Index 
Texte adoptate
Joi, 18 ianuarie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Decizia de a nu formula obiecțiuni la o măsură de punere în aplicare: crearea registrului Uniunii
 Nigeria
 Cazurile activiștilor pentru drepturile omului Wu Gan, Xie Yang, Lee Ming-che, Tashi Wangchuk și călugărul tibetan Choekyi
 Republica Democratică Congo
 Tratatul de la Marrakesh: facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate ***
 Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii *
 Punerea în aplicare în statele membre a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
 Punerea în aplicare a Directivei privind calificările profesionale și necesitatea reformei în sectorul serviciilor profesionale

Decizia de a nu formula obiecțiuni la o măsură de punere în aplicare: crearea registrului Uniunii
PDF 244kWORD 48k
Decizia Parlamentului European de a nu se opune proiectului de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 al Comisiei de creare a registrului Uniunii (D054274-02 – 2017/3013(RPS))
P8_TA(2018)0012B8-0041/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 al Comisiei de creare a registrului Uniunii (D054274-02),

–  având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE(1) a Consiliului, în special articolele 12 și 19,

–  având în vedere avizul prezentat la 30 noiembrie 2017 de comitetul menționat la articolul 23 alineatul (1) din directiva menționată mai sus,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 5 decembrie 2017 prin care aceasta îi solicită să declare că nu se va opune proiectului de regulament,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 11 ianuarie 2018,

–  având în vedere articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei(2),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatul (4) litera (d) și articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 17 ianuarie 2018,

A.  întrucât, pentru a proteja integritatea sistemului UE de comercializare a emisiilor („EU ETS”) din punctul de vedere al mediului, operatorii de aeronave și alți operatori din cadrul EU ETS au interdicție de a utiliza certificate emise de un stat membru în privința cărora există obligații caduce pentru operatori aerieni și pentru alți operatori și, în acest scop, ar trebui adoptate măsurile de salvgardare necesare;

B.  întrucât articolul 19 din Directiva 2003/87/CE împuternicește Comisia să adopte măsuri în ceea ce privește sistemul standardizat și securizat de registre, în conformitate cu procedura de reglementare cu control (PRC);

C.  întrucât, la 8 decembrie 2017, Comisia a transmis oficial Parlamentului proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 al Comisiei de creare a registrului Uniunii (denumită în continuare „proiectul de măsuri PRC”), care a deschis pentru Parlament perioada de control de trei luni în care să formuleze obiecțiuni la acest proiect de act;

D.  întrucât măsurile de salvgardare din proiectul de măsuri PRC ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență pentru ca măsurile să aibă efect, iar cotele să fie alocate cote cu titlu gratuit, primite în schimbul creditelor internaționale sau scoase la licitație în 2018 și întrucât utilizarea deplină a perioadei de control de trei luni de care dispune Parlamentul nu ar acorda suficient timp pentru ca proiectul de măsuri PRC să intre în vigoare înainte emiterea certificatelor pentru 2018,

1.  declară că nu se opune proiectului de regulament al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Comisiei și, spre informare, Consiliului.

(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


Nigeria
PDF 263kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la Nigeria (2018/2513(RSP))
P8_TA(2018)0013RC-B8-0045/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nigeria,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Nigeria la 22 iunie 1983,

–  având în vedere Constituția Republicii Federale Nigeria, în special prevederile acesteia privind protecția libertății religioase din capitolul IV – „Dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2014 referitoare la răpirile din Nigeria și cele din 9 februarie 2015 referitoare la alegerile din Nigeria,

–  având în vedere alocuțiunea Președintelui Muhammadu Buhari în fața Parlamentului European din 3 februarie 2016,

–  având în vedere decizia de a adăuga Boko Haram pe lista UE a organizațiilor teroriste, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 583/2014 al Comisiei din 28 mai 2014 de modificare pentru a 214-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități asociate cu rețeaua Al-Qaida, care a intrat în vigoare la 29 mai 2014,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, din 7 mai 2017, privind eliberarea fetelor răpite de Boko Haram în Nigeria,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Nigeria la 29 octombrie 1993,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 privind drepturile copilului, ratificată de Nigeria în aprilie 1991,

–  având în vedere cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou, ratificată de Nigeria la 27 septembrie 2010,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere faptul că Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European a fost decernat în 2005 apărătorului drepturilor omului Hauwa Ibrahim,

–  având în vedere rezultatul alegerilor prezidențiale nigeriene din martie 2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ONU estimează că Nigeria, națiunea cea mai numeroasă și cea mai diversă cultural din Africa (populația sa crescând de la 33 de milioane în 1950 la circa 190 milioane în prezent), ar putea deveni a treia cea mai populată țară din lume, după China și India, până în 2050;

B.  întrucât în Nigeria se află cea mai numeroasă populație creștină din Africa;

C.  întrucât populația Nigeriei este formată în părți aproape egale din musulmani și creștini;

D.  întrucât se estimează că 30 de milioane de creștini locuiesc în nordul Nigeriei, formând astfel cea mai mare minoritate religioasă într-o regiune predominant musulmană;

E.  întrucât Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a raportat, în noiembrie 2017, că în nord-estul Nigeriei 8,5 milioane de persoane au nevoie de asistență vitală, iar asistența umanitară a vizat în 2017 6,9 milioane de persoane;

F.  întrucât regiunea Centurii de Mijloc a țării suferă de mulți ani de pe urma tensiunilor economice și politice dintre comunitățile etnice și religioase, iar violențele recente au fost alimentate de lupta pentru putere și acces la pământuri dintre comunitățile de păstori și cele agricole;

G.  întrucât pacea și stabilitatea în nordul Nigeriei sunt amenințate de atacurile continue, omorurile și răpirile comise de gruparea islamistă Boko Haram începând din 2009;

H.  întrucât peste 20 000 de persoane au fost ucise și peste 2 milioane strămutate, inclusiv în țările învecinate, de când Boko Haram și-a început atacurile;

I.  întrucât, în aprilie 2014, Boko Haram a răpit 276 de fete de la școala din Chibok, în nordul Nigeriei, dintre care unele s-au întors la familiile lor, însă multe sunt încă deținute într-o locație necunoscută;

J.  întrucât femeile și fetele sunt supuse sclaviei, violurilor, radicalizării și „căsătoriilor” forțate de Boko Haram; întrucât multe dintre supraviețuitoarele acestor experiențe atroce au rămas însărcinate cu agresorii lor;

K.  întrucât forțele de securitate au fost, de asemenea, acuzate de a fi întrerupt proteste și adunări pașnice, în unele cazuri prin violență și utilizarea excesivă a forței;

L.  întrucât numeroși preoți și călugărițe au fost răpiți anul trecut, printre care șase călugărițe din mănăstirea Inima Euharistică a lui Isus, care au fost răpiți la Iguoriakhi, la 13 noiembrie 2017 și au fost recent eliberați;

M.  întrucât peste 14 de persoane au fost ucise și multe altele au fost rănite în Omoku, în timp ce se întorceau de la serviciul religios în seara de Anul Nou; întrucât numărul deceselor creștinilor și musulmanilor a crescut în ultima vreme, demonstrând situația îngrijorătoare a ambelor religii în țară;

N.  întrucât conflictele dintre păstorii și agricultorii din Nigeria s-au multiplicat, s-au extins și s-au intensificat în ultimul deceniu, reprezentând acum o amenințare pentru supraviețuirea națiunii; întrucât mii de persoane au fost ucise, au fost distruse comunități și un număr foarte mare de fermieri și păstori și-au pierdut viața și proprietățile din cauza escaladării uciderilor și distrugerilor care au spulberat nu doar mijloacele de existență, ci și coeziunea națională;

O.  întrucât, pe termen lung, păstoritul este amenințat de rata ridicată a creșterii a populației, de extinderea agriculturii și de dispariția unor pășuni și rute ale bovinelor; întrucât, în același timp, păstoritul nu poate să înceteze sau să fie interzis, deoarece existența sa are profunde rațiuni economice, politice și culturale;

P.  întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a declarat că există motive întemeiate să se considere că au fost comise crime împotriva umanității, în sensul articolul 7 din Statutul de la Roma, în Nigeria, de către gruparea Boko Haram, inclusiv ucideri și persecuții;

Q.  întrucât Nigeria are un sistem juridic complex, care combină dreptul comun, cel cutumiar cel religios, precum și mai multe niveluri de guvernare, ceea ce creează un mediu dificil pentru o exercitare adecvată a drepturilor omului;

R.  întrucât responsabilitatea, justiția, statul de drept și combaterea impunității reprezintă elementele esențiale care stau la baza eforturilor de pace și a soluționării conflictelor, a reconcilierii și a reconstrucției;

S.  întrucât pedeapsa capitală este legală în Nigeria; întrucât, în 2016, Nigeria a condamnat la moarte 527 de persoane, de trei ori mai mult decât în 2015; întrucât există un moratoriu de facto privind pedeapsa capitală începând din 2006, care a fost însă întrerupt în 2013 și 2016;

T.  întrucât Comisia Electorală Națională Independentă a Nigeriei a anunțat că alegerile prezidențiale și alegerile pentru Adunarea Națională vor avea loc la 16 februarie 2019;

U.  întrucât organizația Transparency International a plasat Nigeria pe locul 136 între cele 175 de țări din Indicele de percepție a corupției;

V.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de la Cotonou, UE poartă un dialog politic periodic cu Nigeria pe tema drepturilor omului și a principiilor democratice, inclusiv pe tema discriminării etnice, religioase și rasiale,

1.  este profund preocupat de intensificarea conflictelor interetnice dintre crescătorii de animale și agricultorii din regiunea Centurii de Mijloc, care au agravat problemele de securitate cu care se confruntă deja Nigeria, și regretă absența unui progres real în tratarea acestor chestiuni;

2.  condamnă categoric intensificarea violențelor împotriva creștinilor și musulmanilor din Nigeria, inclusiv atacurile împotriva instituțiilor religioase și a credincioșilor, cum ar fi recenta ucidere a cel puțin 48 de creștini din satele din Statul Plateau și bombardarea unei moschei în Mubi, în nord-estul Nigeriei, în care cel puțin 50 de persoane și-au pierdut viața; solicită președintelui Buhari și guvernului nigerian să își intensifice eforturile de a pune capăt violențelor, de a apăra dreptul nigerienilor de a-și practica în mod liber credința și de a proteja drepturile tuturor cetățenilor lor într-un mod mai riguros, în conformitate cu legile și Constituția țării; transmite condoleanțe familiilor tuturor victimelor violențelor în curs; reamintește, în plus, că până în anii '70, păstorii și agricultorii conviețuiau pașnic și regretă că violențele actuale, legate de accesul la terenuri și exacerbate de dispariția sistemelor eficiente de mediere, sunt descrise ca un conflict religios, ceea ce simplifică excesiv problema;

3.  invită insistent guvernul să se axeze pe respectarea drepturilor omului și a demnității umane în toate politicile, pentru a asigura coexistența pașnică între cetățenii, indiferent de religie, convingeri sau afilierea politică;

4.  invită insistent guvernul nigerian să negocieze un cadru de politică național care să protejeze atât interesele agricultorilor, cât și cele ale păstorilor, și solicită partenerilor internaționali să crească investițiile în prevenirea și soluționarea conflictelor intercomunitare dintre crescătorii de bovine și agricultori, susținând cooperarea prin inițiative comune de gestionare a resurselor economice și naturale;

5.  regretă violențele continue și atacurile din nordul Nigeriei, care au vizat comunitățile creștine; constată că Boko Haram a atacat indiscriminat musulmani, creștini și credincioși de alte confesiuni;

6.  ia act de faptul că armata nigeriană a recuperat o parte din teritoriu de la Boko Haram și i-a arestat pe unii dintre membrii organizației, însă acțiunile nemilitare ale guvernului pentru a stopa Boko Haram rămân în fază incipientă;

7.  invită insistent guvernul Buhari să își protejeze cetățenii împotriva terorismului, dar insistă și asupra faptului că aceste acțiuni trebuie să aibă loc în deplină concordanță cu respectarea drepturilor omului și a statului de drept; salută progresele guvernului Buhari în privința problemelor de securitate cu care se confruntă Nigeria și a combaterii corupției; își oferă, prin urmare, sprijinul pentru atingerea acestui obiectiv și pentru a tenta ruperea legăturii dintre practicile de corupție și terorism;

8.  reamintește, cu toate acestea, faptul că acțiunile guvernului împotriva Boko Haram și a altor organizații teroriste nu ar trebui să alimenteze și mai mult violențele; solicită, în acest sens, reformarea forțelor de securitate ale statului nigerian, inclusiv a poliției, precum și efectuarea unor anchete pentru a-i identifica pe cei vinovați de încălcări ale drepturilor omului, printre care execuțiile extrajudiciare, torturile, arestările arbitrare și abuzurile legate de extorcări;

9.  solicită insistent guvernului nigerian să abordeze cauzele care stau la baza violențelor, garantând drepturi egale pentru toți cetățenii și adoptând legi anti-discriminare;

10.  condamnă violența sexuală și de gen împotriva fetelor și femeilor și răpirile, căsătoriile forțate, violurile și utilizarea pentru atentate sinucigașe cu bombă a femeilor și a copiilor de către Boko Haram și alte grupări teroriste; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea pentru faptul că asistența umanitară inadecvată din taberele de refugiați a condus la niveluri ridicate de exploatare și abuzuri sexuale;

11.  solicită autorităților nigeriene să asigure asistența psihosocială necesară victimelor flagelului radicalizării, în special femeilor, copiilor și tinerilor, înainte de a-i reintegra în societate; solicită întreprinderea unor eforturi comune de către toți actorii internaționali pentru prevenirea radicalizării care conduce la extremismul violent, precum și pentru elaborarea unor programe de reabilitare și deradicalizare;

12.  încurajează realizarea unor progrese mai importante în combaterea corupției, care a afectat societatea nigeriană timp de decenii și este de părere că, în absența unor măsuri ferme de eradicare a acestor infracțiuni, agenda politică, economică și socială mai extinsă a guvernul Buhari nu poate fi îndeplinită; invită insistent autoritățile nigeriene să consolideze măsurile de combatere a corupției și subliniază că, dacă nu o vor face, acest lucru va conduce la ani de sărăcie, inegalitate, prejudicierea reputației, reducerea investițiilor externe și reducerea oportunităților de viață pentru cetățeni; reamintește că corupția conduce la nemulțumire față de instituțiile publice și la scăderea legitimității guvernelor în ochii cetățenilor;

13.  solicită creșterea eficienței și independenței sistemului judiciar din Nigeria, pentru a permite o utilizare eficace a justiției penale pentru combaterea violenței, terorismului și corupției;

14.  invită insistent autoritățile nigeriene să aplice un moratoriu privind pedeapsa capitală, în vederea abolirii acesteia;

15.  reamintește guvernului Nigeriei răspunderea sa de a se asigura că alegerile se desfășoară în conformitate cu obligațiile sale internaționale privind drepturile omului și de a lua toate măsurile necesare pentru ca alegerile să fie libere, transparente și credibile;

16.  invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să monitorizeze reintegrarea persoanelor returnate nigeriene din Libia și să se asigure că fondurile prevăzute din partea UE sunt cheltuite în mod eficace; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la aceste măsuri de reintegrare;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Președintelui Republicii Federale Nigeria, Președintelui Uniunii Africane, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Parlamentului Panafrican și reprezentanților Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS).


Cazurile activiștilor pentru drepturile omului Wu Gan, Xie Yang, Lee Ming-che, Tashi Wangchuk și călugărul tibetan Choekyi
PDF 277kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la cazurile activiștilor pentru drepturile omului Wu Gan, Xie Yang, Lee Ming-che, Tashi Wangchuk și călugărul tibetan Choekyi (2018/2514(RSP))
P8_TA(2018)0014RC-B8-0043/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China, în special cele din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(1), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China(2), cea din 24 noiembrie 2016 privind cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China(3), cea din 15 decembrie 2016 privind cazurile Academiei budiste tibetane Larung Gar și cel al lui Ilham Tohti(4), și cea din 6 iulie 2017 privind cazurile laureatului Premiului Nobel Liu Xiaobo și al lui Lee Ming-che(5),

–  având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China, lansat în 2003, precum și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

–  având în vedere summitul UE-China, desfășurat la Bruxelles în perioada 1-2 iunie 2017,

–  având în vedere adoptarea unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului național popular chinez la 1 iulie 2015 și publicarea, la 5 mai 2015, a celui de-al doilea proiect al unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase, precum și articolul 4, care consacră drepturile naționalităților minoritare,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 35-a rundă a acestuia organizată la Bruxelles la 22 și 23 iunie 2017,

–  având în vedere acordarea Premiul Saharov pentru libertatea de gândire lui Wei Jingsheng și lui Hu Jia în 1996 și, respectiv, 2008,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt pentru politica externă și de securitate comună/politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 27 decembrie 2017 privind sentințele lui Wu Gan și Xie Yang în China,

–  având în vedere Declarația locală din partea Delegației Uniunii Europene cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, 8 decembrie 2017,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor universale ale omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul relației pe termen lung între UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a promova aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China pentru a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională;

B.  întrucât de când președintele Xi Jinping a preluat puterea, situația drepturilor omului în China s-a deteriorat în continuare, guvernul intensificându-și ostilitatea față de opoziția pașnică, libertatea de exprimare și libertatea religioasă, precum și statul de drept; întrucât autoritățile chineze au reținut și pus sub acuzare sute de apărători ai drepturilor omului, avocați și jurnaliști;

C.  întrucât, la 26 decembrie 2017, o instanță din Tianjin l-a condamnat pe activistul Wu Gan la opt ani de închisoare în urma unor acuzații de acțiuni subversive împotriva puterii de stat; întrucât Wu Gan a militat în mod regulat cu privire la chestiuni sensibile legate de abuzul de putere al guvernului, atât online, cât și offline; întrucât, potrivit avocatului său, Wu Gan a respins un acord cu autoritățile, care i-ar fi acordat o pedeapsă cu suspendare în cazul în care și-ar fi recunoscut vinovăția;

D.  întrucât, chiar în aceeași zi, în Hunan, avocatul specializat în drepturile omului Xie Yang a fost, de asemenea, condamnat, însă a fost scutit de sancțiuni penale după ce, anterior, a pledat vinovat pentru acuzații de subversiune; întrucât Wu Gan a fost arestat cu mai multe luni înainte de represiunea fără precedent asupra avocaților din domeniul drepturilor omului și a apărătorilor drepturilor omului din 2015, care a condus la interogarea sau arestarea a sute de persoane la nivel național, inclusiv Xie Yang, în cursul mai multor săptămâni; întrucât există acuzații potrivit cărora Xie Yang a fost torturat, bătut și amenințat de anchetatori;

E.  întrucât, la 28 noiembrie 2017, Curtea intermediară din Yueyang l-a condamnat pe activistul pentru democrație Lee Ming-che la cinci ani de închisoare după ce l-a găsit vinovat de acuzația de „acțiuni subversive împotriva puterii de stat” și i-a retras toate drepturile politice în China timp de doi ani; întrucât este probabil ca mărturia publică a lui Lee Ming-che să fi fost obținută în urma presiunii exercitate de autoritățile chineze; întrucât Lee Ming-che a fost dat dispărut la 19 martie 2017, după ce a trecut din Macao în Zhuhai, în provincia Guangdong din China;

F.  întrucât Tashi Wangchuk, proprietar de magazin și susținător al drepturilor lingvistice din Tibet, a fost deținut la 27 ianuarie 2016, după ce a apărut într-un reportaj al New York Times susținând dreptul tibetanilor de a învăța și a studia în limba lor maternă; întrucât, în martie 2016, Tashi Wangchuk a fost acuzat de „incitare la separatism” și poate fi condamnat la până 15 ani de închisoare, deși a declarat în mod explicit pentru presă că nu a cerut independența Tibetului;

G.  întrucât, în 2015, călugărul tibetan Choekyi, de la mănăstirea Phurbu din județul Seda din Sichuan, a fost închis pentru că a sărbătorit ziua de naștere a lui Dalai Lama, liderul spiritual exilat; întrucât, după ce au fost acuzat, Choekyi a fost deținut pentru scurt timp într-o închisoare din județul Kangding din prefectura Ganzi și, în final, a fost trimis la închisoarea Mianyang din Sichuan pentru o sentință de patru ani; întrucât, potrivit surselor media, Choekyi avea probleme cu rinichii, icter și alte probleme de sănătate care s-au înrăutățit din cauza detenției;

H.  întrucât avocații din domeniul drepturilor omului au continuat să fie supuși intimidării și să fie deținuți, ca în cazul avocaților proeminenți Li Yuhan, care se află în detenție fără nicio formă de comunicare din noiembrie 2017, și Wang Quanzhang, care a fost arestat în iulie 2015, ținut în detenție fără a i se permite să comunice timp de mai mult de 800 de zile și, conform relatărilor, a fost supus torturii; întrucât apărătorii drepturilor omului care sunt petiționari și care călătoresc în principalele orașe pentru a ridica probleme locale sunt deținuți și încarcerați, ca de exemplu Li Xiaoling, care se află în detenție din iunie 2017, deși continuă să sufere de o formă gravă de glaucom; întrucât apărătorii drepturilor omului care oferă o platformă pentru petiționari și pentru alți apărători ai drepturilor omului, cum ar fi Ding Lingjie, Liu Feiyue și Zhen Jianghua, au fost, de asemenea, arestați;

I.  întrucât guvernul chinez a adoptat legi noi, în special Legea privind securitatea statului, Legea privind combaterea terorismului, Legea securității cibernetice, precum și Legea privind administrarea ONG-urilor străine, care consideră că activismul public și critica pașnică la adresa guvernului constituie amenințări la adresa securității de stat, întăresc cenzura, supravegherea și controlul indivizilor și grupurilor sociale și descurajează persoanele care luptă pentru drepturile omului;

J.  întrucât, în Cadrul strategic al UE și în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, Consiliul se angajează că UE va promova democrația, statul de drept și drepturile omului în toate domeniile acțiunii sale externe, fără excepție” și „va pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici”,

1.  este în continuare deosebit de preocupat de abordarea guvernului chinez față de apărătorii drepturilor omului, activiști și avocați; reamintește Chinei de responsabilitățile care îi revin ca putere mondială și invită autoritățile de la Beijing să asigure, în orice împrejurare, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu alte instrumente internaționale privind drepturile omului semnate sau ratificate de China; îndeamnă autoritățile de la Beijing, de asemenea, să pună capăt tuturor actelor de hărțuire îndreptate împotriva tuturor apărătorilor drepturilor omului din țară, astfel încât aceștia să fie în măsură să își desfășoare activitatea fără restricții;

2.  îndeamnă autoritățile chineze să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului, activiștii, avocații, jurnaliștii și petiționarii deținuți pentru activitatea lor în domeniul drepturilor omului și să înceteze reprimarea continuă a acestora, care se realizează sub formă de detenție, hărțuire judiciară și intimidare;

3.  solicită guvernului Republicii Populare Chineze să îl elibereze imediat și necondiționat pe Wu Gan, întrucât el a fost încarcerat doar pentru că și-a exercitat în mod pașnic dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire și, până la eliberare, să se asigure că are în mod regulat acces nerestricționat la familia sa și la avocații pe care îi alege și că nu este supus torturii sau altor tratamente inumane; solicită o anchetare rapidă, eficientă și imparțială a torturii în China și cere ca cei responsabili să fie aduși în fața justiției;

4.  subliniază necesitatea de a ancheta acuzațiile de tortură ale lui Xie Yang;

5.  solicită autorităților chineze să îl elibereze imediat și necondiționat pe Lee Ming-che și, până la eliberarea sa, să se asigure că este protejat împotriva torturii sau a altor tratamente inumane și că are acces la familia sa, la avocații pe care îi alege și la îngrijiri medicale adecvate;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la arestarea și detenția continuă a lui Tashi Wangchuk, precum și cu privire la dreptul său limitat la consiliere, la lipsa probelor împotriva sa și la existența unor nereguli în cadrul cercetării penale; solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Tashi Wangchuk;

7.  solicită autorităților chineze să îl elibereze imediat și necondiționat pe călugărul tibetan Choekyi; îndeamnă guvernul chinez să permită rudelor și avocaților pe care îi alege să îl viziteze și, în special, să îi ofere îngrijirile medicale adecvate;

8.  invită guvernul chinez să își respecte propria Constituție, în special articolul 4, care protejează minoritățile naționale; articolul 35, care protejează libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, de asociere, de procesiune și de demonstrație; articolul 36, care recunoaște dreptul la libertatea credinței religioase; și articolul 41, care garantează dreptul de a critica și de a face sugestii cu privire la orice organ sau funcționar de stat;

9.  își reiterează apelul către guvernul Chinei de a colabora cu Sfinția Sa, Dalai Lama și cu reprezentanții săi, și își exprimă sprijinul pentru o soluționare pașnică a problemei Tibetului prin dialog și negocieri, în vederea acordării Tibetului o autonomie reală în cadrul Constituției chineze;

10.  condamnă, de asemenea, campaniile împotriva budismului realizate prin intermediul „educației patriotice”, inclusiv măsurile de preluare de către stat a administrării mănăstirilor budiste din Tibet; este îngrijorat de faptul că în China se abuzează de dreptul penal pentru a-i persecuta pe tibetani și pe budiști, activitățile lor religioase fiind asimilate „separatismului”; regretă faptul că mediul în care se practică budismul în Tibet s-a înrăutățit semnificativ după protestele tibetanilor din martie 2008, guvernul chinez adoptând o abordare mai invazivă asupra „educației patriotice”;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la adoptarea pachetului de legi privind securitatea și la impactul acestuia asupra minorităților din China, în special în ceea ce privește Legea privind combaterea terorismului, care ar putea conduce la sancționarea exprimării pașnice a culturii și religiei tibetane, precum și Legea privind administrarea ONG-urilor străine, care plasează grupurile pentru drepturile omului sub controlul strict al guvernului, întrucât aceasta constituie o abordare strict descendentă, în loc să încurajeze parteneriatul între guvernul local și central și societatea civilă;

12.  subliniază că autoritățile chineze trebuie să asigure că toate persoanele deținute fără drept de comunicare sunt imediat puse în contact cu membrii familiei și cu avocații lor, și că condițiile tuturor celor aflați în detenție respectă standardele stabilite în „Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare”, adoptat prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988, inclusiv accesul la asistență medicală;

13.  este extrem de îngrijorat să afle despre acuzațiile de tortură ale activiștilor pentru drepturile omului; invită guvernul chinez, prin urmare, să respecte pe deplin interdicția absolută și inderogabilă a torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, în conformitate cu articolele 2 și 16 din Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (UNCAT), care a fost ratificată de China la 4 octombrie 1988;

14.  încurajează guvernul chinez ca, la împlinirea a 20 de ani de la semnarea sa, să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și să asigure punerea în aplicare deplină a acestuia, inclusiv punând capăt tuturor practicilor abuzive și adaptându-și legislația în funcție de necesități;

15.  reamintește că este important ca Uniunea Europeană să ridice problema încălcării drepturilor omului în China, în special cazul minorităților din Tibet și Xinjiang, în toate dialogurile politice și privind drepturile omului cu autoritățile chineze, inclusiv în dialogurile anuale pe tema drepturilor omului, în concordanță cu angajamentul UE de a avea un mesaj solid, clar și unitar în privința acestei țări; regretă, cu toate acestea, lipsa de rezultate concrete în fiecare an a dialogului UE-China privind drepturile omului; reamintește, de asemenea, că, în procesul de reformă aflat în derulare și al implicării sale tot mai mari la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului; solicită, prin urmare, continuarea dialogului cu China în vederea onorării acestor angajamente;

16.  invită toate statele membre ale UE să adopte o abordare fermă, bazată pe valori față de China și se așteaptă ca acestea să nu ia inițiative unilaterale, nici să nu întreprindă acte care ar putea compromite coerența, eficacitatea și consecvența acțiunilor UE; amintește cu regret faptul că UE nu a reușit să prezinte o declarație cu privire la situația drepturilor omului în China la Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva în iunie 2017; salută adoptarea unei declarații la următoarea sesiune plenară, și se așteaptă ca UE să continue să menționeze China ca țară care necesită atenția Consiliului pentru Drepturile Omului în măsura în care refuză să se angajeze în reforme relevante privind drepturile omului; invită, de asemenea, UE și statele sale membre să ridice motive robuste de îngrijorare în cadrul viitoarei evaluări periodice universale pentru China și să garanteze, în special, că societatea civilă chineză poate participa liber la acest proces;

17.  invită VP/ÎR și statele membre să adopte concluziile Consiliului Afaceri Externe privind China, care subliniază importanța majoră a drepturilor omului în relația UE-China și oferă o idee clară privind îngrijorarea cu privire la tendințele negative din China în acest domeniu, precum și faptul că se așteaptă ca autoritățile chineze să ia anumite măsuri ca răspuns la acestea; subliniază faptul că aceste concluzii ar avea drept scop să angajeze cele 28 de state membre ale UE și instituțiile UE în vederea unui mesaj comun și a unei abordări comune cu privire la drepturile omului în China;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 378, 9.11.2017, p. 239.
(2) JO C 399, 24.11.2017, p. 92.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0444.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0505.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0308.


Republica Democratică Congo
PDF 268kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la Republica Democratică Congo (2018/2515(RSP))
P8_TA(2018)0015RC-B8-0054/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Republica Democratică Congo (RDC), în special cea din 14 iunie 2017(1), cea din 2 februarie 2017(2) și cea din 1 decembrie 2016(3),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și ale purtătorului său de cuvânt, privind situația din RDC;

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 9 noiembrie 2017 privind publicarea calendarului electoral în RDC,

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 29 septembrie 2017 privind asistența tehnică și consolidarea capacităților în domeniul drepturilor omului în RDC și raportul din octombrie 2017 al Secretarului General privind Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în RDC (MONUSCO),

–  având în vedere observațiile finale din 9 noiembrie 2017 din cadrul celei de-a patra evaluări periodice a punerii în aplicare a Pactului internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice de către RDC,

–  având în vedere Rezoluția 2348(2017) a Consiliului de Securitate al ONU privind reînnoirea mandatului MONUSCO,

–  având în vedere Decizia (CFSP) 2017/2282 din 11 decembrie 2017 a Consiliului de prelungire până la 12 decembrie 2018 a sancțiunilor împotriva persoanelor vinovate de violențe și încălcări grave ale drepturilor omului în RDC;

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 martie și 11 decembrie 2017 privind RDC,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind angajamentul UE față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 15 iunie 2016 privind situația preelectorală și de securitate din RDC,

–  având în vedere faptul că Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European i-a fost decernat în 2014 doctorului Denis Mukwege,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981,

–  având în vedere Orientările privind libertatea de asociere și de întrunire ale Comisiei africane pentru drepturile omului și popoarelor, din mai 2017,

–  având în vedere Constituția RDC, adoptată la 18 februarie 2006,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la un an după semnarea acordului Saint-Sylvestre la 31 decembrie 2016, situația generală în RDC continuă să se deterioreze în întreaga țară, având loc represiuni violente, omoruri și încălcări frecvente ale drepturilor omului; întrucât 2017 a fost unul dintre cei mai violenți ani din istoria recentă a RDC;

B.  întrucât ONU a clasificat situația din RDC ca având nivelul 3 de urgență umanitară, cel mai ridicat nivel; întrucât, la 8 martie 2017, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a solicitat crearea unei comisii de anchetă pentru investigarea violențelor din provincia Kasai;

C.  întrucât criza politică s-a adâncit în urma refuzului președintelui Kabila de a se retrage în 2016, la încheierea mandatului său constituțional; întrucât, în temeiul Acordului Saint-Sylvestre la care s-a ajuns sub auspiciile Conferinței Episcopale Naționale din Congo (CENCO), s-a convenit să se organizeze alegeri până în decembrie 2017; întrucât acest termen nu a fost respectat și întrucât Comisia electorală națională independentă (CENI) a anunțat că alegerile vor avea loc la 23 decembrie 2018;

D.  întrucât CENI a demarat pregătirile de ordin logistic pentru alegeri, inclusiv în ceea ce privește aspectele bugetare și registrul electoral;

E.  întrucât protestelor împotriva situației politice li s-a răspuns cu rezistență de o violență extremă din partea forțelor sprijinite de guvern;

F.  întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a luat act de „intenția deliberată de suprimare a drepturilor civile și politice” de către forțele de securitate, inclusiv de folosirea muniției de război, a gazelor lacrimogene și a gloanțelor de cauciuc împotriva civililor, inclusiv a copiilor de altar, refuzându-se accesul ONU în spitale, morgi și centre de detenție și împiedicându-se observarea protestelor de către ONU;

G.  întrucât RDC nu a ratificat Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța;

H.  întrucât continuă confruntările armate între armata congoleză și milițiile locale, în special în Kasai; întrucât acest lucru a dus la o criză umanitară gravă, incluzând omoruri, tortură, violuri, distrugerea de locuințe, unități medicale și școli și descoperirea a 40 de gropi comune în Kasai; întrucât nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește aducerea în fața justiției a autorilor acestor acte;

I.  întrucât în RDC se înregistrează cel mai mare număr la nivel mondial de noi persoane strămutate în interiorul țării din cauza conflictelor; întrucât, din ianuarie 2017, peste 1,9 milioane de persoane au fost strămutate în interiorul RDC, numărul total al persoanelor strămutate în această țară ajungând la 4,25 milioane, în principal în provinciile Kasai, Tanganyika și Kivu; întrucât RDC găzduiește, de asemenea, refugiați care fug din Burundi, Republica Centrafricană și Sudanul de Sud; întrucât UE a disponibilizat 5 milioane EUR în ajutoare de urgență pentru victimele violențelor din Kasai;

J.  întrucât, în martie 2017, numărul trupelor din cadrul misiunii MONUSCO a fost redus, iar în iunie 2017 bugetul său a fost micșorat cu 8 %;

K.  întrucât autoritățile din RDC au hărțuit în mod sistematic organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului, printre care Lutte pour le Changement (Lucha), Filimbi, biserica catolică și Comité Laïc de Coordination (CLC); întrucât, potrivit grupurilor pentru protecția drepturilor omului, cel puțin 358 de prizonieri politici sunt reținuți în RDC;

L.  întrucât pe 29 și 30 decembrie 2017, șapte apărători ai drepturilor omului, Carbone Beni, Mino Bompomi, Roger Katanga Mwenyemali, Bony Dickson Mputu, Grâce Tshiunza, Cedrick Kalonji și Arciel Beni, toți fiind membri ai mișcării societății civile Filimbi, au fost arestați și reținuți fără mandat de arestare și întrucât nu se știe unde se află un alt apărător al drepturilor omului, Palmer Kabeya;

M.  întrucât numărul răpirilor și atacurilor asupra lucrătorilor umanitari și forțelor de menținere a păcii este în creștere, organizațiile umanitare fiind astfel obligate să întârzie furnizarea ajutoarelor și să-și suspende activitățile;

N.  întrucât trei proiecte de legi prezentate în cadrul Adunării Naționale din Congo, privind reglementarea organizațiilor neguvernamentale, apărătorii drepturilor omului și combaterea terorismului, contravin, în forma lor actuală, standardelor regionale și internaționale în materie de drepturile omului și reprezintă o amenințare fără precedent la adresa funcționării independente a societății civile în Congo;

O.  întrucât UE a prelungit până în decembrie 2018 măsurile restrictive împotriva unor persoane, adoptate ca răspuns la obstrucționarea procesului electoral și la încălcări ale drepturilor omului,

1.  își exprimă din nou profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației umanitare, politice și de securitate din RDC; condamnă ferm toate încălcările drepturilor omului și actele de violență, în special împotriva demonstranților pașnici, inclusiv interzicerea demonstrațiilor publice pașnice și politicile de intimidare, arestare și reținere a oricăror voci disidente; invită autoritățile congoleze să procedeze la eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință și să efectueze o anchetă independentă cu privire la reprimarea violentă a demonstrațiilor din decembrie 2017 și la gropile comune descoperite;

2.  reamintește că guvernul RDC este principalul responsabil de protejarea populației civile de pe teritoriul său și din jurisdicția sa, inclusiv față de crime de război și de crime împotriva umanității;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dovezile prezentate de organizațiile de apărare a drepturilor omului, în special cu privire la raportul de anchetă din decembrie 2017 al Federației internaționale pentru drepturile omului (FIDH) referitor la masacrele din Kasai, potrivit căruia forțele de securitate congoleze și milițiile sprijinite de guvern aplică o „strategie deliberată de teroare și distrugere, care a condus la crime împotriva umanității” în provincia Kasai; îndeamnă Curtea Penală Internațională (CPI) și ONU să investigheze aceste afirmații;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația femeilor și a copiilor în RDC; condamnă ferm folosirea violului, a violenței sexuale și a torturii; este alarmat de acuzațiile privind recrutarea ilegală și utilizarea copiilor soldați de către milițiile sprijinite de guvernul congolez și consideră că eliminarea practicii utilizării copiilor soldați trebuie să fie o prioritate pentru autoritățile congoleze și comunitatea internațională;

5.  regretă profund faptul că nu fost organizate alegeri înainte de data-limită din 2017; reamintește responsabilitatea autorităților și instituțiilor congoleze de a pune efectiv în aplicare noul calendar electoral în conformitate cu Constituția congoleză și cu acordul Saint-Sylvestre; insistă asupra faptului că trebuie organizate alegeri prezidențiale și legislative transparente, libere și echitabile la 23 decembrie 2018; reamintește că CENI trebuie să fie o instituție independentă, imparțială și incluzivă și solicită guvernului RDC să asigure furnizarea de resurse suficiente; solicită, în plus, CENI și guvernului să introducă termene-limită trimestriale în ceea ce privește calendarul electoral, pentru a monitoriza progresele înregistrate și ca dovadă a angajamentului guvernului de a organiza alegeri; reamintește că numai desfășurarea de alegeri credibile oferă o cale pentru ieșirea din criză;

6.  subliniază că opozanții aflați în exil trebuie să se poată întoarce în siguranță și fără condiții și că fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul de a candida la alegeri; salută crearea, cu participarea Uniunii Africane (UA), Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și Organizației Națiunilor Unite, a unei echipe de experți coordonate, însărcinată cu sprijinirea punerii în aplicare a procesului electoral și cu facilitarea mobilizării asistenței financiare, logistice și tehnice pentru RDC; sprijină contribuția UE la procesul electoral din RDC și invită UE să condiționeze orice finanțare electorală de aplicarea de către guvernul congolez a unor măsuri concrete care să arate voința politică demonstrabilă de a organiza alegeri la 23 decembrie 2018, inclusiv, în special, publicarea unui buget electoral realist, precum și garanții privind toate drepturile și libertățile fundamentale pentru toate partidele politice și organizațiile societății civile;

7.  condamnă cu fermitate toate formele de hărțuire și amenințare împotriva societății civile și a ONG-urilor; este deosebit de îngrijorat cu privire la ultimele amenințări cu moartea împotriva reprezentanților FIDH și ai organizațiilor asociate; îndeamnă autoritățile și forțele de securitate din RDC să respecte pe deplin cerințele prevăzute în Acordul de la Cotonou și în acordul Saint-Sylvestre, în special dreptul persoanelor de a-și exercita libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de a demonstra; invită autoritățile congoleze să ratifice cu prima ocazie Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța;

8.  denunță proiectele de lege prezentate în cadrul Adunării Naționale din Congo privind reglementarea ONG-urilor, a apărătorilor drepturilor omului și a combaterii terorismului; îndeamnă autoritățile congoleze să respecte pe deplin garanțiile procedurale legislative și să alinieze proiectele de lege la standardele internaționale și regionale pentru protecția și promovarea drepturilor omului;

9.  îndeamnă UE, statele sale membre și comunitatea internațională să crească sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului și protecția acestora; invită autoritățile din RDC să ancheteze și să aducă în fața justiției persoanele care atacă apărătorii drepturilor omului și reprimă protestele democratice;

10.  salută anunțul făcut de Secretarul General al ONU cu privire la o anchetă referitoare la atacul din 7 decembrie 2017 al miliției Forțelor Democrate Aliate asupra trupelor MONUSCO, care s-a soldat cu moartea a 15 soldați din forțele de menținere a păcii în provincia Kivu de Nord;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele reduceri ale bugetului și numărului trupelor ONU; invită Consiliul de Securitate al ONU și statele membre ale ONU să se asigure că MONUSCO beneficiază de o finanțare adecvată pentru a-și îndeplini sarcinile care îi sunt încredințate în cadrul mandatului său; reamintește că mandatul MONUSCO include contribuția la protecția civililor și sprijinirea punerii în aplicare a acordului politic;

12.  îndeamnă UE și statele sale membre să acorde prioritate valorilor legate de drepturile omului; reamintește importanța tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de abuzuri împotriva drepturilor omului și de alte fapte care subminează soluționarea pașnică a conflictului din RDC; salută, în această privință, utilizarea sancțiunilor specifice de către UE și invită UE să ia în calcul folosirea unor mijloace suplimentare, astfel cum se prevede în Acordul de la Cotonou, dacă situația continuă să se deterioreze și nu se înregistrează progrese semnificative în direcția găsirii unei soluții pașnice;

13.  reamintește că în aprilie 2015, Ibrahim Thiaw, directorul executiv adjunct al Programului ONU pentru Mediu , a declarat că anual sunt exploatate resurse naturale în valoare de peste un miliard de dolari și că majoritatea profiturilor obținute - până la 98 % - ajung la concernele internaționale, în timp ce restul de 2 % sunt folosite pentru a finanța grupări armate interne; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile care se impun împotriva întreprinderilor europene care nu respectă standardele internaționale sau care nu oferă indemnizații adecvate victimelor încălcărilor drepturilor omului care sunt comise sub responsabilitatea lor directă sau indirectă; solicită punerea rapidă în aplicare a acordului convenit între statele membre la 15 iunie 2016 referitor la regulamentul UE privind minereurile din zonele de conflict (Regulamentul (UE) 2017/821(4)), precum și continuarea lucrărilor la nivelul UE și al ONU pentru dezvoltarea unei legislații internaționale în acest domeniu;

14.  își reiterează sprijinul pentru UA, OIF și SADC, precum și, în special, pentru Angola, ca facilitatori ai dialogului politic în RDC și în întreaga regiune;

15.  se arată alarmat cu privire la escaladarea epidemiei de holeră și solicită ajutoare umanitare crescute pentru a o combate; îndeamnă UE și statele sale membre să mărească ajutorul financiar și umanitar acordat prin intermediul unor organizații de încredere, pentru a răspunde nevoilor urgente ale populației;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Consiliului de miniștri și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și președintelui, prim-ministrului și Parlamentului Republicii Democratice Congo.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0264.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0017.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0479.
(4) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.


Tratatul de la Marrakesh: facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate ***
PDF 242kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate (12629/2017 – C8-0375/2017 – 2014/0297(NLE))
P8_TA(2018)0016A8-0400/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12629/2017),

–  având în vedere Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate (5905/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 114 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0375/2017),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 14 februarie 2017(1),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0400/2017),

1.  aprobă încheierea Tratatului de la Marrakesh;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI).

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 februarie 2017, 3/15, ECLI:EU:C:2017:114.


Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii *
PDF 506kWORD 74k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) (COM(2016)0411 – C8-0322/2016 – 2016/0190(CNS))
P8_TA(2018)0017A8-0388/2017

(Procedura legislativă specială – consultare – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0411),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0322/2016),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere articolele 104 și 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0388/2017),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  Regulamentul (CE) nr. 2201/200334 a suferit modificări substanțiale35. Întrucât este necesar să se efectueze modificări suplimentare, regulamentul menționat ar trebui reformat, din motive de claritate.
(1)  Regulamentul (CE) nr. 2201/200334 a suferit modificări substanțiale35. Întrucât este necesar să se efectueze modificări suplimentare indispensabile, regulamentul menționat ar trebui reformat, din motive de claritate. Aceste modificări ale regulamentului vor contribui la creșterea securității juridice și a flexibilității, la îmbunătățirea accesului la justiție și la o mai mare eficiență a procedurilor. În același timp, modificările aduseprezentului regulament vor facilita păstrarea suveranității depline a statelor membre în ceea ce privește dreptul material privind autoritatea părintească.
__________________
__________________
34 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).
34 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).
35A se vedea anexa V.
35A se vedea anexa V.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Funcționarea corectă și fără obstacole a unui spațiu de justiție în cadrul Uniunii, cu respectarea diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre este esențială pentru Uniune. În acest sens, ar trebui să fie consolidată în continuare încrederea reciprocă în sistemele de justiție ale statelor membre. Uniunea și-a stabilit ca obiectiv crearea , menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație și accesul la justiție ale persoanelor. În vederea punerii în aplicare a acestor obiective, ar trebui consolidate drepturile persoanelor, în special ale copiilor, în cadrul procedurilor judiciare pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile judiciare și administrative și executarea hotărârilor în materie de dreptul familiei cu implicații transfrontaliere. Recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie civilă ar trebui să fie îmbunătățită, accesul la justiție ar trebui simplificat și schimburile de informații între autoritățile statelor membre ar trebui îmbunătățite.
(3)  Funcționarea corectă și fără obstacole a unui spațiu de justiție în cadrul Uniunii, cu respectarea diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre este esențială pentru Uniune. În acest sens, ar trebui să fie consolidată în continuare încrederea reciprocă în sistemele de justiție ale statelor membre. Uniunea și-a stabilit ca obiectiv crearea, menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație și accesul la justiție ale persoanelor. În vederea punerii în aplicare a acestor obiective, este esențială consolidarea drepturilor persoanelor, în special ale copiilor, în cadrul procedurilor judiciare pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile judiciare și administrative și executarea hotărârilor în materie de dreptul familiei cu implicații transfrontaliere. Recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie civilă ar trebui să fie îmbunătățită, accesul la justiție ar trebui simplificat și schimburile de informații între autoritățile statelor membre ar trebui îmbunătățite, asigurându-se o verificare punctuală a caracterului nediscriminatoriu al procedurilor și practicilor utilizate de autoritățile competente ale statelor membre, pentru a proteja interesul superior al copilului și drepturile fundamentale conexe.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  În acest scop, Uniunea trebuie să adopte, printre altele , măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă cu implicații transfrontaliere, în special atunci când sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.
(4)  În acest scop, Uniunea trebuie să adopte, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă cu implicații transfrontaliere, în special atunci când sunt necesare pentru libera circulație a persoanelor și pentru buna funcționare a pieței interne.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Pentru a consolida cooperarea judiciară în materie civilă cu implicații transfrontaliere, este necesară o formare judiciară, în special în dreptul familiei la nivel transfrontalier. Sunt necesare activități de formare, precum seminare și schimburi, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la acest regulament, la conținutul și la consecințele sale, precum și pentru a consolida încrederea reciprocă a statelor membre în sistemele lor judiciare naționale respective.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  În vederea garantării egalității tuturor copiilor, prezentul regulament ar trebui să reglementeze toate hotărârile în materia autorității părintești, inclusiv măsurile de protecție a copiilor , independent de orice legătură cu o procedură matrimonială sau de alt tip .
(6)  În vederea garantării egalității tuturor copiilor, prezentul regulament ar trebui să reglementeze toate hotărârile în materia autorității părintești, inclusiv măsurile de protecție a copiilor, independent de orice legătură cu o procedură matrimonială.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  În temeiul prezentului regulament, normele privind jurisdicția ar trebui să se aplice, de asemenea, tuturor copiilor aflați pe teritoriul Uniunii a căror reședință obișnuită nu poate fi stabilită cu certitudine. Domeniul de aplicare al acestor norme ar trebui extins, pentru a include în special copiii refugiați și copiii care au fost strămutați la nivel internațional din motive socioeconomice sau ca urmare a tulburărilor din țara lor.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 12 a (nou)
(12a)  Prezentul regulament ar trebui să respecte integral drepturile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și în special dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, stabilit la articolul 47 din Cartă, precum și dreptul la respectarea vieții private și de familie, stabilit la articolul 7 din Cartă, și drepturile copilului stabilite la articolul 24 din Cartă.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 13
(13)  Temeiurile de competență în materia autorității părintești sunt concepute în funcție de interesul superior al copilului și ar trebui să se aplice ținând seama de acesta. Orice trimitere la interesul superior al copilului ar trebui interpretată din perspectiva articolului 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.
(13)  Temeiurile de competență în materia autorității părintești ar trebui să fie întotdeauna concepute în funcție de interesul superior al copilului și ar trebui să se aplice din această perspectivă. Orice trimitere la interesul superior al copilului ar trebui interpretată din perspectiva articolelor 7, 14, 22 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989. Este imperativ ca statul membru ale cărui autorități sunt competente în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea pe fond a unei cauze legate de autoritate părintească să asigure, în cazul unei hotărâri definitive care implică înapoierea copilului, protejarea interesului superior al copilului după înapoierea acestuia, în special atunci când copilul are contact cu ambii părinți.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 14 a (nou)
(14a)  Semnificația termenului „reședință obișnuită” ar trebui interpretată de autorități pe baza definițiilor, în funcție de fiecare caz și ținând seama de circumstanțele specifice ale cazului.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  Dacă reședința obișnuită a copilului se schimbă în urma unei mutări legale a copilului, competența ar trebui să urmeze copilul în vederea menținerii proximității. Acest lucru ar trebui să se aplice în cazul în care procedurile nu sunt încă în curs și în cazul procedurilor pendinte. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor pendinte, părțile pot conveni în interesul eficienței justiției ca instanțele din statul membru în care se desfășoară acțiunea să își păstreze competența până la pronunțarea hotărârii definitive, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al copilului. Această posibilitate este deosebit de importantă atunci când procedura se apropie de sfârșit și unul dintre părinți doreștese mute în alt stat membru împreună cu copilul.
(15)  Dacă reședința obișnuită a copilului se schimbă în urma unei mutări legale a copilului, competența ar trebui să urmeze copilul în vederea menținerii proximității. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor pendinte, părțile pot conveni, în interesul eficienței actului de justiție, ca instanțele din statul membru în care cauza este pendinte să își păstreze competența până la pronunțarea hotărârii definitive, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al copilului. Pe de altă parte, procedurile pendinte care au ca obiect dreptul de custodie și dreptul de vizită ar trebui finalizate printr-o hotărâre definitivă, astfel încât persoanele care au dreptul la custodie să nu deplaseze copilul într-o altă țară pentru a evita o hotărâre nefavorabilă a unei autorități, cu excepția cazului în care părțile convin să pună capăt procedurilor pendinte.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autoritățile unui stat membru care nu sunt competente pe fond să ia, în caz de urgență, măsuri provizorii , inclusiv asigurătorii privind persoana sau bunurile copilului aflate în acel stat membru . Aceste măsuri ar trebui recunoscute și executate în toate celelalte state membre, inclusiv în statele membre competente în temeiul prezentului regulament, până când o autoritate competentă din statul membru respectiv ia măsurile pe care le consideră corespunzătoare. Cu toate acestea, măsurile luate de către o instanță dintr-un stat membru ar trebui să fie modificate sau înlocuite numai prin măsuri dispuse de o instanță din statul membru care are competență pe fond. O autoritate competentă doar în materie de măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, ar trebui, dacă este sesizată cu o cerere privind fondul cauzei, să se declare, din oficiu, necompetentă. În măsura în care protecția interesului superior al copilului impune acest lucru, autoritatea ar trebui să informeze, direct sau prin intermediul autorității centrale, autoritatea din statul membru care are competență pe fond în temeiul prezentului regulament în legătură cu măsurile luate. Nerespectarea obligației de a informa autoritatea unui alt stat membru nu ar trebui totuși să constituie în sine un motiv de nerecunoaștere a măsurii.
(17)  Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autoritățile unui stat membru care nu sunt competente pe fond să ia, în caz de urgență, de exemplu, în caz de violență domestică sau violență de gen, măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii privind persoana sau bunurile copilului aflate în acel stat membru. Aceste măsuri ar trebui recunoscute și executate în toate celelalte state membre, inclusiv în statele membre competente în temeiul prezentului regulament, până când o autoritate competentă din statul membru respectiv ia măsurile pe care le consideră corespunzătoare. Cu toate acestea, măsurile luate de către o instanță dintr-un stat membru ar trebui să fie modificate sau înlocuite numai prin măsuri dispuse de o instanță din statul membru care are competență pe fond. O autoritate competentă doar în materie de măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, ar trebui, dacă este sesizată cu o cerere privind fondul cauzei, să se declare, din oficiu, necompetentă. În măsura în care protecția interesului superior al copilului impune acest lucru, autoritatea ar trebui să informeze fără întârziere, direct sau prin intermediul autorității centrale, autoritatea din statul membru care are competență pe fond în temeiul prezentului regulament în legătură cu măsurile luate. Nerespectarea obligației de a informa autoritatea unui alt stat membru nu ar trebui totuși să constituie în sine un motiv de nerecunoaștere a măsurii.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  În cazuri excepționale, este posibil ca autoritățile statului membru în care copilul își are reședința obișnuită să nu fie cele mai în măsură să soluționeze cazul. În interesul superior al copilului, în mod excepțional și în anumite condiții, autoritatea competentă poate să își transfere competența, într-un caz specific, unei autorități din alt stat membru, în cazul în care această autoritate este mai bine plasată să soluționeze cazul. Cu toate acestea, în acest caz, cea de a doua autoritate nu ar trebui să își poată transfera competența unei a treia autorități .
(18)  În cazuri excepționale, cum ar fi cele care implică violența domestică sau de gen, o atenție deosebită ar trebui acordată posibilității ca autoritățile statului membru în care copilul își are reședința obișnuită să nu fie cele mai în măsură să soluționeze cazul. În mod excepțional și în anumite condiții, autoritatea competentă poate să își transfere competența, într-un caz specific, unei autorități din alt stat membru, în cazul în care această autoritate este mai în măsură să soluționeze cazul. Cu toate acestea, în acest caz este nevoie de acordul prealabil al celei de-a doua autorități, întrucât, dacă a acceptat cauza, aceasta din urmă nu își poate declina competența în favoarea unei a treia autorități. Înaintea oricărei declinări de competență, este esențial să se determine și să se țină seama pe deplin de interesul superior al copilului.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 23
(23)  În cadrul procedurilor în materia autorității părintești derulate în temeiul prezentului regulament, precum și al celor de înapoiere derulate în temeiul Convenției de la Haga din 1980 ar trebui să se respecte dreptul copilului de a-și exprima părerea în mod liber, iar atunci când se analizează interesul superior al copilului, ar trebui să se acorde o importanță corespunzătoare părerii copilului. Ascultarea copilului în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 12 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului joacă un rol important în aplicarea prezentului regulament. Cu toate acestea, prezentul regulament nu urmărește stabilirea modalităților de ascultare a copilului, de exemplu dacă acesta trebuie ascultat de judecător personal sau de către un expert cu o formare specială și care informează ulterior instanța, ori dacă acesta este ascultat în sala de judecată sau în alt loc .
(23)  În cadrul procedurilor în materia autorității părintești derulate în temeiul prezentului regulament, precum și al celor de înapoiere derulate în temeiul Convenției de la Haga din 1980 ar trebui să se respecte dreptul copilului de a-și exprima părerea în mod liber, iar atunci când se analizează interesul superior al copilului, ar trebui să se acorde o importanță corespunzătoare părerii copilului. Ascultarea copilului în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu articolul 12 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și cu Recomandarea Consiliului Europei privind participarea copiilor și a tinerilor sub 18 ani1a joacă un rol important în aplicarea prezentului regulament. Cu toate acestea, prezentul regulament nu urmărește stabilirea unor standarde minime comune privind procedura de ascultare a copilului, care este în continuare reglementată de legislația națională a statelor membre.
______________
1a CM/Rec(2012)2 din 28 martie 2012.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 26
(26)  În vederea încheierii cât mai rapide a procedurii de înapoiere prevăzute în Convenția de la Haga din 1980, statele membre ar trebui să concentreze competența pentru aceste proceduri la una sau mai multe instanțe, ținând seama în mod corespunzător de structurile interne de administrare a justiției. Concentrarea competenței la un număr limitat de instanțe dintr-un stat membru reprezintă o modalitate esențială și eficace de a accelera soluționarea cazurilor de răpire de copii care implică mai multe state membre, întrucât judecătorii care soluționează un număr mai mare de astfel de cazuri capătă o expertiză specială. În funcție de structura sistemului juridic, competența în cazurile de răpire de copii ar putea fi concentrată la o singură instanță pentru întreaga țară sau la un număr limitat de instanțe, utilizând, de exemplu, numărul de curți de apel ca punct de plecare și concentrând competența pentru cazurile de răpire internațională de copii la o singură instanță de prim grad de jurisdicție din raza teritorială a fiecărei curți de apel. Fiecare instanță ar trebui să se pronunțe în termen de cel mult șase săptămâni de la data la care este sesizată cu cererea sau cu calea de atac. Statele membre ar trebui să limiteze la una singură numărul căilor de atac împotriva unei hotărâri prin care se aprobă sau se refuză înapoierea copilului în temeiul Convenției de la Haga din 1980 privind răpirea copiilor.
(26)  În vederea încheierii cât mai rapide a procedurii de înapoiere prevăzute în Convenția de la Haga din 1980, statele membre ar trebui să atribuie competența pentru aceste proceduri unui număr limitat de instanțe, ținând seama în mod corespunzător de structurile interne de administrare a justiției. Atribuirea competenței unui număr limitat de instanțe dintr-un stat membru reprezintă o modalitate esențială și eficace de a accelera soluționarea cazurilor de răpire de copii care implică mai multe state membre, întrucât judecătorii care soluționează un număr mai mare de astfel de cazuri capătă o expertiză specială. În funcție de structura sistemului juridic, competența în cazurile de răpire de copii ar putea fi atribuită unui număr limitat de instanțe, utilizând, de exemplu, numărul de curți de apel ca punct de plecare și atribuind competența pentru cazurile de răpire internațională de copii la o singură instanță de prim grad de jurisdicție din raza teritorială a fiecărei curți de apel, fără a periclita însă dreptul părților de acces la justiție și promptitudinea procedurilor de înapoiere. Fiecare instanță ar trebui să se pronunțe în termen de cel mult șase săptămâni de la data la care este sesizată cu cererea sau cu calea de atac. Statele membre ar trebui să limiteze la una singură numărul căilor de atac împotriva unei hotărâri prin care se aprobă sau se refuză înapoierea copilului în temeiul Convenției de la Haga din 1980 privind răpirea copiilor. De asemenea, ar trebui să se garanteze recunoașterea într-un stat membru a hotărârilor pronunțate într-un alt stat membru. Dacă instanța a pronunțat o hotărâre în cadrul unei proceduri judiciare, este esențial ca aceasta să fie recunoscută în întreaga Uniune Europeană, în special în interesul superior al copilului.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 28
(28)  În toate cazurile care privesc copii, în special în cazurile de răpire internațională de copii, autoritățile judiciare și administrative ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a obține soluționarea pe cale amiabilă, prin mediere și prin alte mijloace adecvate, primind asistență, după caz, din partea rețelelor existente și a structurilor de sprijin pentru mediere în caz de litigii transfrontaliere în materia autorității părintești. Aceste eforturi nu ar trebui, totuși, să prelungească în mod nejustificat acțiunea de înapoiere introdusă în temeiul Convenției de la Haga din 1980.
(28)  Recurgerea la mediere poate avea un rol major în încetarea conflictelor, în toate cazurile privind copiii și în special în cazul conflictelor transfrontaliere dintre părinți pentru dreptul de custodie și de vizită și în cazurile de răpire internațională de copii. În plus, având în vedere creșterea numărului de litigii transfrontaliere privind custodia în întreaga Uniune Europeană, atunci când nu este disponibil un cadru internațional, ca urmare a recentelor fluxuri de migrație, medierea se dovedește adesea a fi singurul mijloc legal de a ajuta familiile să găsească o soluție amiabilă și rapidă la conflictele familiale. În vederea promovării medierii în astfel de cazuri, autoritățile judiciare și administrative, asistate, după caz, de rețelele existente și structurile de sprijin pentru mediere în caz de litigii transfrontaliere în materie de autoritate părintească, ar trebui să ajute părțile, înainte sau în cursul procedurii judiciare, să selecteze mediatorii adecvați și să organizeze medierea. Ar trebui să se acorde părților un ajutor financiar pentru mediere, cel puțin în măsura în care li s-a acordat sau li s-ar fi acordat asistență judiciară. Aceste eforturi nu ar trebui, totuși, să prelungească în mod nejustificat acțiunea de înapoiere introdusă în temeiul Convenției de la Haga din 1980 și nu ar trebui să aibă drept rezultat participarea obligatorie a victimelor oricăror forme de violență, inclusiv violența domestică, la procesul de mediere.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 28 a (nou)
(28a)  Pentru a oferi o alternativă reală la acțiunile în justiție în cazul litigiilor familiale naționale sau internaționale, este esențial ca mediatorii implicați să fi urmat o pregătire specializată corespunzătoare. Pregătirea ar trebui să cuprindă, în special, cadrul juridic al litigiilor familiale transfrontaliere, competențe interculturale și instrumente pentru controlul situațiilor foarte conflictuale, având în permanență în vedere interesul superior al copilului. Formarea judecătorilor, care poate fi o sursă-cheie a trimiterilor către mediere, ar trebui să includă și modalitățile de a încuraja părțile să se angajeze în mediere cât mai devreme posibil, precum și de a include medierea în procedurile judiciare și în calendarul procedurilor stabilit în temeiul Convenției de la Haga privind răpirea copiilor fără a provoca întârzieri inutile.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 30
(30)  În cazul în care instanța din statul membru în care copilul a fost deplasat sau reținut în mod ilicit decide să refuze înapoierea copilului în temeiul Convenției de la Haga din 1980, în hotărâre ar trebui să se menționeze în mod explicit articolele relevante din Convenția de la Haga din 1980 pe care s-a întemeiat hotărârea de refuz. O astfel de hotărâre poate fi înlocuită , totuși, cu o hotărâre ulterioară , pronunțată în cadrul unei proceduri de încredințare a copilului, după o examinare cuprinzătoare a interesului superior al copilului , a instanței din statul membru al reședinței obișnuite a copilului înaintea deplasării sale sau a reținerii sale ilicite. Dacă această hotărâre implică înapoierea copilului, înapoierea ar trebui realizată fără a fi necesară recurgerea la vreo procedură pentru recunoașterea și executarea hotărârii în cauză în statul membru în care se află copilul răpit.
(30)  În cazul în care instanța din statul membru în care copilul a fost deplasat sau reținut în mod ilicit decide să refuze înapoierea copilului în temeiul Convenției de la Haga din 1980, în hotărâre ar trebui să se menționeze în mod explicit articolele relevante din Convenția de la Haga din 1980 pe care s-a întemeiat hotărârea de refuz și motivele acesteia. O astfel de hotărâre poate fi înlocuită, totuși, cu o hotărâre ulterioară, pronunțată în cadrul unei proceduri de încredințare a copilului, după o examinare temeinică a interesului superior al copilului, a instanței din statul membru al reședinței obișnuite a copilului înaintea deplasării sale sau a reținerii sale ilicite. Dacă această hotărâre implică înapoierea copilului, înapoierea ar trebui realizată fără a fi necesară recurgerea la vreo procedură pentru recunoașterea și executarea hotărârii în cauză în statul membru în care se află copilul răpit.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 33
(33)  În plus, obiectivul ca litigiile transfrontaliere în care sunt implicați copiii să fie soluționate într-un mod mai rapid și mai puțin costisitor justifică eliminarea hotărârii de încuviințare a executării înainte de executarea unei hotărâri în statul membru de executare pentru toate hotărârile în materia autorității părintești. În timp ce Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 a eliminat această cerință numai pentru hotărârile de acordare a dreptului de vizită și pentru anumite hotărâri prin care se dispune înapoierea unui copil, prezentul regulament prevede în prezent o singură procedură de executare transfrontalieră a tuturor hotărârilor în materia autorității părintești. Prin urmare, sub rezerva dispozițiilor din prezentul regulament, o hotărâre pronunțată de autoritățile unui stat membru ar trebui tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru de executare.
(33)  În plus, obiectivul facilitării liberei circulații a cetățenilor europeni justifică eliminarea hotărârii de încuviințare a executării înainte de executarea unei hotărâri în statul membru de executare pentru toate hotărârile în materia autorității părintești care se încadrează în sfera de aplicabilitate a prezentului regulament. Acest lucru va determina, în special, o soluționare mai rapidă și mai puțin costisitoare a litigiilor transfrontaliere în care sunt implicați copiii. În timp ce Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 a eliminat această cerință numai pentru hotărârile de acordare a dreptului de vizită și pentru anumite hotărâri prin care se dispune înapoierea unui copil, prezentul regulament prevede în prezent o singură procedură de executare transfrontalieră a tuturor hotărârilor în materia autorității părintești care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Prin urmare, sub rezerva dispozițiilor din prezentul regulament, o hotărâre pronunțată de autoritățile unui stat membru ar trebui tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru de executare.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 37 a (nou)
(37a)  Orice refuz de a recunoaște o hotărâre adoptată în temeiul prezentului regulament, pe motiv că recunoașterea ar fi vădit contrară ordinii publice a statului membru în cauză, ar trebui să respecte articolul 21 din Cartă.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 42
(42)  În cazuri specifice în materia autorității părintești care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritățile centrale ar trebui să coopereze între ele pentru a oferi asistență autorităților naționale, precum și titularilor autorității părintești. O astfel de asistență ar trebui să includă în special localizarea copilului, fie direct, fie prin intermediul altor autorități competente, în cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea unei cereri în temeiul prezentului regulament, și furnizarea de informații legate de copil necesare în scopul procedurii.
(42)  În cazuri specifice în materia autorității părintești care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritățile centrale ar trebui să coopereze între ele pentru a oferi asistență autorităților naționale, precum și titularilor autorității părintești. O astfel de asistență ar trebui să includă în special localizarea copilului, fie direct, fie prin intermediul altor autorități competente, în cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea unei cereri în temeiul prezentului regulament, și furnizarea de informații legate de copil necesare în scopul procedurii. În cazul în care jurisdicția aparține unui alt stat membru decât cel al cărui resortisant este copilul, autoritățile centrale ale statului membru competent informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile centrale ale statului membru al cărui resortisant este copilul.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 44
(44)  Fără a aduce atingere cerințelor procedurale prevăzute în legislația internă a statului solicitant, autoritatea solicitantă ar trebui să poată alege în mod liber, dintre canalele disponibile, modalitatea adecvată de a obține informațiile necesare, de exemplu, în cazul instanțelor, aplicând Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului, utilizând Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială, în special autoritățile centrale instituite prin prezentul regulament și judecătorii și punctele de contact din cadrul rețelei sau, în cazul autorităților administrative și judiciare, solicitând informații prin intermediul unei organizații neguvernamentale specializate în acest domeniu.
(44)  Fără a aduce atingere cerințelor procedurale prevăzute în legislația internă a statului solicitant, autoritatea solicitantă ar trebui să poată alege în mod liber, dintre canalele disponibile, modalitatea adecvată de a obține informațiile necesare, de exemplu, în cazul instanțelor, aplicând Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului, utilizând Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială, în special autoritățile centrale instituite prin prezentul regulament și judecătorii și punctele de contact din cadrul rețelei sau, în cazul autorităților administrative și judiciare, solicitând informații prin intermediul unei organizații neguvernamentale specializate în acest domeniu. Ar trebui să se inițieze și/sau să se faciliteze cooperarea judiciară și comunicarea internaționale de către judecători special desemnați din cadrul rețelei sau judecători de legătură din fiecare stat membru. Rolul Rețelei judiciare europene ar trebui diferențiat de cel al autorităților centrale.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 46
(46)  O autoritate a unui stat membru care are în vedere pronunțarea unei hotărâri în materia autorității părintești ar trebui să fie îndrituită să solicite comunicarea de informații relevante pentru protecția copilului de către autoritățile unui alt stat membru în cazul în care interesul superior al copilului impune acest lucru. În funcție de circumstanțe, acestea pot include informații cu privire la acțiunile și hotărârile privind unul dintre părinți sau frații/surorile copilului sau privind capacitatea unui părinte de a se ocupa de copil sau de a vizita copilul.
(46)  O autoritate a unui stat membru care are în vedere pronunțarea unei hotărâri în materia autorității părintești ar trebui să aibă obligația de a cere comunicarea informațiilor relevante pentru protecția copilului de către autoritățile unui alt stat membru în cazul în care interesul superior al copilului impune acest lucru. În funcție de circumstanțe, acestea pot include informații cu privire la acțiunile și hotărârile privind unul dintre părinți sau frații/surorile copilului sau privind capacitatea unui părinte sau a familiei de a se ocupa de copil sau de a vizita copilul. Cetățenia, situația economică și socială, precum și contextul cultural și religios ale unuia dintre părinți nu ar trebui să fie luate în considerare atunci când se decide asupra capacității acestuia de a se ocupa de copil.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 46 a (nou)
(46a)  Comunicarea dintre judecători, autoritățile publice, autoritățile centrale, personalul care oferă asistență părinților și dintre părinți ar trebui promovată prin toate mijloacele, ținând cont, printre altele, de faptul că hotărârea de a nu înapoia copilul poate încălca drepturile fundamentale ale acestuia în aceeași măsură ca și hotărârea de a-l înapoia.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 48 a (nou)
(48a)  În cazurile în care interesele copilului impun acest lucru, judecătorii ar trebui să comunice direct cu autoritățile centrale sau cu instanțele competente din alte state membre.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 49
(49)  În cazul în care o autoritate a unui stat membru a pronunțat deja o hotărâre în materia autorității părintești sau are în vedere o astfel de hotărâre și executarea urmează să aibă loc în alt stat membru, autoritatea poate solicita ca autoritățile acestui din urmă stat membru să ofere asistență în ceea ce privește executarea hotărârii. Acest lucru ar trebui să se aplice, de exemplu, hotărârilor prin care se acordă un drept de vizită sub supraveghere exercitat într-un alt stat membru decât cel în care este situată autoritatea sau oricăror altor măsuri însoțitoare dispuse de autoritățile competente din statul membru în care hotărârea urmează să fie executată.
(49)  În cazul în care o autoritate a unui stat membru a pronunțat deja o hotărâre în materia autorității părintești sau are în vedere o astfel de hotărâre și executarea urmează să aibă loc în alt stat membru, autoritatea ar trebui să solicite ca autoritățile acestui din urmă stat membru să ofere asistență în ceea ce privește executarea hotărârii. Acest lucru ar trebui să se aplice, de exemplu, hotărârilor prin care se acordă un drept de vizită sub supraveghere exercitat într-un alt stat membru decât cel în care este situată autoritatea sau oricăror altor măsuri însoțitoare dispuse de autoritățile competente din statul membru în care hotărârea urmează să fie executată.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 50
(50)  În cazul în care o autoritate a unui stat membru are în vedere plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-o instituție din alt stat membru, înainte de plasare ar trebui derulată o procedură de consultare prin intermediul autorităților centrale din ambele state membre. Înainte de a dispune măsura de plasare, autoritatea care intenționează să o dispună ar trebui să obțină acordul autorității competente din statul membru pe teritoriul căruia ar urma să fie plasat copilul. Întrucât cel mai adesea plasările sunt măsuri urgente necesare pentru a îndepărta copilul de o situație care îi afectează interesul superior, timpul este esențial în acest tip de hotărâri. Prin urmare, în vederea accelerării procedurii de consultare, prezentul regulament stabilește în mod exhaustiv condițiile în care se face cererea și termenul de răspuns pe care ar trebui să îl respecte statul membru în care copilul ar urma să fie plasat. Condițiile care se aplică acordării sau refuzării acordului continuă însă să fie reglementate de legislația națională a statului membru solicitat.
(50)  În cazul în care o autoritate a unui stat membru are în vedere plasarea copilului în grija unor membri ai familiei, într-o familie substitutivă sau într-o instituție din alt stat membru, înainte de plasare ar trebui derulată o procedură de consultare prin intermediul autorităților centrale din ambele state membre. Înainte de a dispune măsura de plasare, autoritatea care intenționează să o dispună ar trebui să obțină acordul autorității competente din statul membru pe teritoriul căruia ar urma să fie plasat copilul. Întrucât cel mai adesea plasările sunt măsuri urgente necesare pentru a îndepărta copilul de o situație care îi afectează interesul superior, timpul este esențial în acest tip de hotărâri. Prin urmare, în vederea accelerării procedurii de consultare, prezentul regulament stabilește în mod exhaustiv condițiile în care se face cererea și termenul de răspuns pe care ar trebui să îl respecte statul membru în care copilul ar urma să fie plasat. Condițiile care se aplică acordării sau refuzării acordului continuă însă să fie reglementate de legislația națională a statului membru solicitat.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 51
(51)  Orice plasare a copilului pe termen lung în străinătate ar trebui să se facă în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a UE (dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți) și cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolele 8, 9 și 20. În special, atunci când se au în vedere diferitele soluții, ar trebui să se țină seama de necesitatea unei continuități în creșterea copilului și de contextul etnic, religios, cultural și lingvistic al acestuia.
(51)  Autoritățile de statresponsabile pentru plasarea copilului ar trebui să acționeze în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a UE (dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți) și cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolele 8, 9 și 20. În special, atunci când se au în vedere diferitele soluții, ar trebui să se țină seama de posibilitatea de a plasa frații/surorile în aceeași familie substitutivă sau în același centru de plasament, de necesitatea unei continuități în creșterea copilului și de contextul etnic, religios, cultural și lingvistic al acestuia. În special în cazul plasării pe termen lung a unui copil în străinătate, autoritățile competente ar trebui să ia întotdeauna în considerare posibilitatea plasării copilului în grija rudelor care locuiesc în altă țară, dacă copilul a stabilit o relație cu acestea, evaluând în mod individual interesul superior al copilului. Plasarea pe termen lung ar trebui să facă obiectul unei reexaminări periodice, în funcție de nevoile și interesul superior al copilului.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – partea introductivă
1.   Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura autorității judiciare sau administrative, materiilor civile privind:
(1)   Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura autorității judiciare sau administrative sau a altei autorități care are competențe în materiile ce intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, materiilor civile privind:
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1 – litera ba (nouă)
(ba)  răpirea internațională de copii;
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera d
(d)  plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de plasament;
(d)  plasarea copilului în grija unor membri ai familiei, într-o familie substitutivă sau într-un centru sigur de plasament din străinătate;
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1
1.  „autoritate” înseamnă orice autoritate judiciară sau administrativă din statele membre competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare al prezentului regulament;
1.  „autoritate” înseamnă orice autoritate judiciară sau administrativă, precum și orice altă autoritate din statele membre competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare al prezentului regulament;
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3
3.  „stat membru” înseamnă toate statele membre, cu excepția Danemarcei;
3.  „stat membru” înseamnă toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei;
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4
4.  „hotărâre” înseamnă o decizie, o sentință sau o ordonanță pronunțată sau emisă de o autoritate a unui stat membru în materie de divorț, separare de drept, anulare a unei căsătorii sau autoritate părintească;
4.  „hotărâre” înseamnă o decizie, o sentință, o ordonanță pronunțată sau emisă de o autoritate a unui stat membru, sau un act autentic executoriu într-un stat membru sau un acord între părți care este executoriu în statul membru în care este încheiat în materie de divorț, separare de drept, anulare a unei căsătorii sau autoritate părintească;
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12 – partea introductivă
12.  „deplasare sau reținere ilicită a unui copil” înseamnă deplasarea sau reținerea unui copil în cazul în care:
12.  „răpire internațională a unui copil” înseamnă deplasarea sau reținerea unui copil în cazul în care:
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1
1.  Autoritățile dintr-un stat membru sunt competente în materia autorității părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru. În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită în acesta, competența le revine autorităților din statul membru al noii reședințe obișnuite.
1.  Autoritățile dintr-un stat membru sunt competente în materia autorității părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru. În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită în acesta, competența le revine autorităților din statul membru al noii reședințe obișnuite, excepție făcând cazul în care părțile convin înainte de mutare ca autoritatea statului membru în care copilul își avea reședința obișnuită până atunci să își păstreze competența.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  În cazul procedurilor pendinte care reglementează drepturile de custodie și de vizită, autoritatea din statul membru de origine își păstrează competența până la finalizarea procedurii, cu excepția cazului în care părțile au convenit asupra încheierii procedurii.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 2
2.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care titularul dreptului de vizită menționat la alineatul (1) a acceptat competența autorităților din statul membru în care copilul are noua sa reședință obișnuită prin participarea la o procedură în fața acestor autorități fără a le contesta competența.
(2)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care titularul dreptului de vizită menționat la alineatul (1), după ce a fost informat cu privire la consecințele juridice de autoritățile din statul în care copilul își avea reședința obișnuită anterioară, a acceptat competența autorităților din statul membru în care copilul are noua sa reședință obișnuită prin participarea, în pofida faptului că a fost informat cu privire la consecințele juridice, la o procedură în fața acestor autorități fără a le contesta competența.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 9 – paragraful 1 – litera b – punctul i
(i)  în termen de un an de când cel căruia i s-a încredințat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de locul în care se afla copilul, nu s-a depus nicio cerere de înapoiere la autoritățile competente ale statului membru în care copilul a fost deplasat sau reținut;
(i)  în termen de un an de când cel căruia i s-a încredințat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de locul în care se afla copilul și cu toate că a fost informat de autorități cu privire la cerința legală de a depune o cerere de înapoiere, nu s-a depus nicio astfel de cerere de înapoiere la autoritățile competente ale statului membru în care copilul a fost deplasat sau reținut;
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 5 – paragraful 1 a (nou)
Judecătorii desemnați sunt judecători specializați în dreptul familiei, în exercițiu, cu experiență în special în aspecte care prezintă o dimensiune jurisdicțională transfrontalieră.
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1 – paragraful 1
În caz de urgență, autoritățile dintr-un stat membru în care se află copilul sau bunurile sale au competența de a lua măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, cu privire la copilul sau bunurile respective.
În caz de urgență, autoritățile dintr-un stat membru în care se află copilul sau bunurile sale au competența de a lua măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, cu privire la copilul sau bunurile respective. Astfel de măsuri nu ar trebui să întârzie în mod nejustificat procedurile și hotărârile finale privind drepturile de custodie și de vizită.
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1 – paragraful 2
În măsura în care protejarea interesului superior al copilului impune acest lucru, autoritatea care a luat măsurile asigurătorii informează autoritatea din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond, fie în mod direct, fie prin autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului 60.
În măsura în care protejarea interesului superior al copilului impune acest lucru, autoritatea care a luat măsurile asigurătorii informează autoritatea din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond, fie în mod direct, fie prin autoritatea centrală desemnată în temeiul articolului 60. Autoritatea menționată garantează faptul că ambii părinți implicați în procedură sunt tratați în mod egal și că aceștia sunt informați referitor la toate măsurile relevante, fără întârziere și în mod detaliat, într-o limbă pe care o stăpânesc.
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2
2.   Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte de îndată ce autoritatea din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.
(2)   Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte de îndată ce autoritatea din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare și din momentul în care aceasta notifică măsurile respective autorității statului membru în care au fost luate măsurile provizorii.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 19 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  În cazurile menționate la alineatele (1) și (2), la cererea unei autorități sesizate cu litigiul, orice altă autoritate care a fost sesizată informează fără întârziere instanța solicitantă cu privire la data la care a fost sesizată, în conformitate cu articolul 15.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 20
Articolul 20
Articolul 20
Dreptul copilului de a-și exprima părerea
Dreptul copilului de a-și exprima părerea
Atunci când își exercită competența în temeiul secțiunii 2 din prezentul capitol, autoritățile din statele membre se asigură că unui copil care este capabil de a-și forma o părere proprie i se oferă posibilitatea reală și efectivă de a-și exprima liber respectiva părere în cursul procedurii.
Atunci când își exercită competența în temeiul secțiunii 2 din prezentul capitol, autoritățile din statele membre se asigură că unui copil care este capabil de a-și forma o părere proprie i se oferă posibilitatea reală și efectivă de a-și exprima liber respectiva părere în cursul procedurii, în conformitate cu dreptul procedural național, cu articolul 24 alineatul (1) din Cartă, cu articolul 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului, precum și cu Recomandarea Consiliului Europei adresată statelor membre cu privire la participarea copiilor și a tinerilor în vârstă de până la 18 ani. În hotărâre, autoritățile își argumentează observațiile în acest sens.
Ascultarea unui copil care își exercită dreptul de a-și exprima opinia este realizată de un judecător sau de către un expert special instruit în conformitate cu dispozițiile naționale, fără a supune copilul niciunei presiuni, în special din partea părinților, într-un mediu adaptat copilului și corespunzător vârstei acestuia în ceea ce privește limbajul și conținutul, și oferă toate garanțiile, astfel încât integritatea emoțională și interesul superior al copilului să fie protejate.
Ascultarea copilului nu se realizează în prezența părților la procedură sau a reprezentanților lor legali, dar se înregistrează și se adaugă la documentație, astfel încât părțile și reprezentanții lor legali să poată avea posibilitatea de a vedea înregistrarea ascultării.
Autoritatea acordă importanța cuvenită părerii copilului în funcție de vârsta și maturitatea acestuia și își consemnează considerațiile în hotărâre.
Autoritatea acordă importanța cuvenită părerii copilului în funcție de vârsta și maturitatea acestuia, ținând seama de interesul superior al copilului, și își consemnează considerațiile în hotărâre.
_______________
1a CM/Rec(2012)2 din 28 martie 2012.
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 23 – alineatul 2
2.   Instanța judecătorească determină, cât de repede posibil în cadrul procedurii, dacă părțile doresc să recurgă la mediere pentru a ajunge, în interesul superior al copilului, la o soluție de comun acord, dacă acest demers nu întârzie procedura în mod nejustificat.
(2)   Instanța judecătorească determină, cât de repede posibil în cadrul procedurii, dacă părțile doresc să recurgă la mediere pentru a ajunge, în interesul superior al copilului, la o soluție de comun acord, dacă acest demers nu întârzie procedura în mod nejustificat. În acest caz, instanța judecătorească solicită părților să recurgă la mediere.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 25 – alineatul 3
3.   Instanța judecătorească poate declara hotărârea prin care se dispune înapoierea copilului ca fiind o hotărâre executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac, chiar dacă dreptul intern nu prevede acest caracter executoriu cu titlu provizoriu.
(3)   Instanța judecătorească poate declara hotărârea prin care se dispune înapoierea copilului ca fiind o hotărâre executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac, chiar dacă dreptul intern nu prevede acest caracter executoriu cu titlu provizoriu, ținând seama de interesul superior al copilului.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 25 – alineatul 5 a (nou)
(5a)  Atunci când dispune înapoierea copilului, autoritatea judiciară respectivă notifică această hotărâre și data la la care aceasta produce efecte autorității centrale din statul membru al reședinței obișnuite a copilului înainte de a fi fost deplasat ilicit.
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 32 – alineatul 4
4.   În cazul în care hotărârea nu s-a executat în termen de șase săptămâni din momentul în care s-a inițiat procedura de executare, instanța judecătorească din statul membru de executare informează autoritatea centrală solicitantă din statul membru de origine sau solicitantul, în cazul în care procedura a fost inițiată fără sprijinul autorității centrale, cu privire la acest fapt și la motivele neexecutării.
(4)   În cazul în care hotărârea nu s-a executat în termen de șase săptămâni din momentul în care s-a inițiat procedura de executare, instanța judecătorească din statul membru de executare informează în mod corespunzător autoritatea centrală solicitantă din statul membru de origine sau solicitantul, în cazul în care procedura a fost inițiată fără sprijinul autorității centrale, cu privire la acest fapt și la motivele neexecutării, și îi comunică termenul estimat pentru executare.
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 37 – paragraful 1 – litera a
(a)  în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta sau
(a)  în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta, fără ca acest refuz să conducă la orice formă de discriminare interzisă în temeiul articolului 21 din Cartă; sau
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 38 – alineatul 1 – partea introductivă
1.   La cererea oricărei părți interesate, recunoașterea unei hotărâri  pronunțate în materia autorității părintești se refuză  :
(1)   La cererea oricărei părți interesate, o hotărâre pronunțată în materia autorității părintești nu este recunoscută:
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 38 – alineatul 1 – litera b
(b)  în cazul în care actul de instituire a procedurii sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat, astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc sau
(b)  în cazul în care hotărârea nu a fost notificată sau comunicată în timp util persoanei care nu s-a prezentat, astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc; sau
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 58 – paragraful 1
Solicitantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în tot sau în parte de asistență judiciară sau de o scutire de taxe și de cheltuieli beneficiază, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 27 alineatul (3), și la articolele 32, 39, și 42 , de cea mai favorabilă asistență sau de cea mai mare scutire prevăzută de dreptul statului membru de executare.
Solicitantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în tot sau în parte de asistență judiciară, asistență pentru recurgerea la mediere sau de o scutire de taxe și de cheltuieli beneficiază, în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 27 alineatul (3) și la articolele 32, 39, și 42, de cea mai favorabilă asistență sau de cea mai mare scutire prevăzută de dreptul statului membru de executare.
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 63 – alineatul 1 – litera a
(a)  furnizarea de sprijin, la cererea autorității centrale dintr-un alt stat membru, pentru a determina locul în care se află un copil, atunci când este posibil ca acesta să fie prezent pe teritoriul statului membru solicitat și când determinarea locului în care acesta se află este necesară pentru soluționarea unei cereri în temeiul prezentului regulament.
(a)  furnizarea de sprijin, la cererea autorității centrale dintr-un alt stat membru, pentru a determina locul în care se află un copil, atunci când este posibil ca acesta să fie prezent pe teritoriul statului membru solicitat și când determinarea locului în care acesta se află este necesară pentru aplicarea prezentului regulament;
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 63 – alineatul 1 – litera d
(d)  facilitarea comunicărilor între autorități, în special pentru aplicarea articolului 14, a articolului 25 alineatul (1) litera (a), a articolului 26 alineatul (2) și a articolului 26 alineatul (4) al doilea paragraf;
(d)  facilitarea comunicărilor între autoritățile judiciare, în special pentru aplicarea articolelor 14 și 19, a articolului 25 alineatul (1) litera (a), a articolului 26 alineatul (2) și a articolului 26 alineatul (4) al doilea paragraf;
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 63 – alineatul 1 – litera e a (nouă)
(ea)   informarea titularilor autorității părintești cu privire la ajutorul și asistența judiciară, cum ar fi asistența oferită de avocații cu specializare bilingvă, pentru a se evita cazurile în care titularii autorității părintești își dau consimțământul fără a înțelege importanța acestuia;
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 63 – alineatul 1 – litera g
(g)  garantarea completării în termen de șase săptămâni, atunci când inițiază o procedură sau facilitează inițierea unei proceduri cu scopul înapoierii unui copil în temeiul Convenției de la Haga din 1980, a dosarului pregătit în vederea acestei proceduri.
(g)  garantarea completării și a depunerii la instanța judecătorească sau la o altă autoritate competentă în termen de șase săptămâni, atunci când inițiază o procedură sau facilitează inițierea unei proceduri cu scopul înapoierii unui copil în temeiul Convenției de la Haga din 1980, a dosarului pregătit în vederea acestei proceduri.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 1 – partea introductivă
1.   La cererea motivată a autorității centrale sau a unei autorități dintr-un stat membru cu care copilul are legături strânse, autoritatea centrală a statului membru în care copilul își are reședința obișnuită și în care acesta se află poate, direct sau prin intermediul autorităților sau al altor organisme:
(1)   La cererea motivată a autorității centrale sau a unei autorități dintr-un stat membru cu care copilul are legături strânse, autoritatea centrală a statului membru în care copilul își are reședința obișnuită și în care acesta se află, direct sau prin intermediul autorităților sau al altor organisme:
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 2
2.   În cazul în care se are în vedere o hotărâre în materia autorității părintești, o autoritate dintr-un stat membru poate solicita, în cazul în care situația copilului impune acest lucru, oricărei alte autorități dintr-un alt stat membru care deține informații relevante pentru protecția copilului să îi comunice aceste informații.
(2)   În cazul în care se are în vedere o hotărâre în materia autorității părintești, o autoritate dintr-un stat membru solicită, în cazul în care situația copilului impune acest lucru, oricărei alte autorități dintr-un alt stat membru care deține informații relevante pentru protecția copilului să îi comunice aceste informații.
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 2 a (nou)
(2а)  În cazul în care se examinează chestiuni în materie de autoritate părintească, autoritatea centrală din statul membru în care copilul își are reședința obișnuită informează, fără întârziere, autoritatea centrală a statului membru al cărui resortisant este copilul sau unul dintre părinți, cu privire la existența unor proceduri.
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 3
3.   O autoritate dintr-un stat membru poate solicita sprijinul autorităților dintr-un alt stat membru în vederea punerii în aplicare a hotărârilor în materia autorității părintești pronunțate în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește asigurarea exercitării efective a dreptului de vizită, precum și a dreptului de a menține legături directe și regulate cu copilul.
(3)   O autoritate dintr-un stat membru solicită sprijinul autorităților dintr-un alt stat membru în vederea punerii în aplicare a hotărârilor în materia autorității părintești pronunțate în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește asigurarea exercitării efective a dreptului de vizită, precum și a dreptului de a menține legături directe și regulate cu copilul.
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 5
5.   La cererea unei persoane care își are reședința într-un stat membru în care copilul nu își are reședința obișnuită și care dorește să obțină sau să mențină dreptul de a vizita copilul sau la cererea unei autorități centrale dintr-un alt stat membru, autoritățile din acel stat membru strâng informații sau probe și pot ajunge la o concluzie cu privire la măsura în care persoana respectivă întrunește condițiile necesare pentru a-și exercita dreptul de vizită și la condițiile în care ar trebui exercitat acest drept.
(5)   La cererea unuia dintre părinți sau a unui membru al familiei care își are reședința într-un stat membru în care copilul nu își are reședința obișnuită și care dorește să obțină sau să mențină dreptul de a vizita copilul sau la cererea unei autorități centrale dintr-un alt stat membru, autoritățile din acel stat membru strâng informații sau probe și pot ajunge la o concluzie cu privire la măsura în care persoanele respective întrunesc condițiile necesare pentru a-și exercita dreptul de vizită și la condițiile în care ar trebui exercitat acest drept.
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 64 – alineatul 5 a (nou)
(5a)  O autoritate a unui stat membru poate cere autorității centrale din alt stat membru să-i comunice informații cu privire la legislația națională a statului membru respectiv în privința aspectelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care sunt relevante pentru examinarea unei cauze în temeiul prezentului regulament. Autoritatea din statul membru solicitat trebuie să răspundă în cel mai scurt timp.
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 65 – alineatul 1
1.   În cazul în care autoritatea competentă în temeiul prezentului regulament preconizează plasarea copilului într-un centru de plasament sau într-o familie substitutivă dintr-un alt stat membru, aceasta obține în prealabil aprobarea autorității competente din celălalt stat membru . În acest scop, autoritatea competentă transmite, prin intermediul autorității centrale din propriul stat membru, autorității centrale din statul membru în care urmează să fie plasat copilul o cerere de aprobare care include un raport privind copilul, împreună cu motivele plasării sau ale îngrijirii propuse.
(1)   În cazul în care autoritatea competentă în temeiul prezentului regulament ia în considerare plasarea copilului în îngrijirea unor membri ai familiei, în familii substitutive sau într-un centru de plasament sigur dintr-un alt stat membru, aceasta obține în prealabil aprobarea autorității competente din celălalt stat membru. În acest scop, autoritatea competentă transmite, prin intermediul autorității centrale din propriul stat membru, autorității centrale din statul membru în care urmează să fie plasat copilul o cerere de aprobare care include un raport privind copilul, împreună cu motivele plasării sau ale îngrijirii propuse. Statele membre garantează părinților și membrilor familiei dreptul la vizită periodică, indiferent de reședința acestora, cu excepția cazului în care acest lucru ar pune în pericol binele copilului.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 65 – alineatul 4 – paragraful 1 a (nou)
Dacă autoritatea competentă intenționează să trimită asistenți sociali într-un alt stat membru pentru a stabili dacă o plasare în acel loc este adecvată pentru bunăstarea copilului, aceasta informează statul membru respectiv în acest sens.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 66 – alineatul 4
4.   Fiecare autoritate centrală își suportă propriile cheltuieli.
(4)   Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel între statul membru solicitant și statul membru solicitat, fiecare autoritate centrală își suportă propriile cheltuieli.
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 79 – paragraful 1
Până la [10 ani de la data aplicării] , Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind evaluarea ex post a prezentului regulament , bazat pe informațiile furnizate de statele membre . Raportul este însoțit, după caz, de o propunere legislativă .
Până la [cinci ani de la data aplicării] , Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind evaluarea ex post a prezentului regulament, bazat pe informațiile furnizate de statele membre. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere legislativă.
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 79 – paragraful 2 – litera aa (nouă)
(aa)  numărul cauzelor și al hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor de mediere care vizează autoritatea părintească;

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Punerea în aplicare în statele membre a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
PDF 481kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la punerea în aplicare în statele membre a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (2017/2039(INI))
P8_TA(2018)0018A8-0406/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/779 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2013, în ceea ce privește acordarea unei sume de prefinanțare inițială suplimentară către programele operaționale sprijinite de Inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”(2),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016, intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE) nr. 3/2015 din martie 2015 intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”,

–  având în vedere Raportul special al CCE nr. 5/2017 din martie 2017 intitulat: „O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la controlul cheltuielilor și monitorizarea raportului cost-eficacitate al Garanției pentru tineret a UE(4),

–  având în vedere analiza aprofundată din 3 februarie 2016 a departamentului său tematic pentru afaceri bugetare intitulată „Evaluarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 10 iunie 2016 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții de competențe (COM(2016)0382),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012 referitoare la inițiativa privind oportunitățile pentru tineri(5),

–   având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii,

–  având în vedere Carta socială europeană, protocolul adițional la aceasta și versiunea sa revizuită, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2030 (ODD), în special ODD 8 „Promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile, a ocupării forței de muncă depline și productive, precum și a muncii decente pentru toți”, care au fost adoptate de ONU în 2015 și care se aplică întregii lumi, inclusiv UE,

–  având în vedere raportul din 22 iunie 2015 redactat de Jean-Claude Juncker, în strânsă cooperare cu Donald Tusk, Jeroen Dijsselbloem, Mario Draghi și Martin Schulz, privind finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”), documentele de reflecție ale Comisia din 26 aprilie 2017 privind dimensiunea socială a Europei și din 31 mai 2017 privind aprofundarea Uniunii monetare europene, și Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 privind viitorul Europei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 privind instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale (COM(2017)0250) și Recomandarea (UE) 2017/761 a Comisiei din 26 aprilie 2017 privind Pilonul european al drepturilor sociale(6),

–  având în vedere activitatea și cercetarea realizate de Eurofound, Cedefop, Organizația Internațională a Muncii (OIM), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) și Institutul European al Sindicatelor, Confederația întreprinderilor europene (BUSINESSEUROPE), Uniunea Europeană a Artizanatului și a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME), Centrul European al Angajatorilor și Întreprinderilor care oferă Servicii Publice, Eurocities și Forumul European de Tineret,

–  având în vedere discursul președintelui Juncker privind starea Uniunii din 13 septembrie 2017, Foaia de parcurs pentru o Uniune mai unită, mai puternică și mai democratică (proiectul de program de lucru al Comisiei până la sfârșitul lui 2018) și scrisoarea de intenție adresată de Comisie președintelui Antonio Tajani și prim-ministrului estonian, Jüri Ratas, din 13 septembrie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0406/2017),

A.  întrucât criza economică și financiară au făcut ca rata șomajului în rândul tinerilor să atingă un nivel record, ajungând de la 15 %, în 2008, la 24 %, la începutul lui 2013, această rată medie mascând diferențe enorme între diferitele state membre și regiuni; întrucât ratele șomajul în rândul tinerilor în 2013 au fost de aproximativ 10 % în Germania, Austria și Țările de Jos dar au atins un nivel record de 40 % în Italia, Spania, Croația și Grecia sau au depășit cu mult acest procentaj;

B.  întrucât măsurile care au vizat reducerea cheltuielilor publice au avut un impact negativ direct, în special asupra tineretului, din cauza reducerilor de fonduri efectuate în domeniul educației, al formării, al creării de locuri de muncă și al serviciilor de asistență;

C.  întrucât politicile care afectează tinerii au fost elaborate fără implicarea tinerilor respectivi și a reprezentanților acestora;

D.  întrucât perioadele îndelungate de șomaj riscă să îi marginalizeze și să îi excludă pe tineri din societate, să îi facă să se simtă izolați și pot lasă „sechele”, ceea ce înseamnă că există mai multe șanse ca aceștia să se afle din nou în șomaj și să se confrunte cu salarii inferioare și perspective de carieră mai puțin bune pe tot parcursul vieții lor active; întrucât ținerea la distanță a tinerilor reprezintă o pierdere a investițiilor publice și private, care duce la generalizarea nesiguranței locului de muncă și la erodarea competențelor, având în vedere că este însoțită implicit de neutilizarea și vulnerabilizarea potențialului uman;

E.  întrucât, în 2012, unul din trei lucrători europeni era fie supracalificat, fie subcalificat pentru locul de muncă(7); întrucât, în general, tinerii angajați sunt mai susceptibili de a ocupa locuri de muncă sub nivelul calificării lor formale, fiind, totodată, și mai predispuși în raport cu lucrătorii mai în vârstă să aibă locuri de muncă mai puțin corelate cu competențele lor;

F.  întrucât lucrătorii tineri prezintă un risc mai ridicat de a ocupa un loc de muncă precar; întrucât șansele de a ocupa un loc de muncă cu dezavantaje multiple sunt de două ori mai mari pentru lucrătorii cu vârsta sub 25 de ani decât pentru lucrătorii cu vârsta de 50 de ani sau mai mult(8);

G.  întrucât tranziția cu succes de la școală la muncă și de la inactivitate la muncă și un prim loc de muncă adevărat emancipează și motivează tinerii, ajutându-i să își dezvolte competențele personale și profesionale pentru a putea deveni cetățeni independenți, a avea încredere în ei și a-și demara cu succes cariera;

H.  întrucât, după ce a atins un nivel record de 24 % în 2013, rata șomajului în rândul tinerilor în UE-28 a scăzut în mod constant, ajungând sub pragul de 17 % în 2017; întrucât nivelul șomajului în rândul tinerilor rămâne ridicat, în doar câteva state membre (Austria, Republica Cehă, Țările de Jos, Malta, Ungaria și Germania) înregistrându-se o rată a șomajului în rândul tinerilor de sub 11 %, și întrucât există mari discrepanțe între statele membre;

I.  întrucât o analiză a defalcării pe sexe a muncii cu normă întreagă și cu fracțiune de normă în Europa arată că disparitatea de gen a persistat în perioada cuprinsă între 2007 și 2017, în care bărbații continuă să reprezinte aproximativ 60 % dintre angajații cu normă întreagă cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani și aproximativ 40 % dintre angajații cu fracțiune de normă din aceeași grupă de vârstă;

J.  întrucât, potrivit datelor statistice, din păcate, rata șomajului în rândul tinerilor este, în general, aproximativ de două ori mai mare decât rata generală medie a șomajului, atât în perioadele de creștere economică, cât și în timpul recesiunilor;

Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și Garanția pentru tineret

K.  întrucât, la 22 aprilie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare prin care a instituit Garanția pentru tineret (YG), prin care statele membre se angajează să pună la dispoziția tinerilor o ofertă de angajare de calitate, formare continuă, o ucenicie sau un stagiu în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la ieșirea din sistemul de învățământ formal;

L.  întrucât, având în vedere că eforturile a numeroase state membre în lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor, nu au fost încununate de succes prin aplicarea regulamentelor și posibilităților disponibile până acum , acestea ar trebui să pună un accent mai mare pe utilizarea eficace a fondurilor și a instrumentelor disponibile în cadrul Fondului social european (FSE);

M.  întrucât, în februarie 2013, Consiliul a aprobat crearea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), ca principal instrument bugetar al Uniunii – legat de FSE – care are scopul de a ajuta regiunile din statele membre care se confruntă cu rate deosebit de ridicate ale șomajului în rândul tinerilor, în special prin introducerea unor sisteme de garanție pentru tineret;

N.  întrucât YG este un angajament asumat la nivelul întregii Uniuni, în timp ce YEI vizează statele membre și regiunile în care rata șomajului în rândul tinerilor este de peste 25 %, cu un total de 20 de state membre care îndeplinesc integral sau parțial condițiile pentru a putea beneficia de aceasta;

O.  întrucât s-a încercat o mobilizare rapidă a fondurilor printr-o concentrare la începutul perioadei, pentru 2014 și 2015, a bugetului Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru maximizarea impactului măsurilor finanțate prin YEI; întrucât, din cauza întârzierilor în punerea în aplicare la nivel național și regional, concentrarea eforturilor la începutul perioadei s-a dovedit, în sine, a fi o măsură insuficientă; întrucât, în 2015, rata de prefinanțare a fost ridicată în mod condiționat de la 1 % la 30 % și majoritatea statelor membre eligibile au aplicat această măsură cu succes;

P.  întrucât una dintre principalele ambiții ale YEI și ale YG este de a-i ajuta pe tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), care sunt expuși celui mai ridicat risc de excluziune, ținând cont în același timp de faptul că termenul „NEET” acoperă diverse subgrupuri de tineri cu diverse nevoi;

Q.  întrucât scopul YG este de a permite integrarea sustenabilă a NEET pe piața muncii, propunând o formulă personalizată, care să conducă la o ofertă de calitate și să crească capacitatea de inserție profesională a tinerilor, sprijinind tinerii, în același timp, într-un context mai larg, în tranziția de la școală la muncă și în soluționarea problemei necorelării competențelor pe piața muncii; întrucât statele membre trebuie să elaboreze strategii de comunicare corespunzătoare în acest sens;

R.  întrucât, în 2015, OIM a estimat costul punerii în aplicare a YG în toate statele membre ale UE-28 la 45 miliarde EUR; întrucât YEI a beneficiat, pentru perioada de programare 2014-2020, de un buget modest de 6,4 miliarde EUR, scopul fiind acela de a completa finanțarea la nivel național, și nu de a o înlocui;

S.  întrucât Comisia a propus majorarea cu 1 miliard EUR a bugetului YEI, care să corespundă unor angajamente FSE cu valoare identică, în cadrul revizuirii cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2017-2020; întrucât, ca urmare a unui acord între Parlament și Consiliu, cifra a crescut la 1,2 miliarde EUR; întrucât, la 5 septembrie 2017, Parlamentul a adoptat proiectul de buget rectificativ nr. 3/2017 pentru a prevedea 500 milioane EUR suplimentare pentru YEI în 2017, sumă finanțată din marja globală pentru angajamente, exprimându-și, de asemenea, regretul față de întârzierea din procedura bugetară pentru anul 2017 cauzată de blocarea și aprobarea cu întârziere de către Consiliu a revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual;

T.  întrucât, în primul său Raport special privind YG, CCE a împărtășit preocupările sale în ceea ce privește adecvarea finanțării inițiativei (atât la nivel european, cât și național), definirea unei „oferte de calitate”, lipsa unei strategii cu etape și obiective clare și monitorizarea și raportarea rezultatelor; întrucât CCE a atras, de asemenea, atenția asupra eșecului înregistrat în aplicarea strategiei de parteneriat, prevăzută în Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013, în dezvoltarea YG;

U.  întrucât sunt necesare mecanisme cu adevărat eficace pentru discutarea și soluționarea dificultăților întâmpinate la punerea în aplicare a schemelor YG și un angajament ferm al statelor membre de a pune în aplicare pe deplin YG, ținând seama în special de condițiile locale și stimulând îmbunătățirea competențelor, prin punerea în aplicare a unor structuri de evaluare adecvate și flexibile;

V.  întrucât Raportul special al CCE privind YG a identificat câteva criterii comune pentru ceea ce constituie o „ofertă de calitate”, Slovacia conferind definiției acesteia caracter juridic obligatoriu, ele cuprinzând dispoziții privind timpul minim de lucru și sustenabilitatea ocupării forței de muncă după încetarea sprijinului YEI, luând în considerare starea de sănătate a beneficiarului;

W.  întrucât, în cel de-al doilea Raport special al său privind YEI și YG publicat recent și elaborat pe baza unui eșantion de șapte state membre, CCE a împărtășit preocupările sale legate de dificultățile întâmpinate pentru a avea acces la date complete și de progresele limitate înregistrate în punerea în aplicare a YG, ale cărei rezultate nu se ridică la nivelul așteptărilor; întrucât YEI și YG reprezintă în continuare unele dintre cele mai inovatoare și ambițioase răspunsuri politice la problema șomajului în rândul tinerilor, în urma crizei economice, și ar trebui, prin urmare, să beneficieze de un sprijin financiar și politic continuu din partea instituțiilor europene, naționale și regionale în vederea punerii lor în aplicare în anii următori;

X.  întrucât raportul cost-eficacitate al YEI și scopul final al YG de a ajuta tinerii să obțină locuri de muncă sustenabile pot fi atinse doar dacă operațiunile sunt monitorizate în mod corespunzător, pe baza unor date fiabile și comparabile, dacă programele sunt axate pe rezultate și dacă se fac ajustări în cazurile în care se detectează măsuri ineficace și costisitoare;

Y.  întrucât statele membre trebuie să depună eforturi mai mari pentru a-i sprijini și a-i sensibiliza pe tinerii cei mai îndepărtați și complet izolați de piața forței de muncă, cum ar fi tinerii cu dizabilități;

Z.  întrucât YEI și YG unt menite să joace un rol central în respectarea principiilor-cheie ale pilonului european al drepturilor sociale;

AA.  întrucât, în discursul său din 2017 privind starea Uniunii, președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, nu a făcut nicio referire la situația șomajului în rândul tinerilor în Europa, care rămâne alarmantă; întrucât în scrisoarea de intenție care însoțește discursul din 2017 privind starea Uniunii, se recunoaște contribuția YG la crearea de locuri de muncă în UE; întrucât combaterea șomajului și, în special, a șomajului în rândul tinerilor, ar trebui să rămână o prioritate pentru acțiunea la nivelul UE;

AB.  întrucât au fost semnalate întârzieri la plata către tineri a ajutoarelor prevăzute în virtutea măsurilor finanțate de YEI, aceste întârzieri fiind cauzate adesea de înființarea târzie a autorităților de management sau de capacitatea administrativă insuficientă a autorităților naționale sau regionale;

AC.  întrucât măsurile adoptate în cadrul YEI și YG, cum ar fi stagiile de practică și stagiile de formare, ar trebui să faciliteze tranziția către piața forței de muncă și nu ar trebui să înlocuiască niciodată contractele de muncă obișnuite;

AD.  întrucât, în cazul tinerelor femei din zonele rurale, formele de muncă ilegale sau neînregistrarea lor ca șomere face ca datele statistice să fie imprecise și creează disparități în materie de pensii; întrucât această practică are o influență negativă asupra întregii societăți și, în special, asupra bunăstării femeilor, asupra altor forme de asigurări sociale și a evoluției în carieră sau a oportunităților viitoare de angajare;

AE.  întrucât 16 milioane de tineri din categoria NEET s-au înscris în programele YG și întrucât YEI a oferit sprijin direct pentru mai mult de 1,6 milioane de tineri în UE;

AF.  întrucât, în cadrul YEI, statele membre au adoptat peste 132 de măsuri în domeniul pieței muncii destinate tinerilor;

AG.  întrucât 75 % din totalul bugetului YEI a fost angajat, iar 19 % a fost deja investit de către statele membre, ceea ce face ca YEI să aibă rata de execuție bugetară cea mai mare dintre fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI);

AH.  întrucât, din mai multe rapoarte privind punerea în aplicare a YEI, reiese că, în pofida preocupărilor privind adecvarea finanțării și a estimărilor privind investițiile totale necesare, resursele disponibile sunt canalizate cu succes pentru a răspunde nevoilor regionale, vizând regiuni și grupuri de beneficiari specifice;

AI.  întrucât, de la introducerea strategiei europene privind ocuparea forței de muncă, în 1997, Comisia a sprijinit o serie de măsuri destinate să îmbunătățească perspectivele tinerilor în materie de ocupare a unui loc de muncă și educație(9); întrucât, în urma crizei, eforturile UE s-au concentrat îndeosebi asupra YG și YEI;

AJ.  întrucât YG este finanțată de FSE, de bugetele naționale și de YEI, în timp ce YEI poate finanța furnizarea directă de locuri de muncă, ucenicii, stagii sau educație continuă pentru grupul-țintă al YEI în regiunile eligibile; întrucât intervenția YEI nu are o durată prestabilită, în timp ce YG impune să se propună o ofertă în termen de patru luni;

AK.  întrucât YG a dus la realizarea unor reforme structurale în statele membre, menite să promoveze, în special, alinierea modelelor lor de educație și formare la piața muncii pentru a atinge obiectivele YG;

AL.  întrucât factorii externi, precum situația economică sau modelul de producție specific fiecărei regiuni, influențează perspectivele de atingere a obiectivelor stabilite în YG;

Introducere

1.  consideră că YG trebuie să fie un prim pas către nevoile tinerilor în materie de ocupare a forței de muncă; reamintește că angajatorii au obligația de a se implica în procesul de oferire de programe de formare profesională accesibile, locuri de muncă la nivel de începător și stagii de practică de calitate pentru tineri;

2.  subliniază că aspectul calitativ al muncii decente pentru tineri nu trebuie să fie compromis niciodată; subliniază că standardele fundamentale de muncă și alte standarde legate de calitatea muncii, cum ar fi timpul de lucru, salariul minim, securitatea socială și securitatea și sănătatea în muncă, trebuie să reprezinte considerente esențiale în cadrul eforturilor depuse;

3.  ia act de divergențele semnificative în materie de performanțe economice în UE-28, fie că este vorba de creșterea economică, fie de creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, ceea ce impune o reacție politică decisivă; recunoaște că anumite state membre au rămas în urmă în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor structurale necesare; ia act de faptul că politicile economice sănătoase, precum și politicile de ocupare a forței de muncă și de investiții, care țin în definitiv de competența statelor membre, sunt cele care creează locuri de muncă; își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul pe termen lung asupra dezvoltării economice a regiunilor care se confruntă cu un exod al creierelor în cazul persoanelor cu studii superioare;

4.  reamintește că, potrivit normelor de punere în aplicare a YEI, statele membre trebuie să aleagă între diferite modalități de implementare (un program exclusiv, axe prioritare în cadrul unui program operațional existent sau un program care face parte din mai multe axe prioritare); subliniază că, având în vedere diferitele opțiuni de punere în aplicare și pe baza rezultatelor obținute, este necesar un schimb de bune practici pentru a ține seama de acestea în viitoarele etape ale programului;

5.  ia act cu îngrijorare de faptul că Raportul special al CCE nr. 5/2017 subliniază că există riscul ca finanțarea UE să înlocuiască pur și simplu finanțarea națională, mai degrabă decât să creeze valoare adăugată; reamintește că, conform principiului adiționalității fondurilor, YEI urmărește să completeze finanțarea națională și nu să înlocuiască finanțarea și politicile proprii ale statelor membre destinate să combată șomajul în rândul tinerilor; subliniază că bugetul YEI nu poate oferi tuturor tinerilor o ofertă de angajare de calitate, educație continuă, o ucenicie sau un stagiu în termen de patru luni de la pierderea locului de muncă sau de la ieșirea din sistemul de învățământ formal și nu a fost conceput în acest scop;

6.  subliniază că este necesar ca YEI să favorizeze, în special, reformele politice, precum și o mai bună coordonare în domeniile ocupării forței de muncă și educației, mai ales în statele membre în care se înregistrează rate ridicate ale șomajului în rândul tinerilor, pentru a se asigura că aceste state membre introduc strategii integrate, globale și pe termen lung de luptă împotriva șomajului în rândul tinerilor, care să vizeze creșterea capacității lor de ocupare a forței de muncă, să le ofere perspective mai bune și să le permită să găsească un loc de muncă sustenabil, mai degrabă decât să mențină o serie de politici (existente) fragmentate; consideră că YEI și YG sunt instrumente puternice de combatere a excluziunii sociale a grupurilor de tineri celor mai marginalizate; consideră că este important să se depună eforturi în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 în domeniul ocupării forței de muncă, al abandonului școlar și al excluziunii sociale;

7.  reamintește că, în urma Recomandării Consiliului referitoare la instituirea unei Garanții pentru tineret, s-au stabilit șase orientări care să stea la baza sistemelor de garanție pentru tineret: crearea de abordări bazate pe parteneriate, intervenție și activare rapidă, măsuri de sprijin care să permită integrarea pe piața muncii, utilizarea fondurilor Uniunii, evaluarea și îmbunătățirea continuă a sistemului și punerea lui rapidă în aplicare; subliniază că, potrivit rapoartelor de evaluare, foarte puține state membre au furnizat date cu privire la aceste aspecte și evaluări complete ale acestora;

8.  subliniază că ar trebui să se investească mai mult atât în mobilitatea internă, cât și în mobilitatea transfrontalieră, pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor și pentru a trata problema necorelării competențelor; solicită ca oferta de muncă și competențele să fie mai bine aliniate la cerere prin facilitarea mobilității între regiuni (inclusiv între regiunile transfrontaliere); recunoaște că statele membre trebuie să acorde o atenție specială stabilirii unei mai bune legături între sistemele de educație și piețele muncii în regiunile transfrontaliere, de exemplu promovând educația în limbile țărilor învecinate;

9.  reamintește că rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor este determinată de: consecințele crizei economice globale asupra piețelor forței de muncă, abandonul școlar timpuriu fără calificări suficiente, lipsa de competențe relevante și de experiență profesională, răspândirea tot mai mare a formelor de muncă precare pe termen scurt urmate de perioade de șomaj, oportunități de formare limitate și insuficiența sau inadecvarea programelor active pe piața forței de muncă;

10.  consideră că monitorizarea YEI trebuie să se bazeze pe date credibile; consideră că datele obținute în urma monitorizării și rezultatele disponibile în prezent nu sunt suficiente pentru a realiza o evaluare globală a punerii în aplicare și a rezultatelor YEI, ca principal instrument al Uniunii de finanțare a garanțiilor pentru tineret, în special ca urmare a întârzierilor inițiale în instituirea programelor operaționale de către statele membre și din cauza faptului că acestea se află încă în etape relativ timpurii ale punerii în aplicare; insistă asupra necesității de a considera în continuare ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ca una dintre prioritățile de acțiune ale UE; este preocupat totuși de concluziile raportului recent al CCE privind impactul YEI și YG, ca politici ale Uniunii care vizează abordarea problemei șomajului în rândul tinerilor, ținând seama, în același timp, de domeniul său de aplicare teritorial și temporal limitat;

11.  consideră că, pentru a fi cu adevărat eficace, o strategie pentru relansarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor ar trebui să prevadă organizarea de mese rotunde la care să participe părțile interesate, să țină seama de contextul teritorial în care trebuie pusă în aplicare și să ofere cursuri de pregătire specifice care să răspundă nevoilor întreprinderilor, armonizându-le, în același timp, cu aspirațiile și competențele tinerilor; subliniază că aceeași strategie ar trebui să asigure o formare profesională de calitate și transparență totală în ceea ce privește atribuirea fondurilor către agențiile de formare, inclusiv printr-o monitorizare atentă a utilizării acestora;

12.  regretă că statele membre au ales să își asume angajamente numai prin intermediul recomandărilor Consiliului care reprezintă un instrument fără caracter obligatoriu; subliniază că scopul YG este departe de a fi atins în multe state membre;

Sensibilizarea tinerilor celor mai excluși

13.  ia act de riscul ca tinerii cu dizabilități să nu intre nici în domeniul de aplicare al YEI, nici al YG; invită Comisia și statele membre să își adapteze programele operaționale pentru a se asigura că măsurile adoptate în cadrul YEI și al YG sunt accesibile cu adevărat tuturor persoanelor cu dizabilități, garantând accesul egal al tinerilor cu dizabilități și răspunzând nevoilor individuale ale acestora;

14.  subliniază că, pentru a ajunge la NEET, care formează un grup eterogen cu nevoi și competențe diverse, sunt necesare eforturi importante și susținute din partea autorităților naționale, precum și o cooperare intersectorială; subliniază, prin urmare, că sunt necesare date exacte și complete privind toate persoanele NEET, în scopul de a le înregistra și de a ajunge la acestea în mod mai eficace, întrucât prin mai multe date defalcate, inclusiv în funcție de regiuni, s-ar putea identifica grupurile care ar trebui vizate și modul în care inițiativele în materie de ocupare a forței de muncă ar putea fi adaptate mai bine destinatarilor;

15.  consideră că YG și YEI nu pot înlocui utilizarea instrumentelor macroeconomice și a altor politici pentru promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că, în evaluarea punerii în aplicare și a impactului YG, este important să se țină seama de condițiile macroeconomice și bugetare diferite din statele membre; consideră că, în cazul în care se are în vedere extinderea duratei YG, este important să se contureze un program de reformă structurală pe termen lung a acestuia; subliniază necesitatea clară a unei mai bune coordonări între diferitele state membre;

16.  sprijină dezvoltarea ghișeelor unice care pot garanta că toate serviciile și orientările sunt ușor accesibile, disponibile și gratuite pentru tineri într-un singur loc;

17.  este preocupat de observațiile inițiale care indică că sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește înregistrarea și sensibilizarea tuturor NEET, în special, a celor inactivi și a celor care sunt dificil de reintegrat; invită statele membre să pună în aplicare strategii corespunzătoare și adaptate de comunicare pentru a se adresa tuturor tinerilor din categoria NEET și pentru a adopta o abordare integrată care să vizeze punerea la dispoziție de asistență și servicii mai personalizate pentru a sprijini tinerii care se confruntă cu bariere multiple; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită nevoilor tinerilor NEET vulnerabili și să elimine atitudinile prejudiciabile și negative la adresa acestora;

18.  subliniază necesitatea de a adapta măsurile la nevoile locale pentru a spori impactul acestora; invită statele membre să pună în aplicare măsuri speciale de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor în zonele rurale;

19.  invită statele membre să îmbunătățească rapid comunicarea programelor de sprijin existente disponibile pentru tineri, în special pentru grupurile cele mai îndepărtate de piața forței de muncă, prin campanii de sensibilizare, utilizând atât canalele media tradiționale, cât și cel moderne, cum ar fi rețelele de socializare;

Asigurarea calității ofertelor în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

20.  recunoaște apelul de a defini ceea ce ar trebui să însemne o „ofertă de calitate” în cadrul YEI; evidențiază nevoia de a elabora o definiție cuprinzătoare, convenită de comun acord, care să țină cont de munca depusă în cadrul Comitetului EMCO în colaborare cu Comisia, Organizația Internațională a Muncii (OIM) și părțile interesate relevante; subliniază că o ofertă de calitate este o măsură polivalentă care conduce la integrarea durabilă, bine adaptată, a participanților pe piața forței de muncă, realizată prin dezvoltarea competențelor, și că ar trebui să corespundă nivelului de calificare și profilului participanților și să țină cont de cererea de forță de muncă; îndeamnă statele membre să se asigure că participanților li se aplică protecția socială, normele privind condițiile de muncă și nivelurile de compensație cuvenite; atrage atenția asupra standardelor de calitate menționate în „Orientările privind evaluarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor” publicate de Comisie în 2015, care stabilesc caracteristicile ofertelor de muncă, relevanța lor pentru nevoile participanților, rezultatele produse de oferte pe piața forței de muncă și proporția ofertelor neacceptate sau abandonate prematur ca indicatori valabili pentru evaluarea calității locurilor de muncă;

21.  reamintește faptul că OIM definește „munca decentă” ca fiind munca ce este „productivă și garantează un venit echitabil, condiții de siguranță la locul de muncă și protecție socială pentru familii, perspective mai bune pentru dezvoltarea personală și integrarea socială, libertatea persoanelor de a-și exprima preocupările, de a se organiza și de a participa la deciziile care le afectează viețile și egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați” și că acest standard minim este în continuare nerespectat în cazul tinerilor încadrați profesional;

22.  este de părere că tinerii ar trebui să fie, de asemenea, implicați în monitorizarea calității ofertelor;

23.  subliniază că un contract de stagiu de calitate trebuie să respecte un cadru de calitate care oferă următoarele garanții: un stagiu trebuie reglementat printr-un contract scris, cu informații transparente privind drepturile și obligațiile părților contractante, care stabilește obiective concrete și prevede formare de înaltă calitate; trebuie să se desemneze un mentor care să evalueze performanța stagiarului la sfârșitul stagiului; stagiul trebuie să aibă o durată determinată, trebuie stabilite împreună cu angajatorul limite pentru durata stagiului, trebuie să se precizeze clar condițiile de asigurare în cadrul sistemelor de securitate socială și remunerația;

24.  încurajează statele membre să își actualizeze progresiv și să își revizuiască programele operaționale sprijinite de YEI cu implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor de tineret pentru a-și adapta acțiunile în funcție de nevoile reale ale tinerilor și ale pieței forței de muncă;

25.  subliniază că pentru a determina dacă bugetul YEI este bine cheltuit și dacă obiectivul său final, și anume acela de a le permite tinerilor șomeri să găsească un loc de muncă durabil, este atins, este indispensabil ca operațiunile să fie monitorizate îndeaproape și într-un mod transparent, pe baza unor date fiabile și comparabile și statele membre care nu au făcut progrese să fie atenționate mai sever; invită statele membre să îmbunătățească monitorizarea, raportarea și calitatea datelor în regim de urgență și să garanteze că sunt colectate date și cifre fiabile și comparabile privind implementarea YEI actuale și că acestea sunt puse la dispoziție în timp util și mai frecvent decât o impune obligația lor de raportare anuală, așa cum se specifică la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul privind FSE; invită Comisia să își revizuiască orientările privind colectarea datelor în conformitate cu recomandarea CCE, pentru a reduce la minimum riscul de supraestimare a rezultatelor;

26.  ia notă de propunerile statelor membre și de diferitele tipuri de programe elaborate de statele membre sub egida YEI; consideră că, în unele state membre, reglementarea națională și-a formulat în mod vag obiectivele și abordările, textul fiind lipsit de claritate, și că a oferit o gamă limitată de oportunități de promovare a ocupării forței de muncă; consideră că marja largă de interpretare și lipsa unor mecanisme clare de supraveghere au condus uneori la înlocuirea locurilor de muncă cu oferte din cadrul YEI;

27.  este preocupat de rapoartele care semnalează utilizarea inadecvată a măsurilor finanțate prin YEI, inclusiv plățile întârziate către tineri sau abuzul de stagii, de exemplu, utilizarea lor excesivă; își exprimă voința de a combate acest tip de practici; consideră că recurgerea repetată la Garanția pentru tineret nu ar trebui să contravină spiritului activării pieței muncii și nici țelului de integrare mai permanentă pe piața muncii;

28.  invită Comisia și statele membre să identifice, să disemineze și să facă schimb de bune practici pentru a învăța unii de la alții în domeniul politicilor și a contribui la elaborarea și punerea în aplicare a unor politici bazate pe date fiabile; subliniază că schimbările de pe piața muncii și digitalizarea economiei impun o nouă abordare în domeniul politicilor de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că YEI trebuie să acționeze în direcția utilizării unor instrumente eficace de reducere a șomajului în rândul tinerilor, nu să recicleze politici ineficace de ocupare a forței de muncă;

29.  reiterează faptul că în Recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret se consideră că abordările bazate pe parteneriat sunt un element esențial pentru implementarea sistemelor YEI și atragerea persoanelor NEET; invită statele membre să urmeze o abordare bazată pe parteneriat, identificând și implicând în mod activ părțile interesate relevante și să promoveze mai bine programul YG în rândul întreprinderilor, în special al IMM-urilor și al întreprinderilor familiale, de mai mici dimensiuni; subliniază că datele primite de la statele membre care au adoptat deja măsuri similare Garanției pentru tineret, înainte de introducerea programului, demonstrează că succesul unei abordări bazate pe implicarea părților interesate este esențială pentru succesul implementării;

30.  subliniază rolul important al organizațiilor de tineret de intermediari între tineri și serviciile publice de plasare a forței de muncă; încurajează statele membre, în acest context, să coopereze strâns cu organizațiile de tineret la nivel național, regional și local în chestiunile legate de comunicarea, planificarea și evaluarea YEI;

31.  subliniază importanța serviciilor SPOFM competente în furnizarea de servicii personalizate șomerilor din categoria NEET; invită statele membre ca, la implementarea YEI, să își coordoneze mai bine serviciile publice de ocupare a forței de muncă la nivelul UE în cadrul rețelei serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM); încurajează dezvoltarea unor noi sinergii între prestatorii publici și privați de servicii de ocupare a forței de muncă, întreprinderi și sistemele de învățământ; încurajează utilizarea pe scară largă a e-Guvernării pentru a reduce sarcinile birocratice;

32.  invită Comisia să facă o estimare adaptată de la țară la țară a costului anual pentru ca fiecare stat membru să pună în aplicare în mod efectiv Garanția pentru tineret, ținând seama de estimarea OIM;

33.  subliniază că este necesar să se înmulțească numărul de oferte de ucenicie disponibil în cadrul Garanției pentru tineret, dat fiind că acestea reprezintă numai 4,1 % din ofertele acceptate până în prezent;

Observații finale

34.  evidențiază că este necesară o strategie care să transforme YEI dintr-un instrument anti-criză într-un instrument permanent de finanțare al UE, cu ajutorul căruia să se combată șomajul în rândul tinerilor în perioada de după 2020, asigurând eliberarea rapidă și lipsită de complicații a fondurilor și care să stabilească o cerință de cofinanțare pentru a sublinia responsabilitatea principală a statelor membre; semnalează că extinderea YEI ar trebui să țină seama de observațiile CCE; subliniază că obiectivul general al programului este integrarea durabilă a tinerilor pe piața muncii; subliniază necesitatea de a stabili obiective clare, măsurabile; subliniază că aceste elemente ar trebui discutate în contextul următorului CFM pentru a oferi continuitate, rentabilitate și valoare adăugată;

35.  își afirmă din nou susținerea pentru YEI; subliniază că sunt necesare urgent eforturi suplimentare și un angajament politic și financiar continuu pentru a soluționa problema șomajului în rândul tinerilor; reamintește, în special, că este important să se asigure o finanțare de cel puțin 700 de milioane EUR pentru YEI pentru perioada 2018-2020, astfel cum s-a convenit cu prilejul revizuirii intermediare a CFM; solicită, de asemenea, alocarea unor credite de plată suficiente pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și la timp a YEI;

36.  subliniază nevoia de a îmbunătăți calitatea ofertelor din cadrul YEI și al YG și invită la o nouă discuție despre intervalul de vârstă eligibil;

37.  consideră că pentru ca cadrul de calitate pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să devină operațional ar trebui realizate progrese în direcția adoptării unei recomandări în temeiul articolelor 292 și 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și o serie de măsuri de informare, cum ar fi crearea unui site internet ușor accesibil și actualizat cu informații relevante cu privire la normele care reglementează stagiile în fiecare stat membru;

38.  recunoaște că YEI este un instrument financiar destinat sprijinirii inițiativei statelor membre de a combate nivelurile ridicate ale șomajului în rândul tinerilor și că statele membre trebuie să depună eforturi sporite pentru a corela mai bine sistemele educative cu piețele muncii, pentru a-i integra pe tineri pe piața muncii în mod durabil; salută măsurile și politicile adoptate pentru a ajuta la soluționarea problemei necorelării competențelor; recunoaște că utilizarea competențelor reprezintă în continuare o problemă în întreaga Europă și, prin urmare, consideră necesar să se asigure o mai bună concordanță între competențele cerute și cele oferite;

39.  consideră că YEI și YG sunt esențiale pentru a implementa cu succes principiile-cheie ale Pilonului european al drepturilor sociale, în special Protocolul nr. 1 privind educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții; Nr. 4 privind acordarea unui sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă; Nr. 5 privind locurile de muncă sigure și adaptabile; Nr. 6 privind salariile; Nr. 8 privind dialogul social și participarea lucrătorilor; Nr. 10 privind un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor; Nr. 12 privind protecția socială; Nr. 13 privind indemnizațiile de șomaj; și nr. 14 privind venitul minim;

40.  solicită Comisiei și statelor membre să depună noi eforturi împreună cu OIM pentru a furniza informații personalizate și a îmbunătăți capacitățile naționale de creare și evaluare a sistemelor YG sub următoarele aspecte: asigurarea punerii în aplicare complete și durabile a inițiativei, îmbunătățirea abilității de a coopta persoane NEET neînregistrate și tineri slab calificați, consolidarea capacităților și îmbunătățirea calității ofertelor;

41.  constată că, în așteptarea publicării de către Comisie a cifrelor finale furnizate de statele membre, numărul tinerilor care au terminat un program YEI la sfârșitul anului 2015 a fost estimat la 203 000 de persoane, reprezentând 4 % dintre participanți; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul mare de participanți la YEI care,, în unele state membre nu termină programul; consideră că este important să se ofere stimulente mai atrăgătoare pentru ca tinerii să considere programul YEI ca fiind util;

42.  reamintește faptul că YEI ar trebui să ofere sprijin financiar pentru măsurile de promovare a integrării tinerilor NEET pe piața forței de muncă, inclusiv stagii de formare, stagii de practică și ucenicii plătite, dar că nu ar trebui să devină un înlocuitor al unei activității lucrative efective;

43.  sugerează să se creeze o „linie telefonică de urgență la nivel european împotriva încălcării drepturilor tinerilor” pentru ca tinerii să raporteze direct Comisiei orice posibile experiențe negative pe care le au în cursul participării lor la măsurile YEI și YG, permițând strângerea de informații și investigarea relatărilor privind practicile abuzive asociate cu aplicarea politicilor finanțate din fonduri UE;

44.  salută faptul că în scrisoarea de intenție anexată la discursul președintelui Juncker din 2017 privind starea Uniunii s-a făcut trimitere la o propunere de înființare a unei Autorități Europene în domeniul Muncii pentru a întări cooperarea între autoritățile de pe piața forței de muncă la toate nivelurile și a gestiona mai bine situațiile transfrontaliere, precum și alte inițiative de sprijinire a mobilității echitabile;

45.  recunoaște succesul înregistrat de YEI în reducerea șomajului în rândul tinerilor și, în special, asigurarea echilibrului de gen, rezultatul fiind că de YEI au beneficiat aproximativ 48 % dintre bărbați și 52 % dintre femei;

46.  în contextul YEI, solicită punerea în aplicare pe deplin a Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și a Directivei 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă în cadrul YEI;

47.  consideră că Comisia și statele membre trebuie să vină cu măsuri pozitive care să garanteze că tinerele femei primesc oferte de muncă de calitate și că nu ocupă sau nu sunt silite să ocupe locuri de muncă precare, prost plătite și temporare, în care drepturile lor ca angajate sunt respectate parțial sau nu sunt respectate deloc;

48.  invită statele membre să colecteze date statistice defalcate pe gen ca să permită Comisiei să lanseze o evaluare de impact a YEI și a influenței acesteia asupra echilibrului dintre femei și bărbați, pentru evaluarea și analizarea aprofundată a implementării sale;

49.  le cere statelor membre să identifice modalități de a sprijini reintegrarea tinerelor femei pe piața muncii sau în instituțiile de învățământ sau de formare, garantând egalitatea de gen în accesul la angajare, evoluția în carieră, reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, oferirea de servicii de îngrijire a copiilor și a adulților și promovarea unei remunerații egale între lucrătorii femei și bărbați, pentru aceeași muncă prestată sau pentru o muncă echivalentă;

50.  îndeamnă statele membre să depună mai multe eforturi pentru a îmbunătăți sistemele de educație cu scopul de a-i ajuta pe tinerii vulnerabili să rămână în continuare protejați;

51.  ia act cu îngrijorare de faptul că cele mai recente rapoarte de evaluare(10) evidențiază că în prima fază a implementării sale, YEI a tins să se concentreze în principal asupra tinerilor NEET cu un nivel ridicat de studii, mai degrabă decât pe cei slab calificați, inactivi și neînregistrați de SPOFM-uri;

52.  le cere statelor membre să abordeze această hibă substanțială în implementarea YEI elaborând, printre altele, măsuri ulterioare specifice pentru a implementa politici pentru tineret care să fie bazate în mai mare măsură pe date concrete, mai eficace și mai sustenabile;

53.  invită statele membre să se asigure că legislația lor le permite tuturor tinerilor din cadrul grupei de vârstă identificate să se înregistreze și să participe efectiv la YEI(11);

54.  atrage atenția asupra lipsei reglementărilor privind ofertele de stagii pe piața deschisă în ceea ce privește transparența angajării, durata și recunoașterea și subliniază că numai câteva state membre au stabilit criterii minime de calitate, inclusiv cu scopul de a monitoriza YG și YEI;

55.  recunoaște că investițiile de la bugetul UE prin intermediul YEI au avut un impact pentru tineri și au accelerat intrarea lor pe piața muncii; consideră că YEI are o valoare adăugată europeană clară, deoarece numeroase programe de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor nu ar fi putut fi puse în aplicare fără un angajament din partea UE;

56.  ia act de faptul că alocarea financiară inițială pentru YEI în CFM pentru perioada 2014-2020 a fost de 6,4 miliarde EUR, din care 3,2 miliarde EUR dintr-o linie bugetară specifică, iar cealaltă jumătate de 3,2 miliarde EUR din FSE;

57.  subliniază că, în contextul evaluării la jumătatea perioadei a CFM, s-a obținut aprobare politică pentru o alocare suplimentară în valoare de 1,2 miliarde EUR pentru YEI pentru perioada 2017-2020, care trebuie completată cu o sumă identică din FSE; subliniază totuși că alocarea finală pentru acest program se va stabili în cursul viitoarelor proceduri bugetare anuale;

58.  salută faptul că, la solicitarea fermă a Parlamentului, rezultatul procedurii de conciliere cu privire la bugetul UE pe 2018 a fost suplimentarea cu 116,7 milioane EUR din credite noi a alocării specifice pentru YEI propuse inițial, valoarea totală a acesteia ridicându-se astfel la 350 milioane EUR în 2018; ia act de angajamentul unilateral al Comisiei de a propune o creștere suplimentară a finanțării YEI prin intermediul unui buget rectificativ, în cazul în care capacitatea de absorbție a YEI permite o astfel de creștere;

59.  consideră că, în general, bugetul YEI nu este suficient pentru a acoperi cererea reală și resursele necesare pentru a avea garanția că programul își atinge obiectivele; reamintește că, în medie, doar 42 % din tinerii NEET au fost atrași, cifra scăzând la sub 20 % în mai multe state membre; solicită, prin urmare, o creștere semnificativă a alocării pentru YEI în cadrul următorului CFM și îndeamnă statele membre să prevadă, în cadrul bugetelor lor naționale, mijloacele necesare pentru programele de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor;

60.  invită Comisia să asigure coerența investițiilor în ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor prin încurajarea sinergiilor între sursele disponibile și stabilirea unor reguli omogene în cadrul unui ghid exhaustiv al diverselor norme existente, pentru a asigura în practică un impact mai puternic, mai multe sinergii și o mai mare eficiență și simplificare; reamintește prioritatea de a reduce sarcina administrativă în cazul autorităților de gestionare; subliniază importanța pe care o prezintă rapoartele de țară privind finanțarea programelor din cadrul Garanției pentru tineret, care monitorizează, de asemenea, sinergiile dintre bugetele naționale și bugetul UE, precum și necesitatea unei mai bune coordonări și a unei cooperări mai strânse între principalele părți care participă la acest proces;

61.  invită Comisia să îmbunătățească planificarea investițiilor în ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor după 2020, prin aplicarea integrală a abordării utilizate în programarea fondurilor ESI, unde finanțarea depinde de o evaluare preliminară cuprinzătoare, urmată de încheierea unor acorduri de parteneriat; consideră că o astfel de abordare sporește impactul bugetului UE; ia act de punerea în aplicare cu succes a YEI în statele membre prin intermediul unor programe operaționale specifice și a unor contribuții semnificative din bugetele naționale și regionale;

62.  în plus, invită Comisia să redefinească actualul mecanism de evaluare, axându-se pe criterii unificate de productivitate și audituri de performanță în procesul anual și final de raportare pentru a monitoriza mai bine impactul bugetului Uniunii; solicită aplicarea unor indicatori comuni la nivelul întregii Uniuni, cum ar fi ponderea participanților la YEI care intră pe piața primară a forței de muncă ca urmare a intervențiilor finanțate de UE;

63.  subliniază, cu toate acestea, că reforma în materie de planificare și de raportare nu ar trebui să întârzie execuția bugetară și nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă excesivă pentru autoritățile de gestionare și, în special, pentru beneficiarii finali;

64.  recunoaște că sarcina administrativă actuală subminează capacitatea de investiții a bugetului UE, în special în cazul instrumentelor cu perioade de punere în aplicare mai scurte, cum ar fi YEI; solicită, prin urmare, o raționalizare a procedurilor de achiziții, axată pe accelerarea pregătirii ofertelor și scurtarea duratei de tratare a contestațiilor depuse; remarcă efectul pozitiv al utilizării opțiunilor simplificate privind costurile (OSC) în cheltuielile YEI; solicită introducerea, la nivelul întregii Uniuni, a OSC în proiectele YEI, pentru a reduce semnificativ birocrația și a accelera execuția bugetară;

65.  subliniază că, la momentul actual, YEI este cel mai performant dintre toate fondurile ESI în ceea ce privește execuția financiară;

66.  salută faptul că măsurile luate în cadrul YEI au ajutat peste 1,6 milioane de tineri și au determinat statele membre să consolideze operațiuni în valoare de peste 4 miliarde de EUR;

67.  ia act de faptul că lipsa de informații cu privire la costul potențial al implementării unui program într-un stat membru poate conduce la o finanțare inadecvată pentru transpunerea sa în practică și pentru atingerea obiectivelor sale; invită statele membre să efectueze o analiză ex ante și să întocmească o situație generală a costurilor de implementare a YG;

68.  invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a constitui sisteme de monitorizare mai puțin împovărătoare din punct de vedere administrativ și mai actualizate pentru restul finanțării YEI;

69.  cere să se pună accentul pe rezultatele obținute de programul YEI, prin definirea unor indicatori concreți, precum noile servicii și măsuri de sprijin pe piața muncii din statele membre create datorită programului și numărul de contracte permanente oferite;

70.  consideră că, pentru a evalua eficacitatea programului, trebuie examinate toate aspectele, inclusiv raportul costuri/beneficii al programului; ia act de estimările anterioare ale OIM și Eurofound și solicită Comisiei să confirme sau să actualizeze aceste previziuni;

71.  invită Comisia și statele membre să stabilească obiective realiste și realizabile, să evalueze disparitățile, să analizeze piața înainte de implementarea sistemelor și să îmbunătățească sistemele de monitorizare și raportare;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(2) JO L 126, 21.5.2015, p. 1.
(3) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0390.
(5) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 69.
(6) JO L 113, 29.4.2017, p. 56.
(7) Raportul Comisiei din decembrie 2013 intitulat „Evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în Europa în 2013”.
(8) Raportul Eurofound din august 2014 intitulat „Profiluri ocupaționale în condiții de muncă: identificarea grupurilor cu dezavantaje multiple”.
(9) Printre alte măsuri se numără inițiativa „Tineretul în mișcare”, lansată în septembrie 2010, „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri”, lansată în decembrie 2011, și inițiativa „Echipele de acțiune pentru tineri”, lansată în ianuarie 2012.
(10) Raportul special nr 5/2017 al CCE privind punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; Raport final către Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune a Comisiei Europene din iunie 2016 privind primele rezultate ale Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646); analiza aprofundată a EPRS din iunie 2016 intitulată „Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor: Evaluarea implementării la nivel european”.
(11) Cadrul legislativ din unele țări îi definește pe anumiți tineri, în special pe cei cu dizabilități grave, ca fiind „incapabili să muncească”. Ei nu se pot înregistra la SPOFM și, prin urmare, nu pot participa la YEI.


Punerea în aplicare a Directivei privind calificările profesionale și necesitatea reformei în sectorul serviciilor profesionale
PDF 353kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE în ceea ce privește reglementarea și necesitatea unei reformări a serviciilor profesionale (2017/2073(INI))
P8_TA(2018)0019A8-0401/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 45, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 15 și 16,

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 privind recomandările de reformă în domeniul reglementării serviciilor profesionale (COM(2016)0820),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013, intitulată „Evaluarea reglementărilor naționale privind accesul la profesii” (COM(2013)0676),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015, intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la o agendă europeană pentru economia colaborativă(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la guvernanța pieței unice în cadrul semestrului european din 2017(4),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(5),

–  având în vedere raportul final al Grupului de lucru privind stimularea profesiilor liberale,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0401/2017),

A.  întrucât libera circulație a lucrătorilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în interiorul UE reprezintă coloana vertebrală a pieței unice, aducând numeroase avantaje pentru cetățeni și întreprinderi;

B.  întrucât deși serviciile reprezintă 71 % din PIB și 68 % din totalul locurilor de muncă, potențialul pieței unice a serviciilor rămâne în continuare neexploatat la maximum;

C.  întrucât, în lipsa unei armonizări, rămâne la latitudinea statelor membre să decidă cu privire la reglementarea profesiilor, cu condiția ca măsurile naționale să fie transparente, nediscriminatorii, justificate și proporționale;

D.  întrucât reglementarea inteligentă, justificată de apărarea obiectivelor legitime de interes public, poate avea efecte pozitive asupra pieței interne, asigurând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și o mai bună calitate a serviciilor furnizate; întrucât, din acest motiv, dereglementarea nu ar trebui să fie un scop în sine;

E.  întrucât deși în multe cazuri reglementarea profesiilor este justificată, barierele nejustificate în calea serviciilor profesionale sunt în detrimentul drepturilor fundamentale ale cetățenilor și al economiilor statelor membre; întrucât, ca urmare, ea trebuie ajustată periodic pentru a lua în considerare evoluțiile societale, tehnologice sau ale pieței;

F.  întrucât Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale stabilește norme pentru recunoașterea automată a unui număr de profesii bazate pe cerințe minime de formare armonizate, un sistem general de recunoaștere a calificărilor profesionale, un sistem de recunoaștere automată a experienței profesionale, precum și un nou sistem de prestare transfrontalieră a serviciilor, în cadrul profesiilor reglementate;

G.  întrucât Directiva 2005/36/CE a fost modificată în 2013, cu obiectivul de a realiza un cadru de reglementare proporțional, justificat de obiective de interes general, introducându-se, la articolul 59, un exercițiu de transparență și evaluare reciprocă pentru toate profesiile reglementate în statele membre, fie că sunt reglementate pe baza normelor naționale, fie pe baza unor norme armonizate la nivelul UE;

H.  întrucât nu toate dispozițiile Directivei 2005/36/CE, și în special articolul 59, au fost puse în aplicare în totalitate de către statele membre, chiar și după trecerea termenului-limită;

I.  întrucât statelor membre li s-a solicitat să îi prezinte Comisiei planuri naționale de acțiune (PNA) până la data de 18 ianuarie 2016, cu informații cu privire la deciziile de a menține sau a modifica reglementările referitoare la profesii; întrucât mai sunt încă 6 state membre care nu și-au transmis PNA-urile;

J.  întrucât, în conformitate cu articolul 59 din Directiva 2005/36/CE, Comisia trebuia să prezinte, până la 18 ianuarie 2017, concluziile sale privind exercițiul de evaluare reciprocă, împreună cu propuneri pentru inițiative suplimentare, dacă este necesar;

K.  întrucât, la 10 ianuarie 2017, Comisia a prezentat o comunicare cu privire la nevoile în materie de reforme în domeniul serviciilor profesionale, analizând reglementarea profesiilor în șapte domenii de activitate și adresând recomandări statelor membre în această privință;

L.  întrucât exercițiul de evaluare reciprocă a arătat că nivelul de reglementare a profesiilor variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât este nevoie de mai multe clarificări, în special în cazurile în care statele membre au anunțat introducerea unor noi forme de reglementare profesională după încheierea exercițiului;

Reglementarea profesiilor în Uniunea Europeană și situația actuală în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 59 din Directiva 2005/36/CE

1.  subliniază faptul că profesiile reglementate joacă un rol fundamental în economia UE, contribuind semnificativ la ocuparea forței de muncă, precum și la mobilitatea lucrătorilor și la valoarea adăugată pentru Uniune; consideră, de asemenea, că serviciile profesionale de înaltă calitate și un mediu de reglementare eficient sunt de o importanță fundamentală pentru menținerea modelului economic, social și cultural al UE și pentru a consolida competitivitatea UE în materie de creștere economică, inovare și creare de locuri de muncă;

2.   reamintește că există peste 5 500 de profesii reglementate în UE, cu diferențe semnificative între statele membre, reprezentând 22 % din forța de muncă în toate sectoarele de activitate, cum ar fi serviciile sociale și de sănătate, serviciile pentru întreprinderi, construcțiile, serviciile de rețea, transportul, turismul, serviciile imobiliare, serviciile publice și învățământul;

3.  salută inițiativa Comisiei, care oferă orientări pentru statele membre în contextul exercițiului de evaluare reciprocă, inclusiv organizarea unor discuții aprofundate cu autoritățile naționale, subliniind, totodată, necesitatea ca autoritățile naționale să implice toate părțile interesate pentru a colecta informații relevante cu privire la impactul reglementărilor;

4.  consideră că Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 ar putea ajuta statele membre să reglementeze mai bine serviciile profesionale și să facă schimb de bune practici pentru a înțelege opțiunile normative din alte state membre, luând în considerare faptul că anumite state membre prevăd o reglementare a mai strictă a profesiilor din partea statului decât altele; subliniază, cu toate acestea, că trebuie evaluată calitatea reglementărilor, dat fiind că sunt necesare și alte elemente, nu doar o simplă analiză economică, pentru o evaluare holistică a performanței mediului de reglementare din fiecare stat membru;

5.  regretă că unele state membre nu au notificat informații despre profesiile pe care le reglementează și cerințele privind accesul la aceste profesii; solicită statelor membre să îmbunătățească în mod semnificativ procesul de notificare în contextul Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale;

6.  subliniază că îmbunătățirea transparenței și a comparabilității cerințelor naționale privind accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora ar putea determina creșterea mobilității profesionale și că, prin urmare și în conformitate cu Directiva 2005/36/CE, toate cerințele de la nivel național ar trebui să fie notificate și puse la dispoziția publicului în baza de date pentru profesiile reglementate, într-un limbaj clar și ușor de înțeles;

7.  recunoaște îmbunătățirile aduse de Comisie bazei de date a profesiilor reglementate, inclusiv crearea unei hărți interactive permițând cetățenilor să verifice cerințele referitoare la accesul profesional în întreaga UE și să vadă mai ușor ce profesie este reglementată într-un anumit stat membru; invită Comisia să îmbunătățească și mai mult baza de date pentru profesiile reglementate, pentru a ajuta autoritățile competente să notifice informațiile precis și la timp și, astfel, să mărească transparența pentru cetățenii UE;

8.  ia act de divergențele între statele membre în ceea ce privește numărul de profesii reglementate și gama de activități acoperite de profesii similare, ceea ce explică de ce fiecare stat membru a ales forme diferite de reglementare a profesiilor; invită Comisia să îmbunătățească comparabilitatea diferitelor profesii și să se definească un set comun de activități pentru fiecare profesie notificată în baza de date cu scopul de a facilita armonizarea voluntară pe întreg teritoriul UE;

9.  regretă că o serie de state membre nu au prezentat un plan național de acțiune (PNA), așa cum prevede Directiva 2005/36/CE, și invită statele membre în cauză să acționeze fără întârzieri nejustificate; constată că PNA-urile prezentate nu au același nivel de ambiție, profunzime și de detaliu;

10.  invită statele membre să pună în aplicare pe deplin articolul 59 din Directiva 2005/36/CE și să își intensifice eforturile, pentru a garanta o mai mare transparență a reglementărilor lor profesionale, ceea ce este esențial pentru mobilitatea specialiștilor în întreaga UE, deoarece nu se poate oferi o imagine completă a profesiilor reglementate la nivelul UE decât dacă toate statele membre furnizează informații complete;

11.  regretă faptul că unele state membre nu s-au consultat în mod adecvat cu părțile interesate relevante atunci când au elaborat PNA-urile; consideră că transparența fluxului de informații între instituțiile publice și părțile interesate este necesară pentru a soluționa cu succes aspectele și provocările care afectează diferitele profesii; pledează pentru o implicare mai largă a tuturor părților interesate în viitor, nu numai la pregătirea PNA-urilor, ci și înainte de a reforma reglementarea profesiilor, în scopul de a le permite tuturor părților vizate să își exprime opiniile;

12.  subliniază că reglementarea eficace a serviciilor profesionale ar urma să fie benefică atât pentru consumatori, cât și pentru profesioniști; reamintește faptul că statele membre au libertatea de a introduce noi reglementări sau de a modifica normele actuale care restricționează accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, reflectând viziunea lor asupra societății și contextul lor socio-economic, în măsura în care sunt justificate de obiective de interes general și/sau național; consideră că o reglementare a serviciilor profesionale proporțională și adaptată realității pieței poate avea drept rezultat îmbunătățirea dinamicii pieței, prețuri mai mici pentru consumatori și eficientizarea sectorului;

13.  în același timp, consideră că cerințele discriminatorii, nejustificate și disproporționate pot fi deosebit de injuste, mai ales pentru tinerii profesioniști, împiedicând concurența și afectându-i negativ pe beneficiarii de servicii, inclusiv pe consumatori;

14.  recunoaște rolul reglementărilor profesionale în realizarea unui nivel ridicat de protecție a obiectivelor de interes general, fie cele menționate în tratat în mod explicit, cum ar fi ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, fie unele recunoscute de jurisprudența Curții de Justiție, printre altele menținerea echilibrul financiar al sistemelor de protecție socială, protecția consumatorilor, a beneficiarilor serviciilor și a lucrătorilor, garantarea unei funcționări adecvate a justiției, onestitatea tranzacțiilor comerciale, combaterea fraudei. prevenirea evaziunii fiscale și a eludării taxelor, eficacitatea supravegherii fiscale, siguranța transportului rutier, garantarea calității lucrărilor de artizanat, promovarea cercetării și dezvoltării, protecția mediului și a mediului urban, sănătatea animalelor, proprietatea intelectuală, apărarea și conservarea patrimoniului național istoric și artistic și obiectivele de politică socială și culturală; ia act de marja de apreciere a statelor membre în ceea ce privește stabilirea modalităților de a realiza obiectivele de mai sus, în conformitate cu principiile nediscriminării și proporționalității;

15.  ia act de faptul că, având în vedere riscurile pentru consumatori, profesioniști și părți terțe, statele membre pot rezerva anumite activități pentru profesioniștii calificați, în special în cazurile în care nu există mijloace mai puțin restrictive de a obține același rezultat; subliniază că, în astfel de cazuri, reglementările profesionale trebuie să asigure supravegherea eficace a practicării legale a profesiei reglementate și, acolo unde este cazul, a normelor sale de etică;

16.  în acest sens, recunoaște relația dintre propunerea privind testul de proporționalitate, de stabilire a unor norme privind un cadru comun pentru efectuarea evaluărilor proporționalității înainte de a introduce noi dispoziții sau de a modifica măsurile existente care guvernează profesiile reglementate, și recomandările de reformă care se bazează pe evaluarea reglementărilor naționale în șapte sectoare de activitate; îndeamnă statele membre să evalueze și, dacă este necesar, să își adapteze reglementarea profesiilor în conformitate cu recomandările de reformă specifice;

17.   subliniază că recomandările de reformă nu pot înlocui acțiunile de sancționare, și invită Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să acționeze și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care identifică reglementări discriminatorii, nejustificate sau disproporționate;

Utilitatea indicatorului de restricționare și necesitatea de a promova servicii de înaltă calitate în Europa

18.  ia la cunoștință noul indicator de restricționare emis de Comisie, și apreciază îmbunătățirile aduse față de actualul indicator de restricționare al OCDE privind reglementarea piețelor de produse prin analiza detaliată a sectoarelor în cauză;

19.  subliniază faptul că acest indicator, care arată intensitatea globală de reglementare în statele membre exclusiv pe baza datelor cantitative legate de obstacolele existente în calea liberei circulații, trebuie privit ca un instrument pur indicativ, și nu ca unul care permite să se tragă concluzii dacă o eventuală reglementare mai strictă în unele state membre este disproporționată;

20.  reamintește că analiza globală a impactului reglementărilor în statele membre ar trebui să fie supusă nu numai unei evaluări cantitative, ci și uneia calitative, care să includă obiectivele de interes general și calitatea serviciului furnizat, inclusiv eventualele beneficii indirecte pentru cetățeni și piața muncii; constată că indicatorul privind gradul de restricționare este însoțit de o analiză suplimentară, care oferă informații suplimentare cu privire la realitatea de pe teren și încurajează statele membre să ia în considerare acest indicator, împreună cu un set de date calitative, astfel încât să își compare performanțele în anumite sectoare de activitate;

Viitorul profesiunilor reglementate

21.  scoate în evidență că pe lângă un cadru de reglementare eficace în UE și în statele membre este nevoie și de politici eficiente și coordonate pentru a-i sprijini pe specialiștii din UE și pentru a consolida competitivitatea, capacitatea de inovare și calitatea serviciilor profesionale în UE;

22.  subliniază că profesioniștii își pot exercita profesiile reglementate fie ca persoane fizice sau ca persoane juridice sub formă de societăți profesionale, și că este important să facă o analiză din ambele perspective la momentul punerii în aplicare a noilor politici; în acest context, își exprimă convingerea că instrumentele economice ar trebui combinate cu politici care vizează dezvoltarea spiritului antreprenorial și a capitalului uman în sectorul serviciilor profesionale;

23.  invită Comisia și statele membre, împreună cu organizațiile profesionale din domeniile lor respective de competență, să dea curs în mod adecvat recomandărilor Grupului de lucru privind stimularea profesiilor liberale;

24.  subliniază importanța educației, dezvoltării competențelor și formării antreprenoriale pentru a se asigura că profesioniștii din UE rămân competitivi și capabili să facă față transformărilor care afectează profesiile liberale ca urmare a inovării, digitalizării și globalizării; subliniază legătura strânsă dintre cunoștințele unui profesionist și calitatea serviciilor furnizate; remarcă rolul important pe care ar trebui să îl joace instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare în acest domeniu, inclusiv prin proiecte de inițiere în lumea digitală;

25.  subliniază că o este nevoie de o mai bună comparabilitate a nivelului calificărilor profesionale pentru a mări omogenitatea certificatelor de calificare oficiale în întreaga UE și a crea condiții mai egale pentru tinerii absolvenți europeni care își încep viața profesională, facilitându-le mobilitatea;

26.  solicită statelor membre să facă o analiză de piață temeinică pentru a asigura adaptarea mai rapidă a furnizorilor de servicii la necesitățile pieței, precum și să elaboreze politici care să facă serviciile profesionale din UE să devină competitive la nivel mondial în deceniile viitoare;

Inovarea și digitalizarea în sectorul serviciilor profesionale

27.  ia act de faptul că progresul științific, inovarea tehnologică și digitalizarea au un impact considerabil asupra serviciilor profesionale, aducând cu sine noi oportunități pentru profesioniști, dar și provocări pentru piața forței de muncă și calitatea serviciilor;

28.  se arată încântat de faptul că Comisia recunoaște necesitatea de a reflecta cu privire la impactul noilor tehnologii asupra serviciilor profesionale, în special în sectoarele de servicii juridice și de contabilitate, unde unele proceduri ar putea fi îmbunătățite; constată, în special, că trebuie acordată o atenție specială riscurilor aferente unei astfel de schimbări reformatoare pentru beneficiarii serviciilor, inclusiv pentru consumatori, care nu trebuie să rămână pe dinafara noilor tehnologii;

29.  subliniază că este puțin probabil ca noile tehnologii să înlocuiască ființele umane în luarea deciziilor de ordin etic și moral; subliniază, în acest sens, faptul că normele de organizare a profesiilor, inclusiv normele privind supravegherea de către organismele publice sau asociațiile profesionale, ar putea juca un rol important și contribui la împărțirea echitabilă a avantajelor digitalizării; constată că, în anumite domenii, mecanismele determinate de piață, precum feedback-ul furnizat de consumatori, pot contribui și ele la calitatea unui anumit serviciu;

30.  subliniază că reglementarea serviciilor profesionale trebuie să fie adecvată scopului urmărit și revizuită în mod regulat pentru a ține cont de inovațiile tehnice și de digitalizare;

31.  invită Comisia să informeze în continuare în mod regulat Parlamentul cu privire la situația actuală în ceea ce privește respectarea Directivei 2005/36/CE de către statele membre;

o
o   o

32.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0237.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0271.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0040.
(5) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Notă juridică - Politica de confidențialitate