Index 
Texte adoptate
Miercuri, 7 februarie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act de punere în aplicare: modificările Standardului Internațional de Raportare Financiară 9
 Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: datele de aplicare a două regulamente delegate
 Componența Parlamentului European
 Revizuirea acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană
 Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculelor în Portugalia *
 Protecția și combaterea discriminării minorităților din statele membre UE
 Toleranța zero față de mutilarea genitală feminină

Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act de punere în aplicare: modificările Standardului Internațional de Raportare Financiară 9
PDF 246kWORD 48k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește modificările Standardului Internațional de Raportare Financiară 9 (D054380/02 – 2017/3018(RPS))
P8_TA(2018)0027B8-0066/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei (D054380/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate(1), în special articolul 3 alineatul (1),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 18 decembrie 2017 prin care aceasta îi solicită să declare că nu se va opune proiectului de regulament,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 24 ianuarie 2018,

–  având în vedere articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(2),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 106 alineatul (4) litera (d) și articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 6 februarie 2018,

A.  întrucât, la 12 octombrie 2017, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat modificări la standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 9 – Instrumente financiare; întrucât aceste modificări sunt menite să aducă claritate și coerență în ceea ce privește clasificarea instrumentelor de datorie cu opțiuni negative de plată în avans;

B.  întrucât Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) a furnizat Comisiei un aviz favorabil la 10 noiembrie 2017; întrucât în avizul său, EFRAG include unele dintre problemele ridicate de Banca Centrală Europeană în scrisoarea sa din data de 8 noiembrie 2017 adresată EFRAG;

C.  întrucât Comisia a concluzionat că interpretarea îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 și consideră că această modificare propusă ar menține pur și simplu situația actuală a contabilității la cost amortizat pentru aceste instrumente specifice, aplicabilă înainte de introducerea IFRS 9;

D.  întrucât IASB a stabilit că data intrării în vigoare a acestei modificări a IFRS 9 va fi 1 ianuarie 2019, permițându-se aplicarea anterioară a acesteia; întrucât contabilitatea pentru instrumentele financiare în temeiul IFRS 9 este deja obligatorie începând cu 1 ianuarie 2018; întrucât instituțiile financiare care fac obiectul contabilității IFRS nu pot utiliza tratamentul în temeiul prezentei propuneri de modificare înainte de aprobarea și publicarea sa;

E.  întrucât intenția Comisiei era ca modificările la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate(3) să fie publicate înainte de sfârșitul lunii martie 2018, pentru a fi aplicabile pentru perioadele financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată;

1.  declară că nu se opune proiectului de regulament al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Comisiei și, spre informare, Consiliului.

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(3) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.


Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: datele de aplicare a două regulamente delegate
PDF 241kWORD 48k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 20 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2017/2358 și a Regulamentului delegat (UE) 2017/2359 în ceea ce privește datele de aplicare ale acestora (C(2017)08681 – 2017/3032(DEA))
P8_TA(2018)0028B8-0069/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2017)08681) („regulamentul delegat de modificare”),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 24 ianuarie 2018,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări(1), în special articolul 25 alineatul (2), articolul 28 alineatul (4), articolul 29 alineatele (4) și (5), articolul 30 alineatul (6) și articolul 39 alineatul (5),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 6 februarie 2018,

A.  întrucât regulamentul delegat de modificare ar trebui să se aplice înainte de 23 februarie 2018, data intrării în vigoare a Regulamentului delegat (UE) 2017/2358 al Comisiei și a Regulamentului delegat (UE) 2017/2359 al Comisiei (denumite în continuare „cele două regulamente delegate”), iar utilizarea deplină a perioadei de control de trei luni de care dispune Parlamentul ar putea conduce la intrarea în vigoare a celor două regulamente delegate înaintea datei modificate de aplicare a Directivei (UE) 2016/97 („IDD”), 1 octombrie 2018, astfel cum a propus Comisia în propunerea sa de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2016/97 în ceea ce privește data de aplicare a măsurilor de transpunere ale statelor membre (COM(2017)0792);

B.  întrucât publicarea rapidă a regulamentului delegat de modificare în Jurnalul Oficial ar permite alinierea datelor de aplicare ale celor două regulamente delegate cu data modificată de aplicare a IDD;

C.  întrucât aceasta corespunde cu deciziile Parlamentului European din 25 octombrie 2017(2) de a nu ridica obiecțiuni cu privire la cele două regulamente delegate, în care solicită Comisiei să evalueze dacă data aplicării IDD ar putea fi prelungită până la 1 octombrie 2018;

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat de modificare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 26, 2.2.2016, p. 19.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0404 și P8_TA(2017)0405.


Componența Parlamentului European
PDF 409kWORD 57k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2018 privind componența Parlamentului European (2017/2054(INL)2017/0900(NLE))
P8_TA(2018)0029A8-0007/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 10 din TUE(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la componența Parlamentului European în perspectiva alegerilor din 2014(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene și Propunerea anexată de Decizie a Consiliului de adoptare a dispozițiilor de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct(3),

–  având în vedere Decizia 2013/312/UE a Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European(4),

–  având în vedere Acordul din Vinerea Mare din 10 aprilie 1998,

–  având în vedere articolele 45, 52 și 84 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0007/2018),

A.  întrucât componența Parlamentului European trebuie să respecte criteriile stabilite la articolul 14 alineatul (2) primul paragraf din TUE, ceea ce înseamnă că numărul reprezentanților cetățenilor Uniunii nu trebuie să depășească 750, plus Președintele, repartizarea fiind proporțional descrescătoare, cu un prag minim de șase deputați și unul maxim de 96 pentru fiecare stat membru;

B.  întrucât articolul 14 alineatul (2) din TUE prevede că Parlamentul European este compus din reprezentanți ai cetățenilor Uniunii;

C.  întrucât TUE și TFUE accentuează importanța asigurării egalității și a tratamentului egal al cetățenilor de către instituțiile Uniunii; întrucât este esențial să se consolideze egalitatea de reprezentare, în vederea creșterii legitimității Parlamentului European ca organism legislativ care reprezintă cetățenii Uniunii;

D.  întrucât Parlamentul European a examinat o serie de propuneri pentru un sistem permanent de distribuire a locurilor, bazate pe formule matematice, propuneri pe care le-a solicitat și care i-au fost prezentate;

E.  întrucât la 29 martie 2017, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, guvernul Regatului Unit a notificat Consiliului European intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană și întrucât termenul de doi ani pentru desfășurarea negocierilor și încheierea unui acord de retragere va expira la 29 martie 2019, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, va decide în unanimitate să extindă această perioadă;

F.  întrucât, în afară de cazul în care situația juridică actuală se va schimba, Regatul Unit nu va mai fi membru al Uniunii Europene în perioada următoarelor alegeri europene din 2019;

G.  întrucât mai multe state membre și-au exprimat recent sprijinul pentru crearea unei circumscripții comune începând cu alegerile europene din 2019; întrucât o condiție necesară pentru înființarea unei circumscripții comune este modificarea Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, care ar trebuie adoptată cu cel puțin un an înainte de alegerile europene, conform dispozițiilor Codului de bună conduită electorală al Comisiei de la Veneția;

H.  întrucât, în propunerea sa din 11 noiembrie 2015 pentru o Decizie a Consiliului de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, Parlamentul European o solicitat un prag obligatoriu pentru circumscripții și desemnarea statelor membre care formează o circumscripție comună, în care să fie utilizat sistemul de liste și care să includă un număr de locuri superior unui prag prestabilit; întrucât acest prag ar trebui fixat ținând seama de noua repartizare a locurilor;

1.  ia act de faptul că actuala distribuție a locurilor în Parlament, stabilită prin Decizia 2013/312/EU a Consiliului European, se aplică numai legislaturii parlamentare 2014-2019; subliniază, prin urmare, că este necesară o nouă decizie privind componența Parlamentului European pentru legislatura 2019-2024;

2.  recunoaște că actuala distribuție a locurilor nu respectă în unele cazuri principiul proporționalității descrescătoare și că trebuie, prin urmare, corectată pentru stabilirea componenței Parlamentului European după următoarele alegeri europene din 2019;

3.  recunoaște faptul că o serie de state membre consideră că trebuie luat în considerare sistemul de vot în Consiliu atunci când se decide cu privire la alocarea locurilor în Parlamentul European;

4.  subliniază că, deși formulele matematice prezentate au mari șanse de a oferi un sistem permanent de repartizare a locurilor pe viitor, din punct de vedere politic este neviabil ca Parlamentul să propună un sistem permanent în acest moment;

5.  recunoaște că, dacă situația juridică actuală rămâne neschimbată, Regatul Unit nu va mai fi membru al Uniunii Europene în perioada următoarelor alegeri europene din 2019;

6.  propune ca noua repartizare a locurilor în Parlament, care respectă criteriile prevăzute la articolul 14 din TUE, să se aplice începând cu următoarele alegeri europene din 2019; consideră că, în cazul în care situația juridică menționată anterior legată de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană se schimbă, repartizarea locurilor aplicată în timpul legislaturii 2014-2019 ar trebui să se aplice până în momentul în care retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană produce efecte juridice;

7.  subliniază faptul că locurile care vor fi eliberate de Regatul Unit după retragerea din Uniunea Europeană vor facilita adoptarea unei noi repartizări a locurilor în Parlament, care să aplice principiul proporționalității descrescătoare; subliniază, de asemenea, că noua repartizare propusă va permite o reducere a dimensiunii Parlamentului; ia act de faptul că utilizarea doar a unei fracțiuni a locurilor eliberate de Regatul Unit este suficientă pentru ca niciun stat membru să nu piardă locuri;

8.  subliniază că reducerea dimensiunii Parlamentului va lăsa o marjă de locuri care va permite adaptarea la eventualele viitoare extinderi ale Uniunii Europene;

9.  întrucât, în conformitate cu Acordul din Vinerea Mare, cetățenii Irlandei de Nord au dreptul inerent de a deține cetățenia britanică, cetățenia irlandeză sau ambele și, în virtutea dreptului la cetățenia irlandeză, de a deține și cetățenia Uniunii;

10.  reamintește că proporționalitatea descrescătoare, astfel cum este definită în tratate, se bazează pe numărul de locuri pentru fiecare stat membru, și nu pe cetățenia candidaților;

11.  solicită Consiliului să finalizeze rapid modificarea Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct;

12.  subliniază că reforma Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct propusă de Parlamentul European va consolida caracterul european al alegerilor și va transmite un mesaj pozitiv pentru viitorul proiectului european;

13.  consideră că propunerea de distribuție bazată pe principiile din tratate nu oferă o bază solidă pentru o metodă de stabilire a repartizării locurilor în viitor, care să respecte criteriile de la articolul 14 din TUE, în special principiul proporționalității descrescătoare, precum și criteriile de echitate, transparență, obiectivitate, concordanță cu cele mai recente evoluții demografice și inteligibilitate pentru cetățenii europeni;

14.  transmite Consiliului European propunerea anexată, de decizie a Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului European, în temeiul dreptului său de inițiativă prevăzut la articolul 14 alineatul (2) din TUE; subliniază necesitatea stringentă de a adopta această decizie, care are nevoie aprobarea Parlamentului, pentru ca statele membre să poată adopta în timp util dispozițiile interne necesare pentru organizarea alegerilor pentru Parlamentul European în legislatura 2019-2024;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și propunerea anexată de decizie a Consiliului European, împreună cu raportul susmenționat al Comisiei sale pentru afaceri constituționale, Consiliului European, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Propunere de

Decizie a Consiliului European

de stabilire a componenței Parlamentului European

CONSILIUL EUROPEAN,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 14 alineatul (2),

având în vedere inițiativa Parlamentului European,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)  Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede criteriile referitoare la componența Parlamentului European, și anume: numărul reprezentanților cetățenilor Uniunii să nu depășească șapte sute cincizeci, plus Președintele, respectiva reprezentare să fie asigurată în mod proporțional descrescător, cu un prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru, fără ca vreunui stat membru să i se atribuie mai mult de nouăzeci și șase de locuri.

(2)  Articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede, printre altele, că funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative, cetățenii fiind reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European și statele membre fiind reprezentate în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în fața parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor. Prin urmare articolul 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la componența Parlamentului European este de aplicare în contextul aranjamentelor instituționale extinse prevăzute de tratate, care include și dispozițiile referitoare la adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În aplicarea dispozițiilor articolului 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, se respectă următoarele principii:

—  la repartizarea locurilor în Parlamentul European se folosește integral pragul minim și cel maxim per stat membru stabilite în Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel încât să se reflecte cât mai fidel cu putință dimensiunile populațiilor respective;

–  proporționalitatea descrescătoare se definește după cum urmează: raportul dintre populație și numărul de locuri pentru fiecare stat membru, înainte de a fi rotunjit la un număr întreg, variază în funcție de populația statului respectiv, astfel încât fiecare deputat în Parlamentul European dintr-un stat membru mai populat să reprezinte mai mulți cetățeni decât fiecare deputat dintr-un stat membru mai puțin populat, precum și invers, cu cât populația unui stat membru este mai mare, cu atât statul membru respectiv are dreptul la un număr mai mare de locuri;

–  repartizarea locurilor reflectă evoluțiile demografice din statele membre.

Articolul 2

Populația totală a statelor membre se calculează de către Comisie (Eurostat) pe baza celor mai recente date furnizate de către statele membre, în conformitate cu metoda instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(5).

Articolul 3

1.  Numărul de reprezentanți în Parlamentul European aleși în fiecare stat membru se stabilește pentru legislatura 2019-2024 după cum urmează:

Belgia

21

Bulgaria

17

Republica Cehă

21

Danemarca

14

Germania

96

Estonia

7

Irlanda

13

Grecia

21

Spania

59

Franța

79

Croația

12

Italia

76

Cipru

6

Letonia

8

Lituania

11

Luxemburg

6

Ungaria

21

Malta

6

Țările de Jos

29

Austria

19

Polonia

52

Portugalia

21

România

33

Slovenia

8

Slovacia

14

Finlanda

14

Suedia

21

2.  Cu toate acestea, în cazul în care Regatul Unit este încă stat membru al Uniunii la începutul legislaturii 2019-2024, numărul de reprezentanți în Parlamentul European pentru fiecare stat membru care își preiau mandatul este cel prevăzut la articolul 3 din Decizia 2013/312/UE a Consiliului European(6), până în momentul în care retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană își produce efectele juridice.

În momentul în care retragerea Regatului Unit din Uniune își produce efectele juridice, numărul de reprezentanți în Parlamentul European aleși în fiecare stat membru este cel stabilit la alineatul (1) din prezentul articol.

Toți reprezentanții în Parlamentul European care ocupă locurile suplimentare rezultate din diferența dintre numărul de locuri alocate în conformitate cu primul și cu al doilea paragraf de la prezentul alineat își iau în primire mandatele în Parlament în același timp.

Articolul 4

Cu suficient timp înainte de începutul legislaturii 2024-2029, Parlamentul European prezintă Consiliului European, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, o propunere de repartizare actualizată a locurilor.

Articolul 5

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la ….

Pentru Consiliul European

Președintele

(1) Acest articol prevede că „cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European”.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0082.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.
(4) JO L 181, 29.6.2013, p. 57.
(5) Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene (JO L 330, 10.12.2013, p. 39).
(6) Decizia 2013/312/UE a Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European (JO L 181, 29.6.2013, p. 57).


Revizuirea acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană
PDF 260kWORD 54k
Decizie
Anexă
Decizia Parlamentului European din 7 februarie 2018 privind revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2017/2233(ACI))
P8_TA(2018)0030A8-0006/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia Conferinței președinților din 5 octombrie 2017,

–  având în vedere schimbul de scrisori dintre Președintele Parlamentului European și Președintele Comisiei, în special scrisoarea din 2 octombrie 2017 a acestuia din urmă, în care se declară de acord cu propunerile de redactare prezentate de Președintele Parlamentului la 7 septembrie 2017,

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1) și proiectul de amendamente la acesta,

–  având în vedere articolul 10 alineatele (1) și (4) și articolul 17 alineatele (3) și (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 295 din TFUE,

–  având în vedere programul de lucru al Comisiei pentru 2017(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2016 referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor - Orientări(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(6),

–  având în vedere proiectul de decizie a Comisiei din 12 septembrie 2017 privind un Cod de conduită al membrilor Comisiei Europene, în special articolul 10 privind participarea la politica europeană în timpul mandatului,

–  având în vedere studiul actualizat realizat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, „Codul de conduită al comisarilor — creșterea eficacității și eficienței”,

–  având în vedere articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0006/2018),

A.  întrucât la articolul 10 alineatul (1) din TUE se afirmă că funcționarea Uniunii se întemeiază pe democrația participativă și întrucât Comisia Europeană, ca instanță executivă a Uniunii Europene, are un rol determinant în funcționarea Uniunii;

B.  întrucât articolul 10 alineatul (3) și articolul 11 din TUE conferă cetățenilor Uniunii dreptul de a participa la viața democratică a acesteia;

C.  întrucât, potrivit articolului 17 alineatul (3) din TUE, Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență, membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și a angajamentului lor față de ideea europeană, dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență, și nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție;

D.  întrucât scopul proiectului de amendamente este de a aplica principiile democratice la alegerea Președintelui Comisiei, în conformitate cu articolul 17 alineatul (7) din TUE;

E.  întrucât proiectul de amendamente dă membrilor Comisiei posibilitatea de a candida la alegerile europene fără a trebui să demisioneze;

F.  întrucât este o practică comună în statele membre ca membrii guvernului să candideze în alegerile parlamentare naționale fără a trebui să demisioneze;

G.  întrucât proiectul de amendamente permite, de asemenea, membrilor Comisiei să fie desemnați de partidele politice europene în poziția de cap de listă („Spitzenkandidaten”) pentru funcția de Președinte al Comisiei;

H.  întrucât Parlamentul și-a exprimat deja, în propunerea de revizuire a Actului privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct(7), sprijinul pentru procesul stabilirii capului de listă, astfel cum se prevede în mod clar în tratat;

I.  întrucât, conform articolului 10 alineatul (4) din TUE, partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și întrucât articolul 10 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (1) din TUE extind această contribuție și la cetățeni și asociațiile reprezentative;

J.  întrucât proiectul de amendamente prevede, de asemenea, garanțiile necesare pentru protecția transparenței, imparțialității, confidențialității și a colegialității, care continuă să se aplice în cazul membrilor Comisiei care sunt candidați;

K.  întrucât proiectul de amendamente obligă președintele Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la măsurile luate pentru a asigura respectarea principiilor independenței, integrității și discreției, consacrate la articolul 245 din TFUE și în Codul de conduită al membrilor Comisiei Europene, în cazul comisarilor care candidează în campaniile electorale pentru alegerile europene;

L.  întrucât proiectul de amendamente prevede că membrii Comisiei nu pot utiliza resursele umane sau materiale ale Comisiei pentru activități legate de o campanie electorală;

1.  reamintește că Președintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European, luându-se în considerare rezultatele alegerilor europene și după consultări adecvate, precum și că, prin urmare, așa cum a fost cazul în 2014, partidele politice europene prezintă candidați cap de listă („Spitzenkandidaten”), pentru a oferi cetățenilor europeni posibilitatea de a alege Președintele Comisiei în cadrul alegerilor europene;

2.  reamintește că acest proces al capetelor de listă reflectă echilibrul interinstituțional dintre Parlament și Consiliul European, conform prevederilor tratatelor; subliniază, în plus, că această etapă suplimentară în consolidarea dimensiunii parlamentare a Uniunii constituie o avansare ireversibilă;

3.  subliniază că prin neaderarea la procesul capetelor de listă, Consiliul European ar risca totodată să prezinte Parlamentului European spre aprobare un candidat la funcția de Președinte al Comisiei care nu va avea o majoritate parlamentară suficientă;

4.  atrage atenția asupra faptului că Parlamentul European va fi dispus să respingă orice candidat, în procedura de investitură a Președintelui Comisiei, care nu a fost desemnat cap de listă în perioada premergătoare alegerilor europene;

5.  consideră că procesul capetelor de listă este, de asemenea, o contribuție la transparență, întrucât candidații la funcția de Președinte al Comisiei sunt aduși la cunoștință înainte de alegerile europene, mai degrabă decât după acestea, cum era cazul înainte;

6.  subliniază că acest proces stimulează conștiința politică a cetățenilor europeni în perioada premergătoare alegerilor europene și consolidează legitimitatea politică atât a Parlamentului, cât și a Comisiei, prin asigurarea unei legături mai directe între alegerile lor respective și opțiunile electoratului; recunoaște, prin urmare, valoarea adăugată importantă a principiului capului de listă pentru consolidarea caracterului politic al Comisiei Europene;

7.  consideră că legitimitatea politică a Comisiei ar fi consolidată în continuare, dacă mai mulți deputații aleși în Parlamentul European ar fi desemnați ca membri ai Comisiei;

8.  reamintește că, în perioada premergătoare alegerilor europene din 2014, toate partidele politice europene majore și-au însușit procesul capetelor de listă și și-au indicat candidatul pentru funcția de Președinte al Comisiei, iar între candidați au avut loc dezbateri publice, introducând o practică politică și constituțională care reflectă echilibrul interinstituțional prevăzut în tratate;

9.  consideră că, în 2014, procesul capetelor de listă s-a dovedit a fi un succes, și subliniază faptul că alegerile europene din 2019 vor reprezenta o ocazie de a consolida utilizarea acestei practici;

10.  încurajează partidele politice europene să-și desemneze candidații cap de listă printr-o competiție deschisă, transparentă și democratică;

11.  consideră că proiectul de amendamente este conform cu articolul 10 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (7) din TUE și îl salută ca o îmbunătățire ce consolidează procesul electoral democratic de alegere a Președintelui Comisiei;

12.  ia act de intrarea în vigoare a Codului de conduită al membrilor Comisiei Europene revizuit, care urmărește să clarifice obligațiile aplicabile membrilor Comisiei, aflați sau nu în funcție; reamintește opiniile deja exprimate de Parlamentul European în ceea ce privește, printre altele, perioada de incompatibilitate aplicabilă membrilor Comisiei care au ieșit din funcție, transparența, numirea membrilor Comitetului de etică independent și participarea la campaniile electorale europene;

13.  consideră că este important să se prevadă, în Codul de conduită al membrilor Comisiei Europene, standarde solide privind transparența, imparțialitatea și garanțiile, pentru a evita orice posibile conflicte de interese ale membrilor Comisiei angajați în campanii electorale;

14.  reamintește în special cererea sa referitoare la o perioadă de incompatibilitate de trei ani aplicabilă foștilor membri ai Comisiei după încheierea mandatului;

15.  aprobă amendamentele la Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, anexate prezentei decizii;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a semna amendamentele împreună cu Președintele Comisiei și de a asigura publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, împreună cu anexa, Comisiei și, spre informare, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ

Acord între Parlamentul European și Comisia Europeană de modificare a punctului 4 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu acordul, astfel cum a fost publicat în JO L 45 din 17 februarie 2018, p. 46.)

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(2) Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2016 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 – Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără” (COM(2016)0710).
(3) JO C 366, 27.10.2017, p. 7.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0477.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0358.
(7) Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia Consiliului 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 278, 8.10.1976, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Decizia 93/81/Euratom, CECO, CEE a Consiliului (JO L 33, 9.2.1993, p. 15) și prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).


Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculelor în Portugalia *
PDF 240kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 7 februarie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculelor în Portugalia (13308/2017 – C8-0419/2017 – 2017/0821(CNS))
P8_TA(2018)0031A8-0017/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (13308/2017),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0419/2017),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0017/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.


Protecția și combaterea discriminării minorităților din statele membre UE
PDF 343kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE (2017/2937(RSP))
P8_TA(2018)0032B8-0064/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 10, 19, 21 și 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere dreptul de a adresa petiții, consacrat la articolele 20 și 227 din TFUE și la articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a UE (CDFUE),

–  având în vedere articolele 21 și 22 din CDFUE,

–  având în vedere preambulul la TUE,

–  având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1) (Directiva privind egalitatea rasială),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2) (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă),

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE(3) (Directiva privind libera circulație),

–  având în vedere hotărârea Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 3 februarie 2017, Minority SafePack - one million signatures for diversity in Europe v Comission(4), T-646/13,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 intitulată „Raportul din 2013 privind cetățenia UE - Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră”(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2015(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 intitulată „Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 intitulată „Raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice”(10),

–  având în vedere studiul din aprilie 2017 comandat de Departamentul tematic C din Parlamentul European la cererea Comisiei pentru petiții intitulat „Discriminarea (discriminările) conform petițiilor primite”,

–  având în vedere studiul din august 2017 comandat de Departamentul tematic C din Parlamentul European la cererea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne intitulat „Către un sistem cuprinzător de protecție a minorităților în UE”,

–  având în vedere studiul din mai 2017 comandat de Departamentul tematic B din Parlamentul European la cererea Comisiei pentru cultură și educație intitulat „Limbile și educația minorităților: cele mai bune practici și capcanele”,

–  având în vedere audierea publică organizată de Comisia pentru petiții la 4 mai 2017 intitulată „Combaterea discriminării cetățenilor UE în statele membre ale UE și protecția minorităților”(11),

–  având în vedere articolul 216 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia pentru petiții a primit mai multe petiții în care se semnalează cu îngrijorare diferite practici discriminatorii împotriva unor cetățeni ai UE care aparțin minorităților și a organizat o audiere privind diferitele probleme ridicate;

B.  întrucât există o legătură puternică între drepturile minorităților și principiul statului de drept; întrucât articolul 2 din TUE menționează în mod expres drepturile persoanelor care aparțin minorităților și întrucât drepturile respective trebuie să beneficieze de același tratament ca și celelalte drepturi consacrate în tratate;

C.  întrucât articolul 10 din TFUE prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”;

D.  întrucât, în timp ce acordurile internaționale asigură un cadru solid pentru drepturile minorităților, modul în care drepturile minorităților sunt protejate în UE poate fi în continuare îmbunătățit considerabil;

E.  întrucât orice persoană din UE are dreptul și obligația egală de a deveni un membru deplin, activ și integrat al societății;

F.  întrucât garantarea drepturilor minorităților este o cerință esențială pentru țările candidate, conform criteriilor de la Copenhaga;

G.  întrucât discriminarea bazată pe originea etnică este menționată ca cea mai des întâlnită formă de discriminare și întrucât discriminarea bazată pe orientarea sexuală a crescut semnificativ, conform celui mai recent sondaj Eurobarometru pe tema discriminării(12);

H.  întrucât propunerea de directivă a Comisiei privind tratamentul egal (COM(2008)0426) acoperă un număr mare de domenii, cum sunt educația, protecția socială și accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;

I.  întrucât petițiile primite de Comisia pentru petiții care țin de domeniul discriminării în legătură cu drepturi ale minorităților ar trebui examinate cu atenție, pentru a înțelege preocupările exprimate de cetățeni și a propune soluții;

J.  întrucât mai multe petiții arată că minoritățile se confruntă cu discriminări la exercitarea drepturilor lor fundamentale și întrucât acest lucru provoacă îngrijorare în legătură cu viitorul comunităților minoritare, în special în lumina activităților care poluează mediul;

K.  întrucât protecția și consolidarea patrimoniului cultural al minorităților naționale din statele membre – o componentă-cheie a identității culturale a comunităților, grupurilor și indivizilor – joacă un rol crucial în coeziunea socială;

L.  întrucât statelor membre le revine responsabilitatea clară de a lua măsuri de remediere a practicilor discriminatorii împotriva membrilor comunității rome, îndeosebi în cadrul cooperării lor cu autoritățile administrative regionale și naționale;

M.  întrucât petiționarii sunt îngrijorați de lipsa unui răspuns cuprinzător și a protecției din partea UE în ceea ce privește drepturile lor lingvistice și alte drepturi ale minorităților, care sunt consacrate în CDFUE și în principiile generale ale dreptului Uniunii, conform afirmațiilor CJUE,

1.  regretă faptul că persoane din rândul minorităților întâmpină în continuare obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lor fundamentale și rămân victime ale discursului de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură;

2.  este de părere că statele membre ar trebui să garanteze în mod consecvent drepturile minorităților și să evalueze periodic dacă acestea sunt respectate sau nu;

Combaterea discriminării împotriva minorităților autohtone, naționale și lingvistice: o responsabilitate la nivel național și la nivelul UE

3.  observă că problemelor minorităților nu le-a fost alocat un loc suficient de important pe agenda UE și sprijină o abordare integrată a egalității și nediscriminării, pentru a asigura că statele membre abordează în mod corespunzător diversitatea membrilor societăților lor;

4.  consideră că UE are responsabilitatea de a proteja și de a promova drepturile minorităților; consideră că este necesar să se îmbunătățească cadrul legislativ al UE pentru a proteja în mod cuprinzător drepturile persoanelor care aparțin minorităților;

5.  evidențiază rolul instituțiilor UE în ceea ce privește sensibilizarea cu privire la aspectele legate de protecția minorităților și încurajarea și sprijinirea statelor membre în promovarea diversității culturale și a toleranței, în special prin intermediul educației;

6.  subliniază că elaborarea oricărei politici privind patrimoniul cultural ar trebui să fie incluzivă, bazată pe comunitate și participativă și să includă consultații și dialog cu comunitățile minoritare vizate;

7.  constată că UE nu dispune de instrumente eficace pentru a monitoriza respectarea drepturilor minorităților; solicită o monitorizare eficace la nivelul UE a situației minorităților autohtone și lingvistice; consideră că Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să realizeze o monitorizare consolidată a discriminărilor împotriva minorităților naționale din statele membre;

8.  recunoaște rolul important al statelor membre în protejarea minorităților autohtone, naționale sau lingvistice; reamintește că protejarea minorităților naționale și interzicerea discriminării bazate pe limbă și apartenența la o minoritate națională sunt consacrate în tratate și în CDFUE;

9.  regretă faptul că problemele invocate în rezoluția sa referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă nu au fost încă rezolvate;

Cadrul juridic al UE în materie de minorități: provocări și oportunități

10.  subliniază faptul că drepturile minorităților naționale și protecția acestora fac parte integrantă din statul de drept, conform dispozițiilor din documentul de la Copenhaga al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) semnat în 1990;

11.  invită statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează că persoanele ce aparțin unei minorități nu sunt discriminate, precum și să adopte și să pună în aplicare măsuri de protecție specifice, bazate pe normele internaționale relevante; condamnă orice tratament discriminatoriu aplicat de demnitari publici persoanelor care aparțin minorităților; sugerează ca autoritățile competente să recurgă la măsurile existente pentru a raporta și, dacă este necesar, pentru a sancționa astfel de cazuri de discriminare;

12.  subliniază că trebuie abordate situația și statutul juridic al non-cetățenilor rezidenți permanenți în statele membre;

13.  subliniază că resursele asigurate de patrimoniul natural și cultural al minorităților naționale constituie piloni-cheie ai coeziunii sociale și trebuie considerate bogății de conservat integral pentru generațiile viitoare, între altele, prin încetarea activităților poluante;

14.  face apel la toate statele membre să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare sau să își actualizeze angajamentele față de acordurile internaționale relevante; subliniază că minoritățile lingvistice și autohtone ar trebui tratate în conformitate cu principiile prevăzute în aceste documente;

15.  solicită ca Directiva privind egalitatea rasială și Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă să fie revizuite; regretă profund că s-au înregistrat puține progrese în ceea ce privește adoptarea propunerii de directivă privind egalitatea de tratament și invită Comisia și Consiliul să relanseze negocierile necesare în scopul de a le finaliza înainte de sfârșitul actualei legislaturi;

Protecția și apărarea limbilor minorităților

16.  încurajează statele membre să asigure garantarea dreptului de a utiliza limbile minorităților și să protejeze diversitatea lingvistică în interiorul Uniunii în conformitate cu tratatele UE;

17.  consideră că drepturile lingvistice trebuie respectate în comunitățile în care există mai mult de o limbă oficială, fără a limita drepturile uneia comparativ cu cealaltă, în conformitate cu ordinea constituțională a fiecărui stat membru;

18.  invită Comisia să consolideze promovarea predării și utilizării limbilor regionale și ale minorităților, ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE;

Drepturile persoanelor LGBTI

19.  încurajează Comisia să facă pași mai hotărâți pentru combaterea discriminării persoanelor LGBTI și a homofobiei, inclusiv prin adoptarea de măsuri legislative concrete, respectând competențele statelor membre; recomandă monitorizarea drepturilor persoanelor LGBTI și furnizarea de informații clare și accesibile privind recunoașterea drepturilor transfrontaliere pentru persoanele LGBTI și familiile acestora în UE; consideră că statele membre ar trebui să investească în mod corespunzător pentru a asigura educația specifică în diferite etape, în scopul de a preveni comportamentul agresiv în școli și de a combate homofobia în mod structural;

20.  îndeamnă Comisia să asigure că statele membre implementează corect Directiva privind dreptul la liberă circulație, respectând cu consecvență, printre altele, dispozițiile legate de membrii de familie și interzicând discriminarea pe orice criterii;

21.  invită Comisia să adopte măsuri pentru a asigura că persoanele LGBTI și familiile acestora își pot exercita dreptul la liberă circulație în conformitate cu articolul 21 din TFUE și cu articolul 21 din CDFUE;

º

º º

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(3) JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
(4) ECLI:EU:T:2017:59.
(5) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.
(6) JO C 93, 9.3.2016, p. 52.
(7) JO C 378, 9.11.2017, p. 146.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0512.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0413.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0487.
(11) http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/117287/peti-hearing-programme-20170504-en.pdf
(12) Discriminarea în UE în 2015, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/SPECIAL/surveyKy/2077


Toleranța zero față de mutilarea genitală feminină
PDF 268kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2018 referitoare la toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF) (2017/2936(RSP))
P8_TA(2018)0033B8-0068/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Directiva privind drepturile victimelor (2012/29/UE) , adoptată la 25 octombrie 2012(1), referitoare la obligația de a oferi servicii de sprijin victimelor actelor de violență, inclusiv victimelor MGF,

–  având în vedere articolele 11 și 21 din Directiva privind standardele de primire (2013/33/UE) din 26 iunie 2013(2) , în care victimele MGF sunt menționate în mod specific drept una dintre categoriile de persoane vulnerabile care trebuie să beneficieze de servicii medicale corespunzătoare pe durata procedurii de solicitare de azil,

–  având în vedere articolul 20 din Directiva privind condițiile de calificare (2011/95/UE) din 13 decembrie 2011(3), în care MGF este definită ca o formă gravă a violenței psihologice, fizice și sexuale, reprezentând astfel un temei ce trebuie luat în considerare în vederea acordării protecției internaționale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale feminine(5), în care se solicită încetarea MGF peste tot în lume prin măsuri de prevenire, de protecție și legislative,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor în UE,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013 intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (COM(2013)0833),

–  având în vedere Declarația comună din 6 februarie 2013 cu ocazia Zilei internaționale împotriva mutilării genitale a femeilor, în cuprinsul căreia Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii și cinci comisari au confirmat angajamentul UE față de combaterea MGF în relațiile sale externe,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, în special obiectivul 14(b),

–  având în vedere Agenda pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă, în special obiectivul 5.3 referitor la eliminarea tuturor practicilor vătămătoare, precum căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate și mutilarea genitală a femeilor,

–  având în vedere Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) din 2013 privind mutilarea genitală a femeilor în Uniunea Europeană și Croația,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 2014 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017(6) referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din septembrie 2017 privind necesitatea de a se intensifica eforturile de prevenire și combatere a mutilării genitale a femeilor și a căsătoriilor forțate în Europa,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 privind intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eliminarea mutilărilor genitale a femeilor (A/RES/67/146),

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere inițiativa de importanță primordială lansată în 2017 de UE și ONU pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF) (O000003/2018 – B8-0005/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în obiectivul nr. 5 („Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor”) din Agenda pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă, se solicită explicit eliminarea mutilării genitale a femeilor și a practicilor vătămătoare;

B.  întrucât, în obiectivul nr. 14 („Promovarea egalității de gen, a drepturilor femeilor, a emancipării femeilor și fetelor și a participării acestora”) din Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, practica MGF face obiectul unei atenții speciale;

C.  întrucât unul dintre indicatorii incluși în prioritatea tematică B („Integritatea fizică și psihologică”) din Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II) este procentajul fetelor și femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani care au suferit o procedură de MGF;

D.  întrucât, fiind o practică vătămătoare cu caracter transnațional, MGF este recunoscută în prezent ca o problemă mondială, iar Agenda ONU pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă o identifică drept o practică vătămătoare care trebuie eliminată până în 2030;

E.  întrucât în raportul statistic pe 2016 publicat de UNICEF se arată că, la nivel mondial, cel puțin 200 de milioane de fete și femei au suferit o procedură de MGF, însă cifra exactă nu este cunoscută;

F.  întrucât MGF - care se mai practică încă în anumite părți ale continentului african, dar și din unele părți din Orientul Mijlociu, Asia și Oceania - reprezintă o problemă și în Uniunea Europeană, cu consecințe grave pentru femeile și fetele afectate de aceasta;

G.  întrucât, deși progresul nu a fost uniform, în ultimele trei decenii prevalența acestei practici a scăzut cu aproximativ 30 %; întrucât acest progres ar putea să fie, totuși, neutralizat de creșterea populației, ceea ce înseamnă că tot mai multe fete și femei vor suferi astfel de proceduri;

H.  întrucât influența cea mai puternică asupra deciziei părinților de a-și mutila fiicele sau asupra deciziei femeilor de a suferi o procedură de MGF este exercitată adesea de comunitățile locale;

I.  întrucât, deși MGF nu se bazează pe nicio regulă religioasă, rolul important al religiei în multe dintre comunitățile care practică aceste proceduri impune implicarea liderilor religioși și din alte domenii în combaterea MGF;

J.  întrucât, pentru a se putea elabora o strategie adecvată de eradicare, această practică trebuie întotdeauna examinată în contextul local;

K.  întrucât MGF este adesea indisociabilă de alte probleme de inegalitate între femei și bărbați și pare să fie doar una dintre multiplele încălcări ale drepturilor femeilor, precum lipsa accesului fetelor la educație, inclusiv la educația sexuală cuprinzătoare, lipsa unei activități profesionale în rândul femeilor, incapacitatea de a deține în proprietate sau de a moșteni bunuri, căsătoriile forțate sau încheiate la o vârstă fragedă, violența sexuală și fizică, precum și lipsa serviciilor de sănătate de calitate, inclusiv a serviciilor în materie de drepturi și sănătate sexuală și a reproducerii;

L.  întrucât MGF are în comun cu alte forme de violență bazată pe gen premisa controlului asupra corpului femeii, încălcând dreptul femeilor la sănătate, securitate și integritate corporală, iar uneori chiar și dreptul lor la viață;

M.  întrucât, deși prevenirea reprezintă o modalitate mai adecvată decât urmărirea penală pentru eliminarea MGF, având în vedere că făptașii, persoanele care îi ajută și complicii lor sunt în multe cazuri părinții victimei, există totuși o nevoie vădită de a se elimina obstacolele din calea urmării penale a cazurilor de MGF, ținându-se seama totodată de interesul suprem al copilului;

1.  ia act de scăderea prevalenței MGF în urma unor măsuri hotărâte și a sensibilizării și încurajează toți actorii să-și continue eforturile, astfel încât această tendință să se mențină în țările în care MGF este o practică prevalentă;

2.  consideră că această tendință reprezintă o oportunitate pentru organizațiile internaționale și state de a-și intensifica eforturile, în principal prin crearea de legături între diferite regiuni, părți interesate și sectoare, astfel încât acestea să colaboreze activ în vederea eliminării acestei și a altor practici dăunătoare pentru fete, acestea fiind supuse riscului de a suporta consecințe fizice, psihologice și emoționale pe toată durata vieții lor;

3.  recunoaște munca de neprețuit a organizațiilor care cooperează cu comunitățile de la fața locului atât în UE, cât și în afara acesteia pentru a preveni practicile în cauză și a ridica nivelul de sensibilizare cu privire la acestea, și recunoaște faptul că între acestea trebuie create punți de cooperare pentru a elimina definitiv MGF;

4.  invită Comisia și statele membre să generalizeze prevenirea MGF în toate sectoarele, în special în sectorul sănătății (inclusiv în sănătatea sexuală și a reproducerii), în asistența socială, în sectorul azilului, al educației (inclusiv educația sexuală), al asigurării aplicării legii, al justiției, al protecției copilului, precum și în sectorul mass-mediei și comunicării;

5.  subliniază că, potrivit articolului 38 din Convenția de la Istanbul, statele membre au obligația de a include în legislația lor penală atât MGF, cât și incitarea, forțarea sau determinarea unei fete de a se supune unei astfel de proceduri; subliniază, de asemenea, că această convenție protejează nu numai fetele și femeile care se supun riscului de MGF, ci și fetele și femeile care suferă toată viața de consecințele acestei practici (în situații precum infibularea repetată, în situații legate de azil, accesul la îngrijiri etc.); atrage atenția asupra faptului că, potrivit Convenției de la Istanbul, cultura, obiceiurile, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot fi invocate ca justificare pentru niciun act de violență împotriva femeilor;

6.  invită UE și statele membre care nu au ratificat încă Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei cu privire la prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor să o ratifice fără întârziere, astfel încât angajamentul UE să respecte standardele internaționale care promovează o abordare holistică și integrată a violenței împotriva femeilor și a MGF;

7.  constată cu satisfacție că legislația penală din toate statele membre protejează fetele și femeile împotriva MGF fie explicit, fie implicit, însă se arată extrem de îngrijorat din cauza ineficacității aparente a acestei legislații, având cunoștință de un număr redus de cauze juridice la nivelul UE;

8.  observă cu îngrijorare că asigurarea aplicării legii și, mai ales, urmărirea penală reprezintă o problemă în toate statele membre și țările de origine; invită, așadar, Comisia să faciliteze formarea specifică a actorilor pertinenți privind depistarea, anchetarea și urmărirea penală a cazurilor de MGF; invită statele membre să fie mai vigilente în ceea ce privește depistarea, anchetarea și urmărirea penală a cazurilor de MGF;

9.  observă că legislația penală și formarea specifică trebuie să fie strâns coordonate cu eforturile de sensibilizare pentru a determina practicienii să înceteze această practică;

10.  recunoaște faptul că una dintre diferențele importante dintre MGF și alte forme ale violenței bazate pe gen este că la baza acestui act nu se află intenția de a vătăma și subliniază că, deși acest lucru nu poate în niciun caz reprezenta o justificare, el trebuie luat în considerare în strategiile care vizează abandonarea acestei practici;

11.  regretă că în unele țări se utilizează tot mai pe larg procedeele medicale și insistă asupra faptului că acest lucru reprezintă o soluție inacceptabilă pentru eliminarea cauzelor fundamentale, fapt stabilit deja de către ONU și OMS; invită statele membre să interzică explicit prin lege medicalizarea MGF și să sensibilizeze personalul medical cu privire la această problemă;

12.  subliniază că MGF reprezintă una dintre formele cele mai previzibile ale violenței bazate pe gen și invită Comisia și statele membre să asigure măsuri de prevenire hotărâte în taberele de refugiați; invită Comisia să includă în continuare prevenirea MGF și a altor practici vătămătoare în procedurile de integrare și în Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și să ofere informații pertinente prin intermediul Agenției pentru azil a UE;

13.  solicită să fie adoptate cele mai ridicate standarde de protecție a solicitantelor de azil împotriva MGF în cadrul reformei sistemului european comun de azil și al revizuirii Directivei privind azilul, precum și în cadrul rolului noii Agenții pentru azil a UE;

14.  așteaptă cu interes înființarea rețelei mondiale care va pune în legătură actorii pertinenți din toate colțurile lumii pentru o îmbinare a ideilor și a forțelor; invită Comisia să acorde sprijin acestei rețele importante;

15.  invită Comisia să răspundă apelurilor societății civile privind conferirea unei flexibilități procedurilor de finanțare, astfel încât organizațiile de la fața locului care își desfășoară activitatea în cadrul comunităților să poată solicita finanțare, astfel încât să poată fi abordate, împreună cu MGF, o serie de probleme legate de drepturile fetelor și femeilor pe baza unei abordări holistice și să fie create legături între organizațiile din UE și cele din țările în care există practica în cauză; salută în acest sens activitatea desfășurată de Rețeaua Europeană pentru Eliminarea MGF și de membrii săi, inclusiv prin intermediul proiectului Change Plus, care constă în formarea reprezentanților comunităților locale pentru a promova nu numai modificări ale legislației, ci și modificarea comportamentului în comunitățile respective;

16.  invită Comisia și statele membre să înregistreze date privind prevalența MGF și tipurile acesteia și să implice mediile academice în procesul de colectare a datelor, în cercetare și în instruirea viitoarelor generații de specialiști cu privire la MGF; recunoaște faptul că Rețeaua europeană pentru migrație ar putea avea un rol în acest proces; consideră că un program comun de cercetare privind MGF le-ar permite universităților din zonele în care există această practică să trateze cu universitățile din UE pentru a organiza programe de schimb, a îmbunătăți colectarea datelor și a îmbunătăți capacitatea viitorilor specialiști din diferite sectoare;

17.  invită Comisia și statele membre să includă în programele educaționale ale materiilor care joacă un rol determinant în prevenirea MGF informații de bază privind MGF și alte practici vătămătoare pentru fete;

18.  subliniază că, în pofida contextului său local, practica MGF ar trebui examinată în contextul violenței bazate pe gen și ca o problemă de egalitate între femei și bărbați și ar trebui tratată în cadrul unei abordări cuprinzătoare pentru a se evita discreditarea comunităților în care există această practică;

19.  subliniază că asigurarea școlarizării tuturor fetelor și crearea premiselor pentru emanciparea economică a femeilor reprezintă primii pași către îmbunătățirea situației femeilor în comunitățile în care există practica în cauză;

20.  atrage atenția asupra potențialului și a puterii diverselor canale de comunicare precum arta, literatura, mass-mediile noi și cele locale pentru a face ca mesajele să fie mai pe înțelesul populației; subliniază importanța implicării băieților și a bărbaților în crearea de noi percepții privind egalitatea dintre femei și bărbați și combaterea actualelor structuri de putere prin intermediul rețelelor, al programelor „de la egal la egal”, al campaniilor de informare și al programelor de formare;

21.  invită Comisia să acorde sprijin statelor membre și țărilor în care există practica MGF în vederea creării de rețele și a unor strategii integrate pentru prevenirea acestei practici, inclusiv formarea lucrătorilor sociali, a personalului medical, a liderilor din comunitate și religioși, precum și a funcționarilor de poliție și din domeniul justiției; ia act de faptul că această practică nu este promovată de nicio religie;

22.  invită Comisia să includă problema MGF și a altor practici vătămătoare pentru femei și fete în dialogurile sale privind drepturile omului și în acțiunile sale diplomatice; invită SEAE și statele membre să creeze mecanisme de cooperare cu țări terțe pentru a le încuraja să adopte legi interne prin care să fie interzisă practica MGF și să sprijine autoritățile de asigurare a aplicării legii în aplicarea acestor dispoziții;

23.  constată cu satisfacție că delegațiile și SEAE beneficiază în fiecare an de formare privind MGF în cadrul unor măsuri de formare pe tema drepturilor copiilor sau a egalității dintre femei și bărbați și invită Comisia să-și facă pe larg cunoscute și disponibile populațiilor-țintă instrumentele, precum setul de instrumente „Uniți pentru eliminarea MGF” destinat specialiștilor din diferite sectoare;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene și Consiliului Uniunii Europene.

(1) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(2) JO L 180, 29.6.2013, p. 96.
(3) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(4) JO C 93, 24.3.2017, p. 142.
(5) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 87.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.

Notă juridică