sudanul de Sud (ARCSS) din 17 august 2015,

–  având în vedere Acordul global de pace (AGP) pentru Sudan din 2005,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Sudanul de Sud se confruntă cu un război civil de peste trei ani, conflict care a izbucnit după ce Salva Kiir, președintele țării și membru al grupului etnic Dinka, l-a acuzat pe vicepreședintele demis, Riek Machar, aparținând grupului etnic Nuer, de complot în vederea organizării unei lovituri de stat împotriva sa; întrucât Riek Machar a negat tentativa de lovitură de stat;

B.  întrucât, în ciuda semnării ARCSS în august 2015, continuă să existe un dispreț total față de drepturile internaționale ale omului și de dreptul umanitar și o lipsă de responsabilitate pentru încălcările și abuzurile comise în timpul conflictului;

C.  întrucât țara se confruntă cu foametea și prăbușirea economică ca urmare a războiului civil, peste 3,6 milioane de persoane fiind forțate să își părăsească locuințele și circa 4,9 milioane de persoane fiind afectate de insecuritatea alimentară; întrucât nevoile umanitare au continuat să crească până la niveluri alarmante, un număr estimat de 7,5 milioane de persoane având nevoie de asistență umanitară și peste un milion de persoane beneficiind în prezent de adăpost în structuri furnizate de ONU; întrucât agențiile ONU și-au intensificat apelul la ajutorul umanitar, afirmând că au nevoie de cel puțin 1,4 miliarde USD pentru a contribui la atenuarea unor niveluri de suferință „de neimaginat”; întrucât doar 14 % din această cerere a fost finanțată până în prezent;

D.  întrucât, în ritmul actual, până la sfârșitul anului 2017, jumătate din populația țării va fi pierit sau va fi fost strămutată; întrucât nu se cunoaște numărul persoanelor care au fost ucise în urma violențelor;

E.  întrucât, în conformitate cu cel mai recent raport al echipei de experți ai ONU, guvernul Sudanului de Sud s-a dovedit a fi unul dintre cei mai mari autori de acte de violență și de încălcări ale drepturilor omului în țară, foametea fiind considerată ca fiind „provocată de om”, una dintre principalele cauze ale acesteia fiind faptul că guvernul Sudanului de Sud risipește banii pe arme;

F.  întrucât, în ultimele săptămâni, amplele ofensive guvernamentale desfășurate în Yuai, Waat, Tonga și Kodok au avut consecințe umanitare tragice, inclusiv strămutarea a 50 000 - 100 000 de persoane; întrucât această acțiune vine după uciderea a numeroși civili, la 8 aprilie 2017, în orașul vestic Wau ca un act de pedepsire colectivă pe motive de apartenență etnică și vederi politice; întrucât forțele guvernamentale continuă să vizeze populația civilă, încălcând dreptul conflictelor armate și au împiedicat misiunea ONU de a proteja populația civilă;

G.  întrucât spitalele și clinicile au fost distruse de către guvern, fapt care constituie o crimă de război; întrucât echipamentele din spitale și clinici au fost furate, fapt care a dus la închiderea acestora și la faptul că nu s-au putut acorda îngrijiri medicale vitale;

H.  întrucât aproape una din trei școli din Sudanul de Sud au fost distruse, deteriorate, ocupate sau închise, lucru care a avut consecințe negative asupra educației unei întregi generații de copii; întrucât, potrivit estimărilor, peste 600 000 de copii în vârstă de sub cinci ani sunt într-o stare de subnutriție gravă;

I.  întrucât aproximativ două milioane de copii au părăsit țara, ceea ce constituie 62 % dintre refugiații care au părăsit Sudanul de Sud, conflictul provocându-le traume, stres și tulburări emoționale insuportabile; întrucât se estimează că 17 000 de copii, îndeosebi băieți, au fost recrutați sau folosiți ca soldați de către forțele și grupurile armate din țară; întrucât mii de copii au fost uciși, violați, strămutați sau lăsați orfani;

J.  întrucât femeile și fetele sunt în mod sistematic violate și răpite ca armă de război, un sondaj al ONU constatând că 70 % dintre femeile care trăiesc în taberele pentru persoanele strămutate în interiorul țării, în Juba, au fost violate, marea majoritate de către forțele de poliție sau de către militari;

K.  întrucât, ca urmare a instabilității din țările vecine, Sudanul de Sud găzduiește, de asemenea, aproximativ 270 000 de refugiați din Sudan, Republica Democratică Congo (RDC), Etiopia și Republica Centrafricană (RCA);

L.  întrucât, în iunie 2016, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat izbucnirea unei epidemii de holeră, care a afectat deja mii de persoane și, potrivit relatărilor, s-a răspândit mai departe în ultimele săptămâni; întrucât multe decese cauzate de holeră, malarie, rujeolă, diaree și boli grave ale căilor respiratorii au drept cauză sărăcia extremă și condițiile de trai deplorabile, iar un mare număr de decese ar fi putut fi evitate dacă aceste persoane ar fi avut acces la asistență medicală;

M.  întrucât ARCSS stipulează că mandatul guvernului de tranziție de unitate națională (TGNU) ar trebui să ia sfârșit în urma alegerilor din august 2018;

N.  întrucât, potrivit ONU și altor relatări credibile, intermediari ce își au sediul în statele membre ale Uniunii Europene și în numeroase țări terțe au transferat elicoptere și mitraliere grupurilor armate din Sudanul de Sud și au furnizat asistență logistică militară; întrucât caracterul prelungit al conflictelor a permis apariția unor noi grupări armate și militarizarea societății;

O.  întrucât numărul de atacuri împotriva convoaielor umanitare și a personalului acestora este extrem de îngrijorător; întrucât cel puțin 79 de lucrători umanitari au fost uciși din decembrie 2013; întrucât, cel mai recent în martie 2017, șase lucrători umanitari și șoferii lor au fost uciși în ceea ce a constituit atacul cel mai ucigător înregistrat până în prezent împotriva lucrătorilor umanitari;

P.  întrucât, la 21 februarie 2017, Comisia a anunțat un pachet de ajutoare de urgență în valoare de 82 de milioane EUR în urma epidemiei cauzate de foamete; întrucât UE este unul dintre cei mai mari donatori pentru această țară, acordând peste 40 % din totalul finanțării umanitare pentru a sprijini programele de salvare vitale în 2016 și aproximativ 381 de milioane EUR sub formă de asistență umanitară de la începutul conflictului, în 2013;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la conflictul în curs din Sudanul de Sud; solicită să se pună capăt imediat tuturor operațiunilor militare și reamintește încă o dată președintelui Salva Kiir, precum și fostului vicepreședinte, Riek Machar, obligațiile ce le revin în temeiul ARCSS; îl invită pe președintele Kiir să pună în aplicare imediat angajamentul său în vederea unei încetări unilaterale a focului, așa cum a transmis șefilor de stat IGAD la 25 martie 2017;

2.  solicită încetarea imediată și completă de către toate părțile participante la conflictul armat a tuturor actelor de violență sexuală îndreptate împotriva civililor, în special împotriva femeilor și fetelor; reamintește faptul că violul ca armă de război constituie o crimă de război pasibilă de pedeapsă în temeiul legislației internaționale; solicită guvernului din Sudanul de Sud să ofere protecție tuturor grupurilor vulnerabile, pentru a aduce făptașii în fața justiției și a pune capăt impunității în rândul poliției și armatei;

3.  denunță toate atacurile împotriva civililor și a lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar, acestea din urmă afectând sistemul de ajutor pentru salvarea de vieți și aprovizionarea; subliniază faptul că nu poate exista o soluționare militară a conflictului și că guvernul din Sudanul de Sud trebuie să se asigure că există o reală încetare a focului care demonstrează un veritabil angajament față de pace și stabilitate; consideră că un angajament față de pace trebuie să meargă dincolo de o simplă încetare a ostilităților și trebuie să includă retragerea trupelor, desființarea milițiilor etnice, permiterea ajutorului umanitar neîngrădit și eliberarea deținuților politici;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară gravă din întreaga țară, care continuă să se deterioreze; solicită, prin urmare, din nou ca UE și statele sale membre să sporească ajutoarele umanitare pentru a reduce foametea, și să exercite presiuni asupra guvernului Sudanului de Sud pentru a se asigura că rutele de aprovizionare cu ajutor umanitar rămân deschise;

5.  regretă recrutarea copiilor în conflictele armate de către toate părțile în Sudanul de Sud; subliniază că recrutarea copiilor de către părțile implicate într-un conflict constituie o crimă de război, pentru care comandanții trebuie să răspundă penal; atrage atenția asupra faptului că o întreagă generație de tineri este în prezent expusă riscului de a suferi traume severe, tulburări emoționale grave și de a nu beneficia de educație; solicită UE să sprijine prin programarea umanitară și pentru dezvoltare furnizarea educației de bază și reabilitarea pe termen lung și consilierea; condamnă cu fermitate utilizarea infrastructurii educaționale pentru operațiuni militare;

6.  invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să folosească toate resursele disponibile pentru a implica ONU, Uniunea Africană (UA) și IGAD în lansarea unui nou proces politic pentru a se ajunge la un armistițiu durabil și la punerea deplină în aplicare a capitolelor privind securitatea și guvernanța din acordul de pace;

7.  consideră că UA, susținută de UE și statele sale membre, trebuie să joace un rol activ în medierea unei soluții politice pentru a asigura o pace de durată în Sudanul de Sud, inclusiv prin alocarea unor resurse suplimentare trimisului special al UA pentru Sudanul de Sud, Alpha Oumar Konare; sprijină solicitările privind organizarea unei conferințe internaționale care urmează să fie organizată de Comisia UA, cu participarea ONU și IGAD, în vederea unificării și reconcilierii eforturilor internaționale de a pune capăt războiului din Sudanul de Sud;

8.  își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea Reprezentantului Special al ONU pentru Sudanul de Sud și pentru mandatul misiunii ONU în Sudanul de Sud (UNMISS) și Forța sa de protecție regională, care sunt însărcinate cu protecția civililor și descurajarea violenței împotriva acestora, și cu crearea condițiilor necesare pentru acordarea de ajutor umanitar; invită toate părțile să faciliteze desfășurarea rapidă a unei Forțe de protecție regională activă sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU, care este menită să consolideze o prezență activă a UNMISS și solicită statelor membre și VP/ÎR să consolideze urgent și semnificativ UNMISS, sporind capacitățile europene;

9.  subliniază, ca o chestiune de urgență, necesitatea stabilirii unei instanțe mixte pentru Sudanul de Sud, care presupune adoptarea statutului juridic de către UA și asistență din resurse ale UE și ale ONU; reamintește că aceasta este o parte a acordului de pace din 2016 și nu ar trebui, prin urmare, să fie deschisă renegocierii;

10.  insistă asupra faptului că, pentru a fi util și favorabil incluziunii, procesul de dialog național ar trebui să îndeplinească criterii de referință clare, inclusiv conducerea neutră și includerea grupurilor de opoziție și a cetățenilor din Sudanul de Sud care trăiesc în afara țării, și că acesta trebuie să includă, de asemenea, reprezentanți ai tuturor părților la conflict și alte părți interesate din Sudanul de Sud, inclusiv reprezentanți ai femeilor, pentru a fi legitim și eficient;

11.  condamnă orice încercare de a limita libertatea de exprimare, care este un drept fundamental al omului și face parte din dezbaterea politică reală; deplânge uciderea lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar, a jurnaliștilor și a reprezentanților societății civile, și solicită ca autorii unor astfel de crime să fie aduși în fața justiției; solicită eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici;

12.  condamnă toate atacurile asupra clădirilor publice și de învățământ și folosirea școlilor în scopuri militare; solicită părților să respecte Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

13.  regretă faptul că Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit să adopte o rezoluție în data de 23 decembrie 2016, care ar fi impus Sudanului de Sud un embargo asupra armelor și o interdicție de călătorie și înghețarea activelor asupra a trei înalți lideri din Sudanul de Sud; solicită ca UE să urmeze un embargo internațional asupra armelor împotriva Sudanului de Sud și acesta să fie pus în aplicare în mod efectiv; este alarmat de rapoartele privind transferurile de arme către Sudanul de Sud, ceea ce constituie o încălcare a Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului, facilitată de intermediari cu sediul în state membre ale UE; solicită statelor membre și VP/ÎR să asigure respectarea regimului UE privind controlul armelor și să abordeze oficial orice țară terță care s-a dovedit a fi exportatoare de arme și de asistență logistică militară către Sudanul de Sud;

14.  invită autoritățile să se asigure că orice acțiune de returnare sau relocare a persoanelor strămutate intern se desfășoară într-un mod sigur și demn; solicită utilizarea unor sancțiuni specifice împotriva oricărei personalități marcante politice sau militare din guvern sau opoziție care perpetuează conflictul sau comite abuzuri în materie de drepturile omului, ca parte a unei strategii a UE de a asigura furnizarea de ajutor umanitar, menținerea unui acord de încetare a focului și realizarea unui nou proces politic pentru a pune în aplicare acordul de pace;

15.  consideră că, din cauza insecurității, a conflictelor recurente și a strămutării în masă a persoanelor, nu pot fi organizate alegeri credibile și pașnice în mediul politic actual; reamintește că mandatul guvernului de tranziție de unitate națională va dura până în iunie 2018; subliniază că este important ca femeilor din Sudanul de Sud să li se ofere un rol deplin în negocierile de pace și în guvernarea țării; solicită UE să sprijine femeile la nivel local, care au un impact pozitiv măsurabil în ceea ce privește calitatea negocierilor de pace prin inversarea tendinței de suspiciune și consolidarea încrederii și promovarea reconcilierii;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Sudanului de Sud, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, Comisarului pentru drepturile omului din Sudanul de Sud, Adunării Naționale Legislative din Sudanul de Sud, instituțiilor Uniunii Africane, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și Secretarului General al ONU.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la propunere de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană, Islanda, Principatul Liechtenstein și Regatul Norvegiei cu privire la un mecanism financiar al SEE pentru perioada 2014-2021, a Acordului dintre Regatul Norvegiei și Uniunea Europeană cu privire la un mecanism financiar norvegian pentru perioada 2014-2021, a Protocolului adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei și a Protocolului adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Islanda (06679/2016 – C8-0175/2016 – 2016/0052(NLE))

P8_TA(2017)0221 A8-0072/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06679/2016),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană, Islanda, Principatul Liechtenstein și Regatul Norvegiei privind un mecanism financiar al SEE pentru perioada 2014-2021 (06956/16),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Regatul Norvegiei și Uniunea Europeană privind un mecanism financiar norvegian pentru perioada 2014-2021 (06957/16),

–  având în vedere proiectul de protocol adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (06960/16),

–  având în vedere proiectul de protocol adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Islanda (06959/16),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0175/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0072/2017),

1.  aprobă încheierea acordurilor și protocoalelor;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, ale Republicii Islanda, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă asurselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE (2016/2302(INI))

P8_TA(2017)0222 A8-0139/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (RDC), precum și actele delegate și cele de punere în aplicare legate de articolele relevante din acest regulament,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”(8),

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru dezvoltare regională conținut în raportul Comisiei sale pentru control bugetar intitulat „Raportul anual pentru 2014 al Băncii Europene de Investiții (BEI)”(A8-0050/2016),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc”(9),

–  având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere” (COM(2014)0473),

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din august 2016 intitulat „Evaluarea ex-post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune (FC)”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 30 octombrie 2014 intitulat „Instrumente financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2013” (COM(2014)0686),

–  având în vedere Orientările Comisiei din 26 noiembrie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 42 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Costuri și comisioane de gestiune eligibile,

–  având în vedere Orientările Comisiei din 10 august 2015 în atenția statelor membre cu privire la aplicarea articolului 37 alineatele (7), (8) și (9) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Combination of support from a financial instrument with other forms of support (Combinarea sprijinului financiar din partea unui instrument financiar cu alte forme de sprijin),

–  având în vedere Orientările Comisiei din 27 martie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Ex-ante assessment (Evaluarea ex-ante),

–  având în vedere Ghidul de referință al Comisiei din 2 iulie 2014 adresat autorităților de management, intitulat „Financial instruments in ESIF programmes 2014-2020” (Instrumentele financiare din programele 2014-2020 pentru fondurile ESI),

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din noiembrie 2016, intitulat „Instrumente financiare în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene. Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și utilizarea instrumentelor financiare pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din decembrie 2015, intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din septembrie 2014 intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și punerea în aplicare a instrumentelor de inginerie financiară, transmise de autoritățile de gestionare în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 13 noiembrie 2015 intitulat „Activitățile legate de instrumentele financiare” (care însoțește documentul Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind instrumentele financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2014) (SWD(2015)0206),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere Raportul special nr. 5/2015 al Curții de Conturi intitulat „Reprezintă instrumentele financiare o soluție de succes și de perspectivă pentru domeniul dezvoltării rurale?”,

–  având în vedere Raportul special nr. 16/2014 al Curții de Conturi Europene întitulat „Eficacitatea demersurilor de combinare a finanțărilor acordate prin intermediul facilităților regionale de investiții cu creditele acordate de instituțiile financiare în scopul sprijinirii politicilor externe ale UE”,

–  având în vedere Raportul special nr. 2/2012 al Curții de Conturi Europene întitulat „Instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2015 intitulat „Instrumente financiare pentru sprijinirea dezvoltării teritoriale”,

–  având în vedere raportul final al Băncii Europene de Investiții din martie 2013, intitulat „Financial Instruments: A Stock-taking Exercise in Preparation for the 2014-2020 Programming Period” (Instrumente financiare: un exercițiu de evaluare pentru pregătirea perioadei de programare 2014-2020),

–  având în vedere studiul intitulat „Financial instruments in the 2014-2020 programming period: first experiences of Member States” (Instrumente financiare pentru perioada de programare 2014-2020: primele experiențe ale statelor membre), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, octombrie 2016,

–  având în vedere studiul intitulat „Review of the Role of the EIB Group in European Cohesion Policy” (Revizuirea rolului Grupului BEI în politica europeană de coeziune), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, martie 2016,

–  având în vedere informarea intitulată „Challenges for EU cohesion policy: Issues in the forthcoming post-2020 reform’ (Provocările pentru politica de coeziune a UE: aspecte-cheie pentru viitoarea reformă pentru perioada de după 2020), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, mai 2016,

–  având în vedere fișa informativă intitulată „Cohesion Policy implementation in the EU28” (Punerea în aplicare a politicii de coeziune în UE-28), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, septembrie 2015,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0139/2017),

A.  întrucât evaluarea/revizuirea cadrului financiar multianual (CFM) și faptul că a trecut aproape jumătate din perioada de programare 2014-2020 au dat naștere la discuții cu privire la combinația de granturi și instrumente financiare care să fie investite prin intermediul bugetului UE în perioada de după 2020,

B.  întrucât propunerea Omnibus (COM(2016)0605) reprezintă singura oportunitate pentru o serie de îmbunătățiri la jumătatea perioadei ale sistemului care guvernează perioada de programare actuală;

C.  întrucât noțiunea de instrumente financiare acoperă o gamă variată de instrumente, iar evaluarea și deciziile privind utilizarea lor necesită o analiză continuă și detaliată, după caz, în funcție de evaluarea necesităților specifice ale economiilor locale și regionale sau ale unui anumit grup țintă,

Perioada 2007-2013 – investiții fiabile prin granturi și instrumente financiare

1.  recunoaște că, deși instrumentele financiare au fost concepute înainte de criza financiară și economică și nu au fost cele mai potrivite pentru un context economic de criză, exercițiul de raportare al Comisiei furnizează dovezi clare că investițiile din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) realizate prin granturi și instrumente financiare au dus la rezultate vizibile și de impact prin realizarea de investiții în regiunile UE, care s-au ridicat la 347,6 miliarde EUR, fără a include cofinanțarea națională și resursele suplimentare mobilizate

2.  salută operațiunile existente ale Băncii Europene de Investiții (BEI) în domeniul politicii de coeziune, care sunt vizibile în cadrul rapoartelor anuale și al rapoartelor sectoriale și dezvăluie impactul asupra IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie, infrastructurii, cercetării și inovării, mediului, energiei și agriculturii; concluzionează că împrumuturile acordate de BEI în sprijinul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 sunt estimate la 147 miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 38 % din toate împrumuturile realizate în UE;

Perioada 2014-2020 – o nouă pagină în domeniul investițiilor prin intermediul fondurilor ESI

3.  salută faptul că, în perioada 2014-2020, se preconizează că UE va investi 454 miliarde EUR prin intermediul fondurilor ESI, iar, împreună cu cofinanțarea națională pentru investiții sub formă de granturi și instrumente financiare, se preconizează că suma va crește la 637 miliarde EUR;

4.  recunoaște că au crescut atât volumul, cât și calitatea instrumentelor financiare (sub formă de microcredite, împrumuturi, garanții, capital propriu și capital de risc) în cadrul gestiunii partajate a politicii de coeziune; subliniază cele două motive principale pentru această tendință: faptul că în perioada 2007-2013 s-au obținut experiențe și învățăminte valoroase în ceea ce privește aplicarea fondurilor ESI prin granturi și instrumente financiare, în timp ce CFM 2014-2020 reflectă necesitatea de după criză de a dispune de mai multe instrumente financiare din cauza limitărilor bugetare;

5.  observă că, potrivit estimărilor, sumele alocate pentru instrumentele financiare din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Fondul social european (FSE) ar fi practic de două ori mai ridicate pentru perioada 2014-2020, în care acestea ar ajunge la 20,9 miliarde EUR, față de perioada 2007-2013, în care s-au ridicat la 11,7 miliarde EUR; constată că partea instrumentelor financiare ar reprezenta, așadar, 6 % din totalul sumei de 351,8 miliarde EUR alocate politicii de coeziune în perioada 2014-2020, comparativ cu 3,4 % din suma de 347 de miliarde EUR alocată în perioada 2007-2013;

6.  remarcă faptul că alocările din Fondul de coeziune se ridică la aproximativ 75 de miliarde EUR, reprezentând 11,8 % din alocările totale ale instrumentelor financiare în perioada 2014-2020; salută creșterea alocării de la 70 de miliarde EUR în perioada 2007-2013 la 75 de miliarde EUR în perioada 2014-2020; subliniază că suma alocată Fondului de coeziune nu ar trebui să fie redusă, având în vedere faptul că aproximativ 34 % din populația Uniunii Europene locuiește în regiuni care beneficiază de sprijin din partea Fondului de coeziune;

7.  ia act de faptul că, până la 31 decembrie 2015, 21 de state membre au angajat un volum total de 5 571,63 milioane EUR de contribuții din programele operaționale în favoarea instrumentelor financiare în contextul actualului CFM, din care 5 005,25 milioane EUR provin din partea FEDR și a FC;

8.  salută faptul că modificările esențiale în materie de reglementare în domeniul programării, implementării și gestionării instrumentelor financiare, cum ar fi legăturile directe la toate cele 11 obiective tematice, evaluarea ex ante obligatorie adecvată care să permită identificarea disfuncționalităților pieței, crearea de instrumente financiare și mecanisme de raportare standard simplificate și personalizate, pot avea un impact critic și pozitiv asupra atractivității și vitezei de implementare a politicii de coeziune prin soluționarea cazurilor de insecuritate juridică care au apărut în cursul perioadei 2007-2013; cu toate acestea, solicită să se depună eforturi pentru a se asigura că modificările în cauză nu afectează atractivitatea instrumentelor financiare și viteza de implementare a acestora;

Granturi și instrumente financiare – logica de intervenție stabilește modalitatea de combinare a acestora

9.  subliniază că, deși sprijină aceleași obiective ale politicii de coeziune, granturile și instrumentele financiare din cadrul fondurilor ESI, care nu sunt un scop în sine, aflate sub gestiune partajată au o logică de intervenție și de aplicare diferită în ceea ce privește abordarea nevoilor de dezvoltare teritorială, sectoarele de intervenție sau nevoile pieței;

10.  recunoaște că, în funcție de tipul proiectului, granturile prezintă diverse puncte forte comparativ cu instrumentele financiare: sprijinirea proiectelor care nu sunt neapărat generatoare de venituri, finanțarea unor proiecte care, din diverse motive, nu pot atrage finanțare privată sau publică, vizarea unor beneficiari, chestiuni și priorități regionale specifice, precum și complexitatea redusă a utilizării din cauza experienței și capacității existente; recunoaște că, în unele cazuri, granturile prezintă anumite limitări: dificultăți de asigurare a calității și sustenabilității proiectului, riscul de a substitui fondurile publice pe termen lung și un efect de evicțiune în ceea ce privește investițiile private potențiale, chiar și în cazul proiectelor care pot fi reînnoite, precum și o capacitate de a genera venituri pentru a rambursa o finanțare bazată pe împrumuturi;

11.  recunoaște că instrumentele financiare oferă avantaje, cum ar fi efectul de pârghie și efectul de reînnoire, atragerea de capital privat și acoperirea unor lacune specifice de finanțare prin proiecte de înaltă calitate eligibile pentru finanțare, maximizând, astfel, eficiența și eficacitatea punerii în aplicare a politicii regionale; recunoaște că instrumentele financiare prezintă anumite dezavantaje, care ar putea să determina intrarea lor în conflict cu instrumente naționale sau regionale mai atractive, cum ar fi: punerea în aplicare mai lentă în anumite regiuni, un nivel crescut de complexitate, un efect de levier mai mic decât cel preconizat al instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI, precum și, în unele cazuri, costuri de punere în aplicare și comisioane de administrare mai ridicate; ia act de faptul că granturile reprezintă forme de investiție mai oportune în anumite domenii de politică, cum ar fi anumite tipuri de infrastructuri publice, serviciile sociale, politica în domeniul cercetării și inovării sau, în general, proiectele care nu generează venituri;

12.  subliniază că logica de intervenție nu este o linie de separare, ci un punct de întâlnire pentru a crea condiții competitive egale pentru granturi și instrumentele financiare, astfel încât politica de coeziune să poată asigura o mai bună acoperire a beneficiarilor și a deficitului de investiții printr-o gamă largă de acțiuni; subliniază că logica de intervenție reprezintă o abordare de jos în sus în programarea fondurilor ESI și că toate statele membre și regiunile ar trebui să continue să ia în considerare cea mai adecvată opțiune atunci stabilesc în mod liber cota-parte a instrumentelor financiare sau a granturilor în calitate de instrumente de punere în aplicare care să contribuie la prioritățile selectate în cadrul programelor operaționale corespunzătoare, ținând seama de faptul că autoritățile locale și regionale sunt implicate și joacă un rol esențial; reamintește că autoritățile de management sunt cele care trebuie să decidă în mod voluntar ce tip de instrument financiar este mai adecvat în vederea punerii în aplicare;

Performanța instrumentelor financiare – provocări

13.  recunoaște importanța utilizării instrumentelor financiare în cadrul operațiunilor aferente politicii de coeziune; salută că raportarea cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor financiare în 2015 a relevat progrese, în pofida faptului că perioada de programare actuală a început târziu; constată, cu toate acestea, că progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI sunt extrem de divergente, nu doar de la un stat membru la altul, ci și în cadrul aceluiași stat membru; reamintește că experiența pozitivă și impactul utilizării instrumentelor financiare în perioada de programare 2007-2013 au fost însoțite de o serie de probleme legate de performanță: începerea cu întârziere a operațiunilor, evaluarea inexactă a piețelor, absorbția divergentă la nivel regional, ratele în general scăzute de plată, efect de levier redus, reînnoiri problematice, costuri și comisioane de gestionare ridicate și fonduri de dotare mult prea mari; reamintește că, până în 2015, după ce Comisia a prelungit anumite termene de punere în aplicare pentru instrumentele financiare, o serie de deficiențe observate au fost atenuate prin măsuri orientate;

14.  ia act de faptul că întârzierile în punerea în aplicare a fondurilor ESI ar putea afecta ratele de plată, de reînnoire și de pârghie, iar acesta din urmă ar trebui să se bazeze pe o definiție și pe metodologiile utilizate de organizații internaționale, cum ar fi OCDE, făcându-se o distincție clară între contribuțiile publice și cele private și oferindu-se o indicație cu privire la intensitatea exactă a efectului de levier posibil în cadrul fiecăruia dintre instrumentele financiare, defalcat în funcție de țară și de regiune; reamintește că întârzierile înregistrate în perioada 2007-2013 au contribuit în mod ireversibil la funcționarea instrumentelor financiare aferente FEDR și FSE sub nivelul optim; subliniază că întârzierile în implementare, care pot fi atribuite începerii cu întârziere a perioadei de programare, pot afecta negativ performanța instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI, ceea ce ar putea conduce la concluzii de evaluare inexacte la sfârșitul perioadei; prin urmare, solicită ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a atenua efectele negative ale întârzierii punerii în aplicare, în special în ceea ce privește riscul unei utilizări limitate și al unui impact limitat în cazul instrumentelor financiare;

15.  este profund îngrijorat de posibilitatea ridicată de a se înregistra o nouă acumulare de facturi neplătite în a doua jumătate a CFM actual, ceea ce ar putea avea un impact grav asupra altor politici finanțate de UE;

16.  ia act de existența unor diferențe semnificative în întreaga UE în ceea ce privește penetrarea instrumentelor financiare, inclusiv a fondurilor ESI și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), de rezultatele inițiale ale acestor fonduri și de efectul preconizat al mobilizării unor resurse suplimentare, precum și de penetrarea altor instrumente financiare finanțate de UE în economiile cele mai performante ale Uniunii, care subminează obiectivele politicii de coeziune; subliniază că succesul de ansamblu al acestor instrumente depinde de ușurința utilizării lor și de capacitatea statelor membre de a gestiona investițiile prin intermediul acestora; în acest scop, sunt necesari indicatori preciși și diferențiați, care să permită evaluarea impactului lor real asupra politicii de coeziune;

Simplificare, sinergii și asistență tehnică – soluții

17.  salută acțiunile Comisiei ce vizează optimizarea reglementării și reducerea birocrației; subliniază că, în pofida îmbunătățirilor aduse, problema complexității continuă să existe, iar aspecte cum ar fi perioada lungă de înființare și sarcinile administrative impuse beneficiarilor sunt factori care îi descurajează pe aceștia să folosească instrumente financiare; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu BEI, FEI și autoritățile de management pentru a combina mult mai ușor microcreditele, împrumuturile, garanțiile, capitalul și capitalul de risc din fondurile ESI, asigurând, totodată, același nivel de transparență, control democratic, raportare și control;

18.  constată că dispozițiile specifice limitează flexibilitatea în cadrul operațiunilor cu instrumente financiare; subliniază că normele privind ajutoarele de stat par să fie deosebit de împovărătoare, în special la combinarea granturilor cu instrumentele financiare; invită Comisia să asigure un cadru adecvat pentru ajutoarele de stat și să analizeze opțiuni suplimentare pentru a simplifica conformitatea cu normele vizând ajutoarele de stat la toate cele trei niveluri - autorități de management, fondul de fonduri și intermediarii financiari; solicită condiții echitabile pentru normele privind ajutoarele de stat cu privire la toate instrumentele financiare, pentru a se evita tratamentul preferențial al anumitor surse de finanțare în comparație cu altele, în special în domeniul sprijinului acordat IMM-urilor;

19.  subliniază importanța de a realiza un audit al performanței instrumentelor financiare, inclusiv un audit al operațiunilor Grupului BEI în domeniul politicii de coeziune; remarcă faptul că activitățile de audit includ accesul la întregul ciclu al fondurilor ESI; invită Comisia și autoritățile naționale să identifice oportunitățile de simplificare și creare de sinergii prin intermediul procesului de audit; invită, prin urmare, Comisia să se concentreze pe o analiză comparativă a granturilor și a instrumentelor financiare, precum și pe continuarea consolidării capacităților, pe metodologia de audit și pe orientările pentru procesele de audit, care nu ar trebui să sporească sarcinile financiare și administrative ce revin beneficiarilor;

20.  atrage atenția asupra faptului că combinarea granturilor și a instrumentelor financiare are un potențial neexplorat; subliniază că, împreună cu transmiterea de orientări către autorități, este necesară o simplificare și o armonizare suplimentară în ceea ce privește normele care vizează combinarea diverselor fonduri ESI, precum și normele care vizează combinarea fondurilor ESI cu instrumente precum Orizont 2020 și FEIS; solicită o mai bună reglementare sub formă de norme clare, consecvente și focalizate în ceea ce privește reducerea sarcinii de reglementare prin facilitarea combinării menționate mai sus a alocărilor din mai multe programe pentru același instrument financiar, precum și prin permiterea combinării unor instrumente de microfinanțare în operațiunile FSE și prin continuarea simplificării procedurilor de achiziții publice în ceea ce privește selectarea intermediarilor financiari și pentru parteneriatele public-privat; solicită o mai bună coerență între diversele strategii; subliniază că o combinare între granturile din fondurile ESI și instrumentele financiare cu alte surse de finanțare poate face structura de finanțare mai atractivă pentru beneficiari și pentru investitorii din sectorul public și privat datorită partajării îmbunătățite a riscurilor și a îmbunătățirii performanței proiectelor, ajutând, astfel, instrumentele să asigure un potențial de creștere pe termen lung;

21.  ia act de faptul că gradul de utilizare a instrumentelor financiare poate fi îmbunătățit prin parteneriate de investiții, iar parteneriatele public-private îmbunătățesc sinergiile dintre sursele de finanțare și mențin echilibrul necesar între interesele publice și cele private; subliniază că utilizarea instrumentelor financiare în contextul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) și al inițiativelor privind investițiile teritoriale integrate (ITI) ar trebui, de asemenea, încurajată;

22.  salută actualele practici în materie de asistență tehnică, asigurate de către Comisie și Grupul BEI prin platforma fi-compass; regretă că serviciile de asistență la fața locului destinate autorităților și, în special, beneficiarilor instrumentelor financiare, inclusiv FEIS, sunt limitate, în timp ce multe autorități locale și regionale au întâmpinat dificultăți tehnice și se confruntă cu o lipsă de capacitate și de know-how în domeniul utilizării eficiente a instrumentelor financiare; solicită asigurarea de asistență tehnică, care ar trebui să fie direcționată în primul rând către părțile interesate locale și regionale, precum și către toți partenerii implicați, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru a finanța activitățile autorităților naționale; solicită, de asemenea, crearea de Comisie și BEI a unui plan de asistență tehnică comun, care să cuprindă activități de consiliere în domeniul financiar și nefinanciar, în special pentru proiectele mari, și care să cuprindă, de asemenea, consolidarea capacităților, formarea, acordarea de sprijin și schimbul de cunoștințe și de experiență; solicită, în plus, punerea în comun a cunoștințelor de specialitate (inclusiv consiliere juridică) cu privire la reglementările în domeniul politicii de coeziune, produsele financiare, ajutoarele de stat și achizițiile publice, care să vizeze autoritățile naționale, administratorii fondurilor și beneficiarii acestora, insistând asupra importanței de a evita dublarea structurilor;

23.  solicită Comisiei să crească vizibilitatea investițiilor din fondurile ESI și să facă mai clar faptul că sunt implicate finanțări acordate de UE; solicită, de asemenea, comunicarea și furnizarea de informații adecvate și cuprinzătoare privind posibilitățile de finanțare oferite de UE, într-o formă care să încurajeze utilizarea unor astfel de oportunități de către sectorul public și cel privat și care să vizeze beneficiarii potențiali și, în special, tinerii;

În ceea ce privește combinarea adecvată a instrumentelor de finanțare pentru perioada de după 2020 și viitorul politicii de coeziune

24.  recunoaște că provocările, cum ar fi migrația și securitatea, precum și evoluțiile politice viitoare din UE nu ar trebui să afecteze negativ investițiile realizate prin politica de coeziune sau obiectivele și rezultatele sale preconizate, în special după perioada de programare actuală;

25.  recunoaște că atât granturile, cât și instrumentele financiare au rolul lor specific în cadrul politicii de coeziune, dar și faptul că ele împărtășesc același scop urmărit de cele 11 obiective tematice, și anume modalitatea în care să se realizeze cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020 către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; subliniază că este necesar să se asigure că instrumentele financiare nu înlocuiesc granturile ca instrument principal al politicii de coeziune, precum și necesitatea de a menține caracterul reînnoibil al fondurilor care urmează să fie puse la dispoziție pentru reinvestiții în funcție de sectoarele și acțiunile pe care le pot susține;

26.  subliniază că instrumentele financiare funcționează mai bine în regiunile bine dezvoltate și în zonele metropolitane, unde piețele financiare sunt mai bine dezvoltate, în timp ce regiunile ultraperiferice și regiunile caracterizate prin rate armonizate ale șomajului ridicate și o densitatea scăzută a populației se confruntă cu dificultăți în atragerea de investiții, în timp ce granturile abordează probleme structurale regionale și permit o finanțare regională echilibrată; ia act de faptul că succesul instrumentelor financiare depinde de o serie de factori și că nu se pot formula concluzii generale pe baza unui singur criteriu; ia act de faptul că stabilirea unor obiective obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune de după 2020 nu poate fi considerată o opțiune viabilă; ia act de faptul că mărirea ponderii instrumentelor financiare nu ar trebui să influențeze contribuțiile financiare nerambursabile, întrucât acest lucru ar afecta negativ echilibrul; subliniază că într-o serie de politici publice trebuie să predomine granturile, în timp ce instrumentele financiare pot juca roluri complementare, în deplină conformitate cu evaluarea ex ante corespunzătoare și cu analiza de piață; solicită promovarea în continuare a instrumentelor financiare în cadrul programelor Interreg, cu scopul de a le face mai compatibile cu obiectivele cooperării teritoriale europene;

27.  reamintește că experiența acumulată în domeniul acordării fondurilor ESI indică faptul că combinarea surselor de finanțare constituite din granturi și instrumente financiare răspunde la realități specifice fiecărei țări și abordează lacunele în materie de coeziune socială, economică și teritorială; subliniază că această combinare a surselor de finanțare nu poate conduce la o soluție universală, datorită mai multor factori: regiunea geografică, domeniul de politică, tipul și dimensiunea beneficiarului, capacitatea administrativă, condițiile de piață, existența unor instrumente aflate în concurență, mediul de afaceri și orientarea fiscală și economică;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289. (3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470. (4) JO L 347, 20.12.2013, p. 281. (5) JO L 169, 1.7.2015, p. 1. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321. (7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384. (8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308. (9) JO C 19, 22.1.2014, p. 4.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la perspectivele viitoare ale asistenței tehnice în cadrul politicii de coeziune (2016/2303(INI))

P8_TA(2017)0223 A8-0180/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „RDC”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene(6),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013 (COM(2015)0701),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(9),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene din 16 februarie 2016 intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”,

–  având în vedere analiza aprofundată intitulată „Asistența tehnică la inițiativa Comisiei”, publicată de Direcția Generală Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) în septembrie 2016,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0180/2017),

A.  întrucât asistența tehnică, indiferent dacă este acordată la inițiativa Comisiei sau a statelor membre, joacă un rol important în toate etapele punerii în aplicare a politicii de coeziune și reprezintă un instrument important pentru atragerea și păstrarea unor angajați de înaltă calitate în sectorul administrativ, creând un sistem stabil pentru gestionarea și utilizarea fondurilor europene structurale și de investiții (ESI), soluționând blocajele în punerea în aplicare și ajutând utilizatorii să dezvolte proiecte de calitate; întrucât ar trebui explorate modalități pentru utilizarea asistenței tehnice în etapa de pregătire a programelor;

B.  B. întrucât autorităților locale, regionale și naționale le lipsește adesea capacitatea necesară pentru a utiliza în mod eficace și eficient fondurile ESI și pentru a organiza un parteneriat cu alte autorități publice, inclusiv cu consiliile locale, cu partenerii economici și sociali și cu reprezentanții societății civile, în conformitate cu articolul 5 din RDC; întrucât între diferitele state membre și între regiuni există diferențe semnificative în ceea ce privește capacitatea administrativă;

C.  întrucât măsurile de asistență tehnică ar trebui să îi vizeze, de asemenea, și pe partenerii implicați în pregătirea și punerea în aplicare a politicii de coeziune, în special în domeniul consolidării capacităților, al constituirii de rețele și al comunicării cu privire la politica de coeziune;

D.  întrucât autorităților naționale, locale și regionale le este greu să își păstreze personalul calificat, care are tendința de a părăsi aceste locuri de muncă pentru a obține posturi mai bine remunerate în sectorul privat sau la nivelul autorităților naționale; întrucât acest fenomen limitează în mod semnificativ capacitatea autorităților publice de a asigura executarea cu succes a fondurilor ESI și de a atinge obiectivele de coeziune;

E.  întrucât monitorizarea și evaluarea asistenței tehnice pot fi îmbunătățite în continuare, deși a trecut aproape jumătate din perioada de programare 2014-2020 și s-a pus accentul în mai mare măsură pe o abordare orientată către rezultate,

F.  întrucât este necesar să se optimizeze relația dintre asistența tehnică acordată la inițiativa Comisiei și acțiunile de asistență tehnică desfășurate la nivel național și regional;

Asistența tehnică la inițiativa Comisiei (articolul 58 din RDC)

1.  constată că resursele disponibile pentru asistența tehnică acordată la inițiativa Comisiei au fost majorate în comparație cu perioada de programare anterioară, ajungând la 0,35 % din bugetul anual alocat FEDR, FSE și FC, după deducerea fondurilor alocate Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD);

2.  salută activitățile Comisiei finanțate prin intermediul asistenței tehnice, în special munca depusă pentru instrumentul TAIEX REGIO PEER 2 PEER, cadrul de competențe, instrumentul de autoevaluare, pactele de integritate, Orientările pentru practicieni privind evitarea celor mai frecvente 25 de erori din domeniul achizițiilor publice și Studiul privind evaluarea capacității administrative pentru achizițiile publice în toate cele 28 de state membre; invită statele membre să utilizeze astfel de inițiative; subliniază că aceste instrumente ar trebui să joace un rol mai important în cadrul politicii de coeziune post-2020 și, prin urmare, îndeamnă Comisia să intensifice acțiunile de sensibilizare la nivel local, inclusiv la nivel de insulă, privind utilizarea acestora; recomandă extinderea domeniului de aplicare al instrumentului TAIEX REGIO PEER 2 PEER la toți partenerii, în conformitate cu articolul 5 din RDC, cu scopul de a asigura un amplu schimb de experiență, a contribui la construirea capacităților și a facilita valorificarea bunelor practici;

3.  consideră că Comisia ar trebui să lanseze o evaluare privind eficacitatea și valoarea adăugată a implementării „Pactelor de integritate – Mecanismul de control civil pentru protejarea fondurilor UE”;

4.  ia act de activitatea desfășurată de Grupul operativ pentru Grecia și de Grupul de sprijin pentru Cipru asupra procesului de punere în aplicare a fondurilor ESI în aceste două țări, în special asupra ratelor de absorbție, ținând cont de faptul că acesta este doar unul dintre indicatorii unei evaluări pozitive a politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, că, în conformitate cu raportul special al Curții Europene de Conturi intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”, în ceea ce privește realizarea unei reforme eficace și durabile rezultatele au fost amestecate; de aceea, invită Comisia să prezinte un raport privind rezultatele obținute în urma operațiunilor derulate de Serviciul de sprijinire a reformei structurale în Grecia; subliniază necesitatea de a continua și a îmbunătăți munca Grupului operativ pentru o mai bună implementare, pe baza experiențelor din perioada de programare 2007-2013, pentru a sprijini alte state membre ce întâmpină dificultăți în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

5.  ia act de înființarea Programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) și recunoaște că acest program oferă o serie de beneficii pentru politica de coeziune, precum și pentru alte sectoare; își dorește ca acesta să fie coerent și în concordanță cu recomandările specifice fiecărei țări în domeniul politicii de coeziune; consideră, cu toate acestea, că nicio eventuală prelungire a duratei de aplicare a programului nu trebuie să ne abată de la obiectivele tematice ale politicii de coeziune și că nu ar trebui să se ia resurse de la asistența tehnică furnizată în cadrul fondurilor ESI; invită Comisia să asigure împreună cu statele membre un nivel maxim de coordonare și complementaritate între acțiunile finanțate de PSRS și asistența tehnică furnizată în cadrul fondurilor ESI, astfel încât să își concentreze eforturile în direcția realizării cât mai eficace a obiectivelor politicii de coeziune;

6.  ia act de strategia de asistență tehnică elaborată de Direcția Generală Politică Regională și Urbană a Comisiei; recomandă să se conceapă o strategie mai amplă privind asistența tehnică pentru coordona mai bine activitatea tuturor DG-urilor implicate în execuția fondurilor ESI, precum și activitățile Serviciului de sprijin pentru reforme structurale în domeniul politicii de coeziune, cu scopul de a optimiza sprijinul oferit, de a evita dublarea eforturilor și de a maximiza sinergiile și complementaritățile;

7.  subliniază importanța asistenței tehnice în domeniul instrumentelor financiare, care sunt complexe prin natura lor și al căror grad de utilizare este în creștere exponențială; salută, în acest sens, parteneriatul dintre Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții cu privire la instituirea platformei Fi-Compass; invită Comisia să optimizeze asistența tehnică pentru a acoperi zonele în care autoritățile de management și beneficiarii se confruntă cu cele mai multe provocări; salută îmbunătățirile de ordin tehnic ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții pentru combinarea fondurilor ESI cu Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază totuși că, în acest domeniu specific, reducerea nevoii de asistență tehnică ar constitui, în ultimă instanță, un indiciu cu privire la creșterea capacității și a nivelului de simplificare; subliniază, de asemenea, necesitatea asigurării complementarității cu activitățile de asistență tehnică desfășurate în aval la nivel național și regional;

8.  salută sprijinul acordat statelor membre prin intermediul Asistenței comune în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS), instrument conceput pentru a furniza statelor membre asistență tehnică de specialitate cu scopul de a le ajuta să pregătească proiecte majore cofinanțate de FEDR și de FC; așteaptă cu interes publicarea raportului special al Curții de Conturi Europene, programată să aibă loc în 2017, acest raport urmând să analizeze dacă JASPERS a contribuit la o mai bună executare a proiectelor majore cofinanțate de UE care au beneficiat de asistență și, prin urmare, la creșterea calității proiectelor și a capacității administrative a statelor membre; în acest sens subliniază necesitatea unei analize atente a modului în care activitatea JASPERS pentru perioada 2007-2013, de furnizare a analizei calitative independente (IQR) a condus la creșterea calității proiectelor și la reducerea duratei de aprobare a proiectelor majore de către Comisie.

9.  constată că nu s-a realizat nicio analiză globală a contribuției efective a asistenței tehnice de când a început utilizarea acesteia în contextul politicii de coeziune; subliniază, de asemenea, că este dificil să se realizeze o evaluare detaliată a importanței și a contribuției sale la îmbunătățirea capacității administrative și a consolidării instituționale și a pentru gestionarea eficace a fondurilor ESI; solicită, prin urmare, o mai bună informare și mai multă transparență în privința activităților de asistență tehnică, un rol mai important al Parlamentului în cadrul exercitării atribuțiilor de monitorizare și de control, precum și realizarea unui studiu global aprofundat cu privire la contribuția asistenței tehnice în domeniul politicii de coeziune;

10.  reamintește importanța unor indicatori corespunzători și specifici, adecvați pentru măsurarea rezultatelor și a impactului cheltuielilor din fondurile ESI, precum și a disponibilității asistenței tehnice pentru monitorizarea respectivă; consideră că introducerea unor indicatori comuni a fost un prim pas în acest sens, dar că a fost însoțită de o serie de deficiențe, cum ar fi concentrarea excesivă asupra rezultatelor, lipsa unei perspective pe termen lung și dezechilibre în privința nevoilor de informații specifice; solicită de urgență Comisiei să investească în îmbunătățirea sistemului de raportare și de evaluare prin elaborarea unor indicatori mai adecvați care să poată fi utilizați imediat în următoarea perioadă de programare;

11.  solicită Comisiei să pregătească măsuri și resurse în vederea instituirii asistenței tehnice pentru punerea în practică a strategiilor macroregionale ale UE, ținând cont de experiențele și ratele de succes diferite în aplicarea acestor strategii, precum și de faptul că printre participanții la strategii se numără state care nu sunt membre ale UE și țări cu fonduri limitate și resurse umane insuficiente; consideră că această măsură ar contribui într-o manieră mai eficace la pregătirea de proiecte majore la nivel macroregional, care să poată beneficia de finanțare în cadrul politicii de coeziune;

12.  subliniază importanța aplicării unor măsuri specifice de asistență tehnică pentru promovarea reindustrializării în zonele defavorizate, astfel încât să fie atrase investiții industriale în sectoare inovatoare și ultratehnologizate, cu un impact redus asupra mediului;

13.  solicită Comisiei să constituie forme de asistență tehnică, și anume grupuri de lucru la nivelul statelor membre, pentru a preveni întârzierile în dezvoltarea organismelor și a programelor operaționale ce vor fi necesare în cadrul politicii de coeziune în statele membre după 2020;

Asistența tehnică la inițiativa statelor membre (articolul 59 din RDC)

14.  subliniază că cuantumul asistenței tehnice cofinanțate de UE puse la dispoziția statelor membre în cadrul celor cinci fonduri ESI în perioada de programare 2014-2020 se ridică la aproximativ 13,4 miliarde EUR;

15.  subliniază faptul că asistența tehnică este, în esență, diferită de alte acțiuni finanțate din fondurile ESI și că evaluarea rezultatelor sale concrete este o sarcină deosebit de dificilă și complicată; cu toate acestea, consideră că, ținând seama de nevoia de asistență tehnică, de nivelul resurselor disponibile în cadrul acesteia și de potențialul său, se impune o abordare strategică, transparentă și coordonată la diferite niveluri de guvernanță și de flexibilitate pentru a satisface nevoile identificate de autoritățile de management în statele membre;

16.  subliniază faptul că evaluarea performanțelor din 2019 va oferi o imagine clară în ceea ce privește rezultatele utilizării asistenței tehnice în perioada de programare 2014-2020, având grijă ca aceste informații să nu fie disponibile prea târziu pentru a fi analizate în cadrul discuțiilor referitoare la perioada post-2020; solicită, prin urmare, o dezbatere și o analiză mai amplă într-o fază intermediară cu privire la eficiența și rezultatele asistenței tehnice;

17.  este preocupat de faptul că, în unele state membre, nu s-a putut asigura accesul eficient și suficient al autorităților regionale și locale, care au de obicei cea mai scăzută capacitate administrativă, la asistența tehnică; subliniază faptul că este esențial să se stabilească canale de comunicare viabile și transparente între diferitele niveluri de guvernanță pentru a putea utiliza cu succes fondurile ESI, dar și pentru a restabili încrederea în funcționarea eficace a UE și a politicilor sale; consideră că toți partenerii implicați în politica de coeziune joacă un rol important în acest scop și propune ca Comisia să se angajeze direct în responsabilizarea partenerilor în viitoarea perioadă de programare financiară; le cere statelor membre să își intensifice serios eforturile de a simplifica aplicarea reglementărilor în domeniul politicii de coeziune, cu trimitere specială la dispozițiile privind asistența tehnică; consideră, prin urmare, binevenit modelul unui sistem organizat pe mai multe niveluri de punere în aplicare a politicii de coeziune în Polonia (3 piloni de asistență tehnică), care permite o abordare strategică și transparentă mai coordonată și orientată mai mult către rezultate, care generează o valoare adăugată mai mare; solicită un control mai strict al rezultatelor activităților marilor întreprinderi private care furnizează asistență tehnică administrațiilor publice, pentru a preveni potențiale conflicte de interese;

18.  subliniază faptul că asistența tehnică axată pe dezvoltarea potențialului uman trebuie folosită pentru satisfacerea nevoilor identificate anterior în planurile de dezvoltare a angajaților și în formarea personalului specializat;

19.  subliniază că, pentru a asigura succesul noilor instrumente de dezvoltare teritorială, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI), capacitățile aferente nivelurilor inferioare ale sistemului de guvernanță au, de asemenea, o contribuție esențială; solicită descentralizarea continuă a implementării măsurilor de DLRC; ia act de faptul că, deși măsurarea efectelor asistenței tehnice poate fi o misiune dificilă, aceasta nu este nici pe departe imposibilă, mai ales din perspectiva raportului beneficii/costuri; subliniază faptul că, în unele state membre, asistența tehnică oferită în vederea constituirii unui sistem complet pentru implementarea FEDR și a unui sistem pentru implementarea ITI înregistrează un raport beneficii/costuri negativ; constată totuși că în parte costurile mai mari s-ar putea explica prin împrejurări speciale care necesită eforturi mai mari, cum ar fi înființarea unei noi scheme; prin urmare, solicită introducerea unor mecanisme clare de control, în special în ceea ce privește negocierile netransparente pentru furnizarea de asistență tehnică; reamintește rolul important al grupurilor de acțiune locală, în special în ceea ce privește implementarea DLRC și consideră că statele membre ar trebui să ofere asistență tehnică pentru a sprijini contribuția valoroasă a acestora la dezvoltarea locală durabilă în Uniune;

20.  atrage atenția asupra că este necesar ca activitățile de asistență tehnică să includă sprijin pentru proiecte fezabile din punct de vedere economic și tehnic, permițându-le statelor membre să propună strategii eligibile pentru finanțarea în cadrul politicii de coeziune;

21.  subliniază cu preocupare faptul că, în contextul punerii în aplicare a acțiunilor integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, anumite sarcini sunt delegate autorităților urbane, care acționează ca intermediari, însă aceste autorități nu beneficiază, adesea, de asistența tehnică necesară pentru a-și consolida capacitățile; consideră, în acest context, că asistența tehnică ar trebui intensificată la nivelul zonelor urbane, având în vedere rolul autorităților urbane în politica de coeziune, precum și necesitatea de a crea o capacitate solidă pentru punerea în aplicare în continuare a Agendei urbane a UE și a Pactului de la Amsterdam;

22.  ia act de faptul că perioada de programare 2014-2020 prevede o implicare sporită a autorităților locale; subliniază că aceasta implică competențe tehnice și administrative superioare; solicită Comisiei să studieze inițiative și mecanisme care să le permită operatorilor locali să valorifice pe deplin oportunitățile de programare oferite de reglementările privind fondurile ESI;

23.  atrage atenția că, potrivit Codului european de conduită referitor la parteneriat, trebuie să li se ofere sprijin partenerilor relevanți, pentru a le permite să își consolideze capacitatea instituțională pentru pregătirea și punerea în aplicare a programelor; subliniază faptul că multe state membre nu aplică Codul european de conduită privind parteneriatele; consideră, în plus, că principiile și bunele practici principale consacrate în articolul 5 din Codul menționat anterior și care se referă la implicarea partenerilor relevanți în pregătirea acordului și a programelor de parteneriat ar trebui să fie efectiv implementate, acordând o atenție specială problemei informării la timp și accesului ușor la informațiile relevante; insistă asupra nevoi de orientări clare din partea UE în vederea creșterii coerenței și nesiguranței normative;

24.  subliniază nevoia ca asistența tehnică, împreună cu finanțarea aferentă, să fie încredințată unor resortisanți calificați, capabili să furnizeze asistență continuă; consideră, cu toate acestea, că resursele menționate anterior nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască finanțarea națională în acest domeniu și că trebuie să se realizeze o tranziție strategică treptată către activități care conferă mai multă valoare adăugată politicii de coeziune în general, cum ar fi consolidarea capacităților, comunicarea sau schimbul de experiență;

25.  subliniază importanța includerii instituțiilor ce nu fac parte din sistemul de gestiune, dar care au un impact direct asupra acestuia și ale căror capacități reprezintă un factor important în punerea în aplicare a politicii de coeziune; reamintește faptul că trebuie să li se ofere asistență acestor instituții, pentru a-și extinde și ameliora capacitățile și standardele administrative prin educație, schimb de cunoștințe, constituire de capacități, interconectare și crearea sistemelor IT necesare pentru gestionarea proiectelor; subliniază că comunicarea mai intensă cu privire la rezultatele obținute și vizibilitatea acestora, precum și succesele înregistrate cu sprijinul fondurilor ESI pot contribui la recâștigarea încrederii cetățenilor în proiectul european; solicită, prin urmare, alocarea unor sume separate pentru comunicare în cadrul sprijinului acordat prin asistența tehnică la inițiativa statului membru; îndeamnă Comisia să promoveze caracterul fungibil al acțiunilor de asistență tehnică pentru a permite economiile de scară și finanțarea unor acțiuni comune diferitelor fonduri ESI;

26.  subliniază faptul că, în viitor, pentru a reduce complicațiile procedurale excesive, asistența tehnică ar trebui să se concentreze mai mult la nivelul de beneficiar/proiect, indiferent dacă este legată de sectorul public, privat sau al societății civile, pentru a asigura furnizarea de proiecte inovatoare, bine concepute și integrate în strategiile deja existente și a se evita abordarea de tipul „model universal”; invită statele membre să elaboreze mecanisme pentru implicarea beneficiarilor fondurilor ESI în implementarea și monitorizarea asistenței tehnice; le recomandă statelor membre să înființeze o rețea de puncte de informare care să le permită beneficiarilor potențiali să afle despre sursele de finanțare disponibile, despre programele operaționale și despre apelurile deschise, precum și să învețe să completeze formulare de candidatură și să implementeze proiecte;

27.  subliniază faptul că asistența tehnică trebuie văzută ca un instrument simplu și flexibil, care poate fi adaptat la circumstanțele în schimbare; consideră că asistența tehnică ar trebui să contribuie la durabilitatea proiectelor, adică la o durată de viață cât mai lungă, concentrându-se asupra unor domenii-cheie ale politicii de coeziune și încurajând rezultatele pe termen lung, cum ar fi proiectele care creează locuri de muncă durabile; subliniază în acest context faptul că asistența tehnică poate fi utilizată pentru testarea proiectelor pilot care prezintă soluții inovatoare;

28.  solicită statelor membre ca, în perioada de programare post-2020, să comunice mai eficient informațiile legate de tipurile de acțiuni finanțate prin asistența tehnică și de rezultatele obținute; subliniază că este nevoie de mai multă transparență pentru a mări vizibilitatea asistenței tehnice și a monitoriza modul și domeniile în care sunt cheltuite resursele disponibile în cadrul acesteia, pentru o mai bună stabilire a răspunderii, inclusiv un parcurs de audit clar; consideră că, în acest context, ar trebui avută în vedere posibilitatea de a crea baze de date accesibile publicului și actualizate cu regularitate care să repertorieze acțiunile planificate și întreprinse de către statele membre, pe baza experienței dobândite de portalul de date deschise al Comisiei pentru fondurile ESI;

29.  subliniază că, pe durata actualei perioade de programare, statele membre au posibilitatea de a integra asistența tehnică în cadrul programelor operaționale, ca element constitutiv prioritar, sau de a defini programe operaționale specifice dedicate asistenței tehnice; invită Comisia să analizeze care dintre opțiuni a permis obținerea unor rezultate mai bune și o mai bună monitorizare și evaluare, ținând seama de diferențele existente între statele membre în ceea ce privește organizarea lor instituțională;

30.  solicită ca asistența tehnică să fie utilizată în mai mare măsură în cadrul programelor din domeniul cooperării teritoriale europene (CTE) și în special din domeniul cooperării transfrontaliere, care prezintă anumite particularități și fac necesar un sprijin specific în toate etapele de punere în aplicare, pentru a intensifica, astfel, această cooperare și pentru a spori valoarea programelor respective;

31.  solicită Comisiei să ia în considerare toate aceste elemente în contextul pregătirii propunerilor legislative referitoare la politica de coeziune post-2020, și anume experiența din perioada de programare actuală și anterioară;

32.  invită Comisia să facă o evaluare ex post privind asistența tehnică gestionată atât la nivel central, cât și în sistem partajat;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259. (3) JO L 347, 20.12.2013, p. 281. (4) JO L 347, 20.12.2013, p. 289. (5) JO L 347, 20.12.2013, p. 470. (6) JO L 74, 14.03.2014, p. 1. (7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053. (8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308. (9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne (COM(2015)0627 – C8-0392/2015 – 2015/0284(COD))

P8_TA(2017)0224 A8-0378/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0627),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0392/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 aprilie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0378/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1128.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 86. (2) JO C 240, 1.7.2016, p. 72.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea (2015/2059(INI))

P8_TA(2017)0225 A8-0123/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de liber schimb din 6 octombrie 2010 dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte(1),

–  având în vedere Acordul-cadru de cooperare și comerț din 28 octombrie 1996 dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte(2), și decizia 2001/248/CE a Consiliului din 19 martie 2001(3) privind încheierea respectivului acord,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la impactul extern al politicii comerciale și de investiții a UE asupra inițiativelor de tip public-privat în țările din afara UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 511/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele sale membre și Republica Coreea(6),

–  având în vedere Decizia Consiliului din 16 septembrie 2010 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(11),

–  având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile(12),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0123/2017),

A.  întrucât cea de-a cincea aniversare a intrării în vigoare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele sale membre și Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea”) a avut loc la 1 iulie 2016;

B.  întrucât noua strategie comercială a Comisiei, intitulată „Comerț pentru toți”, subliniază importanța asigurării punerii eficace în aplicare a acordurilor de liber schimb ale UE, inclusiv prin utilizarea mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut în acestea;

C.  întrucât Acordul de liber schimb UE-Coreea (denumit în continuare „acordul”) a intrat în vigoare în mod oficial la 13 decembrie 2015, după ratificarea de către toate statele membre ale UE;

D.  întrucât acordul este primul dintr-o nouă generație de acorduri de liber schimb încheiate de UE cu un partener din Asia care, pe lângă înlăturarea obstacolelor tarifare, conține și norme privind înlăturarea celor non-tarifare, creând astfel noi oportunități de acces la piață pentru servicii și investiții, precum și dispoziții în domeniul proprietății intelectuale, al achizițiilor publice și al politicii în domeniul concurenței și va servi astfel de exemplu pentru viitoarele acorduri de liber schimb;

E.  întrucât, pe perioada aplicării acordului:

1.  reamintește că acordul este un proces și nu o tranzacție unică și că activitățile desfășurate sub egida sa ar trebui, prin urmare și conform prevederilor acordului, să fie permanent supuse unor evaluări și analize periodice ale impactului comercial asupra unor sectoare economice specifice din UE și, respectiv, din fiecare stat membru; subliniază, în acest sens, importanța de a asigura punerea în aplicare efectivă a acordului, precum și respectarea prevederilor acestuia;

2.  salută creșterea importantă a fluxurilor comerciale dintre UE și Coreea, ca urmare a acordului; îndeamnă Comisia și statele membre să examineze în continuare consecințele și impactul direct al acordului asupra bunăstării consumatorilor, întreprinzătorilor și economiei europene și să informeze mai eficace publicul cu privire la acest impact;

3.  subliniază că încheierea acestui acord este fără precedent, atât ca domenii acoperite, cât și ca celeritate a înlăturării barierelor comerciale, la cinci ani de la intrarea sa în vigoare evidențiindu-se, de pildă, eliminarea practic completă a taxelor vamale de import, de ambele părți;

4.  subliniază că acordul, ca și alte acorduri de liber schimb, servicii și investiții, are un efect pozitiv asupra dezvoltării socio-economice a părților, asupra integrării economice, a dezvoltării durabile și asupra relațiilor dintre țări și cetățenii acestora;

5.  remarcă eforturile depuse de Forumul societății civile și de grupurile consultative interne, instituite în conformitate cu prevederile incluse în capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care face parte integrantă din pachetul global al acordului de liber schimb; reamintește că ambele părți s-au angajat, în temeiul articolului 13 alineatul (4) din acord, să respecte, să promoveze și să transpună în legislația lor și în practică principiile care decurg din obligațiile ce le revin în baza apartenenței la OIM și a Declarației OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, în special privind libertatea de asociere și dreptul de negociere colectivă; subliniază însă că progresele înregistrate de Coreea în ceea ce privește obiectivele consacrate în capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă nu sunt satisfăcătoare și că se semnalează în continuare cazuri de încălcare a libertății de asociere, inclusiv exemple îngrijorătoare de lideri sindicali trimiși în închisoare, precum și de interferențe în negocieri, în cadrul cărora partenerii la discuții ar trebui să beneficieze de autonomie; în acest sens, îndeamnă Comisia să demareze consultări oficiale cu Guvernul coreean, în conformitate cu articolul 13 alineatul (14) din acord și, în cazul în care acestea eșuează, face apel la grupul de experți menționat la articolul 13 alineatul (15) din acord să ia măsuri și să continue dialogul privind neîndeplinirea de către Guvernul coreean a unora dintre angajamentele sale și, în special, să depună eforturi constante și susținute, în concordanță cu obligațiile consacrate în acord, pentru a asigura ratificarea de către Coreea a convențiilor fundamentale ale OIM pe care aceasta nu le-a ratificat încă;

6.  subliniază diferențele importante în nivelurile de utilizare a preferințelor între statele membre UE, variind de la 16 % la 92 %; atrage atenția că o utilizare mai marcată a preferințelor în vigoare ar putea aduce exportatorilor europeni beneficii suplimentare de peste 900 de milioane EUR; sugerează că ar trebui analizată utilizarea preferințelor în acest acord și în alte acorduri comerciale, pentru a maximiza utilizarea beneficiilor comerciale;

7.  recunoaște că, deși acordul se ridică la înălțimea așteptărilor părților în ceea ce privește creșterea schimburilor comerciale bilaterale și un parteneriat comercial aprofundat, următoarele chestiuni ar trebui, în cadrul acordului și ca parte a unui dialog cu Coreea, analizate, aplicate în mod corespunzător și implementate în spiritul acordului, precum și revizuite pentru soluționarea problemelor existente:

8.  constată că, recent, s-au înregistrat cazuri în care au fost create bariere netarifare noi, cum ar fi unele norme tehnice pentru mașini, echipamente sau vehicule, care nu existau până în prezent; subliniază că un fenomen cu totul inacceptabil este retragerea omologării de tip pentru diverși producători europeni de autovehicule în baza unor acuzații nefondate; invită Comisia să se angajeze în discuții bilaterale pentru a elimina acest fenomen negativ;

9.  subliniază că numeroase întreprinderi mici și mijlocii (IMM) nu sunt conștiente de oportunitățile pe care acordul le aduce; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre ale UE să studieze rata de utilizare a preferințelor de către IMM-uri, în special, și să adopte măsuri efective de familiarizare a IMM-urilor cu oportunitățile create de acord;

10.  sprijină aprofundarea în continuare a relațiilor comerciale și de investiții dintre UE și Coreea, în special capitolul privind investițiile; se așteaptă ca dificultățile legate de capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă să fie rezolvate înainte de începerea negocierilor pe tema capitolului privind investițiile; sprijină implicarea părților la acord în crearea unei creșteri economice suplimentare și a unei dezvoltări durabile în beneficiul cetățenilor UE și al cetățenilor coreeni; invită Comisia și Guvernul Republicii Coreea să nu facă uz de vechea metodă ISDS (soluționarea litigiilor dintre investitori și stat) în eventualitatea unor negocieri pe marginea unui capitol privind investițiile, ci să pornească, în schimb, de la un nou sistem jurisdicțional în materie de investiții propus de Comisie și invită Comisia să dezvolte pe termen lung un sistem jurisdicțional în materie de investiții multilaterale care ar putea să înlocuiască toate mecanismele de soluționare a litigiilor în materie de investiții din acordurile de liber schimb actuale și viitoare;

11.  subliniază importanța consolidării în continuare a cooperării internaționale în cadrul internațional multilateral, plurilateral și regional, în contextul OMC, cum ar fi în legătură cu negocierile referitoare la Acordul privind bunurile de mediu (EGA) și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA);

12.  subliniază că valorile strategice ale acordului depășesc sfera schimburilor comerciale, întrucât acesta pune o bază solidă pentru o relație mai profundă cu angajamente pe termen lung și contribuie la stabilirea unui parteneriat strategic între UE și Coreea de Sud;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, precum și Guvernului și Adunării Naționale a Republicii Coreea.

(1) JO L 127, 14.5.2011, p. 6. (2) JO L 90, 30.3.2001, p. 46. (3) JO L 90, 30.3.2001, p. 45. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0250. (5) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 87. (6) JO L 145, 31.5.2011, p. 19. (7) JO L 127, 14.5.2011, p. 1. (8) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 113. (9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94. (10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la realizarea soluției coexistenței a două state în Orientul Mijlociu (2016/2998(RSP))

P8_TA(2017)0226 RC-B8-0345/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare ale ONU,

–  având în vedere convențiile ONU privind drepturile omului la care Israel și Palestina sunt state părți,

–  având în vedere raportul din 1 iulie 2016 și declarația din 23 septembrie 2016 a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, în special cele din 18 ianuarie 2016 și 20 iunie 2016,

–  având în vedere Acordul Euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât instaurarea păcii în Orientul Mijlociu rămâne o prioritate majoră pentru comunitatea internațională și un element indispensabil pentru stabilitatea și securitatea regională și globală;

B.  întrucât Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înalta Reprezentantă”) și-a exprimat în mai multe rânduri angajamentul pentru reînnoirea și intensificarea rolului UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu; întrucât, în aprilie 2015, Înalta Reprezentantă a numit un nou Reprezentant Special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu („Reprezentantul Special al UE”); întrucât Reprezentantul Special al UE nu a obținut încă suficiente rezultate;

C.  întrucât Cvartetul și partenerii regionali, cum ar fi Egiptul, Iordania și Arabia Saudită, au un rol important în eforturile de soluționare a conflictului arabo-israelian;

D.  întrucât violența continuă, atacurile teroriste împotriva civililor și incitarea la violență exacerbează în mare măsură neîncrederea și sunt fundamental incompatibile cu o soluție pașnică;

E.  întrucât Consiliul de Securitate al ONU, în Rezoluția sa 2334 (2016):

F.  întrucât, conform Biroului Reprezentantului UE în Palestina, s-a înregistrat o rată ridicată a demolărilor structurilor palestiniene în ultimele luni;

G.  întrucât există numeroase semnalări de cazuri de încălcare a drepturilor omului în Fâșia Gaza;

H.  întrucât există îngrijorări cu privire la situația prizonierilor de ambele părți, în special în privința actualei greve a foamei a deținuților palestinieni; întrucât ambele părți ar trebui să respecte obligațiile internaționale în ceea ce privește respectarea drepturilor deținuților;

I.  întrucât toate părțile ar trebui să susțină dialogul și cooperarea practică, în special în domeniile securității, accesului la apă, salubrizare și resursele energetice, precum și în promovarea creșterii economiei palestiniene, oferind astfel o viziune a speranței, păcii și reconcilierii, de care această regiune are atât de multă nevoie;

J.  întrucât relațiile dintre UE și ambele părți ar trebui să se bazeze pe respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, care ghidează politica lor internă și internațională și constituie un element esențial al acestor relații;

1.  își reafirmă sprijinul ferm în favoarea soluției coexistenței a două state la conflictul israelo-palestinian, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalimul capitală a ambelor state, un stat Israel sigur și un stat al Palestinei independent, democratic, contiguu și viabil, conviețuind alături în pace și securitate, pe baza dreptului la autodeterminare și a respectării totale a dreptului internațional;

2.  subliniază că este important ca părțile să reia cât mai rapid negocierile de substanță, pentru a se ajunge la o pace justă, durabilă și cuprinzătoare; invită ambele părți să evite acțiunile care ar putea conduce la o nouă escaladare, inclusiv măsurile unilaterale care ar putea prejudicia rezultatul negocierilor, amenința viabilitatea soluției celor două state și genera și mai multă neîncredere; invită ambele părți să reafirme angajamentul față de soluția coexistenței a două state, disociindu-se astfel de vocile care o resping;

3.  se opune cu fermitate tuturor acțiunilor care subminează viabilitatea soluției a două state și invită insistent ambele părți să demonstreze, prin politici și acțiuni, un angajament autentic pentru această soluție, în vederea restabilirii încrederii; salută angajamentul exprimat în cursul recentei vizite a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și a președintelui palestinian Mahmoud Abbas în Statele Unite de a acționa împreună pentru pace;

4.  subliniază că protejarea și prezervarea viabilității soluției coexistenței a două state trebuie să constituie o prioritate imediată în politicile Uniunii Europene și în acțiunile legate de conflictul israelo-palestinian și procesul de pace din Orientul Mijlociu;

5.  condamnă toate actele de violență, actele de terorism împotriva israelienilor și incitările la violență, care sunt fundamental incompatibile cu promovarea unei soluții pașnice a coexistenței a două state; observă că toate părțile trebuie să acționeze efectiv împotriva violenței, a terorismului, a discursurilor de propagare a urii și a instigărilor la ură, întrucât acest lucru este esențial pentru recâștigarea încrederii și evitarea unei escaladări care ar submina și mai grav perspectivele de pace;

6.  subliniază - reamintind că acțiunile de colonizare, conform dreptului internațional, sunt ilegale - faptul că deciziile recente de a crea noi colonii în mijlocul Cisiordaniei, de a lansa apeluri de oferte pentru cele aproape 2000 de rezidențe pentru coloni și de a declara alte terenuri din inima Cisiordaniei „terenuri ale statului” subminează perspectivele unei soluții viabile, bazate pe coexistența a două state; condamnă continuarea politicii de colonizare și invită autoritățile israeliene să o oprească imediat și să renunțe la aceasta; regretă, în special, aprobarea de către Knesset, la 6 februarie 2017, a „Legii de regularizare”, care permite legalizarea retroactivă a construcțiilor ridicate în colonii pe proprietățile palestinienilor, fără acordul proprietarilor privați legitimi; așteaptă decizia Curții Supreme cu privire la această nouă lege;

7.  ia act cu satisfacție de punctul 8 din concluziile Consiliului din 18 ianuarie 2016, privind angajamentul asumat de UE și statele sale membre de a aplica în totalitate actuala legislație a UE și acordurile bilaterale UE-Israel;

8.  solicită încetarea demolării locuințelor palestiniene și a structurilor și proiectelor finanțate de UE, precum și oprirea strămutării forțate a familiilor palestiniene și a confiscării proprietăților palestiniene din Cisiordania, în conformitate cu raportul Cvartetului; subliniază că autoritățile relevante ale UE au responsabilitatea de a se asigura în continuare că nicio finanțare acordată de UE nu este deturnată direct sau indirect către organizații teroriste sau activități care instigă la acte teroriste;

9.  reamintește că respectarea dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional referitor la drepturile omului de către actorii statali și nestatali, inclusiv responsabilitatea pentru acțiunile lor, constituie unul dintre fundamentele păcii și securității din regiune;

10.  subliniază că reconcilierea intra-palestiniană reprezintă un element important pentru realizarea soluției coexistenței a două state și regretă că palestinienii sunt în continuare dezuniți; susține apelul UE adresat facțiunilor palestiniene de a acorda o prioritate absolută reconcilierii și revenirii Autorității Palestiniene în Fâșia Gaza; solicită insistent forțelor palestiniene să reia fără întârziere eforturile de reconciliere, în special prin desfășurarea îndelung așteptatelor alegeri prezidențiale și legislative; subliniază că Autoritatea Palestiniană trebuie să-și asume în mod treptat funcția guvernamentală în Fâșia Gaza, inclusiv în domeniul securității și al administrației civile, precum și prin prezența la punctele de trecere;

11.  subliniază că activitățile militante și înarmarea ilegale alimentează instabilitatea și, în ultimă instanță, împiedică eforturile de a se ajunge la o soluție negociată; face apel la forțele de securitate ale Autorității Palestiniene să desfășoare în timp util operațiuni de o eficiență maximă pentru a contracara activitățile acestor grupuri militante, precum atacurile cu rachete împotriva Israelului; subliniază necesitatea stringentă de a preveni înarmarea grupărilor teroriste și a le împiedica să facă contrabandă cu arme, să fabrice rachete și să construiască tuneluri;

12.  își reiterează apelul pentru ridicarea blocadei Fâșiei Gaza și pentru reconstrucția și reabilitarea de urgență a acestei regiuni;

13.  reamintește statelor membre Declarația de la Veneția din iunie 1980, prin care statele membre ale UE și-au asumat o responsabilitate în procesul de pace; solicită adoptarea unei noi declarații a UE în luna iunie a acestui an; face apel la Înalta Reprezentantă să folosească această nouă declarație pentru a se angaja în crearea unei inițiative europene ambițioase și cuprinzătoare pentru pacea în regiune;

14.  solicită ca această inițiativă de pace a Uniunii Europene să abordeze conflictul israeliano-palestinian, pentru a obține rezultate tangibile într-un interval de timp determinat, în cadrul soluției coexistenței a două state, cu un mecanism de monitorizare și implementare la nivel internațional; subliniază importanța cooperării cu alți actori internaționali în această privință, în cadrul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu și în al Inițiativei arabe pentru pace în special; solicită utilizarea eficace a levierelor și instrumentelor Uniunii Europene în raport cu ambele părți, pentru a facilita eforturile de pace, întrucât o acțiune coordonată la nivelul UE poate da rezultate;

15.  subliniază că, pentru a susține o veritabilă inițiativă europeană pentru pace, statelor membre le revine datoria principală de a contribui activ la creionarea unei poziții europene unitare și de a evita inițiativele unilaterale care slăbesc acțiunea europeană; subliniază că șefii de stat și de guvern europeni nu îi pot cere Uniunii să fie proactivă în regiune dacă pozițiile lor divergente o împiedică să aibă un mesaj unitar, prin intermediul Înaltului Reprezentant;

16.  ia act de potențialul comunității arabe palestiniene din Israel de a avea un rol esențial în instaurarea unei păci de durată între israelieni și palestinieni, precum și de importanța implicării acesteia și a contribuției sale la procesul de pace; solicită drepturi egale pentru cetățenii din Israel, aceasta fiind una dintre precondițiile de bază pentru asumarea acestui rol;

17.  solicită Uniunii Europene asistență și protecție pentru actorii societății civile, inclusiv organizațiile de apărare a drepturilor omului, care contribuie la eforturile de pace și la instaurarea unui climat de încredere între israelieni și palestinieni de ambele părți, și salută contribuția societății civile la procesul de pace prin intermediul unor noi idei și inițiative inovatoare;

18.  sugerează lansarea unei inițiative a „Parlamentarilor pentru pace”, care să aducă împreună parlamentari europeni, israelieni și palestinieni, pentru a contribui la avansarea unei agende pentru pace și a completa acțiunile diplomatice ale UE;

19.  subliniază necesitatea ca UE să sprijine inițiativele care pot contribui la restabilirea încrederii între actorii politici, neguvernamentali și economici, precum și la crearea unui model de cooperare în aspectele concrete; subliniază, în această privință, importanța domeniilor de politică în care cooperarea este imperativă pentru viața de zi cu zi a cetățenilor, în special cel al securității, al accesului la apă, canalizare și resurse energetice, precum și creșterea economiei palestiniene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, reprezentantului Cvartetului, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Strategia UE privind Siria (2017/2654(RSP))

P8_TA(2017)0227 RC-B8-0331/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,

–  având în vedere Comunicarea comună a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 14 martie 2017 intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria” (JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună constituie noua strategie a UE privind Siria,

–  având în vedere declarația copreședinților din 5 aprilie 2017 privind conferința cu tema „Sprijin pentru viitorul Siriei și al regiunii”,

–  având în vedere declarația din 30 decembrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind anunțul de încetare a ostilităților în Siria și declarația din 23 martie 2017 privind Siria, precum și declarația din 9 decembrie 2016 a VP/ÎR în numele UE privind situația din Alep,

–  având în vedere declarațiile VP/ÎR din 6 aprilie 2017 privind presupusul atac cu arme chimice din Idlib, Siria, și din 7 aprilie 2017 privind atacurile SUA din Siria,

–  având în vedere deciziile Consiliului privind măsurile restrictive luate de UE împotriva celor care se fac răspunzători de represiunea violentă din Siria, inclusiv declarațiile din 14 noiembrie 2016 și din 20 martie 2017,

–  având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă pentru Siria, înființată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO), precum și rezoluțiile CDO referitoare la Republica Arabă Siriană,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) privind ISIL/Da’esh și Frontul Al-Nusra și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind conflictul din Republica Arabă Siriană, în special Rezoluțiile 2218 (2013), 2139 (2014), 2165 (2014), 2191 (2014), 2199 (2015), 2254 (2015), 2258 (2015), 2268 (2016), 2328 (2016), 2332 (2016) și 2336 (2016),

–  având în vedere Rezoluția 1325 (2000) a CSONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/71/L.48 din 19 decembrie 2016 privind instituirea unui mecanism internațional imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând din martie 2011,

–  având în vedere comunicatul de la Geneva din 2012,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și toate convențiile ONU la care Siria este stat semnatar,

–  având în vedere statutul de la Roma și documentele de înființare a Curții Internaționale de Justiție,

–  având în vedere tribunalele ad-hoc, printre care se numără Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda (TPIR) și Tribunalul Special pentru Liban,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât războiul din Siria a devenit una dintre cele mai grave crize umanitare cu care s-a confruntat omenirea după cel de-al Doilea Război Mondial și continuă să aibă consecințe devastatoare și tragice asupra populației acestei țări; întrucât nenumărați civili, inclusiv copii, sunt afectați și continuă să sufere de pe urma acestui război civil brutal și întrucât peste 400 000 de oameni și-au pierdut viața de la începutul conflictului din Siria în 2011; întrucât peste 13,5 milioane de sirieni, aproape trei sferturi din populația rămasă, au nevoie urgentă de ajutor umanitar, cum ar fi asistență medicală și alimentară, apă și adăpost; întrucât 6,3 milioane de persoane sunt strămutate în interiorul țării, 4,7 milioane de persoane trăiesc în zone cu acces dificil și în zone asediate, iar 5 milioane trăiesc ca refugiați în țările învecinate și în întreaga regiune; întrucât criza din Siria are un impact destabilizator tot mai mare asupra întregii regiuni;

B.  întrucât, de la izbucnirea războiului în 2011, UE și statele sale membre au mobilizat împreună, până în ianuarie 2017, peste 9,4 miliarde EUR ca răspuns la criza siriană, atât în Siria, cât și în regiune, devenind cel mai mare donator; întrucât UE a sprijinit, de asemenea, în mod substanțial țările învecinate care găzduiesc refugiați;

C.  întrucât printre încălcările comise în timpul conflictului din Siria se numără atacuri fără discriminare care vizează civilii, execuții extrajudiciare, tortură și rele tratamente, dispariții forțate, arestări arbitrare și în masă, pedepse colective, atacuri asupra personalului medical și blocarea accesului la alimente și apă; întrucât, potrivit unor informații, regimul Assad este responsabil de execuții prin spânzurare, de acte de tortură și de execuții extrajudiciare la scară largă care au loc în centrele sale de detenție; întrucât guvernul sirian a întrerupt în mod intenționat accesul civililor la bunuri și servicii esențiale, inclusiv aprovizionarea cu alimente și apă și accesul la asistență medicală; întrucât atacurile și înfometarea civililor prin asedierea zonelor populate ca tactică de război constituie o încălcare evidentă a dreptului umanitar internațional; întrucât aceste crime au rămas nepedepsite până în prezent;

D.  întrucât ISIS/Daesh și alte grupări jihadiste au comis atrocități feroce, inclusiv execuții brutale și acte de violență sexuală de nedescris, răpiri, tortură, convertire forțată și sclavie a femeilor și fetelor; întrucât au fost recrutați copii pentru a fi folosiți în atacuri teroriste; întrucât au fost exprimate îngrijorări puternice în legătură cu situația populației aflate în prezent sub controlul ISIS/Daesh și posibila folosire a acestei populații ca scut uman în timpul campaniei de eliberare; întrucât, în unele cazuri, acestea pot fi considerate crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

E.  întrucât acordul de încetare a focului care a intrat în vigoare la 30 decembrie 2016 nu este respectat, fiind raportate mai multe încălcări ale acestui acord pe întreg teritoriul Siriei, precum și incidente majore, cum ar fi atacul chimic de la Khan Sheyhoun, comis, se pare, de regim și atacul cu bombă împotriva unor autobuze care transportau persoane evacuate din orașele asediate Foah și Kefraya către zone controlate de guvern; întrucât zeci de persoane, inclusiv copii, au fost ucise și multe altele au fost rănite;

F.  întrucât în urma mai multor anchete a rezultat faptul că forțele lui Assad au utilizat agenți chimici vizând rănirea și uciderea de civili, încălcându-se astfel un acord din 2013 de eliminare a armelor chimice; întrucât ultimul caz în care au fost folosite arme de distrugere în masă împotriva civililor a avut loc la 4 aprilie 2017 în localitatea Khan Sheikhoun din provincia Idlib, fiind uciși cel puțin 70 de civili, mulți dintre aceștia copii, și fiind răniți sute de alți civili; întrucât, la 12 aprilie 2017, Rusia și-a impus vetoul asupra unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care condamna presupusa utilizare în Siria a armelor chimice și se adresa guvernului sirian pentru a-l determina să coopereze la ancheta privind acest incident; întrucât SUA a informat UE că, pe baza analizei sale potrivit căreia regimul sirian a folosit arme chimice, a lansat un atac asupra bazei militare aeriene din guvernoratul Homs, Siria, cu intenția de a preveni și descuraja continuarea utilizării de arme chimice;

G.  întrucât, în martie 2017, UE a adăugat pe lista de sancțiuni patru ofițeri de rang înalt din armata siriană pentru rolul lor în utilizarea de arme chimice împotriva populației civile, în conformitate cu politica UE de combatere a proliferării și utilizării armelor chimice;

H.  întrucât, în discursul său privind starea Uniunii din septembrie 2016, președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a menționat necesitatea unei strategii a UE privind Siria; întrucât, în luna octombrie, Parlamentul a invitat-o pe Federica Mogherini, VP/ÎR, să se asigure că o nouă strategie privind Siria urmărește facilitarea unei soluții politice în Siria, incluzând instrumente de monitorizare și de asigurare a punerii în aplicare pentru a consolida respectarea angajamentelor asumate în cadrul Grupului internațional de sprijin pentru Siria (ISSG);

I.  întrucât scopul strategiei UE privind Siria este să descrie modul în care UE poate juca un rol mai vizibil și mai eficient contribuind la o soluție politică durabilă în Siria, în conformitate cu cadrul actual convenit la nivelul ONU, și sprijinind reconstrucția după încheierea acordului, odată ce se va institui o tranziție credibilă; întrucât în această strategie sunt prezentate șase domenii de atenție principale, și anume: încheierea războiului printr-o tranziție politică autentică; promovarea unei tranziții veritabile și cuprinzătoare; satisfacerea nevoilor umanitare ale celor mai vulnerabili sirieni; promovarea democrației și a drepturilor omului; promovarea acțiunilor prin care cei vinovați de crime de război sunt trași la răspundere și sprijinirea rezistenței populației siriene și a societății siriene;

J.  întrucât, la 5 aprilie 2017, UE a coprezidat o conferință a cărei temă a fost sprijinirea în viitor a Siriei și a regiunii, la care au participat reprezentanți a peste 70 de țări și organizații internaționale, precum și ai societății civile internaționale și siriene; întrucât la Conferința de la Bruxelles s-a convenit asupra unei abordări cuprinzătoare pentru rezolvarea crizei din Siria, cu acordarea de asistență financiară suplimentară pentru a răspunde situației umanitare în valoare de 3,47 miliarde EUR pentru 2018-2020, inclusiv 1,3 miliarde EUR din partea UE, cel mai mare donator în această criză; întrucât, în plus, unele instituții financiare și donatori internaționali au anunțat împrumuturi de circa 27,9 miliarde EUR; întrucât costurile pentru reconstrucția Siriei sunt estimate la aproximativ 200 de miliarde USD;

K.  întrucât UE recunoaște eforturile depuse de Turcia, Liban și Iordania, țările învecinate Siriei care găzduiesc cel mai mare număr de refugiați și sprijină aceste eforturi;

L.  întrucât, la 4 mai 2017, Rusia, Iranul și Turcia au convenit la Astana, Kazahstan, asupra unui acord de creare a patru zone de detensionare a situației din Siria; întrucât cele trei state semnatare urmează să fie garanți pentru acest armistițiu de șase luni, care poate fi prelungit, inclusiv prin utilizarea de personal armat pentru monitorizarea pe teren; întrucât acest acord prevede interzicerea tuturor zborurilor efectuate de regimul Assad deasupra acestor zone și un acces umanitar neîngrădit la zonele deținute de grupările rebele; întrucât la Geneva are loc săptămâna aceasta o nouă rundă de negocieri organizate de ONU, iar la mijlocul lunii iulie în Kazahstan se prevede o nouă rundă de negocieri organizate de Rusia;

M.  întrucât UE a afirmat în repetate rânduri că nu poate exista o soluție militară la conflictul sirian și că numai o tranziție integratoare, sub conducere siriană, poate să pună capăt suferinței inacceptabile a poporului sirian; întrucât, deși este clar că reconstrucția nu poate începe decât după un acord politic, eforturile de reconciliere ar trebui să înceapă cât mai curând posibil și să fie sprijinite de UE în scopul asigurării stabilității pe termen lung; întrucât stabilirea adevărului, promovarea tragerii la răspundere și a justiției de tranziție, precum și recurgerea la amnistie sunt esențiale în acest context,

1.  salută strategia UE privind Siria, inclusiv obiectivele strategice ale UE privind Siria și obiectivele UE pentru Siria, precum și rezultatul Conferinței de la Bruxelles, care a asigurat angajamente multianuale; îi îndeamnă pe toți participanții și donatorii internaționali să își respecte pe deplin angajamentele și să își mențină sprijinul în viitor;

2.  condamnă din nou și în termenii cei mai duri atrocitățile și numeroasele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de toate părțile la conflict, în special de forțele regimului Assad cu sprijinul aliaților săi, Rusia și Iranul, precum și de grupările armate nestatale, în special de ISIS/Daesh și Jabhat Fateh al-Sham; își subliniază poziția potrivit căreia toți cei responsabili pentru încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului trebuie să fie trași la răspundere; încurajează toate statele să pună în aplicare principiul jurisdicției universale în combaterea impunității și salută măsurile adoptate de o serie de state membre ale UE în acest sens, inclusiv recenta decizie a tribunalului național al Spaniei de a examina o plângere penală împotriva a nouă agenți ai serviciilor de informații siriene pentru tortură și alte încălcări ale drepturilor omului; solicită din nou UE și statelor sale membre să analizeze, în strânsă cooperare cu țările care împărtășesc aceleași valori, posibilitatea înființării unui tribunal pentru crimele de război comise în Siria, până la deferirea cu succes a acestor fapte Curții Penale Internaționale; subliniază că cei care se fac vinovați de crime împotriva minorităților religioase, etnice și a altor grupuri ar trebui, de asemenea, aduse în fața justiției; este în continuare convins că soluționarea reală a conflictului și o pace durabilă în Siria nu pot exista atât timp cât responsabilitatea pentru crimele comise nu a fost stabilită;

3.  condamnă în termeni categorici cumplitele atacuri chimice aeriene asupra orașului Khan Sheikhoun din provincia Idlib, de la 4 aprilie 2017, care au provocat moartea a cel puțin 70 de civili, inclusiv copii și lucrători umanitari, multe victime prezentând simptome ale intoxicării cu gaze; constată că, în conformitate cu evaluarea preliminară realizată de misiunea de informare a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), informațiile privind utilizarea armelor chimice sunt credibile; subliniază obligația Siriei de a respecta recomandările misiunii de informare a OIAC și ale mecanismului comun de anchetă al OIAC și al ONU, asigurându-le acces imediat și neîngrădit și recunoscând dreptul acestora de a verifica toate siturile; subliniază că cei care se fac responsabili de astfel de atacuri vor fi trași la răspundere în fața justiției; regretă aplicarea repetată de către Rusia a vetoului în cadrul Consiliului de Securitate, inclusiv în cazul unei rezoluții a CSONU prin care se condamna cel mai recent atac cu substanțe chimice și se solicita realizarea unei anchete internaționale;

4.  salută instituirea unui mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea penală a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011; regretă faptul că mecanismul nu este încă finanțat integral; îndeamnă toate statele membre să-și îndeplinească angajamentele în acest sens;

5.  este în continuare devotat unității, suveranității, integrității teritoriale și independenței Siriei și sprijină o abordare pronunțat „pansiriană” și un viitor democratic pentru poporul sirian; insistă asupra faptului că singura cale de a aduce pacea în această țară este asigurarea unui proces politic dirijat de Siria, care va duce la organizarea de alegeri libere și corecte, facilitate și monitorizate de ONU și bazate pe dispozițiile unei constituții noi; reamintește tuturor părților că încetarea generală a focului la nivel național și o soluție pașnică reciproc acceptabilă la criza siriană pot fi realizate sub auspiciile ONU și, astfel cum se prevede în comunicatul de la Geneva din 2012 și în Rezoluția nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, cu sprijinul trimisului special al Secretarului General pentru Siria, Staffan de Mistura, și al principalilor actori internaționali și regionali;

6.  ia act de memorandumul recent privind crearea în Siria a unor zone de detensionare și sprijină intenția de a se extinde încetarea focului, de a se pune capăt zborurilor aviației regimului deasupra zonelor de detensionare și de a se crea condiții pentru accesul umanitar, asistența medicală, întoarcerea civililor strămutați la casele lor și restabilirea infrastructurii prejudiciate; atrage totuși atenția asupra preocupărilor exprimate de opoziție privind faptul că acest acord ar putea duce la crearea de zone de influență și la fragmentarea Siriei; invită toate părțile să pună în aplicare acordurile de la Astana și pe cei trei garanți să asigure respectarea încetării focului; subliniază că este important să fie eliminată orice ambiguitate privind grupările care nu sunt incluse în acordul de încetare a focului și invită toate părțile, inclusiv Turcia, să garanteze că acest memorandum nu înlesnește atacurile împotriva forțelor aliate opoziției moderate sau împotriva celor care luptă de partea coaliției internaționale împotriva ISIS/Daesh; subliniază că trebuie să fie asigurată monitorizarea internațională a punerii în aplicare și sprijină implicarea puternică a ONU;

7.  îndeamnă Federația Rusă și Republica Islamică Iran să-și exercite influența asupra regimului sirian pentru a-l determina să accepte și să urmărească un compromis rezonabil prin care să fie încetat acest război civil și să fie pregătită calea pentru o tranziție autentică și cuprinzătoare; invită UE și statele sale membre să sprijine în continuare opoziția moderată, identificând și izolând elementele radicalizate și promovând reconcilierea; încurajează membrii Înaltei Comisii pentru Negocieri (HNC) să participe în continuare la discuțiile de la Geneva mediate de ONU;

8.  este ferm convins că UE trebuie să se implice mai activ și să-și utilizeze importanta contribuție financiară postconflictuală pentru a juca un rol important în eforturile de negociere în actualul cadru aprobat de ONU și pentru a asigura tranziția politică, elaborând o politică specifică de apropiere a părților și intensificându-și eforturile în domeniile în care Uniunea poate avea o valoare adăugată; sprijină eforturile actuale depuse de VP/ÎR pentru a lua contactul cu principalii actori din regiune în vederea asigurării unei tranziții politice și a reconcilierii și reconstrucției postconflictuale; îndeamnă VP/ÎR să înceapă elaborarea unui plan concret pentru implicarea UE în reconstrucția Siriei și să aibă în vedere eforturi integratoare și comune cu principalele organizații internaționale și instituții financiare, precum și cu actorii regionali și locali; subliniază însă importanța aderării de către sirienii înșiși la procesul reconstrucției postconflictuale;

9.  subliniază importanța deosebită a activității organizațiilor locale și internaționale ale societății civile și a ONG-urilor în colectarea probelor privind crimele de război, crimele împotriva umanității și alte încălcări, printre care și distrugerea patrimoniului cultural; invită UE și statele sale membre să acorde asistență suplimentară și completă acestor actori; invită UE și statele sale membre să finanțeze în mod adecvat organizațiile care lucrează la anchete cu surse deschise și la colectarea digitală a dovezilor privind crimele de război și crimele împotriva umanității, pentru a garanta răspunderea și pentru a-i aduce în fața justiției pe autorii acestor acte;

10.  salută faptul că în Strategia UE pentru Siria se pune accentul pe sprijinirea capacității de rezistență a populației siriene și a societății siriene; invită VP/ÎR și statele membre să-și dubleze eforturile destinate consolidării capacităților populației și ale societății civile din Siria, inclusiv cu ajutorul unor actori care promovează drepturile omului, egalitatea (inclusiv egalitatea de gen și drepturile minorităților), democrația și emanciparea, acolo unde acest lucru este posibil în Siria, precum și în rândul refugiaților sirieni care trăiesc în exil în regiune sau în Europa; subliniază că această consolidare a capacităților ar trebui să sprijine cetățenii sirieni în ceea ce privește gestionarea procesului de tranziție (în domenii precum reglementarea mijloacelor de informare în masă, descentralizarea, administrarea municipalităților și elaborarea constituției), acordând atenția cuvenită nevoilor și rolului femeilor;

11.  își exprimă satisfacția cu privire la faptul că a fost recunoscut rolul societății civile, inclusiv cel al organizațiilor femeilor, ca un element esențial al unei soluții durabile; reamintește că UE trebuie să promoveze și să faciliteze implicarea sau consultarea adecvată a societății civile și a femeilor în procesul de pace, în conformitate cu abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a rezoluțiilor CSONU nr. 1325 (2000) și nr. 1820 (2008) privind femeile, pacea și securitatea; insistă ca în noua constituție siriană să fie reflectate drepturile omului specifice femeilor;

12.  deși sprijină în continuare eforturile coaliției mondiale împotriva ISIS/Daesh, consideră că strategia UE ar fi trebuit să includă și aspecte privind lupta împotriva ISIS/Daesh și a altor organizații teroriste identificate de ONU, accentuând și axându-se pe cauzele fundamentale de ordin politic și socioeconomic care au favorizat răspândirea terorismului și identificând măsuri concrete pentru a le soluționa; consideră, de asemenea, că ar fi trebuit să fie elaborate mecanisme prin care să fie favorizată menținerea caracterului multietnic, multireligios și multiconfesional al societății siriene;

13.  subliniază importanța protejării minorităților etnice și religioase din Siria și crede cu tărie că orice proces politic ar trebui să fie integrator și să vizeze restabilirea Siriei ca stat multiconfesional și tolerant;

14.  reamintește că este de importanță determinantă să fie instituite de timpuriu măsuri de consolidare a încrederii (CBM), inclusiv un acces umanitar pe deplin neîngrădit pe întreg teritoriul Siriei, asigurarea serviciilor publice elementare (curent electric, apă, îngrijiri medicale), încetarea tuturor sediilor împotriva orașelor și eliberarea prizonierilor și a ostaticilor; salută acordul dintre guvernul sirian și grupările rebele privind evacuarea a patru orașe asediate; îndeamnă toate părțile să sprijine și să faciliteze adoptarea unui acord cuprinzător cu privire la CBM;

15.  constată cu regret că acest conflict civil devastator a aruncat țara cu decenii în urmă în ceea ce privește dezvoltarea socială și economică, transformând milioane de persoane în șomeri și împingându-i în sărăcie și provocând daune considerabile serviciilor de sănătate și educație, precum și strămutări masive ale populației siriene și un exod al creierelor; atrage atenția, așadar, asupra importanței intensificării asistenței neumanitare, care să vizeze întărirea capacității de rezistență a populației siriene și relansarea economiei; invită de asemenea statele membre să-și asume un angajament mai puternic în ceea ce privește repartizarea sarcinilor, permițând refugiaților care părăsesc zonele de război din Siria să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, inclusiv prin relocare și programe umanitare de admisie; consideră, totuși, că, imediat după terminarea conflictului, ar trebui introduse măsuri de stimulare a refugiaților sirieni calificați să se întoarcă și să contribuie la efortul de reconstrucție;

16.  salută noile priorități din cadrul parteneriatelor încheiate de UE cu Iordania și Liban, precum și relaxarea normelor de origine ale UE pentru exporturile din Iordania; regretă faptul că un număr mare de refugiați din Iordania, Liban și Turcia trăiesc în continuare în condiții sociale și economice precare și sunt adesea incapabili să găsească un loc de muncă (legal); invită VP/ÎR să insiste pe lângă autoritățile din Iordania și Liban să depună eforturi în vederea eliminării barierelor (neoficiale) rămase, să susțină creșterea oportunităților de desfășurare a activităților liber profesioniste și să transpună în realitate angajamentele cu privire la crearea de locuri de muncă pentru femei și tineri;

17.  sprijină pe deplin obiectivul de a se realiza în Siria și în regiune inițiativa „Nicio generație de copii pierdută” și solicită eforturi suplimentare pentru a se realiza obiectivul încadrării în sisteme de învățământ de calitate a tuturor copiilor refugiați și vulnerabili din comunitățile-gazdă, cu un acces egal pentru fete și băieți; subliniază că este necesar să fie recunoscut învățământul din taberele de refugiați, care este deseori informal, și să fie sprijinită reabilitarea psihologică a acestor copii traumatizați;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflict și de a asigura traducerea acestui text în limba arabă.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la transportul rutier în Uniunea Europeană (2017/2545(RSP))

P8_TA(2017)0228 B8-0290/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri(1),

–  având în vedere Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier(7),

–  având în vedere cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la sectorul logisticii în UE și la transportul multimodal pe noile coridoare TEN-T(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la noile oportunități pentru întreprinderile mici din sectorul transporturilor, inclusiv modelele de economie colaborativă(10),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind situația pieței transportului rutier de mărfuri în Uniunea Europeană (COM(2014)0222),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră(11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501) și comunicarea Comisiei intitulată „Transportul și CO2” (COM(1998)0204),

–  având în vedere Acordul de la Paris și angajamentul asumat în cadrul acestuia de a menține creșterea temperaturii globale în acest secol mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de a limita creșterea temperaturii chiar mai mult, la 1,5 grade Celsius,

–  având în vedere Declarația de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată - navigarea către vehicule conectate și automatizate pe șoselele din Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană(12),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (COM(2016)0766),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia ar trebui să prezinte, de urgență, propuneri legislative privind piața transportului rutier de mărfuri (denumite în continuare „inițiative rutiere”), în scopul identificării și abordării provocărilor cu care se confruntă sectorul;

B.  întrucât economia transporturilor rutiere din UE asigură 5 milioane de locuri de muncă directe și contribuie în proporție de aproape 2 % la PIB-ul UE, datorită celor 344 000 de companii de transport rutier de călători și celor peste 560 000 de companii de transport rutier de marfă(13);

C.  întrucât, în 2013, activitățile de transport rutier de călători în UE au ajuns la un total de 5 323 de miliarde de kilometri parcurși de călători, iar din această valoare, 72,3 % a revenit autoturismelor, în timp ce autobuzele și autocarele au reprezentat 8,1 % din totalul activităților de transport rutier de călători în UE-28(14);

D.  întrucât siguranța rutieră continuă să fie o chestiune de actualitate în UE, numărul victimelor rănite grav fiind de 135 000, iar numărul morților fiind de 26 100;

E.  întrucât transportul rutier este o forță motrice a economiei UE și ar trebui să ocupe în continuare un loc de frunte în generarea unei creșteri economice suplimentare și crearea de locuri de muncă, precum și în promovarea competitivității și a coeziunii teritoriale și întrucât este necesar, în același timp, ca sectorul să devină mai sustenabil și să respecte condițiile de muncă decente și drepturile sociale;

F.  întrucât transportul rutier este un sector în care Europa este lider mondial, atât în ceea ce privește procesul de fabricare, cât și operațiunile de transport, și întrucât este esențial ca transportul rutier european să continue să se dezvolte, să investească și să se reînnoiască într-o manieră sustenabilă și ecologică, astfel încât să își mențină poziția de lider la nivel global în cadrul economiei globale caracterizate din ce în ce mai mult de apariția unor noi actori puternici și a unor noi modele de afaceri;

G.  întrucât transportul rutier continuă să elimine treptat carburanții fosili, dată fiind nevoia urgentă de a îmbunătăți eficiența energetică și sustenabilitatea acestui sector, în special prin intermediul carburanților alternativi, al sistemelor de propulsie alternative și al digitalizării, într-un mod rentabil și fără a sacrifica competitivitatea;

H.  întrucât transporturile joacă un rol semnificativ în ceea ce privește schimbările climatice, cauzând aproximativ 23,2 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE, și întrucât transportul rutier a generat 72,8 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE în domeniul transporturilor în 2014;

I.  întrucât se estimează că costul congestionării traficului rutier pentru economia UE este echivalentul a 1 % din PIB ca urmare a pierderilor de timp, a consumului suplimentar de carburant și a poluării;

J.  întrucât transportul rutier internațional de mărfuri se confruntă cu tot mai multe bariere normative stabilite de statele membre;

K.  întrucât rețelele multimodale și integrarea diferitelor moduri și servicii de transport pot fi benefice pentru îmbunătățirea eficienței și a legăturilor de transport de marfă și de călători, contribuind astfel la reducerea emisiilor de carbon și a altor emisii nocive;

L.  întrucât statele membre nu asigură aplicarea legislației UE în materie de cabotaj;

M.  întrucât există diferențe enorme la nivelul Uniunii în ceea ce privește aplicarea legislației existente privind condițiile de muncă, drepturile sociale și siguranța rutieră,

Îmbunătățirea competitivității și a inovării în sectorul rutier

1.  consideră că inițiativele rutiere ar trebui să ofere un impuls atât de necesar pentru un sector rutier european mai sustenabil, sigur, inovator și competitiv, să dezvolte în continuare infrastructura rutieră europeană în vederea îmbunătățirii eficienței transportului rutier și a logisticii, să asigure condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piața globală, precum și realizarea și o mai bună funcționare a pieței interne pentru transportul rutier de călători și de marfă și să stabilească o strategie pe termen lung pentru sectorul rutier european;

2.  consideră, de asemenea, că inițiativele rutiere ar trebui să promoveze dezvoltarea tehnologică a vehiculelor, să promoveze carburanții alternativi, să sporească interoperabilitatea sistemelor și modurilor de transport și să asigure accesul la piață a IMM-urilor din domeniul transporturilor;

3.  invită Comisia să țină seama de Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011 atunci când elaborează inițiative rutiere; subliniază că transportul rutier trebuie tratat în cadrul unei abordări holistice și pe termen lung în politica UE în domeniul transportului intermodal și sustenabil;

4.  invită Comisia ca, la elaborarea pachetului de inițiative privind mobilitatea rutieră, să țină seama și de Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană;

5.  subliniază că sectorul rutier contribuie semnificativ la locurile de muncă și la creștere în UE și că starea economiei este strâns legată de competitivitatea în sectorul rutier al UE; solicită, prin urmare, politici proactive menite să sprijine și să dezvolte un sector rutier sustenabil caracterizat de concurență loială, în special pentru IMM-uri, îndeosebi în perspectiva viitoarelor evoluții digitale, tehnologice și ecologice în acest sector, care să încurajeze totodată actualizarea competențelor forței de muncă;

6.  invită sectorul rutier european să profite de oportunitățile oferite de digitalizare; invită Comisia să dezvolte o infrastructură de comunicare atât „vehicul-vehicul”, cât și „vehicul-infrastructură”, pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, eficiența și pentru a pregăti viitorul mobilității rutiere; subliniază necesitatea dezvoltării transferului de tehnologie în cazul vehiculelor, în vederea sporirii sprijinului logistic și a elaborării definițiilor și normelor corespunzătoare în acest domeniu; invită Comisia să ofere un cadru de reglementare adecvat pentru conducerea conectată și automatizată, dar și pentru noi modele de afaceri colaborative;

7.  îndeamnă Comisia să mărească gradul de armonizare al transportului de călători și al transportului de mărfuri, în special în cazul sistemelor de taxare electronică din UE, deoarece actuala lipsă de armonizare determină costuri suplimentare pentru transporturi; încurajează, în această privință, utilizarea tehnologiilor digitale (documente fără hârtie și standardizate, tahograful inteligent e-CMR etc.), în scopul garantării unei piețe interne complet funcționale;

Facilitarea mobilității transfrontaliere pe șosele

8.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare mai temeinic normele UE relevante, iar Comisia să monitorizeze mai îndeaproape această aplicare, inclusiv în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, interpretarea și aplicarea corectă și nediscriminatorie a legislației existente, precum și să se ocupe de armonizarea legislațiilor naționale; este, însă, de opinie că Comisia ar trebui să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul legilor și măsurilor care denaturează piața, atunci când acest lucru este legitim;

9.  îndeamnă statele membre să coopereze mai îndeaproape cu Euro Contrôle Route și cu Organizația Europeană a Poliției Rutiere (TISPOL) pentru a îmbunătăți aplicarea legislației în materie de transport rutier în Europa și pentru a crea un mecanism solid care să asigure punerea în aplicare uniformă și adecvată a acquis-ului existent, prin sprijinirea statelor membre în îndeplinirea sarcinilor de certificare, standardizare, expertiză tehnică, colectare de date, formare și inspecție și prin gestionarea platformelor destinate schimbului de informații între experții și autoritățile naționale;

10.  solicită statelor membre să intensifice verificările, în special în ceea ce privește respectarea perioadelor de conducere și de odihnă și normele în materie de cabotaj, și să aplice sancțiuni eficace, proporționale și disuasive; îndeamnă Comisia să accelereze utilizarea obligatorie a dispozitivelor digitale la bord, cum ar fi tahografele inteligente și utilizarea documentelor de însoțire electronice (e-CMR), cu scopul de a îmbunătăți monitorizarea respectării normelor relevante ale UE, reducând totodată costurile administrative;

11.  îndeamnă Comisia să armonizeze în continuare normele existente privind echipamentele de siguranță obligatorii în vehiculele utilitare ușoare și grele, cum ar fi triunghiurile de avertizare, vestele reflectorizante, becurile de rezervă sau etilometrul;

12.  invită Comisia să examineze posibilitățile de reducere a sarcinilor birocratice și financiare pe care le implică diferitele legislații naționale în scopul facilitării libertății de a furniza servicii de transport în întreaga UE;

13.  subliniază că un sistem de taxare rutieră coerent, corect, transparent, nediscriminatoriu și nebirocratic implementat în UE și proporțional cu tronsonul de șosea utilizat și cu costurile externe generate de camioane, autobuze și autoturisme (principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”) ar avea un efect pozitiv asupra eforturilor de a combate deteriorarea stării infrastructurii rutiere, congestionarea și poluarea; invită Comisia să creeze un cadru care va asigura nediscriminarea și va evita sistemele de taxare fragmentate pentru autoturisme în UE;

14.  invită Comisia să propună o revizuire a Directivei privind serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE), care ar trebui să includă un element de cost extern bazat pe principiul „poluatorul plătește”, să fie complet interoperabil cu scopul de a contribui la apariția unor standarde tehnice armonizate ale UE de încasare a taxelor, să fie bazat pe transparență, o mai bună dezvoltare și integrare a diferitelor echipamente STI instalate în vehicule, precum și mai multă claritate a legislației pentru a defini și proteja mai bine drepturile furnizorilor de SETRE și pentru a face obligațiile acestora mai puțin împovărătoare;

15.  consideră că statele membre de la periferie și țările care nu dispun de alternative viabile la transportul rutier întâmpină mai multe dificultăți în a ajunge la nucleul pieței interne a UE; invită Comisia să includă în inițiativele sale rutiere un mecanism pentru a reduce taxele aferente operațiunilor de transport rutier care își au originea la periferie;

16.  subliniază că vehiculele închiriate sunt, de obicei, cele mai noi și mai curate de pe piață, contribuind la eficiența sectorului transportului rutier; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască normele actuale privind vehiculele închiriate, care în prezent le permit statelor membre să interzică utilizarea de astfel de vehicule pentru operațiunile de transport internațional;

17.  este îngrijorat din cauza lacunelor în aplicarea normelor de către autoritățile naționale în ceea ce privește frauda legată de tahografe și de operațiunile de cabotaj și solicită, în consecință, Comisiei să abordeze aceste probleme, printre altele prin utilizarea de noi tehnologii, simplificarea și clarificarea dispozițiilor în materie de cabotaj și îmbunătățirea schimbului de informații dintre autorități în vederea unei mai bune aplicări a normelor în întreaga UE și a unei mai bune monitorizări a operațiunilor de cabotaj;

18.  este de opinie că cerințele legislative ar trebui să fie proporționale cu natura activității și cu dimensiunea întreprinderii; își exprimă, cu toate acestea, preocuparea întrebându-se dacă mai există motive pentru exceptarea vehiculelor utilitare ușoare de la aplicarea mai multor norme europene, având în vedere utilizarea din ce în ce mai frecventă a acestor vehicule în transportul internațional de mărfuri și solicită Comisiei să prezinte un raport de analiză privind efectele pe plan economic, și asupra mediului și siguranței a acestei utilizări sporite;

19.  subliniază că mobilitatea rutieră transfrontalieră în privința țărilor în curs de aderare învecinate ar trebui facilitată printr-o mai bună armonizare a standardelor privind infrastructura rutieră, sistemele de semnalizare și electronice, asigurând astfel eliminarea blocajelor, în special în rețeaua centrală TEN-T;

Îmbunătățirea condițiilor sociale și a normelor în materie de siguranță

20.  subliniază că libertatea de a furniza servicii de transport în întreaga UE nu ar trebui să justifice nicio încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor sau să slăbească legislația existentă privind condițiile de muncă, de exemplu perioadele de odihnă, formele de muncă, perioadele petrecute departe de casă, accesul la calificări, activitățile de perfecționare și evoluția carierei, sănătatea și siguranța, îngrijirea și asistența socială și salariile minime;

21.  consideră că este extrem de important să i se reamintească Comisiei angajamentele pe care și le-a asumat în cadrul propunerii privind un pilon european al drepturilor sociale, în special în ceea ce privește:

reamintește că orice inițiativă a Comisiei privind transportul rutier nu trebuie să contravină acestui principiu, și nici să pericliteze drepturile lucrătorilor din acest sector;

22.  este îngrijorat din cauza practicilor comerciale problematice din punct de vedere social, care prezintă un risc și în ceea ce privește siguranța rutieră, legate în special de normele de cabotaj și de așa-numitele societăți de tip „cutie poștală” (în special chestiunile legate de activități independente disimulate și practici abuzive deliberate sau eludarea legislației europene și naționale existente care face posibilă dezvoltarea concurenței neloiale prin minimizarea ilegală a costurilor de muncă și operaționale și duce la încălcarea drepturilor lucrătorilor, ca urmare a lipsei de claritate a normelor europene și a interpretărilor și practicilor de aplicare divergente la nivel național);

23.  invită Comisia să revizuiască cerințele privind dreptul de stabilire pentru a elimina societățile de tip „cutie poștală” în sectorul transportului rutier;

24.  invită Comisia și statele membre să abordeze, de urgență, problemele legate de oboseala șoferilor, inclusiv să se asigure că orice investiție în infrastructura rutieră include îmbunătățirea facilităților pentru șoferi, în special pentru șoferii pe distanțe lungi, și că legislația privind pauzele de odihnă este respectată pe deplin;

25.  invită Comisia să clarifice normele în materie de cabotaj și normele care reglementează accesul la profesiile de transport rutier și să îmbunătățească punerea în aplicare a acestora, în scopul combaterii eficace a fraudei și a abuzurilor;

26.  respinge orice liberalizare suplimentară a cabotajului, în special operațiunile de cabotaj nelimitate într-un anumit interval de zile;

27.  invită Comisia să clarifice aplicarea dispozițiilor din Directiva privind detașarea lucrătorilor în sectorul transportului rutier și să îmbunătățească punerea în aplicare și executarea acestora;

28.  subliniază că Europa se confruntă cu un deficit de șoferi profesioniști din cauza creșterii cererii de servicii de transport, a dezvoltării rapide a comerțului internațional și a situației demografice; solicită, prin urmare, Comisiei să faciliteze accesul tinerilor și tinerelor la profesie și să abordeze problema condițiilor de muncă precare ale șoferilor, precum și lipsa infrastructurii de calitate la marginea drumurilor;

29.  subliniază că legislațiile naționale diferite privind condițiile și drepturile sociale în sectorul transportului rutier în Uniune determină bariere administrative considerabile și disproporționate pentru operatori, în special IMM-uri, cresc complexitatea cadrului juridic și subminează crearea unei piețe interne în sectorul transportului rutier în Uniune și generează obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor;

30.  invită Comisia să elaboreze propuneri pentru viitoarele inițiative rutiere, care să permită o distincție mai eficace între libertatea de a furniza servicii și libertatea de stabilire, cu scopul de a asigura că activitățile comerciale într-un stat membru ale unei întreprinderi care nu își are sediul în statul respectiv sunt de natură temporară, iar angajații intră sub incidența legislației țării în care își au locul obișnuit de muncă sau își desfășoară majoritatea activității profesionale;

31.  invită Comisia și statele membre să abordeze calitatea muncii în sectorul transportului rutier, acordând atenție mai ales formării, certificării, condițiilor de muncă și evoluției carierei, cu scopul de a crea locuri de muncă de calitate, de a dezvolta competențele necesare și de a consolida competitivitatea operatorilor de transport rutier din UE pentru ca acest sector să devină mai atrăgător pentru persoanele tinere, urmărind totodată să li se asigure șoferilor un echilibru adecvat între viața profesională și viața privată;

32.  invită Comisia să revizuiască Directiva 92/106/CEE privind transporturile combinate, pentru a spori transportul multimodal și a elimina practicile neloiale, dar și pentru a asigura respectarea legislației sociale în privința transportului combinat;

33.  invită Comisia să analizeze posibilitatea creării unui „fișier electronic integrat al operatorilor” pentru toți operatorii cu licență comunitară, cu scopul de a reuni toate informațiile relevante referitoare la transportator, vehicul și șofer colectate în timpul controalelor rutiere;

34.  subliniază că sistemul de facilități de odihnă din UE este insuficient și inadecvat; invită, prin urmare, statele membre ca, în consultare cu Comisia, să stabilească un plan pentru construirea/asigurarea de capacități și de zone de odihnă ușor de utilizat, sigure și securizate, cu un număr suficient de locuri de parcare, instalații sanitare și hoteluri de tranzit, în special în punctele/nodurile strategice unde se pot observa volume ridicate de trafic;

35.  invită Comisia și statele membre să abordeze aspectele nepractice actuale legate de perioadele de conducere și de odihnă – situațiile în care șoferii sunt forțați să se odihnească un anumit număr de ore chiar dacă sunt la doar câțiva kilometri fie de baza de reședință, fie de locul de reședință sunt frecvente; invită Comisia să țină seama de acest lucru când revizuiește Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere;

36.  invită Comisia și statele membre să adopte un obiectiv la nivelul UE pentru a reduce numărul de persoane rănite grav în accidentele rutiere;

37.  invită Comisia să desfășoare un studiu științific la nivelul UE privind efectele oboselii șoferilor în transportul cu autobuzul și cu autocarul și în transportul de mărfuri cu camioneta și cu camionul;

38.  invită Comisia să lanseze fără întârziere revizuirea Regulamentului (CE) nr. 661/2009 privind siguranța generală și să țină seama de rolul noilor tehnologii și standarde, inclusiv dispozitivele de înregistrare a datelor privind situațiile de urgență, standardele privind câmpul vizual direct, asistența inteligentă pentru controlul vitezei și monitorizarea presiunii în pneuri, cel puțin;

39.  subliniază nevoia de a îmbunătăți siguranța pe șoselele din UE și de a atinge obiectivul de înjumătățire a numărului de morți și răniți grav până în 2020; sprijină evaluarea de impact folosită de Comisie într-o revizuire a cadrului legislativ pentru gestionarea siguranței infrastructurii rutiere;

Promovarea transportului rutier cu emisii scăzute

40.  afirmă că este nevoie să se îmbunătățească eficiența resurselor în transportul rutier și rolul acestuia într-o rețea de transport modernă sincromodală, cu scopul de a utiliza mai eficient capacitățile existente, prin îmbunătățirea ratei de ocupare a vehiculelor, promovarea utilizării vehiculelor mai mici și mai ușoare, partajarea și folosirea în comun a autoturismelor, precum și trecerea de la patru roți la două; consideră că digitalizarea este un element-cheie pentru atingerea obiectivului unei eficiențe sporite a resurselor;

41.  subliniază că în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris din 2015 (COP21) privind schimbările climatice, decarbonizarea sectorului transporturilor și îmbunătățirea calității aerului ar trebui atinse prin promovarea electromobilității, a pilelor de combustie și a altor sisteme de propulsie avansate, în special a celor pentru care Europa dispune de un avantaj tehnologic major;

42.  invită Comisia să prezinte propuneri ambițioase în privința standardelor CO2 pentru camioane și autobuze în vederea reducerii emisiilor din sectorul rutier; solicită Comisiei să studieze în continuare oportunitățile de accelerare a tranziției către transportul cu emisii scăzute prin introducerea stimulentului pentru recondiționare;

43.  solicită măsuri concrete care să asigure implementarea principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” în transportul rutier, inclusiv orientări și cele mai bune practici, și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate regiunile UE;

44.  subliniază că revizuirea Directivei privind serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE) ar putea contribui la promovarea vehiculelor mai curate și a vehiculelor partajate;

45.  subliniază importanța deosebită a unei infrastructuri adecvate pentru utilizarea carburanților alternativi în transportul rutier și, în consecință, invită Comisia și statele membre să creeze modele de stimulare pentru a realiza rețeaua de distribuție a carburanților alternativi;

46.  solicită cadre politice naționale eficace pentru stimularea răspândirii în mai mare măsură a vehiculelor care utilizează carburanți alternativi (de exemplu electricitate, hibride, hidrogen, gaz natural comprimat) și solicită desfășurarea rapidă a infrastructurii de alimentare/încărcare necesare;

47.  recunoaște că infrastructurile și vehiculele de transport rutier inovatoare și cu emisii scăzute vor fi de ajutor în facilitarea schimburilor și legăturilor dintre drumuri, căi ferate și porturi, încurajând astfel o tranziție generală către forme mai ecologice de transport pentru persoane individuale, călători și marfă;

48.  este de opinie că partajarea și folosirea în comun a autoturismelor constituie o resursă majoră pentru dezvoltarea sustenabilă a legăturilor, printre altele în regiunile ultraperiferice, montane și rurale; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să faciliteze apariția modelelor de afaceri colaborative în acest domeniu;

49.  solicită Comisiei să studieze introducerea în mai multe state membre a unor zone cu emisii scăzute și să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii/norme comune pentru introducerea/funcționarea acestor zone;

50.  remarcă faptul că sistemele de transport inteligente (STI) cum ar fi sistemele de transport inteligente cooperative și inovațiile cum ar fi e-autostrada (camioane electrificate cu tehnologie cu trolee) și circulația în pluton ar putea juca un rol important în îmbunătățirea eficienței, siguranței și performanței de mediu a sistemului de transport; solicită prin urmare Comisiei să stimuleze dezvoltarea și utilizarea STI și să promoveze inovațiile;

51.  ia act de faptul că nivelul deplasărilor fără încărcătură continuă să fie ridicat în activitățile de transport rutier, fapt care are un impact negativ asupra mediului; reamintește că, în 2012, aproape un sfert (23,2 %) din totalul numărului de kilometri-vehicul efectuați de vehiculele grele de marfă din UE au corespuns deplasărilor fără încărcătură, iar acest nivel ridicat este cauzat de restricțiile actuale privind operațiunile de cabotaj care limitează transportatorii să crească mai mult greutatea încărcăturii și, implicit, reduc eficacitatea ecologică; subliniază, prin urmare, impactul pozitiv al deschiderii pieței asupra eficienței ecologice a transportului rutier;

52.  îndeamnă Comisia și statele membre, în vederea decarbonizării sectorului transportului rutier, să accelereze trecerea de la vehiculele rutiere tradiționale propulsate de carburanți fosili la vehiculele sustenabile cu propulsie electrică, cum ar fi cele care utilizează pile de combustie cu hidrogen;

53.  încurajează Comisia să își actualizeze manualul privind costurile externe generate de transport, incluzând noi date referitoare la emisiile în condiții reale de conducere, precum și la daunele economice și sociale ale schimbărilor climatice;

54.  subliniază faptul că obiectivele stabilite pentru realizarea tranziției la energii alternative și regenerabile pentru transportul rutier ar trebui atinse folosind un mix energetic și metode existente de economisire a energiei; subliniază că această tranziție necesită stimulente corespunzătoare și că obiectivele de reducere ar trebui formulate într-o manieră neutră din punctul de vedere al tehnologiei;

55.  remarcă faptul că carburanții alternativi, inclusiv, printre altele, gazul natural comprimat, gazul natural lichefiat și biocarburanții de a doua generație, pot fi folosiți pentru a facilita tranziția;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 187, 20.7.1999, p. 42. (2) JO L 80, 23.3.2002, p. 35. (3) JO L 102, 11.4.2006, p. 1. (4) JO L 300, 14.11.2009, p. 51. (5) JO L 300, 14.11.2009, p. 72. (6) JO L 300, 14.11.2009, p. 88. (7) JO L 60, 28.2.2014, p. 1. (8) Texte adoptate: P8_TA(2015)0310. (9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0009. (10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0455. (11) JO L 68, 13.3.2015, p. 9. (12) Texte adoptate: P8_TA(2016)0346. (13) Sursa: Transportul în UE în cifre, 2016, pe baza datelor furnizate de Eurostat. (14) Sursa: Transportul în UE în cifre, 2016, pe baza datelor furnizate de Eurostat.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab (2017/2687(RSP))

P8_TA(2017)0229 RC-B8-0300/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația de la Nairobi a Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) pentru Africa de Est din 25 martie 2017 privind soluții durabile pentru refugiații somalezi și reintegrarea persoanelor returnate în Somalia,

–  având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți, adoptată de ONU la 19 septembrie 2016,

–  având în vedere comunicatul comun din 25 iunie 2016 al Comisiei ministeriale tripartite pentru repatrierea voluntară a refugiaților somalezi din Kenya,

–  având în vedere concluziile summitului UE de la Valetta privind migrația, care s-a desfășurat în perioada 11-12 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația adoptată în cadrul conferinței ministeriale privind procesul de la Khartoum (Inițiativa privind ruta de migrație UE-Cornul Africii), la Roma, la 28 noiembrie 2014,

–  având în vedere Acordul tripartit privind repatrierea voluntară, semnat la 10 noiembrie 2013 de guvernele din Somalia și Kenya și de UNHCR,

–  având în vedere decizia Înaltei Curți din Kenya din 9 februarie 2017 care s-a pronunțat împotriva închiderii taberei de refugiați de la Dadaab,

–  având în vedere decizia guvernului kenyan de a ataca hotărârea Înaltei Curți din 9 februarie 2017,

–  având în vedere declarația purtătorilor de cuvânt ai Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, comisarului UE pentru cooperare internațională și dezvoltare, Neven Mimica, și comisarului UE pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, referitoare la decizia din 20 mai 2016 a guvernului kenyan de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab,

–  având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE,

–  având în vedere Pactul mondial al ONU cu privire la repartizarea responsabilităților în cazul refugiaților,

–  având în vedere Programul indicativ național pentru Somalia și Africa de Est al celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât regiunea Cornului Africii, cu o populație de aproape 250 de milioane de locuitori aflată într-un proces de creștere rapidă, găzduiește cel mai mare număr de persoane strămutate în interiorul țării și de refugiați din Africa și din întreaga lume; întrucât această regiune se confruntă cu provocări legate de o migrație neregulamentară, strămutări forțate, trafic de ființe umane, introducerea ilegală de persoane, terorism și conflicte violente;

B.  întrucât la baza acestor provocări stau numeroși factori care variază în funcție de contextele locale, dar care pornesc în general de la lipsa bunei guvernanțe și a oportunităților socioeconomice, sărăcia extremă, instabilitate și schimbările climatice;

C.  întrucât complexul pentru refugiați de la Dadaab a fost înființat în 1991 ca soluție temporară pentru persoanele care caută adăpost și fug din calea persecuției, a violenței și a instabilității din regiunea Africii de Est, în special din calea războiului civil din Somalia; întrucât complexul este format în prezent din cinci tabere diferite care găzduiesc diferite popoare și acoperă o suprafață de 50 de kilometri pătrați, cele mai vechi și cel mai dens populate dintre tabere fiind Hagadera, Dagahaley și Ifo;

D.  întrucât, deși Dadaab a fost concepută pentru a găzdui aproximativ 90 000 de persoane, conform estimărilor ONU, complexul are în prezent o populație de aproximativ 260 000 de locuitori, dintre care 95 % provin din Somalia, iar 60 % au sub 18 ani; întrucât, în mai 2016, Kenya a desființat departamentul său de afaceri privind refugiații, care era responsabil pentru înregistrare, motiv pentru care zeci de mii de persoane nu au fost înregistrate, numărul acestora putând crește în continuare;

E.  întrucât refugiații din tabără riscă să se confrunte cu acte de violență, femeile și copiii fiind deosebit de vulnerabili din acest punct de vedere;

F.  întrucât, de peste douăzeci de ani, Somalia este afectată de o gravă instabilitate și de lipsa unor structuri statale, al căror impact a fost agravat de dezastrele naturale recurente legate de schimbările climatice; întrucât aceste chestiuni reprezintă o provocare pentru rezistența și capacitatea celor mai vulnerabile comunități din Somalia de a face față situației și au devenit principalii factori care stau la baza strămutărilor din interiorul Somaliei și către țările vecine;

G.  întrucât, după trei decenii, situația refugiaților somalezi se numără printre cele mai îndelungate situații de acest tip din lume, având în vedere că aceștia sunt la a treia generație de refugiați născuți în exil; întrucât aproape un milion de somalezi sunt strămutați în regiune și alți 1,1 milioane sunt strămutați în interiorul Somaliei;

H.  întrucât, de cincisprezece ani, Somalia este una dintre cele cinci țări din care provin cei mai mulți refugiați la nivel mondial, în prezent fiind înregistrați 1,1 milioane de refugiați, dintre care peste 80 % sunt găzduiți în Cornul Africii și în regiunea Yemen; întrucât administrația somaleză și-a exprimat în repetate rânduri bunăvoința de a-și primi cetățenii; întrucât Kenya găzduiește în prezent aproximativ 500 000 de refugiați, numărul acestora crescând în continuare din cauza nivelului din ce în ce mai ridicat de insecuritate din această regiune, în special din Sudanul de Sud;

I.  întrucât situația în materie de securitate din Somalia este în continuare periculoasă și imprevizibilă, iar atacurile din partea al-Shabaab și a altor grupări armate sau teroriste continuă; întrucât, la 6 aprilie 2017, președintele Mohamed Abdullahi „Farmajo” Mohamed a declarat Somalia zonă de război și a oferit amnistia membrilor grupării militante islamiste al-Shabaab, inclusiv formare, locuri de muncă și educație, dacă depun armele în termen de 60 de zile;

J.  întrucât, întreaga regiune est-africană se confruntă cu o secetă majoră, în anumite părți din Sudanul de Sud fiind declarată situația de foamete, care amenință până la un milion de persoane; întrucât a fost emisă o pre-alertă de foamete în Somalia, care se confruntă cu cea de a treia situație de foamete din ultimii 25 ani, administrația publică raportând că 6,2 milioane de persoane au nevoie de ajutor alimentar de urgență; întrucât președintele Kenyei, Uhuru Kenyatta, a declarat starea de secetă a acestei țări dezastru natural, 2,7 milioane de persoane confruntându-se cu foametea acută; întrucât se preconizează că este probabil ca situația să se deterioreze în Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, ceea ce ar putea duce la foamete generalizată;

K.  întrucât, conform Organizației Națiunilor Unite, seceta din Somalia a provocat strămutări interne suplimentare și peste 683 000 de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele începând din noiembrie 2016; întrucât aproximativ 250 000 de persoane și-au pierdut viața în timpul ultimei perioade de foamete din 2011;

L.  întrucât, la 6 mai 2016, guvernul kenyan și-a anunțat decizia de a închide „cât mai repede posibil” tabăra de la Dadaab, exprimând preocupări legate de securitate și subliniind necesitatea de a pune capăt situație persistente a refugiaților din regiune; întrucât, cu toate acestea, la 30 noiembrie 2016, guvernul kenyan a anunțat că tabăra de la Dadaab se va închide cel târziu în mai 2017; întrucât, în urma reuniunii la nivel înalt a IGAD din 25 martie 2017, toate eforturile se concentrează în prezent pe importanța găsirii unei soluții regionale durabile pentru refugiații somalezi;

M.  întrucât comunitatea internațională, inclusiv UE, și-a exprimat înțelegerea față de preocupările și motivele guvernului kenyan pentru închiderea taberei, dar a evidențiat, de asemenea, că returnările în Somalia trebuie să se desfășoare în conformitate cu standardele internaționale, în sensul că este necesar consimțământul voluntar și în cunoștință de cauză al persoanelor returnate și că acestea trebuie să aibă acces la informații obiective, neutre și pertinente, că returnările trebuie să se facă în siguranță, cu demnitate și într-un mod durabil și că persoanele returnate trebuie să fie conștiente de ceea ce se va întâmpla în cazul în care ar decide să nu accepte în mod voluntar să fie returnate;

N.  întrucât, la 9 februarie 2017, ca răspuns la o petiție formulată de două organizații de apărare a drepturilor omului din Kenya (Comisia națională pentru drepturile omului din Kenya și Kituo Cha Sheria), Înalta Curte a Kenyei a hotărât că ordinele guvernului kenyan de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab sunt discriminatorii și echivalează cu o pedeapsă colectivă, fiind totodată excesive, arbitrare și disproporționate;

O.  întrucât dezbaterea privind închiderea taberei din Dadaab a adus în prim plan ritmul lent al punerii în aplicare a acordului tripartit, care a fost semnat de UNHCR și de guvernele din Kenya și din Somalia în 2013 și vizează facilitarea returnărilor voluntare ale somalezilor în zonele stabile din Somalia, aspect care a fost criticat în mod deschis de către guvernul kenyan și alte părți interesate;

P.  întrucât, de când UNHCR a început să sprijine returnările voluntare ale refugiaților somalezi în 2014, au fost repatriați aproximativ 65 000 de refugiați, dar obiectivul de a crește rata de returnări durabile va depinde de situația din Somalia;

Q.  întrucât, la sfârșitul lunii august 2016, autoritățile somaleze din Jubaland au suspendat repatrierile în capitala regională Kismaayo din cauza unui flux crescut de refugiați; întrucât, potrivit UNHCR, 70 % dintre persoanele returnate sunt copii;

R.  întrucât închiderea taberelor de la Dadaab va avea repercusiuni în alte țări vecine, ca de exemplu Etiopia, care găzduiește în prezent aproximativ 245 000 de refugiați somalezi, ceea ce ar putea conduce la un nou flux de refugiați; întrucât această situație pune în evidență caracterul interconectat al chestiunilor referitoare la refugiați, gestionarea frontierelor și stabilitate și subliniază necesitatea unei cooperări regionale consolidate în vederea abordării acestora, mai ales având în vedere decizia de închidere a taberelor de la Dadaab;

S.  întrucât, pentru mulți refugiați, în special cei din zonele rurale, perspectiva de returnare este condiționată de capacitatea lor de a-și revendica terenurile într-o țară cu un sistem de proprietate funciară slab și în care evacuările forțate constituie o practică curentă;

T.  întrucât comunitatea-gazdă din regiunea mai extinsă a Dadaab a dat dovadă de mare umanitate, generozitate și toleranță, dată fiind prezența taberei, însă se confruntă cu enorme provocări economice, de dezvoltare și de mediu;

U.  întrucât donatorii și-au îndreptat atenția spre alte conflicte și au redus sumele cheltuite, având în vedere natura îndelungată a situației din Dadaab, ceea ce înseamnă că refugiații din tabără se confruntă cu o serie de provocări;

V.  întrucât mai ales schimbările climatice au un efect devastator asupra stilului de viață pastoral, nomad, care asigură mijloacele de subzistență ale unui număr mare de oameni din această regiune, care se confruntă și cu riscuri din ce în ce mai mari determinate de secetă, boli, război și reducerea efectivelor de animale, printre alte probleme;

W.  întrucât UE a alocat 286 de milioane EUR prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED) pentru perioada 2014-2020, punând accentul pe implementarea „Pactului”, pe consolidarea statului și a păcii, securitatea alimentară, reziliență și, în special, pe educație; întrucât Fondul fiduciar de urgență al UE (EUTF) pentru Africa a fost creat în cadrul summitului de la Valetta la 12 noiembrie 2015 și a fost conceput pentru a aborda cauzele profunde ale destabilizării, strămutării forțate și migrației neregulamentare prin promovarea rezilienței, a oportunităților economice, a egalității de șanse, a securității și a dezvoltării; întrucât UE răspunde nevoilor fundamentale și vitale ale refugiaților din taberele de refugiați din Kenya;

X.  întrucât UE și-a luat angajamentul de a susține Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), oferind fonduri pentru a asigura securitatea și a reduce pericolul pe care îl reprezintă al-Shabaab și alte grupuri armate de opoziție; întrucât, la 23 martie 2017, Comisia Uniunii Africane a convocat o consultare la nivel înalt cu participarea UE și a ONU referitoare la viitorul AMISOM și la susținerea instituțiilor din sectorul securității și a reformei din Somalia; întrucât, la 11 mai 2017, UE a anunțat la Conferința de la Londra privind Somalia că acordă noi ajutoare pentru Somalia în valoare de 200 de milioane EUR;

Y.  întrucât, în urma ordinului executiv din 27 ianuarie 2017 al președintelui SUA, Donald Trump, au un viitor incert aproximativ 3 000 de refugiați care urmau să fie relocați în SUA din Kenya în 2017, majoritatea din Dadaab, cea mai mare parte dintre aceștia fiind deja supuși controlului de securitate efectuat cu rigurozitate de funcționari ai SUA și ai ONU, după o așteptare de până la 10 ani pentru reinstalarea lor;

Z.  întrucât eforturile de relocare ale UE ar trebui să fie intensificate pentru a ajunge la nivelul unor țări din afara UE, cum ar fi Australia sau Canada, pentru a satisface necesitățile evaluate de UNHCR ca suficiente pentru a asigura o distribuire echitabilă a refugiaților la nivel mondial;

AA.  întrucât planul de acțiune global de la Nairobi adoptat în cursul reuniunii la nivel înalt a IGAD din 25 martie 2017 a subliniat, în special, seceta și conflictele armate, ca motive care provoacă strămutarea cetățenilor din regiune;

AB.  întrucât, ulterior trimiterii unei misiuni a UE de evaluare a alegerilor din Kenya, s-a sugerat că trimiterea unei misiuni a UE de observare a alegerilor generale din august 2017 ar fi utilă și eficientă,

1.  felicită Kenya și regiunea locală Dadaab pentru rolul pe care l-au avut în găzduirea unui număr fără precedent de refugiați pentru o perioadă de timp atât de lungă; subliniază totuși că situația actuală din regiune este nesustenabilă și necesită un răspuns coordonat și eficient din partea guvernelor din regiune și a comunității internaționale în ansamblu, inclusiv a UE, pentru a se găsi o soluție sustenabilă pentru problema legată de refugiații somalezi, în paralel cu eforturi pentru a spori securitatea și a crea dezvoltare socioeconomică pe termen lung în regiune;

2.  ia act de declarația de la Nairobi a IGAD privind soluții durabile pentru refugiații somalezi și reintegrarea persoanelor returnate în Somalia; salută angajamentul privind adoptarea unei abordări regionale globale, menținând totodată protecția și promovând autonomia în țările care acordă azil, demersuri care trebuie realizate cu sprijinul comunității internaționale și în conformitate cu partajarea responsabilităților la nivel internațional, astfel cum se subliniază în Cadrul de răspuns cuprinzător în legătură cu problema refugiaților din Declarația de la New York;

3.  regretă rolul foarte minimalist al statelor membre ale UE în legătură cu eforturile de relocare a refugiaților din Dadaab și invită UE să se ridice la înălțimea responsabilităților sale în ceea ce privește asigurarea unei repartizări echitabile a poverii;

4.  subliniază că, atât timp cât instabilitatea continuă în întreaga regiune, iar riscul foametei este din nou actual, refugiații nu se vor mai putea întoarce în țara lor; solicită, prin urmare, UE să susțină dezvoltarea pe termen lung ca principalul său obiectiv și să își dubleze din nou eforturile depuse pentru a-și asuma și a juca un rol de mediator în regiune pentru a soluționa problemele economice, politice, de mediu și de securitate subiacente, care reprezintă cauzele profunde ale sărăciei extreme, activității infracționale, radicalizării și ale terorismului și care, în cele din urmă, creează situația în care se află refugiații;

5.  subliniază că, în cele din urmă, va fi nevoie de un răspuns la nivel regional pentru a le asigura o protecție continuă celor 260 000 de refugiați somalezi; reamintește că reintegrarea sustenabilă a persoanelor returnate necesită o abordare holistică, bazată pe comunitate, în scopul de a îmbunătăți capacitatea de absorbție și accesul la servicii pentru persoanele returnate, persoanele strămutate intern și comunitățile locale din Somalia;

6.  salută adoptarea planului de acțiune mondial și regional de la Nairobi, care prevede o închidere treptată a taberelor pentru a le permite refugiaților să aibă acces la un loc de muncă și la servicii în țara lor gazdă și să poată circula liber; regretă, cu toate acestea, lipsa de acțiuni concrete privind Dadaab; sprijină crearea unui fond regional pentru donatori;

7.  consideră că, având în vedere situația actuală de insecuritate din Somalia și riscul ridicat de foamete, returnările ar trebui să aibă în toate cazurile caracter voluntar; solicită o mai bună partajare a responsabilităților în ceea ce privește găzduirea refugiaților și stabilirea de metode suplimentare de a ajuta refugiații să aibă acces la țări terțe, inclusiv la UE;

8.  afirmă din nou că susține obiectivele EUTF pentru Africa legate de abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în regiunea Africii de Est; solicită statelor membre să își respecte angajamentele față de fond; solicită, cu toate acestea, Comisiei să își intensifice eforturile de consultare cu actorii din regiune, inclusiv populațiile locale, guvernele regionale și ONG-urile, în vederea acordării unei atenții deosebite problemelor și nevoilor identificate la nivel local, a susținerii unui climat favorabil și a creșterii capacității de a facilita întoarcerea refugiaților în țările lor de origine; subliniază că Dadaab a creat aproximativ 10 000 de locuri de muncă, care sunt în principal legate de activitățile umanitare;

9.  subliniază rolul important al unei abordări centrate pe oameni și pe comunități în ceea ce privește folosirea resurselor EUTF pentru susținerea întoarcerilor de la Dadaab și introducerea unor măsuri în materie de dezvoltare și reziliență în această regiune; este ferm convins că EUTF ar trebui să se concentreze nu numai asupra dezvoltării economice, ci și asupra unor proiecte locale din regiune menite în mod special să îmbunătățească echitatea, calitatea și accesibilitatea universală a serviciilor de bază și a formării pentru dezvoltarea competențelor locale, precum și să răspundă nevoilor comunităților vulnerabile, inclusiv ale minorităților;

10.  consideră că EUTF ar trebui să se concentreze mai mult pe susținerea dezvoltării sustenabile în regiune, prin creșterea oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă, precum și a rezilienței; solicită ca aceste fonduri să fie folosite pentru a susține dezvoltarea sustenabilă și continuarea extinderii folosirii energiei solare ca sursă de energie, de exemplu, pentru pomparea apei, care s-a dovedit a fi un proiect de succes în anumite părți ale taberei de la Dadaab;

11.  subliniază faptul că femeile și copiii reprezintă peste 60 % din populația totală din taberele de refugiați și sunt percepute ca fiind grupurile cele mai vulnerabile și mai marginalizate din tabără; invită guvernul kenyan, instituții regionale, organizațiile internaționale de asistență și comunitatea internațională, inclusiv UE, să adopte o abordare specifică pentru măsurile de asistență care să aibă în vedere factorii care influențează vulnerabilitatea femeilor și a copiilor din tabără, cum ar fi persecuția pe criterii de sex și de gen, violența împotriva femeilor, abuzurile sexuale și exploatarea, sărăcia extremă și excluderea socială;

12.  felicită autoritățile somaleze pentru progresele înregistrate în ultimele luni, inclusiv cele legate de organizarea alegerilor; subliniază, cu toate acestea, că situația în materie de securitate și condițiile socioeconomice din multe părți ale Somaliei pun în continuare probleme foarte mari pentru returnările la scară largă; invită, prin urmare, UE și statele sale membre să colaboreze cu autoritățile somaleze pentru a accelera eforturile de stabilizare a țării înainte de a începe repatrierile la scară largă;

13.  invită UE și partenerii internaționali să își îndeplinească angajamentele față de Somalia, și anume prin luarea unor măsuri de stabilire a securității alimentare pentru a evita foametea iminentă, a crește securitatea, a rezolva nemulțumirile comunităților, a îmbunătăți gestionarea finanțelor publice și a contribui la definitivarea revizuirii constituționale cu scopul de a ajunge într-o situație de stabilitate pe termen lung;

14.  invită UE să se asigure că programele de transfer din această regiune au grijă în mod deosebit ca grupurile vulnerabile de persoane să fie transferate în mod responsabil în regiuni sigure și ca drepturile refugiaților să fie respectate; solicită UE și partenerilor internaționali să sprijine construirea de infrastructuri în întreaga țară astfel încât refugiații care se întorc să fie reintegrați în condiții de siguranță și definitiv în societatea somaleză, fără să fie amenințați de elemente teroriste precum al-Shabaab;

15.  subliniază că trebuie să fie gestionate mai bine frontierele dintre Somalia și țările învecinate, considerate câmp de acțiune pentru rețelele implicate în traficul de persoane și introducerea ilegală de persoane, traficul de arme, droguri și alte mărfuri ilegale, finanțând astfel activitățile infracționale și teroriste; se așteaptă ca misiunea UE de instruire din Somalia să colaboreze îndeaproape cu AMISOM și cu autoritățile somaleze pentru a face schimb de bune practici privind îmbunătățirea gestionării frontierelor cu scopul de a prinde traficanții și contrabandiștii;

16.  recunoaște că nu poate exista dezvoltare fără îmbunătățirea securității în regiune; subliniază cu fermitate însă că fondurile provenite din FED și din sursele AOD trebuie alocate pentru dezvoltarea economică, umană și socială a țării-gazdă, acordându-se o atenție deosebită provocărilor în materie de dezvoltare identificate în decizia Fondului fiduciar; reamintește că fondurile FED și AOD ar trebui utilizate exclusiv pentru obiective de dezvoltare care abordează cauzele profunde ale migrației;

17.  subliniază că trebuie consolidată reziliența și susținută dezvoltarea comunităților-gazdă afectate din regiunea Dadaab din Kenya, având grijă ca mijloacele acestora de trai să nu fie afectate negativ de reducerea treptată a serviciilor din Dadaab și a serviciilor publice furnizate în acest oraș, precum și de șocul economic pe care aceste demersuri l-ar putea provoca în rândul populației; subliniază că populația găzduită în Dadaab a suprasolicitat mediul din regiune, afectând accesul populației la resursele naturale; subliniază că această chestiune ar trebui să fie soluționată de către guvernul kenyan în colaborare cu programul orientativ național pentru Kenya al UE; se așteaptă ca guvernul kenyan și UE să recunoască nevoile specifice din această regiune fragilă;

18.  regretă decizia guvernului SUA de a-și reduce contribuția către agențiile ONU cu 640 de milioane USD; își exprimă îngrijorarea privind impactul direct pe care această decizie îl va avea asupra regiunii; insistă asupra faptului că contribuțiile voluntare la fondurile și agențiile ONU, care reprezintă jumătate din bugetul lor total, sunt esențiale pentru menținerea păcii și securității la nivel mondial;

19.  subliniază că un deficit în bugetul agențiilor ONU, cum ar fi UNHCR, care oferă protecție, adăpost și ajutor umanitar în circumstanțe dificile și complexe, va spori provocările în materie de securitate în regiune;

20.  ia act cu mare îngrijorare de efectele grave ale schimbărilor climatice asupra acestei regiuni, care amintesc UE, statelor sale membre și comunității internaționale în general că trebuie respectate clauzele Acordului de la Paris, subliniind, totodată, efectul direct pe care astfel de acțiuni îl au asupra războiului și a foametei în această regiune;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului Kenyei, guvernatorului regiunii Garissa, Președintelui Parlamentului Kenyei, guvernului Somaliei, Președintelui Parlamentului Somaliei, IGAD, guvernelor statelor membre ale IGAD, Secretarului General al ONU și Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la cum facem relocarea să funcționeze (2017/2685(RSP))

P8_TA(2017)0230 B8-0340/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei(1);

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei(2);

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/1754 a Consiliului din 29 septembrie 2016 de modificare a Deciziei (UE) 2015/1601 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei(3),

–  având în vedere poziția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei(4),

–  având în vedere poziția sa din 17 septembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei, al Greciei și al Ungariei(5),

–  având în vedere poziția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei(6),

–  având în vedere cele unsprezece rapoarte ale Comisiei privind relocarea,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei din 16 mai 2017 privind cum facem relocarea să funcționeze,

–  având în vedere studiul realizat la solicitarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, intitulat „Punerea în aplicare a deciziilor din 2015 ale Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei”, publicat în martie 2017,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, ulterior procedurii de consultare prevăzută la articolul 78 alineatul (3) din TFUE, Parlamentul a adoptat cu o largă majoritate poziția sa în sprijinul deciziilor privind relocarea;

B.  întrucât deciziile privind relocarea au fost adoptate ca măsură urgentă de solidaritate, în absența unui sistem de azil european bazat pe partajarea responsabilităților, care nu este nici în prezent în vigoare;

C.  întrucât statele membre s-au angajat la relocarea a 160 000 de solicitanți de azil din Italia și Grecia; întrucât, în temeiul Deciziei (UE) 2016/1754 a Consiliului, 54 000 din aceste locuri ar putea fi utilizate pentru admiterea de refugiați sirieni din Turcia;

D.  întrucât Regatul Unit a decis să nu participe la acest mecanism, în timp ce Irlanda a decis să participe; întrucât Danemarca a decis să nu participe în mod voluntar, în timp ce trei țări asociate au decis să participe;

E.  întrucât, la 27 aprilie 2017, doar 17 903 de solicitanți de azil fuseseră relocați, 12 490 din Grecia și 5 413 din Italia; întrucât aceasta reprezintă doar 11% din obligația totală;

F.  întrucât numărul persoanelor eligibile pentru relocare prezente în Italia și Grecia este în prezent sub cifrele-obiectiv prevăzute în deciziile Consiliului; întrucât, până în prezent, 26 997 de solicitanți eligibili au fost înregistrați în Grecia, statele membre promițând în mod solemn 19 603 locuri pentru relocări; întrucât, până în prezent, 8 000 de solicitanți eligibili au fost înregistrați în Italia, statele membre promițând în mod solemn 10 659 locuri pentru relocări; întrucât numărul de locuri promise este în general cu mult mai ridicat decât numărul persoanelor efectiv relocate;

G.  întrucât doar solicitanții de azil care se aflau deja în Grecia înainte de 20 martie 2016 sunt de fapt considerați eligibili pentru relocare; întrucât deciziile privind relocarea nu prevăd un termen de prescriere a eligibilității și nu au fost modificate în acest sens;

H.  întrucât, conform ultimelor date trimestriale publicate de Eurostat, doar solicitanții de azil aparținând unei naționalități pentru care rata de recunoaștere medie este de cel puțin 75% sunt eligibili pentru relocare; întrucât cetățenii irakieni nu mai sunt eligibili pentru relocare, dat fiind că această rată a scăzut sub 75 %; întrucât Parlamentul European, în poziția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea Comisiei de modificare a Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului, a solicitat includerea cetățenilor afgani în rândul persoanelor eligibile pentru relocare; întrucât cetățenii afgani au reprezentat cel mai important grup de solicitanți de azil căruia UE a trebuit să-i facă față în 2016; întrucât 56,7 % dintre aceștia au primit dreptul de azil; întrucât cel mai mare număr de cetățeni afgani sosesc în Grecia; întrucât mulți dintre ei sunt minori neînsoțiți;

I.  întrucât circa 62 300 de solicitanți de azil și de migranți sunt încă prezenți în Grecia;

J.  întrucât în Italia s-a înregistrat un nou număr record de sosiri în 2016, 181 436 (cu 18 % mai multe decât în 2015), din care 14 % minori neînsoțiți; întrucât 20 700 de persoane din Eritreea, eligibile pentru relocare, au sosit în 2016, însă Italia a înregistrat circa doar un sfert din acestea pentru relocare;

K.  întrucât numărul limitat de solicitanți de azil relocați în 2016 din Italia către alte state membre a fost semnificativ mai redus decât numărul de solicitanți de azil transferați de către statele membre în Italia în temeiul regulamentului Dublin;

L.  întrucât Comisia, în cel de-al optulea său raport privind relocarea, a prevăzut un obiectiv lunar în acest scop, reiterat în rapoartele ulterioare, de 3 000 de solicitanți de azil din Grecia și de 1 500 din Italia (la 1 aprilie 2017), pentru a facilita și accelera procesul de relocare într-un mod eficient și neproblematic, în orizontul de timp prevăzut în deciziile Consiliului;

M.  întrucât Consiliul European, în reuniunea sa din 15 decembrie 2016, a aprobat planul de acțiune comună privind transpunerea declarației UE-Turcia, care includea și obiectivul de relocare din Grecia; întrucât Consiliul European a reiterat cererea sa privind intensificarea în continuare a eforturilor de accelerare a relocării, mai ales în cazul minorilor neînsoțiți;

N.  întrucât precondițiile și infrastructura operațională necesare relocării sunt deja îndeplinite, respectiv existentă;

O.  întrucât, în ciuda unor progrese, doar două state membre, Finlanda și Malta, sunt la zi în ceea ce privește respectarea obligațiilor de relocare ce le revin; întrucât cele mai multe state membre înregistrează importante întârzieri; întrucât patru state membre au primit doar un număr foarte redus de persoane relocate; întrucât două state membre nu participă deloc la acest mecanism;

P.  întrucât numai Finlanda primește în mod sistematic minori neînsoțiți; întrucât în Italia sunt necesare 5 000 de locuri pentru relocarea acestora, un singur minor neînsoțit fiind relocat până în prezent; întrucât în Grecia mai erau necesare în 163 de locuri, la 12 aprilie 2017;

Q.  întrucât unele state membre recurg la preferințe extrem de restrictive și de discriminatorii, precum acordarea dreptului de relocare doar mamelor singure sau cu excluderea persoanelor cu anumite naționalități, de exemplu persoane din Eritreea, și aplică controale foarte stricte de securitate; întrucât, la 7 mai 2017, 961 de persoane fuseseră respinse pentru relocarea din Grecia în alte state membre;

R.  întrucât Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului prevede clar că măsurile de relocare nu dispensează statele membre de aplicarea deplină a dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 604/2013 (Dublin) în ceea ce privește reunificarea familiei, protecția specială a minorilor neînsoțiți și clauzele discreționare privind motivele umanitare;

1.  recunoaște că s-au făcut anumite progrese, dar își exprimă dezamăgirea cu privire la nerespectarea angajamentelor asumate de statele membre în sensul solidarității și al partajării responsabilității;

2.  salută instituirea unui sistem automat de preferințe de către Biroul European de Sprijin pentru Azil; solicită statelor membre să nu recurgă la decizii arbitrare cu privire la acceptarea cererilor de relocare; solicită insistent statelor membre să își bazeze refuzurile strict pe motive specifice, enumerate în deciziile Consiliului privind relocarea;

3.  solicită insistent statelor membre să își îndeplinească obligațiile ce le revin în temeiul deciziilor Consiliului și să procedeze la relocarea sistematică a solicitanților de azil politic din Grecia și Italia, inclusiv în cazul celor sosiți după 20 martie 2016, până la relocarea efectivă și neproblematică a tuturor persoanelor eligibile, în orizontul de timp propus în deciziile Consiliului; solicită statelor membre să efectueze aceste relocări în funcție de cote lunare stabile;

4.  solicită statelor membre să acorde prioritate relocării minorilor neînsoțiți și altor solicitanți vulnerabili;

5.  salută anunțul Comisiei din cel de-al zecelea raport al său privind relocarea din 2 martie 2017 că nu va ezita să-și exercite competențele ce-i revin în temeiul tratatelor dacă statele membre nu cresc cotele de relocare efectivă în curând; înțelege că acest lucru va atrage declanșarea de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

6.  insistă asupra faptului că obligațiile juridice ale statelor membre nu încetează la 26 septembrie 2017 și că vor avea obligația, chiar și după această dată, de a reloca toți solicitanții eligibili ce sosesc până la data respectivă;

7.  subliniază faptul că Consiliul s-a angajat pentru obiectivul de 160 000 de relocări; constată că numărul persoanelor eligibile pentru relocare este diferit de cifra-obiectiv; solicită Comisiei să propună extinderea măsurilor de relocare până la adoptarea reformării regulamentului Dublin, în conformitate cu propunerea sa din 4 mai 2016 (COM(2016)0270);

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 239, 15.9.2015, p. 146. (2) JO L 248, 24.9.2015, p. 80. (3) JO L 268, 1.10.2016, p. 82. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0306. (5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0324. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0354.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la aplicarea Orientărilor Consiliului privind persoanele LGBTI, în special în legătură cu persecuțiile împotriva bărbaților (percepuți ca) homosexuali din Cecenia, Rusia (2017/2688(RSP))

P8_TA(2017)0231 RC-B8-0349/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,

–  având în vedere Constituția Federației Ruse, în special capitolul 2 privind drepturile și libertățile individuale și cetățenești,

–  având în vedere Orientările Consiliului UE din 24 iunie 2013 pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI),

–  având în vedere Concluziile Consiliului UE din 16 iunie 2016 referitoare la Ucraina,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului și cele privind tortura și relele tratamente,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(1),

–  având în vedere declarația din 13 aprilie 2017 a experților ONU în domeniul drepturilor omului privind detenția și încălcarea drepturilor fundamentale în cazul bărbaților homosexuali din Cecenia,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(2),

–  având în vedere declarația din 6 aprilie 2017 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind încălcarea drepturilor fundamentale în cazul bărbaților homosexuali în Cecenia,

–  având în vedere declarația locală a UE din 19 aprilie 2017 privind încălcarea gravă a drepturilor omului în cazul bărbaților homosexuali din Cecenia,

–  având în vedere declarația UE referitoare la relatările continue privind arestarea și uciderea bărbaților homosexuali de către guvernul cecen, făcută în cadrul Consiliului permanent al OSCE la 27 aprilie 2017,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA din 7 aprilie 2017,

–  având în vedere declarația făcută la 13 aprilie 2017 de directorul Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR),

–  având în vedere conferința comună de presă a Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și a ministrului afacerilor externe, Serghei Lavrov, de la Moscova, din 24 aprilie 2017,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 1 aprilie 2017, cotidianul independent Novaia Gazeta a publicat un articol în care a relatat că peste o sută de bărbați, homosexuali sau considerați și percepuți ca homosexuali, au fost răpiți și închiși pe teritoriul Republicii autonome Cecenia din Federația Rusă, ca parte a unei campanii coordonate, despre care se presupune că a fost organizată de către autoritățile și forțele de securitate cecene, la ordinul direct al președintelui Ceceniei, Ramzan Kadyrov;

B.  întrucât Novaia Gazeta a relatat că victimele răpite au fost maltratate, torturate și obligate să dezvăluie identitatea altor persoane LGBTI; întrucât s-a relatat, totodată, că cel puțin trei bărbați ar fi fost omorâți, doi dintre aceștia pierzându-și viața ca urmare a tratamentului aplicat în detenție, iar unul dintre ei ca victimă a unei așa-numite „crime de onoare”;

C.  întrucât relatările inițiale au fost confirmate separat de Human Rights Watch și de Grupul Internațional de Criză, ambele organizații citând surse de pe teren care confirmă că bărbații percepuți ca homosexuali sunt urmăriți de poliție și de forțele de securitate pentru a fi închiși;

D.  întrucât autoritățile din Cecenia ar fi respins aceste acuzații și au arătat că nu doresc să îi ancheteze și să îi urmărească penal pe cei responsabili de astfel de acte;

E.  întrucât victimele sunt, în mare parte, foarte reticente să reclame în justiție aceste fapte, deoarece se tem de represalii din partea autorităților locale; întrucât persoanele gay și lesbiene și cele percepute ca fiind gay sau lesbiene sunt deosebit de vulnerabile din cauza homofobiei puternice din societate și riscă să devină victime ale unor crime de onoare comise de rudele lor;

F.  întrucât, după ani de amenințări și represalii și o deteriorare dramatică a situației drepturilor omului în Caucazul de Nord, practic aproape niciun jurnalist independent sau activist pentru drepturile omului nu poate lucra în regiune; întrucât jurnaliștii care lucrează pentru ziarul Novaya Gazeta și care au dat publicității această represiune ar fi fost amenințați cu moartea din cauza muncii lor; întrucât autoritățile cecene au dezmințit toate acuzațiile și le-au cerut jurnaliștilor să comunice numele victimelor intervievate;

G.  întrucât poliția din St. Petersburg și Moscova a arestat activiștii LGBTI care încercau să mediatizeze problema și să ceară anchetarea persecutării bărbaților homosexuali din Cecenia;

H.  întrucât Federația Rusă este semnatară a mai multor tratate internaționale în materie de drepturile omului și, în calitate de membră a Consiliului Europei, a Convenției europene a drepturilor omului și are, prin urmare, obligația de a asigura siguranța tuturor persoanelor care pot fi în pericol, inclusiv din cauza orientării lor sexuale; întrucât Rusia are obligația și mijloacele de a ancheta infracțiunile săvârșite de autoritățile din Cecenia; întrucât în Federația Rusă homosexualitatea a fost dezincriminată în 1993;

I.  întrucât președintele Putin a însărcinat mediatorul rus pentru drepturile omului, Tatyana Moskalkova, cu formarea unui grup de lucru pentru a ancheta aceste acuzații;

J.  întrucât persoanele LGBTI sunt protejate de legislația internațională în vigoare în materie de drepturile omului și de legislația internă din Rusia; întrucât, cu toate acestea, este adesea necesară o acțiune specifică pentru a se asigura respectarea deplină a drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, pentru că orientarea sexuală și identitatea de gen sunt factori de discriminare, intimidare și urmărire penală, în școli, la locul de muncă și în societate în general, dar și în familie; întrucât este sarcina și responsabilitatea poliției, a sistemului judiciar și a autorităților să combată aceste forme de discriminare și să contracareze atitudinile sociale negative;

K.  întrucât Orientările UE privind persoanele LGBTI recomandă delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre o abordare proactivă în ceea ce privește promovarea drepturilor persoanelor LGBTI; întrucât aceste orientări stipulează ca domenii prioritare combaterea „violențelor fobice” îndreptate împotriva persoanelor LGBTI și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului;

L.  întrucât, la 7 martie 2017, Rusia a adoptat o lege care dezincriminează violența domestică, „violența fizică comisă în familie” nemaiavând acum statutul de infracțiune penală, ci de contravenție, iar agresorilor li se acordă sancțiuni mai blânde; întrucât Parlamentul European a dezbătut această chestiune în sesiunea de la Strasbourg din 13-16 martie 2017,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările privind cazurile de detenție arbitrară și tortură a bărbaților percepuți ca homosexuali în Republica Cecenia din Federația Rusă; cere autorităților să pună capăt acestei campanii de persecuții, să elibereze imediat persoanele care sunt încă închise ilegal, să asigure protecția juridică și fizică a victimelor și a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor care lucrează la acest caz și să permită organizațiilor internaționale pentru drepturile omului să desfășoare o anchetă credibilă privind presupusele infracțiuni;

2.  condamnă toate declarațiile autorităților cecene care tolerează sau încurajează violența împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv declarația purtătorului de cuvânt al guvernului cecen care a negat existența persoanelor homosexuale în Cecenia și a discreditat aceste relatări, numindu-le „minciuni și dezinformări totale”; regretă faptul că autoritățile locale nu doresc să investigheze și să urmărească penal încălcările grave la adresa persoanelor în special pe baza orientării lor sexuale și reamintește autorităților că dreptul la libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt drepturi universale și se aplică tuturor; cere eliberarea imediată a persoanelor care mai sunt încă încarcerate în mod ilegal; îndeamnă autoritățile ruse să ofere protecție juridică și fizică victimelor, precum și apărătorilor drepturilor omului și jurnaliștilor care sunt implicați în acest caz;

3.  ia act de faptul că președintele Putin a cerut Ministerului Afacerilor Interne din Rusia și procurorului federal să ancheteze evenimentele din Cecenia și invită Comisia, statele membre și Consiliul Europei să ofere autorităților din Rusia sprijin material și consiliere pentru realizarea acestei anchete;

4.  invită autoritățile din Cecenia și din Federația Rusă să respecte legislația internă și angajamentele internaționale și să garanteze statul de drept și standardele universale privind drepturile omului și să promoveze egalitatea și nediscriminarea, inclusiv pentru persoanele LGBTI, susținând măsuri cum ar fi campanii de conștientizare pentru a promova o cultură de toleranță și incluziune bazată pe egalitate și nediscriminare; cere adoptarea imediată a unor măsuri de protecție pentru persoanele vulnerabile care ar putea deveni victime, precum și reabilitarea deplină a tuturor victimelor torturii;

5.  deplânge încălcările frecvente ale drepturilor omului din regiune și climatul de impunitate care permite comiterea acestor acte și cere elaborarea unor măsuri juridice și de altă natură pentru a preveni astfel de violențe și pentru a monitoriza și urmări efectiv în justiție autorii actelor de violență, în cooperare cu societatea civilă; subliniază că Rusia și guvernul rus sunt în ultimă instanță responsabili de anchetarea acestor acte, de aducerea autorilor acestor acte în fața justiției și de protejarea tuturor cetățenilor ruși în fața abuzurilor ilegale;

6.  solicită de urgență desfășurarea unor anchete imediate, independente, obiective și amănunțite ale acestor încarcerări, torturi și ucideri, pentru a-i aduce în fața justiției pe cei care le-au conceput și pe cei care le-au executat și pentru a pune capăt impunității; salută, în această privință, înființarea unui grup de lucru sub egida mediatorului rus pentru drepturile omului care investighează această chestiune; solicită autorităților ruse să ceară biroului procurorului general să garanteze un anonimat veritabil și alte protecții pentru victimele și martorii epurărilor persoanelor gay din Cecenia și pentru familiile acestora, astfel încât aceștia să poată participa la anchetă; invită delegația UE, ambasadele și consulatele statelor membre în Rusia să monitorizeze atent ancheta și să își dubleze eforturile de a comunica cu victimele, cu persoanele LGBTI, cu jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului aflați acum în pericol;

7.  invită Comisia să colaboreze cu organizațiile internaționale de apărare a drepturilor omului și cu societatea civilă din Rusia, pentru a oferi asistență celor care au fugit din Cecenia și pentru a face larg cunoscută această campanie de abuzuri; totodată, invită statele membre să faciliteze procedurile de solicitare de azil pentru astfel de victime, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, în conformitate cu dreptul european și național;

8.  salută și recunoaște eforturile depuse de mai mulți șefi de delegații ale UE și de personalul acestora, precum și de ambasadorii statelor membre și de personalul lor pentru a sprijini apărătorii drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI și pentru a promova nediscriminarea și drepturile egale; invită șefii delegațiilor UE și alți membri ai Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să se consulte cu Parlamentul și cu deputații relevanți ori de câte ori au întrebări sau doresc să transmită informații Parlamentului, inclusiv cu ocazia conferinței anuale a ambasadorilor în luna septembrie; subliniază că este important ca Orientările LGBTI să fie cunoscute și aplicate de delegațiile UE și de reprezentanțele statelor membre; invită, în această privință, SEAE și Comisia să insiste pentru o aplicare mai strategică și mai sistematică a orientărilor, inclusiv prin acțiuni de conștientizare și de instruire a personalului UE din țările terțe, pentru a aduce efectiv în discuție problema drepturilor persoanelor LGBTI în dialogurile politice și dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe și în forurile multilaterale, precum și pentru a sprijini eforturile societății civile;

9.  subliniază cu insistență importanța unei evaluări continue a aplicării orientărilor, utilizând criterii de referință clare; îndeamnă Comisia să efectueze și să publice o evaluare amănunțită a implementării orientărilor de către delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre în toate țările terțe, pentru a identifica posibilele diferențe și discrepanțe în aplicare și pentru a le remedia;

10.  regretă profund faptul că Federația Rusă a votat împotriva Rezoluției din iunie 2016 a Consiliul pentru Drepturile Omului privind protecția împotriva violenței și discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen;

11.  reamintește autorităților ruse și cecene că sistemele de valori regionale, culturale și religioase nu ar trebui folosite ca scuză pentru a tolera sau participa la acte de discriminare, violență, tortură sau plasare în detenție a persoanelor sau grupurilor, inclusiv din motive de sexualitate sau identitate de gen;

12.  remarcă cu îngrijorare adoptarea de către Rusia a unei noi legislații privind violența domestică, inclusiv violența împotriva copiilor și consideră acest fapt un regres; subliniază că legislația care tolerează violența în familie riscă să producă consecințe grave atât pentru victime, cât și pentru întreaga societate; face apel la Comisie și la Serviciul European de Acțiune Externă să continue să promoveze eradicarea tuturor formelor de violență de gen, inclusiv violența domestică, să îi protejeze pe cei vulnerabili și să sprijine victimele, atât în interiorul, cât și în afara Europei;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei / Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, guvernului și parlamentului Federației Ruse, precum și autorităților cecene.

(1) JO C 93, 24.3.2017, p. 21. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0502.