Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2052(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0048/2018

Texte depuse :

A8-0048/2018

Dezbateri :

PV 13/03/2018 - 13
CRE 13/03/2018 - 13

Voturi :

PV 14/03/2018 - 8.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0075

Texte adoptate
PDF 557kWORD 81k
Miercuri, 14 martie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020
P8_TA(2018)0075A8-0048/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (2017/2052(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei(4),

–  având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(5),

–  având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(6),

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016(7) și de către Consiliu la 5 octombrie 2016(8),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Provocările cu care se confruntă organizațiile societății civile care lucrează în domeniul drepturilor omului în UE”,

–  având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European privind finanțarea organizațiilor societății civile de către UE,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete, avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0048/2018),

A.  întrucât actualul cadru financiar multianual (CFM) a fost adoptat în 2013 și prevede, pentru prima dată, o reducere în termeni reali atât a creditelor de angajament, cât și a creditelor de plată în comparație cu perioada de programare financiară precedentă, în ciuda competențelor și obiectivelor sporite ale UE și a ambițiilor sale din ce în ce mai mari, astfel cum sunt stabilite în Tratatul de la Lisabona și în Strategia Europa 2020; întrucât această situație a atras după sine, de asemenea, un decalaj semnificativ între nivelul creditelor de angajament și al creditelor de plată, ceea ce a contribuit la acumularea de facturi neplătite în primii doi ani ai CFM; întrucât adoptarea tardivă a CFM și a temeiurilor juridice aferente au contribuit la întârzieri în implementare, ale căror repercusiuni se resimt încă și care ar putea duce la o acumulare a cererilor de plată la sfârșitul actualului CFM, care se vor prelungi și în perioada următoare; întrucât, la insistențele Parlamentului, în CFM au fost incluse dispoziții noi, pentru ca plafoanele globale să poată fi utilizate în cea mai mare măsură posibil și pentru a prevedea mecanisme de flexibilitate;

B.  întrucât s-a dovedit în scurt timp că CFM 2014-2020 nu este adecvat pentru a satisface necesitățile și ambițiile politice reale, deoarece, încă de la început, a fost necesar să se soluționeze o serie de crize și provocări noi în domenii precum investițiile, excluziunea socială, migrația și refugiații, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, securitatea, agricultura, mediul și schimbările climatice, ceea ce nu se anticipase la vremea adoptării lui; întrucât, în consecință, după numai doi ani de punere în aplicare, actualul CFM și-a atins deja limitele, deoarece marjele disponibile sunt epuizate, instrumentele de flexibilitate și instrumentele speciale au fost mobilizate într-o mare măsură, iar politicile și programele existente au fost puse sub presiune sau chiar reduse, fiind create și o serie de mecanisme extrabugetare pentru a compensa deficitul de resurse și de flexibilitate ale bugetului UE;

C.  întrucât aceste deficiențe au ieșit deja la iveală în cadrul evaluării și revizuirii la jumătatea perioadei ale CFM, lansate la sfârșitul anului 2016, și ar fi trebuit să fie urmate de măsuri imediate, astfel cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 6 iulie 2016; întrucât, în urma revizuirii convenite la jumătatea perioadei, dispozițiile existente privind flexibilitatea au putut fi extinse într-o anumită măsură, însă plafoanele CFM nu au fost revizuite;

D.  întrucât Comisia își va prezenta pachetul de propuneri referitoare la CFM post-2020, inclusiv la viitoarele resurse proprii, în mai 2018, în timp ce Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului prevede că acestea ar fi trebuit să fie prezentate înainte de 1 ianuarie 2018; întrucât se așteaptă ca acesta să fie urmat la scurt timp de către proiectele de propuneri legislative pentru programe și instrumente financiare,

1.  adoptă prezenta rezoluție cu scopul de a evidenția poziția Parlamentului privind CFM post-2020, în special privind ceea ce se așteaptă în materie de priorități, dimensiune, structură, durată, flexibilitate și alte principii orizontale și de a atrage atenția asupra orientărilor bugetare specifice pentru politicile UE vizate, acoperite de următorul cadru financiar; se așteaptă ca Comisia să prezinte propunerea legislativă pentru următorul CFM împreună cu un nou proiect de acord interinstituțional care să ia în considerare pozițiile și sugestiile Parlamentului; subliniază că prezenta rezoluție stă, de asemenea, la baza implicării Parlamentului în procedura care se încheie cu adoptarea următorului CFM;

2.  adoptă totodată o rezoluție separată(9), în care își prezintă poziția cu privire la reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în conformitate cu recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de poziția Parlamentului la pregătirea propunerilor legislative referitoare la resursele proprii ale Uniunii, al căror domeniu de aplicare ar trebui să fie ambițios și care ar trebui să fie prezentate împreună cu propunerile privind CFM; subliniază că componenta de venituri și cea de cheltuieli din următorul CFM vor fi tratate ca un pachet unic în cadrul viitoarelor negocieri și că nu se va ajunge la un acord cu privire la CFM dacă nu se realizează progrese echivalente în ceea ce privește resursele proprii;

I.Prioritățile următorului CFM și obstacolele cu care se va confrunta

3.  consideră că dezbaterea privind următorul CFM reprezintă o oportunitate de a pregăti terenul pentru o Europă mai puternică și mai sustenabilă cu ajutorul unuia dintre cele mai concrete instrumente, bugetul Uniunii; este de părere că următorul CFM ar trebui să fie una dintre componentele unei strategii și reflecții mai ample privind viitorul Europei; consideră că CFM trebuie să reprezinte transpunerea proiectului politic și a priorităților în materie de politici ale UE în mijloace bugetare;

4.  își exprimă convingerea că următorul CFM ar trebui să se întemeieze pe politici și priorități bine definite ale Uniunii, menite să promoveze pacea, democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen, consolidând bunăstarea, creșterea economică sustenabilă pe termen lung și progresele realizate în domeniul cercetării și inovării, asigurând oportunități de încadrare în muncă de bună calitate care stau la baza unor locuri de muncă decente, contribuind la combaterea schimbărilor climatice și promovând coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre și cetățeni; consideră că aceste componente sunt indispensabile pentru buna funcționare a pieței unice și a uniunii economice și monetare, precum și pentru consolidarea poziției Europei în lume; își exprimă convingerea că aceste aspecte sunt mai importante ca niciodată pentru viitorul Europei;

5.  consideră că următorul CFM ar trebui să îi pună la dispoziție Uniunii instrumentele pentru a oferi soluții și pentru a fi mai puternică după confruntarea cu crizele din ultimii zece ani, printre care se numără declinul economic și financiar, șomajul în rândul tinerilor, sărăcia persistentă și excluziunea socială, fenomenul migrației și refugiații, schimbările climatice și dezastrele naturale, degradarea mediului și declinul biodiversității, terorismul și instabilitatea; subliniază că aceste provocări la nivel mondial și transfrontalier, cu implicații interne, evidențiază interdependența economiilor și societăților noastre și subliniază necesitatea unor acțiuni comune;

6.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, care oferă o foaie de parcurs globală pentru societăți mai sustenabile, echitabile și prospere la nivelul planetei; subliniază că următorul CFM trebuie să fie aliniat la ODD; salută angajamentul Comisiei de a integra obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în toate politicile și inițiativele UE; se așteaptă ca UE să își îndeplinească angajamentele asumate cu privire la aceste obiective; subliniază, în plus, faptul că proclamarea Pilonului european al drepturilor sociale și angajamentul instituțiilor UE și al statelor sale membre de a asigura o Europă mai socială ar trebui susținute de resurse financiare adecvate; consideră că, în urma adoptării Acordului de la Paris, cheltuielile legate de schimbările climatice să fie majorate în mod semnificativ în comparație cu actualul CFM, ajungând la 30 % cât mai curând posibil și cel mai târziu până în 2027;

7.  subliniază că următorul CFM reprezintă o oportunitate pentru Uniune să demonstreze că este unită și că este capabilă să înfrunte evoluțiile politice, cum ar fi Brexitul, ascensiunea mișcărilor populiste și naționaliste și preluarea puterii de către noi lideri pe scena mondială; subliniază că diviziunile și egocentrismul nu reprezintă un răspuns la chestiunile globale și la preocupările cetățenilor; consideră că negocierile privind Brexitul demonstrează cu atât mai mult că avantajele de care beneficiază un membru al Uniunii depășesc cu mult costul reprezentat de contribuția la bugetul său; solicită, în acest context, respectarea deplină a cadrului de angajamente asumate anterior, spre exemplu în cazul Acordului din Vinerea Mare, în ceea ce privește statul de drept și democrația;

8.  solicită, prin urmare, să se acorde în continuare sprijin pentru politicile existente, în special pentru politicile consacrate de-a lungul timpului și prevăzute în tratate, și anume politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului și politica de coeziune, deoarece acestea aduc beneficiile concrete ale proiectului european la cetățenii UE; respinge orice încercare de renaționalizare a politicilor în cauză, deoarece acest lucru nu ar reduce sarcina financiară pentru contribuabili și consumatori, nici nu ar permite obținerea unor rezultate mai bune; dimpotrivă, un astfel de demers ar împiedica creșterea economică, solidaritatea și funcționarea pieței unice, adâncind în continuare inegalitățile și mărind în același timp disparitățile dintre teritorii și sectoarele economice; intenționează să asigure același nivel de finanțare în cadrul UE-27 în cazul acestor politici în următoarea perioadă de programare, îmbunătățind totodată eficacitatea lor și simplificând procedurile asociate acestora;

9.  consideră că Europa ar trebui să ofere perspective tinerei generații și întreprinderilor orientate spre viitor, care contribuie la succesul UE pe scena mondială; este hotărât să majoreze în mod substanțial bugetul a două dintre programele sale emblematice, și anume Programul-cadru de cercetare și Erasmus +, care nu pot satisface, cu mijloacele de care dispun în prezent, cererea extrem de semnificativă, cu candidaturi de foarte mare calitate; susține cu tărie sprijinul său pentru majorarea substanțială a resurselor destinate combaterii șomajului în rândul tinerilor și pentru acordarea de sprijin întreprinderilor mici și mijlocii, prin intermediul programelor care vor urma inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” și Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME); sprijină, de asemenea, consolidarea Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) 2.0;

10.  solicită Uniunii să își asume rolul ce îi revine în trei domenii de politică emergente, cu o dimensiune internă și externă, apărute în cursul actualului CFM:

   prin dezvoltarea și finanțarea unei politici cuprinzătoare în materie de azil, migrație și integrare și prin abordarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării în țările terțe,
   prin întărirea mecanismelor de protecție a frontierelor externe și promovarea stabilității, în special prin garantarea drepturilor omului peste hotare, prevenirea conflictelor și politicile ce vizează dezvoltarea externă,
   prin instituirea unui cadru intern comun de garantare a securității cetățenilor europeni și prin partajarea capacităților și realizarea în comun a activităților de cercetare în domeniul apărării, subliniind în același timp faptul că acțiunile întreprinse în aceste domenii nu ar trebui să fie în detrimentul politicilor de dezvoltare ale UE;

11.  subliniază că viitorul cadru ar trebui să integreze două noi tipuri de sprijin financiar care ocupă un loc important pe agenda economică a Uniunii, și anume, continuarea schemelor de sprijin pentru investiții, de exemplu, Fondul european pentru investiții strategice, și dezvoltarea unei funcții de stabilizare pentru statele membre ale zonei euro, eventual prin Fondul Monetar European propus, cuplată cu o facilitate de convergență dedicată pentru statele membre care se află pe calea spre aderarea la zona euro;

12.  subliniază că, într-o primă etapă, capacitatea bugetară specifică pentru zona euro ar trebui să facă parte din bugetul Uniunii, calculată dincolo de plafoanele cadrului financiar multianual, fără a aduce atingere celorlalte programe ale CFM, și ar trebui finanțată de membrii zonei euro și de alți membri participanți prin intermediul unei surse de venituri care urmează să fie convenită între statele membre participante și încadrată în categoria veniturilor și garanțiilor alocate; consideră că, odată ajunsă la un nivel stabil, capacitatea bugetară ar putea fi finanțată prin resurse proprii autentice, urmând recomandările din raportul Monti privind finanțarea viitoare a UE;

13.  reafirmă principiul că prioritățile politice noi ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare, indiferent dacă acestea apar în momentul adoptării unui nou CFM sau în cursul punerii sale în aplicare și subliniază că finanțarea nevoilor nou-apărute nu ar trebui să afecteze negativ politicile și programele existente; de asemenea, se așteaptă să se prevadă suficiente dispoziții de flexibilitate pentru a răspunde unor situații neprevăzute care ar putea apărea în cursul CFM;

14.  consideră că singura modalitate de a avea o Europă mai puternică și mai ambițioasă este de a consolida mijloacele financiare de care dispune; în lumina provocărilor și priorităților menționate mai sus și ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune, solicită o majorare semnificativă a bugetului Uniunii; estimează că plafoanele de cheltuieli ale CFM ar trebui să se ridice la 1,3 % din VNB-ul UE-27, fără a aduce atingere gamei de instrumente calculate peste plafoane;

15.  consideră că, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște să crească semnificativ nivelul contribuțiilor naționale la bugetul UE, introducerea unor noi resurse proprii autentice ale UE rămâne singura opțiune de a finanța în mod corespunzător următorul CFM;

II.Chestiuni orizontale

Principiile bugetului UE și caracterul realist al bugetului

16.  reamintește principiile ce reglementează funcționarea bugetului european - al unității, al exactității bugetare, al anualității, al echilibrului, al universalității, al specificității, al adiționalității, al subsidiarității, al bunei gestiuni financiare și al transparenței, care trebuie să fie respectate la stabilirea și punerea în aplicare a bugetului Uniunii;

17.  își reafirmă poziția susținută de mult timp potrivit căreia ambițiile politice ale Uniunii trebuie să dispună de resurse financiare adecvate și reamintește că articolul 311 din TFUE prevede că Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

18.  subliniază, în acest context, că punerea deplină în aplicare a deciziilor politice și a inițiativelor Consiliului European este posibilă numai în cazul în care este asigurată finanțarea necesară și subliniază că orice altă abordare subminează caracterul realist al bugetului Uniunii și încrederea cetățenilor;

19.  consideră că, prin concretizarea priorităților politice ale UE în investiții tangibile, CFM reprezintă un instrument excelent pentru a planifica proiectul european pe termen lung și pentru a asigura într-o anumită măsură un nivel stabil de investiții publice în statele membre; regretă însă faptul că, în perioada premergătoare adoptării următorului CFM, nu există o viziune strategică pe termen lung convenită de comun acord; de asemenea, reamintește că bugetul UE este în cea mai mare parte un buget de investiții, care servește drept sursă de finanțare suplimentară și complementară pentru acțiunile întreprinse la nivel național, regional și local;

Durata

20.  este de părere că decizia privind durata CFM ar trebui să asigure un echilibru optim între două cerințe contradictorii: pe de o parte, nevoia ca mai multe politici ale UE – în special cele în gestiune partajată, cum ar fi agricultura și politica de coeziune – să funcționeze în condiții de stabilitate și predictibilitate, oferite de un angajament pe cel puțin șapte ani, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura legitimitatea și răspunderea democratică ce rezultă din sincronizarea fiecărui cadru financiar cu ciclul politic de cinci ani al Parlamentului European și al Comisiei Europene;

21.  evidențiază că este esențial din punct de vedere politic ca fiecare parlament nou-ales să poată influența în mod considerabil CFM în timpul mandatului său, atât în ceea ce privește cuantumurile, cât și prioritățile politice; subliniază că alegerile pentru Parlamentul European le oferă cetățenilor UE posibilitatea să își exprime în mod direct poziția lor cu privire la prioritățile bugetare ale Uniunii, care ar trebui să se reflecte într-o ajustare postelectorală a cadrului financiar; prin urmare, consideră că, în cursul fiecărui ciclu politic, Comisia are obligația de a face propuneri, iar Parlamentul și Consiliul de a lua decizii fie privind instituirea următorului CFM, fie privind efectuarea unei revizuiri obligatorii la jumătatea perioadei a CFM în curs;

22.  subliniază că durata CFM ar trebui modificată treptat, pentru a ajunge la 5 + 5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătatea perioadei; solicită Comisiei să elaboreze o propunere clară, în care să prezinte modalitatea practică de a implementa un cadru financiar 5 + 5; este convins că o perioadă limitată la cinci ani nu poate fi luată în considerare pentru durata CFM, din cauza impedimentelor serioase pe care le-ar impune acest lucru în ceea ce privește cerințele de programare și de punere în aplicare ale mai multor politici ale UE;

23.  recunoaște, însă, că, având în vedere că următoarele alegeri pentru Parlamentul European au loc în primăvara anului 2019, iar actualul CFM se derulează până în decembrie 2020, soluția 5 + 5 ani nu poate fi implementată imediat, deoarece nu ar fi posibilă o aliniere satisfăcătoare a celor două cicluri; prin urmare, consideră că următorul CFM ar trebui să fie stabilit pentru o perioadă de șapte ani (2021-2027) și să prevadă o revizuire intermediară obligatorie, ca o soluție de tranziție aplicată pentru ultima oară;

Revizuirea intermediară

24.  este convins că noul Regulament privind CFM trebuie să prevadă menținerea evaluării și revizuirii obligatorii, inclusiv din punct de vedere juridic, la jumătatea perioadei; reamintește că revizuirea la jumătatea perioadei din 2016 a fost prima ocazie istorică când a avut loc o revizuire reală a Regulamentului privind CFM, considerată o reușită atât de Consiliu, cât și de Parlament, în special în ceea ce privește consolidarea mecanismelor de flexibilitate ale CFM;

25.  consideră că, pentru CFM 2021-2027, revizuirea la jumătatea perioadei ar trebui propusă și adoptată în timp util, pentru a permite următorului Parlament și următoarei Comisii să ajusteze cadrul financiar în mod adecvat; subliniază că eventuala revizuire a CFM ar trebui să asigure implicarea Parlamentului și să garanteze prerogativele acestuia, ca o componentă cu drepturi egale a autorității bugetare; subliniază, în plus, că orice revizuire reală implică, în același timp, și o revizuire a plafoanelor CFM, în cazul în care este stabilit caracterul necorespunzător al acestora pentru restul perioadei;

Flexibilitatea

26.  subliniază că, în cadrul actualului CFM, autoritatea bugetară a aprobat o mobilizare substanțială a mecanismelor de flexibilitate și a instrumentelor speciale prevăzute de Regulamentul privind CFM, cu scopul de a asigura creditele suplimentare necesare pentru a răspunde situațiilor de criză grave sau pentru a finanța noi priorități politice;

27.  consideră, prin urmare, că dispozițiile de flexibilitate ale actualului CFM au funcționat bine și au oferit soluții în legătură cu acordarea de fonduri importante, necesare în special pentru a face față provocărilor reprezentate de migrație și de refugiați și pentru a soluționa problema deficitului de investiții; reamintește că Parlamentul European a fost inițiatorul unora dintre aceste dispoziții, pe care le-a apărat cu fermitate în cursul ultimelor negocieri privind CFM;

28.  consideră că este necesară consolidarea în mai mare măsură a dispozițiilor în cauză pentru a face față mai eficient noilor provocări, evenimentelor neprevăzute și priorităților politice în continuă evoluție apărute în cursul punerii în aplicare a unui proiect pe termen lung cum este CFM; solicită ca următorul CFM să fie mai flexibil, ceea ce ar trebui să facă posibilă utilizarea în cât mai mare măsură a plafoanelor globale ale CFM pentru angajamente și plăți;

Mecanismele de flexibilitate prevăzute în CFM

29.  consideră că plafoanele viitorului CFM ar trebui să fie stabilite la un nivel care, pe lângă faptul că face posibilă finanțarea politicilor UE, oferă și marje suficiente pentru creditele fiecărei rubrici;

30.  consideră că toate marjele nealocate ar trebui reportate fără restricții în exercițiile financiare viitoare și mobilizate de către autoritatea bugetară pentru orice scop considerat necesar în cadrul procedurii bugetare anuale; solicită, prin urmare, ca marja globală pentru angajamente să fie menținută, însă fără nicio restricție în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata;

31.  reamintește faptul că marja globală pentru angajamente nu poate să mobilizeze marjele nealocate decât până în anul N-1, după ce au fost confirmate prin ajustarea tehnică înainte de prezentarea proiectului de buget; cu toate acestea, consideră că este esențial să se exploreze și modalități de a mobiliza marjele nealocate din anul N, pentru ca finanțarea nevoilor suplimentare care pot apărea în cursul anului respectiv să poată fi posibilă în continuare;

32.  este ferm convins că angajamentele aprobate de autoritatea bugetară ar trebui să fie utilizate în scopul prevăzut inițial și că ar trebui depuse toate eforturile posibile pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă în toate domeniile politice; îi solicită, în special, Comisiei să continue să depună eforturi în acest sens; este convins însă că, în cazul în care au loc cu adevărat dezangajări, ca urmare a nepunerii în aplicare totale sau parțiale a acțiunilor pentru care au fost alocate, acestea ar trebui să fie puse din nou la dispoziția bugetului UE și mobilizate de către autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale; consideră că dezangajările ar trebui să fie transferate direct la marja globală pentru angajamente, mai degrabă decât către un instrument sau o rezervă specială;

33.  reamintește că dezangajările provin din angajamente care au fost deja autorizate de către autoritatea bugetară și care ar fi trebuit în mod normal să fie urmate de plățile aferente, dacă acțiunile pe care trebuiau să le finanțeze ar fi fost duse la bun sfârșit conform planificării; subliniază, prin urmare, că reciclarea dezangajărilor în bugetul UE este justificată în mod corespunzător, însă nu ar trebui să fie o modalitate de a eluda normele în vigoare privind dezangajările, consacrate în regulamentele sectoriale;

34.  subliniază necesitatea de a asigura reportarea integrală a marjelor de plată prin intermediul marjei globale pentru plăți la nivelul întregului CFM; se opune impunerii de limitări sau plafoane aplicabile la nivelul marjelor care pot fi transferate, astfel cum este cazul în actualul CFM, și reamintește că aceste marje pot fi mobilizate numai dacă și în măsura în care autoritatea bugetară decide să facă acest lucru; subliniază că marja globală pentru plăți ar putea avea un rol esențial în confruntarea cu orice eventuală criză a plăților apărută;

35.  subliniază că posibilitatea revizuirii plafoanelor ar trebui să rămână o opțiune în Regulamentul privind CFM în eventualitatea unor circumstanțe neprevăzute, atunci când nevoile financiare epuizează sau depășesc marjele disponibile și instrumentele speciale; solicită ca Regulamentul privind CFM să prevadă o procedură simplificată pentru o revizuire țintită în cadrul unui prag convenit;

36.  susține menținerea posibilității avansării sau devansării finanțării oricărui program al UE pentru a permite acțiunea anticiclică care corespunde ritmului implementării efective, precum și pentru a furniza un răspuns coerent la crizele majore; solicită, în plus, ca flexibilitatea legislativă de maximum +/-10 % – în prezent consacrată la punctul 17 din Acordul interinstituțional (AII) – care permite ajustarea întregului pachet de programe adoptat prin procedura legislativă ordinară, să fie și mai mult majorată, la +/-15 %;

37.  indică flexibilitatea care poate fi obținută prin transferuri în cadrul aceleiași rubrici a CFM, în scopul plasării resurselor financiare exact acolo unde sunt necesare și al asigurării unei mai bune execuții a bugetului UE; consideră că un număr mai mic de rubrici contribuie la o flexibilitate sporită în cadrul CFM; solicită însă Comisiei să informeze și să consulte proactiv autoritatea bugetară atunci când adoptă transferuri autonome semnificative;

Instrumentele speciale ale CFM

38.  aprobă arhitectura globală a instrumentelor speciale ale CFM, și anume Instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al UE și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și subliniază că instrumentele în cauză au fost mobilizate la scară largă în actualul CFM; solicită să se aducă îmbunătățiri pachetelor financiare care le sunt destinate și dispozițiilor legate de funcționarea acestora;

39.  solicită în special o creștere substanțială a pachetului financiar destinat Instrumentului de flexibilitate, alocându-i-se anual cel puțin 2 miliarde EUR; reamintește că Instrumentul de flexibilitate nu este asociat niciunui domeniu specific de politică și, astfel, poate fi mobilizat pentru orice scop considerat necesar; consideră, prin urmare, că acest instrument poate fi mobilizat pentru a acoperi eventualele nevoi financiare nou-apărute în cursul CFM;

40.  subliniază că rezerva pentru ajutoare de urgență are rolul de a furniza un răspuns rapid la solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe în cazul unor evenimente neprevăzute și evidențiază importanța sa deosebită în contextul actual; solicită o creștere substanțială a pachetului financiar destinat acesteia, alocându-i-se anual până la 1 miliard EUR;

41.  ia act, în special, de mobilizarea substanțială a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență în cazul mai multor catastrofe naturale majore, cu consecințe bugetare semnificative; subliniază totodată că acest instrument a avut un impact pozitiv asupra opiniei publice; propune majorarea pachetului financiar care îi este alocat anual până la 1 miliard EUR;

42.  consideră că utilizarea FEG, care oferă solidaritate și sprijin din partea UE pentru lucrătorii care își pierd locurile de muncă ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale, generate de globalizare sau de criza economică și financiară mondială, nu și-a dezvoltat întregul potențial și ar putea fi îmbunătățită în continuare, prin integrarea acestui instrument într-o strategie pe termen lung, pentru a avea efecte asupra lucrătorilor disponibilizați și a-i reintegra efectiv pe piața forței de muncă, în toate statele membre; consideră că viitoarea revizuire a FEG ar trebui să reprezinte o ocazie de a examina domeniul de aplicare al acestuia și de a îmbunătăți coordonarea sa cu alte instrumente; consideră că noul CFM ar trebui să cuprindă o versiune revizuită a FEG, căreia să îi fie alocat un cuantum anual cel puțin identic cu cel ce îi este alocat în prezent;

43.  propune crearea unei rezerve speciale pentru instrumentele speciale ale CFM, bazată pe creditele neutilizate ale fiecărui instrument; consideră că această rezervă ar trebui să funcționeze fără limită de timp; solicită ca rezerva în cauză să fie mobilizată, în urma unei decizii a autorității bugetare, în favoarea oricărui instrument special al CFM a cărui capacitate financiară nu este suficientă pentru a finanța anumite necesități;

44.  constată că, în prezent, se aplică reguli diferite în ceea ce privește intervalul de timp necesar pentru reportarea creditelor necheltuite pentru fiecare instrument special al CFM; consideră că regulile ar trebui armonizate, astfel încât să se aplice o regulă unică N + 1 tuturor instrumentelor în cauză;

45.  consideră că marja pentru situații neprevăzute ar trebui să fie menținută ca instrument de ultimă instanță; subliniază că marja pentru situații neprevăzute este un instrument special care poate fi mobilizat doar pentru creditele de plată și că mobilizarea sa a fost o măsură esențială pentru a răspunde crizei plăților din 2014; solicită, prin urmare, majorarea cuantumului maxim care îi este alocat anual la 0,05 % din VNB-ul UE;

46.  subliniază că instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele CFM, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și creditele de plată; consideră că problema înscrierii în buget a plăților din instrumentele respective a fost soluționată în mod neechivoc în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020, punându-se capăt conflictului de lungă durată cu Consiliul privind interpretarea; sprijină introducerea unei dispoziții clare în Regulamentul privind CFM care să prevadă că plățile care rezultă din mobilizarea creditelor de angajament din instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele de plăți anuale ale CFM;

47.  constată că actualul AII prevede o majoritate specială în Parlament pentru mobilizarea celor trei instrumente speciale ale CFM; consideră că această dispoziție este învechită, având în vedere că ea reflectă majoritățile speciale care erau necesare pentru adoptarea bugetului UE înainte de Tratatul de la Lisabona; solicită o abordare omogenă în ceea ce privește cerințele referitoare la votare pentru mobilizarea acestor instrumente, care ar trebui să fie similară celei pentru adoptarea bugetului UE;

Venituri – rezerva specială

48.  își reafirmă poziția sa constantă potrivit căreia orice venituri provenite din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței sau legate de plata cu întârziere a contribuțiilor naționale la bugetul UE ar trebui să constituie un element suplimentar de venituri la bugetul UE, fără o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

49.  solicită, în acest scop, să se constituie o rezervă specială în bugetul UE, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când apar nevoi; consideră că rezerva în cauză ar trebui alocată pentru instrumentele speciale ale CFM și ar trebui să prevadă o suplimentare a creditelor, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile, printr-o decizie a autorității bugetare;

Utilizarea eficientă și eficace a resurselor UE

50.  recunoaște că obținerea de valoare adăugată europeană reală ar trebui să fie unul dintre principiile fundamentale ale instituțiilor UE atunci când decid cu privire la tipul de cheltuieli în viitorul CFM; cu toate acestea, subliniază că există diferențe de interpretare a conceptului și solicită o definiție unică, clară și ușor de înțeles a criteriilor pertinente, care ar trebui să țină seama de particularitățile teritoriale și să cuprindă, dacă este posibil, indicatori de performanță măsurabili; atrage atenția asupra eventualelor tentative de a utiliza o astfel de definiție pentru a pune sub semnul întrebării pertinența politicilor și a programelor UE pe considerente economice exclusiv cantitative sau pe termen scurt;

51.  ia act de trimiterea la noțiunea de valoare adăugată europeană, prezentă în mai multe documente ale Comisiei; în acest context, reiterează lista parametrilor identificați de Parlament în rezoluția sa sus-menționată din 24 octombrie 2017; reamintește că resursele UE ar trebui să fie utilizate pentru a finanța bunuri publice europene, precum și pentru a acționa ca un catalizator, oferind stimulente statelor membre la toate nivelurile administrative, pentru a lua măsuri în scopul de a îndeplini obiectivele tratatului și de a realiza țelurile comune ale UE, care nu ar putea fi duse la bun sfârșit în alte condiții; este de acord că bugetul UE ar trebui utilizat pentru a finanța acțiuni care aduc beneficii întregii UE, care nu pot fi realizate eficient de niciun stat membru pe cont propriu și care pot fi mai avantajoase din punct de vedere al raportului costuri/beneficii în comparație cu acțiunile întreprinse exclusiv la nivel național, regional sau local; consideră, de asemenea, că bugetul UE ar trebui să contribuie la crearea și sprijinirea păcii și stabilității în vecinătatea UE și dincolo de aceasta; consideră că valoarea adăugată europeană este creată de programe atât în gestiune partajată, cât și directă, ambele metode fiind complementare pentru realizarea obiectivelor UE; se așteaptă, în acest context, ca în cadrul negocierilor privind următorul CFM statele membre să se abțină de la a urma logica „juste retour”, care ține seama numai de interesele naționale reprezentate de soldurile nete;

52.  consideră că cheltuielile pot fi mai bine gestionate, cu alte cuvinte fiecare euro din bugetul UE poate fi utilizat în mod eficient și nediscriminatoriu, nu numai prin alocarea resurselor în favoarea acțiunilor UE cu cea mai mare valoare adăugată europeană și care asigură cea mai mare creștere a performanței politicilor și programelor UE, pe baza unei evaluări aprofundate a cheltuielilor actuale, ci și prin realizarea mai multor sinergii între bugetul UE și bugetele naționale și prin îmbunătățirea concretă a arhitecturii cheltuielilor; sprijină recomandările din Raportul anual 2016 al Curții de Conturi Europene în ceea ce privește un cadru eficient de indicatori de măsurare, o raportare optimizată și mai echilibrată privind performanța, precum și un acces mai facil la rezultatele evaluării;

53.  solicită o simplificare reală a sistemului bugetar al UE în următorul CFM în scopul de a facilita absorbția; subliniază, în special, necesitatea de a reduce suprapunerile inutile între instrumentele care deservesc acțiuni similare, de exemplu în domenii precum inovarea, IMM-urile și transporturile, fără a risca pierderea unor elemente importante din diferite programe, precum și necesitatea de a elimina concurența între diferitele forme și surse de finanțare, pentru a asigura complementaritatea maximă și a prevedea un cadru financiar coerent; consideră că acest fapt ar facilita o comunicare mai clară a priorităților UE în rândul cetățenilor;

54.  subliniază că „bilanțul de sănătate” al cheltuielilor UE nu poate prevedea o reducere a nivelului exigențelor UE sau o împărțire pe sectoare a politicilor și a programelor UE și nici nu ar trebui să ducă la înlocuirea granturilor cu instrumente financiare pentru a face anumite economii, deoarece marea majoritate a acțiunilor finanțate din bugetul UE nu pot fi finanțate prin acestea din urmă; este de părere că „bilanțul de sănătate” ar trebui mai degrabă să conducă la identificarea modalităților în care ar putea fi îmbunătățită punerea în aplicare a programelor de cheltuieli ale UE;

55.  solicită armonizarea globală a normelor cu scopul de a crea un set unic de norme pentru toate instrumentele bugetare ale UE, luând în același timp în considerare caracteristicile specifice ale diferitelor fonduri și sectoare; încurajează Comisia să ia măsuri privind combinarea diferitelor surse de finanțare, elaborând orientări clare în acest sens și asigurând un acces egal la toate tipurile de finanțare în toate statele membre;

56.  pledează, de asemenea, pentru o simplificare reală a normelor de punere în aplicare la nivel sectorial pentru beneficiari și o reducere a sarcinilor administrative prin standardizarea și simplificarea suplimentară a procedurilor și a documentelor de programare; atrage atenția, în plus, asupra necesității de a prevedea o mai mare consolidare a capacității și mai multă asistență tehnică pentru beneficiari; solicită să se avanseze în direcția unei evaluări bazate pe riscuri;

Unitatea, exactitatea și transparența bugetară

57.  reamintește că principiul unității, potrivit căruia toate veniturile și cheltuielile Uniunii trebuie să fie înscrise în buget, este atât o cerință a tratatului, cât și o condiție democratică prealabilă fundamentală pentru ca bugetul să fie transparent, legitim și responsabil; regretă că acest principiu a trecut din ce în ce mai neobservat, în timp ce complexitatea financiară a crescut, de la moștenirea istorică a Fondului european de dezvoltare (FED), la instituirea Mecanismului european de stabilitate, la utilizarea recentă la scară largă a mecanismelor extrabugetare ad hoc, sub forma unor instrumente financiare inovatoare și fonduri fiduciare sau mecanisme externe care nu figurează în bilanțul Uniunii;

58.  pune sub semnul întrebării justificarea și valoarea adăugată a creării unor instrumente în afara bugetului Uniunii; consideră că deciziile de a înființa sau menține astfel de instrumente sunt, în realitate, determinate de tentative de a ascunde adevăratele nevoi financiare și de a ignora constrângerile impuse de CFM și de plafoanele resurselor proprii; regretă faptul că, de multe ori, aceste decizii implică și ignorarea triplului rol al Parlamentului, în calitate de autoritate legislativă, bugetară și de control și se abat de la obiectivul de a spori transparența pentru de publicul larg și pentru beneficiari;

59.  își reafirmă, prin urmare, poziția sa constantă potrivit căreia Fondul european de dezvoltare, alături de alte instrumente ce funcționează în afara CFM, ar trebui să fie integrat în bugetul Uniunii cu scopul de a crește legitimitatea sa, precum și eficiența și eficacitatea politicii de dezvoltare a UE; subliniază, cu toate acestea, că pachetele financiare respective ar trebui adăugate la plafoanele CFM convenite, astfel încât includerea acestor instrumente în buget să nu aibă un impact negativ nici asupra finanțării lor, nici asupra altor politici și programe ale UE; salută, în principiu, propunerea de a include Mecanismul european de stabilitate în finanțele Uniunii sub forma unui Fond Monetar European, fără a aduce atingere viitoarei sale structuri;

60.  consideră că fondurile fiduciare ale UE pot aduce o valoare adăugată prin punerea în comun a resurselor provenind de la diferiți donatori pentru situații specifice, dar că utilizarea acestora nu ar trebui să conducă la o simplă reetichetare a finanțării planificate din partea UE și nu ar trebui să modifice obiectivele inițiale ale instrumentelor de finanțare ale UE; subliniază că este necesar ca crearea și executarea lor să facă obiectul unui controlul parlamentar mai aprofundat ; subliniază că fondurile fiduciare ale UE ar trebui să sprijine numai acțiunile în afara Uniunii;

61.  consideră, de asemenea, că atunci când anumite operațiuni extrabugetare sunt considerate necesare pentru a realiza anumite obiective specifice, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente financiare sau fonduri fiduciare, acestea ar trebui să fie menținute la un nivel limitat, să aibă o durată limitată și ar trebui să fie pe deplin transparente, justificate printr-o adiționalitate și valoare adăugată demonstrate și sprijinite de un proces decizional riguros și de dispoziții privind răspunderea;

62.  consideră că, în următorul CFM, ar trebui să fie mult mai clar în bugetul Uniunii care este amploarea veniturilor alocate și ce impact au asupra cheltuielilor reale, în special în cazul veniturilor din contribuțiile țărilor terțe; subliniază că acest lucru este și mai relevant având în vedere dorința Regatului Unit, exprimată în contextul negocierilor privind retragerea din Uniune, de a participa la unele programe bugetare din noul CFM post-2020 ca stat nemembru;

Nivelul plăților

63.  reamintește că creditele de plată sunt consecința logică și juridică a creditelor de angajament și solicită ca viitoarele plafoane de plăți să fie stabilite la un nivel corespunzător, lăsând numai un decalaj limitat și realist între angajamente și plăți; se așteaptă ca viitoarele plafoane de plăți să țină seama, pe de o parte, de necesitatea de a onora angajamentele care decurg din perioada financiară actuală care se vor transforma în plăți doar după 2020 și, pe de altă parte, de necesitatea de a îndeplini angajamentele pentru programele și instrumentele aferente perioadei de după 2020;

64.  reamintește acumularea de facturi neplătite la sfârșitul CFM anterior care se propagă și în cel actual și avertizează cu privire la apariția unei noi crize a plăților în perioada de tranziție către viitorul CFM, deoarece acest lucru ar avea consecințe grave pentru beneficiari, cum ar fi studenții, universitățile, IMM-urile și cercetătorii; atrage atenția asupra tendinței actuale de subutilizare a creditelor de plăți, ca urmare a unor întârzieri în executarea programelor din perioada 2014-2020, fapt care duce la creșterea nivelului angajamentelor restante care trebuie să fie lichidate în limitele plafoanelor din următorul CFM; solicită Comisiei și statelor membre, inclusiv la nivelul miniștrilor de finanțe, să analizeze cauzele profunde ale acestor întârzieri și să găsească măsuri concrete de simplificare pentru a facilita executarea în viitor;

65.  ia act de rezultatele preliminare ale negocierilor privind decontul financiar în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune, care prevăd participarea deplină a Regatului Unit la finanțarea și punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020, cu toate consecințele financiare pe care acest lucru le implică;

Instrumente financiare

66.  subliniază că bugetul UE are la dispoziție o gamă largă de instrumente care finanțează activitățile sprijinite la nivelul UE și care pot fi regrupate în două categorii, și anume granturile, pe de o parte, și, pe de altă parte, instrumentele financiare sub formă de garanții, împrumuturi, partajarea riscului sau capital propriu; face referire, de asemenea la Fondul european pentru investiții strategice care vizează mobilizarea capitalului privat și public în întreaga Uniune pentru a sprijini proiecte în domenii-cheie ale economiei UE cu scopul de a completa finanțarea limitată;

67.  ia act de potențialul instrumentelor financiare de a crește impactul economic și politic al bugetului Uniunii; subliniază totuși că acestea pot fi aplicate numai pentru proiectele generatoare de venituri, în cazul în care condițiile pentru investiții nu sunt optime sau în situații de disfuncționalitate a pieței și, prin urmare, constituie doar o formă complementară de finanțare mai degrabă decât una alternativă în comparație cu granturile; subliniază că instrumentele financiare nu ar trebui să vizeze înlocuirea schemelor de finanțare publice sau private deja existente și ar trebui să respecte angajamentele naționale și internaționale;

68.  reamintește cererea sa adresată Comisiei de a identifica domeniile de politică ale UE care sunt cel mai bine deservite de granturi, cele care ar putea fi mai bine deservite de instrumentele financiare și cele în care granturile ar putea fi combinate cu instrumente financiare, precum și de a reflecta la un echilibru adecvat între acestea; este convins că subvențiile ar trebui să rămână principala modalitate de finanțare a proiectelor UE în următorul CFM; subliniază că împrumuturile, garanțiile, partajarea riscurilor și finanțarea prin capitaluri proprii ar trebui utilizate cu precauție, pe baza unor evaluări ex ante corespunzătoare și numai atunci când se poate demonstra că utilizarea lor are o valoare adăugată clară și un efect de pârghie; observă că utilizarea instrumentelor financiare și sinergiile cu granturile pot fi îmbunătățite; solicită să se depună eforturi mai mari pentru a facilita accesul la instrumentele financiare pentru beneficiari, precum și să se mărească flexibilitatea în ceea ce privește utilizarea transsectorială a diferitelor instrumente financiare, astfel încât normele restrictive să nu îi împiedice pe destinatari să profite de programe multiple pentru proiecte cu obiective similare;

69.  solicită Comisiei să simplifice și să armonizeze normele care reglementează utilizarea instrumentelor financiare în următorul CFM pentru a crea sinergii între diversele instrumente și a maximiza aplicarea lor eficientă; ia act de o eventuală propunere, care ar necesita o discuție aprofundată, de creare a unui fond unic care să integreze instrumentele financiare de la nivelul UE care sunt gestionate la nivel central; consideră că ar trebui să se prevadă o structură clară pentru alegerea a diferite tipuri de instrumente financiare pentru diferite domenii de politică și tipuri de acțiuni și că instrumentele financiare pertinente ar trebui să fie în continuare incluse în buget în linii bugetare separate, pentru a asigura claritatea investițiilor; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de armonizare a normelor nu poate afecta instrumentele financiare gestionate de statele membre în cadrul politicii de coeziune sau în domeniul acțiunii externe;

70.  reamintește faptul că a solicitat, în mod repetat, o mai mare transparență și un control democratic mai bun în ceea ce privește executarea instrumentelor financiare sprijinite de bugetul Uniunii;

Structură

71.  consideră că structura CFM ar trebui să asigure o mai mare vizibilitate a priorităților politice și bugetare ale UE pentru cetățenii europeni și solicită ca toate domeniile de cheltuieli ale UE să fie prezentate mai clar; este convins că principalii piloni ai viitoarelor cheltuieli ale UE, stabiliți în prezenta rezoluție, ar trebui să fie reflectați în consecință;

72.  consideră, prin urmare, că actuala prezentare a rubricilor necesită unele îmbunătățiri, dar este împotriva oricărei modificări radicale nejustificate; propune, prin urmare, următoarea structură pentru CFM post-2020:

Rubrica 1: O economie mai puternică și sustenabilă

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

în cadrul gestiunii directe:

–  cercetarea și inovarea

–  industria, spiritul antreprenorial și întreprinderile mici și mijlocii

–  transformarea digitală a economiei și a societății

–  proiectele mari de infrastructură

–  transporturile, energia și domeniul spațial

–  mediul și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

Rubrica 2: Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  coeziunea economică, socială și teritorială (în cadrul gestiunii partajate):

 investițiile în inovare, cercetare, digitalizare, tranziția industrială, IMM-uri, transporturi, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, mediu și energie

 ocuparea forței de muncă, afacerile sociale și incluziunea socială, egalitatea de gen, reducerea sărăciei și provocările demografice

–  educația, tineretul și învățarea pe tot parcursul vieții

–  cultura, cetățenia, mass-media și comunicarea

–  democrația, statul de drept și libertățile fundamentale

–  sănătatea și siguranța alimentară

–  azilul, migrația și integrarea, justiția și consumatorii

–  sprijinul acordat administrațiilor naționale și coordonarea cu acestea

Rubrica 3: Un sector agricol și al pescuitului mai puternice și durabile

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  agricultura și dezvoltarea rurală

–  afacerile maritime și pescuitul

Rubrica 4: O mai mare responsabilitate la nivel mondial

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  cooperarea internațională și dezvoltarea

–  vecinătatea

–  extinderea

–  ajutorul umanitar

–  democrația, statul de drept, drepturile fundamentale și egalitatea de gen

–  comerțul

Rubrica 5: Securitate, pace și stabilitate pentru toți

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  securitatea, inclusiv securitatea cibernetică

–  răspunsul în caz de criză și stabilitatea, inclusiv protecția civilă

–  politica externă și de securitate comună

–  apărarea, inclusiv cercetarea și inovarea

Rubrica 6: O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

–  finanțarea personalului UE

–  finanțarea clădirilor și echipamentelor instituțiilor UE

73.  îndeamnă Comisia să menționeze într-o anexă la bugetul UE toate cheltuielile realizate la nivelul UE în afara bugetului UE, ca urmare a acordurilor și a procedurilor interguvernamentale; consideră că aceste informații, furnizate anual, vor oferi o imagine completă a tuturor investițiilor pe care statele membre s-au angajat să le efectueze la nivelul UE;

III.Politici

O economie mai puternică și sustenabilă

74.  subliniază importanța finalizării spațiului european de cercetare, a uniunii energetice, a spațiului european unic al transporturilor și a pieței unice digitale, ca elemente fundamentale ale pieței unice europene;

75.  consideră că următorul CFM ar trebui să prevadă o mai mare concentrare a resurselor bugetare în domeniile care oferă o valoare adăugată europeană clară și stimulează creșterea economică, competitivitatea, sustenabilitatea și ocuparea forței de muncă în toate regiunile din UE; subliniază, în acest context, rolul important pe care cercetarea și inovarea îl dețin în crearea unei economii sustenabile, bazate pe cunoaștere și care să ocupe poziția de lider la nivel mondial și regretă că, din cauza absenței unei finanțări adecvate, doar o mică parte dintre proiectele de înaltă calitate din acest domeniu au primit finanțare din partea UE în cadrul CFM actual;

76.  solicită, prin urmare, o majorare substanțială a bugetului global alocat pentru programul PC9 în următorul CFM, care ar trebui stabilit la un nivel de cel puțin 120 miliarde EUR; consideră că acest nivel este adecvat pentru a garanta competitivitatea Europei la nivel mondial, poziția sa de lider pe plan științific, tehnologic și industrial, pentru a răspunde problemelor societale, precum și pentru a contribui la realizarea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); solicită, în special, să se depună eforturi pentru a stimula inovațiile revoluționare creatoare de piețe, în special pentru IMM-uri;

77.  solicită, în plus, să se pună accentul în mai mare măsură pe implementarea proiectelor de cercetare și inovare prin intermediul întreprinderilor comune și al altor instrumente și să se sprijine investițiile în tehnologiile-cheie, pentru a acoperi deficitul de investiții în inovare; subliniază faptul că suplimentarea fondurilor trebuie să fie însoțită de o simplificare a procedurilor de finanțare; salută eforturile depuse de Comisie în acest sens și insistă asupra faptului că acestea ar trebui să continue și în următoarea perioadă de programare pentru a asigura un acces mai bun și condiții de concurență echitabile pentru solicitanți printr-un nou sistem de evaluare a cererilor; subliniază că este necesar să se adopte măsuri pentru a încuraja o participare echilibrată a tuturor statelor membre ale UE;

78.  salută recenta propunere a Comisiei de asigurare a finanțării Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel în anii următori; subliniază importanța acestui fond pentru finanțarea cercetării în acest sector industrial; consideră, prin urmare, că este nevoie de o soluție pe termen lung care să garanteze finanțarea după 2020 și, de asemenea, să includă fondul în bugetul Uniunii pentru a permite Parlamentului să își îndeplinească rolul de autoritate de control bugetar;

79.  subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă vectori esențiali ai creșterii economice, inovării și ocupării forței de muncă, asigurând 85 % din toate locurile noi de muncă; ia act de rolul important al acestora în asigurarea redresării economice și în stimularea unei economii sustenabile a UE; reamintește că în UE există peste 20 de milioane de IMM-uri și că acestea reprezintă 99% dintre toate întreprinderile; consideră că îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, în toate statele membre, ar trebui să rămână un obiectiv de politică important pentru următorul CFM cu scopul de a consolida mai mult competitivitatea și sustenabilitatea lor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a promova spiritul antreprenorial și de a îmbunătăți mediul de afaceri pentru IMM-uri, pentru a le permite să își realizeze pe deplin potențialul în economia globalizată de astăzi;

80.  salută succesul programului specific al UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) în cadrul actualului CFM; subliniază nivelul înalt de executare a acestui program și observă că acesta dispune de o capacitatea de absorbție și mai mare; solicită, prin urmare, ca pachetul financiar al programului COSME să fie dublat, pentru ca acesta să corespundă nevoilor reale ale economiei UE și numărului mare de cereri de participare;

81.  își reiterează angajamentul ferm față de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), care vizează mobilizarea a 500 miliarde EUR pentru noi investiții în economia reală în actualul CFM; consideră că FEIS a dat deja un impuls puternic și specific sectoarelor economice care favorizează creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă; subliniază impactul pozitiv al FEIS asupra finanțării IMM-urilor în întreaga Uniune; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă pentru continuarea și îmbunătățirea acestui sistem de investiții cu un buget specific care nu ar trebui să fie finanțat în detrimentul politicilor și programelor existente în noul CFM; subliniază că orice propunere legislativă ar trebui să se bazeze pe concluziile unei analize a Comisiei și ale unei evaluări independente; se așteaptă ca noua propunere să soluționeze în mod eficace eventualele deficiențe în executarea FEIS și să crească, printre altele, acoperirea geografică a fondului, astfel încât beneficiile sale să fie resimțite pe întreg teritoriul Uniunii;

82.  subliniază rolul important al CFM pentru sectoarele care se bazează pe investiții pe termen lung, cum ar fi sectorul transporturilor durabile; evidențiază faptul că infrastructura de transport constituie coloana vertebrală a pieței unice și baza pentru a genera o creștere sustenabilă și a crea de locuri de muncă; ia act de faptul că realizarea unui spațiu european unic al transporturilor, conectat la țările învecinate, necesită o infrastructură importantă de transport și trebuie să fie tratată ca o prioritate-cheie în ceea ce privește competitivitatea UE și coeziunea economică, socială și teritorială, inclusiv pentru zonele periferice; consideră, prin urmare, că următorul CFM ar trebui să prevadă suficientă finanțare pentru proiectele care contribuie în special la finalizarea rețelei centrale TEN-T și a coridoarelor sale, care ar trebui extinse în continuare; reamintește obiectivele stabilite de COP 21 în ceea ce privește transporturile pentru combaterea schimbărilor climatice și încurajează statele membre să investească într-un transport public inteligent, sustenabil și integrat;

83.  subliniază că o versiune actualizată și mai eficientă a programului MIE ar trebui să acopere toate modurile de transport, inclusiv infrastructura rutieră și feroviară, precum și căile navigabile interioare; consideră că ar trebui să se ofere prioritate stabilirii unor legături mai mari între rețelele globale și modurile de transport care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 și să se acorde atenție interconexiunilor și finalizării rețelei în zonele periferice; reafirmă că este important să se consolideze interoperabilitatea prin intermediul Sistemului european de management al traficului feroviar și să se permită folosirea pe deplin a inițiativei privind cerul unic european; solicită finalizarea sistemului european digital de gestionare a traficului aerian;

84.  solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru turism în viitorul CFM, pentru a face progrese în direcția unei veritabile politici europene în domeniul turismului, care să poată contribui în mod semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă;

85.  solicită Comisiei să promoveze investițiile în dezvoltarea tehnologiilor de nouă generație și în susținerea implementării lor; subliniază că este important să se garanteze finanțare pentru finalizarea pieței unice digitale, utilizând pe deplin spectrul, asigurând modernizarea rețelelor de telefonie fixă și densificarea rețelelor de telefonie mobilă, promovând implementarea tehnologiei 5G și a conectivității în gigabiți, precum și realizând noi progrese în ceea ce privește armonizarea normelor UE în domeniul telecomunicațiilor, pentru a crea un cadru de reglementare corespunzător în vederea îmbunătățirii conectivității la internet în întreaga Uniune; subliniază că MIE în domeniul telecomunicațiilor ar trebui să sprijine în continuare infrastructurile de servicii digitale și rețele în bandă largă de mare viteză, permițând accesul la acestea, inclusiv în regiunile îndepărtate și în zonele rurale, precum și îmbunătățind competențele digitale, interconectivitatea și interoperabilitatea; subliniază că este necesar să se susțină transformarea digitală a economiei și societății europene și să se investească în tehnologii esențiale, cum ar fi volumele mari de date, inteligența artificială sau calculul de înaltă performanță, în infrastructură și în competențele digitale pentru a spori competitivitatea UE și a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor europeni;

86.  consideră că este esențial să se garanteze o aprovizionare cu energie sustenabilă și la prețuri accesibile în Europa; solicită, prin urmare, să fie sprijinite în continuare investițiile care asigură diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie, îmbunătățesc securitatea energetică și independența energetică și cresc eficiența energetică și nivelul de utilizare a energiei din surse regenerabile, inclusiv prin MIE - Energie; subliniază, în special, că este important să se acorde un sprijin cuprinzător, îndeosebi în favoarea regiunilor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, pentru tranziția energetică, tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, modernizarea sistemelor de producere a energiei electrice, îmbunătățirea interconexiunilor transfrontaliere și utilizarea rețelelor inteligente, tehnologiile pentru captarea, stocarea și utilizarea dioxidului de carbon, precum și pentru modernizarea sistemelor de încălzire centralizată; consideră că ar trebui să se acorde un sprijin corespunzător transformării sectorului energetic în lumina obiectivelor privind schimbările climatice, în special în regiunile și țările dependente de cărbune, astfel încât să contribuie în mod eficient la tranziția strategică către o economie cu emisii reduse; solicită crearea unui fond cuprinzător pentru a sprijini o tranziție justă, în special prin dezvoltarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, soluții de eficiență energetică, stocarea energiei, soluții și infrastructuri de electromobilitate, modernizarea producerii de energie electrică și a rețelelor de energie electrică, tehnologii avansate de producere a energiei electrice, inclusiv captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) și gazificarea cărbunelui, modernizarea încălzirii centralizate, inclusiv cogenerarea de înaltă eficiență, adaptarea timpurie la viitoarele standarde de mediu și restructurarea industriilor dependente de dioxid de carbon, precum și prin luarea în considerare a impactului societal, socioeconomic și asupra mediului;

87.  subliniază importanța strategică a proiectelor de infrastructură la scară mare, cum ar fi reactorul termonuclear experimental internațional (ITER), Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), sistemul global de navigație prin satelit (Galileo), Programul european de observare a Pământului (Copernicus) și viitoarea comunicare guvernamentală prin satelit (GOVSATCOM) pentru viitorul competitivității, securității și puterii politice a UE; subliniază că finanțarea acestor proiecte de anvergură trebuie garantată în bugetul UE dar, în același timp, ar trebui să aibă limite clare, pentru a se asigura că eventuala depășire a costurilor nu amenință finanțarea și implementarea cu succes a altor politici ale Uniunii, după cum a fost exemplificat în CFM anterior în anumite cazuri individuale; reamintește că, în acest scop, valoarea maximă pentru aceste proiecte este stabilită în prezent în Regulamentul privind CFM și solicită să se prevadă dispoziții similare în noul regulament;

88.  subliniază importanța de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și de a combate schimbările climatice, degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității și rolul de frunte al UE în acest sens; consideră că o finanțare stabilă și adecvată este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor internaționale ale UE, precum Acordul de la Paris; reamintește că următorul CFM ar trebui să ajute Uniunea să își atingă obiectivele respective și ar trebui să contribuie la tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050; subliniază că UE nu ar trebui să finanțeze proiecte și investiții care se opun realizării acestor obiective; solicită integrarea totală a aspectelor legate de climă în cheltuielile UE; solicită, în acest sens, ca programele în cauză, cum ar fi LIFE +, să fie finanțate în mod corespunzător și ca resursele financiare alocate acestora să fie dublate, precum și să se creeze pachete specifice privind biodiversitatea și gestionarea rețelei Natura 2000;

Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

89.  subliniază că politica de coeziune de după 2020 ar trebui să rămână principala politică de investiții a Uniunii Europene, care să acopere toate regiunile UE, pentru a răspunde provocărilor socioeconomice complexe, direcționând, în același timp, cea mai mare parte a resurselor către regiunile cele mai vulnerabile; consideră că, pe lângă obiectivul de a reduce disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare și de a spori convergența, așa cum este consacrat în tratat, politica de coeziune ar trebui să pună accentul pe realizarea obiectivelor politice generale ale UE și propune, prin urmare, ca, în cadrul următorului CFM, cele trei fonduri ale politicii de coeziune – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune – să se concentreze în principal pe sprijinirea creșterii și competitivității, a cercetării și inovării, a digitalizării, a tranziției industriale, a IMM-urilor, a transporturilor, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, a durabilității mediului și a tranziției energetice echitabile, a ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a egalității de gen, a reducerii sărăciei, precum și a provocărilor demografice; subliniază că aceste trei fonduri reprezintă componentele integrante ale politicii de coeziune a UE și pot funcționa numai împreună în cadrul unic al acestei politici; solicită, de asemenea, o cooperare teritorială consolidată, inclusiv o componentă transfrontalieră și o dimensiune urbană a politicii, precum și dispoziții specifice pentru zonele rurale, montane, insulare și îndepărtate;

90.  consideră că menținerea finanțării politicii de coeziune după 2020 pentru UE-27 cel puțin la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 la prețuri constante este de importanță primordială; subliniază că PIB-ul ar trebui să rămână unul dintre parametrii pentru alocarea fondurilor în cadrul politicii de coeziune, dar consideră că acesta ar trebui completat de un set suplimentar de indicatori sociali, de mediu și demografici pentru a ține mai bine seama de noile tipuri de inegalități dintre regiunile UE și din interiorul acestora în toate statele membre; sprijină, în plus, menținerea, în cadrul noii perioade de programare, a elementelor care au făcut politica de coeziune mai modernă și mai orientată către performanță în actualul CFM, și anume concentrarea tematică, condiționalitățile ex ante, cadrul de performanță și legătura cu guvernanța economică;

91.  se angajează ferm față de obligațiile care decurg din articolul 9 din TFUE privind realizarea unei Europe sociale și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale pe baza creșterii sustenabile a unei economii sociale de piață cu un nivel ridicat de competitivitate, care vizează ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, precum și promovarea egalității între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, așa cum sunt consacrate în tratat; subliniază că o asemenea punere în aplicare necesită o finanțare adecvată a politicilor sociale și subliniază nevoia implicită de a consolida instrumentele existente care contribuie la atingerea acestor obiective, mai ales FSE, Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, FEG și EaSI; insistă ca acestea să fie menținute în următorul CFM și să fie puse în aplicare în continuare, în principal prin intermediul granturilor;

92.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și tuturor statelor membre de a înființa un fond special dedicat garanției pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor extinse de reducere a sărăciei și să asigure resursele corespunzătoare pentru punerea în aplicare pe deplin a măsurilor politice necesare, inclusiv ajutându-i pe părinți să iasă din excluziune socială și șomaj prin intervenții specifice;

93.  subliniază faptul că, în special, FSE ar trebui să își extindă sprijinul pentru dezvoltarea dialogului social, și anume prin îmbunătățirea consolidării capacităților partenerilor sociali, inclusiv la nivel sectorial și intersectorial european, și că acest angajament ar trebui să devină obligatoriu pentru statele membre în toate regiunile UE;

94.  subliniază în special necesitatea continuă de a lupta împotriva șomajului și a excluziunii în rândul tinerilor, în special în rândul celor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), ca parte a unei abordări cuprinzătoare a politicilor de tineret la nivelul UE; solicită, prin urmare, dublarea pachetului destinat Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și punerea în aplicare deplină a garanției UE pentru tineret, asigurând, în același timp, furnizarea rapidă și simplificată a fondurilor și o finanțare stabilă și permanentă în următoarea perioadă de programare; subliniază necesitatea unei reglementări îmbunătățite pentru a garanta participarea nediscriminatorie în cadrul programului a tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat; consideră că investițiile pentru stimularea educației și a formării, în special a dezvoltării competențelor digitale, rămân una dintre principalele priorități ale UE; insistă asupra faptului că acest program nu trebuie să înlocuiască cheltuielile finanțate anterior din bugetele naționale;

95.  își exprimă sprijinul pentru programe din domeniile culturii, educației, mass-mediei, tineretului, sportului, democrației, cetățeniei și societății civile care au demonstrat că au o valoare adăugată europeană clară și se bucură de mult timp de popularitate în rândul beneficiarilor; susține, prin urmare, investițiile continue în cadrul „Educație și formare 2020” prin Erasmus+, Europa Creativă și programele „Europa pentru cetățeni”, pentru a veni și pe viitor în întâmpinarea persoanelor de toate vârstele, în special a tinerilor; își reafirmă sprijinul pentru consolidarea dimensiunii externe a programelor Erasmus+ și Europa creativă; recomandă, în plus, menținerea Corpului european de solidaritate, dotându-l cu resurse adecvate care nu provin de la alte programe ale UE; subliniază, de asemenea, contribuția importantă a industriilor culturale și creative (ICC) la creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE;

96.  recomandă înființarea unui Fond european intern pentru democrație, care să acorde un sprijin consolidat societății civile și ONG-urilor ce activează în domeniile democrației și drepturilor omului, urmând să fie gestionat de către Comisie;

97.  solicită, în special, cel puțin o triplare a pachetului financiar al programului Erasmus + în următorul CFM, pentru ca acest program să vină în întâmpinarea unui număr mult mai mare de tineri, organizații de tineret, precum și elevi din învățământul secundar și ucenici din întreaga Europă, oferindu-le competențe valoroase și abilități pentru viață prin învățarea pe tot parcursul vieții, prin oportunități de învățare axată pe cursant, nonformală și informală și prin voluntariat și activități de tineret; solicită acordarea unei atenții deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, pentru a le permite să participe la program, precum și persoanelor cu dizabilități;

98.  invită Comisia să monitorizeze proiectul „O legitimație de călătorie Interrail pentru Europa oferită cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani” și să propună un program dedicat în următorul CFM cu suficiente credite anuale pentru a acoperi toate cererile pentru o legitimație de tren gratuită primite de la tineri europeni care împlinesc 18 ani într-un anumit an; subliniază că un astfel de proiect ar deveni un element-cheie în renașterea conștiinței și a identității europene, în special în fața amenințărilor pe care le implică populismul și răspândirea dezinformării; reiterează faptul că, pentru a atinge obiectivul unui astfel de program, se așteaptă o propunere privind un temei juridic adecvat din partea Comisiei;

99.  se așteaptă ca, în perioada de după 2020, Uniunea Europeană să treacă de la faza de gestionare a crizei la o politică europeană comună permanentă în domeniul azilului și migrației; subliniază că acțiunile în acest domeniu ar trebui să fie acoperite de un instrument specific, și anume Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI); subliniază că viitorul fond, precum și agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne, trebuie să dispună de un nivel adecvat de finanțare pe toată durata viitorului CFM, pentru a aborda provocările globale în acest domeniu; consideră, în plus, că FAMI ar trebui completat cu alte componente care să abordeze această chestiune în cadrul altor politici, în special prin fondurile structurale și de investiții europene și instrumentele de finanțare a acțiunilor externe, deoarece niciun instrument nu ar putea aborda, de unul singur, amploarea și complexitatea nevoilor din acest domeniu; recunoaște, de asemenea, importanța programelor culturale, educaționale și sportive în integrarea refugiaților și a migranților în societatea europeană; solicită Comisiei să evalueze dacă rolul orașelor europene în cadrul politicii europene în domeniul azilului ar putea fi consolidat prin introducerea unui sistem de stimulente care să ofere orașelor un sprijin financiar direct pentru adăpostirea refugiaților și dezvoltare economică în schimbul primirii refugiaților și a solicitanților de azil;

100.  recunoaște valoarea adăugată europeană a colaborării în abordarea pericolelor comune la adresa sănătății publice; ia act de faptul că niciun stat membru nu poate aborda singur provocările transfrontaliere în materie de sănătate și solicită ca următorul CFM să reflecte responsabilitatea UE de a îndeplini ODD privind sănătatea publică, sistemele de sănătate și problemele de sănătate legate de mediu și de a sprijini statele membre în eliminarea inegalităților crescânde în materie de sănătate; consideră că, pe baza rezultatelor pozitive ale acțiunilor în curs de desfășurare în acest domeniu, următorul CFM ar trebui să includă un program de următoare generație solid în materie de sănătate, care să abordeze aceste aspecte la nivel transfrontalier, în special prin dezvoltarea de soluții inovatoare pentru furnizarea de asistență medicală, inclusiv sănătate digitală, astfel cum sunt rețelele europene de referință, și care să ofere sprijin statelor membre sub formă de competențe de specialitate, precum și schimb de date, probe și bune practici; reamintește faptul că o stare bună de sănătate este o condiție prealabilă pentru realizarea altor obiective stabilite de UE și că politicile din domenii precum agricultura, mediul, ocuparea forței de muncă, afacerile sociale sau incluziunea au, de asemenea, un impact asupra stării de sănătate a cetățenilor europeni; solicită, prin urmare, consolidarea evaluărilor impactului asupra sănătății și a cooperării intersectoriale în cadrul următorului CFM în acest domeniu;

O agricultură și un pescuit mai puternice și durabile

101.  afirmă că o politică agricolă comună modernizată este esențială pentru securitatea și autonomia alimentară, prezervarea populațiilor rurale și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea durabilă, durabilitatea mediului, agriculturii și silviculturii și furnizarea de produse alimentare sănătoase, de bună calitate și la un preț accesibil pentru cetățenii europeni; evidențiază că necesitățile alimentare și sanitare au crescut, precum și necesitatea de a sprijini tranziția fermierilor spre practici agricole mai ecologice și de a combate schimbările climatice; subliniază nevoia de a sprijini securitatea veniturilor fermierilor și de a consolida legătura dintre PAC și furnizarea de bunuri publice; subliniază că PAC reprezintă una dintre cele mai integrate politici și că este finanțată în principal la nivelul UE și, prin urmare, înlocuiește finanțarea națională;

102.  subliniază că bugetul PAC în următorul CFM ar trebui menținut cel puțin la nivelul său actual pentru UE-27 în prețuri constante; subliniază că noile provocări cu care se va confrunta viitorul PAC impun o alocare financiară solidă, bazată pe analize ale politicii actuale și ale nevoilor viitoare; subliniază faptul că plățile directe generează o valoare adăugată clară pentru UE și consolidează piața unică, evitând denaturarea concurenței între statele membre; se opune oricărei renaționalizări și oricărei cofinanțări naționale a plăților directe în această privință; subliniază necesitatea de a continua măsurile de menținere a producției în sectoarele vitale pentru zonele vulnerabile, de a reforma rezerva pentru situațiile de criză în agricultură, de a crește finanțarea în conformitate cu răspunsurile la diferitele crize ciclice din sectoarele sensibile, de a crea noi instrumente care să poată reduce volatilitatea prețurilor și de a majora finanțarea acordată Programelor de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI); îndeamnă Comisia să continue procesul de convergență a plăților directe și să asigure cadrul juridic și financiar necesar pentru lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, cu scopul de a combate practicile comerciale neloiale; reamintește că zonele rurale din UE se confruntă cu probleme grave, având nevoie, prin urmare, de sprijin specific;

103.  subliniază importanța socioeconomică și ecologică a sectorului pescuitului, a mediului marin și a „economiei albastre” și contribuția acestora la autonomia alimentară sustenabilă a UE în ceea ce privește asigurarea sustenabilității pescuitului și acvaculturii europene și atenuarea impactului asupra mediului; subliniază că politica comună în domeniul pescuitului este de competența exclusivă a UE; subliniază, în acest sens, necesitatea de a menține un fond pentru pescuit specific, substanțial, independent și accesibil, pentru a pune în aplicare această politică; solicită reinstituirea programului de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare în domeniul pescuitului, deoarece acesta este un program foarte important pentru regiunile ultraperiferice ale UE; solicită, cel puțin, menținerea în actualul CFM a nivelului creditelor financiare destinate sectorului pescuitului și, în cazul în care apar noi nevoi, să se majoreze creditele financiare pentru afacerile maritime; avertizează cu privire la posibilele efecte negative ale unui Brexit „dur” asupra acestui sector; ia act de faptul că alte instrumente financiare, pe lângă ajutorul nerambursabil, ar putea oferi posibilități de finanțare complementare;

O mai mare responsabilitate la nivel mondial

104.  subliniază că lumea se confruntă cu provocări multiple, inclusiv cu conflicte, atacuri cibernetice, terorism și radicalizare, dezinformare, dezastre naturale, schimbări climatice și degradarea mediului, încălcări ale drepturilor omului și inegalitatea de gen; consideră că Uniunea are o responsabilitate politică și financiară deosebită întemeiată pe o politică externă cu adevărat europeană care are la bază norme și valori, precum și pe sprijinul pentru stabilitatea, securitatea, guvernarea democratică și dezvoltarea durabilă a partenerilor noștri și pe eradicarea sărăciei și răspunsul la situații de criză;

105.  subliniază că fondurile destinate acțiunii externe ar trebui majorate substanțial pentru ca Uniunea să își poată îndeplini rolul în cadrul strategiei sale globale și al politicilor sale în materie de extindere, vecinătate și dezvoltare, precum și în gestionarea situațiilor de urgență; se așteaptă ca următorul CFM să reflecte nevoile fără precedent ale țărilor din vecinătatea sudică și estică care se confruntă cu conflicte și consecințele provocărilor reprezentate de migrație și refugiați; solicită să fie alocate credite mai mari pentru a aborda nevoia tot mai acută de ajutor umanitar apărută ca urmare a catastrofelor naturale și provocate de om, evitând orice decalaj între angajamente și plăți; consideră că este necesar ca Uniunea să majoreze finanțarea destinată Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA); subliniază, în plus, nevoia de resurse suplimentare pentru a finanța un plan de investiții pentru Africa în scopul de a promova creșterea favorabilă incluziunii și dezvoltarea durabilă și a aborda, astfel, unele dintre cauzele profunde ale migrației neregulamentare;

106.  reamintește că politica de dezvoltare a UE este determinată de o serie de angajamente, în special ODD, Agenda de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Consensul european privind dezvoltarea, precum și de principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și eficacității ajutorului; reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre de a majora asistența lor oficială pentru dezvoltare (AOD) la 0,7 % din PIB până în 2030, 20 % din AOD al UE fiind dedicat incluziunii sociale și dezvoltării umane, iar 0,2 % din VNB al UE fiind consacrat AOD pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

107.  constată că asistența pentru dezvoltare poate juca un rol important, abordând cauzele profunde ale migrației și contribuind la stabilitate, dar consideră că AOD nu ar trebui să fie utilizat pentru a acoperi costurile legate de refugiați în țările donatoare; ia act de rolul potențial al AOD pentru a facilita mobilizarea de finanțare din alte surse și subliniază nevoia de a intensifica colaborarea cu sectorul privat prin intermediul unei posibile continuări a Planului de investiții externe, pe baza evaluării sale;

108.  sprijină furnizarea directă de fonduri organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, în special în țările terțe în care democrația și statul de drept sunt în pericol; subliniază, în acest sens, necesitatea ca instrumentele de finanțare externă să răspundă rapid la evoluțiile politice și să consolideze principiul „mai mult pentru mai mult”;

109.  este dispus să ia în considerare o arhitectură raționalizată și simplificată pentru instrumentele de finanțare externă, atât timp cât această arhitectură îmbunătățește transparența, responsabilitatea, eficiența, coerența și flexibilitatea și respectă obiectivele politicilor de bază; solicită ca instrumentele dedicate asistenței pentru preaderare, politicii de vecinătate, dezvoltării și ajutorului umanitar să rămână separate având în vedere caracteristicile lor politice și financiare; observă că o astfel de arhitectură ar trebui să presupună includerea FED în buget peste plafoanele convenite, fără Instrumentul financiar pentru pace în Africa, și încorporarea transparentă a fondurilor fiduciare și instrumentelor relevante;

110.  evidențiază importanța unei flexibilități sporite, care să permită mobilizarea unor resurse suplimentare și punerea rapidă la dispoziție a fondurilor; ar putea lua în considerare, ca parte a unei majorări generale a instrumentelor de finanțare externă, o rezervă nealocată mai mare, menită să sporească flexibilitatea intrinsecă; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de flexibilitate nu ar trebui să fie în detrimentul obiectivelor politice pe termen lung și al priorităților geografice și tematice, al predictibilității finanțării pe termen lung, al controlului parlamentar, precum și al consultărilor cu țările partenere și cu societatea civilă;

Securitatea, pacea și stabilitatea pentru toți

111.  consideră că o nouă rubrică dedicată „Securității, păcii și stabilității pentru toți” ar demonstra că Uniunea acordă prioritate acestei noi responsabilități politice, ar recunoaște specificitatea acesteia și ar asigura coerența între dimensiunile sale internă și externă;

112.  subliniază că nivelul de finanțare în domeniul securității interne ar trebui să crească, iar mecanismele de finanțare aferente ar trebui multiplicate încă de la început și pentru întreaga durată a următorului CFM, pentru a evita utilizarea sistematică, în fiecare an, a dispozițiilor referitoare la flexibilitate ale CFM; solicită alocarea de resurse suficiente autorităților de aplicare a legii (Europol, Eurojust și CEPOL) și dotarea Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă (eu-LISA) cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare și gestiona noile sale responsabilități; subliniază rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în înțelegerea și formularea unui răspuns la fenomenele radicalizării, marginalizării, discursurilor de incitare la ură și infracțiunilor motivate de ură;

113.  consideră că următorul CFM trebuie să sprijine instituirea unei Uniuni Europene a Apărării; așteaptă propunerile legislative corespunzătoare, în urma anunțurilor făcute de Comisie în acest domeniu, inclusiv un program european de cercetare specific în domeniul apărării și un program de dezvoltare industrială care să fie completate de investițiile statelor membre în echipamente colaborative; își reafirmă, în acest context, convingerea fermă că prioritățile politice suplimentare ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare; reamintește că intensificarea cooperării în domeniul apărării, punerea în comun a cercetării și a echipamentelor și eliminarea suprapunerilor vor consolida autonomia strategică și competitivitatea industriei europene a apărării și vor duce la creșterea semnificativă a eficienței, câștigurile fiind deseori estimate la aproximativ 26 de miliarde EUR pe an;

114.  în contextul acordării unei atenții sporite securității și apărării în cadrul Uniunii, solicită o reevaluare a tuturor cheltuielilor în materie de securitate externă; așteaptă cu interes în special o reformă a mecanismului Athena și a Instrumentului financiar pentru pace în Africa după includerea în buget a FED; salută angajamentele asumate recent de statele membre în cadrul cooperării structurate permanente și solicită Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisiei să ofere clarificări cu privire la finanțarea sa viitoare; solicită un program ulterior Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace care să se axeze pe reacția în situații de criză și pe consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare, găsind, în același timp, o soluție solidă din punct de vedere juridic pentru consolidarea capacităților militare;

115.  subliniază importanța deosebită a mecanismului de protecție civilă al UE, care a permis oferirea unei asistențe coordonate a UE ca răspuns la dezastrele naturale și la cele provocate de om, atât la nivelul Uniunii, cât și în afara acesteia; atrage atenția asupra valorii adăugate incontestabile a operațiunilor de protecție civilă în combaterea eficientă a dezastrelor care devin tot mai frecvente și mai complexe, totodată stimulând sentimentul de solidaritate europeană în rândul cetățenilor UE în momente dificile; salută propunerile recente ale Comisiei de a consolida protecția civilă a UE prin creșterea gradului de pregătire și consolidarea măsurilor de prevenție, inclusiv crearea unei rezerve dedicate de capacități operaționale la nivelul Uniunii; solicită ca intensificarea acțiunilor în acest domeniu să fie asociată cu o finanțare adecvată în cadrul următorului CFM;

O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

116.  consideră că o administrație publică puternică, eficientă și de calitate este indispensabilă pentru realizarea politicilor Uniunii și pentru restabilirea încrederii și consolidarea dialogului cu organizațiile societății civile și cu cetățenii la toate nivelurile; subliniază, în acest sens, rolul pe care îl joacă instituțiile constituite din membri aleși în mod democratic; reamintește că, potrivit Curții de Conturi, instituțiile, organismele și agențiile UE au pus în aplicare reducerea cu 5 % a personalului, prevăzută în schemele lor de personal; consideră că acestea nu ar trebui să fie supuse unei alte reduceri orizontale similare; își exprimă opoziția puternică față de recrearea așa-zisului fond de redistribuire pentru agenții;

117.  salută inițiativele instituțiilor, organelor și agențiilor de a spori și mai mult eficiența prin intensificarea cooperării administrative, precum și prin punerea în comun a anumitor funcții, generând astfel economii la bugetul Uniunii; subliniază că, în cazul anumitor agenții, ar putea fi sporită și mai mult eficiența, în special prin intensificarea cooperării între agențiile cu sarcini similare, cum ar fi cele din domeniul supravegherii pieței financiare, și a agențiilor cu sedii multiple; solicită, într-un mod mai general, o evaluare aprofundată a posibilităților de a grupa agențiile în funcție de natura strategică a misiunii acestora și de rezultatele lor în vederea creării de sinergii între agenții, de exemplu în ceea ce privește Autoritatea Bancară Europeană și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe din Paris;

118.  consideră că instituțiile și organismele UE ar trebui să respecte atât un echilibru geografic, cât și un echilibru de gen;

119.  solicită Comisiei să propună un mecanism prin care statele membre care nu respectă valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) să poată suporta consecințe financiare; avertizează totuși că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu pot fi în niciun caz afectați de încălcări ale normelor de care nu sunt responsabili; este convins, prin urmare, că bugetul Uniunii nu reprezintă instrumentul potrivit pentru a aborda nerespectarea articolului 2 din TUE și că orice eventuale consecințe financiare ar trebui să fie suportate de statul membru în cauză în mod independent de execuția bugetară;

120.  subliniază că eliminarea discriminărilor, precum și a inegalității de gen și a violenței pe criterii de gen, este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor UE privind o Europă incluzivă; sprijină, prin urmare, integrarea perspectivei de gen și angajamente privind egalitatea de gen în toate politicile UE în cadrul următorului CFM, precum și o dimensiune bugetară consolidată în combaterea tuturor cazurilor de discriminare, acordând o atenție deosebită dimensiunii de gen în cadrul politicilor în domeniul migrației și azilului, precum și al politicilor externe ale UE;

121.  subliniază nevoia de a asigura accesul femeilor la servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive și de a oferi o atenție deosebită nevoilor specifice ale persoanelor vulnerabile, inclusiv ale minorilor și ale altor grupuri, cum ar fi comunitatea LGBTI;

122.  susține să se acorde sprijin grupurilor-țintă defavorizate, excluzând în mod explicit practicile de segregare, îndeosebi persoanelor cu dizabilități și romilor, și în special ca denumirea de „romi” să rămână pe lista beneficiarilor FSE și FEDR;

123.  constată că, din cauza izolării lor față de continentul european, regiunile ultraperiferice (RUP) și țările și teritoriile de peste mări (TTPM) se confruntă cu condiții naturale, economice și sociale specifice; consideră că ar trebui prevăzute pentru ele măsuri specifice și derogări justificate în mod corespunzător; solicită menținerea sprijinului financiar al UE pentru RUP și TTPM în următorul CFM, în special în cadrul politicii de coeziune pentru RUP și al unui instrument specific pentru TTPM, asigurarea accesului lor la programe de cercetare și combaterea provocărilor specifice cu care se confruntă în legătură cu schimbările climatice;

124.  îndeamnă Comisia ca, pentru a garanta buna gestiune financiară și transparența bugetului Uniunii Europene, să analizeze posibilitatea de a crea condiții adecvate de prevenire a corupției și a fraudelor financiare privind fondurile UE; își exprimă deosebita preocupare cu privire la fraudele vamale, care au dus la o pierdere semnificativă de venituri pentru bugetul Uniunii; invită statele membre care au obiectat față de cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente să își revizuiască poziția pentru a permite o soluționare rapidă a acestei probleme;

IV.Procedura și procesul decizional

125.  reamintește că adoptarea Regulamentului privind CFM necesită aprobarea Parlamentului; subliniază, de asemenea, că Parlamentul și Consiliul sunt două componente egale ale autorității bugetare în adoptarea bugetului anual al UE, în timp ce legislația sectorială prin care se pun în aplicare marea majoritate a programelor UE, inclusiv pachetele lor financiare, este decisă în cadrul procedurii legislative ordinare; solicită, prin urmare, stabilirea unei proceduri de luare a deciziilor privind următorul CFM care să protejeze rolul și prerogativele Parlamentului, așa cum sunt acestea prevăzute în tratate; insistă asupra faptului că Regulamentul privind CFM nu este locul potrivit pentru a aduce modificări Regulamentului financiar al UE; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere separată de revizuire a Regulamentului financiar al UE, ori de câte ori este necesar să se aducă modificări regulamentului menționat;

126.  se declară pregătit să înceapă imediat un dialog structural cu Comisia și Consiliul privind CFM de după 2020, cu scopul de a facilita negocierile ulterioare și a permite ajungerea la un acord până la sfârșitul acestei legislaturi; este pregătit să dezbată cu Consiliul pozițiile exprimate în prezenta rezoluție, pentru a permite o mai bună înțelegere a așteptărilor Parlamentului cu privire la următorul CFM;

127.  subliniază că, având în vedere că propunerile Comisiei sunt anunțate pentru mai 2018, ar trebui luată o decizie oficială cu privire la următorul CFM în termen de un an; consideră că, în pofida unei întârzieri inițiale în prezentarea propunerilor Comisiei, ar trebui să se ajungă în timp util la un acord privind cadrul pentru perioada de după 2020, cu scopul de a transmite un mesaj politic important în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a realiza în continuare un consens cu privire la viitorul UE și la mijloacele financiare corespunzătoare; insistă asupra faptului că acest calendar va permite, printre altele, adoptarea rapidă a tuturor regulamentelor sectoriale, permițând astfel demararea fără întârziere a noilor programe la 1 ianuarie 2021; reamintește că, în cadrele financiare precedente, noile programe au fost lansate, în esență, la câțiva ani după începutul perioadei;

128.  consideră că Parlamentul nou ales poate, hotărând cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun, în termen de 6 luni de la alegerile europene, să solicite Comisiei să propună o revizuire a legislației sectoriale prin care se instituie viitoarele programe ale UE pentru următorul CFM, adoptată de legislatura precedentă;

129.  subliniază, prin urmare, că este necesar să se lanseze fără întârziere discuții substanțiale între cele trei instituții; subliniază că toate elementele prevăzute în Regulamentul privind CFM, inclusiv plafoanele CFM, vor face parte din negocierile privind CFM și ar trebui să rămână în discuție până la momentul ajungerii la un acord final; reamintește, în acest sens, poziția critică a Parlamentului cu privire la procedura care a condus la adoptarea Regulamentului privind actualul CFM și rolul dominant asumat de Consiliul European în procesul respectiv, acesta decizând în mod irevocabil cu privire la o serie de elemente, inclusiv plafoanele CFM și o serie de dispoziții legate de politica sectorială;

130.  este de părere că procedurile legate de viitoarele negocieri privind CFM, și în special participarea Parlamentului la diferitele etape ale acestui proces, ar trebui să fie convenite fără întârziere în cursul Președinției bulgare și înainte de prezentarea propunerilor privind CFM; se așteaptă, în acest context, ca Comisia să pună la dispoziția Parlamentului, în timp util, același volum de informații pe care îl pune la dispoziția Consiliului; consideră că aceste măsuri ar trebui în cele din urmă integrate în AII, după modelul procedurii bugetare anuale;

131.  consideră că cerința de unanimitate pentru adoptarea Regulamentului privind CFM reprezintă un adevărat obstacol în proces; solicită, în acest sens, Consiliului European să activeze clauza-pasarelă prevăzută la articolul 312 alineatul (2) din TFUE pentru a permite adoptarea Regulamentului privind CFM cu majoritate calificată; reamintește, în plus, că, pentru a aplica procedura legislativă ordinară, poate fi utilizată și clauza-pasarelă generală prevăzută la articolul 48 alineatul (7) din TUE; subliniază că o trecere la o majoritate calificată care să voteze pentru adoptarea Regulamentului privind CFM ar fi aliniată la procesul decizional utilizat, practic, pentru adoptarea tuturor programelor UE multianuale, precum și pentru procedura anuală de adoptare a bugetului UE;

o
o   o

132.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(2) JO L 163, 24.6.2017, p. 1.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.
(8) JO L 282, 19.10.2016, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0076.

Ultima actualizare: 6 noiembrie 2018Notă juridică