Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2712(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0265/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 31/05/2018 - 7.3

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0233

Texte adoptate
PDF 126kWORD 53k
Joi, 31 mai 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Sudan, în special situația Nourei Hussein Hammad
P8_TA(2018)0233RC-B8-0265/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la Sudan, în special la situația lui Nourei Hussein Hammad (2018/2713(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Republica Sudan este parte din 1986,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, la care Republica Sudan este parte din 1990,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2016 privind căsătoriile între copii, precoce și forțate,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1979 și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor (DEVAW) adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1993,

–  având în vedere Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007, prezentată de UE și reafirmată în 2008, 2010, 2012, 2014 și 2016, prin care se solicită un moratoriu asupra pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Primul Protocol privind drepturile femeilor din Africa la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, adoptată în 1981,

–  având în vedere articolele 16 și 21 din Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului, care a intrat în vigoare la 29 noiembrie 1999,

–  vând în vedere scrisoarea prin care se face un apel urgent în legătură cu cazul Noura Hussein Hammad transmisă la 17 mai 2018 de Comitetul african de experți privind drepturile și binele copilului (ACERWC) Republicii Sudan,

–  având în vedere Constituția Sudanului din 2005,

–  având în vedere articolul 96 (clauza privind drepturile omului) din Acordul de la Cotonou semnat de guvernul sudanez în 2005,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolele 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Noura Hussein Hammad a fost forțată de familia sa să se căsătorească cu Abdulrahman Hammad pe când era o adolescentă de 16 ani; întrucât Noura a declarat că a fost violată de soțul său, cu ajutorul unor membri ai familiei lui; întrucât, potrivit mărturiilor sale, la 2 mai 2017, trei bărbați au ținut-o pe Noura Hussein în timp ce Abdulrahman a violat-o; întrucât Noura l-a înjunghiat mortal pe soțul său în legitimă apărare atunci când acesta a încercat din nou să o violeze în ziua următoare; întrucât din examinarea medico-legală a reieșit că a fost și ea rănită în timp ce se lupta cu soțul ei;

B.  întrucât Hussein Noura Hammad a fost ținută în închisoarea Omdurman până la 29 aprilie 2018, când a fost găsită vinovată de omor cu premeditare; întrucât Hussein Noura Hammad, acum în vârstă de 19 de ani, a fost condamnată la moarte de către Tribunalul Penal Central din Omdurman pentru omorârea bărbatului cu care tatăl său a obligat-o să se căsătorească; întrucât, la stabilirea pedepsei, familia bărbatului a ales pedeapsa cu moartea ca „pedeapsă” potrivită pentru Hussein; întrucât s-a făcut recurs împotriva sentinței sale;

C.  întrucât Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a strâns informații din care reiese că Tribunalul nu a ținut cont de căsătoria forțată, de viol și de alte forme de violență de gen la care a fost supusă Hussein ca probe pentru îmblânzirea sentinței; întrucât expertul ONU privind execuțiile sumare a susținut că impunerea pedepsei cu moartea atunci când există dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o uciderea arbitrară;

D.  întrucât Sudanul se află pe locul 165 din 188 de țări, atât în ce privește indicele dezvoltării umane (IDU), cât și Indexul ONU al disparității de gen; întrucât Comitetul ONU pentru drepturile copilului (CRC) și Comitetul ONU pentru Drepturile Omului și-au exprimat grava îngrijorare cu privire la situația drepturilor femeilor în Sudan; întrucât sistemul juridic din Sudan se bazează pe legea islamică Șaria; întrucât s-a dovedit că acolo unde femeile nu sunt egale cu bărbații din punct de vedere politic, cultural și economic, ele vor fi supuse violenței de gen, indiferent de credință, rasă sau naționalitate;

E.  întrucât Constituția sudaneză prevede că „statul protejează femeile de nedreptate și promovează egalitatea de gen”; întrucât Pramila Patten, Reprezentantul special al ONU privind violența sexuală în cadrul conflictelor, a constatat, în urma vizitei sale în Sudan în perioada 18-25 februarie 2018, că există o cultură adânc înrădăcinată de nerecunoaștere a violenței sexuale în Sudan; întrucât căsătoriile forțate, violul marital și violența bazată pe gen sunt considerate normale în Sudan, toate aceste forme de violență fiind justificate prin invocarea unor considerente de tradiție, cultură și religie; întrucât până în prezent Biroul Procurorului Special nu a investigat nici măcar un singur caz de violență sexuală comisă în timpul conflictelor;

F.  întrucât mandatul Tribunalului Penal Internațional (ICC) de a cerceta impunitatea în caz de crime de război, crime împotriva umanității și genocid cuprinde și atrocitățile suferite în general de femei, inclusiv o gamă largă de infracțiuni sexuale și de gen; întrucât ICC a emis, la 4 martie 2009, un mandat de arest pe numele Președintelui Republicii Sudan, Omar al Bașîr, cuprinzând cinci capete de acuzare pentru crime împotriva umanității: omor, exterminare, strămutare forțată, acte de tortură și violuri;

G.  întrucât a fost lansată o campanie mondială, „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”, care se străduiește să-i comute pedeapsa cu moartea; întrucât, începând din mai 2018, aproape un milion de oameni au semnat o petiție intitulată „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”; întrucât intimidarea avocaților apărării reprezintă un atac la adresa unui proces echitabil, deoarece Noura Hussein Hammad a fost violată și are nevoie de sprijin psihologic;

H.  întrucât cazul Hussein Noura Hammad a atras atenția comunității internaționale asupra drepturilor femeilor și a adus în centrul atenției problema căsătoriilor forțate și violului conjugal în Sudan, unde vârsta legală de căsătorie este de numai 10 ani; întrucât violul conjugal a fost recunoscut de legislația sudaneză abia în 2015; întrucât, cu toate acestea, autoritățile judiciare refuză să-l recunoască drept infracțiune;

I.  întrucât militanții pentru drepturilor femeilor și ale copiilor au lansat campanii tot mai intense împotriva căsătoriei forțate a fetelor și a căsătoriei minorelor, un fenomen larg răspândit în Sudan; întrucât prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv căsătoriile precoce și forțate este unul dintre obiectivele Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020;

J.  întrucât atât Human Rights Watch (HRW), cât și expertul independent al ONU privind Sudanul, au declarat în Raportul mondial 2017 că forțele de securitate sudaneze au recurs la violență sexuală, intimidare și alte forme de abuzuri pentru a le reduce la tăcere pe apărătoarele drepturilor omului din întreaga țară; întrucât Forțele de securitate ale serviciilor naționale de informații (NISS) i-au interzis avocatului Nourei Hussein Hammad să țină o conferință de presă pe fondul unei campanii intense de intimidare; întrucât Nahid Gabralla, director al Seema, o organizație neguvernamentală care lucrează cu victimele și supraviețuitorii violenței bazate pe gen în Khartoum, capitala Sudanului, a fost încarcerat de mai multe ori în timpul campaniei de susținere a Nourei Hussein Hammad, într-un moment în care Sudanul pune restricții în calea libertății de exprimare;

K.  întrucât Sudanul este una dintre cele șapte țări care nu sunt parte la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW);

L.  În 2016, UE finanțează în momentul de față proiecte în Sudan în valoare de 275 milioane EUR, majoritate prin Fondul European de Dezvoltare (EDF), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); întrucât Sudanul nu a ratificat versiunea revizuită a Acordului de la Cotonou;

M.  întrucât femeile din Sudan suferă din cauza discriminării, a arestărilor arbitrare și a pedepselor umilitoare; întrucât, potrivit expertului independent al ONU privind Sudanul, așa-numitele crime împotriva moralității publice, precum cele utilizate împotriva femeilor considerate a fi îmbrăcate „indecent”, împreună cu umilința pedepsei corporale, încalcă standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; întrucât articolele 151, 152, 154 și 156 din Codul Penal sudanez înăspresc restricțiile privind femeile și modul în care se îmbracă și se comportă acestea în public; întrucât încălcările acestor legi se pedepsesc cu amenzi și chiar, în anumite cazuri, cu biciuirea;

N.  întrucât UE pe lângă sprijinul oferit Sudanului printr-o combinație de asistență pentru dezvoltare și umanitară oferă, de asemenea, sprijin pentru operațiunile foarte controversate din această țară de control la frontieră și combatere a traficului și contrabandei, printre altele prin intermediul așa-numitului proiect ROCK;

1.  regretă și condamnă condamnarea la moarte a Nourei Hammad Hussein; solicită autorităților sudaneze să comute pedeapsa cu moartea și să țină seama pe deplin de faptul că dna Hussein a acționat în legitimă apărare împotriva tentativei unui bărbat și a complicilor săi de a o viola;

2.  le solicită autorităților sudaneze să respecte legislația națională și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor referitor la drepturile femeilor în Africa, precum și Protocolul Curții de Justiție a Uniunii Africane, adoptat la 11 iulie 2003; reamintește că, în conformitate cu standardele internaționale, aplicarea pedepsei cu moartea în ciuda unor dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o execuție arbitrară, în special în cazurile în care femeile au fost acuzate de omor săvârșit pentru a se apăra;

3.  le reamintește autorităților sudaneze obligația care le revine de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil; insistă că trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul Nourei Hussein Hammad respectă cu adevărat cele mai înalte standarde de echitate și de proces echitabil;

4.  reamintește că este imperativ ca unele legi esențiale din Sudan, inclusiv Legea privind securitatea națională din 2010 și legile de reglementare a mass-mediei și a societății civile, să fie revizuite și reformate, pentru a le aduce în conformitate cu standardele internaționale care garantează libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; își exprimă îngrijorarea față de paleta largă de prerogative de arestare și detenție conferite NISS, care arestează și întemnițează arbitrar oameni care, în multe cazuri, sunt torturați și supuși altor rele tratamente, ofițerii NISS bucurându-se de imunitate în fața urmăririi penale;

5.  remarcă că, chiar dacă cauza este dezbătută într-un proces judiciar, autoritățile sudaneze tot au obligația de a demonstra că nu tolerează violul sau violența de gen, și, prin urmare, de a salva viața unei tinere a cărei existență a fost deja distrusă din motive independente de voința ei; solicită autorităților sudaneze să se asigure că toate cazurile de violență sexuală și bazată pe gen, inclusiv violul marital și violența domestică, sunt urmărite în justiție și că făptașii sunt trași la răspundere; îndeamnă autoritățile sudaneze să combată căsătoriile între copii și căsătoriile forțate și violul conjugal;

6.  îndeamnă autoritățile sudaneze să efectueze imediat o anchetă independentă și imparțială privind acuzațiile aduse forțelor de securitate sudaneze de utilizare a violenței, intimidării și a altor forme de abuz împotriva femeilor;

7.  regretă interzicerea de către NISS a conferinței de presă organizate de echipa de apărători ai Nourei Hussein Hammad după ce a fost condamnată; condamnă cu fermitate hărțuirea activiștilor pentru drepturile omului și a avocaților în legătură cu cazul Nourei Hammad Hussein;

8.  îndeamnă autoritățile sudaneze să garanteze protecția deplină a integrității fizice și psihologice a Nourei Hussein Hammad, în timpul perioadei sale de detenție, precum și a avocaților săi și a familiei sale;

9.  reafirmă că se opune cu fermitate pedepsei cu moartea în orice caz și în orice circumstanțe; consideră că pedeapsa cu moartea constituie o încălcare a demnității umane și reprezintă o formă de tratament crud, inuman și degradant; face apel la autoritățile sudaneze să respecte moratoriul ONU privind pedeapsa cu moartea; invită Sudanul să ratifice Convenția împotriva torturii (CAT) și Convenția CEDAW;

10.  le reamintește autorităților sudaneze că o mai bună protecție a drepturilor femeilor și incriminarea violului conjugal ar putea salva multe vieți și împiedica situații precum cazul Nourei Hussein Hammad;

11.  condamnă cu tărie căsătoriile precoce și forțate și violența împotriva femeilor și fetelor în Sudan și în alte țări; subliniază că actualul recurs împotriva sentinței lui Hussein, care se limitează la aspectele formale și juridice ale condamnării, fără a ține seama de elementele de fapt, nu este suficient în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Sudan; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare recomandarea Comitetului pentru drepturile copilului și să modifice legea privind statutul personal, mărind vârsta la care căsătoria este permisă din punct de vedere juridic;

12.  solicită insistent ca UE și statele sale membre să se asigure că implementarea proiectelor cu autoritățile sudaneze respectă principiul de „a nu aduce prejudicii”, ceea ce ar exclude cooperarea cu actori vinovați de încălcări ale drepturilor omului;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, Președintelui Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Mixte ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican.

Ultima actualizare: 16 iulie 2019Notă juridică