Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2634(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0274/2018

Texte depuse :

B8-0274/2018

Dezbateri :

PV 13/06/2018 - 17

Voturi :

PV 14/06/2018 - 7.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0267

Texte adoptate
PDF 286kWORD 58k
Joi, 14 iunie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Negocieri pentru un nou acord parteneriat UE-ACP
P8_TA(2018)0267B8-0274/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la viitoarele negocieri pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (2018/2634(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010(1),

–  având în vedere Acordul de la Georgetown din 1975 de creare a grupului statelor ACP, precum și revizuirea sa din 1992(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(4),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 12 decembrie 2017 pentru o decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor cu privire la un acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, Caraibe și Pacific(COM(2017)0763),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 noiembrie 2016, intitulată privind un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (JOIN(2016)0052),

–  având în vedere Documentul comun de consultare al Comisiei și Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 octombrie 2015, intitulat „Către un nou parteneriat între Uniunea Europeană și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific după 2020” (JOIN(2015)0033),

–  având în vedere Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Declarația comună din 7 iunie 2017 a Parlamentului, a Consiliului, a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu și a Comisiei, referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru,

–  având în vedere avizul Consiliului Economic și Social European din 7 decembrie 2017 privind un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cel din 12 mai 2016, referitor la viitorul relațiilor dintre UE și statele membre ale grupului ACP,

–  având în vedere a 7-a și a 8-a reuniune la nivel înalt a șefilor de state și guverne ACP, care a avut loc la Malabo (13-14 decembrie 2012) și, respectiv, la Port Moresby (4 mai 2016),

–  având în vedere a 103-a și a 105-a reuniune a Consiliului paritar de miniștri ACP-UE de la Dakar ( 26-27 aprilie 2016) și, respectiv, de la Bruxelles (3-4 mai 2017),

–  având în vedere Summitul UE - Uniunea Africană de la Abidjan, din 29-30 noiembrie 2017,

–  având în vedere raportul din martie 2016 al Grupului de persoane eminente ACP privind viitorul ACP după 2020,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere declarația de la al 8-lea Summit al șefilor de stat și de guvern ai grupului de state ACP din 1 iunie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE(6), precum și rezoluțiile adoptate de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

–  având în vedere declarația din 21 decembrie 2016 a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind dimensiunea parlamentară a relațiilor ACP-UE în perioada post-Cotonou(7),

–  având în vedere declarația comună din 9 decembrie 2015 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind viitorul relațiilor ACP-UE(8),

–  având în vedere articolele 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la viitoarele negocieri pentru un nou Acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (O-000043/2018 – B8‑0025/2018 și O-000044/2018 – B8‑0026/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât forța și acquis-ul Acordului de la Cotonou se bazează pe o serie de caracteristici unice, cum ar fi caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic, natura sa cuprinzătoare, cu cei trei piloni de cooperare pentru dezvoltare, cooperare politică și cooperare economică și comercială, precum și un buget consistent, prin Fondul european de dezvoltare (FED);

B.  întrucât parteneriatul ACP-UE a jucat un rol important în avansarea către atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), în pofida eșecului Uniunii de a realiza obiectivul de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) pentru ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD);

C.  întrucât parteneriatul ACP-UE a adus o contribuție semnificativă la eradicarea sărăciei, la integrarea țărilor ACP în economia mondială și la o mai pronunțată afirmare ca actor global în cadrul negocierilor multilaterale comerciale și climatice;

D.  întrucât parteneriatul ACP-UE a îmbunătățit accesul pe piață al statelor membre ale ACP și ale UE și a promovat o mai bună înțelegere reciprocă a pozițiilor, a valorilor și a normelor, printr-un dialog politic;

E.  întrucât, deși parteneriatul ACP-UE a contribuit în mod semnificativ la promovarea ODM,, progresele în direcția obiectivelor de eradicare a sărăciei și de integrare a țărilor ACP în economia mondială sunt până acum insuficiente, având în vedere faptul că jumătate din statele ACP se numără încă printre țările cel mai puțin dezvoltate, iar statele ACP reprezintă împreună mai puțin de 5% din comerțul mondial și aproximativ 2% din PIB-ul mondial;

F.  întrucât crearea Uniunii Africane (UA), Strategia comună UE-Africa, Strategia de parteneriat comună UE-Caraibi și Strategia UE-Pacific ilustrează caracterul tot mai regional al abordării UE a problemelor de interes și preocupare comună, ca de exemplu pacea și securitatea, terorismul sau migrația;

G.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea politică sunt condiții necesare pentru o dezvoltare durabilă;

H.  întrucât fundamentul comun și pactele regionale trebuie să țină seama de particularitățile regionale și continentale, pe baza principiilor subsidiarității și complementarității;

I.  întrucât ACP a identificat trei piloni pentru negocieri, și anume:

   comerț, investiții și servicii;
   cooperare pentru dezvoltare, știință și tehnologie, precum și cercetare și inovare;
   dialog politic și reprezentare;

J.  întrucât dialogul politic privind elementele esențiale, menționate la articolele 8 și 96 din Acordul de la Cotonou, reprezintă un mijloc concret juridic de apărare a valorilor comune ale parteneriatului ACP-UE și de promovare a democrației, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului, fundamentale pentru o dezvoltare sustenabilă;

K.  întrucât este clar că, în noul acord, trebuie menținută condiționalitatea legată de drepturile omului și trebuie consolidat dialogul politic;

L.  întrucât, în ciuda recunoașterii clare a rolului parlamentelor naționale, al autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat în versiunea revizuită din 2010 a Acordului de la Cotonou, participarea acestora la deliberările privind politicile și activitățile ACP-UE, inclusiv în procesele de programare, de monitorizare și de evaluare, a fost limitată;

M.  întrucât dialogul politic a fost utilizat în mare parte într-un stadiu avansat al crizelor politice, și nu ca măsură preventivă;

N.  întrucât organizațiile societății civile se confruntă cu o legislație tot mai restrictivă și cu alte obstacole care le limitează activitățile și spațiul de acțiune;

O.  întrucât capacitățile tehnice, în numeroase țări ACP, pentru a gestiona problemele din domeniul fiscal constituie un impediment pentru mobilizarea veniturilor interne și pentru participarea la cooperarea fiscală internațională;

P.  întrucât FED este finanțat prin contribuții directe de la statele membre ale UE și nu intră sub incidența normelor bugetare obișnuite ale UE; întrucât Parlamentul nu are nicio putere asupra bugetului FED în afara acordării descărcării de gestiune pentru plățile deja efectuate, și nici nu dispune de drepturi oficiale de control bugetar în ceea ce privește programarea FED;

Q.  întrucât accentuarea dimensiunii parlamentare a parteneriatului ACP-UE și consolidarea rolului său consultativ ar trebui să fie elemente esențiale ale noului parteneriat ACP-UE;

R.  întrucât frecvența și varietatea reuniunilor Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE au permis un dialog coerent între membrii Parlamentului European și cei ai ACP, crescându-i astfel legitimitatea și consolidând diplomația parlamentară; întrucât Adunarea Parlamentară Paritară a fost utilizată ca un model de diplomație parlamentară în diferite foruri politice;

1.  salută principalele aspecte și arhitectura globală a cooperării viitoare dintre grupul statelor ACP și Uniunea Europeană, propusă de Comisie în recomandarea sa pentru o decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor pentru un viitor acord de parteneriat;

2.  insistă asupra faptului că Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, ODD și Consensul european privind dezvoltarea trebuie să stea în centrul reînnoirii parteneriatului ACP-UE;

3.  salută faptul că realizarea ODD este considerată un obiectiv esențial în pactele propuse, dar regretă lipsa unor măsuri concrete de implementare; subliniază necesitatea integrării unor probleme transversale precum viabilitatea ecologică, obiectivele legate de schimbările climatice, aspectele de gen sau justiția socială în toate politicile, planurile și intervențiile din cadrul viitorului acord;

4.  salută faptul că propunerea Comisiei referitoare la un nou acord de parteneriat este deschisă partenerilor externi;

5.  reamintește că primul ODD este eradicarea sărăciei, care rămâne o problemă majoră în majoritatea statelor ACP; subliniază, prin urmare, că lupta împotriva sărăciei trebuie să rămână un element central al viitorului acord;

6.  observă că Comisia a luat în considerare în mare măsură opinia Parlamentului, iar fundamentul comun și pactele regionale vor fi în egală măsură obligatorii din punct de vedere juridic, așa cum a solicitat Parlamentul;

7.  reamintește că viitorul acord de parteneriat va include principiile echității, respectului reciproc și interesului reciproc;

8.  insistă asupra faptului că elementele esențiale ale Acordului de la Cotonou - respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernări - trebuie să rămână la baza cooperării după 2020 și să facă parte integrantă din acordul de bază și din pactele și protocoalele regionale; solicită Comisiei și Consiliului includă explicit în partea mandatului referitoare la drepturile omului, dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă, orientare sexuală sau identitate de gen, precum și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile conexe, conform Platformei de acțiune de la Beijing din 1995 și rezultatelor conferințelor de revizuire;

9.  subliniază că problemele legate de drepturile omului și de guvernare trebuie abordate pe baza instrumentelor juridice, a legislației, a principiilor și a mecanismelor internaționale existente, stabilite de organismele de guvernare regionale sau panafricane, pentru creșterea gradului de apropriere;

10.  reamintește că viitorul parteneriat între țările ACP și statele membre ale UE trebuie să integreze Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și să contribuie la implementarea acesteia la toate nivelurile;

11.  invită negociatorii UE și ACP să prevadă în partea referitoare la fundamentele comune din acord o dispoziție clară implementarea integrală de către toate părțile a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;

12.  insistă asupra faptului că trebuie să existe o coerență între principiile stabilite în fundamentul comun și prioritățile regionale stabilite în pacte, iar fundamentul comun ar trebui să includă trimiteri explicite la asumarea răspunderii, monitorizare și mecanismele de revizuire în caz de nerespectare; subliniază că ar trebui stabilită și răspunderea părților față de cetățeni și societatea civilă, precum și faptul că instituțiile comune ar trebui să prevadă mecanisme care să permită societății civile și cetățenilor să raporteze cazurile de încălcare obligațiilor legate de drepturile omului, precum și alte elemente importante;

13.  reamintește tuturor părților implicate în negocieri că dialogul politic reprezintă un element fundamental al Acordului de la Cotonou, care trebuie să rămână un pilon juridic central, atât în cadrul global, cât și la nivelul regional al noului acord;

14.  subliniază că dialogul politic este parte integrantă a parteneriatului și o bază importantă pentru îmbunătățirea situației popoarelor țărilor partenere; solicită, prin urmare, o mai bună monitorizare a situației drepturilor omului în aceste țări și subliniază că monitorizarea trebuie să fie incluzivă, transparentă și participativă; subliniază că este important ca societatea civilă să fie implicată substanțial în dialog, la toate nivelurile;

15.  reamintește că dialogul politic trebuie să fie echilibrat și să se bazeze pe respectul reciproc;

16.  subliniază că cooperarea UE - ACP ar trebui să prevadă un mecanism de evaluare inter pares pentru a monitoriza regulat progresele și deficiențele implementării ODD, implicând parlamentele, autoritățile locale și societatea civilă, precum și o evaluare periodică și o informare publică cu privire la respectarea drepturilor omului și la alte elemente esențiale; consideră că o implementare eficientă a Agendei 2030 și a ODD necesită legitimitate, proximitate, subsidiaritate și un nivel ridicat de participare a autorităților locale și a actorilor nestatali; solicită îmbunătățirea comunicării și a dialogului în vederea aprofundării relațiilor dintre țările ACP și statele UE;

17.  reamintește că acordurile de parteneriat economic (APE) reprezintă o bază pentru cooperarea regională și sunt instrumente pentru dezvoltarea și integrarea regională; solicită, prin urmare, integrarea deplină a acestor acorduri în noul Acord ACP-UE;

18.  solicită consolidarea influenței politice a parteneriatului ACP-UE la nivel mondial, astfel încât partenerii să devină actori globali mai proeminenți;

19.  solicită introducerea unor dispoziții clare în viitorul acord care să reglementeze rolul și responsabilitățile sectorului privat; subliniază, în special, că întreprinderile implicate în parteneriate de dezvoltare trebuie să respecte principiile responsabilității sociale a întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, inclusiv prin respectarea Pactului mondial al ONU, a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, a standardelor fundamentale de muncă ale Organizației Internaționale a Muncii, a standardelor de mediu și a Convenției ONU împotriva corupției; subliniază necesitatea ca atât statele membre ale UE, cât și cele ale ACP să stabilească planuri naționale de aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și, în special, a normelor privind obligația de diligență;

20.  reamintește că mobilizarea resurselor interne prin impozitare reprezintă cea mai importantă sursă de venit pentru finanțarea dezvoltării durabile; regretă că măsurilor de combatere a fluxurilor financiare ilicite și evaziunii fiscale nu li se acordă un loc important în proiectul de mandat; invită părțile la negocieri să includă în noul acord dispoziții ambițioase privind asistența financiară și tehnică acordată țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față noilor standarde globale pentru combaterea evaziunii fiscale, inclusiv schimbul automat de informații, informațiile referitoare la beneficiarii reali ai întreprinderilor și privind raportarea publică pentru fiecare țară a întreprinderilor multinaționale, în vederea stopării erodării bazei impozabile și transferului de profituri, după modelelor G20 și OCDE; solicită, de asemenea, părților să se angajeze să susțină crearea unui organism interguvernamental al ONU, cu forță juridică obligatorie juridic, pentru cooperarea fiscală;

21.  regretă că proiectul de mandat de negociere nu prevede nicio dispoziție privind o dimensiune a dezvoltării sustenabile în agricultură, în ciuda uriașelor provocări cu care se confruntă agricultorii din statele ACP ca urmare a schimbărilor climatice; solicită părților participante la negocieri să includă în noul acord sisteme de sprijin pentru practicile agricole sustenabile;

22.  solicită o mai mare implicare a societății civile în dialogul politic, în programare și în implementare, precum și susținerea consolidării capacităților acesteia; subliniază importanța implicării societății civile în dialogul politic, în special pentru grupurile locale afectate direct de politici; subliniază, în acest context, pericolul pe care îl reprezintă reducerea spațiului de acțiune al societății civile în unele țări și necesitatea de a include grupuri precum minoritățile, tineretul și femeile, care nu își pot organiza propriile interese sau care nu sunt recunoscute de guvernul din țara lor, în pofida unui interes democratic legitim;

23.  subliniază că implicarea societății civile ar trebui să se bazeze pe recunoașterea diferitelor roluri pe care le are, precum și că rolul său ca actor cu drepturi depline în cadrul acordului ar trebui accentuat;

24.  subliniază că principiile cooperării eficace pentru dezvoltare integrate în totalitate în noul acord de parteneriat ACP-UE și că la baza acordului și a protocoalelor regionale ar trebui să stea o serie de dispoziții care să asigure aproprierea la nivel de țară, axarea pe rezultate, caracterul incluziv al procesului de dezvoltare, transparența și răspunderea reciprocă; subliniază necesitatea unei abordări geografic echilibrate în alocarea ajutorului, axată cu precădere asupra statelor celor mai puțin dezvoltate sau fragile; consideră că condiționarea alocării ajutorului și a cooperării cu UE de aspecte legate de migrație nu este compatibilă cu principiile eficacității dezvoltării convenite;

25.  subliniază că noua cooperare/parteneriat UE - ACP ar trebui să asigure o acțiune comună mai eficientă în abordarea diferitelor provocări globale, cum ar fi combaterea terorismului și a crimei organizate;

26.  reamintește că viitorul acord trebuie să constituie o ocazie de a îmbunătăți angajamentele și respectarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și ar trebui să prevadă mecanisme de monitorizare sistematică a acesteia; reamintește, în această privință, rolul jucat de delegațiile UE în promovarea CPD și subliniază importanța că acestea trebuie să desfășoare dialoguri regulate la nivel de țară;

27.  subliniază importanța atragerii investițiilor din sectorul privat, facilitând dezvoltarea pe termen lung a piețelor de capital locale și mobilizând bugetele limitate ale AOD pentru a maximiza impactul și a finanța ODD;

28.  reamintește importanța întăririi dimensiunii parlamentare a viitorului acord, conferind o competență consultativă veritabilă viitoarei Adunări Parlamentare Paritare generale și făcând-o un spațiu al unui dialog parlamentar democratic deschis și cuprinzător; solicită să îi fie garantată autonomia juridică și operațională; solicită ca APP să fie asociată îndeaproape la implementarea acordului și să fie consultată regulat cu privire la toate aspectele importante pentru parteneriat; consideră că APP ar trebui să se implice pe deplin în negocierile pentru viitorul parteneriat;

29.  solicită mai multe eforturi suplimentare îmbunătățirea controlului APP asupra programării dezvoltării;

30.  consideră că sunt necesare reuniuni periodice, cel puțin o dată pe an, la nivelul ACP-UE, pentru a asigura stabilitatea și continuitatea parteneriatului și pentru a permite raportări periodice și evaluări inter pares cu privire la progresele realizate în direcția atingerii ODD și a respectării drepturilor omului, precum și la alte elemente esențiale ale acordului, după cum a solicitat Parlamentul;

31.  recomandă, prin urmare, ca APP să se alinieze noii structuri regionale, menținând accentul pe activitatea în forurile regionale și pe implicarea strânsă a parlamentelor naționale și regionale; consideră că Consiliul ACP-UE și APP ar trebui să se întâlnească periodic, dar mai puțin frecvent decât în prezent, în sesiune plenară, alternativ într-un stat ACP și într-un stat UE, însă sesiunea nu ar trebui să depindă de convocarea Consiliului; invită statul membru al UE care asigură președinția prin rotație a Consiliului UE să se implice într-o mai mare măsură în pregătirea, organizarea și găzduirea sesiunilor APP;

32.  solicită ca reuniunile dintre membrii parlamentelor UE și ACP la nivel de pacte regionale să aibă loc cel puțin o dată pe an în fiecare regiune și să fie completate de un for al mai multor actori, care să implice actori nestatali, inclusiv societatea civilă, tineretul și sectorul privat;

33.  își exprimă convingerea că rolul Parlamentului Panafrican trebuie să devină un pilon solid în cadrul Pactului pentru Africa, îndeosebi vizavi și alături de Consiliul UE-Africa; invită, în acest sens, Comisia și omologii săi din cadrul ACP să publice propunerile de text privind dimensiunea parlamentară și rolul Parlamentului Panafrican într-o etapă incipientă a negocierilor și să se consulte cu Parlamentul Panafrican și, respectiv, cu Parlamentul European în acest sens;

34.  reamintește că Parlamentul trebuie informat exhaustiv și fără întârziere pe parcursul tuturor etapelor procedurii de negociere, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE și reiterează necesitatea de a găsi un acord cu privire la îmbunătățirea modalităților practice de cooperare și de schimb de informații pe parcursul întregului ciclu de viață al acordurilor internaționale; invită Consiliul și Comisia, de asemenea, să informeze în mod complet și rapid APP cu privire la negocieri;

35.  invită Consiliul Uniunii Europene să publice mandatul adoptat de Consiliu; invită grupul statelor ACP să facă același lucru pentru mandatul propriu;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/03_01/pdf/mn3012634_en.pdf
(2) http://www.wipo.int/edocs/trtdocs/en/acp/trt_acp_3.pdf
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0371.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(5) JO C 349, 17.10.2017, p. 11.
(6) JO C 310, 25.8.2016, p. 19.
(7) JO C 170, 30.5.2017, p. 36.
(8) http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/1081264en.pdf

Ultima actualizare: 8 ianuarie 2019Notă juridică