Index 
Texte adoptate
Miercuri, 13 decembrie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Decizia de a nu formula obiecțiuni la o măsură de punere în aplicare: standardele tehnice de reglementare referitoare la obligația de tranzacționare pentru anumite instrumente financiare derivate
 Situația actuală a negocierilor cu Regatul Unit
 Recomandare în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală
 Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
 Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune
 Raportul anual pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
 Hong Kong-ul, la 20 de ani după ce a fost retrocedat

Decizia de a nu formula obiecțiuni la o măsură de punere în aplicare: standardele tehnice de reglementare referitoare la obligația de tranzacționare pentru anumite instrumente financiare derivate
PDF 251kWORD 48k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 17 noiembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele instrumentelor financiare în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la obligația de tranzacționare pentru anumite instrumente financiare derivate (C(2017)07684 – 2017/2979(DEA))
P8_TA(2017)0489B8-0667/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2017)07684),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare adresată președintelui Conferinței președinților de comisie la 4 decembrie 2017,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012(1) (MiFIR), în special articolul 32 alineatul (1) și articolul 50 alineatul (5),

–  având în vedere articolul 10 alineatul (1) și articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei(2),

–  având în vedere proiectul de standarde tehnice de reglementare referitoare la obligația de tranzacționare pentru anumite instrumente financiare derivate în temeiul MiFIR, prezentat de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) la 28 septembrie 2017 în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din MiFIR,

–  având în vedere scrisoarea de însoțire transmisă de către ESMA Comisiei la 28 septembrie 2017 cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare ale ESMA referitoare obligația de tranzacționare în temeiul MiFIR,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 12 decembrie 2017,

A.  întrucât regulamentul delegat stabilește, în anexă, clasele de instrumente financiare derivate care ar trebui să facă obiectul obligației de tranzacționare introduse de articolul 28 din MiFIR; întrucât instrumentele derivate supuse acestei obligații de tranzacționare pot fi tranzacționate numai pe o piață reglementată, în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare, al unui sistem organizat de tranzacționare sau într-un loc de tranzacționare dintr-o țară terță considerat echivalent de către Comisie;

B.  întrucât ESMA a transmis proiectul de standarde tehnice de reglementare (STR) la 28 septembrie 2017 alături de o scrisoare de însoțire adresată Comisiei, solicitând tuturor părților implicate să se angajeze să reducă termenele pentru a asigura îndeplinirea obiectivului politic privind aplicarea obligației de tranzacționare începând cu 3 ianuarie 2018; întrucât ESMA ia act, de asemenea, de faptul că un număr semnificativ de determinări de echivalență trebuie încă să fie finalizate înainte de intrarea în vigoare a obligației de tranzacționare;

C.  întrucât Parlamentul consideră că, având în vedere modificările aduse de Comisie textului, STR adoptate nu corespund proiectului de STR prezentat de ESMA și consideră că dispune de trei luni pentru a formula obiecții la proiectul de STR („perioada de control”);

D.  întrucât regulamentul delegat ar trebui să se aplice de la 3 ianuarie 2018, data intrării în vigoare a Directivei 2014/65/UE („MiFID II“) și a Regulamentului MiFIR, iar utilizarea întregii perioade de control de trei luni de care dispune Parlamentul ar depăși data intrării în vigoare a normelor privind obligația de tranzacționare;

E.  întrucât obligația de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate reprezintă un element important al angajamentelor convenite de liderii G20 la Pittsburgh în 2009;

F.  întrucât o publicare rapidă a regulamentului delegat în Jurnalul Oficial ar permite punerea în aplicare la timp a dispozițiilor aplicabile obligației de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate, precum și securitatea lor juridică;

G.  întrucât Parlamentul subliniază importanța finalizării, de către Comisie, a deciziilor de echivalare corespunzătoare înainte de intrarea în vigoare a obligației de tranzacționare;

H.  întrucât Parlamentul ia act de faptul că STR nu conțin dispoziții specifice privind tranzacțiile de tip „pachet” și că ar putea fi necesare orientări suplimentare din partea Comisiei și a ESMA cu privire la tratamentul aplicat pachetelor; întrucât Parlamentul consideră că aceste orientări ar trebui să fie în concordanță cu dispozițiile prevăzute de Directiva MiFID II „Quick Fix”,

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 173, 12.6.2014, p. 84.
(2) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.


Situația actuală a negocierilor cu Regatul Unit
PDF 333kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit (2017/2964(RSP))
P8_TA(2017)0490B8-0677/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană(1) și din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit(2),

–  având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017 după notificarea Regatului Unit în temeiul articolului 50 din TUE și anexa la Decizia Consiliului din 22 mai 2017 care stabilește directivele de negociere în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană,

–  având în vedere Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai Guvernului Regatului Unit din 8 decembrie 2017 privind progresele înregistrate în cursul etapei 1 a negocierilor în temeiul articolului 50 TUE cu privire la retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât scopul negocierilor între Uniunea Europeană (UE) și Regatul Unit (UK) desfășurate în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) este de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE, ținând cont de cadrul pentru viitoarea relație a Regatului Unit cu Uniunea, odată ce acesta nu mai este un stat membru;

B.  întrucât realizarea unei retrageri ordonate impune ca negocierile să aibă un calendar strict, astfel încât aspectele legate de separare ce decurg din retragerea iminentă a Regatului Unit să fie abordate într-o primă etapă, înainte ca negocierile să poată trece la a doua etapă;

C.  întrucât cele mai importante trei aspecte legate de separare privesc de departe drepturile cetățenilor UE cu reședința în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit cu reședința în UE-27, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord și circumstanțele unice și speciale cu care se confruntă insula Irlanda, și onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit față de UE;

D.  întrucât trebuie făcute progrese suficiente cu privire la toate aceste trei aspecte legate de separare înainte ca negocierile să poată trece la a doua etapă, și întrucât acest lucru trebuie realizat cât mai repede posibil pentru a exista timp suficient pentru cea de-a doua etapă a negocierilor;

E.  întrucât Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai Guvernului Regatului Unit arată că s-au înregistrat progrese suficiente;

F.  întrucât, în ceea ce privește drepturile cetățenilor, Regatul Unit:

   a acceptat faptul că toți cetățenii UE cu reședința legală în Regatul Unit, cât și cetățenii britanici care își au reședința legală într-un stat membru al UE-27, precum și membrii lor de familie respectivi din momentul retragerii se vor bucura de toate drepturile, astfel cum sunt stabilite de legislația UE și interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), având la bază măsurile de protecție care se stabilesc în acordul de retragere,
   a acceptat, în plus, ca persoanele care fac parte din familia de bază a cetățenilor în cauză și cele aflate într-o relație durabilă cu aceștia, actualmente domiciliate în afara statului gazdă, să fie protejate prin acordul de retragere și ca acest lucru să fie valabil și pentru copiii născuți în viitor și în afara statului gazdă,
   a acceptat ca continuarea drepturilor cetățenilor să fie garantată pentru durata vieții prin intermediul unei proceduri proporționale, care va face obiectul unor garanții adecvate, în conformitate cu conceptele juridice ale UE. Această procedură și aceste garanții vor fi stabilite în acordul de retragere,
   a acceptat faptul că procedurile administrative vor fi transparente, simplificate și fără probleme, că formularele vor fi scurte, simple și ușor de utilizat, și că cererile depuse simultan de membrii unei familii vor fi examinate împreună;
   a acceptat ca toate drepturile relevante întemeiate pe legislația Uniunii să fie menținute și prezentate în detaliu în acordul de retragere,
   a acceptat ca toate drepturile de securitate socială în conformitate cu legislația UE să fie menținute. Acest lucru include exportul tuturor prestațiilor exportabile,
   a acceptat ca dispozițiile referitoare la drepturile cetățenilor din cadrul acordului de retragere să fie încorporate într-un act juridic specific în Regatul Unit, astfel încât aceste drepturi să aibă efect direct;

G.  întrucât, în ceea ce privește Irlanda / Irlanda de Nord, Regatul Unit a asumat angajamentele necesare pentru a asigura, prin alinierea în materie de reglementare, că nu există nicio înăsprire a controalelor la frontieră, inclusiv:

   dacă este necesar, soluții specifice pentru Irlanda de Nord,
   angajamentul de a proteja Acordul din 1998 în toate părțile sale,
   asigurându-se că nu există niciun fel de diminuare a drepturilor pentru persoanele din Irlanda de Nord;

H.  întrucât, în ceea ce privește reglementarea financiară, Regatul Unit a precizat în mod adecvat ce obligații financiare va onora în calitate de stat membru care părăsește Uniunea;

I.  întrucât acest lucru nu înseamnă că toate chestiunile nesoluționate au fost rezolvate, nici nu indică ce poziție va lua Parlamentul atunci când se va ajunge la procedura de aprobare privind un acord final de retragere;

J.  întrucât ar trebui ca cea de-a doua etapă de negocieri să se concentreze, pe baza unor principii solide și lipsite de ambiguitate, asupra finalizării modalităților de retragere ordonată a Regatului Unit din Uniune, inclusiv posibilele mecanisme tranzitorii necesare pentru retragerea Regatului Unit; întrucât ar trebui să fie identificată, în acest context, o înțelegere generală asupra cadrului viitoarei relații;

K.  întrucât Regatul Unit și UE vor rămâne vecini apropiați și vor continua să aibă multe interese comune, chiar dacă Regatul Unit nu va mai fi un stat membru;

L.  întrucât o astfel de relație strânsă, sub forma unui acord de asociere între UE și Regatul Unit, ar putea fi considerată un cadru adecvat prin care aceste interese comune pot fi protejate și promovate, inclusiv o nouă relație comercială;

M.  întrucât avantajul unui acord de asociere constă în aceea că este un instrument flexibil, permițând cooperarea într-o gamă largă de domenii de politică;

N.  întrucât vor fi necesare dispoziții tranzitorii pentru a evita un scenariu de tip „Brexit dur” atunci când Regatul Unit părăsește UE, și pentru a acorda negociatorilor UE și ai Regatului Unit posibilitatea de a negocia un acord pentru o relație viitoare;

O.  întrucât, indiferent de rezultatul negocierilor pe tema viitoarei relații, nu poate exista niciun compromis între securitatea internă și externă, inclusiv cooperarea în domeniul apărării, pe de o parte, și viitoarele relații economice, pe de altă parte;

P.  întrucât observațiile de tipul celor făcute de David Davis, care a afirmat că rezultatul etapei 1 a negocierilor constituie o simplă „declarație de intenție”, riscă să submineze buna-credință care a fost construită pe parcursul negocierilor,

1.  salută raportul comun privind progresele înregistrate prezentat de negociatorii UE și ai Regatului Unit, care concluzionează că s-au realizat suficiente progrese în negocierile pentru acordul de retragere, și felicită negociatorul Uniunii cu privire la derularea negocierilor până în prezent;

2.  este de părere că raportul permite trecerea negocierilor la a doua etapă și recomandă Consiliului European să decidă în consecință, dar consideră că negocierile trebuie să fie conduse cu bună-credință și este de părere că negocierile nu pot avansa în a doua fază decât dacă Guvernul Regatului Unit respectă, de asemenea, pe deplin angajamentele asumate în Raportul comun și dacă aceste angajamente sunt pe deplin transpuse în proiectul de acord de retragere;

3.  subliniază, cu toate acestea, că există încă probleme nerezolvate în ceea ce privește asigurarea unei retrageri ordonate a Regatului Unit din UE, care trebuie să fie soluționate înainte de finalizarea acordului de retragere, și constată că, odată finalizat, acordul de retragere trebuie să fie prezentat într-un text juridic clar și lipsit de ambiguitate; subliniază că aceste chestiuni nesoluționate privesc:

   extinderea sferei de acoperire a drepturilor cetățenilor la viitorii parteneri,
   asigurarea faptului că procedura administrativă este minimală, are un caracter declarativ și gratuit, sarcina probei în cazul contestării declarației revenind autorităților britanice, și permite familiilor să inițieze procedura prin intermediul unui formular unic,
   asigurarea caracterului obligatoriu al deciziilor CJUE în legătură cu interpretarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor, precum și pentru rolul viitoarelor autorități naționale independente (ombudsman) create pentru a da curs plângerilor cetățenilor,
   garantarea drepturilor de liberă circulație în viitor în întreaga UE pentru cetățenii Regatului Unit rezidenți în prezent într-un stat membru al UE-27,
   asigurarea faptului că angajamentele asumate în ceea ce privește Irlanda de Nord / Irlanda sunt integral executabile;

4.  își rezervă, prin urmare, toate drepturile cu privire la acordul final de retragere, pentru care va trebui, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, să își dea aprobarea în cazul în care acest acord trebuie să intre în vigoare;

Un cadru pentru viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit

5.  reamintește că articolul 50 alineatul (2) din TUE prevede cadrul pentru viitoarea relație a UE cu statul membru care părăsește Uniunea care să fie luat în considerare de către Uniune atunci când negociază și încheie un acord de retragere;

6.  propune ca, în eventualitatea în care se ajunge la o înțelegere de ansamblu cu privire la cadrul pentru relația viitoare între UE și Regatul Unit, aceasta ar trebui să ia forma unei declarații politice, anexate la acordul de retragere;

7.  subliniază că acordul care stabilește noua relație dintre UE și Regatul Unit, și care are la bază cele menționate mai sus, nu poate fi negociat în mod oficial decât după ce Regatul Unit a părăsit UE și este o țară terță;

8.  subliniază faptul că va accepta un cadru pentru viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit ca parte a acordului de retragere numai dacă este strict în concordanță cu următoarele principii:

   o țară terță care nu se supune acelorași obligații ca un stat membru nu poate beneficia de aceleași avantaje ca un stat membru al Uniunii Europene sau ca o țară membră a SEE,
   protejarea integrității pieței interne și a celor patru libertăți, fără a permite o abordare sectorială,
   autonomia procesului decizional al UE,
   salvgardarea ordinii juridice a UE și a rolului CJUE,
   respectarea de către Regatul Unit a standardelor prevăzute de obligațiile internaționale, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale, precum și de legislația și politicile UE în domeniile mediului, schimbărilor climatice, protecției consumatorului, luptei împotriva evaziunii și a fraudei fiscale, concurenței loiale, protecției datelor și a vieții private, comerțului și drepturilor sociale și ale lucrătorilor, în special garanțiile împotriva dumpingului social, cu un mecanism clar de punere în aplicare pentru asigurarea conformității,
   salvgardarea acordurilor UE cu țări terțe și alte organizații, inclusiv a Acordului privind SEE,
   salvgardarea stabilității financiare a UE și conformitatea cu regimul și standardele de reglementare și de supraveghere, precum și aplicarea lor,
   un echilibru corect al drepturilor și obligațiilor, inclusiv contribuții financiare proporționale;

9.  solicită ca cadrul pentru viitoarea relație, rămânând în același timp în concordanță cu principiile menționate mai sus, să prevadă o relație cât mai strânsă cu putință între UE și Regatul Unit;

10.  reiterează faptul că un acord de asociere negociat și convenit între UE și Regatul Unit după retragerea Regatului Unit, în conformitate cu articolul 217 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar putea constitui un cadru adecvat pentru relația viitoare; sugerează că un astfel de acord, pe lângă cadrul său de guvernanță, care ar trebui să includă un mecanism solid și independent de soluționare a litigiilor, ar trebui să vizeze următorii patru piloni:

   relațiile comerciale și economice,
   cooperarea tematică,
   securitatea internă,
   politica externă și cooperarea în domeniul securității;

11.  reamintește faptul că mulți cetățeni din Regatul Unit și-au exprimat vehement opoziția față de pierderea drepturilor de care beneficiază în prezent în temeiul articolul 20 din TFUE; propune ca UE-27 să examineze o modalitate de atenuare a acestei pierderi în limitele dreptului primar al Uniunii, respectând pe deplin principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării;

Dispoziții tranzitorii

12.  reiterează faptul că dispozițiile tranzitorii care asigură securitatea juridică și continuitatea pot fi convenite doar în cazul în care conțin un echilibru just al drepturilor și obligațiilor, sunt limitate în timp, nedepășind trei ani și constau în prelungirea acquis-ului UE, inclusiv drepturile cetățenilor, cerând astfel ca actualele instrumente și structuri ale UE de reglementare, buget, supraveghere, chestiuni judiciare și de asigurare a respectării dispozițiilor să continue să se aplice Regatului Unit; ia act de faptul că Regatul Unit nu va mai face parte din instituțiile și organismele UE;

13.  afirmă că orice modificări ale acquis-ului UE care intră în vigoare pe parcursul perioadei de tranziție trebuie să se aplice automat în Regatul Unit în conformitate cu dispozițiile tranzitorii convenite între UE și Regatul Unit;

14.  insistă ca viitoarele acorduri comerciale pe care Regatul Unit le negociază după retragere cu țări terțe să poată intra în vigoare doar la sfârșitul perioadei în care se aplică dispozițiile tranzitorii;

15.  subliniază că perioada de tranziție, așa cum a fost convenită ca parte a acordului de retragere între UE și Regatul Unit, poate începe numai după intrarea în vigoare a acordului;

o
o   o

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale și Guvernului Regatului Unit.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0102.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0361.


Recomandare în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală
PDF 572kWORD 89k
Recomandarea Parlamentului European din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (2016/3044(RSP))
P8_TA(2017)0491B8-0660/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 116 și 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European(1),

–  având în vedere Decizia sa din 8 iunie 2016 privind constituirea unei Comisii de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, precum și competențele, componența și mandatul comisiei(2),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2015(3) și din 6 iulie 2016(4) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune(5),

–  având în vedere raportul Comisiei din 26 iunie 2017 privind evaluarea riscurilor privind spălarea banilor și finanțarea terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere (COM(2017)0340);

–   având în vedere exercițiul de inventariere și analiza lacunelor în materie de competențe ale unităților de informații financiare ale UE și obstacolele cu care se confruntă acestea în obținerea și schimbul de informații desfășurate de platforma unităților de informații financiare din UE, realizat de Platforma unităților de informații financiare a Uniunii Europene (Platforma FIU a UE) la 15 decembrie 2016,

–  având în vedere proiectul de recomandare a Comisiei de anchetă privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală,

–  având în vedere raportul final al Comisiei de anchetă privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (A8-0357/2017),

–  având în vedere articolul 198 alineatul (12) din Regulamentul său de procedură,

1.Generalități

1.  constată cu îngrijorare că scandalul „Panama Papers” a zdruncinat încrederea cetățenilor în sistemele noastre financiare și fiscale; subliniază cât de importante sunt restabilirea încrederii publicului și asigurarea unor sisteme fiscale echitabile și transparente, precum și a justiției fiscale și sociale; invită, în acest sens, Uniunea Europeană și statele sale membre să pună în aplicare și să-și consolideze în mod corespunzător instrumentele juridice pentru a transforma secretul în transparență, cooperare reciprocă și schimb de informații, precum și să combată în mod mai eficient spălarea banilor și îndeamnă statele membre să-și simplifice sistemele fiscale pentru a asigura o mai mare echitate în domeniul impozitării și să investească în economia reală;

2.  subliniază necesitatea urgentă de a redefini modelul de impozitare european pentru a limita concurența neloială între statele membre;

3.  regretă numărul de cazuri de administrare defectuoasă pe care Comisia de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a normelor de drept sau a administrării defectuoase în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală le-a descoperit în relație cu punerea în aplicare a legislației UE și subliniază puternica sa îngrijorare legată de încălcările celei de-a treia directive privind combaterea spălării banilor (a treia directivă CSB)(6) în ceea ce privește cooperarea din partea unităților de informații financiare (FIU); îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să-și consolideze eforturile, angajamentele, cooperarea și investițiile în resursele financiare și umane alocate pentru îmbunătățirea supravegherii și a aplicării normelor, nu numai în vederea prevenirii și combaterii mai eficace a practicilor ilegale, cum ar fi spălarea de bani, evaziunea fiscală și frauda fiscală, ci și pentru a preveni și a combate evitarea obligațiilor fiscale și planificarea fiscală agresivă, care, chiar dacă sunt legale, contravin spiritului legii; reamintește principiul previzibilității acuzațiilor; invită Comisia și statele membre să asigure că orice încălcare a legii este pedepsită în mod cuvenit; insistă asupra rentabilității eforturilor în acest sens;

4.  invită statele membre să adopte măsuri cu privire la cazurile raportate de spălare de bani și rapoartele de tranzacții suspecte în vederea efectuării unei anchete corespunzătoare de îndată ce autorităților le sunt aduse la cunoștință informațiile;

5.  reamintește cadrul UE privind rapoartele de tranzacții suspecte și subliniază necesitatea cooperării internaționale mai strânse între unitățile de informații financiare din UE și cele din afara UE; solicită, de asemenea, competențe de investigare sporite pentru organismele europene, în special Europol și Eurojust, în cazurile de spălare de bani;

6.  reamintește faptul că verificarea corespunzătoare a beneficiarilor reali finali este esențială pentru a evita utilizarea societăților fictive pentru spălarea de bani (astfel cum a indicat cazul „Azerbaijan Laundromat”); solicită, de asemenea, implementarea și aplicarea efectivă a directivei europene privind combaterea spălării banilor;

7.  solicită statelor membre să nu practice planificarea fiscală agresivă la nivelul ofertei prin promovarea publicitară și oferirea unor decizii fiscale și a unor avantaje sau prin adoptarea unor norme ad-hoc;

8.  invită toate jurisdicțiile care au transpus sau vor transpune recomandările OCDE privind combaterea erodării bazei impozabile și transferul profiturilor în legislația națională să respecte nu doar litera, dar și spiritul recomandărilor; reamintește că transparența este un instrument important pentru combaterea evaziunii fiscale, în special a planificării fiscale agresive;

9.  consideră regretabil faptul că, atât în legislația de la nivelul UE, cât și în cea de la nivel național privind evaziunea fiscală și combaterea spălării de bani, mai există încă multe lacune și consideră că se impune de urgență o punere în aplicare riguroasă și îmbunătățirea în continuare a legislației în vigoare; salută eforturile și progresele mari realizate de la izbucnirea scandalului „Panama Papers” în ceea ce privește elaborarea de noi propuneri legislative menite să creeze strategii favorabile incluziunii, dar regretă lipsa de voință politică în rândul anumitor state membre pentru realizarea unor progrese în domeniul reformelor și al asigurării aplicării legii, care ar produce schimbări reale;

10.  consideră regretabil faptul că, la nivelul Consiliului, chestiunile de politică fiscală sunt deseori blocate de anumite state membre; reiterează avertizările Comisiei TAXE1 conform cărora, dând fiecărui stat membru un drept de veto în ceea ce privește chestiunile fiscale, regula unanimității din cadrul Consiliului reduce motivația de a trece de la starea actuală la o soluție implicând o mai bună cooperare; invită din nou Comisia să aplice procedura prevăzută la articolul 116 din TFUE, care permite modificarea cerinței privind unanimitatea în cazurile în care Comisia constată că o diferență dintre actele cu putere de lege și actele administrative din statele membre denaturează condițiile de concurență de pe piața internă;

11.  observă că evitarea sarcinilor fiscale, evaziunea fiscală și spălarea de bani continuă să fie fenomene globale care impun, prin urmare, un răspuns cuprinzător, clar și coerent, bazat pe sprijin reciproc și pe o cooperare mai strânsă la nivelul UE și la nivel mondial; îndeamnă Comisia să își asume un rol de lider în lupta globală împotriva evitării obligațiilor fiscale, a evaziunii fiscale și a spălării de bani;

12.  ia act cu preocupare de lipsa unor măsuri ambițioase și concrete de combatere a paradisurilor fiscale; în acest sens, atrage atenția asupra faptului că doar îmbunătățirea transparenței nu va fi suficientă pentru a soluționa problema; subliniază, prin urmare, că trebuie insistat de urgență în favoarea cooperării internaționale și a unei abordări multilaterale în care trebuie să fie implicate țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare;

13.  face apel la statele membre și la instituțiile UE să sprijine și să promoveze un summit interguvernamental la nivelul ONU pentru a defini o foaie de parcurs și un plan de acțiune comun vizând eliminarea paradisurilor fiscale;

14.  subliniază că este necesar să se definească un concept privind sediile întreprinderilor digitale pentru a lua în considerare pe deplin digitalizarea mediului de afaceri și pentru a garanta că societățile care obțin venituri într-un stat membru fără să aibă un sediu fizic în acel stat membru sunt tratate în același fel ca societățile care dețin un sediu fizic; solicită, prin urmare, Comisiei să includă întreprinderile digitale în domeniul de aplicare al tuturor măsurilor fiscale și de combatere a evitării obligațiilor fiscale adoptate la nivel european;

15.  invită Comisia și statele membre să dea dovadă de inițiativă și să nu aștepte dezvăluiri ale mass-mediei pentru a trata aceste probleme ca priorități; reamintește că transparența nu poate fi sectorială;

16.  subliniază că trebuie să rămânem vigilenți pentru a garanta că Brexitul nici nu favorizează concurența fiscală între celelalte 27 de state membre pentru a atrage anumite industrii și servicii situate în Regatul Unit, nici nu conduce la relaxarea eforturilor de combatere a evaziunii fiscale din Regatului Unit, inclusiv din teritoriile sale de peste mări și din alte teritorii conexe; atrage atenția Comisiei asupra faptului că această dimensiune ar trebui să fie luată în considerare în mod corespunzător în cursul celei de a doua faze a Brexitului, la negocierea oricărui parteneriat sau acord comercial cu Regatul Unit;

17.  regretă decizia Comisiei de a pune capăt angajamentului său legat de raportul bienal anticorupție privind toate statele membre; ia act de faptul că monitorizarea combaterii corupției de către Comisie se va face prin intermediul semestrului european; este de părere că combaterea corupției ar putea fi eclipsată de alte probleme economice și financiare în cadrul acestui proces; solicită Comisiei să conducă prin puterea exemplului, reîncepând să publice raportul și angajându-se să adopte o strategie anticorupție mult mai credibilă și mai amplă;

18.  invită Comisia și statele membre să efectueze o evaluare a impactului cu privire la posibilitatea înregistrării obligatorii sau a interzicerii dreptului de proprietate, inclusiv pentru beneficiarii reali, asupra conturilor financiare și a societăților fictive de către resortisanții UE și întreprinderile din UE în țările incluse pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante și pe lista UE a țărilor cu deficiențe strategice în regimurile de combatere a spălării banilor, pentru a preveni evaziunea și frauda fiscală;

2.Evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale

2.1.Structurile offshore

19.  subliniază necesitatea urgentă de a se formula o definiție comună la nivel internațional a ceea ce constituie un centru financiar offshore (OFC), un paradis fiscal, o jurisdicție opacă, o jurisdicție fiscală necooperantă și o țară cu un risc ridicat în ceea ce privește spălarea de bani; solicită să se ajungă la un acord internațional cu privire la aceste definiții, fără a se aduce atingere publicării imediate a listei negre comune a UE; subliniază că aceste definiții presupun stabilirea unor criterii clare și obiective;

20.  reamintește statelor membre importanța normei generale anti-abuz în politica fiscală și încurajează autoritățile fiscale să utilizeze acest principiu în mod consecvent pentru a evita crearea de structuri în scopuri de fraudă fiscală și evaziune fiscală;

21.  consideră, în vederea promovării unei mai bune cooperări internaționale, că este esențial, de asemenea, să se mențină caracterul obiectiv din punct de vedere juridic al acestor definiții, precum și aplicarea lor, întrucât unele jurisdicții ar putea să adere la standardele convenite pe plan internațional fără a le aplica însă în practică; subliniază că aceste definiții nu ar trebui să fie influențate politic și ar trebui să motiveze jurisdicțiile care figurează în listă să adopte măsuri care să conducă la eliminarea lor de pe listă;

22.  reamintește că asumarea în mod oficial a unui angajament referitor la standardele convenite la nivel internațional reprezintă un prim pas, însă numai punerea corectă în aplicare a acestor standarde și eforturile reale vor reduce factorii de risc și vor combate cu succes spălarea banilor, frauda fiscală și evaziunea fiscală;

23.  reamintește că zonele de comerț liber și zonele de liber schimb nu trebuie folosite abuziv pentru a obține aceleași efecte ca și paradisurile fiscale sau a eluda normele internaționale în materie de transparență în scopul spălării de bani; invită Comisia să soluționeze problema reprezentată de zonele de liber schimb din Uniunea Europeană;

24.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a asigura faptul că structurile offshore care au unul sau mai mulți beneficiari reali în statele membre sunt supuse unor cerințe de audit și de dezvăluire a informațiilor privind conturile care sunt similare cu cele ce se aplică în jurisdicția europeană în care se află beneficiarul real;

25.  consideră că UE ar trebui să interzică întreținerea de relații comerciale cu structurile juridice stabilite în paradisuri fiscale dacă beneficiarul final nu poate fi identificat;

26.  invită Comisia să publice un raport public anual privind utilizarea fondurilor UE, precum și transferurile de bani de la Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) către structuri offshore, inclusiv numărul și natura proiectelor blocate, explicații privind motivele pentru blocarea proiectelor și acțiunile întreprinse ca urmare a acestui fapt, pentru a asigura că fondurile UE nu contribuie direct sau indirect la evitarea obligațiilor fiscale și la frauda fiscală;

2.1.1.O listă comună la nivelul UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante

27.  salută rolul de frunte al Comisiei în elaborarea criteriilor pentru înregistrarea pe o listă comună la nivelul UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante; își exprimă regretul cu privire la durata excesivă a acestui proces; invită Consiliul să nu reducă, ci să sporească gradul de strictețe a criteriilor pentru această listă; insistă ca toate criteriile propuse de Comisie să fie luate în considerare, inclusiv, dar nu numai, absența impozitului pe profit sau o rată a impozitului pe profit aproape de zero, și subliniază importanța acestora pentru ca lista să fie eficace și nearbitrară; consideră că criteriile de transparență ar trebui să se aplice pe deplin și că criteriile ar trebui să țină seama în mod corespunzător și de punerea în aplicare și de asigurarea respectării legii; invită Consiliul, pentru ca această listă să fie eficace și credibilă, să instituie sancțiuni comune severe și disuasive împotriva țărilor incluse în listă și subliniază că evaluarea fiecărei țări trebuie efectuată în condiții de transparență; invită Consiliul și Comisia să instituie un mecanism de revizuire transparent și obiectiv, în care să fie implicat și Parlamentul, pentru a actualiza lista în viitor; reamintește că scopul acestei liste este de a schimba comportamentul acestor jurisdicții față de spălarea de bani și de facilitarea fraudei fiscale;

28.  regretă faptul că lista comună a UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante, care a fost aprobată și publicată de Consiliu, se axează numai pe jurisdicțiile din afara UE, omițând țările din cadrul UE care au promovat și au facilitat în mod sistematic practici fiscale dăunătoare și care nu îndeplinesc criteriul fiscalității echitabile; subliniază că cel puțin patru state membre ar fi fost incluse pe această listă dacă li s-ar aplica aceleași criterii elaborate de UE, fapt demonstrat de o simulare efectuată de Oxfam; este îngrijorat de faptul că excluderea necondiționată a statelor UE din procesul de monitorizare afectează legitimitatea, credibilitatea și eficacitatea întregului proces;

29.  este de părere că, atunci când lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante va fi în vigoare, Comisia ar trebui să propună acte legislative de însoțire care să prevadă obligații armonizate pentru autoritățile fiscale din fiecare stat membru de a comunica anual date privind valoarea totală și destinația transferurilor de bani efectuate de fiecare stat membru către fiecare jurisdicție aflată pe listă;

30.  solicită ca sancțiunile să se aplice și societăților, băncilor și firmelor de contabilitate și avocatură, precum și consultanților fiscali despre care s-a dovedit că au fost implicați în activități ilegale, dăunătoare sau incorecte cu jurisdicțiile necooperante sau că au facilitat mecanisme fiscale ilegale, dăunătoare sau incorecte de impozitare a societăților, prin utilizarea unor instrumente juridice în aceste jurisdicții;

31.  regretă că în dosarul „Panama Papers” figurează și câțiva cetățeni, entități și persoane expuse politic din UE; încurajează statele membre să clarifice dacă aceste mențiuni au fost investigate în mod corespunzător și, dacă da, dacă constituie o încălcare a legislației naționale; subliniază că, din păcate, în mod similar, mulți cetățeni, entități și persoane expuse politic au refuzat, atunci când li s-a solicitat să coopereze cu Comisia de anchetă a Parlamentului pentru examinarea pretinsei încălcări a normelor de drept sau a administrării defectuoase în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, să furnizeze informații care ar fi putut fi utile în scopurile urmărite de această comisie;

32.  observă că, potrivit celor mai recente date privind investițiile străine directe publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Luxemburgul și Țările de Jos înregistrează împreună mai multe investiții din străinătate decât SUA, marea majoritate a acestora fiind investiții în entități cu scop special care nu au o activitate economică considerabilă, iar Irlanda înregistrează investiții din străinătate mai mari decât Germania sau Franța; subliniază că, potrivit Biroului Național de Statistică, investițiile străine în Malta se ridică la 1 474% față de dimensiunea economiei acestei țări; observă că, potrivit cercetărilor efectuate de Universitatea din Amsterdam, din toate investițiile realizate de societăți care au ajuns în paradisuri fiscale, 23% au tranzitat prin Țările de Jos; consideră că aceste date demonstrează clar că unele state membre facilitează activități excesiv de intense de transfer al profiturilor în detrimentul altor state membre;

33.  invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un raport de evaluare a regimurilor fiscale ale statelor membre și jurisdicțiilor lor dependente, regiunilor sau altor structuri administrative care facilitează evaziunea fiscală și frauda fiscală și pot avea un impact negativ asupra pieței unice;

2.1.2.O listă a UE cu țările terțe care prezintă un risc ridicat în ceea ce privește spălarea de bani

34.  regretă faptul că Comisia nu a realizat încă propria sa evaluare independentă pentru identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc și deficiențe strategice, astfel cum se prevede în dispozițiile directivei privind combaterea spălării banilor, ci s-a bazat doar pe lista furnizată de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), din care face parte și Comisia; regretă faptul că Comisia nu a răspuns în mod satisfăcător la solicitările Parlamentului în această privință;

35.  invită Comisia să-și intensifice activitatea cu privire la elaborarea propriei sale liste și să informeze Parlamentul în ceea ce privește punerea în aplicare a foii sale de parcurs și, mai ales, angajamentul său de a crește toate resursele de care grupul operativ are nevoie pentru prevenirea infracțiunilor financiare;

36.  consideră că este de importanță primordială ca obiectivele UE să fie mai ambițioase decât cele ale GAFI în această privință; observă în acest sens că sunt necesare investiții mai consistente în resursele umane și în cele financiare sau optimizarea repartizării lor în cadrul Comisiei în vederea consolidării procedurii de examinare;

37.  consideră că scopul acestei liste este de a încuraja jurisdicțiile să-și schimbe comportamentul în ceea ce privește spălarea de bani și finanțarea terorismului și de a descuraja alte state de la punerea în aplicare a unor politici similare, cu efecte potențial negative;

38.  invită Comisia ca, în vederea asigurării coerenței și a complementarității, să fie instituția centrală atât pentru lista țărilor terțe cu grad ridicat de risc întocmită cu scopul de a combate spălarea de bani, cât și pentru revizuirea listei europene a paradisurilor fiscale;

2.2.Alte acte legislative în materie fiscală

39.  salută noua legislație adoptată în ultimii doi ani ca reacție la „LuxLeaks”; salută angajamentul UE față de proiectul OCDE privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor; invită statele membre să transpună rapid legislația UE în sistemele lor juridice și să asigure respectarea acesteia;

40.  solicită un sistem ambițios de raportare publică pentru fiecare țară în parte, pentru a îmbunătăți transparența fiscală și controlul public al întreprinderilor multinaționale, întrucât acest lucru îi va permite publicului larg să aibă acces la informații privind profiturile realizate, subvențiile primite și impozitele plătite de aceste întreprinderi în jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea; îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord cu privire la propunerea de a iniția negocieri cu celelalte instituții ale UE pentru a adopta un sistem public de raportare pentru fiecare țară în parte, aceasta fiind o măsură esențială pentru asigurarea unei transparențe mai mari a informațiilor fiscale ale întreprinderilor față de toți cetățenii;

41.  subliniază că raportarea publică pentru fiecare țară în parte va permite investitorilor și acționarilor să ia în considerare politicile fiscale ale întreprinderilor atunci când iau hotărâri în cadrul reuniunilor acționarilor sau când decid să investească;

42.  reamintește că informațiile fiscale ar trebui să devină o componentă esențială a rapoartelor financiare prezentate de întreprinderi;

43.  îndeamnă Consiliul să ajungă rapid la un acord ambițios cu privire la cele două etape ale bazei de impozitare consolidate comune pentru întreprinderi; reamintește că, în plus față de reducerea costurilor pentru întreprinderi și pentru administrațiile fiscale din statele membre, acest lucru ar soluționa problema prețurilor de transfer și ar asigura o concurență mai loială în cadrul pieței unice; subliniază că armonizarea bazelor de impozitare este cea mai bună soluție pentru a pune capăt optimizării fiscale și planificării fiscale agresive prin mijloace legale; reamintește că este nevoie de o nouă definiție obligatorie pentru „sediul permanent”, cu scopul de a asigura faptul că impozitarea se face acolo unde se desfășoară activitatea economică și unde se generează valoare economică; subliniază că aceasta ar trebui însoțită de criterii obligatorii minime prin care să se stabilească dacă activitatea economică desfășurată este suficientă pentru a fi impozitată într-un stat membru, cu scopul de a evita problema pe care o reprezintă societățile de tip „cutie poștală”, în special ținând seama de provocările pe care le implică economia digitală;

44.  încurajează Comisia și statele membre să inițieze reforme mult mai ambițioase în domeniul fiscal;

45.  subliniază că, pentru ca impozitarea unitară să funcționeze ca un instrument care să pună capăt transferului de profituri, aceasta trebuie să aibă loc la nivel global și că punerea în aplicare a bazei de impozitare consolidate comune a întreprinderilor la nivelul UE implică riscul de a crea o situație în care pierderile actuale ale statelor membre ale UE în beneficiul restului lumii ar putea fi menținute, precum și riscul de a permanentiza exploatarea restului lumii de către unele state membre; observă că o abordare limitată strict la nivelul UE ar putea elimina stimulentele pentru transferul profiturilor în cadrul UE, dar ar putea duce la o mare creștere a stimulentelor și a ocaziilor de transfer al profiturilor în afara UE;

46.  reamintește recomandarea sa de a se asigura extinderea schimbului automat de informații privind deciziile fiscale la toate deciziile și de a se garanta accesul Comisiei la toate informațiile relevante, în vederea asigurării respectării normelor europene în domeniul concurenței(7);

47.  invită Comisia să prezinte cât de curând posibil o propunere legislativă de revizuire a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC)(8), pentru a intensifica cooperarea fiscală dintre statele membre prin introducerea unei obligații de a răspunde unor cereri grupate legate de chestiuni de natură fiscală, astfel încât o țară europeană să poată furniza toate informațiile necesare altor părți pentru ca acestea să poată urmări penal evazioniștii de la nivel transfrontalier; reamintește propunerea sa de modificare a DAC în vederea îmbunătățirii coordonării statelor membre în materie de audit fiscal(9);

48.  regretă că, potrivit normelor UE privind ajutoarele de stat, impozitele neplătite și recuperate de la beneficiarii unor ajutoare fiscale ilegale rămân în țara care a acordat ajutoarele, dar nu sunt transferate țărilor care au suferit o diminuare a bazelor lor de impozitare din cauza sistemelor fiscale care creează denaturări; invită, așadar, Comisia să elaboreze metodologii adecvate de calcul al pierderilor de venituri suferite de statele membre afectate și proceduri de recuperare adecvate prin care să se asigure repartizarea impozitelor neplătite către statele membre în care a avut loc efectiv activitatea economică în cauză;

49.  consideră că reformele fiscale trebuie să permită întotdeauna exercitarea controlului cetățenilor și să asigure accesul, informarea și formarea societății civile, în scopul participării lor active la elaborarea acestor politici, aceste lucruri neconstituind o practică obișnuită în prezent;

50.  subliniază, în plus, că legislația fiscală atât de la nivel național, cât și de la nivel european trebuie să fie simplificată și elaborată în așa fel încât să fie accesibilă oricărui cetățean, care să poată evita astfel acea complexitate care este utilă industriei evaziunii fiscale;

51.  invită Comisia să propună o revizuire a Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice(10), care să includă măsurile de prevenire a colaborării administrațiilor publice cu societățile care recurg la paradisuri fiscale;

52.  invită Comisia să realizeze, sub forma unui raport public, o evaluare cuprinzătoare a celor 19 ani de activitate a Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cu accent pe rezultatele obținute în ceea ce privește prevenirea apariției la nivel transfrontalier a unor regimuri dăunătoare privind impozitarea societăților; solicită realizarea unei reforme a Grupului de lucru pentru codul de conduită, care să se bazeze pe concluziile evaluării și să aibă ca rezultat creșterea transparenței și a eficienței activității acestuia, deoarece grupul trebuie să aibă un rol central în eforturile UE de a realiza îmbunătățiri în acest domeniu; solicită ca Parlamentul European să dobândească competențe de control și de responsabilitate în ceea ce privește grupul;

53.  invită Comisia să realizeze o listă a tuturor regimurilor dăunătoare cu privire la care Grupul de lucru pentru codul de conduită nu a putut ajunge la un acord și să publice această listă; invită Comisia să evalueze, până în 2020, impactul regimurilor fiscale favorabile pentru brevete care respectă abordarea bazată pe conexiune și să cuantifice, dacă se poate, impactul acestora asupra inovării și a pierderilor de la nivelul colectării impozitelor;

54.  regretă că în dosarul „Panama Papers” figurează și câteva state membre ale UE; invită Comisia să lanseze, în cooperare cu autoritățile fiscale, o evaluare extinsă a măsurilor fiscale potențial dăunătoare existente în statele membre care denaturează concurența și a măsurilor în vigoare de combatere a acestora, precum și a efectelor de propagare ale acestor măsuri asupra altor jurisdicții; solicită instituirea unui mecanism de control eficace, care să monitorizeze statele membre în ceea ce privește posibilele noi măsuri fiscale dăunătoare pe care le-ar putea introduce;

55.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a aborda chestiunea legată de conversiile transfrontaliere și transferurile sediilor și să elaboreze norme clare privind mutarea sediului unei societăți în UE, inclusiv norme pentru a combate societățile de tip „cutie poștală”;

56.  îndeamnă Comisia și toate statele membre să garanteze că se pune capăt practicii de inversiune fiscală, o practică prin care o corporație multinațională este cumpărată de o societate mai mică localizată într-un paradis fiscal și adoptă domiciliul legal al acesteia din urmă, astfel încât să își transfere sediul social și să reducă sarcina fiscală globală a întreprinderii combinate, un proces care este urmat de scindarea nerezonabilă a profiturilor prin realizarea de plăți deductibile în paradisul fiscal (sub formă de împrumuturi, redevențe și servicii, de exemplu), care au ca obiectiv evitarea impozitelor pe profiturile interne ale respectivei corporații multinaționale;

57.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție specială practicilor fiscale dăunătoare utilizate cel mai des, precum abuzurile legate de regimurile fiscale favorabile pentru brevete, instrumente derivate, SWAP-uri etc., folosite în scopul eludării fiscale;

58.  salută concluziile Comisiei din august 2016 privind ajutoarele de stat, conform cărora Irlanda a acordat în mod ilegal 13 miliarde EUR sub formă de scutiri necuvenite de taxe companiei Apple; pune în discuție decizia guvernului irlandez de a contesta această decizie în încercarea de a nu colecta suma datorată;

59.  invită statele membre să identifice și să înceteze toate utilizările oricăror forme de amnistiere fiscală care ar putea duce la spălare de bani și la evaziune fiscală sau care ar putea împiedica autoritățile naționale să folosească datele puse la dispoziție pentru a derula anchete cu privire la infracțiunile fiscale;

60.  își exprimă îngrijorarea cu privire la intențiile administrației SUA de a promova scutiri de taxe pentru marile corporații și o dereglementare financiară; invită Comisia să monitorizeze cu atenție reforma fiscală propusă în SUA, cunoscută sub numele de „Blueprint”, și posibilitatea ca în această țară să fie pusă în aplicare o amnistiere fiscală pentru a permite repatrierea profiturilor de către marile companii din domeniul tehnologic la un impozit foarte redus;

61.  solicită statelor membre să își consolideze administrațiile fiscale cu o capacitate adecvată de personal pentru a asigura colectarea eficientă a veniturilor fiscale și pentru a combate practicile fiscale dăunătoare, dat fiind faptul că lipsa resurselor și reducerile de personal, pe lângă lipsa unei formări adecvate, a instrumentelor tehnice și a competențelor de anchetă, au îngreunat semnificativ demersurile administrațiilor fiscale din unele state membre;

62.  constată un exemplu de sistem de evitare a obligațiilor fiscale în UE, așa-numita structură „Double Irish”, care va fi eliminată treptat până în 2020; invită toate statele membre să își monitorizeze tratatele privind dubla impunere, pentru a se asigura că mecanismele de evitare a sarcinilor fiscale nu sunt exploatate prin tratamentul fiscal neuniform;

63.  regretă faptul că nu există date statistice fiabile și obiective privind amploarea evaziuni fiscale și a evitării sarcinilor fiscale; subliniază importanța elaborării unor metodologii adecvate și transparente de cuantificare a dimensiunii acestor fenomene, precum și a impactului lor asupra finanțelor publice, a activităților economice și a investițiilor publice;

64.  invită Comisia să elaboreze orientări pentru a se distinge în mod clar între practicile ilegale și cele legale, chiar dacă contravin spiritului legii, în ceea ce privește evaziunea fiscală și evitarea sarcinilor fiscale pentru a asigura securitate juridică pentru toate părțile implicate; invită statele membre și țările terțe să prezinte o propunere prin care să se asigure că amenzile și sancțiunile pecuniare aplicate evazioniștilor și intermediarilor nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal;

65.  subliniază că aplicarea unei strategii fiscale responsabile trebuie considerată un pilon al responsabilității sociale a întreprinderilor și că practicile de evaziune fiscală, evitare a sarcinilor fiscale și planificare fiscală agresivă nu sunt compatibile cu responsabilitatea socială a întreprinderilor; invită din nou Comisia să includă acest element într-o strategie actualizată a UE privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;

66.  invită întreprinderile să facă din respectarea tuturor obligațiilor fiscale care le revin, fără să le evite în vreun fel, o parte integrantă a responsabilității lor sociale;

67.  repetă apelul Comisiei TAXE2 de a se crea în cadrul Comisiei Europene un nou Centru pentru coerența și coordonarea politicilor fiscale la nivelul Uniunii, care să evalueze și să monitorizeze la nivelul Uniunii politicile fiscale aplicate de statele membre și să garanteze că statele membre nu aplică noi măsuri fiscale dăunătoare; sugerează ca un astfel de centru să fie abilitat să monitorizeze măsura în care statele membre respectă lista comună de la nivelul UE a jurisdicțiilor necooperante și să asigure și să stimuleze cooperarea dintre administrațiile fiscale naționale (de exemplu, în relație cu formarea și schimbul de bune practici);

68.  reafirmă recomandarea Parlamentului(11) de creare a unui catalog de contramăsuri pe care Uniunea și statele membre ar trebui să le aplice în calitate de acționari și de finanțatori ai organismelor publice, ai băncilor și ai programelor de finanțare în raport cu societățile care recurg la paradisurile fiscale în scopul de a institui sisteme de planificare fiscală agresivă și, prin urmare, care nu respectă standardele Uniunii în materie de bună guvernanță în domeniul fiscal;

69.  invită din nou Comisia să modifice legislația europeană, inclusiv dispozițiile care privesc Statutul Băncii Europene de Investiții (BEI), Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), cele patru regulamente privind politica agricolă comună (PAC) și cele cinci fonduri structurale și de investiții europene (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime) pentru a interzice ca fondurile UE să ajungă la beneficiari finali sau la intermediari financiari despre care există dovezi că sunt implicați în evaziune fiscală sau planificare fiscală agresivă;

70.  invită Comisia și Consiliul să creeze un registru public obligatoriu standardizat al societăților europene pentru a obține informații actualizate și fiabile privind societățile și transparență prin acces transfrontalier la informații comparabile și fiabile legate de societățile din UE;

71.  recomandă Comisiei să evalueze impactul transferurilor transfrontaliere ale jucătorilor de fotbal asupra colectării veniturilor de către statele membre și să prezinte toate măsurile considerate relevante pentru abordarea pierderilor semnificative de venituri, inclusiv măsuri cu privire la intermediarii care facilitează astfel de transferuri;

72.  invită Comisia să nu încheie acorduri comerciale cu jurisdicții definite de UE ca paradisuri fiscale;

2.3.Schimbul de informații

73.  consideră regretabil faptul că dispozițiile din Directiva privind cooperarea administrativă (DAC), în vigoare în timpul perioadei la care se referă dezvăluirile legate de Panama Papers, nu au fost puse în aplicare efectiv și că volumul de informații și decizii care au făcut obiectul unor schimburi a fost foarte scăzut; reamintește că schimbul automat de informații între autoritățile fiscale reprezintă un instrument esențial cu care statele membre pot asigura asistența reciprocă în colectarea veniturilor fiscale și pot crea condiții echitabile; invită Comisia să prezinte propuneri de intensificare a cooperării fiscale dintre statele membre prin introducerea unei obligații de a răspunde unor cereri grupate legate de chestiuni de natură fiscală, astfel încât o țară europeană să poată furniza toate informațiile necesare altor părți pentru ca acestea să poată urmări penal evazioniștii de la nivel transfrontalier;

74.  este foarte îngrijorat din cauza faptului că numărul deciziilor fiscale emise de statele membre pentru societățile multinaționale a crescut în ultimii ani, în ciuda alarmării sociale declanșate de scandalul LuxLeaks;

75.  insistă ca Comisia să aibă acces, în conformitate cu normele referitoare la protecția datelor, la toate informațiile care au făcut obiectul unor schimburi în temeiul DAC, pentru a putea monitoriza și asigura corect punerea în aplicare a acestei directive; subliniază că aceste informații ar trebui să fie păstrate într-un registru central gestionat de Comisie, având în vedere competența sa exclusivă în domeniul concurenței;

76.  solicită ca schimburile de informații și prelucrarea și utilizarea acestora să se facă mai eficace la nivel global și insistă asupra faptului ca dispozițiile privind standardele comune de raportare (SCR) să fie puse în aplicare eficient și consecvent, trecându-se de la politica denunțării publice din cadrul sistemului de evaluări inter pares la un regim de sancțiuni; atrage atenția asupra faptului că în cadrul schimbului de informații dintre Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și statele semnatare participante trebuie să existe o reciprocitate; invită statele membre să susțină țările în curs de dezvoltare participante în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor standarde; subliniază că țările trebuie nu doar să își asume angajamentul de a respecta Standardul comun de raportare, ci și să pună în aplicare sistemul și să asigure calitatea înaltă a datelor furnizate; subliniază că actualul Standard comun de raportare are puncte slabe și salută faptul că OCDE lucrează la îmbunătățirea standardului pentru ca acesta să devină mai eficace; invită Comisia să contribuie la eliminarea lacunelor identificate;

77.  solicită consolidarea registrelor comerciale publice și a registrelor publice ale beneficiarilor reali, precum și a raportării specifice pentru fiecare țară pentru a depăși restricțiile impuse de schimbul de informații prevăzut în „Convenția multilaterală a OCDE privind punerea în aplicare a măsurilor aferente tratatelor fiscale în vederea prevenirii erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor” din iunie 2017, care acordă țărilor posibilitatea de a alege partenerii, ceea ce permite, în practică, bilateralismul;

78.  subliniază că schimbul automat obligatoriu de informații în ceea ce privește modalitățile de planificare fiscală posibil agresivă cu o dimensiune transfrontalieră (DAC6) ar trebui să fie accesibil nu doar autorităților fiscale;

79.  invită Comisia să asigure reciprocitatea în cadrul schimburilor de informații dintre UE și țările terțe care nu au aderat la standardele convenite pe plan internațional; subliniază necesitatea unor sancțiuni eficace aplicabile instituțiilor financiare care au clienți europeni și care nu respectă standardele privind schimbul automat de informații; consideră că într-o astfel de propunere ar trebui inclus un mecanism de soluționare a litigiilor pentru a soluționa eventualele conflicte dintre UE și țările terțe; recomandă din nou introducerea unui impozit reținut la sursă sau a unor măsuri cu efect asemănător pentru a evita situațiile în care profiturile ar părăsi UE neimpozitate;

80.  consideră că entitățile obligate să furnizeze informații către autoritățile fiscale trebuie să fie identice cu cele din Directiva privind combaterea spălării banilor, în special:

   (1) instituții de credit;
   (2) instituții financiare;
   (3) următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităților lor profesionale:
   (a) auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali;
   (b) notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele și pe seama clientului, la orice tranzacție financiară sau imobiliară, sau când acordă asistență pentru planificarea sau efectuarea tranzacțiilor pentru client referitoare la:
   (i) cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau entități comerciale;
   (ii) gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
   (iii) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;
   (iv) organizarea contribuțiilor necesare pentru crearea, funcționarea sau administrarea societăților;
   (v) crearea, funcționarea sau administrarea de fiducii, societăți, fundații sau structuri similare;
   (c) furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți care nu fac obiectul literei (a) sau (b);
   (d) agenți imobiliari;
   (e) alte persoane care comercializează bunuri, numai în măsura în care plățile sunt efectuate sau încasate în numerar și au o valoare de cel puțin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;
   (f) furnizorii de servicii de jocuri;

3.Spălarea de bani

3.1.Legislația privind combaterea spălării de bani

81.  subliniază că dispozițiile din DCSB ar trebui să fie puse în practică în mod efectiv și consecvent de către statele membre; invită Comisia și statele membre să asigure respectarea corespunzătoare a legii; invită Comisia să sporească și să asigure resursele necesare pentru sistemele de monitorizare existente; invită Comisia să aloce mai multe resurse grupului său operativ pentru a preveni infracțiunile financiare;

82.  subliniază că cadrul juridic al DCSB IV interzice pe deplin acțiunile anonime la purtător, care, cu excepția cazului în care sunt înregistrate în mod corespunzător, s-au dovedit a fi un instrument util pentru crearea de mecanisme internaționale de spălare a banilor; invită statele membre să pună în aplicare și să asigure respectarea în mod corespunzător a DCSB IV, care a intrat în vigoare la 26 iunie 2017; invită Comisia să monitorizeze transpunerea și aplicarea corespunzătoare a directivei;

83.  invită Comisia să declanșeze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru nerespectarea dreptului Uniunii, așa cum o arată cazul Panama Papers și alte divulgări de informații;

84.  subliniază că trebuie să existe registre actualizate periodic, standardizate, interconectate și accesibile public ale beneficiarilor reali (BO) ai societăților, fundațiilor, trusturilor și altor entități juridice similare pentru a se evita anonimatul beneficiarilor reali finali (UBO); solicită reducerea plafonului actual de deținere de acțiuni în definiția beneficiarilor reali; consideră că UE și statele membre trebuie să preia conducerea în promovarea standardelor de transparență privind beneficiarii reali finali în forurile internaționale;

85.  subliniază apelul lansat de reprezentanții FIU din Franța în Comisia de anchetă a Parlamentului privind examinarea pretinsei încălcări a normelor de drept și a administrării defectuoase în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală potrivit căruia, în conformitate cu recomandarea GAFI 26 privind supravegherea financiară, ar trebui să se prevadă în mod explicit la nivel european că autoritatea de supraveghere competentă poate supraveghea inclusiv entitatea-mamă a grupurilor;

86.  invită Comisia să supravegheze crearea cadastrelor accesibile publicului;

87.  solicită identificarea beneficiarilor reali, între care se numără toate persoanele fizice care dețin sau controlează în ultimă instanță o entitate juridică, alta decât o societate cotată pe o piață reglementată care face obiectul cerințelor de divulgare a informațiilor în conformitate cu dreptul Uniunii sau al unor standarde internaționale echivalente care asigură transparența corespunzătoare a informațiilor privind exercitarea dreptului de proprietate, prin deținerea directă sau indirectă a cel puțin unei acțiuni sau unități minime echivalente de participație în entitatea respectivă, inclusiv prin acțiuni la purtător, sau prin exercitarea controlului prin alte mijloace;

88.  constată că banii iliciți depozitați prin răscumpărarea acestor tranzacții sunt transformați în fonduri legitime care provin din tranzacții legitime; insistă, așadar, asupra faptului că este necesar ca normele de combatere a spălării banilor să fie extinse și pe piața imobiliară în scopul prevenirii unor noi fenomene ilicite;

89.  subliniază necesitatea de a se îmbunătăți aplicarea măsurilor de precauție privind clientela (CDD), pentru a se asigura o evaluare adecvată a riscurilor legate de profilul clienților; subliniază că, inclusiv în cazul externalizării, obligația privind CDD ar trebui să intre întotdeauna în responsabilitatea entităților cu obligații de raportare; solicită ca această responsabilitate să fie clară și să se prevadă sancțiuni în caz de neglijență sau de conflicte de interese dacă se recurge la externalizare; consideră, de asemenea, că printre entitățile care au obligații de raportare ar trebui incluși, printre altele, agenții imobiliari, pentru a se asigura aplicarea în măsură egală a dispozițiilor privind CDD atât entităților reglementate, cât și celor actualmente nereglementate; solicită armonizarea CDD la nivelul UE, aceste proceduri căpătând o formă adecvată pentru a garanta respectarea lor;

90.  consideră că sancțiunile pentru spălarea de bani, evaziune fiscală și fraudă fiscală ar trebui să fie mai severe și disuasive și că statele membre ar trebui să recurgă la abordarea bazată pe riscuri atunci când alocă resurse pentru combaterea acestor practici ilegale; salută, în acest sens, propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (COM(2016)0826); invită statele membre să examineze oportunitatea de a interzice negocierile judiciare în cazurile foarte grave de fraudă fiscală; observă, totuși, că UE și statele membre ar trebui să elaboreze în același timp măsuri destinate fiecărei categorii de entități care au obligații de raportare prin care acestea să fie descurajate de la astfel de activități, iar aceste activități să nu mai fie profitabile; invită statele membre să reexamineze termenele de prescripție pentru spălarea de bani, pentru a evita astfel prescripțiile datorate lipsei de măsuri din partea autorităților competente;

91.  solicită introducerea la nivel european a unui mecanism de monitorizare eficient, care să se aplice jurisdicțiilor conectate, având în vedere că evaluările inter pares din cadrul GAFI și evaluările reciproce regulate pot fi ușor influențate de favorizări de natură politică sau de altă natură;

92.  subliniază că este necesar să se convină la nivelul UE asupra unei definiții comune a noțiunii de „persoană expusă politic”;

93.  solicită o definiție armonizată la nivelul UE a noțiunii de „infracțiune fiscală” și crearea unui instrument separat de drept penal care să fie adoptat în temeiul articolului 83 alineatul (2) din TFUE sau, dacă nu, în temeiul articolului 116 din TFUE, în cazul în care statele membre nu pot ajunge la un acord privind eliminarea denaturării condițiilor de concurență pe piața internă; solicită armonizarea la nivelul UE a definiției infracțiunilor premergătoare spălării de bani și limitarea derogărilor de care statele membre se pot folosi pentru a refuza să colaboreze și să facă schimb de informații; reamintește poziția sa privind revizuirea celei de a 4-a și a 5-a directive privind combaterea spălării banilor pentru a decupla infracțiunile fiscale de cerința de a fi pasibil de pedeapsă prin privarea de libertate sau un ordin de reținere;

94.  este îngrijorat din cauza adoptării de programe de cetățenie pentru rezidenții din afara UE, așa numitele „vize de aur” sau „programe pentru investitori” destinate resortisanților din țări terțe, care oferă cetățenie în schimbul unor investiții financiare, fără efectuarea CDD sau efectuarea necorespunzătoare a CDD; invită Comisia să evalueze respectarea de către statele membre a DCSB și a altor acte legislative conexe ale UE atunci când se acordă cetățenia în cadrul unor astfel de programe;

95.  invită Comisia și Consiliul să ia în serios revizuirea ambițioasă de către Parlament a DCSB IV (COM(2016)0450) pe care Comisiile pentru afaceri economice și monetare și pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne ale Parlamentului au votat-o la 28 februarie 2017(12) și care ar elimina multe din lacunele actuale și ar consolida puternic actuala legislație privind spălarea banilor, limitând, de exemplu, definiția beneficiarilor reali, interzicând persoanelor cu funcții de conducere de rang superior, directorilor desemnați și altor reprezentanți să fie identificați ca beneficiari reali, cu excepția cazului în care aceștia îndeplinesc criteriile, acordând acces public deplin la registrele beneficiarilor reali ale societăților și trusturilor și aplicând un mecanism de sancționare mai eficient pentru încălcarea DCSB; îndeamnă, prin urmare, Comisia și Consiliul să nu relativizeze această propunere solidă a Parlamentului în timpul negocierilor în curs din cadrul trilogului;

96.  solicită o axare politică și normativă mai puternică pe riscurile emergente legate de noile tehnologii și produse financiare, cum ar fi instrumentele derivate, swap-urile și monedele virtuale(13);

97.  invită Comisia să evalueze posibilitatea valorificării potențialului oferit de noile tehnologii, cum ar fi identitatea digitală unică, pentru a ușura identificarea cazurilor grave de infracțiune financiară, asigurând, totodată, respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului la viață privată;

98.  solicită evaluarea urgentă de către Comisie a implicațiilor pentru spălarea de bani și infracțiunile fiscale care rezultă din activitățile legate de jocuri online, monede virtuale, criptomonede, aplicații blockchain și tehnologii FinTech; invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere posibile măsuri, inclusiv acte legislative, prin care să se creeze un cadru de reglementare pentru aceste activități cu scopul de a limita instrumentele de spălare de bani;

99.  solicită insistent să fie confiscate bunurile generate de activități infracționale; solicită, în acest sens, să fie adoptat rapid regulamentul privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de înghețare și de confiscare, pentru a se facilita recuperarea transfrontalieră a bunurilor obținute în urma activităților infracționale; subliniază că instrumentul juridic propus de Comisie va permite o cooperare mai bună și o recunoaștere mai facilă a acestor ordine, respectând, totodată, principiul subsidiarității;

100.  subliniază că este nevoie și de măsuri pentru a alinia strategiile naționale cu cele ale agențiilor și organismelor europene, cum ar fi Europol, Eurojust și OLAF; insistă asupra faptului că, pentru a facilita această colaborare, obstacolele juridice care împiedică schimburile de informații ar trebui să fie eliminate;

101.   salută recenta decizie luată de guvernul Portugaliei de a interzice emiterea de acțiuni la purtător și de a converti cele existente în titluri de valoare nominală și îndeamnă Comisia să propună o legislație la nivelul UE în același scop;

102.   solicită un control mult mai strict din partea autorităților competente asupra evaluării calificării și a corectitudinii membrilor consiliului de administrație și acționarilor instituțiilor de credit din UE; consideră că trebuie introduse condiții care să le permită autorităților competente să efectueze o supraveghere continuă a criteriilor de evaluare ale acționarilor și membrilor consiliilor de administrație deopotrivă, care, în prezent, fac foarte dificilă revocarea aprobării după ce aceasta a fost acordată; consideră, de asemenea, că ar trebui extinse calendarele și flexibilitatea de depunere a unor obiecții împotriva achizițiilor, în special în cazul în care este necesar ca autoritățile competente să efectueze propriile investigații cu privire la informațiile furnizate în legătură cu evenimentele din țările terțe și cu persoanele expuse politic;

3.2.Unitățile de informații financiare (FIU)

103.  consideră că prin armonizarea statutelor și a funcționării FIU europene s-ar îmbunătăți schimbul de informații; invită Comisia să demareze un proiect în cadrul platformei FIU pentru a identifica sursele de informare la care FIU au în prezent acces; invită Comisia să emită orientări cu privire la modul de asigurare a unei convergențe sporite a funcțiilor și atribuțiilor FIU europene, identificând un domeniu de aplicare și un conținut comun minim al informațiilor financiare, administrative și de aplicare a legii pe care FIU ar trebui să le obțină și să le poată partaja între ele; consideră că respectivele orientări ar trebui să includă și explicații pentru o înțelegere comună a funcțiilor de analiză strategică ale FIU;

104.  consideră că, pentru a fi mai eficiente, toate FIU europene ar trebui să aibă acces nelimitat și direct la toate informațiile legate de atribuțiile lor de la entitățile care au obligații de raportare și la registre; de asemenea, FIU ar trebui să fie în măsură să obțină astfel de informații pe baza unei cereri înaintate de o altă FIU din Uniune și să facă schimb de informații cu FIU solicitantă;

105.  sugerează statelor membre ca, la punerea în aplicare a DCSB, să elimine cerința ca FIU să obțină o autorizare de la o terță parte pentru a face schimb de informații cu o altă FIU în scopuri de informare, pentru a favoriza schimbul de informații între FIU; invită Comisia să emită orientări privind dispozițiile generale din DCSB, în special privind necesitatea de a face schimb de informații „în mod spontan și prompt” cu alte FIU;

106.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească comunicarea dintre autoritățile relevante competente de la nivel național, dar și dintre FIU din diferitele state membre; invită Comisia să instituie la nivelul UE un sistem de valori de referință pentru standardizarea informațiilor care trebuie colectate și care vor face obiectul schimburilor și pentru îmbunătățirea cooperării dintre FIU; subliniază că printre aceste măsuri trebuie să se afle consolidarea FIU.net din cadrul Europol, dar și a Europol în sine, în special pentru a permite extragerea de informații și statistici privind fluxurile de informații, activitățile și rezultatele analizelor efectuate de FIU, precum și a competențelor și resurselor Eurojust destinate combaterii spălării de bani și a evaziunii fiscale; solicită, de asemenea, statelor membre să sporească resursele umane, financiare și tehnice din cadrul FIU pentru a întări capacitatea acestora de anchetare și de cooperare în vederea prelucrării și a exploatării corespunzătoare a numărului mare de rapoarte de tranzacții suspecte (RTS);

107.  constată că limitarea scopului utilizării informațiilor schimbate de FIU ar trebui revizuită și unificată la nivelul UE și la nivel mondial, astfel încât să fie posibilă utilizarea informațiilor pentru combaterea infracțiunilor fiscale și în scopuri probatorii;

108.  insistă ca numirile în funcțiile de conducere din cadrul FIU să fie independente, să nu fie expuse unor influențe politice, să fie bazate pe calificări profesionale și ca procesul de selecție să fie transparent și supravegheat; subliniază necesitatea unor norme comune cu privire la independența instituțiilor care răspund de aplicarea normelor în ceea ce privește frauda fiscală și spălarea de bani, precum și necesitatea asigurării independenței depline a organismelor de aplicare a legii în luarea măsurilor pe baza rapoartelor FIU;

109.  invită Comisia să verifice dacă această obligație este respectată în mod corespunzător în toate statele membre;

110.  reiterează poziția sa legată de DCSB V în ceea ce privește crearea unei FIU europene și necesitatea de a asigura un sistem eficace și coordonat de schimb de informații, precum și baze de date centralizate; subliniază necesitatea de a susține FIU din statele membre, în special în cazurile transfrontaliere;

111.  insistă asupra faptului că autoritățile competente nu ar trebui să aștepte să fie copleșite de utilizarea sporită a tehnologiilor digitale de către consilierii fiscali și contribuabili; consideră că autoritățile competente ar trebui să dezvolte în mod corespunzător propriile instrumente și capacități de investigare; consideră că acestea ar putea oferi autorităților competente noi oportunități în ceea ce privește problema recurentă a alocării resurselor sau pentru a îmbunătăți cooperarea între acestea;

4.Intermediarii

112.  regretă faptul că, în prezent, intermediarii sunt reglementați în UE într-un mod neomogen; invită Consiliul să examineze și să adopte rapid propunerea Comisiei privind schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal în ceea ce privește acordurile transfrontaliere raportabile (COM(2017)0335), pentru a face obligațiile de raportare ale intermediarilor mai stricte; încurajează statele membre să analizeze potențialele beneficii ale extinderii domeniului de aplicare al directivei la cazurile pur interne;

113.  subliniază necesitatea ca această propunere să elimine lacunele care au potențialul de a permite planificarea fiscală agresivă prin elaborarea de noi norme vizând intermediarii implicați în astfel de practici;

114.  observă că administrarea de patrimoniu se face în continuare în mare parte nereglementat și că ar trebui instituite norme și standarde internaționale cu caracter obligatoriu pentru o egalizare a condițiilor competitive și pentru o mai bună reglementare și definire a acestei profesii; invită în acest context Comisia să preia inițiativa în toate forurile internaționale relevante în vederea creării de astfel de standarde și norme;

115.  admite că supravegherea ar trebui să se desfășoare în contextul autoorganizării și autoreglementării; invită Comisia să evalueze necesitatea unor acțiuni punctuale din partea UE, inclusiv posibilitatea elaborării de acte legislative, pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a autoreglementării entităților care au obligații de raportare, adică prin intermediul unei autorități de reglementare/supraveghere separate și independente;

116.  invită Comisia - în colaborare cu statele membre și autoritățile de supraveghere - să emită orientări în vederea standardizării formatelor de raportare pentru entitățile cu obligație de raportare, în scopul de a facilita prelucrarea și schimbul de informații de către FIU;

117.  solicită măsuri de reglementare a intermediarilor fiscali care să-i determine pe aceștia să se abțină de la operațiuni de evaziune fiscală și evitare a sarcinilor fiscale și de la protejarea beneficiarilor reali;

118.  solicită, în cazul în care intermediarul este stabilit în afara teritoriului UE, ca respectivul contribuabil să fie obligat să transmită în mod direct aranjamentele sale în materie de planificare fiscală potențial agresive, înainte de punerea în aplicare a acestora, autorităților fiscale din țara sa, astfel încât acestea să poată răspunde riscurilor fiscale prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare;

119.  consideră că norme mai riguroase privind rolul intermediarilor ar aduce beneficii industriei în ansamblu, deoarece intermediarii cinstiți nu vor mai fi dezavantajați de concurența neloială, astfel separându-se grâul de neghină;

120.  solicită sancțiuni mai eficiente, disuasive și proporționale la nivelul UE și la nivelul statelor membre împotriva băncilor și a intermediarilor care sunt implicați în mod conștient, din proprie inițiativă și sistematic în scheme fiscale sau de spălare a banilor ilegale; subliniază că sancțiunile ar trebui să vizeze societățile însele, precum și angajații de la nivelul conducerii și membrii consiliilor de administrație responsabili de aceste scheme; subliniază că sancțiunile substanțiale sunt esențiale și consideră că recurgerea la un regim de expunere publică pentru cazurile confirmate i-ar putea descuraja pe intermediari de la a-și evita obligațiile și ar putea stimula respectarea normelor;

121.  invită statele membre să se asigure că sectoarele cele mai expuse riscurilor generate de schemele opace de proprietate efectivă (așa cum sunt acestea identificate în evaluarea de către Comisie a riscurilor de spălare a banilor) sunt monitorizate și supravegheate în mod eficace; solicită statelor membre să ofere orientări cu privire la factorii de risc care rezultă din tranzacțiile care implică consilieri fiscali, auditori, contabili externi, notari și alți profesioniști independenți din domeniul juridic;

122.  solicită o mai bună aplicare a normelor legate de spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală și ca acestea să aibă un efect disuasiv prin creșterea vizibilității publice, în special prin îmbunătățirea statisticilor publice privind măsurile de executare în ceea ce privește profesioniștii care oferă consiliere fiscală și privind spălarea banilor;

123.  subliniază că este necesar să se intensifice controlul, supravegherea și coordonarea schemelor naționale de certificare a intermediarilor care desfășoară activități profesionale în domeniul fiscal în UE; invită statele membre să retragă autorizații dacă se demonstrează că intermediarii sunt implicați în promovarea activă sau facilitarea evaziunii fiscale transfrontaliere, planificării fiscale agresive și spălării de bani;

124.  invită Comisia să evalueze dacă autoritățile competente din statele membre s-au conformat procedurilor de autorizare a intermediarilor prevăzute deja în legislația Uniunii, de exemplu, în Directiva privind cerințele de capital IV;

125.  solicită sectorului să adopte o metodologie prin care privilegiul secretului profesional în relația client-avocat nu împiedică raportarea adecvată a RTS sau raportarea altor activități potențial ilegale, fără a aduce atingere drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiilor generale ale dreptului penal sau să îmbunătățească metodologia existentă în același sens;

126.  invită statele membre să introducă măsuri care să descurajeze intermediarii cu sediul în UE să fie activi în jurisdicțiile incluse pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante și pe lista UE a țărilor cu deficiențe strategice în ceea ce privește regimurile AML/CFT, de exemplu prin excluderea lor de la achizițiile publice; invită, de asemenea, Comisia să realizeze o evaluare de impact privind posibilitatea de a interzice intermediarilor cu sediul în UE să fie activi în jurisdicții incluse pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante și pe lista UE a țărilor cu deficiențe strategice în ceea ce privește regimurile AML/CFT;

127.  subliniază că, în vederea îmbunătățirii cooperării internaționale, cerințele de audit și de contabilitate ar trebui coordonate la nivel mondial pentru a descuraja firmele de contabilitate și de audit să participe în cadrul unor structuri fiscale ilegale; consideră, în acest sens, că punerea în practică mai eficace a standardelor internaționale de contabilitate ar trebui considerată un instrument eficient;

4.1.Băncile

128.  încurajează toate statele membre să instituie, așa cum se recomandă în DCSB IV, sisteme de registre ale conturilor bancare sau sisteme electronice de recuperare a datelor, care ar asigura accesul unităților de informații financiare (FIU) și al autorităților competente la informații privind conturile bancare; recomandă să se ia în considerare posibilitatea standardizării și a interconectării registrelor naționale ale conturilor bancare, care ar trebui să conțină toate conturile bancare legate de persoanele juridice sau fizice, cu scopul de a facilita accesul autorităților competente și al FIU;

129.  recomandă ca un astfel de registru al conturilor să înregistreze și să publice statistici privind tranzacțiile cu paradisurile fiscale și cu țările cu risc ridicat și să claseze informațiile în funcție de tranzacțiile cu părțile afiliate și de cele cu părțile neafiliate și pentru fiecare stat membru;

130.  ia act de constatările potrivit cărora băncile au fost implicate în patru tipuri de activități, și anume punerea la dispoziție și gestionarea structurilor offshore, asigurarea de conturi bancare pentru entitățile offshore, furnizarea altor produse financiare și exercitarea rolului de bancă corespondentă(14); subliniază faptul că este important să se adopte măsuri pentru ca legislația privind băncile corespondente să devină mai clară și mai strictă în ceea ce privește remiterea fondurilor către jurisdicțiile offshore și necooperante, cu obligația de a înceta activitățile în cazul în care nu sunt furnizate informații privind beneficiarul real;

131.  solicită aplicarea strictă de sancțiuni eficace băncilor, care să prevadă suspendarea sau revocarea licențelor bancare ale instituțiilor financiare a căror implicare în promovarea sau facilitarea cazurilor de spălare de bani, de evaziune fiscală sau de planificare fiscală agresivă a fost demonstrată;

132.  subliniază importanța unei mai bune coordonări între sediul central și filialele băncilor atât în cadrul UE, cât și cu țările terțe, în scopul de a se asigura respectarea deplină a codurilor interne de conduită și a legislației privind combaterea spălării banilor;

133.  relevă faptul că verificările efectuate în cadrul supravegherii bancare la nivel național trebuie să fie sistematice și nu trebuie să se bazeze pe verificări prin sondaj, pentru a se asigura punerea în aplicare integrală a normelor privind combaterea spălării banilor în cadrul tuturor băncilor;

134.  solicită acordarea unor competențe suplimentare Băncii Centrale Europene (BCE) și Autorității Bancare Europene (ABE), astfel încât acestea să poată să efectueze verificări periodice de conformitate (atât anunțate în prealabil, cât și neanunțate) în sectorul bancar al UE, în locul sistemului actual în care controalele sunt efectuate numai atunci când un caz concret este cercetat sau a devenit public;

135.  solicită să se analizeze fezabilitatea autorizării efectuării unui control bancar de către autoritățile de supraveghere în cazul în care titularul unui cont nu este cunoscut după nume;

136.  salută analiza actuală a riscului și a vulnerabilităților din sistemul financiar al UE; subliniază importanța identificării noilor tehnologii și produse financiare care ar putea fi folosite ca instrumente pentru spălarea banilor; solicită ca, pe baza rezultatelor acestei analize, în toate propunerile noi să fie incluse dispoziții de combatere a spălării banilor care să vizeze aceste tehnologii noi, inclusiv FinTech;

137.  solicită crearea unui jurământ al bancherului, după exemplul olandez, sub forma unui angajament voluntar al sectorului de a nu avea legături cu paradisurile fiscale;

4.2.Avocații

138.  reamintește că secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților și nici pentru a acționa în contradicție cu spiritul legii; solicită să se garanteze faptul că privilegiul de secret în relația client-avocat nu îngreunează raportarea adecvată a tranzacțiilor potențial ilegale, fără a aduce atingere drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiilor generale ale dreptului penal; invită statele membre să emită orientări privind interpretarea și aplicarea privilegiului juridic profesional și să adopte o linie de demarcație clară între consilierea juridică tradițională și avocații care acționează în calitate de operatori financiari;

139.  subliniază că un avocat care desfășoară o activitate într-un domeniu care depășește sarcina sa specifică de apărare sau de reprezentare în justiție și de consiliere juridică poate, în anumite împrejurări legate de menținerea ordinii publice, să facă obiectul obligației de a transmite autorităților anumite informații pe care le cunoaște;

140.  subliniază că avocații care oferă consiliere clienților ar trebui să poarte aceeași răspundere juridică pentru conceperea unor planuri de evaziune fiscală și a unor strategii de planificare fiscală agresivă care sunt pedepsite prin lege sau pentru crearea de sisteme financiare în scopul spălării de bani; subliniază că, în cazul în care devin complici la fraude, aceștia trebuie să facă în mod sistematic obiectul sancțiunilor penale și al măsurilor disciplinare;

4.3.Contabilitatea

141.  subliniază că, în vederea îmbunătățirii cooperării internaționale, cerințele aplicabile activității de audit și de contabilitate ar trebui să fie mai bine coordonate la nivel mondial, cu respectarea standardelor europene de legitimitate democratică, transparență, responsabilitate și integritate, pentru a descuraja firmele de contabilitate și de audit, precum și consilierii individuali să elaboreze structuri de evaziune fiscală, planificare fiscală agresivă sau spălare de bani; solicită să se pună în aplicare în mod corespunzător pachetul privind auditul(15) care a fost adoptat recent și să se utilizeze structura instituțională oferită de Comitetul organismelor europene de supraveghere a auditorilor (COESA) pentru cooperarea dintre organismele naționale de supraveghere a auditorilor de la nivelul UE, în vederea consolidării capacității de supraveghere a auditorilor la nivelul UE; consideră, în acest sens, că punerea în practică mai eficace a standardelor internaționale de contabilitate ar trebui percepută ca un instrument eficient pentru a asigura respectarea standardelor europene în materie de transparență și responsabilitate;

142.  observă faptul că definiția actuală a UE privind controlul necesar pentru crearea unui grup de întreprinderi ar trebui să se aplice firmelor de contabilitate care fac parte dintr-o rețea de firme asociate prin acorduri contractuale obligatorii din punct de vedere juridic care prevăd deținerea în comun a unui nume sau a pieței de comercializare, a standardelor profesionale, a clienților, a serviciilor de asistență, a mecanismelor de finanțare sau a asigurărilor de responsabilitate civilă profesională, astfel cum se prevede în Directiva 2013/34/UE(16) privind situațiile financiare anuale;

143.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru separarea firmelor de contabilitate și a furnizorilor de servicii financiare sau fiscale, precum și pentru toate serviciile de consiliere, inclusiv un regim de incompatibilitate al Uniunii pentru consultanții fiscali, pentru a-i împiedica pe aceștia să opereze concomitent la nivelul autorităților publice fiscale și al contribuabililor și pentru a preveni alte conflicte de interese;

4.Fiduciile, societățile fiduciare și alte construcții juridice similare

144.  condamnă ferm utilizarea abuzivă a fiduciilor, a societăților fiduciare și a altor construcții juridice similare ca instrumente pentru spălarea banilor; solicită, prin urmare, norme clare care să faciliteze identificarea directă a beneficiarilor reali și, de asemenea, să se impună obligația înregistrării fiduciilor în formă scrisă, în statul membru în care acestea funcționează sau sunt create/administrate;

145.  solicită să se creeze registre ale beneficiarilor reali care să fie standardizate, actualizate în mod periodic, accesibile publicului și interconectate la nivelul UE și care să conțină date referitoare la toate părțile participante la societățile fiduciare comerciale și necomerciale, la fiducii, fundații și alte construcții juridice similare, pentru a pune bazele unui registru global;

146.  subliniază că registrul UE privind fiduciile ar trebui să cuprindă:

   (a) administratorii fiduciari, inclusiv numele, adresele, precum și numele și adresele tuturor persoanelor în numele cărora acționează;
   (b) contractul de fiducie;
   (c) toate protocoalele de intenție;
   (d) numele și adresa constituitorului;
   (e) numele oricărui executor și instrucțiunile pe care le deține;
   (f) conturile anuale ale fiduciei;
   (g) detalii privind toate distribuirile și alocările aferente fiduciilor, cu numele și adresele tuturor beneficiarilor;
   (h) intermediarii desemnați, inclusiv numele și adresele acestora;

147.  solicită Comisiei să evalueze în ce măsură zonele economice libere („freeports”) și acordarea de licențe pentru nave ar putea fi utilizate în mod abuziv în scopuri de evaziune fiscală și, dacă este cazul, să prezinte o propunere corespunzătoare pentru atenuarea acestor riscuri;

5.Aspecte legate de țările terțe

148.  subliniază că este necesară o cooperare mai strânsă la nivel mondial, sub auspiciile ONU, în ceea ce privește impozitarea și combaterea spălării banilor, având în vedere faptul că aceste domenii de acțiune au un caracter internațional; subliniază că pot fi realizate soluții eficiente numai prin măsuri bazate pe cooperare, coordonate și întreprinse la nivel mondial și solicită UE să fie o forță motrice care să contribuie la un sistem fiscal echitabil la nivel mondial; subliniază că orice acțiune a UE la nivel internațional va fi eficientă și credibilă numai dacă niciun stat membru al UE sau niciun teritoriu de peste mări (TTPM) nu acționează ca un paradis fiscal sau ca o jurisdicție opacă;

149.  constată cu îngrijorare faptul că între numărul de societăți de tip „cutie poștală”, deciziile fiscale, anumite jurisdicții fiscale din țări terțe și anumite state membre ale UE există o strânsă corelare; salută schimbul automat de informații dintre statele membre ale UE privind deciziile lor fiscale; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la faptul că unele state membre sau unele dintre teritoriile acestora care funcționează ca „paradisuri fiscale” emit „decizii fiscale pe cale orală” pentru a eluda această obligație; solicită Comisiei să continue să investigheze această practică;

150.  subliniază că UE ar trebui să-și renegocieze acordul comercial, cel economic și alte acorduri bilaterale pertinente cu Elveția pentru a le adapta la politica UE de combatere a fraudelor fiscale, la legislația UE de combatere a spălării banilor și la legislația UE de combatere a finanțării terorismului, astfel încât să fie eliminate lacunele grave din sistemul de supraveghere elvețian care permite existența în continuare a unei politici a secretului bancar, iar crearea de structuri offshore peste tot în lume, frauda fiscală și evaziunea fiscală nu constituie infracțiuni, supravegherea fiind totodată slabă, entitățile care sunt supuse obligației de raportare neavând un sistem adecvat de autoreglementare, iar avertizorii fiind supuși unei urmăriri penale și intimidări agresive;

151.  consideră că UE ar trebui să își asume o poziție comună prin intermediul Comisiei atunci când se negociază acorduri fiscale cu țările terțe, în loc să continue practica negocierilor bilaterale care produc rezultate nesatisfăcătoare; consideră că aceeași abordare ar trebui adoptată de UE în negocierea viitoarelor acorduri de liber schimb, de parteneriat și de cooperare, prin includerea unor clauze privind buna guvernanță fiscală, a unor cerințe de transparență și a unor dispoziții privind combaterea spălării banilor;

152.  subliniază importanța consolidării dispozițiilor privind combaterea evitării sarcinilor fiscale prevăzute de CCCTB pentru a elimina problema stabilirii de prețuri de transfer către jurisdicțiile din țări terțe, ce conduce la diminuarea bazei impozabile pentru întreprinderile din Uniune;

153.  consideră, în special, că procesul de negociere a viitoarelor acorduri comerciale sau de parteneriat sau de revizuire a acordurilor existente ar trebui să cuprindă o clauză obligatorie privind condiționalitatea fiscală și ar trebui să asigure, totodată, respectarea standardelor internaționale ale planului de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor și a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI);

154.  solicită ca rubricile privind „investițiile” sau „serviciile financiare” din viitoarele acorduri comerciale sau de parteneriat să fie negociate pe baza principiului listelor pozitive, astfel încât numai sectoarele financiare necesare dezvoltării comerciale, economia reală și gospodăriile familiale să beneficieze de facilitățile și de liberalizarea prevăzute de acordul dintre Uniune și partea terță;

155.  solicită includerea unor măsuri eficace de punere în aplicare în toate acordurile internaționale privind schimbul de informații între autoritățile fiscale, pentru a se asigura execuția lor adecvată de către toate jurisdicțiile; solicită, de asemenea, ca toate jurisdicțiile să pună în aplicare în mod adecvat proceduri automate eficiente, disuasive și proporționale pentru impunerea sancțiunilor în caz de nerespectare;

156.  subliniază importanța unei reciprocități depline și eficiente în cadrul unor acorduri cum este cel referitor la aplicarea Legii conformității fiscale a conturilor străine (FATCA) și al altor acorduri similare;

157.  invită statele membre în cauză să valorifice posibilitatea oferită de relațiile lor directe cu țările vizate pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea exercitării de presiuni asupra țărilor și teritoriilor lor de peste mări (TTPM)(17) și a regiunilor ultraperiferice(18) care nu respectă standardele internaționale în materie de cooperare fiscală, transparență și combatere a spălării banilor; consideră că ar trebui să se adopte măsuri pentru a asigura respectarea efectivă de către aceste teritorii a cerințelor UE în materie de transparență și de diligență;

158.  subliniază importanța unor definiții clare ale termenilor „jurisdicție offshore”, „țară de peste mări” și „regiune ultraperiferică”, deoarece fiecare dintre acești termeni se referă la diferite sisteme juridice, practici și regimuri; subliniază necesitatea combaterii tuturor formelor de fraudă fiscală și evaziune fiscală, indiferent de locul în care se produc acestea; ia act de faptul că actualele regimuri din regiunile ultraperiferice aplică legislația Uniunii și respectă standardele Uniunii și cele internaționale, cu statutul lor special, astfel cum este prevăzut în articolul 349 din TFUE și astfel cum a confirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în decizia sa C132/14(19);

159.  consideră că riscul utilizării abuzive a legislației în materie de protecție a vieții private și a datelor nu poate fi invocat pentru a-i proteja cei implicați în activități ilicite sau ilegale de rigorile legii;

160.  solicită organizarea unui summit la nivel mondial privind combaterea spălării de bani, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, pentru a soluționa problema opacității din sectorul financiar, pentru a intensifica cooperarea internațională și a exercita presiune asupra tuturor țărilor, în special asupra centrelor lor financiare, impunându-le acestora să respecte standardele mondiale și îi solicită, în același timp, Comisiei să își asume inițiativa pentru un astfel de summit;

161.  invită Comisia să efectueze o evaluare a raportului global cost-beneficiu și a impactului potențial al nivelurilor ridicate de impozitare asupra repatrierii capitalului din țări terțe care mențin un nivel redus de impozitare; solicită Comisiei și Consiliului să evalueze normele fiscale privind plata amânată a impozitului în Statele Unite, potențiala amnistie fiscală anunțată de noua administrație și posibila subminare a cooperării internaționale;

162.  subliniază importanța unui schimb bilateral și îmbunătățit de informații între țările terțe și FIU din UE;

163.  reamintește că valoarea ajutorului pentru susținerea mobilizării resurselor interne este încă scăzută și îndeamnă Comisia să sprijine țările în curs de dezvoltare în combaterea evitării sarcinilor fiscale și să sporească asistența financiară și tehnică pentru respectivele administrații fiscale naționale, în conformitate cu angajamentele asumate prin Agenda de acțiune de la Addis Abeba;

Țările în curs de dezvoltare

164.  solicită UE să țină seama de aspectele juridic specifice și de vulnerabilitățile corespondente ale țărilor în curs de dezvoltare, spre exemplu de capacitățile insuficiente ale autorităților naționale însărcinate cu combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a spălării de bani; subliniază că este necesar să se prevadă perioade de tranziție adecvate pentru țările în curs de dezvoltare care nu dispun de capacitatea de a colecta, de a gestiona și de a partaja informațiile solicitate în contextul schimbului automat de informații;

165.  subliniază faptul că, la conceperea acțiunilor și politicilor de combatere a evitării sarcinilor fiscale, ar trebui să se acorde o atenție specială la nivel național, la nivelul UE și la nivel internațional situației țărilor în curs de dezvoltare și, în special, țărilor cel mai puțin dezvoltate, care sunt de obicei cele mai afectate de practicile de evitare a sarcinilor fiscale ale societăților și au baze impozabile foarte limitate și o pondere scăzută a impozitelor din PIB; subliniază că aceste acțiuni și politici ar trebui să contribuie la generarea de venituri publice proporționale cu valoarea adăugată generată pe teritoriul țărilor în cauză, pentru a le permite acestor țări să își finanțeze în mod adecvat strategiile de dezvoltare;

166.  invită Comisia să intervină pe lângă Uniunea Africană (UA) pentru ca la Convenția Uniunii Africane privind prevenirea și combaterea corupției, aceasta să evidențieze măsurile de combatere a fluxurilor financiare ilicite;

167.  invită UE și statele membre să consolideze coerența politicilor în favoarea dezvoltării în acest domeniu și își reiterează invitația de a efectua o analiză a efectului de propagare în ceea ce privește toate politicile fiscale naționale și ale UE, pentru a evalua impactul acestora asupra țărilor în curs de dezvoltare în contextul tratatelor fiscale convenite și al acordurilor de parteneriat economic (APE);

168.  invită statele membre să asigure în mod corespunzător un tratament echitabil al țărilor în curs de dezvoltare atunci când negociază tratate fiscale, luând în considerare situația specială a acestora, și să asigure o distribuție echitabilă a drepturilor de impozitare între țările de origine și de rezidență; solicită, în acest sens, aderarea la modelul convenției ONU privind impozitarea și asigurarea transparenței în ceea ce privește negocierile privind tratatele;

169.  solicită intensificarea sprijinului internațional acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru a combate corupția și lipsa de transparență, ce facilitează fluxurile financiare ilicite; subliniază că, pentru a combate fluxurile financiare ilicite, este necesară o cooperare internațională strânsă și o acțiune concertată a țărilor dezvoltate și a țărilor în curs de dezvoltare, în parteneriat cu sectorul privat și cu societatea civilă; subliniază necesitatea de a participa la consolidarea capacităților administrațiilor fiscale și la transferul de cunoștințe către țările partenere;

170.  solicită ca asistența oficială pentru dezvoltare să se concentreze mai mult pe punerea în aplicare a unui cadru de reglementare adecvat și pe consolidarea administrației fiscale și a instituțiilor responsabile cu combaterea fluxurilor financiare ilicite; solicită ca această asistență să se concretizeze prin furnizarea de expertiză tehnică privind gestionarea resurselor, prin informații financiare și prin reglementări împotriva corupției;

171.  regretă faptul că actualul comitet pentru impozitare al OCDE nu este suficient de incluziv; reamintește poziția sa(20) cu privire la crearea unui organism global în cadrul ONU, care să fie echipat în mod corespunzător și dotat cu resurse suplimentare suficiente pentru a garanta că toate țările pot participa pe picior de egalitate la elaborarea și reformarea politicilor fiscale de la nivel mondial;

172.  regretă faptul că, pentru a nu fi calificate drept jurisdicții necooperante, țările în curs de dezvoltare trebuie să plătească pentru a fi considerate participante la Forumul mondial al OCDE privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale, în cadrul căruia practicile acestora sunt supuse unei evaluări în funcție de criterii de referință la stabilirea cărora nu au participat pe deplin;

173.  subliniază rolul esențial pe care trebuie să îl îndeplinească organizațiile regionale și cooperarea la nivel regional în exercitarea unui control fiscal transnațional, cu respectarea principiului subsidiarității și al complementarității; solicită elaborarea în comun a unui model de convenție în domeniul fiscal pentru evitarea dublei impuneri și pentru prevenirea abuzurilor; reamintește că, în acest scop, cooperarea și schimburile de informații dintre diferitele servicii de informații vor fi esențiale;

174.  reamintește că paradisurile fiscale acaparează resursele naturale mondiale, în special pe cele ale țărilor în curs de dezvoltare; insistă ca UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în combaterea corupției, a activităților infracționale, a fraudei fiscale și a spălării banilor; invită Comisia să ajute aceste țări să combată, prin intermediul cooperării și al schimbului de informații, erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor către paradisurile fiscale și băncile care mențin secretul bancar; subliniază că toate aceste țări trebuie să respecte standardele globale comune pentru schimbul automat de informații privind conturile bancare;

175.  invită Comisia să includă în viitorul acord privind relațiile dintre UE și țările ACP după 2020 dispoziții privind combaterea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale și a spălării banilor;

176.  invită Comisia să elaboreze, fără întârziere, măsuri suplimentare pentru a consolida legislația europeană privind minereurile din zonele de conflict; subliniază că aceste măsuri trebuie să stabilească o abordare integrată în vederea consolidării dialogului permanent cu țările din care provin minereurile și, astfel, să promoveze standarde internaționale privind obligația de diligență și de transparență, astfel cum sunt definite în orientările OCDE;

177.  consideră că comunitatea internațională, inclusiv parlamentele, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru introducerea de politici comerciale și fiscale transparente și eficiente; solicită ca acțiunile întreprinse la nivel internațional de OCDE, G20, G8, G77, UA, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD) să fie mai coerente și mai bine coordonate;

6.Avertizorii

178.  își exprimă temerea că urmărirea în instanță a avertizorilor în scopul protejării secretelor poate descuraja dezvăluirea practicilor abuzive; subliniază că măsurile de protecție trebuie să fie concepute pentru a proteja persoanele care acționează în interesul public și să evite destabilizarea avertizorilor, ținând seama, totodată, de drepturile garantate prin lege ale societăților;

179.  invită Comisia să realizeze, cât mai curând posibil, o analiză aprofundată a posibilului temei juridic pentru viitoare acțiuni la nivelul UE și, acolo unde este cazul, să prezinte acte legislative cuprinzătoare, care să se aplice atât sectorului public, cât și sectorului privat, inclusiv instrumente care să sprijine avertizorii și să le asigure o protecție eficace, precum și o asistență financiară corespunzătoare cât mai curând posibil; consideră că avertizorii ar trebui să aibă libertatea de a raporta anonim sau de a depune plângeri, cu prioritate, în cadrul mecanismelor interne de raportare ale organizației în cauză sau către autoritățile competente și, de asemenea, că ar trebui să fie protejați, indiferent de canalul de raportare ales;

180.  recomandă Comisiei să analizeze cele mai bune practici din programele destinate avertizorilor aflate deja în vigoare în alte țări din lume și să realizeze o consultare publică pentru a cunoaște punctul de vedere al părților interesate cu privire la mecanismele de raportare;

181.  atrage atenția asupra rolului jurnalismului de investigație și solicită Comisiei să se asigure că propunerea sa oferă același nivel de protecție jurnaliștilor de investigație și avertizorilor;

182.  consideră că angajatorii ar trebui să fie încurajați să instituie proceduri de avertizare internă și că în cadrul fiecărei organizații ar trebui să existe o persoană responsabilă pentru primirea avertizărilor; consideră că reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie implicați în desemnarea acestui responsabil; recomandă instituțiilor UE să dea un exemplu prin crearea rapidă a unui cadru intern de protecție a avertizorilor;

183.  subliniază importanța campaniilor de sensibilizare în rândul angajaților și al altor persoane cu privire la rolul pozitiv pe care îl joacă avertizorii și la cadrele juridice deja existente legate de avertizări; încurajează statele membre să pună în aplicare campanii de sensibilizare; consideră că este necesar să se introducă măsuri de protecție împotriva oricăror practici de retorsiune și destabilizare aplicate în cazul avertizorilor și să se ofere despăgubiri complete pentru toate prejudiciile suferite de aceștia;

184.  invită Comisia să creeze o serie de instrumente pentru a asigura protecție împotriva procedurilor judiciare nejustificate, a sancțiunilor economice și a discriminării avertizorilor și solicită, în acest context, crearea unui fond general prin care să se ofere susținere financiară corespunzătoare avertizorilor a căror subzistență este pusă în pericol ca urmare a divulgării unor fapte relevante, care să fie finanțat parțial din sumele recuperate sau din amenzile aplicate;

7.Cooperarea interinstituțională

7.1.Cooperarea cu Comisia de anchetă privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (PANA)

185.  reiterează importanța respectării principiului cooperării loiale între instituțiile UE;

186.  consideră că schimbul de informații între instituțiile UE ar trebui să fie intensificat, în special în ceea ce privește transmiterea de informații pertinente comisiilor de anchetă;

187.  regretă faptul că Consiliul, Grupul său de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, precum și unele state membre au dat dovadă de puțin interes față de solicitările de cooperare din partea Comisiei PANA; consideră că pentru realizarea unor eforturi comune și obținerea unor rezultate mai bune este esențial ca statele membre să se implice mai profund; intenționează să monitorizeze activitățile și progresul Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor prin intermediul unor audieri regulate; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă conform dispozițiilor articolului 116 din TFUE până la jumătatea anului 2018 dacă statele membre nu adoptă până atunci o reformă a mandatului Grupului de lucru pentru codul de conduită;

188.  își exprimă regretul pentru faptul că nici chiar documentele care ulterior au devenit publice nu au fost puse integral la dispoziția comisiei de anchetă a Parlamentului European;

189.  reamintește că, în decembrie 2015, Consiliul ECOFIN a invitat Grupul de lucru la nivel înalt să tragă concluzii cu privire la necesitatea de a consolida guvernanța generală, transparența și metodele de lucru și de a finaliza reforma Grupului de lucru pentru codul de conduită în cursul Președinției neerlandeze; reamintește că, în martie 2016, Consiliul ECOFIN a invitat Grupul de lucru la nivel înalt pentru chestiuni fiscale să examineze noua guvernanță, transparența și metodele de lucru, în special în ceea ce privește eficiența procesului decizional și, totodată, în legătură cu utilizarea normei privind consensul larg în 2017; așteaptă cu interes rezultatele acestor eforturi;

7.2.Dreptul de anchetă al Parlamentului European

190.  subliniază că actualul cadru juridic privind activitatea comisiilor de anchetă în cadrul Parlamentului European este depășit și nu asigură condițiile necesare pentru exercitarea efectivă a dreptului de anchetă al Parlamentului European;

191.  subliniază că lipsa de competențe și accesul limitat la documente au îngreunat și au întârziat în mod semnificativ activitățile desfășurate în cadrul anchetei, având în vedere caracterul temporar al investigației, și nu au permis evaluarea completă a pretinselor încălcări ale dreptului UE;

192.  remarcă faptul că, în contextul activităților desfășurate de mai multe comisii de anchetă și comisii speciale (inclusiv Comisia PANA) instituite recent, Comisia și Consiliul nu au furnizat, în unele cazuri, documentele solicitate, iar în alte cazuri au furnizat documentele solicitate numai după întârzieri prelungite; solicită introducerea unui mecanism de responsabilitate pentru a asigura transferul imediat și garantat către Parlament al documentelor pe care comisia de anchetă sau comisia specială le solicită și are dreptul să le acceseze;

193.  consideră că dreptul de anchetă este o competență importantă a Parlamentului; invită instituțiile UE să consolideze dreptul de anchetă al Parlamentului în temeiul articolului 226 din TFUE; este ferm convins că capacitatea de a cita persoanele relevante pentru o anchetă și de a avea acces la documentele relevante este determinantă pentru funcționarea adecvată a comisiilor parlamentare de anchetă;

194.  subliniază că, pentru exercitarea controlului democratic asupra executivului, este esențial ca Parlamentului să i se confere competențe de anchetă similare celor ale parlamentelor naționale din statele membre ale UE; este de părere că, pentru a-și exercita acest rol de control democratic, Parlamentul trebuie să fie abilitat să citeze martorii și să le impună să se prezinte și să furnizeze documente; consideră că, pentru ca aceste drepturi să fie exercitate, statele membre trebuie să convină asupra aplicării de sancțiuni persoanelor care nu se prezintă sau nu furnizează documente, în conformitate cu legislația națională care reglementează anchetele parlamentare la nivel național; reiterează sprijinul Parlamentului pentru poziția prezentată în raportul din 2012 cu privire la această chestiune(21);

195.  este decis să înființeze o comisie permanentă de anchetă, după modelul Congresului SUA;

196.  invită grupurile politice ale Parlamentului să decidă cu privire la crearea unei comisii speciale temporare în cursul actualului mandat, care să urmărească activitatea comisiei PANA și să investigheze recentele dezvăluiri din dosarul „Paradise Papers”;

197.  fără a aduce atingere niciunei alte măsuri relevante, solicită ca, în conformitate cu articolul 116a alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Secretarul General să retragă ecusoanele de acces pe termen lung oricărei entități care a refuzat să dea curs unei invitații oficiale de a se prezenta înaintea unei comisii de anchetă;

198.  solicită statelor membre să acționeze fără întârziere pentru a îmbunătăți nivelul de transparență, responsabilitate și eficacitate a metodelor de lucru ale Grupului de lucru pentru codul de conduită;

199.  solicită Grupului de lucru pentru codul de conduită să prezinte un raport anual în care să identifice și să descrie cele mai dăunătoare practici fiscale folosite pe teritoriul statelor membre și să specifice ce măsuri de remediere au fost adoptate;

200.  solicită finalizarea reformei necesare a Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, asigurându-se transparența deplină și implicarea tuturor instituțiilor UE și a societății civile; solicită ca această reformă să redefinească în mod radical structura de guvernanță și de transparență a Grupului de lucru pentru codul de conduită, inclusiv mandatul și regulamentul său de procedură, precum și procesul de luare a deciziilor și criteriile pentru identificarea practicilor fiscale dăunătoare adoptate de statele membre;

7.3.Alte instituții

201.  salută înființarea, ca o primă măsură, a unui Parchet European (EPPO) unic și independent și solicită statelor membre să participe la această inițiativă;

202.  solicită să i se acorde Comisiei competențe de execuție pentru a se asigura punerea în aplicare eficientă și consecventă a legislației Uniunii în statele membre și un control mai puternic al Parlamentului European;

203.  solicită să se creeze în cadrul Comisiei un nou Centru pentru coerența și coordonarea politicilor fiscale la nivelul Uniunii (TPCCC), care să abordeze deficiențele sistemice în cooperarea dintre autoritățile competente de la nivelul UE;

204.  solicită, de asemenea, să se întărească în mod considerabil cooperarea la nivelul FIU.net din cadrul Europol și propune ca activitățile acesteia să fie legate de viitorul TPCCC în speranța apariției unui „Europol fiscal” care să fie în măsură să coordoneze politicile fiscale ale statelor membre și, în același timp, să consolideze capacitatea autorităților din statele membre de a ancheta și a dezvălui schemele fiscale ilegale de la nivel internațional;

205.  invită statele membre ca, în procesul de reformare a tratatelor, să sprijine adoptarea deciziilor în domeniul politicii fiscale cu o majoritate calificată în Consiliu și în cadrul procedurii legislative ordinare;

o
o   o

206.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare și raportul final al comisiei de anchetă Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 113, 19.5.1995, p. 1.
(2) JO L 166, 24.6.2016, p. 10.
(3) JO C 366, 27.10.2017, p. 51.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.
(5) JO C 399, 24.11.2017, p. 74.
(6) Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
(7) Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune; Recomandarea A4.
(8) Directiva 2011/16/UE din 15 februarie 2011 a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(9) Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune; Recomandarea B5.
(10) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.
(11) Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune; Recomandarea C3.
(12) A se vedea raportul A8-0056/2017.
(13) Audierea în Comisia PANA din 24 ianuarie 2017 cu participarea dnei Brooke Harrington și a altor experți.
(14) „Panama Papers: Breaking the Story of How the World’s Rich and Powerful Hide their Money”, Obermayer and Obermaier, 2016.
(15) Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (JO L 158, 27.5.2014, p. 196) și Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentul European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, 27.5.2014, p. 77).
(16) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(17) Groenlanda, Noua Caledonie și teritoriile dependente, Polinezia Franceză, Teritoriile Australe și Antarctice Franceze, Insulele Wallis și Futuna, Mayotte, Saint-Pierre și Miquelon, Aruba, Antilele Olandeze (Bonaire, Curaçao, Saba, Sint-Eustatius, Sint-Maarten), Anguilla, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud, Montserrat, Pitcairn, Sfânta Elena și teritoriile dependente, Teritoriile Antarctice Britanice, Teritoriile Britanice din Oceanul Indian, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Britanice și Bermuda.
(18) Regiunile ultraperiferice: Insulele Canare, Réunion, Guyana Franceză, Martinica, Guadelupa, Mayotte, Saint-Martin, Azore și Madeira.
(19) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:62014CJ0132&from=EN
(20) Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (Texte adoptate, P8_TA(2016)0310).
(21) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 41.


Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
PDF 392kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (2017/2123(INI))
P8_TA(2017)0492A8-0351/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, 26 iunie 2015, 15 decembrie 2016 și 22 iunie 2017,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună (PESC),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 privind Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016, 14 noiembrie 2016 și 18 mai 2017 privind politica de securitate și apărare comună (PSAC), precum și concluziile Consiliului din 17 iulie 2017 privind strategia globală a UE,

–  având în vedere cea de a 19-a reuniune a Consiliului ministerial franco-german desfășurată la Paris la 13 iulie 2017,

–  având în vedere reuniunea informală a miniștrilor apărării și reuniunea informală a miniștrilor afacerilor externe (Gymnich), desfășurată la Tallinn în perioada 6-9 septembrie 2017,

–  având în vedere reuniunea miniștrilor apărării din UE din 30 noiembrie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la structurile militare ale UE: situația actuală și opțiuni viitoare(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2017 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2018(7),

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică - O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

–  având în vedere documentul intitulat „Plan de punere în aplicare privind securitatea și apărarea”, prezentat de VP/ÎR la 14 noiembrie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la Planul de acțiune european în domeniul apărării (COM(2016)0950),

–  având în vedere Declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei, precum și a Secretarului General al NATO, setul comun de propuneri aprobate de consiliile NATO și UE la 6 decembrie 2016 și raportul privind progresul înregistrat în punerea în aplicare a acestora adoptat la 14 iunie 2017,

–  având în vedere Declarația de la Bratislava din 16 septembrie 2016,

–  având în vedere noul pachet de măsuri în domeniul apărării, prezentat de Comisie la 7 iunie 2017 în comunicatul de presă „O Europă care apără: Comisia lansează o dezbatere privind evoluția către o Uniune a securității și apărării”,

–  având în vedere documentul de reflecție privind viitorul apărării europene, din 7 iunie 2017,

–  având în vedere Eurobarometrul 85.1 din iunie 2016, potrivit căruia jumătate din cetățenii din UE care au fost intervievați consideră că acțiunile UE sunt insuficiente, iar două treimi ar dori o mai mare implicare a UE prin angajamentele statelor membre în domeniul securității și al politicii de apărare,

–  având în vedere conceptul de gestionare a crizelor adoptat de Consiliu la 17 iulie 2017 pentru o nouă misiune civilă în cadrul PSAC în Irak și Decizia (PESC) 2017/1425 a Consiliului din 4 august 2017 privind o acțiune a Uniunii Europene de stabilizare în regiunile maliene Mopti și Segou,

–  având în vedere politica UE privind formarea pentru PSAC, adoptată de Consiliul Afaceri Externe la 3 aprilie 2017,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului din 23 octombrie 2017 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE, cu privire la modificarea Protocolului 31 la Acordul privind SEE (Acțiune pregătitoare a Uniunii privind cercetarea în materie de apărare),

–  având în vedere Notificarea privind cooperarea structurată permanentă (PESCO) din 13 noiembrie 2017,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant din 10 noiembrie 2017 către Parlamentul European și Consiliu privind îmbunătățirea mobilității militare în Uniunea Europeană (JOIN(2017)0041),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0351/2017),

Contextul strategic al Uniunii

1.  subliniază că ordinea internațională bazată pe reguli și valorile apărate de democrațiile vestice, precum și pacea, prosperitatea și libertățile pe care această ordine de după Al Doilea Război Mondial le garantează și care corespund fundamentelor pe care este construită Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de provocări convenționale și hibride fără precedent, tendințele societale, economice, tehnologice și geopolitice indicând vulnerabilitatea tot mai mare a populației lumii la șocuri și stres, printre acestea numărându-se conflicte interstatale, dezastre naturale, evenimente meteorologice extreme, crize ale apei, colapsuri ale statelor și atacuri cibernetice, care necesită un răspuns unit și coordonat; reamintește faptul că securitatea este o preocupare cheie pentru cetățenii europeni; afirmă că acțiunea externă a Uniunii trebuie să fie ghidată de valorile și principiile prevăzute la articolul 21 din TUE;

2.  subliniază faptul că niciun stat membru nu poate aborda de unul singur vreuna dintre provocările complexe în materie de securitate cu care ne confruntăm în prezent și că, pentru a putea răspunde acestor provocări interne și externe, UE trebuie să își intensifice eforturile în direcția unei cooperări solide și concrete în contextul PESC/PSAC, să fie un actor global eficient, ceea ce implică adoptarea unei poziții unitare și a unor acțiuni comune, precum și să își concentreze resursele asupra priorităților strategice; consideră că trebuie abordate cauzele principale ale instabilității, și anume sărăcia și inegalitățile tot mai accentuate, guvernanța deficitară, colapsurile statale și schimbările climatice;

3.  regretă faptul că organizațiile teroriste și criminale transnaționale devin tot mai puternice și mai numeroase, fapt care ar putea fi favorizat de înfrângerea ISIS/Daesh și de fuga combatanților săi, în vreme ce instabilitatea este în creștere în regiunile din sud și din Orientul Mijlociu, pe măsură ce state fragile și aflate în proces de dezintegrare, precum Libia, abandonează spații largi neguvernate, care devin vulnerabile în fața unor forțe externe; își exprimă îngrijorarea persistentă cu privire la dimensiunea transnațională a amenințării teroriste în regiunea Sahel; își exprimă profundul regret cu privire la faptul că activitățile actuale desfășurate de Republica Populară Democrată Coreeană în domeniul nuclear și al rachetelor balistice au generat tensiuni sporite în regiune și în afara ei, reprezentând o amenințare clară pentru pacea și securitatea internațională;

4.  subliniază că la est războiul Rusiei împotriva Ucrainei este încă în curs de desfășurare, acordurile de la Minsk — fără de care nu se poate găsi o soluție la conflict — nu au fost puse în aplicare și anexarea ilegală, precum și militarizarea Crimeii, cu sisteme de blocare a accesului și de interdicție de pătrundere în zonă, continuă; este profund îngrijorat de faptul că exercițiile și activitățile militare excesive ale Rusiei, fără observare internațională, tacticile hibride, inclusiv terorismul cibernetic, știrile false și campaniile de dezinformare, precum și șantajul economic și energetic sunt surse de destabilizare a țărilor din cadrul Parteneriatului estic și din Balcanii de Vest, și au drept țintă democrațiile occidentale și creșterea tensiunilor în cadrul acestora; își exprimă îngrijorarea față de faptul că mediul de securitate care înconjoară UE va rămâne foarte volatil mulți ani de acum încolo; reiterează importanța strategică a Balcanilor de Vest pentru securitatea și stabilitatea UE și nevoia de a canaliza și consolida angajamentul politic al UE către această regiune, inclusiv prin consolidarea mandatului misiunilor noastre în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC); este ferm convins că, pentru a se depăși vulnerabilitatea UE, este nevoie de o mai mare integrare și coordonare;

5.  regretă amenințarea teroristă care se extinde rapid atât în interiorul Europei, cât și în afara granițelor sale; consideră că un răspuns incomplet la nivel militar va conduce în mod inevitabil la amenințări în materie de securitate internă tot mai accentuate; solicită de urgență încheierea unui pact european anti-jihad care să poată aborda aceste amenințări într-o manieră eficace;

6.  consideră că, în prezent, terorismul reprezintă una dintre principalele provocări la adresa securității cetățenilor UE, impunând acțiuni rapide, ferme și coordonate, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, pentru a preveni noi atacuri teroriste și a combate cauzele profunde ale acestuia; evidențiază, în special, nevoia de a preveni radicalizarea, de a bloca orice sursă de resurse financiare pentru organizațiile teroriste, de a aborda propaganda teroristă și de a bloca utilizarea internetului și a rețelelor sociale în acest scop, inclusiv printr-un serviciu de eliminare automată, precum și de a îmbunătăți schimbul de informații între statele membre, dar și cu țări terțe, NATO și alte organizații partenere relevante; consideră că mandatul misiunilor noastre în cadrul PSAC ar trebui să vizeze și lupta împotriva terorismului, pentru o contribuție mai eficientă la programele de deradicalizare, în special la EULEX din Kosovo și la EUFOR ALTHEA din Bosnia și Herțegovina, țări care se confruntă cu un număr important de luptători ce revin din străinătate;

7.  este profund îngrijorat de creșterea frecvenței amenințărilor teroriste mortale din regiunea Sahel, precum și de extinderea lor în Africa Centrală și de instabilitatea din est (Siria, Irak, Palestina); solicită ÎR/VP să se asigure că misiunilor PSAC li se acordă un mandat executiv și să intervină într-o manieră decisivă și hotărâtă;

8.  consideră că, în cadrul actualei politici de extindere a UE, un proces credibil de aderare, bazat pe o condiționalitate extinsă și corectă, rămâne un instrument important pentru promovarea securității prin creșterea rezilienței țărilor din sud-estul Europei;

9.  consideră că, într-un context dificil din punct de vedere al securității, și într-un moment în care UE și NATO fac eforturi pentru a extinde și a aprofunda cooperarea lor, prin Brexit UE va pierde o parte din capacitățile sale militare și ar putea să nu mai fie în măsură să beneficieze de expertiza Regatului Unit, și viceversa; remarcă faptul că Brexit reprezintă un nou impuls pentru inițiative ce au fost blocate multă vreme și că ar putea deschide calea către noi propuneri; subliniază că este important să se continue o cooperare strânsă în domeniul apărării între UE și Regatul Unit după Brexit, inclusiv în ceea ce privește partajarea de informații și combaterea terorismului, dar nu numai; consideră că, dacă dorește acest lucru, și Regatul Unit ar trebui să poată participa la misiuni în cadrul PSAC, ca parte a unei noi relații de cooperare între UE și Regatul Unit în materie de apărare;

10.  salută angajamentul reînnoit al SUA pentru securitatea europeană; subliniază că UE își afirmă angajamentul ferm pentru comunitatea transatlantică de valori și interese comune; este, în același timp, convins de necesitatea unei PESC responsabile și încrezătoare în acțiunile ei și că este necesar, în acest context, ca UE să devină un actor de politică externă sigur pe sine;

Cadrul instituțional

11.  își exprimă convingerea fermă că, ori de câte ori este necesar, UE ar trebui să adopte măsuri decisive pentru a-și determina propriul viitor, dat fiind faptul că securitatea internă și externă devin din ce în ce mai interconectate, iar acest lucru are un impact direct asupra tuturor cetățenilor europeni; avertizează asupra faptului că lipsa unei abordări comune ar putea avea drept consecință acțiuni necoordonate și fragmentate, ar permite existența a numeroase suprapuneri, ar genera ineficiență și, astfel, ar face ca Uniunea și statele sale membre să fie vulnerabile; consideră, prin urmare, că UE ar trebui să poată acționa în mod eficient la nivelul întregului spectru de instrumente de securitate internă și externă, până la nivelul menționat la articolul 42 alineatul (7) din TUE; subliniază faptul că definirea unei politici de apărare comune a Uniunii, menționată la articolul 42 alineatul (2) din TUE, are obiectivul de a institui o apărare comună și de a furniza Uniunii autonomie strategică pentru a putea promova pacea, securitatea și progresul în Europa și în întreaga lume; subliniază beneficiile practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților de apărare europene;

12.  subliniază faptul că UE trebuie să aplice întregul set de instrumente de politică disponibil, de la puterea necoercitivă la puterea coercitivă, și de la măsuri pe termen scurt la politici pe termen lung în domeniul politicii externe clasice, care să înglobeze nu numai eforturi bilaterale și multilaterale în materie de diplomație, cooperare pentru dezvoltare, instrumente civile și economice, sprijin în situații de urgență, strategii de prevenire a crizelor și pentru situațiile post-conflict, ci și menținerea păcii și asigurarea respectării păcii, în conformitate și cu mijloacele civile și militare descrise la articolul 43 alineatul (1) din TUE, pentru a face față provocărilor care apar; consideră că PSAC ar trebui să se bazeze pe principiul că securitatea europeană nu poate fi garantată doar prin recurgerea la mijloace militare; consideră că acțiunile externe ale UE ar trebui să includă o evaluare a impactului acestora asupra intereselor strategice ale UE, centrate pe persoane, care vizează consolidarea securității umane, a drepturilor omului, a dreptului internațional și promovarea unei păci sustenabile; subliniază că este necesar ca SEAE să își dezvolte capacitățile de a anticipa mai bine crizele și de a combate provocările în materie de securitate încă din primele momente; subliniază necesitatea unei interacțiuni mai coerente și mai bine coordonate între actorii militari, civili, de dezvoltare și umanitari;

13.  salută progresele vizibile înregistrate de la adoptarea Strategiei globale a UE pentru politica externă și de securitate (SGUE) în iunie 2016 în ceea ce privește conturarea unei poziții mai puternice în domeniul apărării europene; salută în special lansarea unui Fond european de apărare (FEA), intensificarea propusă a acțiunii pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării, precum și propunerea legislativă de instituire a programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP); solicită statelor membre să își mărească viitoarele contribuții financiare la bugetul UE, pentru a acoperi toate costurile suplimentare suportate de UE în legătură cu FEA;

14.  salută adeziunea AELS la acțiunea pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării, și salută în special contribuția Norvegiei în valoare de 585 000 EUR pentru 2017; își exprimă dorința ca Norvegia să-și poată continua participarea la programele finanțate de Uniune care au implicații în domeniul apărării sau sunt în domeniul apărării;

15.  invită Comisia și VP/ÎR să informeze Parlamentul imediat și pe deplin, în toate etapele, cu privire la încheierea sau modificarea unor acorduri internaționale care au implicații în domeniul apărării sau sunt în domeniul apărării; consideră că contribuția financiară a oricărei țări terțe are implicații bugetare importante pentru Uniune, deoarece o țară terță ar putea afecta interesele financiare ale Uniunii într-un mod care depășește cu mult dimensiunea contribuției sale prin reținerea licențelor de export necesare; subliniază că, în cazul în care părțile terțe contribuie la programele finanțate de Uniune care au implicații în domeniul apărării sau sunt în domeniul apărării, Parlamentul se așteaptă ca Comisia și VP/ÎR să evalueze impactul unei astfel de participări în ceea ce privește politicile și interesele strategice ale Uniunii, înainte de a face o propunere, precum și să informeze Parlamentul despre această evaluare;

16.  subliniază că Comisia și un număr tot mai mare de state membre s-au angajat să lanseze Uniunea Europeană a Apărării (UEA) și că există un sprijin puternic în acest sens în rândul cetățenilor europeni; subliniază că acest lucru corespunde unei solicitări a cetățenilor UE și a Parlamentului, în special prin intermediul numeroaselor apeluri exprimate în rezoluțiile sale precedente; subliniază eficiența sporită, eliminarea suprapunerilor și reducerea costurilor, ce vor rezulta ca urmare a unei integrări mai puternice a apărării europene; evidențiază, cu toate acestea, faptul că lansarea unei adevărate UEA necesită voință și hotărâre politică constante; îndeamnă statele membre să se angajeze la o apărare europeană comună și autonomă, și să urmărească să se asigure că bugetele lor naționale de apărare se ridică la cel puțin 2 % din PIB-ul lor în termen de un deceniu;

17.  își exprimă convingerea că singurul mod de a spori capacitatea Uniunii de a-și îndeplini misiunile militare constă în creșterea semnificativă a eficienței în ceea ce privește toate aspectele procesului care generează capabilități militare; reamintește faptul că, în comparație cu Statele Unite, UE-28 cheltuiesc 40 % pe apărare, dar generează doar 15 % din capabilitățile pe care le obțin Statele Unite ca urmare a acestui proces, ceea ce indică o problemă de eficiență foarte gravă;

18.  invită VP/ÎR și Comisia să dea curs solicitărilor Parlamentului privind elaborarea unei Cărți albe a UE pentru securitate și apărare, în contextul pregătirii următorului cadru financiar multianual (CFM), astfel cum s-a solicitat în rezoluțiile Parlamentului din 22 noiembrie 2016, 23 noiembrie 2016 și 16 martie 2017; consideră că realizarea unei UEA, care să stabilească o legătură între orientarea strategică a Uniunii și contribuțiile UE la dezvoltarea capabilităților și definirea unui cadru instituțional european pentru apărare sunt elemente care trebuie să aibă la bază un acord interinstituțional; subliniază faptul că, prin activitatea extinsă și demnă de încredere a tuturor părților interesate, se pot mări aria și eficiența cheltuielilor de apărare; solicită stabilirea unui rol important în cadrul acestui proces pentru țări neutre precum Austria și Suedia, fără a pune sub semnul întrebării neutralitatea unor state membre;

19.  subliniază că, pe lângă descrierea mediului strategic și a ambițiilor strategice, Cartea albă a UE pentru securitate și apărare ar trebui să identifice, pentru CFM următor, capacitățile necesare și disponibile, precum și lacunele în materie de capacități, sub forma Planului UE de dezvoltare a capabilităților (CDP), care să fie completat de o descriere amplă a acțiunilor vizate de statele membre și de Uniune în cadrul CFM și pe termen lung;

20.  salută voința politică recent demonstrată de a face PSAC mai eficace; sprijină orice încercări de deblocare a întregului potențial al Tratatului de la Lisabona, asigurând funcționarea cooperării între statele membre și de disponibilizare a capabilităților cu relevanță operațională pentru îndeplinirea misiunilor de la articolul 43 alineatul (1) din TUE:

   (a) instituind de urgență fondul de lansare, astfel cum este prevăzut de tratat, pentru a permite derularea rapidă a operațiunilor;
   (b) stabilind o cooperare structurată permanentă (PESCO) în ceea ce privește aspectele militare necesare pentru punerea în aplicare a misiunilor în cadrul PSAC, precum unitățile militare permanente;
   (c) reformând mecanismul de finanțare comună interguvernamentală Athena, pentru a operaționaliza solidaritatea între statele membre care pot contribui doar financiar și cele care pot contribui doar cu trupe la o operațiune în cadrul PSAC;
   (d) transformând punerea în comun și partajarea capacităților în normă, iar nu în excepție și mergând în direcția punerii în aplicare a celor mai multe dintre cele 300 de propuneri prezentate de cei 28 de șefi de Stat Major General în 2011;
   (e) punând în comun resurse naționale în materie de cercetare, dezvoltare, achiziții, întreținere și formare;
   (f) coordonând planificarea apărării naționale (procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea, CARD) conform planurilor actuale;
   (g) inițiind norme comune pentru certificarea militară și o politică comună privind securitatea achizițiilor;
   (h) consolidând, la nivelul Comisiei, normele pieței interne în conformitate cu Directiva din 2009 privind achizițiile în domeniul apărării în ceea ce privește proiectele naționale de achiziții în domeniul apărării;

21.  salută intenția Comisiei de a propune un program specific de cercetare în domeniul apărării, cu un buget propriu și reguli proprii, în contextul următorului CFM; subliniază că statele membre ar trebui să pună la dispoziție resurse suplimentare pentru programul respectiv, fără a interfera cu actualele programe-cadru de finanțare a cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării, așa cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului din 5 iulie 2017; reiterează solicitările adresate anterior Comisiei de a asigura participarea Uniunii la programe de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării derulate de statele membre, sau împreună cu industria, unde este cazul, astfel cum se menționează la articolele 185 și 187 din TFUE;

22.  salută propunerea Comisiei privind instituirea unui EDIDP; subliniază că acțiunile Uniunii de sprijinire, de coordonare sau de completare a acțiunilor statelor membre în domeniul apărării ar trebui să aibă obiectivul de a contribui la definirea treptată a unei politici de apărare comune, astfel cum se menționează, printre altele, la articolul 2 alineatul (4) din TFUE și, prin urmare, de a acoperi dezvoltarea, standardizarea, certificarea și întreținerea în comun, ceea ce ar conduce la programe de cooperare și la niveluri sporite de interoperabilitate; invită Comisia să promoveze, la o scară cât mai largă, noul EDIDP și, în mod deosebit, să încurajeze întreprinderile mici și mijlocii să participe la proiectele comune, transfrontaliere;

23.  consideră că exporturile statelor membre de arme, muniții și bunuri și servicii de apărare reprezintă o parte integrantă a politicii externe, de securitate și de apărare a UE;

24.  îndeamnă Consiliul să ia măsuri concrete în direcția armonizării și standardizării forțelor armate europene, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE, pentru a facilita cooperarea personalului din cadrul forțelor armate sub umbrela unei noi UEA, ca o etapă în instituirea progresivă a unei politici comune de apărare a UE;

25.  subliniază faptul că utilizarea tuturor posibilităților prevăzute în tratat ar îmbunătăți competitivitatea și funcționarea industriei apărării pe piața unică, impulsionând și mai mult cooperarea în materie de apărare prin stimulente pozitive, vizând proiecte pe care statele membre nu le pot derula, reducând suprapunerile inutile și promovând o utilizare mai eficientă a banilor publici; consideră că rezultatele acestor programe de cooperare strategică au un mare potențial de a fi tehnologii cu utilizare duală și, prin urmare, oferă valoare adăugată suplimentară statelor membre; evidențiază importanța dezvoltării capabilităților europene și a unei piețe integrate a apărării;

26.  îndeamnă să se adopte orientări clare și cu caracter obligatoriu, care să ofere un cadru bine definit pentru activarea și punerea în aplicare pe viitor a articolului 42 alineatul (7) din TUE;

27.  invită Comisia, Consiliul și VP/ÎR să participe alături de Parlamentul European la un dialog interinstituțional privind definirea treptată a unei politici de apărare comune; subliniază faptul că, în cadrul următorului CFM, ar trebui stabilit un veritabil buget pentru apărare al UE pentru toate aspectele interne ale PSAC și că ar trebui să fie elaborată o doctrină pentru punerea sa în aplicare în cadrul Tratatului de la Lisabona; subliniază necesitatea revizuirii mecanismului Athena, pentru extinderea gamei de operațiuni considerate un cost comun și pentru a stimula participarea la misiunile și operațiunile în cadrul PSAC;

28.  subliniază faptul că acest nou buget pentru apărare va trebui finanțat din resurse noi în cadrul viitorului CFM;

29.  consideră că procesul decizional în aspecte legate de PSAC ar putea fi mai democratic și transparent; propune, prin urmare, să transforme Subcomisia sa pentru securitate și apărare (SEDE) într-o comisie parlamentară de sine stătătoare, care să îi permită să i se confere competențe sporite în materie de control al PSAC și responsabilitate în ceea ce privește PSAC și să joace un rol important în punerea în aplicare a acesteia, în special prin controlul actelor juridice legate de securitate și apărare;

30.  regretă lipsa de cooperare și de partajare a informațiilor între serviciile de securitate și de informații din Europa; consideră că o cooperare sporită între serviciile de informații ar putea contribui la combaterea terorismului; solicită, în acest sens, instituirea unui veritabil sistem european de informații;

Cooperarea structurată permanentă

31.  salută Notificarea privind cooperarea structurată permanentă (PESCO) și activarea sa prevăzută, care se bazează pe disponibilitatea exprimată de statele membre de a-și asuma angajamente cu caracter obligatoriu în cadrul PSAC, punând astfel în aplicare o cooperare ambițioasă și incluzivă și solicită instituirea rapidă a acesteia de către Consiliu; subliniază faptul că incluziunea dorită în ceea ce privește participarea nu trebuie să compromită nici angajamentul deplin față de PSAC și nici un nivel ridicat de ambiție în rândul statelor membre participante; indică necesitatea stabilirii unor criterii clare de participare, lăsând deschisă posibilitatea ca și alte state membre să adere într-o fază ulterioară; consideră că activitățile din cadrul PESCO ar trebui să fie întotdeauna pe deplin aliniate la PSAC;

32.  subliniază că PESCO ar trebui să se dezvolte în cadrul Uniunii și să beneficieze de sprijinul efectiv al Uniunii, cu respectarea deplină a competențelor statelor membre în domeniul apărării; își reînnoiește apelul privind o finanțare corespunzătoare a PESCO, care urmează să fie acordată din bugetul Uniunii; consideră că participarea la toate agențiile și organismele Uniunii care intră sub incidența PSAC, inclusiv Colegiul European de Securitate și Apărare (CESA), ar trebui să constituie o cerință în cadrul PESCO; își reînnoiește apelul privind clasificarea sistemului grupurilor tactice de luptă al UE drept un cost comun în cadrul mecanismului Athena revizuit;

33.  subliniază că trebuie simplificate procedurile administrative care încetinesc în mod inutil generarea de forțe pentru misiunile PSAC și circulația transfrontalieră a forțelor de răspuns rapid în interiorul UE; solicită statelor membre să instituie un sistem la nivelul UE pentru coordonarea circulației rapide a personalului, echipamentelor și materialelor forțelor de apărare, în scopurile PSAC, atunci când se invocă clauza de solidaritate și când toate statele membre au obligația de a furniza ajutor și asistență prin toate mijloacele posibile, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU; salută, în această privință, comunicarea comună privind îmbunătățirea mobilității militare; invită Comisia să prezinte Parlamentului și statelor membre un plan de acțiune substanțial până în martie 2018, care să fie pe deplin coerent cu eforturile în curs din cadrul NATO;

34.  solicită înființarea unui comandament strategic civil-militar al UE cu drepturi depline în cadrul PESCO, care să fie compus din Capacitatea militară de planificare și conducere (MPCC), Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC) și Direcția de planificare și de gestionare a crizelor (CMPD) pentru punerea la dispoziție a unei platforme pentru sprijin operațional integrat pe parcursul întregului ciclu de planificare, de la conceptul politic inițial la planuri detaliate;

35.  încurajează statele membre participante la PESCO să instituie o forță integrată europeană permanentă, compusă din divizii ale armatelor naționale ale acestora și să o pună la dispoziția Uniunii pentru punerea în aplicare a PSAC, astfel cum este prevăzut la articolul 42 alineatul (3) din TUE;

36.  consideră că o politică comună în domeniul apărării cibernetice ar trebui să fie unul dintre primii piloni a Uniunii Europene a Apărării; încurajează VP/ÎR să elaboreze propuneri pentru instituirea unei unități de apărare cibernetică a UE în cadrul PESCO;

Direcția Generală Apărare

37.  solicită evaluarea, în strânsă coordonare cu VP/ÎR, a oportunității de creare în cadrul Comisiei a unei Direcții Generale pentru apărare (DG Apărare), care să impulsioneze acțiunile Uniunii ce au menirea să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre care au ca scop definirea progresivă a unei politici de apărare comune, așa cum prevede articolul 2 din TFUE;

38.  consideră că DG Apărare propusă ar trebui să aibă responsabilitatea de a asigura frontierele deschise pentru libera circulație a trupelor și a echipamentelor, ca o condiție prealabilă necesară pentru a asigura gradul de autonomie strategică, interoperabilitatea, securitatea aprovizionării, standardizarea și certificarea militară necesare pentru: contribuțiile UE la programele din cadrul PSAC și PESCO; cercetările în domeniul apărării finanțate de UE; autonomia strategică a Uniunii; competitivitatea industriei europene a apărării, inclusiv IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie care formează lanțul european de aprovizionare pentru apărare; și măsurile interinstituționale în domeniul apărării, inclusiv Cartea albă a UE pentru securitate și apărare; subliniază faptul că DG Apărare propusă ar trebui să contribuie la o mai bună coordonare a misiunilor între diferiți actori, pentru o coerență și consecvență mai mare a politicilor;

39.  subliniază faptul că DG Apărare propusă ar trebui să conlucreze cu Agenția Europeană de Apărare (AEA); consideră că AEA ar trebui să fie agenția de punere în aplicare pentru acțiunile Uniunii în cadrul politicii europene în materie de capabilități și de armament, acolo unde acest lucru este prevăzut de Tratatul de la Lisabona; își reiterează solicitarea adresată Consiliului de a se asigura că cheltuielile administrative și de funcționare ale AEA sunt finanțate de la bugetul Uniunii; constată că noile roluri și responsabilități ale AEA ar trebui să fie urmate de o creștere a bugetului său, subliniind în același timp că eventuala înființare a unei DG Apărare și reînnoirea eforturilor de a face PSAC mai eficace nu ar trebui să conducă la resurse deturnate către dezvoltarea de structuri birocratice și la duplicarea structurilor;

Analizele anuale coordonate și strategice în domeniul apărării

40.  salută revizuirea strategică a Planului UE de dezvoltare a capabilităților (CDP), care urmează să fie finalizat în primăvara anului 2018; subliniază faptul că CDP va permite încurajarea colaborării între statele membre în ceea ce privește completarea lacunelor în materie de capabilități, în contextul AEA;

41.  salută înființarea unui proces anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD); consideră că CARD ar trebui să contribuie la standardizarea și armonizarea investițiilor și a capabilităților forțelor armate naționale într-o manieră eficace, asigurând autonomia și coerența strategică și operațională a Uniunii și permițând statelor membre să investească împreună mai eficient în domeniul apărării; salută propunerea de a lansa o funcționare de probă în 2017;

42.  încurajează statele membre să exploreze posibilitatea achiziționării în comun a resurselor de apărare;

43.  subliniază că CARD ar trebui să aibă la bază Cartea albă a UE pentru securitate și apărare și CDP și ar trebui să abordeze întregul spectru de capabilități în domeniul PSAC, în special cele din statele membre care participă în cadrul PESCO; consideră că CARD ar trebui să ofere o serie de propuneri concrete pentru a umple lacunele și să identifice cazurile în care acțiunea Uniunii ar fi adecvată, pentru a fi luate în considerare în planificarea bugetului UE pentru anul următor; subliniază necesitatea ca Comisia și AEA să conlucreze la elaborarea programelor de lucru anuale în conformitate cu capacitatea și posibilitățile de cercetare din propusul FEA; arată că AEA ar trebui să joace un rol distinct nu numai în conceperea programului, ci și în gestionarea proiectelor finanțate din fereastra pentru capabilități;

44.  subliniază necesitatea unei coordonări strânse a tuturor activităților legate de PSAC, în special CARD, PESCO și FEA;

45.  consideră că Comisia ar trebui să preia rezultatele CARD și să inițieze un acord interinstituțional care să stabilească domeniul de aplicare și finanțarea acțiunilor ulterioare ale Uniunii; consideră că, pe baza acordului interinstituțional, Consiliul și Comisia ar trebui să adopte deciziile necesare în limitele competențelor care le revin și să autorizeze aceste acțiuni; solicită ca cooperarea interparlamentară în materie de apărare să reexamineze în mod regulat CARD, pentru dezvoltarea ulterioară a capabilităților de apărare;

Misiuni și operațiuni din cadrul PSAC

46.  mulțumește celor peste șase mii de femei și bărbați care au furnizat servicii bune și loiale în cadrul misiunilor civile și militare ale Uniunii pe trei continente; apreciază aceste misiuni în calitate de contribuție comună a Europei la pace și stabilitate în lume; regretă însă faptul că eficiența acestor misiuni poate fi totuși subminată de deficiențe structurale, contribuții neuniforme din partea statelor membre și inadecvarea față de mediul de funcționare și regretă în special limitările în ceea ce privește mandatul misiunilor PSAC; subliniază, în acest context, nevoia de eficacitate reală, care poate fi realizată numai prin furnizarea de echipamente militare adecvate și îndeamnă Consiliul și VP/ÎR să utilizeze posibilitățile prevăzute la articolul 41.2 din TUE în acest scop; salută creșterea cheltuielilor pentru apărare ale statelor membre în sprijinul membrilor serviciilor noastre; consideră că această tendință trebuie susținută, consolidată și coordonată la nivelul UE; încurajează elaborarea unor măsuri efective cu scopul de a evalua cunoștințele și experiențele acumulate de personal în cadrul misiunilor PSAC, integrându-le în conceperea viitoarelor misiuni PSAC;

47.  salută prezentarea primului raport anual privind PSAC de către VP/ÎR; consideră, cu toate acestea, că acest raport nu ar trebui să fie exclusiv de natură cantitativă, descriind realizările cu date statistice și informații detaliate, ci și să se axeze, în viitor, pe evaluarea impactului politic al activităților PSAC în ceea ce privește îmbunătățirea securității cetățenilor noștri;

48.  solicită VP/ÎR, Comisiei și statelor membre să orienteze mai mult misiunile și operațiunile PSAC către prioritățile Strategiei globale a UE, precum și către realitățile locale și regionale;

49.  crede în necesitatea de a contribui în continuare la operațiunile de gestionare și prevenire a crizelor și, în special, de a furniza asistență pentru reconstrucția și stabilizarea Irakului; salută decizia recentă a Consiliului de a lansa o nouă misiune civilă în cadrul PSAC de sprijinire a reformei sectorului securității în Irak și se așteaptă ca UE să devină lider internațional în acest domeniu, inclusiv în ceea ce privește combaterea terorismului și reconstrucția civilă; solicită UE ca, de data aceasta, să se asigure că va fi o mai bună coordonare între statele membre participante și actorii regionali și locali;

50.  salută activitățile EUNAVFOR Med și solicită VP/ÎR și statelor membre să mărească sprijinul acordat actorilor locali în domeniul securității de pe țărmul sudic al Mării Mediterane;

51.  speră că VP/ÎR și Consiliul vor relansa EUBAM Libia cu ocazia reînnoirii mandatului, pentru a putea ajunge la actorii locali în domeniul securității prezenți la frontierele de sud ale Libiei; solicită VP/ÎR și statelor membre să prezinte idei noi privind abordarea problemelor de securitate din zona Sahel, corelând-o cu EUBAM Libia în cadrul abordării sale cuprinzătoare și integrate și sprijinind inițiativa franco-germană; salută decizia Consiliului din 4 august 2017 privind o acțiune a Uniunii Europene de stabilizare pentru Mali în regiunile Mopti și Segou; în acest sens, solicită VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la modul în care această măsură interacționează cu misiunile și operațiunile PSAC în regiune;

52.  salută succesul înregistrat de operațiunea EUFOR ALTHEA în Bosnia și Herțegovina în atingerea rezultatului militar dorit; este, cu toate acestea, preocupat de faptul că nu a fost obținut și rezultatul politic dorit;

53.  salută înființarea recentă a unui nucleu de comandament operațional permanent al UE, Capacitatea militară de planificare și conducere (MPCC), așa cum a solicitat Parlamentul în rezoluția sa din 12 septembrie 2013, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru planificarea, comanda și controlul operațiunilor comune în condiții de eficacitate; invită statele membre să îi furnizeze acestuia personal corespunzător astfel încât să poată funcționa pe deplin, precum și să îi încredințeze sarcina de a planifica și a comanda operațiuni militare executive în cadrul PSAC, precum EUFOR ALTHEA;

54.  consideră că, drept consecință a faptului că Regatul Unit a anunțat retragerea din Uniune, trebuie să fie revizuită opțiunea privind comandamentul EU NAVFOR Somalia (operațiunea Atalanta); subliniază succesul operațiunii, datorită căreia, începând din 2014, nicio navă nu a mai fost capturată de pirați; salută extinderea operațiunii până în 2018;

55.  ia act de faptul că numai 75 % din posturile din cadrul misiunilor civile ale PSAC sunt ocupate; regretă, în acest sens, faptul că reglementările privind personalul UE, care ar asigura condiții mai bune și protecție personalului din misiuni, nu se aplică personalului angajat în cadrul misiunilor, chiar dacă acestea sunt finanțate din bugetul Uniunii; este convins că acest lucru împiedică eficacitatea misiunilor; îndeamnă statele membre să se asigure că toate posturile vacante sunt ocupate rapid în cadrul tuturor misiunilor;

56.  salută adoptarea politicii UE privind formarea pentru PSAC și rolul important al Colegiului European de Securitate și Apărare (CESA), ca principala instituție de formare integrată în structurile PSAC; solicită statelor membre să furnizeze resurse financiare, umane și de infrastructură adecvate pentru CESA;

57.  regretă faptul că statele membre nu reușesc desfășurarea rapidă a personalului necesar pentru etapele de pregătire și de stabilire a misiunilor PSAC civile; salută, în acest context, propunerea elaborată în comun de către SEAE și serviciile Comisiei pentru o abordare pe mai multe niveluri pentru a accelera desfășurarea misiunilor civile PSAC;

58.  încurajează continuarea eforturilor pentru accelerarea acordării de fonduri pentru misiunile civile și civil-militare și pentru simplificarea procedurilor decizionale și a implementării; în acest context, este de părere că Comisia ar trebui să introducă, prin acte delegate în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul financiar, norme specifice în materie de achiziții la măsurile de gestionare a crizelor conform PSAC, pentru a facilita derularea rapidă și flexibilă a operațiunilor;

59.  salută instituirea platformei de sprijinire a misiunilor (MSP) în 2016; regretă faptul că MSP are o dimensiune și un obiect de aplicare limitate și își reiterează apelul pentru progrese suplimentare către un centru de servicii partajate, care ar conduce la câștiguri suplimentare în materie de eficiență, oferind un punct de coordonare central pentru toate serviciile de sprijinire a misiunilor;

60.  îndeamnă SEAE și Consiliul să își intensifice eforturile în curs pentru a îmbunătăți securitatea cibernetică, în special pentru misiunile PSAC, inter alia prin luarea de măsuri la nivelul UE și al statelor membre pentru a atenua amenințările la adresa PSAC, de exemplu construind reziliența prin educație, formare și exerciții și prin raționalizarea peisajului educației și formării în domeniul apărării cibernetice la nivelul UE;

61.  consideră că UE și statele sale membre se confruntă cu o amenințare fără precedent sub forma unor atacuri cibernetice sprijinite la nivel de stat, precum și a infracțiunilor și a terorismului cibernetic; consideră că, dată fiind natura atacurilor cibernetice, această amenințare necesită un răspuns la nivelul UE; încurajează statele membre să ofere asistență reciprocă în cazul unui atac cibernetic împotriva unui alt stat membru;

62.  invită statele membre să aplice repartizarea integrală a sarcinilor pentru misiunile militare din cadrul PSAC prin extinderea progresivă a finanțării comune spre finanțarea comună completă, care ar trebui să permită și să încurajeze mai multe state membre să contribuie cu capabilitățile și forțele lor sau doar cu fonduri; subliniază importanța revizuirii mecanismului Athena în acest sens și a acoperirii tuturor costurilor asociate finanțării operațiunilor militare în cadrul PSAC;

63.  îndeamnă Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din TUE și să adopte fără întârziere decizia de înființare a unui fond de lansare pentru finanțarea urgentă a fazelor inițiale ale operațiunilor militare pentru misiunile menționate la articolul 42 alineatul (1) și articolul 43 din TUE; îndeamnă Consiliul să soluționeze problemele existente în ceea ce privește finanțarea misiunilor hibride; solicită o flexibilitate mai mare a normelor financiare ale UE pentru a sprijini capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru punerea în aplicare a dispozițiilor existente în Tratatul de la Lisabona;

Cooperarea UE-NATO

64.  consideră că, în contextul actual, parteneriatul strategic dintre UE și NATO este fundamental pentru abordarea provocărilor în materie de securitate cu care se confruntă Uniunea și vecinătatea ei; consideră că Declarația comună UE-NATO și acțiunile ulterioare de punere în aplicare au potențialul de a aduce cooperarea și complementaritatea la un nivel superior și de a marca o fază nouă și esențială a parteneriatului strategic; salută setul comun de 42 de propuneri din care 10 sunt menite să consolideze reziliența la amenințările hibride, și au ca scop consolidarea cooperării și coordonării dintre cele două organizații; observă că această activitate va avea loc în spiritul deschiderii și transparenței depline și cu respectarea deplină a autonomiei decizionale și a procedurilor ambelor organizații, și se va baza pe principiul incluziunii și al reciprocității și nu va aduce atingere naturii specifice a politicii de securitate și apărare a niciunui stat membru; salută faptul că a fost începută colaborarea în ceea ce privește combaterea amenințărilor cibernetice, dezvoltarea comunicațiilor strategice și coordonarea activităților maritime precum și a exercițiilor comune și remarcă excelenta cooperare și complementaritate dintre operațiunea Sophia a UE și operațiunea Sea Guardian a NATO; salută, de asemenea, publicarea, în iunie 2017, a primului raport de implementare în comun elaborat de către cele două organizații și progresele înregistrate în punerea în aplicare a setului comun de propuneri, și solicită continuarea progreselor; subliniază angajamentul ferm al UE față de comunitatea transatlantică de valori și interese comune;

65.  remarcă faptul că o UE mai puternică și o NATO mai puternică se consolidează reciproc; consideră că statele membre trebuie să își intensifice eforturile pentru a acționa în cadrul UEA și ca furnizoare autonome de securitate regională, și în mod complementar în cadrul NATO, după caz; observă că, după cum se prevede în SGUE, UE trebuie să contribuie la: (a) răspunsul la conflictele și crizele externe; (b) construirea capabilităților partenerilor; și (c) protejarea Uniunii și a cetățenilor săi; salută seria de inițiative adoptate pentru a pune în aplicare SGUE în domeniul securității și al apărării, pentru a dezvolta relații mai puternice între UE și NATO și a le permite statelor membre ale UE să se implice în activități de cercetare pentru apărare și să dezvolte împreună capabilități de apărare; este de părere că securitatea și protecția Europei vor depinde din ce în ce mai mult de cele două organizații acționând în limitele mandatelor lor; solicită depunerea de eforturi pentru îmbunătățirea cooperării în ceea ce privește contracararea amenințărilor hibride, inclusiv prin intermediul Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride și în ceea ce privește schimbul de informații publice și secrete;

66.  subliniază importanța cooperării și integrării în domeniul securității cibernetice nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiți actori de la nivelul societății;

Parteneriatele în cadrul PSAC

67.  subliniază faptul că parteneriatele și cooperarea cu țări ce împărtășesc valorile UE contribuie la eficacitatea și impactul PSAC; salută, în acest context, contribuțiile realizate de Albania, Australia, Canada, Chile, Columbia, Georgia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Moldova, Muntenegru, Noua Zeelandă, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia, Ucraina și Statele Unite;

68.  salută semnarea Acordului de achiziții și furnizare reciprocă de servicii (ACSA) dintre UE și Statele Unite, la 7 decembrie 2016; solicită VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la modul în care acest acord a îmbunătățit condițiile și protecția pentru personalul misiunilor PSAC;

69.  invită VP/ÎR și statele membre să desemneze atașați militari ai UE în cadrul delegațiilor UE, care să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor strategice ale Uniunii;

70.  salută propunerea Comisiei de a revizui Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP), în scopul sprijinirii acțiunilor întreprinse în cadrul inițiativei privind consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (CBSD), care vor permite UE să finanțeze consolidarea capacităților și a rezilienței și vor contribui la consolidarea capabilităților țărilor partenere; încurajează SEAE și Comisia să pună în aplicare, fără întârziere, inițiativa CBSD pentru a îmbunătăți eficiența și sustenabilitatea misiunilor PSAC și a asigura o mai mare flexibilitate și o abordare integrată la nivelul Uniunii Europene, care să profite de sinergiile civilo-militare;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al NATO, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0344.
(3) JO C 93, 9.3.2016, p. 144.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0435.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0440.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0092.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0302.


Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune
PDF 378kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2017 referitoare la raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (2017/2121(INI))
P8_TA(2017)0493A8-0350/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

–  având în vedere articolele 21 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la responsabilitatea politică,

–  având în vedere comunicarea din 2016 a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene și comunicarea comună din 2017 a Comisiei și a SEAE intitulată „O abordare strategică privind reziliența în cadrul acțiunii externe a UE”,

–  având în vedere faptul că principiile-cheie consacrate în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, în special cele referitoare la suveranitatea, integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor statelor sunt respectate în mod egal de toate statele participante;

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR din 12 decembrie 2011 intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene - către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0350/2017),

Introducere

1.  este convins că niciun stat membru nu este în măsură să soluționeze singur provocările cu care ne confruntăm în prezent; evidențiază faptul că acțiunile comune ale UE constituie modalitatea cea mai eficientă de protejare a intereselor Europei, de afirmare a valorilor sale, de angajare într-o lume mai largă ca un actor unitar și influent la nivel global și de protejare a cetățenilor și a statelor membre de amenințările sporite la adresa securității lor, inclusiv în sfera digitală la nivel mondial; își exprimă îngrijorarea cu privire la arhitectura de securitate a UE, care este în continuare fragilă și fragmentată în fața noilor provocări cotidiene care apar neîncetat și în care „pacea hibridă” a devenit o realitate nesatisfăcătoare; îndeamnă statele membre să acționeze pentru a îndeplini dorințele acelor cetățeni europeni care au subliniat în mod repetat că o politică externă și de securitate a UE bazată pe valorile fundamentale și pe drepturile omului este una dintre cele mai importante și mai necesare dintre toate politicile UE; consideră că este momentul ca statele membre să pună în aplicare instrumentele și politicile aferente politicii externe și de securitate comune (PESC) care să-i permită UE să reacționeze în fața conflictelor și crizelor externe, să dezvolte capacitățile partenerilor și să protejeze Uniunea Europeană;

2.  reamintește angajamentul UE de a elabora o politică externă și de securitate comună ghidată de valorile democrației, ale statului de drept, ale universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, și în conformitate cu Carta ONU și cu dreptul internațional; consideră că, pentru a se ridica la înălțimea acestui angajament și pentru a contribui la promovarea drepturilor omului și a democrației în lume, UE și statele sale membre trebuie să se exprime printr-o voce unică și să se asigure că mesajul lor este auzit;

3.  consideră că, pentru ca UE să poată face față cu succes provocărilor cu care se confruntă, în special amenințărilor în materie de securitate, aceasta trebuie să fie un actor global eficient, credibil și ale cărui acțiuni sunt bazate pe valori, care are o capacitate de acțiune și de dialog eficient cu alți actori globali, ceea ce presupune ca UE să se exprime cu o singură voce, să acționeze împreună și să își concentreze resursele pe prioritățile strategice;

4.  reamintește că este necesar ca politicile externe ale Uniunii să fie coerente, atât între ele, cât și cu celelalte politici cu dimensiune externă, și să urmărească obiectivele definite la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

5.  consideră că principalele etape de referință care ar trebui parcurse de Uniunea Europeană pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor săi sunt:

   coordonarea evaluărilor amenințărilor și problemelor serioase care există în interiorul UE și o abordare comună a modului de rezolvare a acestora, luând în considerare în special prevenirea radicalizării, care poate duce la recrutarea de către grupuri teroriste,
   consolidarea și aprofundarea proiectului european și a acțiunii sale externe, printre altele, prin intermediul întăririi cooperării și capacităților UE în domeniul politicii sale externe și de securitate comune, inclusiv în domeniul războiului informațional,
   cooperarea dintre statele membre, parteneri și organizațiile și instituțiile internaționale care protejează pacea în condiții stabilite în mod clar și alese cu grijă, în vederea întăririi ordinii politice și economice mondiale bazate pe norme, inclusiv protecția drepturilor omului, și conlucrarea cu partenerii pentru a juca un rol de lider în procesul de reconciliere, de restabilire a păcii și de menținere a acesteia și, acolo unde este nevoie, de asigurare a respectării sale;

Coordonarea evaluărilor amenințărilor și problemelor serioase care există în interiorul UE: confruntarea cu mediul politic și de securitate actual

6.  subliniază faptul că garantarea securității cetățenilor UE și a integrității teritoriale a UE, stabilizarea vecinătății, în special în Balcanii de Vest, punând accentul pe o mai mare vizibilitate a UE în această regiune și pe promovarea unor reforme vizând menținerea unei ordini internaționale economice și politice cu caracter cooperativ și întemeiată pe norme, soluționarea pașnică a conflictelor și dialogul cu democrațiile pluraliste care s-au angajat să apere drepturile omului, constituie condițiile esențiale pentru stabilitatea UE; solicită o diplomație publică mai activă a UE și o mai mare vizibilitate pentru proiectele deja puse în aplicare de către UE;

7.  este de părere că, într-un mediu internațional tot mai instabil și mai afectat de conflicte, numai prin îmbinarea multilateralismului eficient, a puterii necoercitive și a puterii coercitive convingătoare comune pot fi abordate provocările majore în materie de securitate, în special proliferarea armelor de distrugere în masă, încălcarea ordinii în materie de securitate în Europa, terorismul, conflictele din vecinătatea estică și din cea sudică, războaiele prin interpuși, războiul hibrid și cel informațional, inclusiv agresiunile digitale și insecuritatea în materie de energie; evidențiază faptul că aceste provocări includ, de asemenea, crizele refugiaților în dimensiunea lor umanitară, comportamentul agresiv al Coreei de Nord, încălcarea de către Rusia a dreptului internațional și puterea militară crescândă a Chinei, pentru care numai un răspuns diplomatic puternic va fi suficient;

8.  este de părere că o politică externă și de securitate comună mai eficace se bazează în primul rând pe definirea unor priorități și a unor viziuni strategice comune; consideră că este necesar să se soluționeze cauzele profunde ale instabilității, răspândită în mare măsură din cauza unor state fragile sau aflate în stare de colaps, și ale migrației forțate și neregulamentare: sărăcia, lipsa oportunităților economice și a accesului la educație, excluderea socială, conflictele armate, guvernarea nedemocratică și ineficientă, corupția, schimbările climatice, creșterea sectarismului, amenințarea radicalizării și răspândirea ideologiilor extremiste; reamintește planul de acțiune adoptat la summitul de la Valletta, care solicită angajarea răspunderii comune a țărilor de origine, a celor de tranzit și a celor de destinație; subliniază importanța ruperii modelului economic al rețelelor care introduc ilegal persoane;

9.  subliniază necesitatea de a combate tendințele autocratice și nepotismele, de a intensifica sprijinul pentru forțele democratice și a lupta împotriva terorismului islamist în vecinătatea sudică și printre vecinii și partenerii noștri, precum și de a viza grupurile care încearcă să încurajeze cetățenii UE să lupte pentru cauza lor extremistă; reamintește că regiunea Sahel și alte zone geografice conectate sunt regiuni prioritare pentru asigurarea securității Uniunii Europene; reiterează necesitatea ca UE să depună eforturi diplomatice coordonate împreună cu Statele Unite și cu alți parteneri internaționali, pentru a conlucra cu actorii din regiune precum Turcia, statele din zona Golfului și Iranul cu privire la necesitatea unei poziționări clare împotriva extremismului religios și a terorismului, precum și de a elabora o strategie comună pentru a se confrunta cu această încercare globală, în conformitate cu angajamentul lor asumat la nivelul ONU de a respecta dreptul internațional și valorile universale; consideră că aceste eforturi diplomatice ar trebui să fie însoțite de o gamă largă de alte instrumente și mijloace aflate la dispoziția UE, inclusiv cele destinate îmbunătățirii condițiilor politice, sociale și economice care să ducă la instaurarea și la menținerea păcii;

10.  consideră că contracararea extremismului violent ar trebui să meargă mână în mână cu apărarea drepturilor universale ale omului; subliniază că UE trebuie să contracareze și să condamne sponsorii statali ai radicalizării și ai terorismului, în special în cazul în care acest sprijin se acordă entităților considerate de UE drept organizații teroriste; subliniază importanța consolidării cooperării cu partenerii noștri în lupta împotriva terorismului;

11.  subliniază că o soluție sustenabilă la criza siriană poate fi găsită numai în cadrul existent convenit la nivelul ONU și că aceasta trebuie să se bazeze pe un acord politic care favorizează includerea, condus de Siria, în care să fie implicate toate părțile interesate; continuă să îndemne toate statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU să-și onoreze responsabilitățile în legătură cu criza siriană; susține apelul lansat de trimisul special al Secretarului General al ONU pentru Siria către statele garant ale încetării focului să depună eforturi urgente pentru a susține regimul de încetare a focului;

12.  salută strategia UE privind Siria adoptată în aprilie 2017, care include extinderea sancțiunilor la persoanele implicate în dezvoltarea și utilizarea de arme chimice; încurajează extinderea în continuare a sancțiunilor pentru cei responsabili pentru încălcări ale drepturilor omului; subliniază că toți cei responsabili de încălcări ale dreptului internațional trebuie să fie trași la răspundere. își reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a analiza împreună cu partenerii crearea unui tribunal pentru crime de război în Siria, până la deferirea cu succes a acestora la TPI; subliniază necesitatea ca UE să-și manifeste angajamentul deplin pentru sprijinirea reconstrucției Siriei după conflict;

13.  invită toate părțile implicate, atât din Libia, cât și din afara Libiei, să sprijine Acordul politic libian semnat la 17 decembrie 2015 și Consiliul prezidențial care a rezultat în urma acestuia și care este singura autoritate recunoscută de comunitatea internațională și de ONU; subliniază că soluționarea crizei din Libia este o condiție prealabilă pentru stabilitatea din zona mediteraneeană; subliniază importanța vecinătății sudice și necesitatea realizării unui spațiu euro-mediteraneean de pace, prosperitate, stabilitate și integrare; subliniază sprijinul său ferm pentru o soluție bazată pe două state la conflictul israelo-palestinian, cu un stat palestinian independent, democratic, viabil și adiacent, care să trăiască în pace și securitate alături de statul securizat al Israelului; subliniază că este important să se garanteze coerența politicii UE în situațiile de ocupație sau de anexare a unui teritoriu;

14.  salută continuarea punerii în aplicare cu succes de către toate părțile a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), asupra căruia s-a convenit cu Iranul în cadrul UE3 + 3; subliniază faptul că implementarea integrală continuă a acestui acord de către toate părțile este esențială pentru eforturile de la nivel mondial privind neproliferarea și soluționarea conflictelor în Orientul Mijlociu; subliniază că JCPOA este un acord multilateral care a fost aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU și nu poate fi modificat în mod unilateral; subliniază riscul la adresa securității reprezentat de programul de rachete balistice al Iranului și evidențiază necesitatea implementării depline a Rezoluției 2231 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU care solicită Iranului să nu întreprindă nicio activitate legată de rachete balistice concepute pentru a putea servi ca vectori de arme nucleare, inclusiv lansări cu utilizarea tehnologiei rachetelor balistice;

15.  ia act de faptul că Departamentul Trezoreriei al SUA și-a actualizat în mod oficial lista resortisanților special desemnați (SDN) utilizată în combaterea terorismului, pentru a include lista Corpului Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC);

16.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la catastrofa umanitară care are loc în prezent în Yemen; subliniază încă o dată că nu poate exista o soluție militară pentru conflictul prelungit din Yemen și sprijină eforturile depuse de UE și ONU pentru a obține încetarea focului și a pune bazele negocierilor de pace; consideră că UE trebuie să acționeze în vederea asigurării continuării existenței minorităților etnico-religioase din Orientul Mijlociu, în special din Irak și Siria;

17.  condamnă utilizarea repetată de către Rusia a dreptului său de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și consideră că aceasta subminează eforturile internaționale de pace și de rezolvare într-o mai mare măsură a conflictului din Siria și din sudul Europei;

18.  recunoaște că ar trebui să se depună eforturi suplimentare pentru a face posibilă migrația și mobilitatea în condiții legale, inclusiv la nivel bilateral, prin favorizarea mobilității bine gestionate între continente și în interiorul acestora și prin încurajarea politicilor care promovează căile legale de migrație, combătând în același timp rețelele ilegale care profită de pe urma persoanelor vulnerabile; subliniază eforturile depuse de statele membre în această privință și consideră că este esențial să se consolideze accesul legal și securizat la calea spre Europa; regretă, în această privință, lipsa unei politici europene veritabile, echilibrate și credibile privind migrația și azilul, după cum a demonstrat criza actuală din zona Mediteranei, și invită Consiliul și statele membre să acționeze în consecință;

19.  este ferm convins că este necesară o nouă abordare a relațiilor UE cu vecinii săi estici; consideră că sprijinirea acelor țări care doresc să aibă legături mai strânse cu UE trebuie să fie o prioritate majoră pentru politica externă a UE; consideră că prelungirea perioadei de aplicare a sancțiunilor împotriva unor persoane și unor entități din Rusia reprezintă un rezultat inevitabil al eșecului punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk și consideră în continuare că punerea în aplicare a acestor acorduri de către toate părțile reprezintă baza unei soluții politice sustenabile a conflictului din estul Ucrainei;

20.  evidențiază că posibilitatea unei mai ample relații de cooperare cu Rusia este condiționată de respectarea deplină de către Rusia a ordinii europene în materie de securitate și a dreptului internațional; insistă asupra faptului că UE ar trebui să păstreze deschisă opțiunea impunerii treptate, în continuare, a unor sancțiuni în cazul în care Rusia continuă să încalce dreptul internațional; își reiterează angajamentul față de independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a tuturor celorlalte țări ale Parteneriatului estic în cadrul granițelor acestora recunoscute la nivel internațional; subliniază că decizia Rusiei din 21 martie 2014 de a încorpora Crimeea în Federația Rusă rămâne ilegală în conformitate cu dreptul internațional și regretă decizia subsecventă a autorităților ruse de a impune cu forța pașapoartele rusești tuturor locuitorilor Crimeii ; solicită VP/ÎR și Consiliului să joace un rol mai activ și mai eficace în ceea ce privește soluționarea conflictelor tergiversate și înghețate;

21.  regretă multiplele încălcări ale dreptului internațional și războiul hibrid dus de Rusia; recunoaște, cu toate acestea, posibilitatea unei colaborări și a unui dialog raționale și coerente în domenii de interes comun, pentru a asigura asumarea răspunderii și respectarea dreptului internațional; subliniază necesitatea de a menține și de a încuraja posibilitatea unei cooperări viitoare cu privire la soluționarea crizelor globale în cazul în care există un interes direct sau indirect al UE sau o oportunitate de a promova valorile UE;

22.  consideră că sunt necesare relații normalizate, atât pentru UE, cât și pentru Rusia, și că orice viitoare strategie UE-Rusia ar trebui să sublinieze angajamentul și sprijinul consolidate față de partenerii estici ai UE; subliniază că UE ar trebui să păstreze ușa deschisă pentru aprofundarea relațiilor politice și economice bilaterale cu Rusia, cu condiția ca aceasta să respecte dreptul internațional și acordurile la care a aderat și să înceteze cu atitudinea sa din ce în ce mai agresivă față de vecinii săi și față de Europa;

23.  reiterează faptul că suveranitatea, independența și soluționarea pașnică a diferendelor reprezintă principii fundamentale ale ordinii europene în materie de securitate, care se aplică tuturor statelor; condamnă fără rezerve, prin urmare, agresiunea Rusiei în Ucraina, inclusiv anexarea ilegală a Crimeii, precum și conflictul sprijinit de Rusia în estul Ucrainei; invită UE, statele sale membre și comunitatea internațională să solicite Rusiei să stopeze agresiunea și să elibereze toți prizonierii politici; solicită comunității internaționale să joace un rol mai activ și mai eficace în soluționarea conflictului și să sprijine toate eforturile în direcția unei soluții pașnice de durată, care să respecte unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, în special prin desfășurarea — cu consimțământul autorităților ucrainene — a unei misiuni de menținere a păcii pe întregul teritoriu;

24.  reiterează că este nevoie de o reorientare strategică asupra Balcanilor de Vest, recunoscând necesitatea ca UE să nu renunțe la ambițiile sale în regiune, care să insufle un nou avânt politicii de extindere a UE bazate pe criteriile de la Copenhaga și să consolideze statul de drept și rezistența instituțiilor statului; consideră, de asemenea, că stabilitatea Balcanilor de Vest trebuie să rămână în continuare o prioritate majoră; solicită mai multe eforturi în vederea îmbunătățirii condițiilor socio-economice și politice din regiune; este convins că integrarea europeană și reconcilierea regională sunt cele mai bune mijloace de a aborda pericolele care decurg din amestecul și influențele străine, din finanțarea marilor rețele salafiste și wahhabiste, din recrutarea luptătorilor străini, din criminalitatea organizată, din litigiile grave între state, din dezinformare și din amenințările hibride; subliniază necesitatea de a păstra intenția de a se dedica promovării unor societăți politice foarte eficace în regiune; subliniază că este important ca țările din Balcanii de Vest să își alinieze politica externă și de securitate cu cea a UE, fără a aduce atingere progreselor înregistrate de acestea în procesul de integrare în UE; încurajează deschiderea neîntârziată a capitolului pertinent pentru toate țările candidate din Balcanii de Vest;

25.  reiterează faptul că, odată ce toate aceste criterii au fost îndeplinite, porțile UE sunt deschise pentru noi membri; salută recentele eforturi întreprinse în cadrul Procesului de la Berlin și al summitului de la Triest pentru a da un impuls suplimentar creșterii convergenței dintre țările din Balcanii de Vest pe calea spre aderarea la UE; reiterează faptul că ar trebui să se acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a unor reforme instituționale și politice cruciale în Balcanii de Vest și invită Comisia să reanalizeze posibilitatea alocării suplimentare a unor resurse financiare pentru Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA), acesta fiind unul dintre cele mai importante instrumente de sprijinire a procesului de punere în aplicare a acestor reforme;

26.  reamintește că reexaminarea politicii europene de vecinătate (PEV) necesită implicarea unor țări terțe învecinate; solicită acordarea unui sprijin mai puternic vecinilor noștri, pe baza unor valori și interese comune, pentru a soluționa problemele globale și a aborda provocările comune; subliniază necesitatea de a promova capacitarea și protecția femeilor, a grupurilor sociale vulnerabile și a minorităților, în special în Africa, unde este nevoie de o cooperare strânsă între IMM-urile europene și locale, în parteneriat cu societatea civilă, de sprijin pentru construirea de instituții democratice, transparente și eficace și de promovare a unei ordini mondiale întemeiate pe norme;

27.  consideră că cooperarea internațională și politicile de dezvoltare sunt instrumente fundamentale pentru atingerea acestor obiective și îndeamnă la o alocare și o utilizare mai transparentă, mai bună, mai eficientă și mai eficace a fondurilor UE, precum și la sinergii cu alte organizații internaționale; subliniază necesitatea de a aborda amenințările majore la adresa securității în Africa, cu scopul de a eradica amenințarea teroristă reprezentată de orice grup terorist, de a garanta prevenirea recrutării persoanelor, de a combate ideologiile radicale și a aborda problema securității energetice prin intermediul unor surse de energie sustenabile și ecologice, promovând în același timp soluțiile neconectate;

28.  condamnă cu fermitate orice încercare a președinților în funcție de a rămâne la putere după încheierea mandatului prin încălcarea, eludarea sau modificarea ilegală a legilor electorale în vigoare și, în special, a constituției; condamnă, de asemenea, orice strategie de abolire sau de eludare a limitelor mandatelor; îndeamnă insistent toate guvernele să ia măsuri pentru a asigura transparența și integritatea întregului proces electoral și să ia toate măsurile și precauțiile necesare pentru a preveni săvârșirea de fraude sau orice practici ilegale; în acest sens, își exprimă îngrijorarea față de crizele politice și violențele și încălcările asociate ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, în special în țările din regiunea Marilor Lacuri; își reiterează încrederea în misiunile solide de observare a alegerilor și, acolo unde este necesar, în sprijinul financiar, tehnic și logistic ca mijloc de asigurare a desfășurării unor procese electorale corecte, credibile și democratice;

29.  încurajează dezvoltarea unei strategii coerente și solide pentru regiunea Sahel, care să vizeze îmbunătățirea guvernării, a responsabilității și a legitimității instituțiilor de stat și regionale, intensificarea securității, combaterea radicalizării, a traficului de persoane, de arme și de droguri și consolidarea politicilor economice și de dezvoltare;

30.  reiterează nevoia adoptării unei strategii actualizate pentru relațiile UE-Asia; în acest context, își exprimă sprijinul pentru o mai strânsă cooperare în cadrul Reuniunilor Asia-Europa, inclusiv în ceea ce privește dimensiunea sa parlamentară; încurajează cooperarea regională mai strânsă și luarea unor măsuri de consolidare a încrederii în Asia de Sud, pentru a detensiona situația dintre India și Pakistan; recomandă să se sprijine în continuare medierea păcii de către UE în procesul de pace condus și asumat de statul afgan; subliniază că menținerea păcii, a stabilității și a prosperității în regiunea Asia-Pacific este de un interes major pentru UE și statele sale membre; consideră esențială și foarte urgentă elaborarea unei strategii actualizate a UE pentru regiunea Asiei de Nord-Est, având în vedere acumularea de forțe militare din Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) și comportamentul agresiv și iresponsabil al acesteia; condamnă testele și provocările RPDC și multiplele încălcări de către aceasta a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și a obligațiilor sale internaționale; îndeamnă să fie utilizată puterea diplomatică a UE pentru a aplica presiune asupra RPDC pentru a-i convinge pe liderii acesteia să renunțe la armele de distrugere în masă; solicită mobilizarea tuturor instrumentelor diplomatice, inclusiv a sancțiunilor, pentru a preveni o escaladare a crizei; solicită denuclearizarea ireversibilă a peninsulei coreene prin mijloace pașnice și punerea completă în aplicare a tuturor rezoluțiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

31.  subliniază că menținerea păcii, a stabilității și a prosperității în regiunea Asia-Pacific prezintă un interes substanțial pentru UE și statele sale membre; invită toate părțile în cauză să își soluționeze neînțelegerile prin mijloace pașnice și să se abțină să adopte măsuri unilaterale pentru schimbarea statu-quoului, inclusiv în Marea Chinei de Est și de Sud și în Strâmtoarea Taiwan, pentru a garanta securitatea regională; își reiterează angajamentul pentru sprijinirea participării semnificative a Taiwanului la organizații și activități internaționale;

32.  reamintește că America Latină împărtășește valorile comune, principiile și încrederea UE în multilateralismul eficace și consideră că parteneriatul UE-America Latină este important și ar trebui consolidat în vederea abordării în comun a provocărilor globale majore; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la atacurile întreprinse împotriva unor membri ai sistemului judiciar și împotriva opoziției alese în mod democratic și a liderilor societății civile din Venezuela; subliniază că respectarea statului de drept, lupta împotriva corupției, progresul către democrație, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă piatra de temelie pentru aprofundarea integrării și a cooperării cu America Latină și zona Caraibilor (ALC);

33.  își reiterează sprijinul pentru procesul de pace din Columbia, care este esențial pentru viitorul cetățenilor columbieni și pentru stabilizarea regiunii; solicită ca toate activele FARC, inclusiv veniturile obținute din traficul de droguri, să fie utilizate pentru despăgubirea victimelor conflictului;

Consolidarea și aprofundarea proiectului european prin consolidarea capacităților UE

34.  îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să adopte o abordare cuprinzătoare a UE cu orice ocazie în care acest lucru se justifică și consideră că în acțiunea externă a UE ar trebui să se aplice, într-un mod coerent și organizat, luând în considerare și punând în aplicare obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acțiuni coerente și coordonate în toate politicile UE, în special în domeniul ajutoarelor umanitare, agriculturii, dezvoltării, comerțului, energiei, climei, științei, apărării și securității cibernetice, pentru a beneficia de forța colectivă a UE; consideră că securitatea energetică, respectarea drepturilor omului și diplomația în domeniul climei rămân aspecte complementare importante ale politicii externe și de securitate comune a UE, care ar trebui să fie înțelese ca parte a unei abordări cuprinzătoare, și că uniunea energetică ar trebui să fie promovată în continuare;

35.  recunoaște că schimbările climatice ar putea avea un efect grav asupra stabilității regionale și globale, întrucât încălzirea globală, conflictele în ceea ce privește teritoriul, alimentele, apa și alte resurse slăbesc economiile, amenință securitatea regională și acționează ca o sursă de fluxuri de migrație; încurajează UE și statele sale membre să analizeze cum se pot include strategii de adaptare la schimbările climatice în planificarea militară la nivel național și la nivelul UE și să definească capacitățile, prioritățile și reacțiile considerate adecvate;

36.  subliniază că viitorul cooperării europene în domeniul apărării este afectată în mod semnificativ de decizia Regatului Unit de a se retrage din UE, și solicită continuarea colaborării dintre UE și Regatul Unit ca principali parteneri internaționali pentru a menține securitatea europeană; subliniază că alegerile prezidențiale din Statele Unite au adus incertitudine în parteneriatul transatlantic și evidențiază necesitatea unei contraponderi în ceea ce privește apărarea UE și instituirea unei autonomii strategice;

37.  consideră, în această privință, că pentru ca politica externă și de securitate comună să devină mai fermă, mai eficientă și bazată pe valori, UE ar trebui să își îmbunătățească securitatea energetică, reducând imediat dependența sa actuală de petrolul și gazele furnizate de regimurile autoritare și eliminând-o pe termen mediu;

38.  subliniază faptul că actualul proces decizional din cadrul politicii externe, bazat pe unanimitate la nivelul Consiliului UE, reprezintă principalul obstacol în calea unei acțiuni externe eficiente și în timp util a UE; este de părere că votul cu majoritate calificată ar trebui să se aplice, de asemenea, PESC; consideră că instituțiile UE trebuie să își amelioreze capacitatea de a anticipa conflicte și crize, inclusiv prin evaluarea impactului pe termen scurt și lung al politicilor sale pentru a elimina cauzele fundamentale ale problemelor; consideră că UE trebuie să fie în măsură să reacționeze mai rapid și mai eficace la crizele în curs de apariție și că ar trebui să pună un accent mai mare pe prevenirea timpurie a conflictelor folosind în principal instrumente civile; invită statele membre să pună în practică recomandările Parlamentului de a adopta principiul responsabilității de a proteja; subliniază nevoia de a aprofunda cooperarea dintre statele membre, țările partenere și organizațiile internaționale, și subliniază importanța unui schimb eficient de informații și a unei coordonări a acțiunilor preventive;

39.  invită VP/ÎR, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a crește capacitatea UE de a face față amenințărilor hibride și de natură cibernetică, să întărească în continuare capacitatea UE și a țărilor sale partenere de combatere a știrilor false și a dezinformării, să elaboreze criterii clare pentru a facilita depistarea unor știri false, să aloce mai multe resurse și să transforme grupul operativ Stratcom într-o unitate de sine stătătoare în cadrul SEAE; solicită, în acest sens, să se dezvolte capacități și metode comune de analiză amănunțită a riscurilor și a vulnerabilității și să se consolideze reziliența și capacitățile strategice de comunicare ale UE; subliniază rolul mass-mediei independente, atât online, cât și offline, în promovarea diversității culturale și a competențelor interculturale, precum și necesitatea de a întări aceste mijloace de informare ca sursă de informații credibile, în special în UE și în țările din vecinătatea sa, și evidențiază că este nevoie ca stațiile de TV și canalele de radio comune ale UE să fie îmbunătățite în continuare; invită Comisia, SEAE și statele membre să își coordoneze mai bine acțiunile în acest domeniu;

40.  este de părere că forța Europei constă în capacitatea acesteia de a întări o comunitate de valori și respectul pentru diversitatea culturii care îi unește pe toți europenii; consideră, în acest context, că UE joacă un rol principal de promotor al democrației, al libertății, al statului de drept, al drepturilor omului și al egalității de șanse și ar trebui să continue să își promoveze valorile în afara granițelor sale; reamintește că drepturile omului reprezintă o parte integrantă a PESC și că ar trebui să reprezinte o condiție fundamentală a politicilor externe și că, în plus, aceste politici trebuie să fie coerente și bazate pe principii; evidențiază faptul că diplomația culturală ar trebui să devină o parte importantă a acțiunii externe a UE și îndeamnă Comisia să extindă programul Erasmus+ și să promoveze dezvoltarea unei diplomații științifice ambițioase; solicită o coordonare mai strânsă cu ​UNESCO și cu Comisia patrimoniului mondial, precum și cu actori nestatali și organizații ale societății civile ca parteneri privilegiați ai UE;

41.  reamintește că Rezoluția 1820 (2008) din 19 iunie 2008 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite afirmă că violul și violențele sexuale pot constitui crime de război, crime împotriva umanității sau un element constitutiv al genocidului și că femeile trebuie să beneficieze de protecție umanitară în situații de conflicte armate;

42.  consideră că dezvoltarea unei industrii puternice a apărării întărește independența tehnologică a UE; solicită dezvoltarea resurselor industriale și tehnologice necesare pentru îmbunătățirea securității cibernetice, inclusiv prin promovarea unei piețe unice a produselor din domeniul securității cibernetice; solicită să se pună la dispoziție resurse financiare și umane semnificativ sporite în cadrul instituțiilor UE pentru a spori capacitatea UE de securitate cibernetică și de apărare cibernetică; subliniază necesitatea de a integra apărarea cibernetică în acțiunea externă și în politica externă și de securitate comună și evidențiază necesitatea îmbunătățirii capacității de a depista criminalitatea cibernetică;

43.  ia act de faptul că războiul informațional și cibernetic care vizează statele membre ale UE și alte țări occidentale este o tentativă deliberată de a destabiliza și a discredita structurile politice, economice și sociale; reamintește faptul că securitatea statelor membre ale UE care sunt și membre ale NATO este garantată în temeiul articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord; solicită o coordonare mai strânsă în domeniul apărării cibernetice între statele membre ale UE, instituțiile UE, NATO, Statele Unite ale Americii și alți parteneri credibili;

44.  subliniază rolul mass-mediei independente în promovarea diversității culturale și a competențelor interculturale, precum și necesitatea de a consolida aceste mijloace de informare ca sursă de informații credibile, în special în UE și în țările din vecinătatea sa, și de a întări și mai mult capacitatea UE de a combate știrile false și dezinformarea; subliniază, în acest context, că este necesar să se dezvolte o mai mare reziliență la nivelul UE împotriva unor asemenea informații răspândite pe internet; invită Comisia și SEAE să își coordoneze mai bine acțiunile în acest domeniu;

45.  consideră că Europa ar trebui să întărească în continuare cooperarea în materie de apărare comună, pentru a-și apăra valorile și principiile comune și autonomia strategică; subliniază importanța legăturii dintre securitatea externă și cea internă, mai buna utilizare a resurselor și controlul riscurilor în zona periferică a Europei; reamintește că legătura dintre securitate și dezvoltare este un principiu de bază care stă la baza abordării Uniunii privind crizele și conflictele externe; invită statele membre să elibereze într-un mod eficient întregul potențial al Tratatului de la Lisabona în ceea ce privește politica de securitate și apărare comună (PSAC) și salută, în acest context, planul de punere în aplicare privind securitatea și apărarea; încurajează o reexaminare a abordării UE față de misiunile PSAC civile, pentru a asigura faptul că acestea sunt concepute, puse în aplicare și sprijinite în mod adecvat; consideră că capacitățile Agenției Europene de Apărare (AEA), cooperarea structurată permanentă (PESCO) și Grupurile tactice de luptă ale UE ar trebui să fie utilizate la întregul lor potențial; îndeamnă statele membre să asigure finanțare suplimentară în acest scop;

46.  consideră că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să elaboreze o politică externă, de securitate și de apărare eficace și să conlucreze cu NATO și cu alți parteneri internaționali, cu ONU, cu ONG-uri, cu apărătorii drepturilor omului și cu alții cu privire la probleme de interes comun, în scopul promovării păcii, prosperității și stabilității în întreaga lume; evidențiază că este important să fie intensificată sensibilizarea și angajamentul politic pentru o punere în aplicare urgentă a unei PSAC ambițioase, eficiente și structurate; îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să remedieze problemele UE în materie de comunicare, imprimând mai multă responsabilitate și mai multă vizibilitate acțiunii externe a UE; invită statele membre și instituțiile UE să răspundă problemelor în materie de apărare urmând strategia globală a UE și planurile Comisiei de îmbunătățire a cercetării în domeniul apărării și a dezvoltării capabilităților UE;

47.  invită Comisia să țină seama pe deplin de provocările din ce în ce mai importante în materie de securitate în propunerea sa pentru următorul cadru financiar multianual (CFM); consideră că atât dimensiunea, cât și flexibilitatea bugetului PESC trebuie să corespundă așteptărilor cetățenilor UE cu privire la rolul UE în calitate de furnizor de securitate; insistă asupra necesității de a avea o viziune globală pentru politica și instrumentele UE în materie de securitate, inclusiv o coordonare fructuoasă cu Fondul european de apărare propus; invită statele membre să vizeze obiectivul de 2 % din PIB pentru cheltuielile de apărare și să cheltuie 20 % din bugetele lor de apărare pentru echipamente care au fost identificate ca necesare de către AEA; reamintește, de asemenea, că orice politică nouă trebuie să fie susținută prin noi surse de finanțare; constată că numeroase state membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea unei game variate de capacități complet operaționale în materie de apărare, îndeosebi din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună cooperare și coordonare cu privire la capacitățile care ar trebui menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în domeniul anumitor capacități și să își cheltuiască resursele într-un mod mai eficient; consideră că interoperabilitatea este esențială pentru ca forțele statelor membre să fie mai compatibile și mai integrate; reamintește că creditele PESC au reprezentat 3,6 % din angajamentele de la rubrica 4 în 2016 și 0,2 % din întregul buget al UE; regretă faptul că dimensiunea și subutilizarea capitolului PESC și transferurile sistematice de la acesta pun în evidență o lipsă persistentă de ambiție a UE de a acționa în calitate de actor global;

48.  constată că blocajele din cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite împiedică acțiunea comunității internaționale și soluționarea crizelor; solicită încă o dată statelor membre să susțină o reformă a componenței și a funcționării sale;

Cooperarea în cadrul coalițiilor și cu instituțiile care asigură securitatea

49.  subliniază că este în interesul strategic al UE să își mențină și să își consolideze relațiile transatlantice pe baza respectării valorilor comune, a dreptului internațional și a multilateralismului; solicită UE să continue să își dezvolte autonomia strategică și să își creeze capacități proprii care să permită o mai bună abordare a conflictelor regionale și internaționale care afectează UE; consideră că UE și SUA ar trebui să pună accentul pe adaptarea structurilor transatlantice la încercările actuale, cum ar fi apărarea drepturilor omului, lupta împotriva schimbărilor climatice, combaterea terorismului internațional și a corupției, prevenirea radicalizării și a proliferării armelor de distrugere în masă și combaterea eforturilor țărilor terțe de a destabiliza UE și NATO; subliniază, de asemenea, importanța continuării și întăririi cooperării dintre UE și SUA la nivel bilateral și în cadrul NATO cu privire la chestiunile de interes comun; reamintește că UE și SUA reprezintă, una pentru cealaltă, cel mai important partener și că acțiunile unilaterale servesc doar la slăbirea parteneriatului transatlantic; consideră că Europa trebuie să îmbunătățească și mai mult o „alianță virtuoasă” între sectorul public și cel privat și ar trebui să întărească relația strategică cu SUA; invită Consiliul și SEAE să ridice în mod consecvent problema sancțiunilor extrateritoriale impuse de SUA în dialogul lor cu guvernul Statelor Unite;

50.  sprijină cu fermitate Declarația reuniunii la nivel înalt de la Varșovia din 2016, în special privind cooperarea UE-NATO, și salută deciziile privind cooperarea mai strânsă dintre NATO și UE în numeroase domenii, precum și desfășurarea forțelor SUA, ale Canadei și a altor forțe multinaționale pe flancul estic al UE;

51.  solicită intensificarea schimbului de informații între statele membre, amplificarea schimbului de informații și a coordonării la nivel interinstituțional între UE, statele membre și NATO, și insistă asupra faptului că acestea trebuie să continue să coopereze cât se poate de strâns în mod complementar, respectând în același timp pe deplin valorile și normele fundamentale europene; recunoaște că schimbul de informații și acțiunile coordonate între UE, statele sale membre și NATO vor aduce rezultate în domenii cum ar fi răspunsul la terorism și la amenințările hibride, conștientizarea situației, consolidarea rezilienței, comunicările strategice, securitatea cibernetică și consolidarea capacităților în raport cu partenerii UE; consideră că, pentru o mai mare securitate în UE, este nevoie de o mai bună coordonare și de o cooperare mai strânsă cu alte entități multilaterale existente, cum ar fi Eurocorps; reiterează faptul că o revigorare a parteneriatelor strategice ar trebui să constituie o prioritate pentru UE;

52.  subliniază rolul Parlamentului European în elaborarea unei veritabile politici externe comune, în conformitate cu așteptările cetățenilor europeni; invită Consiliul să acționeze împreună cu Parlamentul pe parcursul principalelor etape ale procesului decizional de politică externă;

53.  recunoaște activitatea VP/ÎR și îi solicită acesteia să se asigure și în continuare că viitoarele rapoarte anuale vor fi mai concise și mai orientate spre viitor, axându-se pe cele mai importante priorități pentru anul următor și pe o evaluare a măsurilor lansate în anul anterior, inclusiv în ceea ce privește implicațiile lor financiare, pentru a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a performanței UE în această privință;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre.


Raportul anual pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
PDF 451kWORD 74k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2017/2122(INI))
P8_TA(2017)0494A8-0365/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979(1),

–  având în vedere recomandările generale din CEDAW nr. 12, 19 și 35 cu privire la violența împotriva femeilor, nr. 26 cu privire la lucrătoarele migrante și nr. 32 cu privire la dimensiunile de gen legate de statutul de refugiat, azilul, naționalitatea și apatridia femeilor,

–  având în vedere Rezoluția nr. 69/167 din 18 decembrie 2014(2) a Adunării Generale a ONU privind protecția și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale tuturor migranților, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora din 18 decembrie 1990(3),

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889, 1960, 2106, 2122 și 2242 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților(4) și convențiile OIM nr. 43 și nr. 97,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(5),

–  având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 19 septembrie 2016(6),

–  având în vedere cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care urmăresc să asigure pacea și prosperitatea popoarelor și a planetei(7),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) din 12 aprilie 2011, semnată de UE la 13 iunie 2017(8),

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, adoptate în 1976 și revizuite în 2011(9),

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012(10),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(11),

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulat „Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019): evaluare la jumătatea perioadei, iunie 2017” (SWD(2017)0254),

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE, 2016-2020”, adoptat în 2015 (SWD(2015)0182),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene prezentată de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, la 28 iunie 2016(12), precum și primul raport referitor la punerea sa în aplicare, intitulat „De la o viziune comună la acțiune comună: punerea în aplicare a Strategiei globale a UE”, publicat în 2017(13),

–  având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și de abrogare a Poziției comune 2003/444/PESC(14),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația din 13 mai 2015 (COM(2015)0240) și Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2016 privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația (COM(2016)0385),

–  având în vedere orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului, adoptate în 2007 și revizuite în 2017(15),

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, intitulată „Un nou consens european privind dezvoltarea: Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”(16), adoptată de Consiliu, Parlament și Comisie la 7 iunie 2017,

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate în 2014(17),

–  având în vedere protecția libertății de exprimare, atât offline, cât și online, consfințită la articolul 19 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere, adoptate în 2013(18),

–  având în vedere protecția internațională a libertății de religie sau de convingere consfințită la articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere, articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau convingeri, adoptate la 21 februarie 2011(19),

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, adoptate în 2013(20),

–  având în vedere Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, adoptate în 2001 și revizuite în 2012(21),

–  având în vedere Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate(22) și Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane;

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate în 2013(23),

–  având în vedere Orientările UE cu privire la dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările terțe, adoptate în 2001 și revizuite în 2009(24),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, adoptate în 2005 și revizuite în 2009(25),

–  având în vedere Liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, adoptate în 2008(26),

–  având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate, adoptate în 2003 și revizuite în 2008(27),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat(28),

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, adoptate în 2005 și revizuite în 2008(29),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2015(30),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC(31),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(32) și rezoluțiile anterioare pe această temă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(34),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE(35),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile din 2016 ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(36),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen(37), care invită VP/ÎR să lanseze o inițiativă pentru a impune Arabiei Saudite un embargo al UE asupra armelor,

–  având în vedere rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere faptul că Premiul Saharov pentru libertatea de gândire a fost atribuit în 2016 Nadiei Murad și Lamiyei Aji Bashar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(38), raportul Raportorului special pentru probleme privind minoritățile din 28 ianuarie 2016 privind minoritățile și discriminarea pe criterii de castă și sisteme analoage de statut moștenit(39), precum și instrumentul ONU de orientare privind discriminarea fondată pe criterii de descendență,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(40),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0365/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 21 din TUE, UE se angajează la o politică externă și de securitate comună (PESC) orientată de principiile care au inspirat crearea Uniunii și pe care aceasta urmărește să le promoveze la nivel mondial: principiul democrației, al statului de drept, al universalității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiul egalității și solidarității și respectarea Cartei ONU, a Cartei drepturilor fundamentale a UE și a dreptului internațional; întrucât Uniunea urmează să adere la Convenția europeană a drepturilor omului;

B.  întrucât, în prezent, la nivel mondial, încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale, inclusiv crimele împotriva umanității, crimele de război și genocidele, necesită eforturi susținute din partea întregii comunități internaționale;

C.  întrucât respectarea, promovarea, indivizibilitatea și protejarea universalității drepturilor omului sunt principii fundamentale ale PESC; întrucât, în rolul său de control asupra PESC, Parlamentul are dreptul de a fi informat și consultat cu privire la aspectele principalele și la opțiunile fundamentale (articolul 36 din TUE);

D.  întrucât Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii, adoptată de Consiliu în iunie 2016, afirmă că drepturile omului trebuie să fie integrate în mod sistematic în toate sectoarele de politică și în toate instituțiile, inclusiv în comerțul internațional și politica comercială;

E.  întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, dar și între politicile externe în sine, reprezintă o condiție indispensabilă pentru succesul și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului; întrucât o mai bună coerență ar trebui să-i permită UE să reacționeze mai rapid în etapele timpurii ale încălcărilor drepturilor omului și, în unele cazuri, să anticipeze și să prevină săvârșirea acestora, inclusiv în domeniul comerțului internațional și al politicii comerciale;

F.  întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism eficient, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale,

G.  întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii; întrucât comerțul și drepturile omului se influențează reciproc în țările terțe, iar în contextul unui regim de răspundere a întreprinderilor, astfel cum se discută în prezent în cadrul ONU, și al lanțurilor valorice globale, comunitatea de afaceri are un rol important în oferirea unor stimulente pozitive pentru promovarea drepturilor omului, a democrației și a responsabilității întreprinderilor; întrucât buna guvernanță și autoritățile publice care acționează în interes general joacă un rol important în comportamentul întreprinderilor; întrucât UE participă la eforturile de elaborare a unui tratat cu caracter obligatoriu privind afacerile și drepturile omului;

H.  întrucât protecția drepturilor omului în cazul celor mai vulnerabile grupuri, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, persoanele cu dizabilități, comunitatea LGBTI, femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții, merită o atenție deosebită;

I.  întrucât femeile și copiii se confruntă cu amenințări, discriminare și violență, în special în zonele de război și în cadrul regimurilor autoritare; întrucât egalitatea de gen încorporează valorile europene fundamentale și este consacrată în cadrul juridic și politic al UE; întrucât violența împotriva femeilor și fetelor și discriminarea acestora au crescut în ultimii ani;

J.  întrucât statele au responsabilitatea finală de a proteja toate drepturile omului prin adoptarea și punerea în aplicare a tratatelor și a convențiilor internaționale privind drepturile omului, prin monitorizarea încălcărilor drepturilor omului și prin asigurarea unor căi de atac eficiente pentru victime;

K.  întrucât din ce în ce mai multe încălcări ale drepturilor omului care constituie crime de război și crime împotriva umanității, inclusiv genocid, sunt săvârșite de actori statali și nestatali;

L.  întrucât libertatea de gândire, libertatea de conștiință, libertatea religioasă, inclusiv libertatea de a crede sau de a nu crede, de a practica sau de a nu practica o religie potrivit propriei alegeri, de a adopta, abandona sau schimba religia, trebuie să fie garantate peste tot în lume și menținute în mod necondiționat, în special prin dialoguri interreligioase și interculturale; întrucât legile care interzic blasfemia sunt larg răspândite, în unele state existând pedepse care variază de la pedeapsa cu închisoarea, flagelare sau pedeapsa cu moartea;

M.  întrucât libertatea de opinie și de exprimare, libertatea de întrunire și de asociere și organizarea unor procese electorale periodice, transparente și corecte sunt elemente esențiale ale democrației; întrucât în societățile fragile, expuse conflictelor sau opresive, alegerile pot declanșa uneori violențe la scară largă;

N.  întrucât asocierea cu țări terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, de exemplu în cursul dialogurilor pe tema drepturilor omului, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor legate de drepturile omului;

O.  întrucât trebuie asigurate resursele adecvate, iar acestea trebuie să fie repartizate cât mai eficient, pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

P.  întrucât accesul la apă și la salubritate este un drept fundamental al omului și limitarea sa este una dintre cauzele tensiunilor geopolitice din anumite regiuni;

Q.  întrucât siturile de patrimoniu cultural sunt amenințate tot mai mult de vandalism și jafuri ilegale, în special în Orientul Mijlociu;

R.  întrucât educația joacă un rol esențial în prevenirea încălcării drepturilor omului și a conflictelor și contribuie la creșterea gradului de participare a cetățenilor la procesul decizional în cadrul sistemelor democratice; întrucât instituțiile de învățământ care promovează drepturile omului, respectul și diversitatea ar trebui să fie susținute de state; întrucât canalele de comunicare, al căror număr a crescut, reprezintă un instrument important prin care se pot comunica rapid cazurile de încălcare a drepturilor omului și prin care se poate contacta un număr semnificativ de victime sau de potențiale victime ale încălcărilor drepturilor omului din țările terțe, oferindu-le informații și asistență; întrucât colectarea de date dezagregate cuprinzătoare este esențială pentru a proteja drepturile omului, în special pe cele ale grupurilor celor mai vulnerabile, ale grupurilor marginalizate și ale grupurilor expuse riscului de marginalizare; întrucât utilizarea unor indicatori adecvați constituie, de asemenea, o modalitate eficientă de evaluare a progreselor în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor ce le revin statelor în temeiul tratatelor internaționale,

Considerații generale

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la reprimarea democrației, drepturilor omului și statului de drept, care continuă să fie amenințate la nivel mondial; reamintește că UE s-a angajat să promoveze universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților și valorilor fundamentale, precum și principiile democratice, care trebuie consolidate în întreaga lume;

2.  își reiterează convingerea fermă că UE și statele sale membre trebuie să urmărească în mod activ principiul integrării drepturilor omului și a democrației, ca principii fundamentale care se consolidează reciproc și care stau la baza UE, în toate politicile UE, inclusiv în cele care au o dimensiune externă, precum cele din domeniul dezvoltării, migrației, securității, combaterii terorismului, extinderii și comerțului; subliniază, în acest sens, că este extrem de important să se asigure o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE și o mai mare coordonare între politicile externe ale statelor membre; subliniază faptul că complexitatea tot mai mare a conflictelor din întreaga lume necesită o abordare și o cooperare integrate, unitare și ferme la nivel internațional; reamintește că obiectivul UE de a-și spori influența la nivel mondial ca actor internațional credibil și legitim depinde în mare măsură de capacitatea sa de a urmări respectarea drepturilor omului și a democrației pe plan intern și extern, în conformitate cu angajamentele sale consacrate în tratatele fondatoare;

3.  subliniază importanța unei cooperări consolidate între Comisie, Consiliu, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Parlament și delegațiile UE pentru a promova și asigura o atitudine unitară și coerentă în favoarea drepturilor omului și a principiilor democratice; subliniază, de asemenea, importanța unui angajament ferm pentru promovarea acestor valori în forurile multilaterale, inclusiv prin coordonarea la nivelul UE în timp util și printr-o abordare activă în timpul negocierilor; încurajează, în acest context, UE să inițieze și să cosponsorizeze rezoluții și să intensifice punerea în practică a inițiativelor transregionale în toate mecanismele privind drepturile omului ale ONU;

4.  salută faptul că în 2016, chestiunile legate de statul de drept, principiile democratice și încălcările drepturilor omului au fost dezbătute în mod regulat în perioadele de sesiune plenară, abordate în diferite rezoluții parlamentare și discutate în reuniunile comisiilor și ale delegațiilor interparlamentare;

5.  subliniază activitatea Subcomisiei pentru drepturile omului (DROI), care menține relații strânse de colaborare cu SEAE, cu alte instituții ale UE, cu societatea civilă, cu instituțiile multilaterale din domeniul drepturilor omului și cu Reprezentantul Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului;

6.  reamintește că, în 2016, DROI a întocmit trei rapoarte, și anume referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe, răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe, precum și lupta împotriva traficului de ființe umane în relațiile externe ale UE; invită Comisia să ia măsuri concrete în urma acestor rapoarte din proprie inițiativă;

7.   constată că, în 2016, numeroase misiuni ale Comisiei DROI s-au deplasat în diferite țări cu scopul de a colecta și de a face schimb de informații cu actorii locali, guvernamentali și neguvernamentali, din domeniul drepturilor omului, de a prezenta poziția Parlamentului și de a încuraja o îmbunătățire a protecției și respectării drepturilor omului;

Răspunsul la provocările din domeniul drepturilor omului

8.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de atacuri îndreptate împotriva minorităților religioase, care sunt adesea săvârșite de actori nestatali, cum ar fi ISIS/Daesh; regretă faptul că, în multe țări, există și sunt puse în aplicare legi în materie de blasfemie și anti-convertire, care limitează efectiv și chiar privează minoritățile religioase și ateii de libertatea de religie sau de convingere și de libertatea de exprimare; solicită luarea unor măsuri pentru a proteja minoritățile religioase, necredincioșii și ateii care sunt victimele legilor blasfemiei și solicită UE și statelor membre să se implice în discuții politice pentru a abroga aceste legi; invită UE și statele membre să își intensifice eforturile pentru a consolida respectarea libertății de gândire, de conștiință, de religie și de credință, precum și pentru a promova dialogul intercultural și interreligios în interacțiunile cu țările terțe; solicită acțiuni concrete în direcția punerii efective în aplicare a Orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere, asigurându-se, printre altele, formarea sistematică și coerentă a personalului UE de la sediu și din delegații; sprijină pe deplin practica UE de a juca un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice privind libertatea de religie și de convingere în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (CDO) și în cadrul Adunării Generale a ONU; sprijină pe deplin activitatea trimisului special al UE pentru promovarea libertății de religie sau de convingere în afara UE, dl Ján Figel;

9.  reiterează faptul că libertatea de exprimare online și offline este o componentă esențială în orice societate democratică, deoarece susține o cultură a pluralismului care permite societății civile și cetățenilor să tragă la răspundere guvernele și factorii de decizie și sprijină respectarea statului de drept; subliniază faptul că restricționarea libertății de exprimare, online sau offline, cum ar fi prin intermediul eliminării conținutului online, trebuie să aibă loc numai în cazuri excepționale, atunci când este prevăzută de lege și justificată prin faptul că urmărește un scop legitim; subliniază, prin urmare, că UE ar trebui să își intensifice eforturile de promovare a libertății de exprimare prin politicile și instrumentele sale externe; reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să îmbunătățească monitorizarea pe care o efectuează asupra tuturor tipurilor de restricții privind libertatea de exprimare și a mass-mediei în țările terțe, să condamne rapid și în mod sistematic astfel de limitări și să utilizeze toate mijloacele și instrumentele diplomatice disponibile pentru a elimina astfel de restricții; subliniază importanța asigurării punerii în aplicare efective a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline, precum și a monitorizării cu regularitate a impactului acestora; condamnă decesul și încarcerarea a numeroși jurnaliști și bloggeri în 2016 și solicită UE să îi protejeze în mod eficient; salută noul Instrument european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) lansat în 2016, care pune un accent deosebit pe formarea delegațiilor UE și a actorilor din domeniul mass-mediei din țări terțe cu privire la punerea în aplicare a orientărilor; subliniază importanța denunțării și condamnării discursurilor de incitare la ură și de incitare la violență pe internet și în afara acestuia, întrucât acestea constituie o amenințare la adresa statului de drept și a valorilor reprezentate de drepturile omului;

10.  este profund îngrijorat de faptul că societatea civilă, inclusiv organizațiile centrate pe credință, este atacată din ce în ce mai mult la nivel mondial, printre altele, printr-un număr tot mai mare de legi represive adoptate în întreaga lume, uneori sub pretextul combaterii terorismului; subliniază că fenomenul de restrângere a spațiului societății civile este un fenomen global; reamintește că societatea civilă independentă joacă un rol esențial în domeniul apărării și promovării drepturilor omului și în funcționarea societăților democratice, în principal prin promovarea transparenței, responsabilității și separării puterilor; invită UE și statele sale membre să monitorizeze constant și să aducă în discuție cazurile de încălcare a libertății de întrunire și de asociere, inclusiv diferitele forme de interdicții și limitări impuse organizațiilor societății civile și activităților lor, cum ar fi legile care vizează restrângerea spațiului societății civile sau promovarea ONG-urilor finanțate de către guverne autoritare (organizații neguvernamentale organizate de guverne); invită, de asemenea, UE, statele sale membre și delegațiile UE să folosească toate mijloacele disponibile, cum ar fi dialogurile pe tema drepturilor omului, dialogurile politice și diplomația publică, pentru a aduce în discuție în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile expuși riscurilor și în special pe acelea referitoare la persoanele care au fost reținute sau închise din motive arbitrare și/sau din cauza convingerilor politice sau a angajamentului lor social, precum și să denunțe fără echivoc represiunea, hărțuirea și uciderea apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a celor care activează în domeniul mediului ; solicită instituirea unui sistem de monitorizare eficientă a spațiului societății civile, cu repere și indicatori clari, care să asigure un mediu juridic propice și favorabil pentru societatea civilă;

11.  încurajează delegațiile UE și personalul diplomatic al statelor membre să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului prin monitorizarea sistematică a proceselor, prin vizitarea militanților reținuți în închisori și prin publicarea de declarații cu privire la cazuri individuale, după caz; subliniază importanța instrumentelor „diplomației tăcute” în această privință; salută faptul că UE a evocat cazuri ale apărătorilor drepturilor omului în cadrul dialogurilor și al consultărilor la nivelul UE cu peste 50 de țări în 2016; subliniază faptul că fondul de urgență al IEDDO a sprijinit peste 250 de apărători ai drepturilor omului la nivelul UE în 2016, ceea ce reprezintă o creștere de 30 % față de 2015; salută instituirea unui Mecanism al UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului, ProtectDefenders.eu, pus în aplicare de societatea civilă și care a oferit sprijin esențial unui număr mare de apărători ai drepturilor omului; îndeamnă Comisia să asigure continuarea programului după luna octombrie 2018 și să îi sporească capacitățile, cu scopul de a oferi mai mult sprijin apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial;

12.  consideră că este extrem de regretabil că tortura, tratamentele inumane sau degradante și pedeapsa cu moartea continuă în multe țări din întreaga lume și solicită UE să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestora; salută, în acest sens, revizuirea legislației UE privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru pedeapsa capitală, tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante; îndeamnă SEAE și VP/ÎR să se implice mai puternic în combaterea torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante, inclusiv a pedepsei cu moartea, prin intensificarea eforturilor diplomatice și printr-o poziționare publică mai sistematică; subliniază, în acest sens, condițiile îngrijorătoare de detenție din anumite penitenciare, inclusiv absența tratamentului pentru problemele de sănătate și recomandă ca SEAE, delegațiile UE și statele membre să utilizeze toate instrumentele existente, cum ar fi orientările UE privind tortura, la potențialul lor maxim; salută faptul că rezoluția ONU referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea a fost adoptată de către Adunarea Generală a ONU în decembrie 2016, cu sprijinul a 117 țări; ia act de faptul că, în 2016, numărul de execuții efectuate la nivel mondial a scăzut în comparație cu anul precedent și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că numărul total de execuții rămâne totuși mai ridicat decât media înregistrată în ultimul deceniu; subliniază că cei vizați sunt adesea membri ai societății care exprimă opinii critice și ai grupurilor vulnerabile; solicită țărilor care aplică încă această practică să adopte un moratoriu și să abolească pedeapsa cu moartea;

13.  recunoaște posibila mare importanță pe care o au tehnologiile moderne ale informației și comunicațiilor pentru promovarea, apărarea și remedierea drepturilor omului la nivel mondial și invită instituțiile UE și statele membre să își utilizeze canalele de informații pentru a reitera în mod sistematic în cadrele și misiunile lor specifice poziția Parlamentului privind diversele aspecte legate de drepturile omului, contribuind în același timp la eficiența și vizibilitatea eforturilor comune ale UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea tot mai frecventă a anumitor tehnologii de supraveghere cibernetică cu dublă utilizare împotriva politicienilor, activiștilor și jurnaliștilor; salută, în acest sens, activitatea în curs de desfășurare a instituțiilor UE pentru actualizarea Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare(41); condamnă cu fermitate faptul că tot mai mulți apărători ai drepturilor omului se confruntă cu amenințări de natură digitală, inclusiv compromiterea datelor prin confiscarea echipamentelor, supravegherea de la distanță și scurgerile de date; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că platformele online șterg probe video legitime referitoare la potențiale crime de război, ca parte a activității lor de eliminare a conținutului cu caracter terorist și de propagandă de pe platforme;

14.  își exprimă îngrijorarea cu privire la extinderea tendinței de privatizare a statului de drept online, întreprinderile private luând decizii cu privire la limitări ale drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, pe baza propriilor condiții de utilizare a serviciilor, iar nu pe baza legilor adoptate în mod democratic;

15.  invită Comisia să adopte o directivă de notificare și de acțiune care să sporească transparența și proporționalitatea procedurilor de retragere a conținuturilor, oferind, în același timp, căi de atac eficiente pentru utilizatorii al căror conținut a fost retras în mod eronat;

16.  condamnă folosirea violenței sexuale împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv violurile în masă, sclavia sexuală, prostituția forțată, persecuțiile pe motiv de gen, traficul de ființe umane, turismul sexual și toate celelalte forme de violență fizică, sexuală și psihologică, ca armă de război; atrage atenția asupra faptului că Statutul de la Roma clasifică crimele pe motive de gen și crimele de violență sexuală în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau al elementelor constitutive ale genocidului sau torturii; subliniază importanța apărării drepturilor femeilor, inclusiv a drepturilor lor sexuale și reproductive, prin intermediul legislației, al educației și al sprijinirii organizațiilor societății civile; salută adoptarea Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (2016-2020), care stabilește o listă cuprinzătoare de măsuri pentru îmbunătățirea situației femeilor în ceea ce privește egalitatea de drepturi și capacitarea; subliniază importanța asigurării punerii în aplicare efective a acestuia; salută, în plus, adoptarea Angajamentului strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019), care promovează egalitatea de gen și drepturile femeilor în întreaga lume; subliniază importanța ratificării și punerii efective în aplicare a Convenției de la Istanbul de către toate statele membre; subliniază că educația este cel mai bun instrument pentru combaterea discriminării și violenței împotriva femeilor și copiilor; solicită Comisiei, SEAE și VP/ÎR să își intensifice îndeplinirea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor în temeiul Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW); consideră că UE ar trebui să continue integrarea sprijinului acordat femeilor în operațiile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), în prevenirea conflictelor și în reconstrucția post-conflict; reiterează importanța Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; subliniază importanța unei participări sistematice, egale, depline și active a femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, la promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice, precum și la operațiunile de menținere a păcii, de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și la procesele de tranziție democratică spre soluții politice durabile și stabile; reamintește faptul că Premiul Saharov pe 2016 a fost acordat Nadiei Murad și Lamiyei Aji Bashar, supraviețuitoare ale sclaviei sexuale comise de ISIS/Daesh;

17.  subliniază că accesul la îngrijiri medicale și respectarea la nivel mondial a sănătății și drepturilor sexuale și reproductive și accesul la acestea, serviciile de planificare familială și accesul la produse adecvate de igienă pentru femei și la asistență medicală maternă, prenatală și neonatală și la servicii de avort în condiții de siguranță constituie elemente importante pentru salvarea vieții femeilor și contribuie la evitarea nașterilor cu risc ridicat și la reducerea mortalității în rândul sugarilor și al copiilor; consideră inacceptabil faptul că corpul femeilor și al fetelor, mai exact în ceea ce privește sănătatea lor sexuală și reproductivă și drepturile aferente, rămâne în continuare subiect de luptă ideologică; solicită ca UE și statele sale membre să recunoască dreptul inalienabil al femeilor și al fetelor la integritate corporală și la decizie autonomă asupra corpurilor lor și condamnă frecventele încălcări ale drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor, inclusiv refuzul accesului la servicii de planificare familială, la mijloace de contracepție și la avort, în condiții de siguranță din punct de vedere medical și juridic;

18.  condamnă cu fermitate reinstituirea și extinderea „regulii călușului mondial” (Global Gag Rule) și impactul acesteia asupra îngrijirii sănătății și drepturilor generale ale femeilor și fetelor; își reiterează apelul către UE și statele sale membre vizând acoperirea deficitului de finanțare creat de SUA în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, prin utilizarea finanțării pentru dezvoltare de la nivel național și de la nivelul UE;

19.  reamintește că egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE și al statelor sale membre, iar integrarea perspectivei de gen constituie unul dintre obiectivele sale principale, astfel cum sunt consacrate în tratate; invită, prin urmare, Comisia să integreze dimensiunea de gen în toate actele legislative, orientările, acțiunile și finanțările UE, ca principiu fundamental al acesteia, cu un accent deosebit pe politicile UE de relații externe; subliniază că este nevoie să se consolideze rolul delegațiilor UE, precum și rolul consilierului principal privind egalitatea de gen al SEAE prin asigurarea unui buget specific dedicat domeniul său de competențe;

20.  invită SEAE să se asigure că rezultatele celei de-a 61-a sesiuni a Comisiei pentru statutul femeii (CSW) vor fi incluse în politicile sale și vor oferi un nou impuls în promovarea „capacitării economice a femeilor” și soluționarea inegalităților de gen în lumea profesională în schimbare;

21.  constată contribuția pozitivă a capacitării femeilor la realizarea unei societăți favorabile incluziunii, echitabile și pașnice și a dezvoltării durabile; subliniază că toate ODD acordă în mod explicit atenție egalității de gen și capacitării femeilor și că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a se asigura respectarea pe deplin a drepturilor femeilor și punerea efectivă în aplicare a politicilor de promovare a capacitării economice și sociale și a participării femeilor în procesul de luare a deciziilor; subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită capacitării femeilor indigene;

22.  subliniază că ar trebui încurajată organizarea în sindicate a femeilor și că acestea nu ar trebui să fie discriminate atunci când solicită finanțare pentru întreprinderile lor;

23.  invită Uniunea Europeană să sprijine toate asociațiile de femei care activează zi de zi în sprijinul femeilor afectate de crize și conflicte umanitare;

24.  reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și punere efectivă în aplicare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului (UNCRC) și a protocoalelor opționale la aceasta, pentru a le asigura copiilor protecție juridică; subliniază faptul că, deseori, copiii sunt expuși la abuzuri specifice, cum ar fi căsătoriile timpurii sau mutilarea genitală și, prin urmare, au nevoie de o protecție sporită; subliniază faptul că munca copiilor, recrutarea copiilor în conflicte armate și căsătoriile timpurii și forțate reprezintă în continuare probleme critice în anumite țări; solicită ca UE să consulte în mod sistematic organizațiile locale și internaționale relevante de apărare a drepturilor copiilor și să pună în discuție, în cadrul dialogurilor sale politice și privind drepturile omului cu țările terțe, obligațiile care le revin statelor părți privind punerea în aplicare a convenției; salută Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2016-2021); solicită UE să continue să promoveze Setul de instrumente UE-UNICEF privind drepturile copilului în cooperarea pentru dezvoltare prin intermediul delegațiilor sale externe și să instruiască personalul delegațiilor UE în mod corespunzător în acest domeniu; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie cuprinzătoare privind drepturile copilului și un plan de acțiune pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe ale UE, și salută faptul că prin Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare din 2016, au fost alocate resurse pentru a sprijini agențiile ONU în punerea în aplicare a unor măsuri specifice în domeniul drepturilor copiilor, care trebuie să fie concepute în așa fel încât să crească la maximum beneficiile efective pentru copiii care au nevoie de ajutor, în special în domeniul sistemelor de sănătate și al accesului la educație, apă și salubritate; solicită o soluție urgentă la problema copiilor apatrizi, în special cei născuți în afara țării de origine a părinților și cei migranți;

25.  condamnă cu fermitate toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, religie, gen, orientare sexuală, caracteristici sexuale, limbă, cultură, origine socială, castă, naștere, vârstă, handicap sau orice alt statut; subliniază că UE ar trebui să își intensifice eforturile de eradicare a tuturor formelor de discriminare, de rasism, de xenofobie și a altor forme de intoleranță prin dialoguri politice și pe teme de drepturile omului, prin activitatea delegațiilor UE și prin diplomația publică; subliniază, în plus, că UE ar trebui să continue să promoveze ratificarea și aplicarea integrală a tuturor convențiilor ONU care susțin această cauză;

26.  reiterează că traficul de ființe umane înseamnă activitățile de recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire de persoane, prin amenințări sau uz de forță sau prin alte mijloace de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau poziție de vulnerabilitate sau prin darea sau primirea unor plăți sau beneficii pentru a primi consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării; solicită UE și statelor membre să ia măsuri pentru a descuraja cererea care favorizează orice fel de forme de exploatare a persoanelor - în special a femeilor și a copiilor - care conduc la trafic de persoane, menținând în același timp o abordare bazată pe drepturile omului și axată pe victime; reiterează necesitatea ca toate statele membre să pună în aplicare Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane și Directiva 2011/36/UE(42) privind acest aspect; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la vulnerabilitatea extremă a migranților și a refugiaților la exploatare, introducere ilegală și trafic de ființe umane; subliniază că este necesar să se mențină distincția între conceptele de trafic de persoane și introducere ilegală de migranți;

27.  condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care suferă din cauza ierarhiilor de castă și a discriminărilor pe criterii de castă, inclusiv a refuzului egalității și al accesului la justiție și la un loc de muncă, a segregării continue și a obstacolelor impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor umane fundamentale și a dezvoltării; își reiterează apelul pentru dezvoltarea unor politici ale UE privind discriminarea pe criterii de castă și invită din nou UE să profite de orice ocazie pentru a-și exprima îngrijorarea profundă cu privire la aceste încălcări ale drepturilor omului; îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice eforturile și să sprijine inițiativele conexe de la nivelul ONU și al delegațiilor prin aplicarea și monitorizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030, monitorizarea noului instrument de orientare al ONU privind discriminarea pe criterii de descendență, precum și acordarea de sprijin statelor membre în punerea în aplicare a recomandărilor prin mecanismele din domeniul drepturilor omului ale ONU pe tema discriminării pe criterii de castă;

28.  este foarte îngrijorat de faptul că minoritățile sunt în continuare într-un mare pericol de a fi discriminate și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; ia act de faptul că multe persoane nu au acces sau au acces limitat la reprezentare politică și sunt grav afectate de sărăcie; subliniază că UE ar trebui să își intensifice eforturile vizând eradicarea încălcărilor drepturilor omului comise împotriva minorităților; subliniază faptul că comunitățile minoritare au nevoi specifice și că acestora ar trebui să li se garanteze acces deplin și egalitate de tratament în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

29.  salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și reiterează importanța ratificării și aplicării efective a acesteia atât de către statele membre, cât și de instituțiile UE; subliniază că handicapul nu privează o persoană de demnitatea umană, ceea ce implică sarcina unui stat de a proteja aceste persoane; subliniază, în special, necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile relevante ale UE, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni; solicită ca UE să includă lupta împotriva discriminării pe motive de dizabilități în acțiunile sale externe și în politicile privind ajutorul pentru dezvoltare; salută, în acest sens, includerea drepturilor persoanelor cu handicap în noul Consens european privind dezvoltarea;

30.  își reiterează sprijinul pentru introducerea sistematică clauzelor privind drepturile omului în acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, printre care acordurile comerciale și de investiții; reamintește că toate drepturile omului trebuie să fie considerate ca având valoare egală și ca fiind indivizibile, interdependente și interconectate; invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a acestor clauze în mod eficace și sistematic și să prezinte Parlamentului rapoarte periodice cu privire la respectarea drepturilor omului de către țările partenere; invită Comisia să adopte o abordare mai structurată și mai strategică a dialogurilor privind drepturile omului în cadrul acordurilor viitoare; are o opinie pozitivă despre sistemul preferințelor SGP +, ca mijloc de stimulare a punerii efective în aplicare a 27 de convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și standardele de muncă; solicită punerea în aplicare reală a regimului SGP + se așteaptă ca Comisia să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la stadiul ratificării acestuia și la progresele realizate în cadrul acestui regim; subliniază importanța punerii corecte în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului;

31.  reafirmă faptul că activitățile tuturor întreprinderilor, inclusiv ale celor europene, care își desfășoară activitatea în țările terțe ar trebui să respecte pe deplin standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și solicită UE și statelor sale membre să asigure acest lucru; reafirmă, în plus, importanța promovării responsabilității sociale a întreprinderilor și a întreprinderilor europene care joacă un rol principal în promovarea unor standarde la nivel internațional în ceea ce privește afacerile și drepturile omului, subliniind că cooperarea între organizațiile pentru drepturile omului și cele de afaceri ar conferi autonomie actorilor locali și ar promova societatea civilă; recunoaște că lanțurile valorice globale pot contribui la creșterea forței de muncă internaționale fundamentale și la consolidarea standardelor sociale și de mediu și reprezintă oportunități și provocări legate de progresele sustenabile și de promovarea drepturilor omului, în special în țările în curs de dezvoltare; invită UE să joace un rol mai activ în vederea unei gestionări adecvate, corecte, transparente și durabile a lanțurilor valorice globale și să atenueze orice efecte negative asupra drepturilor omului, inclusiv încălcarea drepturilor lucrătorilor; subliniază însă că, în cazul încălcărilor drepturilor omului în cadrul întreprinderilor, ar trebui să se garanteze accesul efectiv la o cale de atac pentru victime; îndeamnă Comisia să se asigure că proiectele sprijinite de BEI sunt în conformitate cu politica și angajamentele UE privind drepturile omului; ia act de negocierile în curs privind un tratat obligatoriu referitor la corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu privire la drepturile omului; încurajează UE să ia parte în mod constructiv la aceste negocieri;

32.  invită UE și statele sale membre să-și folosească toată influența politică pentru a preveni orice acțiune care ar putea fi considerată genocid, crimă de război sau crimă împotriva umanității, să răspundă eficient și coordonat în cazurile în care au loc astfel de crime, să mobilizeze toate resursele necesare pentru a-i aduce în fața justiției pe toți cei responsabili, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale, precum și să ofere sprijin victimelor și proceselor de stabilizare și de reconciliere; solicită comunității internaționale să creeze instrumente de reducere la minimum a decalajului alertă-răspuns pentru a preveni apariția, reapariția și escaladarea conflictelor violente, cum ar fi sistemul de alertă timpurie al UE;

33.  solicită UE să ofere sprijin organizațiilor (inclusiv ONG-uri, organizații de investigații din surse deschise, societatea civilă) care colectează, păstrează și protejează probe, electronice și de alt fel, ale infracțiunilor comise, pentru a facilita urmărirea penală a acestora la nivel internațional;

34.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la distrugerea siturilor din patrimoniul cultural din Siria, Irak, Yemen și Libia; ia act de faptul că 22 dintre cele 38 de situri din patrimoniul cultural puse în pericol din lume se află în Orientul Mijlociu; sprijină activitățile Inițiativei privind patrimoniul cultural și activitățile sale de stabilire a faptelor din Siria și Irak referitoare la distrugerea patrimoniului arheologic și cultural;

35.  salută eforturile UE de a sprijini instituirea de către ONU a Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII) care să acorde asistență în investigarea infracțiunilor grave comise în Siria; subliniază necesitatea de a institui un mecanism independent similar în Irak; invită UE și statele membre ale UE, care nu au făcut încă acest lucru, să contribuie financiar la MIII;

36.  condamnă cu fermitate aceste crime oribile și încălcările drepturilor omului comise de actori statali și nestatali; își exprimă consternarea față de varietatea infracțiunilor comise, printre care se numără crime, acte de tortură, viol ca armă de război, sclavie și sclavie sexuală, recrutarea de copii soldați, convertirile religioase forțate și asasinatele sistematice și „purificarea” sistematică îndreptate împotriva minorităților religioase; reamintește că situația în care se află minoritățile religioase de pe teritoriile guvernate de ISIS/Daesh a fost calificată de Parlamentul European, în Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(43), drept genocid; subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să sprijine urmărirea penală a membrilor organizațiilor nestatale, cum ar fi ISIS/Daesh, solicitând Consiliului de Securitate al ONU să confere Curții Penale Internaționale (CPI) jurisdicție în acest sens sau să se asigure că actul de justiție va fi îndeplinit ,,cu ajutorul unui tribunal ad-hoc sau prin principiul jurisdicției universale;

37.  își reiterează întregul sprijin pentru CPI, Statutul de la Roma, Biroul procurorului, puterile proprio motu ale procurorului și progresele înregistrate în deschiderea unor noi anchete, fapt ce reprezintă un mijloc esențial în combaterea impunității persoanelor responsabile de crime de atrocitate; invită toate statele membre să ratifice amendamentele de la Kampala privind crima de agresiune și să includă „crimele de atrocitate” pe lista infracțiunilor pentru care UE are competențe; condamnă orice încercare de subminare a legitimității sau independenței sale și solicită UE și statelor sale membre să coopereze în mod consecvent pentru a sprijini investigațiile și deciziile CPI, cu scopul de a pune capăt impunității în cazul crimelor internaționale, inclusiv în cazul arestărilor persoanelor urmărite de CPI; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine în mod consecvent examinările, investigațiile și deciziile CPI și să adopte măsuri pentru a preveni și a răspunde în mod eficace cazurilor de lipsă de cooperare cu CPI și să furnizeze fonduri adecvate; salută reuniunea reprezentanților UE și ai CPI care a avut loc la Bruxelles, la 6 iulie 2016, cu scopul de a pregăti cea de a 2-a reuniune a Mesei rotunde UE-CPI, care a permis personalului competent din cadrul CPI și al instituțiilor UE să identifice zonele comune de interes, să facă schimb de informații privind activitățile relevante și să asigure o mai bună cooperare între cele două părți; ia act, cu profund regret, de recentele comunicări referitoare la renunțarea la statutul de părți semnatare ale Statutului de la Roma, fapt care generează o situație problematică din perspectiva accesului la justiție al victimelor și care ar trebui, prin urmare, condamnat cu fermitate; consideră că Comisia, SEAE și statele membre ar trebui să încurajeze în continuare țările terțe să ratifice și să aplice Statutul de la Roma; își reiterează solicitarea adresată ÎR/VP de a numi un RSUE pentru drept internațional umanitar și justiție internațională, cu mandatul de a promova, a integra și a reprezenta angajamentul UE față de lupta împotriva impunității și față de CPI în politicile externe ale UE; invită UE și statele sale membre să sprijine mecanismele de responsabilizare și rezoluțiile ONU în cadrul forurilor multilaterale ale ONU, inclusiv în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului;

38.  îndeamnă UE să își intensifice eforturile de promovare a statului de drept și a independenței sistemului judiciar la nivel multilateral și bilateral ca principiu fundamental pentru consolidarea democrației; încurajează UE să sprijine o administrare a justiției echitabilă la nivel mondial prin sprijinirea proceselor de reforme legislative și instituționale în țările terțe; încurajează, de asemenea, delegațiile UE și ambasadele statelor membre să monitorizeze în mod sistematic procesele în vederea promovării independenței sistemului judiciar;

39.  își exprimă îngrijorarea profundă și solidaritatea față de numărul tot mai mare de migranți, refugiați și solicitanți de azil, inclusiv un număr tot mai mare de femei, care sunt victime ale conflictelor, violenței, persecuțiilor, greșelilor de guvernare, sărăciei, migrației ilegale, traficului de persoane și rețelelor de traficanți; subliniază nevoia urgentă de a adopta măsuri reale pentru combaterea cauzelor care stau la baza fluxurilor de migrație și de a găsi soluții pe termen lung bazate pe respectul față de drepturile omului și de demnitatea umană și, prin urmare, de a aborda dimensiunea externă a crizei refugiaților, inclusiv prin găsirea unor soluții sustenabile la conflictele din vecinătatea noastră, de exemplu prin dezvoltarea cooperării și a unor parteneriate cu țările terțe în cauză care să respecte legislația internațională și să asigure respectarea drepturilor omului în acele țări; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la violența împotriva copiilor migranți, inclusiv a copiilor migranți neînsoțiți dispăruți, și solicită sisteme de relocare și de reîntregire a familiei și coridoare umanitare; este profund îngrijorat de situația dificilă a persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) și de numărul tot mai mare al acestora și solicită întoarcerea lor în condiții de siguranță, relocarea sau integrarea lor locală; invită UE și statele sale membre să acorde asistență umanitară în domeniul educației, locuințelor, sănătății și în alte domenii umanitare care să îi ajute pe refugiații aflați cel mai aproape de țara lor de origine, precum și să asigure punerea în aplicare adecvată a politicilor de returnare; subliniază necesitatea unei abordări globale a migrației, bazată pe drepturile omului, și invită UE să colaboreze în continuare cu ONU, cu organizațiile regionale, cu guvernele și cu ONG-urile; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin sistemul european comun de azil și legislația comună privind migrația, mai ales pentru a-i proteja pe solicitanții de azil vulnerabili; subliniază faptul că noțiunile de țări sigure și de țări de origine sigure nu trebuie să împiedice examinarea individuală a cererilor de azil; avertizează împotriva instrumentalizării politicii externe a UE ca „gestionare a migrației”; invită UE și statele membre să instituie o transparență totală în privința fondurilor alocate țărilor terțe pentru cooperarea în domeniul migrației și să asigure faptul că o astfel de cooperare nu aduce beneficii structurilor implicate în acte de încălcare a drepturilor omului, ci contribuie la îmbunătățirea situației drepturilor omului în cadrul acestor țări;

40.  consideră că cooperarea pentru dezvoltare și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice, inclusiv a statului de drept și a bunei guvernanțe, ar trebui să meargă mână în mână; reamintește, în acest context, că ONU a declarat că, în absența unei abordări bazate pe drepturile omului, obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral; reamintește, de asemenea, că UE s-a angajat să sprijine țările partenere, ținând seama de nivelul lor de dezvoltare și de progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile omului și democrația;

41.  subliniază că rata persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială este mai mare în rândul femeilor și solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru punerea în aplicare a unor măsuri de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale ca parte a politicilor sale în domeniul dezvoltării;

42.  reamintește că al doilea criteriu din Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului obligă statele membre să examineze fiecare licență de export de arme în privința respectării drepturilor omului de către țara de destinație; reamintește, în acest sens, angajamentul asumat de Comisie în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația în ceea ce privește forțele de securitate și punerea în aplicare a politicii UE în domeniul drepturilor omului, inclusiv elaborarea și punerea în aplicare a unei politici de diligență necesară în acest domeniu;

43.  își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, care să susțină drepturile omului și dreptul umanitar internațional și să abordeze aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; insistă încă o dată ca UE să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană;

44.  consideră că UE ar trebui să își continue eforturile de consolidare a respectării drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, în conformitate cu orientările UE pe acest subiect; solicită punerea deplină în aplicare a orientărilor, inclusiv prin instruirea personalului UE din țările terțe; denunță faptul că 72 de țări incriminează în continuare homosexualitatea, este preocupat de faptul că 13 dintre acestea aplică pedeapsa cu moartea și consideră că practicile violente și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală, cum ar fi excluderile forțate, infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură, atât online, cât și offline, și violurile corective nu ar trebui să rămână nepedepsite; ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex în anumite țări și încurajează recunoașterea în continuare a acestora; condamnă cazurile de încălcare a integrității fizice a femeilor și a grupurilor minoritare; solicită statelor membre să scoată în afara legii aceste practici, să îi urmărească în justiție pe autorii lor și să sprijine victimele;

45.  reiterează importanța fundamentală a luptei împotriva corupției, în toate formele sale, pentru a se putea proteja astfel statul de drept, democrația și respectul pentru drepturile omului; condamnă cu fermitate orice comportament legat de practicile corupte;

46.  reamintește că corupția reprezintă o amenințare la adresa exercitării în mod egal a drepturilor omului și subminează procesele democratice, cum ar fi statul de drept și administrarea echitabilă a justiției; își exprimă convingerea că UE ar trebui să sublinieze în toate platformele de dialog cu țările terțe importanța integrității, a responsabilității și a bunei gestionări a afacerilor publice, a finanțelor publice și a bunurilor publice, după cum se prevede în Convenția ONU împotriva corupției (UNCAC); recomandă UE să folosească expertiza de care dispune pentru a sprijini țările terțe într-un mod mai consecvent și mai sistematic în eforturile lor de a combate corupția, prin înființarea și consolidarea unor instituții anticorupție independente și eficiente; solicită, în special Comisiei, să negocieze dispoziții în materie de combatere a corupției în cadrul tuturor viitoarelor acorduri comerciale pe care le negociază cu țările terțe;

47.  subliniază obligațiile și responsabilitățile esențiale ale statelor și ale altor responsabili în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, prevenirea efectelor negative ale acestora în materie de drepturi ale omului și promovarea coerenței politicilor, pentru a asigura faptul că eforturile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea sunt adecvate, suficient de ambițioase, nediscriminatorii și respectă obligațiile în materie de drepturi ale omului; subliniază că, potrivit estimărilor ONU, până în 2050, numărul persoanelor strămutate din cauza condițiilor de mediu va fi foarte mare; subliniază legătura dintre politicile comerciale, politicile de mediu și politicile de dezvoltare și impactul pozitiv și negativ pe care aceste politici îl pot avea asupra drepturilor omului; salută eforturile internaționale de promovare a legăturii dintre aspectele privind catastrofele naturale și ecologice și schimbările climatice, pe de o parte, și drepturile omului, pe de cealaltă parte;

48.  subliniază faptul că fenomenul de acaparare a terenurilor s-a extins în mod considerabil în ultimii ani în țările în curs de dezvoltare; consideră că lupta împotriva exploatării și a acaparării resurselor ar trebui să constituie o prioritate; condamnă practicile precum acapararea terenurilor și utilizarea fără discernământ a resurselor naturale; invită Comisia să ia măsuri urgente ca răspuns la numeroasele rezoluții ale Parlamentului adoptate recent în acest domeniu;

49.  subliniază importanța garantării faptului că drepturile omului și accesul la bunuri și servicii precum apa și salubritatea sunt acoperite în cadrul politicilor în domeniul social, al educației, al sănătății și al securității;

50.  invită instituțiile internaționale, guvernele naționale, ONG-urile și persoanele fizice să lucreze în sinergie pentru a stabili un cadru de reglementare adecvat în vederea asigurării accesului garantat la o cantitate minimă de apă pentru toți oamenii din lume; subliniază că apa nu ar trebui să fie considerată o marfă, ci un aspect legat de dezvoltare și sustenabilitate și că privatizarea din sectorul apelor nu scutește statele de responsabilitățile lor în materie de drepturi ale omului; invită țările în care apa reprezintă una dintre cauzele tensiunilor sau ale conflictelor să coopereze în direcția partajării resurselor de apă pentru a ajunge la o situație reciproc avantajoasă pentru sustenabilitate și dezvoltarea pașnică a regiunii;

Abordarea provocărilor și activităților de sprijinire a democrației

51.  subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ instituțiile democratice și eficiente din domeniul drepturilor omului și societatea civilă în eforturile întreprinse pentru promovarea democratizării; salută asistența deosebit de prețioasă acordată organizațiilor societății civile din întreaga lume în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), care constituie în continuare instrumentul emblematic al UE pentru punerea în aplicare a politicii sale externe în domeniul drepturilor omului; salută, în plus, eforturile consecvente ale Fondului European pentru Democrație de promovare a democrației și a respectului față de drepturile și libertățile fundamentale ale omului în vecinătatea estică și sudică a UE;

52.  reamintește că experiența dobândită și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea contribui în mod pozitiv la identificarea de bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial;

53.  își reiterează, în acest context, invitația adresată Comisiei de a elabora orientări ale UE pentru sprijinirea democrației;

54.  recomandă UE să-și intensifice eforturile vizând elaborarea unei abordări mai cuprinzătoare a proceselor de democratizare, alegerile libere și corecte reprezentând doar o dimensiune a acestora, cu scopul de a contribui în mod pozitiv la consolidarea instituțiilor democratice și a încrederii publice în procesele electorale în întreaga lume;

55.  salută cele opt misiuni de observare a alegerilor (MOA) și cele opt misiuni de experți electorali (MEE) desfășurate la nivel mondial de către UE în 2016; subliniază faptul că, începând din 2015, UE a desfășurat 17 MOA și 23 MEE; reiterează opinia pozitivă privind sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale și asistența electorală și sprijinul oferit de UE observatorilor interni; salută și sprijină pe deplin activitatea Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor (GDA) în această privință;

56.  reamintește importanța unor acțiuni ulterioare adecvate în urma rapoartelor și recomandărilor MOA ca modalitate de mărire a impactului acestora și de întărire a sprijinului UE pentru standardele democratice în țările în cauză;

57.  salută angajamentul asumat de către Comisie, SEAE și statele membre în cadrul actualului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația de a colabora mai ferm și mai consecvent cu organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, cu instituțiile parlamentare și cu organizațiile societății civile din țările terțe pentru a contribui la capacitarea acestora și, prin urmare, la consolidarea proceselor democratice;

58.  subliniază că politica de extindere este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului, având în vedere evoluțiile politice actuale din țările candidate și potențial candidate; invită Comisia să își intensifice eforturile de a sprijini consolidarea culturilor politice democratice, respectarea statului de drept, independența mass-mediei și a sistemului judiciar și lupta împotriva corupției în țările respective; își exprimă convingerea că, în politica europeană de vecinătate revizuită, protecția, promovarea activă și punerea în aplicare a drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să ocupe în continuare un loc central; reiterează faptul că protecția, sprijinirea activă și punerea în aplicare a drepturilor omului și a democrației sunt în interesul țărilor partenere și al UE; subliniază, de asemenea, necesitatea ca Uniunea să își respecte angajamentul față de partenerii săi, în special față de cei din vecinătatea sa, de a sprijini reformele economice, sociale și politice, de a proteja drepturile omului și de a contribui la instaurarea statului de drept, acestea fiind cele mai bune mijloace de a consolida ordinea internațională și de a asigura stabilitatea vecinătății UE; reamintește că Uniunea pentru Mediterana poate și ar trebui să modeleze dialogul politic în acest domeniu și să insiste asupra unei agende puternice în materie de drepturi ale omului și democrație în regiune; reamintește că orice stat care dorește să adere la UE trebuie să garanteze pe deplin drepturile omului și să îndeplinească cu strictețe criteriile de la Copenhaga, a căror nerespectare poate conduce la suspendarea negocierilor;

59.  subliniază că consolidarea păcii implică eforturi pentru prevenirea și reducerea conflictelor și creșterea rezilienței instituțiilor politice, socioeconomice și de securitate, pentru a pune bazele păcii și dezvoltării durabile pe termen lung; subliniază că promovarea statului de drept, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului este fundamentală pentru susținerea păcii;

Asigurarea unei abordări cuprinzătoare și coerente privind drepturile omului și sprijinirea democrației prin intermediul politicilor UE

60.  ia act de adoptarea Raportului anual pe 2016 al UE privind drepturile omului și democrația în lume; consideră că raportul anual este un instrument indispensabil pentru supravegherea, comunicarea și dezbaterile privind politica UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în lume și un instrument valoros care oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra priorităților, eforturilor și provocărilor UE în acest domeniu și care poate fi utilizat pentru identificarea altor modalități de soluționare a acestora în mod eficient;

61.  reiterează cu fermitate invitația adresată VP/ÎR de a lua parte la o dezbatere cu deputații din Parlamentul European în două sesiuni plenare pe an, o dată atunci când raportul anual este prezentat și o dată ca răspuns la raportul său; reiterează importanța unui dialog interinstituțional continuu, în special în ceea ce privește acțiunile întreprinse ca urmare a rezoluțiilor de urgență adoptate de Parlament în domeniul drepturilor omului; reamintește că și răspunsurile scrise joacă un rol important în relațiile interinstituționale, întrucât permit o monitorizare sistematică și aprofundată a tuturor aspectelor semnalate de Parlament și contribuie astfel la consolidarea coordonării eficiente; solicită VP/ÎR și SEAE să răspundă în mod detaliat la întrebările cu solicitare de răspuns scris și să soluționeze aspectele referitoare la drepturile omului aduse în discuție la cel mai înalt nivel de dialog cu țările implicate;

62.  felicită SEAE și Comisia pentru informarea exhaustivă cu privire la activitățile întreprinse de UE privind drepturile omului și democrația în 2016; consideră însă că actualul format al Raportului anual privind drepturile omului și democrația ar putea fi îmbunătățit, oferind o mai bună imagine de ansamblu a impactului concret al acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în țările terțe;

63.  reiterează opinia potrivit căreia adoptarea cadrului strategic al UE și a primului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația în 2012 a reprezentat un punct de cotitură important pentru UE în ceea ce privește plasarea drepturilor omului și a democrației în centrul relațiilor sale externe; salută adoptarea de către Consiliu, în iulie 2015, a unui nou Plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație pentru 2015-2019 și efectuarea unei evaluări la jumătatea perioadei în 2017; invită VP/ÎR, SEAE, Comisia, Consiliul și statele membre să asigure o aplicare eficientă și coerentă a planului de acțiune în vigoare, inclusiv prin colaborarea reală cu organizațiile societății civile; subliniază că statele membre ar trebui să raporteze cu privire la modul în care au pus în aplicare acest plan; atrage în mod deosebit atenția asupra importanței care trebuie acordată creșterii eficacității și maximizării impactului local al instrumentelor folosite pentru a promova respectarea drepturilor omului și a democrației în lume;

64.  reiterează opinia potrivit căreia, pentru a promova coerent și consecvent agenda în materie de drepturi ale omului și democrație, sunt necesare un consens solid și o mai bună coordonare între statele membre și instituțiile UE, precum și o colaborare reală cu organizațiile societății civile la nivel local, național și internațional; subliniază ferm că statele membre ar trebui să se implice mai mult în aplicarea planului de acțiune și a cadrului strategic al UE și să le utilizeze ca pe un model de promovare a drepturilor omului și a democrației atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral;

65.  recunoaște rolul esențial jucat de RSUE pentru drepturile omului, dl Lambrinidis, în creșterea eficacității și a vizibilității UE în ceea ce privește protejarea și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume și subliniază rolul său în promovarea unei puneri în aplicare consecvente și coerente a politicii UE în domeniul drepturilor omului; salută extinderea mandatului RSUE până în 28 februarie 2019 și își reiterează solicitarea ca acest mandat să fie transformat într-unul permanent; recomandă, în acest sens, ca RSUE să aibă putere de inițiativă, o mai mare vizibilitate publică, precum și suficiente resurse umane și financiare pentru a acționa la întregul său potențial; recomandă, de asemenea, ca RSUE să sporească transparența activităților, planurilor, rapoartelor privind progresele înregistrate și analizelor sale;

66.  ia act de faptul că activitatea și impactul RSUE pentru drepturile omului pot fi numai parțial cunoscute prin examinarea Raportului anual privind drepturile omului, a declarațiilor sale pe platformele sociale și a discursurilor disponibile;

67.  sprijină pe deplin strategiile de țară privind drepturile omului (HRCS), care adaptează acțiunile UE la situația și nevoile specifice ale fiecărei țări; își reiterează apelul ca deputații din Parlamentul European să aibă acces la conținutul strategiei; subliniază cu fermitate importanța luării în considerare a strategiilor de țară privind drepturile omului la toate nivelurile procesului de formulare a politicilor pentru fiecare țară terță; reiterează faptul că strategiile de țară privind drepturile omului ar trebui să corespundă acțiunilor UE ce urmează să fie puse în aplicare în fiecare țară în funcție de situațiile specifice și ar trebui să includă indicatori de progrese măsurabili și posibilitatea de a ajusta acești indicatori, dacă este necesar;

68.  salută desemnarea de puncte de contact în materie de drepturi ale omului și aspecte legate de gen în toate delegațiile UE și misiunile PSAC; reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare privind rolul centrelor de coordonare în cadrul delegațiilor, pentru a se putea îmbunătăți, acționa ca niște veritabili consilieri pentru drepturile omului și a-și desfășura activitatea în mod eficient;

69.  recunoaște că dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe pot fi instrumente eficiente pentru cooperarea și relațiile bilaterale în ceea ce privește promovarea și apărarea drepturilor omului; salută, prin urmare, instituirea de dialoguri privind drepturile omului cu un număr din ce în ce mai mare de țări; salută și încurajează în continuare implicarea societății civile în dialogurile pregătitoare; își reiterează apelul de a se elabora un mecanism global de monitorizare și analizare a modului de funcționare a dialogurilor privind drepturile omului;

70.  reamintește că UE s-a angajat să plaseze drepturile omului și democrația în centrul relațiilor sale cu țările terțe; subliniază, prin urmare, că promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice, inclusiv a clauzelor de condiționalitate privind drepturile omului în acordurile internaționale, trebuie sprijinită prin toate politicile UE care au o dimensiune externă, precum politica de extindere și politica de vecinătate, PSAC și politicile în domeniul mediului, dezvoltării, securității, combaterii terorismului, comerțului, migrației, justiției și afacerilor interne;

71.  reamintește că sancțiunile sunt un instrument indispensabil al PESC; îndeamnă Consiliul să adopte sancțiunile prevăzute de legislația UE atunci când sunt considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PESC, în special cu scopul de a proteja drepturile omului și de a consolida și sprijini democrația, asigurându-se în același timp că acestea nu au impact asupra populației civile; solicită ca aceste sancțiuni să se concentreze pe funcționarii identificați ca fiind responsabili pentru încălcările drepturilor omului pentru a-i pedepsi pentru infracțiunile și abuzurile comise;

72.  ia act de eforturile Comisiei de a-și îndeplini angajamentul de a include dispozițiile privind drepturile omului în evaluările sale de impact pentru propunerile legislative și nelegislative, măsurile de punere în aplicare și acordurile comerciale și de investiții; îndeamnă Comisia să îmbunătățească calitatea și caracterul exhaustiv al evaluărilor de impact și să asigure integrarea sistematică a aspectelor legate de drepturile omului în textul propunerilor legislative și fără caracter legislativ;

73.  își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul puternic al UE pentru promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice prin cooperarea cu structurile Organizației Națiunilor Unite și agențiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu organizații regionale cum ar fi Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Asociația Asia de Sud pentru Cooperare Regională (SAARC), Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe și alte organizații, în conformitate cu articolele 21 și 22 din TUE;

74.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase stabilite în noul plan de acțiune, UE trebuie să aloce suficiente resurse și cunoștințe de specialitate, atât în ceea ce privește resursele umane pentru delegații și de la sediul central, cât și în ceea ce privește fondurile disponibile;

75.  reamintește, de asemenea, că este extrem de important ca UE să se implice în mod activ și consecvent în toate mecanismele privind drepturile omului ale ONU, mai ales în a treia Comisie a Adunării Generale a ONU și Consiliul pentru Drepturile Omului; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre în vederea creșterii gradului de coerență al Uniunii în cadrul ONU în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului; încurajează UE să își intensifice eforturile de a-și face auzită vocea, inclusiv recurgând mai des la practica din ce în ce mai răspândită a inițiativelor transregionale, prin susținerea și depunerea de rezoluții; subliniază că liderii UE trebuie să insiste asupra reformării ONU, având ca obiectiv consolidarea impactului și a forței sistemului multilateral bazat pe reguli, precum și asigurarea unei protecții mai eficiente a drepturilor omului și promovarea dreptului internațional;

o
o   o

76.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 70-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/cedaw.pdf
(2) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/167
(3) https://treaties.un.org/doc/source/docs/A_RES_45_158-E.pdf
(4) http://www.unhcr.org/3b66c2aa10
(5) http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf
(6) http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/generalassembly/docs/globalcompact/A_RES‌_71_1.pdf
(7) https://sustainabledevelopment.un.org/post2015/transformingourworld
(8) https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/090000168008482e
(9) http://www.oecd.org/corporate/mne/oecdguidelinesformultinationalenterprises.htm
(10) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131181.pdf
(11) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/ro/pdf
(12) http://europa.eu/globalstrategy/sites/globalstrategy/files/regions/files/eugs_review_web_0.pdf
(13) http://europa.eu/globalstrategy/sites/globalstrategy/files/full_brochure_year_1.pdf
(14) JO L 76, 22.3.2011, p. 56.
(15) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eu_guidelines_rights_of_child_0.pdf
(16) https://ec.europa.eu/europeaid/sites/devco/files/european-consensus-on-development-final-20170626_en.pdf
(17) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eu_human_rights_guidelines_on_freedom_of_expression_online_and_offline_en.pdf
(18) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/137585.pdf
(19) http://www.ceceurope.org/wp-content/uploads/2015/08/CofEU_119404.pdf
(20) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/guidelines_death_penalty_st08416_en.pdf
(21) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/20120626_guidelines_en.pdf
(22) https://www.osce.org/odihr/19223?download=true
(23) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/137584.pdf
(24) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eu_guidelines_on_human_rights_dialogues_with_third_countries.pdf
(25) JO C 303, 15.12.2009, p. 12.
(26) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/16173_08_en.pdf
(27) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/10019_08_en.pdf
(28) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.
(29) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eu_guidelines_hrd_en.pdf
(30) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10255-2016-INIT/ro/pdf
(31) Texte adoptate, P8_TA(2017)0344.
(32) Texte adoptate, P8_TA(2016)0502.
(33) Texte adoptate, P8_TA(2016)0404.
(34) Texte adoptate, P8_TA(2016)0405.
(35) Texte adoptate, P8_TA(2016)0300.
(36) Texte adoptate, P8_TA(2016)0020.
(37) Texte adoptate, P8_TA(2016)0066.
(38) JO C 181, 19.5.2016, p. 69.
(39) http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session31/Documents/A_HRC_31_56_en.doc
(40) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
(41) JO L 134, 29.5.2009, p. 1.
(42) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(43) JO C 310, 25.8.2016, p. 35.


Hong Kong-ul, la 20 de ani după ce a fost retrocedat
PDF 290kWORD 56k
Recomandarea Parlamentului European din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Hong Kong-ul, la 20 de ani de la retrocedarea acestuia (2017/2204(INI))
P8_TA(2017)0495A8-0382/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Legea fundamentală a Regiunii Administrative Speciale (RAS) Hong Kong, adoptată la 4 aprilie 1990, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1997,

–  având în vedere Declarația comună din 19 decembrie 1984 adoptată de Guvernul Regatului Unit și Guvernul Republicii Populare Chineze cu privire la chestiunea referitoare la Hong Kong, cunoscută, de asemenea, sub denumirea de Declarația comună chino-britanică,

–  având în vedere rapoartele comune elaborate de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 aprilie 2017 referitor la Regiunea Administrativă Specială Hong Kong – Raportul anual pe 2016 (JOIN(2017)0016), din 25 aprilie 2016 referitor la Regiunea Administrativă Specială Hong Kong – Raportul anual pe 2015 (JOIN(2016)0010) și din 24 aprilie 2015 referitor la Regiunea Administrativă Specială Hong Kong – Raportul anual pe 2014 (JOIN(2015)0012),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 iunie 2016 cu privire la elementele unei noi strategii a UE privind China (JOIN(2016)0030), Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497) și Concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 referitoare la strategia UE privind China,

–  având în vedere politica „o singură Chină” a UE,

–  având în vedere Acordul de cooperare vamală EU-RAS Hong Kong din 1999(1),

–  având în vedere intrarea fără viză în spațiul Schengen(2) și în restul Uniunii Europene pentru titularii de pașapoarte ale Regiunii Administrative Speciale Hong Kong și vice versa,

–  având în vedere dialogul UE-China pe tema drepturilor omului lansat în 1995,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Hong Kong, în special cea din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China(3), cea din 4 februarie 2016 referitoare la cazul editorilor de carte din Hong Kong dispăruți(4), cea din 15 decembrie 2005 referitoare la situația drepturilor omului din Tibet și Hong Kong(5), cea din 8 aprilie 2003 referitoare la cel de-al treilea și cel de-al patrulea Raport anual al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la Regiunea Administrativă Specială Hong Kong(6), cea din 19 decembrie 2002 referitoare la Hong Kong(7), cea din 26 octombrie 2000 referitoare la primul și cel de-al doilea Raport anual al Comisiei cu privire la Regiunea Administrativă Specială Hong Kong(8), cea din 8 octombrie 1998 referitoare la comunicarea Comisiei către Consiliu privind Uniunea Europeană și Hong Kong: după 1997(9), cea din 10 aprilie 1997 referitoare la situația din Hong Kong(10),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China, în special cea din 16 decembrie 2015(11) și cea din 14 martie 2013 referitoare la relațiile UE - China(12),

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0382/2017),

A.  întrucât suveranitatea asupra Hong Kong-ului a fost transferată de la Regatul Unit la Republica Populară Chineză la 1 iulie 1997;

B.  întrucât Declarația comună sino-britanică din 1984 a garantat, iar Legea fundamentală a Regiunii administrative speciale (RAS) Hong Kong din 1990 stipulează faptul că Hong Kong-ul va menține autonomia și independența puterii executive, legislative și judecătorești timp de 50 ani de la retrocedarea suveranității;

C.  întrucât UE și Parlamentul European sunt în continuare susținătorii puternici ai principiului „o țară, două sisteme” și ai unui grad ridicat de autonomie al Hong Kong-ului în interiorul Chinei;

D.  întrucât Uniunea Europeană și Hong Kong-ul desfășoară anual un dialog la nivel înalt care poartă denumirea de Dialog structurat și care a fost inițiat în 2005; întrucât cel de al zecelea dialog structurat anual a avut loc la Bruxelles, la 17 noiembrie 2016;

E.  întrucât relațiile bilaterale dintre UE și Hong Kong s-au întărit și mai mult în 2016; întrucât UE este al doilea partener comercial al Hong Kong-ului după China continentală, iar Hong Kong-ul este al 14-lea partener al UE în comerțul cu bunuri și un partener principal în comerțul cu servicii; întrucât relațiile bilaterale viitoare ar trebui să beneficieze de necesitatea pentru Hong Kong-ului a diversificării economice, de legăturile sale strânse cu „Noul drum al mătăsii” și de o mai bună integrare cu regiunea deltei Râului Perlelor; întrucât potrivit Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), Hong Kong este cea de a doua piață din lume ca mărime pentru investițiile străine directe;

F.  întrucât domeniul apărării și al afacerilor externe ale Hong Kong-ului țin de responsabilitatea guvernului Republicii Populare Chineze (RPC);

G.  întrucât, conform Legii fundamentale, Regiunea Administrativă Specială Hong Kong are dreptul de a-și gestiona relațiile externe și de a deține calitatea de membru în cadrul unor organizații internaționale;

H.  întrucât acordurile existente privind drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale încheiate înainte de 1 iulie 1997, precum și instrumentele internaționale în domeniul drepturilor omului, sunt valabile și după această dată; întrucât RPC a semnat și a ratificat de asemenea, tratatele internaționale care garantează aceste drepturi, recunoscând astfel importanța și caracterul universal al drepturilor omului; întrucât China a deschis un spațiu de dialog privind statul de drept cu UE și cu alți parteneri internaționali;

I.  întrucât Hong Kong-ul este membru sau membru asociat în peste 20 de organizații internaționale, printre care Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Fondul Monetar Internațional (FMI), Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC), Interpol, Banca Reglementelor Internaționale (BIS), Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD), Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură (AIIB), Comitetul Internațional Olimpic (CIO), Camera Internațională de Comerț, Confederația Internațională a Sindicatelor Libere;

J.  întrucât Hong Kong-ul este parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP);

K.  întrucât Legea fundamentală prevede protejarea drepturilor omului și a libertăților individuale;

L.  întrucât articolul 27 din Legea fundamentală garantează libertatea de exprimare, libertatea presei, precum și libertatea de publicare, de asociere, de întrunire, de procesiune și de demonstrație;

M.  întrucât articolele 45 și 68 din Legea fundamentală prevăd că șeful executivului și toți membrii Consiliului legislativ ar trebui în cele din urmă să fie aleși prin vot universal;

N.  întrucât Consiliul de Stat al RPC a emis la 10 iunie 2014 o carte albă privind aplicarea politicii „o țară, două sisteme” în Hong Kong, subliniind faptul că autonomia RAS Hong Kong este în esență supusă autorizației guvernului central al RPC;

O.  întrucât societatea în mod tradițional deschisă din Hong Kong a pregătit calea pentru dezvoltarea unei societăți civile autentice și independente, care participă în mod activ și constructiv la viața publică a RAS;

P.  întrucât societatea civilă din Hong Kong a sensibilizat opinia publică cu privire la aspecte legate de drepturile civile și politice, religie, asistența medicală, mediu, schimbările climatice, participarea politică a femeilor, drepturile lucrătorilor casnici, drepturile persoanelor LGBTI și libertățile universitare și culturale;

Q.  întrucât Hong Kong-ul beneficiază de un sistem pluripartit dinamic; întrucât, în ultimii ani, cetățenii din Hong Kong au cunoscut demonstrații în masă în favoarea democrației și pentru punerea în aplicare integrală a Legii fundamentale, inclusiv protestele din 2014 asociate așa numitei „Mișcări a umbrelelor”, precum și pentru libertatea mass-mediei și, printre altele, împotriva dispariției librarilor din Hong Kong;

R.  întrucât, în ultimii 20 de ani, unii jurnaliști și lucrători din domeniul mass-mediei, care au fost adesea susținători ai democrației și au exprimat opinii critice, au fost nevoiți să demisioneze, au fost mutați pentru a scrie despre subiecte mai puțin sensibile și în unele cazuri au fost chiar amenințați cu violența;

S.  întrucât, la sfârșitul anului 2015, patru persoane cu reședința în Hong Kong și o persoană fără reședință în Hong Kong asociate cu editura Mighty Current și cu librăria acesteia au dispărut și întrucât câteva luni mai târziu au apărut informații relatând faptul că au fost reținuți în locuri nedivulgate din China continentală, și întrucât unul dintre librarii eliberați a declarat că mărturia sa de recunoaștere a vinovăției i-a fost smulsă prin forță;

T.  întrucât, în ultimii câțiva ani, s-a observat o autocenzură tot mai accentuată în mass-media din Hong Kong cu privire la aspecte legate de China continentală, fapte confirmate, de asemenea, de studii și rapoarte elaborate de Asociația Jurnaliștilor din Hong Kong,

U.  întrucât Hong Kong-ul oferă posibilitatea de a urma o programă educațională de înaltă calitate și de un nivel universitar ridicat, dar libertatea universitară este în pericol datorită imixtiunilor repetate din partea guvernului central al Chinei, în special în ceea ce privește numirea consiliilor universităților;

V.  întrucât un sondaj efectuat la intervale de timp regulate de către programul de cercetare a opiniei publice al Universității din Hong Kong evidențiază un declin îndelungat în ceea ce privește identificarea cu China;

W.  întrucât în ianuarie 2017 Biroul pentru Mediu din Hong Kong a publicat „Planul de acțiune al Hong Kong-ului privind schimbările climatice 2030+”, care, în urma Acordului de la Paris privind schimbările climatice, stabilește noi obiective pentru emisiile de carbon, și anume prin reducerea intensității carbonului cu două treimi și a emisiilor absolute de carbon cu o treime până în 2030, comparativ cu valoarea de referință pentru 2005;

X.  având în vedere importanța portului din Hong Kong pentru RPC și pentru comerțul internațional;

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

   (a) să sublinieze cu autoritățile Regiunii Administrative Speciale Hong Kong și din RPC care, în același mod în care politica „O singură Chină” a UE este piatra de temelie a angajamentului UE, respectarea deplină a legii fundamentale a RAS Hong Kong și a principiului „o țară, două sisteme” este de o importanță majoră pentru dezvoltarea și întărirea și extinderea relațiilor prezente și viitoare cu UE, și că intervenția în afacerile interne ale Hong Kong are potențialul de a submina acest principiu și, prin urmare, ar trebui evitată;
   (b) să condamne imixtiunea constantă a RPC în afacerile interne ale Hong Kong-ului, care ar putea periclita viabilitatea pe termen lung a modelului „o țară, două sisteme”;
   (c) să consolideze dialogul bilateral cu guvernul RAS Hong Kong, în primul rând prin intermediul Dialogului structurat dintre UE și Hong Kong care are loc anual, în ceea ce privește o gamă largă de teme și de domenii de politică, cum ar fi democrația, drepturile omului, statul de drept, comerțul, investițiile, serviciile financiare, cooperarea vamală, mediul, schimbările climatice, cercetarea și educația, precum și să sprijine punerea în aplicare a principiului „o țară, două sisteme” și să continue informarea anuală de către ÎR/VP și Comisie a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la evoluțiile situației din în Hong Kong;
   (d) să recunoască faptul că, de-a lungul timpului, Hong Kong a evoluat către o societate deschisă în care cetățenii se bucură de drepturile omului, de libertăți, standarde ridicate de sănătate și siguranță publică, transparență, de un sistem judiciar în care oamenii au încredere și în care predomină statul de drept și niveluri scăzute ale corupției, și că populația Hong Kong-ului are dreptul legitim să se aștepte să își continue modul de viață și să se bucure de aceste drepturi și valori în condițiile unui grad ridicat de autonomie;
   (e) să sublinieze faptul că respectarea autonomiei Hong Kong-ului este esențială pentru viitoarea sa evoluție pozitivă și relațiile bune cu China continentală, și pentru reluarea dialogurilor dintre China continentală și Taiwan;
   (f) să se angajeze pe deplin să sprijine autonomia și prosperitatea Hong Kong-ului și drepturile și libertățile cetățenilor săi, și să își exprime sprijinul ferm pentru demararea unui proces de reformă politică care respectă standardele internaționale și Legea fundamentală, care acordă persoanelor din RAS dreptul de a alege și de a fi aleși în cadrul procesului de selecție pentru posturile de conducere superioară, și care reflectă vederile majorității opiniei publice din Hong Kong;
   (g) să solicite, în acest context, guvernelor din Hong Kong și RPC să își mențină angajamentul și să creeze din nou impulsul necesar pentru reforma votului universal cu ocazia viitoarelor alegeri pentru șeful executivului și membrii Consiliului legislativ al Hong Kong-ului, cu scopul de a avea un sistem electoral democratic, echitabil, deschis și transparent;
   (h) să găsească modalități de sprijinire a consolidării democrației în Hong Kong și a sistemului său pluripartit și să își exprime îngrijorarea cu privire la creșterea cazurilor de hărțuire a membrilor partidelor politice din opoziție, precum și refuzul de înregistrare la Registrul Comerțului a numeroase grupuri pro-democrație;
   (i) să salute prezența record la vot la ultimele alegeri pentru Consiliul legislativ în 2016; regretă, cu toate acestea, că, în 2016, autoritățile din Hong Kong au refuzat să înregistreze un nou partid politic pro-independență la alegerile pentru Consiliul legislativ și au descalificat șase candidați cu opinii care promovează o mai mare autonomie pentru Hong Kong;
   (j) să condamne amenințările la adresa siguranței personale a politicienilor pro-democratici, inclusiv răpirile și violențele fizice, astfel cum au fost relatate de unii legiuitori;
   (k) să salute eliberarea pe cauțiune a celor trei lideri ai mișcării pro-democratice Joshua Wong, Nathan Law și Alex Chow, recent condamnați la pedepse cu închisoarea pe perioade între șase și opt luni pentru „adunări ilegale”, după ce au fost condamnați anul trecut la pedepse neprivative de libertate, inclusiv muncă în folosul comunității, pentru participarea lor la proteste pașnice; să îndemne Curtea de Apel din Hong Kong examineze cazurile dlui Wong, dlui Law și dlui Chow în conformitate cu obligațiile Hong Kong-ului în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, precum și să îndemne guvernul Hong Kong-ului să revizuiască ordonanța privind ordinea publică, pentru a o alinia la standardele internaționale în materie de drepturile omului;
   (l) să atragă atenția Chinei cu privire la faptul că, deși Legea fundamentală, Declarația comună sino-britanică și principiul „O țară, două sisteme” sunt, în mare măsură, respectate, există îngrijorări crescânde ce tind să se generalizeze cu privire la faptul că gradul ridicat de autonomie al Hong Kong-ului asupra căruia s-a convenit, sau valoarea juridică, sau spiritul Declarației comune sino-britanice au fost puse sub semnul întrebării;
   (m) să își exprime profunda îngrijorare cu privire la faptul că Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului emite interpretări, solicitate sau nu, ale Legii fundamentale, care precedă pronunțarea unor hotărâri judecătorești, sugerând că deputații aleși în mod democratic ar trebui să fie descalificați, subminând astfel încrederea în independența deplină a sistemului judiciar în ceea ce privește cazurile individuale în cauză; să reamintească faptul că sistemul judiciar din Hong Kong și procesul judiciar normal ar trebui să fie instrumentul principal de soluționare a litigiilor;
   (n) să sublinieze faptul că tratarea cazului celor cinci librari dați dispăruți a ridicat întrebări regretabile cu privire la autonomia RAS, astfel cum este prevăzută în Legea sa fundamentală, precum și cu privire la lipsa de claritate în ceea ce privește rolul autorităților de asigurare a respectării legii de pe continent aflate în Hong Kong;
   (o) să își exprime îngrijorarea față de afirmațiile potrivit cărora agențiile de asigurare a respectării legii ale Chinei își desfășoară activitatea în Hong Kong, ceea ce ar constitui o încălcare a Legii fundamentale și nu ar fi în concordanță cu principiul „O țară, două sisteme”;
   (p) să sublinieze faptul că libertatea de informare și libertatea de exprimare au fost în general respectate, în același timp exprimându-și îngrijorarea cu privire la deteriorarea crescândă a situației libertății presei din Hong Kong, confruntată cu o presiune tot mai mare asupra mijloacelor de informare în masă tipărite și electronice, intensificarea autocenzurii în ceea ce privește, în special, acoperirea aspectelor sensibile privind China continentală sau în ceea ce privește guvernul Hong Kong-ului și înăsprirea condițiilor de control asupra vânzării de cărți politice cu subiecte sensibile prin monopolizarea proprietății asupra majorității librăriilor care au cărți expuse în vitrină;
   (q) să continue dialogul bilateral cu guvernul RAS Hong Kong în ceea ce privește o serie de domenii de politică, precum și cu privire la punerea în aplicare a principiului „o țară, două sisteme”;
   (r) să reitereze faptul că orice legislație introdusă în temeiul Legii fundamentale, inclusiv orice act legislativ care urmează să fie propus în temeiul articolul 23 din Legea fundamentală, cum ar fi o posibilă Lege a securității naționale, nu trebuie să interfereze cu independența și competența exclusivă a sistemului judiciar din Hong Kong și nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor asumate în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), și nici nu ar trebui să submineze libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea mass-media, libertatea de asociere și de întrunire, libertatea de a demonstra, libertatea de a înființa un sindicat și dreptul la grevă și libertatea cercetării academice și culturale și a exprimării artistice, și nu ar trebui să fie utilizată împotriva activiștilor din domeniul drepturilor omului și a celor care aduc critici guvernului;
   (s) să prezinte Parlamentului în viitorul apropiat propuneri pentru dezvoltarea cooperării cu autoritățile din Hong Kong în domeniul transparenței fiscale, inclusiv în ceea ce privește schimbul automat de informații (AEOI), combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului, precum și punerea în aplicare a măsurilor solicitate de OECD în pachetul său privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS);
   (t) să încurajeze și să sprijine mișcările pro-democratice coordonate la nivel regional ca fiind un instrument cheie pentru susținerea cooperării cu țările din Asia în ceea ce privește democrația și aspectele legate de drepturile omului;
   (u) să solicite guvernului Hong Kong-ului să ia măsuri mai eficiente împotriva evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și să ia măsuri pentru a monitoriza și sancționa firmele care facilitează evaziunea fiscală și frauda prin filialele lor din Hong Kong;
   (v) să găsească modalități de a sprijini societatea civilă din Hong Kong, în special organizațiile care susțin valorile universale, promovează drepturile omului și sprijină independența sistemului judiciar și libertatea presei; să sublinieze că numai formele neviolente de protest și dialogul pot constitui un mijloc de soluționare a litigiilor;
   (w) să recomande Consiliului legislativ din Hong Kong să analizeze cu atenție legislația viitoare privind sistemul feroviar de mare viteză în consultare cu organizațiile societății civile și cu cetățenii Hong Kong-ului;
   (x) să încurajeze instituțiile academice din Hong Kong să mențină standardele ridicate de cercetare și ale programelor lor și libertatea academică, dar să își exprime îngrijorarea, în acest sens, cu privire la procedura pentru numirea consiliilor din universități și cu privire la imixtiunile externe care vizează modificarea programelor școlare, care ar putea submina independența instituțiilor de învățământ superior; să promoveze consolidarea legăturilor dintre instituțiile academice din Europa și din Hong Kong;
   (y) să solicite adoptarea în timp util a unei legi de combatere a discriminării;
   (z) să reamintească faptul că societatea din Hong Kong și locuitorii săi au fost influențați puternic de imigrație, care îi include pe refugiați, și să invite guvernul din Hong Kong să își alinieze politica în materie de refugiați și migrație la standardele internaționale, îndeosebi în cazurile refugiaților minori neacompaniați;
   (aa) să sublinieze că, deși studiile recente indică faptul că un număr însemnat de locuitori din Hong Kong își doresc să emigreze, nu ar fi de dorit ca Hong Kong-ul să nu își poată păstra cei mai inteligenți și mai buni locuitori și ar fi îngrijorător dacă atât de mulți oameni, în special tineri, și-ar pierde încrederea în viitor;
   (ab) să-și exprime îngrijorarea cu privire la faptul că Grupul de experți al ONU privind Coreea de Nord a stabilit în rapoartele sale faptul că Hong Kong este una dintre cele două jurisdicții de afaceri în care funcționează cea mai mare pondere de societăți de tip „cutie poștală” controlate de societăți din Coreea de Nord; amintește că societățile internaționale mixte cu Coreea de Nord încalcă cea mai recentă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU (2388) și solicită autorităților din Hong Kong să ia măsuri în ceea ce privește motivele de îngrijorare ale Grupului de experți al ONU privind Coreea de Nord;
   (ac) să atragă atenția autorităților din Hong Kong asupra faptului că, potrivit unui studiu, deșeurile municipale din Hong Kong au crescut cu 80 % în ultimul deceniu, ceea ce reprezintă mai mult decât dublu față de nivelul de creștere a populației, precum și să le acorde sprijin în dezvoltarea unei politici eficace de reducere a deșeurilor, prin promovarea reciclării și a altor forme de economie circulară și creșterea gradului de sensibilizare cu privire la consumul responsabil;
   (aed) să transmită în mod clar autorităților chineze că respectarea pe deplin a autonomiei Hong Kong-ului ar putea oferi un model pentru procesul de reforme politice democratice profunde în China și pentru liberalizarea treptată și deschiderea societății chineze;
   (ae) să sprijine angajamentul UE de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și, spre informare, Guvernului Regiunii Administrative Speciale Hong Kong și Guvernului Republicii Populare Chineze.

(1) JO L 151, 18.6.1999, p. 20.
(2) JO L 81, 21.3.2001, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0444.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0045.
(5) JO C 286 E, 23.11.2006, p. 523.
(6) JO C 64 E, 12.3.2004, p. 130.
(7) JO C 31 E, 5.2.2004, p. 261.
(8) JO C 197, 12.7.2001, p. 387.
(9) JO C 328, 26.10.1998, p. 186.
(10) JO C 132, 28.4.1997, p. 222.
(11) JO C 399, 24.11.2017, p. 92.
(12) JO C 36, 29.1.2016, p. 126.

Notă juridică