Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/0336(CNS)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0051/2018

Texte depuse :

A8-0051/2018

Dezbateri :

PV 14/03/2018 - 15
CRE 14/03/2018 - 15

Voturi :

PV 15/03/2018 - 10.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0087

Texte adoptate
PDF 546kWORD 104k
Joi, 15 martie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
O bază fiscală consolidată comună a societăților *
P8_TA(2018)0087A8-0051/2018

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683 – C8-0471/2016 – 2016/0336(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0683),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0471/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul Danemarcei, Dáil Éireann, Seanad Éireann, Camera Deputaților din Luxemburg, Parlamentul Maltei, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0051/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, ambele creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, o acțiune pentru a rectifica aceste probleme ar trebui să abordeze ambele tipuri de deficiențe ale pieței.
(1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În această epocă a globalizării și digitalizării, impozitarea la sursă, mai ales a capitalului financiar și intelectual devine tot mai greu de urmărit și mai ușor de manipulat. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Digitalizarea pe scară largă a numeroase sectoare economice, asociată cu dezvoltarea rapidă a economiei digitale, pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelelor de impozitare a societăților din Uniune concepute pentru industriile tradiționale, inclusiv în ceea ce privește măsura în care criteriile de evaluare și de calculare ar putea fi redefinite pentru a reflecta activitățile comerciale ale secolului XXI. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, toate creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne și creează denaturări între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii. Un nou standard pentru o bază fiscală a societăților din Uniune ar trebui, prin urmare, să abordeze aceste tipuri de deficiențe ale pieței, respectând, în același timp, obiectivele de claritate și certitudine juridică pe termen lung și principiul neutralității fiscale. O mai mare convergență între sistemele fiscale naționale va duce la o scădere semnificativă a costurilor și a sarcinii administrative pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră pe teritoriul Uniunii. Deși politica fiscală este o competență națională, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, ar trebui să adopte directive pentru apropierea acestor acte cu putere de lege, regulamente și acte administrative în domeniul fiscal din statele membre care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate.
(2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor și în care au sediul permanent. Ținând seama de transformarea digitală a mediului de afaceri, este necesar să se asigure faptul că societățile care generează venituri într-un stat membru fără a avea un sediu fizic permanent, ci numai un sediu digital permanent în statul membru respectiv, sunt tratate în același fel cu societățile ce au un sediu fizic permanent. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. Consolidarea este un element esențial al sistemului CCCTB, având în vedere că principalele obstacole fiscale întâlnite de societățile aceluiași grup care desfășoară activități transfrontaliere în Uniune pot fi eliminate doar în acest fel. Prin consolidare se elimină formalitățile legate de prețurile de transfer și dubla impunere intragrup.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne.
(3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. După introducerea sa în toate statele membre, CCCTB ar garanta impozitarea acolo unde se generează profituri și unde societățile au un sediu permanent. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. Îmbunătățirea pieței interne este un factor-cheie pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Introducerea unei CCCTB ar impulsiona creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune reducând concurența fiscală dăunătoare între întreprinderi.
__________________
__________________
7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.
7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este necesar ca ambițioasa inițiativă CCCTB să fie împărțită în două propuneri separate. Într-o primă etapă, ar trebui să se convină asupra normelor privind o bază fiscală comună a societăților, înainte de a aborda, într-o a doua etapă, aspectul consolidării.
(4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este foarte important să se asigure intrarea simultană în vigoare a Directivei privind o bază fiscală comună a societăților și a Directivei privind o bază fiscală comună consolidată a societăților. Întrucât o astfel de modificare de regim reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne, este nevoie de flexibilitate pentru a fi executată corespunzător încă de la început. Deoarece piața internă cuprinde toate statele membre, CCCTB ar trebui introdusă, prin urmare, în toate statele membre. În cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie unanimă privind propunerea de instituire a unei CCCTB, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru a emite legislația necesară. În ultimă instanță, o cooperare consolidată ar trebui inițiată de statele membre, care ar trebui să fie deschisă în permanență statelor membre neparticipante în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este regretabil faptul că nu s-a realizat o evaluare suficient de detaliată a propunerii privind CCTB sau a celei privind CCCTB în ceea ce privește impactul asupra veniturilor fiscale ale societăților din statele membre pentru fiecare țară în parte.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind CCCTB ar trebui să fie obligatorii numai pentru grupurile de societăți de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. În plus, pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind CCCTB ar trebui să fie disponibile, de asemenea, ca opțiune, pentru grupurile care nu ating pragul legat de dimensiune. Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii:
(5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii la început numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag inițial de 750 de milioane EUR legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. Întrucât prezenta directivă vizează un nou standard pentru baza fiscală a tuturor societăților din Uniune, pragul ar trebui coborât până la zero pe o perioadă maximă de șapte ani. Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, în prima etapă, ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  În condiții egale, trecerea la o bază fiscală consolidată comună a societăților poate avea ca rezultat pierderea sau câștigarea unor venituri fiscale de către statele membre. Pentru a compensa pierderile, ar trebui să se creeze un mecanism temporar de compensare, finanțat cu ajutorul excedentului bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim. Compensarea ar trebui să fie ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Comisia ar trebui să aibă obligația de a propune eliminarea sau modificarea sistemului de compensare după o perioadă de șapte ani, precum și de a stabili plafoanele maxime de compensare.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 5 b (nou)
(5b)  Pentru a evita repartizarea existentă a efortului fiscal între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și societățile multinaționale, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, o bază fiscală comună a societăților urmărește obiectivul de a evita plasarea IMM-urilor într-un dezavantaj competitiv, asigurând în acest scop condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri. Autoritatea fiscală principală poate oferi IMM-urilor instrumentele necesare care să le ajute să se conformeze cerințelor administrative și organizatorice pe care le implică o opțiune de participare la CCCTB.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii: (i) controlul (mai mult de 50% din drepturile de vot) și (ii) proprietatea (mai mult de 75% din capital) sau dreptul la profit (mai mult de 75% din drepturile la repartizarea profitului). Un astfel de test ar asigura un nivel ridicat de integrare economică între membrii grupului. Pentru a garanta integritatea sistemului, cele două praguri legate de control și de proprietate sau dreptul la profit ar trebui respectate pe tot parcursul anului fiscal; în caz contrar, societatea neconformă ar trebui să părăsească imediat grupul. Pentru a preveni o manipulare a rezultatelor fiscale prin intermediul societăților care intră și ies din grup într-un termen scurt, ar trebui să existe, de asemenea, o cerință minimă de nouă luni consecutive pentru stabilirea calității de membru al grupului.
(6)  Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în regimuri fiscale favorabile unde nu plătesc niciun impozit sau plătesc impozite foarte mici. Conceptul de sediu permanent ar permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură ar obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. În mod similar, este important să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. În cazul în care prețurile de transfer determină transferul profiturilor către jurisdicții fiscale cu taxe reduse, atunci este de preferat un sistem care alocă profitul printr-o formulă de repartizare. Prin adoptarea unui astfel de sistem, Uniunea poate stabili un standard internațional pentru impozitarea modernă și eficientă a societăților. Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru faza de tranziție în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe, cu mențiunea că, în cele din urmă, repartizarea pe baza unei formule ar trebui să fie metoda standard de alocare. Comisia ar trebui să prezinte o propunere de stabilire a unui model de tratat fiscal al Uniunii, care să înlocuiască, în cele din urmă, miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Bunurile digitale sunt în general foarte mobile și necorporale. Studiile au arătat că sectorul digital este foarte implicat în practici de planificare fiscală agresivă, întrucât multe modele de afaceri nu necesită o infrastructură fizică pentru a efectua tranzacții cu clienții și pentru a realiza profituri. Acest lucru le permite celor mai mari întreprinderi digitale să plătească impozite apropiate de zero pe venitul realizat. Trezoreriile statelor membre pierd venituri fiscale de miliarde de euro, din cauza imposibilității de a impozita întreprinderile multinaționale digitale. Pentru a remedia această nedreptate socială reală și urgentă, legislația în vigoare privind impozitarea societăților trebuie să fie extinsă pentru a include legătura cu un nou sediu digital permanent bazată pe o prezență digitală semnificativă. Este nevoie de condiții de concurență echitabile pentru modele de afaceri similare pentru abordarea provocărilor de ordin fiscal care rezultă din contextul digitalizării, fără a afecta potențialul sectorului digital. În acest context, ar trebui să se ia în considerare în special lucrările de la nivelul OCDE privind un cadru internațional coerent de reglementare.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă trei factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele și vânzările în funcție de destinație. Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus din toate imobilizările corporale, dar nu și din imobilizările necorporale și activele financiare, din cauza naturii lor mobile și a riscului aferent ca normele prezentei directive să fie eludate. În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului.
(10)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă patru factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele, vânzările în funcție de destinație, precum și colectarea și utilizarea datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online (acesta din urmă fiind denumit în continuare „factorul date”). Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus numai din imobilizările corporale. În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate trebuie să reflecte pe deplin activitatea economică care a avut loc în fiecare stat membru, luând pe deplin în considerare în mod corespunzător eventualele diferențe semnificative dintre economiile statelor membre. În cazul în care formula conduce la o repartizare dezechilibrată care nu reflectă activitatea economică, un mecanism de soluționare a litigiilor ar putea remedia o astfel de situație. Având în vedere considerentele de mai sus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea instituirii unui mecanism de soluționare a litigiilor, pentru a permite soluționarea adecvată a litigiilor atunci când sunt implicate state membre diferite.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 11
(11)  Datorită particularităților care le caracterizează, anumite sectoare, cum ar fi sectorul financiar și de asigurări, sectorul de petrol și gaze, precum și transportul maritim și transportul aerian, au nevoie de o formulă ajustată pentru repartizarea bazei fiscale consolidate.
eliminat
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 14
(14)  Prezenta directivă se bazează pe Directiva 2016/xx/UE a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (care stabilește un set comun de norme în materie de impozit pe profit pentru calcularea bazei de impozitare) și se axează pe consolidarea rezultatelor fiscale la nivelul grupului. Prin urmare, este necesar să se ia în calcul interacțiunea dintre cele două instrumente legislative și să se asigure tranziția anumitor elemente ale bazei de impozitare în noul cadru aplicabil grupurilor. Astfel de elemente ar trebui să includă, în special, norma privind limitarea deductibilității dobânzii, clauza privind nepermiterea exonerării veniturilor (switch over) și legislația referitoare la societățile străine controlate, precum și tratamentul neuniform al elementelor hibride.
(14)  Prezenta directivă se bazează pe Directiva 2016/xx/UE a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (care stabilește un set comun de norme în materie de impozit pe profit pentru calcularea bazei de impozitare) și se axează pe consolidarea rezultatelor fiscale la nivelul grupului. Prin urmare, este necesar să se ia în calcul interacțiunea dintre cele două instrumente legislative și să se asigure tranziția anumitor elemente ale bazei de impozitare în noul cadru aplicabil grupurilor. Astfel de elemente ar trebui să includă, în special, norma privind limitarea deductibilității dobânzii, clauza privind nepermiterea exonerării veniturilor (switch over) și legislația referitoare la societățile străine controlate, precum și tratamentul neuniform al elementelor hibride. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă măsuri suplimentare împotriva evitării obligațiilor fiscale, pentru a reduce efectele negative ale transferului de profituri către țările terțe cu o impozitare redusă.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; și (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(16)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup ; și (vi) elaborarea de orientări pentru faza de tranziție, în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și să țină seama de rezoluția anuală a Parlamentului European. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active și vânzări, repartizarea angajaților și a masei salariale, a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului12.
(17)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active, vânzări și date, repartizarea angajaților și a masei salariale, repartizarea datelor cu caracter personal colectate și exploatate, a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Comisia ar trebui să elaboreze aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului12.
__________________
__________________
12 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
12 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune.
(18)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților, în special a IMM-urilor, la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)  Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă,
(20)  Întrucât prezenta directivă conține o modificare importantă a normelor privind impozitarea societăților comerciale, Comisia ar trebui să aibă obligația de a efectua o evaluare riguroasă a aplicării directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Acest raport de punere în aplicare ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele puncte: impactul sistemului de impozitare prevăzut în prezenta directivă asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, avantajele și dezavantajele sistemului pentru IMM-uri, impactul asupra colectării echitabile a impozitelor între statele membre, impactul asupra pieței interne în ansamblu, în special în ceea ce privește posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, și numărul de întreprinderi care intră sub incidența domeniului de aplicare în perioada de tranziție. Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea prezentei directive după 10 ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă,
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 20 a (nou)
(20a)  Pentru a realiza o consolidare deplină și consecventă și pentru a preveni noi oportunități de arbitraj generate de incoerențele contabile dintre statele membre, este necesar să se adopte criterii clare, coerente și obiective pentru calcularea bazei fiscale consolidate. În acest scop, Comisia ar trebui să propună ajustările necesare ale dispozițiilor relevante din prezenta directivă referitoare la definirea și calcularea bazei fiscale consolidate,
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 20 b (nou)
(20b)  Comisia ar trebui să țină seama de studiile suplimentare care analizează impactul potențial al CCCTB asupra veniturilor din impozitul pe profit ale fiecărui stat membru și potențialele dezavantaje competitive pentru Uniune față de țările terțe,
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 1
1.   Prezenta directivă instituie un sistem pentru consolidarea bazelor fiscale, astfel cum se prevede în Directiva 2016/xx/UE a Consiliului14, pentru societățile care sunt membre ale unui grup și stabilește norme privind modul în care o bază fiscală consolidată comună a societăților este alocată statelor membre și este administrată de către autoritățile fiscale naționale.
(1)   Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea în Uniune a anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective, inclusiv norme referitoare la măsuri privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și măsuri privind dimensiunea internațională a sistemului fiscal propus.
_______________
14 [titlul complet al Directivei (JO L [ ], [ ], p. [ ])].
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă
1.   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:
(1)   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente și sediilor digitale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 1 – litera c
(c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant;
(c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; Acest prag se reduce la zero pe o perioadă maximă de șapte ani;
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 3
3.   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive pentru o perioadă de cinci ani fiscali. Această perioadă se prelungește în mod automat cu perioade succesive de cinci ani fiscali, dacă nu există o notificare de încetare a aplicării în conformitate cu articolul 47 al doilea paragraf. Condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (d) trebuie să fie îndeplinite de fiecare dată când are loc prelungirea perioadei.
(3)   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 4
4.  Normele din prezenta directivă nu se aplică în cazul companiilor de transport maritim aflate sub un regim fiscal special. O companie de transport maritim aflată sub un regim fiscal special este luată în considerare pentru a determina societățile care sunt membre ale aceluiași grup, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6.
eliminat
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 23
(23)   „bază fiscală consolidată” înseamnă rezultatul însumării bazelor fiscale ale tuturor membrilor grupului, calculate în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE;
23.   „bază fiscală consolidată” înseamnă venitul net impozabil consolidat al membrilor grupului, calculat pe o bază contabilă consecventă aplicabilă tuturor membrilor grupului în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE;
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 28 a (nou)
28a.  „factor date” înseamnă colectarea și utilizarea în scopuri comerciale a datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online în unul sau mai multe state membre.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 3
3.  Dacă locul conducerii efective a unui membru al grupului care desfășoară activități de transport maritim sau de transport pe căile navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vapor, se consideră că membrul respectiv este rezident în scopuri fiscale în statul membru al portului de origine al navei sau vaporului sau, dacă un astfel de port nu există, în statul membru de rezidență fiscală al operatorului navei sau vaporului.
eliminat
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 4
4.   Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de sursa din care sunt obținute acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale.
(4)   Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de activitatea prin care sunt generate acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 5
5.   Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent într-un stat membru.
(5)   Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent, inclusiv printr-un sediu digital permanent într-un stat membru. Sediul digital permanent al unui contribuabil se determină în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună1a.
_______________
1a Directiva […] a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...).
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 1 – litera a
(a)  dreptul de a exercita mai mult de 50 % din drepturile de vot; și
(a)  dreptul de a exercita drepturi de vot care depășesc 50 %; și
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 6 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Sediile permanente includ sediile digitale permanente, în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună1a.
_______________
1a Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...).
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 1
1.   Bazele fiscale ale tuturor membrilor unui grup se adună într-o bază fiscală consolidată.
(1)   Baza fiscală a unui grup consolidat se determină la fel ca în cazul entităților unitare. În acest scop, baza fiscală agregată a grupului trebuie să fie recalculată pentru a elimina toate profiturile sau pierderile, inclusiv cele provenite din orice tranzacții, indiferent de natura acestora, dintre două sau mai multe entități din cadrul grupului.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 7 – alineatul 2
2.   Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă. Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII.
(2)   Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă pe o perioadă de maximum cinci ani. Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 2
2.   Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal.
(2)   Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal. Toate aceste tranzacții sunt eliminate din baza de impozitare ca urmare a consolidării efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 3
3.  Metoda de înregistrare a tranzacțiilor intragrup permite identificarea tuturor transferurilor și vânzărilor intragrup la valoarea cea mai mică pentru activele care nu fac obiectul amortizării sau la valoarea fiscală pentru activele amortizabile.
eliminat
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 9 – alineatul 4
4.  Transferurile intragrup nu modifică statutul imobilizărilor necorporale create de societate.
eliminat
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 23 – alineatul 1 – paragraful 1
În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe anii următori.
În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 23 – alineatul 2
2.   În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE15 a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe anii următori.
(2)   În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE15 a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani.
__________________
__________________
15 Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).
15 Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1
Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă și active au pondere egală:
Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă, active și factorul date au pondere egală:
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 1 – formulă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
În cazul în care unul sau mai mulți factori nu sunt aplicabili având în vedere natura activității unui contribuabil, toți ceilalți factori aplicabili ar trebui să fie ponderați din nou în mod proporțional în cadrul formulei pentru a menține o pondere egală absolută a fiecărui factor aplicabil.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 5
5.   La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă și active.
(5)   La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă, active și factorul date.
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 5 a (nou)
(5a)  Jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un grup, iar cealaltă jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un grup.
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 5 b (nou)
(5b)  Volumul datelor cu caracter personal colectate în conformitate cu factorul date se măsoară la sfârșitul anului fiscal în fiecare stat membru.
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 28 – alineatul 5 c (nou)
(5c)  Definiția colectării și utilizării în scop comercial a datelor cu caracter personal în contextul factorului date se stabilește în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 29
Articolul 29
eliminat
Clauza de salvgardare
Ca excepție de la regula stabilită la articolul 28, în cazul în care contribuabilul principal sau o autoritate competentă consideră că o cotă-parte din baza fiscală consolidată repartizată unui membru al grupului nu reflectă în mod echitabil volumul activității membrului respectiv, contribuabilul principal sau autoritatea competentă poate solicita utilizarea unei alte metode de calcul a cotei de impozitare a fiecărui membru al grupului. O metodă alternativă poate fi utilizată numai în cazul în care, în urma unor consultări între autoritățile competente și, după caz, în urma unor discuții desfășurate în conformitate cu articolele 77 și 78, toate aceste autorități sunt de acord cu respectiva metodă alternativă. Statul membru al autorității fiscale principale informează Comisia în legătură cu metoda alternativă utilizată.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 38 – alineatul 1
1.   Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat, vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată.
(1)   Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat sau membrul grupului nu are o prezență impozabilă, vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Articolul 43
Articolul 43
eliminat
Transportul maritim, transportul pe căi navigabile interioare și transportul aerian
Veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile ale unui membru al grupului al cărui obiect principal de activitate este exploatarea navelor sau a aeronavelor în traficul internațional sau exploatarea navelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sunt excluse din baza fiscală consolidată și nu se repartizează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 28. În schimb, aceste venituri, cheltuieli și alte elemente deductibile se atribuie respectivului membru al grupului pentru fiecare tranzacție în parte și fac obiectul unor ajustări tarifare în conformitate cu articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE.
Participațiile deținute în membrul grupului și de către acesta se iau în considerare pentru a stabili dacă există un grup, în conformitate cu articolele 5 și 6.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul 46 – alineatul 2
2.   Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului, cu excepția companiilor de transport maritim menționate la articolul 2 alineatul (4).
2.  Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 48 – paragraful 2
Comisia poate adopta un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).
Comisia adoptă un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 55 – paragraful 1
Comisia poate adopta acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).
Comisia adoptă acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Comisia elaborează aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 65 – alineatul 1
1.   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni.
(1)   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent, inclusiv sub forma unui sediu digital permanent, nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni.
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Articolul 65 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Comisia analizează dacă instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența soluționării diferendelor dintre statele membre. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la acest subiect, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Amendamentul 54
Propunere de directivă
Articolul 67 – alineatul 1
1.   Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent, contribuabilul principal poate introduce direct o cale de atac judiciară.
(1)   Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent sau în cazul în care contribuabilul principal preferă acest lucru, acesta poate introduce direct o cale de atac judiciară.
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 67 – alineatul 5
5.   Organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată.
(5)   În cazul în care este sesizat printr-o cale de atac, organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată.
Amendamentul 56
Propunere de directivă
Articolul 69 – alineatul 2
2.   În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 3 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR.
(2)   În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 1 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR.
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 71
Articolul 71
eliminat
Compensarea și recuperarea pierderilor
1.  Articolul 41 din Directiva 2016/xx/UE cu privire la compensarea și recuperarea pierderilor încetează automat să se aplice la intrarea în vigoare a prezentei directive.
2.  Pierderile transferate care nu au fost recuperate la intrarea în vigoare a prezentei directive revin în continuare contribuabilului căruia i-au fost transferate.
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 72 – paragraful 1
În sensul prezentei directive, trimiterea la cota oficială a impozitului pe profit care ar fi fost aplicabilă contribuabilului conform articolului 53 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2016/xx/UE nu se aplică și se înlocuiește cu cota oficială medie a impozitului pe profit aplicabilă în toate statele membre.
În sensul prezentei directive, se aplică normele referitoare la exonerarea veniturilor prevăzute la articolul 53 din Directiva 2016/xx/UE.
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 73 – paragraful 1
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente care sunt situate într-o țară terță.
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente, inclusiv sediile digitale permanente care sunt situate într-o țară terță.
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 74 – paragraful 1
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride prevăzute la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și membri din afara grupului care sunt întreprinderi asociate, astfel cum se prevede la articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE.
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride și aranjamentele aferente se aplică astfel cum sunt definite la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE.
Amendamentul 61
Propunere de directivă
Articolul 76
Articolul 76
Articolul 76
Informarea Parlamentului European
Informarea Parlamentului European
(1)  Parlamentul European organizează o conferință interparlamentară pentru a evalua regimul CCCTB, luând în considerare rezultatele discuțiilor de politică fiscală purtate în cadrul procedurii semestrului european. Parlamentul European comunică opinia și concluziile sale în acest domeniu prin intermediul unei rezoluții adresate Comisiei și Consiliului.
Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.
(2)   Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 78 a (nou)
Articolul 78a
Mecanism de compensare
Pentru a compensa variațiile bruște ale veniturilor fiscale ale statelor membre care rezultă în urma câștigurilor și pierderilor fiscale cauzate în mod direct și exclusiv de trecerea la noul regim introdus prin prezenta directivă, Comisia instituie un mecanism de compensare specific, operațional de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Compensarea este ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Mecanismul de compensare este finanțat din excedentul bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim și se instituie pentru o perioadă inițială de șapte ani. După acest interval de timp, Comisia evaluează în ce măsură este necesar ca mecanismul de compensare să funcționeze în continuare și decide, în consecință, să pună capăt funcționării acestuia sau să îl reînnoiască o dată pentru o perioadă maximă de doi ani.
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 79
Articolul 79
Articolul 79
Examinare
Raportul privind punerea în aplicare și examinarea
La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre.
La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul privind punerea în aplicare include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre. În elaborarea concluziilor acestui raport privind punerea în aplicare sau în contextul următorului cadru financiar multianual, Comisia propune termenii și condițiile de transferare a unei părți din veniturile fiscale obținute prin baza fiscală consolidată comună a societăților la bugetul general al Uniunii pentru a reduce în mod proporțional contribuțiile statelor membre la bugetul respectiv.
La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive.
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 1
Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2020, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 2
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2021.
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2020.
Ultima actualizare: 6 noiembrie 2018Notă juridică