Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2216(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0135/2018

Texte depuse :

A8-0135/2018

Dezbateri :

PV 02/05/2018 - 23
CRE 02/05/2018 - 23

Voturi :

PV 03/05/2018 - 7.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0196

Texte adoptate
PDF 457kWORD 64k
Joi, 3 mai 2018 - Bruxelles Ediţie definitivă
Raportul anual pe 2016 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei
P8_TA(2018)0196A8-0135/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la Raportul anual pe 2016 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2017/2216(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul Comisiei din 20 iulie 2017 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2016” (COM(2017)0383) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei (SWD(2017)0266, SWD(2017)0267, SWD(2017)0268, SWD(2017)0269 și SWD(2017)0270),

–  având în vedere Raportul OLAF pe 2016 și Raportul de activitate pe 2016 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(2) și evaluarea Comisiei la jumătatea perioadei din 2 octombrie 2017 a acestui regulament (COM(2017)0589 și SWD(2017)0332),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal(3) („Directiva PIF”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(5),

–  având în vedere Raportul pe 2015 privind diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA comandat de Comisia Europeană și Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la planul de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-105/14, Taricco și alții(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0135/2018),

A.  întrucât statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a 74 % din bugetul Uniunii pentru anul 2016; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B.  întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii Uniunii, cu scopul de a crește încrederea cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte și eficace a banilor acestora;

C.  întrucât, pentru a obține un nivel satisfăcător de performanță prin intermediul proceselor de simplificare, este necesar să fie evaluate în mod periodic veniturile, cheltuielile, rezultatele și impactul, prin intermediul auditurilor de performanță;

D.  întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre cu scopul de a combate neregulile și fraudele; întrucât, prin urmare, Comisia trebuie să își intensifice eforturile, pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficient și duce la rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

E.  întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare;

F.  întrucât fluctuațiile privind numărul de nereguli pot fi asociate evoluției ciclurilor de programare multianuală (nivelul de detectare fiind mai ridicat la sfârșitul ciclurilor din cauza încheierii programelor), precum și raportării tardive a neregulilor de către anumite state membre, care tind să comunice simultan majoritatea neregulilor din programele multianuale anterioare;

G.  întrucât TVA-ul este o sursă majoră și tot mai consistentă de venituri pentru statele membre, încasările de TVA generând circa 1 035,3 miliarde EUR în 2015 și contribuind la resursele proprii ale UE cu 18,3 milioane EUR, ceea ce reprezintă 13,9 % din veniturile totale ale UE în anul respectiv;

H.  întrucât sistemele de TVA, în special atunci când se aplică tranzacțiilor transfrontaliere, sunt vulnerabile la frauda fiscală și la strategiile de evaziune fiscală și întrucât, dintre aceste practici, doar frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută sub numele de „fraudă de tip carusel”, a cauzat pierderi de venituri din TVA în valoare de aproximativ 50 miliarde EUR în 2015;

I.  întrucât corupția afectează toate statele membre, în special sub forma crimei organizate, și, pe lângă efectele negative pe care le are asupra economiei UE, aceasta subminează, de asemenea, democrația și statul de drept în întreaga Europă; întrucât, cu toate acestea, cifrele exacte nu sunt cunoscute, deoarece Comisia a decis să nu publice datele în raportul privind politica UE de combatere a corupției;

J.  întrucât frauda este un exemplu de fapt ilegal voluntar și constituie o infracțiune, în timp ce o neregulă reprezintă nerespectarea unor prevederi;

K.  întrucât diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din încasările de TVA se ridica, în 2015, la aproximativ 151,5 miliarde EUR și prezenta variații de la mai puțin de 3,5 % la peste 37,2 %, în funcție de țara analizată;

L.  întrucât, până la instituirea Parchetului European (EPPO) și reformarea Eurojust, OLAF este singurul organism european specializat în protecția intereselor financiare ale Uniunii; întrucât în mai multe state membre, chiar și după instituirea EPPO, OLAF va rămâne singurul organism care protejează interesele financiare ale UE,

Depistarea și raportarea neregulilor

1.  ia act cu satisfacție de faptul că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2016 (19 080 de cazuri) a scăzut cu 15 % în comparație cu 2015 (22 349 de cazuri), iar valoarea lor a scăzut cu 8 % (de la 3,21 miliarde EUR în 2015 la 2,97 miliarde EUR în 2016);

2.  ia act de scăderea ușoară cu 3,5 % a numărului de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă, continuând tendința descendentă înregistrată începând cu 2014; speră că scăderea cuantumurilor despre care este vorba, de la 637,6 milioane EUR în 2015 la 391 de milioane EUR în 2016, reflectă o reducere reală a fraudelor și nu deficiențe în depistarea lor;

3.  subliniază că nu toate neregulile sunt de natură frauduloasă și că trebuie făcută o distincție clară între erorile comise;

4.  consideră că cooperarea dintre Comisie și statele membre în domeniul detectării fraudelor nu este destul de eficace; în acest sens, solicită să se ia măsuri prin care să se asigure o cooperare mai strânsă, mai eficace și mai eficientă;

5.  regretă faptul că nu toate statele membre au adoptat strategii naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să se angajeze să ia măsuri pentru a ajuta statele membre să elaboreze strategii naționale de combatere a fraudei, în special deoarece acestea gestionează aproximativ 74 % din bugetul UE;

6.  invită din nou Comisia să înființeze un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la diferențele actuale dintre statele membre în ceea ce privește procesul de raportare, care pot da naștere unei percepții eronate legate de eficacitatea controalelor; invită Comisia să își continue eforturile pentru a sprijini statele membre să crească numărul și calitatea inspecțiilor și să facă schimb de bune practici în materie de combatere a fraudei;

Directiva PIF și Regulamentul EPPO(8)

8.  salută adoptarea Directivei PIF, care stabilește norme minime legate de definiția infracțiunilor penale și sancțiunile în domeniul fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii, care include frauda transfrontalieră în materie de TVA ce aduce prejudicii totale de cel puțin 10 milioane EUR; reamintește totuși că acest prag va fi supus evaluării Comisiei până la 6 iulie 2022; salută faptul că în domeniul de aplicare al Directivei PIF intră și frauda în materie de TVA, care este deosebit de importantă pentru intensificarea luptei împotriva fraudei transfrontaliere în domeniul TVA-ului; consideră directiva ca fiind un prim pas către un drept penal european armonizat; ia act de faptul că directiva prevede o definiție a corupției și definește tipurile de comportament fraudulos care trebuie scoase în afara legii;

9.  salută decizia a 20 de state membre de a înființa EPPO în cadrul unei cooperări consolidate; îndeamnă OLAF și EPPO să coopereze în mod eficace, pe baza complementarității, a schimbului eficient de informații și a acordării de sprijin activităților EPPO de către OLAF și al evitării suprapunerii structurilor, incompatibilității competențelor și lacunelor juridice cauzate de lipsa competențelor; regretă însă că la această inițiativă nu au dorit să participe toate statele membre ale UE și subliniază că este important să se asigure aceeași eficacitate în detectarea fraudelor în toate statele membre; invită Comisia să ofere stimulente pentru ca statele membre care sunt reticente în privința EPPO să participe la acesta;

10.  invită statele membre participante și Comisia să înceapă lucrările de pregătire pentru lansarea EPPO cât mai curând posibil și să mențină Parlamentul îndeaproape implicat în proceduri, în special în cele privind numirea Procurorului Șef; invită Comisia să numească directorul administrativ interimar al EPPO cât mai curând posibil, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul privind Parchetul European; insistă asupra faptului că ar trebui alocate personal și resurse suficiente pentru EPPO chiar înaintea lansării oficiale a acestuia; reiterează că EPPO trebuie să fie independent;

11.  solicită cooperarea eficace dintre statele membre, EPPO, OLAF și Eurojust; reamintește negocierile în curs privind Regulamentul Eurojust; subliniază că respectivele competențe ale Eurojust, OLAF și EPPO trebuie să fie definite în mod clar; subliniază că, pentru ca lupta împotriva fraudei să fie cu adevărat eficace la nivelul UE, EPPO, Eurojust și OLAF vor trebui să colaboreze fără discontinuități între ele, atât în termeni politici, cât și operaționali, pentru a evita orice suprapuneri de sarcini; reamintește, în această privință, că acordurile de lucru dintre cele trei organisme ar trebui să fie elaborate și adoptate cât mai curând posibil, în conformitate cu articolele 99-101 din Regulamentul EPPO; insistă asupra faptului că EPPO ar trebui să aibă competența de a soluționa conflictele de competență în cazurile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor sale;

Venituri – resurse proprii

12.  este preocupat de pierderile cauzate de diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din încasările de TVA și de frauda în materie de TVA în UE, care se ridicau în 2015 la 159,5 miliarde EUR;

13.  salută adoptarea de măsuri pe termen scurt menite să combată pierderile în materie de încasări din TVA menționate în planul de acțiune al Comisiei intitulat „Către un spațiu unic pentru TVA în UE”, publicat la 7 aprilie 2016; subliniază că, pentru rezolvarea problemelor legate de frauda transfrontalieră în domeniul TVA, sunt necesare măsuri puternice, coordonate și rapide; îndeamnă Comisia să își accelereze procedurile de a prezenta propuneri privind un sistem de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune, pentru a se evita pierderea de venituri fiscale în UE și în statele membre;

14.  regretă că, deși numărul total de cazuri de natură frauduloasă sau nefrauduloasă legate de resursele proprii tradiționale (RPT) a scăzut de la 5 514 în 2015 la 4 647 în 2016, suma totală aferentă a crescut de la 445 milioane EUR la 537 milioane EUR și este cu 13 % mai mare decât media pentru perioada 2012-2016;

15.  constată cu foarte mare îngrijorare că introducerea de tutun în UE prin contrabandă s-a intensificat în ultimii ani și, conform estimărilor, reprezintă o pierdere anuală de venituri publice de la bugetul UE și al statelor membre în valoare de 10 miliarde EUR și, în același timp, este o sursă importantă de crimă organizată, inclusiv de terorism; consideră că este necesar ca statele membre să își intensifice eforturile de combatere a acestor activități ilegale, de exemplu, prin îmbunătățirea procedurilor de cooperare și a schimbului de informații între statele membre;

16.  ia act de rezultatele celor 12 operațiuni vamale comune, care au implicat cooperarea între OLAF și statele membre și diverse servicii ale țărilor terțe și ale OMV, permițând confiscarea, printre altele, a 11 milioane de țigarete, 287 000 de trabucuri, 250 de tone de produse pe bază de tutun, 8 tone de canabis și 400 kg de cocaină;

17.  constată că cele mai fructuoase metode de detectare a cazurilor de natură frauduloasă legate de componenta de venituri a bugetului UE au fost controalele vamale efectuate în momentul vămuirii mărfurilor și inspecțiile realizate de serviciile antifraudă;

18.  își exprimă preocuparea cu privire la controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; reamintește că este de datoria autorităților vamale ale statelor membre să efectueze controale, pentru a stabili dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și importuri;

19.  regretă diferențele în ceea ce privește controalele vamale aplicate în Uniune și cuantumurile ridicate ale fraudelor care afectează sistemul de colectare a resurselor proprii; invită Comisia să consolideze politica comună în materie de controale vamale, prevăzând o armonizare veritabilă cu scopul de a îmbunătăți colectarea de resurse proprii tradiționale și să asigure securitatea și interesele economice ale UE, acordând o atenție deosebită eforturilor de combatere a comerțului cu produse ilegale sau contrafăcute;

20.  regretă că, între 2013 și 2016, importurile de îmbrăcăminte și încălțăminte din China au fost subevaluate la intrarea în mai multe țări europene, în special în Regatul Unit;

21.  subliniază că OLAF i-a recomandat Comisiei să recupereze de la guvernul Regatului Unit un deficit de 1,987 miliarde EUR, sumă care, în mod normal, ar trebui să se întoarcă în bugetul Uniunii;

22.  regretă că Comisia nu este în măsură să calculeze valoarea totală a recuperărilor rezultate în urma recomandărilor făcute de OLAF în acest sens; îndeamnă Comisia să raporteze anual cuantumul resurselor proprii ale UE recuperate în urma recomandărilor făcute de OLAF, să introducă un sistem care să permită calculul sumelor totale, să comunice cuantumurile care mai trebuie recuperate și să publice rezultatele legate de cooperare în ceea ce privește respectarea recomandărilor și cuantumurile efectiv recuperate în rapoartele anuale ale OLAF;

23.  consideră că Comisia ar trebui să furnizeze date anuale privind diferența dintre taxele vamale și TVA preconizate și cuantumurile efectiv colectate;

Cheltuieli

24.  regretă că neregulile care nu sunt de natură frauduloasă în sectorul cheltuielilor directe au crescut cu 16 % comparativ cu anul precedent, în contrast cu toate celelalte sectoare ale bugetului, care au înregistrat o scădere a acestora;

25.  regretă că este al patrulea an în care numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în gestiunea directă a crescut (16 cazuri în 2015 și 49 de cazuri în 2016) și că a crescut și valoarea acestora (0,78 milioane EUR în 2015 și 6,25 milioane EUR în 2016); invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un plan specific de reducere a fraudei în acest domeniu;

26.  constată că, deși numărul de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în ceea ce privește Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) a scăzut de la 3 250 de cazuri în 2015 la 2 676 de cazuri în 2016, acesta rămâne de două ori mai mare decât în 2012, însă subliniază că cuantumurile în cauză au fost în 2016 doar cu 8 % mai mari decât în 2012; de asemenea, constată că, în perioada 2015-2016, deși numărul total al neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă în ceea ce privește fondul în cauză a scăzut cu 16 %, numărul neregulilor cu caracter fraudulos a crescut cu 17 %; cu toate acestea, salută faptul că cuantumurile financiare legate de neregulile de natură frauduloasă au scăzut cu peste 50 %; ia act, de asemenea, de faptul că neregulile frauduloase legate de FEADR în ultimii cinci ani reprezintă aproximativ 0,5 % din plăți;

27.  constată că numărul cazurilor de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă legate de politica de coeziune și politica în domeniul pescuitului în 2016, 8 497, reprezintă o scădere cu 22 % comparativ cu 2015, dar încă este cu 25 % mai ridicat decât media pe ultimii cinci ani; constată, de asemenea, că sumele de referință financiară afectate de nereguli au fost cu 5 % mai scăzute decât în 2015; ia act de faptul că, pentru perioada de programare 2007-2013, 0,42 % din creditele de angajament au fost afectate de fraudă și 2,08 % de nereguli nefrauduloase;

28.  ia act cu satisfacție de faptul că valoarea de referință financiară legată de neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în cadrul politicii de coeziune și al politicii în domeniul pescuitului a scăzut cu aproape 50 %, de la 469 milioane EUR în 2015 la 235 milioane EUR în 2016;

29.  constată cu stupoare că valoarea de referință financiară legată de neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în cadrul Fondului de coeziune, în cursul perioadei de programare 2007-2013, continuă să crească (de la 277 milioane EUR în 2015 la 480 milioane EUR în 2016), spre deosebire de cazul altor fonduri (FEDER, FSE și FEP), unde tendința este spre stabilizare și chiar diminuare;

30.  este surprins să constate că, în cazul a aproape o treime dintre neregulile raportate în 2016 ca fiind de natură frauduloasă în cadrul politicii de coeziune, nu se furnizează deloc informații cu privire la domeniul prioritar vizat, iar lipsa informațiilor în cauză denaturează comparația cu anii anteriori; invită Comisia și statele membre să soluționeze această situație;

31.  își exprimă îngrijorarea cu privire la controalele legate de instrumentele financiare gestionate de intermediari și la deficiențele descoperite la verificarea sediului social al beneficiarilor; subliniază necesitatea de a condiționa acordarea de împrumuturi directe și indirecte de publicarea unor date fiscale și contabile pentru fiecare țară, precum și de divulgarea de date privind proprietarii efectivi în cazul beneficiarilor și intermediarilor financiari implicați în operațiunile de finanțare;

32.  se așteaptă ca simplificarea normelor administrative, menționată în dispozițiile comune care vizează perioada 2014-2020, să ducă la scăderea numărului de nereguli de natură nefrauduloasă, la identificarea cazurilor de fraudă și la îmbunătățirea accesului beneficiarilor la fondurile UE;

33.  ia act de faptul că numărul neregulilor raportate în ceea ce privește asistența pentru preaderare (IPA) tinde în continuare să scadă, ca urmare a eliminării treptate a programelor de preaderare; constată totuși că Turcia continuă să fie țara cu cel mai mare număr de nereguli (atât de natură frauduloasă, cât și nefrauduloasă), și anume peste 50 % din cazurile raportate;

34.  așteaptă cu interes rezultatele obținute de sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES) utilizat de Comisie de la 1 ianuarie 2016;

35.  susține o cooperare mai strânsă între statele membre în ceea ce privește schimbul de informații; subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă; consideră că este esențial ca statele membre să utilizeze mijloace eficace pentru a contracara internaționalizarea crescândă a fraudei și invită Comisia să introducă standarde comune pentru măsuri menite să contribuie la combaterea fraudei;

Achizițiile publice

36.  reamintește că achizițiile publice au fost una dintre principalele surse de eroare în ultima perioadă de programare și constată că nivelul neregulilor datorate nerespectării normelor privind achizițiile publice este în continuare ridicat; invită din nou Comisia să dezvolte o bază de date privind neregulile care să poată reprezenta baza unei analize pertinente și cuprinzătoare cu privire la frecvența, gravitatea și cauzele erorilor în domeniul achizițiilor publice; invită autoritățile competente din statele membre să își dezvolte și să își analizeze propriile baze de date privind neregulile, inclusiv cele din domeniul achizițiilor publice, și să colaboreze cu Comisia pentru a furniza astfel de date într-o formă și într-un termen care să ușureze activitatea Comisiei; solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze transpunerea cât mai rapidă în normele de drept intern a Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE privind achizițiile publice;

37.  solicită din nou Comisiei și statelor membre să acționeze în deplină conformitate cu dispozițiile care stabilesc condiționalitățile ex ante în cadrul politicii de coeziune, în special în domeniul achizițiilor publice; invită statele membre să își intensifice eforturile în domeniile evidențiate de raportul anual al Comisiei, în special în ceea ce privește achizițiile publice, infracțiunile financiare, conflictele de interese, corupția, denunțarea și definiția fraudei;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea controalelor

38.  îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri mai ferme în ceea ce privește cazurile de nereguli frauduloase; consideră că, pentru a elimina neregulile fără caracter fraudulos, sunt necesare măsuri administrative, în special cerințe mai transparente și mai simple;

39.  subliniază că un sistem care să le permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre, cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile finanțării europene în care aceasta nu este prevăzută;

40.  sprijină programul Hercule III, care constituie un bun exemplu al abordării ce vizează „utilizarea optimă a fiecărui euro”; subliniază importanța acestui program și contribuția sa la consolidarea capacităților autorităților vamale de a combate criminalitatea transfrontalieră organizată și de a preveni introducerea bunurilor contrafăcute sau de contrabandă pe teritoriul statelor membre;

41.  salută evaluarea intermediară independentă a programului Hercule III, care a fost prezentată Parlamentului European și Consiliului la 11 ianuarie 2018;

42.  își exprimă preocuparea în legătură cu creșterea fraudelor în materie de TVA, în special a așa-numitelor fraude de tip „carusel”; ia act de propunerea Comisiei de directivă a Consiliului care ar permite aplicarea unui mecanism generalizat de taxare inversă (GRCM) de către statele membre în anumite condiții stricte; ia act de propunerea Comisiei privind un pachet de simplificare a TVA-ului și privind reducerea costurilor de asigurare a conformității pentru IMM-uri, astfel încât să se creeze un mediu favorabil dezvoltării IMM-urilor și comerțului transfrontalier; invită Comisia să ofere o soluție cuprinzătoare, pe termen lung și la nivelul UE la problema fraudei în materie de TVA; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale EUROFISC, pentru a facilita schimbul de informații și pentru a coordona politicile în vederea combaterii acestui tip de fraudă, care aduce atingere UE și bugetelor naționale;

43.  invită Comisia să publice un raport public anual privind utilizarea fondurilor UE și privind transferurile de bani ale Băncii Europene de Investiții (BEI) și ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) către structuri offshore, inclusiv numărul și natura proiectelor blocate, explicații privind motivele pentru blocarea proiectelor și acțiunile întreprinse ca urmare a acestui fapt, pentru a asigura că fondurile UE nu contribuie direct sau indirect la periclitarea intereselor financiare ale UE;

44.  subliniază că este esențial să se asigure transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin fonduri sau instrumente financiare ale UE; invită Comisia să se asigure că cetățenii UE au acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

Prevenirea

45.  consideră că activitățile de prevenire sunt foarte importante pentru diminuarea nivelului de fraudă în cheltuirea fondurilor UE;

46.  salută activitățile de prevenire ale Comisiei și ale OLAF și solicită consolidarea implementării sistemului de detectare timpurie și de excludere (EDES) și a Sistemului de informații antifraudă (AFIS), precum și finalizarea strategiilor naționale de combatere a fraudei;

47.  invită Comisia să continue procesul de simplificare a reglementării financiare și a tuturor celorlalte norme administrative; solicită Comisiei să evalueze cu multă atenție claritatea și valoarea adăugată a modului de finanțare a programelor operaționale ale statelor membre;

48.  invită Comisia să elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor UE (cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea, plățile) care urmează să fie aplicate de către toate statele membre;

49.  consideră că transparența este un instrument important în lupta împotriva fraudei; invită Comisia să elaboreze un cadru care să fie utilizat de statele membre pentru a face publice toate etapele implementării proiectelor finanțate cu fonduri europene, inclusiv plățile;

Denunțătorii

50.  subliniază rolul important al denunțătorilor în prevenirea, detectarea și raportarea fraudelor și necesitatea ca aceștia să fie protejați; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure un nivel minim de protecție a denunțătorilor în Uniunea Europeană;

51.  reamintește rezoluțiile sale din 14 februarie 2017 și 24 octombrie 2017(9) privind protecția denunțătorilor și invită statele membre și Comisia să implementeze rapid recomandările cuprinse în acestea;

52.  solicită din nou Comisiei să prezinte de urgență o propunere legislativă orizontală privind protecția denunțătorilor, în special pentru a preveni și combate în mod eficace frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

53.  ia act de consultarea publică deschisă organizată de Comisie între lunile martie și mai 2017 pentru a colecta opinii privind protecția denunțătorilor la nivel național și la nivelul UE; așteaptă inițiativa planificată a Comisiei de a consolida protecția denunțătorilor în UE în următoarele luni; amintește Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE;

54.  încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, în vederea prevenirii tuturor amenințărilor sau acțiunilor cu caracter discriminatoriu;

Combaterea corupției

55.  regretă faptul că Comisia nu a mai considerat necesară publicarea unui raport anticorupție, ceea ce a împiedicat realizarea unei evaluări a nivelului corupției; reamintește Recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală(10), în care a constatat că monitorizarea combaterii corupției de către Comisie se va face prin intermediul semestrului european; consideră că lupta împotriva corupției ar putea fi eclipsată de alte probleme economice și financiare în cadrul acestui proces; solicită Comisiei să conducă prin puterea exemplului, reîncepând să publice raportul și angajându-se să adopte o strategie anticorupție mult mai credibilă și mai amplă; subliniază că lupta împotriva corupției este un aspect care ține de cooperarea în domeniul polițienesc și judiciar, un domeniu de politică în care Parlamentul este colegiuitor și are competențe de control depline;

56.  subliniază că corupția este o provocare majoră pentru UE și statele sale membre, precum și că, în absența unor măsuri eficace de combatere a corupției, aceasta subminează performanța economică a UE, statul de drept și credibilitatea instituțiilor democratice din Uniune și încrederea în acestea; reamintește Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(11), în care se solicita în mod specific elaborarea unui Raport anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale (Raportul european privind DSF), cu recomandări specifice fiecărei țări și care să acorde o atenție specială corupției;

57.  regretă că noua directivă privind achizițiile publice nu a adus până în prezent nicio îmbunătățire vizibilă în detectarea nivelului corupției în UE și invită Comisia să pună la dispoziție instrumente eficace pentru a îmbunătăți transparența procedurilor de contractare și subcontractare;

58.  invită statele membre să pună în aplicare în întregime Directiva UE privind combaterea spălării banilor, prin crearea unui registru public al beneficiarilor reali ai societăților și fiduciilor;

59.  solicită din nou Comisiei să creeze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale acestora; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în funcție de care să clasifice statele membre; consideră că un indice al corupției ar putea oferi o bază solidă, de la care Comisia și-ar putea stabili mecanismele de control specifice fiecărei țări atunci când controlează cheltuirea fondurilor UE;

60.  subliniază că prevenirea ar trebui să implice formarea și asistența constantă pentru personalul responsabil de gestionarea și controlul fondurilor la nivelul autorităților competente, precum și schimburi de informații și de bune practici între statele membre; subliniază rolul decisiv pe care îl joacă autoritățile locale și regionale și părțile interesate în combaterea fraudei;

61.  reamintește că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre menit să prevină și să combată frauda intracomunitară cu firme fantomă (MTIC), cunoscută ca frauda de tip carusel; este de părere că Comisia ar trebui să aibă acces la Eurofisc, pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date între statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi; invită statele membre și Consiliul să asigure accesul Comisiei la datele în cauză, cu scopul de a promova cooperarea, de a consolida fiabilitatea datelor și de a combate infracțiunile transfrontaliere;

Jurnalismul de investigație

62.  consideră că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial în creșterea nivelului de transparență necesar în UE și în statele membre și că acesta trebuie încurajat și sprijinit prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și în interiorul UE;

Tutunul

63.  evidențiază decizia Comisiei Europene de a nu reînnoi Acordul PMI, care a expirat la 9 iulie 2016; reamintește că, la 9 martie 2016(12), Parlamentul i-a solicitat Comisiei să nu mai reînnoiască, prelungească sau renegocieze Acordul PMI după expirarea sa; consideră că celelalte trei acorduri (BAT, JTI, ITL) ar trebui suspendate definitiv, cu efect de la 20 mai 2019; invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un raport referitor la fezabilitatea suspendării definitive a celor trei acorduri rămase;

64.  îndeamnă Comisia să instituie la nivelul UE toate măsurile necesare pentru urmărirea și localizarea produselor din tutun fabricate de PMI și să inițieze acțiuni în justiție pentru orice confiscare ilegală a produselor fabricate de această societate până la aplicarea completă a tuturor dispozițiilor Directivei privind produsele din tutun, astfel încât să nu se formeze un vid normativ în perioada dintre expirarea acordului cu PMI și intrarea în vigoare a Directivei privind produsele din tutun și a protocolului la Convenția-cadru pentru controlul tutunului (CCCT);

65.  salută sprijinul Comisiei pentru ratificarea la timp a Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, acesta fiind primul instrument juridic multilateral care tratează în mod cuprinzător problema contrabandei cu țigări la scară mondială;

66.  reamintește că, până în prezent, 32 de părți, dintre care doar opt state membre și Uniunea în ansamblul său, au ratificat Protocolul OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun; solicită celor 10 state membre (Germania, Belgia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Țările de Jos, Slovenia, Suedia și Regatul Unit) și Norvegiei, care au semnat, dar nu au ratificat încă Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, să facă acest lucru;

67.  așteaptă să primească în curând Raportul privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Comunicării din 2013 a Comisiei intitulate „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE” (COM(2013)0324), anunțat pentru 2018;

68.  salută faptul că întrucât laboratorul UE însărcinat cu controlul tutunului la centrul comun de cercetare de la Geel (Belgia) a devenit operațional în luna aprilie 2016, acesta poate să stabilească profilul chimic și caracteristicile specifice ale produselor din tutun confiscate, permițând astfel evaluarea autenticității acestora;

Investigațiile și rolul OLAF

69.  ia act de faptul că, până în prezent, recomandările judiciare ale OLAF au fost puse în aplicare doar în mod foarte limitat în statele membre; consideră că o astfel de situație este intolerabilă și invită Comisia să asigure punerea deplină în aplicare a recomandărilor OLAF în statele membre;

70.  regretă că, în pofida numeroaselor recomandări și investigații ale OLAF, rata de urmărire penală este de doar 30 % în statele membre și că autoritățile judiciare din unele state membre consideră că recomandările OLAF referitoare la cheltuirea necorespunzătoare a fondurilor UE nu reprezintă o prioritate, fiind de părere că nici măcar OLAF nu dă curs în mod corespunzător propriilor recomandări; invită Comisia să instituie norme privind urmărirea punerii în aplicare a recomandărilor OLAF;

71.  regretă faptul că aproximativ 50 % din cazurile OLAF sunt respinse de către autoritățile judiciare naționale; invită statele membre, Comisia și OLAF să stabilească condiții pentru admisibilitatea probelor prezentate de OLAF; invită OLAF să furnizeze rapoarte finale de calitate mai bună, pentru ca acestea să le fie mai utile autorităților naționale;

72.  invită OLAF să utilizeze o abordare mai realistă în ceea ce privește recomandările sale privind recuperarea și să raporteze, de asemenea, sumele care au fost efectiv recuperate;

73.  reamintește că Regulamentul privind OLAF prevede ca directorul general să aibă un rol important în procedurile de depunere a plângerilor cu privire la anchete; reamintește că participarea directă a directorului general la investigațiile OLAF subminează rolul său și, prin urmare, regulamentul;

74.  invită Comisia ca, la revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, să asigure un echilibru adecvat între competențele EPPO și OLAF și, de asemenea, să consolideze garanțiile procedurale, să clarifice și să consolideze competențele de investigare ale OLAF și să stabilească un anumit nivel de transparență privind recomandările și rapoartele OLAF, precum și să clarifice normele privind cooperarea și accesul la date între OLAF și Comitetul de supraveghere a acestuia;

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă și Comitetului de supraveghere a OLAF.

(1) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(3) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.
(4) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(5) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(6) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015, Taricco și alții, C-105/14, ECLI:EU:C:2015:555.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.
(8) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0491.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(12) Rezoluția din 9 martie 2016 referitoare la Acordul privind tutunul (Acordul PMI) (JO C 50, 9.2.2018, p. 35).

Ultima actualizare: 7 noiembrie 2018Notă juridică