Index 
Texte adoptate
Marţi, 13 martie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Punerea în aplicare a Protocolului privind consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel ***
 Acordul dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal ***
 O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative
 Serviciile de livrare transfrontalieră de colete ***I
 Calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere și permisele de conducere ***I
 Egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE
 Regiuni cu întârzieri în dezvoltare din UE
 Rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice

Punerea în aplicare a Protocolului privind consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2003/76/CE de stabilire a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a Protocolului anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene, privind consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel (14532/2017– C8-0444/2017 – 2017/0213(APP))
P8_TA(2018)0061A8-0034/2018

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14532/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 2 primul paragraf din Protocolul nr. 37 privind consecințele financiare ale expirării Tratatului CECO și Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0444/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru bugete (A8-0034/2018),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Acordul dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal ***
PDF 237kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal (07712/2016 – C8-0237/2017 – 2016/0006(NLE))
P8_TA(2018)0062A8-0029/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07712/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal (07682/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0237/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0029/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Noii Zeelande.


O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative
PDF 361kWORD 59k
Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la o Strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (2017/2067(INI))
P8_TA(2018)0063A8-0036/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (COM(2016)0766),

–  având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport(1) și prelungirea perioadei mandatului pentru adoptarea de acte delegate,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2017 referitor la sistemele de transport inteligente cooperative (CDR 2552/2017),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 referitor la „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată”(2),

–  având în vedere rapoartele Platformei pentru introducerea sistemelor de transport inteligente cooperative (STI cooperative), în special referitoare la certificatul STI cooperativ și politica de securitate,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la salvarea de vieți omenești: sporirea siguranței autovehiculelor în UE(3),

–  având în vedere Declarația de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată,

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 intitulată „Conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G”(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0036/2018),

A.  întrucât Strategia europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (Strategia) este strâns legată de prioritățile politice ale Comisiei, în special de agenda sa pentru susținerea creării de locuri de muncă, a creșterii economice și a investițiilor, de crearea unui spațiu european unic al transporturilor, de piața unică digitală și de strategia privind uniunea energetică;

B.  întrucât autoritățile din statele membre și sectorul industriei trebuie să răspundă la necesitatea stringentă de a asigura un transport mai sigur, mai curat, mai eficient, mai durabil, multimodal și accesibil pentru toți utilizatorii drumurilor, inclusiv pentru persoanele cele mai vulnerabile și cele cu mobilitate redusă;

C.  întrucât tendința pozitivă în domeniul siguranței rutiere înregistrată în UE în cursul ultimului deceniu a încetinit, întrucât 92 % dintre accidentele rutiere sunt cauzate de erori umane și întrucât utilizarea tehnologiilor STI cooperative este importantă pentru funcționarea eficientă a anumitor sisteme de asistență la conducere; întrucât cea mai mare parte a spațiului în orașe este în continuare utilizat de transportul rutier, care este și cauza accidentelor și a emisiilor din sectorul transportului, fie că este vorba de zgomot, gaze cu efect de seră sau poluanți atmosferici;

D.  întrucât, cu ajutorul STI cooperative, participanții la trafic și managerii de trafic vor putea partaja și utiliza informații și își vor putea coordona acțiunile într-un mod mai eficient;

E.  întrucât securitatea cibernetică a STI cooperative este un element-cheie al implementării lor, întrucât soluțiile de securitate fragmentată ar pune în pericol interoperabilitatea și siguranța utilizatorilor finali și întrucât, prin urmare, există o nevoie clară pentru măsuri la nivelul UE;

F.  întrucât responsabilitatea și transparența în materie de algoritmi înseamnă punerea în aplicare a măsurilor tehnice și operaționale care asigură transparența și caracterul nediscriminatoriu ale procesului decizional automatizat și ale procesului de calculare a probabilităților legate de comportamentul individual; întrucât transparența ar trebui să le ofere persoanelor informații pertinente privind logica utilizată și semnificația procesului și consecințele acestuia; întrucât aceasta ar trebui să includă informații cu privire la datele utilizate pentru formarea în materie de analiză și să le permită cetățenilor să înțeleagă și să monitorizeze deciziile care îi afectează;

G.  întrucât Uniunea ar trebui să încurajeze și să dezvolte în continuare tehnologiile digitale, nu doar pentru a reduce erorile umane și alte deficiențe, ci și pentru a scădea costurile și pentru a optimiza utilizarea infrastructurilor, decongestionând traficul și reducând astfel emisiile de CO2;

H.  întrucât, cu ajutorul conectivității digitale și mobile, elementul de cooperare va crește în mod semnificativ siguranța rutieră, eficiența traficului, sustenabilitatea și caracterul multimodal; întrucât aceasta va genera totodată un potențial economic enorm și va reduce numărul accidentelor rutiere și consumul de energie; întrucât STI cooperative reprezintă elementul fundamental al dezvoltării vehiculelor autonome și sistemelor de conducere automate;

I.  întrucât sistemele de conducere conectată și automatizată reprezintă o evoluție digitală importantă în acest sector și întrucât coordonarea cu toate noile tehnologii utilizate în acest sector, cum ar fi sistemele europene globale de navigație prin satelit GALILEO și EGNOS, a atins în prezent un nivel ridicat de capacitate tehnologică;

J.  întrucât UE este obligată să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7 și 8 referitoare la dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal;

K.  întrucât o serie de țări din întreaga lume (de exemplu, SUA, Australia, Japonia, Coreea și China) fac progrese rapide în vederea introducerii unor noi tehnologii și vehicule digitale, iar vehiculele și serviciile STI cooperative sunt deja disponibile pe piață;

Cadrul general

1.  salută Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative și activitatea intensă întreprinsă împreună cu specialiștii din sectorul public și privat, care reprezintă temelia comunicării; sprijină rezultatele și solicită, prin urmare, introducerea neîntârziată a serviciilor STI cooperative interoperabile în întreaga Europă;

2.  subliniază necesitatea unui cadru juridic clar pentru a sprijini implementarea STI cooperative și salută adoptarea unui viitor act delegat în temeiul Directivei STI (Directiva 2010/40/UE) pentru a asigura continuitatea serviciilor și interoperabilitatea și pentru a sprijini compatibilitatea inversă;

3.  ia act de potențialul STI cooperative de a îmbunătăți eficiența consumului de combustibil, de a reduce costul transportului individual și de a atenua impactul negativ al traficului asupra mediului;

4.  subliniază potențialul tehnologiilor digitale și al modelelor de afaceri aferente în transportul rutier și recunoaște că strategia este un pas important în dezvoltarea STI cooperative și, ulterior, a mobilității complet conectate și automate; constată că vehiculele cooperative, conectate și automatizate pot stimula competitivitatea industriei europene, pot face transportul mai fluid și mai sigur, pot reduce congestionarea, consumul de energie și emisiile și pot îmbunătăți interconectivitatea între diferitele moduri de transport; în acest context, subliniază că cerințele în materie de infrastructură trebuie să fie stabilite pentru a se asigura că sistemele vizate pot funcționa în mod sigur și eficient;

5.  ia act de faptul că industriile UE ar trebui să își valorifice poziția avantajoasă în contextul global în ceea ce privește dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor STI cooperative; subliniază necesitatea urgentă de a stabili o strategie ambițioasă a UE care să coordoneze eforturile naționale și regionale, să evite fragmentarea, să accelereze dezvoltarea tehnologiilor STI cooperative care au demonstrat că aduc beneficii în materie de siguranță și să stimuleze cât mai mult posibil cooperarea între diferitele sectoare, precum transportul, energia și telecomunicațiile; îndeamnă Comisia să prezinte un calendar specific cu obiective clare privind ceea ce trebuie să realizeze UE în perioada 2019-2029, să acorde prioritate introducerii, până în 2019, a serviciilor STI cooperative care au cel mai înalt grad de siguranță potențial, astfel cum figurează pe lista serviciilor pregătite de platforma STI cooperative în raportul său privind a doua fază, și să se asigure că serviciile în cauză sunt disponibile în toate vehiculele noi din întreaga Europă;

6.  subliniază necesitatea introducerii unui cadru coerent de norme sociale, de mediu și de siguranță pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor și pentru a garanta o concurență loială în acest sector;

7.  salută rezultatele celei de a doua faze a platformei STI cooperative și subliniază importanța lor(5);

8.  subliniază că, deși comunicarea constituie un pas important către o strategie a UE privind vehiculele cooperative, conectate și automatizate, nu ar trebui să existe nicio confuzie între STI cooperative și aceste concepte diferite;

9.  subliniază necesitatea de a se asigura că dezvoltarea și implementarea vehiculelor conectate și automatizate și a STI cooperative respectă și sprijină pe deplin obiectivele de decarbonizare a sistemului de transport și obiectivul „zero decese” în ceea ce privește siguranța rutieră;

10.  reamintește că STI cooperative sunt sisteme care permit diferitelor stații STI (vehicule, echipamente rutiere, centre de control al traficului și dispozitive nomade) să comunice și să facă schimb de informații utilizând o structură standardizată de comunicare și că interoperabilitatea sistemelor individuale este, prin urmare, esențială;

11.  reamintește că vehiculele conectate sunt vehicule care utilizează tehnologiile STI cooperative care le permit tuturor vehiculelor să comunice cu alte vehicule, cu dispozitivele de semnalizare rutieră și cu infrastructurile rutiere și orizontale sustenabile, care ar trebui consolidate și adaptate, dar care pot oferi, de asemenea, sisteme inovatoare de reîncărcare în exploatare și pot comunica în condiții de siguranță cu vehiculele și cu alți utilizatori ai drumurilor; reamintește că 92 % dintre accidentele rutiere sunt cauzate de erori umane și că utilizarea tehnologiilor STI cooperative este importantă pentru funcționarea eficientă a anumitor sisteme de asistență la conducere;

12.  reamintește că vehiculele automatizate sunt vehicule care pot funcționa și pot face manevre în mod independent în situații reale de trafic și în cazul cărora una sau mai multe dintre comenzile principale de conducere (direcție, accelerație, frână) sunt automatizate pentru o perioadă lungă de timp;

13.  subliniază necesitatea introducerii unor sisteme de protecție în timpul fazei de tranziție în care vehiculele conectate și automatizate coexistă cu vehiculele tradiționale neconectate, pentru a nu pune în pericol siguranța rutieră; atrage atenția asupra faptului că anumite sisteme de asistență la conducere ar trebui să fie în continuare dezvoltate și instalate în mod obligatoriu;

14.  invită Comisia Europeană să examineze modurile de a trata problema coexistenței pe drumurile rutiere a vehiculelor cooperative, conectate și automatizate cu vehiculele și șoferii neconectați, ținând seama de faptul că vechimea parcului de vehicule și procentajul rezidual de persoane neconectate obligă la prevederea unei rate care rămâne semnificativă de vehicule neintegrate în sistem;

15.  regretă că nu a fost stabilit un calendar clar pentru introducerea serviciilor recomandate „Ziua 1,5” și a viitoarelor seturi de servicii, că nu a fost efectuată o evaluare completă a impactului și că nu există informații precise privind inițiativele de introducere a serviciilor STI cooperative și de eventuală extindere a serviciilor;

16.  invită Comisia să considere o prioritate asigurarea celui mai înalt grad de siguranță a serviciilor STI cooperative și elaborarea definițiilor și cerințelor necesare și să actualizeze, fără întârzieri suplimentare, declarația europeană de principii privind interfața om-mașină (HMI) pentru sistemele de informații și comunicații instalate la bord, deoarece interacțiunea dintre conducătorul auto și mașină este importantă(6);

17.  reiterează rolul esențial pe care îl joacă vehiculele conectate și automatizate, STI cooperative și noile tehnologii în îndeplinirea obiectivelor privind clima, precum și necesitatea de a se asigura că dezvoltarea și implementarea acestora vor respecta pe deplin și vor sprijini obiectivele de decarbonizare a sistemului de transport; salută utilizarea STI cooperative ca mijloc de îmbunătățire a eficienței traficului și de reducere a consumului de carburanți și a impactului negativ al transportului rutier asupra mediului (de exemplu, în ceea ce privește emisiile de CO2) și pentru a optimiza utilizarea infrastructurii urbane;

18.  insistă asupra potențialului tehnologiilor inovatoare, cum sunt conducerea automată și „formarea de convoaie” (gruparea diferitelor vehicule) în transportul rutier de mărfuri, întrucât acestea permit o mai bună utilizare a curenților de aer în deplasare și, prin urmare, reduc consumul de combustibili și emisiile; solicită sprijin suplimentar pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în acest domeniu, în special pentru infrastructura digitală necesară;

19.  subliniază necesitatea de a oferi utilizatorilor drumurilor mai multe posibilități de a alege, mai multe produse ușor de utilizat, accesibile ca preț și personalizate, precum și mai multe informații; în acest sens, încurajează Comisia să faciliteze schimbul de bune practici menite să asigure, printre altele, eficiența economică; îndeamnă toate statele membre să se alăture platformei C-Roads, întrucât se intenționează ca aceasta să joace un rol important de coordonare în punerea în aplicare a strategiei, cu condiția să respecte neutralitatea tehnologică necesară pentru încurajarea inovațiilor; subliniază necesitatea de a se asigura că instrumentele digitale avansate sunt implementate la scară largă și în mod coordonat în statele membre, acoperind și transportul public; invită producătorii de automobile să inițieze implementarea STI cooperative pentru a pune în aplicare strategia;

20.  îndeamnă Comisia să elaboreze statistici care să le completeze pe cele existente, pentru a evalua mai bine progresele în materie de digitalizare din diferitele domenii ale sectorului transportului rutier; subliniază importanța continuării investițiilor în cercetarea sistemelor de senzori și evidențiază că, la dezvoltarea STI cooperative, ar trebui să se acorde o atenție deosebită conducerii în mediul urban, care este foarte diferită de conducerea în afara orașului; ia act de faptul că conducerea în mediu urban, în special, implică o mai mare interacțiune cu motocicliștii, cicliștii, pietonii și alți utilizatori vulnerabili ai drumurilor, inclusiv persoanele cu handicap;

21.  îndeamnă statele membre să depună toate eforturile posibile pentru a se asigura că învățământul profesional și superior corespunde nevoilor de cunoștințe ale industriei care va dezvolta strategia privind STI; încurajează realizarea de analize prospective privind noile meserii și locuri de muncă asociate acestei noi abordării în materie de mobilitate și schimburile de bune practici în dezvoltarea modelelor de cooperare între întreprinderi și sistemul de învățământ, pentru a crea spații integrate de formare, inovare și producție;

22.  consideră că serviciile STI cooperative ar trebui integrate în Strategia spațială pentru Europa, întrucât implementarea STI cooperative se va baza pe tehnologiile de geolocalizare, precum poziționarea prin satelit;

23.  subliniază că statele membre ar trebui să ia în considerare implementarea serviciilor STI cooperative într-o perspectivă mai largă a mobilității ca serviciu (MaaS) și a integrării celorlalte mijloace de transport, în special pentru a evita eventualele efecte de recul, și anume o creștere a ponderii modale a transportului rutier;

Protecția vieții private și a datelor

24.  atrage atenția asupra importanței aplicării legislației UE privind protecția vieții private și a datelor cu caracter personal în ceea ce privește datele legate de STI cooperative și ecosistemele conectate, care ar trebui să fie utilizate în mod prioritar doar pentru scopuri legate de STI cooperative și care nu pot fi păstrate sau utilizate în alte scopuri; subliniază că vehiculele inteligente ar trebui să respecte pe deplin Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) și normele aferente, iar furnizorii de servicii STI cooperative trebuie să ofere informații ușor accesibile, precum și termeni și condiții clare șoferilor, pentru ca aceștia să își exprime liber și în cunoștință de cauză consimțământul pentru prelucrarea datelor, în conformitate cu dispozițiile și restricțiile prevăzute în RGPD;

25.  subliniază necesitatea ca responsabilitatea și transparența în materie de algoritmi să fie mult mai mare în ceea ce privește prelucrarea și analiza datelor de către întreprinderi; reamintește că Regulamentul general privind protecția datelor prevede deja dreptul de a fi informat în privința logicii implicate în prelucrarea datelor; subliniază, în plus, necesitatea de a preveni crearea unor „obstacole la conducere”, ceea ce ar însemna că utilizatorii nu și-ar putea conduce propriile autoturisme inteligente în cazul în care refuză să-și dea acordul în acest sens; solicită punerea la dispoziție a unei opțiuni „mod offline” la bordul autovehiculelor inteligente, care să le permită utilizatorilor să dezactiveze transferurile de date cu caracter personal către alte dispozitive, fără ca utilizarea autovehiculului de către aceștia să aibă de suferit;

26.  atrage atenția asupra faptului că protecția datelor și confidențialitatea trebuie să fie luate în considerare pe întreaga durată a prelucrării datelor; subliniază că aplicarea principiului „protecției datelor începând cu momentul conceperii și cel al protecției implicite a datelor” ar trebui să constituie punctul de plecare la proiectarea aplicațiilor și sistemelor STI; amintește că tehnicile de anonimizare pot spori încrederea utilizatorilor în serviciile folosite;

Securitatea cibernetică

27.  subliniază că este important să se asigure aplicarea unor standarde înalte de securitate cibernetică pentru a preveni pirateria și atacurile cibernetice în toate statele membre, în special având în vedere natura critică a securității comunicațiilor STI cooperative; ia act de faptul că securitatea cibernetică este una dintre provocările majore cu care va trebui să se confrunte sistemul de transport pe măsură ce devine mai conectat și digitalizat; subliniază că vehiculele automatizate și conectate și bazele de date în care datele sunt prelucrate și/sau stocate sunt vulnerabile la atacuri cibernetice, motiv pentru care este necesar să se evite toate deficiențele și riscurile identificabile posibile în funcție de stadiul de dezvoltare, prin elaborarea unei politici comune de securitate, inclusiv a unor standarde de securitate stricte, și a unei politici privind certificatele pentru introducerea STI cooperative;

28.  subliniază că ar trebui să se aplice standarde de siguranță la fel de ridicate și armonizate în UE și în toate statele membre și în toate eventualele acorduri de cooperare cu țările terțe; subliniază că aceste standarde nu ar trebui totuși să împiedice accesul reparatorilor terți la sistemele integrate la bord, pentru ca proprietarii de vehicule să nu fie dependenți de producătorii de automobile pentru efectuarea controalelor și/sau a reparațiilor necesare pentru programele integrate la bord;

Tehnologiile comunicațiilor și frecvențele

29.  consideră că abordarea comunicării hibride caracterizate de neutralitatea tehnologică care asigură interoperabilitatea și compatibilitatea inversă și care combină tehnologii de comunicare complementare este cea adecvată, iar cel mai promițător ansamblu de comunicare hibridă este o combinație între comunicațiile cu rază scurtă fără fir și tehnologiile celulare și prin satelit, care vor asigura cel mai bun sprijin posibil pentru introducerea serviciilor STI cooperative de bază;

30.  ia act de referirea la legătura dintre autovehiculele conectate și sistemele europene de radionavigație prin satelit, EGNOS și GALILEO; prin urmare, sugerează ca strategiile axate pe autovehiculele conectate să fie incluse în tehnologiile spațiale; consideră că interoperabilitatea este esențială atât pentru siguranța, cât și pentru alegerile consumatorului și subliniază că capacitatea vehiculelor de a comunica cu sistemele de navigație prin satelit și 5G trebuie să fie integrată în ansamblul de comunicare hibridă în viitor, astfel cum se menționează în planul de acțiune privind 5G al Comisiei;

31.  încurajează cooperarea între producătorii de automobile și operatorii de telecomunicații care sprijină serviciile STI cooperative pentru, printre altele, a implementa fără probleme tehnologiile de comunicații STI cooperative, taxele de drum și serviciile de tahografe digitale inteligente, evitând interferențele între diferitele servicii;

32.  invită Comisia și statele membre să își continue eforturile de finanțare a cercetării și inovării (Orizont 2020), în special pentru a permite pe termen lung dezvoltarea infrastructurii adecvate pentru implementarea STI cooperative;

33.  subliniază că sistemele cu senzori sunt importante pentru a furniza date privind, de exemplu, dinamica vehiculului, congestionarea traficului și calitatea aerului; solicită mai multe investiții coordonate în mod adecvat la nivelul statelor membre pentru a asigura deplina interoperabilitate a senzorilor utilizați și pentru a studia posibilele lor utilizări pentru alte aplicații decât cele în materie de siguranță, de exemplu, pentru detectarea la distanță a emisiilor;

34.  solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru a se asigura că informațiile privind emisiile de poluanți disponibile prin intermediul senzorilor instalați în vehicule sunt colectate și puse la dispoziția autorităților competente;

O abordare europeană comună

35.  încurajează statele membre și autoritățile locale, producătorii de vehicule, operatorii rutieri și industria STI să introducă STI cooperative până în 2019 și recomandă Comisiei, autorităților locale și statelor membre să aloce fondurile necesare în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, al fondurilor structurale și de investiții europene și al Fondului european pentru investiții strategice pentru modernizarea și întreținerea viitoarei infrastructuri rutiere, utilizând o abordare tematică orizontală; invită Comisia și statele membre să își continue eforturile de finanțare a cercetării și inovării (Orizont 2020), cu respectarea deplină a principiului transparenței și furnizând informații periodice privind cofinanțarea UE;

36.  încurajează statele membre și Comisia să sprijine inițiative și acțiuni care să promoveze mai mult activitățile de cercetare și de informare privind dezvoltarea și impactul STI cooperative asupra politicii în domeniul transporturilor a UE; este de părere că, în cazul în care nu se înregistrează niciun progres semnificativ până în 2022, ar putea fi necesare măsuri legislative cu scopul de a introduce „norme minime” și de a garanta integrarea în această privință;

37.  subliniază importanța calității infrastructurii rutiere fizice, care ar trebui să fie completată treptat de infrastructura digitală; solicită modernizarea și întreținerea infrastructurii rutiere în viitor;

38.  subliniază că ar trebui creat un sistem de transport cu adevărat multimodal, care să integreze toate modurile de transport în cadrul unui serviciu de mobilitate unic, cu informații în timp real, care să țină seama de sistemele integrate de emitere a biletelor și de serviciile de mobilitate partajată, precum și de plimbări și ciclism, cu ajutorul căruia transportul cetățenilor și al bunurilor dintr-un punct precis în altul să se desfășoare fără probleme și care să crească eficiența transporturilor în general, precum și sustenabilitatea și durabilitatea acestora; în acest sens, invită Comisia să asigure și să promoveze cooperarea și investițiile la nivel european în domeniul digitalizării industriei transporturilor, prin fonduri existente și noi, pentru a integra sistemele de transport inteligente în diferitele moduri de transport (STI cooperative, ERTMS, SESAR, RIS(7)); subliniază importanța unei abordări integrate privind instrumentele de informare, rezervare și eliberare de bilete, pentru a obține lanțuri atractive de mobilitate dintr-un punct precis în altul;

39.  solicită ca procesul de planificare să exploateze viziunea utilizatorilor transportului de călători și de marfă ca sursă principală de informații pentru a extinde domeniul de aplicare al STI cooperative și a crea modele de afaceri legate de acest nou concept de mobilitate integrată sustenabilă;

40.  încurajează UE și statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), precum și viitoarea Directivă privind cerințele în materie de accesibilitate a produselor și serviciilor, pentru a asigura accesibilitatea fără bariere la STI cooperative pentru toți cetățenii;

41.  recomandă Comisiei să instituie neîntârziat un cadru juridic adecvat pentru a realiza interoperabilitatea transfrontalieră la nivelul UE, precum și un cadru care să ia în considerare regulile referitoare la responsabilitatea pentru utilizarea diferitelor tipuri de transport conectate; invită Comisia să publice o propunere legislativă privind accesul la datele și resursele din interiorul vehiculului până cel târziu la sfârșitul anului; recomandă ca această propunere să facă posibil ca întregul lanț valoric pentru automobile și utilizatorii finali să beneficieze de digitalizare și să garanteze condiții de concurență echitabile și o securitate maximă în ceea ce privește stocarea datelor din interiorul vehiculului și accesul echitabil, în timp util și nerestricționat la acestea pentru toate părțile terțe, cu scopul de a proteja drepturile consumatorilor, de a promova inovarea și de a asigura concurența echitabilă și nediscriminatorie pe această piață, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice; subliniază necesitatea de a contribui la modernizarea tuturor infrastructurilor urbane și rurale legate de serviciile de transport public; invită Comisia să garanteze că va asigura, în toate cazurile, respectarea în totalitate a RGPD și să prezinte anual rapoarte Parlamentului cu privire la monitorizarea conformității;

42.  invită Comisia să adopte o abordare globală în domeniul armonizării tehnice și standardizării datelor, pentru a asigura compatibilitatea STI cooperative, economii de scară pentru producători și îmbunătățirea confortului consumatorilor;

43.  subliniază importanța inițierii unui dialog cu partenerii sociali și reprezentanții consumatorilor într-un stadiu incipient, pentru a crea o atmosferă de încredere și transparență și pentru a găsi un echilibru adecvat între efectele pozitive și efectele negative asupra condițiilor sociale și de muncă și a drepturilor consumatorilor; remarcă faptul că Forumul eSafety trebuie să elaboreze o foaie de parcurs pentru implementarea STI cooperative, la fel cum a fost cazul și pentru sistemul eCall;

44.  subliniază că, pentru a îndeplini angajamentele internaționale privind clima și obiectivele interne ale UE, este necesar să se depună eforturi pentru a asigura o orientare globală către o economie cu emisii reduse de carbon; subliniază, prin urmare, necesitatea reînnoirii criteriilor de alocare a diferitelor fonduri ale UE pentru a promova decarbonizarea și măsurile de eficiență energetică, inclusiv în contextul STI; cooperative; consideră că fondurile Uniunii nu ar trebui în niciun caz să fie alocate unor proiecte care nu respectă obiectivele și politicile de reducere a emisiilor de CO2;

45.  solicită producătorilor de automobile să informeze în mod corespunzător și cu claritate consumatorii în legătură cu drepturile lor, precum și în legătură cu beneficiile și limitele noilor tehnologii STI cooperative în ceea ce privește siguranța; încurajează utilizarea campaniilor de informare pentru a familiariza conducătorii auto actuali cu noile tehnologii STI cooperative, pentru a crea încrederea necesară în rândul utilizatorilor finali și pentru a fi acceptate de public; consideră că utilizarea STI cooperative poate crește siguranța și eficiența sistemului de transport, asigurând totodată respectarea normelor de protecție a datelor și a vieții private;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 207, 6.8.2010, p. 1.
(2) JO C 288, 31.8.2017, p. 85.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0423.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0234.
(5) Raportul final al celei de a doua faze a platformei STI cooperative: https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/2017-09-c-its-platform-final-report.pdf.
(6) Recomandarea Comisiei 2008/653/CE din 26 mai 2008 privind Folosirea sigură și eficientă a sistemelor informatice și de comunicație încorporate la bordul vehiculelor: actualizarea Declarației europene de principii privind interfața om-mașină (JO L 216, 12.8.2008, p. 1).
(7) Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS); Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR); serviciile de informații fluviale (RIS).


Serviciile de livrare transfrontalieră de colete ***I
PDF 325kWORD 53k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (COM(2016)0285 – C8-0195/2016 – 2016/0149(COD))
P8_TA(2018)0064A8-0315/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0285),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0195/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0315/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 martie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/644.)

(1) JO C 34, 2.2.2017, p. 106.


Calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere și permisele de conducere ***I
PDF 327kWORD 53k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, precum și a Directivei 2006/126/CE privind permisele de conducere (COM(2017)0047 – C8-0025/2017 – 2017/0015(COD))
P8_TA(2018)0065A8-0321/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0047),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0025/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0321/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 martie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, precum și a Directivei 2006/126/CE privind permisele de conducere

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/645.)

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 115.


Egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE
PDF 433kWORD 74k
Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE (2017/2015(INI))
P8_TA(2018)0066A8-0023/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 8 și 10, articolul 153 alineatele (1) și (2) și articolele 157 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 23 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Planul de acțiune 2015 al UE privind drepturile omului și democrația,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la stadiul implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) anexat la concluziile Consiliului din 7 martie 2011 (07166/2011),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2017 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Comunicarea din 2015 a Comisiei, intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială «Comerț pentru toți» – O politică comercială progresistă pentru valorificarea oportunităților oferite de globalizare” (COM(2017)0491),

–  având în vedere Regulamentul SGP [Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului(1)],

–  având în vedere Regulamentul privind minereurile din zone de conflict [Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în lanțul de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și de aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat(2)],

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 4 alineatul (1) prin care se interzice sclavia și ținerea persoanelor în condiții de aservire și articolul 14 prin care se interzice discriminarea,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul” ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”, și Convenția interamericană pentru prevenirea, sancționarea și eradicarea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Belem do Pará) din 1994,

–  având în vedere Strategia comună din 2007 a UE și a statelor sale membre, intitulată „Ajutorul pentru comerț: Intensificarea sprijinului acordat de UE țărilor aflate în curs de dezvoltare în privința necesităților comerciale” și Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2017 intitulată „Obținerea prosperității prin comerț și investiții – Actualizarea Strategiei comune a UE privind ajutorul pentru comerț din 2007” (COM(2017)0667),

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat,

–  având în vedere Cadrul UNCTAD de politici de investiții pentru dezvoltare sustenabilă (2015),

–  având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind egalitatea de gen, inclusiv Convenția privind egalitatea de remunerare (nr. 100), Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie) (nr. 111), Convenția privind lucrătorii care au responsabilități familiale (nr. 156) și Convenția privind protecția maternității (nr. 183),

–  având în vedere capitolul 7 din Planul de acțiune al reuniunii la nivel înalt a șefilor de stat UE-CELAC 2015-2017, adoptat la Bruxelles în iunie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și democrație în acordurile Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(12),

–  având în vedere recomandarea sa din 14 septembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile legate de modernizarea pilonului comercial al Acordului de asociere UE-Chile(13),

–  având în vedere Declarația trioului de președinții privind egalitatea de gen prezentată la 19 iulie 2017 de Estonia, Bulgaria și Austria, cele trei state membre care dețin, pe rând, președinția Consiliului Uniunii Europene în perioada de 18 luni cuprinsă între iulie 2017 și decembrie 2018,

–  având în vedere studiul realizat de Centrul Internațional de Cercetare privind Femeile, intitulat „Trade liberalisation & women’s reproductive health: linkages and pathways” (Liberalizarea comerțului & sănătatea reproductivă a femeilor: legături și căi de abordare),

–  având în vedere Raportul privind dezvoltarea umană în Africa pentru anul 2016 intitulat „Accelerarea egalității de gen și a capacitării femeilor în Africa”(14),

–  având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „O mai bună capacitare economică a femeilor prin intermediul antreprenoriatului și al conducerii de întreprinderi în țările OCDE” (2014)(15),

–  având în vedere rezultatele celor mai recente dezbateri internaționale la nivel înalt privind genul și comerțul, în special ale celor organizate sub egida UE și a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)/Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD)/Centrului de comerț internațional, inclusiv, în ordine cronologică inversă, Forumul internațional privind femeile și comerțul, organizat în colaborare de Comisia Europeană și de Centrul de comerț internațional (Bruxelles, iunie 2017)(16), sesiunea plenară anuală a conferinței parlamentare privind OMC, pe tema „Comerțul ca vehicul al progresului social: perspectiva de gen” (Geneva, iunie 2016)(17), și sesiunea plenară a OMC „Care este viitorul OMC? Comerțul și aspectele de gen: emanciparea femeilor prin intermediul lanțurilor de aprovizionare incluzive” (Geneva, iulie 2015)(18),

–  având în vedere intensificarea eforturilor internaționale de promovare a egalității de gen prin politici comerciale, precum programul UNCTAD privind genul și dezvoltarea(19) (care include studii privind impactul comerțului asupra femeilor, un pachet educațional privind comerțul și genul, cursuri de formare online privind crearea statutului de „apărători ai egalității de gen”) și cele 14 domenii de lucru ale Băncii Mondiale, care au toate, începând din 2016, o strategie pentru egalitatea de gen,

–  având în vedere documentul tematic al Centrului internațional pentru comerț și dezvoltare durabilă (ICTSD) intitulat „Dimensiunile de gen ale lanțurilor valorice globale” (septembrie 2016)(20),

–  având în vedere documentul tematic al ICTSD „Dimensiunile de gen ale serviciilor” (septembrie 2016)(21),

–  având în vedere Raportul ONU din 2015 privind femeile, intitulat „Progress of the world’s women 2015-2016. Transforming economies, realising rights” (Progresele înregistrate de femei la nivel mondial în perioada 2015-2016. Transformarea economiilor, respectarea drepturilor)(22),

–  având în vedere documentul de poziție elaborat în 2017 de WIDE+ privind genul și politica comercială a UE, intitulat „How to transform EU trade policy to protect women’s rights” (Cum poate fi transformată politica comercială a UE pentru a proteja drepturile femeilor)(23),

–  având în vedere studiul din 2016, elaborat la solicitarea intitulat „Egalitatea de gen în acordurile comerciale”(24),

–  având în vedere studiul din 2015, elaborat la solicitarea , intitulat „The EU’s Trade Policy: from gender-blind to gender-sensitive?” (Politica comercială a UE: de la ignorare la sensibilizare în privința dimensiunii de gen?)(25),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, care au avut loc în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0023/2018),

A.  întrucât articolul 8 din TFUE prevede că, în toate acțiunile sale în cadrul și în afara Uniunii, Uniunea Europeană urmărește să elimine inegalitățile, să promoveze egalitatea între bărbați și femei și să combată discriminarea, inter alia, după criteriul de sex, la definirea și implementarea politicilor și activităților sale;

B.  întrucât politica comercială ar putea servi drept instrument de promovare a valorilor mondiale și europene, inclusiv a egalității de gen; întrucât acordurile și politica comercială și de investiții a UE nu sunt neutre din punct de vedere al genului, ceea ce înseamnă că au un impact diferit asupra femeilor și bărbaților din cauza unor inegalități structurale; întrucât femeile se confruntă cu constrângeri specifice genului, precum accesul și controlul limitat al resurselor, discriminarea legală și sarcina excesivă generată de prestarea unor activități de îngrijire neremunerate, în virtutea rolurilor de gen tradiționale;

C.  întrucât egalitatea de gen ar trebui să vizeze femeile și bărbații în egală măsură; întrucât implicarea și parteneriatele dintre părțile interesate din sectorul public și privat, la nivel internațional și local, sunt esențiale pentru promovarea sinergiilor necesare pentru atingerea egalității de gen și a capacitării femeilor și pentru sensibilizarea cu privire la chestiuni cum ar fi: drepturile de proprietate, accesul la finanțare, educație și formare profesională, comportamentul întreprinderilor, achizițiile publice, decalajul digital și prejudecățile culturale;

D.  întrucât politicile comerciale urmăresc să atingă, printre altele, creșterea economică și dezvoltarea sustenabile și echitabile necesare pentru a asigura reducerea sărăciei, justiția socială și locuri de muncă decente și condiții de viață mai bune pentru femei și bărbați, precum și să garanteze drepturile femeii; întrucât egalitatea de gen și capacitarea femeilor și fetelor nu trebuie doar integrate în toate obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, ci reprezintă și un obiectiv de sine stătător; întrucât agenda ODD recunoaște faptul că comerțul contribuie la promovarea dezvoltării durabile și echitabile și ar putea contribui la promovarea celor mai înalte standarde internaționale de muncă și de mediu și a drepturilor omului; întrucât politica comercială a UE este o parte importantă a cadrului ODD, iar o perspectivă de gen puternică constituie un element esențial al acestui cadru, al cărui obiectiv este asigurarea unor rezultate mai juste și avantajoase pentru toți; întrucât politica comercială poate, de asemenea, să extindă oportunitățile oferite femeilor în ceea ce privește antreprenoriatul, accesul la programe de ucenicie și la locuri de muncă;

E.  întrucât relația complexă dintre comerțul internațional și gen necesită o înțelegere aprofundată a forțelor implicate și presupune identificarea, analizarea și monitorizarea dinamicii economice și sociale necesare pentru a elabora o politică comercială eficientă în vederea dezvoltării economice, care să promoveze totodată capacitarea femeilor și egalitatea de gen; întrucât politica comercială trebuie, prin urmare, să țină cont de impactul său direct și indirect asupra genului, precum și de contextele locale specifice, pentru a evita reproducerea sau exacerbarea disparităților și stereotipurilor de gen și pentru a consolida egalitatea de gen de manieră proactivă; întrucât succesul politicii comerciale ar trebui, de asemenea, evaluat în funcție de impactul său pozitiv și egal asupra femeilor și bărbaților, în egală măsură;

F.  întrucât, frecvent, dezvoltarea economică și egalitatea de gen merg mână în mână; întrucât se acceptă pe scară largă ideea că societățile în care inegalitățile între sexe sunt mai reduse tind, de asemenea, să crească mai rapid;

G.  întrucât impactul liberalizării comerțului asupra persoanelor depinde și de localizarea geografică a acestora și de sectorul economic în care își desfășoară activitatea; întrucât există diferențe importante atât între țări, cât și în interiorul acestora, în ceea ce privește structurile de producție, ratele de participare a femeilor la forța de muncă și regimurile de asigurări sociale; întrucât femeile alcătuiesc majoritatea lucrătorilor în sectoare cum ar fi sectorul confecțiilor și al producției textile, telecomunicațiile, turismul, economia îngrijirii și agricultura, unde au tendința să fie concentrate în posturi mai slab remunerate sau în forme mai puțin recunoscute de angajare formală și informală decât bărbații; întrucât acest lucru poate duce la abuzuri la locul de muncă și la discriminare, segregare de gen în ceea ce privește tipurile de ocupații și activități, disparități de gen în privința salariilor și a condițiilor de muncă și constrângeri specifice de gen la accesul la resursele productive, infrastructură și servicii; întrucât acordurile de liber schimb (ALS) pot genera delocalizări și pierderi ale locurilor de muncă, în special în sectoarele dependente de export în care femeile alcătuiesc adeseori majoritatea forței de muncă; întrucât, prin urmare, evaluările de gen sectoriale și specifice fiecărei țări oferă o valoare adăugată importantă la elaborarea acordurilor comerciale;

H.  întrucât, în 2011, locurile de muncă dependente de exporturi din UE echivalau cu aproximativ unu din nouă posturi (11 %) deținute de femei;

I.  întrucât, potrivit unui studiu al Comisiei din 2017, aproape 12 milioane de femei din UE au locuri de muncă ce depind de exporturile de produse și servicii către restul lumii(26);

J.  întrucât, plecând de la o serie de studii bazate pe fapte, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) insistă să evidențieze limitările cu care se confruntă femeile în ceea ce privește valorificarea oportunităților oferite de comerț, cauzate de factori precum lipsa pregătirii tehnice pentru locuri de muncă mai bune, lipsa unor servicii publice care să reducă responsabilitățile casnice și accesul și controlul restricționat în ceea ce privește resursele, inclusiv creditele și terenurile, informațiile și rețelele; întrucât, pe baza celor de mai sus, UNCTAD recomandă realizarea unor evaluări privind impactul potențial al politicilor comerciale asupra egalității de gen și capacitării femeilor în domenii cum sunt încadrarea în muncă, întreprinderile mici, prețurile, productivitatea în agricultură, agricultura de subzistență și migrația(27);

K.  întrucât politica comercială a UE și Strategia „Comerț pentru toți” au la bază trei principii-cheie – eficacitatea, transparența și valorile –, dar le lipsește o perspectivă privind egalitatea de gen; întrucât Comisia și-a reînnoit și și-a extins angajamentul față de egalitatea de gen și de capacitarea economică a femeilor în revizuirea strategiei sale intitulate „Ajutor pentru comerț”, afirmând că egalitatea de gen nu este doar un drept fundamental al omului, ci și un factor esențial al dezvoltării economice, valorificând la maximum gama largă de instrumente de politică ale UE disponibile pentru a le mări impactul global asupra creșterii și reducerii sărăciei; întrucât, conform dispozițiilor incluse în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), UE ar trebui să asigure baza pentru realizarea egalității de gen, asigurându-le femeilor accesul egal și oportunități egale în viața politică, economică și publică, precum și la educație, sănătate și încadrarea în muncă;

L.  întrucât femeile sunt afectate de comerț și de acordurile comerciale în calitatea lor de potențiali antreprenori, consumatori, lucrători și lucrători informali; întrucât este esențial să se recunoască și să se înțeleagă mai bine efectele specifice în materie de gen ale politicii comerciale, pentru a oferi răspunsuri de politică adecvate; întrucât pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesar să se elaboreze o metodologie adecvată care să asigure că efectele posibile ale politicii și acordurilor comerciale ale UE asupra egalității de gen și asupra drepturilor femeii sunt evaluate de fiecare dată; întrucât Comisia ar trebui să realizeze studii de cercetare cantitative defalcate în funcție de gen pentru fiecare sector, cum ar fi, printre altele, economia, știința și tehnologia; întrucât, până în prezent, UE a încheiat acorduri comerciale fără a evalua impactul acestora asupra femeilor și a egalității de gen; întrucât Comisia a anunțat că un acord de asociere modernizat între Chile și UE va include, în premieră pentru UE, un capitol specific privind genul și comerțul;

M.  întrucât aspectele legate de gen și drepturile femeilor nu sunt suficient luate în considerare la evaluarea impactului sustenabil al acordurilor comerciale;

N.  întrucât evaluarea ex ante a implicațiilor politicilor comerciale din perspectiva genului poate contribui la capacitarea și la bunăstarea femeilor și, totodată, poate contribui la reducerea decalajelor existente și poate evita accentuarea disparităților de gen;

O.  întrucât o reexaminare a acordurilor bilaterale și multilaterale ale UE aflate în vigoare arată că 20 % dintre acordurile cu partenerii comerciali din afara Europei includ trimiteri la drepturile femeilor și că 40 % dintre aceste acorduri includ trimiteri menite să promoveze egalitatea de gen; întrucât trimiterile din aceste acorduri care vizează promovarea capacitării femeilor au un caracter în principal voluntar, iar atunci când au un caracter obligatoriu nu pot fi puse în aplicare; întrucât un studiu recent al Comisiei arată că disparitățile de gen persistă în ceea ce privește oportunitățile și accesul la locurile de muncă; întrucât studiul arată că PIB-ul mondial ar putea crește cu 28 de miliarde USD până în 2025 ca urmare a capacitării femeilor și că aceasta este esențială atât din punct de vedere economic, cât și la nivel social și în ceea ce privește eradicarea sărăciei, grație rolului pe care îl joacă femeile în cadrul comunităților;

P.  întrucât, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate, microîntreprinderile și întreprinderi mici și mijlocii (MIMM) reprezintă cea mai mare parte a sectorului privat și marea majoritate a locurilor de muncă; întrucât, potrivit Centrului de comerț internațional (ITC), MIMM-urile reprezintă 95 % din totalul firmelor la nivel global, aproximativ 50 % din PIB-ul global și peste 70 % din totalul locurilor de muncă; întrucât aproape 40 % dintre MIMM-urile din întreaga lume sunt deținute de femei, dar numai 15 % dintre firmele exportatoare sunt conduse de femei; întrucât, cu toate acestea, cifrele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că femeile antreprenoare câștigă în continuare, în mod frecvent, cu 30-40 % mai puțin decât bărbații aflați în aceeași poziție(28);

Q.  întrucât dezbaterile publice și reacțiile din Europa privind negocierile comerciale precum cele pe tema Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), Acordului economic și comercial cuprinzător (CETA) și Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA) au evidențiat necesitatea unor negocieri transparente și incluzive, care să țină cont de preocupările stringente exprimate de cetățeni europeni din numeroase țări; întrucât politica comercială a UE nu ar trebui să relaxeze niciunul dintre standardele UE și întrucât serviciile publice ar trebui să fie întotdeauna excluse din negocierile comerciale; întrucât toate mecanismele de soluționare a litigiilor ar trebui să fie concepute astfel încât să garanteze capacitatea fiecărui guvern în parte de a reglementa în interesul public și de a servi obiective de politici publice; întrucât trebuie să se preconizeze progrese în alte domenii critice de interes, cum ar fi consolidarea obligațiilor în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) în raport cu drepturile omului; întrucât, în contextul lanțurilor valorice globale, este nevoie de o abordare globală holistică privind răspunderea întreprinderilor în ceea ce privește abuzurile la adresa drepturilor omului;

R.  întrucât Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile, comerțul și drepturile omului sunt obligatorii pentru toate statele și toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea, sectorul, localizarea, forma de proprietate sau structura acestora;

S.  întrucât Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, adoptată de Consiliu în 2016, prevede că drepturile omului trebuie integrate într-o manieră sistematică în toate sectoarele politice și instituțiile, în special în domeniul comerțului internațional și al politicii comerciale;

T.  întrucât sistemul generalizat de preferințe (SGP) urmărește, printre altele, să contribuie la eradicarea sărăciei și să promoveze dezvoltarea durabilă și buna administrare; întrucât SGP+ include o condiționalitate menită să asigure ratificarea și implementarea a 27 de convenții internaționale – privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor, protecția mediului și buna administrare – de către țările în curs de dezvoltare eligibile; întrucât este esențial să se monitorizeze implementarea lor în mod regulat, să se acționeze atunci când este necesar și să se acorde o atenție specială egalității de gen; întrucât CEDAW este una dintre convențiile aplicabile în cadrul SGP+;

U.  întrucât peste 40 % dintre lucrările agricole din emisfera sudică sunt efectuate de femei;

V.  întrucât extinderea comerțului mondial și integrarea țărilor în curs de dezvoltare în lanțurile valorice globale (LVG) pot implica riscul creării unor disparități de gen atunci când sunt acestea folosite pentru fabricarea unor produse mai competitive din punct de vedere economic; întrucât acestea au permis, de asemenea, multor lucrătoare să treacă de la sectorul informal la sectorul formal; întrucât regulile de origine au devenit din ce în ce mai importante în contextul LVG, în cadrul cărora producția acoperă mai multe țări; întrucât reguli de origine mai clare și mai bine definite pot crea un cadru în vederea instituirii transparenței și responsabilității depline în întreg lanțul de aprovizionare, iar acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra femeilor, în special a celor care lucrează în sectorul confecțiilor;

W.  întrucât aceste noi oportunități profesionale pentru femeile din țările în curs de dezvoltare, asociate comerțului, contribuie semnificativ la veniturile gospodăriilor și la reducerea sărăciei;

X.  întrucât în sectorul confecțiilor lucrează în principal femei; întrucât este important să reamintim că 289 de persoane au murit într-un incendiu la Karachi, Pakistan, în septembrie 2012, că, în același an, un incendiu la fabrica Tazreen Fashions din Bangladesh a provocat moartea a 117 persoane și peste 200 de lucrători au fost răniți, iar prăbușirea structurii de construcție a Rana Plaza din 2013, din aceeași țară, s-a soldat cu 1 129 de decese și aproximativ 2 500 de răniți; întrucât toate acestea erau fabrici de confecții;

Y.  întrucât majoritatea lucrătorilor din zonele libere industriale pentru export (ZIE) sunt femei; întrucât, în unele țări, ZIE sunt scutite de legislația locală a muncii, interzic sau limitează activitățile sindicale și nu permit accesul lucrătorilor la justiție, ceea ce constituie o încălcare clară a standardelor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

Z.  întrucât sectorul public și privat, societatea civilă (în special organizațiile pentru drepturile femeilor), partenerii sociali și sindicatele dispun de potențialul și de cunoștințele necesare pentru a juca un rol esențial în definirea și monitorizarea politicii comerciale și în colectarea de date care pot oferi detalii cu privire la problemele cu care se confruntă femeile în ceea ce privește liberalizarea comerțului, în scopul consolidării drepturilor femeii, a capacitării lor economice și al promovării antreprenoriatului în rândul femeilor;

AA.  întrucât evenimente precum Forumul Internațional privind Femeile și Comerțul, organizat de Comisia Europeană la 20 iunie 2017, permit unui număr mare de actori economici și de reprezentanți ai societății civile să facă schimb și să lanseze inițiative privind impactul comerțului asupra egalității de gen;

AB.  întrucât platformele multilaterale și forumurile interguvernamentale, precum ODD ale ONU și Women20 (W20), sunt esențiale pentru stimularea discuțiilor și a acțiunilor privind genul, la nivelul experților, și pentru a oferi o bază solidă pentru a se ajunge la un consens;

AC.  întrucât serviciile publice și serviciile de interes general actuale și viitoare, precum și serviciile de interes economic general ar trebui excluse din cadrul negocierilor și din domeniul de aplicare al oricărui acord comercial încheiat de UE (inclusiv, dar fără a se limita la acestea, apa, salubrizarea, sănătatea, îngrijirea, serviciile sociale, sistemele de securitate socială, educația, gestionarea deșeurilor și transportul public); întrucât Comisia s-a angajat să asigure că aceste servicii rămân în competența statelor membre și că guvernele nu pot fi obligate să privatizeze niciun serviciu și nu pot fi împiedicate să definească, să reglementeze, să ofere și să sprijine serviciile de interes general în niciun moment;

AD.  întrucât comerțul în sectorul serviciilor și al achizițiilor publice poate afecta femeile în mod disproporționat și întrucât achizițiile publice rămân un instrument care le permite guvernelor să aibă un impact pozitiv asupra grupurilor de persoane defavorizate, în special asupra femeilor; întrucât privatizarea serviciilor de asistență medicală și de îngrijire riscă să accentueze inegalitățile și poate avea un impact negativ asupra condițiilor de muncă în cazul multor femei; întrucât numărul femeilor angajate în serviciile publice sau în sectorul serviciilor publice este mai mare decât media și, în calitate de utilizatoare ale acestor servicii, femeile sunt mai dependente decât bărbații de servicii publice de înaltă calitate, convenabile, accesibile și determinate de cerere, în special în ceea ce privește serviciile sociale precum îngrijirea copiilor și îngrijirea persoanelor dependente; întrucât reducerea numărului de gospodării la nivel național și reducerea volumului de servicii publice, precum și majorările de prețuri tind să transfere această sarcină de îngrijire aproape exclusiv asupra femeilor, ceea ce va împiedica, prin urmare, egalitatea de gen,

AE.  întrucât sistemul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) contribuie la economia UE bazată pe cunoaștere; întrucât dispozițiile privind DPI referitoare la brevete ce interzic producerea de medicamente generice pot avea un impact semnificativ asupra nevoilor specifice ale femeilor în materie de sănătate; întrucât femeile se bazează pe accesul convenabil la asistența medicală și la medicamente și pe disponibilitatea acestora, în special în ceea ce privește sănătatea și drepturile lor de natură sexuală și reproducătoare, într-o măsură mai mare decât bărbații, întrucât accesul la medicamente în țările non-UE nu ar trebui să fie afectat de protecția DPI;

AF.  întrucât deciziile privind comerțul și acordurile comerciale sunt luate de femei doar într-o mică măsură, deoarece echipele de negociere, parlamentele și guvernele încă mai au mult până să atingă o componență echilibrată din punctul de vedere al genului; întrucât echilibrul de gen în cadrul acestor instituții nu numai că ar putea să conducă la o mai bună integrare a problemelor legate de egalitatea de gen, ci ar putea și să sporească legitimitatea democratică a procesului decizional;

AG.  întrucât la nivelul Comisiei Europene și al SEAE nu sunt alocate resurse umane suficiente care să asigure integrarea unei perspective de gen în politicile comerciale ale UE și, în special, în întregul proces al negocierilor comerciale;

AH.  întrucât, atunci când lucrează la încadrarea juridică a domeniilor relativ noi ale politicii comerciale, precum comerțul electronic, Comisia ar trebui să ia în calcul încă de la început impactul acestora asupra rolurilor de gen, echilibrului dintre viața profesională și viața personală și volumului de muncă neremunerată;

AI.  întrucât s-a demonstrat că comerțul cu minereuri din zone de conflict este legat în mod direct de încălcări pe scară largă ale drepturilor omului, inclusiv de violuri și violență sexuală asupra femeilor și a fetelor, de munca infantilă și de sclavie și de deplasările în masă,

I.Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: considerații generale și obiective

1.  subliniază că UE are obligația de a desfășura o politică comercială bazată pe valori, care include asigurarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor de mediu, precum și respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen; reamintește că toate acordurile comerciale ale UE trebuie să includă un capitol ambițios și direct aplicabil privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD); subliniază faptul că angajamentele de natură comercială asumate în acordurile încheiate de UE nu ar trebui în nicio situație să prevaleze asupra drepturilor omului, drepturilor femeii sau protecției mediului și ar trebui să țină seama de mediul cultural, social și economic local;

2.  reamintește că egalitatea de gen este categoric stabilită în toate politicile UE, în conformitate cu articolul 8 din TFUE; observă că acest articol stipulează că „[î]n toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”; invită Comisia să îmbunătățească coerența politicilor între diferitele politici cum sunt comerțul, dezvoltarea, agricultura, ocuparea forței de muncă, migrația și egalitatea de gen;

3.  subliniază că politicile în domeniul comerțului internațional echitabile și incluzive necesită un cadru clar, care să contribuie la capacitarea femeilor și la îmbunătățirea condițiilor lor de trai și de muncă, consolidarea egalității de gen, protecția mediului, promovarea dreptății sociale, solidaritatea internațională și dezvoltarea economică internațională;

4.  subliniază faptul că scopul general al politicii comerciale trebuie să fie promovarea unei creșteri economice benefice reciproc; reamintește că, deși politica comercială poate promova alte valori pe care le evidențiază Uniunea Europeană în contextul multilateral, există limite privind problemele globale ce pot fi soluționate prin politica comercială și prin acorduri comerciale;

5.  insistă că noua generație de acorduri comerciale ar trebui să promoveze standarde internaționale aplicabile și instrumente juridice, inclusiv privind egalitatea de gen, cum sunt CEDAW, Platforma de acțiune de la Beijing, principalele convenții ale OIM și ODD-urile;

6.  subliniază că angajamentele de natură comercială asumate în acordurile încheiate de UE nu ar trebui în nicio situație să prevaleze asupra drepturilor omului; salută Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și solicită statelor membre să adopte și să elaboreze planuri naționale de acțiune în conformitate cu Principiile directoare ale ONU, ținând cont de drepturile femeii și de necesitatea combaterii violenței bazate pe gen; invită Comisia să folosească negocierile comerciale pentru a încuraja partenerii comerciali ai UE să adopte planuri naționale de acțiune proprii; sprijină negocierile în curs vizând crearea unui instrument al ONU cu caracter obligatoriu privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale din perspectiva drepturilor omului; subliniază că este important ca UE să se implice activ în acest proces interguvernamental și face apel la Comisie și la statele membre să încurajeze partenerii comerciali să se implice în mod constructiv în aceste negocieri;

7.  solicită Comisiei să se asigure că articolele 16 și 17 din Declarația universală a drepturilor omului sunt pe deplin respectate de partenerii comerciali ai UE, ca mijloc de combatere a inegalităților de gen din domeniul drepturilor sociale și economice;

8.  reamintește că doar statele membre au competența de a reglementa și a reveni asupra liberalizării serviciilor de interes general și le invită, prin urmare, să protejeze obiectivele fundamentale cum sunt egalitatea de gen, drepturile omului și libertățile fundamentale, sănătatea publică și standardele sociale și de mediu;

9.  subliniază necesitatea ca guvernele să își mențină capacitatea de a aloca resurse pentru a asigura respectarea efectivă a drepturilor femeilor și a principiului egalității de gen, astfel încât să se poată garanta un viitor durabil și favorabil incluziunii pentru societăți; subliniază, în acest sens, importanța capitală de a respecta, astfel cum se afirmă la punctul 17.15 din ODD, spațiul politic democratic al țărilor partenere care le permite să reglementeze și să adopte decizii adecvate pentru contextul lor național, să răspundă cererilor populației proprii și să își îndeplinească obligațiile care le revin în materie de drepturi ale omului și alte angajamente internaționale, inclusiv cele privind egalitatea de gen;

10.  reamintește că a solicitat Comisiei să pună capăt sistemului de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și subliniază că orice mecanism de soluționare a litigiilor ar trebui să fie conceput pentru a garanta capacitatea guvernelor individuale de a reglementa în interesul public și de a servi obiective de politici publice, inclusiv măsuri de promovare a egalității de gen, precum și drepturi ale lucrătorilor, drepturi de mediu și drepturi ale consumatorilor mai solide;

11.  remarcă faptul că dispozițiile privind DPI aplicabile schimburilor comerciale au adeseori un impact asupra sănătății publice, în special asupra nevoilor femeilor în materie de asistență medicală; solicită Comisiei și Consiliului să asigure că dispozițiile privind DPI din acordurile comerciale iau în mod corespunzător în considerare drepturile femeilor, în special impactul acestora asupra sănătății femeilor, inclusiv în ceea ce privește accesul la asistență medicală și la medicamente la un preț convenabil; solicită Comisiei și Consiliului să promoveze protecția indicațiilor geografice (IG) ca instrument deosebit de important pentru capacitarea femeilor din mediul rural; totodată, solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să reconsidere extinderea protecției la produsele non-agricole, ținând cont de faptul că UE a fost deja de acord să protejeze produsele cu IG non-agricole în cadrul ALS;

12.  reamintește că ODD necesită date defalcate în funcție de gen pentru a urmări progresele înregistrate în ceea ce privește toate obiectivele, inclusiv în ceea ce privește ODD nr. 5 privind egalitatea de gen; subliniază că nu există date disponibile adecvate privind impactul comerțului asupra egalității de gen și solicită colectarea unor date privind impactul comerțului defalcate în funcție de gen suficiente și adecvate; subliniază că aceste date ar face posibilă stabilirea unei metodologii cu indicatori clari și cuantificabili la nivel regional, național și sectorial, îmbunătățirea analizelor și definirea obiectivelor de atins și a măsurilor de adoptat pentru a asigura că femeile și bărbații beneficiază de comerț în egală măsură; subliniază că ar trebui să se acorde atenție specială analizei cantitative și calitative defalcate în funcție de gen a evoluției muncii, proprietății asupra activelor și incluziunii financiare în sectoare care au fost afectate de comerț; încurajează Comisia să coopereze cu organizații europene și internaționale precum Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite, OCDE și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), dar și cu birourile naționale de statistică, pentru a îmbunătăți colectarea și disponibilitatea acestor date; invită UE și statele membre să includă în evaluările ex ante și ex post ale impactului impactul asupra genului specific pentru fiecare țară și pentru fiecare sector al politicii și acordurilor comerciale ale UE; subliniază că rezultatele analizelor axate pe gen ar trebui luate în considerare în negocierile comerciale – ținându-se cont atât de impactul pozitiv, cât și de cel negativ pe parcursul întregului proces, de la stadiul de negociere până la cel de implementare – și ar trebui însoțite de măsuri de prevenire sau compensare a posibilelor efecte negative;

II.Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: considerații și obiective sectoriale specifice

13.  subliniază că serviciile de interes general și serviciile de interes economic general – inclusiv, dar fără a se limita la, apa, serviciile sociale, sistemele de asigurări sociale, educația, gestionarea deșeurilor, transportul public și asistența medicală – trebuie să rămână excluse din domeniul de aplicare al negocierilor comerciale și țin de competența guvernelor statelor membre; îndeamnă UE să asigure că tratatele comerciale și de investiții nu au drept efect privatizarea serviciilor publice, care ar putea avea un impact asupra femeilor, atât în calitate de furnizori, cât și de utilizatori ai serviciilor, și ar accentua inegalitățile de gen; subliniază că furnizarea în mod public a serviciilor sociale este deosebit de relevantă pentru egalitatea de gen, dat fiind că schimbările legate de accesul la aceste servicii, de onorarii și de calitatea acestora determină o repartizare inegală între genuri a muncii de îngrijire neremunerate; subliniază că guvernele și autoritățile naționale și locale trebuie să păstreze dreptul deplin și abilitatea de a introduce, a reglementa, a adopta, a menține sau a abroga orice măsură legată de atribuirea, organizarea, finanțarea și furnizarea accesului universal la servicii de interes general și la servicii de interes economic general;

14.  subliniază că politica comercială poate afecta accesul la serviciile de sănătate esențiale și poate influența, prin urmare, accesul la și progresele în ceea ce privește obiectivele legate de sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente din politici, programe și servicii; subliniază, prin urmare, că asistența medicală de bază – în special, accesul la sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente – sunt excluse din negocierile comerciale și observă că acestea țin de competența statelor membre;

15.  solicită să se adopte măsuri cu caracter obligatoriu și care pot fi puse în aplicare, pentru a combate exploatarea și a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață ale femeilor în sectoarele orientate spre export, conform obiectivului care urmărește îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale femeilor în țările și în sectoarele vizate, în special în cel al confecțiilor, al producției de textile și al agriculturii, pentru a evita ca liberalizarea comerțului să contribuie la erodarea drepturilor lucrătorilor și la accentuarea diferențelor de remunerare în funcție de gen; consideră că aceste măsuri și introducerea unor definiții comune ar trebui să permită o acțiune mai clară și mai bine coordonată cu organizațiile internaționale cum sunt ONU, OMC, OIM și OCDE; apreciază Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh drept un bun exemplu și un pas înainte pe calea instituirii unor mecanisme de monitorizare și solicită respectarea deplină a termenilor săi; solicită, în acest context, Comisiei, tuturor actorilor internaționali și tuturor întreprinderilor vizate să recunoască și să respecte noile orientări ale OCDE privind obligația de diligență pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte;

16.  consideră că este necesar să se acorde o atenție mai mare femeilor care lucrează în sectorul informal, recunoscând necesitatea de a consolida standardele privind munca decentă pentru lucrătoarele din acest sector;

17.  subliniază faptul că femeile și fetele sunt cele care suferă cel mai mult, traficul de forță de muncă fiind strâns legat de traficul în scopuri sexuale;

18.  subliniază că impactul creșterii exporturilor agricole este, în general, mai puțin favorabil femeilor decât bărbaților, deoarece se poate constata, pe baza tendințelor emergente, că în multe cazuri micii fermieri – dintre care mulți sunt femei – nu sunt în măsură să concureze pe piețele străine ca urmare a legislației privind moștenirile și a lipsei de acces la credite, la informații, la terenuri și la rețele, precum și a lipsei de posibilități de respectare a noilor norme și standarde; observă că trebuie depuse eforturi speciale pentru a îmbunătăți impactul pozitiv al comerțului asupra femeilor din sectorul agricol, în care s-a constatat că sunt deosebit de vulnerabile, dar unde există și un potențial clar de capacitare; subliniază că întreprinderile deținute de femei ar beneficia ca urmare a reducerii stereotipurilor de gen, a creșterii accesului pe piață, a facilitării accesului la finanțare, la formare în domeniul marketingului și la rețele și a îmbunătățirii consolidării capacităților și a formării; constată că liberalizarea comerțului ar putea avea un impact negativ asupra femeilor din sectoare precum agricultura și prelucrarea alimentelor; subliniază că, deși femeile ocupă majoritatea locurilor de muncă din sectorul producției mondiale de alimente (între 50 % și 80 %), acestea dețin sub 20 % din terenuri și că, prin urmare, creșterea cererii comerciale de terenuri și a presiunii comerciale asupra terenurilor reprezintă obstacole suplimentare în calea unui acces sigur și echitabil la terenuri pentru femeile sărace; reamintește că este necesar să se prevină potențialul impact negativ al clauzelor privind DPI, de ex. privind privatizarea semințelor, în acordurile comerciale legate de suveranitatea alimentară;

19.  subliniază că femeile care practică agricultura de subzistență se confruntă cu obstacole suplimentare pentru a-și păstra suveranitatea alimentară ca urmare a gradului ridicat de protecție a noilor soiuri de plante pe care îl garantează acordurile comerciale în temeiul Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante;

20.  subliniază că importurile UE din sectorul agriculturii pot conduce la scăderea viabilității economice a exploatațiilor agricole tradiționale la scară mică și, prin urmare, pot pune în pericol mijloacele de subzistență ale femeilor;

21.  reamintește importanța MIMM-urilor în structura economică a UE; solicită Comisiei să își continue eforturile pentru a sprijini MMIM-urile, acordând o atenție specială și prevăzând măsuri specifice pentru MIMM-urile conduse de femei; solicită UE și statelor sale membre să acorde o atenție specială circumstanțelor deosebite ale MIMM-urilor conduse de femei atunci când înființează servicii de asistență la exporturi, pentru a profita de oportunitățile create de ALS și pentru a consolida serviciile, tehnologiile și infrastructurile (cum ar fi accesul la internet) care prezintă o importanță deosebită pentru capacitarea economică a femeilor și pentru MIMM-urile conduse de femei; solicită Comisiei să contribuie la crearea de parteneriate între femeile antreprenoare din UE și omoloagele lor din țări în curs de dezvoltare;

III.Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: acțiuni necesare la nivelul UE

22.  insistă asupra faptului că anumite elemente ale politicii comerciale a UE, cum ar fi existența unor capitole privind dezvoltarea durabilă ori sistemele SGP + și monitorizarea acestora, pot contribui la promovarea și la respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen, a drepturilor lucrătorilor și a protecției mediului; insistă că sunt necesare dispoziții obligatorii și ușor aplicabile în acordurile comerciale ale UE pentru a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen și a protecției mediului și a lucrătorilor, precum și pentru a asigura că politica comercială a UE este conformă cu obiectivele globale ale UE privind dezvoltarea durabilă, reducerea sărăciei și egalitatea de gen;

23.  solicită UE și statelor membre să asigure că obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul nr. 5 privind egalitatea de gen, și Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 sunt reflectate pe deplin în politicile comerciale ale UE;

24.  regretă faptul că strategia comercială a UE intitulată „Comerț pentru toți” nu menționează egalitatea de gen; salută faptul că Raportul privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți” din 13 septembrie 2017 abordează problema egalității de gen în domeniul comerțului și precizează că este esențial ca decidenții UE să își îmbunătățească înțelegerea impactului instrumentelor comerciale asupra egalității de gen; invită Comisia să includă această dimensiune în evaluarea la jumătatea perioadei pe care o va realiza asupra strategiei „Comerț pentru toți” și să asigure că perspectiva de gen este inclusă în politica comercială și de investiții a UE, deoarece ar maximiza beneficiile globale ale oportunităților de comerț pentru toți; reamintește că politica comercială ar putea contribui la promovarea egalității de gen pe scena internațională și ar putea fi utilizată ca instrument de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de viață ale femeilor, în condiții egale cu cele ale bărbaților, de exemplu, prin sprijinirea reducerii diferențelor de remunerare între femei și bărbați prin crearea unor locuri de muncă de calitate superioară pentru femei;

25.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să asigure că dispozițiile privind achizițiile publice au un impact pozitiv – nu în ultimul rând dintr-o perspectivă de gen – atunci când sunt incluse în acordurile comerciale ale UE; solicită Comisiei să își continue eforturile de sprijinire a accesului MIMM-urilor la achizițiile publice și să elaboreze măsuri specifice pentru MIMM-urile deținute de femei; solicită includerea unor măsuri de simplificare a procedurilor și de îmbunătățire a transparenței pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din țările non-UE; solicită promovarea în continuare a achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social și ecologic, ținând cont de obiectivul de asigurare a egalității de tratament între femei și bărbați, a remunerației egale pentru femei și bărbați și a promovării egalității de gen, plecând de la experiența normelor privind achizițiile publice sustenabile din „Chile Compras”;

26.  invită Comisia și Consiliul să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a adopta, a menține și a pune în aplicare în mod eficace legi, reglementări și politici privind egalitatea de gen, inclusiv măsurile active necesare pentru a promova egalitatea de gen și capacitarea femeilor la toate nivelurile;

27.  salută angajamentul Comisiei de a garanta că negocierile comerciale pentru modernizarea actualului acord de asociere dintre Chile și UE vor include, pentru prima dată în UE, un capitol specific privind genul și comerțul; subliniază că este necesar să se ofere informații cu privire la conținutul acestui capitol; invită Comisia și Consiliul să promoveze și să sprijine includerea unui capitol specific privind genul în acordurile comerciale și de investiții ale UE, plecând de la exemplele existente cum sunt ALS Chile-Uruguay și Chile-Canada, și să asigure că acesta prevede în mod special angajamentul de a promova egalitatea de gen și capacitarea femeilor; solicită promovarea angajamentelor internaționale privind drepturile femeii, egalitatea de gen, integrarea perspectivei de gen și capacitarea femeilor în toate acordurile comerciale ale UE, pe baza Platformei de acțiune de la Beijing și a ODD-urilor; solicită, de asemenea, includerea unor dispoziții în aceste acorduri comerciale care să asigure că structurile lor instituționale garantează evaluări periodice ale conformității, discuții substanțiale și schimbul de informații și bune practici privind egalitatea de gen și comerțul, inter alia prin includerea femeilor și a experților în egalitatea de gen la toate nivelurile administrațiilor vizate, inclusiv în echipele de negociere a acordurilor comerciale, în comitetele mixte, grupurile de experți, grupurile consultative interne, comitetele consultative mixte și organele de soluționare a litigiilor;

28.  solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să promoveze acorduri multilaterale pentru extinderea protecției acordate prin legi ale UE care iau în considerare dimensiunea de gen, precum Regulamentul privind minereurile provenite din zone de conflict;

29.  solicită Băncii Europene de Investiții (BEI) să se asigure că întreprinderile ce participă la proiecte cofinanțate de BEI au obligația de a respecta principiul remunerării egale și al transparenței remunerării, precum și principiul egalității de gen, astfel cum este prevăzut în Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului(29);

30.  este convins de faptul că CEDAW prezintă o importanță majoră pentru toate domeniile de politică, inclusiv pentru comerț; subliniază că toate statele membre au aderat la CEDAW; prin urmare, invită Comisia să includă în acordurile comerciale o trimitere la CEDAW și să ia măsuri în vederea aderării și ratificării Convenției de către UE; invită statele membre să încorporeze principiul egalității de gen în sistemele lor juridice, abrogând toate legile discriminatorii și adoptând legi adecvate care să interzică discriminarea împotriva femeilor;

31.  solicită UE să asigure că în acordurile comerciale sunt incluse dispoziții bazate pe standardele fundamentale de muncă și pe convențiile OIM; invită Comisia să coopereze cu statele membre la ratificarea și implementarea acestor convenții, în special a Convenției nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic și a Convenției nr. 156 privind lucrătorii cu responsabilități familiale, deoarece acestea vizează nevoile lucrătorilor la nivel mondial, și să asigure că drepturile sociale, nediscriminarea și egalitatea de tratament sunt incluse în acordurile comerciale; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să colaboreze în continuare cu OIM în vederea punerii în aplicare a acestor convenții și a consolidării standardelor internaționale de muncă privind munca decentă la nivelul lanțurilor valorice globale, acordând o atenție specială femeilor; reamintește că punerea eficace în aplicare a acestor standarde și convenții are un impact pozitiv asupra condițiilor de muncă ale femeilor din UE și din țări terțe; solicită Comisiei să asigure că acordurile comerciale dintre UE și alți parteneri contribuie la eradicarea unor practici cum sunt exploatarea angajaților, în special a femeilor;

32.  solicită Comisiei să asigure că standardele sociale și de mediu, în special drepturile lucrătorilor asumate prin ALS și regimurile autonome, se aplică pe întreg teritoriul partenerilor comerciali și, în special, în ZIE;

33.  subliniază importanța monitorizării punerii în aplicare a sistemului generalizat de preferințe (SGP) al Uniunii și a sistemului SGP+, în special în ceea ce privește aplicarea convențiilor principale; atrage atenția că convențiile SGP+ includ Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 1979, Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei și Convenția nr. 100 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală; subliniază că respectarea și punerea în aplicare a acestui tip de convenții contribuie la consolidarea egalității de gen; recunoaște faptul că sistemele SGP și SGP+ sunt instrumente valoroase de promovare a respectării drepturilor omului; solicită Comisiei să găsească modalități de îmbunătățire a acestor sisteme, cum ar fi consolidarea condiționalității privind eliminarea discriminării legale împotriva femeilor, și să coreleze în continuare stimulentele economice de adoptarea eficace, de implementarea și de monitorizarea adecvată a drepturilor fundamentale ale omului și a convențiilor de mediu și din domeniul muncii care prezintă un interes deosebit pentru femei; salută, în acest sens, evaluarea la jumătatea perioadei a sistemelor SGP realizată de Comisie;

34.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să asigure, în cadrul negocierilor la nivelul OMC, că se acordă atenția cuvenită egalității de gen la pregătirea noilor norme și acorduri și la transpunerea în practică și reexaminarea acordurilor existente incluse în Mecanismul de examinare a politicilor comerciale al OMC; că transparența este îmbunătățită pe parcursul întregului proces al negocierilor OMC; precum și că toate negocierile actuale și viitoare în domenii precum agricultura, pescuitul, serviciile și comerțul electronic iau în calcul perspectiva de gen; invită, de asemenea, Comisia, Consiliul și statele membre să apere și să promoveze o poziție îmbunătățită a femeilor în cadrul lanțului valoric global (valorificând la maximum instrumentele OMC cum sunt acordul privind facilitarea comerțului), să elaboreze programe de consolidare a capacităților și să organizeze discuții periodice cu experți și schimburi de bune practici, să sprijine adoptarea unor măsuri legate de gen în cadrul structurii administrative a OMC și, în special, să asigure că Secretariatul OMC dispune de capacitatea tehnică pentru a realiza o analiză de gen a normelor comerciale (inclusiv mijloacele de a efectua evaluări ale impactului din perspectiva genului în toate etapele activității sale, cum ar fi, de exemplu, studii cantitative privind femeile care beneficiază de asistență tehnică); invită, în cele din urmă, Comisia, Consiliul și statele membre să recurgă la instrumentele OMC pentru a aborda aspecte legate de egalitatea de gen, atât în jurisprudența, cât și în negocierile lor comerciale în curs și, de asemenea, să sprijine cooperarea îmbunătățită dintre OMC și alte organizații internaționale cum sunt UNCTAD, Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii (UN Women) și OIM, în eforturi menite să promoveze comerțul internațional incluziv și drepturile femeii și egalitatea;

35.  invită Comisia să sprijine eforturile internaționale de promovare a includerii unei perspective de gen în politica comercială și în programe cum sunt inițiativa „She Trades” a ITC, care vizează să conecteze un milion de femei antreprenor cu piețele până în 2020(30), și încurajează, în acest sens, schimbul internațional de bune practici privind politicile și programele care integrează dimensiunea de gen în organizații și organisme cum sunt OMC, ITC și ONU;

36.  invită Comisia să consolideze RSI și obligația de diligență în cadrul ALS, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu Orientările OCDE privind obligația de diligență; îndeamnă UE să consolideze RSI și să țină cont de obligația de diligență, în acordurile de liber schimb, și încurajează OMC să țină cont de egalitatea de gen în politica sa comercială; subliniază, de asemenea, importanța abordării acestei chestiuni în cadrul altor organizații și forumuri internaționale și multilaterale cum sunt ONU, Banca Mondială și OCDE; reamintește că, în 2010, Parlamentul a solicitat ca întreprinderile să își publice bilanțurile în materie de RSI, introducerea unor cerințe privind obligația de diligență pentru toate întreprinderile și consolidarea conceptului de RSI; salută, prin urmare, faptul că marile întreprinderi au, începând din 2017, obligația de a comunica informații fără caracter financiar și privind diversitatea, potrivit Directivei privind raportarea nefinanciară;

37.  subliniază necesitatea îmbunătățirii codurilor de conduită, a etichetelor și a schemelor privind comerțul echitabil și a asigurării alinierii la standarde internaționale precum Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Pactul global al ONU și Orientările OCDE pentru întreprinderi multinaționale;

38.  solicită UE să asigure că secretariatele instituțiilor UE responsabile cu politica și cu negocierile comerciale dispun de cunoștințele și de capacitatea tehnică necesare pentru a încorpora o perspectivă de gen în întregul proces de negociere, de la concepere până la aplicare și evaluare; salută desemnarea în cadrul DG Comerț a unui punct focal pe probleme de gen responsabil cu monitorizarea măsurii în care se ține cont de aspectele de gen în acordurile comerciale ale UE și cu asigurarea integrării perspectivei de gen în politica comercială a UE; solicită Comisiei să asigure formare în domeniul problematicii de gen sau să folosească formarea oferită de UNCTAD, de exemplu, pentru a asigura că funcționarii și negociatorii sunt conștienți de problemele legate de egalitatea de gen și de comerț; invită statele membre să recruteze femei la toate nivelurile în ministerele lor ale comerțului; solicită organizațiilor internaționale, precum OMC, Banca Mondială, FMI și OIM, să promoveze prezența egală a femeilor în structura lor internă, în special în posturile de conducere; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să se implice în mod activ și să sprijine eforturile de organizare a unor discuții periodice și acțiuni pe probleme de gen și comerț;

39.  invită Comisia și Consiliul să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a asigura o participare îmbunătățită a femeilor în organismele decizionale, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

40.  invită Comisia și Consiliul să poarte negocierile comerciale în mod transparent, să respecte pe deplin bunele practici stabilite în alte negocieri și să asigure că, în toate etapele negocierilor, Parlamentul este ținut la curent în mod regulat și prompt; solicită ca echipele de negociere să fie echilibrate din punctul de vedere al genului, pentru a lua pe deplin în considerare toate aspectele legate de gen ale acordurilor comerciale; solicită UE și statelor membre să asigure o participare incluzivă la consultările comerciale, atât la nivelul UE, cât și al OMC, inclusiv pentru organizațiile pentru drepturile femeilor, sindicate, întreprinderi și societatea civilă și să îmbunătățească transparența pentru cetățenii europeni prezentând inițiative și publicând informații de interes pentru negocieri;

41.  invită Comisia și statele membre să asigure că obiectivului privind egalitatea de gen i se acordă o atenție specială în cadrul cooperării pentru dezvoltare și că este integrat în toate programele de asistență, îndeosebi cele legate de Strategia „Ajutor pentru comerț”; invită UE să pună la dispoziție mai multe fonduri pentru programele de cooperare legate de egalitatea de gen și de formarea profesională a femeilor; invită Comisia Europeană să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate, din punct de vedere financiar și prin consolidarea capacităților, într-un efort menit să îmbunătățească coerența dintre comerț, dezvoltare și drepturile omului, inclusiv egalitatea de gen; subliniază că reducerea veniturilor fiscale rezultată din reducerile tarifelor trebuie abordată în cadrul și prin finanțarea agendei de dezvoltare durabilă;

42.  solicită Comisiei să promoveze antreprenoriatul în rândul femeilor în țările în curs de dezvoltare, în special în acele țări în care femeile, comparativ cu bărbații, se confruntă cu constrângeri mai mari în ceea ce privește accesul la credite, la infrastructură și la activele de producție;

43.  solicită Comisiei să evalueze, în vederea creării unor condiții favorabile pentru participarea femeilor la oportunitățile oferite de acordurile de liber schimb, posibilitatea de a crea programe de formare pre-ucenicie pentru furnizori, angajatori, recrutori ai forței de muncă și alte părți interesate, astfel încât aceștia să poată intra în contact cu omologii lor din UE și să se familiarizeze cu o gamă variată de modele de programe de succes;

44.  solicită Comisiei și statelor membre o intervenție de politică combinată pentru a promova o mai mare egalitate de gen în distribuirea oportunităților de muncă oferite de exporturi, precum politici în materie de educație și de formare profesională;

45.  solicită Comisiei și Consiliului să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a desfășura activități de cooperare bilaterală pentru a îmbunătăți capacitatea și condițiile pentru ca femeile să poată beneficia pe deplin de oportunitățile acordurilor comerciale și, în acest scop, de a institui un comitet comun pe probleme de comerț și de gen, de a determina și de a facilita cooperarea și de a supraveghea aplicarea acesteia, garantând participarea corespunzătoare a părților interesate private, inclusiv a experților și a organizațiilor societății civile active în domeniul egalității de gen și al capacitării femeilor, garantând o reprezentare amplă, la nivel de comunitate și de sector, prin mijloace de consultare accesibile (precum discuțiile electronice), suplimentar față de dialogurile structurate;

46.  solicită Comisiei să analizeze în continuare modul în care politicile și acordurile comerciale ale UE pot promova capacitarea economică a femeilor și participarea femeilor la domenii precum sunt științele, tehnologia, ingineria și matematica (STEM) și modul în care pot fi reduse disparitățile de gen în ceea ce privește accesul la noile tehnologii și utilizarea acestora;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
(2) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.
(3) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
(4) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.
(6) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 38.
(7) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
(8) JO C 66, 21.2.2018, p. 30.
(9) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0298.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0354.
(14) Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Raport privind dezvoltarea umană în Africa pentru anul 2016, http://www.undp.org/content/dam/undp/library/corporate/HDR/Africa%20HDR/AfHDR_2016_lowres_EN.pdf?download.
(15) Raportul tehnic al OCDE, http://www.oecd.org/gender/Enhancing%20Women%20Economic%20Empowerment_Fin_1_Oct_2014.pdf.
(16) http://trade.ec.europa.eu/doclib/press/index.cfm?id=1632.
(17) https://www.wto.org/english/forums_e/parliamentarians_e/ipuconf2016_e.htm.
(18) https://www.wto.org/english/tratop_e/devel_e/a4t_e/global_review15prog_e/global_review15prog_e.htm.
(19) http://unctad.org/en/Pages/DITC/Gender-and-Trade/Trade,-Gender-and-Development.aspx.
(20) https://www.ictsd.org/sites/default/files/research/the_gender_dimensions_of_global_value_chains_0.pdf.
(21) https://www.ictsd.org/sites/default/files/research/the_gender_dimensions_of_services.pdf.
(22) http://progress.unwomen.org/en/2015/pdf/unw_progressreport.pdf.
(23) https://wideplus.org/2017/06/25/wide-gender-and-trade-position-paper-is-available/.
(24) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/571388/IPOL_STU(2016)571388_EN.pdf.
(25) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2015/549058/EXPO_IDA(2015)549058_EN.pdf.
(26) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2017/june/tradoc_155632.pdf.
(27) Implementing gender-aware ex ante evaluations to maximize the benefits of trade reforms for women (Introducerea unor evaluări ex ante din perspectiva egalității de gen, pentru a maximiza beneficiile reformelor comerciale pentru femei), http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/presspb2016d7_en.pdf.
(28) Raportul de referință OCDE „O mai bună capacitare economică a femeilor prin intermediul antreprenoriatului și al conducerii de întreprinderi în țările OCDE” (2014) http://www.oecd.org/gender/Enhancing Women Economic Empowerment_Fin_1_Oct_2014.pdf
(29) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23).
(30) http://www.intracen.org/itc/women-and-trade/SheTrades/


Regiuni cu întârzieri în dezvoltare din UE
PDF 357kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE (2017/2208(INI))
P8_TA(2018)0067A8-0046/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 174, 175 și 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la constrângerile bugetare cu care se confruntă autoritățile regionale și locale în materie de cheltuieli din fondurile structurale UE în statele membre(3),

—  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(5),

—  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(8),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare (SWD(2017)0132),

–  având în vedere condiționalitățile ex ante pentru strategiile de specializare inteligentă,

–  având în vedere al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, publicat de Comisie la 9 octombrie 2017,

—  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru pescuit (A8-0046/2018),

A.  întrucât criza economică și financiară prelungită din UE a avut un impact negativ asupra creșterii economice la nivel regional, chiar dacă politica de coeziune a contribuit cu aproximativ o treime din bugetul UE pentru a favoriza creșterea și ocuparea forței de muncă și a reduce disparitățile dintre regiunile UE; invită Comisia, în acest context și în cadrul semestrului european, să analizeze cofinanțarea regională și națională din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și impactul acesteia asupra deficitelor naționale;

B.  întrucât politica de coeziune – pusă în aplicare prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE) și a Fondului de coeziune – este principala politică a UE în materie de investiții, de creștere și de dezvoltare, este aliniată la obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și vizează reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale dintre regiuni, promovarea convergenței și, în cele din urmă, îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni;

C.  întrucât FEDER, FSE și Fondul de coeziune au ca principale obiective pentru perioada 2014-2020 investițiile pentru susținerea creșterii și ocupării forței de muncă în vederea consolidării pieței muncii, a economiilor regionale și a cooperării regionale europene, îmbunătățind cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională în cadrul Uniunii și reducând, în cele din urmă, discrepanțele în materie de dezvoltare dintre diferitele regiuni europene;

D.  întrucât, potrivit raportului Comisiei privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare, 47 de regiuni din opt state membre înregistrează întârzieri în acest domeniu; întrucât raportul poate contribui la o mai bună înțelegere a complexității provocărilor cu care se confruntă regiunile cu întârzieri în dezvoltare și ar trebui, prin urmare, să fie pus la dispoziția publicului în toate limbile oficiale ale UE;

E.  întrucât politica de coeziune joacă un rol important în toate regiunile cu întârzieri în dezvoltare și reprezintă o parte foarte mare din investițiile publice în majoritatea acestora;

F.  întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare se confruntă și cu rate de productivitate, de ocupare a forței de muncă și de frecventare a școlii mai scăzute în comparație cu celelalte regiuni din același stat membru;

G.  întrucât, în raportul Comisiei, se face diferența între două tipuri de regiuni cu întârzieri în dezvoltare: „regiunile cu creștere economică scăzută” – regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție, care nu s-au apropiat de media UE între 2000 și 2013 în statele membre cu un PIB pe cap de locuitor în standardul puterii de cumpărare (SPC) sub media UE în 2013, care cuprinde aproape toate regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție din Grecia, Spania, Italia și Portugalia și „regiunile cu venituri scăzute” – toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor în SPC sub 50 % din media UE din 2013, care cuprinde mai multe regiuni mai puțin dezvoltate din Bulgaria, Ungaria, Polonia și România;

H.  întrucât regiunile cu creștere economică scăzută înregistrează o stagnare economică, îndeosebi din cauza scăderii investițiilor publice și private, spre deosebire de regiunile cu venituri scăzute, care își mențin, în general, potențialul de dezvoltare;

I.  întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare suferă mai mult decât altele din cauza insuficienței investițiilor publice și private, iar acest lucru se datorează și necesității de a respecta obligațiile de a reducere a datoriei publice impuse de Pactul de stabilitate;

J.  întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare se caracterizează adesea prin lipsa reformelor structurale, ceea ce reduce impactul investițiilor publice, deja limitate;

K.  întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare suferă de pe urma unor dezavantaje considerabile în ceea ce privește transportul public și infrastructura economică și energetică și necesită investiții mai eficiente și eficace;

L.  întrucât Comisia consideră că este necesar să se creeze o legătură mai strânsă între politica de coeziune și recomandările specifice fiecărei țari în cadrul Semestrului european;

M.  întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în special regiunile cu venituri scăzute, se confruntă adesea cu exodul tinerilor și al forței de muncă calificate, ambele fiind resurse necesare pentru revitalizarea economică și socială a zonelor respective, făcând ca aceste regiuni să devină mai puțin atractive în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și investițiile;

N.  întrucât definiția regiunilor cu venituri scăzute și cu o creștere economică scăzută ar trebui îmbunătățită;

O.  întrucât este important ca utilizatorii finali să fie la curent cu programele regionale și locale finanțate de UE și cu rezultatele obținute, indiferent de nivelul de finanțare dintr-o anumită regiune;

P.  întrucât, în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, sunt necesare o bună guvernanță și o administrație publică eficientă, deoarece acestea contribuie în mod semnificativ la crearea condițiilor pentru creșterea economică; întrucât reducerea normelor și a controalelor excesive, precum și a duratei și complexității procedurilor, și mai buna utilizare a instrumentelor TIC ar contribui la îmbunătățirea eficienței și a bunei guvernanțe în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

Q.  întrucât potrivit celui de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, regiunile cu întârzieri în dezvoltare se situează pe ultimul loc în ceea ce privește indicele european privind calitatea administrațiilor publice, ceea ce înseamnă că impactul investițiilor publice este redus;

R.  întrucât cifrele și statisticile fiabile, actualizate și defalcate sunt importante pentru luarea unor decizii politice în cunoștință de cauză, mai transparente, mai imparțiale și mai echitabile;

S.  întrucât, în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, ar trebui eliminate obstacolele din calea creșterii și lacunele în materie de infrastructuri;

T.  întrucât IMM-urile din regiunile cu întârzieri în dezvoltare sunt finanțate cu rate ale dobânzii mult mai mari și se confruntă cu mai multe dificultăți atunci când doresc să obțină împrumuturi bancare în vederea cofinanțării proiectelor care beneficiază de fondurile ESI;

U.  întrucât, în patru din cinci regiuni cu întârzieri în dezvoltare, cel puțin 25 % din populație locuiește într-un oraș sau în zonele sale de navetă, cunoscute sub denumirea de „zone urbane funcționale”, iar în una din cinci regiuni cu întârzieri în dezvoltare, peste 50 % din populație locuiește într-o zonă urbană funcțională;

V.  întrucât activitățile tradiționale, cum ar fi pescuitul artizanal la scară redusă sau agricultura, definesc identitatea și stilul de viață din majoritatea zonelor costiere și rurale din regiunile cu întârzieri în dezvoltare și au o importanță economică, teritorială, socială, și culturală; întrucât sunt necesare strategii de dezvoltare pentru a spori capacitatea de a păstra și de a atrage talente, pentru a adopta noi tehnologii și pentru a stimula noi investiții,

1.  salută prezentarea de către Comisie a unui document de lucru al serviciilor sale privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare; constată că raportul propune o serie de soluții pozitive pentru a sprijini creșterea economică, dezvoltarea durabilă și crearea de locuri de muncă în aceste regiuni; subliniază, de asemenea, că analiza privind competitivitatea acestora reprezintă o contribuție importantă la viitoarea dezbatere privind politica de coeziune;

2.  salută punerea în aplicare a inițiativelor-pilot destinate regiunilor cu întârzieri în dezvoltare în două regiuni din România și, cu sprijinul Băncii Mondiale, în două regiuni din Polonia, în special definirea priorităților strategice și a acțiunilor concrete și care pot fi puse în aplicare rapid; așteaptă cu interes publicarea rezultatelor acestor inițiative;

3.  subliniază că politica de coeziune are un rol esențial în garantarea și promovarea investițiilor publice și private în toate regiunile UE atât în mod direct, cât și contribuind la crearea unui mediu propice investițiilor; consideră că UE, în ansamblu său, ar trebui să desfășoare, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, acțiuni care să consolideze coeziunea sa economică, socială și teritorială și să reducă disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și rămânerea în urmă a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare;

4.  solicită Comisiei să definească regiunile cu întârzieri în dezvoltare la nivel de NUTS III, pe baza condițiilor economice și sociale generale, și să orienteze mai bine finanțarea acestor zone în conformitate cu ciclurile de programare ale fondurilor ESI;

5.  invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii, programe și acțiuni adaptate pentru fiecare regiune cu întârzieri în dezvoltare, ținând seama de tendințe și de disparitățile subregionale, întrucât traiectoriile și provocările cu care se confruntă regiunile cu venituri scăzute și o creștere economică scăzută diferă considerabil, în funcție de particularitățile acestora, utilizând strategii de specializare inteligentă, pentru a accelera convergența acestora și a garanta cele mai bune soluții pentru crearea de locuri de muncă, creșterea economică și dezvoltarea durabilă; consideră că aceste strategii, programe sau acțiuni ar trebui să fie coordonate cu Agenda urbană, deoarece regiunile cu întârzieri în dezvoltare nu sunt în mod exclusiv rurale;

6.  subliniază că, pe lângă gradul scăzut de dezvoltare a IMM-urilor și investițiile reduse în acestea, rata șomajului rămâne mult prea ridicată, în special în rândul tinerilor, și reprezintă una dintre cele mai grave și urgente probleme cu care se confruntă marea majoritate a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare; subliniază rolul esențial al învățământului secundar și superior, al formării profesionale, al formării la locul de muncă și al transferului de cunoștințe în combaterea șomajului în rândul tinerilor și a exodului tinerilor, care ating niveluri alarmante în aceste regiuni; subliniază importanța educației, a formării și a creșterii investițiilor pentru a răspunde nevoilor și imperativelor în materie de dezvoltare ale IMM-urilor și întreprinderilor familiale; consideră că implicarea tinerilor duce la creșterea performanțelor, deoarece aceștia oferă adesea soluții inovatoare;

7.  constată că prezența unei forțe de muncă instruite și formate, care corespunde nevoilor economiei regionale, are un impact puternic asupra competitivității, productivității și atractivității pieței muncii, care poate, prin urmare, prospera pe un fond de creștere și de deschidere față de investițiile publice și private; consideră, în acest context, că ar trebui să se țină seama de situația actuală a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, în special de rata negativă a migrației și de impactul său negativ asupra ocupării forței de muncă; subliniază rolul pe care îl joacă agricultura și pescuitul în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în măsura în care aceste activități contribuie la promovarea întreprinderilor familiale și a locurilor de muncă, la facilitarea incluziunii sociale, aprovizionarea cu alimente și garantarea securității alimentare;

8.  ia act de faptul că diversificarea a devenit o necesitate pentru agricultori și pescari, în special în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, pentru a asigura surse de venit suplimentare și a încuraja activități sustenabile din punct de vedere economic și al mediului; constată, cu toate acestea, că această diversificare nu trebuie, în niciun caz, să înlocuiască activitățile mai tradiționale, cum ar fi pescuitul sustenabil; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine proiectele referitoare la economia albastră și cele similare pentru a ajuta persoanele din regiunile cu întârzieri în dezvoltare să dezvolte surse de venit sustenabile din punctul de vedere al mediului;

9.  speră ca punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 în domeniul ocupării forței de muncă, educației și formării, precum și a viitoarei strategii a UE pe termen lung și a obiectivelor sale, să ia în considerare în continuare în mod corespunzător nevoile specifice ale regiunilor cu întârzieri în dezvoltare și, în special, decalajele persistente legate de infrastructură și dezvoltarea capitalului uman, acordând o atenție deosebită ratei abandonului școlar și consecințelor sale negative asupra ocupării forței de muncă; invită Comisia, în acest context, să analizeze impactul unei eventuale creșteri a ratei de cofinanțare a FSE pentru următoarea perioadă de finanțare;

10.  consideră că este necesar să se ajungă la un echilibrul corespunzător între intervențiile structurale, politicile sociale și politicile industriale în programarea și punerea în aplicare a fondurilor ESI, pentru a stimula creșterea economică, dezvoltarea durabilă și crearea de locuri de muncă prin combinarea granturilor cu instrumentele financiare și atragerea unui sprijin financiar suplimentar, contribuind, astfel, la remedierea lacunelor care mai persistă; subliniază, în acest sens, că ar trebui favorizate instrumentele financiare cu risc scăzut, mai degrabă decât cele cu risc ridicat, atunci când perspectivele economice permit acest lucru;

11.  consideră că politica de coeziune este un instrument care poate rectifica decalajele în materie de competitivitate, dezechilibrele, precum și disparitățile macroeconomice dintre teritorii, încurajând crearea unui mediu atractiv și sustenabil pentru întreprinderi și cetățeni; subliniază că principalele probleme identificate în regiunile cu o creștere economică scăzută sunt accesul la credite, executarea contractelor și protecția investițiilor minoritare, în timp ce în regiunile cu venituri scăzute, principalele probleme sunt soluționarea cazurilor de insolvență, furnizarea de electricitate și executarea contractelor;

12.  constată că regiunile cu întârzieri în dezvoltare sunt supuse unei presiuni migratorii considerabile; consideră că contribuția fondurilor ESI la combaterea acestei provocări nu poate avea succes decât dacă se aplică în mod eficient și principiul solidarității; consideră că refugiaților și migranților care beneficiază de protecție internațională trebuie să li se asigure o formare și o educație adecvate pentru a putea fi integrați pe piața muncii;

13.  ia act de faptul că multe dintre problemele regiunilor cu întârzieri în dezvoltare sunt comparabile cu cele din regiunile ultraperiferice; salută, prin urmare, strategia propusă de Comisie în comunicarea sa „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”(9);

14.  consideră că criteriile de dezvoltare demografică și socială, cum ar fi indicele de progres social regional și indicatorii de mediu sau alți indicatori, alături de PIB, ar putea fi luate în considerare în contextul politicii de coeziune și incluse în viitoarele rapoarte ale Comisiei privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în vederea asigurării valorificării potențialului regiunilor cu întârzieri în dezvoltare;

15.  subliniază repercusiunile negative, în special pentru regiunile cu întârzieri în dezvoltare, ale crizei economice și financiare, care a redus marjele politicilor bugetare, conducând la scăderea investițiilor publice; subliniază, pe de altă parte, importanța reducerii datoriei cu scopul de a elimina deficitul bugetar și de a adapta investițiile publice la cerințele de creștere economică;

16.  consideră că politica de coeziune are un impact pozitiv asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă; subliniază că este nevoie să se aplice poziția adoptată de comun acord cu privire la Pactul de stabilitate și de creștere în ceea ce privește flexibilitatea pentru condițiile ciclice, reformele structurale și investițiile guvernamentale care vizează punerea în aplicare a unor reforme structurale majore și a unor proiecte similare, în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020; recunoaște necesitatea de a clarifica contextul și domeniul de aplicare ale reformelor structurale din cadrul politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, că realizarea unor astfel de reforme structurale în statele membre și în regiuni în cadrul programelor de sprijin poate contribui la atingerea unui rezultat mai bun în ceea ce privește investițiile din cadrul politicii de coeziune;

17.  solicită acțiuni mai ferme pentru creșterea convergenței între toate regiunile, inclusiv acțiuni în vederea asigurării rezilienței lor la șocuri bruște;

18.  ia act de faptul că accesul la finanțare este mai dificil în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în special în cele cu venituri reduse, din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor și, într-o anumită măsură, a reticenței sistemului de creditare de a-și asuma riscuri; subliniază că este important să se asigure un acces mai ușor la credite, pentru a sprijini IMM-urile, a încuraja noi modele de afaceri și a promova creșterea în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

19.  subliniază importanța pe care o au fondurile UE în stimularea rezilienței și coeziunii economice a acestor regiuni, precum și a competitivității, a investițiilor și a oportunităților pentru cooperare; recunoaște, prin urmare, contribuția grupurilor de acțiune locale la dezvoltarea strategiilor locale; sugerează că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a propune ca o mai mare parte din sprijin să fie alocată dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC), contribuind astfel atât la soluționarea provocărilor, cât și la dezvoltarea capacităților; reamintește că regiunile cu întârzieri în dezvoltare se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare, precum și cu întârzieri birocratice și administrative care împiedică funcționarea fondurilor UE;

20.  este de părere că ar putea fi avute în vedere stimulente pozitive pentru regiuni în cadrul existent al condițiilor macroeconomice impuse de semestrul european;

21.  subliniază importanța bunei guvernanțe economice pentru o performanță globală eficientă a fondurilor ESI, cu scopul final de a rectifica deficiențele și de a evita întârzierile; sprijină, în acest sens, necesitatea de a analiza și de a revizui ulterior raționamentul însuși care stă la baza legăturii dintre politica de coeziune și semestrul european;

22.  consideră că solidaritatea, o capacitate instituțională mai puternică, respectarea principiului bunei guvernanțe, o mai bună conectivitate și digitalizarea în aceste regiuni au un efect semnificativ asupra creșterii economice și asupra creșterii eficienței și eficacității utilizării resurselor existente; atrage atenția, din acest motiv, asupra sprijinirii și îmbunătățirii calității administrației și instituțiilor din regiunile afectate; invită Comisia și statele membre să disemineze exemple de bune practici pentru creșterea eficienței administrației publice, dat fiind că buna guvernanță ar trebui să fie principala recomandare pentru regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

23.  subliniază, în acest context, importanța principiului parteneriatului și a guvernanței pe mai multe niveluri, care trebuie consolidată fără a aduce atingere principiului subsidiarității; consideră că implicarea tuturor nivelurilor de guvernanță și a părților interesate în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor și a programelor și acțiunilor specifice destinate acestor regiuni este esențială pentru a crea o valoare adăugată europeană eficientă pentru cetățeni;

24.  reiterează importanța inovării, a digitalizării și a îmbunătățirii serviciilor de proximitate (de sănătate, sociale, poștale) și a infrastructurii, pentru a crea un mediu pozitiv și o bună bază pentru stimularea creșterii economice și îmbunătățirea coeziunii în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; consideră că asigurarea accesului la conexiuni internet de mare viteză este o condiție prealabilă pentru viabilitatea zonelor rurale și montane; evidențiază potențialul proiectelor multisectoriale de promovare a dezvoltării economice, sociale și teritoriale, valorificând sinergiile dintre fondurile europene;

25.  sugerează că recomandările specifice fiecărei țări făcute în cadrul semestrului european ar trebui să fie multianuale, cu control și evaluare intermediară, și ar trebui să fie concepute mai degrabă ca un stimulent pozitiv pentru lansarea reformelor structurale, decât ca instrumente care pot bloca accesul la investiții în cadrul politicii de coeziune, pentru a contribui la obiectivele comune ale Uniunii;

26.  consideră că ar trebui analizate cu atenție măsurile care leagă eficacitatea fondurilor ESI de buna guvernanță economică, astfel cum se subliniază în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv prin implicarea tuturor părților interesate; consideră, de asemenea, că logica care stă la baza legăturii dintre fondurile ESI și buna guvernanță economică ar trebui regândită în perspectiva următoarei perioade de programare și luând în considerare punerea sa în aplicare în perioada 2014-2020; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare redefinirea legăturii dintre semestrul european și politica de coeziune; sugerează, în acest sens, un sistem de stimulente pozitive, cu marje care urmează să fie create în noul cadru financiar multianual (CFM), care ar putea servi drept pachet care poate fi utilizat atunci când statele membre respectă recomandările specifice fiecărei țări și alte cerințe în cadrul semestrului european;

27.  consideră că este în mod special necesară susținerea activităților productive și comerciale locale caracteristice regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, inclusiv a turismului durabil, a economiei circulare, a tranziției energetice la nivel local, a agriculturii, a produselor fabricate și a inovării în special în IMM-uri; consideră că sinergiile care decurg din combinarea în mod eficient a fondurilor din partea organismelor regionale și naționale cu finanțarea din partea instrumentelor UE, utilizând investiții teritoriale integrate, ar trebui să contribuie la crearea de oportunități economice, în special pentru tineri;

28.  subliniază importanța exploatării tuturor oportunităților oferite de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea durabilă și creșterea economică în aceste regiuni; consideră că, în pregătirea programelor operaționale și de cooperare transfrontalieră, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită regiunilor cu întârzieri în dezvoltare; reamintește, prin urmare, că este important să se încurajeze utilizarea fondurilor în cadrul gestiunii directe și a fondurilor FEIS, împreună cu oportunitățile oferite de politica de coeziune și în coordonare cu acestea;

29.  subliniază importanța unor date statistice fiabile, actualizate și defalcate; solicită, prin urmare, Comisiei și Eurostat să furnizeze statistici cât mai detaliate posibil și cât mai divizate geografic, astfel încât să poată fi utilizate pentru a elabora politici de coeziune adecvate, inclusiv în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; salută, în acest context, informațiile furnizate în raportul Comisiei;

30.  solicită Comisiei să aibă în vedere analizarea relației actuale dintre politica de coeziune și guvernanța macroeconomică, reamintind că legitimitatea politicii de coeziune decurge direct din tratate și că această politică este una dintre cele mai vizibile politici europene și cea mai importantă expresie a solidarității europene și a valorii adăugate în toate regiunile europene; consideră că legătura dintre politica de coeziune și procesul de guvernanță economică din cadrul semestrului european trebuie să fie echilibrată, reciprocă și axată pe un sistem de stimulente pozitive; susține o mai bună recunoaștere a dimensiunii teritoriale, care ar putea fi benefică pentru semestrul european consideră că este necesar, prin urmare, ca guvernanța economică și obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială consacrate în tratate, precum și obiectivele de creștere durabilă, ocupare a forței de muncă și protecție a mediului să fie integrate într-o viziune echilibrată;

31.  reamintește că este nevoie ca toți actorii politici să recunoască rolul politicii de coeziune ca instrument principal al politicii economice europene pentru promovarea de investiții publice și private care să țină seama de particularitățile teritoriale, sociale și economice ale regiunilor;

32.  invită statele membre, așa cum se propune în raportul Comisiei, să adopte strategii și programe de dezvoltare națională și regională pentru sprijinirea regiunilor cu întârzieri în dezvoltare și îmbunătățirea capacităților administrative ale acestora, a guvernanței lor și a altor factori determinanți pentru creștere; invită Comisia, în acest sens, să ofere asistență tehnică, profesională și practică statelor membre, regiunilor și municipalităților în vederea utilizării celor mai bune practici și a sprijinirii digitalizării serviciilor publice;

33.  solicită ca politica de coeziune să reprezinte în continuare o prioritate pentru Uniune și să fie susținută de o finanțare ambițioasă corespunzătoare, chiar și având în vedere presiunile exercitate asupra bugetului UE, și, de asemenea, solicită să se crească sinergiile cu alte fonduri ale UE și să se atragă sprijin financiar complementar prin intermediul instrumentelor financiare din cadrul de programare multianual post-2020; subliniază că valorile pe care le întruchipează politica de coeziune, precum solidaritatea europeană, nu ar trebui să fie subminate;

34.  reamintește responsabilitatea Parlamentului în ceea ce privește elaborarea și aprobarea cadrului legislativ adecvat pentru viitoarea politică de coeziune; subliniază necesitatea de a menține rolul fundamental și obiectivul principal al politicii de coeziune în conformitate cu articolul 174 din TFUE, nu numai pentru a asigura convergența, ci și pentru a preveni rămânerea în urmă a teritoriilor; subliniază că este nevoie să se simplifice normele și să se asigure un echilibru adecvat între simplificarea politicii și punerea în aplicare a unor controale adecvate, reducându-se în același timp sarcinile administrative excesive; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea extinderii dispozițiilor articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind FEDR, prin finanțarea legăturilor dintre orașe și zonele lor înconjurătoare în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

35.  invită Comisia să susțină mai bine dezvoltarea sistemelor de inovare, precum strategiile de inovare pentru specializare inteligentă, și să consolideze interacțiunea dintre întreprinderi, universități și centrele de cercetare în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; subliniază, de asemenea, că teritoriile bine conectate sunt esențiale pentru activitatea parteneriatelor din domeniul cercetării, inclusiv a inițiativelor Parteneriatului european pentru inovare, astfel încât practicile inovatoare să poată să consolideze și mai mult dezvoltarea sustenabilă a agriculturii și a întreprinderilor asociate în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(3) JO C 181, 19.5.2016, p. 29.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0245.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0254.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.
(9) Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 (COM(2017)0623).


Rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice
PDF 381kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice (2017/2006(INI))
P8_TA(2018)0068A8-0045/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21 și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2) din Acordul de la Paris, care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale acțiunilor în domeniul climei;

–  având în vedere poziția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care va avea loc la Bonn, Germania (COP 23)(3),

–  având în vedere noile obiective de dezvoltare durabilă, în special obiectivul nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile,

–  având în vedere prevederile Pactului de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(4),

–  având în vedere rapoartele Agenției Europene de Mediu (AEM) nr. 12/2016 „Adaptarea urbană la schimbările climatice în Europa în 2016” și nr. 1/2017 „Schimbările climatice, impactul și vulnerabilitatea în Europa în 2016”;

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 martie 2016 intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris” (COM(2016)0110),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 8 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată”(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere articolul 8 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013(6)], care prevede că „obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile”,

–  având în vedere acordurile de parteneriat și programele în cadrul RDC, care, în temeiul articolului 8 din RDC, au scopul de a promova „utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice”,

–  având în vedere obiectivele tematice specifice susținute de fiecare fond ESI, inclusiv dezvoltarea tehnologică și inovarea, trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, adaptarea la schimbările climatice și promovarea utilizării eficiente a resurselor,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere cel de Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0045/2018),

A.  întrucât creșterea numărului de fenomene meteorologice extreme reprezintă o consecință directă a schimbărilor climatice provocate de om și va continua să aibă un impact negativ asupra multor părți ale Europei, cu o frecvență mai mare, făcând ca ecosistemele sale locuite să devină mai vulnerabile; întrucât, potrivit scenariilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, temperatura planetei ar putea crește cu 0,9 - 5,8 ºC până în 2100;

B.  întrucât cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM), care va orienta politica europeană de mediu până în 2020, identifică o îmbunătățire în ceea ce privește sustenabilitatea orașelor Uniunii ca obiectiv prioritar, împreună cu cele trei obiective orizontale principale de a proteja, de a conserva și de a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și de a proteja cetățenii Uniunii împotriva presiunilor legate de mediul înconjurător și a riscurilor pentru sănătate și bunăstare;

C.  întrucât schimbările climatice ar putea agrava schimbările societale dacă nu se iau măsuri suplimentare; întrucât ar trebui să se țină seama de fluxurile migratorii importante preconizate ca urmare a acestor schimbări climatice la nivel mondial și rezultate în urma mișcărilor populației care vor crea noi exigențe în ceea ce privește infrastructura orașelor;

D.  întrucât, potrivit principalelor constatări din raportul AEM nr. 12/2016, realitatea schimbărilor climatice afectează deja UE sub forma fenomenelor meteorologice extreme și a unor efecte treptate pe termen lung precum uragane, furtuni, deșertificare, secete, coroziunea solurilor și a țărmurilor, ploi abundente, valuri de căldură, inundații, creșterea nivelului mării, penuria de apă, incendii forestiere și răspândirea bolilor tropicale;

E.  întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, crește riscul de dispariție a unor specii de plante și animale și de incidență a bolilor infecțioase cauzate de factori climatici; întrucât anumite teritorii, precum regiunile ultraperiferice și alte regiuni ale UE care ar putea fi vulnerabile din punct de vedere topografic, sunt afectate mai puternic de efectele schimbărilor climatice;

F.  întrucât, mai mult decât atât, studii recente arată că diverse schimbări observate în mediu și în societate, cum ar fi schimbările legate de speciile forestiere, stabilirea unor specii alogene invazive și focarele de boală, au fost cauzate sau amplificate de schimbările climatice globale, ceea ce va accentua vulnerabilitatea oamenilor, naturii și ecosistemelor în care aceștia locuiesc, dacă nu se iau măsuri concrete; întrucât un sprijin integrat al UE pentru a îmbunătăți solidaritatea și schimbul de bune practici între statele membre ar contribui la asigurarea faptului că regiunile cele mai afectate de schimbările climatice sunt capabile să ia măsurile necesare pentru a se adapta;

G.  întrucât schimbările climatice influențează disparitățile sociale, care deja erau în creștere în ultimul deceniu în UE, sporind vulnerabilitatea păturilor cele mai defavorizate ale societății care dispun de mai puține capacități și resurse pentru a face față efectelor acestora; întrucât vulnerabilitatea persoanelor individuale la efectele schimbărilor climatice este determinată în mare măsură de capacitatea acestora de a accesa resurse de bază și întrucât autoritățile publice ar trebui să garanteze accesul la aceste resurse de bază;

H.  întrucât aproape 72,5 % din populația UE, aproximativ 359 de milioane de persoane, locuiește în orașe; întrucât, în plus, UE este responsabilă de producerea a 9 % din emisiile globale, iar zonelor urbane le revine 60-80 % din consumul global de energie și aproximativ același procentaj de emisii de CO2;

I.  întrucât opțiunile de infrastructură urbană vor avea un impact asupra capacității orașelor de a rezista la schimbările climatice; întrucât orașele, întreprinderile și alți actori nestatali au un potențial de atenuare cuprins între 2,5 și 4 miliarde de tone de CO2 până în 2020; întrucât regiunile și orașele pot reduce cu 5 % emisiile globale, pentru a respecta obiectivele din Acordul de la Paris, și întrucât ele au potențialul de a reduce semnificativ emisiile globale;

J.  întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile, prevede creșterea substanțială, până în 2020, a numărului de orașe și de așezări umane care adoptă și pun în aplicare politici și planuri integrate pentru incluziune, eficiența utilizării resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și reziliența la dezastre, precum și dezvoltarea și implementarea, în conformitate cu Cadrul de Acțiune de la Sendai pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre 2015-2030, a unei gestionări holistice a riscului de dezastre, la toate nivelurile;

K.  întrucât autoritățile municipale sunt printre principalii beneficiari ai finanțărilor europene;

L.  întrucât articolul 7 alineatul (2) din Acordul de la Paris recunoaște că „adaptarea este o problemă globală cu care se confruntă toți, care are dimensiuni locale, subnaționale, naționale, regionale și internaționale”; întrucât acțiunile autorităților locale și ale actorilor nestatali sunt esențiale pentru a le permite guvernelor să își îndeplinească angajamentele în cadrul unei acțiuni în domeniul climei la nivel mondial;

M.  întrucât strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM(2013)0216), precum și regulamentele respective ale UE privind fondurile structurale și de investiții europene (ESI) identifică obiective principale și acțiuni de politică aferente, în special prin introducerea unor mecanisme precum condiționalitățile ex ante și obiectivele tematice relevante pentru climă în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, ca de exemplu obiectivul tematic (OT) 4: „Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele”, OT 5: „Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor” și OT6: „Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor”, care au condus la o finanțare mai importantă și mai bine direcționată către acțiunile în domeniul climei, cel puțin în cadrul unora dintre fondurile ESI;

N.  întrucât regiunile și orașele și-au dovedit angajamentul față de procesul CCONUSC prin implicarea în inițiativele Agenda de acțiune Lima-Paris (LPAA) și Zona actorilor nestatali pentru politici climatice (NAZCA),

Contextul general

1.  salută rolul jucat de UE în cadrul Acordului de la Paris/COP 21 și rolul său de lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază că Europa are unul dintre cele mai ambițioase obiective la nivel mondial în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice; îndeamnă ca atenuarea schimbărilor climatice să fie considerată o prioritate importantă în politicile de coeziune ale UE pentru a îndeplini și a menține angajamentele din Acordul de la Paris/COP 21, promovând inovarea în domeniul energiei curate, economia circulară, energia din surse regenerabile și eficiența energetică, fără a aduce atingere măsurilor de adaptare necesare, menținând, în același timp, rolul și obiectivele de bază ale politicii de coeziune, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

2.  salută abordarea combaterii schimbărilor climatice din obiectivele de dezvoltare durabilă (ale ONU) și Pactul de la Amsterdam (Agenda urbană a UE); subliniază că Europa trebuie să devină un adevărat lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile astfel cum a propus Comisia și reamintește că Agenda urbană a UE contribuie la implementarea Agendei de dezvoltare durabilă 2030 a ONU, prin intermediul obiectivului orașe deschise tuturor, sigure și durabile; ține seama, în acest context, de numeroasele diferențe dintre autoritățile locale europene și de potențialul diferit al acestora; solicită o abordare flexibilă și adaptată în aplicarea Agendei urbane, care să furnizeze stimulente și orientări pentru a se exploata complet potențialul orașelor;

3.  reamintește că în Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice(7) statele membre sunt invitate să ia în considerare posibilitatea de a-și asuma angajamente complementare privind reducerea gazelor cu efect de seră (GES); subliniază necesitatea unui grad maxim de transparență și control al procesului COP 21;

4.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare obiective ambițioase în materie de atenuare și adaptare, în conformitate cu legislația UE în vigoare privind acțiunile în domeniul climei și ca urmare a solicitării Comitetului Regiunilor din avizul său din 9 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice o abordare integrată”;

5.  regretă strategiile iresponsabile care pun în pericol mediul, cum ar fi anumite activități economice și sectoare industriale specifice care generează niveluri ridicate de poluare, și subliniază responsabilitatea tuturor categoriilor sociale de a contribui la măsuri care sunt esențiale pentru a inversa o tendință care pune în pericol viața pe Pământ; subliniază faptul că există o lipsă de informații cu privire la măsurile întreprinse de unele sectoare industriale pentru a combate efectele poluării și pentru a găsi soluții mai puțin poluante; regretă, însă, că anumiți lideri de opinie în domeniul științei, mass-mediei și cel politic continuă să nege evidența schimbărilor climatice;

6.  își exprimă regretul față de intenția declarată a SUA de a se retrage din Acordul de la Paris și salută numărul mare de actori non-federali, în special state și orașe din SUA, care și-au reafirmat angajamentul de a îndeplini obiectivele stabilite de Acordul de la Paris; încurajează autoritățile locale și regionale din Statele Unite ale Americii care doresc să se implice în combaterea schimbărilor climatice să colaboreze și să coopereze cu alți parteneri publici și privați în proiectele lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; solicită o nouă guvernanță care ar putea asigura fonduri pentru acțiuni în domeniul climei și o mai bună integrare a regiunilor și orașelor și a organismelor lor reprezentative;

7.  subliniază faptul că orașele trebuie să joace un rol decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, într-o interdependență coordonată cu autoritățile naționale și cu regiunile din care fac parte; încurajează implicarea în continuare a liderilor subnaționali și a guvernelor naționale la nivel internațional prin intermediul unor platforme precum Prietenii Orașelor; este de opinie că în cazul specific al dezvoltării urbane sustenabile integrate, autoritățile locale ar trebui să fie împuternicite nu doar să selecteze proiecte, ci și să pregătească, să conceapă și să implementeze programe de dezvoltare locală; subliniază posibilele aspecte pozitive pentru creștere și locurile de muncă verzi;

8.  observă că autoritățile locale sunt responsabile de punerea în aplicare a majorității măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice și a majorității legislației UE din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acționa în ceea ce privește planificarea urbană, mobilitatea, transportul public și infrastructura, performanța energetică a clădirilor, campaniile educaționale, orașele inteligente, rețelele inteligente și subvențiile regionale pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

9.  constată că primarii orașelor sunt direct responsabili față de alegătorii lor pentru deciziile pe care le iau și pot acționa mai eficace și mai rapid și adesea cu rezultate imediate, care au un impact major;

10.  solicită guvernelor naționale să ajute orașele și regiunile să pună în aplicare angajamentele internaționale de sprijinire a inițiativelor în materie de climă și energie la nivel local și regional;

11.  reamintește că schimbările climatice interacționează cu factori sociali și economici și, prin urmare, este nevoie de o viziune integratoare, care va fi mai eficace la nivel local și regional;

12.  avertizează cu privire la costurile pe care trebuie să le suporte societatea și la impactul economic cauzat de emisiile de GES, care afectează în prezent infrastructura urbană și sistemele publice de sănătate și de asistență socială care - în anumite momente și în anumite orașe și regiuni - sunt suprasolicitate și se confruntă cu o situație economică precară; constată că aceste sisteme vor fi astfel supuse unor presiuni suplimentare și vor fi trebui să satisfacă nevoi din ce în ce mai mari și mai complexe; salută potențialele avantaje economice ale orașelor care sunt pionieri în materie de infrastructură cu emisii scăzute de dioxid de carbon și investesc în acestea, printre care se numără costuri reduse ale energiei electrice, costuri reduse de întreținere și cheltuieli reduse pentru sănătatea publică, îmbunătățită prin reducerea poluanților;

13.  recunoaște că atenuarea și adaptarea schimbărilor climatice sunt procese pe termen lung, care depășesc atât ciclurile electorale, cât și deciziile de la nivel local și regional și solicită ca atenuarea și adaptarea să fie considerate surse de oportunități în fața altor provocări, cum ar fi ocuparea forței de muncă și acțiunile vizând îmbunătățirea sănătății, a calității vieții și a serviciilor publice; observă că Acordul de la Paris prevede implicarea activă a părților interesate care nu sunt părți prin intermediul proceselor de examinare tehnică privind atenuarea și adaptarea;

14.  recunoaște rolul esențial al regiunilor și orașelor în ceea ce privește promovarea asumării responsabilității pentru tranziția energetică și insistarea asupra unor obiective climatice sau energetice de jos în sus; constată că regiunile și zonele urbane sunt cele mai potrivite pentru testarea și aplicarea unor soluții integrate în domeniul energiei, în cooperare directă cu cetățenii; subliniază că este necesar să se stimuleze tranziția energetică și investițiile locale în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază faptul că inovațiile în domeniul energiei curate și proiectele la scară mică de energie din surse regenerabile ar putea juca un rol major în atingerea obiectivelor Acordului de la Paris; îndeamnă Comisia și statele membre să demareze un proces pentru a permite accesul la măsuri financiare care să țină seama de caracteristicile specifice și de valoarea pe termen lung a comunităților energetice locale pentru piața energiei, mediu și sănătate și să promoveze rolul prosumatorilor individuali în legătură cu sursele regenerabile de energie, în vederea unei autonomii și a unei producții proprii sporite; invită orașele și regiunile să își asume rolul de lider în promovarea eficienței energetice și a producției de energie din surse regenerabile pentru a reduce emisiile de GES și poluarea aerului;

15.  reiterează că este necesar ca regiunile să pună în aplicare Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică și solicită orientarea sau consolidarea fondurilor structurale pentru promovarea eficienței energetice a clădirilor publice și a autonomiei energetice a localităților prin intermediul energiei regenerabile; solicită ca proiectele de cooperare în materie de energie cetățenească să fie sprijinite din fondurile structurale și prin reducerea sarcinilor administrative la nivel național și regional;

16.  observă că, potrivit celor mai recente statistici, UE generează aproximativ 10 % din emisiile globale de GES și că, prin urmare, fără acțiuni la nivel global, tendințele climatice negative nu pot fi inversate; subliniază, însă, că UE ar putea avea un rol de lider în acest sens, în special prin promovarea de soluții și tehnologii în domeniul energiei curate;

17.  reamintește că Agenda urbană a UE promovează o nouă metodă de lucru, prin care potențialul orașelor este pe deplin utilizat pentru a răspunde provocărilor legate de schimbările climatice la nivel mondial, și aceasta presupune să se acorde o atenție deosebită unei mai bune reglementări, accesului la finanțare și schimbului de cunoștințe;

UE și politica de coeziune

18.  consideră că viitorul cadru financiar multianual (CFM) ar trebui să își crească, acolo unde este cazul, nivelul ambiției de a atinge obiectivele climatice și că ar trebui să se mărească proporția cheltuielilor destinate acestui scop;

19.  reamintește angajamentul de a aloca cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 (aproximativ 212 miliarde EUR) acțiunilor în domeniul climei; solicită Comisiei și statelor membre să țină seama în mod corespunzător de Raportul special nr. 31 din 2016 al Curții de Conturi Europene, care avertizează că există un risc semnificativ ca obiectivul de 20 % să nu fie atins dacă nu se iau măsuri suplimentare și solicită Comisiei să țină la curent Parlamentul în legătură cu progresele din acest domeniu important; subliniază că în ceea ce privește Fondul social european, precum și în domeniul agriculturii, al dezvoltării rurale și al pescuitului nu s-a înregistrat nicio tranziție semnificativă către acțiunile în domeniul climei și că nu au fost explorate pe deplin toate posibilitățile de finanțare a acțiunilor în domeniul climei;

20.  subliniază rolul esențial al politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor legate de schimbările climatice la nivel local și regional; reiterează necesitatea de a majora bugetul politicii de coeziune post-2020; insistă asupra faptului că politica de coeziune ar trebui să acorde o atenție deosebită investițiilor în mediul urban în calitatea aerului, economia circulară, adaptarea climatică, soluțiile pentru dezvoltarea infrastructurii verzi și tranziția energetică și digitală;

21.  sprijină crearea unui instrument costuri-beneficii care să permită administrațiilor publice locale să înțeleagă impactul proiectelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon și să le permită să profite pe deplin de oportunitățile de finanțare disponibile la nivelul UE;

22.  consideră că politica de coeziune ar trebui să încorporeze abordările privind atât atenuarea, cât și adaptarea, făcând o diferențiere între acestea, dar ținând seama de faptul că ele trebuie să fie coordonate, și introducând mecanisme de finanțare clare pentru a stimula și încuraja politici și măsuri în fiecare domeniu; consideră că aceste mecanisme ar putea fi puse în aplicare prin planuri de investiții clare și măsurabile cu participarea orașelor și regiunilor (inclusiv a autorităților publice, industriei, părților interesate și a societății civile) și că această participare ar trebui să cuprindă și etapele de implementare și evaluare;

23.  constată că numai 15 state membre au adoptat un plan de acțiune și o strategie de adaptare, cu puține măsuri concrete în practică; consideră că planificarea viitoare a fondurilor ESI ar trebui să fie mai bine integrată în planurile naționale privind energia și clima pentru 2030; insistă asupra faptului că, în viitorul cadru financiar multianual, integrarea obiectivelor climatice ar trebui să fie îmbunătățită în continuare, de exemplu prin corelarea în mai mare măsură a investițiilor politicii de coeziune cu planurile generale ale statelor membre în vederea atingerii obiectivului pentru 2030; subliniază că va trebui, prin urmare, să se țină seama de obiectivele climatice ale UE la evaluarea acordurilor de parteneriat, în timp ce programele operaționale vor trebui să mențină o legătură strânsă cu strategiile și planurile de adaptare ale fiecărui stat membru, cu scopul de a obține coordonare și coerență la toate nivelurile de planificare și gestionare, în special atunci când fondurile UE constituie o proporție ridicată din cheltuielile publice disponibile; observă că, drept urmare, evaluarea programelor operaționale va trebui să ia în considerare cât de eficace contribuie acestea la reducerea emisiilor de GES, urmărind totodată o metodă de măsurare a rezultatelor și un proces de monitorizare comune pentru a evita dezinformarea ecologică;

24.  solicită ca investițiile din cadrul politicii de coeziune să fie în concordanță cu o politică eficace în domeniul climei pentru a garanta sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului;

25.  subliniază că politica în domeniul inovării și dimensiunea urbană constituie fundamente adecvate pentru sinergiile dintre obiectivele climatice și obiectivele economice mai ample ale politicii de coeziune; solicită, prin urmare, elaborarea unor dispoziții specifice care să vizeze dezvoltarea urbană sustenabilă și inovarea urbană, consolidând aceste domenii în mod semnificativ din punct de vedere financiar în cadrul politicii de coeziune de după 2020;

26.  invită diversele parteneriate care abordează probleme legate de atenuarea schimbărilor climatice în cadrul Agendei urbane a UE să adopte și să-și prezinte rapid planurile de acțiune; invită, de asemenea, Comisia ca, în viitoarele propuneri legislative, să țină seama de propunerile incluse în aceasta, în special în ceea ce privește o mai bună reglementare, finanțarea și cunoașterea;

27.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele pe termen mai lung ale Acordului de la Paris, este necesară o mai mare coerență a investițiilor cu o traiectorie de decarbonizare pe termen lung pentru piața regională / a statului / a UE în ansamblu și solicită măsuri prin care să se faciliteze accesul la finanțare pentru a le permite regiunilor și orașelor mai mici să acceseze fonduri; subliniază, în plus, că ar trebui să se pună la dispoziție o finanțare prioritară pentru regiunile dependente de carbon pentru a permite o tranziție lină către o economie cu emisii reduse de carbon și că ar trebui să se acorde prioritate trecerii la locuri de muncă alternative a muncitorilor din industriile cu emisii ridicate de carbon; invită Comisia să propună ca, în cadrul politicii de coeziune post-2020, reducerea emisiilor (împreună cu alte acțiuni, cum ar fi lucrările de recuperare sau activitățile care vizează regenerarea și decontaminarea siturilor dezafectate) să reprezinte un element important în evaluarea performanțelor programelor operaționale;

28.  subliniază importanța utilizării unor instrumente și politici financiare suplimentare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, Mecanismul pentru interconectarea Europei și Orizont 2020, pentru a finanța proiecte care vor contribui la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea;

29.  insistă asupra faptului că subvențiile acordate regiunilor și orașelor ar trebui să rămână principala formă de finanțare din partea UE în cadrul politicii de coeziune, în special în ceea ce privește acțiunile în domeniul climei; subliniază, totuși, că, în pofida îmbunătățirii coerenței și a preciziei indicatorilor de impact și de rezultat relevanți pentru climă, aceștia nu sunt suficienți pentru a stabili nivelul contribuției politicii de coeziune la îndeplinirea obiectivelor globale ale UE în materie de climă și consideră că este necesar să se îmbunătățească sistemul de supraveghere și de monitorizare a cheltuielilor în domeniul climei pentru a asigura faptul că cheltuielile UE au o contribuție specifică și măsurabilă la atingerea obiectivelor UE; solicită o foaie de parcurs privind adaptarea care să monitorizeze acțiunile climatice la nivel regional și local și invită Comisia să examineze procentul fondurilor cheltuite de statele membre la nivel local pentru reducerea emisiilor de GES și pentru a asigura adaptarea teritoriului la schimbările climatice;

30.  recunoaște rolul instrumentelor de dezvoltare teritorială integrată, precum investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD), care pot fi utilizate de orașe ca instrumente suplimentare pentru finanțarea strategiilor de dezvoltare urbană sustenabilă sau a zonelor funcționale; solicită abordări și strategii locale integrate ascendente care să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor, crearea unei rezistențe sporite și adaptarea la impactul schimbărilor climatice în zonele cele mai afectate;

31.  recunoaște că în orașele din UE se află cea mai mare parte a industriei de cercetare și dezvoltare din Europa axată pe schimbările climatice; invită Comisia să acorde un sprijin sporit orașelor și regiunilor în domeniul formării și sensibilizării, orientării financiare, cunoașterii, comunicării, cercetării și dezvoltării, educației în domeniul protecției climei și al consilierii atât în materie de atenuare, cât și de adaptare, în special prin consolidarea instrumentelor existente, cum ar fi platforma dedicată consilierii în materie de investiții urbane URBIS, URBACT și inițiativa Acțiuni Urbane Inovatoare (UIA); invită Comisia să se asigure că aceste industrii beneficiază pe deplin de cooperarea globală în materie de cercetare și să consolideze aceste instrumente pentru a ajuta administrațiile publice locale să furnizeze proiecte adecvate scopului, precum și să acceseze opțiunile de finanțare pentru a testa soluții inovatoare în ceea ce privește strategiile de dezvoltare urbană; solicită autorităților subnaționale din afara UE să fie în măsură să participe în mod voluntar la inițiativele europene în domeniul științei, al cercetării și al tehnologiei, cum ar fi Orizont 2020, atât în mod formal, cât și informal, pentru a atinge obiectivele colective; consideră că facilitățile financiare, cum ar fi fondurile globale pentru climă, ar trebui să fie accesibile în mod direct autorităților locale; consideră că sinergiile dintre politica de coeziune și politicile în materie de cercetare și inovare ar trebui consolidate pentru a asigura implementarea rapidă a noilor tehnologii cu emisii reduse de carbon;

32.  invită Comisia să se asigure că programul Orizont 2020 acordă o mai mare atenție, precum și finanțare sporită, proiectelor de inovare și cercetare în domeniul economiei circulare și al orașelor sustenabile; încurajează statele membre ca, cu sprijinul Comisiei și al Băncii Europene de Investiții (BEI), să consolideze capacitatea administrativă a regiunilor și orașelor pentru ca acestea să poată profita pe deplin de posibilitățile de finanțare publice și private disponibile la nivelul UE;

33.  invită autoritățile competente să abordeze problema deșeurilor în vederea realizării economiei circulare și a promovării altor modalități de eliminare a deșeurilor care nu pot fi reutilizate sau reciclate decât incinerarea;

34.  consideră că, în perioada de programare următoare, schimbările climatice vor trebui integrate în programarea cooperării teritoriale; subliniază rolul important al cooperării teritoriale, al cooperării transfrontaliere și al strategiilor macroregionale în acțiunile regiunilor și orașelor, atât în interiorul, cât și în afara granițelor UE, și reafirmă necesitatea de a consolida acest instrument din punct de vedere politic și financiar, atât în ceea ce privește atenuarea, cât și în ceea ce privește adaptarea; subliniază că un cadru pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune și a schimburilor de politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre, precum Interreg, este deosebit de adecvat pentru a aborda schimbările climatice și pentru a întreprinde acțiuni corespunzătoare menite să atenueze efectele acestora; salută, în acest sens, faptul că șapte dintre cele 15 programe transnaționale Interreg din întreaga Europă finanțează strategii, acțiuni-pilot, formarea profesională și instrumente, pentru a ajuta orașele să își consolideze capacitățile pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a atenua schimbările climatice, în vederea atingerii obiectivelor UE;

Orașele și regiunile

35.  salută inițiative precum Convenția globală a primarilor pentru climă și energie rolul jucat de numeroase orașe și regiuni în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului; îndeamnă orașele și regiunile să coopereze și să includă lupta împotriva schimbărilor climatice în agenda instituțională în măsură și mai mare și de urgență; recomandă autorităților urbane să pună în practică strategii inteligente de planificare urbană pe termen lung și abordări inovatoare, precum inițiativa orașelor inteligente, și să actualizeze acestea periodic; subliniază că este nevoie de proiecte pentru locuințe sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic și de clădiri inteligente care să economisească energie, de investiții în energie din surse regenerabile, de sisteme ecologice de transport public, de sprijin suplimentar pentru proiecte care promovează orașe și regiuni cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de alianțe de orașe și administrații publice locale și regionale care să coopereze pentru combaterea încălzirii globale;

36.  ia act de importanța punerii în aplicare a unui cadru de raportare bazat pe parametri obiectivi și pe metodologii verificate și a monitorizării acțiunilor în domeniul climei întreprinse de orașe și regiuni pentru a partaja datele privind angajamentele legate de climă și pentru a spori transparența în rândul actorilor în vederea atingerii obiectivelor climatice;

37.  reamintește că sectorul transporturilor este, de asemenea, responsabil atât pentru emisiile de GES, cât și pentru poluanții atmosferici care sunt periculoși pentru sănătate și a căror concentrație în aerul urban este reglementată prin Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici; este de opinie că regiunile și orașele au un potențial enorm de a reduce emisiile de GES cauzate de transport și scoate în evidență necesitatea finanțării inițiativelor care facilitează mobilitatea locală și regională cu emisii reduse de carbon; subliniază că este important ca orașele să își asume un rol însemnat în promovarea utilizării transportului public și în promovarea electrificării transportului public și privat și solicită să fie promovate o serie de regiuni-model în scopul cercetării legate de sisteme de transport inteligente și interconectate între zonele urbane și cele rurale;

38.  salută inițiativele orașelor, precum orașele inteligente și rețelele inteligente, care urmăresc reducerea emisiilor de GES și sporirea eficienței în utilizarea resurselor; subliniază că regiunile trebuie să îmbunătățească dispozițiile privind orașele verzi prin promovarea transformării energetice și digitale și că soluțiile precum rețelele inteligente oferă potențialul de furnizare mai eficientă a energiei către locuințe și clădiri; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe ajută la crearea unor soluții inovatoare și favorabile incluziunii și solicită promovarea acesteia; subliniază necesitatea de a majora investițiile în alte soluții sustenabile, cum ar fi infrastructura verde, și, în special, în înmulțirea suprafețelor cu vegetație lemnoasă în orașe; reamintește că nu doar emisiile trebuie reduse, ci și capacitatea de absorbție a CO2 în sol trebuie sporită și solicită îmbunătățirea protecției pădurilor urbane existente și a celor nou create din regiunile UE;

39.  subliniază că alimentele de sezon produse pe plan local pot reduce emisiile de GES generate de transport, reducând astfel amprenta totală de carbon a alimentelor; invită Comisia să lucreze împreună cu sectorul alimentar pentru a crește producția sustenabilă de alimente pe plan local și regional și salută măsurile voluntare (precum sistemul de etichetare de tip „semafor”) care asigură vizibilitatea impactului asupra climei și a amprentei de carbon în cazul alimentelor și al altor produse; solicită stabilirea unor indicatori comuni la nivelul UE care să permită etichetarea voluntară, dar comparabilă și invită autoritățile locale să desfășoare campanii de informare pentru a sensibiliza publicul cu privire la amprenta de carbon a alimentelor;

40.  subliniază că măsurile de atenuare trebuie să fie planificate pe baza unei distribuiri echitabile a eforturilor și beneficiilor între diferiții actori și că măsurile de adaptare trebuie să se axeze pe protecția celor mai vulnerabile categorii ale populației în ansamblu;

41.  recunoaște diversitatea și specificitatea vulnerabilităților și potențialului regional și subliniază că provocările, resursele și cele mai eficace măsuri pot fi diferite în fiecare teritoriu; reamintește, prin urmare, angajamentul său de a respecta principiul subsidiarității și subliniază că orașele și regiunile trebuie să aibă competența necesară și suficientă autonomie politică, administrativă și financiară pentru planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor individuale; subliniază necesitatea ca orașele să-și adapteze planificarea urbană prin investiții în infrastructura verde, mobilitate, transport public și rețele inteligente pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Acordul de la Paris; reiterează că autoritățile locale și regionale, care reprezintă nivelurile de guvernanță cele mai apropiate de fiecare cetățean, precum și de impactul asociat provocărilor legate de schimbările climatice, au viziunea cea mai completă asupra multor probleme și subliniază, prin urmare, că este important ca acesta să dispună de capacitatea administrativă și instrumentele financiare necesare pentru a dezvolta soluții individualizate pentru atenuarea schimbărilor climatice;

42.  solicită o guvernanță pe mai multe niveluri care să fie mai eficace și deplin transparentă și care ar putea implica mai bine administrația locală, regiunile și orașele, precum și organele reprezentative ale acestora în procesul decizional al UE și în procesul CCONUSC; solicită să se promoveze și să se garanteze coordonarea tuturor autorităților publice și să se încurajeze participarea cetățenilor, a actorilor sociali și a actorilor economici și invită Comisia să promoveze coordonarea și schimbul de informații și de bune practici între statele membre, regiuni, comunități locale și orașe; subliniază că ar trebui încurajate modelele participative de guvernanță locală;

43.  salută decizia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice de a redacta un raport special privind orașele și clima în 2023, angajament care va duce la intensificarea activităților de cercetare privind importanța orașelor în combaterea schimbărilor climatice; consideră că orașele ar trebui să contribuie la Raportul privind clima mondială din 2018; consideră, de asemenea, că orașele și regiunile pot influența procesul de elaborare a politicilor în urma Acordului de la Paris, punând în aplicare o abordare strategică pentru a acționa împotriva încălzirii globale și pentru a sprijini acțiuni de atenuare și adaptare în zonele urbane, unde trăiește mai mult de jumătate din populația lumii; invită Comisia să promoveze o viziune pe mai multe niveluri a acțiunilor în domeniul climei în acest proces, pentru a încuraja un regim privind clima favorabil incluziunii, care să recunoască acțiunile întreprinse de autoritățile locale și subnaționale;

44.  solicită autorităților naționale să pună în aplicare descentralizarea și să aplice mai bine principiul subsidiarității, consolidând astfel rolul autorităților locale și regionale în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice;

45.  constată că numeroase elemente ale industriei investesc în transformarea ecologică și s-au angajat într-o politică de decarbonizare; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe creează soluții inovatoare și favorabile incluziunii pentru acțiunile în domeniul climei și ajută UE să-și atingă obiectivele; reamintește că industria joacă un rol esențial în finanțare și în eliminarea decalajelor în materie de investiții în zonele urbane; solicită promovarea parteneriatelor dintre orașe și întreprinderi;

46.  subliniază faptul că o planificare inteligentă și investițiile în infrastructura urbană rezistentă la schimbările climatice și cu emisii scăzute de dioxid carbon pot îmbunătăți mediul și calitatea vieții cetățenilor, pot crea locuri de muncă și pot stimula economia locală și regională;

47.  invită orașele și regiunile să profite de inițiativele UE, cum ar fi Acțiunile Urbane Inovatoare, pentru desfășurarea de proiecte-pilot în domeniul dezvoltării urbane sustenabile;

48.  salută inițiativa „Women4Climate” și implicarea sectorului privat în această inițiativă, care ar trebui să contribuie la o mai mare implicare a femeilor cu funcții de conducere în combaterea schimbărilor climatice, pentru a-și consolida abilitățile de lider și pentru a încuraja următoarea generație de femei cu funcții de conducere să participe la combaterea schimbărilor climatice;

49.  recunoaște responsabilitatea specială a orașelor în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, având în vedere că acestea generează 70 % din emisiile de CO2 la nivel global, și reiterează angajamentul Parlamentului de a lansa cu succes la nivel mondial Convenția primarilor pentru climă și energie, inclusiv inițiativa privind adaptarea la schimbările climatice (Inițiativa „Primarii se adaptează”), Memorandumul de înțelegere „Sub 2 grade”, Pactul de la Amsterdam și inițiativa „Regiunile se adaptează”; consideră că angajamentele asumate în cadrul Declarației de la Primăria din Paris din 2015 vor fi îndeplinite numai prin participarea la Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și încurajează toate orașele din UE și din afara UE să adere la Convenția primarilor fără a aduce atingere participării lor la alte rețele sectoriale sau instituționale care au aceleași obiective și să își asume angajamentul față de acțiuni ambițioase în domeniul climei și să organizeze schimburi de experiență privind bunele practici; ia act de faptul că o serie de planuri de acțiune prezentate de orașe conțin angajamente până în 2020 și, prin urmare, îndeamnă ca aceste orașe să întreprindă activități suplimentare până în 2030; consideră că UE ar trebui să continue să acorde autonomie orașelor cu privire la planificarea strategiilor lor de atenuare a schimbărilor climatice, deoarece acestea au adesea drept rezultat obiective mai ambițioase;

50.  subliniază necesitatea unei trimiteri clare la rolul administrațiilor publice locale și regionale în cadrul Acordului de la Paris pentru a asigura o reacție pe termen lung la schimbările climatice; subliniază că UE trebuie să lucreze pe teren cu orașele și regiunile pentru a le face mai bine conectate și mai sustenabile, pentru a crea municipalități eficiente din punct de vedere energetic și pentru a dezvolta rețele mai inteligente de transport urban;

51.  consideră că transferul de cunoștințe și expertiză ar trebui încurajat la nivel local și regional, având în vedere experiența bogată dobândită de orașele și regiunile individuale, precum și de anumite agenții regionale pentru protecția mediului sau pentru energie;

52.  consideră că organizațiile europene și internaționale sau mondiale și asociațiile sau rețelele de orașe, municipalități și regiuni ar trebui valorificate pentru a asigura o mai bună cooperare atunci când se abordează probleme legate de schimbările climatice la nivel local și regional;

53.  ia act de faptul că, în cadrul COP 22 de la Marrakesh, autoritățile locale și regionale au elaborat „Foaia de parcurs pentru acțiune de la Marrakesh”, care subliniază necesitatea unei implicări mai directe a autorităților locale și care ar trebui recunoscute formal ca parte a discuției oficiale privind schimbările climatice, în loc să fie considerate ca având același statut ca și alți actori nestatali, cum ar fi ONG-urile și sectorul privat;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, statelor membre și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0383.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0380.
(4) JO C 316, 22.9.2017, p. 124.
(5) JO C 207, 30.6.2017, p. 51.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(7) JO C 349, 17.10.2017, p. 67.

Notă juridică