Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2260(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0052/2018

Texte depuse :

A8-0052/2018

Dezbateri :

PV 13/03/2018 - 20
CRE 13/03/2018 - 20

Voturi :

PV 14/03/2018 - 8.12
CRE 14/03/2018 - 8.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0078

Texte adoptate
PDF 356kWORD 70k
Miercuri, 14 martie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Semestrul european pentru coordonarea politicii economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2018
P8_TA(2018)0078A8-0052/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2260(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3 și 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 9, 145, 148, 152, 153, 174 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de ONU, în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8 și 10,

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale din 17 noiembrie 2017 de la Göteborg,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2018” (COM(2017)0690),

–  având în vedere Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 22 noiembrie 2017 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii pentru 2018 (COM(2017)0674),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2017)0770),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2018” (COM(2017)0771),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2018: evaluare globală” (COM(2017)0800),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulat „Bilanțul punerii în aplicare a recomandării din 2013 privind «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării»” (SWD(2017)0258),

–  având în vedere publicarea de către Comisie a celei de a șaptea ediții a analizei anuale privind situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa (2017), care s-a axat pe echitatea și solidaritatea între generații în Europa,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe” (COM(2016)0581),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016 intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) și anexele sale,

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 15 februarie 2016 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2016)0071) și poziția Parlamentului din 15 septembrie 2016 referitoare la aceasta(2),

–  având în vedere pachetul privind investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013, inclusiv Recomandarea 2013/112/UE intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), precum și Rezoluția Parlamentului din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(4),

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 privind „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la politica economică a zonei euro(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la Noua agendă pentru competențe în Europa(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(13),

–  având în vedere poziția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de locuri de muncă(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană(18),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

–  având în vedere Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi Europene din martie 2017, intitulat: „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 25 septembrie 2017 intitulat „Developments in working life in Europe: EurWORK annual review 2016” (Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK 2016), în special capitolul său intitulat „Pay inequalities – Evidence, debate and policies” (Inegalitățile salariale – dovezi, dezbateri și politici),

–  având în vedere actualizarea tematică a Eurofound din 18 iulie 2017 pe tema „Pay inequalities experienced by posted workers: Challenges to the «equal treatment» principle” (Decalajele salariale dintre lucrătorii detașați: provocări cu care se confruntă principiul tratamentului egal), care oferă o trecere în revistă detaliată a pozițiilor guvernelor și partenerilor sociali din întreaga Europă în ceea ce privește principiul egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală,

–  având în vedere raportul Eurofound din 26 iunie 2017 intitulat „Occupational change and wage inequality: European Jobs Monitor 2017” (Schimbările profesionale și inegalitatea salarială: Monitorul European al Locurilor de Muncă 2017),

–  având în vedere raportul Eurofound din 19 aprilie 2017 intitulat „Mobilitatea socială în UE”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 13 martie 2017 intitulat „Inegalitățile în materie de venituri și practicile de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”,

–  având în vedere rapoartele Eurofound din 24 februarie 2017 privind implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european: actualizare pentru 2016, și din 16 februarie 2016 privind rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european, care examinează perioada 2011-2014,

–  având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 intitulat „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 12 martie 2015 intitulat „Noi forme de ocupare a forței de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 29 octombrie 2013 intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de lucru în Europa”,

–  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pe 2018,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0052/2018),

A.  întrucât rata ocupării forței de muncă în UE este în creștere și a ajuns la 72,3 % în al doilea trimestru al anului 2017, reprezentând 235,4 milioane de persoane încadrate în muncă, ceea ce constituie un progres în direcția realizării obiectivului unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % prevăzut în Strategia Europa 2020; întrucât se înregistrează în continuare diferențe considerabile între multe state membre în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă, acestea variind de la mult sub media UE de 65 % în Grecia, Croația, Italia și Spania, la peste 75 %, în Țările de Jos, Danemarca, Regatul Unit, Germania și Suedia, fiind necesare eforturi suplimentare pentru a se depăși efectele crizei și, în special, pentru a se atinge obiectivele naționale prevăzute de Strategia Europa 2020; întrucât creșterea ocupării forței de muncă a fost mai puternică în rândul lucrătorilor mai în vârstă, al lucrătorilor înalt calificați și al bărbaților decât în rândul tinerilor, al lucrătorilor slab calificați și al femeilor; întrucât ocuparea forței de muncă măsurată în funcție de numărul de ore lucrate pe angajat rămâne cu 3 % sub nivelul înregistrat înainte de criză în UE și cu 4 % sub acest nivel în zona euro din cauza creșterii nivelului de muncă cu fracțiune de normă și a reducerii numărului de ore lucrate de angajații cu normă întreagă; întrucât, în prezent, 18,9 milioane de persoane din UE nu au un loc de muncă, investițiile rămân la un nivel prea scăzut, creșterea salariilor este anemică, iar sărăcia în rândul persoanelor care lucrează se află în continuare în creștere; reamintește că articolul 3 din TUE stipulează că Uniunea trebuie să urmărească obiectivul unei ocupări depline a forței de muncă;

B.  întrucât 18,9 milioane de persoane din UE nu au încă un loc de muncă, în ciuda faptului că ratele șomajului în UE și în zona euro au atins cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, situându-se la 7,5 % și, respectiv, la 8,9 %; întrucât, de asemenea, redresarea este în continuare foarte neuniformă de la un stat membru la altul, ratele șomajului variind de la aproximativ 4 % în Germania la aproape 20 % în Spania și 23,6 % în Grecia; întrucât șomajul ascuns – șomeri care doresc să lucreze, însă care nu caută activ un loc de muncă – a fost de 20 % în 2016, iar cota șomajului de durată în UE rămâne alarmant de ridicată, de peste 46,4 % (acest indicator pentru zona euro este de 49,7 %); întrucât șomajul este în continuare ridicat în unele state membre din cauză că nu se înregistrează nicio creștere economică și există deficiențe structurale; întrucât unul dintre motivele nivelului ridicat al șomajului este caracterul neadecvat al reformelor de pe piața forței de muncă; întrucât este esențial să se acorde sprijin șomerilor de lungă durată, deoarece, în caz contrar, această situație va începe să le afecteze încrederea în sine, bunăstarea și dezvoltarea viitoare, expunându-i riscului de sărăcie și de excluziune socială și subminând durabilitatea sistemelor de securitate socială, precum și dimensiunea socială a UE;

C.  întrucât munca cu fracțiune de normă a crescut cu 11 % din anul 2008, iar munca cu normă întreagă a scăzut cu 2 % în aceeași perioadă, în timp ce munca cu fracțiune de normă involuntară a scăzut de la 29,3 % în 2013 la 27,7 % în 2016, dar continuă să reprezinte o pătrime din acest tip de contracte;

D.  întrucât segmentarea pieței forței de muncă între locurile de muncă permanente și cele atipice rămâne îngrijorătoare, în unele state membre contractele temporare reprezentând între 10 % și 20 % din forța de muncă ocupată, cu rate deosebit de scăzute de tranziție către contracte permanente, iar locurile de muncă temporare reprezintă mai degrabă „impasuri” decât „căi de trecere” către locuri de muncă permanente; întrucât acest fenomen împiedică un număr mare de lucrători să beneficieze de locuri de muncă sigure, relativ bine plătite și cu perspective bune, creând o diferență de remunerare între lucrătorii permanenți și cei temporari;

E.  întrucât, deși se poate observa o ușoară îmbunătățire a ratei șomajului în rândul tinerilor, aceasta rămâne încă îngrijorător de ridicată, situându-se la 16,6 % (18,7 % în zona euro); întrucât, conform Proiectului de raport comun privind ocuparea forței de muncă, tinerii sunt angajați mai des în forme de muncă nestandardizate și atipice, care includ locurile de muncă temporare, munca cu fracțiune de normă involuntară și locurile de muncă cu salarii mai mici; întrucât în 2016 existau încă 6,3 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15-24 de ani în categoria NEET (nu sunt încadrați în muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare); întrucât statele membre pot trata șomajul în rândul tinerilor prin elaborarea și punerea în aplicare a unor cadre normative pentru piața forței de muncă, a unor sisteme de educație și formare și a unor politici active pe piața forței de muncă bazate pe interzicerea discriminării pe motiv de vârstă, așa cum se prevede la articolul 19 din TFUE și în Directiva 2000/78/CE a Consiliului privind egalitatea în ocuparea forței de muncă;

F.  întrucât, deși diferențele dintre statele membre în ceea ce privește ratele șomajului s-au mai redus, acestea se situează în continuare peste nivelul înregistrat înainte de criză; întrucât șomajul de lungă durată rămâne la nivelul de peste 50 % din șomajul total în unele state membre și reprezintă, în medie, 46,6 % în UE și 49,7 % în zona euro; întrucât rata șomajului ia în considerare doar persoanele care nu au un loc de muncă și care căută în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni, iar rata șomajului de lungă durată măsoară doar procentajul populației active din punct de vedere economic, cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani, care nu a avut un loc de muncă timp de 12 luni sau mai mult;

G.  întrucât persistă diferența dintre bărbați și femei în cea ce privește ocuparea forței de muncă, aceasta reprezentând în prezent în UE 11,6 %, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 76,9 % pentru bărbați și de 65,3 % pentru femei și cu decalaje și mai mari în rândul persoanelor care nu sunt născute în UE și al femeilor rome; întrucât disparitatea dintre sexe în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă este și mai mare, totalizând o diferență de 23 de puncte procentuale în 2016, depășind chiar 30 de puncte procentuale în patru state membre, iar munca cu fracțiune de normă involuntară în rândul femeilor reprezintă 23,5 %; întrucât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care au cel puțin un copil cu vârsta mai mică de șase ani este cu 9 puncte procentuale mai mică decât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care nu au copii, iar 19 % din femeile reprezentând o forță de muncă potențială în UE au fost inactive în 2016 deoarece îngrijeau copii sau adulți aflați în incapacitate; întrucât, din cauza ratelor mai mici de ocupare a forței de muncă în echivalent normă întreagă, femeile au fost afectate de o diferență semnificativă de remunerare, de 16,3 % în medie în 2015 în UE, care variază de la 26,9 %, în Estonia la 5,5 %, în Italia și Luxemburg;

H.  întrucât unele state membre se confruntă cu provocări structurale pe piața forței de muncă, cum ar fi participarea scăzută, precum și neconcordanțele de competențe și de calificare; întrucât există o nevoie tot mai mare de a se întreprinde măsuri concrete pentru integrarea sau reintegrarea forței de muncă inactive, pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă;

I.  întrucât populația din Uniunea Europeană îmbătrânește (aproape 20 % din populația europeană are vârsta de peste 65 de ani, iar estimările indică o creștere a acestei proporții până la 25 % în 2050), iar proporția persoanelor dependente din cauza vârstei se află în creștere, ceea ce prezintă provocări suplimentare pentru statele membre și le-ar putea determina să opereze ajustări pentru a putea asigura în continuare sisteme de securitate socială, de sănătate și de îngrijire îndelungată care să fie solide și finanțate în mod adecvat și pentru a satisface nevoia de servicii de îngrijire formale și informale; întrucât îngrijitorii informali reprezintă o resursă extrem de importantă pentru societate; întrucât speranța de viață la naștere în UE-28 a înregistrat o ușoară scădere în 2015, aceasta fiind estimată, în total, la 80,6 ani (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014), atingând 83,3 ani pentru femei (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014) și 77,9 ani pentru bărbați (cu 0,2 ani mai mică decât în 2014); întrucât aceasta a fost prima scădere a speranței de viață înregistrată în UE-28 după anul 2002, când datele privind speranța de viață au devenit disponibile pentru toate statele membre ale UE, iar acest fenomen se poate observa în majoritatea statelor membre; întrucât, conform Eurostat, nu se poate spune deocamdată dacă reducerea speranței de viață observată în perioada 2014-2015 este doar temporară sau dacă această reducere va continua în anii următori;

J.  întrucât provocările demografice includ factori precum depopularea și dispersia populației, care împiedică creșterea economică a regiunilor afectate și care amenință coeziunea economică, socială și teritorială a UE;

K.  întrucât rata de părăsire timpurie a școlii se situează la aproximativ 20 % în mai multe state membre, cum ar fi Malta, Spania și România, și încă depășește ținta UE de 10 % în Portugalia, Bulgaria, Italia, Ungaria, Regatul Unit și Grecia; întrucât părăsirea timpurie a școlii reprezintă o provocare complexă la nivel individual, național și european; întrucât mediul socioeconomic dezavantajat, elevii din familii de migranți și persoanele cu nevoi speciale reprezintă factorii cei mai semnificativi asociați cu un nivel de educație scăzut și cu abandonul școlar timpuriu, ținând cont de faptul că proporția medie la nivelul UE a elevilor cu rezultate slabe la științele exacte în cuartila socioeconomică inferioară a populației de elevi evaluate în cadrul PISA 2015 este de aproximativ 34 %, cu 26 de puncte procentuale mai mare decât în cuartila socioeconomică superioară;

L.  întrucât sectorul economiei sociale reprezintă 2 milioane de entități (aproximativ 10 % din totalul întreprinderilor din UE), care asigură locuri de muncă pentru peste 14 milioane de persoane (aproximativ 6,5 % din forța de muncă din UE); întrucât acest sector este important pentru a putea face față numeroaselor provocări cu care se confruntă societățile în prezent, în special îmbătrânirea populației;

M.  întrucât 80 de milioane de europeni suferă de o dizabilitate; întrucât implementarea măsurilor pentru a le asigura acestor persoane accesibilitatea continuă să rămână în urmă;

N.  întrucât, deși se poate observa un anumit progres în reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, în societate există în continuare grupuri defavorizate, cu un număr inacceptabil de 119 milioane de europeni afectați de riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, dintre care peste 25 de milioane sunt copii (mai mult de un copil din patru peste tot în UE), iar diferențele dintre regiuni persistă atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii în general, aceasta fiind departe de a îndeplini obiectivele din Strategia UE 2020; întrucât inegalitățile de venituri continuă să crească în două treimi din statele membre ale UE; întrucât în UE, în ansamblul său, cele mai bogate 20 % din gospodării se bucură de o cotă de venituri de 5,1 ori mai mare decât cele mai sărace 20 % dintre gospodării, cu raporturi de 6,5 sau mai mari în unele țări din Europa de Est și de Sud, aproape dublu față de valorile pentru unele țări din Europa Centrală și țări nordice cu cele mai bune rezultate; întrucât nivelurile ridicate ale inegalității rămân un obstacol în asigurarea egalității de șanse în ceea ce privește accesul la educație, formare și protecție socială și, prin urmare, afectează dreptatea socială, coeziunea socială și dezvoltarea economică durabilă;

O.  întrucât, conform publicației Comisiei intitulată „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2017”, în 2015 existau 118,8 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (rata AROPE), cu 1,7 milioane peste nivelul din 2008 și departe de ținta Strategiei Europa 2020 de reducere a ratei AROPE cu 20 de milioane, înregistrându-se diferențe mari între statele membre, cuprinse între 5 % sau mai puțin în Republica Cehă și Germania și 20 % în Grecia și Spania; întrucât, în 2016, rata AROPE pentru copii (0-17 ani) a fost de 26,4 %, mai mare decât cea pentru adulți (24,2 % pentru vârstele 16-64 de ani) și cu aproape 10 puncte procentuale mai mare decât rata AROPE pentru persoanele în vârstă (18,3 % pentru persoanele de peste 65 de ani); întrucât numărul de copii afectați de sărăcie rămâne alarmant de mare în Europa, în prezent fiind de peste 25 de milioane, și întrucât impactul sărăciei asupra copiilor poate dura toată viața și perpetuează transmiterea dezavantajelor de la o generație la alta; întrucât politicilor sociale le revine un rol important în realizarea coeziunii și în apropierea UE de cetățenii săi;

P.  întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă rămâne în creștere în Europa în ansamblul său, cele mai ridicate niveluri înregistrându-se în Spania (13,1 %), Grecia (14 %) și România (18,6 %), ceea ce arată că ocuparea forței de muncă, considerată individual, nu este întotdeauna suficientă pentru a scoate oamenii din sărăcie și reflectă diferite modele de piață a forței de muncă, inclusiv locurile de muncă cu fracțiune de normă și cele temporare, nivelurile salariale și intensitatea muncii din gospodării și condițiile de muncă precare; întrucât creșterea salariilor rămâne modestă în UE, cu mai puțin de 1 % în ultimii doi ani, iar dispersarea remunerării salariaților este destul de mare în UE, variind de la 4,6 euro pe oră lucrată în Bulgaria la 43,3 euro pe oră lucrată în Luxemburg; întrucât creșterea reală a salariilor nu a ținut pasul cu creșterea medie a productivității în 18 dintre cele 28 de state membre și nu ține pasul nici cu scăderea șomajului; întrucât stabilirea salariilor este o chestiune de competență națională;

Q.  întrucât educația reprezintă un factor determinant pentru integrarea tinerilor pe piața forței de muncă și ține în principal de responsabilitatea statelor membre, deși este susținută de Comisie; întrucât orice persoană trebuie să aibă acces la o educație și formare de calitate, ținând cont de faptul că rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor absolvenți ai învățământului superior (cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani) este de 82,8 % în UE, cu peste 10 puncte procentuale mai mare decât cea a absolvenților învățământului liceal; întrucât formarea profesională începe să își consolideze credibilitatea atât în rândul tinerilor europeni, cât și în rândul întreprinderilor care recunosc capacitățile acestora; întrucât formarea dobândită în contexte informale oferă în aceeași măsură cetățenilor europeni instrumente esențiale pentru piața muncii;

R.  întrucât, deși transformarea digitală impune ca lucrătorii să dețină cel puțin abilități digitale de bază, se estimează că 44 % din populația UE nu are astfel de competențe(19);

S.  întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, trebuie asigurat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților pertinente ale Uniunii; întrucât acest lucru ar contribui la incluziunea socială, la dreptatea socială și la egalitate; întrucât progresele tehnologice și științifice, salutate de analiza anuală a creșterii pe 2018, contribuie la găsirea unor tratamente și medicamente mai bune, mai eficace și mai accesibile; întrucât aceste progrese contribuie la integrarea sau la menținerea pentru o perioadă mai îndelungată pe piața muncii a persoanelor care suferă de boli cronice; întrucât acest obiectiv este amenințat în prezent de prețurile mari ale unor medicamente;

T.  întrucât politica bugetară din statele membre joacă un rol în stabilizarea mediului macroeconomic, vizând în același timp și alte obiective, cum ar fi sustenabilitatea sau redistribuirea bugetară;

U.  întrucât instituirea și gestionarea sistemelor de securitate socială reprezintă o competență a statelor membre, care este coordonată, însă nu și armonizată la nivelul Uniunii;

V.  întrucât venitul brut disponibil al gospodăriilor (GDHI) pe cap de locuitor nu s-a redresat încă de la nivelurile de dinainte de criză în diferite state membre, mai multe dintre acestea înregistrând niveluri cu 20 până la 30 de puncte procentuale mai mici decât în 2008;

W.  întrucât capacitatea economiei UE de a impulsiona creșterea economică pe termen lung este sub nivelul celei a principalilor noștri concurenți; întrucât Comisia a estimat că creșterea economică potențială în UE este de aproximativ 1,4 %, în comparație cu 2 % în SUA;

X.  întrucât munca nedeclarată îi privează pe lucrători de drepturile lor, stimulează dumpingul social, are implicații bugetare grave și produce efecte negative asupra ocupării forței de muncă, a productivității, a calității muncii și a dezvoltării competențelor, precum și asupra eficienței și eficacității sistemului de pensii; întrucât trebuie depuse în continuare eforturi pentru a transforma munca nedeclarată în muncă declarată;

Y.  întrucât regiunile ultraperiferice se confruntă cu uriașe dificultăți ce le limitează potențialul de dezvoltare, din cauza caracteristicilor specifice ale acestora; întrucât, în aceste regiuni, rata șomajului variază între 11,2 % și 27,1 %, iar rata șomajului de lungă durată variază între 54,5 % și 80,9 %; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor din aceste regiuni depășește 40 %;

Z.  întrucât, conform cercetărilor efectuate de Eurofound, partenerii sociali se implică tot mai mult în elaborarea programelor naționale de reformă în majoritatea statelor membre, deși rezultatele trădează diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea și eficacitatea implicării generale a partenerilor sociali naționali în procesul semestrului european;

AA.  întrucât viitorul studiu al Eurofound privind implicarea partenerilor sociali în semestrul european urmează să semnaleze un proces de consolidare și o mai mare conștientizare, ca urmare a orientării pentru politicile de ocupare a forței de muncă nr. 7 privind îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă; întrucât, cu toate acestea, partenerii sociali subliniază necesitatea de a se asigura o implicare adecvată prin favorizarea unor consultări pertinente și în timp util, prin schimburi de contribuții și de feedback, precum și prin asigurarea vizibilității opiniilor lor,

1.  salută analiza anuală a creșterii pe 2018, precum și Pilonul european integrat al drepturilor sociale, ca elemente importante ale politicilor generale care vizează calitatea locurilor de muncă, creșterea economică sustenabilă și investițiile, cu scopul de a mări productivitatea și salariile, de a crea locuri de muncă, de a reduce inegalitățile și sărăcia și de a îmbunătăți protecția socială și accesul la serviciile publice și calitatea acestora; ia act de faptul că AAC se sprijină pe o strategie de investiții, reforme structurale și utilizarea responsabilă a finanțelor publice, care trebuie să fie asociate cu politici și măsuri pentru îndeplinirea principiilor și a obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale; subliniază că Comisia ar trebui să îmbunătățească, în cadrul semestrului european, procesul de coordonare a politicilor pentru a monitoriza, a preveni și a corecta mai eficient tendințele negative care ar putea spori inegalitățile și slăbi progresul social, ca mijloc de a stabili o corelație între coordonarea economică, ocuparea forței de muncă și performanța socială; solicită statelor membre să țină cont de prioritățile identificate în cadrul analizei și în raportul comun privind ocuparea forței de muncă ce o însoțește, pentru ca politicile și strategiile lor naționale să promoveze creșterea economică, dezvoltarea economică durabilă, locuri de muncă de calitate, coeziunea socială și protecția și incluziunea socială; atrage atenția asupra importanței protecției drepturilor lucrătorilor și a promovării puterii de negociere a salariaților;

2.  subliniază necesitatea unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, destinate realizării nivelului de triplu A în domeniul social prin îmbunătățirea politicilor pieței forței de muncă și a celor sociale favorabile incluziunii, care să răspundă nevoilor lucrătorilor și ale grupurilor vulnerabile, pentru a stimula investițiile, a crea locuri de muncă de calitate, a ajuta forța de muncă să dobândească competențele de care are nevoie, a promova egalitatea de șanse pe piața muncii și condiții echitabile de muncă, a crește productivitatea muncii, a sprijini creșterea salariilor și sistemele adecvate și sustenabile de protecție socială, precum și pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale tuturor cetățenilor; subliniază că se impune asigurarea unui mediu favorabil atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători, în vederea creării de locuri de muncă mai stabile, echilibrând totodată dimensiunile socială cu cea economică și adoptând decizii în comun și în mod complementar; invită statele membre să treacă treptat de la impozitarea muncii la alte surse, fără a pune în pericol securitatea socială; invită statele membre să întreprindă măsuri în vederea îmbunătățirii standardelor sociale și a reducerii inegalităților;

3.  subliniază faptul că dialogul social și negocierea colectivă sunt instrumente esențiale pentru angajatori și sindicate pentru a se stabili salarii și condiții de muncă echitabile , iar existența unor sisteme puternice de negociere colectivă sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică; reamintește că dreptul la negociere colectivă este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, cu implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale, iar negocierea colectivă este un drept european fundamental pe care instituțiile Uniunii sunt obligate să le respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; solicită, în acest context, politici care să respecte, să promoveze și să consolideze negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unui standard ridicat al condițiilor de muncă; consideră că trebuie făcute toate aceste eforturi în scopul de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia în rândul persoanelor încadrate în muncă;

4.  solicită un angajament mai puternic față de combaterea sărăciei și a inegalităților tot mai mari, precum și majorarea investițiilor sociale, având în vedere rentabilitatea lor economică și beneficiile sociale asociate; reamintește că economiile cu un nivel mai ridicat de investiții sociale sunt mai rezistente la șocuri; invită statele membre și Comisia să prevadă, în cadrul normelor existente ale Pactului de stabilitate și de creștere, posibilitatea unor investiții sociale publice și, acolo unde este necesar, investiții mai importante în infrastructura socială și sprijin pentru persoanele afectate cel mai puternic, pentru a combate în mod corespunzător inegalitățile, mai ales prin intermediul sistemelor de protecție socială care oferă un sprijin pentru venit adecvat și bine adaptat; invită Comisia să efectueze, acolo unde este cazul, o evaluare mai aprofundată a tipurilor de cheltuieli care pot fi considerate cu certitudine ca fiind investiții sociale;

5.  consideră că este important să se încurajeze dialogul intercultural pentru a facilita intrarea migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil pe piața muncii și integrarea lor în societate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu participarea scăzută pe piața muncii pe care o înregistrează în continuare minoritățile etnice; în acest context, solicită statelor membre să pună în aplicare în mod corect directivele 2000/78/CE și 2000/43/CE; reamintește că noii veniți aduc cu ei competențe și cunoștințe noi și solicită să se creeze și să se promoveze mai intens instrumente pentru asigurarea de informații multilingve privind oportunitățile existente referitoare la învățământul formal și informal, formarea profesională, stagii și activități de voluntariat;

6.  îndeamnă Comisia să depună eforturi în vederea integrării sau a menținerii pe piața muncii a persoanelor care suferă de anumite afecțiuni, de exemplu boli cronice; subliniază necesitatea de a progresa către o piață a muncii adaptată acestor situații, mai flexibilă și fără discriminări, pentru ca și aceste persoane să poată contribui la dezvoltarea economică a Uniunii Europene, degrevând, astfel, sistemele de asigurări sociale;

7.  salută sprijinul Comisiei pentru investiții în vederea consolidării sustenabilității ecologice și recunoașterea potențialului acestora în toate sectoarele economiei; este de acord că sprijinul pentru tranziția către o economie circulară și ecologică are un mare potențial net de creare a locurilor de muncă;

8.  salută Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale și consideră că semestrul european ar trebui să sprijine dezvoltarea celor 20 de principii esențiale ale sale privind egalitatea de șanse, accesul la piața muncii, condițiile de lucru echitabile și protecția și incluziunea socială, care ar trebui să servească drept reper și recomandare în implementarea ciclului de coordonare a politicilor semestrului european, pentru a se realiza un adevărat triplu A în domeniul social în UE și a se realiza o creștere economică și o situație financiară previzibilă și durabilă subordonată obiectivelor politicii economice și de ocupare a forței de muncă, servind astfel celor mai importante obiective prioritare ale Strategiei Europa 2020; evidențiază faptul că procesul de coordonare în cadrul semestrului european este un instrument esențial pentru consolidarea dimensiunii sociale europene, care stă la baza pilonului social menționat; subliniază că Pilonul european al drepturilor sociale este un prim pas către elaborarea unei abordări comune a protecției și a dezvoltării drepturilor sociale în UE, care ar trebui să se reflecte în măsurile adoptate de statele membre; solicită, așadar, Comisiei să prezinte propuneri concrete pentru întărirea drepturilor sociale prin intermediul unor instrumente concrete și specifice (legislație, mecanisme de elaborare a politicilor și instrumente financiare) și pentru obținerea unor rezultate concrete; subliniază că drepturile fundamentale primează;

9.  recunoaște eforturile de consolidare a dimensiunii sociale a semestrului; solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru echilibrarea priorităților sociale și economice și pentru îmbunătățirea calității monitorizării și a recomandărilor în domeniul social;

10.  salută noul tablou de bord, care prevede 14 indicatori principali pentru a verifica ocuparea forței de muncă și performanțele sociale ale statelor membre pe trei mari dimensiuni, identificate în cadrul pilonului social;

11.  subliniază faptul că, pentru UE, în medie, 11 din 14 indicatori principali au înregistrat o ameliorare față de ultimul an pentru care sunt disponibile date, confirmând ameliorarea constantă a pieței forței de muncă și a situației sociale, care a însoțit redresarea economică; constată, totuși, că sunt necesare măsuri pentru a realiza convergența socială ascendentă în funcție de dimensiunile identificate de pilonul social, astfel cum a afirmat Comisia, și că analiza indicatorilor principali arată cel puțin o „situație critică” pentru 17 din cele 28 de state membre;

12.  recunoaște că, în pofida îmbunătățirii situației economice și a forței de muncă, înregistrată în ultimii ani în întreaga UE, câștigurile realizate nu au fost distribuite întotdeauna în mod egal, întrucât numărul persoanelor aflate în situație de sărăcie și de excluziune socială este în continuare prea ridicat; este îngrijorat de inegalitățile în creștere în UE și în statele sale membre, precum și de procentul tot mai mare de lucrători expuși riscului de sărăcie, nu doar în cazul lucrătorilor cu fracțiune de normă, ci și în cazul lucrătorilor cu normă întreagă; invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea situației acestor persoane, precum și pentru ca munca și competențele ONG-urilor, ale organizațiilor care luptă împotriva sărăciei și chiar ale persoanelor care se află în situație de sărăcie să fie recunoscute într-o mai mare măsură, prin încurajarea participării acestora la schimbul de bune practici; indică faptul că existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de creștere durabilă; subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri adaptate în mod individual este un factor esențial în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; solicită stabilirea și dezvoltarea de parteneriate care să includă toate părțile interesate relevante, cu scopul de a oferi instrumentele necesare pentru a răspunde mai eficient la nevoile pieței muncii, pentru a genera soluții eficiente și pentru a preveni șomajul de lungă durată; subliniază necesitatea de a pune în aplicare politici eficace în domeniul pieței forței de muncă pentru a reduce șomajul de lungă durată; consideră că statele membre ar trebui să ajute șomerii și mai mult, furnizând servicii de asistență accesibile, de calitate și la prețuri convenabile pentru căutarea unui loc de muncă, formare și recalificare, protejând în același timp persoanele care nu sunt capabile să participe;

13.  invită Comisia să țină seama de obiectivele de dezvoltare socială atunci când propune recomandări în materie de politici în contextul semestrului european;

14.  își reiterează îngrijorarea cu privire la variabilitatea ratei ocupării forței de muncă și a ratei șomajului înregistrate în diferite state membre și avertizează, în special, cu privire la gradul îngrijorător al subocupării și al șomajului ascuns; este îngrijorat mai ales cu privire la nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor, care se ridică la peste 11  % în UE, cu excepția câtorva state membre – Austria, Republica Cehă, Țările de Jos, Ungaria, Malta și Germania; consideră că este îngrijorătoare îndeosebi proporția ridicată de tineri din categoria NEET și de persoane care au părăsit timpuriu școala, care există încă în mai multe țări; salută, în acest sens, majorarea finanțării pentru inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” cu suma de 2,4 miliarde EUR pentru perioada 2017-2020; subliniază că, dacă este necesar, ar trebui să se aibă în vedere acordarea de fonduri suplimentare la nivelul UE și că statele membre ar trebui să se asigure că Garanția pentru tineret este complet deschisă tuturor grupurilor, inclusiv persoanelor vulnerabile; reamintește Raportul special nr. 5 al Curții de Conturi Europene intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația?”;

15.  este de acord cu Comisia că „sistemele de protecție socială ar trebui să asigure dreptul la prestații de venit minim”; invită statele membre să stabilească venituri minime adecvate peste pragul de sărăcie, conform legislației și practicilor naționale și cu implicarea partenerilor sociali și să asigure faptul că acestea sunt ușor accesibile tuturor persoanelor care au cea mai mare nevoie de ele și sunt destinate acestora; consideră că, pentru a fi eficace în combaterea sărăciei, sistemele de venituri minime ar trebui să fie însoțite de accesul la bunuri și servicii publice de calitate și rezonabile ca preț și la măsuri pentru promovarea egalității șanselor și facilitarea integrării sau a reintegrării pe piața forței de muncă pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, dacă acestea pot munci;

16.  invită Comisia să creeze un număr european de asigurare socială pentru a facilita schimbul de informații, pentru a pune la dispoziția oamenilor o evidență a drepturilor lor prezente și viitoare, precum și pentru a preveni abuzurile;

17.  consideră că dezvoltarea unui sistem european al asigurărilor pentru șomaj, elaborat ca o completare a sistemelor naționale de securitate socială, ar îmbunătăți nu doar capacitatea de absorbție a efectelor crizelor economice cu rezultate asimetrice, dar ar fi și un mod de consolidare a dimensiunii sociale a UE;

18.  invită Comisia, prin intermediul Fondului social european (FSE), al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și al semestrului european, să își consolideze eforturile pentru a sprijini politicile publice cuprinzătoare din statele membre, axându-se pe asigurarea unei tranziții mai ușoare de la școală și de la șomaj (de lungă durată) la muncă și solicită, în mod specific, punerea în aplicare integrală a măsurilor naționale prevăzute în Recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă(20); invită statele membre și Comisia să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii în vârstă, pentru a-i ajuta să-și poată adapta competențele și pentru a le facilita capacitatea de inserție profesională;

19.  este îngrijorat de nivelurile ridicate de sărăcie rămase în Europa la aproape un deceniu de la începutul crizei și de ruptura produsă între generații, inclusiv în statele membre cu un procent mai scăzut de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; este îngrijorat, în special, de ratele tot mai mari ale sărăciei în rândul copiilor și ale sărăciei persoanelor încadrate în muncă înregistrate în mai multe state membre în pofida redresării macroeconomice din ultimii ani; constată că mai mult de o treime din statele membre raportează o situație critică în legătură cu procentul de copii care participă la îngrijirea și educația timpurie; invită Comisia să sprijine statele membre la elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale și să evalueze impactul social și distributiv al acestora;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru reducerea drastică a sărăciei în Europa, în special a sărăciei în rândul copiilor, și, mai exact, să înainteze propuneri concrete care plasează copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei, în conformitate cu Recomandarea Comisiei privind investiția în copii și ținând cont în mod corespunzător de acțiunile pregătitoare stabilite în bugetul UE pentru 2017 și 2018 și de rezoluțiile relevante ale Parlamentului, asigurând faptul că există măsuri în vigoare pentru a le permite copiilor expuși riscului de sărăcie să aibă acces la asistență medicală gratuită, la educație gratuită, la îngrijire gratuită, la o locuință decentă și la alimentație adecvată; subliniază necesitatea ca statele membre să adopte planuri naționale pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor, care să abordeze în mod specific impactul limitat al transferurilor sociale asupra reducerii riscului de sărăcie;

21.  salută accentul pus de AAC pentru 2018 pe asistența în ceea ce privește locuințele sociale și de alt tip ca servicii esențiale, inclusiv protejarea persoanelor aflate în situații vulnerabile împotriva evacuării forțate nejustificate și a executării silite, precum și combaterea lipsei de adăpost; solicită monitorizarea consolidată a lipsei de adăpost și a excluziunii de la locuință în cadrul semestrului, precum și recomandări, după caz;

22.  salută propunerea Comisiei de Directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și de înlocuire a actualei Directive privind declarația scrisă;

23.  subliniază ratele mai mari ale șomajului în rândul tinerilor și al lucrătorilor slab calificați în comparație cu cele din rândul lucrătorilor adulți înalt calificați; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a Noii agende pentru competențe în Europa, care vizează actualizarea competențelor persoanelor cu probleme specifice de competențe, în vederea reintegrării acestora pe piața forței de muncă;

24.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a investi în educație și formare rezonabile ca preț, accesibile și de înaltă calitate, în inovații care sprijină creșterea productivității muncii, în politici active în domeniul pieței forței de muncă, în măsuri de incluziune socială și integrare pe piața forței de muncă și în servicii publice și private mai eficace și mai personalizate de ocupare a forței de muncă, luând în considerare discrepanțele geografice și demografice la nivelul venitului în diferitele regiuni și țări, pentru a asigura dobândirea unor competențe corelate cu cererea de pe piața muncii, pentru a capacita oamenii și pentru a-i integra pe piața forței de muncă și pentru a reduce numărul tinerilor care abandonează școala; subliniază, în acest sens, cererea din ce în ce mai mare pentru competențe digitale și alte competențe transferabile și insistă asupra faptului că dezvoltarea acestor competențe este urgentă și deosebit de necesară și ar trebui să acopere toate grupurile sociale, cu o atenție deosebită asupra lucrătorilor slab calificați și tinerilor; subliniază importanța inițiativelor al căror obiectiv este acela de a sprijini mobilitatea pe termen lung a cursanților și a tinerilor absolvenți din instituțiile de învățământ și de formare profesională, care fac posibilă asigurarea unei forțe de muncă calificate și mobile în sectoarele cu potențial;

25.  consideră că recunoașterea reciprocă a calificărilor va fi benefică pentru depășirea decalajului dintre lipsa de personal calificat pe piața europeană a muncii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în special tinerii; subliniază importanța calificărilor și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de găsire a unui loc de muncă pentru tineri și persoanele care au fost absente de pe piața muncii pentru a îndeplini responsabilități familiale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoștințe și experiență non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare; felicită Comisia pentru că a precizat, în AAC, importanța recunoașterii acestor competențe în cadrul Noii agende pentru competențe în Europa; invită Comisia și statele membre să modernizeze formarea profesională și să consolideze învățarea la locul de muncă, inclusiv uceniciile de calitate;

26.  invită statele membre să sprijine programele de ucenicie și să folosească pe deplin fondurile Erasmus+ disponibile pentru stagiari, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; atrage atenția Comisiei asupra necesității consolidării utilizării acestui program de către tinerii din regiunile ultraperiferice, după cum se precizează în comunicarea sa intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”;

27.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare recomandările specifice fiecărei țări în domeniul educației și tineretului și pentru a promova schimbul de bune practici;

28.  invită Comisia și statele membre să continue inițiativele menite să sporească accesul la o educație, la competențe și la locuri de muncă mai bune și să asigure o concentrare mai puternică asupra economiei verzi și circulare pe parcursul întregii activități a acestora de dezvoltare a competențelor;

29.  este de părere că o agendă pentru competențe orientată spre viitor ar trebui să includă educația pentru sustenabilitate și să se înscrie într-o reflecție mai amplă asupra culturii ocupaționale în contextul creșterii gradului de digitizare și robotizare a societăților europene, concentrându-se nu numai asupra creșterii economice, ci și asupra dezvoltării personale a cursanților și asupra îmbunătățirii stării lor de sănătate și a bunăstării acestora;

30.  salută comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017 intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (COM(2017)0673), care include obiective ambițioase în domeniul educației, în special crearea unui Spațiu european al învățământului și îmbunătățirea învățării limbilor străine în Europa;

31.  reamintește că sectoarele creative se numără printre sectoarele cele mai favorabile dezvoltării antreprenoriatului și că educația creativă dezvoltă aptitudini transferabile, cum sunt gândirea creativă, soluționarea problemelor, munca în echipă și ingeniozitatea; solicită includerea artelor și a învățării creative în educația în domeniul științelor exacte, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), având în vedere legătura strânsă dintre creativitate și inovare; subliniază, în plus, potențialul sectoarelor cultural și creativ pentru conservarea și promovarea diversității lingvistice și culturale europene și pentru creșterea economică, inovare și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor; subliniază că promovarea în continuare a sectoarelor cultural și creativ și investițiile în aceste sectoare pot contribui substanțial la investiții, creștere, inovare și la ocuparea forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia să aibă în vedere oportunitățile oferite de sectoarele culturale și creative în ansamblul lor, în special de ONG-uri și de asociațiile mici, de exemplu în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

32.  reamintește că este necesar ca fetele și tinerele să fie încurajate să urmeze studii în domeniul TIC și invită statele membre să încurajeze fetele și tinerele să studieze discipline STIM, dar fără a renunța la arte și la științele umane, precum și să îmbunătățească reprezentarea femeilor în domeniile STIM;

33.  invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare, în concordanță cu principiul subsidiarității, pentru îmbunătățirea serviciilor și a legislației importante pentru asigurarea echilibrului adecvat dintre viața familială și cea profesională și a egalității de gen; solicită dezvoltarea unor servicii accesibile, de calitate și rezonabile ca preț de îngrijire a copiilor și de învățământ preșcolar, precum și a unor servicii de îngrijiri pentru persoanele care necesită îngrijiri, și crearea unor condiții favorabile pentru părinți și îngrijitori, permițând utilizarea avantajoasă a concediului din motive familiale și a modalităților de lucru flexibile care valorifică potențialul noilor tehnologii, garantează protecția socială și oferă o formare corespunzătoare, acolo unde este necesar; subliniază, totuși, necesitatea de a reduce sarcina îngrijirii obligatorii de către membrii familiei și solicită crearea unui domeniu reglementat al lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor, care să faciliteze echilibrul dintre viața familială și cea profesională, contribuind în același timp la crearea de locuri de muncă; subliniază, în acest sens, potențialul parteneriatelor public-privat și rolul important al prestatorilor de servicii sociale și al întreprinderilor sociale; subliniază cu fermitate necesitatea monitorizării progreselor sociale și a celor în ceea ce privește egalitatea de gen, a includerii perspectivei de gen, precum și a examinării impactului reformelor de-a lungul timpului;

34.  invită Comisia și statele membre să introducă obiective în privința îngrijirii persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități și a altor persoane aflate în întreținere, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare pentru a asigura atingerea acestor obiective; invită Comisia și statele membre să aibă în vedere standarde calitative pentru toate serviciile de îngrijire, inclusiv cu privire la disponibilitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al acestora; invită statele membre și Comisia să adopte concluziile Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) privind consolidarea sprijinului și a îngrijirilor acordate la nivelul comunității pentru o viață independentă și să dezvolte o strategie clară și investiții masive pentru dezvoltarea unor servicii comunitare moderne, de înaltă calitate și să sporească sprijinul pentru îngrijitori, în special pentru persoanele care asigură servicii de îngrijire pentru membrii familiei;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească calitatea muncii, atât în ceea ce privește condițiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, cât și în ceea ce privește salariile, care să permită un trai decent și planificarea familială; subliniază importanța combaterii în mod eficace a muncii nedeclarate, prin implicarea partenerilor sociali și aplicarea unor amenzi adecvate; îndeamnă statele membre să își dubleze eforturile în vederea transformării muncii nedeclarate în muncă legală, prin consolidarea mecanismelor de inspecție a muncii și prin crearea de măsuri care să permită trecerea lucrătorilor din economia paralelă în economia formală; reamintește statelor membre de existența platformei împotriva muncii nedeclarate, la care acestea ar trebui să participe în mod activ, prin schimbul de bune practici, în vederea combaterii muncii nedeclarate, a societăților de tip „cutie poștală” și a falselor activități independente, deoarece aceste fenomene periclitează atât calitatea muncii, cât și accesul lucrătorilor la sistemele de protecție socială și finanțele publice naționale, ducând la o concurență neloială în rândul întreprinderilor din Europa; salută noile inițiative propuse de Comisie, cum ar fi lansarea unei consultări publice cu privire la Autoritatea Europeană în Domeniul Muncii, precum și la un număr european de asigurare socială; invită statele membre să le asigure inspectoratelor de muncă și altor organisme publice relevante resurse adecvate pentru a soluționa problema muncii nedeclarate, să conceapă măsuri care să le permită lucrătorilor să treacă de la economia subterană la cea oficială și să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră între serviciile de inspecție și schimbul electronic de informații și de date, pentru a mări eficiența controalelor menite să combată și să prevină frauda socială și munca nedeclarată și să reducă sarcina administrativă;

36.  invită statele membre să se asigure că politicile active în domeniul pieței forței de muncă sunt eficiente și eficace și sunt concepute astfel încât să sprijine mobilitatea dintre sectoare și reconversia lucrătorilor, aspecte care vor deveni tot mai importante pe măsură ce piețele noastre ale forței de muncă se adaptează la digitalizarea economiilor noastre;

37.  subliniază potențialul IMM-urilor și al întreprinderilor sociale pentru crearea de locuri de muncă și pentru economie în ansamblu; consideră că este esențială evaluarea ratei ridicate de eșec a întreprinderilor nou-înființate, pentru a trage învățăminte pentru viitor și pentru a sprijini spiritul antreprenorial, inclusiv prin dezvoltarea și sprijinirea modelelor de economie socială și circulară; consideră că este deosebit de importantă, de asemenea, îmbunătățirea mediului de afaceri prin eliminarea sarcinilor administrative și ajustarea cerințelor, ameliorarea accesului la finanțare și susținerea dezvoltării unor modele fiscale și a unor proceduri simplificate de conformitate fiscală care să favorizeze IMM-urile, antreprenorii, persoanele care desfășoară o activitate independentă, microîntreprinderile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale și pentru a preveni evaziunea fiscală și lipsa informațiilor fiabile pentru identificarea bazelor impozabile și a proprietarilor reali ai acestora; solicită statelor membre să elaboreze politici care să stimuleze în rândul tinerilor, de la o vârstă fragedă, o cultură responsabilă și eficace a antreprenoriatului, asigurându-le acestora oportunități pentru stagii de practică și vizite în întreprinderi, precum și cunoștințele adecvate pentru a preveni eșecurile; în acest sens, îndeamnă Comisia Europeană să asigure continuitatea programelor Erasmus pentru tinerii întreprinzători; invită statele membre să sprijine asociațiile și inițiativele care ajută tinerii întreprinzători să deruleze proiecte inovatoare;

38.  subliniază că antreprenoriatul social reprezintă un domeniu în expansiune care poate stimula economia, atenuând în același timp starea de sărăcie, excluziunea socială și alte probleme de societate; consideră, prin urmare, că educația antreprenorială ar trebui să includă o dimensiune socială și să se ocupe de teme precum comerțul echitabil, întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, printre care cooperativele, cu scopul de a depune eforturi în direcția unei economii mai sociale, mai favorabile incluziunii și mai sustenabile;

39.  reamintește faptul că întreprinderile sociale au jucat un rol esențial în reducerea la minimum a impactului crizei; subliniază, așadar, nevoia de a oferi sprijin suplimentar acestor întreprinderi, în special în ceea ce privește accesul la diferite forme de finanțare, mai ales la fonduri europene, precum și în ceea ce privește reducerea sarcinilor administrative; insistă asupra nevoii de a le asigura acestora un cadru juridic care să le recunoască activitățile desfășurate în UE și să asigure evitarea concurenței neloiale; regretă că aprecierea activității acestora nu se reflectă în AAC, după cum a solicitat Parlamentul;

40.  recunoaște că femeile continuă să fie subreprezentate pe piața muncii; consideră, în acest sens, că contractele de muncă flexibile, inclusiv contractele temporare voluntare și cu fracțiune de normă, pot juca un rol important în creșterea nivelului de participare în cazul unor grupuri care, în caz contrar, ar fi fost excluse de pe piața muncii, inclusiv în cazul femeilor;

41.  invită Comisia și statele membre să investească în cercetare și să promoveze dezvoltarea de noi tehnologii și servicii de producție, în cadrul unei tranziții echitabile; subliniază potențialul lor de a crește productivitatea și sustenabilitatea, de a crea noi locuri de muncă de calitate și de a stimula dezvoltarea pe termen lung;

42.  solicită Comisiei și statelor membre ca, în conformitate cu Strategia UE 2020, să se promoveze investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării; susține că investițiile în acest domeniu contribuie la creșterea competitivității și a productivității economiei, favorizând astfel crearea de locuri de muncă stabile și creșterea salariilor;

43.  subliniază importanța garantării accesului la bandă largă în toate regiunile, inclusiv în zonele rurale și în regiunile cu probleme naturale sau demografice grave și permanente, pentru a favoriza dezvoltarea armonioasă pe întreg teritoriul UE;

44.  consideră că declinul demografic, care afectează regiunile UE în măsură diferită, se numără printre obstacolele serioase care împiedică dezvoltarea UE, ceea ce necesită abordări și angajamente diferențiate; invită Comisia și statele membre să introducă măsuri menite să facă față acestei provocări; subliniază faptul că declinul demografic necesită o abordare cuprinzătoare, care ar trebui să includă adaptarea infrastructurii necesare, o ocupare a forței de muncă de calitate și cu salarii decente și îmbunătățirea serviciilor publice și a modalităților de lucru flexibile voluntare, care ar trebui să fie însoțite de o siguranță adecvată a locului de muncă și de protecție socială accesibilă;

45.  salută faptul că, în cadrul programului său statistic european, Comisia a inclus necesitatea de a elabora statistici privind provocările demografice, precum depopularea sau dispersia populației; consideră că aceste date vor oferi o imagine de ansamblu corectă a problemelor cu care se confruntă aceste regiuni, fapt care va permite găsirea unor soluții mai bune; solicită Comisiei să ia în considerare aceste statistici la elaborarea viitorului cadru financiar multianual (CFM);

46.  reamintește că creșterea speranței de viață necesită adaptarea sistemelor de pensii în vederea asigurării sustenabilității acestora și a unei bune calități a vieții pentru persoanele în vârstă; subliniază că acest lucru poate fi realizat prin reducerea gradului de dependență economică, inclusiv prin asigurarea de condiții de muncă adecvate pentru a oferi oportunități celor care doresc să lucreze până la o vârstă mai înaintată și prin evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între, pe de o parte, vârsta legală și vârsta efectivă de pensionare și, pe de altă parte, creșterea speranței de viață și anii de contribuție la asigurări, precum și prin prevenirea ieșirii anticipate de pe piața forței de muncă, precum și prin integrarea tinerilor, a refugiaților și a migranților pe piața muncii; invită Comisia să sprijine statele membre în consolidarea sistemelor de pensii publice și ocupaționale și în introducerea unor credite de îngrijire pentru compensarea contribuțiilor pierdute ale femeilor și bărbaților din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor și a celor pe termen lung ca metodă de reducere a diferențelor dintre pensiile femeilor și cele ale bărbaților și pentru a oferi un venit din pensii adecvat peste pragul sărăciei și pentru a le permite pensionarilor să trăiască în demnitate și independență;

47.  invită Comisia și statele membre să urmărească politica îmbătrânirii active, incluziunea socială a persoanelor în vârstă și solidaritatea între generații; reamintește că sistemele medicale mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și îngrijirea de lungă durată care asigură accesul la timp la asistență medicală preventivă și curativă convenabilă ca preț și de bună calitate sunt, de asemenea, fundamentale pentru productivitate;

48.  este de părere că politica de coeziune, ca politică principală de investiții publice a Uniunii Europene, și-a dovedit eficacitatea în reducerea inegalităților, în sporirea incluziunii și în reducerea sărăciei și, prin urmare, ar trebui să primească mai multe fonduri în viitorul cadru financiar multianual; consideră că FSE ar trebui să fie menținut ca principalul instrument al UE pentru integrarea și reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, precum și pentru măsurile de sprijin în materie de incluziune socială și de combatere a sărăciei și a inegalităților și pentru sprijinirea implementării Pilonului european al drepturilor sociale; solicită Comisiei să majoreze FSE, cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale în următorul CFM;

49.  subliniază necesitatea ca FEIS să sprijine creșterea economică și ocuparea forței de muncă în proiecte de investiții cu grad ridicat de risc, precum și să combată șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung; este îngrijorat, totuși, de dezechilibrul enorm în ceea ce privește utilizarea fondului dintre UE-15 și UE-13; subliniază, de asemenea, rolul programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru promovarea unor niveluri ridicate de calitate și sustenabilitate a ocupării forței de muncă, pentru garantarea unei protecții sociale adecvate și decente și pentru combaterea excluziunii sociale și a sărăciei;

50.  îndeamnă statele membre să evalueze posibilitatea reducerii impactului fiscal asupra bunurilor de primă necesitate, în special asupra celor alimentare, aceasta constituind o măsură de dreptate socială elementară;

51.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor legislative, combaterea discriminării și adaptarea locurilor de muncă, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane; reamintește că un mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu dizabilități, integrarea acestora la toate nivelurile de învățământ și formare, precum și sprijinul financiar specific sunt măsuri esențiale care vor permite participarea deplină a acestor persoane pe piața muncii și în cadrul societății în ansamblu; invită Comisia să includă în tabloul de bord social indicatori referitori la integrarea pe piața forței de muncă și la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități;

52.  salută integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în propunerea de noi orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre anexată la Analiza anuală a creșterii pentru 2018; solicită totuși ca aceste dispoziții să includă măsuri concrete în vederea atingerii obiectivelor declarate, în conformitate cu obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD);

53.  încurajează statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru incluziunea socială a refugiaților, precum și a persoanelor care aparțin minorităților etnice sau sunt de origine imigrantă;

54.  subliniază faptul că lipsa de armonizare a cererii de forță de muncă cu oferta de locuri de muncă este o problemă care afectează angajatorii din toate regiunile UE, inclusiv din cele mai dezvoltate, și nu poate fi soluționată prin locuri de muncă nesigure sau instabile; invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor între locuri de muncă, sectoare și zone geografice, pentru a răspunde cererii de forță de muncă atât în regiunile mai puțin dezvoltate, cât și în cele mai bine dezvoltate, asigurând totodată stabilitate și condiții de muncă decente și facilitând progresul și promovarea profesională; admite faptul că mobilitatea forței de muncă în interiorul UE între statele membre contribuie la satisfacerea ofertei și a cererii; în plus, invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită circumstanțelor singulare ale lucrătorilor transfrontalieri și ale lucrătorilor din regiunile periferice și ultraperiferice;

55.  regretă faptul că, în pofida numeroaselor solicitări ale Parlamentului, problema regiunilor ultraperiferice tot nu este abordată în această AAC; îndeamnă Comisia să accelereze aplicarea articolului 349 din TFUE, pentru o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în UE, în scopul garantării egalității între regiuni și al promovării mult aclamatei convergențe ascendente; subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare o atenție specială regiunilor ultraperiferice, nu numai prin alocarea de fonduri, ci și prin monitorizarea impactului pe care îl pot avea politicile europene asupra situației lor sociale și asupra ratelor de ocupare a forței de muncă existente la nivelul acestora;

56.  subliniază faptul că, în perioada 2014-2016, creșterea reală a salariilor s-a aflat sub nivelul creșterii productivității, în pofida ameliorărilor înregistrate pe piața forței de muncă; reamintește că creșterea salariilor reale, ca rezultat al creșterii productivității, este esențială pentru abordarea inegalităților;

57.  subliniază rolul partenerilor sociali, ca actori esențiali, al practicilor naționale de dialog social și al societății civile în procesul de reformă și valoarea adăugată adusă de implicarea activă a acestora în elaborarea, programarea și aplicarea reformelor; subliniază că implicarea efectivă în elaborarea politicilor le va permite partenerilor sociali să se simtă mai implicați în reformele naționale adoptate ca urmare a recomandărilor specifice fiecărei țări formulate în cadrul semestrului și, prin urmare, va consolida asumarea rezultatelor de către aceștia; invită, astfel, Comisia să propună orientări pentru implicarea adecvată a tuturor părților interesate relevante; sprijină opinia că noile forme de ocupare a forței de muncă pe piața globalizată necesită noi forme de dialog social și civil și invită Comisia și statele membre să sprijine crearea acestor noi forme de dialog social și protejarea acestor noi forme de ocupare a forței de muncă; subliniază că toți lucrătorii trebuie să fie informați cu privire la drepturile lor și să fie protejați în caz de denunțare a practicilor abuzive; consideră că, în vederea asigurării convergenței ascendente, ar trebui să se insiste asupra dialogului social în toate fazele procesului semestrului european; afirmă că statele membre trebuie să ajute cetățenii să dezvolte competențele necesare pe piața forței de muncă;

58.  subliniază că, potrivit Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) și conform tabloului de bord al Strategiei Europa 2020, distribuirea competențelor pe piața forței de muncă a îndeplinit în mare parte cerințele de calificare de pe piața forței de muncă în 2016, și că oferta de forță de muncă a depășit cererea pentru toate tipurile de calificări, fiind deosebit de ridicată pentru calificările de nivel scăzut și mediu; subliniază că previziunile CEDEFOP arată o creștere în paralel a competențelor până în 2025, atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei, și se preconizează că nivelurile de competențe se vor modifica mai repede pentru forța de muncă decât cele solicitate de piața forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să reevalueze cu atenție dificultățile în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă; este preocupat de creșterea ratei supracalificării (25  % în 2014);

59.  subliniază că discriminarea de gen, precum diferența de remunerare dintre femei și bărbați sau decalajul dintre rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților și a femeilor este în continuare ridicată, salariul orar mediu brut al bărbaților încadrați în muncă fiind cu aproximativ 16  % mai ridicat decât cel al femeilor; subliniază că aceste decalaje se datorează subreprezentării femeilor în sectoarele bine plătite, discriminării pe piața forței de muncă și numărului ridicat de femei care lucrează cu fracțiune de normă; îndeamnă la înregistrarea de progrese suplimentare, necesare pentru reducerea acestor decalaje; invită Comisia, în acest context, să introducă un pilon privind egalitatea de gen și un obiectiv general legat de aceasta în Strategia Europa 2020;

60.  invită statele membre să integreze dimensiunea de gen și principiul egalității între femei și bărbați în programele lor naționale de reformă și în programele de stabilitate și de convergență, prin stabilirea unor obiective calitative și prin elaborarea unor măsuri care să combată disparitățile de gen persistente;

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0355.
(3) JO L 59, 2.3.2013, p. 5.
(4) JO C236 E, 12.8.2011, p. 57.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0451.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0418.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0403.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0360.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0260.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0039.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.
(14) JO C 35, 31.1.2018, p. 157.
(15) JO C 366, 27.10.2017, p. 19.
(16) JO C 265, 11.8.2017, p. 48.
(17) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.
(18) JO C 65, 19.2.2016, p. 40.
(19) Indicele economiei și societății digitale, Comisia Europeană.
(20) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

Ultima actualizare: 6 noiembrie 2018Notă juridică