Index 
Texte adoptate
Marţi, 12 septembrie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Cerere de ridicare a imunității lui Marie-Christine Boutonnet
 Numirea lui Simon Busuttil în comitetul înființat în temeiul articolului 255 din TFUE
 Acordul UE-Islanda privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare ***
 Acordul UE-Islanda privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole ***
 Punerea în aplicare a Directivei privind medierea
 Funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul
 O strategie spațială pentru Europa
 Învățământul superior complementar și la distanță ca parte a strategiei europene de învățare pe tot parcursul vieții
 Abrogarea unor regulamente caduce referitoare la căile navigabile interioare și la transportul rutier de mărfuri ***I
 Promovarea conectivității la internet în comunitățile locale ***I
 Măsuri de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale ***I
 Vânătoarea de balene în Norvegia
 Aderarea UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
 Impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale

Cerere de ridicare a imunității lui Marie-Christine Boutonnet
PDF 251kWORD 50k
Decizia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Marie-Christine Boutonnet (2017/2063(IMM))
P8_TA(2017)0317A8-0259/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Marie-Christine Boutonnet transmisă la 14 aprilie 2017 de Ministrul Justiției al Republicii Franceze, în temeiul unei cereri efectuate de către procurorul general al Curții de Apel din Paris și comunicată în plen la 26 aprilie 2017, în legătură cu o cauză pendinte în fața judecătorilor de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris („pôle financier”) referitoare la o anchetă judiciară, inter alia, pe motiv de abuz de încredere în legătură cu fonduri primite în temeiul unui contract de asistent parlamentar al unei anumite persoane,

–  în urma audierii lui Jean-François Jalkh, în locul lui Marie-Christine Boutonnet, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0259/2017),

Α.  întrucât judecătorii de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Paris au solicitat retragerea imunității lui Marie-Christine Boutonnet pentru o audia în legătură cu o presupusă infracțiune;

Β.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr.7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul lor național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării respective;

C.  întrucât articolul 26 din Constituția franceză prevede că „Niciun membru al parlamentului nu este arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni penale sau a altei infracțiuni majore și nici nu i se poate aplica vreo măsură privativă sau restrictivă de libertate în lipsa unei autorizații din partea Biroului camerei din care face parte. Această autorizare nu este necesară în caz de infracțiune gravă sau de flagrant delict ori de condamnare definitivă”;

D.  întrucât judecătorii de instrucție consideră că investigațiile realizate în cadrul anchetei preliminare și al anchetei judiciare tind să confirme suspiciunile inițiale transmise de Parlamentul European cu privire la mai mulți asistenți parlamentari ai unor deputați în Parlamentul European membri ai Frontului Național;

E.  întrucât, în mod special, se pare că în organigrama Frontului Național, publicată în februarie 2015, figurau 15 deputați în Parlamentul European, 21 de asistenți parlamentari locali și 5 asistenți parlamentari acreditați; întrucât unii dintre asistenții parlamentari și-au declarat ca loc de muncă sediul Frontului Național de la Nanterre, în unele cazuri declarând că erau angajați cu normă întreagă; întrucât majoritatea contractelor de muncă ale asistenților parlamentari descriau sarcini identice și generale, fără niciun element specific;

F.  întrucât investigațiile au evidențiat, de asemenea, trei situații care pot ridica dubii cu privire la realitatea activității în Parlamentul European a asistenților în cauză:

   contractele de muncă de asistent parlamentar european erau intercalate între două contracte de muncă pentru Frontul Național;
   exista un cumul al unor contracte de muncă de asistent parlamentar european pentru Parlamentul European cu contractele de muncă pentru Frontul Național;
   contracte de muncă pentru Frontul Național încheiate pentru perioade ce urmau imediat celor pentru care existau contracte pentru postul de asistent parlamentar european;

G.  întrucât, în cursul unei percheziții la sediul Frontului Național în februarie 2016, au fost confiscate mai multe documente din biroul trezorierului Frontului Național, care relevă intenția acestui partid de a face „economii” prin intermediul plății de către Parlamentul European a remunerațiilor salariaților partidului în calitate de asistenți parlamentari;

H.  întrucât judecătorii de instrucție consideră că este necesară audierea lui Marie-Christine Boutonnet pentru a lua act de explicațiile sale cu privire la fondurile încasate pentru contractele unui anumit asistent parlamentar identificat; întrucât acesta a fost pus sub acuzare la 6 martie 2017 pentru disimulare de abuz de încredere între septembrie 2014 și februarie 2015; întrucât, atunci când a fost interogat de doi judecători de instrucție, asistentul a invocat dreptul său de a păstra tăcerea;

I.  întrucât Marie-Christine Boutonnet a refuzat să dea curs citațiilor anchetatorilor și judecătorilor de instrucție emise cu scopul de a se stabili dacă aceasta ar trebui să fie inculpată pentru abuz de încredere comis între septembrie 2014 și februarie 2015;

J.  întrucât se pare că între timp Marie-Christine Boutonnet a fost audiată de judecătorii de instrucție la Paris;

K.  întrucât, cu toate acestea, este oportun să se retragă imunitatea deputatului în cauză, deoarece numai Parlamentul are dreptul să retragă imunitatea unui deputat;

L.  întrucât în mod clar cineva trebuie să răspundă în acest caz la cererea de ridicare a imunității și întrucât nu există nicio dovadă de fumus persecutionis, în special având în vedere că există proceduri în curs în temeiul unor acuzații similare împotriva unor deputați de alte naționalități, care fac parte din alte grupuri politice;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Marie-Christine Boutonnet;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Franceze și lui Marie-Christine Boutonnet.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543; hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Numirea lui Simon Busuttil în comitetul înființat în temeiul articolului 255 din TFUE
PDF 233kWORD 46k
Decizia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 prin care se propune numirea lui Simon Busuttil în cadrul comitetului instituit în conformitate cu articolul 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2017/2132(INS))
P8_TA(2017)0318B8-0503/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 255 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 120 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea Comisiei sale pentru afaceri juridice (B8-0503/2017),

A.  întrucât Simon Busuttil întrunește condițiile prevăzute la articolul 255 al doilea paragraf din TFUE,

1.  propune ca Simon Busuttil să fie numit în cadrul comitetului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Președintelui Curții de Justiție.


Acordul UE-Islanda privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Islanda privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare (11782/2016 – C8-0123/2017– 2016/0252(NLE))
P8_TA(2017)0319A8-0254/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11782/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord dintre Uniunea Europeană și Islanda cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare (12124/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0123/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0254/2017),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Islandei.


Acordul UE-Islanda privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole ***
PDF 237kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Islanda privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole (12146/2016 – C8-0129/2017 – 2016/0293(NLE))
P8_TA(2017)0320A8-0256/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12146/2016),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Islanda privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole (12147/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0129/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0256/2017),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Islandei.


Punerea în aplicare a Directivei privind medierea
PDF 333kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (Directiva privind medierea) (2016/2066(INI))
P8_TA(2017)0321A8-0238/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(1) (Directiva privind medierea),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind aplicarea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (COM(2016)0542),

–  având în vedere elaborarea unei analize aprofundate de Direcția sa Generală Politici Interne ale Uniunii intitulat „Punerea în aplicare a Directivei privind medierea - 29 noiembrie 2016”(2),

–  având în vedere studiul Comisiei intitulat „Studiu de evaluare și punere în aplicare a Directivei 2008/52/CE - „Directiva privind medierea”, din 2014(3),

–  având în vedere studiul Direcției sale Generale Politici Interne intitulat „Relansarea Directivei privind medierea: evaluarea impactului limitat al punerii în aplicare a acesteia și propunerea de măsuri pentru creșterea numărului de medieri în UE”(4),

–  având în vedere evaluarea aplicării la nivel european a Directivei privind medierea, realizată de Unitatea de evaluare a impactului ex post a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS)(5),

–  având în vedere studiul Direcției sale Generale Politici Interne intitulat „Cuantificarea costurilor neutilizării medierii - analiză a datelor”(6),

–  având în vedere articolul 67 și articolul 81 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0238/2017),

A.  întrucât Directiva 2008/52/CE a constituit o etapă importantă în ceea ce privește introducerea și utilizarea procedurilor de mediere în Uniunea Europeană; întrucât aplicarea Directivei 2008/52/CE diferă foarte mult de la un stat membru la altul, depinzând de existența anterioară a sistemelor naționale de mediere, sau de absența acestora, unele state optând pentru o interpretare relativ literală a dispozițiilor acesteia, altele pentru o revizuire aprofundată a modalităților alternative de a soluționa litigiile (cum ar fi Italia, unde folosirea medierii înregistrează o rată de șase ori mai mare decât în restul Europei), în timp ce alte state consideră că legile existente concordă, deja, cu Directiva privind medierea;

B.  întrucât cea mai mare parte a statelor membre au extins domeniul de aplicare al măsurilor naționale de transpunere și la cauzele naționale, numai trei dintre statele membre alegând să transpună directiva exclusiv cu privire la cauzele transfrontaliere(7), fapt care a avut un impact pozitiv decisiv asupra legislației statelor membre și a categoriilor de litigii în cauză;

C.  întrucât dificultățile apărute în etapa de transpunere a directivei reflectă în mare măsură diferențele existente în ceea ce privește cultura juridică în sistemele juridice naționale; întrucât, prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate schimbării mentalității juridice prin dezvoltarea unei culturi a medierii întemeiată pe soluționarea litigiilor pe cale amiabilă, chestiune care a fost menționată în mod repetat de către rețelele europene ale profesioniștilor din domeniul dreptului de la începutul elaborării directivei UE și mai apoi în momentul transpunerii acesteia la nivel național;

D.  întrucât punerea în aplicare a Directivei privind medierea a oferit valoare adăugată la nivelul UE prin creșterea gradului de conștientizare în rândul organismelor legislative naționale cu privire la avantajele medierii, determinând o anumită aliniere a dreptului procedural și a diverselor practici în statele membre;

E.  întrucât medierea, ca procedură alternativă, voluntară și confidențială extrajudiciară poate fi un instrument util pentru reducerea supraîncărcării sistemelor judiciare în anumite cazuri și face obiectul garanțiilor necesare, deoarece ea poate permite persoanelor fizice și juridice de a soluționa litigiile pe cale extrajudiciară într-un mod rapid și necostisitor, având în vedere că durata excesivă a procedurilor judiciare încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, asigurând, în același timp, un acces mai bun la justiție și contribuția la creșterea economică;

F.  întrucât obiectivele enunțate la articolul 1 din Directiva privind medierea care vizează încurajarea utilizării medierii și, în special, realizarea unei „relații echilibrate între mediere și procedurile judiciare” nu au fost, în mod evident, atinse, medierea fiind utilizată, în medie, în mai puțin de 1 % dintre cauzele în instanță în majoritatea statelor membre(8);

G.  întrucât Directiva privind medierea nu a creat un sistem de soluționare extrajudiciară a litigiilor la nivelul Uniunii în sensul strict al termenului, cu excepția introducerii unor dispoziții specifice în privința expirării termenelor de decădere și de prescripție în procedurile în justiție atunci când se încearcă medierea în domeniul obligațiilor de confidențialitate pentru mediatori și personalul administrativ al acestora;

Concluziile principale

1.  salută faptul că, în multe state membre, sistemele de mediere au făcut recent obiectul unor modificări și revizuiri și se preconizează și alte modificări ale legislației aplicabile(9);

2.  regretă faptul că doar trei state membre au ales să transpună directiva numai în ceea ce privește cazurile transfrontaliere și constată existența unor dificultăți privind funcționarea în practică a sistemelor de mediere naționale care sunt legate, în principal, de tradiția contradictorialității și lipsa unei culturi a medierii în statele membre, de nivelul scăzut de informare cu privire la mediere în majoritatea acestora, de cunoașterea insuficientă a modului de a trata cazurile transfrontaliere, precum și de funcționarea mecanismelor de control al calității pentru mediatori(10);

3.  subliniază faptul că toate statele membre prevăd posibilitatea ca instanțele să invite părțile să recurgă la mediere sau, cel puțin, să participe la ședințele de informare privind medierea; observă că, în unele state membre, participarea la astfel de ședințe de informare este obligatorie, la inițiativa unui judecător(11) sau în ceea ce privește litigii specifice prevăzute de lege, cum ar fi litigiile familiale(12); arată, de asemenea, că, în unele state membre, este obligatoriu ca avocații să își informeze clienții cu privire la posibilitatea de a recurge la mediere sau ca cererile prezentate instanței să confirme dacă s-a încercat medierea sau dacă există motive care ar împiedica o astfel de încercare; subliniază, totuși, faptul că articolul 8 al Directivei privind medierea garantează că părțile care aleg medierea în încercarea de a soluționa un litigiu nu sunt, ulterior, împiedicate să intenteze o acțiune în instanță ca urmare a timpului consacrat procedurilor de mediere; evidențiază faptul că statele membre nu au semnalat nicio problemă deosebită în legătură cu acest aspect;

4.  constată, de asemenea, că multe state membre oferă stimulente financiare pentru ca părțile să recurgă la mediere, sub forma reducerii costurilor, oferirii de asistență juridică sau a impunerii unor sancțiuni pentru refuzul nejustificat de a lua în considerare medierea; observă că rezultatele obținute în aceste țări demonstrează că medierea poate oferi o soluționare extrajudiciară rentabilă economic și rapidă a litigiilor, prin procese adaptate la nevoile părților;

5.  consideră că adoptarea codurilor de conduită reprezintă un instrument important pentru a asigura calitatea medierii; observă, în acest sens, că Codul european de conduită pentru mediatori este fie utilizat în mod direct de părțile interesate, fie a servit drept inspirație pentru codurile naționale sau sectoriale; observă, de asemenea, că majoritatea statelor membre au proceduri de acreditare obligatorie a mediatorilor și/sau dispun de registre de mediatori;

6.  își exprimă regretul în legătură cu dificultatea de a obține date statistice complete privind medierea, inclusiv numărul cauzelor mediate, durata lor medie și rata de reușită a proceselor de mediere; subliniază că, în absența unei baze de date fiabile, este extrem de dificil să se continue promovarea medierii și să crească încrederea publicului în eficacitatea acesteia; subliniază, pe de altă parte, rolul din ce în ce mai important al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială în ceea ce privește îmbunătățirea colectării de date la nivel național cu privire la aplicarea Directivei privind medierea;

7.  salută importanța deosebită a medierii în domeniul dreptului familiei (cu precădere în cadrul procedurilor privind custodia copiilor, drepturile de acces și cazurile de răpire de copii), în cadrul căruia aceasta poate să creeze un climat constructiv pentru discuții și să asigure înțelegeri echitabile între părinți; constată, de asemenea, faptul că soluțiile amiabile au potențialul de a fi de lungă durată și în interesul superior al copilului, având în vedere că pot viza, în plus față de reședința principală a copilului, și acordurile cu privire la vizitarea copilului sau acordurile privind întreținerea copilului; evidențiază, în acest context, rolul important al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială în ceea ce privește elaborarea de recomandări care vizează sporirea ratei de utilizare a medierii familiale în context transfrontalier, în special în cazurile de răpire a copiilor;

8.  subliniază importanța pe care o are dezvoltarea și întreținerea unei secțiuni separate pe portalul european e-Justiție, dedicate medierii transfrontaliere în materie de drept al familiei și care oferă informații cu privire la sistemele naționale de mediere;

9.  salută, prin urmare, eforturile depuse de Comisie pentru cofinanțarea diferitelor proiecte de promovare a medierii și a programelor de formare pentru judecători și practicienii din statele membre;

10.  subliniază că, în pofida caracterului facultativ al medierii, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a asigura caracterul executoriu al acordurilor mediate într-un mod rapid și abordabil, respectând întru totul drepturile fundamentale, dreptul Uniunii și legislațiile naționale; reamintește, în acest sens, că forța executorie internă a unui acord încheiat de părți într-un stat membru este, ca regulă generală, supusă confirmării de către o autoritate publică, ceea ce creează costuri suplimentare, necesită mult timp pentru părțile în cadrul acordului și, prin urmare, ar putea afecta în mod negativ circulația acordurilor în urma medierii în străinătate, în special în cazul litigiilor minore;

Recomandări

11.  invită statele membre să își intensifice eforturile de a încuraja folosirea procedurii de mediere în litigiile civile și comerciale, inclusiv prin intermediul unor campanii de informare adecvate care să le ofere cetățenilor și persoanelor juridice informații adecvate și cuprinzătoare cu privire la caracteristicile procedurii și la avantajele acesteia în ceea ce privește economisirea de timp și resurse financiare, precum și de a asigura o mai bună cooperare între membrii profesiilor juridice în acest scop; subliniază, în acest context, necesitatea unui schimb de bune practici în diferitele jurisdicții naționale, susținute de măsuri adecvate la nivel european, pentru a contribui la recunoașterea crescândă a utilității medierii;

12.  solicită Comisiei să evalueze necesitatea stabilirii unor standarde de calitate la nivelul UE pentru serviciile de mediere, în special sub forma unor standarde minime care să asigure coerența, ținând în același timp seama de dreptul fundamental de acces la justiție, precum și de diferențele dintre culturile locale în privința medierii, ca modalitate de a promova utilizarea mai intensă a acesteia;

13.  invită, de asemenea, Comisia să evalueze necesitatea ca statele membre să creeze și să mențină registre naționale ale procedurilor de mediere, care ar putea fi o sursă de informație pentru Comisie, și ar putea fi folosite și de mediatorii naționali pentru a beneficia de cele mai bune practici existente la nivel european; subliniază că aceste registre trebuie înființate cu respectarea deplină a Regulamentului general privind protecția datelor (UE) 2016/679(13);

14.  solicită Comisiei să întreprindă un studiu detaliat privind obstacolele în calea liberei circulații a acordurilor de mediere străine în Uniune și privind diferitele opțiuni de promovare a utilizării medierii ca modalitate fiabilă, abordabilă și eficace de soluționare a conflictelor în litigiile interne și transfrontaliere din Uniune, ținând seama de statul de drept și de evoluțiile internaționale curente din acest domeniu;

15.  invită Comisia, în cadrul reexaminării reglementărilor, să găsească soluții pentru a extinde, în mod efectiv, domeniul de aplicare și la alte chestiuni civile sau administrative, acolo unde este posibil; subliniază, cu toate acestea, faptul că trebuie acordată o atenție deosebită implicațiilor pe care medierea le-ar putea avea în ceea ce privește anumite aspecte sociale, cum ar fi dreptul familiei; invită Comisia să pună în aplicare garanții adecvate în procesele de mediere pentru a limita riscurile pentru părțile defavorizate și pentru a le proteja împotriva unor eventuale abuzuri de procedură sau de poziție ale părților mai puternice și să furnizeze date statistice complete cu privire la astfel de garanții; consideră, de asemenea, că este important să se garanteze respectarea criteriilor de echitate în ceea ce privește costurile, în special în vederea protejării intereselor categoriilor defavorizate; observă, cu toate acestea, că medierea poate să își piardă atractivitatea și valoarea adăugată în cazul în care sunt introduse standarde mult prea stricte pentru părți;

o
o   o

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 136, 24.5.2008, p. 3.
(2) PE 571.395.
(3) http://bookshop.europa.eu/en/study-for-an-evaluation-and-implementation-of-directive-2008-52-ec-the-mediation-directive--pbDS0114825/
(4) PE 493.042.
(5) PE 593.789.
(6) PE 453.180.
(7) A se vedea COM(2016)0542, p. 5.
(8) PE 571.395, p. 25.
(9) Croația, Estonia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovacia și Spania;
(10) A se vedea COM(2016)0542, p. 4.
(11) De exemplu, în Republica Cehă.
(12) exemplu, în Lituania, Luxemburg, Anglia și Țara Galilor.
(13) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.


Funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul
PDF 339kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul (2016/2244(INI))
P8_TA(2017)0322A8-0199/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul în beneficiul tuturor actorilor(1), în special punctul 29,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare(2),

–  având în vedere studiul referitor la practicile de franciză(3), din aprilie 2016, solicitat de Comisia IMCO,

–  având în vedere studiul din septembrie 2016, solicitat de Comisia IMCO și intitulat Legal Perspective of the Regulatory Framework and Challenges for Franchising in the EU (Perspectivă juridică asupra cadrului de reglementare și probleme întâmpinate în activitățile de franciză în UE)(4),

–  având în vedere informarea intitulată „Viitoare opțiuni de politică în domeniul francizei în UE: combaterea practicilor comerciale neloiale”(5),

–  având în vedere atelierul cu tema „Relațiile dintre francizori și beneficiari: cadrul de reglementare și actuale provocări”, organizat de Comisia IMCO la 12 iulie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0199/2017),

A.  întrucât nu există o definiție europeană comună a francizei, iar contractele de franciză diferă de la o întreprindere la alta, însă o caracteristică esențială a unor astfel de relații este un parteneriat contractual încheiat pe bază de voluntariat între antreprenori sau persoane fizice sau juridice care sunt independente una de cealaltă din punct de vedere juridic și financiar, în care una dintre părți (francizorul) îi acordă celeilalte (beneficiarul) dreptul de utiliza formula sa de franciză, denumirea sa și mărcile sale și pune la dispoziție know-how-ul său, sprijinindu-se pe experiența tehnică și organizațională a francizorului și pe asistența acestuia pe durata acordului, clienții bazându-se pe unitatea sistemului de franciză, iar obiectivul ambelor părți (francizorul și beneficiarul) fiind achiziționarea rapidă de piețe noi cu investiții limitate și îmbunătățirea șanselor de reușită;

B.  întrucât, în rezoluția sa din 11 decembrie 2013, Parlamentul a salutat franciza ca model de afaceri ce susține inițiativele în afaceri și proprietatea asupra micilor afaceri, dar a constatat existența unor clauze contractuale neloiale în anumite cazuri și a solicitat clauze contractuale transparente și echitabile; totodată, Parlamentul atrăgea atenția Comisiei și, mai ales, statelor membre cu privire la problemele cu care se confruntă beneficiarii de francize care doresc să își vândă afacerea sau să își modifice formula de afaceri și să rămână, totodată, activi în același sector și solicita Comisiei să evalueze interdicția asupra mecanismelor de fixare a prețurilor în sistemele de franciză și efectele clauzelor de concurență pe termen lung, ale opțiunilor de achiziții și ale interzicerii francizelor multiple;

C.  întrucât francizarea dispune de potențialul deplin de a constitui un model de afaceri ce poate contribui la definitivarea pieței unice în sectorul cu amănuntul, deoarece poate fi un mijloc convenabil de creare a unor întreprinderi prin investiții comune ale francizorului și beneficiarului; este, prin urmare, dezamăgit, că francizarea are o prezență redusă în prezent în UE, cu doar 1,89 % din PIB, față de 5,95 % în SUA și 10,83 % în Australia, 83,5 % din cifra de afaceri realizată prin acest model de afaceri concentrându-se în doar șapte state membre(6), motiv pentru care este important să se încurajeze o răspândire mai mare a acestui model de afaceri în UE;

D.  întrucât francizarea poate avea o dimensiune transfrontalieră semnificativă, este importantă pentru funcționarea pieței interne și, prin urmare, poate contribui la crearea de locuri de muncă, la dezvoltarea IMM-urilor și a antreprenoriatului, precum și la dobândirea de noi competențe și capacități;

E.  întrucât legislația în vigoare în materie de franciză ca model de afaceri diferă foarte mult de la un stat membru la altul, ceea ce creează bariere tehnice și poate descuraja atât francizorii, cât și beneficiarii să își extindă activitățile la nivel transfrontalier; întrucât această situație poate avea, la rândul său, un impact asupra consumatorilor finali, limitându-le opțiunile;

F.  întrucât există deosebiri între francizele „hard” și cele „soft”, în funcție de clauzele stipulate în contractul de franciză; întrucât, în plus, modele de afaceri alternative precum „grupurile de comercianți cu amănuntul independenți” au caracteristici speciale și ar trebui să fie afectate de normele ce reglementează franciza doar în măsura în care se înscriu în definiția francizei;

G.  întrucât există o lipsă de informații privind funcționarea francizei în diferitele sectoare, dat fiind că informațiile relevante nu sunt consemnate sau, adeseori, sunt disponibile doar în scrisorile anexate la contractul de franciză, care sunt confidențiale, așadar nu au caracter public, și, la nivelul UE, nu există niciun mecanism de colectare a informațiilor cu privire la eventuale clauze contractuale neloiale sau la executarea neloială a contractelor, motiv pentru care este necesară o platformă care să conțină aceste informații importante, pentru a crește gradul de conștientizare în rândul francizorilor și al beneficiarilor cu privire la drepturile și obligațiile lor;

H.  întrucât comerțul electronic este în plină dezvoltare și este utilizat din ce în ce mai mult de consumatori și ar trebui, prin urmare, să fie mai bine reflectat în acordurile de franciză; întrucât, în contextul realizării pieței unice digitale, ar trebui, prin urmare, să se acorde o atenție deosebită oricăror tensiuni care apar între francizori și beneficiari cu privire la comerțul electronic, de exemplu, în ceea ce privește dreptul de exclusivitate al beneficiarului pentru o anumită regiune geografică, precum și relevanței tot mai mari a datelor privind consumatorii pentru reușita modelelor de afaceri de franciză, mai ales că, în prezent, contractele de franciză nu conțin dispoziții cu privire la aceste teme, ceea ce lasă loc pentru incertitudine și conflicte inutile;

I.  întrucât, conform definiției Comisiei, practicile comerciale neloiale înseamnă „practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse în mod unilateral de un partener comercial asupra altuia”(7),

1.  consideră că, dată fiind actuala sa utilizare insuficientă în UE în comparație cu alte economii dezvoltate, pentru definitivarea pieței unice în sectorul comerțului cu amănuntul, francizarea poate avea un rol și mai important;

2.  consideră că este important ca statele membre să aplice măsuri eficiente împotriva tuturor practicilor comerciale neloiale în domeniul francizelor, dar indică faptul că, între statele membre, există în continuare multe divergențe și un nivel ridicat de diversificare în această privință; consideră important, prin urmare, să se pună în aplicare orientări omogene fără caracter legislativ care să reflecte cele mai bune practici privind funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul;

3.  invită Comisia să introducă orientări privind contractele de franciză, pentru a organiza mai bine mediul normativ al contractelor de franciză, asigurând respectarea standardelor de muncă și servicii decente și de înaltă calitate;

4.  este de părere că, având în vedere dimensiunea transfrontalieră puternică a francizei, se recomandă o abordare uniformă pentru a corecta practicile comerciale neloiale la nivelul UE;

5.  recunoaște că, la nivel național, se adoptă dispoziții legislative pentru a proteja beneficiarii de francize, dar accentul se pune pe etapa pre-contractuală, pentru a impune obligații de informare francizorului; regretă faptul că sistemele naționale nu au prevăzut mecanisme de punere în aplicare care să fie eficiente în ceea ce privește asigurarea continuării relației de franciză;

6.  constată că beneficiarii de francize sunt adeseori partea contractuală mai vulnerabilă, în special când constituie IMM-uri, deoarece formula de francizare este în general dezvoltată de francizor, iar beneficiarii tind să aibă o putere financiară mai redusă și, prin urmare, pot fi mai puțin informați decât francizorul, fiind așadar foarte dependenți de know-how-ul asigurat de acesta din urmă; subliniază că sistemele de franciză depind foarte mult de o bună cooperare între francizor și beneficiari, având în vedere că sistemul de franciză depinde de buna punere în aplicare de către toate părțile;

7.  reamintește că franciza este o relație contractuală între două întreprinderi independente din punct de vedere juridic;

8.  subliniază că regulamentul ar trebui să mențină și să îmbunătățească încrederea pieței în franciză ca modalitate de a face afaceri, deoarece încurajează spiritul antreprenorial nu numai al microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii care devin francizori, ci și al persoanelor care devin beneficiari de francize;

9.  subliniază că francizorii s-au organizat la nivel național și european pentru a-și reprezenta interesele, dar că, în schimb, beneficiarii de francize nu se bucură de o astfel de reprezentare pentru apărarea intereselor lor colective, funcționând în continuare, în cea mai mare parte, în mod individual;

10.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze dialogul între francizori, beneficiarii de francize și factorii de decizie, pentru a facilita crearea de asociații care să reprezinte interesele beneficiarilor de francize, și să se asigure că vocea acestora se face auzită de fiecare dată când se elaborează politici sau instrumente legislative care i-ar putea afecta, pentru a asigura o reprezentare mai echilibrată a părților, subliniind totodată că aderarea la astfel de organizații rămâne opțională;

11.  subliniază că există o lipsă persistentă de informații privind funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul și solicită statelor membre să desemneze, în colaborare cu Comisia și în măsura posibilului, puncte de informare cu privire la problemele cu care se confruntă francizorii și beneficiarii de francize, și solicită Comisiei să îmbunătățească colectarea de informații la nivelul UE, pe baza, printre altele, a informațiilor furnizate de respectivele puncte de informare, asigurând garantarea confidențialității informațiilor astfel colectate;

12.  solicită Comisiei să examineze funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul, inclusiv dacă există clauze contractuale neloiale sau alte practici comerciale neloiale, precum și să solicite Eurostat să acorde atenție acestui model în momentul colectării de date statistice privind acest sector, fără sarcini administrative suplimentare sau de altă natură pentru antreprenori;

13.  ia act de Codul deontologic european al francizei, elaborat de Federația Europeană a Francizei (FEF), ca instrument care se poate dovedi eficient pentru promovarea celor mai bune practici în sectorul francizei pe bază de autoreglementare, dar remarcă, de asemenea, că acest cod a fost vehement criticat de beneficiarii de francize, subliniind, printre altele, că acest cod avea dispoziții mai stricte în ceea ce privește angajamentele asumate de francizor înainte de revizuirea sa în 2016; încurajează francizorii și beneficiarii de francize să asigure reprezentarea echitabilă și echilibrată a ambelor părți în vederea găsirii unei soluții adecvate;

14.  regretă, totuși, că acest cod acoperă numai o mică parte din francizele care sunt utilizate în UE, deoarece majoritatea francizelor nu aparțin nici Federației Europene a Francizei, nici asociațiilor naționale care au adoptat codul, iar mai multe state membre nu au asociații naționale de franciză;

15.  constată că există îngrijorări cu privire la faptul că acest Cod deontologic european nu este însoțit de un mecanism independent de punere în aplicare și observă că, în unele state membre, lipsa unei puneri în aplicare independente a determinat introducerea unor dispoziții legislative menite să prevină și să combată practicile comerciale neloiale în domeniul francizelor;

16.  reamintește că Codul deontologic reprezintă un set de norme acceptate de francizori în plus față de normele legale; consideră că Codul deontologic ar trebui să reprezinte întotdeauna o valoare adăugată pentru toți cei care doresc să respecte aceste norme;

17.  consideră că trebuie evaluată eficacitatea cadrului de autoreglementare și a inițiativei UE privind lanțul de aprovizionare, deoarece apartenența la asociațiile naționale de franciză constituie o condiție prealabilă pentru participarea la această inițiativă;

18.  indică faptul că contractele de franciză ar trebui să respecte pe deplin principiile unui parteneriat echilibrat, în temeiul căruia francizorul și beneficiarul trebuie să acționeze în mod rezonabil și echitabil unul față de celălalt și să soluționeze plângerile, reclamațiile și litigiile printr-o comunicare onestă, transparentă, rezonabilă și directă;

19.  invită statele membre să prezinte Comisiei plângerile și alte informații relevante pe care le primesc prin intermediul unui punct de informare sau pe o altă cale; invită Comisia să elaboreze, pe baza acestor informații, o listă neexhaustivă a practicilor comerciale neloiale, care ar trebui publicată și pusă la dispoziția tuturor părților interesate; invită, de asemenea, Comisia să instituie, dacă este necesar, o platformă de experți, pentru a obține informații suplimentare cu privire la practica francizei în sectorul comerțului cu amănuntul și, în special, cu privire la tipurile de practici comerciale neloiale;

20.  subliniază, în special, că este nevoie ca, într-un termen rezonabil înainte de semnarea contractului, să se pună la dispoziție în scris principii specifice pentru a garanta drepturi și obligații contractuale echilibrate pentru părți, cum ar fi informațiile precontractuale clare, corecte și cuprinzătoare, inclusiv informații privind randamentul formulei de francizare, atât generale, cât și orientate către locația preconizată de beneficiar, și limite clare privind cerințele de confidențialitate, precum și că este necesar să se introducă un termen de retractare după semnarea contractului, dacă este cazul; subliniază, de asemenea, că este necesar ca, pe durata contractului, francizorul să îi acorde beneficiarului în mod constant, dacă este nevoie, asistență comercială și tehnică;

21.  subliniază că francizorul trebuie să le asigure, după caz, beneficiarilor o formare inițială specializată, precum și să le furnizeze orientări și informații corespunzătoare pe durata contractului;

22.  reamintește că beneficiarii de francize au obligația de a-și dedica toate eforturile pentru creșterea activității francizei și pentru păstrarea identității și reputației comune ale rețelei de franciză, precum și de a colabora loial, în acest scop, cu toți partenerii din rețea și de a respecta drepturile de proprietate intelectuală și industrială aferente formulei de franciză, precum și normele de concurență;

23.  remarcă totuși că, uneori, francizorii le solicită beneficiarilor să cumpere produse și servicii care nu sunt legate de formula de franciză; subliniază că o asemenea cerință nu ar trebui considerată parte a obligației beneficiarilor de francize referitoare la păstrarea identității și reputației comune ale rețelei de franciză, ci poate reprezenta în mod evident o practică comercială inechitabilă;

24.  subliniază că clauzele de neconcurență ar trebui să fie clar formulate, rezonabile și proporționale și nu ar trebui să se aplice pentru o perioadă mai lungă decât este strict necesar, având în vedere, în special, că există posibilitatea ca beneficiarii de francize să fie nevoiți să își schimbe formula de franciză în funcție de evoluția zonei în care se află și, prin urmare, a cererii de produse sau servicii;

25.  ia act de problemele care decurg în contextul vânzărilor online, deoarece acestea constituie o componentă tot mai importantă a modelului de afaceri de franciză, dar nu sunt incluse în contractele de franciză tradiționale, care nu iau în considerare efectul pe care vânzările pe internet îl pot avea asupra dispozițiilor prevăzute de acestea; sugerează, prin urmare, includerea în contractele de franciză a unor dispoziții referitoare la vânzările online, după caz, în special în situațiile în care competențele francizorului și ale beneficiarului sunt dezechilibrate, mai ales atunci când beneficiarul francizei constituie o IMM;

26.  solicită Comisiei să lanseze o consultare publică pentru a obține informații obiective privind situația reală a francizelor și să elaboreze orientări fără caracter legislativ, care să reflecte cele mai bune practici, cu privire la funcționarea francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul, în special în ceea ce privește cele mai recente evoluții tehnologice și ale pieței, cum ar fi vânzările pe internet, și să transmită toate aceste informații Parlamentului, până cel târziu în ianuarie 2018; invită Comisia, în acest sens, să realizeze o analiză a instrumentelor de autoreglementare existente, precum și a practicilor legislative ale statelor membre în domeniul francizelor în sectorul comerțului cu amănuntul și să prezinte concluziile sale Parlamentului, inclusiv recomandări pentru dezvoltarea în continuare a sectorului francizei în UE;

27.  subliniază că Parlamentul ar trebui implicat activ în toată activitatea privind francizele din sectorul de retail, inclusiv în adaptarea regulamentelor și a directivelor referitoare la francize, în scopul de a obține un cadru de reglementare mai consecvent și mai coerent;

Dreptul concurenței

28.  subliniază că Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate(8) trebuie aplicat în mod uniform în statele membre și regretă lipsa de informare cu privire la aplicarea sa;

29.  consideră că Comisia ar trebui să verifice dacă eficacitatea acestui regulament nu a fost subminată ca urmare a aplicării neuniforme în statele membre și dacă este în concordanță cu ultimele evoluții ale pieței, mai ales cu clauzele post-contractuale și condițiile de cumpărare exceptate;

30.  consideră că Comisia ar trebui să verifice în ce măsură ar putea fi îmbunătățită punerea în aplicare a regulamentului printr-un mecanism de evaluare din cadrul rețelei europene a autorităților din domeniul concurenței; subliniază că lipsa unei acțiuni de răspuns consecvente din partea Comisiei constituie un obstacol în calea activității de retail transfrontaliere și împiedică crearea unor condiții de concurență echitabile pe piața unică;

31.  consideră că o mai bună punere în aplicare a regulamentului la nivel național ar duce la îmbunătățirea distribuției, la facilitarea accesului pe piață pentru întreprinderile din alte state membre și, în cele din urmă, la beneficii sporite pentru consumatorii finali;

32.  are convingerea că Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, impactul nedorit al dreptului concurenței în fiecare stat membru;

33.  încurajează Comisia să inițieze consultări publice și să informeze Parlamentul în legătură cu caracterul adecvat al modelului pe care se va baza viitorul regulament de exceptare pe categorii;

34.  invită Comisia să asigure, de asemenea, recuperarea oricăror ajutoare de stat ilegale acordate prin intermediul avantajelor fiscale în domeniul francizelor și să dea dovadă de fermitate în derularea anchetelor în curs; subliniază, de asemenea, că UE are nevoie de o legislație mai clară în domeniul deciziilor fiscale; invită Comisia să rectifice orice abatere din domeniul francizelor pentru a asigura o concurență loială în întreaga piață unică;

35.  invită Comisia să corecteze erorile de la nivelul pieței și să asigure o combatere eficientă a evaziunii și eludării fiscale în domeniul francizelor;

36.  invită Comisia să verifice dacă este necesar să se revizuiască regulamentul și, în acest sens, să efectueze verificări și să informeze Parlamentul cu privire la (1) impactul abordării orizontale asupra funcționării francizelor; (2) măsura în care modelul de franciză adoptat în regulament reflectă realitatea pieței; (3) măsura în care așa-numitele „constrângeri verticale permise”, mai exact condițiile în care francizele pot achiziționa, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii, sunt proporționale și au un efect negativ asupra pieței și a consumatorilor; (4) care sunt noile provocări pe care le au de înfruntat francizorii și beneficiarii francizelor în contextul comerțului electronic și al digitizării, în general; și (5) să strângă informații despre piață cu privire la noile tendințe, la dezvoltarea pieței din punctul de vedere al organizării rețelelor și la evoluțiile tehnologice;

37.  solicită Comisiei să revizuiască normele privind impunerea respectării regulamentului de către statele membre, în ideea că aplicarea sa ar trebui supusă unei ajustări proporționale pentru a-și atinge scopul;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 468, 15.12.2016, p. 140.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0250.
(3) IP/A/IMCO/2015-05, PE 578.978
(4) IP/A/IMCO/2016-08, PE 587.317
(5) PE 587.325
(6) Studiul Legal Perspective of the Regulatory Framework and Challenges for Franchising in the EU (Perspectivă juridică asupra cadrului de reglementare și probleme întâmpinate în activitățile de franciză în UE), solicitat de Comisia IMCO, septembrie 2016, p. 12.
(7) „Combaterea practicilor neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi” COM(2014)0472.
(8) JO L 102, 23.4.2010, p. 1.


O strategie spațială pentru Europa
PDF 390kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la Strategia spațială pentru Europa (2016/2325(INI))
P8_TA(2017)0323A8-0250/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4 și 189 de la titlul XIX din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2016 intitulată „O strategie spațială pentru Europa” (COM(2016)0705),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 februarie 2013 intitulată „Politica industrială spațială a UE” (COM(2013)0108),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului” (COM(2011)0152),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă - către o societate europeană a gigabiților” (COM(2016)0587) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0300),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” (COM(2016)0588) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0306),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590) din 14 septembrie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 iunie 2010 referitoare la un Plan de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) (COM(2010)0308),

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, precum și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), desfășurate la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(2),

—  având în vedere Decizia nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a unui cadru de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 512/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului pe această temă și Declarația ministerială de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată,

–  având în vedere Manifestul de la Haga din iunie 2016 privind politica spațială,

–  având în vedere declarația comună a Uniunii Europene și a Agenției Spațiale Europene privind o viziune comună și obiective comune pentru viitorul Europei în spațiu, semnată de Comisie și de agenție la 26 octombrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la capabilitățile spațiale pentru securitatea și apărarea europeană(5),

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la dezvoltarea unei piețe spațiale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la politica industrială spațială a UE – Valorificarea potențialului de creștere economică în sectorul spațial(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2011 referitoare la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit - o politică UE pe termen scurt și mediu(9),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2016 privind dezvoltarea unei piețe spațiale în Europa(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru pescuit (A8-0250/2017),

A.  întrucât beneficiile pe care spațiul le oferă societății sunt multiple și pot conduce la o economie mai competitivă pentru Europa prin stimularea dezvoltării multor produse și servicii noi și prin sprijinirea agriculturii, silviculturii, pescuitului și transportului maritim; întrucât tehnologia prin satelit poate asigura un acces mai bun la tehnologiile de comunicații, sisteme de observare a Pământului de înaltă rezoluție, care permit schimbul de informații în timp real, un răspuns rapid la catastrofele naturale și controale mai eficiente în ceea ce privește frontierele și securitatea;

B.  întrucât tehnologiile, datele și serviciile spațiale pot sprijini numeroase politici publice și priorități politice esențiale ale UE, cum ar fi consolidarea pieței unice digitale, stimularea economiei europene și combaterea schimbărilor climatice;

C.  întrucât pentru cetățenii europeni spațiul nu reprezintă un cost, ci o investiție, și întrucât o strategie ambițioasă în domeniul spațiului poate asigura autonomia și poziționarea UE în domeniul strategic al spațiului, dând avânt, totodată, creșterii economice, competitivității și creării de locuri de muncă asociate cu producția, operațiunile și serviciile conexe din sectorul spațial;

D.  întrucât deciziile politice luate de Parlamentul European și de Consiliu în 2007 au dus la alocarea unui buget pentru programele europene de navigație prin satelit – EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigare) și Galileo – și au rezultat într-un acord cu privire la structura de guvernanță a programelor,

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie spațială pentru Europa” și susține angajamentul deplin al Comisiei privind maximizarea beneficiilor economice și societale ale spațiului, creșterea gradului de utilizare a tehnologiilor și a aplicațiilor spațiale pentru sprijinirea politicilor publice, promovarea unui sector spațial european inovator și competitiv la nivel mondial, întărirea autonomiei Europei în spațiu și consolidarea rolului Europei ca actor pe scena mondială și a cooperării internaționale în domeniul spațial;

2.  reamintește Comisiei că este imperativ să se asigure continuitatea programelor spațiale ale UE și să se reflecteze asupra evoluției viitoare a programelor Galileo și Copernicus, în special cu scopul de a crea un mediu previzibil și favorabil investițiilor în sectorul din aval; consideră că acest lucru poate fi realizat doar dacă finanțarea publică a programelor spațiale emblematice și o infrastructură de date în aval sunt garantate pe termen lung, recunoscând în același timp necesitatea unui implicări importante a sectorului privat;

3.  subliniază succesele în domeniul spațial înregistrate de statele membre, Agenția Spațială Europeană (ESA) și Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT), care au fost posibile grație tehnologiilor noi, misiunilor de explorare și capacităților din domeniul observării Pământului și al meteorologiei;

4.  consideră că este necesar să se evalueze programele Galileo și Copernicus înaintea prezentării de către Comisie a noilor sale propuneri legislative ca parte a următorului CFM; consideră că această evaluare ar trebui să abordeze, printre alte chestiuni: viitorul rol al Agenției GNSS European (GSA) în cadrul programului Galileo și rolul său potențial în cadrul programului Copernicus; modalitățile de simplificare a relației GSA cu ESA; și separarea actuală dintre sarcinile principale și cele delegate ale agenției; îndeamnă, în acest sens, Comisia să se asigure, înainte de a conferi orice sarcini GSA, că aceasta are capacitatea de a asuma noi sarcini;

5.  evidențiază că rezultatul evaluării ar trebui, de asemenea, să contribuie la viitoarele discuții privind relația dintre UE și ESA, ținând seama de declarația comună UE-ESA semnată la 26 octombrie 2016; solicită Comisiei să analizeze, în cooperare cu ESA, diferite opțiuni de simplificare a peisajului instituțional complicat al guvernanței spațiale europene, îmbunătățind astfel atribuirea responsabilităților pentru o mai mare eficiență și rentabilitate;

6.  subliniază că este necesar ca GSA să dispună de suficient personal, astfel încât să se garanteze funcționarea și exploatarea în bune condiții a programelor GNSS European; solicită Comisiei să revizuiască gradul de adecvare a resurselor alocate GSA, luând în considerare sarcinile sale actuale și viitoare; consideră că politica de personal și procedura de selecție a personalului ar trebui să fie adaptate în funcție de noile sarcini atribuite GSA în conformitate cu Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013;

7.  subliniază că, pentru a face față provocărilor actuale și viitoare, următorul buget al UE ar trebui să includă un buget pentru spațiu mai mare decât cel actual pentru a sprijini întregul lanț valoric (segmentul spațial și terestru, observarea Pământului, navigație și comunicații) și că acest lucru trebuie să fie asigurat în cursul viitoarei revizuiri a CFM; reiterează faptul că dezvoltarea cu succes a piețelor din aval depinde în special de punerea în aplicare în timp util și de evoluția permanentă a programelor Galileo și Copernicus, a căror finanțare adecvată ar trebui să constituie o prioritate; subliniază necesitatea de a menține și de a dezvolta valoarea adăugată europeană și contribuția unică a programelor spațiale ale UE la stabilirea deciziilor bugetare în cadrul următorului CFM;

8.  invită Comisia să examineze posibilitatea de a valorifica sinergiile dintre programele spațiale ale UE, astfel încât să sporească eficacitatea și eficiența din punctul de vedere al costurilor; consideră, de asemenea, că schimbul de informații între agențiile UE implicate în politica spațială a UE ar trebui să fie intensificat în scopul obținerii de efecte de sinergie; subliniază că domeniile de activitate sunt din ce în ce mai convergente; solicită Comisiei să publice un raport anual cu privire la natura și amploarea cooperării dintre agențiile UE;

9.  subliniază importanța identificării și abordării eventualelor obstacole existente în calea funcționării pieței interne în domeniul produselor și serviciilor spațiale;

Maximizarea beneficiilor spațiului pentru societate și economia UE

10.  subliniază că programele spațiale și serviciile aferente constituie elemente esențiale în domenii de politică și sectoare economice precum energia, clima, mediul, securitatea și apărarea, sănătatea, agricultura, silvicultura, pescuitul, transporturile, turismul, piața digitală, comunicațiile mobile, politica regională și planificarea locală; consideră că există un potențial uriaș în abordarea unor provocări cum ar fi migrația, gestionarea frontierelor și dezvoltarea durabilă; subliniază, de asemenea, importanța unei strategii spațiale europene pentru o politică maritimă cuprinzătoare a UE; ia act, de asemenea, de importantele beneficii pentru societate aduse de exploatarea economică a sateliților și a sistemelor de teledetecție;

11.  invită Comisia să accelereze deplina exploatare economică a programelor EGNOS, Galileo și Copernicus prin: stabilirea unor obiective adecvate pentru dezvoltarea pieței; îmbunătățirea accesului la datele Copernicus și a prelucrării acestora, pentru a permite întreprinderilor, în special IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate, să dezvolte aplicații bazate pe date spațiale; asigurarea unei mai bune integrări în relație cu alte servicii digitale, precum sistemele de transport inteligente, Sistemul european de management al traficului feroviar, serviciile de informații fluviale, SafeSeaNet, precum și sistemele de navigație convenționale, și creșterea potențialului soluțiilor spațiale; subliniază beneficiile pe care serviciile de navigație prin satelit și de observare a Pământului le pot aduce cetățenilor și întreprinderilor;

12.  salută acțiunile Comisiei în ceea ce privește achiziționarea de platforme de tip cloud pentru datele de observare a Pământului, pentru a asigura faptul că Europa exploatează pe deplin beneficiile economice create de programele sale spațiale emblematice și pentru a stabili un acces durabil al utilizatorilor și a dezvolta competențe; îndeamnă Comisia să își accelereze activitatea în acest domeniu, astfel încât primele platforme de date să fie funcționale în 2018; consideră că toate ofertele pentru aceste platforme ar trebui să fie deschise operatorilor economici privați;

13.  solicită Comisiei să evalueze funcționarea entităților însărcinate cu programul Copernicus, în special în scopul simplificării și eficientizării procedurilor de licitație, pentru a facilita candidaturile IMM-urilor;

14.  subliniază necesitatea unei legislații orientate către spațiu și își reiterează solicitarea, formulată în rezoluția menționată mai sus referitoare la dezvoltarea unei piețe spațiale, privind efectuarea sistematică de către Comisie a unei „verificări din perspectivă spațială” înainte de a prezenta noi propuneri legislative și nelegislative; solicită Comisiei să elimine barierele din calea utilizării tehnologiilor spațiale de către sectorul public, de exemplu, pentru monitorizarea conformității cu legislația europeană nouă și în vigoare; consideră că politica publică poate fi îmbunătățită în mod semnificativ prin utilizarea tehnologiei spațiale, bazându-se pe exemple precum sistemul eCall și tahograful digital; solicită Comisiei și statelor membre să stimuleze adoptarea tehnologiilor spațiale de către autoritățile europene, naționale, regionale și locale, de exemplu prin achiziția de date sau servicii de observare a Pământului, pentru a îndeplini obiectivele de politică;

15.  atrage atenția asupra proiectului-pilot privind un spațiu mai curat prin operațiuni de retragere de pe orbită și materiale inovatoare pentru echipamentele spațiale, care este menit să testeze fezabilitatea și eficacitatea unei viitoare inițiative comune în domeniul tehnologiei, implementată în sectorul spațial; recunoaște că resursele adecvate, atât publice, cât și private, sunt esențiale pentru a asigura durabilitatea și competitivitatea sectorului spațial european și pentru a dezvolta rolul UE ca actor global în spațiu;

16.  consideră că programul Copernicus ar trebui să contribuie și mai mult la combaterea schimbărilor climatice; invită Comisia să stabilească, cât mai curând posibil, capacitățile bazate pe Copernicus de a monitoriza emisiile de gaze cu efect de seră, inclusiv emisiile de CO2, care sunt în curs de dezvoltare în cadrul programului Orizont 2020(11), în vederea abordării nevoilor prevăzute în acordul COP21 și punerii eficiente în aplicare a acestuia; sprijină dezvoltarea viitorilor sateliți dedicați monitorizării CO2 și a metanului;

17.  salută declarația din 15 decembrie 2016 privind serviciile inițiale Galileo; subliniază că utilizarea la sacră largă a semnalului Galileo este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea unui piețe în aval solide pentru aplicațiile și serviciile spațiale și că ar trebui luate măsuri adecvate, inclusiv, atunci când este cazul, măsuri de reglementare, pentru a face ca dispozitivele vândute în UE să fie compatibile în mod standard cu Galileo și EGNOS și pentru a încuraja adoptarea pe piața mondială a dispozitivelor compatibile cu EGNOS și Galileo; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare măsuri de consolidare a competitivității industriei din aval a GNSS European;

18.  invită Comisia să se asigure că ceasurile bazate pe GNSS din infrastructura critică pot fi conectate cu Galileo și EGNOS, acest lucru fiind foarte important din perspectiva securității;

19.  evidențiază capacitatea sateliților de a asigura o conectivitate neîntreruptă de foarte mare capacitate, în special în regiunile îndepărtate și cele ultraperiferice, care este esențială pentru depășirea decalajului digital, dezvoltarea rețelelor de mare viteză și extinderea rețelelor internetului obiectelor, făcând posibile servicii precum conducerea autonomă a autovehiculelor, gestionarea inteligentă a flotei și a mărfurilor, e-guvernanța, e-învățarea și e-sănătatea; subliniază complementaritatea tehnologiilor terestre și spațiale pentru furnizarea rețelelor de foarte mare capacitate; insistă ca Comisia să recunoască acest lucru și să țină seama în mod corespunzător de contribuția sateliților în acest domeniu; subliniază, de asemenea, necesitatea de a rezerva benzi de frecvență adecvate pentru operarea acestor servicii prin satelit; solicită ca acest aspect să fie abordat în cadrul activității legislative curente privind rețelele de telecomunicații, făcându-se investiții adecvate în cercetare și dezvoltare; consideră, de asemenea, că Strategia spațială pentru Europa ar trebui pusă în aplicare în coordonare cu strategiile digitale ale Comisiei, cu sprijinul statelor membre și al sectorului industrial, pentru a promova utilizarea eficientă și bazată pe cerere a comunicațiilor prin satelit, cu scopul de a promova o conectivitate omniprezentă pe întreg teritoriul UE;

20.  subliniază rolul important al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) în stimularea piețelor spațiale în aval, în special prin intermediul achizițiilor publice, inclusiv în țări care nu dispun încă de un sector spațial important, precizând că acest aspect ar trebui abordat în cadrul dezbaterilor în curs cu privire la viitorul politicii de coeziune; sprijină introducerea unor măsuri specifice pentru consolidarea capacităților, care să asiste statele membre și regiunile cu capacități spațiale emergente; subliniază faptul că dimensiunea regională este esențială pentru ca beneficiile spațiului să ajungă la cetățeni și că implicarea autorităților locale și regionale poate crea sinergii cu strategiile de specializare inteligentă și cu Agenda urbană a UE; sprijină, prin urmare, implicarea sporită a autorităților locale și regionale pentru o politică spațială a UE de succes, inclusiv a celor din regiunile ultraperiferice și din țările și teritoriile de peste mări; subliniază faptul că Comitetul Regiunilor ar trebui să fie membru cu drepturi depline în cadrul forumului utilizatorilor Copernicus pentru a pune în evidență importanța actorilor regionali și locali ca utilizatori ai datelor Copernicus;

21.  subliniază că utilizatorii precum IMM-urile și autoritățile locale și regionale nu sunt încă suficient de conștienți de oportunitățile de finanțare, inclusiv cele din partea Băncii Europene de Investiții, pentru proiecte care au legătură cu Galileo sau Copernicus, și că difuzarea către grupurile-țintă a informațiilor cu privire la aceste oportunități trebuie îmbunătățită fără întârziere;

22.  recunoaște rolul tehnologiilor spațiale și al celor două programe spațiale emblematice ale UE în cadrul efortului de a face transporturile terestre, maritime, aeriene și spațiale mai inteligente, mai sigure, mai sustenabile și mai integrate în viitoarele sectoare strategice, precum cel al vehiculelor autonome și conectate sau cel al aeronavelor fără pilot; consideră că strategia spațială poate contribui la satisfacerea noilor nevoi ale sectorului transporturilor legate de conectivitatea sigură și neîntreruptă, precum și la o poziționare, intermodalitate și interoperabilitate mai solide; încurajează Comisia să includă părțile interesate din sectorul transporturilor în dialogul cu sectorul spațial pentru a asigura transparența și să faciliteze introducerea tehnologiei spațiale europene pe piața transporturilor în vederea consolidării competitivității serviciilor de transport ale UE pe piața europeană și pe cea mondială; solicită Comisiei și statelor membre să acorde atenție dezvoltării turismului spațial;

23.  invită Comisia să sprijine implementarea aterizărilor în conformitate cu procedura EGNOS atât în aeroporturile mici, cât și în cele mari; reiterează avantajele financiare și plusul de precizie, reziliență și siguranță pe care l-ar putea asigura EGNOS în utilizarea aplicațiilor critice din punctul de vedere al siguranței, precum aterizările aeronavelor, și reafirmă importanța de a extinde acoperirea sistemului EGNOS, care ar trebui să includă, cu titlu prioritar, zona sud-estică și zona de est a Europei și, ulterior, Africa și Orientul Mijlociu; consideră că programul Galileo ar putea juca un rol esențial în ceea ce privește controlul traficului aerian, reprezentând o piatră de temelie pentru trecerea de la supravegherea pe bază de radar la cea prin satelit;

24.  subliniază, de asemenea, că este important ca aeronavele să fie dotate cu tehnologie ADS-B [transmisiune (radio) de supraveghere automată dependentă] spațială, iar operatorilor să li se ceară să instaleze tehnologia ADS-B, pentru a garanta precizia și fiabilitatea urmăririi în timp real a aeronavelor și pentru a realiza economii de combustibil;

25.  subliniază importanța programelor spațiale ale UE pentru aspectele marine și maritime, activitățile de pescuit și economia albastră în general, de exemplu pentru: combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat; supravegherea și evaluarea stării de sănătate a oceanelor și a stocurilor de pește; sprijinirea productivității fermelor piscicole; facilitarea cercetării în domeniul maritim; și promovarea serviciilor de căutare și de salvare, precum și a conexiunilor pentru echipamentele medicale la bord; subliniază, în acest sens, necesitatea unor capacități de supraveghere oceanică spațiale și necesitatea unei bune coordonări între serviciile Galileo, EGNOS și Copernicus;

Încurajarea unui sector spațial european competitiv și inovator la nivel mondial

26.  subliniază că succesul și competitivitatea sectorului spațial, precum și dezvoltarea tehnologiilor revoluționare depind foarte mult de cercetare și inovare; solicită consolidarea și extinderea liniei bugetare dedicate spațiului în temeiul celui de-al 9-lea program-cadru; subliniază importanța cooperării depline între UE, ESA și statele membre pentru a asigura eficiența și a evita dublările, în special în domenii în care mai mulți actori acordă finanțare pentru cercetare; consideră că cercetarea și inovarea ar trebui stimulate și finanțate în beneficiul unei game largi de tehnologii spațiale; îndeamnă Comisia să extindă utilizarea instrumentului pentru IMM-uri în cadrul Orizont 2020 și al viitoarelor programe-cadru, pentru a spori oportunitățile de afaceri în sectorul produselor și al serviciilor spațiale;

27.  invită Comisia să asigure, în contextul achizițiilor publice, un tratament echitabil al întreprinderilor din UE în raport cu întreprinderile din țări terțe, în special prin luarea în considerare a prețurilor pe care societățile le impun altor clienți din întreaga lume, în efortul de a se asigura că sunt respectate normele, iar actorii de pe piață utilizează practici corecte, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile; subliniază că industria spațială europeană se confruntă cu o concurență internațională din ce în ce mai acerbă; salută propunerea Comisiei de a consolida utilizarea sistemelor de achiziții inovatoare;

28.  subliniază importanța consolidării bazei industriale europene și a garantării autonomiei strategice a UE prin diversificarea surselor de aprovizionare și utilizarea optimă a mai multor furnizori din UE; consideră, prin urmare, că implicarea industriei la toate nivelurile trebuie să fie promovată în mod echilibrat și invită Comisia să sprijine sectorul spațial european de-a lungul întregului lanț valoric; consideră că clusterele pot juca un rol util în cadrul unei strategii industriale spațiale;

29.  solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea la nivel european a unor noi tehnologii și modele de afaceri în domeniul spațial, capabile să revoluționeze sectorul și să reducă costurile (de exemplu, tehnologiile europene care permit trimiterea în spațiu a unor sateliți de mici dimensiuni, cum ar fi baloane sau lansatoare reutilizabile);

30.  solicită Comisiei, pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din domeniul spațial, să ia în considerare situația și nevoile IMM-urilor atunci când stabilește durata contractelor publice în domeniul infrastructurii și serviciilor spațiale;

31.  subliniază necesitatea de a investi mai ferm în educația și formarea profesională a cetățenilor europeni în domeniul spațial, inclusiv pentru a putea exploata pe deplin oportunitățile create de spațiu pe perioada tranziției către o societate digitală; subliniază importanța realizărilor în domeniul politicii spațiale ca sursă de inspirație pentru generațiile viitoare și în vederea promovării unui sentiment de identitate europeană; subliniază, prin urmare, necesitatea de a continua și de a extinde o abordare coordonată pentru educația spațială europeană, care să poată atrage tinerii să urmeze o carieră în domeniul științei și tehnologiei spațiale;

32.  subliniază că participarea la programele opționale ale ESA, în cadrul cărora întreprinderile și universitățile sau institutele de cercetare europene pot contribui la pregătirea tehnologiilor de vârf pentru misiunile și sistemele spațiale, este un instrument de bază și esențial pentru dezvoltarea capacității industriei spațiale europene; subliniază că implicarea în astfel de programe deschide calea către antreprenoriat în acest domeniu și facilitează accesul la proiecte științifice intensive din punct de vedere tehnologic și științific, care pot avea un impact pozitiv și în sectorul transporturilor;

Întărirea autonomiei Europei în ceea ce privește accesul la spațiu și utilizarea acestuia în condiții de securitate și siguranță

33.  reamintește că programele spațiale ale UE sunt de natură civilă și își reafirmă angajamentul față de nemilitarizarea spațiului; recunoaște, totuși, dimensiunea strategică a sectorului spațial pentru Europa și necesitatea de a îmbunătăți sinergiile dintre aspectele civile și cele de securitate/apărare și de a utiliza capacitățile spațiale pentru satisfacerea nevoilor în materie de securitate și siguranță, ținând seama totodată de mediul geopolitic și de politica de securitate și apărare comună; consideră că Comisia ar trebui să analizeze sinergiile dintre programele spațiale europene și planul de acțiune european în domeniul apărării propus în noiembrie 2016 pentru a asigura o coerență generală în acest domeniu strategic;

34.  solicită Comisiei agregarea cererii clienților instituționali din Uniunea Europeană și din statele membre pentru a asigura un acces independent, rezonabil ca preț și fiabil la spațiu prin folosirea lansatoarelor europene Ariane, Vega și a versiunilor ulterioare ale acestora; consideră că acest aspect este de cea mai mare importanță strategică pentru capacitățile de gestionare a cazurile de urgență și de criză, precum și pentru o politică europeană rezilientă de securitate și apărare;

35.  sprijină obiectivul Comisiei de a evalua diferitele modalități de a sprijini infrastructura europeană de lansare în ceea ce privește autonomia, securitatea și competitivitatea, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a îndeplini obiectivele și necesitățile politicii UE; subliniază, prin urmare, importanța strategică a Centrului spațial european de la Kourou (Guyana Franceză) și necesitatea de a acorda o atenție deosebită avantajelor economice și sociale pentru teritoriul pe care acesta este situat;

36.  reamintește că noțiunea de acces independent la spațiu nu poate fi separată de capacitatea independentă a Europei de a concepe, dezvolta, lansa, opera și exploata sisteme spațiale;

37.  constată o lipsă de vizibilitate cu privire la continuarea în Europa a programului privind lansatoarele de vehicule spațiale în perioada ulterioară următorilor trei-patru ani (Ariane 6 și Vega C), precum și la situația financiară a acestui program; își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui program pe termen mediu și lung privind lansatoarele de vehicule spațiale; îndeamnă Comisia să prezinte un program de lucru privind lansatoarele de vehicule spațiale în Europa pentru următorii 20 de ani;

38.  solicită Comisiei să încurajeze dezvoltarea de tehnologii de lansare alternative și includerea de principii de proiectare ecologică pentru toate lansatoarele și infrastructurile spațiale;

39.  consideră că, în următoarele generații de sisteme prin satelit, ar trebui dezvoltate într-o mai mare măsură securitatea infrastructurii Galileo, inclusiv a segmentului terestru, și capacitatea de dublă utilizare a programelor Galileo și Copernicus, precum și o mai mare precizie și o mai bună criptare; reamintește că serviciul public reglementat (PRS) al Galileo, a cărui utilizare este rezervată utilizatorilor autorizați de guverne, ar putea juca un rol important în viitor, pentru a răspunde amenințărilor mereu noi, îndeosebi în cazul unei crize;

40.  atrage atenția asupra vulnerabilității infrastructurii spațiale în fața intruziunilor sau a atacurilor din partea actorilor guvernamentali și neguvernamentali și în fața multor alte amenințări, inclusiv coliziunile cu deșeuri spațiale sau cu alți sateliți; reafirmă importanța de a securiza infrastructurile și mijloacele de comunicare de importanță vitală, precum și dezvoltarea unor tehnologii reziliente; recunoaște rolul din ce în ce mai important al spațiului și al tehnologiilor spațiale cu dublă utilizare, în special al comunicațiilor, informațiilor, supravegherii și recunoașterii, reacției la dezastre și controlului asupra armelor, și subliniază rolul esențial al capacităților spațiale în lupta împotriva terorismului; încurajează, de asemenea, realizarea de investiții pentru a accelera dezvoltarea de noi capabilități și tehnologii spațiale; consideră că este necesar să se consolideze capacitățile pentru a aborda noile amenințări din domeniul spațial, ceea ce, la rândul său, ar spori capacitatea sectorului spațial european de a face față piețelor, actorilor și tehnologiilor în schimbare;

41.  invită Comisia să atenueze riscurile pe care le prezintă deșeurile spațiale prin consolidarea serviciilor de supraveghere și urmărire spațială (SST) actuale cu scopul de a institui un program pentru un sistem independent capabil să recunoască amenințările reprezentate de deșeurile spațiale la adresa infrastructurii spațiale europene, să sprijine măsuri pentru evitarea coliziunilor și, pe termen lung, să elimine deșeurile în mod activ; sprijină planul de a extinde domeniul de aplicare al SST al UE pentru a include previziunile meteorologice spațiale și propune să se acorde o atenție suplimentară obiectelor din apropierea Pământului pentru a contracara riscul potențial catastrofic de coliziune a unui astfel de obiect cu Pământul; subliniază că expertiza și capacitățile din aceste domenii, inclusiv cele disponibile în cadrul ESA, ar trebui să fie dezvoltate și extinse; reafirmă necesitatea de a furniza cât mai multe date deschise cu putință pentru a promova cercetarea și inovarea;

42.  reamintește importanța tot mai mare a securității cibernetice pentru programele spațiale și indică faptul că această problemă este deosebit de gravă, având în vedere că o mare parte din economia noastră se bazează pe serviciile spațiale; solicită Comisiei să atenueze riscurile pentru activele spațiale ale UE prin adoptarea unor măsuri adecvate, inclusiv, atunci când este cazul, prin utilizarea criptării, pentru protejarea infrastructurii spațiale împotriva amenințărilor cibernetice; solicită, în plus, Comisiei să se asigure că toate agențiile relevante dispun de planuri de intervenție de urgență în cazul unor eventuale atacuri cibernetice;

43.  consideră că inițiativa Govsatcom planificată este o măsură promițătoare în ceea ce privește asigurarea accesului la servicii sigure, eficiente și rentabile pentru actorii instituționali europeni, răspunzând nevoilor utilizatorilor dintr-o gamă largă de domenii și, în același timp, stimulând creșterea, competitivitatea și inovarea în întregul sector european de telecomunicații prin satelit; invită Comisia, în cazul în care evaluarea impactului este suficient de pozitivă, să elaboreze inițiativa planificată Govsatcom într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, care ar putea include gruparea și utilizarea în comun a capabilităților sau achiziționarea de servicii de la sateliții comerciali de comunicații, și să se asigure că inițiativa creează o valoare adăugată semnificativă și evită duplicarea structurilor existente;

44.  subliniază importanța unei politici spațiale europene cuprinzătoare, care să contribuie în mod eficient la consolidarea politicii externe și de securitate comune prin furnizarea de informații independente instituțiilor competente, cum ar fi cunoașterea situației în timp real;

Consolidarea rolului Europei ca actor pe scena mondială și promovarea cooperării internaționale

45.  invită Comisia să promoveze capacitatea industrială spațială și activele spațiale ale UE în toate aspectele relevante ale relațiilor sale externe;

46.  consideră că asigurarea unui mediu spațial pașnic și sigur va necesita colaborarea cu partenerii internaționali pentru a promova norme ale unui comportament responsabil și ale sustenabilității, în special în ceea ce privește explorarea spațială, și invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu SEAE și cu statele membre în această privință;

47.  evidențiază necesitatea unei coordonări internaționale privind gestionarea traficului și a deșeurilor spațiale, care urmează să crească ca urmare a instalării planificate a așa-numitelor „megaconstelații” și ca urmare a congestionării orbitelor din apropierea Pământului, care ar putea rezulta din reducerea în continuare a costurilor de lansare a sateliților;

48.  solicită Comisiei să monitorizeze obiectivele actuale ale sectorului privat în domenii precum mineritul spațial și să analizeze impactul pe care acestea l-ar putea avea asupra cadrului juridic în vigoare, în special asupra Tratatului privind spațiul cosmic; consideră că trebuie respectate principiile de bază din tratat și că este necesar să se evite o cursă pentru resurse spațiale epuizabile; îndeamnă statele membre să acționeze în direcția unei abordări europene coordonate și invită Comisia să preia inițiativa și să intermedieze un consens; recunoaște că spațiul este un patrimoniu comun al umanității;

49.  salută călduros intenția Comisiei de a utiliza diplomația economică cu scopul de a deschide noi oportunități de afaceri pentru industria spațială europeană; subliniază că actorii europeni de pe piețele țărilor terțe ar trebui să fie sprijiniți de Comisie și, atunci când este cazul, de autoritățile din statele membre, fie individual, fie prin intermediul ESA, precum și de organisme precum Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA); recomandă ca planurile pentru acest sprijin coordonat să fie întocmite în prealabil;

Asigurarea unei puneri în aplicare eficiente

50.  evidențiază faptul că Parlamentul ar trebui să joace un rol activ în dezvoltarea politicii spațiale a UE și că ar trebui să fie implicat în toate schimburile efectuate de Comisie, Consiliu, SEAE și ESA cu privire la subiecte legate de spațiu;

51.  consideră că sprijinul democratic este important pentru investițiile în spațiu; solicită Comisiei să prezinte o strategie de comunicare bine concepută și cuprinzătoare privind beneficiile tehnologiilor spațiale pentru cetățeni și întreprinderi; îndeamnă cu tărie Comisia ca, la punerea în aplicare a acestei strategii, să se bazeze pe următorii trei piloni, fiecare dintre aceștia vizând un grup-țintă important: (a) sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea investițiilor în spațiu; (b) informarea IMM-urilor și a antreprenorilor cu privire la oportunitățile programelor emblematice în domeniul spațial; (c) includerea domeniului spațial în educație pentru a elimina lacunele în materie de competențe; solicită Comisiei să prezinte, cât mai curând posibil, Parlamentului o foaie de parcurs cu privire la crearea acestei strategii de comunicare;

52.  invită Comisia să elaboreze un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse în cadrul strategiei, să prezinte în mod periodic rapoarte privind punerea în aplicare a acesteia, să propună acte legislative atunci când este necesar și să conceapă acțiuni concrete și realizabile suplimentare, care sunt necesare pentru a atinge în timp util obiectivele evidențiate în cadrul strategiei;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Agenției Spațiale Europene.

(1) JO L 122, 24.4.2014, p. 44.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 1.
(3) JO L 158, 27.5.2014, p. 227.
(4) JO L 150, 20.5.2014, p. 72.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0267.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0268.
(7) JO C 468, 15.12.2016, p. 12.
(8) JO C 227 E, 6.8.2013, p. 16.
(9) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 1.
(10) Dezvoltarea unei piețe spațiale în Europa, studiu realizat pentru Comisia ITRE, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic A, 2016, ISBN 978-92-823-8537-1.
(11) https://ec.europa.eu/research/participants/data/ref/h2020/wp/2016_2017/main/h2020-wp1617-leit-space_en.pdf, p. 48.


Învățământul superior complementar și la distanță ca parte a strategiei europene de învățare pe tot parcursul vieții
PDF 393kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la învățământul superior complementar și la distanță ca parte a strategiei europene de învățare pe tot parcursul vieții (2016/2142(INI))
P8_TA(2017)0324A8-0252/2017

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 8, 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

–   având în vedere Declarația de la Copenhaga din 30 noiembrie 2002 privind cooperarea europeană consolidată în domeniul educației și formării profesionale,

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(1),

–   având în vedere Raportul comun pentru 2012 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Educația și formarea într-o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(2),

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor,

–   având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale”(3),

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 20 decembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților(4),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2012, intitulată „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune” (COM(2012)0669),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 17 februarie 2014 privind investițiile în educație și formare - o reacție la „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune” și „Analiza anuală a creșterii pentru 2013”(5),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue(6),

–   având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în 2010,

–   având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(7),

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind educația în spiritul dezvoltării sustenabile(8),

–   având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(9),

–   având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții(10) (EQF-LLL),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale(11),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic - o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții(12),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)(13),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2014 întitulat „Deschiderea educației”(14),

–  având în vedere studiul Comisiei pe tema Educație și formare 2020: îmbunătățirea politicii și a cadrului pentru învățare în rândul adulților în Europa)(15),

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei(16),

–   având în vedere Concluziile Consiliului privind Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2011-2020(17),

–   având în vedere proiectul de concluzii ale Consiliului din 20 februarie 2017 pe tema „Consolidarea competențelor femeilor și bărbaților pe piața forței de muncă din UE”(18),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și poziția exprimată sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0252/2017),

A.  întrucât sistemele de învățământ se confruntă cu provocări semnificative în urma transformării digitale, fapt care afectează procesele de predare și de învățare, fiind necesară consolidarea capacității de incluziune socială, de participare civică și de dezvoltare personală, precum și promovarea valorilor democratice europene și a toleranței, pentru a încuraja un spirit deschis și a prevenirii intoleranța de orice tip; întrucât autonomizarea digitală și încrederea în sine reprezintă condiții prealabile esențiale pentru construirea unor societăți puternice și pentru susținerea unității și a proceselor de integrare în UE;

B.  întrucât Strategia europeană de învățare pe tot parcursul vieții ar trebui întărită; întrucât fiecare persoană ar trebui să aibă, în fiecare etapă a vieții, oportunități de educație permanentă, pentru a dobândi cunoștințele și competențele necesare pentru dezvoltarea personală și evoluția profesională; întrucât educația permanentă, în contexte formale, neformale și informale, care promovează cetățenia activă și capacitatea de inserție profesională, constituie unul dintre aspectele esențiale ale educației afectat de aceste schimbări;

C.  întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a consolida sinergiile dintre învățământ și ocuparea forței de muncă, atât prin facilitarea intrării pe piața forței de muncă, cât și prin oferirea unor posibilități de actualizare constantă a competențelor sau de dobândire a unor noi competențe pe parcursul întregii cariere; întrucât statele membre trebuie să găsească modalități de protecție și de promovare a investițiilor pe termen lung în educație, cercetare și inovație;

D.  întrucât învățământul superior complementar și la distanță contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea personală și la formarea capitalului uman și ar trebui să devină o parte integrantă a Strategiei europene de învățare pe tot parcursul vieții;

E.  întrucât învățământul superior complementar și la distanță joacă un rol tot mai important în facilitarea adaptării lucrătorilor la schimbările economice și tehnologice pe tot parcursul vieților lor profesionale; întrucât, până în 2025, 49 % din totalul locurilor de muncă vacante din UE (incluzând locurile de muncă noi și cele de înlocuire) vor necesita calificări de nivel înalt, 40 % vor necesita calificări de nivel mediu, în timp ce numai 11 % vor necesita un nivel scăzut de calificare sau nicio calificare;

F.  întrucât educația la distanță și învățământul superior complementar sunt instrumente importante, care oferă oportunități educaționale flexibile și personalizate pentru toți, fără nicio discriminare(19); subliniază, în acest sens, importanța extinderii strategiilor de acces;

G.  întrucât învățământul superior complementar și la distanță și utilizarea noilor tehnologii pot contribui la creșterea gradului de conștientizare, în rândul fetelor și femeilor, a noilor opțiuni de carieră, în special în domenii unde sunt slab reprezentate; întrucât, chiar dacă multe femei dețin diplome de învățământ secundar avansat și de învățământ superior, este necesară creșterea prezenței femeilor atât în formarea profesională, cât și în sectoarele legate de STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică);

H.  întrucât învățământul superior la distanță reprezintă o oportunitate, în contextul unui învățământ complementar academic, care, în special datorită flexibilității sale, permite atingerea echilibrului între studiu, viață profesională și familie;

I.  întrucât termenul „învățământ la distanță”(20) se referă la o formă de organizare a predării care, prin utilizarea tehnologiilor educaționale digitale, oferă un grad ridicat de flexibilitate, nu pentru a înlocui învățământul la zi, ci ca alternativă pentru cursanții care nu pot participa la învățământul la zi;

J.  întrucât educația la distanță se referă la o metodă de predare care oferă flexibilitate în procesul de învățare, prin utilizarea tehnologiilor emergente, nu pentru a înlocui învățământul la zi, ci ca alternativă pentru cursanții care nu pot participa la acesta și pentru lucrătorii care doresc să îmbine munca cu educația; întrucât, așadar, digitalizarea ar putea fi utilizată ca instrument care oferă noi modalități de acces la învățământul superior;

K.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, consacrat în tratate și este unul dintre obiectivele și responsabilitățile Uniunii; întrucât egalitatea în educație oferă femeilor oportunități mai mari și contribuie la dezvoltarea socială, culturală și economică a societății, întrucât educația reprezintă un instrument fundamental pentru lupta împotriva stereotipurilor de gen;

L.  întrucât rata medie de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este direct legată de nivelul lor de educație, femeile cu vârsta cuprinsă între 25 și 49 de ani care au absolvit învățământul terțiar având o rată de ocupare a forței de muncă cu 20 % mai mare decât femeile cu studii pre-primare, primare și secundare inferioare;

M.  întrucât învățământul la distanță poate avea un efect pozitiv asupra competențelor digitale ale femeilor; întrucât intrarea unui număr mai mare de femei în sectorul TIC va stimula o piață în care se așteaptă o penurie de forță de muncă și în care participarea egală a femeilor ar conduce la un câștig anual de aproximativ nouă miliarde de euro pentru PIB-ul UE; întrucât femeile sunt, în continuare, foarte slab reprezentate în studiile universitare din domeniul TIC, unde reprezintă doar aproximativ 20% dintre absolvenții în domeniu, iar doar 3% dintre absolvente dețin o diplomă în TIC;

N.  întrucât programele la distanță ajung la un număr semnificativ de femei din cadrul unor societăți în care femeile nu se bucură de posibilități egale în ceea ce privește participarea la forme convenționale de educație și formare, dat fiind faptul că femeile petrec în continuare mai mult timp decât bărbații efectuând activități casnice și de îngrijire a familiei neplătite; întrucât astfel de cursuri le oferă flexibilitate în vederea atingerii echilibrului dintre viața personală și cea profesională și întrucât învățământul la distanță se adresează în special categoriilor netradiționale de studenți;

O.  întrucât învățământul complementar academic face parte din sarcinile de autoritate publică ale universităților și se referă la ofertele educaționale ale instituțiilor academice care pot fi absolvite în paralel cu un loc de muncă cu normă întreagă, fiind în general bazate pe experiență profesională și care, de regulă, presupun o diplomă de studii superioare;

P.  întrucât adaptarea la schimbările economice și tehnologice tot mai rapide reprezintă o provocare semnificativă pentru forța de muncă în curs de îmbătrânire și întrucât reacția la această provocare va fi unul dintre elementele esențiale pentru competitivitatea pe termen lung a economiei UE;

Q.  întrucât politicile pentru educația permanentă și evoluția carierei ar putea fi stimulate prin recunoașterea învățării anterioare;

R.  întrucât, atunci când persoanelor li se permite să dispună de timp liber pentru dezvoltare personală și formare, în contextul educației permanente, acest lucru le favorizează starea de bine și contribuția la societate, dobândind competențe personale și profesionale mai bine definite; întrucât învățământul superior la distanță prevede formate de studiu flexibile, care ajută cursanții să realizeze un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională; întrucât învățământul universitar pe tot parcursul vieții (ULLL) ar trebui să fie inclus în Strategia europeană pentru digitalizare;

S.  întrucât digitalizarea permite flexibilitatea și interactivitatea procesului educațional și reprezintă un factor esențial pentru continuarea dezvoltării învățământului superior complementar și la distanță;

T.  întrucât evoluția tehnologică impune legături mai solide și mai durabile între învățământ și piața forței de muncă;

U.  întrucât tendința instituțiilor de învățământ superior de a fi statice face dificilă reforma programelor de învățământ, a regulilor privind cursurile și examenele și a cerințelor de intrare;

V.  întrucât sectorul învățământului superior complementar și la distanță se extinde rapid, având un potențial semnificativ din punctul de vedere al creșterii economice și al creării de locuri de muncă;

W.  întrucât continuă să existe multe obstacole pentru cursurile din învățământul superior complementar și la distanță(21);

Un învățământul complementar și la distanță care să însoțească schimbările economice și societale

1.  recunoaște că educația deschisă și online schimbă modul în care educația este concepută, predată și asimilată; subliniază, în acest sens, importanța resurselor educaționale deschise (RED), care asigură accesul tuturor la educație, crescând capacitatea de inserție profesională prin sprijinirea procesului de învățare pe tot parcursul vieții;

2.  ia act de faptul că un număr ridicat de instituții de învățământ și de formare se confruntă cu dificultăți încercând să răspundă în mod adecvat la schimbările profunde și complexe prin care trec societățile și economiile noastre și că trebuie să facă schimbări în ceea ce privește guvernarea, structura organizatorică și modul de funcționare; subliniază că noile forme de educație permanentă, flexibile și accesibile, potrivite pentru persoane de toate vârstele, pot răspunde cu succes unor provocări precum excluziunea socială, părăsirea timpurie a școlii și necorelarea competențelor;

3.  recunoaște că digitalizarea și stabilirea unor platforme educaționale în scopul cooperării și al schimbului de bune practici sunt esențiale pentru a răspunde acestor provocări;

4.  invită Comisia și statele membre să depună mai multe eforturi pentru a elimina decalajul tehnologic actual dintre instituțiile de învățământ bine dotate cu echipamente și cele care nu sunt, ca parte a strategiilor naționale privind competențele digitale;

5.  subliniază că măsurile vizând învățarea pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru a le oferi femeilor competențe care să le permită întoarcerea pe piața muncii sau să își îmbunătățească calitatea locului de muncă, venitul și condițiile de muncă; subliniază nevoia îmbunătățirii în continuare a prezenței femeilor și a accesului lor la niveluri superioare de învățământ;

6.  subliniază importanța educației în combaterea stereotipurilor de gen; invită, prin urmare, Comisia să promoveze inițiative care oferă sprijin pentru implementarea unor programe de educație profesională la distanță pentru femei, inclusiv programe de învățământ superior în domeniul științei, al tehnologiei și al TI, dezvoltând programe de instruire privind egalitatea de gen pentru persoanele care lucrează în domeniul educației și prevenind transmiterea de stereotipuri prin programele școlare și materialele pedagogice;

7.  subliniază că instituțiile de învățământ superior trebuie să pregătească studenții pentru societăți bazate pe cunoaștere și pentru economii în continuă schimbare, să îi doteze cu know-how-ul necesar pentru a învăța în mod independent, cu un spirit de întreprinzător și cu competențe transversale, cum ar fi soluționarea problemelor și adaptabilitatea, care să le permită să-și exploreze propriile căi de devenire și să-și valorifice pe deplin potențialul;

8.  subliniază, de asemenea, că instituțiile de învățământ superior dețin un rol important în întărirea cetățeniei active și trebuie să ofere studenților competențe transversale, cum sunt cele civice, sociale și de cetățean;

9.  recunoaște că o abordare axată pe cursanți în ceea ce privește educația reduce ratele de abandon școlar și permite cursanților să își valorifice pe deplin potențialul(22); subliniază, în această privință, importanța orientării profesionale pe tot parcursul vieții pentru toți;

10.  recunoaște potențialul prezentat de punerea în comun a cunoștințelor pentru a îmbunătăți participarea activă și înțelegerea internațională a cetățenilor în societățile aflate într-o continuă schimbare;

11.  recunoaște necesitatea de a se consolida cooperarea strânsă între instituții de învățământ și de formare, comunități locale și economie; subliniază în continuare nevoia unor mai bune sinergii între furnizorii de învățare formală, neformală și informală în vederea stimulării oportunităților de educație permanentă pentru toți;

12.  consideră că, în orice etapă a vieții, fiecare persoană trebuie să aibă dreptul de a avea acces la oportunități de învățare și de formare pentru a dobândi competențe transversale, cum ar fi competențele numerice, digitale și în domeniul mass-mediei, gândirea critică, competențele sociale și alte aptitudini pertinente, utile în viață, în vederea unei mai bune adaptări la viitor;

13.  subliniază nevoia implementării unui sprijin adaptat pentru cursanți, ucenici și angajați la locul de muncă, pentru a asigura includerea tuturor persoanelor pe piața forței de muncă; consideră că este esențial să se includă noile tehnologii în procesul de predare și de învățare, în scopul înzestrării persoanelor cu un set adecvat de calificări, competențe și cunoștințe, pentru ca a avea capacitatea de a utiliza tehnologiile digitale într-un mod inovator și creativ;

14.  solicită o mai bună integrare a cetățenilor pe piața muncii, susținută de ameliorări ale competențelor lor prin învățământul superior complementar și la distanță și prin educație și formare profesionale și educaționale (VET); subliniază necesitatea de a crește atractivitatea, precum și accesul la informații privind posibilitățile de VET pentru tineri și pentru familiile lor; reamintește, în această privință, că obiectivul mobilității în scop educațional în sectorul educației și formării profesionale din cadrul programului Erasmus+ este departe de a fi atins și că ar trebui să i se acorde o mai multă atenție;

15.  subliniază importanța programului Erasmus+ și Orizont 2020 pentru stimularea învățării pe tot parcursul vieții; solicită, prin urmare, statelor membre să exploreze pe deplin potențialul acestor programe; și subliniază că ar trebui să existe programe specifice pentru continuarea studiilor universitare cu un accent pus pe găsirea unui loc de muncă;

16.  recunoaște că accesul la o educație de calitate favorabilă incluziunii este de o importanță majoră și, prin urmare, este necesar să se susțină învățământul deschis și la distanță, care să răspundă nevoilor speciale ale celor care nu pot urma sistemele clasice de învățământ, în special pentru grupurile dezavantajate; invită statele membre să canalizeze investiții în acest scop;

Importanța calității și flexibilității în educație

17.  consideră că progresele continue ale educației, atât ale educației formale, cât și ale celei non-formale, sunt esențiale pentru eforturile UE de a asigura coeziunea socială, competitivitatea și o creștere susținută;

18.  subliniază că, pentru a rămâne competitive și pentru a oferi lucrătorilor slab sau înalt calificați cele mai bune șanse de succes, întreprinderile, împreună cu instituțiile de învățământ și de formare trebuie să ofere lucrătorilor formare și educație profesională pe tot parcursul vieții lor profesionale;

19.  subliniază importanța specială a metodelor de calitate de transmitere a cunoștințelor și a competențelor pentru rezultatele procesului educațional; subliniază nevoia de a investi și de a sprijini dezvoltarea profesională și reciclarea continuă a cadrelor didactice; subliniază, în acest context, necesitatea garantării unor standarde ridicate în învățământul la distanță, precum și importanța elaborării unor noi modele de predare și de învățare ca parte a procesului de inovare și a digitalizării treptate a educației; recunoaște, în acest sens, că o infrastructură și resurse adecvate reprezintă elemente vitale pentru îmbunătățirea calității predării;

20.  ia act de faptul că pentru acest lucru este necesar să se ia în considerare și să se pună în valoare cadrele didactice, o remunerare și condiții de lucru atractive, precum și îmbunătățirea accesului la formare suplimentară pe durata programului de lucru, în special în didactica digitală;

21.  solicită universităților să pună accentul pe învățământul la distanță într-o măsură din ce în ce mai mare, extinzându-l și la cursurile profesionale gratuite de scurtă durată;

22.  subliniază că, în cazul în care urmează cursuri de învățământ la distanță, cursanții ar trebui să aibă posibilitatea de a comunica cu profesorii, precum și de a fi evaluați de către aceștia, astfel încât cursanții să se bucure de sprijinul, îndrumarea și încurajarea corespunzătoare pe toată durata studiilor lor;

23.  recunoaște că modelele de învățare flexibile, precum învățarea la distanță și învățarea mixtă, permit persoanelor ce dețin un loc de muncă să beneficieze de un mai bun echilibru între viața profesională și/sau educațională și viața de familie și privată;

24.  recunoaște rolul esențial pe care îl joacă învățământul la distanță pentru persoanele a căror condiție fizică îi împiedică să participe la cursurile in situ;

25.  promovează ideea de organiza modalități de învățare personalizate și cursuri pasarelă pentru persoanele care doresc să înceapă învățământul terțiar și care au nevoie să obțină noi calificări pentru a îndeplini cerințele de admitere;

26.  subliniază faptul că sunt necesare eforturi pentru o mai mare flexibilitate și o abordare personalizată a dezvoltării carierei și a educației și formării pe tot parcursul vieții, de-a lungul întregului parcurs profesional; recunoaște contribuția pe care o pot aduce în acest sens în principal actorii publici, dar și cei privați, recunoscând, în același timp, că orientările și consilierea care răspund nevoilor și preferințelor individuale și se concentrează pe evaluarea și extinderea competențelor individuale trebuie să constituie un element central al politicilor în materie de educație și competențe încă din primele etape;

27.  subliniază importanța interactivității în ceea ce privește îmbunătățirea calității învățământului la distanță prin utilizarea metodelor moderne de comunicare care permit exerciții practice, implicarea cursanților în procesul de predare și dezvoltarea abilităților de comunicare;

28.  promovează ideea asigurării accesului la învățarea pe tot parcursul vieții, în special în vederea facilitării reintegrării pe piața forței de muncă, inclusiv a femeilor și îngrijitorilor;

29.  subliniază necesitatea monitorizării continue a învățământului la distanță ca parte a modernizării continue a metodelor și instrumentelor de predare;

30.  subliniază necesitatea ca tinerii să dezvolte competențe de învățare independente (inclusiv organizarea muncii, prelucrarea informației, gândirea critică și motivația), astfel încât, pe viitor, aceștia să poată utiliza în mod eficient tehnologii avansate pentru a-și dezvolta competențele prin intermediul învățământului la distanță;

Învățământul complementar și la distanță - instrument de dezvoltare pentru universități

31.  recunoaște că învățământul superior complementar și la distanță creează oportunități de dezvoltare pentru instituțiile de învățământ superior, astfel încât acestea să-și extindă domeniul de competențe, să-și diversifice programele pe care le oferă pentru a viza noi categorii de public și să-și diversifice veniturile, ținând seama de faptul că costurile învățământului la distanță sunt mai mici decât costurile cursurilor din învățământul la zi;

32.  recunoaște că învățământul la distanță încurajează dezvoltarea domeniilor interdisciplinare și urmarea studiilor internaționale;

33.  invită universitățile să își extindă oferta de învățământ la distanță;

34.  recunoaște rolul jucat de strategia de specializare inteligentă (RIS3) în dezvoltarea potențialului regional cheie pe baza nevoilor de pe piața forței de muncă;

Provocările de natură tehnologică

35.  recunoaște necesitatea de a ține pasul cu schimbările tehnologice rapide, în special pentru învățământul la distanță, și că importanța TIC și dependența de acesta nu pot fi subestimate; este de părere că TIC reprezintă un instrument prin intermediul căruia provocările majore în materie de educație și dezvoltare ar putea fi abordate la un nivel optim și într-un mod rentabil; consideră că aceste eforturi ar trebui să fie sprijinite, de asemenea, prin investiții majore în domeniul educației, inclusiv prin intermediul Fondului social european, pentru a dezvolta competențele digitale și alfabetizarea în domeniul media la toate nivelurile;

36.  constată cu regret că lipsa de competențe în domeniul TIC reprezintă o problemă majoră în prezent, atât în rândul cadrelor didactice, cât și al cursanților; reiterează importanța competențelor tehnologice pentru a putea valorifica potențialul învățării la distanță și pentru a putea facilita implementarea de noi metode de predare și de învățare;

37.  subliniază nevoia de a aborda decalajul digital și de a asigura oportunități egale pentru ca toți să dobândească acces la tehnologiile digitale, precum și competențele, atitudinile și motivația necesare pentru o participare digitală semnificativă;

38.  subliniază că numai un sfert dintre școlarii din Europa au profesori care stăpânesc mediul digital, lucru care reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării unor noi metode de predare; invită, prin urmare, statele membre să susțină mai mult școlile și să ofere posibilități de modernizare a competențelor, inclusiv prin formări de alfabetizarea în TI și media și prin oportunități permanente de carieră pentru cadrele didactice;

39.  subliniază necesitatea de a susține și a investi în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din toate sectoarele educaționale și de a crea servicii de orientare profesională în toate etapele carierei;

40.  recunoaște importanța unor noi platforme digitale în educație, evidențiind, de asemenea, aspectele referitoare la securitate și viața privată cu care se confruntă atât instituțiile de învățământ universitar, cât și studenții;

41.  subliniază importanța competențelor în sectorul STIM și își reafirmă regretul în ceea ce privește dezechilibrul de gen din acest domeniu;

Provocările financiare

42.  recunoaște necesitatea asigurării unei finanțări adecvate pentru o educație de calitate și pentru o învățare personalizată; subliniază faptul că învățământul la distanță poate asigura o educație axată pe cursant, de înaltă calitate și la un cost mai mic; subliniază importanța unei mai mari implicări financiare și practice a acestui sector și a întreprinderilor în formarea profesională;

43.  subliniază necesitatea recunoașterii cheltuielilor în domeniul educației ca pe o investiție pe termen lung, care aduce beneficii durabile;

44.  consideră că aceste costuri nu trebuie să constituie un obstacol pentru înscrierea și urmarea programelor de educație, recunoscând în același timp problemele subiacente care determină costurile ridicate și incapacitatea cetățenilor de a plăti taxele de înscriere în unele state membre; încurajează, prin urmare, Comisia și statele membre să ofere o mai bună susținere și să promoveze învățarea la distanță ca opțiune educațională de calitate, flexibilă, personalizată și cu prețuri rezonabile;

Provocări în ceea ce privește cadrul de reglementare

45.  recunoaște că există diferențe între cadrele de reglementare pentru formarea profesională clasică și pentru învățământul superior complementar și la distanță; subliniază că învățământul la distanță ar trebui acreditat în temeiul acelorași reguli ca și învățământul la zi, cu ajustarea corespunzătoare a indicatorilor și a criteriilor pertinente;

46.  recunoaște importanța unei guvernări active și a implicării părților interesate;

47.  recunoaște importanța asigurării calității și a omologării competențelor dobândite în cadrul învățământului la distanță;

48.  reamintește că multe instrumente europene de transparență existente, precum Cadrul european al calificărilor (CEC) și Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP), au fost elaborate în mod izolat; recunoaște că, pentru a permite persoanelor să realizeze o măsurare mai bună a progresului și a oportunităților lor, precum și pentru a valorifica rezultatele învățării obținute în diferite contexte, acestea trebuie să fie mai bine coordonate, sprijinite de sisteme de asigurare a calității și încorporate într-un cadru de calificări naționale pentru a consolida încrederea la nivelul sectoarelor și al actorilor, inclusiv la nivelul angajatorilor;

49.  recunoaște că atât învățarea mixtă, cât și cea online continuă să fie importante, în special în contextul educației și formării profesionale; subliniază faptul că o combinare a tehnologiilor digitale de înaltă calitate cu oportunitățile de învățare față în față conduc la rezultate mai bune ale cursanților și, prin urmare, încurajează Comisia și statele membre să ofere o mai bună susținere și să promoveze învățarea mixtă;

50.  solicită Comisiei să consolideze Strategia europeană privind învățarea pe tot parcursul vieții și să integreze în aceasta învățământul superior complementar și la distanță pentru a promova adaptarea forței de muncă în proces de îmbătrânire la schimbările economice și tehnologice; invită, în plus, Comisia să analizeze posibilitatea de a majora fondurile pentru învățământul superior complementar și la distanță prin programele existente și viitoare;

51.  recunoaște nevoia unei abordări cuprinzătoare multisectoriale și multidisciplinare a educației și a formării, inclusiv a învățării pe tot parcursul vieții, și nevoia unei cooperări transsectoriale în vederea dezvoltării și implementării de politici în materie de educație;

Recomandări la nivel european

52.  subliniază nevoia de a încuraja cooperarea și schimbul de bune practici între sistemele de învățământ; încurajează, în plus, schimburile de bune practici între agențiile naționale de asigurare a calității în cadrul elaborării criteriilor privind recunoașterea noilor moduri de predare și de învățare;

53.  solicită revizuirea Cadrului european al calificărilor (CEC) pentru a promova caracterul comparabil al calificărilor în rândul țărilor cuprinse în CEC și al altor țări, în special în țările din vecinătate și în țări cu cadre de calificări dezvoltate, pentru a înțelege mai bine calificările obținute în străinătate și a integra persoanele provenite din familii de migranți și refugiații în programe de învățare pe tot parcursul vieții și în câmpul muncii;

54.  solicită Comisiei să accentueze în mod semnificativ sprijinul acordat învățământului superior complementar și la distanță cu ajutorul programului Erasmus+ prin promovarea dezvoltării de rețele europene și prin facilitarea schimbului de bune practici, a creării de proiecte care implică instituții din mai multe state membre și a creșterii accesibilității pentru studenții din alte țări europene și din țări terțe;

55.  încurajează crearea unei platforme online ușor de utilizat care să servească drept instrument unic și care să faciliteze schimbul de bune practici între cadrele didactice și cursanți;

56.  invită Comisia să dezvolte o platformă de învățare sigură și integrată, concepută special pentru instituțiile de învățământ europene și oferită gratuit acestora, stimulând astfel utilizarea învățării on-line în întreaga UE;

57.  recunoaște necesitatea de a dezvolta în continuare platformele eTwinning și School Education Gateway pentru a sprijini schimburile constructive între profesori și alți specialiști;

58.  solicită consolidarea legăturilor între educația academică continuă (care nu este axată doar pe cercetare) și educația și formarea profesională care vizează dobândirea competențelor, și adoptarea de măsuri care să garanteze utilizarea și cererea continuă a acestora;

59.  recomandă coroborarea eforturilor de învățare pe tot parcursul vieții cu o strategie europeană în domeniul digitalizării și evaluarea impactului de gen al măsurilor propuse care urmează să fie pregătite;

60.  salută planul ambițios de a furniza internet ultrarapid în școlile primare și gimnaziale și în biblioteci până în 2025, întrucât o conectivitate mai rapidă și mai bună oferă posibilități considerabile de ameliorare a metodelor de predare, de promovare a cercetării și de dezvoltare a unor servicii de educație de înaltă calitate online; subliniază faptul că dezvoltarea acestor tehnologii creează oportunități mai bune pentru învățarea la distanță, în special în zonele rurale și în regiunile ultraperiferice; evidențiază faptul că aceste posibilități vor îmbunătăți competențele digitale ale copiilor și ale elevilor, precum și alfabetizarea lor în domeniul mass-mediei;

61.  subliniază faptul că adaptarea sistemelor de educație și de formare este de o importanță vitală pentru a răspunde cererii tot mai mari de profesioniști cu competențe digitale în UE; subliniază că, pentru realizarea unei adevărate piețe unice digitale în Europa, este necesar să se depună în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii educației în domeniul mass-mediei în rândul cetățenilor, în special în rândul minorilor;

62.  subliniază importanța intensificării eforturilor la nivel european pentru ca strategia de învățare pe tot parcursul vieții să devină o realitate pentru toți, împreună cu obiectivul de a oferi, de asemenea, o serie de posibilități de învățare utile pentru dezvoltarea și împlinirea pe plan personal; încurajează Comisia și statele membre să promoveze și să investească în învățarea pe tot parcursul vieții, în special în țările cu o rată de participare sub valoarea de referință de 15 %;

63.  invită statele membre să promoveze cooperarea și să consolideze sinergiile între organismele de educație formală, neformală și informală, pentru a atinge un grup mai larg de persoane și pentru a lua mai bine în considerare nevoile specifice ale acestora;

64.  recomandă ca profesorii care predau cursuri de învățământ la distanță să aibă o formare profesională specifică certificată;

Recomandări la nivelul statelor membre

65.  invită statele membre să asigure o abordare holistică a educației și să ofere studenților oportunități de învățare autentice, diverse și egale, care să le dezvolte aspirațiile și competențele necesare pentru a prospera atât într-o economie globală în continuă schimbare, cât și într-o societate democratică;

66.  încurajează statele membre să se bazeze pe mecanismele existente de validare pentru a evalua și a certifica competențele dobândite prin parcursuri de modernizare a competențelor și să asigure recunoașterea acestora în vederea obținerii unei calificări, în concordanță cu cadrul și sistemele naționale de calificări;

67.  subliniază faptul că dezvoltarea în continuare a infrastructurii digitale, în special în regiunile mai puțin populate, promovează integrarea socială și culturală, procesele educaționale și de informare moderne, precum și o economie culturală regională;

68.  solicită statelor membre să ofere oportunități de formare în domeniul TIC și de dezvoltare a competențelor digitale și în domeniul mass-mediei la toate nivelurile educației;

69.  reiterează faptul că este important ca instituțiile de învățământ și de formare să răspundă prompt la schimbările care au loc în societate și pe piața forței de muncă, să se adapteze și să-și modernizeze modul de funcționare, și să permită studenților să-și dezvolte competențele în mod corespunzător ; subliniază că educația este un proces de capacitare care durează întreaga viață și care ar trebui să îi ajute pe cetățeni să se împlinească pe plan personal, să-și dezvolte creativitatea și să se bucure de condiții decente de viață;

70.  invită insistent instituțiile de învățământ superior să anticipeze schimbările care au loc în societate și pe piața forței de muncă și să-și adapteze modul de lucru în consecință; constată că dezvoltarea sectoarelor orientate spre viitor, în special economia verde și cea circulară, joacă un rol determinant în ceea ce privește natura competențelor necesare;

71.  invită, de asemenea, instituțiile de învățământ superior, să ofere programe de studii multilingve, adecvate competențelor migranților, favorizând accesul lor la programele de învățământ;

72.  subliniază necesitatea unei mai mari flexibilități în sistemele de învățământ ale statelor membre, pentru a permite o utilizare mai eficientă a metodelor de predare online și deschise;

73.  invită insistent statele membre să îmbunătățească disponibilitatea datelor privind ocuparea forței de muncă și situația socială a absolvenților („urmărirea parcursului absolvenților”), inclusiv a datelor privind sectorul educației și formării profesionale;

74.  invită Uniunea Europeană și statele membre să conceapă și să pună în aplicare „coridoare educative” prin promovarea unor acorduri cu universitățile europene, cum ar fi Uniunea universităților din zona mediteraneeană (UNIMED) și cu rețelele de universități la distanță care primesc studenți refugiați provenind din zonele de conflict, inclusiv prin programe de învățământ superior la distanță;

75.  subliniază importanța, pentru învățământul superior complementar și la distanță, a activităților de formare de cadre didactice specializate pentru învățământul primar, secundar și universitar, pentru ca acestea să răspundă nevoilor studenților lor;

76.  subliniază necesitatea recunoașterii, printr-un sistem de asigurare a calității și de acreditare, a competențelor și a aptitudinilor dobândite în afara sistemului de învățământ formal, în special în scopul capacitării persoanelor aflate într-o situație vulnerabilă sau defavorizată, precum adulții sau refugiații cu un nivel de calificare redus; insistă asupra importanței validării învățării neformale și informale pentru a se adresa cursanților și a le permite realizarea capacităților personale;

o
o   o

77.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(2) JO C 70, 8.3.2012, p. 9.
(3) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.
(4) JO C 372, 20.12.2011, p. 1.
(5) JO C 64, 5.3.2013, p. 5.
(6) JO L 327, 24.11.2006, p. 45.
(7) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(8) JO C 327, 4.12.2010, p. 11.
(9) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(10) JO C 111, 6.5.2008, p. 1.
(11) JO C 183, 14.6.2014, p. 30.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0291.
(14) JO C 126, 26.4.2014, p. 20.
(15) http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/repository/education/library/reports/policy-provision-adult-learning_en.pdf
(16) Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.
(17) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52011XG0525(01)&from=RO
(18) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6268-2017-INIT/ro/pdf
(19) În concordanță cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(20) În țările germanofone, de exemplu, în învățământul la distanță se face distincția între domeniile universitare și cele neuniversitare.
(21) O programă de învățământ la distanță în domeniul omniprezenței calculatoarelor: https://www.researchgate.net/publication/312312226_A_distance_learning_curriculum_on_pervasive_computing
(22) Economics of Education, editori: Dominic J. Brewer, Patrick J. McEwan Equity and Quality in Education Supporting disadvantaged students and schools (Echitatea și calitatea în educație și sprijinirea studenților defavorizați în școli): https://www.oecd.org/education/school/50293148.pdf


Abrogarea unor regulamente caduce referitoare la căile navigabile interioare și la transportul rutier de mărfuri ***I
PDF 325kWORD 48k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1101/89 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2888/2000 și a Regulamentului (CE) nr. 685/2001 (COM(2016)0745 – C8-0501/2016 – 2016/0368(COD))
P8_TA(2017)0325A8-0228/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0745),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0501/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 martie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 iulie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0228/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2888/2000 și (CE) nr. 685/2001 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 1101/89 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1952.)

(1) JO C 209, 30.6.2017, p. 58.


Promovarea conectivității la internet în comunitățile locale ***I
PDF 403kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale (COM(2016)0589 – C8-0378/2016 – 2016/0287(COD))
P8_TA(2017)0326A8-0181/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0589),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0378/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0181/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1953.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN, A CONSILIULUI ȘI A COMISIEI

Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord că inițiativa WiFi4EU ar trebui să aibă un impact puternic și să poată fi adaptată. În acest sens, acestea remarcă faptul că, în cazul în care majorarea sumei destinate pachetului financiar pentru punerea în aplicare a Mecanismului pentru Interconectarea Europei din sectorul telecomunicațiilor de la 25 000 000 EUR la 50 000 000 EUR nu poate fi asigurată în totalitate, Comisia ar putea să propună realocări în cadrul pachetului respectiv pentru a facilita finanțarea deplină a sumei de 120 000 000 EUR destinate promovării conectivității la internet în comunitățile locale.

(1) JO C 125, 21.4.2017, p. 69.
(2) JO C 207, 30.6.2017, p. 87.


Măsuri de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale ***I
PDF 336kWORD 58k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 (COM(2016)0052 – C8-0035/2016 – 2016/0030(COD))
P8_TA(2017)0327A8-0310/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0052),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0035/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și de Parlamentul Bulgariei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2016(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 10 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 și articolul 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0310/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 septembrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1938.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 16 DIN REGULAMENT

Comisia salută mecanismele de cooperare prevăzute la articolul 16 din propunerea de regulament, considerându-le un instrument important pentru asigurarea coerenței acțiunilor preventive și a planurilor de urgență cu cele ale părților contractante la Comunitatea Energiei.

Comisia subliniază importanța de a garanta în mod efectiv faptul că părțile contractante la Comunitatea Energiei nu vor pune în aplicare nicio măsură care ar putea afecta în mod negativ securitatea aprovizionării în UE și statele sale membre și viceversa.

În acest sens, Comisia, fără a aduce atingere propunerii inițiale a Comisiei din 16 februarie 2016, va avea în vedere înaintarea, în timp util, către Consiliu a unei propuneri de recomandare în temeiul articolului 218 din TFUE de deschidere a unor negocieri referitoare la efectuarea de modificări ale Tratatului de instituire a Comunității Energiei, cu scopul de a crea un cadru juridic și mecanisme corespunzătoare pentru a facilita aplicarea anumitor dispoziții din regulament și a altor părți relevante ale acquis-ului comunitar în domeniul energiei între UE și statele sale membre, pe de o parte, și părțile contractante ale Comunității Energiei, pe de altă parte, astfel încât să se asigure punerea în aplicare eficace a unui cadru consolidat privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale.

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 70.


Vânătoarea de balene în Norvegia
PDF 260kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la vânătoarea de balene în Norvegia (2017/2712(RSP))
P8_TA(2017)0328B8-0499/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere acordul Comisiei internaționale pentru vânătoarea de balene (IWC) privind limitele de captură zero pentru vânarea balenelor în scopuri comerciale, care a intrat în vigoare în 1986 („moratoriul”),

–  având în vedere Rezoluția IWC 2016-3 referitoare la cetacee și la contribuția acestora la funcționarea ecosistemului,

–  având în vedere Rezoluția IWC 2014-2 referitoare la cetaceele care migrează pe distanțe mari,

–  având în vedere obiectivele în materie de biodiversitate stabilite la Aichi în temeiul Convenției internaționale privind biodiversitatea,

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006(2) și Regulamentul (UE) nr. 791/2012 al Comisiei din 23 august 2012(3),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 792/2012 al Comisiei din 23 august 2012 de stabilire a modelelor pentru permisele, certificatele și alte documente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de a 17-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind acțiunile comunitare în domeniul vânătorii de balene(6),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice din 2016,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind vânătoarea de balene în Norvegia (O‑000058/2017 – B8‑0324/2017),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia internațională pentru vânătoarea de balene (IWC) a instituit, în anul 1982, un moratoriu privind vânătoarea de balene în scopuri comerciale, care a intrat în vigoare în 1986 și care este încă în vigoare, în vederea protejării de la dispariție a anumitor specii și populații și pentru a permite refacerea lor;

B.  întrucât Norvegia, în pofida acestei interdicții internaționale, a continuat vânătoarea de balene, iar în 1993 a reluat în totalitate vânătoarea de balene în scopuri comerciale, folosindu-se de o obiecție formală la moratoriu, precum și introducând și menținând rezerve cu privire la speciile înscrise în CITES;

C.  întrucât Norvegia a devenit parte la CITES la 19 decembrie 1979, fiind una dintre primele țări care s-a angajat să respecte convenția menționată;

D.  întrucât, potrivit unor surse din mass-media, se estimează că aproximativ 90 % din balenele ucise în Norvegia sunt femele, în cea mai mare parte gestante, deoarece acestea au o viteză de reacție mai redusă;

E.  întrucât în Norvegia au fost ucise peste 13 000 de balene de la intrarea în vigoare a moratoriului în 1986(7);

F.  întrucât vânătoarea de balene provoacă suferință accentuată animalelor la nivel individual, punând în pericol atât structurile sociale complexe ale acestor mamifere inteligente, cât și starea de conservare a populațiilor de balene în ansamblu;

G.  întrucât toate speciile de balene mari sunt cuprinse în lista din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului, ceea ce reflectă faptul că acestea sunt amenințate cu dispariția și că orice nivel al activităților de comercializare ar putea compromite supraviețuirea speciei; întrucât la articolul 8 alineatul (1) din regulament respectiv se interzic cumpărarea, oferta de cumpărare, achiziția în scopuri comerciale, expunerea publică în scopuri comerciale, utilizarea în scop lucrativ și vânzarea, păstrarea pentru vânzare, punerea în vânzare sau transportul pentru vânzare al exemplarelor din speciile incluse în anexa A;

H.  întrucât există dovezi științifice tot mai numeroase că balenele contribuie la creșterea productivității ecosistemelor și că pot juca un rol în reglementarea nivelurilor de CO2 din atmosferă;

I.  întrucât Norvegia își stabilește unilateral propriile limite de captură; întrucât pentru sezonul 2017 de vânătoare de balene, Norvegia și-a majorat cota pentru balena știucă la 999 (de la 880 în 2016);

J.  întrucât exporturile de carne de balenă ale Norvegiei au crescut considerabil în ultimii ani; întrucât o parte dintre aceste exporturi sunt expediate prin porturi ale UE;

K.  întrucât s-a constatat că, doar în luna octombrie a anului 2016, 2 948 kg de produse norvegiene derivate din balenă au fost exportate către Japonia, tranzitând cel puțin trei porturi ale UE(8);

L.  întrucât tranzitul cărnii de balenă prin porturile UE este permis, cu condiția ca transportul să fie însoțit de documente CITES valabile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului;

M.  întrucât obiectivul principal al CITES este protecția biodiversității și, în special, conservarea speciilor; întrucât Directiva UE privind habitatele, care definește poziția Uniunii în ceea ce privește balenele (și delfinii), nu permite reluarea vânătorii de balene în scopuri comerciale în cazul niciunuia dintre stocurile de balene din apele UE;

N.  întrucât Norvegia este asociată îndeaproape cu Uniunea Europeană și cu politicile acesteia prin aderarea sa la Spațiul Economic European; întrucât aceasta a contribuit la menținerea unor puternice legături culturale între popoarele și guvernele Norvegiei, respectiv ale UE, precum și a unei relații comerciale corecte și a unui angajament solid față de conservare,

1.  invită Norvegia să își înceteze toate activitățile de vânare a balenelor în scopuri comerciale și să respecte moratoriul IWC;

2.  invită Norvegia să își retragă rezervele cu privire la listele din anexa I la CITES privind speciile de balene mari și să înceteze orice formă de comerț cu carnea de balenă și cu produse derivate din balenă;

3.  regretă faptul că Norvegia subvenționează industria produselor din balenă și că promovează consumul și utilizarea de produse rezultate din vânătoarea de balene; îndeamnă Norvegia să elimine aceste subvenții;

4.  sprijină ferm menținerea moratoriului mondial privind vânătoarea de balene în scopuri comerciale, precum și interzicerea comerțului internațional cu produse derivate din balenă;

5.  ia act de faptul că statele membre au semnat Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice; reamintește acțiunea 9 din planul menționat, care invită statele membre și Comisia să elaboreze strategii pentru a îmbunătăți respectarea legislației UE existente la nivel național privind speciile sălbatice;

6.  regretă că la dezbaterea care a avut loc în plenul Parlamentului European la 6 iulie 2017, Comisia nu a fost în măsură sau nu a dorit să furnizeze Parlamentului date privind transporturile de carne de balenă care au tranzitat porturile UE; îndeamnă Comisia să colecteze și să furnizeze datele necesare;

7.  invită Comisia să analizeze toate modalitățile posibile de a se asigura că nu va mai fi legal ca transporturile de carne de balenă să tranziteze porturile UE, inclusiv prin recomandarea unei interdicții a acestor tranzituri ca măsură excepțională;

8.  regretă faptul că, până în prezent, Norvegia nu și-a reconsiderat decizia, în ciuda reacțiilor diplomatice trecute și prezente și a protestelor internaționale de amploare; invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Consiliul să utilizeze canale bilaterale și multilaterale pentru a îndemna Norvegia să suspende toate acțiunile de vânătoare de balene în scopuri comerciale;

9.  îndeamnă Consiliul și Comisia, cu ocazia viitoarei reuniuni a IWC-67, să adopte o abordare comună în ceea ce privește vânătoarea de balene, care să fie cel puțin la fel precaută ca și poziția actuală comună și să colaboreze cu țări terțe pentru a obține sprijinul majorității pentru crearea unor sanctuare pentru balene;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Norvegiei.

(1) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.
(2) JO L 166, 19.6.2006, p. 1.
(3) JO L 242, 7.9.2012, p. 1.
(4) JO L 242, 7.9.2012, p. 13.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0356.
(6) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 46.
(7) https://iwc.int/table_objection
(8) http://www.maritime-executive.com/article/norways-whaling-comes-under-fire


Aderarea UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
PDF 362kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)01092016/0062(NLE))
P8_TA(2017)0329A8-0266/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2016)0109),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul (în continuare „Convenția de la Istanbul”),

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 8, articolul 19, articolul 157, articolul 216 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a),

–  având în vedere articolele 21, 23, 24, 25 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, cum ar fi Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituirii semenilor, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul său opțional, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării și, de asemenea, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

–   având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanele cu dizabilități, la care UE este parte, inclusiv Observațiile finale din 2015 ale Comitetului Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD) către UE, prin care UE este invitată să adere la Convenția de la Istanbul, ca modalitate de protejare a femeilor și a fetelor cu dizabilități împotriva violenței,

–  având în vedere raportul Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care cere UE să devină parte a Convenției de la Istanbul ca un nou pas în combaterea violenței împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități,

–  având în vedere Comentariul general adoptat la 26 august 2016 de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități privind articolul 6 („Femeile și fetele cu dizabilități”) al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(2), cea din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(3), precum și cea din 6 februarie 2013 referitoare la cea de a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(5) și Evaluarea valorii adăugate europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor(6),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul Uniunii Europene în martie 2011,

–  având în vedere Liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la capacitarea fetelor prin educație în Uniunea Europeană(7),

–  având în vedere declarația din 7 decembrie 2015 a trioului de președinții ale UE privind egalitatea de gen, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(8),

–  având în vedere Directiva 2011/99/UE din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție(9) și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă(10),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(11) și Directiva 2011/93/UE din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(12),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, care definește hărțuirea și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală,

–  având în vedere Foaia de parcurs a Comisiei privind o posibilă aderare a UE la Convenția de la Istanbul, publicată în octombrie 2015,

–  având în vedere cel de-al treilea raport de activitate trimestrial din 16 noiembrie 2016 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, referitor la definiția violenței de gen în Convenția de la Istanbul,

–  având în vedere Declarația comună din partea Președinției, a Comisiei Europene și a Parlamentului European care îndeamnă la aderarea rapidă a UE la Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor, adoptată la Malta, la 3 februarie 2017,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(13), precum și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2013(14),

–  având în vedere studiul din 2016 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, intitulat „Cunoștințe și know-how: rolul autoapărării în prevenirea violenței împotriva femeilor”, în special în ceea ce privește contribuția instruirii pentru autoapărare la aplicarea articolului 12 din Convenția de la Istanbul,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul intermediar al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0266/2017),

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE; întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și ar trebui respectate, promovate și aplicate pe deplin în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană; întrucât, potrivit Indicelui egalității de gen, niciun stat membru al UE nu a reușit încă să asigure pe deplin egalitatea între femei și bărbați; întrucât violența de gen este atât o cauză, cât și o consecință a inegalităților dintre femei și bărbați;

B.  întrucât mai există încă în UE forme moderne de sclavie și trafic de ființe umane, care afectează în principal femeile;

C.  întrucât statele membre trebuie să recunoască faptul că prin simpla apariție a violenței, societatea nu și-a îndeplinit prima și cea mai importantă obligație de protecție, iar singurele mijloace rămase sunt măsuri reactive, cum ar fi compensarea victimelor și urmărirea penală a infractorilor;

D.  întrucât UE trebuie să ia toate măsurile necesare, în cooperare cu statele membre, pentru a promova și a proteja dreptul femeilor și al fetelor de a trăi fără violență, fizică sau psihologică, atât în sfera publică, cât și în cea privată;

E.  întrucât violența de gen nu ar trebui tratată cu ușurință sau considerată o problemă care poate fi amânată și tratată mai târziu, deoarece afectează peste 250 de milioane de femei și fete în UE și are efecte îngrozitoare asupra societății, mărind frica și polarizarea și contribuind la stres și la boli mintale, amenințând astfel securitatea a jumătate din populație; întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) estimează că costul la nivelul societății ca urmare a violenței sexuale în UE se ridică la 226 de miliarde EUR anual;

F.  întrucât violența împotriva femeilor(15) și violența de gen, fizică și psihologică, sunt larg răspândite în UE și trebuie văzute ca o formă extremă de discriminare și o încălcare a drepturilor omului care afectează femeile la toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință și, de asemenea, reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole în calea egalității dintre femei și bărbați și în plan economic sau politic; întrucât sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja femeile care au fost victime ale violenței să raporteze aceste experiențe și să ceară ajutor, precum și pentru a asigura primirea sprijinului adecvat nevoilor lor și informarea lor în legătură cu drepturile lor și accesul la justiție, pentru ca autorii să fie urmăriți penal;

G.  întrucât raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, publicat în martie 2014 și intitulat „Violența împotriva femeilor: studiu la nivelul UE” arată că o treime din totalul femeilor din Europa s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în viața adultă, 20 % au avut parte de hărțuiri în mediul online, o femeie din douăzeci a fost violată și peste o femeie din zece a fost victima unor acte de violență sexuală în care s-a făcut uz de forță;

H.  întrucât una din zece femei a fost supusă hărțuirii sexuale sau urmăririi obsesive prin intermediul noilor tehnologii, iar 75% dintre femeile care ocupă poziții decizionale superioare au fost nevoite să suporte acte de hărțuire sexuală; întrucât acest lucru indică faptul că nicio femeie sau fată, indiferent de vârstă și de poziție în viață, nu mai este la adăpost în fața violenței sexuale;

I.  întrucât trebuie luate măsuri împotriva fenomenului din ce în ce mai răspândit de violență de gen online, inclusiv intimidarea și hărțuirea, în special a femeilor și fetelor tinere și a persoanelor LGBTI;

J.  întrucât cetățenii și rezidenții din Uniune nu beneficiază de același grad de protecție împotriva violenței de gen, din cauza absenței unui strategii europene, inclusiv a unui act legislative, dar și datorită existenței unor diferențe între politicile și legislațiile statelor membre în ceea ce privește, printre altele, definirea infracțiunilor și sfera de aplicare a legislației și în consecință rămân vulnerabili în fața acestei violențe; întrucât există, de asemenea, diferențe în cadrul UE în ceea ce privește informarea, accesul la adăposturi, la servicii de sprijin și la drepturi, precum și disponibilitatea acestora;

K.  întrucât violența împotriva femeilor este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, de sexism și de stereotipurile de gen, care au condus la dominarea femeilor și discriminarea lor de către bărbați, precum și la blocarea progresului femeilor în toate domeniile;

L.  întrucât violența împotriva femeilor contribuie la persistența inegalităților dintre femei și bărbați prin împiedicarea accesului victimelor la locuri de muncă, ceea ce are efecte negative asupra independenței lor economice și asupra economiei în general;

M.  întrucât dependența economică a femeilor de agresor reprezintă un factor important pentru care nu se raportează violența sexuală;

N.  întrucât sărăcia extremă crește riscul de violență și de alte forme de exploatare care împiedică participarea deplină a femeilor la toate domeniile vieții și realizarea egalității de gen;

O.  întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a stimula și încuraja participarea femeilor în sfera politică, economică și socială și pentru a mări vizibilitatea femeilor în pozițiile de conducere, astfel încât să se combată obiectificarea femeilor și o cultură a violenței de gen;

P.  întrucât Convenția de la Istanbul stipulează că toate prevederile sale, în special măsurile de protejare a drepturilor victimelor, vor fi asigurate „fără discriminare din orice motiv, cum ar fi sexul, genul, rasa, culoarea, limba, religia, politic sau altă opinie, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea, orientarea sexuală, identitatea de gen, vârsta, starea sănătății, dizabilitatea, starea civilă, statutul de emigrant sau de refugiat, sau alt statut”;

Q.  întrucât femeile cu dizabilități sunt de 1,5 până la 10 ori mai susceptibile de a fi supuse unor violențe de gen, iar datorită poziției lor de dependență le este și mai greu să raporteze aceste violențe; întrucât femeile și fetele cu dizabilități nu formează un grup omogen, ci mai degrabă un grup care include femei cu statut diferit și în diverse situații, precum și femei cu diferite tipuri de deficiențe, cum ar fi de natură fizică, psihosocială, intelectuală sau senzorială, care pot fi sau nu însoțite de limitări funcționale; întrucât Convenția UNCRPD cere statelor părți să ia măsuri pentru a garanta că femeile cu dizabilități beneficiază plenar și în mod egal de toate drepturile omului și de libertățile fundamentale;

R.  întrucât anumite grupuri de femei, cum ar fi femeile migrante, femeile refugiate și solicitantele de azil, femeile și fetele cu dizabilități, femeile lesbiene, transgen și intersexuale, femeile de etnie romă sunt, așadar, și mai vulnerabile la violență din cauza unor motive alimentate de sexism asociat cu rasism, xenofobie, homofobie, transfobie și intersexofobie, precum și cu discriminări din motive de vârstă, dizabilități, etnie sau religie; întrucât femeile din Europa se confruntă cu forme multiple și convergente de discriminare care împiedică accesul acestora la justiție și la servicii de sprijin și de protecție, neputând beneficia de drepturile lor fundamentale; întrucât femeilor ar trebui să li se acorde servicii de asistență specializate când se aplică măsurile de protecție;

S.  întrucât violența împotriva femeilor, inclusiv violența domestică, este adesea considerată o problemă privată și este prea ușor tolerată; întrucât, de fapt, aceasta constituie o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă care trebuie pedepsită ca atare; întrucât trebuie pus capăt impunității prin garantarea urmăririi penale a agresorilor, precum și a sprijinului și recunoașterii din partea sistemului judiciar a femeilor și fetelor care sunt victime ale violenței pentru a putea rupe cercul vicios al tăcerii și singurătății pentru cele care au fost victime ale violenței;

T.  întrucât există diferențe culturale semnificative între statele membre cu privire la probabilitatea ca femeile să raporteze violuri sau agresiuni sexuale, iar statisticile oficiale reflectă această tendință mai mult decât numărul real de violuri sau de agresiuni sexuale comise într-o țară;

U.  întrucât, în majoritatea cazurilor de ucidere a femeilor, făptuitorii sunt soții, foștii soți, partenerii sau foștii lor parteneri, care nu acceptă încheierea unei căsnicii sau a unei relații;

V.  întrucât autorul unei violențe de gen este adesea o persoană deja cunoscută victimei și, în multe cazuri, victima se află într-o poziție de dependență, ceea ce amplifică teama de a raporta violența;

W.  întrucât stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, care apar în întreaga lume, offline și on-line, în viața publică și privată constituie una dintre cauzele principale ale tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

X.  întrucât expunerea la violență fizică, sexuală sau psihologică și la abuzuri are un impact major asupra victimelor și poate duce la vătămări de natură fizică, sexuală, emoțională sau psihologică, ori la prejudicii economice; întrucât impactul este resimțit de familiile și rudelor lor, precum și de întreaga societate; întrucât copiii nu trebuie să fie supuși direct unor acte de violență pentru a fi considerați victime, deoarece faptul de a fi asistat la acte de violență domestică este, de asemenea, traumatizant;

Y.  întrucât Convenția de la Istanbul definește în mod clar la articolul 3 „violența de gen” ca fiind „violența care este direcționată împotriva unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat” și, în plus, definește „genul” ca „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”;

Z.  întrucât, pentru a reduce numărul estimat de cazuri nedeclarate, statele membre trebuie să dispună de instituții suficiente pentru ca femeile să se simtă în siguranță și să poată raporta violența de gen;

AA.  întrucât numai printr-o combinație de politici, care să reunească măsuri legislative și nelegislative, (cum ar fi acțiuni de infrastructură, juridice, judiciare, culturale, educaționale, sociale și în domeniul sănătății, precum și măsuri de facilitare a accesului victimelor la locuințe și la locuri de muncă, inclusiv asigurarea de adăposturi pentru victime, precum și participarea egală a femeilor în toate domeniile societății) se poate reduce semnificativ violența împotriva femeilor și violența de gen, precum și consecințele sale; întrucât societatea civilă și, în special, organizațiile de femei au o contribuție foarte importantă la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență, iar activitatea acestora ar trebui recunoscută, încurajată și sprijinită, astfel încât să-și poată desfășura activitatea în cel mai eficient mod posibil;

AB.  întrucât educația și pregătirea fetelor și a femeilor reprezintă o valoare europeană importantă, un drept fundamental al omului și un element esențial pentru capacitarea fetelor și a femeilor la nivel social, cultural și profesional, precum și pentru exercitarea deplină a tuturor celorlalte drepturi sociale, economice, culturale și politice și, în consecință, pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și a fetelor;

AC.  întrucât numai statele pot furniza educație universală obligatorie și gratuită, ceea ce reprezintă o condiție sine qua non pentru garantarea egalității de șanse pentru toate genurile;

AD.   întrucât Convenția de la Istanbul subliniază importanța schimbării mentalităților și a atitudinilor pentru a distruge cercul vicios al violenței de gen; întrucât educația la toate nivelurile și pentru toate persoanele de toate vârstele, legată de egalitatea între femei și bărbați și rolurile de gen nestereotipe și de respectarea integrității persoanei este așadar, necesară în acest sens; întrucât cursurile de auto-apărare reprezintă un instrument eficient de reducere a victimizării și a efectelor sale negative, schimbând stereotipurile de gen și capacitând femeile și fetele;

AE.  întrucât aderarea imediată a tuturor statelor membre la Convenția de la Istanbul ar contribui substanțial la elaborarea unei politici integrate și la promovarea cooperării internaționale în materie de combatere a oricărei forme de violență împotriva femeilor;

AF.  întrucât UE trebuie să depună eforturi pentru a înregistra progrese în lupta pentru eliminarea violenței de gen în vecinătatea sa și în lume, ca parte a eforturilor globale pentru a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv combaterea utilizării violenței sexuale ca armă de război;

AG.  întrucât Convenția de la Istanbul este un acord mixt, care permite aderarea UE în paralel cu aderarea statelor sale membre;

AH.  întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 14 au și ratificat-o; întrucât aderarea UE la convenție nu exonerează statele membre de ratificarea la nivel național;

AI.  întrucât ratificarea Convenției de la Istanbul necesită o aplicare corectă, o implementare eficientă și alocarea de resurse financiare și umane adecvate,

1.  salută faptul că, la 4 martie 2016, Comisia a propus aderarea UE la Convenția de la Istanbul - primul instrument complet, obligatoriu din punct de vedere juridic privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, inclusiv a violenței domestice(16), la nivel internațional;

2.  salută semnarea aderării UE la Convenția de la Istanbul la 13 iunie 2017; regretă totuși faptul că limitarea la două domenii (chestiunile legate de cooperarea judiciară în materie penală și azil și nereturnarea) generează incertitudini juridice cu privire la domeniul de aplicare al aderării la UE, precum și preocupările legate de punerea în aplicare a convenției;

3.  condamnă toate formele de violență față de femei și deplânge faptul că femeile și fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violență domestică, hărțuire sexuală, violență psihologică și fizică, urmărire, violență sexuală, viol, căsătorie forțată, mutilare genitală, avort forțat și sterilizare forțată, exploatare sexuală și trafic de ființe umane, precum și alte forme de violență, ceea ce constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și fetelor; subliniază că Convenția de la Istanbul prevede că cultura, obiceiurile, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot reprezenta o justificare pentru niciun fel de act de violență față de femei; denunță faptul că tot mai multe femei și fete sunt victime ale violenței de gen pe internet și pe platformele de comunicare socială; invită statele membre să adopte măsuri concrete pentru a aborda aceste noi forme de infracțiuni, inclusiv șantajul sexual, ademenirea, voaierismul și pornografia ca act de răzbunare, și să protejeze victimele care suferă traume grave, care duc uneori chiar și la sinucidere;

4.  subliniază că refuzarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente, inclusiv avortul legal, efectuat în condiții de siguranță, este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; reafirmă că femeile și fetele trebuie să aibă control asupra propriului corp și a propriei sexualității; invită toate statele membre să garanteze educație sexuală cuprinzătoare, accesul facil al femeilor la planificarea familială și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la metodele moderne de contracepție și la avortul legal, în condiții de siguranță;

5.  subliniază că sarcina forțată este definită drept o crimă împotriva umanității la articolul 7 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, din 17 iulie 1998 și că reprezintă o formă de violență de gen împotriva femeilor, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și a fetelor;

6.  subliniază că Convenția de la Istanbul a adoptat o abordare globală, cuprinzătoare și coordonată care plasează în centru drepturile victimelor, tratând problema violenței împotriva femeilor și a fetelor și violența de gen, inclusiv violența domestică, dintr-o multitudine de perspective, furnizând măsuri cum ar fi prevenirea, combaterea discriminării, adoptarea de măsuri de drept penal pentru a combate impunitatea, protejarea și sprijinirea victimelor, protejarea copiilor, protejarea solicitantelor de azil și a refugiatelor, o mai bună colectare a datelor și campanii sau programe de conștientizare, inclusiv în cooperare cu instituțiile naționale din domeniul drepturilor omului și cu organismele din domeniul egalității, cu societatea civilă și cu organizațiile neguvernamentale;

7.  subliniază faptul că Convenția de la Istanbul oferă o bază solidă pentru schimbarea structurilor sociale care creează, justifică și perpetuează violența împotriva femeilor, și, de asemenea, furnizează instrumente pentru introducerea de măsuri în acest sens; subliniază că Convenția tratează simultan prevenirea, protecția și urmărirea penală (o abordare pe trei niveluri) și aplică o abordare cuprinzătoare și coordonată, ce derivă din principiul diligenței cuvenite, care stabilește obligația pozitivă a statelor de a răspunde în mod eficient la toate actele de violență (articolul 5 din convenție);

8.  subliniază că aderarea UE va mări coerența și eficiența politicilor interne și externe ale UE, va asigura o mai bună monitorizare, interpretare și punere în aplicare a legislației, programelor și fondurilor UE relevante pentru Convenție, precum și o colectare mai adecvată și mai bună de date dezagregate comparabile referitoare la violența împotriva femeilor și la violența de gen la nivelul UE și va consolida răspunderea UE la nivel internațional; consideră că, prin aderarea la convenție, UE va deveni un actor global mai eficient în domeniul drepturilor femeilor;

9.  cere Consiliului, Comisiei și statelor membre să țină seama de următoarele recomandări:

   (a) să îndemne statele membre să accelereze negocierile privind ratificarea și punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul; să condamne cu fermitate încercările de a reveni asupra măsurilor luate deja în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul și combaterea violenței împotriva femeilor;
   (b) să ceară Comisiei să inițieze, fără întârziere, un dialog constructiv cu Consiliul și cu statele membre, în cooperare cu Consiliul Europei, astfel încât să se discute rezervele, obiecțiile și preocupările formulate de statele membre și, în special, să se clarifice interpretările înșelătoare ale Convenției de la Istanbul cu privire la definiția violenței de gen și la definiția genului de la articolul 3 litera (c) și litera (d), în conformitate cu Observațiile generale formulate de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei ;
   (c) să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la aspectele relevante ale negocierilor în toate etapele, astfel încât acesta să își poată exercita deplin drepturile conferite prin tratate, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;
   (d) să se asigure, în afara semnării aderării UE la Convenția de la Istanbul, o largă aderare la Convenție a UE fără nicio limitare;
   (e) să se asigure că statele membre asigură respectarea Convenției și alocă suficiente resurse financiare și umane pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, inclusiv pentru violența domestică, capacitând femeile și fetele și protejând victimele și asigurând mecanisme de compensare, în special pentru cei care trăiesc în zone în care serviciile de protecție a victimelor nu există sau sunt foarte limitate;
   (f) să ceară Comisiei să prezinte o strategie globală a UE privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen care include un plan cuprinzător de combatere a tuturor formelor de inegalitate de gen, integrând toate eforturile UE de eradicare a violenței împotriva femeilor;
   (g) să numească un coordonator al UE pentru a acționa ca reprezentant al UE în Comitetul Părților din cadrul Consiliului Europei, după ratificarea Convenției de la Istanbul de către UE; coordonatorul respectiv va fi responsabil de coordonarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea politicilor și a măsurilor de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor;
   (h) să se asigure că Parlamentul se va implica pe deplin în procesul de monitorizare a Convenției de la Istanbul după ce UE va adera la aceasta; să inițieze încheierea rapidă a unui acord privind un cod de conduită dedicat cooperării dintre UE și statele sale membre pentru implementarea convenției, care să implice organizații ale societății civile, mai ales organizații ale femeilor;
   (i) să îndemne Comisia și statele membre să elaboreze linii directoare și strategii practice de aplicare a Convenției de la Istanbul pentru a facilita o aplicare fără dificultăți și pentru a asigura respectarea sa în țările care au ratificat-o deja, răspunzând totodată preocupărilor statelor care încă nu au ratificat-o și să le încurajeze să facă acest lucru;
   (j) să asigure un nivel adecvat de pregătire, proceduri și orientări pentru toți cei care se ocupă de victimele tuturor actelor de violență cuprinse în sfera de aplicare a convenției, pentru a evita discriminarea sau revictimizarea lor pe parcursul procedurilor judiciare, medicale și polițienești;
   (k) să asigure măsuri preventive care vizează nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile refugiate, victimele copii, femeile gravide, femeile din grupul LBTI și femei cu nevoi suplimentare de asistență, inclusiv serviciile specializate accesibile de sprijin, alături de servicii adecvate de asistență medicală și cazare în condiții de siguranță pentru femeile care au fost victime ale violenței de gen și copiii acestora;
   (l) să ia în considerare, când se stabilesc custodia și drepturile de vizitare, incidentele grave de violență împotriva femeilor, inclusiv de violență domestică; drepturile și nevoile martorilor copii ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare atunci când se oferă protecție și servicii de asistență victimelor;
   (m) să promoveze activ o schimbare de atitudini și comportamente și să combată stereotipurile în ceea ce privește rolurile de gen, inclusiv prim promovarea limbajului neutru din perspectiva genului, făcând eforturi concertate pentru a aborda rolul esențial al mass-media și al publicității și încurajând toți cetățenii, inclusiv bărbații și băieții, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență; astfel, invită statele membre să adopte și să aplice politici active de incluziune socială, dialogul intercultural, educația sexuală și educația pentru relații, educația privind drepturile omului și anti-discriminarea, precum și o cursuri dedicate egalității de gen pentru profesioniștii din domeniul judiciar și de asigurarea a respectării legii; să încurajeze statele membre să includă în sistemele lor de învățământ eliminarea tuturor obstacolelor în calea unei egalități veritabile între femei și bărbați și să promoveze pe deplin acest obiectiv;
   (n) să încurajeze statele membre să aplice politici care urmăresc construirea unor societăți lipsite de orice fel de violență și să folosească Convenția de la Istanbul în acest sens;
   (o) să se asigure că măsurile proactive împotriva violenței recunosc realitatea în ceea ce privește violența de gen, respectiv faptul că majoritatea absolută a agresorilor sunt bărbați; să încurajeze statele membre să aplice metode dovedite de reducere a violenței pentru a aborda această problemă;
   (p) să adopte măsurile necesare în temeiul articolelor 60 și 61 din Convenție referitoare la migrație și azil, luând în considerare faptul că femeile migrante, indiferent dacă dețin sau nu documentele necesare, și femeile care solicită azil au dreptul să trăiască fără violență, în sfera publică sau privată și sunt deosebit de vulnerabile la violența de gen, reamintind că violența de gen, inclusiv mutilarea genitală, poate fi recunoscută ca o formă de persecuție și că victimele pot astfel să invoce protecția oferită de Convenția din 1951 privind statutul refugiaților; să se asigure că statele membre respectă o abordare atentă la aspectele de gen în toate procedurile de azil și de primire și că respectă principiul nereturnării;
   (q) să promoveze bugetarea de gen ca instrument de prevenire și combatere a violenței de gen în domeniile de politici relevante, precum și să asigure resurse și finanțare pentru accesul la justiție pentru victime și pentru supraviețuitorii actelor de violență;
   (r) să îmbunătățească și să promoveze colectarea de date dezagregate comparabile relevante privind cazurile de violență de orice fel care intră sub incidența Convenției de la Istanbul, în cooperare cu EIGE, inclusiv date dezagregate în funcție de vârsta agresorului și relația dintre agresor și victimă, pentru a elabora o metodologie comună de comparare a bazelor de date și a analizelor de date, asigurând astfel o mai bună înțelegere a problemei, și pentru a atrage atenția, evalua și îmbunătăți acțiunile statelor membre ce vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violența de gen;

10.  subliniază că pentru a fi mai eficiente, măsurile de combatere a violenței împotriva femeilor ar trebui însoțite de acțiuni ce urmăresc combaterea inegalităților economice și promovarea independenței financiare a femeilor;

11.  invită Comisia să prezinte un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen;

12.  invită Consiliul să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca domeniu infracțional în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;

13.  invită Comisia să revizuiască decizie-cadru în vigoare a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a include în aceasta sexismul, infracțiunile generate de prejudecăți și incitarea la ură pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale;

14.  invită statele membre să aplice integral Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă și Directiva 2012/29/UE privind protecția victimelor, precum și Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cât și Directiva 2011/93/UE privind prevenirea și combaterea abuzului sexual și a exploatării copiilor;

15.  invită din nou Comisia să înființeze un observator al violenței de gen (după modelul actualului Institut European pentru Egalitatea de Gen);

16.  îndeamnă președinția estoniană să accelereze ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.
(3) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(4) JO C 24, 22.1.2016, p. 8.
(5) JO C 285, 29.8.2017, p. 2.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0451.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0312.
(8) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(9) JO L 338, 21.12.2011, p. 2.
(10) JO L 181, 29.6.2013, p. 4.
(11) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(12) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(14) JO C 316, 30.8.2016, p. 2.
(15) În sensul Convenției de la Istanbul, termenul „femei” include și fetele cu vârsta sub 18 ani (articolul 3).
(16) A se vedea definițiile din articolul 3 din Convenția de la Istanbul.


Impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale
PDF 424kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale (2016/2301(INI))
P8_TA(2017)0330A8-0269/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 mai 2017 referitoare la evaluarea aspectelor externe ale rezultatelor și administrării serviciilor vamale ca instrument pentru facilitarea comerțului și combaterea comerțului ilicit(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 conținând recomandările Parlamentului European adresate Comisiei privind negocierile pe marginea Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA)(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 conținând recomandările Parlamentului European adresate Comisiei Europene privind negocierile Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Pactului de sustenabilitate în Bangladesh(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în lanțul de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și de aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat(11) (Regulamentul privind minereurile din zone de conflict),

–  având în vedere Planul de acțiune referitor la aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (COM(2003)0251), precum și acordurile de parteneriat voluntare FLEGT,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn(12) (Regulamentul UE privind lemnul),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare(13) (Regulamentul privind SGP),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(14) (Regulamentul Bruxelles I),

–  având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari(15) (Directiva privind raportarea nefinanciară),

–  având în vedere strategia comună din 2007 a UE și a statelor sale membre, intitulată „Ajutorul pentru comerț: Intensificarea sprijinului acordat de UE țărilor aflate în curs de dezvoltare în privința necesităților comerciale”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 aprilie 2017 intitulat „Lanțuri valorice sustenabile în sectorul confecțiilor prin măsurile de dezvoltare ale UE” (SWD(2017)0147),

–  având în vedere Declarația tripartită a OIM de stabilire a unor principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială,

–  având în vedere Raportul IV al celei de-a 105-a Conferințe a OIM privind munca decentă în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale,

–  având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă pentru 2030,

–  având în vedere convențiile de bază ale OIM privind munca copiilor, munca forțată, discriminarea și libertatea de asociere și negociere colectivă,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind UE și lanțurile valorice globale responsabile,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere legea britanică din 2015 privind sclavia modernă și legea franceză privind obligația de diligență a întreprinderilor multinaționale,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul global al ONU,

–  având în vedere Convenția internațională a ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere noul protocol al OIM privind munca forțată,

–  având în vedere Rezoluția nr. 26/9 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 26 iunie 2014, prin care CDO a decis crearea unui grup de lucru interguvernamental deschis, mandatat să elaboreze un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu pentru întreprinderile transnaționale și alte întreprinderi în legătură cu drepturile omului,

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și câteva orientări sectoriale ale OCDE (pentru sectorul financiar, agricol, al minereurilor, de îmbrăcăminte și încălțăminte),

–  având în vedere rapoartele UNCTAD din 2013 și 2016 privind comerțul și dezvoltarea,

–  având în vedere Cadrul UNCTAD din 2015 de politici de investiții pentru dezvoltare sustenabilă,

–  având în vedere Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind barierele tehnice în calea comerțului („Acordul BTC al OMC”),

–  având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț al OMC (GATT),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Principiile privind drepturile copiilor și afacerile, elaborate de UNICEF, Pactul global al ONU și Salvați Copiii(16),

–  având în vedere parteneriatele din proprie inițiativă cu anumite țări, precum Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și Inițiativa pentru drepturile lucrătorilor din Myanmar,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind munca copiilor,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru dezvoltare, precum și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0269/2017),

A.  întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a UE trebuie să se întemeieze pe principiile și obiectivele acțiunii externe a UE; întrucât articolul 208 din TFUE stabilește principiul coerenței politicilor în privința dezvoltării și stabilește ca principal obiectiv eradicarea sărăciei; întrucât comunicarea „Comerț pentru toți” a Comisiei stabilește la baza politicii comerciale a UE trei principii esențiale: eficacitatea, transparența și valorile; întrucât această comunicare are o secțiune dedicată reacției la expansiunea lanțurilor valorice globale și managementului responsabil al lanțurilor de aprovizionare, reamintind complexitatea acestora, necesitatea imperioasă de a gândi prospectiv și de a implica o varietate de actori publici, privați și din societatea civilă, precum și de a utiliza o combinație de instrumente necoercitive inovatoare și schimbări legislative;

B.  întrucât liberul schimb face obiectul unei examinări publice tot mai pronunțate, iar preocupările legate de distribuția neechitabilă a beneficiilor și a sarcinilor comerciale au adus în prim-plan o viziune larg acceptată, conform căreia politica comercială trebuie să aibă la bază valori sociale și de mediu, transparența și responsabilitatea;

C.  întrucât lanțurile valorice globale (LVG) sunt o realitate complexă, bazată pe tehnologie și în rapidă schimbare, care a devenit un element esențial pentru economia globală contemporană și care poate ajuta țările în curs de dezvoltare să integreze mai bine în aceasta, să reducă sărăcia și să creeze locuri de muncă, crescându-și totodată și capacitatea de producție; întrucât, pe de o parte, LVG oferă noi oportunități de creștere economică, dezvoltare sustenabilă, implicare a societății civile, a lucrătorilor și a asociațiilor profesionale, precum și de creare de locuri de muncă pentru întreprinderi în cadrul lanțului de producție, permițându-le să se concentreze pe sarcini specifice și accentuându-le totodată interdependența; întrucât, pe de altă parte, natura lor extrem de complexă, lipsa de transparență și diluarea responsabilităților pot conduce la creșterea riscului de încălcare a drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, la impunitate de fapt pentru infracțiunile împotriva mediului, precum și la evaziuni și fraude fiscale de amploare;

D.  întrucât politica comercială trebuie să contribuie la asigurarea unui proces transparent de producție la nivelul întregului lanț valoric, precum și a conformității cu standardele fundamentale de mediu, sociale și de siguranță;

E.  întrucât politica comercială și de investiții a UE trebuie să se bazeze în continuare pe sistemul multilateral și să consolideze poziția Europei în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale echitabile, dar trebuie și să promoveze instrumente prin care să se stabilească reguli și responsabilități clare pentru guverne și companii, pentru a asigura respectarea angajamentelor internaționale precum Obiectivele ONU de Dezvoltare Sustenabilă (ODS); întrucât sustenabilitatea și transparența nu reprezintă doar valori, ci ar trebui să fie privite ca factori ce generează o valoare adăugată reală în comerțul și în investițiile globale, în contextul LVG;

F.  întrucât IMM-urile(17) reprezintă o parte importantă în LVG și au un rol esențial în promovarea creșterii economice, a dezvoltării sustenabile, a locurilor de muncă de calitate și în decizia populației de a rămâne în regiunile din care provin;

G.  întrucât participarea la LVG este benefică pentru IMM-uri în ceea ce privește creșterea și internaționalizarea; întrucât, conform sondajului Eurobarometru din 2015, intitulat „Internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii”, doar 31 % dintre IMM-urile din UE fuseseră implicate în activități comerciale în afara pieței interne în cei trei ani anteriori; întrucât multe IMM-uri se confruntă cu dificultăți în a-și asigura accesul la lanțurile valorice internaționale și ale UE; întrucât politica comercială și acordurile comerciale pot ajuta la depășirea barierelor și a provocărilor cu care se confruntă acum IMM-urile în ceea ce privește accesul la LVG;

H.  întrucât, la nivel mondial, partenerii economici și sociali și ONG-urile folosesc și promovează sisteme de diligență și de transparență a lanțurilor valorice internaționale, obținând rezultate substanțiale și pozitive;

I.  întrucât, în concluziile sale din mai 2016, Consiliul subliniază „necesitatea de a continua promovarea adoptării principiilor, orientărilor și inițiativelor privind RSI/CRA convenite la nivel internațional, cum ar fi Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Pactul global al ONU, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, inclusiv în țările care nu fac parte din OCDE, contribuind totodată la eforturile de combatere a corupției prin crearea unor medii de afaceri mai deschise și mai transparente”;

J.  întrucât un management mondial responsabil al LVG este esențial pentru alinierea politicii comerciale la valorile europene, consacrate în tratate; întrucât atât Comisia, cât și statele membre s-au aflat în centrul acestor dezbateri la nivel mondial;

K.  întrucât mai multe convenții, orientări și norme internaționale au scopul de a preveni încălcările drepturilor omului; întrucât țările producătoare au obligația de a le aplica și de a crea condițiile juridice și economice adecvate pentru ca întreprinderile să funcționeze și să își găsească un loc în lanțurile de aprovizionare globale; întrucât țările producătoare trebuie, de asemenea, să fie capabile să introducă standarde și norme internaționale, inclusiv să elaboreze, să aplice și să impună respectarea unei legislații corespunzătoare, mai ales în ceea ce privește instituirea statului de drept și combaterea corupției;

L.  întrucât UE ar trebui să răspundă și mai eficace la dumpingul social și de mediu și la practicile comerciale și concurențiale neloiale și să asigure condiții de concurență echitabile;

M.  întrucât UE este cel mai mare exportator și importator mondial de bunuri și servicii calculate împreună, cel mai mare investitor străin direct și cea mai importantă destinație pentru investițiile străine directe (ISD); întrucât UE ar trebui să utilizeze acest punct forte atât în beneficiul cetățenilor săi, cât și în beneficiul cetățenilor din alte părți ale lumii, în special din țările cele mai sărace de pe glob;

N.  întrucât UE a elaborat reglementări obligatorii privind diligența necesară a întreprinderilor în anumite sectoare, în care există un risc ridicat de încălcare a drepturilor omului, cum ar fi cel al lemnului sau cel al minereurilor din zonele de conflict; întrucât și unele state membre au adoptat acte legislative, cum ar fi Legea britanică privind sclavia modernă, Legea franceză privind obligația de diligență a companiilor multinaționale (CMN), care se aplică doar companiilor din Franța care au peste 5 000 de lucrători, sau Legea neerlandeză privind obligația de diligență în legătură cu munca copiilor; întrucât UE a lansat o serie de inițiative pentru a promova diligența necesară, iar Parlamentul European a solicitat, în mai multe rezoluții, UE să stabilească norme obligatorii în această privință;

O.  întrucât UE a făcut deja pași importanți pe plan mondial către un management mai responsabil al LVG, creând parteneriate specifice, cum ar fi Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și Inițiativa pentru drepturile lucrătorilor din Myanmar, precum și pentru anumite chestiuni, cum ar fi inițiativa pentru minereurile din zonele de conflict, reglementările privind exploatarea forestieră ilegală, criteriile de sustenabilitate pentru biocombustibili, raportarea de către întreprinderi a problemelor din lanțurile de aprovizionare, transparența întreprinderilor în ceea ce privește sumele plătite guvernelor de industriile extractive și de exploatare forestieră, după cum se subliniază comunicarea „Comerț pentru toți”;

P.  întrucât, potrivit comunicării „Comerțul pentru toți”, Comisia va promova capitole ambițioase privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă în toate acordurile comerciale și de investiții; întrucât acordurile comerciale și de investiții pe care UE le-a încheiat recent conțin capitole privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă în care se solicită părților la acord să își asume angajamente privind protecția drepturilor omului, standardele sociale și de mediu și responsabilitatea socială a întreprinderilor; întrucât aceste capitole au ilustrat diferențele între nivelurile de ambiție din acordurile comerciale succesive ale UE; întrucât standardele de muncă și de mediu nu se limitează la capitolele privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă, ci trebuie să se aplice în toate domeniile acordurilor comerciale; întrucât o abordare axată pe dialog nu a putut împiedica încălcări grave ale libertății de asociere în unele acorduri de liber schimb;

Q.  întrucât situația specială a zonelor industriale de export (ZIE) este de așa natură încât în unele țări au derogări de la legislația locală a muncii și interzic sau limitează activitățile sindicale, iar lucrătorii nu dispun de nicio cale de atac, ceea ce constituie o încălcare clară a standardelor OIM;

R.  întrucât absența comportamentului etic în afaceri este, de asemenea, o consecință a absenței bunei guvernări, a neputinței sau a inexistenței unor autorități publice imparțiale, care să acționeze în interesul general al cetățenilor; întrucât corupția, lipsa de transparență a LVG și exonerarea de obligațiile din legislația muncii și de taxe în ZIE ar putea avea un impact negativ asupra drepturilor omului, în special prin subminarea principiilor muncii decente și a activității sindicatelor;

S.  întrucât, conform OIM, 21 de milioane de persoane din întreaga lume sunt victime ale muncii forțate, o mare parte a acestora fiind exploatate în cadrul LVG; întrucât munca forțată în economia privată generează profituri ilegale anuale în valoare de 150 miliarde USD;

T.  întrucât, datorită mandatului său global, a expertizei și a experienței de care dispune, OIM, în colaborare cu membrii săi, este bine poziționată pentru a coordona o acțiune globală de promovare a muncii decente în lanțurile de aprovizionare globale; întrucât Comitetul OIM pentru muncă decentă în lanțurile de aprovizionare globale a solicitat analizarea deficiențelor care conduc la nerespectarea standardelor muncii decente în aceste lanțuri, precum și o reflecție asupra inițiativelor și standardelor necesare pentru a promova munca decentă și a facilita remedierea lacunelor în această privință din lanțurile de aprovizionare globale;

U.  întrucât în contextul comerțului mondial și, în special, al LVG este necesară o abordare multilaterală, globală și holistică în ceea ce privește răspunderea întreprinderilor pentru încălcarea drepturilor omului și pentru sustenabilitatea mediului; întrucât este important, prin urmare, ca UE să continue să conducă aceste dezbateri la nivel mondial; întrucât UE și-a asumat rolul de lider în procesul de reformă a mecanismului de soluționare a litigiilor între state și investitori, în special prin crearea unui sistem jurisdicțional multilateral; întrucât se preconizează progrese similare și în alte domenii sensibile, cum ar fi executarea obligațiilor investitorilor în privința drepturilor omului;

V.  întrucât producția din LVG se desfășoară în diferite jurisdicții, cu niveluri diferite de protecție a drepturilor omului și de aplicare a legislației din domeniul social, al muncii și al mediului; întrucât victimele încălcărilor drepturilor omului în care sunt implicate întreprinderi transnaționale se pot confrunta cu numeroase obstacole în accesarea căilor de atac judiciare;

W.  întrucât egalitatea de gen în toate politicile UE este consacrată la articolul 8 din TFUE; întrucât, din cauza inegalităților structurale de gen, acordurile comerciale și de investiții tind să afecteze în mod diferit femeile și bărbații; întrucât perspectiva egalității de gen este adeseori ignorată în analiza lanțurilor valorice internaționale; întrucât, conform datelor OIM, în 2012 la nivel mondial 21 de milioane de persoane, dintre care 55 % femei și fete, au fost victime ale muncii forțate, 90 % dintre acestea fiind exploatate în sectorul privat, de către persoane sau întreprinderi;

X.  întrucât femeile alcătuiesc majoritatea lucrătorilor din anumite segmente ale lanțurilor de aprovizionare globale din sectorul confecțiilor, al horticulturii, al telefoniei mobile și al turismului, dar tind să se regăsească în număr mai mare decât bărbații în forme de angajare slab remunerate sau slab recunoscute, ceea ce conduce la segregare de gen în tipurile de ocupații și de activități, la diferențe de remunerare și la diferențe în condițiile de muncă între bărbați și femei și la constrângeri legate de gen în accesul la resursele productive, infrastructură și servicii;

Y.  întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din TUE, Uniunea protejează drepturile copilului; întrucât toate statele membre au ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

Z.  întrucât serviciile joacă un rol mai important în lanțurile valorice internaționale, în special pentru producția manufacturieră; întrucât creșterea integrării serviciilor în LVG va necesita acorduri care să sprijine economia digitală, inclusiv libera circulație a datelor;

AA.  întrucât dezvoltarea lanțurilor valorice globale contribuie, în plus, la integrarea serviciilor în producția de bunuri; întrucât o parte semnificativă a valorii bunurilor importate este adăugată de serviciile din țările importatoare;

AB.  întrucât statele membre ale UE sunt cele mai mari exportatoare de servicii financiare din lume, iar acest sector are o importanță strategică în politica comercială a UE; întrucât includerea în acordurile externe ale UE, inclusiv în ALS, a unor dispoziții referitoare la serviciile financiare a provocat îngrijorări legitime cu privire la posibilele efectele negative ale acestora în ceea ce privește spălarea de bani, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, evidențiind încă o dată importanța analizării instrumentelor respective pentru a remedia aceste probleme; întrucât acordurile comerciale și de investiții oferă o bună oportunitate de a consolida cooperarea în combaterea corupției, a spălării de bani, a fraudei fiscale, a evaziunii și a evitării obligațiilor fiscale;

AC.  întrucât o etichetare transparentă și informativă poate fi o modalitate utilă de a permite consumatorilor din UE să facă alegeri mai adecvate și în mai mare cunoștință de cauză; întrucât, dincolo de preț și de originea unui produs, ar trebui aduse la cunoștința consumatorilor din UE și criteriile sociale și cele de mediu; întrucât aceste criterii se pot elabora, din punct de vedere tehnic, în concordanță cu Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului (BTC), care stabilește condițiile de respectat în procesul de producție pentru a putea vinde un produs;

AD.  întrucât respectarea totală a drepturilor omului în cadrul lanțului de producție și concordanța deplină cu standardele de siguranță alimentară a bunurilor puse în liberă circulație pe piața europeană ar trebui să fie respectate atât de state, cât și de întreprinderi; întrucât responsabilitatea nu ar trebui să lăsată doar în seama consumatorilor, a căror alegere este limitată atât de resursele individuale (economie, timp, cunoștințe), cât și de elemente externe (informații, oferte);

AE.  întrucât regulile de origine au devenit tot mai importante în contextul LVG, în care producția se extinde în mai multe țări; întrucât relaxarea regulilor de origine poate genera obstacole suplimentare în calea unei transparențe și a unei responsabilități depline în toate lanțurile de producție;

AF.  întrucât o armonizare și o eficacitate crescute a procedurilor vamale în Europa și în afara acesteia ar contribui la facilitarea comerțului și la respectarea cerințelor respective de facilitare a comerțului, precum și la prevenirea pătrunderii falsurilor, a bunurilor ilegale, de dumping și contrafăcute pe piața unică, care subminează creșterea economică a UE și expune în mod grav consumatorii din Uniune; întrucât un acces mai bun la datele vamale privind importurile în UE ar crește transparența și responsabilitatea în cadrul LVG;

AG.  întrucât, într-o lume a rețelelor de producție fragmentate, distincția dintre importuri și exporturi este neclară, deoarece elementele importate reprezintă o parte considerabilă din exporturi, iar taxele se acumulează de fiecare dată când elementele intermediare sunt comercializate transfrontalier; întrucât eficiența procedurilor vamale și de frontieră are o importanță deosebită în acest context;

AH.  întrucât stimulentele comerciale SGP și SGP+ oferă țărilor în curs de dezvoltare un acces mai bun la piață, în schimbul respectării standardelor de muncă, de mediu și sociale;

AI.  întrucât SGP+ este un instrument esențial al politicii comerciale a UE, care oferă un acces mai bun pe piață și este flancat de un mecanism strict de monitorizare pentru a promova drepturile omului și ale lucrătorilor, protecția mediului și buna guvernare în țările vulnerabile în curs de dezvoltare;

AJ.  întrucât protecția și aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) ar putea asigura o integrare efectivă mai mare în lanțurile valorice internaționale;

Poziția UE în cadrul lanțurilor valorice globale

1.  subliniază că politica comercială și de investiții trebuie urmărească să asigure efecte de pârghie, să creeze condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene, să promoveze competitivitatea europeană și să faciliteze creșterea convergenței în materie de standarde; invită Comisia să asigure coerența între politicile de mediu, de sănătate publică, comerciale, de investiții și industriale ale UE și să promoveze strategia europeană de reindustrializare și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

2.  consideră că integrarea în continuare a UE în lanțurile valorice globale presupune protejarea modelului social și de reglementare european, precum și promovarea unei creșteri sustenabile;

3.  invită Comisia să susțină conștientizarea și adoptarea schemelor de comerț echitabil existente, conform strategiei UE „Comerț pentru toți”, atât în cadrul planului UE pentru sustenabilitate, cât și al Consensului european privind dezvoltarea;

4.  își reiterează apelul pentru adoptarea de către Comisie și statele membre a unor instrumente de protecție comercială pentru a combate practicile comerciale neloiale, având în vedere dumpingul social și ecologic;

5.  solicită Comisiei să evalueze efectele utilizării instrumentelor de apărare comercială de către UE și țările terțe asupra integrării efective a întreprinderilor din UE în lanțurile valorice globale;

6.  subliniază necesitatea unor norme armonizate și a unei coordonări și supravegheri consolidate ale UE în ceea ce privește aplicarea taxelor de import de către statele membre (inclusiv taxele convenționale, antidumping și compensatorii) pentru toate tipurile de mărfuri și bunuri, în special cele care implică declarații false de origine (în regimuri preferențiale și nepreferențiale deopotrivă) și subevaluarea și descrierea incorectă a mărfurilor;

Lanțurile valorice globale și multilateralismul

7.  invită Comisia să activeze în cadrul OMC pentru a crește transparența, precum și să stabilească și să promoveze norme comerciale multilaterale, inclusiv pentru un management sustenabil al LVG, care ar trebui să includă în special:

   cerințe obligatorii privind transparența și obligațiile de diligență în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare, pornind de la principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
   standarde minime privind sănătatea și securitatea, recunoscând, în special, dreptul lucrătorilor de a înființa comitete pentru siguranță;
   un nivel minim de protecție socială și respectarea standardelor de muncă ale OIM;
   dreptul la negociere colectivă;

8.  solicită Comisiei și statelor membre să continue să se implice activ în toate forurile multilaterale legate de afaceri, LVG, drepturile omului și ale lucrătorilor, creșterea economică și dezvoltarea sustenabilă, promovând totodată valorile europene consacrate în tratate și ținând cont de necesitatea imperioasă de a proteja specificitățile IMM-urilor;

9.  salută negocierile în curs de desfășurare cu privire la un tratat obligatoriu al ONU privind întreprinderile transnaționale și drepturile omului; invită Comisia și statele membre să se angajeze în mod constructiv în aceste negocieri, să aibă un rol activ și să contribuie la elaborarea unor propuneri concrete, inclusiv cu privire la accesul la căi de atac, făcând tot posibilul pentru obținerea unui rezultat pozitiv și încurajând partenerii comerciali să se implice în egală măsură; solicită Comisiei, în acest context, să ia în calcul posibilitatea impunerii unei diligențe extinse obligatorii, inclusiv la nivel global;

10.  invită statele membre să accelereze aplicarea și să crească eficiența Planurilor naționale de acțiune (PNA) pentru aplicarea Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; subliniază că opt dintre cele 13 PNA deja aprobate sunt ale unor state membre ale UE și salută faptul că sunt în curs de elaborare încă 11 PNA din UE; solicită Comisiei să sprijine și să promoveze aplicarea acestor principii directoare ale ONU;

11.  salută convergența standardelor internaționale privind afacerile și drepturile omului, în special între principiile directoare ale ONU și orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

12.  salută includerea integrală a Agendei privind munca decentă și a celor patru piloni ai Agendei privind munca decentă a OIM în obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; invită Comisia și statele membre să aplice efectiv aceste standarde și să colaboreze în cadrul OIM în vederea adoptării unui nou standard internațional de muncă pentru munca decentă în cadrul LVG, care va impune, în special, tuturor societăților să-și asume un management continuu al riscurilor implicate de efectele activităților lor asupra drepturilor omului în cazul lucrătorilor și al comunităților, precum și să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni și atenua aceste efecte și pentru a acorda reparații celor afectați;

13.  sprijină toate inițiativele globale anticorupție, inclusiv Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI), Procesul Kimberley, Conferința Internațională privind Regiunea Marilor Lacuri (ICGLR), principiile stabilite în Pactul mondial al ONU privind afacerile, orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și orientările OCDE privind diligența necesară pentru un lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cele cu un risc ridicat; reamintește că țările producătoare au îndeosebi obligația de a introduce și de a aplica legislația corespunzătoare, în special în domeniul instituirii statului de drept și al combaterii corupției;

14.  subliniază faptul că, în acest domeniu, în plus față de importul și exportul de minerale și metale, demersurile transparente care reglementează drepturile operaționale și taxele vamale sunt esențiale pentru dezvoltarea zonelor afectate de conflicte și cu risc ridicat; subliniază, prin urmare, necesitatea unei treceri în revistă a măsurilor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor aplicate de întreprinderile europene, precum și necesitatea îmbunătățirii coordonării și a schimbului de informații și bune practici pentru ca acestea din urmă să poată fi identificate într-un mod mai eficace, contribuind astfel la crearea unui cadru comun de acțiune la nivel european; invită Comisia să accelereze adoptarea inițiativelor referitoare la responsabilitatea socială și diligența necesară a întreprinderilor în cadrul întregului lanț de aprovizionare;

15.  subliniază faptul că un acces fiabil la materiile prime este important pentru competitivitatea globală;

16.  subliniază importanța aplicării, asigurării respectării și transpunerii actualei legislații privind LVG la nivel regional, național și internațional;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

17.  subliniază faptul că comerțul și drepturile omului se consolidează reciproc, iar comunitatea de afaceri are un rol important în oferirea unor stimulente pozitive pentru promovarea drepturilor omului, a democrației și a responsabilității întreprinderilor;

18.  salută numeroasele inițiative promițătoare ale sectorului privat, precum codurile de conduită, etichetarea, autoevaluarea și auditurile sociale, care au contribuit semnificativ în ultima vreme la îmbunătățirea standardelor referitoare la respectarea drepturilor omului și ale lucrătorilor în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale;

19.  își manifestă profunda îngrijorare cu privire la cazurile de încălcări ale drepturilor omului și de periclitare a sustenabilității mediului, care apar ca urmare a unor decizii de management luate de unele corporații;

20.  remarcă importanța unor norme internaționale clare privind răspunderea socială a întreprinderilor (RSI), LVG și obligația de diligență; salută combinația inteligentă de instrumente normative și acțiuni din proprie inițiativă, care a condus în ultimii ani la o serie de rezultate pozitive și a permis întreprinderilor să își găsească propria dinamică și propriile măsuri inovatoare; subliniază faptul că coordonarea, schimbul de informații și schimbul de bune practici pot contribui la creșterea eficienței inițiativelor private și publice din cadrul lanțului valoric și se pot obține astfel rezultate pozitive; reamintește, cu toate acestea, că RSI asumată din proprie inițiativă poate și să conducă la o concurență neloială pentru furnizorii care au ales să respecte standardele internaționale de muncă și de mediu, și nu este în sine suficientă pentru a garanta că întreprinderile respectă întru totul standardele și obligațiile internaționale prin aplicarea unei politici de diligență necesară; subliniază, prin urmare, necesitatea unei treceri în revistă a măsurilor privind RSI aplicate de întreprinderile europene, pentru a identifica mai bine practicile optime și pentru a contribui la crearea unui cadru comun de acțiune la nivel european; este ferm convins că UE ar trebui să caute imediat modalități de a crea strategii și norme de transparență pentru LVG, inclusiv examinând posibilitatea unor măsuri imediate pentru stabilirea unor norme obligatorii și executorii, a căilor de atac aferente și a unor mecanisme independente de monitorizare care să implice instituțiile UE, statele membre și societatea civilă; subliniază că aceste obligații ar trebui să urmeze pașii menționați în Principiile directoare ale ONU și în Orientările OCDE, în privința identificării dinamice a riscurilor pentru drepturile omului, a elaborării unor planuri de acțiune riguroase și verificabile pentru a preveni sau a reduce aceste riscuri, a unor reacții adecvate la încălcările cunoscute, precum și a transparenței;

21.  invită Comisia să privilegieze aceste dispoziții și să promoveze adoptarea Orientărilor sectoriale ale OCDE și a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; subliniază necesitatea de a implica formal societatea civilă în procesul de implementare, prin structurile prevăzute la capitolele privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă; invită Comisia să sprijine activitatea organismelor internaționale de standardizare, cum ar fi Organizația Internațională de Standardizare (inclusiv ISO 26000) și Inițiativa de Raportare Globală, pentru a încuraja întreprinderile să comunice informații cu privire la sustenabilitate și la crearea de valoare în cadrul lanțului de aprovizionare;

22.  invită Comisia să asigure respectarea de către întreprinderile europene și internaționale a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și a orientărilor OCDE specifice fiecărui sector, cum ar fi orientările privind diligența necesară pentru lanțuri responsabile de aprovizionare cu minerale provenite din zone de conflict; recomandă întărirea rolului punctelor de contact naționale ale OCDE și cooperarea acestora cu autoritățile naționale și regionale independente care activează în domeniul drepturilor omului, pentru a îmbunătăți guvernanța LVG;

23.  invită Comisia Europeană să își actualizeze strategia în materie de RSI, pentru a consolida standardele sociale și de mediu, insistând în special asupra integrării RSI în acordurile comerciale și de investiții negociate de UE;

24.  subliniază că schimbul și coordonarea de informații și de cele mai bune practici pot contribui la eficientizarea inițiativelor privind lanțurile de aprovizionare private și publice;

25.  reamintește că, în 2010, Parlamentul a solicitat societăților să își publice bilanțurile privind RSI, introducerea cerințelor în materie de diligență pentru toate întreprinderile, precum și consolidarea noțiunii de RSI pe baza unei definiții armonizate a relațiilor dintre societățile-mamă, pentru a stabili răspunderea juridică a fiecăreia dintre acestea; remarcă, prin urmare, cu satisfacție că, începând cu 2017, întreprinderile mari vor trebui să publice informațiilor nefinanciare și privind diversitatea, în conformitate cu Directiva privind raportarea nefinanciară; remarcă totuși faptul că comunicarea informațiilor nefinanciare de către întreprinderile mari nu a fost încă extinsă pentru a cuprinde toți actorii din cadrul LVG;

26.  ia act de inițiativa privind „cartonașul verde” lansată de către unele parlamente naționale în urma adoptării legii franceze privind obligația de diligență a întreprinderilor multinaționale; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea prezentării unor propuneri privind obligația de diligență a companiilor pentru societățile care își desfășoară activitatea în interiorul și în afara UE, ținând seama de hotărârea Curții Constituționale franceze cu privire la dreptul francez, referitoare la proporționalitatea sancțiunilor;

27.  reamintește că politicile în materie de RSI trebuie să țină seama de caracteristicile IMM-urilor și să fie suficient de flexibile pentru ca acestea să nu fie supuse unor sarcini disproporționate; invită, prin urmare, Comisia să creeze un serviciu special de asistență pentru IMM-uri, acordând o atenție specială întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, și să le sprijine cu programe personalizate de consolidare a capacităților;

28.  subliniază că lanțurile valorice internaționale nu se încheie în momentul în care produsul ajunge la consumator, ci includ deșeurile și modul în care acestea sunt tratate; recomandă să se ia în considerare întregul ciclu de viață al produselor și extinderea perspectivei asupra LVG, pentru a include dispozițiile privind eliminarea deșeurilor fără a afecta persoanele sau mediul; invită UE să încurajeze cooperarea internațională și coerența legislativă în ceea ce privește produsele și materialele aflate la sfârșitul ciclului de viață, precum și să ajute țările partenere să stabilească reglementări naționale mai stricte și capacități mai solide de impunere a respectării normelor; invită UE să se asigure că trasabilitatea se aplică acestui spectru al vieții produselor;

29.  solicită insistent Comisiei să acționeze rapid, pe baza recomandărilor detaliate prezentate în Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe;

Acordarea unui rol mai important inițiativelor din sectorul privat

30.  subliniază realizările obținute prin implicarea sectorului privat; subliniază că întreprinderile din sectorul privat trebuie să urmărească strategii de sustenabilitate nu numai a nu-și prejudicia imaginea, ci și pentru că acest lucru le oferă noi oportunități și le reduce dependența de resurse limitate;

31.  subliniază rolul esențial al consumatorilor (și efectele publicității negative); reamintește că niciun consumator nu dorește să continue să cumpere produse fabricate de copii sau de bărbați și femei exploatați, și nici produse care cauzează daune majore mediului;

32.  invită Comisia să identifice noi modalități de a sprijini eforturile sectorului privat de a crește sustenabilitatea lanțurilor valorice globale, a dezvolta modele de afaceri incluzive și parteneriate multilaterale conexe în sectorul privat;

33.  subliniază faptul că este nevoie de o combinație inteligentă de fonduri private și publice pentru promovarea unor lanțuri valorice globale sustenabile; consideră că aceasta ar trebui să se bazeze pe acele structuri și programe care au reușit deja să promoveze un comportament responsabil în afaceri.

34.  salută numeroasele inițiative promițătoare adoptate de sectorul privat, cum ar fi codurile de conduită, etichetarea, autoevaluarea și auditurile sociale, și recunoaște că inițiativa ONU „Global Compact”, standardul ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, precum și orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale reprezintă instrumente ce pot stimula responsabilitatea în activitățile comerciale ale întreprinderilor; le solicită societăților, europene sau nu, să își îndeplinească obligațiile de diligență în legătură cu drepturile omului și să-și integreze constatările în politicile și procedurile interne, folosind și repartizând în mod corespunzător resursele și competențele; subliniază faptul că, pentru îndeplinirea acestui obiectiv, este necesar să fie alocate resurse suficiente; subliniază faptul că asigurarea transparenței și a comunicării privind măsurile adoptate pentru a preveni încălcările drepturilor omului în țările terțe sunt esențiale pentru a garanta un control democratic adecvat și pentru a permite consumatorilor să acționeze în cunoștință de cauză;

Acordurile de liber schimb (ALS) ale UE și LVG

35.  salută noua strategie comercială și de investiții pentru Uniunea Europeană, „Comerț pentru toți”; invită Comisia să ia în considerare, în politica sa comercială și de investiții și în ALS, provocările implicate de LVG, analizând oportunitatea următoarelor măsuri:

   (a) consolidarea evaluărilor ex-ante ale impactului comerțului asupra dezvoltării sustenabile (ICDS), adăugarea unor cerințe de evaluare privind drepturile omului și aspectele de gen și impunerea unor evaluări ex-post ale ICDS obligatorii, care să fie țină seama de contribuțiile societății civile și să fie puse la dispoziția publicului;
   (b) aplicarea integrală a recomandărilor Parlamentului din 2010 și 2016 cu privire la capitolele privind CDS ale ALS, care să cuprindă capitole ample, realiste și ambițioase și să ia în considerare următoarele aspecte:
   (i) un angajament al fiecărei părți de a ratifica și a aplica efectiv cele opt convenții fundamentale și cele patru convenții prioritare ale OIM, precum și acordurile internaționale multilaterale de mediu;
   (ii) includerea clauzelor privind drepturile omului și a capitolelor privind CDS în sfera de aplicare a mecanismelor generale de soluționare a litigiilor, pe postură egală cu celelalte părți ale acordurilor;
   (iii) posibilitatea partenerilor sociali și a societății civile de a face recurs și de a solicita despăgubiri printr-o procedură de reclamație;
   (iv) măsuri de descurajare eficace, inclusiv sub forma unor despăgubiri bănești, în cazul unor încălcări grave și dovedite ale dispozițiilor privind CDS;
   (c) includerea în toate viitoarele ALS și acorduri de investiții, în limitele competențelor Uniunii Europene, a unor dispoziții executorii privind combaterea corupției și avertizorii; subliniază, în această privință, faptul că părțile semnatare ale acordurilor comerciale și de investiții ar trebui să ia măsuri pentru a promova participarea activă a sectorului privat, a organizațiilor societății civile și a grupurilor consultative interne la punerea în aplicare a programelor și clauzelor anticorupție în acordurile comerciale și de investiții internaționale;
   (d) includerea unor clauze de standstill care să se stabilească un nivel minim al standardelor sociale, de mediu și de siguranță, inclusiv pentru sănătatea și calitatea vieții animalelor, în toate ALS ale UE, împiedicând astfel părțile să scadă nivelul normelor lor sociale, de mediu și de siguranță pentru a promova exporturile și a atrage investițiile;
   (e) includerea unor dispoziții privind transparența fiscală (inclusiv standardele de bază pentru transparență ale OCDE) și intensificarea cooperării în lupta împotriva spălării banilor, a fraudei, evaziunii și evitării fiscale cadrul ALS, care să fie reflectate corespunzător în cerințele privind deschiderea pieței pentru serviciile financiare;
   (f) completarea tuturor acestor dispoziții cu măsuri de sprijin pentru țările în curs de dezvoltare și monitorizarea riguroasă a aplicării lor, inclusiv prin contribuții de la parlamentele și actorii naționali, inclusiv societatea civilă;
   (g) consolidarea legăturii între prioritățile convenite bilateral pentru implementarea capitolelor privind CDS din ALS și sprijinul financiar din cadrul programelor de cooperare pentru dezvoltare ale UE;

36.  reamintește rolul esențial pe care IMM-urile îl pot avea în LVG, pe de o parte, și beneficiile integrării lor mai bune în acestea, pe de altă parte; invită Comisia să includă capitole referitoare la IMM-uri în toate viitoarele acorduri comerciale; invită de asemenea Comisia, în acest context, să evalueze structurile de sprijin disponibile pentru IMM-urile care doresc să acceseze lanțurile valorice internaționale, să revizuiască și, dacă este necesar, să actualizeze strategia „Small Business, Big World” (Întreprinderi mici într-o lume mare) din 2011, pentru a facilita implicarea IMM-urilor în LVG;

37.  subliniază că LVG includ deseori producția și serviciile din zonele industriale de export (ZIE), unde standardele de muncă și de mediu sunt diferite față de restul teritoriului țărilor în cauză și sunt adesea limitate; invită Comisia să se asigure că standardele sociale și de mediu susținute în acordurile de liber schimb se aplică pe întreg teritoriul partenerilor comerciali, inclusiv în ZIE;

Etichetarea, trasabilitatea și datele vamale

38.  invită UE să acționeze pentru a ajunge la soluții eficiente și adecvate pentru introducerea unui sistem de etichetare obligatoriu, transparent și funcțional, al „trasabilității sociale și de mediu” de-a lungul întregului lanț de producție, în conformitate cu Acordul privind BTC al OMC, promovând în paralel și acțiuni similare la nivel internațional;

39.  invită Comisia să aibă în vedere introducerea unor acte legislative pentru normele de etichetare pentru originea produselor care intră pe piața UE sau să propună norme care să garanteze o trasabilitate efectivă;

40.  solicită Comisiei, și încurajează statele membre, să caute modalități de a permite părților care au un interes de ordin public să acceseze datele vamale colectate de la părțile care comercializează produse sau mărfuri importate în UE, cu condiția unei justificări corespunzătoare și a prezentării unei cereri care să demonstreze interesul public;

Jurisdicția și accesul la căi de atac

41.  reafirmă necesitatea stringentă de a combate efectiv încălcările drepturilor omului comise de corporațiile transnaționale atunci când acestea se produc, precum și de a remedia problemele juridice care rezultă din dimensiunea extrateritorială a întreprinderilor, în special prin instituirea răspunderii juridice comune în lanțurile de aprovizionare; invită statele membre să ia măsuri adecvate pentru a elimina obstacolele financiare și procedurale cu care se confruntă victimele în litigiile civile;

42.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere privind extinderea normelor jurisdicționale în temeiul Regulamentului Bruxelles I la pârâții din țări terțe în cazul acțiunilor intentate împotriva companiilor care au o legătură clară cu un stat membru sau alte companii pentru care UE reprezintă o piață de desfacere esențială; invită Comisia, dacă este cazul, să prezinte această propunere rapid Parlamentului și Consiliului;

43.  reamintește că întreprinderile comerciale ar trebui să stabilească mecanisme de soluționare a reclamațiilor la nivel operațional pentru lucrătorii afectați de operațiunile lor, inclusiv în ZIE; își reiterează invitația adresată UE și statelor membre de a lua măsurile adecvate pentru a înlătura obstacolele juridice, procedurale și instituționale din calea accesului efectiv la căi de atac.

Egalitatea de gen și drepturile copiilor

44.  reamintește că egalitatea de gen este categoric stabilită în toate politicile UE, în conformitate cu articolul 8 din TFUE; regretă faptul că aspectele de gen nu sunt menționate în strategia „Comerț pentru toți” și solicită Comisiei să ia în considerare dimensiunea de gen și capacitarea femeilor în evaluarea și revizuirea intermediară a strategiei sale; invită Comisia să se asigure că perspectiva de gen este inclusă și ocupă un loc important în politica comercială și de investiții, în strategia privind ajutorul pentru comerț, precum și în toate ALS și studiile de impact viitoare; invită Comisia să continue să discute și să negocieze, în cadrul OMC, luarea în considerare a aspectelor de gen în politica de comerț și investiții a acestei organizații; solicită Comisiei să colecteze date defalcate pe gen pentru LVG, în special în sectorul agricol, luând în considerare capacitarea femeilor dincolo de chestiunea salariului, factorii care conduc la violența împotriva femeilor, precum și factorii sociali, cum ar fi concediul pentru creșterea copilului și sănătatea, pentru a crea forme legale de contracarare a efectelor negative ale LVG; salută faptul că problema egalității de gen este integrată în negocierile pentru modernizarea acordului UE-Chile și face parte din viitorul acord modernizat;

45.  solicită o analiză cuprinzătoare a diferențelor și a inegalităților din cadrul LVG, pe următoarele axe: (i) diferențele de gen în utilizarea timpului, rezultate în special din faptul că femeile au responsabilitatea principală a muncii pentru reproducerea socială; (ii) diferențele de gen în accesul la mijloacele și resursele productive, în special la terenuri, credite, formare și rețele; și (iii) diferențele de gen apărute ca urmare a deficiențelor și discriminării la nivelul piețelor și al instituțiilor;

46.  subliniază că femeile tind să fie cele care suferă cel mai mult și că, în cazul lor, traficul de persoane pentru muncă are loc foarte frecvent în paralel cu traficul sexual și feminicidul;

47.  propune dezvoltarea unei strategii speciale, la nivelul politicilor de comerț internațional și de comerț al UE, pentru a proteja în mod formal persoanele care denunță practici precum feminicidul, traficul de persoane pentru muncă și traficul sexual, precum și pentru a apăra victimele; subliniază că acești denunțători ar trebui să primească o recunoaștere și o protecție similare cu cele solicitate pentru avertizori în domeniul comerțului internațional și al UE;

48.  atrage atenția asupra faptului că, deși sunt din ce în ce mai prezente pe piața muncii, femeile sunt încă suprareprezentate în activități slab calificate și prost remunerate, fără acces la măsuri de protecție socială, inclusiv de protecție a maternității, și mult prea adesea sunt supuse discriminării și hărțuirii sexuale;

49.  invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să promoveze achiziții publice sustenabile, aplicând cerințe specifice de respectare a drepturilor omului și a dreptului internațional, în special în ceea ce privește promovarea egalității de gen și a normelor europene de concurență, precum și transparența pentru furnizori și lanțurile lor de aprovizionare internaționale;

50.  subliniază importanța ratificării Convențiilor OIM nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă și pe piața forței de muncă de către țările care nu au făcut acest lucru; reamintește că UE și-a asumat angajamentul de a eradica cele mai grave forme ale muncii copiilor la nivel global, conform valorilor noastre, care includ în acțiunea externă a UE, conform articolului 21 din TUE, interzicerea muncii copiilor; își reiterează apelul pentru armonizarea și consolidarea controalelor importurilor și lanțurilor de aprovizionare, astfel încât doar produsele realizate fără muncă forțată și fără munca copiilor să poată intra pe piața UE; își afirmă susținerea pentru inițiativele existente de sprijin pentru IMM-uri și micile organizații ale agricultorilor, pentru a-i ajuta să dețină o cotă valorică mai mare în LVG, cum se întâmplă în cazul comerțului echitabil; subliniază importanța includerii combaterii muncii forțate și muncii copiilor în toate ALS încheiate de UE, prin introducerea unor capitole privind dezvoltarea sustenabilă, astfel încât acest obiectiv să fie împărtășit de partenerii comerciali; invită Comisia și statele membre să apere cu fermitate această propunere în toate forurile internaționale, inclusiv în OIM, OCDE, ONU și OMC, pentru a progresa în lupta împotriva muncii forțate și a muncii copiilor; subliniază, în acest context, că obiectivul de a avea produse realizate fără munca copiilor poate fi realizat numai dacă este concomitent cu cel de a asigura cel puțin un venit minim de subzistență pentru membrii familiilor copiilor;

Țările în curs de dezvoltare

51.  subliniază că LVG reprezintă o oportunitate importantă pentru ca întreprinderile din țările în curs de dezvoltare, în special IMM-urile, să dezvolte o legătură cu economia mondială; subliniază că politicile specifice și măsurile subiacente sunt esențiale pentru atingerea acestui obiectiv, precum și pentru a extinde potențialele avantaje la toți lucrătorii din țările partenere comerciale, în special politicile care vizează eficientizarea procedurilor administrative sau ajutarea companiilor în cauză să-și crească valoarea adăugată și să-și extindă participarea la LVG, îmbunătățindu-și totodată standardele sociale și de mediu; subliniază că revizuirea SPG și SPG + ar trebui să includă norme obligatorii privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor și protecția mediului; observă că multe țări în curs de dezvoltare au capacități și resurse limitate pentru a impune în mod eficient respectarea standardelor și a reglementărilor sociale și de mediu; invită UE să intensifice consolidarea capacităților și să ofere asistență tehnică guvernelor țărilor partenere în curs de dezvoltare ori de câte ori este posibil și necesar;

52.  reamintește Agenda pentru ODS 2030 și perspectiva acesteia asupra producției și consumului sustenabile și a muncii decente, și invită Comisia să comunice în mod transparent cu privire la fiecare ODS în cauză în rapoartele sale; solicită din nou Comisiei și statelor membre să utilizeze comerțul pentru a promova dezvoltarea sustenabilă și buna guvernare, în conformitate cu principiile coerenței politicilor în privința dezvoltării; subliniază faptul că acordurile comerciale și de investiții încheiate de UE cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie în concordanță cu ODS; reiterează dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a reglementa investițiile, astfel încât să se impună obligații și îndatoriri tuturor investitorilor, inclusiv celor străini, în vederea protecției drepturilor omului și a standardelor de muncă și de mediu;

53.  salută intrarea în vigoare a Acordului privind facilitarea comerțului care, dacă este pus în aplicare în mod corespunzător, va simplifica și va moderniza procedurile vamale, facilitând integrarea în sistemul comercial global a țărilor în curs de dezvoltare care, în general, se confruntă cu obstacole mai mari la frontiere;

54.  invită Comisia să sprijine participarea efectivă a IMM-urilor în LVG, prin susținerea contactelor și parteneriatelor între IMM-uri și grupurile micilor fermieri din țările în curs de dezvoltare care urmăresc să asigure o cotă valorică mai mare pentru producători, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție socială, de mediu și a drepturilor omului, cum este cazul comerțului echitabil;

55.  invită Comisia să se asigure că condițiile privind drepturile omului legate de preferințele comerciale unilaterale acordate în cadrul SGP sunt efectiv respectate și monitorizate și că procedurile prevăzute pentru cazurile de nerespectare a acestor condiții sunt aplicate în deplină conformitate cu Regulamentul SGP;

56.  se așteaptă ca evaluarea la jumătatea perioadei a SGP să clarifice definițiile și să ofere o evaluare aprofundată a actualului sistem; consideră că politica comercială trebuie să fie o modalitate de a încuraja partenerii comerciali ai UE să adopte standarde sociale, de muncă și de mediu mai ridicate, care ar putea fi realizate prin stimulente precum acordarea unor preferințe tarifare suplimentare pentru produsele fabricate sustenabil; consideră că acest obiectiv necesită o revizuire a Regulamentului SGP și sugerează, în această privință, includerea condițiilor privind RSI în domeniul său de aplicare, pentru a asigura respectarea de către corporațiile transnaționale a obligațiilor legale naționale și internaționale în domeniul drepturilor omului, al muncii și al standardelor de mediu; solicită să se acorde o atenție deosebită situației drepturilor lucrătorilor și drepturilor sindicatelor în ZIE și invită insistent Comisia să abordeze această chestiune, în strânsă cooperare cu OIM, la revizuirea SGP;

57.  invită Comisia să se asigure că toate proiectele de dezvoltare finanțate de UE, inclusiv proiectele cu finanțare mixtă, nu sunt doar aliniate total la principiile privind eficacitatea dezvoltării convenite la nivel internațional, ci și că acestea respectă întrutotul principiul acordului liber, prealabil și în cunoștință de cauză, după cum a fost stabilit în cadrul Convenției nr. 169 a Organizației Mondiale a Muncii (OIM);

Regulile de origine (RdO)

58.  remarcă faptul că existența unor reguli de origine simplificate, efective și preferențiale sunt esențiale în contextul LVG; recunoaște că lipsa de flexibilitate și complexitatea regulilor de origine poate afecta negativ eficiența modelelor comerciale;

59.  invită Comisia ca, în măsura în care este posibil, să utilizeze regulile de origine multilaterale ca norme preferențiale în acordurile de liber schimb; invită Comisia ca, atunci când elaborează regulile de origine preferențiale specifice în acordurile de liber schimb, să reducă cerințele privind valoarea adăugată și să permită schimbarea subpoziției tarifare și „transformarea unică” în regulă de origine;

60.  solicită Comisiei, în special în cazul negocierilor ALS cu țările care beneficiază în prezent de preferințele din SGP și EBA, să se asigure că definirea regulilor de origine nu produce o deviere a proceselor economice;

61.  consideră că numărul tot mai mare de ALS nu trebuie văzut ca o modalitate de liberalizare ocultată, ci ca instrument care permite ­­­țărilor să se specializeze în activități economice după logica avantajului comparativ;

Drepturile de proprietate intelectuală și fluxurile de date

62.  salută angajamentul Comisiei de a proteja întregul spectru de DPI, inclusiv brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor, desenele, indicațiile geografice (IG), marcarea originii, produsele farmaceutice, asigurând totodată accesul la medicamente abordabile, atât la nivelul OMC, cât și prin ALS; invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru eventuala extindere a protecției indicațiilor geografice la produsele neagricole, așa cum se întâmplă deja în mai multe țări terțe, prin sisteme juridice diferite; solicită un proces deschis și incluziv, pentru o mai bună cooperare cu partenerii terți, în vederea combaterii fraudei și contrafacerii bunurilor, care exploatează încrederea în mărci și în denumirile de firmă;

63.  recunoaște faptul că inovarea și fluxurile de date digitale reprezintă factori esențiali ai economiei serviciilor și un element esențial al LVG ale întreprinderilor tradiționale de producție și, prin urmare, cerințele de localizare forțată ar trebui temperate, în măsura în care este posibil, în interiorul și în afara Europei, permițând unele scutiri necesare în scopuri publice legitime, cum ar fi protecția consumatorilor și protecția drepturilor fundamentale; reamintește faptul că protecția fluxurilor de date și respectarea vieții private nu sunt bariere în calea comerțului, ci drepturi fundamentale, consacrate la articolul 39 din TUE și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în articolul 12 din Declarația universală a drepturilor omului;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Organizației Mondiale a Comerțului și UNCTAD.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0298.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0208.
(4) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0405.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0196.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0098.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0041.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0252.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0265.
(11) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.
(12) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(13) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
(14) JO L 351, 20.12.2012, p. 1.
(15) JO L 330, 15.11.2014, p. 1.
(16) http://childrenandbusiness.org
(17) A se vedea definiția IMM-urilor: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:32003H0361&from=EN

Notă juridică