Index 
Texte adoptate
Miercuri, 18 aprilie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: marca Uniunii Europene
 Stabilirea perioadei pentru alegerea pentru a noua oară a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct *
 Acordul-cadru UE-Australia ***
 Acordul-cadru UE-Australia (rezoluție)
 Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului ***
 Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (Protocolul adițional) ***
 Ambalajele și deșeurile de ambalaje ***I
 Vehiculele scoase din uz, deșeurile de baterii și acumulatori și deșeurile de echipamente electrice și electronice ***I
 Deșeurile ***I
 Depozitele de deșeuri ***I
 Normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu ***I
 Politica de integritate a Comisiei, în special numirea Secretarului General al Comisiei Europene
 Progresele realizate în ceea ce privește pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pactul privind refugiații
 Punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020
 Rapoartele anuale pe 2015-2016 privind subsidiaritatea și proporționalitatea
 Descărcarea de gestiune 2016 - Comisia și agențiile executive
 Descărcarea de gestiune 2016: rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea FED
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Parlamentul European
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Consiliul European și Consiliul
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Curtea de Justiție
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Curtea de Conturi
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Comitetul Economic și Social European
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Comitetul Regiunilor
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Serviciul European de Acțiune Externă
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Ombudsmanul European
 Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
 Descărcarea de gestiune pe 2016: performanțe, gestiune financiară și control al agențiilor UE
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)
 Descărcarea de gestiune 2016: Oficiul Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC)
 Descărcarea de gestiune 2016: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)
 Descărcarea de gestiune 2016: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)
 Descărcarea de gestiune 2016: Autoritatea Bancară Europeană (ABE)
 Descărcarea de gestiune 2016: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană de Mediu (AEM)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE)
 Descărcarea de gestiune 2016: Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Institutul European de Inovare și Tehnologie (IET)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate (ERA)
 Descărcarea de gestiune 2016 - Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Fundația Europeană de Formare (ETF)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția de Aprovizionare a Euratom
 Descărcarea de gestiune 2016: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă
 Descărcarea de gestiune 2016: Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust)
 Descărcarea de gestiune 2016: Oficiul European de Poliție (Europol)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă
 Descărcarea de gestiune 2016: Agenția GNSS European (GSA)
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună pentru bioindustrii (BBI)
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună Clean Sky 2
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună ECSEL
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen 2” (FCH 2)
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună referitoare la inițiativa privind medicamentele inovatoare 2 (IMI 2)
 Descărcarea de gestiune 2016 - Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună SESAR
 Descărcarea de gestiune 2016: Întreprinderea comună Shift2Rail (S2R)

Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: marca Uniunii Europene
PDF 243kWORD 48k
Decizia Parlamentului European de a nu ridica nicio obiecție față de Regulamentul delegat al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (C(2018)01231 – 2018/2618(DEA))
P8_TA(2018)0106B8-0187/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2018)01231) („regulamentul delegat de modificare”),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 23 martie 2018 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 27 martie 2018,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul nr. (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară(1), modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)(2) și apoi codificat ca Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 din 18 mai 2017 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene(4), care cuprinde referințe actualizate la Regulamentul (UE) 2017/1001,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 17 aprilie 2018

A.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 207/2009 a fost codificat ca Regulamentul (UE) nr. 2017/1001;

B.  întrucât trimiterile conținute într-un regulament delegat ar trebui să reflecte renumerotarea articolelor care rezultă dintr-o codificare a actului de bază;

C.  întrucât Regulamentul (UE) 2017/1430 din 18 mai 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96(5) ale Comisiei ar trebui așadar abrogat, iar dispozițiile regulamentului delegat respectiv ar trebui introduse, cu referințe actualizate la Regulamentul (UE) 2017/1001, în versiunea modificată a regulamentului delegat;

D.  întrucât regulamentul delegat de modificare nu aduce, prin urmare, nicio modificare de fond la Regulamentul (UE) 2017/1430;

E.  întrucât publicarea rapidă a regulamentului delegat modificat în Jurnalul Oficial ar permite o dată de aplicare timpurie și ar asigura continuitatea funcționării regimului de tranziție prevăzut în dispozițiile finale ale regulamentului delegat modificat;

1.  declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 78, 24.3.2009, p. 1.
(2) JO L 341, 24.12.2015, p. 21.
(3) JO L 154, 16.6.2017, p. 1.
(4) JO L 205, 8.8.2017, p. 39.
(5) JO L 205, 8.8.2017, p. 1.


Stabilirea perioadei pentru alegerea pentru a noua oară a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct *
PDF 239kWORD 49k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct (07162/2018 – C8-0128/2018 – 2018/0805(CNS))
P8_TA(2018)0107A8-0145/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (07162/2018),

–  având în vedere articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din Actul privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct(1), în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C8-0128/2018),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 privind componența Parlamentului European(3),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0145/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  reamintește propunerea anexată la Rezoluția sa referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene, ca Parlamentul European să aibă competența, după consultarea Consiliului, de a stabili perioada electorală;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului poziția Parlamentului și, spre informare, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Anexat Deciziei Consiliului 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 278, 8.10.1976, p. 1) din 20 septembrie 1976, modificată prin Decizia Consiliului 93/81/Euratom, CECO, CEE (JO L 33, 9.2.1993, p. 15) și prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).
(2) JO C 366, 27.10.2017, p. 7.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0029.


Acordul-cadru UE-Australia ***
PDF 109kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea în numele Uniunii a Acordului-cadru dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Australia, pe de altă parte (15467/2016 – C8-0327/2017 – 2016/0367(NLE))
P8_TA(2018)0108A8-0110/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15467/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Australia, pe de altă parte (09776/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu articolul 207, articolul 212 alineatul (1), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și cu articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0327/2017),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 18 aprilie 2018(1) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0110/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Australiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0109.


Acordul-cadru UE-Australia (rezoluție)
PDF 291kWORD 59k
Rezoluția fără caracter legislativ a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea în numele Uniunii a Acordului-cadru dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Australia, pe de altă parte (15467/2016 – C8-0327/2017 – 2016/0367(NLE)2017/2227(INI))
P8_TA(2018)0109A8-0119/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15467/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord-cadru dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Australia, pe de altă parte (09776/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 212 alineatul (1), coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) și cu al doilea paragraf din articolul 218 alineatul (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0327/2017),

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, astfel cum a fost adoptată de Adunarea Generală la 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Cadrul de parteneriat UE-Australia semnat în octombrie 2008, care urmează să fie înlocuit de către acordul-cadru,

–  având în vedere Declarația comună privind relațiile și cooperarea între Uniunea Europeană și Australia, adoptată la Luxemburg la 26 iunie 1997,

–   având în vedere rezoluția sa din 25 februarie 2016 privind deschiderea negocierilor pentru Acordul de liber schimb (ALS) cu Australia și Noua Zeelandă(1), precum și rezoluția sa din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea Parlamentului adresată Consiliului referitoare la mandatul de negociere propus pentru negocierile comerciale cu Australia(2),

–   având în vedere declarația comună din 15 noiembrie 2015 a Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, a Președintelui Consiliului European, Donald Tusk, și a Prim-ministrului Australiei, Malcolm Turnbull,

–   având în vedere declarația comună din 22 aprilie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a ministrului de externe australian, intitulată „Către un parteneriat mai strâns între UE și Australia”,

–  având în vedere Acordul între Uniunea Europeană și Australia de instituire a cadrului de participare a Australiei la operațiile Uniunii Europene de gestionare a crizelor, semnat în 2015(3),

–   având în vedere Acordul administrativ între Australia și Uniunea Europeană, convenit în decembrie 2014, privind stabilirea unui program de schimburi diplomatice,

–  având în vedere Acordul de recunoaștere reciprocă în materie de certificare a standardelor dintre Comunitatea Europeană și Australia, semnat în 1998(4), precum și Acordul dintre UE și Australia de modificare a acestui acord din 2012(5),

–  având în vedere Acordul UE-Australia privind registrul cu numele pasagerilor (PNR), semnat la 29 septembrie 2011(6),

–   având în vedere Acordul între Australia și Uniunea Europeană privind securitatea informațiilor clasificate, semnat la 13 ianuarie 2010(7),

–  având în vedere Acordul de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Australia, semnat în 1994(8),

–  având în vedere cea de a 38-a reuniune interparlamentară (RIP) între UE și Australia, care a avut loc la Strasbourg între 4 și 5 octombrie 2017,

–   având în vedere primul Forum al liderilor UE-Australia, care a avut loc la Sydney în iunie 2017, reunind lideri politici și din mediul de afaceri, reprezentanți ai mediului academic, ai mass-media și ai societății civile;

–   având în vedere Cartea albă privind politica externă, publicată de guvernul australian în noiembrie 2017, care descrie prioritățile Australiei și provocările cu care se confruntă aceasta pe plan internațional și subliniază importanța fundamentală a așa-numitei regiuni indo-pacifice pentru Australia,

–   având în vedere faptul că această Carte albă privind politica externă prezintă rolurile esențiale jucate de Statele Unite și de China în regiunea indo-pacifică și în politica externă a Australiei, menționând în același timp importanța relațiilor Australiei cu Uniunea Europeană și statele sale membre,

–   având în vedere Revizuirea politicii privind schimbările climatice din 2017, publicată de guvernul australian în decembrie 2017,

–   având în vedere documentul guvernului australian, intitulat „Știința australiană a schimbărilor climatice: un cadru național”, publicat în 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 18 aprilie 2018 referitoare la proiectul de decizie(9),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0119/2018),

A.  întrucât UE și Australia au semnat un acord-cadru la 7 august 2017; întrucât relația strânsă și puternică dintre Australia și UE și statele sale membre are rădăcini istorice de lungă durată și se bazează pe valori și principii comune, precum respectarea democrației, drepturile omului, egalitatea de gen, statul de drept, inclusiv dreptul internațional, precum și pacea și securitatea; întrucât legăturile dintre popoare sunt profunde și de lungă durată;

B.  întrucât UE și Australia au sărbătorit 55 de ani de cooperare și relații diplomatice în 2017; întrucât această relație a dobândit un nou dinamism în ultimii câțiva ani; întrucât toate statele membre au relații diplomatice cu Australia și 25 dintre ele au ambasade la Canberra;

C.  întrucât Cartea albă a guvernului australian privind politica externă stipulează că „o Uniune Europeană puternică rămâne esențială pentru interesele Australiei și va fi un partener din ce în ce mai important pentru protejarea și promovarea unei ordini internaționale bazate pe norme”; întrucât Cartea albă subliniază necesitatea de a coopera îndeaproape cu UE și cu statele sale membre „în ceea ce privește provocările, ca de exemplu terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM), dezvoltarea durabilă și drepturile omului”;

D.  întrucât UE și Australia sunt angajate în cooperare și dialog cu statele din Asia de Sud-Est, inclusiv prin intermediul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), al Forumului regional al ASEAN (ARF), al Reuniunii Asia-Europa (ASEM) și al Summitului Asiei de Est (EAS); întrucât Australia este membru fondator al Forumului insulelor din Pacific (PIF) și a încheiat un parteneriat strategic cu ASEAN; întrucât Australia a găzduit un summit extraordinar ASEAN-Australia între 17 și 18 martie 2018;

E.  întrucât UE, ca actor global, ar trebui să își consolideze în continuare prezența în Asia-Pacific, o regiune mare și dinamică, în care Australia reprezintă un partener firesc al UE și este, de asemenea, un actor important în sine; întrucât o regiune Asia-Pacific stabilă, pașnică și bazată pe norme, în conformitate cu principiile și standardele noastre, este utilă pentru securitatea și pentru interesele UE;

F.  întrucât UE și Australia sunt strâns aliniate în chestiunile de politică externă, cum ar fi cele referitoare la Ucraina, Rusia, Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) și Orientul Mijlociu;

G.  întrucât Australia are strânse legături politice, de securitate și apărare cu SUA, care sunt compatibile cu legăturile sale din ce în ce mai apropiate cu China, cu care întreține un parteneriat strategic cuprinzător;

H.  întrucât, în 2016, UE a fost al doilea partener comercial al Australiei - a doua sursă de importuri (19,3 %) și a treia destinație a exporturilor (10,3 %) - și întrucât ambele părți împărtășesc o gamă largă de interese economice; întrucât stocul de investiții străine directe ale UE în Australia s-a ridicat în 2015 la 117,7 miliarde, iar stocul de investiții australiene directe în UE a fost de 21,7 miliarde de euro;

I.  întrucât Australia are un angajament puternic față de liberul schimb și a încheiat ALS-uri bilaterale cu state importante din Asia de Est – China, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Malaysia și Thailanda – (precum și un acord regional cu ASEAN), și cu Noua Zeelandă, Chile, Statele Unite și Peru, precum și acordul PACER Plus cu insulele din Pacific;

J.  Întrucât, la 23 ianuarie 2018, Australia și alte 10 state riverane Oceanului Pacific au anunțat că au ajuns la un consens referitor la un acord comercial transpacific, așa-numitul Acord de parteneriat transpacific cuprinzător și progresiv (CPTPP), care a fost semnat în Chile, la 8 martie 2018; întrucât Australia negociază în prezent un număr mare de acorduri comerciale, inclusiv Parteneriatul economic regional cuprinzător (RCEP), lansat la un summit ASEAN în 2012;

K.  întrucât Australia, un stat care susține guvernanța mondială internațională, a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) de cinci ori și a fost un membru activ al G20 de la înființarea acestuia, prezidând summitul de la Brisbane, în 2014, într-o foarte bună cooperare cu UE; întrucât Australia a fost de curând aleasă membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului;

L.  întrucât Australia a trimis trupe să se alăture coaliției internaționale împotriva Daesh în Irak și Siria; întrucât, în Afganistan, Australia a fost statul din afara NATO cu cea mai mare contribuție de efective militare la Forța internațională de asistență pentru securitate (FIAS);

M.  întrucât Australia a contribuit la numeroase misiuni de menținere a păcii sprijinite de ONU pe trei continente, precum și în Papua-Noua Guinee și în Insulele Solomon;

N.  întrucât, în 2014, Australia a contribuit pentru prima dată la o misiune de gestionare a crizelor condusă de UE, EUCAP Nestor, în Cornul Africii; întrucât marina australiană desfășoară operații de combatere a pirateriei și a terorismului în cadrul Forțelor Maritime Combinate, în Cornul Africii și în partea de vest a Oceanului Indian;

O.  întrucât cetățenii australieni au suferit o serie de atacuri teroriste de origine islamistă radicală, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor țării lor; întrucât atât UE, cât și Australia cooperează în cadrul activităților de combatere a terorismului, inclusiv în acțiunile de combatere a extremismului violent, în cadrul eforturilor de oprire a finanțării organizațiilor teroriste și al coordonării proiectelor specifice de consolidare a capacităților;

P.  întrucât Centrul de Cooperare în Materie de Aplicare a Legii din Jakarta (JCLEC), o inițiativă australiano-indoneziană, are scopul de a mări gradul de expertiză al agențiilor de aplicare a legii din Asia de Sud-Est în ceea ce privește combaterea terorismului și a criminalității organizate transnaționale și a primit, de asemenea, fonduri din partea UE;

Q.  întrucât, în octombrie 2017, guvernul australian a lansat strategia internațională de implicare cibernetică cu scopul de a aborda chestiuni precum comerțul electronic, criminalitatea cibernetică, securitatea internațională și guvernarea electronică;

R.  întrucât Australia a sprijinit Filipine în promovarea securității și în lupta împotriva jihadismului;

S.  întrucât UE și Australia discută chestiuni legate de migrație în cadrul Dialogului anual UE-Australia la nivel de funcționari de rang înalt privind migrația, azilul și aspectele legate de diversitate; întrucât Procesul de la Bali privind introducerea ilegală de migranți, traficul de persoane și infracțiunile transnaționale conexe este coprezidat de către Australia;

T.  întrucât Australia are un venit pe cap de locuitor foarte ridicat și o societate deschisă, democratică și multiculturală; întrucât o persoană din patru din populația sa s-a născut în străinătate și aproximativ șapte milioane de migranți permanenți, inclusiv numeroși originari din Europa, s-au stabilit în Australia din 1945; întrucât Australia se află într-o situație geografică specială, ocupând o zonă vastă între Oceanul Indian și Pacificul de Sud;

U.  întrucât Australia și UE își reafirmă în acordul-cadru angajamentul de a coopera în domeniul schimbărilor climatice; întrucât, prin Revizuirea politicii privind schimbările climatice din 2017, Australia și-a reiterat angajamentul de a lupta împotriva acestei amenințări;

V.  întrucât Australia se confruntă cu un impact economic și de mediu semnificativ din cauza schimbărilor climatice la nivelul mai multor sectoare, inclusiv în ceea ce privește securitatea apei, agricultura, comunitățile costiere și infrastructura;

W.  întrucât Australia, o membră a Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE, dă dovadă de angajament deosebit în sprijinirea bunei guvernanțe și a creșterii economice în Papua Noua Guinee, Indonezia, Timorul de Est și alte insule din Pacific și țări din Asia, în care UE și statele sale membre sunt, de asemenea, donatori importanți;

X.  întrucât guvernul australian investește în programe, cum ar fi Programul științific australian privind schimbările climatice și Programul de cercetare privind impactul schimbărilor climatice asupra gestionării resurselor naturale și adaptarea la acestea pentru a ajuta factorii de decizie să înțeleagă și să gestioneze impactul posibil al schimbărilor climatice;

Y.  întrucât Australia a instituit un cadru național și un grup de coordonare la nivel înalt pentru a elabora un plan de punere în aplicare a cunoștințelor științifice privind schimbările climatice, care să asigure o abordare coordonată a problemei în cadrul comunităților de pe teritoriul țării;

Z.  întrucât, la 10 noiembrie 2016, Australia a ratificat Acordul de la Paris și Amendamentul de la Doha la Protocolul de la Kyoto, reafirmându-și angajamentul de a lua măsuri privind schimbările climatice, și a elaborat o serie de politici pentru reducerea emisiilor interne și pentru sprijinirea acțiunii la nivel mondial;

AA.  întrucât planul privind schimbările climatice elaborat de guvernul australian include reducerea emisiilor cu 5% față de nivelurile din 2000 până în 2020 și cu 26-28 % față de nivelurile din 2005 până în 2030 și dublarea capacității de producție de energie din surse regenerabile până în 2020;

AB.  întrucât guvernul australian a jucat un rol important în sprijinirea serviciilor meteorologice naționale din Pacific și a organizațiilor regionale pentru ca acestea să pună la dispoziție sisteme de alertă timpurie privind clima și vremea,

1.  salută încheierea proiectului de acord-cadru, care va oferi un instrument cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru modernizarea și consolidarea relațiilor bilaterale UE-Australia și pentru intensificarea cooperării în domenii cum ar fi politica externă și chestiunile de securitate, drepturile omului și statul de drept, dezvoltarea globală și ajutorul umanitar, chestiunile economice și comerciale, justiția, cercetarea și inovarea, educația și cultura, agricultura, afacerile maritime și pescuitul, precum și în ceea ce privește provocările globale, cum ar fi schimbările climatice, migrația, sănătatea publică, combaterea terorismului și proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM);

2.  subliniază că UE și Australia sunt parteneri puternici, cu aceeași viziune, cu o profundă relație bilaterală, și care împărtășesc valorile și principiile democrației, respectarea drepturilor omului și a statului de drept, care mențin legături politice și economice din ce în ce mai puternice și se bucură de legături strânse și active pe plan cultural, academic și interuman;

3.  evidențiază că, pentru UE și Australia, în calitate de parteneri cu aceeași viziune a lumii, cooperarea pe plan bilateral și plan multilateral în chestiuni de interes regional și global are o valoare deosebită; subliniază avantajul acțiunii comune a UE și Australiei în cadrul ONU și al OMC, precum și în cadrul unor organisme cum ar fi G20, pentru păstrarea și consolidarea unei ordini globale bazate pe cooperare și pe norme într-o lume complexă și în schimbare care se confruntă cu o mare incertitudine;

4.  salută crearea unui comitet comun în temeiul acordului-cadru, cu scopul de a promova punerea în aplicare eficientă a acestuia și de a menține coerența globală a relațiilor dintre UE și Australia;

5.  susține viitoarea lansare a negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Australia, care trebuie să fie derulate într-un spirit de reciprocitate, transparență, responsabilitate și beneficii mutuale, ținând în același timp cont de caracterul sensibil al anumitor produse, cum ar fi cele agricole, datorită faptului că Australia este unul dintre cei mai importanți exportatori agricoli; încurajează ambii parteneri să aibă un nivel ridicat de ambiție în domeniul serviciilor; subliniază că, în cadrul negocierilor, UE ar trebui să țină seama de nevoile și cererile IMM-urilor, și nu de standarde mai joase de mediu, sociale și de muncă; subliniază lansarea la timp a acestor negocieri, având în vedere că Australia a realizat deja mai multe acorduri de liber schimb cu state importante din Asia de Est și din Pacific și se pregătește să încheie astfel de acorduri și cu alte state relevante;

6.  accentuează rolul activ al Australiei în programele UE de cooperare în domeniul învățământului superior, în cadrul Programului bilateral de învățământ UE-Australia, și apreciază faptul că, începând cu anul 2015, universitățile australiene participă la acordurile de mobilitate Erasmus+; ia act de faptul că această cooperare ar trebui consolidată în continuare, pentru a promova beneficiile mutuale pentru studenți și cercetători și pentru a le oferi posibilitatea de a dobândi competențe multiculturale și inovative;

7.  reamintește că UE și Australia sunt parteneri importanți în domeniul cercetării și cooperării pentru inovare, în scopul de a contribui la dezvoltarea economică durabilă și ca o modalitate de a consolida în continuare o societate bazată pe cunoaștere;

8.  felicită Australia pentru sprijinul acordat și pentru alinierea regimului său de sancțiuni cu cel al UE, în urma anexării ilegale a Crimeei de către Rusia și a intervențiilor militare din estul Ucrainei;

9.  salută sprijinul Australiei pentru sancțiunile internaționale specifice împotriva persoanelor fizice și a entităților responsabile de agresiuni militare, terorism și încălcări ale drepturilor omului, inclusiv ca răspuns la agresiunea Rusiei în Ucraina și ocuparea Crimeei;

10.  felicită Oficiul pentru Evaluări Naționale din Australia pentru sprijinul acordat în furnizarea unei analize internaționale, politice, strategice și economice și pentru legătura acestuia cu partenerii internaționali pentru a asigura răspunsuri la chestiuni de interes comun;

11.  recunoaște rolul critic jucat de Australia în cadrul „Five Eyes Intelligence Community” și sprijinul său atât pentru securitatea statelor membre ale UE, cât și a partenerilor transatlantici, salută acordul operațional încheiat de Australia cu Europol și evidențiază potențialul de extindere în continuare a schimbului de informații și a cooperării operaționale cu guvernul australian;

12.  recunoaște rolul Australiei în cosponsorizarea, în 2014, a rezoluțiilor CSONU referitoare la condamnarea doborârii aeronavei MH17 și la eliminarea armelor chimice ale Siriei; salută contribuția esențială a acesteia, în cadrul Consiliului de Securitate, la încercarea de a îmbunătăți situația umanitară din Siria, la gestionarea tranziției în materie de securitate în Afganistan și la abordarea situației drepturilor omului în RPDC;

13.  salută angajamentul ferm al ambilor parteneri privind cooperarea în domeniul combaterii terorismului, astfel cum este prevăzut în acordul-cadru; subliniază importanța unei cooperări bilaterale tot mai strânse în ceea ce privește schimbul de informații referitor la luptătorii străini și la întoarcerea acestora; încurajează ambii parteneri să continue să asigure punerea în aplicare efectivă a celor patru piloni ai strategiei ONU de combatere a terorismului; felicită Australia pentru rolul său în coaliția internațională împotriva Daesh și pentru activitatea sa semnificativă în combaterea terorismului în Asia de Sud-Est;

14.  subliniază inițiativele Australiei privind cyberspațiul internațional și salută faptul că, în conformitate cu acordul-cadru, ambele părți vor coopera în materie de securitate cibernetică, inclusiv în lupta împotriva criminalității informatice;

15.  solicită măsuri de intensificare a cooperării în domeniul combaterii terorismului prin intermediul exercițiilor de formare comune dintre echipele de intervenție în caz de urgență ale statelor membre și agențiile UE, cum ar fi Europol și Centrul european de combatere a terorismului (CECT), pe de o parte, și elemente esențiale ale arhitecturii securității naționale australiene, cum ar fi Organizația pentru Securitatea Informațiilor din Australia (ASIO), Forțele de Apărare Australiene (ADF) și Poliția Federală Australiană, pe de altă parte;

16.  salută angajamentul asumat de UE și de Australia, prevăzut în acordul-cadru, cu privire la intensificarea dialogului și a cooperării lor în materie de migrație și azil; subliniază că nivelul ridicat al mobilității globale necesită o abordare cuprinzătoare și multilaterală, bazată pe cooperare internațională și pe responsabilități comune; salută faptul că ambii parteneri contribuie în mod activ la negocierile în curs, atât privind Pactul global al ONU pentru o migrație legală, desfășurată în condiții de siguranță și de ordine, cât și privind Pactul global privind refugiații;

17.  subliniază importanța unor cadre de cooperare regională – cum ar fi Procesul de la Bali – cu statele de origine, de tranzit și de destinație, în scopul de a salva vieți, de a întrerupe rețelele de introducere ilegală a persoanelor și de a gestiona fluxurile de migrație și de refugiați; salută angajamentul ferm asumat de către Australia față de UNHCR în ceea ce privește relocarea refugiaților și creșterea fondurilor alocate de aceasta pentru ajutorul umanitar la nivel mondial; încurajează Australia să contribuie în continuare la găsirea unei soluții pozitive la situația solicitanților de azil și a migranților reținuți în Papua Noua Guinee și Nauru;

18.  salută angajamentul ambilor parteneri față de intensificarea protecției și promovării drepturilor omului, principiilor democratice și statului de drept, inclusiv în cadrul forumurilor multilaterale și cu partenerii terți, astfel cum se prevede în acordul-cadru; salută alegerea Australiei ca membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului pentru perioada 2018-2020; evidențiază lansarea de către Australia în 2008 a Strategiei privind eliminarea decalajelor referitoare la situația populațiilor indigene defavorizate, cum ar fi decalajul în ceea ce privește speranța de viață și alte inegalități; subliniază că această strategie beneficiază de sprijin bipartizan și că un raport anual privind progresele înregistrate este prezentat Parlamentului australian de către prim-ministru; subliniază faptul că guvernul australian colaborează cu statele și teritoriile și populațiile indigene din strâmtoarea Torres, pentru a actualiza strategia privind eliminarea decalajelor;

19.  reamintește faptul că, pentru a combate schimbările climatice, este necesar sprijinul întregii comunități internaționale; salută ratificarea de către Australia a Acordului de la Paris și angajamentul prevăzut în acordul-cadru referitor la consolidarea eforturile de politică externă, pentru a combate schimbările climatice; ia notă de faptul că Australia are obiectivul de a-și reduce emisiile cu 26 până la 28 % față de nivelurile din 2005 până în 2030, ceea ce a fost reafirmat în Revizuirea politicii privind schimbările climatice din 2017; subliniază faptul că această revizuire menține angajamentul de a ajuta alte state, prin intermediul unor inițiative bilaterale și multilaterale; salută eforturile în curs ale Australiei privind furnizarea de sprijin financiar, prin programe de ajutor pentru regiunea Pacificului și țările în curs de dezvoltare vulnerabile, pentru a le permite să își dezvolte economiile în mod durabil și în vederea reducerii emisiilor și a adaptării la schimbările climatice; subliniază copreședinția Australiei și finanțarea Fondului verde pentru climă;

20.  reamintește că Australia, UE și statele sale membre sunt actori importanți în cooperarea pentru dezvoltare și asistența umanitară în regiunea Pacificului; subliniază că ambele părți își concentrează cooperarea în domenii cum ar fi creșterea economică, buna guvernanță și reziliența mediului;

21.  își reiterează îngrijorarea cu privire la tensiunile din Marea Chinei de Sud; încurajează ambii parteneri să continue să promoveze stabilitatea și libertatea de navigare pe această cale de navigație internațională; salută poziția Australiei în favoarea unei soluționări pașnice a litigiilor, pe baza dreptului internațional;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Australiei.

(1) JO C 35, 31.1.2018, p. 136.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0419.
(3) JO L 149, 16.6.2015, p. 3.
(4) JO L 229, 17.8.1998, p. 1.
(5) JO L 359, 29.12.2012, p. 2.
(6) JO L 186, 14.7.2012, p. 4.
(7) JO L 26, 30.1.2010, p. 31.
(8) JO L 188, 22.7.1994, p. 18.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0108.


Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului ***
PDF 242kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (14494/2017 – C8-0450/2017 – 2017/0265(NLE))
P8_TA(2018)0110A8-0131/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14494/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0450/2017),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (14445/2017),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/541/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre(4),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0131/2018),

1.  aprobă încheierea Convenției;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) JO L 88, 31.3.2017, p. 6.
(2) JO L 386, 29.12.2006, p. 89.
(3) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.
(4) JO L 190, 18.7.2002, p. 1.


Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (Protocolul adițional) ***
PDF 242kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (14498/2017 – C8-0451/2017 – 2017/0266(NLE))
P8_TA(2018)0111A8-0132/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14498/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0451/2017),

–  având în vedere Protocolul Adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (14447/2017),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/541/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre(4),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0132/2018),

1.  aprobă încheierea Protocolului adițional;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) JO L 88, 31.3.2017, p. 6.
(2) JO L 386, 29.12.2006, p. 89.
(3) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.
(4) JO L 190, 18.7.2002, p. 1.


Ambalajele și deșeurile de ambalaje ***I
PDF 327kWORD 53k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (COM(2015)0596 – C8-0385/2015 – 2015/0276(COD))
P8_TA(2018)0112A8-0029/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0596),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0385/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0029/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) .../... a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/852.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 98.
(2) JO C 17, 18.1.2017, p. 46.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 martie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0072).


Vehiculele scoase din uz, deșeurile de baterii și acumulatori și deșeurile de echipamente electrice și electronice ***I
PDF 124kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (COM(2015)0593 – C8-0383/2015 – 2015/0272(COD))
P8_TA(2018)0113A8-0013/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0593),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0383/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0013/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la18 aprilie2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/849.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 98.
(2) JO C 17, 18.1.2017, p. 46.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 martie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0069).


Deșeurile ***I
PDF 132kWORD 55k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile (COM(2015)0595 – C8-0382/2015 – 2015/0275(COD))
P8_TA(2018)0114A8-0034/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0595),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0382/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Franței și Consiliul Federal al Austriei în conformitate cu Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0034/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/851.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIILE COMISIEI

DECLARAȚIE A COMISIEI PRIVIND UN CADRU DE POLITICI PENTRU ECONOMIA CIRCULARĂ

Comisia este hotărâtă să asigure punerea în aplicare integrală a planului de acțiune al UE pentru economia circulară(4). Pentru a urmări progresele realizate către economia circulară, Comisia a adoptat un cadru de monitorizare(5) pe baza Tabloului de bord privind eficiența resurselor și a Tabloului de bord al materiilor prime. Comisia atrage atenția și asupra activității sale curente care vizează elaborarea unui indicator pentru amprenta produselor și a organizațiilor.

Măsurile întreprinse în cadrul planului de acțiune al UE pentru economia circulară contribuie, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind sustenabilitatea consumului și a producției, în contextul obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12. Acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul strategiei pentru materialele plastice(6) sau în cazul propunerii, modificate recent, privind garanțiile legale pentru bunurile de consum(7).

În ceea ce privește coerența cadrelor normative ale Uniunii, Comisia a adoptat recent și o comunicare în care a prezentat o serie de opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile(8). În 2018, Comisia va examina, de asemenea, opțiunile și măsurile care vizează instituirea unui cadru de politică mai coerent pentru diferitele direcții de acțiune privind politica UE în domeniul produselor, din perspectiva contribuției acestora la economia circulară. În cadrul acestor inițiative și al acțiunilor ulterioare acestora vor fi analizate, de asemenea, interacțiunea dintre actele legislative și cooperarea sectorului industrial în ceea ce privește utilizarea produselor secundare și pregătirea pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor.

În ceea ce privește proiectarea ecologică, în conformitate cu Planul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019(9), își confirmă angajamentul neclintit de a asigura o contribuție mai semnificativă a proiectării ecologice la economia circulară, de exemplu prin eforturi mai sistematice în vederea îmbunătățirii eficienței în utilizarea materialelor, cum ar fi a durabilității acestora și a capacității lor de a fi reciclate.

DECLARAȚIE A COMISIEI PRIVIND INIȚIATIVELE REFERITOARE LA ECONOMIA COLABORATIVĂ

În conformitate cu planul de acțiune pentru economia circulară(10), Comisia a lansat o serie de inițiative pentru economia colaborativă. Precum a anunțat în comunicarea sa din iunie 2016 privind o agendă europeană pentru economia colaborativă(11), Comisia va continua să monitorizeze evoluțiile economice și normative în ceea ce privește economia colaborativă, pentru a încuraja crearea de noi modele de afaceri, inovatoare, asigurând totodată un grad adecvat de protecție socială și a consumatorilor.

DECLARAȚIE A COMISIEI PRIVIND MICROPLASTICELE

În contextul strategiei europene pentru materialele plastice într-o economie circulară(12), adoptată recent, Comisia a prezentat o abordare integrată drept răspuns la preocupările privind microplasticele, inclusiv ingredientele de tip microgranule. Aceasta se axează pe măsuri de prevenire și vizează reducerea volumului de microplastice provenind de la toate sursele principale, indiferent dacă provin din produsele în care acestea sunt adăugate intenționat (cum ar fi produsele de îngrijire personală și vopselele) sau din fabricarea și utilizarea altor produse (cum ar fi materialele plastice oxodegradabile, pneurile, granulele de plastic și materialele textile).

DECLARAȚIE A COMISIEI PRIVIND raportarea datelor referitoare la deșeuri în 2020

Având în vedere procesul de monitorizare a progreselor realizate către noile obiective legate de deșeurile urbane și deșeurile de ambalaje și având în vedere dispozițiile aplicabile privind revizuirea, în special pentru stabilirea unor obiective privind evitarea generării de deșeuri alimentare și reciclarea uleiurilor uzate, Comisia subliniază importanța înțelegerii comune la care au ajuns colegislatorii cu privire la faptul că statele membre vor asigura includerea datelor pentru anul 2020 în datele raportate în temeiul Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, al Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și al Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri.

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 98.
(2) JO C 17, 18.1.2017, p. 46.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 martie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0070).
(4) COM(2015)0614
(5) COM(2018)0029
(6) COM(2018)0028
(7) COM(2017)0637
(8) COM(2018)0032
(9) COM(2016)0773
(10) COM(2015)0614
(11) COM(2016)0356
(12) COM(2018)0028


Depozitele de deșeuri ***I
PDF 325kWORD 51k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/31/CE a Consiliului privind depozitele de deșeuri (COM(2015)0594 – C8-0384/2015 – 2015/0274(COD))
P8_TA(2018)0115A8-0031/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0594),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0384/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0031/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la18 aprilie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/850.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 98.
(2) JO C 17, 18.1.2017, p. 46.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 martie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0071).


Normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu ***I
PDF 327kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 87/217/CEE a Consiliului, a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, a Directivei 86/278/CEE a Consiliului și a Directivei 94/63/CE a Consiliului în ceea ce privește normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu și de abrogare a Directivei 91/692/CEE a Consiliului (COM(2016)0789 – C8-0526/2016 – 2016/0394(COD))
P8_TA(2018)0116A8-0253/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0789),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0526/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0253/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește propunerea, o modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1257/2013, a Directivelor 94/63/CE și 2009/31/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivelor 86/278/CEE și 87/217/CEE ale Consiliului în ceea ce privește normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu și de abrogare a Directivei 91/692/CEE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/853.)

(1) JO C 173, 31.5.2017, p. 82.


Politica de integritate a Comisiei, în special numirea Secretarului General al Comisiei Europene
PDF 140kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la politica de integritate a Comisiei, în special numirea Secretarului General al Comisiei Europene (2018/2624(RSP))
P8_TA(2018)0117B8-0214/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația Comisiei din 12 martie 2018 referitoare la politica de integritate a Comisiei, în special numirea Secretarului General al Comisiei Europene,

–  având în vedere răspunsurile formulate de Comisie la 25 martie 2018 la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de membrii Comisiei pentru control bugetar și cu ocazia audierii organizate de către această comisie la 27 martie 2018;

–  având în vedere articolul 14 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în special articolele 4, 7 și 29,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât este esențial ca Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratatelor, să acționeze în conformitate cu litera și spiritul normelor;

B.  întrucât încrederea în proiectul european și în Uniunea Europeană vor fi menținute doar dacă instituțiile Uniunii Europene acționează ca model de respectare a statului de drept, a transparenței și a bunei administrări și dovedesc că în cadrul lor există mecanisme suficiente de control intern și echilibrare pentru a reacționa în mod adecvat ori de câte ori aceste principii fundamentale sunt amenințate;

C.  întrucât, în temeiul tratatelor, toate instituțiile UE dispun de autonomie în chestiuni legate de organizarea internă și de politica lor de personal, inclusiv în ceea ce privește alegerea înalților funcționari pe bază de merit, experiență și încredere, în conformitate cu Statutul funcționarilor și cu normele de procedură ale instituțiilor respective;

D.  întrucât posturile publicate extern au ca rezultat, în mod frecvent, selectarea unor candidați interni care nu îndeplinesc cerințele pentru a candida potrivit normelor interne, eludând astfel avansarea obișnuită în carieră;

E.  întrucât numirile în posturi de nivel înalt precum cel de secretar general ar trebui să fie realizate independent de alte numiri, evitându-se astfel orice suspiciune înțelegeri opace făcute „la pachet” sau compromisuri pe bază de informații privilegiate;

F.  întrucât Ombudsmanul European desfășoară în prezent o anchetă privind procedura de numire în cauză, iar Parlamentul este încrezător că Ombudsmanul va informa Comisia și Parlamentul cu privire la opiniile sale și la orice eventuale cazuri de administrare defectuoasă pe care le-a descoperit și care ar trebui să fie monitorizate;

G.  întrucât Comisia a recunoscut că au existat deficiențe în acțiunile sale de comunicare cu privire la numire și a recunoscut necesitatea de a-și intensifica eforturile în acest domeniu;

H.  întrucât comitetele pentru personal, în calitate de reprezentanți aleși ai personalului instituțiilor UE, au solicitat proceduri transparente privind numirile în toate pozițiile de conducere,

1.  regretă că procedura de numire a noului Secretar General al Comisiei Europene, care a avut loc la 21 februarie 2018, s-a desfășurat într-un mod care a suscitat pe scară largă nemulțumire și dezaprobare la nivelul opiniei publice și în rândul deputaților din Parlamentul European și al funcționarilor europeni; ia act de faptul că rezultatul acestei proceduri constituie un risc nu doar pentru reputația Comisiei Europene, ci și pentru reputația tuturor instituțiilor Uniunii Europene; invită Comisia să recunoască faptul că această procedură și comunicarea pe acest subiect cu mass-media, cu Parlamentul și cu publicul larg i-au influențat în mod negativ reputația;

Elemente factuale

2.  ia act de următoarele:

   la 31 ianuarie 2018, a fost publicat postul de Secretar General adjunct, termenul standard de depunere a candidaturilor fiind de zece zile lucrătoare (adică până la 13 februarie 2018);
   au existat numai doi candidați, un bărbat și o femeie, ambii din cabinetul Președintelui Comisiei; noul Secretar General a fost unul dintre candidații pentru acest post; candidata a aplicat pentru postul vacant la 8 februarie 2018, a participat la examenul de o zi la centrul de evaluare la 12 februarie 2018, și-a retras candidatura înainte de interviul cu Comitetul consultativ privind numirile (CCN), programat pentru 20 februarie 2018, iar apoi a fost numită în calitate de nouă șefă de cabinet al Președintelui Comisiei Europene;
   noul Secretar General a trecut prin procedura prevăzută la articolul 29 din Statutul funcționarilor, care a inclus:
   (a) o zi de examinare la centrul de evaluare (15 februarie 2018);
   (b) interviu (16 februarie 2018), evaluare și aviz (20 februarie 2018) de către CCN;
   (c) interviu cu comisarul responsabil pentru buget și resurse umane și cu Președintele Comisiei Europene (20 februarie 2018);
   nu a fost redactat niciun proces-verbal al acestor interviuri și nici nu a fost înregistrată durata acestora;
   la 21 februarie 2018, colegiul, prin decizie unanimă, l-a numit pe șeful de cabinet al Președintelui Comisiei în funcția de Secretar General adjunct;
   ulterior, în cadrul aceleiași ședințe, Secretarul General de la acel moment a anunțat că se va pensiona, după ce, în dimineața aceleiași zile, i-a trimis o scrisoare oficială Președintelui, în care își declara intenția de a se pensiona la 31 martie 2018;
   Președintele Comisiei Europene și șeful său de cabinet știau încă din 2015 că Secretarul General de la acel moment intenționează să se pensioneze la scurt timp după luna martie 2018, intenție care a fost reconfirmată la începutul anului 2018; cu toate acestea, Președintele nu a divulgat această informație pentru a nu submina autoritatea Secretarul General de atunci, dar a comunicat-o șefului său de cabinet;
   după ce eforturile sale repetate de a-l convinge pe Secretarul General de la momentul respectiv să își prelungească mandatul nu au reușit, Președintele Comisiei Europene ar fi trebuit, cel puțin, să îl avertizeze pe comisarul responsabil pentru buget și resurse umane cu privire la postul vacant iminent, astfel încât măsurile pentru ocuparea postului vacant să fi putut fi inițiate în perioada normală, în timp util și potrivit bunelor practici;
   la propunerea Președintelui, cu acordul comisarului responsabil pentru buget și resurse umane și fără ca numirea unui nou secretar general să fi fost pe ordinea de zi a reuniunii, colegiul a decis, în conformitate cu articolul 7 din Statutul funcționarilor, să îl transfere cu postul său pe Secretarul General adjunct nou-numit în funcția de Secretar General al Comisiei Europene (reafectare fără publicarea postului);

Evoluția în carieră a noului Secretar General

3.  ia act de următoarele:

   noul Secretar General și-a început cariera la Comisia Europeană ca funcționar cu gradul AD6 în noiembrie 2004, după ce a promovat concursul general COM/A/10/01 pentru grupa de funcții AD; a fost promovat în gradul AD 7 în 2007, în gradul AD8 în 2009, în gradul AD9 în 2011 și în gradul AD10 în 2013;
   începând cu 10 februarie 2010, în timp ce avea gradul AD8 în carieră de bază, acesta a fost detașat în calitate de șef al cabinetului doamnei vicepreședinte Reding, unde a ocupat funcția de șef de cabinet cu gradul AD14, la nivel de director, în conformitate cu normele privind componența cabinetelor, în vigoare la acel moment (SEC(2010)104);
   noul Secretar General și-a luat concediu pe motive personale (CCP) de la 1 aprilie 2014 până la 31 mai 2014, pentru a lucra ca șef de campanie pentru candidatul la vârf al PPE la funcția de Președinte al Comisiei Europene;
   după reintegrarea sa la 1 iunie 2014, a fost repartizat ca funcționar AD14, în calitate de consilier principal al Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare;
   după ce a promovat o procedură de selecție, noul Secretar General a fost numit consilier principal la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cu începere de la 1 iulie 2014; odată cu această numire, a devenit funcționar cu gradul AD14 în cariera sa de bază;
   de la 1 iulie 2014 până la 31 octombrie 2014, noul Secretar General a fost detașat cu gradul AD14 în calitate de șef al echipei de tranziție a președintelui ales al Comisiei Europene;
   la 1 noiembrie 2014, acesta a fost detașat în calitate de șef de cabinet al Președintelui, cu gradul AD15, în conformitate cu normele privind componența cabinetelor, care sunt în vigoare din anul 2004 - a se vedea deciziile SEC(2004)185, SEC(2010)104 și C(2014)9002);
   La 1 ianuarie 2017, a fost promovat în gradul AD15 în cariera sa de bază (nu cea în post de detașare) în calitate de funcționar în cadrul celui de al 10-lea exercițiu de promovare la nivel de înalți funcționari, decizie adoptată de Colegiul comisarilor [PV(2017)2221]; prin urmare, înainte de reuniunea din 21 februarie 2018, în cariera sa de bază acesta era funcționar al Comisiei cu gradul AD15, consilier principal în cadrul Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare;

4.  atrage atenția asupra carierei extrem de rapide a noului Secretar General, care, într-o perioadă puțin mai mare de 13 ani, a avansat de la AD6 la AD15, din care opt ani a lucrat în diverse cabinete (după primul cabinet, a fost promovat de la AD10 la AD14; după al doilea cabinet, de la AD14 la AD15);

Evoluția în carieră a foștilor secretari generali

5.  subliniază că, potrivit Comisiei, cei trei secretari generali anteriori au devenit director, director general și șef de cabinet înainte de a fi transferați în funcția de secretar general, în timp ce noul Secretar General nu a executat sarcini de management în cadrul serviciilor Comisiei; subliniază, în special, că, la 21 februarie 2018, acesta nu era secretar general adjunct în funcție și a servit mai puțin de 14 de luni în cariera de bază ca AD15;

Procedura de numire

6.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei, noul Secretar General a fost transferat în interes de serviciu, în temeiul articolului 7 din Statutul funcționarilor, și că postul nu a fost publicat, deoarece nu a fost considerat vacant; constată, prin urmare, că niciun funcționar nu putea candida, întrucât procedura a fost organizată printr-o realocare de posturi mai degrabă decât ca transfer în sens strict cu publicarea adecvată a postului vacant;

7.  ia act de faptul că Comisia a utilizat aceeași procedură de transfer în temeiul articolul 7 din Statutul funcționarilor pentru ultimii trei secretari generali (transfer cu post mai degrabă decât transfer în sensul strict al termenului); subliniază, cu toate acestea, că niciunul dintre secretarii generali anteriori nu au fost numit succesiv secretar general adjunct și secretar general în cursul aceleiași reuniuni a Colegiului; subliniază, de asemenea, că toți cei trei secretari generali anteriori au fost propuși Colegiului în cadrul aceleiași reuniuni a Colegiului în care predecesorii lor au fost transferați în alte posturi post sau și-au anunțat pensionarea;

8.  subliniază că numirea prin transfer a fost inițiată de președintele Comisiei Europene în acord cu comisarul responsabil pentru buget și resurse umane și după consultarea prim-vicepreședintelui (care a fost consultat cu privire la numele candidatului, dar cu siguranță nu cu privire la procedură);

9.  recunoaște că nu este o practică generală a Comisiei cea de a transfera directori cu gradul AD15 în posturi de director general, dar constată că Comisia consideră că, din punct de vedere juridic, colegiul ar fi putut decide să transfere un consilier principal în funcția de secretar general;

10.  se întreabă de ce Comisia a utilizat proceduri diferite pentru numirea secretarului general adjunct și a secretarului general pentru același candidat și în cursul aceleiași reuniuni a colegiului;

Constatări

11.  subliniază că din răspunsurile oferite de Comisie reiese că președintele și șeful său de cabinet cunoșteau deja din 2015 intenția fostul secretar general de a se pensiona curând după 1 martie 2018, o intenție pe care acesta a reconfirmat-o la începutul anului 2018; subliniază că, acest fapt fiind cunoscut, ar fi fost posibilă o procedură normală de numire a succesorului său printr-una dintre cele două proceduri publice prevăzute de Statutul funcționarilor: (1) numirea de către colegiu în urma publicării postului și a unei proceduri de selecție, în conformitate cu articolul 29 din Statutul funcționarilor; sau (2) un transfer în interesul serviciului în conformitate cu articolul 7 din Statutul funcționarilor, de asemenea în urma publicării postului cu scopul de a permite oricărui funcționar de a solicita un astfel de transfer;

12.  ia act de opinia Comisiei potrivit căreia publicarea unui post nu trebuie să fie considerată o regulă în conformitate cu Statutul funcționarilor, în special în ceea ce privește postul de secretar general, care necesită nu numai o experiență deosebită, ci și, de asemenea, un nivel deosebit de încredere din partea președintelui și a colegiului comisarilor;

13.  subliniază că, optând pentru procedura de transfer în temeiul articolul 7 din Statutul funcționarilor sub forma unei repartizări a persoanei tocmai numite secretar general adjunct împreună cu postul său în funcția de secretar general, nu era necesar să se publice postul fostului secretar general care se pensiona; ia act de faptul că, deși aceeași procedură a fost utilizată pentru numirea foștilor secretari generali, aceste persoane au ocupat în prealabil posturi de director general, cu înalte responsabilități bugetare și de conducere; subliniază, cu toate acestea, că această tradiție de nepublicare și-a atins limitele, în măsura în care aceasta nu corespunde standardelor moderne de transparență pe care Comisia, Parlamentul European și celelalte instituții europene ar trebui să le respecte;

14.  ia act de practica larg răspândită a Comisiei de a ocupa posturi prin transferuri interne sub formă de repartizare cu post, o practică care este utilizată, de asemenea, pentru funcțiile superioare; recunoscând în același timp marja extinsă de apreciere de care dispun instituțiile în această privință, este preocupat de faptul că acest lucru ar putea submina principiul egalității de șanse și selecția candidaților cu cele mai bune calificări; invită toate instituțiile Uniunii să ocupe poziții prin astfel de transferuri numai cu notificarea adecvată a personalului, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, și să acorde prioritate unor proceduri deschise și transparente, care vizează selectarea celor mai buni candidați calificați;

15.  subliniază că doar Președintele, comisarul responsabil pentru buget și resurse umane, prim-vicepreședintele și fostul și noul secretar general cunoșteau înainte de reuniunea colegiului comisarilor din 21 februarie 2018 că se va face propunerea de a se numi imediat noul secretar general;

16.  afirmă că această procedură pare să-i fi luat prin surprindere pe toți ceilalți membri ai colegiului și a evitat discutarea chestiunii în rândul comisarilor, dat fiind că numirea unui nou secretar general nu figura pe ordinea de zi a reuniunii colegiului comisarilor din 21 februarie 2018;

17.  este profund preocupat de faptul că această modalitate de a proceda cu numirea noului secretar general ar putea pune sub semnul întrebării procedura anterioară de numire a secretarului general adjunct, în măsura în care aceasta ar putea să nu fi corespuns în niciun fel obiectivului de a se ocupa acest post vacant, ci mai degrabă ar fi permis transferul acestui post către postul de secretar general în temeiul articolul 7 din Statutul funcționarilor fără publicarea postului; consideră că, deși un astfel de mod de a proceda ar putea să îndeplinească cerințele pur formale, el este totuși în contradicție cu spiritul Statutului funcționarilor și împiedică restul personalului eligibil să concureze pentru acest post;

Concluzii

18.  își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că nici măcar un comisar nu pare să fi contestat această numire-surpriză, să fi solicitat ca această numire să fie amânată sau să fi solicitat o discuție de principiu cu privire la rolul viitorului secretar general în cadrul Comisiei și cu privire la modul în care acest rol este înțeles; remarcă, în același timp, că acest punct nu a fost pe ordinea de zi;

19.  reamintește că directorii generali ai instituțiilor europene sunt responsabili pentru sute de membri ai personalului și pentru execuția unor bugete substanțiale în calitate de ordonatori de credite și, de asemenea, au obligația de a semna o declarație de asigurare în raportul lor anual de activitate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar; prin urmare, pune sub semnul întrebării afirmația Comisiei potrivit căreia șeful de cabinet al Președintelui ar putea fi considerat ca echivalent ca poziție cu un director general în ceea ce privește responsabilitățile de management și cele bugetare, fără ca el să fi ocupat o astfel de poziție, astfel cum a fost cazul secretarilor generali anteriori ai Comisiei; subliniază că comunicarea internă din 1 noiembrie 2014 adresată Comisiei de către președinte, care reglementează componența cabinetelor private ale membrilor Comisiei și ale serviciului purtătorilor de cuvânt, nu se substituie Statului funcționarilor și nici nu îl modifică;

20.  afirmă că numirea în două etape a secretarului general ar putea fi privită ca o acțiune asemănătoare unei lovituri de culise, care s-a situat la limita legii sau poate chiar a depășit-o;

21.  subliniază că Parlamentul nu poate identifica nicio „situație gravă și urgentă”, astfel cum a fost explicat de către Serviciul Juridic al Parlamentului, pentru a se justifica utilizarea procedurii de repartizare în temeiul articolul 7 din Statutul funcționarilor fără publicarea postului;

Măsuri care se impun

22.  este conștient că revocarea unui act administrativ favorabil nu este în general posibilă din cauza constrângerilor juridice, dar, cu toate acestea, solicită Comisiei să reevalueze procedura de numire în funcție a noului secretar general pentru a oferi altor posibili candidați din cadrul administrației publice europene posibilitatea de a postula și, prin urmare, pentru a se putea alege dintr-o gamă mai largă de candidați potențiali din aceeași grupă de funcții și cu același grad; invită Comisia ca pe viitor să desfășoare proceduri de postulare deschise și transparente;

23.  subliniază că, pentru a se menține un serviciu public excelent și independent, loial și motivat, ar trebui să se aplice atât litera, cât și spiritul Statutului funcționarilor; subliniază că acest lucru impune în special ca articolele 4, 7 și 29 din Statutul funcționarilor să fie pe deplin respectate, astfel încât „orice loc de muncă vacant într-o instituție [să fie] adus la cunoștința personalului instituției respective de îndată ce autoritatea împuternicită să facă numiri decide ocuparea locului de muncă în cauză”, iar această obligație de transparență trebuie, de asemenea, să fie respectată pentru transferurile efectuate în temeiul articolul 7 din Statutul funcționarilor, cu excepția unor cazuri cu adevărat excepționale și motivate corespunzător, recunoscute de către Curtea de Justiție;

24.  reamintește că doar prin publicarea corespunzătoare a posturilor vacante este posibil să se asigure că se va putea face o alegere dintr-o serie extinsă de candidați extrem de calificați, respectându-se echilibrul între sexe, care să permită luarea unor decizii optime, luate în cunoștință de cauză; subliniază că procedurile de publicare al căror unic scop este de a îndeplini cerința formală de publicare trebuie evitate de toate instituțiile și organismele europene;

25.  recomandă ca procesele și procedurile decizionale ale colegiului comisarilor să fie consolidate pentru a evita aprobarea de formă și arbitrară a unor numiri sau a altor decizii importante și că, prin urmare, este necesar ca aceste elemente să fie incluse în proiectul de ordine de zi;

26.  solicită tuturor instituțiilor și organismelor Uniunii Europene, în acest context, să pună capăt practicii de „parașutare” a unor persoane în poziții care prezintă riscul de a afecta negativ procedurile și, prin urmare, credibilitatea UE; subliniază că influențele politice nu trebuie să submineze aplicarea Statutului funcționarilor; este de părere că toate posturile vacante trebuie să fie publicate pentru a asigura transparența, integritatea și egalitatea de șanse; subliniază că, în cazul în care instituțiile decid, totuși, să se abată de la acest principiu, ele ar trebui să o facă doar în limitele stricte stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

27.  propune ca în comitetele de selecție ale cadrelor de conducere superioare ale Parlamentului să figureze funcționari din organismele de reprezentare a personalului;

28.  solicită Comisiei și tuturor celorlalte instituții ale UE vizate să revoce orice decizii prin care consideră că funcția de șef de cabinet al Președintelui ar fi echivalentă cu funcția de director general sau că funcția de șef de cabinet al unui membru al Comisiei ar fi echivalentă cu funcția de director; solicită, de asemenea, Comisiei să se asigure că următoarea revizuire a Statutului funcționarilor în cadrul procedurii legislative ordinare va prevedea opțiuni de carieră valoroase atât pentru funcționarii care au urmat cariere tradiționale, cât și pentru membrii cabinetelor:

   în ceea ce privește articolul 7, prin clarificarea procedurii de repartizare cu postul funcționarului, care a fost dezvoltată doar prin jurisprudență;
   prin integrarea normelor interne relevante pentru membrii birourilor/cabinetelor private, precum și
   prin stabilirea unor proceduri pe deplin transparente pentru numirea secretarilor generali;

29.  invită Comisia să își revizuiască, înainte de sfârșitul anului 2018, procedura administrativă pentru numirea înalților funcționari cu obiectivul de a se asigura pe deplin că se vor selecta cei mai buni candidați într-un cadru de maximă transparență și egalitate de șanse, servind, de asemenea, drept exemplu pentru celelalte instituții europene;

30.  confirmă că articolul 17 din Regulamentul de procedură al Comisiei atribuie secretarului general responsabilități de gestiune speciale, acesta necesitând o experiență de management extinsă și încrederea Președintelui; consideră că este necesară actualizarea și clarificarea acestor norme pentru a se garanta neutralitatea rolului secretarului general într-un mediu politic (partinic); se așteaptă să fie informat cu privire la o astfel de actualizare până în septembrie 2018;

o
o   o

31.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție tuturor instituțiilor europene.


Progresele realizate în ceea ce privește pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pactul privind refugiații
PDF 451kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pactul privind refugiații (2018/2642(RSP))
P8_TA(2018)0118B8-0184/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Agenda privind munca decentă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special Convenția nr. 189 (2011) a OIM privind munca decentă pentru personalul casnic,

–  având în vedere rezoluția A/RES/71/1 adoptată de Adunarea Generală a ONU la 19 septembrie 2016, intitulată „Declarația de la New York pentru refugiați și migranți”(1),

–  având în vedere anexa I la Declarația de la New York, Cadrul de răspuns cuprinzător privind refugiații,

–  având în vedere anexa II la Declarația de la New York, „Către un pact mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine”,

–  având în vedere orientările UE din 6 martie 2017 privind promovarea și protecția drepturilor copilului și Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 privind protecția copiilor migranți (COM(2017)0211),

–  având în vedere rezoluția A/RES/71/280 a Adunării Generale a ONU din 6 aprilie 2017 privind „Modalitățile de negocieri interguvernamentale ale pactului mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine”(2),

–  având în vedere raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 28 aprilie 2017 intitulat „Raportul raportorului special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților referitor la o agendă 2035 pentru facilitarea mobilității umane”(3),

–  având în vedere documentul UNHCR din 17 mai 2017 intitulat „Către un pact mondial privind refugiații: o foaie de parcurs”(4),

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU, António Guterres, din 11 ianuarie 2018, intitulat „Punerea migrației în slujba tuturor”(5),

–  având în vedere primul proiect preliminar UNHCR al pactului mondial privind refugiații din 31 ianuarie 2018(6),

–  având în vedere primul proiect preliminar și al doilea proiect preliminar al pactului mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, din 5 februarie 2018(7) și respectiv 5 martie 2018(8),

–  având în vedere declarația celui de-al cincilea summit UE-UA de la Abidjan din noiembrie 2017,

–  având în vedere rezoluția A/RES/70/1 a Adunării Generale a ONU intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, adoptate la 25 septembrie 2015 la summitul ONU de la New York(9),

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția sa A/RES/45/158 din 18 decembrie 1990(10),

–  având în vedere Observația generală comună a Comitetului privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora (CMW) și a Comitetului pentru drepturile copilului (CRC) privind drepturile omului în cazul copiilor în contextul migrației internaționale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE(13),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 aprilie 2017 referitoare la abordarea deplasărilor refugiaților și migranților: rolul acțiunii externe a UE(14) și din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(15),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne adoptat la 12 octombrie 2017 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului de relocare al Uniunii și de modificare a Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (A8-0316/2017), precum și necesitatea ca UE să relocalizeze cel puțin 20 % din necesitățile în materie de relocare estimate anual la nivel mondial,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Declarația universală a drepturilor omului, „orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa”; întrucât, în 1999, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, în Comentariul general nr. 273 (punctul 8), a precizat că „acest drept nu poate fi subordonat niciunui scop specific și este independent de perioada în care individul alege să rămână în afara țării”;

B.  întrucât, la summitul ONU pentru refugiați și migranți, găzduit de Adunarea Generală a ONU la New York, la 19 septembrie 2016, statele membre ale ONU au adoptat în unanimitate „Declarația de la New York pentru refugiați și migranți”, pe baza căreia au fost lansate două procese distincte și independente, deși în esență intercorelate, în vederea adoptării unui pact mondial privind refugiații în 2018 și a unui pact mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, care va fi semnat la o conferință în Maroc, în decembrie 2018;

C.  întrucât anexa I la Declarația de la New York prevede un cadru de răspuns cuprinzător privind refugiații, care se bazează pe principiul partajării responsabilității internaționale și pe determinare din partea statelor membre ale ONU de a aborda cauzele profunde ale strămutării forțate; întrucât cadrul de răspuns cuprinzător privind refugiații prezintă acțiuni specifice concepute pentru a reduce presiunea asupra țărilor gazdă, pentru a spori autonomia refugiaților, pentru a extinde accesul la soluțiile din țările terțe și pentru a sprijini condițiile din țările de origine pentru o întoarcere în condiții de siguranță și demnitate;

D.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați a fost solicitat să desfășoare consultări privind un program de acțiune pentru a completa cadrul de răspuns cuprinzător privind refugiații și să propună un pact mondial privind refugiații în raportul său anual adresat Adunării Generale în 2018;

E.  întrucât UE și statele sale membre s-au angajat în procesul pregătitor, iar discuțiile au condus la prezentarea proiectelor preliminare; întrucât, odată cu începerea fazei mai critice a procesului și ca o consecință a deciziei SUA de a ieși din negocieri, a devenit și mai important ca UE și statele sale membre să-și asume rolul de lider pentru a asigura elaborarea unui text un puternic, centrat pe oameni și bazat pe drepturile omului;

F.  întrucât migrația reprezintă un fenomen uman complex; întrucât, în timp ce refugiații sunt definiți în mod specific și sunt protejați în dreptul internațional ca fiind persoane care își au reședința în afara țării lor de origine din cauza unei temeri de persecuție, conflicte, violență sau a altor condiții și care au nevoie de protecție internațională ca urmare a acestor situații, refugiații și migranții sunt deopotrivă beneficiarii drepturilor omului și se confruntă adesea cu o vulnerabilitate sporită, cu violență și abuzuri pe parcursul procesului migrației; întrucât atât pactul mondial privind refugiații, cât și pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine sunt procese complementare, care vor necesita acțiuni comune pentru punerea lor în aplicare;

G.  întrucât mobilitatea umană și migrația sunt tot mai mult o realitate, cu aproximativ 258 de milioane de migranți internaționali la nivel mondial; întrucât numărul migranților ca procent din populația mondială a crescut de la 2,8 % în 2000 la 3,4 % în 2017; întrucât 48 % dintre migranți sunt femei; întrucât majoritatea migranților se deplasează în condiții de siguranță și în mod ordonat; întrucât 85 % din migrație are loc între țări cu același nivel de dezvoltare; întrucât, în 2017, Europa a fost a doua sursă de migrație internațională (61 de milioane de migranți)(16);

H.  întrucât, potrivit datelor furnizate de UNHCR, la sfârșitul anului 2015 aproximativ 65 milioane de oameni trăiau în strămutare forțată, dintre care 12 milioane erau cetățeni sirieni; întrucât, conform Băncii Mondiale, aproximativ 9 milioane de persoane au fost strămutate în perioada 2012-2015, ceea ce a reprezentat o provocare majoră pentru sistemul de ajutor umanitar la nivel mondial; întrucât 84 % dintre refugiații din întreaga lume și 99 % din persoanele strămutate în interiorul țării sunt găzduite de țări sau regiuni în curs de dezvoltare, pe continentul african fiind găzduiți cei mai mulți dintre ei, în timp ce doar 10 % din refugiați sunt găzduiți de țări europene, cu excepția Turciei; întrucât, potrivit estimării UNHCR a nevoilor în materie de relocare la nivel mondial pentru 2018, se estimează că aproape 1,2 de milioane de persoane vor solicita relocarea; întrucât, din 2000, la nivel mondial peste 46 000 de migranți și de refugiați au murit, în timp ce se aflau în căutarea siguranței și a demnității în străinătate, inclusiv un număr estimativ minim de 14 500 de persoane care și-au pierdut viața în zona centrală a Mării Mediterane începând cu 2014(17);

I.  întrucât Europa a fost dintotdeauna o regiune de destinație și de origine deopotrivă; întrucât și europenii au migrat în străinătate din motive de dificultăți economice, conflicte sau persecuție politică; întrucât actuala criză economică și financiară i-a determinat pe mulți europeni să emigreze, inclusiv înspre economii emergente din zona sudică;

J.  întrucât mulți copii migranți se confruntă cu violența, abuzul și exploatarea; întrucât în peste 100 de țări există copii aflați în detenție din motive legate de migrație(18); întrucât copiii refugiați sunt de cinci ori mai susceptibili de abandon școlar decât alți copii, iar mai puțin de un sfert din adolescenții refugiați sunt înscriși într-o instituție de învățământ secundar;

K.  întrucât deseori lucrătorii migranți sunt expuși discriminării, exploatării și încălcării drepturilor lor; întrucât 23 % din cele 24,9 milioane de persoane care sunt victime ale muncii forțate în întreaga lume sunt migranți internaționali;

L.   întrucât experiența a demonstrat că migranții aduc contribuții pozitive în țările în care locuiesc, precum și pentru țările lor de origine; întrucât migranții contribuie în țările în care locuiesc prin plata impozitelor și injectarea a aproximativ 85 % din veniturile lor în economiile țărilor respective; întrucât se estimează că, în 2017, în jur de 596 miliarde de dolari au fost transferate la nivel mondial, 450 de miliarde de dolari mergând spre țările în curs de dezvoltare — de până la trei ori mai mult decât valoarea totală a ajutorului oficial pentru dezvoltare,

1.  sprijină cu fermitate obiectivele Declarației de la New York pentru refugiați și migranți și procesul aferent de elaborare a unui regim de guvernanță globală, pentru îmbunătățirea coordonării privind migrația internațională, mobilitatea umană, fluxurile mari de refugiați și situațiile de prelungire a statutului de refugiat și pentru instituirea unor soluții și a unor abordări durabile care să prezinte în mod clar importanța protejării drepturilor refugiaților și ale migranților;

2.  invită statele membre ale UE să se unească într-o singură poziție a UE și să apere în mod activ și să progreseze în cadrul negocierilor cu privire la chestiunea importantă a pactului mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pactului privind refugiații;

3.  este convins că, într-o lume cu un grad ridicat de interdependență, provocările legate de mobilitatea umană pot fi cel mai bine și mai eficient abordate de către comunitatea internațională în ansamblu; prin urmare, salută deschiderea negocierilor interguvernamentale cu privire la pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și începerea consultărilor oficiale cu privire la pactul mondial privind refugiații, pe baza primelor versiuni ale acestora, care urmează să fie finalizate până în iulie 2018;

4.  solicită Uniunii Europene, în special Înaltului său Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Comisiei să își folosească întreaga influență diplomatică și să mobilizeze delegațiile UE, nu numai de la New York și de la Geneva, ci și din alte țări-cheie, în special din țările în curs de dezvoltare, a căror participare efectivă la proces este de o importanță crucială ca țări de origine și de tranzit, dar și de destinație; participarea acestor țări ar trebui facilitată de către UE, în scopul de a asigura succesul procesului;

5.  subliniază faptul că tratatele internaționale de bază în domeniul drepturilor omului recunosc drepturile tuturor ființelor umane, inclusiv ale migranților și refugiaților, indiferent de statutul lor juridic, și obligă statele să respecte aceste drepturi, inclusiv principiul fundamental al nereturnării; solicită să se acorde o atenție deosebită persoanelor aflate în situații vulnerabile și care necesită sprijin medical sau psihologic special, inclusiv ca urmare a violenței sau torturilor sexuale sau din motive de gen; pledează pentru includerea unor măsuri concrete în acest sens în cadrul pactelor mondiale; reamintește, de asemenea, că vulnerabilitățile apar ca urmare a circumstanțelor din țările de origine, de tranzit și de primire sau de destinație, ca urmare nu numai a identității persoanei respective, ci și a opțiunilor sale în materie de politică, a inegalităților și a dinamicii structurale și societale;

6.  reamintește că obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), cuprinse în Agenda 2030, recunosc că politicile în materie de migrație planificate și bine gestionate pot contribui la realizarea unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii, precum și la reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări; îndeamnă ca o atenție deosebită să fie acordată aspectelor legate de migrație ale ODD și ale pactelor globale; invită UE și statele membre să își îndeplinească angajamentul de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă referitoare la copii, prin punerea în aplicare a orientărilor UE din 6 martie 2017 pentru promovarea și protecția drepturilor copilului;

7.  invită statele membre ale ONU să își asume una angajament de sine stătător de a promova egalitatea de gen și emanciparea femeilor și a fetelor, ca element central al pactului global, în conformitate cu ODD 5; reamintește, de asemenea, că migrația poate să fie un element care să accelereze emanciparea femeilor și egalitatea, dat fiind faptul că 48 % din migranți sunt femei, iar două treimi dintre acestea sunt active din punct de vedere profesional;

8.  invită statele membre ale ONU să își asume un angajament de sine stătător de a asigura protecția copiilor în situație de migrație; subliniază faptul că toți copiii, indiferent de statutul lor de migranți sau de refugiați, sunt în primul rând copii, care beneficiază de toate drepturile consacrate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, și că interesul superior al acestora trebuie să fie considerentul primordial în toate deciziile și acțiunile care îi vizează; consideră că pactele mondiale sunt o ocazie de a consolida criteriile de referință pentru protecția copiilor afectați de migrație și de strămutare forțată; salută includerea în primul proiect a unor angajamente clare privind aspecte specifice și urgente, cum ar fi solicitarea de a pune capăt detenției copiilor, îmbunătățirea acțiunilor privind migranții dispăruți, sprijinirea cu fermitate a reîntregirii familiei și a altor măsuri regulate, prevenirea apatridiei în rândul copiilor, inclusiv pentru copiii refugiați și copiii care solicită azil în cadrul sistemelor naționale de protecție a copiilor, de educație și sănătate; invită UE și statele sale membre să susțină în mod ferm aceste propuneri, pentru a se asigura că acestea rămân în textul final care va fi adoptat în decembrie;

9.  subliniază că ar trebui să se pună accentul pe abordarea diverselor cauze ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate (conflictele, persecuția, purificarea etnică, violența generalizată sau alți factori, cum ar fi sărăcia extremă, schimbările climatice sau catastrofele naturale);

10.  își exprimă regretul față de fenomenul continuu și răspândit al apatridiei, care aduce provocări importante în materie de drepturi ale omului; solicită UE și statelor sale membre să se asigure că această problemă este abordată în mod adecvat în cadrul negocierilor actuale pentru pactele mondiale;

11.  subliniază faptul că consultările și negocierile trebuie să fie transparente și incluzive și să implice toate părțile interesate, autorități locale și regionale și instituții și societatea civilă, inclusiv organizațiile de migranți, pe cât de mult posibil, în pofida naturii interguvernamentale a negocierilor; subliniază necesitatea de a valorifica rolul parlamentelor în faza finală a procesului care a condus la adoptarea pactelor și subliniază în special nevoia de a consolida dimensiunea parlamentară a poziției UE;

12.  consideră că ar trebui dezvoltat un mecanism de coordonare pentru a asigura complementaritatea și coerența dintre cele două pacte privind aspectele de interes general;

13.  subliniază importanța colectării și monitorizării de date defalcate privind migrația și refugiații, date care să fie însoțite de indicatori specifici privind migranții, care sunt esențiali pentru elaborarea de politici, pe baza unor date realiste și nu a unor mituri sau percepții false, asigurând, în același timp, standarde în materie de drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la viață privată, precum și standarde de protecție a datelor și împiedicând situațiile în care persoanele vizate sunt expuse la încălcări grave ale drepturilor omului;

14.  subliniază necesitatea de a consolida dimensiunea de monitorizare a punerii în aplicare a pactelor mondiale în viitorul apropiat, în special având în vedere caracterul lor neobligatoriu, pentru a evita abordările de tip „à la carte” din partea diferitelor state implicate; în acest sens, solicită o monitorizare atentă prin stabilirea de criterii de referință și de indicatori, atunci când este cazul; subliniază necesitatea de a garanta faptul că arhitectura ONU și agențiile sale relevante dispun de resursele necesare pentru orice sarcină pe care statele decid să le delege acestora în punerea în aplicare și monitorizarea pactelor;

15.  ia act de faptul că gestionarea migrației necesită investiții majore, resurse adecvate și instrumente flexibile și transparente și că în următorii ani va fi nevoie de instrumente bine concepute, flexibile și raționalizate pentru a aborda provocările în materie de migrație; solicită ca instrumentele de finanțare ale UE să joace un rol mai important în punerea în aplicare a pactelor mondiale; solicită ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să includă coerența financiară și să revizuiască sprijinul bugetar pe termen lung pentru politicile în materie de migrație și azil și pentru acțiunile care decurg din pactele mondiale; consideră că fondurile destinate dezvoltării trebuie să rămână axate pe eradicarea durabilă a sărăciei;

Pactul mondiale privind refugiații

16.  salută proiectul de pact privind refugiații și abordarea sa centrată pe drepturile omului și pe oameni; felicită UNHCR pentru activitatea sa și pentru angajamentul față de punerea în aplicare a mandatului său în cel mai cuprinzător mod cu putință; invită toate țările să se angajeze la o partajare mai echitabilă a responsabilității în ceea ce privește găzduirea și acordarea de ajutor refugiaților la nivel mondial și îndeamnă UE și statele sale membre să recunoască și să își îndeplinească partea de responsabilitate care le revine; solicită adoptarea unui mecanism de partajare a responsabilității la nivel mondial, sprijinind o abordare bazată pe drepturile omului pentru pactul propus;

17.  subliniază necesitatea de a asigura o asistență robustă și susținută pentru țările în curs de dezvoltare care găzduiesc un număr mare de refugiați și de a se asigura că refugiaților le sunt oferite soluții durabile, inclusiv prin dobândirea statutului de autonomie și integrarea acestora în comunitățile în care trăiesc; reamintește că pactul oferă o oportunitate unică de a întări legăturile dintre ajutorul umanitar și politicile de dezvoltare și de a îmbunătăți eficacitatea, eficiența și sustenabilitatea sistemelor de protecție și soluțiilor pentru refugiați, elaborând un răspuns cuprinzător și reunind toate părțile interesate;

18.  subliniază necesitatea de a include refugiații ca actori activi în modelarea pactului internațional și a altor răspunsuri la situațiile refugiaților;

19.  solicită neincriminarea asistenței umanitare; solicită creșterea capacităților de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol, ca toate statele să desfășoare capacități mai mari, precum și ca sprijinul oferit de actorii privați și ONG-uri în desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare și pe uscat să fie recunoscut;

20.  solicită dezvoltarea și consolidarea robustă a soluțiilor de relocare în cadrul pactului negociat, ca element cheie pentru o partajare echitabilă a responsabilităților, prin intermediul unor angajamente specifice și coordonate care vor stabili sau vor crește domeniul de aplicare, dimensiunea și calitatea programelor de relocare, pentru a îndeplini nevoile de relocare anuale identificate de UNHCR la nivel mondial; invită statele membre ale UE, în special, să își îndeplinească sarcinile care le revin și să își consolideze angajamentul față de această chestiune;

21.  îndeamnă la respectarea pe deplin a dreptului la reîntregirea familiei și insistă asupra instituirii unor căi sigure și legale pentru refugiați, pe lângă relocare, inclusiv coridoare umanitare, vizele umanitare internaționale, regimuri regionale de relocare și alte căi legale suplimentare (cum ar fi sponsorizările private, vizele de studiu, sistemele de burse de studiu pentru refugiați și regimuri de vize flexibile), astfel încât refugiații să poată ajunge la destinație în țările gazdă în condiții corespunzătoare și demne;

22.  solicită tuturor țărilor să semneze, să ratifice și să respecte Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva);

23.  subliniază necesitatea de a profita de această ocazie pentru a dezvolta pe deplin o nouă perspectivă de gen orizontală pentru un răspuns internațional colectiv referitor la refugiați, care să abordeze nevoile specifice de protecție ale femeilor, inclusiv combaterea violenței împotriva femeilor, și care să consolideze capacitățile și competențele femeilor în reconstrucția și reziliența tuturor societăților, depășind astfel imaginea de victimă a femeilor; solicită, în acest context, implicarea deplină a femeilor, începând din copilărie, cu acces la educație pentru fete, inclusiv în situații de urgență și în zonele de conflict, ascultându-li-se opiniile și ținând cont de necesitățile și realitățile lor, prin participarea acestora în procesul de elaborare a politicilor și de găsire a unor soluții la criza refugiaților, pentru ca acestea să fie mai durabile, mai adaptate și mai eficiente;

Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine

24.  insistă asupra faptului că pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine ar trebui să fie axat pe oameni și pe drepturile omului și ar trebui să prevadă măsuri cuprinzătoare, durabile și pe termen lung, în beneficiul tuturor părților implicate, pe baza principiului parteneriatului și a cooperării consolidate între țările de origine, de tranzit și de destinație;

25.  consideră că pactul este o oportunitate unică de a face o legătură între dezvoltare și migrație pe agenda politicii internaționale; consideră cu tărie că obiectivele de dezvoltare durabilă oferă un cadru global și cuprinzător pentru justificarea legăturii dintre migrație și dezvoltare;

26.  reamintește că raportul Secretarului General al ONU intitulat „Punerea migrației în slujba tuturor” subliniază că există dovezi care arată în mod clar că, în pofida provocărilor reale, migrația este benefică atât pentru imigranți, cât și pentru comunitățile gazdă, din punct de vedere economic și social, și poate fi un motor pentru creștere economică și inovare; sprijină cu fermitate perpetuarea unui discurs pozitiv privind migrația și solicită campanii de informare la nivelul UE și la nivel internațional care să atragă atenția asupra elementelor de probă și care să contracareze tendințele rasiste și xenofobe în societățile noastre;

27.  invită statele membre ale ONU să reducă costurile de transfer de fonduri și să abordeze acest subiect în cadrul negocierilor actuale pentru pact;

28.  subliniază că migrația a fost recunoscută ca fiind o strategie de adaptare proactivă, un sistem de asigurare a existenței și de combatere a sărăciei, un factor care contribuie la creșterea favorabilă incluziunii și la dezvoltarea durabilă;

29.  este ferm convins că acum este momentul pentru a reuni toate elementele arhitecturii ONU, inclusiv Organizația Internațională pentru Migrație (IOM), pentru a sprijini eforturile internaționale de gestionare a migrației și de consolidare a cooperării; prin urmare, regretă profund decizia administrației SUA de a pune capăt participării sale la negocierile pentru un pact mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine; solicită UE să dea dovadă de spirit de lider în acest proces și să condamne alte țări care au renunțat la negocieri sau au reușit să dilueze conținutul final al pactului; invită UE să se ridice la înălțimea responsabilității sale ca actor global și să colaboreze pentru a garanta încheierea cu succes a negocierilor; insistă asupra necesității ca statele membre ale UE să dea dovadă de unitate și să vorbească cu o singură voce în sprijinul unui sistem internațional bazat pe drepturile omului pentru gestionarea migrației;

30.  consideră că deschiderea mai multor căi legale pentru migrație, inclusiv pe baza analizelor realiste ale necesităților pieței forței de muncă, ar descuraja migrația neregulamentară și ar conduce la mai puține victime, ar scădea utilizarea abuzivă a migranților în situație neregulamentară de către persoanele care introduc ilegal migranți și exploatarea migranților în situație neregulamentară de către angajatori lipsiți de scrupule;

31.  invită toate statele să adopte măsuri adecvate pentru a preveni utilizarea abuzivă a drepturilor omului și exploatarea migranților pe propriul lor teritoriu, inclusiv de către angajatori; solicită statelor membre ale ONU, în acest sens, să semneze, să ratifice și să respecte Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 45/158 din 18 decembrie 1990; subliniază faptul că pactul ar trebui să respecte și să fie în conformitate cu standardele internaționale în domeniul muncii, în special cu principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și cu convențiile pertinente ale OIM și ale ONU privind protecția lucrătorilor migranți și a familiilor acestora;

32.  subliniază că este important să se asigure un sprijin adecvat pentru returnarea voluntară și reintegrarea persoanelor care se întorc în țara lor natală; subliniază faptul că copiii ar trebui să fie returnați doar atunci când acest lucru este în interesul lor superior, în condiții de siguranță, asistați și în mod voluntar, utilizând rapoarte de informare specifice privind copii referitoare la țara de origine și oferind sprijin pe termen lung pentru reintegrare;

33.  invită statele membre ale ONU să ia în calcul adoptarea unor planuri de acțiune detaliate la nivel național sau subnațional, promovând o abordare la nivelul întregii administrații pentru punerea în aplicare a recomandărilor pactului pentru a aborda dimensiunile diferite ale migrației, inclusiv dezvoltarea, drepturile omului, securitatea, aspectele sociale, de vârstă și de gen, și luând în considerare implicațiile asupra politicii în domeniul sănătății, educației, protecției copilului, locuințelor, incluziunii sociale, justiției, ocupării forței de muncă și protecției sociale;

34.  sprijină apelul Declarației de la New York pentru acțiuni ulterioare sistematice și revizuirile angajamentele statelor membre privind migrația; își declară disponibilitatea de a fi asociat la acest proces la nivelul UE și sprijină integrarea migranților și a altor părți interesate;

35.  invită Consiliul, Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să informeze pe deplin Parlamentul European în toate etapele procesului care conduce la adoptarea pactelor mondiale;

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, Organizației Internaționale pentru Migrație și Organizației Națiunilor Unite.

(1) UN Resolution 71/1 http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/generalassembly/docs/A_RES_71_1_E.pdf
(2) https://www.un.org/en/development/desa/population/migration/generalassembly/docs/A_RES_71_280.pdf
(3) A/HRC/35/25 https://daccess-ods.un.org/TMP/8451200.72364807.html
(4) http://www.unhcr.org/58e625aa7.pdf
(5) https://refugeesmigrants.un.org/SGReport
(6) http://www.unhcr.org/Zero-Draft.pdf
(7) https://refugeesmigrants.un.org/sites/default/files/180205_gcm_zero_draft_final.pdf
(8) https://refugeesmigrants.un.org/sites/default/files/2018mar05_zerodraft.pdf
(9) Rezoluția ONU 70/1. http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
(10) http://www.un.org/documents/ga/res/45/a45r158.htm
(11) JO C 58, 15.2.2018, p. 109.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0404.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0242.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0124.
(15) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.
(16) ONU, Departamentul pentru afaceri economice și sociale, Secția Populație (2017). Trends in International Migrant Stock: The 2017 revision (Tendințe ale migrației internaționale: actualizarea din 2017) (baza de date a Organizației Națiunilor Unite, POP/DB/MIG/Stock/Rev.2017).
(17) https://missingmigrants.iom.int/latest-global-figures
(18) Raport al UNICEF, Uprooted: the growing crisis for refugee and migrant children, septembrie 2016, p. 39, https://www.unicef.org/videoaudio/PDFs/Uprooted.pdf


Punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020
PDF 513kWORD 77k
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020 (2017/2280(INI))
P8_TA(2018)0119A8-0112/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2306 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020(7) (Regulamentul ICD),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe(8),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2010/427/UE din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(11) („Regulamentul financiar”),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe din 18 aprilie 2017 destinat Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 și a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, (UE) nr. 652/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2016)0605 – C8-0372/2016 – 2016/0282(COD))(12),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(13) („Regulamentul privind procedura comitetelor”),

–  având în vedere Decizia C(2014)9615 a Comisiei din 10 decembrie 2014 privind constituirea unui Fond fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană, „Fondul Madad”, și Decizia C(2015)9691 a Comisiei din 21 decembrie 2015 de modificare a Deciziei C(2014)9615,

–  având în vedere Decizia C(2015)7293 a Comisiei din 20 octombrie 2015 privind constituirea unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa și Decizia C(2017)0772 a Comisiei din 8 februarie 2017 de modificare a Deciziei C(2015)7293 a Comisiei,

–  având în vedere Decizia C(2015)9500 a Comisiei din 24 noiembrie 2015 privind coordonarea acțiunilor Uniunii și ale statelor membre prin intermediul unui mecanism de coordonare - Instrumentul pentru refugiați destinat Turciei(14), precum și deciziile Comisiei C(2016)0855 din 10 februarie 2016(15) și C(2017)2293 din 18 aprilie 2017(16) privind Instrumentul pentru refugiații din Turcia de modificare a Deciziei C(2015)9500 a Comisiei,

–  având în vedere diferitele rapoarte ale Curții de Conturi Europene, în special Raportul special nr. 18/2014 privind sistemul de evaluare și sistemul de monitorizare axată pe rezultate implementate în cadrul EuropeAid,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 15 decembrie 2017, intitulat „Evaluarea intermediară a raportului privind instrumentele de finanțare externe” (COM(2017)0720) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei privind evaluarea Regulamentului comun de punere în aplicare (SWD(2017)0606), a Instrumentului european de vecinătate (SWD(2017)0602), a Instrumentului de asistență pentru preaderare (SWD(2017)0463), a Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (SWD(2017)0607), a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (SWD(2017)0608), și a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) (SWD(2017)0604),

–  având în vedere evaluările externe ale instrumentelor de finanțare externă(17),

–  având în vedere procedurile actuale ale Parlamentului European cu privire la viitorul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020,

–  având în vedere evaluarea implementării la nivel european, intitulată „Instrumentele de finanțare externă ale UE și arhitectura post-2020”, elaborată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS),

–  având în vedere Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului din 24 noiembrie 2015, intitulat „Raportul anual pe 2015 al Uniunii Europene privind politicile de dezvoltare și asistență externă și punerea în aplicare a acestora în 2014” (COM(2015)0578),

–  având în vedere Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului din 19 decembrie 2016, intitulat „Raportul anual din 2016 cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene pentru finanțarea acțiunii externe în 2015” (COM(2016)0810),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017 adresată Parlamentului European și Consiliului, intitulată „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 aprilie 2016 intitulată „UE într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă”(20),

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 3 aprilie 2014 referitoare la Abordarea globală a UE și consecințele acesteia asupra coerenței acțiunii sale externe(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(22),

–  având în vedere recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul Comisiei privind Albania pe 2016(25) și rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Bosnia și Herțegovina(26),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Muntenegru(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Kosovo(28), rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei privind fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pe 2016(29), precum și rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Serbia(30),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(31),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018(32),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată în iunie 2016(33),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind angajamentul UE față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere Strategia UE „Comerț pentru toți”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 9 noiembrie 2017 privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb (SWD(2017)0364),

–  având în vedere competențele Comisiei sale pentru afaceri externe în calitate de comisie responsabilă pentru întreaga legislație, programare și supraveghere a acțiunilor realizate în cadrul IEV, IPA II, IEDDO, IP și IcSP, precum și politicile pe care se întemeiază acestea (anexa V punctul I din Regulamentul său de procedură),

–  având în vedere declarația Comisiei Europene anexată la regulamentele de instituire a instrumentelor de finanțare externă, în care acesta se angajează să ia parte la dialoguri strategice cu Parlamentul cu privire la programarea Comisiei,

–  având în vedere Regulamentele de procedură al comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele și poziția sub formă de amendamente ale Comisiei pentru dezvoltare, ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru bugete (A8-0112/2018),

A.  întrucât Uniunea Europeană rămâne cel mai mare furnizor de asistență externă din lume;

B.  întrucât instrumentele de finanțare externă reprezintă mecanismul principal de sprijinire a acțiunii UE pe plan mondial și întrucât acțiunea externă a UE are o importanță din ce în ce mai mare pentru cetățenii europeni;

C.  întrucât, ca urmare a unor resurse limitate, instrumentele de finanțare externă au ajuns adesea la limita maximă;

D.  întrucât Comisia consideră, în raportul său de evaluare intermediară, că actuala arhitectură a instrumentelor externe este, în general, adecvată scopului,

E.  întrucât o fuziune a instrumentelor nu poate fi un scop în sine;

F.  întrucât UE s-a confruntat cu numeroase provocări în vecinătatea sa apropiată, dar și pe plan mondial;

G.  întrucât acțiunea externă a UE trebuie să acorde prioritate provocărilor majore la nivel mondial, cum ar fi pacea și dezvoltarea durabilă, și să recunoască faptul că promovarea drepturilor omului pentru toți, statul de drept și democrația, acordând o atenție deosebită egalității de gen și justiției sociale, precum și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului, sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective;

H.  întrucât asistența financiară externă a UE este un instrument esențial pentru sprijinirea reformelor economice, precum și pentru sprijinirea consolidării democratice, politice și instituționale în țările partenere;

I.  întrucât nu există un control parlamentar egal și strict al tuturor instrumentelor;

J.  întrucât există o nevoie urgentă de a spori vizibilitatea asistenței UE, vizând atât cetățenii țărilor partenere, cât și cetățenii Uniunii Europene, pentru a comunica mai bine beneficiile sprijinului acordat de UE; întrucât investițiile în proiecte concrete și reale, a căror vizibilitate este mai ușor accesibilă publicului larg, elaborând totodată o strategie de comunicare cuprinzătoare, eficace și sistematică în cadrul fiecărui instrument, pot avea o valoare semnificativă în acest sens;

K.  întrucât comunicarea strategică se confruntă adesea cu provocări externe, inclusiv cu campanii de dezinformare îndreptate împotriva UE și a statelor sale membre, ceea ce necesită depunerea unor eforturi suplimentare; întrucât promovarea unor informații obiective, independente și imparțiale, abordând totodată aspectele juridice ale mediului mass-media unde operează instrumentele și acțiunile UE, are, prin urmare, o importanță fundamentală;

L.  întrucât comerțul internațional este un instrument central al UE pentru sprijinirea dezvoltării economice și sociale a țărilor, precum și pentru apărarea și promovarea drepturilor omului, a valorilor fundamentale și a statului de drept;

M.  întrucât, în conformitate cu tratatele, politica comercială ar trebui să contribuie la obiectivele externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea durabilă;

N.  întrucât asistența însumată planificată în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV) (15,4 miliarde EUR), în cadrul IPA II (11,7 miliarde EUR), în cadrul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP) (2,5 miliarde EUR), în cadrul IEDDO (1,3 miliarde EUR) și al IP (un miliard EUR) se ridică la 32 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020;

O.  întrucât IPA II a fost utilizat pentru gestionarea migrației;

P.  întrucât IEDDO și, în special, IcSP fac obiectul temeiului juridic de la articolele 209 și 212 din TFUE, ambele făcând referire la articolul 208 din TFUE, care precizează că „obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei”;

Q.  întrucât Comisia este responsabilă de identificarea, elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea asistenței acordate de UE în temeiul acestor instrumente; întrucât SEAE are responsabilitatea de a asigura continuitatea și coerența politicilor externe ale UE, printre altele prin intermediul instrumentelor; întrucât Parlamentul este responsabil de supravegherea și controlul democratic și în calitatea sa de colegiuitor în cadrul procedurilor de codecizie;

R.  întrucât dubla natură a funcției de vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate înseamnă că titularul trebuie să joace un rol cheie în coordonarea politică a asistenței acordate de Uniune în temeiul instrumentelor;

S.  întrucât o serie de proiecte și subvenții în temeiul instrumentelor actuale nu pot fi evaluate pe deplin deoarece rămân în primele etape ale procesului de punere în aplicare; întrucât unele obiective sunt de natură calitativă și privesc legislație, practici și atitudini care nu pot fi ușor comensurate;

T.  întrucât Comisia a precizat, în raportul său de evaluare intermediară, că este dificil să se măsoare eficacitatea globală cu care instrumentele își ating obiectivele, în parte pentru că este dificil să se definească sisteme adecvate de monitorizare și evaluare la nivelul instrumentului (p. 10); întrucât, în Raportul său special nr. 18/2014, Curtea de Conturi a atras atenția asupra unor deficiențe majore ale sistemului de evaluare din cadrul EuropeAid;

U.  întrucât Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR) conține dispoziții esențiale privind principiile eficacității dezvoltării și a asistenței, cum ar fi deblocarea ajutoarelor și folosirea instituțiilor, sistemelor și procedurilor din statele partenere;

V.  întrucât procedurile administrative actuale implică adesea o sarcină birocratică excesivă pentru potențialii beneficiari, ceea ce face dificilă implicarea organizațiilor societății civile și a organizațiilor partenerilor sociali de dimensiuni mai mici în elaborarea și implementarea de proiecte, întrucât acestea nu dispun adesea de know-how și de capacitatea administrativă de a prezenta propuneri eligibile și de succes;

W.  întrucât regulamentele de înființare a instrumentelor de finanțare externă prevăd că se acordă competențe de executare Comisiei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, și întrucât aceste regulamente prevăd, de asemenea, că Comisia va fi asistată în acest sens de comitetele IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD;

X.  întrucât proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise Consiliului și Parlamentului concomitent cu transmiterea acestora membrilor comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD, și întrucât articolul 3 din Regulamentul de procedură al respectivelor comitete prevede că proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise membrilor acestor comitete cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunea comisiei relevante; întrucât proiectele de acte de punere în aplicare ar trebui, prin urmare, să fie transmise Parlamentului cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunile comitetelor și întrucât procedurile scrise pentru adoptarea de proiecte de acte de punere în aplicare constituie o excepție de la această regulă, în cazuri justificate corespunzător;

Y.  întrucât elaborarea actelor de punere în aplicare presupune o fază pregătitoare internă a Comisiei – inclusiv o consultare interservicii – cu o durată semnificativă, care, de obicei, se întinde pe mai multe luni,

Evaluare intermediară

1.  observă că evaluarea intermediară (EI) a Comisiei a constatat că instrumentele actuale sunt în general adecvate scopului;

2.  regretă volumul finanțării UE de la rubrica 4 a cadrului financiar multianual (CFM) actual și lipsa flexibilității și coerenței acesteia, aspecte care denotă ambiția limitată a UE de a acționa ca un actor mondial veritabil; observă, cu toate acestea, că multe dintre țările partenere și temele abordate de instrumentele de finanțare externă ale UE au înregistrat progrese, ceea ce demonstrează relevanța și importanța acestora;

3.  este îngrijorat, cu toate acestea, de alte constatări, inclusiv lipsa orientării politice și a viziunii globale, punerea în aplicare inconsecventă a valorilor UE și a principiilor de parteneriat, progresul lent sau inexistent al obiectivelor legate de reforma socială și juridică din vecinătatea extinsă, absența unor mecanisme solide de control și de evaluare și lipsa flexibilității;

4.  regretă lipsa unui document unic și clar de viziune care să clarifice sinergiile dintre instrumente și modul în care acestea se integrează într-o strategie globală și atotcuprinzătoare a politicii externe a UE;

5.  este preocupat de faptul că UE și instrumentele sale se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv compromisuri politice între promovarea valorilor și a drepturilor și interesele de securitate pe termen scurt, apariția unor actori noi în domeniul guvernanței globale și al instituțiilor financiare internaționale, numeroase conflicte violente la nivel mondial, o volatilitate ridicată în vecinătatea apropiată a UE, la est și la sud și o politică rusă din ce în ce mai agresivă și mai dominantă;

6.  ia act de faptul că fondurile fiduciare ale UE au fost create pentru a aborda cauzele profunde ale migrației; regretă că contribuțiile din bugetul UE la fondurile fiduciare ale UE și la Instrumentul pentru refugiații din Turcia au afectat negativ coerența globală, viziunea pe termen lung și impactul acțiunilor Uniunii; subliniază încă o dată că prioritățile noi trebuie să fie finanțate cu credite noi; regretă profund faptul că Parlamentul nu a fost consultat oficial sau invitat să își dea aprobarea în niciuna dintre etapele procesului decizional ale „declarației privind Turcia”;

7.  reiterează necesitatea ca instrumentele să fie complementare și adaptabile contextului local, precum și să poată răspunde la provocările noi și neprevăzute în mod rapid și eficient, fără a pierde din vedere obiectivele lor inițiale;

8.  regretă faptul că instrumentele nu conțin nicio trimitere explicită la posibilitatea de a suspenda asistența în cazurile în care o țară beneficiară (în special în cazul în care s-a utilizat gestiunea indirectă cu țara beneficiară) nu respectă principii de bază precum democrația, statul de drept și drepturile omului;

9.  ia act de faptul că ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE (asistență oficială pentru dezvoltare, AOD), nu a atins obiectivul ONU de 0,7 %; solicită, prin urmare, o suplimentare a resurselor disponibile pentru ajutorul pentru dezvoltare pentru a respecta angajamentele Agendei 2030;

IPA II

10.  încurajează eforturile de a face IPA II să devină mai relevant din punct de vedere strategic pe termen lung și să producă rezultate concrete prin intermediul planificării orientate pe beneficiar și o abordare sectorială; consideră că o astfel de abordare ar putea contribui la reducerea volumului uriaș al restanțelor de fonduri necheltuite din IPA I și II în Turcia care rezultă din lipsa de eficiență a gestiunii indirecte de către țările beneficiare, precum și din capacitățile de absorbție reduse;

11.  își manifestă profunda îngrijorare față de regresul Turciei în ceea ce privește statul de drept și democrația, în pofida celor 4,5 miliarde de euro programate în cadrul IPA II pentru perioada actuală a CFM; recunoaște că perspectiva actuală de aderare pentru Turcia contribuie la o incertitudine semnificativă legată de valoarea IPA II în țară; constată că fondurile IPA II au fost utilizate pentru finanțarea unor angajamente în cadrul „declarației privind Turcia”;

12.  remarcă diferitele etape ale progresului înregistrat de mai multe țări din Balcanii de Vest în cadrul asistenței pe termen lung acordate prin IPA II; observă că, în anumite cazuri, asistența IPA II a condus la rezultate limitate în direcția reformelor, în special în domenii precum statul de drept, administrația publică, combaterea corupției;

13.  constată deficiențele rămase în ceea ce privește calitatea indicatorilor din programele naționale și documentele de acțiune;

14.  subliniază necesitatea de a putea suspenda sau redirecționa fondurile IPA II în acele cazuri în care o analiză amănunțită din partea Comisiei arată că țările partenere nu și-au îndeplinit în mod sistemic angajamentele sau prezintă un regres politic sever; regretă faptul că, în trecut, astfel de măsuri au fost îngreunate de incapacitatea de ordin sistemic și politic de a acționa;

15.  ia act de existența cadrului de performanță; regretă, totuși, faptul că recompensele pentru performanță nu au fost încă decise și acordate; solicită, în acest context, intensificarea activității pentru îmbunătățirea în continuare a cadrului, luând, de asemenea, în considerare cazurile de performanță negativă și o scădere ulterioară a finanțării;

16.  reiterează importanța IPA II, ca principal instrument de finanțare al UE pentru finanțarea de preaderare a unor reforme esențiale pe plan social, economic, politic și instituțional în domenii prioritare, în vederea alinierii țărilor beneficiare la acquis-ul UE; ia act de faptul că astfel de reforme pot, de asemenea, contribui la securitatea regională pe termen lung; salută noul accent strategic al IPA II, dar subliniază că finanțarea oferită de acest instrument trebuie să fie ambițioasă și orientată spre viitor și trebuie să corespundă nevoilor, obligațiilor și aspirațiilor reale legate de procesul de aderare și de aderarea la UE; reamintește, în acest sens, că ar trebui alocate fonduri în conformitate cu obiectivele specifice ale instrumentului;

17.  admite că Facilitatea pentru societatea civilă a IPA II oferă un sprijin esențial pentru organizațiile locale ale societății civile; subliniază că angajamentele nu corespund nevoilor reale de pe teren; solicită totodată o mai accentuată complementaritate a IPA II cu acțiunile altor instrumente, în special IEDDO și IcSP; ia act de faptul că acest lucru necesită o mai bună coordonare, atât în cursul etapei de planificare, cât și în fazele de programare;

18.  consideră că abordarea sectorială este valabilă, dar regretă lipsa unei asumări clare a proiectelor din cauza responsabilităților fragmentate; constată că gestiunea indirectă a îmbunătățit asumarea generală a programelor, dar a condus, de asemenea, la scăderea eficienței prin importantele întârzieri în implementare;

19.  salută inițiativele de creare a unor sisteme pentru o mai bună monitorizare și măsurare a performanței, inclusiv prin intermediul comitetelor de monitorizare sectoriale, a orientărilor interne și prin dezvoltarea unui nou sistem de gestionare a informațiilor (OPSYS);

IEV

20.  salută sprijinul pentru reformele structurale, furnizat sub forma asistenței programate, și subliniază caracterul special al IEV, care permite UE să elaboreze politici adaptate la nevoile specifice ale țărilor partenere;

21.  împărtășește opinia Comisiei Europene potrivit căreia existența unui instrument de finanțare specific pentru țările din vecinătate a constituit o dovadă concretă a importanței politice pe care UE o acordă relațiilor cu vecinii și consolidării cooperării politice cu regiunea și a integrării economice în cadrul acesteia;

22.  recunoaște că provocările actuale și nevoile din vecinătate, precum și discrepanțele dintre obiective, interese și resursele financiare au impus presiuni serioase pe bugetul IEV și pe resursele sale umane și subliniază nevoia de mai multă flexibilitate;

23.  este preocupat de faptul că finanțarea acordată prin intermediul IEV a fost mai puțin eficace în cazul partenerilor mai puțin implicați în reforme și rămâne o provocare în situații delicate din punct de vedere politic și în situații de conflict, în special în ceea ce privește promovarea valorilor comune ale democrației și drepturilor omului; regretă faptul că abordarea de tipul „mai mult pentru mai mult” și cea bazată pe stimulente nu au dat rezultate eficiente și că țări care se îndepărtează în mod evident de angajamentele lor asumate față de drepturile omului și de reforma democratică s-au bucurat de o asistență financiară crescută în ultima perioadă de programare;

24.  reiterează faptul că politica de vecinătate s-a confruntat cu provocări fără precedent, începând din 2014, din cauza numărului tot mai mare al provocărilor de lungă durată și al celor noi, cum ar fi anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia și conflictul din estul Ucrainei, criza din Siria, situația din Libia, radicalizare și terorism, șomajul în rândul tinerilor, precum și provocarea reprezentată de migrație;

25.  este preocupat de faptul că aceste evoluții, precum și discrepanțele între obiectivele, interesele atât ale UE, cât și ale țărilor partenere și resursele financiare disponibile au extins capacitatea financiară a acestui instrument la limită, subliniind în același timp necesitatea unei flexibilități sporite;

26.  subliniază că valorile și principiile UE, inclusiv democrația, statul de drept, drepturile omului și instituțiile publice eficiente, responsabile și transparente sunt în interesul societăților vecine la fel de mult ca în al nostru în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și prosperitatea; salută sprijinul pentru reformele structurale, furnizat în cadrul asistenței programate; consideră că punerea în aplicare a principiului diferențierii a permis UE să își adapteze sprijinul la nevoile și ambițiile țărilor partenere;

27.  ia act de contribuțiile IEV la Fondul Madad și la Fondul fiduciar de urgență pentru Africa;

28.  subliniază necesitatea unei coordonări mai strânse între programele regionale și bilaterale și facilitățile de investiții pentru a sprijini și a promova mai bine dezvoltarea sectorului privat; constată că deficiențele legate de lipsa programării comune cu statele membre s-au îmbunătățit ușor;

29.  salută monitorizarea asistenței acordate de IEV printr-o monitorizare axată pe rezultate; regretă faptul că nu există sisteme consecvente de monitorizare și de evaluare la nivelul instrumentelor;

30.  subliniază că sprijinul tehnic și asistența economică în materie de comerț oferite de politica europeană de vecinătate (PEV) partenerilor apropiați ai Uniunii de la frontierele sale de sud și de est constituie o contribuție importantă la evoluția democratică în aceste regiuni; constată că fondurile din cadrul IEV pot fi utilizate pentru facilitarea comerțului și, ca atare, pot fi complementare finanțării existente oferite de UE pentru Acordul privind facilitarea comerțului, care ar trebui să asigure o mai bună garanție a stabilității politice pe termen mediu și lung;

Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)

31.  recunoaște că principala valoare adăugată a IcSP este viteza și flexibilitatea acesteia în ceea ce privește soluționarea conflictului și gama sa largă de actori civili cu care UE poate să colaboreze; reamintește că IcSP este singurul instrument al UE pentru prevenirea conflictelor civile, inclusiv pentru mediere, dialog și reconciliere;

32.  ia act de complicațiile intervenite în colectarea datelor și măsurarea rezultatelor acțiunilor IcSP, ceea ce este posibil să se fi dovedit a fi o provocare din cauza dificultăților în evaluarea rezultatelor politice și a atribuirii de rezultate acțiunilor IcSP atunci când au fost urmate de acțiuni concertate în cadrul altor instrumente, precum și a accesului în zonele afectate de conflicte;

33.  observă că necesitatea prevenirii conflictelor și a abordării provocărilor în materie de securitate a crescut considerabil în ultima perioadă; consideră că sunt necesare inițiative de reconciliere, de mediere și dialog în multe țări aflate în criză post-conflict; subliniază nevoia de a acționa prompt în cadrul crizelor și al conflictelor; subliniază necesitatea de a spori în mod semnificativ fondurile disponibile pentru astfel de inițiative; ia act de faptul că modificarea adusă IcSP în noiembrie 2017 are ca scop consolidarea capacităților de securitate ale țărilor terțe, în vederea promovării stabilității, a securității și a dezvoltării durabile; observă că IcSP funcționează ca o măsură la care se recurge în ultimă instanță sau un precursor al acțiunilor pe termen lung finanțate prin alte instrumente;

34.  observă că IcSP se află în primele etape ale combaterii amenințărilor cibernetice la nivel mondial; solicită să se pună un accent mai mare pe securitatea cibernetică, inclusiv printr-o strategie coerentă aplicabilă în cadrul tuturor acțiunilor externe ale UE; solicită o creștere simultană a fondurilor alocate pentru securitatea cibernetică în cadrul IcSP, care constituie instrumentul adecvat pentru a face față acestor amenințări;

35.  ia act de faptul că s-a îmbunătățit cooperarea cu operațiunile și misiunile de politică externă și de securitate comună (PESC) și de politică de securitate și apărare comună (PSAC), precum și furnizarea de ajutor umanitar de către UE;

IEDDO

36.  subliniază valoarea adăugată a abordării holistice la nivel mondial a IEDDO, în pofida bugetului său relativ redus, și importanța organizațiilor societății civile în atingerea acestui obiectiv, precum și caracteristica sa singulară de a fi singurul instrument prin care UE poate sprijini acțiunile societății civile, indiferent de interferențele autorităților statului vizat de astfel de acțiuni;

37.  constată că, în actuala perioadă, IEDDO a fost utilizat într-un mod mai flexibil și cu o mai mare complementaritate decât în perioada precedentă, reacționând mai rapid la crizele noi din domeniul drepturilor omului și al democrației; salută complementaritatea sa cu finanțarea din alte surse, cum ar fi Fondul European pentru Democrație, care sporește eficacitatea finanțării IEDDO în situații de urgență; salută concentrarea mai mare asupra apărătorilor drepturilor omului, inclusiv prin intermediul fondului de urgență disponibil la nivelul delegațiilor UE, precum și înființarea și funcționarea cu succes a mecanismului UE de protecție a apărătorilor (ProtectDefenders.eu); subliniază că procesul cererii de propuneri este unul lung, incomod și extrem de competitiv;

38.  remarcă totodată avantajele mecanismului ProtectDefenders.eu, care a fost implementat de societatea civilă și care a oferit un sprijin important unui număr mare de apărători ai drepturilor omului; solicită să se acorde un sprijin continuu din partea unor astfel de mecanisme;

39.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile întâmpinate în ceea ce privește integrarea drepturilor omului și a valorilor democratice prin programe geografice și la sprijinul redus acordat de statele membre organizațiilor societății civile, fapt care a dus la creșterea presiunii asupra IEDDO într-o perioadă în care spațiul societății civile este din ce în ce mai restrâns în întreaga lume;

40.  consideră că UE trebuie să își demonstreze capacitatea de conducere și ambiția prin implementarea unei politici globale pentru integrarea sprijinului său pentru democrație în toate relațiile sale externe; consideră, prin urmare, că finanțarea alocată sprijinului pentru democrație trebuie sporită în mod corespunzător, în special în lumina atacurilor actuale la adresa democrației la nivel mondial; insistă asupra necesității de a se asigura că fondurile privind obiectivul 1 pentru sistemul de ajutor pentru fiecare țară (CBSS) ajung în mod efectiv și eficient la acei apărători ai drepturilor omului care sunt expuși în cea mai mare măsură riscului; îndeamnă delegațiile UE să mobilizeze întregul sprijin necesar în acest sens;

41.  recunoaște că evaluarea acțiunilor IEDDO este o provocare din cauza absenței unor indicatori strategici și operaționali; observă că provocările în materie de evaluare apar, de asemenea, din cauza nivelurilor semnificative de sprijin acordat, din motive ușor de înțeles, în mod confidențial, organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, pentru a proteja identitatea și siguranța beneficiarilor;

42.  reiterează valoarea adăugată a misiunilor UE de observare a alegerilor, domeniu în care UE este lider la nivel mondial; salută faptul că misiunile de observare și monitorizare s-au înmulțit la recomandările misiunilor de observare a alegerilor;

IP

43.  subliniază că IP este destinat în mod specific urmăririi de către UE, împreună cu țările terțe, a interesului său tematic și a interesului pe care îl are în comun cu acestea, pentru a construi alianțe și pentru a încuraja cooperarea cu partenerii strategici actuali și emergenți; constată că, în practică, IP este utilizat ca un instrument la care se recurge în ultimă instanță, fiind utilizat atunci când este considerat singurul instrument care facilitează urmărirea agendei politice a UE și abordarea provocărilor globale;

44.  ia act de faptul că, în comparație cu instrumentele anterioare, IP a fost în măsură să angajeze mai multe modalități de cooperare cu țările terțe, inclusiv cu parteneri strategici, țări care nu mai pot beneficia de asistență bilaterală pentru dezvoltare și diverse foruri internaționale, dar este de părere că se impune sporirea furnizării de resurse și de input de către serviciile de elaborare a politicilor pentru a se asigura că acestea sunt pe deplin implicate în elaborarea, programarea și punerea în aplicare a acțiunilor, precum și în consolidarea rolului activ jucat de delegațiile UE în formularea de acțiuni, și îmbunătățirea schimbului de informații cu statele membre;

45.  pledează pentru îmbunătățirea vizibilității obiectivelor IP și cunoașterea și înțelegerea lor, în special în cadrul instituțiilor UE;

46.  observă cu regret faptul că evaluarea a fost împiedicată de faptul că, din cauza adoptării cu întârziere a unui cadru de indicatori de rezultate și a nefinalizării majorității proiectelor, nu a fost creat un depozitar central pentru documentele de acțiune;

CIR

47.  reamintește că instrumentele de finanțare externă ale UE sunt un set complex de instrumente care permit UE să sprijine și să consolideze acțiunea sa pe scena internațională, și că natura lor complexă este coordonată de CIR; reiterează faptul că CIR trebuie să îndeplinească criteriile de control bugetar și de control democratic; regretă faptul că complexitatea și caracterul restrictiv al CIR au împiedicat utilizarea eficientă a resurselor Uniunii și împiedică o reacție promptă la noile provocări și necesități ale partenerilor; regretă faptul că caracterul comun al normelor nu a condus la o programare comună a asistenței în cadrul instrumentelor;

48.  constată că CIR a fost înființat în scopul armonizării, simplificării și unei mai mari flexibilității în punerea în aplicare, coerenței, consistenței și eficienței utilizării resurselor Uniunii, precum și a unei funcționări armonioase și abordări complementare în punerea în aplicare a tuturor instrumentelor;

49.  consideră că este esențial ca Parlamentul să dispună de suficient timp pentru a fi în măsură să își exercite funcția de control în mod adecvat și corespunzător cu privire la proiectele de acte de punere în aplicare; consideră că, având în vedere intervalul de timp în care proiectele de acte de punere în aplicare se află în pregătire înainte de a ajunge la comitetele IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD nerespectarea termenului de 20 de zile pentru transmiterea documentelor către Parlament și Consiliu în faza finală de adoptare a actului de punere în aplicare nu poate fi justificată; regretă, prin urmare, că termenul de 20 de zile calendaristice nu este întotdeauna respectat, și consideră că dreptul său de control este afectat; solicită depunerea tuturor proiectelor de măsuri de punere în aplicare cu cel puțin 20 de zile în avans și solicită Comisiei să modifice Regulamentul de procedură al comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD pentru a extinde acest termen de 20 zile pentru depunere, facilitând astfel competențele de control ale Parlamentului;

50.  regretă faptul că vizibilitatea politicii de finanțare externă a UE rămâne limitată la un context în care actorii terți încearcă în mod activ să submineze politica externă a UE prin dezinformare;

Recomandări pentru 2017/2018-2020

51.  solicită ca valorile UE și valorile universale ale drepturilor omului să rămână în centrul tuturor acțiunilor externe ale UE;

52.  solicită o mai mare sinergie și coerență între toate instrumentele de la rubrica IV, precum și o mai bună coordonare cu programele de asistență bilaterală ale statelor membre și, atunci când este posibil, cu ale altor donatori; invită, în acest sens, Comisia și SEAE să își întărească cooperarea și coordonarea, în special cu organizațiile societății civile și cu actorii locali, și să își îndeplinească responsabilitățile în temeiul articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

53.  solicită instituirea unor mecanisme de monitorizare și de evaluare solide, coerente și transparente; reiterează faptul că astfel de mecanisme ar permite urmărirea progreselor concrete în ceea ce privește obiectivele esențiale legate de reformă în țările din vecinătate, lucru deosebit de important în cazul în care aceste reforme au fost blocate sau, în alte situații, au fost amânate;

54.  solicită instituirea unor proceduri și sisteme mai solide de monitorizare și evaluare parlamentare care să fie consecvente pentru toate instrumentele; recomandă îmbunătățirea transparenței prin crearea unei baze de date unice, publice, comune și transparente a proiectelor și acțiunilor;

55.  subliniază necesitatea de a furniza resurse financiare suplimentare și sprijin pentru formare organizațiilor societății civile; insistă asupra faptului că sunt necesare măsuri urgente pentru a reduce și mai mult sarcina birocratică și obstacolele procedurale întâmpinate de organizațiile societății civile (OSC), în special de cele locale; solicită linii bugetare specifice destinate consolidării capacității organizațiilor societății civile, în vederea îmbunătățirii capacității lor de a accesa fonduri; regretă că problema neimplicării OSC în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor externe nu a fost tratată în raportul de evaluare intermediară al Comisiei; solicită Comisiei să integreze o implicare mai strategică a OSC în toate instrumentele și programele externe, după cum au solicitat atât Consiliul, cât și Parlamentul European;

56.  susține o promovare mai directă și mai activă a politicilor UE, a asistenței sale financiare și a vizibilității acesteia;

57.  reiterează poziția sa potrivit căreia ar trebui introdusă, în limita a 10% din creditele inițiale ale fiecărui instrument, posibilitatea de a reporta fondurile rămase nealocate ale IEV și IPA II, pentru a crește capacitatea de a răspunde la evenimente neprevăzute, menținând totodată obiectivele stabilite în regulamentele pertinente privind IEV și IPA II;

IPA II

58.  sprijină principiile enumerate la articolul 21 din TUE și recomandă să se pună un accent mai puternic pe întărirea instituțiilor democratice, lupta împotriva corupției și reforma administrației publice, întărind statul de drept și buna guvernare și realizând îmbunătățiri în punerea în aplicare consecventă a drepturilor omului și ale minorităților; solicită se acorde un sprijin mai mare reformelor din sectoarele pertinente pentru procesul de aderare, precum și stimulării cooperării regionale pentru a completa politica de extindere a UE;

59.  recomandă să se permită transferul de fonduri către societatea civilă atunci când autoritățile statului nu sunt dispuse să îndeplinească obiectivele urmărite de UE sau nu doresc să coopereze în privința obiectivelor instrumentului; invită Comisia să limiteze sau să suspende finanțarea în cazul țărilor care încalcă în mod grav valorile fundamentale ale UE, inclusiv criteriile de bază de la Copenhaga; solicită reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor din rândul organizațiilor societății civile care solicită finanțare din partea UE;

60.  solicită implicarea Parlamentului în cazul în care s-ar avea în vedere o suspendare a fondurilor sau modificări semnificative în ceea ce privește alocarea orientativă maximă;

61.  insistă ca beneficiarii să dea dovadă de un grad ridicat de asumare a responsabilității de la etapa programării, până la monitorizare și audit; invită Comisia să acorde asistență specifică autorităților naționale de audit în ceea ce privește metodologia, planificarea, formarea în materie de recrutare și supravegherea;

62.  recomandă să se acorde un sprijin mai mare autorităților naționale responsabile cu coordonarea donatorilor, care dispun de o capacitate limitată, dar care dau dovadă de voință politică pentru a-și atinge obiectivele; regretă lipsa de transparență în ceea ce privește capacitatea de absorbție a acestor fonduri;

63.  solicită ca fondurile să fie canalizate către sectoare cu rezultate dovedite, evitând întârzieri cronice suplimentare ca cele care au survenit în cadrul gestiunii indirecte cu țara beneficiară (IMBC), îndeosebi în Turcia;

64.  solicită o mai mare vizibilitate a IPA II în regiune, ținând seama de importanța crucială a politicii de extindere pentru UE, de exemplu prin intermediul unor campanii de comunicare și informare adecvate specifice în mass-media națională, regională și locală, sau prin orice alte mijloace care pot fi considerate adecvate, cu cerințe minime și monitorizarea acestora definite de către Comisie, în strânsă cooperare cu beneficiarii; sprijină eforturile țintite împotriva propagandei și eforturile de comunicare strategică, în special în cazurile în care imaginea și interesele UE sunt vizate și subminate în mod activ;

65.  recomandă să se recurgă la fondurile IPA pentru a crea canale de comunicare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, atât în statele membre, cât și în țările aflate în faza de preaderare, pentru a crea legături comerciale solide între zonele respective, care ar fi deosebit de utile în vederea pregătirii țărilor beneficiare pentru aderarea la piața unică;

66.  reiterează utilitatea recompensei pentru performanța financiară acordată țărilor care înregistrează progrese, astfel cum prevede Regulamentul privind IPA II;

67.  consideră că flexibilitatea și utilizarea fondurilor pentru a aborda situații specifice de criză trebuie să fie în conformitate cu principalele priorități ale instrumentului și cu principiile fundamentale ale strategiei de extindere și ale procesului de aderare, care trebuie să rămână principalul centru de interes al IPA II;

68.  solicită ca, în cursul etapelor de planificare și programare a IPA II, să existe o mai bună coordonare și sinergii suplimentare cu acțiunile altor instrumente, și anume IEDDO și IcSP, pentru a asigura coerența și a spori complementaritatea, atât pe plan intern în cadrul propriului ansamblu de obiective și programe, cât și față de alte instrumente de finanțare externă;

IEV

69.  subliniază necesitatea unui document strategic global pentru punerea în aplicare a IEV, care să coreleze asistența cu cadrul politic mai larg, precum și pentru o mai bună coordonare cu alte instrumente; subliniază că prioritățile programării IEV ar trebui, de asemenea, să includă dezvoltarea socioeconomică, tineretul și gestionarea sustenabilă a resurselor energetice;

70.  regretă faptul că programarea multianuală a fost deja realizată pentru majoritatea beneficiarilor în cursul anului 2017, înainte de finalizarea evaluării la jumătatea perioadei a asistenței în aceste țări; reamintește faptul că Parlamentul și-a prezentat recomandările privind programarea în cursul unui dialog strategic cu Comisia în aprilie 2017;

71.  subliniază vizibilitatea politică și influența pe care IEV ca instrument de finanțare separat le conferă UE în vecinătate, atât la est, cât și la sud;

72.  solicită menținerea echilibrului financiar existent în ceea ce privește repartizarea fondurilor între vecinătatea sudică și vecinătatea estică a Uniunii;

73.  subliniază interconexiunea dintre stabilizare, sprijinirea democratizării, prevenirea și soluționarea conflictelor, respectarea drepturilor omului și statul de drept, educația și dezvoltarea socioeconomică; subliniază importanța proiectelor care sprijină tinerii în educație și în capacitatea de a-și găsi un loc de muncă;

74.  reiterează importanța capacității de a răspunde mai rapid la provocări;

75.  subliniază că investițiile în stabilizarea și dezvoltarea țărilor din vecinătate contribuie de asemenea la remedierea unor probleme cum ar fi migrația, terorismul, conflictele locale și instabilitatea economică fapt care, pe termen lung, va aduce beneficii întregii UE;

76.  subliniază faptul că specificul provocărilor din țările din vecinătate necesită o abordare integrată și cuprinzătoare, bazată pe diferitele nevoi și situații ale beneficiarilor, inclusiv prin sinergii cu alte EFI și între politicile Uniunii; subliniază că una din sarcinile fundamentale este punerea în aplicare rapidă și efectivă a acordurilor de asociere (AA) și a acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ALSAC), precum și a tuturor reformelor aferente, care trebuie sprijinite cu resurse financiare adecvate din partea UE;

77.  reiterează importanța unei programări comune mai aprofundate cu statele membre, pe lângă progresele mari înregistrate în ceea ce privește analizele comune, coordonarea și obținerea consensului privind prioritățile donatorilor; solicită îmbunătățirea coordonării donatorilor, în special în ceea ce privește cuplarea fondurilor provenite din alte instrumente ale UE, din partea altor donatori și a instituțiilor financiare internaționale, cu scopul de a sprijini tranziția economică și stabilitatea în țările partenere;

78.  este preocupat de faptul că capacitățile financiară și de reacție ale instrumentului au ajuns la limita maximă; regretă faptul că cunoștințele specializate interne sub formă de analize de risc politic și geopolitic nu au fost luate în considerare în mod suficient în etapa de planificare;

79.  concluzionează că, în contextul actualelor provocări din vecinătate, ar putea fi necesară majorarea alocațiilor financiare indicative prin modificări legislative;

80.  reiterează faptul că obiectivele fondurilor programate în cadrul IEV trebuie respectate atunci când aceste fonduri sunt transferate către alte modalități, cum ar fi fondurile fiduciare, iar controlul și supravegherea exercitate de Parlament sunt necesare și nu trebuie niciodată eludate;

81.  solicită o mai mare implicare a societății civile în identificarea nevoilor;

82.  solicită utilizarea pe deplin a condiționalității și a mecanismelor bazate pe stimulente care să susțină reformele politice și economice necesare și care sunt legate de reforme și de obiective strategice; regretă că IEV nu a fost în măsură să ofere suficiente stimulente țărilor care sunt reticente să se angajeze în reforme politice; solicită o monitorizare efectivă a IEV la nivelul instrumentelor;

83.  își exprimă îngrijorarea cu privire la distrugerea și confiscarea sistemelor de ajutoare finanțate de UE în țările terțe; solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți comunicarea strategică și vizibilitatea UE în țările vecine;

Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)

84.  solicită eforturi suplimentare de a spori influența IcSP prin intermediul dialogurilor strategice cu partenerii și organizațiile internaționale; în acest context, solicită să se asigure o cofinanțare din partea altor donatori importanți care au interes în rezultatele acțiunilor pertinente;

85.  solicită un cadru strategic îmbunătățit și crearea de sinergii între IcSP și acțiunile ulterioare întreprinse de alte instrumente și alți actori;

86.  solicită o mai mare cooperare între alte organizații internaționale, guverne și instituții ale UE în ceea ce privește combaterea noilor amenințări emergente, cum ar fi în domeniul conflictelor hibride și al securității cibernetice, unde ar putea fi utilizate cunoștințele specializate ale Agenției UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA);

87.  recomandă o utilizare mai strategică a capacității de mediere a IcSP, nu numai în ceea ce privește conflictele de impact localizat, ci și pentru a sprijini procesul de pace și dialogul în conflictele existente sau emergente de importanță mondială, și solicită îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie și a instrumentelor de analiză a conflictelor care ar permite o mai bună prevenire și consolidarea păcii;

88.  subliniază că acest instrument permite în prezent Uniunii să finanțeze acțiuni de formare și furnizarea de echipamente neletale (precum sisteme informatice, spitale etc.) forțelor armate ale țărilor terțe pentru a răspunde nevoilor urgente, pe termen scurt și mediu, ca parte a realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă;

IEDDO

89.  reiterează importanța fundamentală a sprijinirii și promovării democrației și drepturilor omului în țările terțe, inclusiv protecția apărătorilor drepturilor omului, indiferent de amestecul autorităților din țări terțe;

90.  ia act de importanța și de eficacitatea IEDDO în această privință, desfășurându-și activitatea într-un context de reducere a spațiului de acțiune pentru societatea civilă; reafirmă nevoia continuă de finanțare specifică orientată către drepturile omului și democrație, fără nicio scădere a acesteia; solicită, în plus, să se ia în considere o finanțare mai mare a asistenței de urgență acordate apărătorilor drepturilor omului (HRD), precum și promovarea efectivă a disponibilității acestor fonduri;

91.  reamintește că IEDDO nu ar trebui să aibă un domeniu de aplicare limitat sau să fie utilizat ca instrument doar pentru a acoperi lacunele lăsate de alte instrumente specifice, dar că promovarea specifică a democrației și a drepturilor omului ar trebui să fie un obiectiv clar și strategic în sine;

92.  îndeamnă Comisia să găsească soluții pentru reducerea spațiului de acțiune a societății civile, pentru încălcările și reprimările tot mai numeroase ale drepturilor omului, de exemplu prin creșterea fondurilor disponibile pentru programe globale, reactive, cum ar fi Mecanismul UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (ProtectDefenders.eu); solicită UE să continue să acorde finanțare apărătorilor drepturilor omului, în special celor expuși riscului și societății civile, precum și grupurilor marginalizate, precum femeile, popoarele indigene, romii, persoanele LGBTI, persoanele cu handicap, copiii și persoanele în vârstă;

93.  recomandă creșterea planificării strategice în colaborare cu orientări politice din partea autorităților UE și coerent cu alte instrumente, în special în țările care se confruntă cu un declin al drepturilor omului și a standardelor democratice, pentru a contracara tendința mondială către autoritarism;

94.  subliniază că este important să se pună accentul pe chestiuni tematice pertinente pe plan internațional, care pot sprijini, pe termen scurt, mediu și/sau lung, globalizarea drepturilor omului, dreptul internațional și justiția; solicită un sprijin mai mare din partea IEDDO pentru o serie de chestiuni tematice emergente, în special combaterea corupției, respectarea drepturilor omului de către întreprinderi, drepturile de mediu și drepturile migranților;

95.  salută sprijinul acordat mecanismelor internaționale și regionale în domeniul drepturile omului, precum și mecanismelor de responsabilizare, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și Curtea Penală Internațională (CPI);

96.  recomandă continuarea eforturilor vizând abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial;

97.  reiterează angajamentul Comisiei față de sprijinirea în continuare a societății civile și promovarea unui mediu mai favorabil pentru OSC în țările partenere; insistă asupra faptului că sunt necesare eforturi urgente pentru a reduce și mai mult obstacolele birocratice cu care se confruntă organizațiile locale ale societății civile (OSC); încurajează delegațiile UE să caute în mod activ apărători ai drepturilor omului și OSC care desfășoară activități legate de aspecte sensibile care necesită finanțare, să publice cereri de propuneri în limbile locale și să permită candidaților să prezinte propuneri de proiecte în acest sens, întărind prin aceasta responsabilizarea locală, precum și integrarea pe termen lung a proiectelor;

98.  solicită să se acorde o mai mare atenție sustenabilității acțiunilor finanțate prin IEDDO, în special în contextul misiunilor de observare a alegerilor (MOA), unde există o marjă semnificativă pentru a intensifica transferul de cunoștințe către actorii locali și a îmbunătăți punerea în aplicare a recomandărilor; solicită o mai bună coordonare a planificării MOA cu activitățile de observare a alegerilor ale Parlamentului;

99.  invită Comisia să acorde în mod specific finanțare proiectelor care vizează abuzurile crescânde ale tehnologiilor de supraveghere și atacurile online din ce în ce mai numeroase ale guvernelor represive și actorilor nestatali;

100.  solicită crearea unor sisteme de monitorizare și evaluare care să necesite contribuții din partea apărătorilor drepturilor omului;

101.  încurajează acțiunea coordonată cu IcSP de a urmări acțiuni care să împiedice comiterea de crime împotriva umanității, crime de război și genocid;

IP

102.  salută accentul pus pe interesele strategice ale Uniunii;

103.  recomandă o utilizare mai strategică și mai puternică a fondurilor limitate disponibile în cadrul IP, asigurând contribuții favorabile includerii și identificarea acțiunilor întreprinse de către toate departamentele Comisiei și SEAE, în strânsă cooperare cu statele membre, și subliniază importanța unui IP care dispune de resurse suficiente pentru a apăra în mod proactiv valorile și interesele UE în contextul diminuării consensului transatlantic și al creșterii numărului de țări cu venituri medii a căror importanță strategică crește rapid, inclusiv în Asia și în America Latină;

104.  recomandă o evaluare a alocărilor geografice în următorul program indicativ multianual (PIM) în vederea adaptării la provocări; propune, în acest context, să se pună un accent mai mare pe cooperarea cu țările terțe, altele decât cele strategice, cum ar fi țările cu venituri medii care, în prezent, nu sunt luate în considerare în mod suficient;

105.  recomandă o aliniere mai bună la obiectivele CIR și la tematicile transversale;

106.  recomandă finalizarea sistemului său de monitorizare și evaluare, inclusiv a indicatorilor calitativi pertinenți;

107.  consideră că Instrumentul de parteneriat (IP) ar putea fi un instrument important pentru a sprijini punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb, în special prin sprijinirea activității grupurilor consultative interne; subliniază necesitatea de a evalua utilizarea și distribuirea fondurilor, precum și eficacitatea IP și a programelor Business Avenue și EU Gateway, care ar trebui să completeze competențele statelor membre în domeniul promovării comerțului extern;

108.  ia act de faptul că unul dintre obiectivele IP este diplomația publică, pentru a consolida încrederea în politicile UE și înțelegerea acestora în țări din afara UE; subliniază că implicarea societății civile este de o importanță capitală și salută alocarea sumei de 3 milioane EUR pentru sprijinirea participării organizațiilor societății civile în grupurile consultative interne;

CIR

109.  recomandă o mai bună utilizare a normelor armonizate, eventual prin intermediul unor cereri de propuneri comune și îmbunătățirea cooperării între serviciile Comisiei și SEAE;

110.  solicită integrarea perspectivei de gen în dispozițiile CIR;

111.  solicită intensificarea în continuare a eforturilor de creștere a vizibilității finanțării politicii externe a UE printr-o strategie de comunicare cuprinzătoare și coerentă, care să includă măsuri de combatere a dezinformării; solicită introducerea unor mecanisme de condiționalitate față de partenerii de punere în aplicare în cazul în care nu se respectă măsurile de creștere a vizibilității UE;

112.  reamintește de importanța majoră a principiilor eficacității dezvoltării și a asistenței în acțiuni externe, după cum este subliniat în Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR) și invită Comisia să mențină aceste principii în toate măsurile pe care le va lua în urma raportului de evaluare intermediară;

113.  observă că ar trebui să se ia în considerare accesul IMM-urilor din UE la instrumentele de finanțare externă, prin prevederea unor norme mai puțin complexe și mai favorabile, care pot facilita utilizarea mai flexibilă a fondurilor, ajutând în același timp IMM-urile să dobândească experiență internațională; solicită Comisiei să evalueze instrumentele existente destinate promovării internaționalizării IMM-urilor, analizându-le coerența cu alte instrumente de susținere a IMM-urilor din Uniune, cum ar fi COSME, precum și subsidiaritatea, nesuprapunerea și complementaritatea în raport cu programele respective ale statelor membre; solicită Comisiei să facă, în timp util, propuneri pentru evaluarea la jumătatea perioadei a acestor programe, în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității acestora; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească informarea și sensibilizarea IMM-urilor cu privire la instrumentele existente, în special la nivel național;

Arhitectura post-2020

114.  solicită finanțarea instrumentelor pentru relațiile externe pentru a reflecta acțiunile externe ambițioase și pentru ca bugetul UE în calitate de actor global să fie majorat bazându-se, în același timp, în continuare pe valori și pe principiile și drepturile fundamentale și pe drepturile omului; reiterează faptul că acțiunile externe ale UE servesc, de asemenea, intereselor comune ale cetățenilor UE;

115.  subliniază că, în cazul în care Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană, ponderea actuală a bugetului destinat acțiunii externe ar trebui majorat sau cel puțin menținut la nivelurile actuale, aplicându-se același raționament instrumentelor, politicilor și priorităților existente;

116.  reiterează faptul că este necesară o reformă a actualei arhitecturi a instrumentelor pentru a asigura o mai mare răspundere, transparență și supraveghere publică, și pentru a spori de asemenea eficiența, coerența și capacitatea de reacție, precum și eficacitatea și flexibilitatea; consideră că reforma ar putea, de asemenea, spori eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, reduce suprapunerile și conflictele de interese dintre diferiții actori și serviciile Comisiei și contribui la găsirea de soluții la încercările actuale legate de strategie, programare și punere în aplicare;

117.  reamintește rolul esențial al Parlamentului în calitate de colegiuitor în ceea ce privește regulamentul privind următorul CFM; își reiterează dorința de a colabora cu Comisia, cu SEAE și cu Consiliul pentru a optimiza arhitectura instrumentelor de finanțare externă; subliniază, cu toate acestea, că obiectivul oricărei restructurări a instrumentelor ar trebui să fie sporirea transparenței, a responsabilității, a eficienței, a coerenței, precum și a flexibilității; subliniază că aceste obiective nu pot fi atinse fără o structură de guvernare care să permită controlul politic, care să fie orientată spre strategie, favorabilă includerii și responsabilă; subliniază că Parlamentul nu va accepta nicio reformă a instrumentelor fără o structură de guvernare solidă; îndeamnă Comisia și SEAE să propună un plan de reformă a instrumentelor care să includă o astfel de structură de guvernare; subliniază discrepanțele dintre constatările evaluării la jumătatea perioadei și propunerile Comisiei de reformare a actualei structuri; subliniază, de asemenea, că parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să asigure un control democratic, transparent și riguros;

118.  solicită o mai bună integrare a fondurilor fiduciare și a instrumentelor UE în buget, pentru a crește transparența și a îmbunătăți controlul democratic al IFE; reamintește acordul la care s-a ajuns în cadrul ultimei revizuiri a Regulamentului financiar, vizând consultarea prealabilă a Parlamentului și a Consiliului înainte de crearea unui nou fond fiduciar pentru sprijinirea unor acțiuni tematice; în plus, invită Comisia să ofere Parlamentului informații detaliate cu privire la orice dezangajări sau transferuri automate semnificative în cadrul rubricii 4;

119.  subliniază că delegațiile UE, împreună cu statele membre, ar putea, de asemenea, să ajute IMM-urile să utilizeze aceste instrumente financiare în vederea creării unor relații pe termen mediu între întreprinderile din UE și economiile țărilor beneficiare;

120.  subliniază că niciun instrument nu poate exista fără includerea unor pachete financiare și alocări clare și specifice pentru diferitele scopuri, obiective și priorități ale acțiunii externe a UE, inclusiv democrația, drepturile omului, statul de drept, sprijinirea societății civile, soluționarea conflictelor, statele fragile, politica de dezvoltare, eradicarea sărăciei, dezvoltarea economică și socială și acordarea de sprijin țărilor aflate în diferite etape ale procesului de aderare la UE și țărilor din vecinătatea acesteia;

121.  apreciază angajamentul UE pentru aspecte precum drepturile omului, democrația, sprijinul pentru societatea civilă, precum și diversele scopuri, obiective și valoarea politică și strategică specifică a instrumentelor actuale; subliniază faptul că reforma nu ar trebui să submineze obiectivele politice ale fiecărui instrument; înțelege specificitatea privind obiectivele și punerea în aplicare în ceea ce privește IEV, IPA II și IEDDO și consideră, prin urmare, că acestea ar trebui să rămână independente având în vedere considerentele politice și strategice;

122.  reamintește că, din 2006, IEDDO a fost expresia concretă a angajamentului UE de a sprijini și a promova democrația și drepturile omului în țările terțe, permițând UE să intervină fără amestecul guvernelor, în sprijinul ONG-urilor înregistrate și neînregistrate și în zone în care statele membre ale UE nu sunt întotdeauna prezente;

123.  subliniază necesitatea stabilirii unor obiective comune, inclusiv necesitatea de a amplifica o abordare bazată pe drepturi și de a integra drepturile omului, acordând prioritate articolului 21 din TUE, care impune UE să urmărească consolidarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept ca obiectiv necesar al relațiilor externe;

124.  invită SEAE și Comisiei să asigure o comunicare clară cu țările partenere cu privire la orice tip de reformă;

125.  solicită elaborarea unor proceduri de evaluare și monitorizare solide, coerente care au capacitatea de a furniza analize privind evaluarea calitativă și cantitativă și de a urmări progresele înregistrate în atingerea obiectivelor stabilite prin intermediul finanțării din partea UE prin intermediul a diferite instrumente;

126.  subliniază necesitatea previzibilității finanțării pe termen lung, introducând totodată sume specifice ce trebuie utilizate în mod flexibil; reiterează faptul că flexibilitatea necesită posibilitatea de a transfera fonduri între pachetele de finanțare; reamintește că fondurile destinate obiectivelor acțiunii externe nu pot fi redirecționate pentru a servi altor obiective, inclusiv gestionarea migrației și securitatea internă; subliniază că ar trebui introdusă, în limita a 10% din creditele inițiale ale instrumentului rezervate acțiunilor flexibile și/sau urgente, posibilitatea de a reporta fondurile rămase nealocate din bugetul total al instrumentului de acțiune externă, menținând, totodată, obiectivele de politici ale instrumentului;

127.  subliniază că alocarea ajutorului către o țară nu ar trebui să depindă de acordurile cu UE privind migrația și că fondurile nu ar trebui să fie redirecționate de la țările și regiunile sărace către țările de origine ale migranților sau către cele de tranzit spre Europa pentru simplul fapt că acestea sunt situate pe ruta de migrație;

128.  reamintește dificultățile cu care se confruntă în prezent beneficiarii când încearcă să obțină fonduri în temeiul instrumentelor; solicită simplificarea procedurilor, diminuarea sarcinii administrative și, acolo unde este posibil, adoptarea unor proceduri uniforme pentru diferitele servicii ale Comisiei și ale SEAE implicate, instituirea unui „ghișeu unic” pentru organizațiile care solicită finanțare din partea UE și utilizarea soluțiilor digitale, acolo unde este posibil, pentru a raționaliza și a reduce povara administrativă, dar nu în detrimentul supravegherii, trasabilității și controlului bugetar;

129.  subliniază necesitatea ca toate serviciile Comisiei și ale SEAE să conlucreze pentru ca finanțarea externă a UE să se axeze mai degrabă pe politici decât pe instrumente, pentru a preveni discrepanțele, incoerența, costurile inutile, suprapunerile și pierderea know-how-ului și a atinge scopurile și obiectivele împărtășite de acțiunea externă a UE în ansamblul său;

130.  subliniază că este nevoie de o orientare politică mai strategică și de o strategie globală și de documentele însoțitoare, elaborate în comun și împărtășite de toate serviciile pertinente ale Comisiei și SEAE, gestionate și monitorizate de structura de guvernare care urmează să fie creată, care să stabilească scopurile și obiectivele acțiunilor externe ale UE pentru perioada următoare și modul în care instrumentul va fi utilizat pentru realizarea acestora; solicită utilizarea cunoștințelor specializate interne și externe deopotrivă în stabilirea unor astfel de scopuri și obiective; recomandă ca întreaga programare să includă o analiză a sensibilității la conflicte, precum și o analiză și o evaluare a riscurilor a economiei politice, precum și măsuri de atenuare, care să poată fi puse în aplicare în mod flexibil în cazurile în care apar astfel de riscuri;

131.  solicită să se analizeze modalități pentru a spori coordonarea și coerența cu politicile de finanțare externă ale statelor membre ale UE, inclusiv prin întărirea programării comune;

132.  solicită o consolidare a oportunităților de finanțare pentru ONG-uri, prin clarificarea și oferirea mai multor posibilități de cofinanțare, prin asigurarea unor parteneriate multianuale și asigurarea sustenabilității activităților;

133.  solicită îmbunătățirea cerințelor pentru un proces decizional mai rapid pentru a spori capacitatea UE de a răspunde la evoluția rapidă a evenimentelor;

134.  subliniază importanța creșterii vizibilității și a gradului de sensibilizare cu privire la acțiunea externă a UE – inclusiv prin utilizarea Grupului operativ al UE pentru comunicarea strategică – și a influenței sale la nivel mondial; solicită ca acesta să fie considerat a fi un obiectiv de politici; subliniază, prin urmare, nevoia urgentă a unei comunicări strategice specifice fiecărei țări și/sau regiuni în cadrul delegațiilor UE și sporirea semnificativă a coordonării și a schimbului de informații între delegațiile UE și statele membre;

135.  subliniază faptul că delegațiile UE joacă un rol-cheie în ce privește programarea locală, supravegherea acesteia, cheltuirea finală a fondurilor și identificarea beneficiarilor, în special în cazul apărătorilor drepturilor omului și al organizațiilor societății civile care activează în domenii sensibile; reafirmă faptul că delegațiile UE nu pot fi singurele responsabile pentru deciziile de finanțare ca urmare a activității și statutului lor în țările terțe;

136.  subliniază faptul că programarea instrumentelor trebuie să implice îndeaproape societatea civilă din țara respectivă și să se bazeze într-o mai mare măsură pe cooperarea descentralizată în elaborarea sa, precum și în punerea în aplicare și intrarea în faza operațională, cu scopul de a stabili parteneriate solide și de lungă durată, pentru a răspunde nevoilor specifice ale populației și a ține seama de realitățile sociale ale poporului în cauză;

137.  reamintește că, în anumite situații, scopurile și obiectivele politice ale UE, cum ar fi drepturile omului, statul de drept și dezvoltarea, sunt atinse într-o măsură mai mare prin acordarea, mai degrabă, a mai multor subvenții mai mici organizațiilor locale decât prin acordarea unui pachet financiar mai mare unui singur beneficiar;

138.  subliniază importanța principiului „mai mult pentru mai mult” și a principiilor condiționalității; este de părere că ar trebui create mecanisme de condiționalitate mai puternice prin care sprijinul bugetar direct acordat autorităților de stat, organismelor guvernamentale sau actorilor nestatali să poată fi suspendat sau, atunci când este posibil, reorientat către societatea civilă, în cazul în care aceste instituții nu îndeplinesc sau nu urmăresc îndeplinirea obiectivelor finanțării acordate, sau nu le respectă, ori încalcă statul de drept și drepturile omului;

139.  solicită ca, în cazul folosirii ajutorului pentru dezvoltare pentru a atrage investiții din sectorul privat, să se asigure transparența, responsabilitatea, controlul, adiționalitatea pentru dezvoltare, precum și respectarea principiilor eficacității dezvoltării și a ajutorului și a unor standarde sociale, de mediu și privind drepturile omului ambițioase;

140.  invită Comisia să aibă în vedere alocarea de fonduri prin instrumentele de finanțare externă pentru asistența tehnică și cooperarea cu țările terțe, în special țările în curs de dezvoltare, pentru a promova aderarea la Aranjamentul de la Wassenaar, Grupul Australia, Regimul de control al tehnologiei rachetelor și Grupul furnizorilor nucleari și pentru a preveni încălcările drepturilor omului în cadrul reformării în curs a Regulamentului privind produsele cu dublă utilizare;

141.  subliniază faptul că o structură viitoare necesită mecanisme adecvate de control și echilibru, transparență, dreptul de control al punerii în aplicare, inclusiv o contribuție mai importantă și un control mai ferm al punerii în aplicare din partea Parlamentului în ceea ce privește politica strategică, utilizarea actelor delegate pentru revizuirea priorităților tematice, dacă sunt cuprinse în anexele la actele legislative, precum și adoptarea unor elemente suplimentare substanțiale, cum ar fi documente strategice și documente de programare multianuală;

142.  este convins că generația de EFI de după 2020 trebuie să respecte principiile bugetare de sinceritate și unitate;

143.  consideră că revizuirea la jumătatea perioadei și procedurile de control bugetar ar trebui să fie suficient de riguroase și de transparente pentru a maximiza absorbția fondurilor și pentru a permite realizarea unor modificări corespunzătoare menite să crească, atunci când este necesar, capacitatea de absorbție.

o
o   o

144.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Consiliului.

(1) JO L 77, 15.3.2014, p. 27.
(2) JO L 77, 15.3.2014, p. 11.
(3) JO L 77, 15.3.2014, p. 1.
(4) JO L 335, 15.12.2017, p. 6.
(5) JO L 77, 15.3.2014, p. 77.
(6) JO L 77, 15.3.2014, p. 85.
(7) JO L 77, 15.3.2014, p. 44.
(8) JO L 77, 15.3.2014, p. 95.
(9) JO L 201, 3.8.2010, p. 30.
(10) JO L 249, 27.9.2017, p. 1.
(11) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(12) A se vedea raportul A8-0211/2017.
(13) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(14) JO C 407, 8.12.2015, p. 8.
(15) JO C 60, 16.2.2016, p. 3.
(16) JO C 122, 19.4.2017, p. 4.
(17) publicate pe site-ul Comisiei: https://ec.europa.eu/europeaid/public-consultation-external-financing-instruments-european-union_en
(18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.
(20) JO C 58, 15.2.2018, p. 109.
(21) JO C 408, 30.11.2017, p. 21.
(22) JO C 265, 11.8.2017, p. 110.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2017)0440.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2017)0306.
(25) Texte adoptate, P8_TA(2017)0036.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2017)0037.
(27) Texte adoptate, P8_TA(2017)0094.
(28) Texte adoptate, P8_TA(2017)0262.
(29) Texte adoptate, P8_TA(2017)0263.
(30) Texte adoptate, P8_TA(2017)0261.
(31) JO C 208, 10.6.2016, p. 25.
(32) Texte adoptate, P8_TA(2017)0408.
(33) https://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf


Rapoartele anuale pe 2015-2016 privind subsidiaritatea și proporționalitatea
PDF 340kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele anuale 2015-2016 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2017/2010(INI))
P8_TA(2018)0120A8-0141/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 16 decembrie 2003 și versiunea sa cea mai recentă, Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(1),

–  având în vedere măsurile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în cazul acordurilor în primă lectură,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 mai 2017 referitoare la Raportul anual pe 2014 privind subsidiaritatea și proporționalitatea(2), precum și rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la Rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea(3),

–  având în vedere Raportul anual pe 2015 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2016)0469) și Raportul anual pe 2016 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2017)0600),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pe 2015 privind relațiile dintre Comisia Europeană și parlamentele naționale (COM(2016)0471) și Raportul anual pe 2016 al Comisiei privind relațiile dintre Comisia Europeană și parlamentele naționale (COM(2017)0601),

–  având în vedere toate comunicările anterioare ale Comisiei privind necesitatea unei mai bune legiferări pentru a obține rezultate mai bune, în interesul cetățenilor UE,

–  având în vedere Decizia președintelui Comisiei Europene din 14 noiembrie 2017 de instituire a unui grup operativ privind subsidiaritatea, proporționalitatea și principiul „Mai puțin, dar mai eficient” (C(2017)7810),

–  având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile și practicile Uniunii Europene relevante pentru controlul parlamentar din 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014, 6 mai 2015, 4 noiembrie 2015, 18 mai 2016, 18 octombrie 2016 și 3 mai 2017,

–  având în vedere Acordul de cooperare semnat la 5 februarie 2014 între Parlamentul European și Comitetul Regiunilor,

–  având în vedere Raportul anual pe 2015 al Comitetului Regiunilor privind subsidiaritatea,

–  având în vedere articolele 52 și 132 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0141/2018),

A.  întrucât 2015 și 2016 au fost primii doi ani întregi ai Comisiei Juncker, care și-a început mandatul în noiembrie 2014; întrucât Președintele Juncker s-a angajat să plaseze principiul subsidiarității în centrul procesului democratic european și să garanteze că principiul subsidiarității și principiul proporționalității sunt respectate pe deplin pe parcursul întregului proces legislativ;

B.  întrucât noul Acord interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare include angajamentul celor trei instituții de a respecta și de a aplica principiile subsidiarității și proporționalității;

C.  întrucât în 2015 Comisia a primit opt avize motivate referitoare la trei propuneri ale Comisiei; întrucât numărul total de documente primite în acel an de Comisie a fost de 350;

D.  întrucât în 2016 Comisia a primit 65 de avize motivate referitoare la 26 dintre propunerile sale; întrucât acest număr reprezintă cu 713 % mai mult decât cele opt avize motivate primite în 2015, fiind al treilea cel mai mare număr de avize motivate primite în decursul unui an calendaristic de la introducerea mecanismului de control al subsidiarității prin Tratatul de la Lisabona în 2009 (după 84 de avize în 2012 și 70 în 2013); întrucât numărul total de documente primite în acel an de Comisie a crescut într-un mod semnificativ, ajungând la 620;

E.  întrucât, la 19 mai 2015, Comisia a adoptat un pachet de măsuri privind o mai bună legiferare, cu noi orientări integrate privind o mai bună legiferare, inclusiv orientări actualizate privind evaluarea subsidiarității și proporționalității în contextul evaluării impactului noilor inițiative;

F.  întrucât, în 2015, Comisia a lansat site-ul internet „Reducerea poverii administrative - exprimați-vă părerea”(4), precum și noua platformă REFIT (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională), care au oferit diferiților actori noi posibilități de a comunica Comisiei eventualele deficiențe ale măsurilor de reglementare existente, inclusiv aspecte privind subsidiaritatea și/sau proporționalitatea;

G.  întrucât, în 2015, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) a efectuat 13 evaluări inițiale, o evaluare a impactului unor modificări de fond propuse de Parlament, precum și șase evaluări ex post ale impactului; întrucât, în plus, acesta a elaborat patru rapoarte privind costul non-Europei și două evaluări ale valorii adăugate europene; întrucât, în 2016, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European a elaborat 36 de evaluări inițiale, o evaluare a impactului unor modificări de fond propuse de Parlament, precum și 14 evaluări ex-post ale impactului la nivel european; întrucât, în plus, acesta a elaborat șapte rapoarte privind costul non-Europei și cinci evaluări ale valorii adăugate europene;

H.  întrucât competențele delegate în actele legislative ale Uniunii sunt conferite în cazurile în care este nevoie de flexibilitate și eficiență, iar acestea nu pot fi asigurate prin procedura legislativă ordinară; întrucât adoptarea normelor esențiale pentru subiectul avut în vedere este rezervată legislatorilor;

I.  întrucât subsidiaritatea și proporționalitatea sunt considerații esențiale în contextul evaluărilor de impact și al evaluărilor retrospective, care analizează dacă acțiunile la nivelul UE sunt necesare, dacă obiectivele lor pot fi realizate într-un mod mai adecvat prin alte mijloace și dacă produc efectiv rezultatele scontate în ceea ce privește eficiența, eficacitatea, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE;

J.  întrucât în 2014 trei camere naționale (Folketing din Danemarca, Tweede Kamer din Țările de Jos și House of Lords din Regatul Unit) au prezentat rapoarte cu propuneri detaliate privind modalitățile de consolidare a rolului parlamentelor naționale în procesul de luare a deciziilor,

1.  reamintește importanța rapoartelor anuale privind subsidiaritatea și proporționalitatea elaborate de Comisie; observă că rapoartele anuale ale Comisiei din 2015 și 2016 sunt mai detaliate și exhaustive decât cele referitoare la anii precedenți;

2.  subliniază că este important ca Uniunea Europeană să acționeze doar în domeniile în care poate adăuga valoare, pentru a reduce „deficitul democratic”;

3.  subliniază că principiile subsidiarității și proporționalității reprezintă principii fundamentale de care instituțiile UE ar trebui să țină seama atunci când exercită competențele UE, pentru a se asigura că acțiunile Uniunii aduc o plus-valoare; reamintește că aceste principii au scopul de a îmbunătăți funcționarea Uniunii, verificând dacă acțiunile la nivelul Uniunii sunt necesare, dacă obiectivele lor nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, dacă natura și conținutul lor nu depășesc ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivele tratatelor și dacă acțiunile sunt luate întotdeauna la cel mai potrivit nivel de guvernare; atrage atenția asupra faptului că aceste principii pot fi utilizate greșit pentru a servi obiective anti-UE și subliniază că instituțiile UE ar trebui să fie vigilente pentru a evita și a contracara acest risc;

4.  reamintește că principiul subsidiarității constituie un principiu fundamental al federațiilor, dar este și concept juridic cu caracter general și, prin urmare, trebuie interpretat politic;

5.  înțelege că principiul subsidiarității nu poate fi utilizat pentru a interpreta în mod restrictiv competențele conferite Uniunii în temeiul tratatelor;

6.  consideră că orice proces de reflecție asupra subsidiarității și a controlului acesteia ar trebui să aibă loc în contextul unei cereri crescute din partea cetățenilor, care solicită Uniunii să facă față marilor încercări globale, precum fluxurile financiare intercontinentale, securitatea, migrația și schimbările climatice, printre altele;

7.  salută referirea la principiul subsidiarității în Declarația de la Roma din 25 martie 2017; consideră că principiul subsidiarității ar trebui să dețină un loc proeminent în procesul de reflecție privind viitorul UE;

8.  ia act de inițiativa anunțată de Președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, în discursul său din 2017 privind Starea Uniunii, de a crea un grup operativ pentru principiile subsidiarității și proporționalității și principiul „Mai puțin, dar mai eficient”, condus de vicepreședintele Comisiei, dl Frans Timmermans; reamintește că Parlamentul a considerat că participarea la grupul operativ creat de Comisie ar discredita rolul instituțional al Parlamentului și poziția acestuia ca singura instituție aleasă a Uniunii Europene, reprezentând cetățenii la nivelul Uniunii și exercitând funcții de control politic asupra Comisiei, și că, în consecință, a decis să refuze invitația de a participa la acest grup operativ;

9.  ia act de metodologia utilizată de către Comisie pentru rapoartele anuale pe 2015 și 2016, în care statisticile sunt utilizate la clasificarea avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale cu privire la un pachet de propuneri ca un aviz motivat unic, și nu ca un aviz motivat referitor la fiecare propunere în parte;

10.  apreciază faptul că numărul de avize motivate (65) transmise de parlamentele naționale în 2016 este pe locul al treilea în decursul unui an calendaristic de la introducerea mecanismului de control al subsidiarității prin Tratatul de la Lisabona; ia act de creșterea semnificativă (+713%), în ceea ce privește cele opt avize motivate primite în 2015; recunoaște, în plus, o creștere semnificativă, de la 350 la 620, a numărului de avize primite de Comisie în contextul dialogului politic; subliniază faptul că aceste evoluții au apărut pe fundalul unei scăderi a activității legislative, ceea ce demonstrează, de asemenea, că participarea parlamentelor naționale a evoluat în comparație cu anii anteriori; salută interesul considerabil în procesul decizional al UE exprimat de parlamentele naționale;

11.  salută faptul că mai multe camere naționale au emis avize motivate (26 din 41 în 2016, comparativ cu opt în 2015); constată diferența semnificativă între camerele active în cadrul dialogului politic, și cele care intervin prin avize motivate; subliniază că parlamentele naționale continuă să aibă un mai mare interes în influențarea conținutului legislației UE decât în identificarea acelor cazuri în care subsidiaritatea ar putea fi o problemă; constată că competența parlamentelor naționale de a monitoriza respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității presupune, de asemenea, dreptul de a cere legiuitorului european să acționeze la nivel european, dacă este necesar;

12.  recunoaște activitatea desfășurată de Comitetul de evaluare a impactului (IAB) și de succesorul acestuia, care din iulie 2015 este Comitetul de control normativ (RSB); ia act de faptul că, în opinia IAB și a RSB, aproximativ 23% dintre evaluările de impact (EI) examinate de acestea în 2015 aveau nevoie de îmbunătățiri în ceea ce privește principiul subsidiarității sau cel al proporționalității, sau în privința ambelor; observă că, în 2016, procentajul de EI considerate nesatisfăcătoare de către RSB a fost de 15%; salută faptul că aceste procentaje au scăzut în comparație cu anii anteriori; subliniază că Comisia a analizat toate evaluările de impact în cauză, ținând seama de analizele realizate de RSB;

13.  constată că punerea în aplicare a agendei privind o mai bună legiferare a determinat Comisia să elaboreze instrumente și proceduri interne mai puternice, care urmăresc să evite încălcarea principiului subsidiarității; subliniază că evaluările de impact sunt un instrument esențial pentru a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității și pentru a promova asumarea responsabilităților; evidențiază, în special, RSB și salută faptul că subsidiaritatea și proporționalitatea fac acum parte din controlul calității pe care îl efectuează Comitetul; subliniază, cu toate acestea, că independența RSB ar putea fi îmbunătățită în continuare;

14.  salută adoptarea de către Comisie, în mai 2015, a unui nou pachet privind o mai bună legiferare, pentru a se asigura că legislația UE servește interesul public într-un mod mai eficient și că garantează că principiile subsidiarității și proporționalității sunt aplicate într-un mod mai global, contribuind astfel la o mai mare transparență a procesului decizional al UE; consideră că noul cadru pentru o mai bună legiferare ar trebui să fie un instrument cu ajutorul căruia Uniunea Europeană să acționeze în deplină conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității; subliniază, cu toate acestea, că, deși ar trebui să prevadă criterii detaliate de conformitate cu aceste principii astfel încât Uniunea Europeană să acționeze doar în domenii în care adaugă valoare, aceasta nu ar trebui să conducă la întârzieri inutile în adoptarea legislației pertinente;

15.  salută publicarea, la 24 octombrie 2017, a comunicării Comisiei intitulate „Finalizarea Agendei pentru o mai bună legiferare: Soluții mai bune pentru rezultate mai bune”, în care Comisia detaliază eforturile sale de a crește transparența, legitimitatea și responsabilitatea activității sale pentru o mai bună legiferare, în special în ceea ce privește procesul de consultare și posibilitățile oferite actorilor implicați de a-și prezenta opiniile cu privire la propunerile sale;

16.  salută introducerea de către Comisie, în 2015, a unor noi mecanisme de consultare și de feedback pentru noile inițiative politice;

17.  subliniază că este important ca inițiativele legislative și impactul acestora asupra tuturor sectoarelor importante (economic, de mediu, social) să fie explicate adecvat, pentru a respecta principiile subsidiarității și proporționalității;

18.  sprijină angajamentul Comisiei de „a evalua mai întâi”, înainte de a lua în considerare eventuale modificări legislative; consideră, în acest sens, că Uniunea Europeană și autoritățile statelor membre ar trebui să colaboreze în mod strâns pentru a asigura o mai bună monitorizare, măsurare și evaluare a impactului efectiv al reglementărilor UE asupra cetățenilor, economiei, structurii sociale și mediului;

19.  salută semnarea, în 2016, de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie, a unui nou acord interinstituțional privind o mai bună legiferare; reamintește că Comisia s-a angajat să prezinte, în expunerile de motive, modul în care propunerile sale se justifică din perspectiva principiilor subsidiarității și proporționalității; salută faptul că, prin intermediul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia s-a angajat să pună la dispoziția parlamentelor naționale evaluările impactului propunerilor sale legislative și fără caracter legislativ; reamintește că acest acord a evidențiat, de asemenea, necesitatea unei mai mari transparențe în cadrul procedurii legislative și că informațiile furnizate parlamentelor naționale trebuie să le permită acestora să își exercite pe deplin prerogativele în temeiul tratatelor;

20.  invită parlamentele naționale să indice în mod clar de la început că opinia acestora este un aviz motivat în conformitate cu Protocolul (nr. 2) la tratate și propunerea/propunerile legislativă (e) la care se referă, să indice în mod clar motivele pentru care ele consideră că propunerea încalcă principiul subsidiarității, să includă un rezumat succint al argumentelor, și să respecte termenul de opt săptămâni de la data transmiterii proiectului de act legislativ în cauză; constată că acest lucru va facilita un tratament adecvat și în timp util a avizelor motivate de către toate instituțiile implicate;

21.  opinează că, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, implicarea parlamentelor naționale în procedurile legislative ale UE a crescut semnificativ, prin intermediul contactelor regulate pe care acestea le au cu alte parlamente naționale; încurajează parlamentele naționale să continue și să consolideze contactele interparlamentare și pe bază bilaterală, ca mijloc de întărire a cooperării dintre statele membre, și să facă acest lucru cu o viziune europeană democratică, atunci când Uniunea poate aduce o valoare, și într-un spirit de solidaritate, pe baza statului de drept și a drepturilor fundamentale; subliniază că aceste contacte pot facilita un schimb de bune practici în ceea ce privește aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

22.  salută faptul că Parlamentul joacă din ce în ce mai mult și mai regulat rolul de interlocutor cu parlamentele naționale, cât și de intermediar între acestea, în ceea ce privește mecanismele de subsidiaritate și proporționalitate; consideră că intensificarea dialogului la nivel politic cu parlamentele naționale ar putea constitui un mijloc de raționalizare a controalelor privind subsidiaritatea și proporționalitatea, printr-o mai bună abordare a fondului propunerilor legislative;

23.  atrage atenția asupra faptului că, în 2014, 14 camere din 11 parlamente naționale au prezentat avize motivate cu privire la propunerea de directivă de modificare a Directivei 96/71/CE din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2016)0128), atingând, astfel, pragul de o treime din voturi necesar conform articolului 7 alineatul (2) din Protocolul (nr. 2) la tratate pentru a declanșa așa-numita procedură a „cartonașului galben”; reamintește că argumentele prezentate de parlamentele naționale au fost dezbătute pe larg în Parlament, cu participarea Comisiei; ia act de faptul că Comisia s-a implicat, împreună cu parlamentele naționale, în cadrul COSAC; ia act de faptul că Comisia a publicat o comunicare în care a prezentat pe larg motivele pentru menținerea propunerii(5); consideră că, în pofida preocupărilor exprimate de unele parlamente naționale, Comisia, prin argumentele prezentate în comunicare, a respectat pe deplin obligația de a își motiva decizia.

24.  ia act de faptul că, în ceea ce privește propunerea susmenționată a Comisiei, șapte camere naționale au transmis avize în cadrul dialogului politic, considerând, în general, că propunerea este compatibilă cu principiul subsidiarității; observă că Grupul de experți pentru subsidiaritate al Comitetului Regiunilor a considerat că obiectivul propunerii ar putea fi mai bine realizat la nivelul UE;

25.  reamintește faptul că procedura „cartonașului galben” a fost inițiată de două ori în trecut (o dată în 2012 și o dată în 2013), ceea ce, împreună cu această nouă procedură a „cartonașului galben”, demonstrează că sistemul funcționează și că parlamentele naționale pot cu ușurință, și în timp util, participa la dezbaterea privind subsidiaritatea atunci când doresc să facă acest lucru; consideră că, în orice caz, o mai bună conștientizare a rolului parlamentelor naționale și o mai bună cooperare între acestea ar putea îmbunătăți monitorizarea subsidiarității ex ante;

26.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Protocolul (nr. 2) la tratate, instituțiile europene ar trebui să țină seama de avizele motivate emise de parlamentele naționale sau de o cameră a unui parlament național; constată că unele parlamente naționale și-au exprimat în trecut dezamăgirea față de răspunsurile date de Comisie în cazurile în care au fost emise „cartonașe galbene”; observă, cu toate acestea, că Comisia a instituit proceduri pentru a asigura că parlamentele naționale primesc răspunsuri politice de fond, în timp util, la problemele ridicate; invită Comisia să transmită sistematic Parlamentului European răspunsurile sale la avizele motivate;

27.  ia act de modificările propuse de către unele parlamente naționale în cadrul mecanismului de control al subsidiarității; salută concluzia la care a ajuns COSAC în sensul că orice îmbunătățire a mecanismului de control al subsidiarității nu ar trebui să presupună modificarea tratatului; ia act de faptul că o prelungire a termenului de opt săptămâni în care parlamentele naționale pot emite un aviz motivat ar necesita o modificare a tratatelor sau a protocoalelor la acestea; reamintește contextul scrisorii din 1 decembrie 2009 privind modalitățile practice de aplicare a mecanismului de control al subsidiarității, adresată de Președintele și Vicepreședintele Comisiei președinților parlamentelor naționale, în care Comisia a declarat că, pentru a ține seama de vacanțele de vară ale parlamentelor naționale, luna august nu va fi luată în considerare la stabilirea termenului limită menționat în Protocolul nr. 2; reamintește sugestia făcută de unele parlamente naționale, potrivit căreia Comisia ar trebui să ia în considerare și posibilitatea de a exclude vacanța din decembrie a parlamentelor naționale din calculul termenului de opt săptămâni;

28.  subliniază că adoptarea actelor legislative necesită acordul unei largi majorități în Consiliu, format din miniștrii naționali ai tuturor statelor membre, care ar trebui să fie responsabili în fața parlamentelor lor naționale;

29.  observă că există deja o serie de instrumente care permit parlamentelor naționale și cetățenilor să participe în fiecare etapă a procesului legislativ și asigură monitorizarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității; încurajează, prin urmare, utilizarea deplină a acestor instrumente existente, evitând - atunci când este posibil - crearea a și mai multor structuri administrative complexe și fără proceduri de lungă durată, într-o perioadă în care UE se străduiește să se facă înțeleasă de către cetățenii săi, întotdeauna cu scopul de a respecta și de a proteja drepturile și interesele acestora; solicită statelor membre să organizeze campanii de informare și seminarii relevante, pentru a informa cetățenii cu exactitate asupra posibilităților lor de a participa în fiecare etapă a procesului legislativ;

30.  subliniază faptul că legislația ar trebui să fie ușor de înțeles și clară, astfel încât să le permită părților interesate să își înțeleagă drepturile și obligațiile, să includă cerințe adecvate privind raportarea, monitorizarea și evaluarea, să evite costurile disproporționate și să fie ușor de aplicat în practică;

31.  subliniază importanța promovării accesului la evaluările de impact și la foile de parcurs pregătite de Comisie, de a participa la consultările cu publicul și/sau cu părțile interesate, organizate de Comisie și/sau de Parlamentul European, și de a face sugestii, prin intermediul platformei REFIT „Reducerea poverii administrative: sugestii”; constată, în acest context, funcționarea bună a site-ului Comisiei „Reducerea poverii administrative - Exprimați-vă părerea!” și a Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), eficient și eficace, care a început să funcționeze în 2016;

32.  reamintește necesitatea de a întări formele existente de cooperare și de a stabili opțiuni de îmbunătățire a platformei IPEX pentru a încuraja sensibilizarea parlamentelor naționale cu privire la rolul pe care îl au în efectuarea controalelor legate de subsidiaritate și proporționalitate, de a le ajuta să facă față în mod mai eficient informațiilor primite în cadrul sistemului de alertă timpurie și de a le îmbunătăți cooperarea și coordonarea; încurajează parlamentele naționale să emită avize privind propunerile Comisiei, care să fie permanent disponibile în integralitate pentru consultare în baza de date internă CONNECT; reamintește că toate informațiile sunt disponibile pe platforma REGPEX;

33.  încurajează parlamentele naționale și regionale să continue dezvoltarea relațiilor cu Comitetul Regiunilor, care dispune de un grup de 12 de experți care examinează propunerile legislative din perspectiva principiilor subsidiarității și proporționalității;

34.  salută interesul de a juca un rol pozitiv și proactiv în afacerile europene, prin utilizarea unei proceduri a „cartonașului verde”, manifestat de anumite parlamente naționale; observă că parlamentele naționale au puncte de vedere diferite cu privire la modalitățile de funcționare a unei astfel de proceduri; consideră că un mecanism neoficial bazat pe cooperarea interparlamentară poate contribui la intensificarea dialogului politic cu parlamentele naționale;

35.  constată, în legătură cu cele de mai sus, că, în 2015, 20 de camere parlamentare au cosemnat sau sprijinit prima inițiativă de tipul „cartonaș verde” cu privire la risipa de alimente și că, în iulie 2016, nouă camere parlamentare au cosemnat cea de a doua inițiativă „cartonaș verde”, prin care Comisia era invitată să prezinte o propunere legislativă privind aplicarea principiilor de responsabilitate socială a întreprinderilor la nivel european; constată că unele sugestii din prima inițiativă de tipul „cartonaș verde” au fost incluse ulterior în pachetul revizuit privind economia circulară adoptat de Comisia Europeană în decembrie 2015; constată, prin urmare, că parlamentele naționale joacă deja un rol constructiv în cadrul instituțional și că nu este necesar, în acest stadiu, să se creeze noi structuri instituționale și administrative, lucru care ar complica inutil întregul proces;

36.  observă că, în 2016, unele parlamente regionale au transmis direct Comisiei avizele lor cu privire la anumite propuneri ale acesteia; observă că Comisia a luat în considerare aceste avize, după caz; reamintește că, în conformitate cu articolul 6 din Protocolul (nr. 2), este la latitudinea fiecărui parlament național sau a fiecărei camere a unui parlament național de a consulta, după caz, parlamentele regionale cu competențe legislative;

37.  ia act de jurisprudența din 2015 și 2016 a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind subsidiaritatea și proporționalitatea; subliniază faptul că Curtea de Justiție a subliniat că respectarea de către legislatorul UE a obligației de motivare în ceea ce privește subsidiaritatea ar trebui să fie evaluată nu numai în raport cu textul actului contestat, ci și în raport cu contextul și cu circumstanțele fiecărui caz în parte, și că informațiile oferite trebuie să fie suficiente și ușor de înțeles de către parlamentele naționale, cetățeni și instanțe; subliniază, de asemenea, că, în ceea ce privește proporționalitatea, Curtea a confirmat că legislatorului UE trebuie să i se acorde o putere largă de apreciere în domenii care implică alegeri de natură politică, economică și socială și în care este chemat să efectueze evaluări complexe;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0210.
(3) JO C 58, 15.2.2018, p. 33.
(4) http://ec.europa.eu/smart-regulation/refit/simplification/consultation/contributions_en.htm
(5) Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 către privind propunerea de Directivă de modificare a Directivei privind detașarea lucrătorilor, în ceea ce privește principiul subsidiarității, în conformitate cu Protocolul nr. 2 (COM(2016)0505).


Descărcarea de gestiune 2016 - Comisia și agențiile executive
PDF 394kWORD 132k
Decizie
Decizie
Decizie
Decizie
Decizie
Decizie
Decizie
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia (2017/2136(DEC))
P8_TA(2018)0121A8-0137/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(2),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2016 privind gestionarea și performanța bugetului UE (RAGP) (COM(2017)0351),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3), precum și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (05940/2018 – C8-0042/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(6);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, precum și parlamentelor naționale și instituțiilor de control naționale și regionale din statele membre și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(7),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(8),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură pentru exercițiul financiar 2016(9),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(10),

–  având în vedere declarația de asigurare(11) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(12), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(13), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(14), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/776/UE a Comisiei din 18 decembrie 2013 de stabilire a „Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură” și de abrogare a Deciziei 2009/336/CE(15),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(16);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(17),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(18),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii pentru exercițiul financiar 2016(19),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(20),

–  având în vedere declarația de asigurare(21) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(22), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(23), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(24), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/771/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de instituire a Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și de abrogare a Deciziilor 2004/20/CE și 2007/372/CE(25),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(26);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

4. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(27),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(28),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente pentru exercițiul financiar 2016(29),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(30),

–  având în vedere declarația de asigurare(31) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(32), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(33), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(34), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/770/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de instituire a Agenției executive pentru consumatori, sănătate și alimente și de abrogare a Deciziei 2004/858/CE(35),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2014/927/EU a Comisiei din 17 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2013/770/UE pentru a transforma „Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate și Alimente” în „Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente”(36),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(37);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

5. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(38),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(39),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2016(40),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(41),

–  având în vedere declarația de asigurare(42) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(43), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(44), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(45), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/779/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de înființare a Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare și de abrogare a Deciziei 2008/37/CE(46),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(47);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

6. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Cercetare aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(48),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(49),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2016(50),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(51),

–  având în vedere declarația de asigurare(52) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată agențiilor executive cu privire la execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(53), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(54), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(55), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/778/UE a Comisiei din 13 decembrie 2013 de înființare a Agenției Executive pentru Cercetare și de abrogare a Deciziei 2008/46/CE(56),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Cercetare descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(57);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Cercetare, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

7. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(58),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(59),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Inovare și Rețele pentru exercițiul financiar 2016(60),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Inovare și Rețele pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul Agenției(61),

–  având în vedere declarația de asigurare(62) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(63), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(64), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(65), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/801/UE a Comisiei din 23 decembrie 2013 de înființare a Agenției Executive pentru Inovare și Rețele și de abrogare a Deciziei 2007/60/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2008/593/CE(66),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(67);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

8. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind închiderea conturilor bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(68),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0247/2017)(69),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2016 privind gestionarea și performanța bugetului UE (RAGP) (COM(2017)0351),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2016 (COM(2017)0497) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2017)0306),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(70), precum și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

–  având în vedere declarația de asigurare(71) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (05940/2018 – C8-0042/2018),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2016 (05942/2018 – C8-0043/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(72), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(73), în special articolul 14 alineatele (2) și (3),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

1.  aprobă închiderea conturilor bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016(74);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, precum și parlamentelor naționale și instituțiilor de control naționale și regionale din statele membre și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

9. Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2018 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (2017/2136(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia,

–  având în vedere deciziile sale privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetelor agențiilor executive aferente exercițiului financiar 2016,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0137/2018),

A.  întrucât cheltuielile Uniunii reprezintă un instrument important pentru realizarea obiectivelor de politică și reprezintă în medie 1,9 % din cheltuielile publice ale statelor membre;

B.  întrucât, atunci când acordă Comisiei descărcarea de gestiune, Parlamentul verifică dacă fondurile au fost utilizate corect și dacă obiectivele politice au fost atinse;

C.  întrucât, în contextul procedurii de descărcare de gestiune, autoritatea care acordă descărcarea de gestiune subliniază că este deosebit de important să se consolideze și mai mult legitimitatea democratică a instituțiilor Uniunii prin îmbunătățirea transparenței și a răspunderii, prin punerea în aplicare a principiului întocmirii bugetului în funcție de performanțe și prin buna guvernare a resurselor umane;

D.  întrucât principiile bugetare ale unității, exactității bugetare, anualității, echilibrului, universalității, specificațiilor, bunei gestiuni financiare și transparenței trebuie să fie respectate în cadrul execuției bugetului Uniunii;

E.  întrucât cheltuielile din cadrul bugetului Uniunii vizează îmbunătățirea condițiilor de viață și a calității vieții cetățenilor săi și, prin urmare, trebuie să elimine lacunele din politicile sale sociale;

F.  întrucât bugetul Uniunii trebuie să țină seama de punerea în aplicare a unui pilon social;

G.  întrucât politica de coeziune este o sursă de investiții publice care urmărește să aducă o valoare adăugată clară și să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor Uniunii,

Prioritățile politice

1.  invită Comisia și statele membre să alinieze obiectivele de politică ale Uniunii și ciclurile financiare, perioada legislativă a Parlamentului și mandatul Comisiei;

2.  invită Comisia să pună la dispoziția Parlamentului o evaluare intermediară a actualei perioade financiare și o evaluare a perioadelor financiare precedente, pentru a identifica acele programe care nu au demonstrat o valoare adăugată clară și pentru a putea trece, în consecință, la o analiză a cheltuielilor;

3.  reamintește că, în propunerile sale privind noul cadru financiar multianual (CFM), Comisia trebuie să țină seama de faptul că unele domenii de politică, precum coeziunea și cercetarea, se bazează în multe cazuri pe o programare ce cuprinde o perioadă mai lungă și au nevoie de mai mult timp decât alte domenii de politică pentru a-și atinge obiectivele politice; consideră că, totuși, trebuie să se ofere flexibilitatea necesară pentru situații de urgență;

4.  insistă ca bugetul Uniunii să fie prezentat în conformitate cu obiectivele politice ale Uniunii din CFM, pentru a reflecta inițiativa privind axarea bugetului UE pe rezultate; reamintește, de asemenea, în lumina CFM post-2020, că bugetul Uniunii ar trebui să fie un buget real european cu valoare adăugată, destinat obiectivelor comune ale Uniunii care promovează dezvoltarea economică și socială durabilă a întregii Uniuni și care nu pot fi realizate, în mod individual și pe cont propriu, de statele membre și, prin urmare, nu ar trebui considerat doar un echilibru net sau un beneficiu al statelor membre în mod individual;

5.  subliniază necesitatea de a crea un organism independent al UE care să poată fi consultat, să ofere consiliere și să poată primi informațiile divulgate de denunțătorii de nereguli, cu scopul de a-i ajuta pe denunțători să utilizeze canalele juste pentru a divulga informații despre posibile nereguli, protejându-le, în același timp, confidențialitatea și oferindu-le sprijinul și consilierea necesare;

6.  invită Comisia să-și asume angajamentul de a revizui în profunzime schema pentru tinerii fermieri și mecanismul de ecologizare pentru următorul CFM, pe baza constatărilor Curții de Conturi („Curtea”);

7.  invită Comisia să includă, în rapoartele sale privind performanța, evaluări referitoare la calitatea datelor utilizate și o declarație privind calitatea informațiilor referitoare la performanță;

8.  invită Comisia să pună la dispoziția Parlamentului și a Curții rapoarte mai echilibrate, prin includerea în rapoartele sale privind performanța a unor informații mai transparente referitoare la dificultăți, capcane și eșecuri;

9.  invită Comisia să accelereze realizarea programelor din domeniul politicii de coeziune și execuția plăților conexe pentru a reduce durata perioadei de punere în aplicare, inițial la anul n+2;

10.  invită Comisia să îndeplinească obiectivul inițial privind cheltuielile, de 20 % pentru integrarea acțiunilor în domeniul climei în diferitele programe de cheltuieli ale Uniunii;

11.  insistă ca, în final, serviciile Comisiei să dea instrucțiuni tuturor direcțiilor sale generale ca acestea să publice în rapoartele lor anuale de activitate (RAA) propunerile pentru recomandările specifice fiecărei țări, astfel cum a solicitat Parlamentul;

12.  invită Comisia să îmbunătățească transparența finanțării politicii din domeniul migrației, conform recomandărilor incluse de Curte în raportul său anual pe 2016 și să monitorizeze în mod activ procedurile de achiziții publice atunci când acestea sunt efectuate în situații de urgență;

13.  invită, de asemenea, Comisia, să îmbunătățească transparența politicilor de cercetare și de dezvoltare rurală, pentru a identifica și a elimina cauzele care au condus la rate de eroare constante și extrem de ridicate, astfel cum semnalează Curtea în rapoartele sale anuale;

14.  invită Comisia să îmbunătățească transparența fondurilor fiduciare și a rapoartelor de gestiune a asistenței externe, furnizând în mod regulat toate datele disponibile;

15.  invită Comisia să negocieze o reducere a taxelor percepute de Banca Europeană de Investiții pentru crearea și administrarea instrumentelor financiare și să prezinte în mod regulat informații privind beneficiarii și rezultatele obținute prin intermediul acestor instrumente;

16.  invită Comisia să accelereze elaborarea conturilor Uniunii, să asigure transmiterea mai promptă de către statele membre a informațiilor fiabile privind cheltuielile aflate în gestiune partajată și să prezinte poziția conducerii cu privire la cheltuielile Uniunii mai devreme și simultan cu prezentarea conturilor, pentru ca decizia privind descărcarea de gestiune să poată fi adoptată în anul n+1, asigurând totodată un nivel înalt de calitate a datelor și o bună gestiune financiară;

Declarația de asigurare a Curții

17.  salută faptul că Curtea a formulat o opinie fără rezerve privind fiabilitatea conturilor aferente exercițiului 2016, așa cum a procedat începând cu 2007, concluzionând că veniturile nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare în 2016; constată cu satisfacție că angajamentele subiacente conturilor pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2016 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative;

18.  salută tendința pozitivă ce caracterizează eroarea cea mai probabilă emisă de Curte față de cea din anii trecuți, deoarece în 2016 plățile au fost afectate de o rată de eroare cea mai probabilă de 3,1 %; reamintește că, pentru alte exerciții financiare, rata de eroare cea mai probabilă în cazul plăților a fost estimată după cum urmează: 3,8 % în 2015, 4,4 % în 2014, 4,7 % în 2013, 4,8 % în 2012, 3,9 % în 2011, 3,7 % în 2010, 3,3 % în 2009; 5,2 % în 2008 și 6,9 % în 2007; întrucât eroarea cea mai probabilă estimată de Curte nu este definitivă, consideră că este important ca rata erorilor reziduale a Comisiei să fie luată în considerare la evaluarea eficienței finanțării din partea Uniunii;

19.  subliniază că, având în vedere metodologia diferită necesară pentru calcularea nivelului de eroare estimat pentru domeniul coeziunii, acesta nu include cuantificarea plăților efectuate în 2016 către instrumentele financiare, care reprezintă 2,5 miliarde EUR și în privința cărora Curtea consideră că au fost efectuate în afara perioadei de eligibilitate stabilite la articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(75); subliniază că, în cazul în care Curtea ar fi cuantificat această neregulă, rata de eroare cea mai probabilă ar fi fost mult mai ridicată; regretă decizia unilaterală a Comisiei de a accepta cheltuieli până la 31 martie 2017; subliniază că Comisia ar fi trebuit să elaboreze propunerea legislativă necesară prin care să se pună capăt acestei nereguli;

20.  regretă că utilizarea sporită a instrumentelor financiare pentru a reduce valoarea bugetului Uniunii presupune riscuri mai mari în ceea ce privește responsabilitatea și coordonarea politicilor și a operațiunilor Uniunii;

21.  subliniază faptul că nu există suficiente informații disponibile pentru o evaluare adecvată a instrumentelor financiare și, în special, în ceea ce privește impactul social și de mediu al acestora; subliniază că instrumentele financiare pot completa granturile, dar nu ar trebui să le înlocuiască;

22.  constată cu satisfacție că, pentru prima dată în 23 de ani, Curtea a emis o opinie cu rezerve (și nu o opinie contrară) privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor, ceea ce înseamnă că, potrivit opiniei Curții, gestiunea finanțelor Uniunii s-a îmbunătățit considerabil, iar erorile semnificative s-au limitat în principal la cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor, care reprezintă aproximativ jumătate din plățile supuse auditului;

23.  regretă faptul că, pentru al 23-lea an consecutiv, plățile sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare din cauza eficacității doar parțiale a sistemelor de supraveghere și de control în asigurarea unei bune gestiuni financiare și a efectuării plăților la timp;

24.  constată cu preocupare că, dacă măsurile corective adoptate de statele membre și de Comisie nu ar fi fost aplicate plăților auditate de Curte, nivelul de eroare global estimat ar fi fost de 4,3 %, și nu de 3,1 % (același nivel ca în 2015; a se vedea Raportul anual al Curții pe 2016, punctul 1.34);

25.  observă că tipul de gestionare are un impact limitat asupra nivelului de eroare, întrucât Curtea constată același nivel estimat de eroare atât în cadrul gestiunii partajate cu statele membre, cât și pentru toate celelalte forme de cheltuieli operaționale gestionate direct de către Comisie, și anume 3,3 %;

26.  atrage atenția asupra faptului că Curtea a constatat cele mai ridicate niveluri estimate de eroare pentru cheltuielile incluse la subrubricile aferente dezvoltării rurale, mediului, politicii climatice și pescuitului (4,9 %), coeziunii economice, sociale și teritoriale (4,8 %) și cele aferente competitivității pentru creștere și locuri de muncă (4,1 %), în timp ce cheltuielile administrative au înregistrat cel mai scăzut nivel estimat de eroare (0,2 %);

27.  observă că, potrivit constatărilor Curții, profilurile de risc diferite care caracterizează sistemele bazate pe rambursare și sistemele bazate pe drepturi la plată au avut o influență majoră asupra nivelului erorilor în diferitele domenii de cheltuieli; în cazul în care Uniunea rambursează costurile eligibile aferente unor activități eligibile pe baza declarațiilor de cheltuieli depuse de beneficiari, nivelul de eroare este de 4,8 % (5,2 % în 2015), iar în cazul în care plățile se efectuează pe baza îndeplinirii unor condiții mai degrabă decât pe baza rambursării costurilor, rata de eroare este de 1,3 % (1,9 % în 2015);

Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE (RAGP) ((76)): realizări în ceea ce privește gestionarea

28.  subliniază că, dincolo de convergența aparentă a concluziilor formulate de Comisie și de Curte, declarația făcută de Curte în raportul său anual și analiza prezentată de Comisie în cadrul RAGP pe 2016 sunt parțial divergente;

29.  remarcă, în special, faptul că Comisia subliniază în RAGP pe 2016 că rezervele emise de către directorii generali în rapoartele lor anuale de activitate au crescut și se ridică la suma de 35,3 miliarde EUR, ceea ce corespunde unui procent de 26 % din plățile efectuate (în 2015 acestea s-au situat la 29,8 miliarde EUR și 21 % din plățile efectuate);

30.  subliniază că, potrivit Comisiei, impactul financiar real în ceea ce privește sumele expuse riscului la momentul raportării a crescut, de asemenea, în 2016, la 1,6 miliarde EUR (în 2015 nivelul era de 1,3 miliarde EUR);

31.  subliniază că, în RAGP pe 2016, Comisia consemnează o deteriorare a indicatorilor privind gestiunea financiară în ceea ce privește rezervele din rapoartele anuale de activitate, pe care o explică prin dificultățile legate de punerea în aplicare a unor sisteme noi și mai complexe, în special în ceea ce privește înverzirea(77), în timp ce Curtea observă o îmbunătățire clară în acest domeniu foarte precis de politică;

32.  constată, în special, că Curtea declară că Fondul european de garantare agricolă (FEGA), cu un nivel de eroare de 1,7 %, „nu a fost afectat de un nivel semnificativ de eroare”, lucru care constituie o îmbunătățire reală față de 2015, când acesta a fost de 2,2 %, și estimează că nivelul erorii pentru cheltuielile bazate pe drepturi la plată este de 1,3 %, constatând, în același timp, că cea mai mare parte a primului pilon PAC este inclusă în acest tip de cheltuieli;

33.  ia act de afirmația Curții potrivit căreia, în cazul cheltuielilor, erorile nu sunt „generalizate” (Raportul anual al Curții pe 2016, punctul 1.8); invită Comisia și Curtea să își armonizeze metodele utilizând standardele internaționale de audit înainte de a emite următorul raport anual sau raportul anual de activitate;

34.  subliniază că Comisia constată, în RAGP pentru 2016, că cheltuielile sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, având în vedere faptul că rata de eroare medie globală a Comisiei este estimată a fi între 2,1 % și 2,6 % (în 2015 fiind între 2,3 % și 3,1 %) din totalul cheltuielilor relevante, iar suma globală estimată expusă riscului la data plății se situează între 2,9 și 3,6 miliarde EUR (în timp ce în 2015 aceasta era cuprinsă între 3,3 și 4,5 miliarde EUR);

35.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei, această scădere se datorează în principal riscului de eroare mai mic inerent coeziunii pentru programele din actualul CFM; este surprins de această explicație, având în vedere nivelul foarte scăzut de execuție bugetară în acest domeniu; solicită Comisiei să aducă explicații suplimentare cu privire la această chestiune;

36.  constată că această rată scăzută de execuție s-ar putea explica prin faptul căîn domeniul coeziunii nicio cheltuială nu a fost certificată în conturile anuale trimise Comisiei în 2016 și nici nu au fost impuse corecții financiare de către Comisie în urma activității sale de audit(78)

37.  constată că Comisia estimează că, în următorii ani, va identifica și va corecta erori care se ridică la o sumă cuprinsă între 2,0 și 2,1 miliarde EUR, sau între 1,5 % și 1,6 %;

38.  împărtășește opinia Curții, care consideră că metodologia utilizată de Comisie pentru estimarea sumei sale expuse riscului s-a îmbunătățit în ultimii ani, dar că „estimările direcțiilor generale individuale privind nivelul cheltuielilor neconforme cu reglementările nu se bazează pe o metodologie uniformă”; solicită Comisiei să utilizeze aceeași metodologie pentru estimarea sumei sale expuse riscului pentru toate direcțiile generale și să informeze autoritatea care acordă descărcarea de gestiune cu privire la progresele înregistrate;

39.  observă că, în pofida unor îmbunătățiri, Comisia nu a eliminat riscul ca impactul acțiunilor corective să fie supraevaluat;

40.  subliniază în special faptul că, pentru mai mult de trei sferturi din cheltuielile pe 2016, direcțiile generale ale Comisiei își bazează estimările privind sumele supuse riscului pe datele furnizate de autoritățile naționale, deși, în mod regretabil, din rapoartele anuale de activitate ale direcțiilor generale vizate ale Comisiei (în special DG AGRI și DG REGIO) reiese că în timp ce rapoartele de control ale statelor membre reflectă eroarea detectată de către statul membru, fiabilitatea anumitor sisteme de gestionare și control rămâne problematică; subliniază importanța fiabilității datelor furnizate de statele membre;

41.  subliniază că, având în vedere caracterul specific al programării multianuale și faptul că erorile pot fi corectate la mai mult de 10 ani după producerea lor, este insuficient și artificial să se bazeze impactul estimat al corecțiilor viitoare pe corecțiile înregistrate pe parcursul ultimilor șase ani;

42.  subliniază că, în „Analizarea și discutarea situațiilor financiare” (ADSF), Comisia raportează că totalul corecțiilor financiare și recuperărilor executate este în valoare de 3,4 miliarde EUR (față de 3,9 în 2015), că aproximativ 0,6 miliarde EUR (1,2 miliarde EUR în 2015) din corecții și recuperări au fost aplicate la sursă (înainte de acceptarea cheltuielilor de către Comisie), iar, din restul de 2,8 miliarde EUR, aproximativ 0,6 miliarde reprezintă retrageri de către statele membre realizate după acceptarea cheltuielilor, prin înlocuirea sumelor neeligibile cu noi proiecte în domeniul coeziunii;

43.  își reiterează cu fermitate solicitarea ca Comisia și statele membre să instituie proceduri solide prin care să confirme data, originea și cuantumul măsurilor de corecție și să prezinte informații care să reconcilieze, în măsura posibilului, exercițiul în cursul căruia se efectuează plățile în cauză, exercițiul în cursul căruia se detectează eroarea legată de acestea și exercițiul în cursul căruia recuperările sau corecțiile financiare sunt publicate în notele care însoțesc conturile;

Instrumentele de guvernanță internă ale Comisiei

44.  reamintește avizul exprimat de Curte în Raportul său special nr. 27/2016, potrivit căruia distincția introdusă de reforma Kinnock-Prodi între „responsabilitatea politică a comisarilor” și „responsabilitatea operațională a directorilor generali” înseamnă că nu întotdeauna a fost clar dacă „responsabilitatea politică” include asumarea responsabilității pentru execuția bugetară de către direcțiile generale sau dacă este distinctă de aceasta;

45.  subliniază că colegiul comisarilor nu elaborează o declarație anuală privind guvernanța, în conformitate cu cele mai bune practici și cu practica obișnuită a statelor membre; solicită Comisiei ca, în vederea asigurării unui nivel mai înalt de transparență și responsabilitate a colegiului său, să elaboreze o declarație anuală privind guvernanța;

46.  solicită Comisiei să pună în aplicare recomandarea nr. 2 din Raportul special nr. 27/2016 al Curții și, în plus, să însoțească situațiile sale financiare cu o declarație anuală privind guvernanța și controlul intern, care să acopere în special:

   (a) o descriere a instrumentelor de guvernanță internă ale Comisiei;
   (b) o evaluare a activităților expuse unor riscuri operaționale și strategice pe parcursul exercițiului și o declarație privind sustenabilitatea fiscală pe termen mediu și lung;

Rezerve politice

47.  susține rezervele emise de directorii generali ai DG REGIO, DG EMPL, DG MARE, DG HOME, DG DEVCO și DG AGRI în rapoartele lor anuale de activitate; este de părere că aceste rezerve demonstrează că procedurile de control instituite în cadrul Comisiei și al statelor membre pot oferi garanțiile necesare privind legalitatea și regularitatea tuturor operațiunilor subiacente din domeniile de politici corespunzătoare, dacă procedurile de corecție necesare sunt puse în aplicare cu succes;

Gestiunea bugetară și financiară

48.  subliniază că întârzierile care au afectat implementarea programelor în primii trei ani ai actualului cadru financiar multianual, din cauza adoptării cu întârziere a CFM 2014-2020 și a numărului mare de noutăți introduse pentru perioada 2014-2020, care au generat dificultăți administrative în pofida eforturilor de simplificare, au antrenat transferul de credite de angajament din 2014 în principal către 2015 și 2016 și un nivel scăzut al plăților în 2016 (și execuția bugetului Uniunii la 7 % în perioada 2014-2016 a actualului CFM); subliniază, cu toate acestea, că 2017 a fost primul an în care punerea în aplicare a Fondurilor europene privind investițiile structurale (fondurile ESI) a fost accelerată; se așteaptă ca această tendință să continue în 2018 și în 2019; consideră că ar trebui să se asigure niveluri suficiente de credite de plată și de angajament pentru ca punerea în aplicare să se desfășoare în bune condiții;

49.  ia act cu îngrijorare de rețeaua complicată de mecanisme din cadrul și din jurul bugetului Uniunii, întrucât aceasta împiedică responsabilitatea, transparența, controlul public și supravegherea democratică a bugetului Uniunii și a acordurilor financiare aferente; regretă, în acest sens, lipsa unității bugetului Uniunii și împărtășește pe deplin preocuparea Curții cu privire la complexitatea bugetului Uniunii;

50.  este preocupat de faptul că, în pofida utilizării pe scară largă a unor instrumente speciale (rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, Fondul european de ajustare la globalizare și instrumentul de flexibilitate) și a marjelor, este posibil ca sumele rămase să nu fie suficiente pentru finanțarea unor evenimente neprevăzute care încă pot să apară înainte de 2020;

51.  ia act cu îngrijorare de faptul că s-a creat un nivel record de angajamente restante, ajungând până la sfârșitul anului 2016 la un nivel record de 238 de miliarde EUR, cu 72 % mai mare decât în 2007 și echivalent cu 2,9 ani de plăți comparativ cu 2,2 ani în 2007; consideră că acest lucru a dus la creșterea sumelor datorate de Uniune și, prin urmare, a expunerii financiare a bugetului Uniunii;

52.  regretă că expunerea financiară globală a bugetului Uniunii a crescut, pe fondul unor datorii pe termen lung, al unor garanții și al unor obligații juridice semnificative, ceea ce denotă faptul că este nevoie de o gestiune mai riguroasă în viitor;

53.  reamintește că Uniunea utilizează din ce în ce mai mult instrumentele financiare și regretă că înființarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) creează noi mecanisme de guvernanță, cu un nivel al controlului public care rămâne nesatisfăcător, necesitând, astfel, o supraveghere mai atentă din partea Parlamentului; subliniază că orice propunere legislativă ar trebui să îmbunătățească în mod semnificativ acoperirea geografică a FEIS; reamintește că FEIS ar trebui să rămână un instrument suplimentar pentru stimularea investițiilor, iar politica de coeziune ar trebui să rămână politica de investiții a Uniunii; observă, cu toate acestea, implementarea cu succes și volumul mare de capital privat mobilizat de fond și recunoaște îmbunătățirile ulterioare convenite cu privire la transparența sa pe parcursul negocierilor privind prelungirea duratei FEIS, denumit FEIS 2.0; invită Curtea să își consolideze perspectiva asupra etapei de planificare și de cheltuire a fondurilorESI;

54.  reamintește că revizuirea Regulamentului financiar constituie un progres important în acest sens, dat fiind că propune, datorită contribuției Parlamentului, o prezentare mai eficientă a instrumentelor financiare și oferă, pentru prima dată, garanții bugetare și asistență financiară în cadrul său;

55.  subliniază că, în conformitate cu principiile politicii de coeziune, fondurile Uniunii constituie o parte semnificativă a cheltuielilor unor state membre și, în special, că în nouă state membre (Lituania, Bulgaria, Letonia, România, Ungaria, Polonia, Croația, Estonia, Slovacia), angajamentele restante privind fondurile ESI reprezintă un sprijin de mai mult de 15 % din cheltuielile administrației publice; invită Comisia să pregătească, de asemenea, o campanie publicitară pozitivă, în vederea informării mai detaliate a cetățenilor acestor țări cu privire la beneficiile directe ale calității de membru;

56.  își exprimă temerea că statele membre în care fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) reprezintă un procent semnificativ din cheltuielile publice se pot confrunta cu provocări în a identifica proiecte de o calitate suficient de înaltă în scopul cărora să se cheltuie fondurile UE disponibile sau pentru care să se furnizeze cofinanțare; solicită Comisiei și Curții să acorde mai multă atenție aspectului durabilității proiectelor de investiții propuse și să evalueze în mod critic caracterul adecvat al acestora;

57.  își manifestă îngrijorarea cu privire la motivele pentru care, la trei ani de la începerea perioadei 2014-2020, statele membre nu desemnaseră decât în proporție de 77 % autoritățile responsabile pentru programe care vor fi responsabile de execuția fondurilor ESI; este mulțumit, totuși, de faptul că, în prezent, acest lucru a fost realizat în proporție de 99 %; pune sub semnul întrebării necesitatea de a modifica procedurile la începutul fiecărei perioade de programare; invită Comisia să analizeze în mod detaliat motivele pentru care unele regiuni continuă să prezinte o rată scăzută de absorbție a fondurilor și să ia măsuri specifice pentru a soluționa problemele structurale;

58.  subliniază că volumul fondurilor Uniunii și momentul primirii lor pot avea un impact macroeconomic considerabil, de exemplu în privința investițiilor, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă;

59.  subliniază că sunt necesare investiții publice pentru a acoperi deficitul de investiții și pentru a stimula ocuparea forței de muncă și creșterea economică, precum și pentru a asigura standarde sociale în cadrul Uniunii;

60.  ia act de faptul că Comisia a mobilizat diferite resurse pentru a răspunde la criza privind refugiații și migrația, dar regretă că nu a stabilit nicio structură de raportare care să îi permită să raporteze în mod exhaustiv cu privire la utilizarea fondurilor implicate; regretă faptul că în prezent este imposibil să se înțeleagă care este valoarea reală a cheltuielilor aferente fiecărui migrant sau refugiat;

61.  observă că, în ceea ce privește instrumentele financiare ale politicii de coeziune, plățile către beneficiarii finali au fost raportate ca fiind de 15 192,18 milioane EUR la închidere (31 martie 2017), dintre care 10 124,68 milioane EUR fonduri structurale, atingând o rată de plată către destinatarii finali de aproape 93 % din sumele plătite din programul operațional pentru instrumentele de inginerie financiară, adică o creștere de 20 % comparativ cu ceea ce a fost raportat la sfârșitul anului 2015;

62.  observă că ratele de plată către beneficiarii finali raportate au variat considerabil între instrumentele de inginerie financiară, cu variații aflate între 60 % și 99 %, nu doar între statele membre, ci și între domeniile de intervenție;

63.  își exprimă temerea că este posibil să se creeze o acumulare de restanțe la plăți spre sfârșitul actualului CFM și în primii câțiva ani ai următorului CFM; consideră că finanțarea noului CFM va necesita asumarea unor credite bugetare realiste care să acopere angajamentele restante previzionate;

Măsuri de adoptat

64.  invită Comisia:

   (a) să ia în calcul creșterea înregistrată la nivelul angajamentelor restante atunci când previzionează creditele de plată pentru următorul CFM, astfel încât să contribuie la asigurarea unui echilibru adecvat între creditele de angajament și creditele de plată;
   (b) să facă propuneri Parlamentului și Consiliului, asigurând o abordare coerentă cu privire la problema includerii sau nu a plăților aferente instrumentelor speciale în plafoanele stabilite în CFM pentru creditele de plată;
   (c) în scopul gestiunii și al raportării, să stabilească o modalitate prin care cheltuielile bugetare ale Uniunii să fie astfel înregistrate încât să permită raportarea cu privire la totalitatea finanțării acordate în contextul crizei privind refugiații și migrația;
   (d) să furnizeze Parlamentului, în contextul descărcării de gestiune, un raport cuprinzător cu privire la resursele bugetare ale Uniunii administrate și implementate indirect de către Grupul BEI (Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul european de investiții (FEI)), cu excepția mandatului său extern începând cu exercițiul financiar 2017;
   (e) în contextul dezbaterii privind viitorul Europei, să analizeze eventualele posibilități de reformă a sistemului bugetar al Uniunii astfel încât să se poată asigura un buget suficient pentru a garanta finanțarea politicilor preconizate, un echilibru mai bun între previzibilitate și capacitatea de reacție, precum și modalitatea de a garanta în mod optim că mecanismele de finanțare globale nu devin mai complexe decât ar fi necesar pentru a îndeplini obiectivele politicilor Uniunii și pentru a garanta asumarea responsabilității;
   (f) să ia în considerare, de asemenea, posibilitatea de a permite autorităților desemnate sau acreditate să îndeplinească funcții de gestiune, certificare și audit în perioada 2014-2020, care și-au dovedit capacitatea, să pună în continuare în aplicare aceste funcții, fără întrerupere sau întârziere, în următoarea perioadă de programare;
   (g) își reiterează solicitarea ca Comisia să stabilească anual o previziune actualizată privind fluxurile de numerar pe termen lung, care să acopere un interval între șapte și zece ani, precizând plafoanele bugetare, necesarul de plăți, constrângerile legate de capacități și potențialele dezangajări, pentru a corela mai bine fondurile disponibile cu necesitățile de plată;
   (h) să acorde asistență în mod proactiv statelor membre care întâmpină dificultăți în ceea ce privește absorbția la timp și fără probleme a fondurilor UE disponibile, utilizând resursele disponibile pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei;

Obținerea de rezultate de la bugetul Uniunii

65.  ia act cu îngrijorare de faptul că Comisia utilizează două seturi de obiective și de indicatori pentru măsurarea performanței serviciilor sale și a programelor de cheltuieli cu foarte puține referințe încrucișate, ceea ce afectează comparabilitatea între diferite tipuri de documente de performanță; regretă lipsa aproape în totalitate a unor indicatori de impact și de rezultat ușor de utilizat și eficienți, pentru a măsura și a distribui informații în legătură cu performanța cheltuielilor Uniunii;

66.  subliniază că rapoartele anuale de activitate ale directorilor generali raportează cu privire la plățile anuale ale direcțiilor generale în funcție de tipul de activitate sau de programul de cheltuieli, în timp ce cu privire la performanță prezintă informații privind realizarea unor obiective generale sau specifice, fără să se ofere nicio indicație privind cheltuielile corespunzătoare; nu este de acord cu explicația Comisiei potrivit căreia nu este posibil să se evalueze cât anume s-a cheltuit în scopul realizării obiectivelor stabilite; invită Comisia să pună pe deplin în aplicare principiul întocmirii bugetului în funcție de performanțe al planificării bugetare, execuției și raportării, care va permite raportarea ex post cu privire la fondurile alocate în vederea realizării obiectivelor stabilite; 

67.  reamintește că, în 2016, OCDE a efectuat un sondaj pe tema procesului bugetar bazat pe performanță în țările OCDE și în cadrul Comisiei; salută, în acest sens, recunoașterea de către OCDE a calității datelor și a execuției bugetare a Uniunii; reamintește că OCDE a considerat cadrul de performanță al Comisiei ca fiind cel mai cuprinzător, lucru care se poate explica parțial prin numărul cerințelor legale din Uniune;

68.  ia act de faptul că graficul realizat de OCDE indică faptul că utilizarea cadrului și consecințele acestuia pentru procesul decizional nu reflectă acest nivel ridicat de detaliere (Raportul anual al Curții pentru 2016, punctul 3.21);

69.  ia act de faptul că fișele de program pentru proiectul de buget general pentru 2017 al Uniunii conțin 294 de obiective și 709 indicatori, care sunt foarte concentrați în special la rubricile 1a, 3 și 4 ale CFM și de faptul că, prin inițiativa „Un buget axat pe rezultate” ( - „budget focused on results”), Comisia efectuează în prezent o revizuire a indicatorilor săi pentru a contribui la viitoarea generație de programe de cheltuieli; subliniază că Comisia ar trebui să utilizeze, în principal, indicatorii de rezultate care au o valoare relevantă pentru performanță;

70.  insistă asupra faptului că este necesar ca procesul de stabilire a indicatorilor de performanță să fie transparent și democratic și să implice toate instituțiile, toți partenerii și toate părțile interesate vizate din Uniune, pentru a face indicatorii adecvați în scopul evaluării execuției bugetului Uniunii, precum și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor Uniunii;

71.  solicită Comisiei să consulte reprezentanți ai mediului academic pentru a defini indicatorii de performanță adecvați necesari pentru a realiza măsurătorile din cadrul inițiativei privind bugetul axat pe rezultate și pentru a putea acorda prioritate investițiilor în bunuri publice, cu scopul de a răspunde preocupărilor cetățenilor;

72.  regretă faptul că rapoartele anuale de activitate întocmite de directorii generali ai Comisiei și care au fost examinate de Curte conțin informații limitate cu privire la deficiențele în materie de performanță și provocările legate de obiectivele direcțiilor generale (Raportul anual al Curții pentru 2016, punctul 3.26);

73.  regretă că RAGP-urile pentru 2015 și 2016 nu furnizează o imagine completă a performanței și sunt excesiv de pozitive, singurele neajunsuri la care fac referire fiind anumite întârzieri la nivelul punerii în aplicare; regretă faptul că, de asemenea, rapoartele:

   (a) oferă indicații limitate privind rezultatele Strategiei Europa 2020, deși aceasta constituia una dintre solicitările exprimate de Parlament în decizia sa referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul 2014;
   (b) nu explică întotdeauna în mod clar influența factorilor externi asupra rezultatelor;
   (c) au fost publicate prea târziu pentru a fi examinate de Curte în raportul său anual;

74.  subscrie la opinia exprimată de Curte (Raportul anual al Curții pentru 2016, punctul 3.38) că evaluatorii ar trebui să formuleze recomandări care să fie luate în considerare de către Comisie, inclusiv planuri de acțiune care să abordeze deficiențele;

75.  deplânge faptul că, din 2005, Comisia nu a mai realizat niciun studiu privind utilizarea rezultatelor evaluărilor sale și nici nu a dispus realizarea unui astfel de studiu;

76.  evidențiază faptul că Comisia nu dispune de niciun sistem instituțional documentat pentru urmărirea regulată a situației acțiunilor întreprinse în urma evaluărilor;

77.  subliniază, în special, faptul că, în practică, planurile de gestionare pentru 2016 ale direcțiilor generale nu au stabilit nicio bază pentru monitorizarea măsurilor luate în urma evaluării;

78.  regretă, de asemenea, că, întrucât Comisia nu dispune de o imagine de ansamblu a concluziilor, a recomandărilor sau a planurilor de acțiune care decurg din evaluările sale și nu urmărește punerea lor în aplicare la nivelul direcțiilor generale sau la nivelul instituției, ea nu poate oferi informații părților interesate cu privire la un eventual impact pozitiv al evaluărilor;

79.  regretă faptul că rapoartele anuale de activitate nu includ o declarație cu privire la calitatea datelor raportate privind performanța și că, prin urmare, prin adoptarea RAGP, colegiul comisarilor își asumă responsabilitatea politică globală pentru gestiunea bugetului Uniunii, dar nu și pentru informațiile cu privire la performanță și rezultate;

80.  salută și ia act cu mare atenție de observațiile Curții privind cadrele de performanță și raportarea de către entitățile din interiorul și din afara Uniunii, în special în ceea ce privește calitatea datelor privind performanța și declarațiile privind calitatea datelor referitoare la performanță;

81.  ia act de faptul că nu există niciun site internet care să centralizeze toate informațiile privind performanța de la toate serviciile Comisiei și pentru toate domeniile bugetului Uniunii;

82.  împărtășește opinia Curții potrivit căreia cadrul de raportare a performanței aplicat de Comisie ar putea beneficia de adoptarea de bune practici internaționale;

Măsuri de adoptat

83.  solicită Comisiei:

   (a) să simplifice raportarea cu privire la performanță prin următoarele măsuri:
   reducând și mai mult numărul obiectivelor și al indicatorilor la care apelează pentru diversele sale rapoarte privind performanța și punând un accent mai mare pe cele care măsoară cel mai bine performanța bugetului Uniunii; la elaborarea următorului CFM, Comisia ar trebui să propună indicatori de rezultat și de impact mai puțin numeroși și mai adecvați pentru cadrul juridic al următoarei generații de programe; în acest context, Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă sunt pertinenți indicatorii pentru care nu pot fi obținute informații decât după trecerea mai multor ani;
   prezentând informațiile financiare de așa manieră încât acestea să poată fi comparate cu informațiile referitoare la performanță, astfel încât legătura dintre cheltuieli și performanță să fie clară;
   explicând și îmbunătățind coerența globală între cele două seturi de obiective și indicatori ale sale – cel pentru programe, pe de o parte, și cel pentru direcții generale, pe de altă parte;
   (b) să asigure un echilibru mai bun la raportarea performanțelor prezentând în mod clar informații privind principalele provocări care mai rămân de îndeplinit;
   (c) să demonstreze mai bine faptul că rezultatele evaluării sunt bine utilizate, impunând în special ca evaluările să includă întotdeauna concluzii sau recomandări, pe care Comisia ar trebui să le urmărească ulterior;
   (d) să își asume întreaga responsabilitate politică în RAGP pentru informațiile privind performanța și rezultatele și să indice, potrivit informațiilor pe care le deține, dacă informațiile furnizate cu privire la performanță sunt de o calitate suficientă;
   (e) să îmbunătățească accesibilitatea informațiilor privind performanța prin dezvoltarea, în acest scop, a unui portal web și a unui motor de căutare;

Prezentarea bugetului Uniunii

84.  ia act de faptul că bugetul Uniunii este prezentat în secțiunile corespunzătoare activităților desfășurate de instituții (întocmirea bugetului pe activități); consideră că această prezentare nu asigură o înțelegere clară și rapidă a obiectivelor urmărite; în schimb, remarcă faptul că CFM este prezentat prin rubrici care corespund unor domenii de politică;

85.  ia act de faptul că programele operaționale care însoțesc proiectul de buget fac legătura între fiecare linie bugetară și obiectivele politice urmărite;

86.  solicită Comisiei să prezinte bugetul Uniunii în conformitate cu obiectivele politice ale CFM;

Veniturile

87.  salută faptul că ansamblul probelor de audit ale Curții indică faptul că veniturile nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele examinate pentru sistemele legate de venituri sunt, per ansamblu, eficace; constată, însă, că, pentru resursele proprii tradiționale, controalele interne cheie din anumite state membre care au fost vizitate de Curte au fost doar parțial eficace;

88.  constată cu îngrijorare că Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a încheiat, la începutul anului 2017, o anchetă privind un caz de fraudă în Regatul Unit care implică o posibilă pierdere de 1,987 miliarde EUR pentru bugetul Uniunii în ceea ce privește taxele vamale datorate pentru produsele textile și încălțămintea importate din China prin intermediul Regatului Unit în perioada 2013-2016; subliniază că ancheta a descoperit, de asemenea, existența unei evaziuni substanțiale în materie de TVA în legătură cu importurile efectuate prin intermediul Regatului Unit prin abuzarea suspendării plăților TVA (regimul vamal 42);

89.  constată cu îngrijorare că, în ceea ce privește veniturile pe 2016, directorul general al Direcției Generale Buget a emis o rezervă în raport cu veniturile provenite din resursele proprii tradiționale, având în vedere cazul de fraudă anchetat de OLAF în legătură cu taxele vamale percepute de Regatul Unit;

90.  subliniază faptul că, pentru anul 2016, veniturile afectate de rezerva cuantificată se ridică la aproximativ 517 milioane EUR, în comparație cu valoarea totală de 20,1 miliarde EUR din resurse proprii tradiționale, ceea ce reprezintă 2,5 % din resursele proprii tradiționale sau 0,38 % din toate resursele; invită Comisia să pună la dispoziție informații exacte cu privire la acest caz de fraudă, care ar putea, de asemenea, afecta în mod indirect baza Taxei pe Valoarea Adăugată în unele state membre și, prin urmare, resursele aferente Taxei pe Valoarea Adăugată și echilibrarea realizată de Comisie pe baza Venitului Național Brut(79);

91.  regretă constatările Comisiei, potrivit cărora, până în octombrie 2017, autoritățile din Regatul Unit nu au introdus măsuri de remediere pentru a evita continuarea pierderilor de resurse proprii tradiționale; constată că, începând cu 12 octombrie 2017, autoritățile din Regatul Unit au început să aplice temporar praguri de valoare la lichidare anumitor comercianți (așa-numita operațiune vamală Swift Arrow), rezultatul imediat fiind diminuarea considerabilă a pierderilor înregistrate în Regatul Unit în ceea ce privește resursele proprii tradiționale;

92.  își exprimă regretul cu privire la discrepanțele constatate între diferite state membre în ceea ce privește nivelul de control vamal; subliniază importanța armonizării controalelor la toate punctele de intrare în uniunea vamală și invită statele membre să garanteze o punere în aplicare coordonată, uniformă și eficientă a sistemului frontierelor, care descurajează existența unor practici divergente între statele membre, pentru a reduce deficiențele de la nivelul sistemelor de control vamal; invită, în acest sens, Comisia să analizeze diferitele practici legate de controalele vamale din UE, precum și impactul lor asupra devierii schimburilor comerciale, concentrându-se în special asupra vămilor UE de la frontierele externe, să dezvolte analize de referință și să ofere informații privind operațiunile vamale și procedurile din statele membre;

93.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să asigure punerea în aplicare deplină și la timp a reglementărilor în materie de TVA în toate statele membre, pentru a asigura această sursă de resurse proprii ale Uniunii;

94.  reamintește că noua decizie privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii(80), care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2016, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2014, prevede că, atunci când se ia în considerare compilarea VNB pentru resursele proprii, trebuie să se folosească cadrul contabil al Sistemului european de conturi naționale și regionale (SEC 2010), iar acesta prevede că cheltuielile de cercetare și dezvoltare trebuie considerate o investiție (în loc de cheltuieli curente în temeiul sistemului anterior SEC 95); subliniază că, în cazul altor programe cu valoare adăugată sporită pentru UE, precum MIE etc., ar trebui să se aplice același raționament;

95.  constată că VNB raportat al Irlandei a crescut în mod foarte semnificativ în 2015 din cauza faptului că unele întreprinderi multinaționale au relocat active din domeniul C&D în această țară;

96.  subliniază că Comisia trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a determina implicațiile potențiale ale activităților multinaționale asupra conturilor naționale, atât în ceea ce privește metodologia, cât și procesul de verificare; de asemenea, Comisia ar putea introduce ajustări pentru contribuțiile bazate pe VNB ale statelor membre;

97.  subliniază, în ceea ce privește gestionarea resurselor proprii tradiționale, faptul că atât Curtea, cât și Comisia au identificat ineficiențe în gestionarea creanțelor (cunoscute sub numele de „contabilitatea B”) în unele state membre;

98.  subliniază că Curtea a constatat că, în Belgia, controalele ulterioare vămuirii au fost selectate în funcție de caracteristicile operațiunilor individuale și nu de profilul de risc al întreprinderilor, precum și că, în general, nu s-au efectuat auditurile ulterioare vămuirii (Raportul anual al Curții pentru 2016, punctul 4.18);

99.  regretă că Comisia a constatat că șase state membre - Belgia, Estonia, Italia, Portugalia, România și Slovenia - fie nu au efectuat deloc audituri ulterioare vămuirii, fie nu au furnizat nicio informație cu privire la aceste audituri;

Măsuri de adoptat

100.  solicită Comisiei:

   (a) să ia toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea resurselor proprii ale Uniunii care nu au fost colectate de autoritățile britanice în contextul importului de produse textile și de încălțăminte din China și să pună capăt evaziunii în materie de TVA;
   (b) să ia în considerare posibilitatea de a iniția în timp util o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru cazurile de fraudă privind taxele vamale din Regatul Unit;
   (c) să analizeze, în cooperare cu statele membre, toate implicațiile potențiale ale activităților multinaționale asupra estimării VNB-ului și să pună la dispoziția statelor membre orientări în legătură cu modul de tratare a acestor activități în contextul întocmirii conturilor naționale;
   (d) să confirme, în cursul ciclului de verificări cu privire la VNB, că activele din domeniul cercetării și dezvoltării au fost reflectate în mod corect în conturile naționale ale statelor membre, acordând atenția cuvenită evaluării acestor active și criteriilor de rezidență în cazul în care au existat relocări ale activităților multinaționale;
   (e) să prezinte propuneri de noi resurse proprii pentru a asigura stabilitatea bugetului Uniunii;

Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

Constatările Curții

101.  ia act de faptul că Curtea a emis, pentru prima oară, o opinie cu rezerve privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor; subliniază că sistemele de rambursare sunt mai expuse riscului de eroare decât sistemele bazate pe drepturi la plată; subliniază, cu toate acestea, că datele înregistrate la capitolul „Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă” nu s-au modificat în mod fundamental comparativ cu anii anteriori;

102.  reamintește că cercetarea și inovarea reprezintă 59 % din cheltuieli, ele fiind efectuate în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică (2007-2013) (denumit în continuare „Al șaptelea program-cadru pentru cercetare”) și în cadrul programului Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare 2014-2020 (denumit în continuare „Orizont 2020”);

103.  observă că Curtea a estimat că rata de eroare este de 4,1 %; costurile directe cu personalul neeligibile au reprezentat 44 %, alte costuri directe neeligibile 12 %, costurile indirecte 16 %, iar proiectele neeligibile sau beneficiarii neeligibili au reprezentat 16 %; observă, cu toate acestea, că în 19 cazuri unde beneficiarii au produs erori cuantificabile, Comisia sau, după caz, auditorii independenți avuseseră la dispoziție suficiente informații astfel încât să fi putut preveni sau detecta și corecta erorile înainte de acceptarea cheltuielilor;

104.  observă că, dacă Comisia sau auditorii independenți ar fi utilizat în mod corespunzător toate informațiile aflate la dispoziția lor, nivelul de eroare estimat pentru acest capitol ar fi fost cu 1,2 % mai mic;

105.  consideră că Comisia a făcut eforturi considerabile în ceea ce privește simplificarea care conduce la reducerea complexității administrative, introducând o nouă definiție a remunerației suplimentare pentru cercetători, raționalizând programul de lucru Orizont 2020 pentru perioada 2018-2020, oferind un sprijin specific întreprinderilor nou-înființate și celor inovatoare și utilizând mai mult opțiunile simplificate în materie de costuri; constată, totuși, că Curtea consideră că simplificarea în continuare a cadrului juridic oferă oportunități, dar implică și riscuri;

106.  ia act de faptul că Curtea a analizat aspectele legate de performanță în proiectele de cercetare și inovare; este, totuși, de părere că rezultatele, având în vedere efectele, costurile și diseminarea, ar trebui considerate ca fiind preliminare;

Raportul anual de activitate al Direcției Generale Cercetare și Inovare (DG R&I)

107.  ia act de faptul că, în conformitate cu Strategia UE 2020, conform „Planului strategic pentru 2016-2020”, DG R&I a urmărit patru obiective:

   (a) un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții;
   (b) o piață unică digitală conectată;
   (c) o uniune a energiei rezistentă, caracterizată printr-o politică privind schimbările climatice orientată spre viitor; și
   (d) transformarea într-un actor mai puternic la nivel global;

108.  salută faptul că, în urmărirea acestor obiective, comisarul Moedas a stabilit trei priorități, și anume „inovarea deschisă”, „știința deschisă” și „deschiderea către lume”;

109.  constată că, pentru a măsura progresele realizate în direcția obiectivelor stabilite, DG R&I a utilizat cinci indicatori-cheie de performanță (KPI):

   (a) ponderea fondurilor alocate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în programul Orizont 2020 pentru a aborda provocările societale și pentru a promova tehnologiile generice și industriale, procentul din contribuția financiară a Uniunii fiind alocat prin intermediul instrumentului pentru IMM-uri;
   (b) ponderea candidaților nou-veniți din candidații selecționați în programul Orizont 2020;
   (c) cheltuielile legate de climă și sustenabilitate în programul Orizont 2020;
   (d) ponderea participării țărilor terțe la programul Orizont 2020;
   (e) ponderea granturilor semnate, cu un termen până la acordarea granturilor mai mic sau egal cu 245 de zile;

110.  recunoaște că DG R&I, în răspunsurile sale la întrebările cu solicitare de răspuns scris, a publicat o listă cu țările vizate de recomandările specifice fiecărei țări emise de DG R&I; îndeamnă DG R&I să publice propunerile direcției de recomandări specifice fiecărei țări direct în raportul său anual de activitate, în conformitate cu solicitările repetate ale Parlamentului;

111.  reamintește că evaluarea Al șaptelea program-cadru pentru cercetare a fost abordată în rezoluția de descărcare de gestiune anterioară(81);

112.  salută progresele realizate în direcția atingerii indicatorilor-cheie de performanță ai direcției pentru Orizont 2020:

   (a) 23,9 % din contribuția financiară a Uniunii a fost alocată către IMM-uri (ținta pentru 2020 fiind de 20 %);
   (b) 55 % dintre solicitanții declarați câștigători au fost nou-veniți (ținta pentru 2020 fiind de 70 %);
   (c) 26 % dintre contribuțiile financiare ale Uniunii au fost legate de climă (ținta pentru 2020 fiind de 25 %);
   (d) 54,9 % dintre contribuțiile financiare ale Uniunii au fost legate de sustenabilitate (ținta pentru 2020 fiind de 60 %);
   (e) țările terțe participă la 3,6 % dintre proiectele Orizont 2020 (ținta pentru 2020 fiind de 4,73 %);
   (f) în 91 % din cazuri, DG R&I a respectat durata de acordare a granturilor de 245 de zile (ținta pentru 2020 fiind de 100 %);

113.  subliniază că repartizarea teritorială pentru programul Orizont 2020 este extrem de limitată, având în vedere că 72,5% (12 121 milioane EUR) din finanțarea Orizont 2020 ajunge în Germania (3 464 milioane EUR), Regatul Unit (3 083 milioane EUR), Franța (2 097 milioane EUR), Spania (1 813 milioane EUR) și Italia (1 664 milioane EUR);

114.  constată că 183 de acorduri de grant pentru programul Orizont 2020 au fost semnate cu participanți din țări terțe în 2016; subliniază că 299,5 milioane EUR au fost alocate participanților din Elveția în cadrul acordurilor de grant semnate în 2016, în timp ce contribuția Elveției la programul Orizont 2020 a fost de 180,9 milioane EUR; refuză să acorde un „statut de beneficiar net” uneia dintre cele mai bogate țări din lume; invită Comisia să prezinte reglementări pentru a compensa un astfel de dezechilibru;

115.  recunoaște succesul Centrului comun de asistență și contribuția sa în domeniul simplificării și al consilierii juridice și tehnice; întreabă DG R&I care sunt măsurile de simplificare pe care intenționează să le propună pentru perioada de după 2020;

116.  ia act de creditele de plată pentru DG R&I în 2016:

Creditele de plată pentru DG R&I, inclusiv contribuția AELS

Modul de gestiune

Execuție

În milioane EUR

Puncte procentuale

Co-delegat sau subdelegat altor DG

161,20

5,34

Direct DG R&I

1 878,28

62,17

DG R&I către organismele prevăzute la articolul 185

86,40

2,86

DG R&I către BEI

312,72

10,35

DG R&I către întreprinderile comune

582,37

19,28

Total

3 020,97

100%

117.  subliniază că 14,39 % din buget, reprezentând aproape 444 de milioane EUR, a fost pusă în aplicare prin intermediul instrumentelor financiare;

118.  subliniază, de asemenea, că 39,36 % (față de 28,14 % în 2015) din bugetul DG R&I s-a încredințat altor entități în afara Comisiei, în special pentru a pune în aplicare părți din programele-cadru în cadrul gestionării (indirecte) a granturilor și al sistemelor de control al instrumentelor financiare;

119.  a fost interesat să afle că DG R&I a stabilit o strategie de supraveghere pentru instrumentele financiare și, prin urmare, ar dori să afle modalitatea în care DG R&I stabilește dacă s-au atins obiectivele financiare și cele legate de cercetare;

120.  ia act de faptul că DG R&I a estimat că rata generală de eroare detectată este de 4,42 %, cu o rată de eroare reziduală de 3,03 %;

121.  observă că Comisia a estimat că suma globală expusă riscului la închidere este între 73,5 și 104 milioane EUR;

122.  salută examinarea de către DG R&I a raportului cost-eficacitate pentru gestiunea directă și indirectă a granturilor;

123.  regretă faptul că DG R&I a emis din nou o rezervă orizontală privind rata de eroare reziduală în declarațiile de cheltuieli din cel de al șaptelea program-cadru pentru cercetare, puse în aplicare în mod direct de către acesta;

124.  își reiterează opinia, exprimată la punctul 76 din rezoluția de descărcare de gestiune a Comisiei pentru 2015, potrivit căreia Comisia ar trebui: „să elaboreze, în sfârșit, o abordare bazată pe riscuri mai relevantă și să utilizeze rezerve specifice atunci când este necesar”;

Măsuri de adoptat

125.  invită DG R&I să publice propunerile direcției de recomandări specifice fiecărei țări în raportul său anual de activitate;

126.  invită DG R&I să dea curs recomandărilor IAS, care a identificat deficiențe în ceea ce privește asigurarea unei abordări coerente privind monitorizarea proiectelor pentru toate organismele de punere în aplicare ale Orizont 2020;

127.  invită DG R&I să elaboreze un raport referitor la progresele înregistrate de Serviciul comun de audit în ceea ce privește creșterea maturității proceselor sale interne;

128.  invită DG R&I să raporteze comisiei competente a Parlamentului cu privire la strategia sa de supraveghere pentru instrumentele financiare și cu privire la modul în care DG R&I stabilește dacă au fost atinse obiectivele financiare și de cercetare;

129.  invită DG R&I să explice comisiei competente a Parlamentului ce măsuri a luat pentru a se evita rezervele orizontale privind rata de eroare reziduală în declarațiile de cheltuieli;

130.  consideră că, în cadrul proiectelor de cercetare și inovare, precum și al acțiunilor de coordonare și sprijin, standardele și standardizarea sprijină impactul rezultatelor cercetării asupra diferitelor niveluri de maturitate tehnologică , deoarece sporesc perspectivele de comercializare și transferabilitatea produselor și a soluțiilor inovatoare; observă, în plus, că standardele și activitățile conexe sprijină difuzarea rezultatelor proiectului Orizont 2020 prin răspândirea cunoștințelor chiar și după finalizarea proiectelor, făcându-le accesibile publicului; invită Comisia să sporească gradul de implicare al standardizării în viitoarele cereri de propuneri și să elaboreze indicatori-cheie de performanță, care să țină seama de activitățile de standardizare;

Coeziune economică, socială și teritorială

Introducere

131.  a aflat din „Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială” și teritorială (COM(2017)0583) că, pe de o parte, convergența este un proces fragil care ar putea fi ușor de oprit și inversat de crizele economice, dar și că, pe de altă parte, investițiile publice pot reduce impactul crizelor;

132.  își exprimă satisfacția cu privire la faptul că rata de ocupare a forței de muncă din 2016 a atins din nou nivelul anterior crizei din 2008, și anume de 71 %, dar situația variază semnificativ pe teritoriul Uniunii, iar această rată este cu mult sub obiectivul de 75 % al Strategiei Europa 2020; constată cu îngrijorare că ratele șomajului rămân în continuare prea ridicate, în special în rândul tinerilor și al șomerilor de lungă durată;

133.  salută faptul că, în răspunsul său la întrebările Parlamentului, DG REGIO și-a detaliat recomandările specifice fiecărei țări;

134.  este conștient de faptul că anumite dispoziții din Regulamentul financiar revizuit privind politica de coeziune ar trebui să intre în vigoare retroactiv;

135.  este preocupat de faptul că aceste modificări pot deveni o sursă de erori suplimentare, întrucât programele și proiectele au fost selectate pe baza unor regulamente care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014;

Constatările Curții

136.  ia act de faptul că Curtea a emis, pentru prima oară, o opinie cu rezerve privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor; subliniază că sistemele de rambursare sunt mai expuse riscului de eroare decât sistemele bazate pe drepturi la plată; subliniază, cu toate acestea, că datele înregistrate la capitolul „Coeziune economică, socială și teritorială” nu s-au modificat în mod fundamental comparativ cu anii anteriori;

137.  reamintește că, în 2016, suma disponibilă la rubrica „Coeziune economică și socială” s-a ridicat la 51,25 miliarde EUR, reprezentând 33 % din bugetul Uniunii;

138.  observă că Curtea estimează că rata de eroare în acest domeniu de politică a fost de 4,8 %; de asemenea, Curtea a observat că nivelul de eroare estimat pentru domeniul coeziunii nu include o cuantificare a plăților efectuate în 2016 către instrumentele financiare, care se ridică la 2,5 miliarde EUR, iar Curtea consideră că acestea au fost efectuate în afara perioadei de eligibilitate definite la articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (Raportul anual al Curții pe 2016, punctele 6.20-6.21); observă că aceste plăți ar avea ca efect creșterea cu 2,0 % a nivelului de eroare estimat pentru ansamblul cheltuielilor Uniunii (Raportul anual al Curții pe 2016, căsuța 1.2, nota de subsol 1);

139.  subliniază că erorile din domeniul coeziunii au contribuit la 43 % din nivelul de eroare global estimat de 3,1 %; constată că unul dintre motivele pentru rata de eroare ridicată este complexitatea reglementărilor la nivelul Uniunii și al statelor membre;

140.  ia act de faptul că Curtea a analizat un eșantion de 180 de operațiuni, provenind din 54 de plăți intermediare pentru perioada 2007-2013, cu privire la 92 de proiecte aferente Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), 36 de proiecte aferente Fondului de coeziune (FC), 40 de proiecte aferente Fondului social european (FSE), 11 instrumente financiare din cadrul FEDR și un instrument financiar din cadrul FSE;

141.  solicită Comisiei să acorde atenția cuvenită observațiilor Curții, care a identificat inexactități în analiza performanței a cel puțin patru dintre cele 12 instrumente financiare ale FEDR și FSE care au fost analizate în raportul anual din 2016 al Curții ; împărtășește îngrijorarea Curții, care subliniază că aceste erori supraestimează performanța și, dacă nu sunt corectate, ar putea crește în mod artificial valoarea declarată a cheltuielilor eligibile la închidere, în special în cazul fondurilor de garantare;

142.  constată, de asemenea, că 42 % dintre erori au fost cauzate de introducerea unor costuri neeligibile în declarațiile de cheltuieli, 30 % sunt legate de nerespectarea gravă a normelor privind achizițiile publice, iar 28 % privesc proiecte, activități sau beneficiari neeligibili;

143.  constată cu regret că una dintre principalele surse de eroare în ceea ce privește cheltuielile de la capitolul „Coeziune economică, socială și teritorială” este reprezentată în continuare de încălcările normelor privind achizițiile publice; reamintește că printre încălcările grave ale normelor privind achizițiile publice se numără, de exemplu, atribuirile directe și nejustificate ale unor contracte, lucrări sau servicii suplimentare, excluderea ilegală a ofertanților, conflictele de interese și criteriile de selecție discriminatorii; consideră că, pentru a combate erorile și abuzurile, este esențială o politică de transparență totală în ceea ce privește datele contractanților și ale subcontractanților;

144.  salută faptul că Curtea a subliniat că proiectele care utilizează opțiunile simplificate în materie de costuri sunt mai puțin expuse riscului de eroare decât în cazul rambursării costurilor efective;

145.  este preocupat de faptul că eșantionul a cuprins și trei „proiecte majore” care au necesitat aprobarea Comisiei și pentru care autoritățile statelor membre nu au depus cererea necesară până la 31 martie 2017, data limită de închidere; ia act de faptul că Comisia ar trebui, prin urmare, să recupereze cheltuielile;

146.  este nemulțumit de faptul că, la fel ca în anii precedenți, rata de eroare ar fi putut fi cu 3,7 puncte mai scăzută, respectiv de 1,1 %, dacă statele membre ar fi utilizat informațiile aflate la dispoziția lor pentru a preveni sau pentru a detecta și corecta erorile în controalele de prim nivel, înainte de declararea cheltuielilor către Comisie;

147.  este îngrijorat de faptul că, la mai mulți ani de la începerea perioadei 2014-2020, statele membre nu au desemnat decât în proporție de 77 % autoritățile de management al programelor care vor fi responsabile de fondurile politicii de coeziune; până la data de 1 martie 2017, cheltuielile prezentate Comisiei în conturi finale nu reprezentau decât 0,7 % din bugetul alocat pentru întreaga perioadă de programare; la jumătatea anului 2017, întârzierile existente în execuția bugetului erau mai mari decât cele care fuseseră înregistrate într-un stadiu similar în perioada 2007-2013; ia act de faptul că, prin urmare, angajamentele restante la sfârșitul actualei perioade de finanțare ar putea fi chiar mai mari decât în cea precedentă;

148.  apreciază faptul că capitolul referitor la „Coeziune economică, socială și teritorială” cuprinde, de asemenea, o secțiune privind performanța proiectelor; regretă, cu toate acestea, faptul că această secțiune se concentrează în mare parte pe informații cantitative, și anume pe numărul sistemelor de măsurare a performanței care au fost introduse;

Instrumentele de inginerie financiară

149.  reamintește că sinteza datelor privind progresele înregistrate la finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară în 2016 a fost publicată abia la 20 septembrie 2017 și că, prin urmare, Curtea nu a putut să prezinte observații cu privire la acest document;

150.  constată că cifrele cheie pentru 2016 sunt următoarele:

   (a) 25 de state membre utilizează instrumente de inginerie financiară, dintre care 25 le utilizează pentru sprijinirea întreprinderilor, 11 pentru dezvoltarea urbană și 9 pentru eficiența energetică și energiile regenerabile;
   (b) există 1 058 de instrumente de inginerie financiară în Uniune, alcătuite din 77 de fonduri de participare și 981 de fonduri specifice;
   (c) 89 % dintre aceste instrumente de inginerie financiară oferă sprijin pentru întreprinderi, 7 % pentru dezvoltarea urbană, 4 % pentru eficiența energetică și energiile regenerabile;
   (d) fondurile alocate instrumentelor de inginerie financiară se ridică la 16,4 miliarde EUR, dintre care 11,3 miliarde EUR din fonduri structurale;
   (e) plățile efectuate către beneficiarii finali se ridică la 15,2 miliarde EUR, dintre care 10,1 miliarde EUR din fonduri structurale, respectiv 93 % din totalul plăților pentru instrumentele de inginerie financiară;
   (f) conform datelor comunicate de cele 81 % dintre instrumentele de inginerie financiară care au transmis rapoarte, costurile și comisioanele de gestiune au totalizat 0,9 miliarde EUR sau 6,7 % din totalul plăților pentru instrumentele de inginerie financiară în cauză;
   (g) au fost returnate resurse în valoare de 8,5 miliarde EUR;
   (h) au fost sprijiniți 314 000 de beneficiari finali;

151.  subliniază că, de-a lungul anilor și al perioadelor de finanțare, utilizarea instrumentelor de inginerie financiară a crescut în mod dramatic, ceea ce face ca finanțarea din fonduri structurale să fie mai complexă și, prin urmare, să dea naștere unor riscuri în ceea ce privește responsabilitatea democratică; ia act de faptul că, potrivit estimărilor, 20,1 miliarde EUR din FEDR și din FC vor fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare până la sfârșitul anului 2020;

152.  este preocupat, în acest context, de faptul că curțile naționale de conturi nu au acoperit suficient implementarea instrumentelor de inginerie financiară;

153.  constată că 63 % (675) din instrumentele de inginerie financiară au fost lansate în Polonia (247), Franța (152), Ungaria (139) și Italia (137);

154.  regretă faptul că 6,7 % din totalul plăților pentru instrumentele de inginerie financiară în cauză (900 milioane EUR) au fost destinate costurilor și comisioanelor de gestiune; consideră că această sumă este mult prea mare;

155.  ia act de faptul că persistă anumite erori și discrepanțe la raportarea datelor; printre acestea se numără sume mici, dar semnificative, din resursele programelor operaționale, angajate în acordurile de finanțare, dar neplătite în conturile instrumentelor financiare la închidere, o mărire a plăților de sume angajate în conturile mai multor instrumente de inginerie financiare după data de 31 decembrie 2015, precum și, în unele cazuri, sume mai mari plătite beneficiarilor finali, decât cele plătite instrumentelor de inginerie financiară(82);

Raportul anual de activitate al Direcției Generale Politică Regională și Urbană (DG REGIO)

156.  ia act de faptul că evaluarea ex post a FEDR-FC indică faptul că, deși convergența regională în perioada de programare 2007-2013 a fost insuficientă, fără politica de coeziune ar fi existat divergențe, deoarece criza financiară din 2007-2008 a creat un climat necorespunzător pentru investiții și convergență;

157.  subliniază că eventualele concluzii în ceea ce privește performanțele rămân limitate, deoarece acestea ar necesita o revizuire mai cuprinzătoare a datelor referitoare la performanță raportate de programele 2007-2013, care ar fi trebuit finalizată în luna august 2017; invită Comisia să informeze Comisia pentru control bugetar cu privire la rezultatul acestei revizuiri;

158.  observă că, potrivit datelor comunicate de Comisie privind implementarea perioadei de finanțare 2014-2020, au fost selectate peste 50 000 de proiecte, reprezentând investiții totale de 64,1 miliarde EUR, au fost create 45 000 de proiecte de cooperare între întreprinderi și instituții de cercetare, iar peste 380 000 IMM au beneficiat de sprijin din fondurile de coeziune, ceea ce a dus la crearea a peste 1 000 000 de locuri de muncă;

159.  observă, de asemenea, că, potrivit datelor comunicate de Comisie pentru aceeași perioadă de finanțare, mai mult de 75 miliarde EUR din FEDR și din FC sunt alocate pentru realizarea obiectivelor legate de uniunea energiei și de adaptarea la schimbările climatice; în plus, peste 5 000 de proiecte au fost selectate pe teren, pentru a sprijini economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

160.  constată că tabelul de mai jos prezintă totalul creditelor de angajament și de plată autorizate în 2016:

2016 în milioane EUR

Credite de angajament autorizate

Credite de plată autorizate

Cheltuieli administrative în domeniul de politică „Politica regională și urbană”

16,75

24,52

Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și alte acțiuni la nivel regional

27 163,16

22 911,83

Fondul de coeziune (FC)

8 775,98

7 456,71

Instrumentul de asistență pentru preaderare - Dezvoltare regională și cooperare teritorială la nivel regional

54,14

522,95

Fondul de solidaritate

81,48

68,48

Total

36 091,51

30 984,47

161.  observă, totuși, că aceste date statistice dau puține informații cu privire la sustenabilitatea și performanța proiectelor respective;

162.  reamintește importanța deosebită atribuită condiționalităților ex ante, datorită faptului că stabilesc condiții orizontale și sectoriale pentru a asigura eficacitatea cheltuirii fondurilor ESI; odată cu îndeplinirea condiționalităților ex ante, alături de reținerea unui procent de 10 % din plăți, după cum prevede regulamentul revizuit în vigoare, implementarea proiectelor ar trebui să devină mai ușoară și mai puțin vulnerabilă la erori; ia act însă de Raportul special nr. 15/2017 al Curții, care pune sub semnul întrebării măsura în care acest lucru a condus în mod efectiv la schimbări pe teren;

163.  regretă faptul că numai 87 % (181 din 209) dintre autoritățile de certificare fuseseră desemnate până la sfârșitul anului 2016, și că nicio autoritate nu fusese desemnată pentru 28 de programe principale (în Austria o autoritate a fost desemnată numai pentru un singur program, în Belgia numai pentru 2 programe, în Germania numai pentru 8, în Finlanda numai pentru un singur program, în Franța numai pentru 2, în Irlanda numai pentru 2, în Italia numai pentru 6, în România numai pentru 4, în Slovacia numai pentru un singur program, în Regatul Unit numai pentru un singur program);

164.  constată cu surprindere că principalele dificultăți identificate în procesul de desemnare au fost legate de crearea de sisteme informatice care să includă elementele noi din perioada 2014-2020 în ceea ce privește raportarea și elaborarea de proceduri pentru a asigura un sistem solid de supraveghere a organismelor intermediare de către autoritățile de management;

165.  regretă, de asemenea, că, în general, doar 26,1 % dintre proiecte au fost selectate, și doar 3,7 % din fondurile structurale disponibile au fost absorbite la sfârșitul lui 2016, dar salută faptul că procesul de selecție s-a accelerat în 2017; consideră că demararea lentă poate duce la un număr ridicat de angajamente restante la sfârșitul actualei perioade de finanțare; invită Comisia să asigure eforturi suplimentare pentru consolidarea capacității administrative a autorităților naționale, regionale și locale;

166.  subliniază că selecția proiectelor a fost lentă în special în Spania, Cipru, România, Austria, Republica Cehă, Croația și Slovacia;

167.  observă că, prin urmare, pentru majoritatea programelor operaționale (247 din 295) nu a fost certificată nicio sumă în conturi (așa-numite „conturi zero”), deoarece nu au fost declarate cheltuieli până la 31 iulie 2016;

168.  se declară mulțumit de faptul că Comisia, pe baza opiniilor de audit preliminar privind asigurările primite, nu a detectat inexactități materiale;

169.  este preocupat, cu toate acestea, de faptul că 7 din 9 audituri ale Comisiei privind programe operaționale sau zone cu risc ridicat au scos la iveală deficiențe semnificative (în Ungaria - transportul, administrația electronică și implementarea programelor operaționale; în Italia - Reti e mobilità, istruzione, prioritatea 3 și programele operaționale de asistență tehnică; în România - programele operaționale de competitivitate și mediu);

170.  constată că 278 din 322 de sisteme de gestionare și control au primit o opinie fără rezerve sau o opinie „cu rezerve, cu impact moderat”; constată că, în 40 de cazuri, Comisia a emis o opinie cu rezerve, cu impact semnificativ;

171.  constată că, potrivit calculelor Comisiei, suma totală expusă riscului se ridica la data plății la o valoare cuprinsă între 644,7 și 1 257,3 milioane EUR, precum și că Comisia a efectuat corecții financiare, ca urmare a rolului său de supraveghere, în valoare de 481 milioane EUR în 2016;

172.  observă că Comisia a estimat rata de eroare medie globală la plățile din 2016 pentru programele FEDR/FC din perioada 2007-2013 ca fiind cuprinsă între 2,2 % și 4,2 %, iar rata erorii reziduale la încheiere ca fiind de aproximativ 0,4 %; subliniază că cea mai mare pondere din rata de eroare estimată pentru 2016 a avut-o din nou „coeziunea”, urmată de rubricile „resursele naturale”, „competitivitatea” și „Europa globală”; solicită Comisiei să continue să colaboreze cu statele membre pentru a îmbunătăți sistemele lor de gestiune și control și să continue să utilizeze instrumentele de supraveghere juridică disponibile pentru se asigura că toate erorile materiale sunt corectate;

173.  ia act de faptul că Comisia a înregistrat 68 de rezerve pentru perioada anterioară și 2 rezerve pentru actuala perioadă de finanțare;

Aspecte specifice

Grecia

174.  salută eforturile DG REGIO de a face progrese în ceea ce privește lista de proiecte prioritare în Grecia;

175.  în acest context, salută:

   (a) înființarea a patru concesiuni de autostradă (Atena-Salonic, Korinthos-Tripoli-Kalamata, Korinthos-Patras și Patras-Ioannina, care acoperă în total peste 1 000 km de drum), care sunt în prezent operaționale și foarte apreciate de utilizatori,
   (b) programul „economii de energie în gospodării” (o combinație între FEI și granturi), care a îmbunătățit eficiența energetică în 46 000 de gospodării și a creat 6 000 de locuri de muncă; cererea a fost atât de ridicată, încât a fost creat imediat un program succesor pentru perioada 2014-2020,
   (c) instrumentele financiare, în special JEREMIE, care au permis crearea sau păstrarea a mai mult de 20 000 de locuri de muncă,
   (d) proiectul privind rețetele electronice pentru medicamente, care gestionează lunar peste 5,5 milioane de rețete electronice și 2,4 milioane de cereri de diagnostic, cu participarea a 13 000 de farmacii și 50 000 de medici, și a dus la reduceri semnificative ale costurilor pentru bugetul elen de sănătate publică;

176.  Pe de altă parte, regretă că:

   (a) proiectele de metrou din Atena (prelungirea liniei 3 până la Pireu) și din Salonic (linia principală) au suferit întârzieri serioase, care au necesitat introducerea treptată a acestora în perioada de programare 2014-2020;
   (b) unele proiecte-cheie din sectoarele feroviar, digital și energetic au fost anulate sau întârziate și, în consecință, acestea au fost introduse treptat sau transferate în întregime în perioada de programare 2014-2020;
   (c) o mare parte a infrastructurilor de gestionare a apelor uzate și a deșeurilor solide nu au fost încă finalizate;

177.  salută faptul că OLAF și-a finalizat ancheta administrativă privind proiectul ceh „cuibul de berze”; ia act de faptul că dosarul OLAF a fost făcut public de către mass-media cehă; regretă faptul că OLAF a constatat nereguli grave;

178.  invită DG REGIO să recupereze cofinanțarea din partea Uniunii implicată, și anume 1,67 milioane EUR, și să aplice sancțiunile necesare;

179.  ia act de faptul că proiectul „Cuibul de berze” a fost retras de la finanțarea din fonduri ale Uniunii de către Republica Cehă începând cu 25 ianuarie 2018 și că, respectând principiul subsidiarității, proiectul este deja în curs de revizuire judiciară în Republica Cehă;

180.  se declară preocupat de observația Comisiei că, în Ungaria, ponderea contractelor atribuite în cazul cărora a fost primită o singură ofertă este de 36 %; constată că media în Uniune este de 17 %; invită Comisia să promoveze concurența în procedurile de licitare;

181.  salută evaluarea pozitivă a celor 10 ani ai mecanismului de cooperare și de verificare (MCV) pentru Bulgaria și România(83); este preocupat de pasul înapoi făcut recent de Bulgaria și România în lupta împotriva corupției la nivel înalt; invită Comisia să sprijine și să încurajeze autoritățile de aplicare a legii și autoritățile anticorupție din ambele state membre; subliniază istoricul impresionant al Direcției Naționale Anticorupție din România în ceea ce privește soluționarea cazurilor de corupție la nivel înalt și mediu; subliniază că menținerea acestui efort este de importanță fundamentală pentru consolidarea luptei împotriva corupției;

182.  condamnă atacul recent împotriva unui jurnalist din Slovacia, care poate fi legat de activitatea sa investigativă; îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul cu privire la fondurile europene pentru agricultură alocate în Slovacia;

183.  constată că OLAF a finalizat, de asemenea, o anchetă administrativă privind un împrumut acordat Grupului Volkswagen de către Banca Europeană de Investiții (BEI);

184.  ia act de declarația făcută de Președintele BEI, Werner Hoyer, care precizează că: „Încă nu putem exclude faptul că unul dintre împrumuturile noastre, împrumutul de 400 milioane EUR „Volkswagen Antrieb RDI”, a avut legătură cu tehnologiile de control al emisiilor dezvoltate în perioada în care software-ul de manipulare a fost conceput și utilizat. Acum vom analiza concluziile OLAF și vom lua în considerare toate măsurile disponibile și adecvate. [...]Suntem foarte decepționați de afirmațiile din cadrul anchetei OLAF, și anume că BEI a fost înșelată de către Volkswagen în ceea ce privește utilizarea dispozitivului de manipulare.”;

Raportul anual de activitate al Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (DG EMPL)

185.  ia act de faptul că DG EMPL își subliniază contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii 2020, după cum urmează:

   (a) rata de ocupare a forței de muncă în Uniune la persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani a ajuns la 71,2% în trimestrul al treilea din 2016; pentru prima dată, rata de ocupare a forței de muncă a depășit nivelul din 2008 (70,3%), iar rata țintă a Strategiei Europa 2020 poate fi atinsă, dacă această tendință continuă;
   (b) rata totală a șomajului continuă să scadă, fiind în prezent sub 10 % atât pentru UE, cât și pentru zona euro; cu toate acestea, șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung rămân provocări majore pentru Uniune, în ciuda scăderii observate, de la 19,5% în decembrie 2015 la 18,6% în decembrie 2016, respectiv de la 4,3% în trimestrul al treilea din 2015 la 3,8% în trimestrul al treilea din 2016;
   (c) redresarea economică care a început în 2013 a fost însoțită, de asemenea, de o reducere continuă, chiar dacă insuficientă, a sărăciei, măsurată de rata persoanelor expuse riscului de sărăcie, care a scăzut de la 24,7 % în 2012 la 23,7 % în 2015, însă redresarea nu se resimte încă în toate sectoarele societății, astfel că, în anul 2016, 118 milioane de persoane erau expuse riscului de sărăcie și excluziune socială (cu 1,7 milioane de persoane peste nivelul din 2008), cu mult peste cifra necesară pentru a atinge obiectivele Europa 2020 privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;
   (d) investițiile realizate cu scopul de a ameliora condițiile de mobilitate geografică și profesională și de a combate în același timp riscurile de denaturări și abuzuri au contribuit la creșterea progresivă a ratei mobilității în interiorul Uniunii, care a atins nivelul de 3,6% din populație în 2015;

186.  regretă, cu toate acestea, că disparitățile în distribuția veniturilor au crescut între 2013 și 2014 și, deși în general au rămas stabile de atunci, există anumite cazuri în care aceste disparități continuă să crească; este preocupat de faptul că veniturile celei mai bogate cincimi din populație au fost de aproximativ cinci ori mai mari decât ale celei mai sărace cincimi în 2016, cu mari diferențe de la o țară la alta (și o creștere a inegalității în unele state membre);

187.  salută evaluarea ex-post a perioadei de programare 2007-2013 a FSE, care a fost finalizată la 12 decembrie 2016; ia act de constatarea, la sfârșitul anului 2014, că cel puțin 9,4 milioane de rezidenți europeni au găsit un loc de muncă cu sprijinul FSE, 8,7 milioane au dobândit o calificare sau un certificat, și că alte rezultate pozitive, cum ar fi creșterea nivelului de competențe, au fost raportate de 13,7 milioane de participanți; constată că FSE a avut, de asemenea, un impact pozitiv asupra produsului intern brut (PIB) al celor 28 de state membre (o creștere de 0,25 %) și a productivității, conform simulărilor macroeconomice;

188.  observă că aceste date cantitative arată, într-adevăr, o tendință pozitivă, dar oferă puține informații despre performanța și sustenabilitatea măsurilor;

189.  critică ferm DG EMPL pentru că nu a publicat propunerile de recomandări specifice pentru fiecare țară ale direcției, cu toate că Parlamentul i-a solicitat în mod repetat să facă acest lucru;

190.  constată că tabelul de mai jos prezintă totalul creditelor de angajament și de plată autorizate în 2016:

2016 în milioane EUR

Credite de angajament autorizate

Credite de plată autorizate

Fondul social european (FSE) și inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI)

12 438,2

8 132

Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD)

534,7

278

Fondul european de ajustare la globalizare

27,6

27,6

Instrumentul de asistență pentru preaderare - Dezvoltarea resurselor umane

0

82,3

Gestiune directă (Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, Programul „Drepturi, egalitate și cetățenie”, Erasmus+) și agențiile

289

275

Total

13 290

8 795

191.  salută faptul că DG EMPL a elaborat o metodologie pentru a evalua anual performanța programelor, dar are îndoieli cu privire la valoarea informativă a unor criterii ca „bun”, „acceptabil” sau „slab”;

192.  este preocupat de faptul că, până în martie 2017, numai 87 % din autoritățile de certificare au fost desemnate;

193.  salută faptul că DG EMPL a primit, până la data de 15 februarie 2017, un pachet de asigurări complet, incluzând conturile, raportul anual de control și opinia de audit privind conturile, sistemul de gestionare și control și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, și de asemenea declarația de asigurare și raportul anual de sinteză pentru toate programele; ia act de faptul că, în general, DG EMPL a avut doar observații minore și a acceptat conturile anuale;

194.  salută, de asemenea, faptul că, până la sfârșitul anului 2016, DG EMPL și-a finalizat planul de audit multianual, în urma căruia 89 de autorități de audit din 92 au fost auditate, acoperindu-se 115 din cele 118 programe operaționale;

195.  constată că, în 2016, DG EMPL a efectuat corecții financiare în valoare de 255,8 milioane EUR; că valoarea totală cumulativă decisă sau acceptată a corecțiilor financiare pentru perioada de programare 2007-2013 se ridică, la sfârșitul anului 2016, la 1 454 milioane EUR; și că, pentru aceeași perioadă, statele membre au raportat corecții financiare în valoare de 2 253,8 milioane EUR;

196.  regretă că DG EMPL a menținut sau a emis următoarele rezerve, privind:

   (a) sistemele de gestionare și control pentru un program operațional FSE în Italia pentru perioada de programare 2000-2006 (rezervă în materie de risc reputațional);
   (b) sistemele de gestionare și de control pentru 23 de programe operaționale FSE specifice pentru perioada de programare 2007-2013; și
   (c) sistemele de gestionare și de control pentru 3 programe FSE sau YEI și 1 program operațional FEAD pentru perioada de programare 2014-2020;

197.  ia act de faptul că suma globală estimată care este expusă riscului pentru cheltuielile relevante pentru 2016 este de 279 milioane EUR;

Aspecte specifice

Inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI)

198.  a fost informat cu privire la primele rezultate ale unui studiu referitor la implementarea YEI, care raportează că:

   (a) până la sfârșitul anului 2016, numărul de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) care au participat la proiecte sprijinite de YEI care le-au sporit competențele sau le-au permis accesul la o experiență de lucru s-a triplat față de sfârșitul anului 2015 (1,3 față de 0,5 milioane de persoane);
   (b) dintre aceștia, 712 000 de șomeri și persoane inactive, care nu urmează programe educaționale sau de formare, au finalizat o intervenție finanțată de YEI; mai mult de jumătate dintre aceștia (aproximativ 346 000 de șomeri și persoane inactive care nu urmează programe educaționale sau de formare) au obținut un rezultat pozitiv, deoarece au început un program de educație/formare, sau au dobândit o calificare, sau au un loc de muncă (inclusiv activități independente), la momentul finalizării intervenției;
   (c) în Italia, o evaluare comparativă a demonstrat că noile politici inovatoare, sprijinite în mare măsură de YEI, au sporit șansele de angajare ale tinerilor cu 7,8 %, în ciuda diferențelor regionale semnificative, care prezintă dificultăți sporite în zonele în care șomajul în rândul tinerilor înregistrează ratele cele mai ridicate;

199.  constată, de asemenea, că:

   (a) Italia și Spania au mobilizat un număr semnificativ de tineri NEET prin intermediul acțiunilor YEI, deși nivelul șomajului în rândul tinerilor în țările respective este încă ridicat;
   (b) Slovacia a trecut de la programele de lucrări publice pentru tineri la mai multe măsuri eficace, precum extinderea ofertei de formare profesională;
   (c) în Italia, o evaluare comparativă a demonstrat că noile politici inovatoare, sprijinite în mare măsură de YEI, au sporit șansele de angajare ale tinerilor cu 7,8%, în ciuda diferențelor regionale semnificative;
   (d) în Portugalia, programele de antreprenoriat cofinanțate de YEI s-au dovedit mai reușite decât măsurile de învățământ superior;
   (e) Grecia a identificat necesitatea de a-și revizui sistemul de cupoane valorice pentru ocuparea și formarea tinerilor ;
   (f) în Polonia, 62 % din participanții YEI au primit o ofertă de muncă, de formare sau de educație, cu un nivel global de satisfacție a participanților ridicat;

200.  regretă, cu toate acestea, că abia 30 % din fondurile disponibile au fost utilizate, ceea ce reprezintă prefinanțarea inițială și plățile intermediare;

201.  salută faptul că, până în octombrie 2017, toate statele membre cărora li se aplică condiționalitatea ex-ante privind romii (Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Spania), au îndeplinit-o și, prin urmare, dispun de o strategie națională de integrare a romilor;

202.  constată că, pentru perioada de programare 2014-2020, două priorități de investiții FSE abordează direct nediscriminarea și integrarea romilor (a se vedea tabelul de mai jos)

Prioritate de investiții (PI)

Statele membre care au optat pentru PI

Alocare financiară

(milioane EUR)

combaterea tuturor formelor de discriminare și promovarea egalității de șanse

11 state membre (BE, CY, CZ, DE, ES, FR, GR, IE, PL, PT și SK).

447

integrarea socioeconomică a comunităților marginalizate, cum ar fi romii;

12 state membre (AT, BE, BG, CZ, ES, FR, GR, HU, IT, PL, RO și SK).

1 600

Majoritatea fondurilor (1,2 milioane EUR) sunt concentrate în următoarele țări: BG, CZ, HU și RO

203.  constată că, deși dispune de un buget maxim anual de 150 de milioane de euro, Fondul european de ajustare a mobilizat doar 28 de milioane de euro pentru angajamente din rezervă în 2016, de el beneficiind opt state membre;

Măsuri de adoptat

204.  solicită, prin urmare, statelor membre și Comisiei să acorde mai multă atenție, în cadrul perioadei financiare post-2020, următoarelor aspecte:

   (a) crearea de valoare adăugată a Uniunii prin politica de coeziune;
   (b) crearea unei coordonări mai strânse între coeziune, guvernanța economică și semestrul european cu eventuale măsuri de stimulare pentru a consolida atingerea obiectivelor politicii de coeziune în vederea eliminării disparităților și a inegalităților, așa cum prevăd tratatele, în cele trei dimensiuni ale sale - economică, socială și teritorială;
   (c) crearea unui sistem care permite concentrarea finanțării din fondurile de coeziune în regiunile care au cea mai mare nevoie de ea;
   (d) furnizarea de sprijin administrativ pentru regiunile care se confruntă cu dificultăți în absorbirea fondurilor;
   (e) elaborarea unui set unic de norme pentru fondurile structurale;
   (f) realizarea de progrese în direcția implementării principiului auditului unic;
   (g) accelerarea implementării programelor și proiectelor, în vederea respectării perioadei financiară de șapte ani (fără n+3);
   (h) permiterea curților naționale de conturi să auditeze instrumentele financiare în bugetul Uniunii, reducerea numărului acestora și introducerea unor norme mai stricte pentru raportarea de către administratorii de fonduri, inclusiv de către Grupul BEI și de alte instituții financiare internaționale, cu privire la performanță și rezultatele obținute, sporind astfel gradul de transparență și de responsabilitate;
   (i) luarea în considerare a lecțiilor învățate din perioada curentă și necesitatea unei simplificări mai mari în scopul de a institui un sistem echilibrat care să asigure rezultate și buna gestiune financiară fără sarcini administrative excesive care ar descuraja potențialii beneficiari și ar conduce la creșterea numărului de erori;
   (j) asigurarea echilibrului geografic și social, astfel încât investițiile să fie realizate acolo unde sunt cele mai necesare;

205.  insistă ca DG REGIO și DG EMPL să își publice propunerile de recomandări specifice fiecărei țări în rapoartele lor respective de activitate anuală, după cum a solicitat în mod repetat Parlamentul;

206.  invită DG REGIO:

   (a) să prezinte un raport comisiei competente a Parlamentului în legătură cu diferitele dosare OLAF în curs atunci când procedurile judiciare conexe vor fi încheiate;
   (b) să prezinte un raport comisiei competente a Parlamentului, în cadrul acțiunilor întreprinse în urma descărcării de gestiune pe 2016, referitor la progresele înregistrate privind toate proiectele menționate anterior;

207.  invită BEI să revizuiască de urgență constatările OLAF și să tragă concluziile necesare; invită BEI să informeze Parlamentul cu privire la concluziile sale și măsurile luate;

208.  invită Comisia să încurajeze utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri introduse de revizuirea Regulamentului financiar;

209.  invită DG EMPL să pună în aplicare recomandările IAS cu privire la implementarea timpurie a strategiei de control pentru fondurile ESI și să informeze Parlamentul cu privire la finalizarea acestuia;

210.  invită Comisia să prevadă simplificarea în continuare a normelor și o reducere a sarcinilor administrative, în scopul de a contribui la reducerea și mai mult a ratei de eroare;

Resurse naturale

Indicatori cheie de performanță (ICP) și o PAC echitabilă

211.  subliniază că, în conformitate cu raportul anual de activitate al DG AGRI (pagina 15 - ICP 1: venitul factorilor agricoli per lucrător cu normă întreagă), valoarea adăugată a sectorului și productivitatea au scăzut ușor din nou în 2016 și că, în cazul DG AGRI, este dificil „să se identifice exact ce a cauzat scăderea generalizată a venitului factorilor începând cu 2013”;

212.  reamintește că IC 4 privind rata de ocupare a forței de muncă în domeniul dezvoltării rurale nu este relevant, deoarece rata de ocupare a forței de muncă în domeniul dezvoltării rurale nu este influențată numai de măsurile din cadrul PAC;

213.  regretă faptul că Comisia nu a dat curs recomandărilor emise de Parlament în rezoluția sa care însoțea decizia de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 în ceea ce privește redefinirea IPC 4 „pentru a sublinia impactul specific al măsurilor PAC asupra ocupării forței de muncă în zonele respective”;

214.  subliniază că, în 2016, 51 % dintre beneficiarii plăților directe au primit mai puțin de 1 250 EUR, ceea ce reprezintă un total de 4 % din totalul plăților directe(84);

215.  reamintește observațiile sale(85) legate de structura nesustenabilă a cheltuielilor din cadrul PAC: 44,7 % din totalul fermelor din Uniune au un venit anual mai mic de 4 000 EUR și, în 2016, în medie, 10 % dintre beneficiarii principali ai sprijinului direct din partea PAC au primit circa 60 % din plăți(86); constată că distribuirea plăților directe reflectă în mare măsură concentrarea terenurilor, 20 % dintre agricultori deținând, de asemenea, 80 % din terenuri; (răspuns la întrebarea cu solicitare de răspuns scris nr. 17 de la audierea organizată de Comisia pentru control bugetar a Parlamentului cu dl Hogan la 28 noiembrie 2017); este preocupat de concentrația mare de beneficiari și subliniază că trebuie să fie găsit un echilibru mai bun între beneficiarii de mari și mici dimensiuni;

216.  constată că aproximativ 72 % din ajutor este plătit unor exploatații între 5 și 250 de hectare, care sunt în general exploatații familiale;

217.  solicită DG AGRI să definească obiective însoțite de indicatori pentru a reduce inegalitățile în materie de venituri între exploatații în următorul CFM;

218.  își reiterează opinia potrivit căreia plățile directe s-ar putea să nu își îndeplinească pe deplin rolul de plasă de siguranță pentru stabilizarea veniturilor exploatațiilor agricole, în special în ceea ce privește exploatațiile de dimensiuni mai mici, dată fiind distribuția inegală a plăților;

219.  este de părere că exploatațiile de dimensiuni mai mari nu au nevoie neapărat de același nivel de sprijin pentru stabilizarea veniturilor lor ca exploatațiile de dimensiuni mai mici în perioadele de volatilitate a veniturilor, întrucât s-ar putea ca acestea să beneficieze de eventuale economii de scară care, probabil, le cresc reziliența și, prin urmare, recomandă Comisiei să aplice o scară mobilă care să remedieze acest dezechilibru, cu scăderea subvențiilor pe măsura creșterii dimensiunii fermelor;

220.  invită Comisia să prevadă o simplificare reală în procesul și documentația necesară pentru accesul la finanțare, fără a încălca, astfel, principiul controlului și al monitorizării; solicită să se acorde o atenție deosebită sprijinului administrativ pentru micii producători, pentru care finanțarea este o condiție esențială pentru supraviețuirea activității de producție a acestora;

Rata de eroare

221.  subliniază faptul că Curtea a estimat că nivelul de eroare la capitolul resurse naturale în ansamblul său este de 2,5 % (2,9 % în 2015 și 3,6 % în 2014); salută evoluția pozitivă a ratei de eroare, observând în același timp că cifra pentru anul 2016 este mai mare decât pragul de semnificație;

222.  salută faptul că evaluarea Curții în ceea ce privește FEGA constată că plățile legate de sprijinirea pieței și de sprijin direct nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare în 2016, rata de eroare cea mai probabilă fiind estimată de Curte la 1,7 % (2,2 % în 2015);

223.  subliniază faptul că Curtea a constatat mai puține erori cauzate de supradeclararea de către agricultori sau de declararea unor terenuri neeligibile, ceea ce se datorează introducerii unei definiții noi, mai flexibile, a pajiștilor permanente, realizării unor planuri de acțiune pentru ameliorarea calității datelor în sistemele de identificare a parcelelor agricole (LPIS)și noului sistem geospațial online de depunere a cererilor;

224.  ia act de faptul că plățile de ecologizare au fost o sursă de erori care a afectat 17 % din nivelul de eroare estimat de către Curte, și că erorile constatate au fost în principal legate de cerințele privind zona de interes ecologic, deși rata de eroare pentru FEGA a fost sub pragul de semnificație; salută, în acest sens, scăderea ratei de eroare pentru FEGA la 1,7 %;

225.  subliniază că Curtea a constatat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește protecția pajiștilor permanente, Republica Cehă și Polonia neavând date istorice care să le permită să verifice respectarea obligației de a avea teren arabil acoperit cu iarbă, timp de cinci ani consecutivi, în timp ce Germania, Franța, Italia, Portugalia și Regatul Unit nu au clasificat pajiștile permanente într-un mod pe deplin fiabil;

226.  subliniază tendința pozitivă înregistrată în ceea ce privește ratele de eroare emise de Curte în pofida evoluției sumelor expuse riscului raportate de DG AGRI în rapoartele sale anuale de activitate, și anume de la 1,38 % în 2015 la 1,996 % în 2016 (măsurile de piață cu o rată de eroare de 2,85 % nefiind incluse) și 4 % pentru ambele exerciții financiare în domeniul dezvoltării rurale; înțelege că acest lucru nu reflectă abateri semnificative din punct de vedere statistic;

227.  regretă faptul că plățile pentru dezvoltarea rurală, mediu, politicile climatice și pescuit prezintă un nivel semnificativ de eroare în 2016, rata de eroare cea mai probabilă fiind estimată la 4,9 % (5,3 % în 2015); observă că, dacă toate informațiile deținute de autoritățile naționale ar fi fost utilizate pentru corectarea erorilor, nivelul de eroare estimat ar fi fost cu 1,5 puncte procentuale mai mic;

228.  constată că, în domeniul dezvoltării rurale, trei dintre cele mai mari erori legate de eligibilitate vizau beneficiari care nu comunicaseră faptul că se aflau sub controlul unor societăți asociate, că depuneau cereri împreună cu societăți asociate sau că realizau achiziții de la societăți asociate, ceea ce constituie o încălcare a normelor Uniunii sau a normelor naționale (raportul anual al Curții pe 2016, punctul 7.26);

Sistemele de gestionare și control

229.  subliniază că, în raportul său anual de activitate, directorul general al DG AGRI a formulat o rezervă privind plățile directe la 18 agenții de plată din 12 state membre, și că suma gestionată de către agențiile de plăți cu o rezervă și plasată sub control consolidat se ridică la 13 618,6 milioane EUR, iar suma expusă riscului aferentă cheltuielilor care fac obiectul unor rezerve este de 541,2 milioane EUR;

230.  subliniază că au fost identificate deficiențe în special în sistemul de gestionare și control din Ungaria (privind declarația de gestiune trimisă cu întârziere de către agenția de plăți și deficiențe în materie de plăți de ecologizare), Bulgaria (privind ecologizarea și statutul ecologic al agricultorilor), Polonia (în ceea ce privește plata pentru ecologizare) și Italia (referitor la deficiențele privind stabilirea corectă a eligibilității terenurilor și a agricultorului activ);

231.  își exprimă regretul cu privire la recentele cazuri de fraudă legate de agențiile de plăți din Italia; solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ situația și să ofere informații Parlamentului cu privire la acțiunile întreprinse în urma procedurii de descărcare de gestiune;

232.  solicită Comisiei să accelereze procedura de verificare a conformității inițiată la 8 ianuarie 2016 pentru a obține informații detaliate și precise cu privire la riscul de conflicte de interese în legătură cu Fondul de stat pentru intervenții în agricultură din Republica Cehă; ia act de faptul că neremedierea unui conflict de interese poate duce, în cele din urmă, la retragerea acreditării agenției de plăți de către autoritatea competentă sau la impunerea de corecții financiare de către Comisie; invită Comisia să informeze Parlamentul fără întârziere dacă, în urma verificării conformității, OLAF va transmite DG AGRI informații legate de posibile cazuri de fraudă, corupție sau activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii;

Fiabilitatea datelor comunicate de către statele membre

233.  subliniază că, întrucât sistemele de gestionare și control din anumite state membre prezintă deficiențe, DG AGRI ajustează statisticile de control raportate în principal pe baza auditurilor Comisiei și Curții efectuate în ultimii trei ani, precum și pe baza avizului organismului de certificare pentru exercițiul financiar în cauză;

234.  subliniază că, în pofida faptului că, începând cu anul 2015, organismele de certificare din statele membre au datoria de a verifica legalitatea și regularitatea operațiunilor:

   (a) la măsurile de piață, DG AGRI a efectuat ajustări la un total de 32 de scheme (și anume, mai puțin de 20 % din numărul total al schemelor pentru care au fost declarate cheltuieli în 2016);
   (b) la plățile directe, s-au operat ajustări în 52 cazuri (din 69); deși majoritatea acestor ajustări au fost mai mici de 1 %, 7 dintre ele au fost între 1 % și 2 %, iar 9 au fost de peste 2 %;
   (c) la dezvoltarea rurală, au fost aplicate plăți suplimentare la 39 de agenții de plăți din 72, cu 21 de ajustări mai mari de 1 % și 16 de peste 2 %;

Aspecte legate de performanță în dezvoltarea rurală

235.  salută faptul că Curtea a examinat, în cursul ultimilor trei ani, aspectele legate de performanță pentru operațiunile în materie de dezvoltare rurală incluse în eșantion; ia act cu satisfacție de faptul că 95 % din proiectele finalizate la momentul auditului fuseseră realizate conform planificării, însă regretă probele insuficiente privind caracterul rezonabil al costurilor;

236.  subliniază că aproape toate proiectele auditate de către Curte au utilizat un sistem care rambursează costurile suportate și ia act de faptul că, în perioada de programare 2014-2020, statele membre pot utiliza, ca alternativă, un sistem de opțiuni de costuri simplificate care implică bareme standard pentru costurile unitare, sume forfetare și finanțare la rate forfetare, care limitează în mod eficace riscul unor prețuri excesive;

Înverzirea

237.  ia act de faptul că Curtea a raportat, în raportul său anual pe 2016 (punctul 7.17), în legătură cu plățile pentru înverzire în cazul a 63 de exploatații agricole, că:

   (a) cerința privind diversificarea culturilor fusese respectată de toate exploatațiile care făceau obiectul acesteia;
   (b) majoritatea erorilor în materie de înverzire s-au datorat nerespectării cerințelor privind zona de interes ecologic (EFA), în timp ce;
   (c) parcelele erau corect înregistrate în LPIS în ceea ce privește menținerea pășunilor permanente existente;
   (d) nu toate pajiștile permanente fuseseră însă înregistrate în mod adecvat ca atare;

238.  este totuși deosebit de îngrijorat de primele concluzii trase de Comisie în documentul de lucru al serviciilor sale intitulat „Revizuirea măsurilor de înverzire după un an”, SWD (2016)218 a doua parte, pagina 14, în care se menționează: „În general, fermierii ar trebui să alterneze culturile pe mai puțin de 1% din suprafața arabilă totală din Uniunii pentru a se conforma cerinței privind diversificarea culturilor și, având în vedere că marea majoritate a terenurilor arabile din Uniune sunt supuse obligației privind diversificarea culturilor, acest impact limitat pare să reflecte practicile curente ale fermierilor care se conformează deja acestei cerințe”;

239.  subliniază că Curtea a confirmat în raportul său anual (punctele 7.43-7.54) analiza realizată de Comisie, subliniind că diversificarea culturilor și sistemul zonelor de interes ecologic (EFA) au făcut ca majoritatea fermelor pe care le-a vizitat să nu trebuiască să facă modificări (89 % pentru diversificarea culturilor și 67 % pentru EFA);

240.  este deosebit de îngrijorat de faptul că, în conformitate cu Raportul special al Curții nr. 21/2017 intitulat „Înverzirea PAC: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”, „este foarte puțin probabil ca înverzirea să producă beneficii semnificative pentru mediu și climă (...) [deoarece] cerințele privind înverzirea nu sunt, în general, exigente și corespund, în cea mai mare parte, unor practici agricole obișnuite”;

241.  mai mult, evidențiază că Curtea a menționat că, din cauza scutirilor extinse, majoritatea fermierilor (65 %) pot beneficia de plata pentru înverzire fără să se afle efectiv sub incidența obligațiilor legate de înverzire; prin urmare, înverzirea produce schimbări pozitive la nivelul practicilor agricole doar pentru o proporție foarte limitată din suprafața agricolă a Uniunii;

242.  regretă că schemele de înverzire sunt mai degrabă un instrument de sprijinire a veniturilor fermierilor decât de consolidare a performanței în materie de mediu și climă a PAC; consideră că pentru ca programele agricole menite să abordeze necesitățile în materie de mediu și climă, acestea ar trebui să includă obiective de performanță și finanțare care să reflecte costurile suportate și veniturile pierdute în urma unor activități care depășesc scenariul de referință în materie de mediu;

243.  regretă că, întrucât acestea fac parte din plățile bazate pe suprafață, schemele de înverzire în proiectarea efectivă a programului ar putea spori dezechilibrele în distribuția sprijinului din cadrul PAC; în acest sens, solicită Comisiei să ia în calcul respectarea recomandărilor formulate de Curte în Raportul special nr. 21/2017;

244.  constată că, potrivit Comisiei: „impactul real (al schemelor de înverzire) asupra rezultatelor în materie de mediu depinde de alegerile făcute de statele membre și de fermieri și că, până în prezent, puține state membre au recurs la posibilitatea de a limita utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor în zonele de interes ecologic”;

245.  subliniază că, pentru administrația publică, sarcina de înverzire constă, în esență, în dezvoltarea unor noi instrumente de gestionare, cum ar fi componenta EFA din cadrul LPIS, ceea ce explică parțial motivul pentru care DG AGRI a crescut numărul de rezerve și de planuri de acțiune impuse statelor membre;

246.  ia act de faptul că înverzirea adaugă o complexitate semnificativă politicii agricole comune din cauza suprapunerilor cu alte instrumente ale PAC (ecocondiționarea și măsurile în materie de mediu din cadrul pilonului II); în acest sens, ia act de Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi privind înverzirea, care prevede că „Comisia și statele membre reduc riscul aferent de efect de balast și dublă finanțare”;

Schema pentru tinerii fermieri

247.  evidențiază că, ținând seama de disparitățile enorme în dezvoltarea sectorului agricol la nivelul întregii Uniuni, o problemă majoră o reprezintă provocarea demografică, care necesită elaborarea de politici care să abordeze penuria de tineri fermieri pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a agriculturii în Uniune;

248.  subliniază că tinerii agricultori se confruntă cu dificultăți specifice în ceea ce privește accesul la finanțare și o cifră de afaceri redusă în primii ani de activitate, combinate cu o evoluție lentă a reînnoirii generațiilor și accesul dificil la terenurile agricole;

249.  subliniază că scăderea numărului de tineri din acest sector face ca reînnoirea generațiilor să fie mai dificilă și poate implica pierderea de competențe și de cunoștințe valoroase, deoarece persoanele în vârstă, cu experiență, se pensionează; insistă, în consecință, că trebuie să se acorde sprijin atât agricultorilor care se pensionează, cât și tinerilor succesori care preiau o exploatație;

250.  este deosebit de îngrijorat de faptul că, în Raportul său special nr. 10/2017 privind sprijinul pentru tinerii fermieri, Curtea constată că, pentru plățile directe, ajutorul pentru tinerii fermieri:

   (a) nu se bazează pe o evaluare temeinică a nevoilor;
   (b) nu reflectă obiectivul general de a încuraja reînnoirea generațiilor;
   (c) nici măcar nu este întotdeauna acordat tinerilor agricultori care au nevoie și
   (d) este acordat uneori exploatațiilor în care tinerii fermieri joacă doar un rol minor;

251.  regretă că, în ceea ce privește sprijinul acordat tinerilor agricultori prin intermediul programelor de dezvoltare rurală, Curtea a concluzionat că măsurile se bazează, în general, pe o evaluare vagă a nevoilor și că nu există o coordonare reală între plățile din cadrul pilonului I și sprijinul pentru tinerii agricultori din cadrul pilonul 2;

Măsuri de adoptat

252.  invită:

   (a) Comisia să analizeze cu atenție cauzele scăderii globale, începând din 2013, a venitului aferent factorilor de producție și să definească un nou obiectiv-cheie de performanță pentru următorul CFM, însoțit de indicatori de impact și rezultat, care să vizeze atenuarea inegalităților în materie de venituri între agricultori;
   (b) statele membre să depună mai multe eforturi pentru a include informații mai fiabile și actualizate în bazele lor de date LPIS;
   (c) Comisia să revadă abordarea adoptată de agențiile de plăți pentru clasificarea și actualizarea categoriilor de terenuri în sistemele lor LPIS și să efectueze verificările încrucișate necesare, pentru a diminua riscul de eroare în ceea ce privește plățile pentru înverzire;
   (d) Comisia să ia măsurile corespunzătoare pentru a solicita ca planurile de acțiune ale statelor membre în domeniul dezvoltării rurale să includă acțiuni destinate să remedieze cazurile de eroare constatate în mod frecvent;
   (e) Comisia să ofere orientări și să disemineze bunele practici în rândul autorităților naționale, precum și în rândul beneficiarilor și al asociațiilor acestora, pentru a se asigura că, în cadrul verificărilor acestora, sunt identificate eventualele legături dintre solicitanții de sprijin și alte părți interesate care participă la proiectele în materie de dezvoltare rurală sprijinite;
   (f) Comisia să continue să fie vigilentă în ceea ce privește controalele efectuate și datele comunicate de autoritățile din statele membre și să ia în considerare aceste constatări la alocarea sarcinilor sale de audit pe baza evaluărilor de risc;
   (g) statele membre, precum și beneficiarii și asociațiile acestora să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de sistemul de opțiuni simplificate în materie de costuri în cadrul dezvoltării rurale;
   (h) Comisia să pregătească și să dezvolte, pentru viitoarea reformă a PAC, o logică de intervenție completă pentru acțiunile UE în materie de mediu și climă care sunt legate de agricultură, inclusiv ținte specifice, și care să se bazeze pe o înțelegere științifică fundamentată pe date actualizate cu privire la fenomenele în cauză;

253.  solicită Comisiei să fie ghidată de următoarele principii în elaborarea unei noi propuneri privind înverzirea:

   (a) fermierii ar trebui să beneficieze de plăți în cadrul PAC dacă îndeplinesc un set unic de norme de bază în materie de mediu, inclusiv standardele privind bunele condiții agricole și de mediu și cerințele privind înverzirea care depășesc cadrul minim al legislației din domeniul mediului; în acest sens, salută logica abordării Comisiei care vizează un buget axat pe rezultate și consideră că un sistem viitor de punere în aplicare ar trebui să fie orientat într-o mai mare măsură spre rezultate;
   (b) nevoile specifice de la nivel local referitoare la mediu și climă pot fi abordate în mod adecvat prin acțiuni programate țintite și mai eficace în domeniul agriculturii;
   (c) atunci când li se prezintă diverse opțiuni pentru implementarea PAC, statele membre ar trebui să fie obligate să demonstreze, înainte de a proceda la implementare, că opțiunile pe care le-au selectat sunt eficace și eficiente din punctul de vedere al capacității lor de a duce la îndeplinirea obiectivelor politicii și, în special, a obiectivelor legate de siguranța alimentară, de calitatea alimentelor și de rolul acestora în menținerea sănătății, de înverzire, de gestionarea teritoriului și de combaterea depopulării în UE;

254.  invită Comisia:

   (a) să efectueze o evaluare cuprinzătoare a tuturor politicilor și instrumentelor existente din cadrul PAC care pot fi combinate pentru a ajuta tinerii agricultori și pentru a identifica obstacolele cu care se confruntă tinerii fermieri în ceea ce privește accesul la exploatațiile deja existente sau înființarea de ferme și care pot fi abordate în viitoarea revizuire a PAC;
   (b) să garanteze că în cadrul reformei agrare, condițiile pentru dezvoltarea rurală, așa cum sunt prevăzute, printre altele, în Declarația Cork 2.0 sunt îmbunătățite în continuare pentru a asigura succesul programelor de sprijinire a tinerilor fermieri;
   (c) să introducă în legislația pentru PAC de după 2020 (sau să ceară statelor membre să prezinte, în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) o logică clară de intervenție pentru instrumentele de politică care vizează reînnoirea generațiilor în agricultură; această logică de intervenție ar trebui să includă:
   o evaluare temeinică a nevoilor tinerilor fermieri;
   o evaluare a nevoilor care ar putea fi abordate prin instrumente de politică ale Uniunii și a nevoilor care pot fi sau sunt deja abordate mai bine prin politicile naționale ale statelor membre, precum și o analiză privind formele de sprijin (de exemplu: plăți directe, sumă forfetară, instrumente financiare) cele mai potrivite pentru a răspunde nevoilor identificate;
   măsuri de sensibilizare a autorităților, a beneficiarilor și a asociațiilor acestora, privind posibilele forme de asistență care ar permite realizarea, într-o etapă mai timpurie, a transferului unei exploatații către un succesor și care includ servicii de consultanță sau măsuri însoțitoare, cum ar fi crearea unui sistem satisfăcător de pensii bazat pe veniturile sau contribuțiile colectate la nivel național sau regional în sectorul agricol, alimentar și al silviculturii;
   definirea unor obiective SMART, în care să fie prezentate în mod explicit și cuantificabil rezultatele preconizate ale instrumentelor de politică în ceea ce privește rata de reînnoire a generațiilor și contribuția la viabilitatea exploatațiilor sprijinite; ar trebui clarificat, în special, dacă instrumentele de politică ar trebui să aibă ca obiectiv sprijinirea unui număr cât mai mare de tineri fermieri sau ar trebui să vizeze un anumit tip de tinerii fermieri;
   (d) să se asigure că prin legislația propusă pentru PAC de după 2020, Comisia și statele membre (în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) își îmbunătățesc sistemul de monitorizare și de evaluare;

Europa în lume

Ratele de eroare

255.  subliniază că, potrivit constatărilor Curții, cheltuielile aferente capitolului „Europa în lume” sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, nivelul estimat de eroare fiind de 2,1% (2,8% în 2015 și 2,7% în 2014); salută tendința pozitivă care caracterizează indicele de eroare din acest domeniu de politică;

256.  regretă că, dacă se exclud operațiunile cu mai mulți donatori și cele de sprijin bugetar, rata de eroare pentru operațiunile specifice gestionate direct de către Comisie a fost calculată la 2,8% (3,8% în 2015 și 3,7% în 2014);

257.  evidențiază că Comisia și partenerii săi responsabili de implementarea proiectelor au comis mai multe erori în cadrul operațiunilor aferente granturilor, precum și în cadrul acordurilor de contribuție încheiate cu organizații internaționale decât în cadrul operațiunilor aferente altor forme de sprijin; subliniază, în special, că operațiunile de sprijin bugetar examinate de Curte nu au fost afectate de erori privind legalitatea și regularitatea;

258.  observă că, dacă toate informațiile deținute de Comisie - și de auditorii numiți de Comisie - ar fi fost utilizate pentru corectarea erorilor, nivelul estimat de eroare pentru capitolul „Europa în lume” ar fi fost cu 0,9 % mai mic, și anume 1,4 %, situându-se, prin urmare, sub pragul de semnificație;

259.  subliniază că:

   (a) 37 % din nivelul de eroare estimat poate fi atribuit cheltuielilor pentru care nu au fost furnizate documente justificative esențiale;
   (b) 28 % din nivelul de eroare estimat este reprezentat de două cazuri în care Comisia a acceptat cheltuieli care nu fuseseră de fapt suportate; regretă că această situație a fost detectată deja anul trecut și subliniază că testele de validare a operațiunilor efectuate de către Curte au relevat o serie de deficiențe în materie de control în sistemele Comisiei;
   (c) 26 % din nivelul estimat de eroare se referă la cheltuieli neeligibile: de exemplu, cheltuieli efectuate în legătură cu activități care nu erau acoperite de un contract sau cheltuieli care fuseseră suportate în afara perioadei de eligibilitate, nerespectarea regulii de origine, taxe neeligibile și costuri indirecte imputate în mod greșit drept costuri directe;

Declarația de asigurare

260.  este profund preocupat de faptul că, potrivit Curții, auditorii DG NEAR au detectat deficiențe în ceea ce privește gestiunea indirectă a celui de al doilea Instrument de asistență pentru preaderare (IPA II), mai exact la nivelul autorităților de audit din trei țări beneficiare ale asistenței IPA II -Albania, Turcia și Serbia; constată existența acestor deficiențe, cu toate că autoritățile de audit din Albania și din Serbia au adoptat măsuri pentru soluționarea problemelor detectate; în cazul Turciei, există anumite aspecte importante privind sistemele autorității de audit care ar putea să limiteze în continuare asigurarea furnizată de această autoritate Comisiei (raportul anual al Curții pe 2016, punctul 9.24);

261.  este preocupat de faptul că Curtea de Conturi a estimat că capacitatea de corecție a DG NEAR a fost supraestimată și, prin urmare, și valoarea totală expusă riscului la momentul plății;

Performanța

262.  ia act de faptul că DG DEVCO a definit în raportul său anual de activitate indicatorii principali de performanță legați de dezvoltarea umană, schimbările climatice, gen și rata de eroare, dar regretă că niciunul dintre acești indicatori nu sunt capabili să evalueze performanța politicii de cooperare pentru dezvoltare, deoarece ei indică doar partea din ajutor dedicată fiecăruia dintre obiective, în loc să evalueze impactul real, ca în cazul progreselor realizate pentru atingerea obiectivelor;

263.  este preocupat de faptul că IAS din cadrul Comisiei a afirmat că, „în ceea ce privește raportarea, tipul de informații privind performanța DG DEVCO furnizate de diferitele rapoarte legate de planificarea și programarea strategică (raportul anual de activitate, raportul ordonatorilor de credite subdelegați, raportul privind gestionarea asistenței externe) este limitat și nu permite să se aprecieze concret dacă obiectivele au fost sau nu îndeplinite”;

Rapoartele privind gestionarea asistenței externe

264.  regretă din nou că rapoartele privind gestionarea asistenței externe, elaborate de șefii delegațiilor Uniunii, nu sunt anexate la rapoartele anuale de activitate ale DG DEVCO și DG NEAR, așa cum este prevăzut la articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul financiar; regretă că aceste rapoarte sunt considerate confidențiale în mod sistematic, deși, în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul financiar, acestea „se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținând cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidențial”;

265.  ia act de faptul că, în răspunsul comisarului Oettinger la scrisoarea raportorului, Comisia informează cu privire la faptul că analizează un nou format de raport care ar putea fi transmis Parlamentului fără a fi necesare proceduri de confidențialitate, dar evitând, în orice caz, riscul de a se aduce atingere politicii diplomatice a Uniunii;

266.  salută faptul că DG DEVCO a făcut publică lista delegațiilor implicate în elaborarea rapoartelor privind gestionarea asistenței externe și a oferit o analiză a rezumatului indicatorilor-cheie de performanță realizat de DG DEVCO în raportul său anual de activitate; insistă, cu toate acestea, că Regulamentul financiar ar trebui să fie respectat pe deplin;

Fondurile fiduciare

267.  reamintește că posibilitatea pe care o are Comisia de a crea și gestiona fonduri fiduciare la nivelul Uniunii vizează:

   (a) consolidarea rolului internațional al Uniunii, precum și creșterea vizibilității și eficienței acțiunii sale externe și a asistenței pentru dezvoltare;
   (b) asigurarea unui proces decizional accelerat pentru selectarea măsurilor care urmează să fie puse în aplicare, ceea ce este esențial în caz de urgență și în cazul acțiunilor ulterioare unor situații de urgență;
   (c) asigurarea mobilizării unor resurse suplimentare destinate acțiunii externe și
   (d) creșterea, prin intermediul punerii în comun a resurselor, a coordonării între diferiții donatori din Uniune în anumite domenii de intervenție;

268.  în lumina experiențelor recente, exprimă unele preocupări referitoare la îndeplinirea principalelor obiective urmărite prin crearea de fonduri fiduciare și constată, în special, faptul că:

   (a) efectul de pârghie al acestui nou instrument nu este în mod necesar garantat, contribuția altor donatori fiind, în anumite cazuri, foarte limitată;
   (b) vizibilitatea acțiunii externe a Uniunii nu s-a îmbunătățit, în ciuda existenței a diferite acorduri cu părțile interesate, și nu este asigurată neapărat o mai bună coordonare a acțiunii tuturor părților interesate;
   (c) preferința a priori pentru agenții din state membre care se regăsește în unele dintre acordurile constitutive ale fondurilor fiduciare conduce mai degrabă la un conflict de interese decât la un stimulent pentru creșterea resurselor financiare oferite de statele membre;

269.  reamintește, în special, că Fondul fiduciar pentru Africa are o valoare de peste 3,2 miliarde EUR, peste 2,9 miliarde EUR provenind din Fondul european de dezvoltare (FED) și 228 667 de milioane EUR de la alți donatori; consideră inacceptabil faptul că implicarea FED în fonduri fiduciare limitează și mai mult posibilitatea Parlamentului de a examina cheltuielile Uniunii;

270.  subliniază că punerea în comun a resurselor din FED, din bugetul Uniunii și de la alți donatori nu ar trebui să împiedice ca banii rezervați pentru țările membre ale ACP să ajungă la beneficiarii lor obișnuiți;

271.  evidențiază că „utilizarea din ce în ce mai intensă a altor mecanisme financiare precum fondurile fiduciare, pe lângă bugetul Uniunii, pentru realizarea politicilor acesteia riscă să submineze acest nivel de răspundere de gestiune și de transparență, întrucât mecanismele de raportare, de audit și de control public nu sunt aliniate între ele” (raportul Curții pe 2016, punctul 2.31); subliniază, în acest sens, importanța angajamentului Comisiei de a informa periodic autoritatea bugetară cu privire la finanțarea și la operațiunile prevăzute și în curs de desfășurare în cadrul fondurilor fiduciare, inclusiv cu privire la contribuțiile statelor membre;

Fonduri către Autoritatea palestiniană

272.  insistă asupra faptului că programele de învățământ și de formare care sunt finanțate din Fondurile Uniunii, precum PEGASE, ar trebui să reflecte valori comune, precum pacea, libertatea, toleranța și nediscriminarea în educație, așa cum au decis miniștrii educației din Uniunea Europeană la Paris, la 17 martie 2015;

Măsuri de adoptat:

273.  invită DG NEAR (raportul Curții pe 2016, punctul 9.37):

   (a) să colaboreze cu autoritățile de audit din țările beneficiare ale IPA II în vederea îmbunătățirii competenței lor;
   (b) să elaboreze indici de risc pentru a ameliora evaluarea bazată pe formularele de control intern pe care direcția generală le-a introdus, în mod just, pentru a evalua mai bine impactul erorilor;
   (c) să includă, în următorul său raport anual de activitate, informații corespunzătoare referitoare la sfera de acoperire a studiului privind rata de eroare reziduală și să precizeze limita inferioară, respectiv superioară, a ratei de eroare estimate;
   (d) să îmbunătățească în continuare modul de calculare a capacității de corecție pentru 2017, remediind neajunsurile identificate de Curte;

274.  invită DG DEVCO și DG NEAR să ia în considerare, în cooperare cu DG HOME, definirea unui indicator-cheie de performanță legat de eliminarea cauzelor profunde și care stau la baza migrației neregulamentare;

275.  solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a remedia deficiențele identificate de propriul său IAS în ceea ce privește raportarea cu privire la performanță realizată de DG DEVCO și să transforme raportul privind gestionarea asistenței externe într-un document fiabil și pus integral la dispoziția publicului, care să susțină în mod corespunzător declarația de asigurare întocmită de șefii de delegație și de directorul general al DG DEVCO; solicită DG DEVCO să definească indicatorii-cheie de performanță în așa fel încât să facă posibilă măsurarea performanței politicii de cooperare pentru dezvoltare, fără a se aduce atingere politicii diplomatice a Uniunii prin intermediul delegațiilor sale.

276.  consideră fundamentală posibilitatea de a suspenda acordarea fondurilor de preaderare nu numai în cazul unor abuzuri dovedite asupra lor, ci și în cazul în care țara în curs de aderare încalcă în orice fel drepturile consacrate prin Declarația universală a drepturilor omului;

277.  subliniază că fondurile fiduciare ar trebui să fie create numai atunci când utilizarea lor este justificată și măsurile necesare nu sunt posibile prin intermediul altor canale existente de finanțare; în acest sens, solicită Comisiei ca, la crearea fondurilor fiduciare, să instituie principii directoare pentru realizarea unei evaluări concise și structurate a avantajelor comparative ale fondurilor fiduciare în raport cu alte instrumente de ajutor și, de asemenea să efectueze analize care să stabilească lacunele specifice pe care fondurile fiduciare ar trebui să le elimine; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a pune capăt fondurilor fiduciare care nu sunt în măsură să atragă o contribuție semnificativă din partea altor donatori sau care nu furnizează o valoare adăugată în comparație cu instrumentele externe „tradiționale” ale Uniunii;

278.  regretă profund cazurile recunoscute de violență, abuz sexual și comportamente total inadecvate ale personalului din cadrul misiunilor de asistență umanitară față de civilii aflați în situații de conflict și postconflict; constată că Comisia și-a asumat angajamentul de a revizui și, în cazul în care este necesar, de a suspenda finanțarea pentru partenerii care nu respectă standardele înalte de etică impuse; pentru a eradica acest flagel și pentru a preveni repetarea acestuia, îndeamnă Comisia să consolideze mecanismele preventive în ceea ce privește procedurile de selecție a personalului, precum și formarea și dezvoltarea continuă a acestuia, pentru a se înregistra progrese în prevenirea și evitarea acestui flagel; solicită, de asemenea, o politică de protecție a persoanelor care denunță nereguli;

279.  invită Comisia să asigure o elaborare a documentelor de strategie mai precisă, astfel încât să se ofere o evaluare mai completă și mai precisă a nevoilor de finanțare și a celor mai bune instrumente care pot fi utilizate;

280.  solicită Comisiei să asigure că fondurile Uniunii sunt vărsate în conformitate cu standardele UNESCO de pace și toleranță;

281.  consideră că este esențial ca capacitatea administrativă a țărilor care beneficiază de finanțare să fie sprijinită în mod activ de către Comisia Europeană printr-o asistență tehnică adecvată;

Migrația și securitatea

282.  constată că, în capitolul 8 din raportul său anual privind „securitatea și cetățenia”(87), Curtea nu a calculat o rată de eroare pe baza celor 15 operațiuni pe care le-a examinat, deoarece acest eșantion nu era destinat să fie reprezentativ pentru cheltuielile aferente acestei rubrici din CFM;

283.  ia act cu îngrijorare de constatarea Curții potrivit căreia „ la doi ani de la demararea perioadei de programare de șapte ani, progresele realizate în ceea ce privește efectuarea de plăți în gestiune partajată în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI(88)) și al Fondului pentru securitate internă (FSI) au fost lente (Raportul anual al Curții pentru 2016, caseta 8.2);

284.  subliniază că Curtea a identificat mai multe deficiențe de sistem legate de programele SOLID, FAMI și FSI la nivelul Comisiei și al statelor membre;

285.  regretă, în special, că:

   (a) Curtea a subliniat numărul ridicat de proiecte de programe FAMI și FSI elaborate de statele membre și analizate de către Comisie înainte de aprobarea acestora, ceea ce poate întârzia punerea în aplicare;
   (b) potrivit Curții, evaluarea realizată de Comisie cu privire la sistemele statelor membre pentru FAMI și FSI se baza adesea pe informații care nu erau suficient de detaliate, în special în domeniul strategiilor de audit;
   (c) s-au înregistrat întârzieri în elaborarea rapoartelor întocmite în urma auditurilor de conformitate ex post pentru programele SOLID și proceduri nedocumentate în mod suficient de control al calității pentru activitățile de audit externalizate;

286.  regretă că Curtea a constatat și următoarele deficiențe la nivelul statelor membre: controale la fața locului nedocumentate în mod suficient, lipsa unui instrument informatic specific pentru gestiunea și controlul fondurilor și unele deficiențe în auditul realizat de autoritățile de audit din statele membre;

287.  regretă că Curtea a observat în raportul său anual că „suma globală a fondurilor care au fost mobilizate în scopul crizei privind refugiații și migrația nu a fost raportată de Comisie în 2016 și este dificil de estimat” (raportul anual al Curții punctul 2.28);

288.  regretă că Curtea a concluzionat în ceea ce privește hotspoturile (Raportul special al Curții nr. 6/2017) că:

   (a) în pofida unui sprijin considerabil din partea Uniunii, la sfârșitul anului 2016, structurile de primire din Grecia și Italia nu erau corespunzătoare;
   (b) lipseau în continuare structuri adecvate de cazare a minorilor neînsoțiți și de procesare a cazurilor acestora în conformitate cu standardele internaționale;
   (c) abordarea prevede apoi direcționarea migranților către procedurile subsecvente adecvate, și anume fie depunerea unei cereri de azil la nivel național, fie returnarea în țara de origine, iar punerea în aplicare a acestor proceduri subsecvente este adesea lentă și face obiectul unei serii de blocaje, care pot avea repercusiuni asupra funcționării hotspoturilor;

289.  regretă faptul că, potrivit organizației Human Rights Watch, femeile au raportat acte frecvente de hărțuire sexuală în hotspoturile din Grecia;

290.  împărtășește aprecierea Curții cu privire la lipsa de transparență în ceea ce privește repartizarea finanțării între resursele publice și resursele migranților în ceea ce privește asistența de urgență pentru transportul migranților din afara Uniunii din insulele grecești către Grecia continentală, menționată de Curte în raportul său anual (caseta 8.4 din raportul anual al Curții pe 2016); reamintește că legislația Uniunii nu permite beneficiarilor granturilor Uniunii să obțină profituri în urma punerii în aplicare a unui proiect; consideră că această situație aduce în discuție anumite aspecte reputaționale pentru Comisie și pune sub semnul întrebării modul de gestionare a acesteia din punct de vedere etic;

Măsuri de adoptat

291.  invită:

   (a) DG HOME să ia în considerare definirea, în cooperare cu DG DEVCO și DG NEAR, a unui indicator-cheie de performanță legat de eliminarea cauzelor profunde și care stau la baza migrației neregulamentare;
   (b) Comisia să regrupeze liniile bugetare care finanțează politica în materie de migrație în cadrul unei rubrici unice în vederea îmbunătățirii transparenței;
   (c) Comisia să definească strategii specifice cu echipele de sprijin ale Uniunii pentru a garanta siguranța femeilor și a minorilor însoțiți în hotspoturi;
   (d) Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune la dispoziție structuri de primire corespunzătoare în Grecia și Italia;
   (e) Comisia și statele membre să remedieze deficiențele de sistem detectate de Curte în gestionarea fondurilor FAMI/FSI;
   (f) Comisia să furnizeze o estimare a costurilor plătite pentru fiecare migrant sau solicitant de azil, pe țări;
   (g) Comisia să instituie un sistem de control bazat pe respectarea drepturilor omului privind refugiații și solicitanții de azil;
   (h) Comisia să intensifice controalele privind fondurile pentru refugiați, care sunt adesea alocate de statele membre în situații de urgență fără a respecta normele aplicate în prezent;

Codul de conduită al comisarilor și procedurile de nominalizare a înalților funcționari

292.  apreciază că apelurile sale adresate Comisiei de a revizui codul de conduită al comisarilor până la sfârșitul lui 2017, inclusiv definind ceea ce reprezintă un conflict de interese, precum și introducând criterii pentru evaluarea compatibilității activităților profesionale după expirarea mandatului și prelungind la trei ani perioada existenței stării de incompatibilitate pentru președintele Comisiei, au primit răspunsul solicitat; ia act de faptul că noul cod a intrat în vigoare anul acesta, la 1 februarie 2018;

293.  reamintește promisiunea Președintelui Comisiei Juncker făcută Ombudsmanului European că fostul președinte al Comisiei, dl Barroso, va fi primit doar în calitate de reprezentant al unui grup de interese; reamintește avizul Comitetului ad hoc pe probleme de etică referitor la noul loc de muncă al dlui Barroso, consilier al Goldman Sachs, care afirmă că acest lucru ar fi acceptabil numai dacă dl Barroso se angajează să nu exercite activități de lobby în numele Goldman Sachs;

294.  atrage atenția asupra incoerenței create ca urmare a faptului că mai mulți membri ai Comisiei au descris întâlnirile lor cu dl Barroso ca întâlniri cu Goldman Sachs International, conform registrului lor de reuniuni; concluzionează că fie întâlnirile cu dl Barroso nu au fost întâlniri de lobby (caz în care nu a fost respectată promisiunea făcută Ombudsmanului European, iar registrul de reuniuni al Comisiei nu poate fi asimilat unui veritabil registru de transparență), fie întâlnirile cu dl Barroso au fost tratate ca reuniuni cu un reprezentant al intereselor, caz în care a fost încălcată una din condițiile stabilite de Comitetul etic ad-hoc;

295.  reamintește faptul că lipsa oricărui conflict de interese trebuie să constituie, de asemenea, o condiție prealabilă esențială ce trebuie îndeplinită înainte de audierea comisarilor și că, în consecință, formularele pentru declarațiile de interese financiare trebuie să fie completate și accesibile înainte de audierea comisarilor în cadrul comisiei competente a Parlamentului European, precum și faptul că acestea trebuie revizuite cel puțin o dată pe an și de fiecare dată când informațiile în cauză sunt modificate;

296.  consideră că Comisia ar trebui să prevadă un grad mai mare de responsabilitate pentru consilierii speciali ai comisarului, precum și transparența legăturilor și trecutului lor profesional și exercitarea controlului public asupra acestora, în scopul de a preveni potențialele conflicte de interese, dat fiind că ei au acces neîngrădit la Comisie; consideră că aceste măsuri vor contribui la limitarea posibilității de lobby la cel mai înalt nivel „pe ușa din dos”;

297.  le solicită, în acest sens, comisarilor să-și declare toate interesele (ca acționari, membri în consiliile de administrație ale unor întreprinderi, consilieri și consultanți, membri ai unor fundații asociate etc.) legate de toate întreprinderile în care s-au implicat, inclusiv interesele membrilor de familie apropiați, precum și modificările care au survenit începând de la data la care a fost comunicată candidatura lor;

298.  evidențiază că extinderea perioadei existenței stării de incompatibilitate la trei ani ar trebui să se aplice tuturor membrilor Comisiei Europene, așa cum a solicitat Parlamentul în mai multe rânduri; insistă asupra faptului că avizele comitetului de etică ar trebui publicate atunci când sunt emise;

299.  își exprimă temerea că procedurile de numire a comitetului independent de etică nu garantează independența acestuia și subliniază că experții independenți nu ar trebui să fi deținut ei înșiși funcția de comisar și nici un post de înalt funcționar în cadrul Comisiei; solicită Comisiei să adopte noi norme privind comitetul independent de etică, în conformitate cu această observație;

300.  solicită Comisiei să furnizeze și să publice un raport anual întocmit de comitetului etic independent; reafirmă faptul că comitetul etic independent poate formula orice recomandări privind îmbunătățirea codului de conduită sau aplicarea sa;

301.  este serios preocupat de lipsa de transparență, absența oricăror competențe în rândul personalului eligibil și o posibilă interpretare abuzivă a Statutului funcționarilor dovedite de numirea recentă a șefului de cabinet al Președintelui Comisiei în poziția de secretar general al Comisiei; constată că răspunsurile Comisiei către Comisia pentru control bugetar nu au oferit explicații judicioase pentru a justifica numirea secretarului general prin articolul 7 din Statutul funcționarilor, făcând transferul fără a deschide postul vacant și a invita personalul eligibil să candideze; speră ca președintele Comisiei să prezinte Parlamentului un plan pentru a mai repara din daunele cauzate imaginii publice a Comisiei prin recenta numire a Secretarului General ;

302.  Având în vedere numirea recentă a secretarului general al Comisiei și pentru a asigura excelența și independența administrației publice europene, solicită Comisiei să prezinte, înainte de sfârșitul anului 2018, o propunere de procedură pentru numirea înalților funcționari, inclusiv a Secretarului general al Comisiei, care să garanteze selectarea celor mai buni candidați în condiții de transparență deplină și de egalitate de șanse și care să fie suficient de cuprinzătoare pentru a putea fi aplicată și în cadrul celorlalte instituții ale Uniunii, inclusiv Parlamentul și Consiliul;

303.  solicită Comisiei ca pe viitor să aibă în vedere introducerea următoarelor îmbunătățiri:

   (a) acceptarea de cadouri din partea donatorilor din statele membre ar trebui să fie interzisă [articolul 6 alineatul (4) din codul de conduită pentru membrii Comisiei];
   (b) implicarea comisarilor în politicile naționale, în timpul mandatului lor, ar trebui să fie suspendată sau limitată la statutul de parte pasivă;
   (c) o clarificare a referirii la „uzanțele diplomatice sau de curtoazie” [articolul 6 alineatele (2) și (5)], care suferă de pe urma lipsei de precizie și claritate și ar putea da naștere la abuzuri;
   (d) participarea comisarilor la campaniile electorale naționale ar trebui să fie aliniată la participarea la campania pentru alegerile europene (articolele 9 și 10); în ambele cazuri, comisarii ar trebui să își ia concediu electoral fără plată;
   (e) ar trebui să se clarifice în mai mare măsură criteriile pentru această posibilă sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolele 245 sau 247 din TFUE;
   (f) comisarii ar trebui să își declare toate interesele relevante (în calitate de acționari, membri ai consiliilor unor companii, consilieri și consultanți, membri ai unor fundații asociate etc.), mai degrabă decât să le selecteze exclusiv pe cele pe care ei le consideră susceptibile de a da naștere unui conflict de interese;
   (g) declarațiile de interese ar trebui să fie îmbunătățite în conformitate cu Rezoluția Parlamentului european din 1 decembrie 2016 referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor - orientări(89);

Administrația

Constatările Curții

304.  constată că instituțiile au redus, în mod colectiv, numărul de posturi din schema de personal cu 4,0 % între 2013 și 2017 (de la 39 649 la 38 072 de posturi), și că instituțiile au redus numărul angajaților (posturi ocupate efectiv de membrii personalului) cu 1,4 % între 2013 și 2017 (de la 37 153 la 36 657 de posturi);

305.  ia act, de asemenea, de concluziile suplimentare ale Curții:"

„30. Totuși, în aceeași perioadă, autoritatea bugetară a acordat noi posturi instituțiilor, organelor și agențiilor în cadrul procedurii bugetare anuale. Aceste posturi au fost puse la dispoziție în principal pentru dezvoltarea activităților lor (acest lucru explică creșterea semnificativă a numărului de posturi acordate agențiilor), aderarea Croației și grupurile politice din Parlamentul European.

   31. În consecință, numărul de posturi din schemele de personal a scăzut cu 1,1 % între 2012 și 2017, cu diferențe semnificative între instituții (- 3,5 %), agențiile descentralizate (+ 13,7 %) și agenții executive (+ 42,9 %). Numărul de posturi ocupate efectiv de la 1 ianuarie 2013 până la 1 ianuarie 2017 a crescut cu 0,4 % în decursul perioadei examinate (- 1,3 % pentru instituții și organisme și + 11,3 % pentru agenții, cu 9,6 % în cadrul agențiilor descentralizate și 33,7 % în agențiile executive). Rata de neocupare medie a scăzut de la 6,9 %, la 1 ianuarie 2013, până la 4,5 %, la 1 ianuarie 2017, și a atins un nivel de sub 2 % în unele instituții și organisme.”(90);
"

306.  ia act cu îngrijorare de discriminarea cu care se confruntă în continuare personalul Uniunii angajat la Luxemburg, în pofida Hotărârii CJUE din octombrie 2000 în cauza Ferlini, C-411/98, și a Directivei 2011/24/UE, care sancționează, amândouă, această practică; subliniază, de asemenea, că supratarifarea se aplică în continuare în baza a două acorduri cu Federația spitalelor din Marele Ducat al Luxemburgului și cu Asociația medicilor și a stomatologilor, care o plafonează la 15 %, însă aceasta ajunge la 500 % în cazul în care îngrijirile sunt acordate în spitale; deploră faptul că Hotărârea CJUE din 2000 și Directiva 2011/24/UE sunt încălcate de aceste două convenții, precum și de numeroși furnizori naționali de servicii medicale; solicită Comisiei, în primul rând, să calculeze costul suplimentar anual al acestei supratarifări la bugetul Uniunii (în speță SCAS) și să îl justifice și, în al doilea rând, să pregătească o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau o procedură judiciară similară împotriva Marelui Ducat; în al treilea rând, să informeze Parlamentul cu privire la consecințele Petiției publice nr. 765 adresate Camerei Deputaților din Marele Ducat al Luxemburgului și la dezbaterea publică organizată la 19 octombrie 2017 și, în al patrulea rând, să prezinte un protest împotriva celor două convenții încheiate cu Federația spitalelor din Marele Ducat al Luxemburgului și cu Asociația medicilor și a stomatologilor;

307.  salută declarațiile comisarului Oettinger cu privire la încetarea restricțiilor în ceea ce privește politica de personal, pentru a împiedica o afectare gravă a funcționării corespunzătoare a instituțiilor europene și, astfel, a calității serviciului public al Uniunii pentru cetățenii europeni; subliniază importanța de a dispune de o funcție publică europeană solidă, care să fie în serviciul cetățenilor și să fie capabilă să facă față provocărilor cu care se confruntă Uniunea și punerii în aplicare a politicilor sale, dând dovadă de cel mai înalt grad de profesionalism și de excelență posibil, asigurându-i-se, totodată, mijloacele legale și bugetare necesare; subliniază că este important ca funcția publică europeană să devină din nou atractivă pentru tinerii specialiști din Uniune; invită Comisia să elaboreze un raport referitor la consecințele restricțiilor asupra atractivității funcției publice europene și asupra caracterului insuficient al acesteia în prezent și să prezinte soluții pentru a o apropia de cetățenii europeni și pentru a spori interesul acestora de a face parte din funcția publică;

308.  insistă asupra faptului că este important să se identifice o soluție pentru problema legată de tarifarea excesivă – și în multe cazuri abuzivă – aplicată cheltuielilor medicale ale personalului și ale deputaților în Parlamentul European în unele state membre; invită Comisia să caute soluții pentru această problemă, care, în unele țări precum Luxemburg, implică un cost anual de aproximativ două milioane de euro (de exemplu negocieri cu sistemele de securitate socială publice și/sau private ale statelor membre, crearea unui card similar cu cardul de sănătate european pentru călătorii etc.);

Clădirile Jean Monnet (JMO I și JMO II) din Luxemburg

309.  recunoaște că construirea noului imobil Jean Monnet (JMOII) s-a confruntat cu o întârziere considerabilă, legată de costurile suplimentare;

310.  regretă că Comisia și autoritățile luxemburgheze au avut nevoie de 15 ani (1994-2009) pentru a conveni asupra modalităților viitoare de instalare a serviciilor Comisiei la Luxemburg;

311.  așteaptă cu interes să primească întregul istoric al clădirilor JMO I și JMO II dintre 1975 și 2011, așa cum a promis Comisia în răspunsurile sale scrise adresate în vederea pregătirii audierii cu comisarul Oettinger, la 23 ianuarie 2018;

312.  regretă faptul că, deși în 1997 s-a făcut un inventar complet al materialelor din clădirea JMO I care conțineau azbest, Comisia a părăsit clădirea abia în ianuarie 2014 și că AIB-Vinçotte Luxembourg nu și-a revizuit concluziile până în 2013; constată că foile de azbest din JMO I aveau o densitate mai mică decât se credea anterior și că, prin urmare, erau mai sensibile la impactul mecanic (o simplă frecare ar fi fost suficientă pentru ca fibrele să poată fi eliberate în aer și inhalate); consideră că, având în vedere riscurile grave pentru sănătate care decurg din inhalarea azbestului, Comisia ar fi trebuit să solicite expertiza și opinia calificată a altor experți în domeniu și mai ales după experiența din clădirea Berlaymont din Bruxelles; solicită Comisiei să comunice Parlamentului dacă toți lucrătorii au fost informați în mod corespunzător cu privire la situația și la riscurile grave pentru sănătate cu care s-au confruntat, dacă a fost depistat vreun caz de boală care ar putea rezulta din inhalarea de particule de azbest, ce măsuri au fost luate, dacă a fost cazul, și dacă au fost luate măsuri preventive (teste screening și de depistare precoce etc.); solicită, de asemenea, Comisiei să îi comunice dacă a inițiat vreo acțiune împotriva AIB-Vinçotte Luxembourg din acest motiv;

313.  a aflat că, în decembrie 2015, Comisia și autoritățile luxemburgheze au convenit cu privire la partajarea costurilor legate de mutarea anticipată din clădirea JMO I; subliniază că JMO II ar fi trebuit, inițial, să devină disponibilă la 31 decembrie 2014;

314.  solicită Comisiei să îi raporteze în detaliu cu privire la costurile de închiriere a celor șase clădiri ocupate între timp de către Comisie (ARIA, LACC, HITEC, DRB, BECH și T2) ca urmare a întârzierilor în livrarea clădirii JMO II, precum și cu privire la consecințele prelungirii contractelor de închiriere; solicită Comisiei să asigure, în strânsă cooperare cu Comisia privind sănătatea și siguranța la muncă , îmbunătățirea condițiilor de lucru în aceste șase clădiri și să negocieze rapid cu autoritățile luxemburgheze îmbunătățirea condițiilor de mobilitate și de acces la acestea; reamintește că trebuie amenajate cabinete medicale în fiecare dintre acestea, în conformitate cu legislația națională a Luxemburgului;

315.  a aflat recent că prima etapă a construcției clădirii JMO II va fi probabil finalizată la începutul anului 2020, iar a doua etapă la începutul anului 2024; ia act de explicațiile oferite de Comisie cu privire la cauzele întârzierilor :

   (a) grupul de arhitecți KSP a solicitat revizuirea anumitor clauze din contractul de gestionare;
   (b) o procedură de licitație pentru lucrările de excavații se confruntă cu probleme administrative;
   (c) modificările semnificative privind măsurile de securitate;

și îi solicită acesteia să îi furnizeze documente justificative ale respectivelor explicații, precum și detalii privind costurile generate de întârzierea livrării clădirii;

316.  dorește să primească documentele justificative pentru aceste explicații până la 30 iunie 2018;

Școlile europene

317.  reamintește că Comisia a plătit 61 % (177,8 milioane EUR) din bugetul școlilor europene în 2016;

318.  regretă că, după mai bine de 15 de ani(91), tot nu există un sistem solid de gestiune financiară pentru școlile europene;

319.  subliniază, în acest context, raportul anual al Curții privind conturile anuale ale școlilor europene pentru exercițiul financiar 2016, care a revelat următoarele deficiențe(92):"„27. Curtea a identificat deficiențe semnificative în aplicarea contabilității pe bază de angajamente în conturile Oficiului central și ale școlilor din Alicante și Karlsruhe, în special la calcularea și rezervarea de provizioane pentru beneficiile angajaților și înregistrarea datoriilor și creanțelor. Erorile semnificative au fost corectate în cursul procedurii de consolidare. [...] 30. În timp ce sistemele de control intern ale școlilor din Alicante și Karlsruhe au identificat deficiențe limitate, există încă deficiențe semnificative la nivelul sistemului de control intern al Oficiului central. Rapoartele de audit ale auditorului extern independent au evidențiat, de asemenea, deficiențe semnificative în ceea ce privește recrutarea, achizițiile publice și procedurile de plată. Prin urmare, Curtea nu este în măsură să confirme că gestiunea financiară a fost realizată în conformitate cu cadrul general.”"

320.  ia act de faptul că directoarea generală a acționat, așadar, în mod corespunzător atunci când a limitat declarația sa de asigurare: „Directoarea generală, în calitatea sa de ordonatoare de credite delegată, a semnat declarația de asigurare, deși aceasta este calificată de o rezervă din motive de reputație privind gestionarea eficace a unora dintre fondurile Comisiei alocate școlilor europene.”(93);

321.  regretă faptul că raportul anual al Curții privind conturile anuale ale școlilor europene pentru exercițiul financiar 2016 a revelat numeroase deficiențe; consideră că responsabilitatea financiară a sistemului școlilor europene ar trebui să fie ridicată la un nivel adecvat prin intermediul unui proces de descărcare specific pentru cele 177,8 milioane de euro puse la dispoziția sa;

322.  reiterează opinia Parlamentului, conform căreia se impune o „revizuire cuprinzătoare” a sistemului școlilor europene pentru a lua în considerare „o reformă care acoperă probleme manageriale, financiare, organizatorice și pedagogice” și reamintește solicitarea sa ca „Comisia să prezinte anual Parlamentului un raport în care să evalueze progresul”;

323.  întreabă Comisia când se așteaptă să fie pus în aplicare un sistem de bună gestiune financiară pentru școlile europene; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru ca sistemul de bună gestiune financiară pentru școlile europene să poată fi pus în aplicare cât mai curând posibil;

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)

324.  este surprins de faptul că dezvoltarea unui nou sistem de gestionare a cazurilor, conceput de serviciile interne, va costa 12,2 milioane EUR; întreabă dacă OLAF a efectuat studii de piață pentru a identifica soluții mai ieftine înainte de a face aceste cheltuieli; se așteaptă ca Comisia și OLAF să prezinte o explicație detaliată a costurilor estimate și a măsurilor luate pentru a găsi o soluție mai economică pentru autoritatea care acordă descărcarea de gestiune;

325.  are mari îndoieli cu privire la

   (a) crearea de posturi cu scopul unic de a servi drept rampă de lansare pentru o detașare,
   (b) nerespectarea de către înalți funcționari a „perioadei existenței stării de incompatibilitate” înainte de a accepta o poziție cu legături strânse cu funcția anterioară,
   (c) expunerea înalților funcționari la riscul de a fi prinși într-un conflict de interese între loialitatea față de fostul și actualul angajator;

Grupurile de experți

326.  solicită Comisiei să asigure o componență echilibrată a grupurilor de experți; ia act de raportul Corporate Europe Observatory, din 14 februarie 2017, intitulat „Corporate interests continue to dominate key expert groups” („Interesele întreprinderilor continuă să domine principalele grupuri de experți”)(94); își exprimă îngrijorarea cu privire la concluzia acestui raport, în special cu privire la dezechilibrul din cadrul grupurilor de experți GEAR2030, schimbul automat de informații privind conturile financiare, Forumul comun pentru prețurile de transfer, Platforma pentru bună guvernanță fiscală și al subgrupului Emisii generate în condiții reale de conducere – Vehicule ușoare din cadrul Grupului de lucru pentru autovehicule; consideră că Parlamentul nu a primit încă un răspuns oficial cu privire la Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la controlul registrului și la componența grupurilor de experți ale Comisiei(95); invită Comisia să prezinte fără întârziere un răspuns amănunțit;

Jurnalismul de investigație și lupta împotriva corupției

327.  condamnă uciderea jurnalistului slovac de investigații Ján Kuciak și a logodnicei acestuia, Martina Kušnírová, la 22 februarie 2018, este foarte preocupat de informațiile potrivit cărora acest asasinat ar putea fi legat de plata frauduloasă a unor fonduri europene de transfer către un rezident în Slovacia și cu presupuse legături cu grupul de crimă organizată 'Ndràngheta; solicită Comisiei și OLAF să examineze îndeaproape dosarul și să raporteze cu privire la acesta în cadrul monitorizării descărcării de gestiune a Comisiei;

328.  regretă faptul că în cel de al doilea Raport al Comisiei privind combaterea corupției (ARES (2017)455202) nu mai există raportul de țară; invită Comisia să înceapă să raporteze din nou, separat de semestrul economic, cu privire la situația corupției în statele membre, inclusiv evaluând eficacitatea eforturilor anticorupție sprijinite de UE; îndeamnă insistent Comisia să nu evalueze eforturile anticorupție numai în termeni de pierderi economice;

329.  invită Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a permite Uniunii să devină semnatară a GRECO (grupul de state împotriva corupției);

Indemnizații tranzitorii

330.  ia act de constatările și recomandările cuprinse în studiul elaborat de Departamentul tematic D din cadrul Parlamentului, studiu intitulat „Indemnizațiile tranzitorii pentru foștii titulari de funcții UE - prea puține condiții?”; invită Comisia să ia în considerare aceste recomandări și să inițieze o revizuire a indemnizațiilor tranzitorii pentru foștii titulari de funcții UE în scopul de a le spori transparența, precum și responsabilitatea pentru bugetul Uniunii față de cetățeni; cere, mai ales foștilor funcționari ai UE să nu se implice în activități de lobby pe lângă instituțiile UE, atâta timp cât primesc o indemnizație tranzitorie;

Agențiile executive

331.  invită agențiile executive în cauză:

   (a) să monitorizeze și să pună în aplicare recomandările Serviciului de Audit Intern;
   (b) să evite, pe cât posibil, reportările prin introducerea creditelor bugetare diferențiate pentru a reflecta mai bine natura multianuală a operațiunilor;
   (c) să păstreze evidențe detaliate și cuprinzătoare privind achizițiile publice și procedura de recrutare.

Avizele comisiilor

Afaceri externe

332.  ia act de raportul final privind evaluarea externă a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), publicat în iunie 2017; salută semnele care arată că observarea alegerilor contribuie la obiectivele generale și specifice ale IEDDO; subliniază că este important să se asigure un sprijin continuu pentru misiunile de observare a alegerilor în rândul populațiilor locale; în acest sens, atrage atenția asupra necesității de a se asigura rentabilitatea și de a introduce proporționalitatea printre resursele cheltuite pentru misiunile de observare a alegerilor și pentru punerea în practică a recomandărilor sale; solicită Comisiei să ia în considerare propunerile formulate în raportul final privind evaluarea externă IEDDO pentru a consolida și mai mult punerea în practică a recomandărilor ce rezultă din monitorizarea alegerilor;

333.  deși salută progresele înregistrate, constată că 4 din 10 misiuni civile desfășurate în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) nu au fost încă recunoscute de Comisie ca fiind în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul financiar; îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile pentru a acredita toate misiunile civile din cadrul PSAC, în conformitate cu recomandarea CCE, permițând să le fie încredințate sarcini de execuție bugetară în cadrul gestiunii indirecte;

Dezvoltare și cooperare

334.  își exprimă îngrijorarea privind tendința vizibilă a propunerilor recente ale Comisiei de a nu lua în considerare prevederile cu caracter juridic obligatoriu ale Regulamentului (UE) nr. 233/2014(96) în cazul cheltuielilor eligibile pentru asistență oficială pentru dezvoltare și al țărilor eligibile pentru cheltuielile Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD); reamintește că legalitatea cheltuielilor Uniunii este un principiu fundamental al bunei gestiuni financiare și că considerentele politice nu ar trebui să prevaleze asupra prevederile legale precise; reamintește că ICD este în primul rând un instrument menit să combată sărăcia;

335.  susține acordarea de sprijin bugetar, dar solicită insistent Comisiei să definească mai bine și să evalueze în mod clar rezultatele în materie de dezvoltare care trebuie obținute în fiecare caz și, în primul rând, să mărească rigoarea mecanismelor de control al comportamentului statelor beneficiare în domenii precum corupția, respectarea drepturilor omului, statul de drept și democrația; se arată foarte îngrijorat de posibilitatea acordării unui sprijin bugetar în țări în care nu există un control democratic, fie din cauza lipsei unei democrații parlamentare funcționale, a libertăților societății civile și mass-mediei, fie din cauza incapacității organismelor de supraveghere;

336.  își manifestă preocuparea cu privire la declarația Curții, potrivit căreia Uniunea riscă în foarte mare măsură să nu își realizeze obiectivul de integrare a dimensiunii climatice în bugetul Uniunii și nu va îndeplini obiectivul de a cheltui 20 % din fonduri pentru măsuri de protecție a climei;

337.  este preocupat de constatarea Curții, potrivit căreia sistemul Uniunii de certificare a durabilității biocarburanților nu este pe deplin fiabil2(97); subliniază potențialele consecințe negative pentru țările în curs de dezvoltare, astfel cum a afirmat Curtea: „Comisia nu a stabilit obligația ca sistemele voluntare să verifice dacă producția de biocarburanți pe care ele o certifică nu prezintă riscuri semnificative de generare a unor efecte socioeconomice negative, precum conflictele legate de proprietatea funciară, munca forțată sau munca copiilor, condițiile precare de muncă pentru fermieri și pericolele pentru sănătate și securitate.”; solicită Comisiei să se ocupe de această problemă;

338.  așteaptă cu interes să fie pe deplin informat și consultat cu privire la revizuirea la jumătatea perioadei a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, care ar trebui să țină seama de Agenda 2030 și de un nou Consens european privind dezvoltarea;

339.  invită Comisia să integreze o abordare bazată pe stimulente în politica sa de dezvoltare prin introducerea principiului „mai mult pentru mai mult”, după exemplul politicii europene de vecinătate; consideră că, cu cât o țară face progrese mai multe și mai repede privind reformele sale interne pentru crearea și consolidarea instituțiilor democratice, eradicarea corupției, respectarea drepturilor omului și a statului de drept, cu atât mai mult ajutor ar trebui să primească din partea Uniunii Europene; subliniază că această abordare bazată pe o „condiționalitate pozitivă”, însoțită de accentul puternic pus pe finanțarea proiectelor la scară mică destinate comunităților rurale, poate aduce o schimbare reală și garanta faptul că banii contribuabililor din Uniune sunt cheltuiți într-un mod mai sustenabil; pe de altă parte, condamnă cu fermitate orice încercare de a condiționa ajutorul de controlul la frontiere.

Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

340.  își exprimă îngrijorarea că, în cursul examinării de către Curte a 168 de proiecte încheiate în temeiul domeniului de cheltuieli „Coeziune economică, socială și teritorială”, doar o treime aveau un sistem de măsurare a performanței cu indicatori de realizare și de rezultat legați de obiectivele programului operațional și că 42 % nu dispuneau de indicatori de rezultat sau valori-țintă, făcând imposibilă evaluarea contribuției specifice a acestor proiecte la realizarea obiectivelor generale ale programului;

341.  ia act de recomandarea Curții, conform căreia, atunci când reexaminează concepția și mecanismul de punere în aplicare a fondurilor ESI post-2020, Comisia ar trebui să pună în mai mare măsură accentul pe performanță în cadrul acestui program și să simplifice mecanismele de efectuare a plăților, încurajând, dacă este cazul, introducerea unor noi măsuri care să asigure faptul că nivelul plăților corespunde nivelului de performanță și nu este determinat doar de nevoia de a rambursa cheltuielile;

342.  salută rezultatele obținute în cadrul celor trei axe ale Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) în 2016; atrage atenția asupra importanței asistenței aferente EaSI și, în special, a axelor sale legate de Progress și de rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES) pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale; ia act cu îngrijorare de faptul că secțiunea tematică Antreprenoriat social din cadrul axei de Microfinanțare și antreprenoriat social a EaSI rămâne deficitară; invită Comisia să insiste asupra faptului că Fondul european de investiții trebuie să se angajeze la utilizarea deplină a resurselor în cadrul secțiunii tematice Antreprenoriat social.

Mediul, sănătatea publică și siguranța alimentară

343.  subliniază că, în 2016, în urma observațiilor Curții de Conturi, a fost elaborat un plan de acțiune pentru a soluționa problema întârzierii plăților în cadrul programului LIFE; constată că proporția plăților efectuate cu întârziere a atins 3,9 % în 2016;

344.  regretă că nu există un cadru specific de raportare gestionat de Comisie cu privire la identificarea și măsurarea implicațiilor nedorite ale politicilor Uniunii care contribuie în mod negativ la schimbările climatice, precum și cu privire la cuantificarea ponderii acestor cheltuieli în bugetul total al Uniunii;

345.  subliniază că auditurile interne au arătat, de asemenea, punerea în aplicare cu întârziere a unei recomandări foarte importante legate de securitatea informatică (privind gestionarea securității sistemului informatic al EU ETS), ceea ce expune serviciile Comisiei la riscul de încălcare a securității;

346.  observă că, în urma evaluării ex post a celui de-al doilea program pentru sănătate, lansat în iulie 2016, s-a constatat că, deși programul a înregistrat realizări semnificative care aveau o legătură clară cu prioritățile politicilor din domeniul sănătății de la nivel național și de la nivelul Uniunii, s-ar fi putut difuza mai eficient rezultatele acestei acțiuni și se puteau realiza sinergii mai puternice cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii precum fondurile structurale;

Transport și turism

347.  regretă faptul că, în această perioadă în care se elaborează următorul cadru financiar multianual (CFM), Curtea nu a furnizat niciun fel de informații detaliate cu privire la auditurile efectuate pentru sectorul transporturilor în domeniul „Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, în special în ceea ce privește MIE;

348.  constată că, până la sfârșitul lui 2016, MIE a furnizat sprijin pentru 452 de proiecte de transport în valoare totală de 19,4 miliarde EUR sub formă de investiții în Europa; reiterează importanța pe care o are instrumentul de finanțare MIE pentru finalizarea rețelei TEN-T și pentru realizarea spațiului european unic al transporturilor; subliniază că reducerile bugetare care au avut loc în cazul MIE în trecut, din cauza finanțării inițiativei FEIS, ar trebui evitate în viitor;

349.  constată că, în 2016, FEIS a furnizat finanțare în valoare de 3,64 miliarde EUR pentru 29 de operațiuni: 25 de proiecte de transport și 4 fonduri multisectoriale de o valoare totală a investițiilor preconizată a se ridica la 12,65 miliarde EUR; regretă faptul că Comisia și BEI nu au furnizat informații cuprinzătoare, pentru fiecare sector și pentru fiecare an în parte, privind proiectele finanțate prin FEIS;

350.  ia act de lansarea, în 2016, a Programului „Green Shipping Guarantee” (Garanția pentru transportul maritim ecologic) prin intermediul noului instrumentul de datorie al MIE și prin intermediul FEIS, care ar putea mobiliza 3 miliarde EUR sub formă de investiții în dotarea navelor cu tehnologie nepoluantă; solicită Comisiei să furnizeze informații detaliate privind punerea în aplicare a acestui program, inclusiv în ceea ce privește aspectele financiare și tehnologice, precum și impactul asupra mediului și economiei;

351.  constată că numărul instrumentelor financiare a crescut considerabil, dând astfel naștere unor noi oportunități de finanțare mixtă în sectorul transporturilor și creând, în același timp, o rețea complexă de mecanisme în jurul bugetului Uniunii; este preocupat de faptul că aceste instrumente, alături de bugetul Uniunii, creează riscul potențial de subminare a nivelului de responsabilitate și transparență, deoarece raportarea, auditul și controlul public nu sunt aliniate; regretă, de asemenea, că, în ceea ce privește utilizarea fondurilor FEIS, competențele de execuție sunt delegate BEI cu un control public și mai limitat decât în cazul altor instrumente sprijinite de bugetul Uniunii;

352.  invită Comisia să prezinte în mod clar, pentru sectorul transporturilor, o evaluare a impactului FEIS asupra altor instrumente financiare, în special în ceea ce privește MIE și coerența instrumentului de datorie al MIE cu alte inițiative ale Uniunii, în timp util, înainte de propunerea privind următorul CFM și următorul MIE; solicită ca această evaluare să prezinte o analiză clară a echilibrului geografic al investițiilor din sectorul transporturilor; reamintește, cu toate acestea, faptul că suma de bani cheltuită în contextul punerii în aplicare a unui instrument financiar nu ar trebui să fie considerată singurul criteriu pertinent pentru a evalua performanța acestuia; invită, prin urmare, Comisia să își aprofundeze evaluarea cu privire la realizările obținute în cadrul proiectelor de transport finanțate de Uniune și să măsoare valoarea adăugată a acestora;

353.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei, date fiind multiplele surse de finanțare, de a asigura un acces facil la proiecte, sub forma unui ghișeu unic, pentru a permite cetățenilor să urmărească în mod clar evoluția și finanțarea infrastructurilor cofinanțate din fondurile Uniunii și din FEIS;

354.  invită Comisia să evalueze rentabilitatea financiară a acordului cu Eurocontrol în ceea ce privește Organismul de evaluare a performanței (PRB) și să lanseze o propunere cu privire la instituirea PRB ca autoritate de reglementare economică europeană sub supravegherea Comisiei; în plus, ținând seama de necesitatea de a asigura cât mai curând posibil funcționarea cerului unic european și cu scopul de a spori competitivitatea industriei aviatice, invită Comisia să lanseze propunerea de a desemna administratorii de rețea în funcția de furnizori de servicii independenți, aceștia constituindu-se sub forma unui parteneriat industrial;

355.  solicită Comisiei să prezinte o evaluare a impactului proiectelor finanțate de către statele membre în domeniul transporturilor în cadrul Strategiei pentru regiunea Dunării și să elaboreze o propunere menită să sporească valoarea adăugată a proiectelor viitoare, cu scopul de a contribui la finalizarea acestui coridor de transport important;

356.  regretă profund faptul că, din cauza lipsei unei linii bugetare specifice pentru turism, există o lipsă de transparență cu privire la fondurile Uniunii utilizate pentru a sprijini acțiunile din domeniul turismului; își reiterează solicitarea de a se adăuga, în bugetele viitoare ale Uniunii, o linie bugetară dedicată turismului;

Dezvoltare regională

357.  atrage atenția asupra rolului pe care îl au capacitățile administrative în utilizarea corectă a fondurilor ESI și consideră că schimbul de bune practici ar putea contribui în mod eficient la consolidarea capacităților statelor membre în acest domeniu;

358.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că întârzierea majoră în punerea în aplicare a politicilor de coeziune economică, socială și teritorială a accentuat multiplele inegalități, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre și regiunilor, periclitând, prin urmare, integritatea Uniunii;

359.  ia act de raportul strategic 2017 privind executarea fondurilor ESI(98), subliniind că selecția proiectelor pentru investiții din fondurile ESI a atins o valoare globală de 278 miliarde EUR, sau 44% din investițiile totale planificate pentru perioada 2014-2020, care au fost injectate în economia reală a Europei încă de la începutul perioadei de finanțare; consideră că implementarea programelor pentru perioada 2014-2020 a atins în prezent viteza de croazieră, demonstrând valoarea adăugată a investițiilor în politica de coeziune pentru toate regiunile din Uniune, dar și nevoia de a se depune eforturi suplimentare pentru consolidarea capacității administrative a autorităților naționale, regionale și locale;

Agricultură și dezvoltare rurală

360.  salută faptul că LPIS a fost îmbunătățit în continuare și că gradul său de precizie a fost consolidat, devenind astfel un instrument deosebit de eficient pentru reducerea ratei de eroare, precum și a sarcinii administrative a fermierilor și a agențiilor de plăți;

361.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze volatilitatea pronunțată a prețurilor la produsele agricole, care are efecte negative asupra veniturilor fermierilor, și să reacționeze prompt și cu eficacitate atunci când este necesar;

362.  ia act de faptul că primul an complet de punere în aplicare a „ecologizării” nu pare să fi avut un impact asupra ratei de eroare, fapt care poate fi considerat a fi o realizare majoră a fermierilor și a agențiilor de plăți, având în vedere natura complexă a normelor în materie de ecologizare; împărtășește, însă, opinia Comisiei că este încă prea devreme pentru a se trage concluzii cu privire la rezultatele precise în materie de mediu; constată că există și alți factori, în afară de ecologizare, care influențează, la rândul lor, performanța de mediu a sectorului agricol; subliniază faptul că „ecologizarea” reprezintă o categorie de măsuri care reflectă nevoia tot mai stringentă de introducere a unui audit al performanței și în domeniul agriculturii;

363.  salută mecanismul de ecologizare și obiectivul acestuia, de a garanta faptul că exploatațiile agricole din Uniune respectă în mai mare măsură mediul, prin promovarea practicilor de diversificare a culturilor, menținere a pajiștilor permanente și stabilire a zonelor de interes ecologic pe terenurile arabile, după cum s-a subliniat în Raportul anual al Curții;

364.  reamintește faptul că există diferențe semnificative între diferitele tipuri de erori și amploarea acestora, și anume între omisiunile neintenționate, de natură administrativă, și cazurile de fraudă, precum și că omisiunile nu cauzează, de regulă, prejudicii financiare contribuabililor, fapt care ar trebui să fie, de asemenea, luat în considerare la estimarea ratei reale de eroare; reamintește Comisiei faptul că riscul comiterii unor erori neintenționate din cauza unor reglementări complexe este, în cele din urmă, suportat de beneficiar; regretă faptul că, chiar și în cazul în care o investiție a fost eficace, Curtea continuă să considere că cheltuielile sunt 100 % neeligibile în cazul erorilor realizate în cadrul procedurilor de achiziții publice; subliniază, prin urmare, că este de dorit o mai mare raționalizare a metodei de calculare a erorilor;

365.  relevă faptul că accesul la date și o bună monitorizare, în special a aspectelor de mediu, sunt esențiale, având în vedere că anumite resurse naturale, cum ar fi solul și biodiversitatea, susțin productivitatea agricolă pe termen lung;

366.  își exprimă speranța că Curtea are în vedere necesitatea de a-și adapta abordarea în materie de supraveghere pentru a acorda o importanță egală utilizării fondurilor și alocării acestora;

Pescuitul

367.  insistă ca Curtea să prezinte un indice de eroare separat pentru sectorul pescuitului și al afacerilor maritime în rapoartele sale viitoare, pentru a elimina denaturările care rezultă din includerea altor domenii în cadrul aceluiași capitol; constată că domeniul afacerilor maritime și al pescuitului nu este prezentat într-un mod suficient de detaliat în raportul anual al Curții, fapt ce face dificilă evaluarea corectă a gestiunii financiare în aceste domenii;

368.  salută rata de execuție deosebit de ridicată realizată de Comisie la secțiunea III titlul 11 din bugetul pentru exercițiul 2016 (Afaceri maritime și pescuit), atât în ceea ce privește creditele de angajament (99,2 %), cât și creditele de plată (94,7 %); reamintește că, în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014(99), resursele bugetare sunt defalcate în funcție de destinație și, prin urmare, Comisia ar trebui să detalieze rata de execuție pe linii bugetare în raportul său;

369.  ia act de rezerva inclusă în raportul de activitate al DG MARE în ceea ce privește cheltuielile neeligibile depistate în Fondul european pentru pescuit (FEP), rezervă ce vizează opt state membre;

370.  încurajează efortul întreprins de DG MARE în ceea ce privește controlul creditelor aflate în gestiune partajată, în special în legătură cu acțiunile aferente FEP și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM);

371.  constată că 5,9 milioane EUR sunt supuse riscului de pierdere, Comisia adoptând măsurile necesare pentru a evalua cheltuielile din 2017 și a recupera fondurile alocate dacă este cazul;

372.  constată că, la trei ani de la adoptarea sa la 15 mai 2014, rata de execuție a FEPAM pentru perioada 2014-2020 este în continuare nesatisfăcătoare, întrucât, în septembrie 2017, au fost folosite numai 1,7 % din cele 5,7 miliarde EUR puse la dispoziție în regim de gestiune partajată; constată că utilizarea FEPAM ține de responsabilitatea statelor membre; reamintește că, în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, resursele bugetare sunt defalcate în funcție de destinație și, prin urmare, Comisia ar trebui să detalieze rata de execuție pe linii bugetare în raportul său;

373.  consideră că este necesar să se pună la dispoziția statelor membre tot sprijinul posibil pentru a asigura utilizarea adecvată și valorificarea deplină a resurselor FEPAM, cu niveluri ridicate de execuție, în conformitate cu prioritățile și nevoile lor respective, în special în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului;

Cultură și educație

374.  salută faptul că Erasmus + a permis unui număr de 500 000 de persoane să studieze, să se formeze sau să desfășoare activități de voluntariat în străinătate în 2016 și este pe cale să își îndeplinească obiectivul de 4 milioane de participanți până în 2020; subliniază că studenții Erasmus + tind să dobândească un set larg de abilități transferabile, competențe și cunoștințe și să se bucure de perspective de carieră mai bune decât studenții nemobili și a faptului că programul aduce o investiție strategică în tinerii europeni; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a asigura o mai mare de accesibilitate a programelor, în special în ceea ce privește tinerii cu mai puține oportunități;

375.  salută faptul că procedura de solicitare a finanțării Erasmus+ a devenit, în mare măsură, o procedură online; consideră, însă, că procedura ar putea fi simplificată și mai mult prin eliminarea cerinței de semnătură olografă aplicată scrisorilor de acreditare ale partenerilor de proiect;

376.  subliniază că se înregistrează încă probleme la accesarea finanțării Erasmus+ în sectorul „tineret”, cauzate de gestionarea la nivel descentralizat a programului de către agențiile naționale; solicită Comisiei să ia măsurile ce se impun, ca de exemplu centralizarea unei părți a finanțării la nivelul agenției executive; solicită totodată Comisiei să prevadă instrumentele necesare pentru o mai bună implicare a tuturor beneficiarilor programului, de exemplu prin instituirea de subcomitete sectoriale permanente, astfel cum prevede Regulamentul (UE) nr. 1288/2013(100);

377.  solicită ca aspectul de succes al Erasmus+, anume schimburile universitare, să nu fie erodat prin alocarea fondurilor către un alt program sau printr-o extensie a acestuia către alți beneficiari, bunăoară migranți;

378.  este alarmat de problema cronică a ratelor de succes scăzute ale proiectelor din cadrul programului Europa pentru cetățeni și al subprogramului Cultura din programul Europa creativă (16 % și, respectiv, 11 % în 2016); subliniază că ratele de succes scăzute care provoacă frustrări în rândul solicitanților și sunt simptomatice pentru nivelurile insuficiente ale finanțării, ceea ce nu corespunde obiectivelor ambițioase ale programelor;

379.  subliniază că tot Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) a Comisiei Europene afirma că programul Europa pentru cetățeni și-a atins deplina maturitate în 2016, cel de-al treilea an de existență; invită așadar Comisia și Consiliul să ia în considerare după cum se cuvine termenele lungi necesare pentru deplina implementare a noilor programe în CFM 2014-2020, pentru a evita că astfel de întârzieri se repetă și în viitorul CFM de după 2020;

380.  salută rolul EACEA în punerea în aplicare a celor trei programe de cultură și educație, evidențiat prin evaluarea pozitivă a activității agenției în 2016; salută recurgerea pe scară mai largă de către EACEA la raportarea electronică a proiectelor finanțate, fapt care ar trebui să îmbunătățească colectarea de date și monitorizarea proiectelor, să contribuie la elaborarea politicilor Comisiei și să ofere asistență beneficiarilor; constată cu satisfacție că EACEA efectuează 92 % din plățile sale în termenele prevăzute de Regulamentul financiar; având în vedere faptul că beneficiarii programului de educație și cultură sunt adesea organizații foarte mici, invită EACEA să depună eforturi pentru a obține rezultate mai bune, eventual prin intermediul unui indicator privind termenul mediu de plată;

381.  ia act de lansarea, în 2016, a mecanismului de garantare pentru sectoarele culturale și creative, cu un buget de 121 milioane EUR până în 2022, precum și interesul inițial manifestat de aceste sectoare și de intermediarii financiari; solicită transferul anticipat, în cel mai scurt timp, al celor 60 milioane EUR prevăzute pentru acest mecanism din cadrul FEIS; reamintește că împrumuturile completează alte surse esențiale de finanțare pentru aceste sectoare, cum ar fi granturile;

382.  își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul foarte redus de finanțare FEIS care a ajuns la educație și la sectoarele culturale și creative în 2016;consideră că acordarea de sprijin sectorial și adaptat este esențială pentru a asigura că sectorul cultural și creativ beneficiază de împrumuturi din FEIS;

383.  își reiterează sprijinul pentru mediatizarea independentă a afacerilor europene, în special prin asistență bugetară pentru televiziune, radio și rețelele online; salută continuarea acordării de subvenții pentru Euranet+ până în 2018 și îndeamnă Comisia să găsească un model mai sustenabil de finanțare pentru rețea;

Libertăți civile, justiție și afaceri interne

384.  reamintește că în 2016 au fost folosite pe scară largă instrumente speciale, pentru a răspunde situației umanitare cu care se confruntă solicitanții de azil în Uniune și că, prin urmare, există riscul ca sumele rămase până la sfârșitul actualului CFM să nu fie suficiente pentru a răspunde unor evenimente neprevăzute care pot apărea înainte de 2020; solicită Comisiei să soluționeze această problemă structurală în următorul CFM și să informeze în mod adecvat Parlamentul în acest sens;

385.  solicită elaborarea unei strategii coerente și sistematice, cu priorități politice și operaționale mai clare, mai ferme și stabilite pe termen lung, pentru protejarea drepturilor și a libertăților fundamentale, asigurându-se totodată punerea sa eficientă în aplicare și acordându-se fonduri suficiente în acest scop.

Drepturile femeii și egalitatea de gen

386.  subliniază că egalitatea dintre femei și bărbați ar trebui garantată în toate domeniile de politică; își reiterează, așadar, solicitarea de a se asigura integrarea dimensiunii de gen în buget în toate etapele procesului bugetar, inclusiv în etapa execuției bugetare și a evaluării acesteia;

387.  regretă că liniile bugetare ale programului Drepturi, egalitate și cetățenie (REC) 2014-2020 nu menționează resursele alocate fiecăruia dintre obiectivele programului legate de egalitatea de gen; salută faptul că, în 2016, Rețeaua femeilor împotriva violenței și Lobby-ul european al femeilor au primit granturi în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și al egalității de gen;

388.  își reiterează apelul de a păstra o linie bugetară separată pentru obiectivul specific Daphne, cu resurse sporite, pentru a inversa tendința de reducere a fondurilor dedicate Daphne în perioada 2014-2020;

389.  regretă faptul că Fondul european pentru investiții strategice nu cuprinde o perspectivă de gen și subliniază că reușita procesului de redresare nu este posibilă fără abordarea impactului crizelor asupra femeilor;

390.  subliniază că integrarea perspectivei de gen se numără, de asemenea, printre principiile fondatoare ale FAMI; regretă, cu toate acestea, lipsa acțiunilor specifice pe tema egalității de gen, cu linii bugetare specifice, în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului de a se lua în considerare dimensiunea de gen și în politicile în materie de migrație și azil;

391.  își reiterează solicitarea referitoare la includerea în seria obișnuită de indicatori de rezultat aferenți execuției bugetului Uniunii a unor indicatori specifici de gen, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, și anume în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității;

392.  solicită ca evaluarea impactului de gen să fie parte a condiționalității generale ex ante pentru fondurile Uniunii și pentru colectarea de date dezagregate în funcție de sex, atunci când este posibil, cu privire la beneficiari și la participanți;

393.  salută participarea relativ echilibrată în funcție de gen (52 % femei față de 48 % bărbați) la intervențiile prin intermediul FSE în 2016;

394.  solicită Parlamentului, Consiliului și Comisiei să își reînnoiască angajamentul privind egalitatea de gen în următorul CFM, prin anexarea unei declarații comune la CFM, inclusiv un angajament de a pune în aplicare integrarea dimensiunii de gen în buget și o monitorizare eficace a punerii în aplicare a acestei declarații în cadrul procedurilor bugetare anuale, prin includerea unei dispoziții în clauza de revizuire din noul Regulament privind CFM.

(1) JO L 48, 24.2.2016.
(2) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(3) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(4) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(7) JO L 48, 24.2.2016.
(8) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(9) JO C 384, 14.11.2017, p. 2.
(10) JO C 417, 6.12.2017, p. 63.
(11) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(12) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(13) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(14) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(15) JO L 343, 19.12.2013, p. 46.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(17) JO L 48, 24.2.2016.
(18) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(19) JO C 384, 14.11.2017, p. 11.
(20) JO C 417, 6.12.2017, p. 74.
(21) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(22) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(23) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(24) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(25) JO L 341, 18.12.2013, p. 73.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(27) JO L 48, 24.2.2016.
(28) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(29) JO C 384, 14.11.2017, p. 2.
(30) JO C 417, 6.12.2017, p. 52.
(31) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(32) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(33) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(34) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(35) JO L 341, 18.12.2013, p. 69.
(36) JO L 363, 18.12.2014, p. 183.
(37) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(38) JO L 48, 24.2.2016.
(39) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(40) JO C 384, 14.11.2017, p. 9.
(41) JO C 417, 6.12.2017, p. 171.
(42) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(43) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(44) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(45) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(46) JO L 346, 20.12.2013, p. 58.
(47) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(48) JO L 48, 24.2.2016.
(49) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(50) JO C 384, 14.11.2017, p. 12.
(51) JO C 417, 6.12.2017, p. 252.
(52) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(53) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(54) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(55) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(56) JO L 346, 20.12.2013, p. 54.
(57) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(58) JO L 48, 24.2.2016.
(59) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(60) JO C 384, 14.11.2017, p. 11.
(61) JO C 417, 6.12.2017, p. 247.
(62) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(63) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(64) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(65) JO L 297, 22.9.2004, p. 6.
(66) JO L 352, 24.12.2013, p. 65.
(67) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(68) JO L 48, 24.2.2016.
(69) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(70) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(71) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(72) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(73) JO L 11, 16.1.2003, p. 1.
(74) Texte adoptate, P8_TA(2018)0122.
(75) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(76) COM(2017)0351, secțiunea 2.2.
(77) RAGP pe 2016, secțiunea 2.2, DG AGRI, RAA, anexa 10, p. 140.
(78) RAGP pe 2016, anexa 4, pagina 20.
(79) A se vedea RAGP pe 2016, secțiunea 2.2.
(80) Decizia Consiliului 2014/335/UE, Euratom din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).
(81) Punctele 120 și 121 din rezoluția sa din 27 aprilie 2017 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (JO L 252, 29.9.2017, p. 28).
(82) Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară raportate de autoritățile de management în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, p. 11.
(83) Studiul intitulat „Evaluarea celor 10 ani ai mecanismului de cooperare și de verificare pentru Bulgaria și România”; comandat de DG IPOL, Departamentul tematic D pentru afaceri bugetare.
(84) a se vedea raportul anual de activitate pe 2016 al DG AGRI, p. 17.
(85) A se vedea punctul 207 din Rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2017.
(86) A se vedea cifrele orientative privind distribuirea ajutorului, bazate pe clasificarea ajutorului în funcție de mărime, primit în contextul ajutorului direct plătit producătorilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Consiliului (exercițiul financiar 2016).
(87) Rubrica 3 din CFM acoperă o serie de politici; cel mai important domeniu de cheltuieli este migrația și securitatea, dar se acordă finanțare și pentru alimente și furaje, activitățile culturale și creative, precum și pentru programele în materie de justiție, drepturi, egalitate și cetățenie și consumatori și sănătate.
(88) FAMI înlocuiește programul privind solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii (SOLID).
(89) Texte adoptate, P8_TA(2016)0477.
(90) Curtea de Conturi Europeană, „Studiu de caz rapid privind reducerea cu 5 % a personalului”, p. 27.
(91) Punctele 276, 281 și 282 din rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2017.
(92) Raport privind conturile anuale ale școlilor europene pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile școlilor, 29 noiembrie 2017.
(93) DG HR, AAR, p. 6.
(94) https://corporateeurope.org/expert-groups/2017/02/corporate-interests-continue-dominate-key-expert-groups
(95) Texte adoptate, P8_TA(2017)0021.
(96) Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 (JO L 77, 15.3.2014, p. 44).
(97) Raportul special nr. 18/2016: Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili.
(98) http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/how/stages-step-by-step/strategic-report/
(99) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).
(100) Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport” și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 50).


Descărcarea de gestiune 2016: rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016
PDF 323kWORD 108k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016 (2017/2188(DEC))
P8_TA(2018)0122A8-0130/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi elaborate în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0299/2017)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia(5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia respectivă,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (05940/2018 – C8-0042/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(6), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0130/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele; întrucât, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

B.  întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi („Curtea”) conțin informații cu privire la aspecte importante ale execuției bugetare, care sunt utile Parlamentului în exercitarea funcției sale de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.  întrucât observațiile sale privind rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din susmenționata Decizie a Parlamentului din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia,

Partea I – Raportul special nr. 21/2016 al Curții de Conturi intitulat „Meta-audit privind asistența pentru preaderare acordată de UE în vederea consolidării capacității administrative din Balcanii de Vest”

1.  salută redactarea raportului special al Curții sub forma unui meta-audit în care se prezintă o imagine de ansamblu privind gestionarea asistenței pentru preaderare de către Comisie în Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia și își expune observațiile și recomandările mai jos;

2.  ia act de contextul politic dificil în care trebuie să își desfășoare activitatea Comisia și de numeroasele deficiențe ale instituțiilor publice din țările beneficiare cu care aceasta se confruntă, cum ar fi birocrația excesivă, rata ridicată de rotație a personalului, eficiența scăzută, neasumarea răspunderii și corupția;

3.  solicită tuturor părților interesate ca, pe de o parte, să acorde o atenție deosebită definirii unor strategii naționale calitative și a unor programe naționale și regionale care să aibă obiective clare, realiste și măsurabile și, pe de altă parte, să asigure o legătură mai strânsă între elaborarea de programe în țările beneficiare și aceste strategii și evaluări aferente ale nevoilor;

4.  sprijină eforturile depuse în mod constant de autoritățile țărilor din Balcanii de Vest în domenii esențiale pentru o bună guvernare și în vederea realizării unei reforme a administrației publice în aceste țări, inclusiv în domeniul controlului financiar în contextul gestionării finanțelor publice; invită toate părțile implicate să-și intensifice eforturile de dezvoltare sau consolidare a strategiilor, astfel încât să poată coordona punerea în aplicare a unei reforme a gestionării finanțelor publice;

5.  consideră crucială consolidarea procesului de punere în aplicare a principiului condiționalității, în special prin verificarea prealabilă a capacității beneficiarilor de a derula proiecte de înaltă calitate, care să se conformeze unor criterii precise și măsurabile;

6.  regretă că aproximativ jumătate din proiectele finanțate de Uniune pentru consolidarea reformei administrației publice și a statului de drept nu s-au dovedit sustenabile; subliniază faptul că este important să se garanteze o mai mare sustenabilitate a acestor proiecte, în special în cazul proiectelor dedicate consolidării capacității administrative; regretă că, în numeroase cazuri, sustenabilitatea nu a fost posibilă din cauza unor factori inerenți, precum lipsa mijloacelor bugetare, a personalului și, mai ales, lipsa de voință politică a țărilor beneficiare de a reforma instituțiile; solicită Comisiei ca, în cadrul proiectelor viitoare, să valorifice rezultatele proiectelor de succes cu o valoare adăugată cuantificabilă și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor prin stabilirea acestor criterii drept condiții prealabile pentru proiecte atunci când se pune în aplicare IPA II;

7.  consideră că, în anumite sectoare-cheie, se mai pot realiza îmbunătățiri pentru a atinge standardele Uniunii, de exemplu în ceea ce privește statul de drept, reforma administrației publice și buna guvernare; este de părere că asistența acordată acestor sectoare ar trebui să fie sporită, să devină mai eficientă și mai sustenabilă, având în vedere legătura strânsă cu strategia de extindere și criteriile politice;

8.  solicită Comisiei să acorde prioritate luptei împotriva corupției și criminalității organizate, precum și să încurajeze urmărirea penală și dezvoltarea cerințelor în materie de transparență și integritate în administrația publică; subliniază din nou necesitatea unei strategii mai consecvente și mai riguroase și a unui angajament politic mai marcat din partea autorităților naționale, cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens;

Partea a II-a – Raportul special nr. 24/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura o mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune”

9.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

10.  constată cu satisfacție că Comisia va pune în aplicare marea majoritate a recomandărilor;

11.  subliniază că toate direcțiile generale în cauză și, în special DG COMP și DG REGIO, trebuie să aibă acces la toate bazele de date deținute de serviciile Comisiei, pentru a le permite să își asume responsabilitățile în mod eficient;

12.  invită Comisia să își revizuiască refuzul de a pune în aplicare recomandarea 4 litera (b), întrucât acest lucru ar putea pune în pericol protecția intereselor financiare ale Uniunii;

13.  poate accepta reticența Comisiei de a pune în practică recomandarea 4 litera (d), atât timp cât metodele alternative alese de statele membre sunt la fel de eficiente ca un registru central de monitorizare a ajutoarelor de minimis; invită Comisia să se asigure de acest lucru;

14.  este convins că este extrem de important ca statele membre să beneficieze de securitate juridică privind normele aplicabile în materie de ajutoare de stat înainte de a desfășura proiecte majore, deoarece claritatea și coerența normelor pot contribui la reducerea ratei de eroare în acest domeniu;

15.  invită Comisia să se asigure că autoritățile naționale de audit cunosc și verifică normele privind ajutoarele de stat aplicabile înainte de depunerea rapoartelor lor anuale de control;

16.  în acest context, salută faptul că DG COMP și DG REGIO au convenit asupra unui plan de acțiune comun privind ajutoarele de stat în martie 2015; constată că planul de acțiune cuprindea inițial șase măsuri care vizau sporirea gradului de informare și îmbunătățirea cunoștințelor de specialitate în domeniul ajutoarelor de stat în toate statele membre: identificarea și diseminarea bunelor practici, cursuri de formare pentru specialiștii în ajutoare de stat, ateliere organizate în diferite țări, seminare pentru specialiști, dezvoltarea continuă a unei baze de date cu întrebări și răspunsuri (rețeaua REC-TE) și dezvoltarea unei baze de date cu informații privind ajutoarele de stat; începând din 2016, Comisia a oferit, de asemenea, un modul specializat de formare;

17.  de asemenea, salută faptul că, până în ianuarie 2016, DG COMP a organizat cursuri de formare privind ajutorul de stat și infrastructura în Bulgaria, Croația, Republica Cehă, România și Slovacia;

18.  sprijină Curtea în apelul său privind crearea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii în care autoritățile competente ale statelor membre să poată consulta identitatea întreprinderilor care fac obiectul ordinelor de recuperare a ajutoarelor de stat, precum și stadiul procedurilor de recuperare; consideră că o astfel de bază de date ar putea fi importantă pentru viitoarele analize de risc;

Partea a III-a – Raportul special nr. 29/2016 al Curții de Conturi intitulat „Mecanismul unic de supraveghere - un început bun, dar sunt necesare îmbunătățiri suplimentare”

19.  amintește următoarele temeiuri juridice:

   (a) Articolul 287 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE): „1. Curtea de Conturi („Curtea”) verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale oricărui organ, oficiu sau agenție înființată de Uniune, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.

Curtea prezintă Parlamentului și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi, declarație care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declarația poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.”

   (b) Articolul 27 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii Centrale Europene (Protocolul nr. 4 anexat la TUE și la TFUE): „27.1. Conturile BCE și ale băncilor centrale naționale sunt supuse auditării de auditori externi independenți, desemnați la recomandarea Consiliului guvernatorilor și agreați de Consiliu. Auditorii sunt pe deplin împuterniciți să examineze toate registrele și conturile BCE și ale băncilor centrale naționale, și să obțină toate informațiile privind operațiunile lor.

27.2. Dispozițiile articolului 287 din tratat se aplică numai cu privire la examinarea eficienței administrării BCE”.

   (c) Articolul 20 alineatele (1) și (7) din Regulamentul UE nr. 1024/2013 al Consiliului(7) de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit: „1. BCE răspunde în fața Parlamentului și a Consiliului pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu prezentul capitol. 7. Atunci când Curtea examinează eficiența operațională a administrării BCE în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Statutul SEBC și al BCE, aceasta ține seama, de asemenea, de atribuțiile în materie de supraveghere conferite BCE prin prezentul regulament.”

20.  susține concluziile Curții și salută faptul că BCE a acceptat recomandările Curții(8);

21.  își exprimă, totuși, îngrijorarea cu privire la un raport al Comitetului de contact al instituțiilor supreme de audit din Uniunea Europeană, care compară drepturile de audit a 27 dintre cele 28 de instituții supreme de audit din statele membre ale Uniunii asupra autorităților de supraveghere bancară; regretă că în declarația formulată în urma acestui raport s-a indicat o lacună în materie de audit în acele țări în care mandatul anterior al instituțiilor supreme de audit naționale în ceea ce privește auditarea autorităților naționale de supraveghere bancară nu este înlocuit cu un mandat similar al CCE de auditare a activităților de supraveghere ale BCE(9);

22.  subliniază că și-a exprimat deja îngrijorarea cu privire la acest aspect în Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la Uniunea bancară - Raportul anual pe 2015(10);

23.  regretă gradul limitat de transparență a informațiilor pentru entitățile supravegheate, ca urmare a abordării adoptate de BCE în materie de comunicare a informațiilor, ceea ce a însemnat că entitățile supravegheate nu au putut înțelege pe deplin efectele procesului de supraveghere și evaluare prudențială; subliniază preocuparea Curții față de lipsa de transparență, care, în opinia sa, ar putea crește „riscul supravegherii arbitrare”;

24.  subliniază că lipsa oricărui control în scopuri de supraveghere privind expunerea băncilor la „active de nivel 3” nelichide, inclusiv active toxice și instrumente derivate, a condus la exercitarea asimetrică a funcției de supraveghere; consideră că reticența accentuată față de riscul de credit în raport cu riscurile de piață și operaționale care decurg din activități financiare speculative a condus la sancționarea băncilor comerciale în favoarea marilor bănci de investiții, punându-se astfel sub semnul întrebării validitatea și fiabilitatea evaluărilor cuprinzătoare efectuate până acum; își exprimă preocuparea față de recentele declarații ale președintei Consiliului de supraveghere, Danièle Nouy, care a pus în evidență faptul că BCE a întâmpinat dificultăți și nu s-a dovedit în măsură să efectueze o evaluare corespunzătoare a pozițiilor asociate acestor produse complexe și riscante;

25.  observă cu îngrijorare constatările Curții privind lipsa unei separări organizaționale eficiente între politica monetară și funcțiile de supraveghere ale BCE, cât și a unor norme de guvernanță clare și stricte, pentru prevenirea conflictelor de interese, ceea ce amplifică îngrijorările cu privire la conflictul de interese inerent dintre rolul BCE în menținerea stabilității financiare a zonei euro și supravegherea prudențială a marilor instituții de credit europene;

26.  susține constatările Curții referitoare la nevoia de a efectua o analiză a riscurilor privind utilizarea serviciilor comune pentru atribuții legate de politica monetară și de funcțiile de supraveghere ale BCE;

27.  în acest context, își exprimă îngrijorarea cu privire la observațiile Curții legate de faptul că informațiile furnizate de BCE au fost doar parțial suficiente pentru a evalua eficiența operațiunilor asociate structurii de guvernanță a MUS, activitatea echipelor comune de supraveghere și inspecțiile la fața locului; subliniază că domenii importante au rămas, astfel, neauditate;

28.  consideră că este inacceptabil, din punctul de vedere al tragerii la răspundere, ca entitatea auditată, adică BCE, să decidă singură la ce documente pot avea acces auditorii externi(11); invită, așadar, BCE să coopereze pe deplin cu Curtea în calitate de auditor extern și să furnizeze Curții acces total la informații, pentru a respecta normele menționate mai sus;

29.  invită Curtea să informeze comisia competentă a Parlamentului cu privire la găsirea unei soluții la problema accesului la informații înainte de luna noiembrie 2018;

30.  ia act de mecanismele de raportare convenite între BCE și Parlament(12); consideră că aceste măsuri nu pot însă înlocui auditul Curții;

31.  reamintește că Comisia ar fi trebuit să publice, până la 31 decembrie 2015, o revizuire a aplicării Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit; regretă faptul că acest raport nu a fost publicat;

32.  invită, așadar, Comisia să finalizeze acest raport cât mai repede posibil;

Partea a IV-a – Raportul special nr. 30/2016 al Curții de Conturi intitulat „Eficacitatea sprijinului acordat de UE în sectoare prioritare în Honduras”

33.  salută raportul special al Curții, aprobă recomandările acesteia și își prezintă observațiile și recomandările mai jos; ia act, de asemenea, de răspunsurile Comisiei;

34.  constată cu satisfacție că raportul Curții a fost foarte bine primit atât de către guvernul din Honduras, cât și de către Comisia Europeană și că provocările identificate de Curte și concluziile sale s-au dovedit a fi foarte utile pentru intensificarea dialogului politic dintre Honduras și Uniune;

35.  reamintește că, în prezent, relațiile dintre Honduras, ca parte a Americii Centrale, și Uniunea Europeană se bazează în principal pe Acordul de asociere semnat în 2012, care reprezintă o legătură puternică pe termen lung, bazată pe încredere reciprocă și pe apărarea valorilor și principiilor comune; subliniază că acordul stabilește trei piloni principali de acțiune: dialogul politic, cooperarea și schimburile comerciale; reamintește, în special, că ambele părți la acord s-au angajat să pună în aplicare măsuri pentru a încuraja dezvoltarea economică, ținând seama de interese comune cum ar fi eradicarea sărăciei, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea echitabilă și durabilă;

36.  subliniază faptul că, până în prezent, 21 de state membre au ratificat acordul; speră ca țările care încă nu au semnat acordul să îl semneze cât mai rapid posibil și că punerea în aplicare integrală a celor trei piloni va consolida dezvoltarea dialogului politic, va permite o alocare eficientă a resurselor financiare și, în cele din urmă, va face ca sprijinul acordat de Uniune pentru reconstrucția și transformarea Hondurasului să fie eficient;

37.  subliniază că Hondurasul este țara din America Centrală care primește cel mai mult ajutor pentru dezvoltare din partea Uniunii, această contribuție fiind a patra cea mai mare dintre contribuțiile vărsate de cei doisprezece donatori majori ai țării și reprezentând 11 % din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare pe care o primește această țară; subliniază faptul că pachetul financiar total a crescut de la 223 de milioane EUR în perioada 2007-2013, la 235 de milioane EUR în perioada 2014-2020;

38.  cu toate acestea, constată cu îngrijorare că contribuția financiară a Uniunii în cursul perioadei examinate s-a ridicat la numai 0,2 % din PIB-ul țării, procent mult mai mic decât cel al altor donatori, în special SUA;

39.  constată, de asemenea, că, în conformitate cu datele Băncii Mondiale, în urma crizei economice mondiale Hondurasul a înregistrat o redresare moderată din punct de vedere economic, impulsionată de investiții publice, de exporturi și de un nivel ridicat de venituri provenind din transferurile de fonduri, ceea ce a permis o creștere de 3,7 % în 2016 și de 3,5 % în 2017;

40.  subliniază, cu toate acestea, că, în ciuda perspectivelor economice încurajatoare și a eforturilor depuse de guvern și de donatori, Honduras are în continuare cele mai ridicate niveluri ale sărăciei și inegalității economice din America Latină, aproximativ 66 % din populație trăind în sărăcie în 2016, conform datelor oficiale, și că în Honduras există în continuare violență generalizată, corupție și impunitate; constată că, deși rata omuciderilor a scăzut în ultimii ani, aceasta este în continuare printre cele mai ridicate din lume și este cea mai mare din America Latină; subliniază, de asemenea, că există încă dificultăți și provocări grave în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de bază, oportunitățile de ocupare a forței de muncă, resursele naturale, cum ar fi terenurile agricole și mijloacele de supraviețuire, și că, din cauza inegalităților, femeile, popoarele indigene și populațiile de origine africană sunt cele mai vulnerabile sectoare ale populației la încălcări ale drepturilor omului;

41.  subliniază cu deosebită îngrijorare că Hondurasul rămâne una dintre cele mai periculoase țări din lume pentru apărătorii drepturilor omului și ai mediului, teme care, în multe cazuri, sunt strâns legate; subliniază că, potrivit organizației Global Witness, cel puțin 123 de activiști pentru protecția terenurilor agricole și a mediului au fost uciși în Honduras începând din 2009, mulți dintre ei fiind membri ai comunităților indigene și rurale care s-au opus proiectelor imense de pe teritoriile lor, cum este cazul Bertei Cáceres, a cărei asasinare rămâne încă un caz nerezolvat; invită Comisia să asigure și să supravegheze periodic și riguros faptul că asistența oferită de Uniune în Honduras nu subminează în niciun fel drepturile omului ale populației locale; în acest sens, reiterează importanța IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului) în asigurarea unui sprijin financiar și material direct și urgent pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor și importanța fondului de urgență, care permite delegațiilor Uniunii să acorde subvenții ad-hoc directe; invită, de asemenea, Comisia să promoveze punerea în aplicare efectivă a Orientărilor Uniunii cu privire la apărătorii drepturilor omului, prin adoptarea unor strategii locale pentru aplicarea lor integrală și în colaborare cu organizațiile societății civile care au deja experiență în acest domeniu;

42.  ia act cu îngrijorare de incidentele grave care au avut loc în Honduras în urma alegerilor care au avut loc la 26 noiembrie 2017; subliniază că rețelele europene și internaționale pentru apărarea drepturilor omului și mass media au condamnat utilizarea forței în mod disproporționat și uneori fatal de către forțele de securitate ale statului împotriva manifestanților, precum și alte atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în contextul crizei postelectorale, iar organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au înregistrat 30 de ucideri, dintre care 21 din partea poliției militare (PMOP), în jur de 232 de persoane rănite și 1 085 de persoane închise; subliniază că Oficiul Înaltului Comisar al ONU în Honduras a documentat peste 50 de cazuri de intimidare și de hărțuire a apărătorilor drepturilor omului, a liderilor sociali și a jurnaliștilor; ia act de faptul că, drept răspuns la această situație, guvernul din Honduras a anunțat înființarea unui Secretariat pentru Drepturile Omului, ca entitate independentă de actualul Secretariat pentru Drepturile Omului, Justiție, Guvernanță și Descentralizare, care a devenit operațional la 27 ianuarie 2018; invită SEAE să intensifice sprijinul acordat de Uniune apărătorilor drepturilor omului și promovarea dialogului politic și să solicite guvernului din Honduras să își îndeplinească responsabilitățile și obligația de a menține pacea și de a garanta securitatea propriilor cetățeni;

43.  reamintește că este important ca sectorul privat din țările Uniunii să adere, de asemenea, la respectarea drepturilor omului și a celor mai înalte standarde sociale și de mediu, respectând cel puțin standardele europene în domeniu; invită Uniunea și statele sale membre să continue să se angajeze activ în acțiunile ONU pentru a încheia un tratat internațional care să stabilească răspunderea corporațiilor pentru orice implicare în încălcări ale drepturilor omului;

44.  reamintește că lovitura de stat din 2009 a avut consecințe dezastruoase pentru țară; creșterea socioeconomică a înregistrat o încetinire semnificativă, ajutorul internațional a fost oprit, iar țara a fost suspendată din Organizația Statelor Americane; ia act de faptul că acțiunile Uniunii în Honduras au putut fi totuși menținute în această perioadă, chiar dacă au existat întârzieri în toate sectoarele prioritare și chiar dacă unele acțiuni, cum ar fi armonizarea cadrului juridic, nu au putut fi duse la bun sfârșit; subliniază că, dacă Uniunea nu și-ar fi menținut sprijinul acordat sectoarelor prioritare de cooperare, condițiile din aceste sectoare ar fi fost chiar mai dificile;

45.  ia act de faptul că guvernul din Honduras și-a afirmat dorința de a accepta controlul internațional și de a colabora cu organisme internaționale (Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Misiunea de sprijin împotriva corupției și a impunității în Honduras, recent creată, auditurile conturilor de stat realizate de organizația Transparency International etc.); avertizează însă că este important să se asume și să se aplice lecțiile și bunele practici învățate și să nu se prelungească la infinit dependența de aceste organizații pentru principalele responsabilități ale statului; constată cu profundă îngrijorare faptul că, la 18 februarie 2018, șeful Misiunii de sprijin împotriva corupției și a impunității în Honduras (MACCIH) a demisionat din cauză că Organizația Statelor Americane (OAS) nu i-a acordat suficientă susținere pentru a își exercita atribuțiile pe care aceasta i le-a conferit în urmă cu doi ani pentru a combate corupția în Honduras (absența resurselor, risipirea în organizare, absența unor instalații corespunzătoare etc.); observă că, în pofida absenței sprijinului, începând din 2017 MACCIH a înregistrat rezultate semnificative în lupta împotriva corupției, obținând condamnări importante ale funcționarilor guvernamentali implicați în cazuri grave de corupție și declanșând anchete care implică clasa politică din Honduras; este preocupat de faptul că această situație va împiedica primul mare efort regional de combatere a corupției și impunității în una dintre țările care au cea mai mare nevoie de această acțiune și invită guvernul din Honduras și Organizația Statelor Americane să ofere sprijin și să faciliteze activitatea desfășurată de MACCIH și solicită SEAE să continue colaborarea cu Misiunea pentru realizarea obiectivelor comune;

46.  ia act de faptul că auditurile efectuate de Curte s-au concentrat pe perioada 2007-2015, în cursul căreia plățile vărsate de UE s-au ridicat la 119 milioane EUR, și că sectoarele prioritare examinate au fost reducerea sărăciei, sectorul forestier, securitatea și justiția, care au primit 89 % din cheltuielile efectuate în cadrul sprijinului bilateral; consideră, cu toate acestea, că perioada acoperită de Curte în raportul său este prea lungă, depășind chiar actuala legislatură a Comisiei Europene, și că include, în plus, situații politice și economice deosebit de dificile și de eterogene; consideră că, pentru mai multă eficiență, perioadele de audit ar trebui să fie mai reduse sau să se efectueze evaluări intermediare, întrucât raportul identifică în prea multe cazuri probleme sau deficiențe rectificate între timp, astfel încât unele dintre concluzii și recomandări devin caduce; subliniază, de asemenea, că, în raportul său, Curtea nu prezintă rezultatele discuțiilor pe care le-a avut în timpul vizitelor sale în Honduras, în special cele cu beneficiari, cu alți donatori și cu organizații ale societății civile;

47.  constată că Curtea a conchis în raportul său că sprijinul UE pentru sectoarele prioritare, în pofida anumitor progrese, a fost numai parțial eficace, în principal din cauza circumstanțelor traversate de țară, precum și din cauza unei serii de deficiențe în materie de gestiune care i-au încetinit impactul și că, deși strategia Comisiei a fost relevantă și coordonată, nu a fost suficient de specifică, iar fondurile au fost dispersate între prea multe domenii, astfel încât, în pofida cererilor din partea guvernului țării, nu s-a reușit satisfacerea nevoilor importante din sectoarele prioritare, care nu au fost acoperite nici de către ceilalți donatori;

48.  deși împărtășește îngrijorarea exprimată de Curte, împărtășește și opinia Comisiei potrivit căreia adesea a fost nevoie de un anumit grad de flexibilitate pentru a se adapta crizei provocate de lovitura de stat și că a fost necesar să se reacționeze la situații de extremă urgență și să fie satisfăcute nevoile esențiale ale populației; invită Comisia să lucreze în continuare la un echilibru eficace între flexibilitatea necesară pentru a se adapta circumstanțelor, nevoilor și constrângerilor aflate în schimbare ale țării, abordând provocările cele mai presante, printre care se numără drepturile omului, dreptul la viață și dreptul la o viață decentă, și necesitatea de a răspunde și de a îmbunătăți impactul asistenței acordate de Uniune;

49.  ia act de faptul că, în trecut, punctul central al cooperării cu Uniunea a fost domeniul coeziunii sociale și al creșterii economice, în timp ce noul exercițiu de programare răspunde necesităților care decurg din principalele provocări în materie de dezvoltare cu care se confruntă țara: reducerea sărăciei și a inegalităților, securitatea alimentară, educația și sănătatea, securitatea și drepturile omului, reformele fiscale, lupta împotriva impunității și a corupției, crearea de locuri de muncă cu protecție socială, competitivitatea, gestionarea resurselor naturale și vulnerabilitatea cauzată de schimbările climatice;

50.  insistă asupra faptului că, dată fiind situația specială a țării, este esențial să se lanseze și să se consolideze programe ample de combatere a sărăciei (destinate în special grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile și populațiile indigene, așa cum a solicitat chiar guvernul din Honduras), precum și programe integrale de educație, formare și educație profesională, destinate copiilor și tinerilor din mediile cele mai defavorizate, astfel încât acestora să li se ofere oportunități de a-și dezvolta abilitățile și competențele și de a-i proteja de riscul de a cădea victimă violenței și rețelelor de criminalitate organizată;

51.  subliniază, de asemenea, rolul esențial al femeilor și al organizațiilor pentru drepturile femeii în progresul social, inclusiv cel al mișcărilor conduse de tineret; invită Uniunea să insiste asupra necesității de a susține emanciparea femeilor și crearea unui mediu sigur și propice pentru organizațiile de femei din societatea civilă și pentru susținătorii drepturilor femeilor, precum și de a contracara formele specifice de represiune pe criterii de gen, în special în regiunile afectate de conflicte; subliniază importanța contribuției active la susținerea politicilor și acțiunilor legate de drepturile femeilor, inclusiv a sănătății și a drepturilor sexuale și de reproducere;

52.  consideră că, în cadrul cooperării, Uniunea trebuie să continue să depună eforturi speciale pentru consolidarea transparenței, a credibilității și a responsabilității instituțiilor statului și pentru demontarea mecanismelor de corupție și impunitate, care subminează încrederea cetățenilor și reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării țării;

53.  își manifestă preocuparea față de lipsa de dialog politic identificată de Curte în anumite domenii critice care au beneficiat de asistență în cadrul planului național (obiectivele în materie de educație, statistică națională și reforma administrației publice); având în vedere faptul că dialogul politic al Comisiei facilitează punerea în aplicare a acțiunilor Uniunii și aduce îmbunătățiri concrete, invită Comisia să consolideze dialogul politic, în special în sectoarele strategice și prioritare, și să rămână fermă în acele domenii în care guvernul nu arată prea mare interes sau receptivitate, așa cum a fost cazul politicii naționale în materie de justiție și de securitate sau cazul Observatorului judiciar;

54.  invită Comisia să îmbunătățească în continuare programarea, în colaborare cu guvernul hondurian, dar și cu statele membre ale Uniunii și, împreună cu ceilalți donatori, să facă un efort deosebit în ceea ce privește coordonarea internă în vederea optimizării repartizării eficace a activităților, pentru a obține complementaritatea acolo unde este posibil și, în special, pentru a evita problemele identificate de Curte: proliferarea proiectelor identice sau similare (în aceleași sectoare, aceiași beneficiari), acțiunile contradictorii sau paralele, sau lipsa de intervenție, în special în sectoarele prioritare; Comisia ar trebui, de asemenea, să găsească, împreună cu ceilalți donatori, un sistem rapid și eficace de funcționare, cu scopul de a reduce termenele și de a câștiga în dinamism, eficacitate și rezultate;

55.  ia act de faptul că aproximativ jumătate din asistența bilaterală acordată de Uniune în Honduras se realizează prin intermediul sprijinului bugetar, general și sectorial; constată cu îngrijorare că, în special din cauza instabilității macroeconomice deosebite a țării, precum și a deficiențelor tehnice și a problemelor legate de fraudă și corupție în gestionarea finanțelor publice, sprijinul bugetar poate implica riscuri considerabile;

56.  ia act cu îngrijorare de faptul că, deși raportul Curții remarcă faptul că sprijinul bugetar a fost orientat către strategii naționale relevante și credibile, în anumite sectoare prioritare guvernul nu a avut strategii clare sau acestea au fost fragmentate și nu au fost însoțite de un buget specific, iar instituțiile implicate nu au dispus de competențele necesare pentru a elabora politici și reforme;

57.  recunoaște faptul că Comisia a identificat aceste riscuri și a încercat să le atenueze; totuși, reamintește încă o dată că sprijinul bugetar nu este un cec în alb și că angajamentele de reformă asumate de guvern nu sunt neapărat o garanție suficientă; în acest sens, invită Comisia ca, pentru a evita orice risc, să continue să facă tot posibilul pentru ca orientările privind sprijinul bugetar să fie puse în aplicare și respectate în toate etapele procedurii; solicită, de asemenea, Comisiei să evite acordarea de sprijin bugetar în acele sectoare în care nu există certitudinea unui răspuns credibil și relevant din partea guvernului;

58.  este de acord cu Comisia că întreruperea plăților de sprijin bugetar pentru o anumită perioadă de timp, așa cum s-a întâmplat în 2012 din cauza situației macroeconomice generale și a lipsei unui acord între Honduras și FMI, nu trebuie să constituie un mesaj contradictoriu care să compromită eficiența ajutorului, după cum o arată Curtea, ci, dimpotrivă, poate constitui un mesaj clar adresat guvernului pentru a soluționa în mod eficace și rapid eventualele probleme apărute;

59.  ia act cu mare interes de faptul că Honduras este prima țară în care se aplică sprijinul bugetar orientat către rezultate; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la faptul că Curtea conchide că insuficiența instrumentelor de control a complicat evaluarea rezultatelor obținute, că monitorizarea acestora a revelat numeroase deficiențe și că recomandările emise nu au fost respectate în mod sistematic; invită Comisia să realizeze un raport detaliat care să includă obiectivele, indicatorii și criteriile de referință utilizate, metodele de calcul și de verificare etc., precum și să evalueze eficacitatea și impactul acestora în măsurarea rezultatelor obținute și îmbunătățirea comunicării, a vizibilității și a impactului acțiunilor Uniunii; invită, de asemenea, Comisia să pună un accent mai mare pe rezultatele obiectivelor stabilite în strategiile sale de dialog politic cu guvernul din Honduras, precum și în cadrul dialogului cu societatea civilă și cu ceilalți donatori;

60.  dat fiind faptul că o bună gestiune a finanțelor publice reprezintă o condiție fundamentală pentru a putea efectua plățile de sprijin bugetar și că acesta este unul dintre punctele cele mai slabe ale Hondurasului, în ciuda planurilor succesive ale guvernului și a sprijinului Comisiei, consideră că Comisia ar trebui să pună un accent deosebit pe consolidarea în continuare a acestui sector; în acest sens și ținând seama de rolul care îi va reveni Curții de Conturi din Honduras în gestionarea resurselor de stat, invită Comisia să elaboreze programe specifice de cooperare cu Curtea de Conturi din Honduras, pentru a oferi asistență tehnică și formare în acest sector;

61.  invită guvernul din Honduras să pună la dispoziție toate mijloacele necesare și să prevadă finanțarea necesară pentru Curtea de Conturi din Honduras pentru ca această instituție să își poată desfășura activitatea în mod independent, eficient și în conformitate cu standardele internaționale în materie de audit, de transparență și de răspundere;

62.  ia act cu îngrijorare de observația Curții potrivit căreia, în cadrul Biroului Uniunii din Honduras, se remarcă încă o lipsă de personal calificat pentru gestionarea finanțelor publice și a aspectelor macroeconomice ale operațiunilor de sprijin bugetar, situație destul de riscantă dată fiind instabilitatea economică cronică de care suferă țara, căreia, în ciuda acestei situații, i se acordă în continuare sprijin bugetar; având în vedere riscurile identificate de Curtea de Conturi, invită Comisia să remedieze urgent problemele de personal din cadrul biroului Uniunii din Honduras;

63.  ia act de faptul că acțiunile de cooperare ale UE în Honduras aduc sprijin organizațiilor societății civile pentru promovarea securității alimentare, a drepturilor omului și a egalității de gen, organizații care în prezent realizează aproximativ 35 de proiecte tematice, cu o valoare totală de peste 9 milioane EUR; constată, de asemenea, că în ceea ce privește implicarea în societatea civilă din Honduras, delegația Uniunii a stabilit o foaie de parcurs care a fost aprobată în 2014 și care include acțiuni de dialog politic și acțiuni de sprijin prevăzute pentru această țară; consideră că este extrem de important ca organizațiile societății civile să se implice nu numai în procesul de consultare care a dus la elaborarea foilor de parcurs, ci și în aplicarea, monitorizarea și evaluarea lor;

64.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reducerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare; constată cu mare îngrijorare că, în doar primele trei luni ale anului 2014, Unitatea pentru înregistrarea și monitorizarea asociațiilor societății civile a revocat autorizațiile a peste 10 000 de ONG-uri deoarece nu au prezentat guvernului rapoartele financiare și programele și că, în ciuda unor evoluții pozitive din ultimii ani, o serie de legi și de măsuri administrative adoptate recent în Honduras împiedică activitatea acestor asociații și restrânge spațiul lor de manevră, situație care forțează închiderea multora dintre acestea;

65.  salută angajamentul asumat de o lungă perioadă de către Uniune și sprijinul pe care aceasta îl oferă societății civile din țările în curs de dezvoltare; consideră că, în cadrul dialogului politic și al dezvoltării programelor de cooperare, Comisia trebuie să încurajeze dezvoltarea de strategii pentru a crea un mediu juridic, administrativ și politic adecvat, care să permită organizațiilor societății civile să-și îndeplinească rolul și să lucreze eficient, precum și să ofere consultanță și să le informeze în mod regulat cu privire la fondurile și oportunitățile de finanțare, încurajând totodată înscrierea lor în organizațiile și rețelele internaționale ale societății civile;

66.  consideră că Curtea ar fi trebuit să dedice un capitol din raportul său cooperării Uniunii cu organizațiile societății civile din Honduras, având în vedere rolul esențial pe care îl joacă în societate în general și în dezvoltarea locală în special și cu atât mai mult având în vedere faptul că Uniunea este cel mai important donator în sprijinul acestor organizații în țările în curs de dezvoltare și că și-a asumat un rol de lider în protecția reprezentanților societății civile și a apărătorilor drepturilor omului, prin folosirea și implementarea unei serii de instrumente și politici; se așteaptă ca Curtea de Conturi să țină seama de acest lucru în rapoartele sale viitoare;

Partea a V-a – Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi intitulat „Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”

67.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

68.  salută angajamentele ambițioase ale Uniunii de a reduce emisiile sale cu cel puțin 20 % până în 2020 și cu 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990 și de a cheltui cel puțin 20 % din bugetul său pentru acțiuni în domeniul climatic pentru perioada bugetară 2014-2020; salută faptul că, în general, s-au înregistrat progrese; regretă, totuși, că, potrivit Curții, există un risc serios de a nu se reuși atingerea obiectivului de 20 %;

69.  consideră că, în ceea ce privește Comisia, este deosebit de important ca aceasta să demonstreze în permanență că joacă un rol de lider și că își respectă angajamentul în ceea ce privește chestiunile legate de schimbările climatice, într-o măsură suficientă, prin punerea în aplicare eficace a Acordului de la Paris, precum și să își consolideze credibilitatea internațională și instrumentele pentru definirea condițiilor politicii privind clima și ale diplomației ecologice promovate de Uniune în anii următori;

70.  salută punerea în aplicare a angajamentelor în cadrul unor politici deja existente, în loc să se instituie instrumente financiare noi; consideră că acest lucru ar trebui să contribuie la o mai mare coerență între diferitele domenii de politică ale Uniunii; invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan coordonat cu privire la menținerea unei coerențe și a unei continuități maxime ale diverselor programe;

71.  invită Comisia să elaboreze o strategie globală concretă pentru atingerea obiectivului stabilit, care să conducă la planuri de acțiune pe domenii specifice, subliniind în detaliu măsuri și instrumente, o metodologie de măsurare și raportare, precum și indicatori de performanță utilizați în acțiunile în domeniul climatic din domenii specifice de politică; invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare standarde comune, unificate pentru punerea în aplicare a unor sisteme de monitorizare, de evaluare și de verificare adecvate, în special în ceea ce privește aplicarea „markerilor Rio” și raportarea cu privire la fondurile vărsate pentru acoperirea cheltuielilor legate de domeniul climatic;

72.  regretă constatarea de către Curtea de Conturi a unor deficiențe în cadrul sistemului Uniunii de urmărire a cheltuielilor, ceea ce crește semnificativ riscul de a supraestima cheltuielile pentru acțiuni în domeniul climatic; invită Comisia să respecte în mod sistematic principiul prudenței pentru a evita supraestimările; solicită Comisiei să revizuiască estimările și să corecteze coeficienții pentru obiectivele climatice în cazurile în care există un risc de supraestimare;

73.  invită Comisia să acorde prioritate elaborării unui plan de acțiune în anumite domenii cu un potențial enorm, și anume programul Orizont 2020, agricultura și pescuitul, în cooperare cu statele membre; solicită, de asemenea, Comisiei să coordoneze îndeaproape activitățile în domeniul dezvoltării de noi tehnologii și al inovațiilor în materie de protecție a mediului, alături de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT);

74.  subliniază că este necesară respectarea de către Comisie, în special, a indicatorilor de referință în domeniul climatic prin integrarea diverselor sale instrumente de programare pentru a favoriza un nivel ridicat de coerență și, eventual, o mai bună coordonare între statele membre pentru a putea atinge obiectivul general privind direcționarea a cel puțin 20 % din bugetul Uniunii către o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice;

75.  regretă lipsa unor obiective specifice pentru o parte considerabilă a bugetului Uniunii; solicită Comisiei să elaboreze un plan global care să evidențieze instrumentele de finanțare care ar putea contribui la atingerea obiectivului bugetar de 20 % și anvergura contribuției acestora; ia act cu îngrijorare de faptul că lipsa unui plan indică o compatibilitate redusă între diverse domenii bugetare;

76.  ia act cu îngrijorare de faptul că nu există suficiente informații cu privire la cuantumul cheltuielilor pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și cu privire la măsura în care acțiunile în domeniul climatic din Uniune vor contribui la reducerea emisiilor de CO2 întrucât este posibil ca datele disponibile să nu fie comparabile între statele membre; solicită Comisiei să dezvolte în continuare raportarea cu privire la măsura în care este pus în aplicare în toate politicile obiectivul de a aloca 20 % din bugetul Uniunii pentru perioada 2014-2020 pentru cheltuielile privind acțiunile în domeniul climatic, indicându-se, pe lângă cuantumurile care au fost angajate și plătite efectiv, cuantumul cheltuielilor pentru atenuarea schimbărilor climatice sau pentru adaptarea la acestea, identificând, de asemenea, domeniile în care trebuie îmbunătățite rezultatele în domeniul climatic;

77.  consideră că trebuie nuanțată suplimentar integrarea programelor de finanțare prin definirea unor strategii clare de adaptare sau de atenuare și a planurilor de acțiune conexe, inclusiv a unor instrumente adecvate de cuantificare a stimulentelor necesare în domeniul investițiilor și în domeniul climatic, precum și a unor mai bune metode de urmărire a estimărilor pentru a obține proiecții corecte privind progresele înregistrate în cadrul tuturor programelor Uniunii și al tuturor acțiunilor statelor membre;

78.  solicită Comisiei să dezvolte cu promptitudine un mediu favorabil pentru tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, prin adaptarea condițiilor sale privind investițiile și a cadrelor și instrumentelor sale privind cheltuielile cu scopul inovării și al modernizării în toate sectoarele-cheie relevante;

79.  constată cu regret că nu există niciun instrument care să furnizeze actualizări ale datelor consolidate multianuale privind situația globală a bugetului Uniunii; consideră că sunt necesare o evaluare ex-post și recalcularea contribuțiilor bugetate pentru finanțarea acțiunilor în domeniul climatic;

80.  regretă faptul că nu există un cadru de raportare specific gestionat de Comisie cu privire la detectarea și măsurarea implicațiilor nedorite ale politicilor Uniunii care contribuie în mod negativ la schimbările climatice și cu privire la măsurarea ponderii din bugetul Uniunii cheltuite în această direcție opusă; este preocupat de faptul că, în lipsa acestor date, Comisia nu poate oferi o imagine completă asupra măsurii în care Uniunea contribuie la atenuarea schimbărilor climatice; invită Comisia să identifice în mod sistematic acțiunile cu potențial contraproductiv și să le proiecteze în calculele finale privind atenuarea schimbărilor climatice;

Partea a VI-a – Raportul special nr. 32/2016 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată Ucrainei de către UE”

81.  constată că asistența financiară și din partea experților acordată de UE pentru reformarea Ucrainei a fost necesară; subliniază, cu toate acestea, că punerea în aplicare a reformelor este cu mult în urmă față calendarul prevăzut;

82.  regretă că persistă vechile structuri, care sunt reticente față de reforme, modernizare și democratizare, în timp ce forțele care doresc reforma se confruntă cu dificultăți importante;

83.  salută asistența acordată Ucrainei de către Uniune; este de părere, cu toate acestea, că asistența ar trebui corelată cu eforturi concrete din partea guvernului ucrainean vizând îmbunătățirea situației în țară; și anume îmbunătățirea sistemului de resurse proprii prin intermediul unui sistem fiscal eficient și transparent, care nu vizează doar veniturile cetățenilor, ci și activele oligarhilor;

84.  solicită ducerea unei lupte eficiente împotriva corupției încă generalizate și sprijinirea efectivă a organizațiilor angajate în acest obiectiv;

85.  solicită consolidarea puterii judiciare în vederea constituirii unui instrument independent, de apărare a statului de drept;

86.  solicită un control mai strict al sectorului bancar, pentru a se evita scurgerea de capital către țări terțe, ceea ce ar putea provoca situații de insolvență ale instituțiilor bancare; subliniază necesitatea, în acest sens, de a acorda sprijin bugetar doar cu condiția ca asistența financiară să fie plătită în mod transparent și cuprinzător;

87.  este de părere că orice ajutor financiar ar trebui, în general, să fie precedat de o evaluare prealabilă fezabilității;

88.  este convins că trebuie să se acorde mai multă atenție pentru formarea și instruirea unor structuri administrative descentralizate competente;

Partea a VII-a – Raportul special nr. 33/2016 al Curții de Conturi intitulat „Mecanismul de protecție civilă al Uniunii: coordonarea răspunsului la dezastre survenite în afara UE a fost, în linii mari, eficace”

89.  salută Raportul special al Curții; susține recomandările acestuia și aprobă disponibilitatea Comisiei de a le lua în considerare;

90.  subliniază importanța deosebită a unei reacții prompte și coerente la dezastrele naturale și antropice, în vederea reducerii la minim a impactului lor asupra omului, a mediului și a economiei;

91.  ia act de satisfacția generală a Curții cu privire la modul în care Comisia gestionează procesul de reacție în caz de dezastre;

92.  încurajează Comisia să își folosească în continuare resursele, inclusiv procedurile bugetare, de mobilizare și de selecție a experților astfel încât țările afectate să beneficieze de asistență imediată, bazată pe nevoi, din partea Uniunii; subliniază importanța desemnării „punctelor de contact în materie de protecție civilă” în cadrul birourilor naționale și regionale ale rețelei de pe teren a DG ECHO și din rândul personalului delegațiilor Uniunii aflate în țări expuse la risc;

93.  salută lansarea „Corpului medical european” în februarie 2016, care a extins substanțial rezerva constituită pe bază voluntară atașată mecanismului de protecție civilă al UE cu „rezerve” de echipe medicale și cu echipe de sănătate publică disponibile pentru a fi desfășurate ca învățăminte desprinse din criza Ebola; consideră că această abordare, care constă în a dispune de o rezervă de echipe medicale și de alte echipe specializate de evaluare și sprijin, trebuie continuată și îmbunătățită în viitor;

94.  sugerează eliminarea tuturor sarcinilor administrative inutile care împiedică atât statele participante, cât și Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) să răspundă mai rapid, în special la debutul crizei;

95.  solicită statelor participante să înregistreze mai multe active în cadrul rezervei constituite pe bază voluntară pentru a consolida capacitatea de reacție la dezastre;

96.  subliniază importanța schimbului de informații și a cooperării între Comisie, alte organisme ale Uniunii și Organizația Națiunilor Unite în facilitarea unei reacții structurate în caz de urgență; salută acordurile de cooperare semnate cu Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare al Organizației Națiunilor Unite (OCHA) și cu Programul Alimentar Mondial (PAM) și îndeamnă Comisia să semneze noi acorduri de cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și cu alți actori implicați;

97.  reamintește că cerințele de calitate și interoperabilitate sunt stabilite și elaborate în conformitate cu noile standarde OMS pentru module medicale, precum și cu alți parteneri strategici și condițiile lor cadru pentru a se asigura că sunt întreprinse acțiuni din timp, asociate cu o coordonare mai aprofundată în cadrul misiunilor internaționale; consideră că procesele de aprovizionare trebuie optimizate și în mare măsură standardizate pentru a garanta disponibilitatea sau mobilizarea imediată a capacităților de la debutul unei situații de urgență și pentru a evita erorile financiare;

98.  îndeamnă să se exploateze în continuare potențialele sinergii cu celelalte instrumente și ceilalți actori implicați, în special cu ajutorul umanitar și de dezvoltare, și să se evite o suprapunere a acțiunilor deja întreprinse;

99.  invită Comisia să îmbunătățească funcționalitatea platformei de comunicare a ERCC, CECIS, astfel încât informațiile să poată fi preluate mai ușor de către părțile interesate, inclusiv să ofere acces mobil pentru echipele de coordonare și de evaluare a protecției civile (echipele UE de protecție civilă) care acționează pe teren;

100.  consideră că ajutorul umanitar și protecția civilă ar trebui să fie urmate de alte activități care vizează promovarea unei culturi de prevenire, precum și consolidarea capacității și a rezilienței comunităților vulnerabile sau a celor afectate de dezastre;

Partea a VIII-a – Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”

101.  salută raportul special al Curții prin care se examinează eficacitatea demonstrată de Uniune în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; susține recomandările Curții și solicită Comisiei să țină seama de aceste recomandări;

102.  constată cu profundă îngrijorare că, potrivit estimărilor, în jur de o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt irosite sau pierdute la nivel mondial; regretă faptul că Uniunea nu combate risipa de alimente în mod eficace și că, până în prezent, au fost prevăzute doar măsuri fragmentare și incoerente;

103.  subliniază faptul că Uniunea dispune de un potențial semnificativ pentru a aborda problema risipei de alimente prin ajustarea politicilor existente fără a suporta costuri suplimentare și că ar trebui să urmărească să facă acest lucru; cu toate acestea, constată cu regret că, în ciuda retoricii pozitive, a existat o lipsă de voință politică pentru a transpune angajamentele în măsuri de politică;

104.  regretă profund faptul că ambițiile Comisiei în ceea ce privește combaterea risipei de alimente au scăzut în timp; regretă că lipsesc măsurile de politică specifice în ceea ce privește risipa de alimente și că efectele pozitive care decurg din anumite domenii de politică sunt mai degrabă întâmplătoare; așteaptă cu interes să evalueze rezultatele Pachetului de măsuri privind economia circulară în materie de combatere a risipei de alimente;

105.  consideră că este un semn de abordare inconsecventă din partea Comisiei faptul că, deși Uniunea este considerată lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, aceasta și-a asumat doar un angajament insuficient în ceea ce privește combaterea risipei de alimente care contribuie în mod direct la efectele negative asupra climei, și că, deși Uniunea investește anual sute de milioane de euro în ajutorul pentru dezvoltare, lupta împotriva foametei și respectarea comerțului echitabil, aceasta nu abordează suficient chestiunea combaterii risipei de alimente, care este una dintre forțele motrice directe din spatele acestor probleme;

106.  solicită din nou Comisiei să ia măsuri imediate de combatere a risipei de alimente; invită Comisia să își respecte angajamentele în ceea ce privește documentele de politică relevante legate de combaterea risipei de alimente;

107.  invită Comisia să asigure o coordonare strânsă la nivelul Uniunii și la nivel național în scopul de a unifica abordările diferite din diverse state membre în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente, donarea de alimente, siguranța alimentară și bunele practici de igienă; invită Comisia să dezvolte o platformă pentru schimbul celor mai bune practici în materie de combatere a risipei de alimente, care ar permite o mai bună aliniere a activității sale la activitățile statelor membre;

108.  regretă că acțiunea Comisiei s-a limitat, din punct de vedere tehnic, la crearea de grupuri de lucru și de grupuri de experți care nu au furnizat însă nicio informație aplicabilă; invită Comisia să își îmbunătățească acțiunile la nivel tehnic și să obțină rezultate concrete; invită Comisia să coopereze mai strâns cu Agenția Europeană de Mediu și cu EIT, care pot oferi asistență tehnică și de specialitate solidă;

109.  regretă faptul că Comisia nu consideră că este necesar să elaboreze o definiție comună a risipei de alimente și nu consideră că este necesar să stabilească o ierarhie specifică a deșeurilor alimentare; invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o definiție comună a risipei de alimente, o metodologie comună de măsurare și monitorizare a risipei de alimente și orientări privind utilizarea ierarhiei deșeurilor rezultate în urma risipei de alimente;

110.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să identifice domeniile de politică cu potențial de abordare a risipei de alimente și care să pună accentul pe prevenire și donare, precum și să definească oportunitățile care ar putea fi exploatate în cadrul acestor politici; invită Comisia să elaboreze planuri de acțiune care să includă obiective măsurabile și indicatori de performanță și să elaboreze evaluări de impact în domenii de politică specifice;

111.  regretă că, în ciuda faptului că donarea de alimente reprezintă cea de a doua opțiune preferată în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente, au existat multe obstacole la diferite niveluri care au drept rezultat insuficienta utilizare a acestei soluții; atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă autoritățile statelor membre, în special în ceea ce privește conformitatea donațiilor de alimente cu cadrul juridic în vigoare; invită Comisia să creeze o platformă specifică pentru schimbul de bune practici între statele membre, în vederea facilitării donării de alimente; invită Comisia să ia în considerare contribuțiile autorităților locale și regionale în revizuirea dispozițiilor juridice relevante;

112.  invită Comisia să finalizeze și să publice orientări cu privire la redistribuirea și donarea de alimente, inclusiv la regimul fiscal al donatorilor, care să se bazeze pe cele mai bune practici partajate între statele membre care iau, în prezent, măsuri active în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; încurajează Comisia să elaboreze orientări cu privire la depășirea diverselor obstacole în ceea ce privește donarea de alimente și la scutirile de impozite acordate lanțurilor și societăților care donează alimente;

113.  regretă faptul că noțiunile de „a se consuma înainte de” și „a se folosi până la data (de)” sunt, în general, neclare pentru participanții de la toate nivelurile lanțului de aprovizionare cu alimente; invită Comisia să clarifice aceste concepte și să elaboreze orientări cu caracter obligatoriu cu privire la utilizarea acestora, pentru a se evita orice neînțelegere;

114.  încurajează statele membre să educe publicul larg în ceea ce privește gestionarea produselor alimentare și risipa de alimente;

115.  regretă faptul că, în pofida inițiativelor individuale și limitate în unele instituții ale Uniunii, instituțiile europene nu dispun nici de cadrul legislativ, nici de orientările comune care să reglementeze gestionarea alimentelor neconsumate furnizate de serviciile de alimentație publică ale instituțiilor; solicită Comisiei să elaboreze dispoziții comune care să abordeze problema risipei de alimente în cadrul instituțiilor europene, inclusiv orientări privind prevenirea risipei de alimente, precum și norme privind donarea de alimente, cu scopul de a reduce risipa de alimente cauzată de instituțiile europene;

Partea a IX-a – Raportul special nr. 35/2016 al Curții de Conturi intitulat „Utilizarea sprijinului bugetar pentru îmbunătățirea mobilizării veniturilor interne în Africa Subsahariană”

116.  salută Raportul special al Curții; susține recomandările acestuia; se arată mulțumit de voința Comisiei de a le pune în practică; regretă că răspunsurile Comisiei sunt destul de vagi și lipsite de ambiție;

117.  subliniază importanța mobilizării veniturilor interne (MVI) în țările slab dezvoltate întrucât reduce dependența față de ajutorul pentru dezvoltare, conduce la îmbunătățirea guvernanței publice și joacă un rol central în consolidarea statului;

118.  subliniază că, potrivit Curții, Comisia nu a utilizat până în prezent în mod eficace contractele de sprijin bugetar pentru a sprijini MVI în țările cu venituri mici și medii inferioare din Africa Subsahariană; constată totuși că noua abordare a Comisiei a îmbunătățit potențialul acestei forme de ajutor de a sprijini în mod eficace MVI;

119.  scoate în lumină faptul că întărirea sistemelor fiscale contribuie nu doar la mai multă previzibilitate în colectarea veniturilor, ci și la responsabilizarea guvernelor prin crearea unei legături directe între contribuabili și guvern; sprijină includerea explicită a îmbunătățirii MVI în lista Comisiei privind principalele provocări în materie de dezvoltare abordate cu ajutorul sprijinului bugetar;

120.  regretă că Comisia nu a acordat suficientă atenție mobilizării veniturilor interne atunci când a conceput operațiunile de sprijin bugetar; atrage atenția că unele riscuri fundamentale legate de scutirile fiscale și de colectarea și transferul impozitelor și al veniturilor nefiscale din resurse naturale nu au fost evaluate;

121.  reamintește importanța mobilizării veniturilor în țările în curs de dezvoltare, evidențiind, totodată, provocările legate de eludarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite; încurajează consolidarea asistenței financiare și tehnice pentru țările în curs de dezvoltare și cadrele de administrare fiscală regională, dar și adoptarea de principii pentru negocierea tratatelor fiscale;

122.  relevă că auditul a evidențiat absența unor instrumente de monitorizare adecvate menite să evalueze în ce măsură sprijinul bugetar a contribuit la îmbunătățirea per ansamblu a MVI;

123.  consideră că este esențial să se promoveze în continuare sisteme fiscale interne echitabile și transparente în domeniul politicii fiscale, să se intensifice sprijinul pentru procesele și organismele de supraveghere în domeniul resurselor naturale și să se sprijine în continuare reformele în materie de guvernanță care promovează exploatarea durabilă a resurselor naturale și o administrare transparentă; arată că acordurile de liber schimb reduc veniturile fiscale ale țărilor cu venituri mici și medii inferioare și s-ar putea dovedi contraproductive pentru aceste țări; solicită Comisiei să țină cont de consecințele fiscale ale acordurilor de liber schimb cu țările cu venituri mici și medii inferioare în evaluările riscului asociate negocierii acordurilor de liber schimb;

124.  solicită Comisiei să își respecte orientările cu ocazia efectuării de evaluări macroeconomice și evaluări ale Administrației financiare publice din perspectiva aspectelor MVI pentru a obține o mai bună imagine de ansamblu a chestiunilor celor mai problematice, cum ar fi dimensionarea stimulentelor fiscale, prețurile de transfer, evaziunea fiscală;

125.  subliniază că, pentru a îmbunătăți structura operațiunilor de sprijin bugetar, procedura de identificare a riscurilor în calea realizării obiectivelor stabilite ar trebui să fie mai cuprinzătoare și să recurgă la Instrumentul de evaluare și diagnostic pentru administrația fiscală ori de câte ori este posibil;

126.  subliniază necesitatea de a aplica mai des condiții specifice MVI, pentru că acestea asociază clar eliberarea plăților aferente sprijinului bugetar de progresele țării partenere în materie de reforme MVI; solicită Comisiei să aleagă condițiile relevante, care vor avea cel mai mare impact asupra MVI;

127.  recunoaște că Comisia este nevoită să opereze într-un context politic și instituțional complicat; reamintește importanța unui dialog structurat pe marginea politicilor, care să implice interlocutori din partea guvernului național și alți donatori, pentru a determina domeniile de interes maxim și a concepe o strategie de ajutor adaptată nevoilor;

128.  încurajează Comisia să extindă componenta de construire a capacităților a sprijinului bugetar întrucât pune temelii solide pentru o transformare economică și socială pe termen lung și ia în calcul principalele obstacole în calea colectării eficiente a veniturilor publice;

129.  subliniază că pentru a avea o confirmare a influenței directe a eforturilor de sprijin bugetar asupra mobilizării resurselor interne este nevoie de o evaluare detaliată a componentelor specifice ale unui sistem fiscal care ar permite alocarea avansurilor făcute către diferite părți ale asistenței furnizate;

Partea a X-a – Raportul special nr. 36/2016 al Curții de Conturi intitulat „O evaluare a mecanismelor de închidere a programelor derulate în sectoarele coeziunii și dezvoltării rurale în perioada 2007-2013”

130.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

131.  constată cu satisfacție sprijinul corespunzător și prompt acordat de Comisie statelor membre pentru a pregăti închiderea programelor din perioada 2007-2013;

132.  salută promptitudinea cu care acționează Comisia pentru a continua armonizarea dispozițiilor normative aplicabile diferitelor fonduri, inclusiv în ceea ce privește terminologia și procesele de asigurare și de închidere, ori de câte ori această armonizare poate îmbunătăți gestionarea fondurilor UE și contribui la o aplicare mai simplă și eficientă în statele membre și în regiuni;

133.  constată că șase decizii referitoare la proiecte importante pentru perioada 2007-2013 sunt încă pendinte;

134.  constată cu surprindere refuzul Comisiei de a avea în vedere posibilitatea asumării unor angajamente specifice privind propunerile legislative pentru perioada de după anul 2020, ținând cont de faptul că acestea se pot baza pe experiența a două perioade financiare complete (2000-2006 și 2007-2013); constată, totuși, că acest refuz a fost mai degrabă o consecință a preocupărilor Comisiei cu privire la prerogativele sale juridice decât a dezacordului privind conținutul;

135.  își exprimă sprijinul pentru solicitarea adresată de Curte, de a continua alinierea dispozițiilor normative privind închiderea între domeniul coeziunii și măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale;

136.  consideră că ratele riscului rezidual calculat rămân o necunoscută bazată pe experiență și pot fi folosite, în cel mai bun caz, drept indicatori;

137.  ia act de solicitarea Curții ca perioadele de eligibilitate să nu se mai suprapună cu perioada de programare ulterioară, după anul 2020, și de preocuparea acesteia cu privire la faptul că perioadele de eligibilitate prelungite (și anume n+2, n+3) reprezintă una dintre cauzele restanțelor financiare și ale demarării cu întârziere a perioadei de programare ulterioare, precum și ale întârzierilor în finalizarea legislației revizuite privind programarea și finanțarea și a normelor de punere în aplicare asociate, în special în perioada 2014-2015; în acest sens, subliniază importanța asigurării unui nivel maxim de absorbție și a gestionării eficiente a proiectelor multianuale;

138.  constată că închiderea completă a perioadei financiare are loc odată la șapte ani; prin urmare, împărtășește opinia Curții conform căreia Comisia ar trebui să informeze autoritatea bugetară și Comisia pentru control bugetar a Parlamentului cu privire la rezultatul final al procedurii de închidere, într-un document separat; consideră că un astfel de document ar trebui nu doar să confirme legalitatea și regularitatea cheltuielilor, ci și să evalueze rezultatul și impactul programelor (abordare bazată pe performanță);

Partea a XI-a – Raportul special nr. 1/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca implementarea rețelei Natura 2000 să permită valorificarea la maximum a întregului său potențial”

139.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

140.  subliniază importanța biodiversității pentru omenire; observă că rețeaua Natura 2000, care a fost creată prin Directiva privind păsările(13) și Directiva privind habitatele(14) (directivele privind natura) reprezintă piesa centrală a strategiei Uniunii privind biodiversitatea, constatând totodată cu îngrijorare că aceasta nu a fost valorificată la potențialul său maxim;

141.  observă că rolul general al Comisiei este de a le oferi orientări statelor membre; regretă că statele membre nu au luat în considerare suficient contribuțiile Comisiei;

142.  regretă că Curtea a concluzionat că statele membre nu au gestionat Natura 2000 în mod adecvat și că coordonarea dintre autoritățile naționale și părțile interesate din statele membre nu a fost adecvată;

143.  reamintește că, dat fiind caracterul transfrontalier al Natura 2000, punerea în aplicare a acesteia necesită o coordonare solidă între statele membre; solicită statelor membre să stabilească o structură solidă la nivel național pentru a promova cooperarea transfrontalieră; invită Comisia să ofere orientări îmbunătățite statelor membre pentru construirea unei platforme de cooperare;

144.  observă cu mare îngrijorare că obiectivele de conservare au fost adesea imprecise și necuantificate, în timp ce planurile de gestionare nu au fost definite în mod clar și au fost lipsite de obiectivele de etapă necesare pentru finalizarea lor; reiterează că acest lucru ar putea ridica obstacole în calea valorii adăugate a Natura 2000; solicită Comisiei să armonizeze normele privind o abordare eficientă a stabilirii obiectivelor de conservare și a planurilor de gestionare în cursul următoarei perioade de programare; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze statele membre cu privire la respectarea orientărilor și să le acorde mai departe sprijin consultativ când este nevoie;

145.  invită statele membre să adopte în timp util măsurile de conservare necesare, pentru a le asigura valoarea adăugată, și să actualizeze planurile de gestionare în conformitate cu acestea; solicită Comisiei să verifice cu atenție eventualele proiecte de conservare întârziate;

146.  observă că, pentru a eficientiza rețeaua Natura 2000, este esențială implicarea părților interesate, precum utilizatorii și proprietarii terenurilor; regretă că, în majoritatea statelor membre, lipsesc canalele de comunicare eficiente; solicită statelor membre să îmbunătățească coordonarea dintre autoritățile naționale și diferitele părți interesate;

147.  este preocupat de faptul că statele membre nu au reușit să evalueze în mod adecvat proiectele cu un impact negativ asupra siturilor Natura 2000, că măsurile compensatorii nu au fost utilizate suficient și că modul de abordare diferă foarte mult de la un stat membru la altul; invită Comisia să le ofere statelor membre îndrumări mai structurate cu privire la forma și momentul în care să pună în practică măsurile compensatorii, precum și să supravegheze utilizarea acestora;

148.  regretă că documentele de programare pentru perioada 2014-2020 nu au reflectat pe deplin nevoile de finanțare și că Comisia nu a abordat deficiențele într-un mod structurat; solicită Comisiei să pregătească următoarea perioadă de programare cu o mai mare rigurozitate;

149.  regretă că sistemele de monitorizare și de raportare specifice rețelei Natura 2000 nu au fost concepute în mod adecvat, astfel încât să poată oferi informații exhaustive cu privire la eficacitatea rețelei; este preocupat de faptul că nu s-a elaborat niciun sistem specific de indicatori care să măsoare performanța utilizării fondurilor Uniunii, pentru a ilustra rezultatele obținute de rețeaua Natura 2000; este de părere că acest lucru afectează eficiența rețelei Natura 2000; salută faptul că Comisia a introdus un set de indicatori cuprinzători obligatorii pentru toate proiectele din cadrul programului LIFE pentru perioada 2014-2020; invită Comisia să aplice aceeași abordare în cazul altor programe din următoarea perioadă de programare;

150.  observă cu îngrijorare că, de multe ori, la nivelul siturilor, planurile de monitorizare nu au fost incluse în documentele de gestionare a siturilor, nu au fost detaliate sau nu au fost încadrate în timp; este preocupat, de asemenea, de faptul că formularele standardizate nu au fost actualizate și că datele furnizate de statele membre pentru raportul privind starea naturii au fost incomplete, incorecte și incompatibile; solicită statelor membre și Comisiei să remedieze această situație prin planul de acțiune preconizat;

151.  salută faptul că Comisia a introdus un registru central pentru înregistrarea reclamațiilor și a cererilor de informații referitoare la Natura 2000; observă că majoritatea cazurilor s-au soluționat fără a se ajunge la alte etape procedurale; invită Comisia să monitorizeze cu rigurozitate toate reclamațiile și cererile de informații;

152.  salută înființarea Procesului biogeografic, care oferă un mecanism pentru cooperare și creare de rețele pentru părțile interesate privind gestionarea Natura 2000; invită totuși Comisa să soluționeze chestiunea barierelor lingvistice care împiedică extinderea acesteia;

153.  regretă profund că cadrul de acțiune prioritară (CAP) a prezentat o imagine nefiabilă a costurilor rețelei Natura 2000 și că datele prezentate de statele membre au fost inexacte și limitate; constată cu îngrijorare că estimările privind fondurile nu au fost fiabile și comparabile, împiedicând astfel posibilitatea de a monitoriza cu precizie suma alocată pentru Natura 2000 din fondurile Uniunii; regretă că acest lucru a dus la utilitatea limitată a cadrelor de acțiune prioritară (CAP) în ceea ce privește asigurarea coerenței finanțării Uniunii pentru protecția biodiversității în cadrul rețelei Natura 2000; încurajează Comisia să furnizeze statelor membre mai multe orientări structurate privind raportarea și monitorizarea și finalizarea CAP; solicită statelor membre să se asigure că datele furnizate sunt exacte;

154.  este de părere că alocările financiare pentru Natura 2000 trebuie să fie identificabile, iar utilizarea lor trasabilă, deoarece, în caz contrar, impactul investițiilor nu poate fi măsurat; solicită direcțiilor generale relevante ale Comisiei, în măsura în care rețeaua Natura 2000 este cofinanțată de FEDR/FC și FEADR, să adauge un capitol specific referitor la Natura 2000 în rapoartele lor anuale de activitate;

155.  salută crearea grupului de experți și grupurilor de lucru ad-hoc privind armonizarea practicilor și invită Comisia să utilizeze rezultatele activităților lor în următoarea perioadă de programare;

156.  invită Comisia să informeze comisiile parlamentare competente cu privire la planul de acțiune pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a directivelor privind natura(15);

Partea a XII-a – Raportul special nr. 2/2017 al Curții de Conturi intitulat „Negocierea de către Comisie a acordurilor de parteneriat și a programelor din domeniul coeziunii pentru perioada 2014-2020: cheltuielile sunt axate într-o măsură mai mare pe prioritățile Strategiei Europa 2020, dar sunt instituite mecanisme din ce în ce mai complexe pentru măsurarea performanței”

157.  salută constatările, concluziile și recomandările Curții din raportul său special; consideră că analiza Curții cu privire la etapa de programare 2014-2020 a punerii în aplicare a fondurilor ESI este utilă și realizată în timp util pentru a asista legiuitorii și Comisia să formuleze concluziile adecvate pentru perioada de după 2020;

158.  ia act de răspunsurile Comisiei, precum și de faptul că Comisia acceptă integral cinci dintre recomandările Curții și parțial două dintre acestea; salută disponibilitatea Comisiei de a le pune în aplicare și invită Comisia și statele membre să pună în aplicare recomandările pe deplin și în timp util;

159.  își exprimă dezacordul față de opinia Curții și a Comisiei, conform căreia competențele sporite ale Parlamentului European au fost, în sine, una dintre cauzele pentru întârzierile nejustificate în adoptarea regulamentelor relevante pentru perioada 2014-2020;

160.  regretă că Comisia a întârziat prezentarea propunerii sale de cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020, ceea ce creează posibilitatea unei întârzieri considerabile a negocierilor și a adoptării legislației corespunzătoare privind CFM și programele și instrumentele financiare, periclitând astfel punerea acestora în aplicare în timp util în perioada de după 2020;

161.  subliniază că propunerea privind noile regulamente pentru politica de coeziune pentru perioada de după 2020, constând dintr-un singur set de norme sau într-o altă formă, trebuie să asigure în practică simplificarea, o accesibilitate sporită a fondurilor și punerea în aplicare cu succes a obiectivelor acestei politici;

162.  subliniază necesitatea de a evita noi întârzieri în adoptarea programelor operaționale, precum și problemele identificate de Curte, cum ar fi caracterul mai complex și mai laborios al negocierilor pe marginea regulamentelor privind fondurile ESI pentru perioada 2014-2020 și durata lor mai îndelungată, adoptarea tardivă a legislației secundare și a orientărilor și necesitatea unor runde multiple de aprobări de către Comisie a programelor operaționale; regretă că aceste deficiențe sunt în contradicție cu obiectivul de simplificare a sistemului de gestionare a politicii de coeziune;

163.  remarcă faptul că, în Raportul special nr. 2/2017, Curtea concluzionează că acordurile de parteneriat s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru canalizarea finanțării din fondurile ESI către obiectivele tematice și prioritățile de investiții și pentru sprijinirea punerii accentului pe obiectivele Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă; subliniază, cu toate acestea, că punerea în aplicare cu succes a obiectivelor necesită un buget corespunzător pentru politica de coeziune de după 2020;

164.  observă că, spre deosebire de perioadele anterioare, observațiile Comisiei privind proiectele de programe operaționale au trebuit să fie adoptate de colegiul comisarilor, în timp ce, în perioada de programare precedentă, doar programele operaționale finale au necesitat adoptarea de către colegiu; îndeamnă Comisia să reexamineze valoarea adăugată a unei astfel de proceduri la elaborarea propunerii sale pentru perioada de programare de după 2020;

165.  invită Comisia să analizeze cu atenție problemele menționate mai sus și să ia măsuri pentru a le evita în perioada de după 2020, incluzând toate îmbunătățirile necesare și asigurând o programare rapidă și de calitate;

166.  invită statele membre și Comisia să-și consolideze procesul de consultare în ceea ce privește elaborarea programelor operaționale, fapt ce ar trebui să faciliteze un proces rapid de aprobare a acestora;

167.  subliniază importanța utilizării unei terminologii precise și armonizate, care să permită cuantificarea adecvată a realizărilor politicii de coeziune; regretă faptul că Comisia nu a propus definiții comune pentru termenii „rezultate” și „performanțe” în propunerea sa privind noul Regulament financiar; invită Comisia să introducă definiții comune clare pentru termeni precum „performanțe”, „rezultate” și „impact”, cât mai curând posibil, și cu mult înainte de începutul perioadei de după 2020;

168.  reamintește că existența unei capacități administrative adecvate, în special la nivel național și regional, este esențială pentru buna gestionare și punerea în aplicare a programelor operaționale, inclusiv pentru monitorizarea și raportarea obiectivelor și rezultatelor obținute cu ajutorul indicatorilor relevanți; insistă, în acest sens, ca statele membre și Comisia să utilizeze asistența tehnică disponibilă pentru îmbunătățirea capacității administrative la diferite niveluri;

169.  solicită Comisiei să consolideze și să faciliteze schimbul de „bune practici” la toate nivelurile;

170.  își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea mai multor indicatori adiționali de performanță și de rezultat de către statele membre, pe lângă indicatorii furnizați de actele juridice de bază; își exprimă îngrijorarea în legătură cu efectul „suprareglementării”, care ar putea duce la o utilizare mai greoaie și mai puțin eficace a fondurilor structurale; invită Comisia să descurajeze statele membre să urmeze o astfel de abordare;

171.  subliniază importanța evaluării impactului pe termen mediu și lung al programelor, deoarece factorii de decizie pot demonstra eventuala atingere a obiectivelor politice numai atunci când efectul acestora este măsurat; invită Comisia să evalueze în mod explicit „impactul” în perioada de programare de după 2020;

Partea a XIII-a – Raportul special nr. 3/2017 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată Tunisiei de către UE”

172.  salută raportul special al Curții care evaluează eficiența și eficacitatea asistenței Uniunii acordată Tunisiei; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

173.  observă că fondurile Uniunii au fost, în general, cheltuite în mod adecvat, întrucât au contribuit semnificativ la tranziția democratică și la stabilitatea economică a Tunisiei după revoluție;

174.  observă că acțiunile Uniunii au fost bine coordonate cu donatorii principali și în cadrul instituțiilor UE și al departamentelor acestora; solicită Comisiei să asigure concretizarea unei programări în comun cu statele membre, pentru a îmbunătăți concentrarea și coordonarea ajutorului;

175.  ia act de faptul că Comisia și SEAE au trebuit să își desfășoare activitatea în contextul instabilității politice, sociale și de securitate, ceea ce a reprezentat o provocare majoră în ceea ce privește furnizarea de asistență cuprinzătoare;

176.  invită Comisia să ajusteze în continuare abordarea privind un sprijin bugetar sectorial, evidențiind prioritățile țării, elaborarea condițiilor și să faciliteze astfel o abordare a Uniunii mai structurată și mai specifică și să consolideze credibilitatea generală a strategiei naționale tunisiene;

177.  ia act de faptul că finanțarea din partea Uniunii a adus o contribuție semnificativă la tranziția democratică și la stabilitatea economică a Tunisiei; solicită Comisiei și SEAE, cu toate acestea, să-și restrângă acțiunile asupra unui număr mai mic de domenii clar definite, pentru a maximiza impactul asistenței Uniunii;

178.  invită Comisia să țină seama de cele mai bune practici privind programele de sprijin bugetar și să aplice condiții de plată relevante, care să stimuleze autoritățile tunisiene în direcția realizării reformelor esențiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la alocarea indulgentă a fondurilor de tipul „mai mult pentru mai mult”, care nu a fost de obicei legată de îndeplinirea unor cerințe suplimentare și nu a fost precedată de o evaluare amănunțită a progreselor înregistrate;

179.  subliniază importanța unei ample evaluări a gestionării finanțelor publice, preferabil cu utilizarea PEFA(16), cu scopul de a identifica eventualele deficiențe în furnizarea ajutorului Uniunii și pentru a le aborda;

180.  solicită Comisiei să îmbunătățească procesul de elaborare a programelor și proiectelor prin stabilirea unui set de indicatori și repere precise, care vor permite evaluarea corespunzătoare a gradului de realizare a obiectivelor;

181.  subliniază necesitatea de a pune accentul pe dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung, mai degrabă decât pe acțiunile care aduc doar o redresare temporară pe piața locurilor de muncă;

Partea a XIV-a – Raportul special nr. 4/2017 al Curții de Conturi intitulat „Protejarea bugetului UE de cheltuieli neconforme cu reglementările: în perioada 2007-2013, Comisia a recurs în mai mare măsură la măsuri preventive și la corecții financiare în cadrul politicii de coeziune”

182.  salută constatările, concluziile și recomandările Curții din raportul său special;

183.  recunoaște importanța punerii în aplicare a obiectivelor politicii de coeziune, și anume reducerea decalajelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni, reconversia zonelor industriale aflate în declin și încurajarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, contribuind astfel la atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii; consideră că această importanță justifică cota sa semnificativă din bugetul Uniunii; subliniază importanța pe care o are buna sa gestiune financiară, de prevenire și de descurajare a abaterilor, precum și pentru corecțiile financiare;

184.  ia act de faptul că Comisia acceptă toate recomandările Curții și invită Comisia să le pună în aplicare integral și în timp util;

185.  ia act de faptul că, în general, Comisia a utilizat în mod eficient măsurile aflate la dispoziția sa în cursul perioadei de programare 2007-2013 pentru protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neregulamentare;

186.  salută faptul că, în perioada de programare 2007-2013, Comisia a început mult mai devreme decât în perioada 2000-2006 să pună în aplicare măsuri corective și corecții financiare, generând un impact mai mare; subliniază, cu toate acestea, că aceste măsuri trebuie să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii și, în același timp, recunoaște importanța aplicării eficiente și la timp a programelor operaționale vizate;

187.  invită Comisia să rămână vigilentă atunci când examinează declarațiile de închidere depuse de statele membre pentru perioada de programare 2007-2013, precum și în viitor;

188.  invită Comisia să prezinte un raport analitic și consolidat cu privire la toate măsurile preventive și corecțiile financiare impuse în cursul perioadei de programare 2007-2013, pe baza raportului Comisiei pentru perioada precedentă;

189.  subliniază că întreruperea sau suspendarea plăților reprezintă un risc financiar important pentru statele membre, care pot, de asemenea, crea dificultăți de gestiune bugetară pentru Comisie; invită Comisia să garanteze eforturi echilibrate de protejare a bugetului, precum și realizarea obiectivelor politicii de coeziune;

190.  subliniază că, în cazul în care statele membre detectează nereguli și iau măsuri preventive, acest lucru va reduce timpul petrecut pentru stabilirea problemelor și va crește timpul alocat soluționării acestora; consideră că aceasta va însemna, de asemenea, că sistemele de gestiune și control ale statelor membre funcționează în mod eficace și, astfel, nivelul de nereguli ar putea fi sub pragul de semnificație; invită, prin urmare, statele membre să fie mai proactive și responsabile și să descopere și să corecteze neregulile, pe baza propriilor controale și audituri, și să îmbunătățească sistemele de gestiune și control la nivel național, astfel încât să se evite noi corecții financiare nete și pierderi de fonduri;

191.  solicită statelor membre să furnizeze Comisiei informații suficiente ca volum și calitate în cazurile corecțiilor financiare generate de activitățile de audit ale Comisiei, pentru a asigura rapiditatea procedurilor;

192.  subliniază, în acest sens, importanța certitudinii în materie de reglementare și a orientărilor corespunzătoare ale Comisiei și asistenței tehnice pentru autoritățile statelor membre, inclusiv formularea suficient de clară a cerințelor sale; invită, de asemenea, Comisia să acționeze în strânsă cooperare cu autoritățile statelor membre în vederea îmbunătățirii eficienței controalelor de nivel primar și secundar;

193.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări pentru raportarea armonizată cu privire la punerea în aplicare a corecțiilor financiare care va facilita monitorizarea și evaluarea impactului corecțiilor financiare efectuate de statele membre;

194.  este de acord cu concluzia Curții că ar trebui să fie consolidat cadrul juridic în ceea ce privește corecțiile financiare pentru perioada de programare de după 2020, însă prevenirea neregulilor și a fraudelor trebuie să rămână principalul obiectiv;

195.  invită Comisia să instituie un sistem de monitorizare integrat, care să permită utilizarea informațiilor din bazele de date în scopul unei analize comparative, incluzând atât măsuri preventive, cât și corecții financiare pentru perioada 2014-2020, cât mai repede posibil, și să asigure accesul în timp util la informații Parlamentului European, Consiliului și autorităților relevante ale statelor membre;

196.  invită Curtea, în contextul viitoarei sale activități de audit, să se concentreze mai mult pe deficiențele sistematice și să formuleze recomandări adresate atât Comisiei, cât și statelor membre, în legătură cu îmbunătățirea modului de funcționare a sistemului general de gestiune financiară și control;

Partea a XV-a – Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”

197.  salută raportul special al Curții și își exprimă mulțumirea cu privire la faptul că Comisia acceptă o parte dintre recomandările Curții și că le va lua în considerare;

198.  ia act de faptul că rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut în Uniune în ultimii ani; regretă totuși că, la jumătatea anului 2016, 18,8 % dintre tineri încă se confruntau cu această problemă; încurajează puternic statele membre să utilizeze sprijinul existent la nivelul Uniunii pentru a soluționa această situație de lungă durată;

199.  este profund îngrijorat de faptul că populația NEET (neîncadrată profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare) este deconectată de la sistemul educațional și de la piața muncii; înțelege că aceasta este populația la care se ajunge cel mai greu prin intermediul actualelor programe operaționale de punere în aplicare a schemelor financiare referitoare la șomajul în rândul tinerilor; consideră că, pentru perioada 2017-2020, ar trebui să se pună accentul pe această populație pentru a asigura atingerea principalelor obiective ale Garanției pentru tineret;

200.  subliniază faptul că integrarea populației NEET necesită acordarea unei finanțări semnificativ mai mari din partea Uniunii și că statele membre ar trebui, de asemenea, să mobilizeze resurse suplimentare din bugetele lor naționale;

201.  subliniază faptul că, din 2012, Garanția pentru tineret a avut o contribuție pozitivă la combaterea șomajului în rândul tinerilor, dar că rata șomajului în rândul tinerilor este în continuare la un nivel inacceptabil de ridicat și solicită, prin urmare, ca Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să fie prelungită până în 2020;

202.  regretă faptul că niciunul dintre statele membre vizitate nu a reușit să asigure tuturor tinerilor din categoria NEET oportunitatea de a accepta o ofertă în termenul de patru luni de la introducerea în sistemul privind Garanția pentru tineret;

203.  salută mai ales recomandarea Curții conform căreia trebuie să se acorde mai multă atenție îmbunătățirii calității ofertelor;

204.  ia act de faptul că, în comunicarea sa publicată în octombrie 2016(17), Comisia a ajuns la concluzia că este necesară o îmbunătățire a eficacității;

205.  ia act de problema persistentă a necorelării dintre cererea și oferta de competențe pentru a răspunde cerințelor de pe piața muncii; solicită Comisiei, în cadrul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) al Consiliului, să promoveze schimbul de bune practici între statele membre, cu scopul de a aborda această chestiune în programul de ocupare a forței de muncă;

206.  salută cooperarea Comisiei cu statele membre referitoare la identificarea și diseminarea bunelor practici privind monitorizarea și raportarea, pe baza sistemelor existente în statele membre; reamintește Comisiei că comparabilitatea datelor rămâne un element fundamental în acest sens;

207.  ia act de faptul că, pentru a atinge obiectivul privind o ofertă de muncă de calitate și menținută, pentru toți tinerii cu vârsta sub 24 de ani din regiunile menționate, ar fi nevoie de mult mai multe resurse;

Partea a XVI-a – Raportul special nr. 6/2017 al Curții de Conturi intitulat „Răspunsul UE la criza refugiaților: abordarea „hotspot”

208.  salută Raportul special al Curții; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

209.  ia act de răspunsul Comisiei și de angajamentul acesteia în sprijinirea autorităților italiene și elene; salută faptul că Comisia acceptă toate recomandările făcute de Curte pentru a continua să dezvolte aspecte specifice ale abordării „hotspot”;

210.  regretă faptul că, în raportul său special, Curtea nu a putut aborda imaginea mai largă, inclusiv transferul solicitanților în alte state membre; subliniază că blocajele survenite în procedurile de monitorizare au ridicat o provocare constantă pentru buna funcționare a hotspoturilor;

211.  recunoaște importanța punerii în aplicare a Agendei europene privind migrația; subliniază necesitatea de a continua dezvoltarea măsurilor pe termen scurt și, deopotrivă, a celor pe termen lung, cu scopul a gestiona mai bine frontierele și de a aborda cauzele profunde ale migrației ilegale;

212.  invită Comisia, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Europol, FRONTEX (dat fiind noul său mandat european de Poliție de frontieră și gardă de coastă), autoritățile naționale și alte organizații internaționale să continue și să își intensifice sprijinul pentru hotspoturi; observă că numai o cooperare mai strânsă între Comisie, agenții și statele membre poate asigura, pe termen lung, o dezvoltare mai reușită a conceptului de hotspot;

213.  în acest sens, subliniază că, în special în cazul Italiei, sosirea continuă a migranților continuă să genereze provocări enorme, pentru care sprijinul Uniunii și al statelor sale membre este vital;

214.  subliniază importanța Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și a Fondului pentru securitate internă (FSI); solicită posibilitatea de a aplica normele financiare ale asistenței de urgență pentru FAMI și FSI; insistă că singura modalitate prin care se poate crește eficiența „hotspoturilor” în sprijinirea statelor membre din prima linie este să se sporească resursele financiare pentru îmbunătățirea și crearea unor infrastructuri de primire și cazare, care sunt esențiale atunci când sosesc migranți în număr foarte mare;

215.  salută rezultatele auditului Curții privind situația minorilor migranți în hotspoturi și subliniază importanța elaborării unei abordări integrate pentru primirea lor, luând întotdeauna în considerare interesul superior al acestora; solicită o mai bună utilizare a resurselor financiare pentru primirea minorilor și pentru instruirea personalului care va lucra îndeaproape cu cei mai vulnerabili subiecți; reamintește că, după publicarea acestui raport special, Comisia a publicat o comunicare concentrată integral asupra minorilor migranți(18); subliniază importanța acestei comunicări și solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin recomandările cuprinse în document;

216.  prin urmare, solicită Comisiei și Consiliului să își intensifice eforturile pentru sprijinirea hotspoturilor prin proceduri mai eficiente de transfer și, în cazul în care nu există motive pentru admitere, prin proceduri de returnare;

217.  este alarmat de rapoartele continue privind traficul de copii; solicită măsuri suplimentare de protejare a acestora, în special a minorilor neînsoțiți, începând cu momentul sosirii lor; consideră inacceptabil faptul că traficanții continuă să reprezinte o amenințare directă pentru copii;

218.  solicită Europol să își continue eforturile de combatere a migrației ilegale, a traficului de ființe umane și a organizațiilor criminale implicate și să sprijine autoritățile naționale în derularea posibilelor anchete penale privind gestionarea hotspoturilor;

219.  salută eforturile autorităților naționale italiene și elene de a înregistra cel mai mare număr posibil de migranți care sosesc pe țărmurile lor, cu o rată de înregistrare în Grecia de 78 % în 2016, comparativ cu 8 % în 2015, și în Italia de 60 % în 2015, comparativ cu o medie de 97 % în 2016; subliniază că singura modalitate de a avea un sistem de primire eficient este de a avea o imagine exactă asupra situației de la fața locului;

220.  invită Comisia și Consiliul să asigure calitatea examinării cererilor de azil în hotspoturi; recunoaște circumstanțele dificile în care trebuie să fie prelucrate cererile, dar subliniază că trebuie să se evite procedurile accelerate care sunt surse de greșeli; în plus, subliniază că statele membre din prima linie ar trebui să fie responsabile numai de înregistrarea și prelevarea amprentelor digitale ale tuturor migranților, dar că procedurile de monitorizare ar trebui să constituie o responsabilitate comună a tuturor statelor membre în virtutea unui spirit de solidaritate; cere ca solicitanții de azil să fie informați în mod corespunzător cu privire la procedura de transfer ca atare, la drepturile lor și la posibilele țări de destinație;

221.  invită Consiliul să se asigure că lipsa persistentă de experți este remediată fără întârziere prin sprijinul EASO, cât și prin sprijinul statelor membre; este convins că, mai ales în cazul Italiei, se va dovedi că va fi nevoie de sprijin suplimentar și în viitor; invită Comisia și Consiliul să convină asupra unui plan pentru a pune rapid la dispoziție aceste capacități suplimentare la cererea Italiei și a Greciei;

222.  subliniază că hotspoturile sunt locuri dedicate înregistrării imigranților și că, prin urmare, acestea nu ar trebui să devină nici supraaglomerate, nici centre de detenție; invită statele membre să își continue eforturile de punere în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a respecta în totalitate Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

223.  este preocupat de faptul că mai multe părți interesate diferite sunt în prezent implicate în înființarea și funcționarea hotspoturilor și solicită Comisiei și statelor membre să prezinte propuneri care să crească transparența și responsabilitatea structurii;

224.  recomandă Curții să ia în calcul un raport rapid de monitorizare privind funcționarea hotspoturilor, care să adopte un domeniu de aplicare mai larg, prin includerea, de asemenea, a unei analize a procedurilor de azil, de relocare și de returnare;

Partea a XVII-a – Raportul special nr. 7/2017 al Curții de Conturi intitulat „Noul rol al organismelor de certificare în ceea ce privește cheltuielile din cadrul PAC: un pas înainte către un model de audit unic, însă există în continuare deficiențe semnificative care trebuie remediate”

225.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia; constată cu satisfacție că Comisia acceptă majoritatea recomandărilor și că va lua în considerare punerea lor în aplicare sau deja a început-o;

226.  recunoaște progresele pozitive înregistrate de modelul de audit pentru cheltuielile din cadrul PAC; regretă, totuși, că sistemul de audit unic încă nu funcționează la potențialul său deplin;

227.  reamintește Comisiei responsabilitatea sa finală privind utilizarea eficientă a cheltuielilor din cadrul PAC; în plus, încurajează Comisia să se asigure că aplicarea metodelor de control este suficient de similară în întreaga Uniune și că toate organismele de certificare aplică aceleași criterii în activitatea lor;

228.  constată că, începând cu 1996, organismele de certificare își auditează în mod independent agențiile de plăți din propria țară; salută, în acest sens, faptul că în 2015, pentru prima dată, organismelor de certificare li s-a solicitat să verifice legalitatea și regularitatea cheltuielilor aferente; consideră că aceasta este o evoluție foarte bună, deoarece ar putea ajuta statele membre să-și consolideze controalele și să reducă costurile legate de audit și ar putea permite Comisiei să obțină o asigurare suplimentară independentă cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor din cadrul PAC;

229.  regretă, însă, că Comisia poate utiliza activitatea organismelor de certificare doar într-o măsură limitată, întrucât, potrivit raportului Curții, în cadrul actual există deficiențe semnificative la nivel de concepție, din cauza cărora opiniile organismelor de certificare nu respectă pe deplin standardele și normele de audit în unele domenii importante;

230.  remarcă cu îngrijorare, din raportul Curții, că au existat deficiențe atât din punctul de vedere al metodologiei, cât și al punerii în aplicare; printre altele, strategiile de audit sunt adesea necorespunzătoare, sunt elaborate seturi inadecvate de eșantioane și deseori auditorii organismelor de certificare nu dispun de un nivel suficient de competențe și de expertiză juridică; recunoaște, totuși, că este posibil ca 2015 să fi fost un an problematic pentru statele membre, deoarece normele și orientările relevante ale Uniunii se aflau în perioada de lansare, și este posibil ca organismele de certificare să nu fi beneficiat de suficiente informații și instruire cu privire la punerea lor practică în aplicare sau să nu fi primit suficiente orientări cu privire la numărul necesar de eșantioane;

231.  solicită Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a elimina deficiențele subliniate în raportul Curții și să obțină un model unic de audit pentru cheltuielile din cadrul PAC, cu adevărat eficient; încurajează Comisia să monitorizeze și să sprijine în mod activ organismele de certificare în îmbunătățirea activității și a metodologiei lor cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor;

232.  subliniază, în special, necesitatea de a elabora metode de lucru mai fiabile în cadrul orientărilor cu privire la riscul exagerării nivelului de asigurare, care decurge din controalele interne, și susține observațiile Curții cu privire la reprezentativitatea inadecvată a eșantioanelor și tipul de testare permis, calcularea inutilă a două rate de eroare diferite și modul în care sunt utilizate ratele, precum și opiniile ce nu prezintă încredere, care se sprijină pe un nivel subevaluat al erorii;

233.  remarcă, de asemenea, din raportul Curții, că, în pofida lipsei de credibilitate a statisticilor de control ale statelor membre, Comisia continuă să-și bazeze modelul de asigurare pe aceste date și că, în 2015, opinia organismelor de certificare a fost doar un factor luat în considerare;

234.  regretă faptul că consecințele rezultate din această lipsă de credibilitate sunt clare; subliniază, de exemplu, că la plățile directe, DG AGRI a acordat plăți suplimentare pentru 12 din 69 de agenții de plăți, cu o rată de eroare de peste 2 %, deși doar o singură agenție de plăți și-a exprimat inițial rezerva, iar în 2015, de asemenea, DG AGRI a emis rezerve pentru 10 agenții de plăți; observă, de asemenea, că în zona rurală, DG AGRI a acordat plăți suplimentare pentru 36 din 72 de agenții de plăți și în 14 cazuri rata de eroare ajustată a depășit 5 %, iar în 2015 DG AGRI a emis, de asemenea, rezerve pentru 24 de agenții de plăți din 18 state membre;

235.  solicită Comisiei să se axeze pe această lipsă de credibilitate și să elaboreze măsuri în vederea obținerii unei baze fiabile pentru modelul său de asigurare; consideră că, în acest sens, Comisia ar trebui să orienteze în mod activ organismele de certificare către elaborarea de opinii adecvate și către valorificarea în consecință a informațiilor și datelor furnizate;

236.  încurajează Comisia să solicite, de asemenea, organismelor de certificare să pună în practică garanții corespunzătoare pentru a asigura reprezentativitatea eșantioanelor lor, să permită organismelor de certificare să efectueze suficiente testări la fața locului, să solicite organismelor de certificare să calculeze o singură rată de eroare pentru legalitate și regularitate și să se asigure că acel nivel de eroare raportat de agențiile de plăți în statisticile lor de control este inclus în mod corespunzător în rata de eroare a organismelor de certificare;

237.  recomandă Comisiei în special să evidențieze, în opiniile privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor din cadrul PAC, calitatea și domeniul de aplicare care permit Comisiei să verifice credibilitatea datelor de control ale agențiilor de plăți sau, după caz, să estimeze ajustarea necesară a ratelor de eroare ale agențiilor de plăți pe baza opiniilor furnizate de organismele de certificare;

238.  remarcă faptul că, în ceea ce privește recomandarea nr. 7 a Curții, Comisia trebuie să se asigure că rata de eroare a agențiilor de plăți nu se cumulează în mod inadecvat în rata de eroare globală a organismelor de certificare; consideră că orientările în acest sens ar trebui să fie cât mai clare posibil, pentru a evita neînțelegerile în ceea ce privește corecțiile financiare;

239.  remarcă, de asemenea, din raportul Curții, că garanția care constă în neinformarea în prealabil a agențiilor de plăți cu privire la tranzacțiile care vor face obiectul unei reefectuări a controalelor a fost compromisă în cazul Italiei, unde organismul de certificare transmisese agenției de plăți o notificare prealabilă cu privire la beneficiarii care urmau să fie supuși controlului înainte ca agenția de plăți să fi efectuat majoritatea controalelor sale inițiale la fața locului; subliniază cu fermitate că aplicarea adecvată a metodei de selecție bazate pe cereri trebuie asigurată în toate cazurile, iar notificările prealabile nu pot fi transmise fără consecințe;

240.  subliniază că, în cazul operațiunilor neincluse în IACS (atât pentru FEGA, cât și pentru FEADR), există o disparitate semnificativă între perioada pentru care sunt raportate controalele la fața locului (anul calendaristic) și perioada pentru care sunt plătite cheltuielile (16 octombrie 2014 - 15 octombrie 2015, pentru exercițiul financiar 2015); constată că, în consecință, unora dintre beneficiarii care au făcut obiectul controalelor la fața locului efectuate în cursul anului calendaristic 2014 nu le-au fost rambursate cheltuielile în exercițiul financiar 2015, iar organismele de certificare nu pot include rezultatele unor astfel de tranzacții în calcularea ratei de eroare pentru exercițiul financiar vizat; solicită Comisiei să prezinte o soluție adecvată pentru sincronizarea acestor calendare;

241.  subliniază că programările controalelor pot fi foarte strânse pentru agențiile de plăți, în special în statele membre cu o perioadă de vegetație scurtă, și adesea se poate dovedi a fi foarte problematică furnizarea de informații relevante organismelor de certificare în timp util; constată că acest lucru poate avea ca rezultat utilizarea unor multiple metode de control diferite și a unor rate de eroare dublate, întrucât organismul de certificare nu poate respecta pe deplin procedura de control a agențiilor de plăți; consideră că această problemă ar putea fi rezolvată, de exemplu, prin intermediul măsurilor de monitorizare prin satelit;

242.  consideră că noile tehnologii ar putea fi, în general, valorificate mai bine în controlul cheltuielilor din cadrul PAC: atunci când poate fi obținut un nivel suficient de credibilitate, de exemplu, prin controlul prin satelit, beneficiarii și auditorii nu ar trebui să fie împovărați cu audituri excesive la fața locului; subliniază că, în plus față de protejarea interesului financiar al finanțării din partea Uniunii în cadrul cheltuielilor aferente PAC, scopul final al sistemului unic de audit ar trebui să fie asigurarea unor controale eficiente, a unor sisteme administrative operaționale și diminuarea poverii birocratice;

243.  subliniază, totodată, că modelul unic de audit ar trebui să includă mai puține niveluri în cadrul sistemului de control și să presupună mai puține cheltuieli pentru Uniune, statele membre și beneficiari; consideră că ar trebui să se pună accentul mai mult pe credibilitatea sistemului global de control al statului membru, în loc să se acorde atenție doar controalelor suplimentare pentru beneficiari; consideră că sistemul de control este în continuare prea împovărător pentru beneficiari, că în statele membre în care neregulile și fraudele sunt mai puțin răspândite, sistemul global de audit s-a dovedit a fi suficient, iar credibilitatea poate fi asigurată prin alte metode decât controalele excesive la fața locului;

244.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție raportul Curții și recomandările Parlamentului și să dezvolte în continuare sistemul de control al cheltuielilor din cadrul PAC în direcția unei abordări a auditului cu adevărat unice;

245.   subliniază faptul că multe dintre deficiențele identificate de Curte au fost discutate și abordate de Comisie în orientările sale din 2018; salută progresele constante realizate de organismele de certificare;

Partea a XVIII-a – Raportul special nr. 8/2017 al Curții de Conturi intitulat „Controalele din domeniul pescuitului în UE: sunt necesare eforturi suplimentare”

246.  pentru a îmbunătăți exactitatea informațiilor privind capacitatea de pescuit, solicită statelor membre să stabilească, până în 2018, proceduri pentru a verifica exactitatea informațiilor înregistrate în registrele flotelor lor naționale;

247.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului(19) („Regulamentul privind controlul”) și în scopul îmbunătățirii exactității informațiilor privind capacitatea de pescuit, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă norme detaliate pentru verificările documentare și la fața locului periodice, atât ale indicatorilor privind tonajul brut (TB), cât și ale indicatorilor privind puterea motorului (kW) utilizați pentru calcularea capacității de pescuit;

248.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și pentru o mai bună monitorizare a activităților navelor mici de pescuit, invită Comisia să includă în propunerea sa legislativă:

   (a) eliminarea exceptării navelor(20) cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem de monitorizare prin satelit;
   (b) cerința privind instalarea unor sisteme de localizare mai mici și mai ieftine pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri;

249.  în vederea asigurării transparenței în materie de repartizare a cotelor de pescuit, solicită statelor membre, înainte de 2019, să informeze Comisia cu privire la sistemul lor de alocare a cotelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului(21), inclusiv cu privire la modul în care s-a ținut cont de criteriile transparente și obiective la repartizarea cotelor de pescuit între părțile interesate;

250.  pentru a îmbunătăți exhaustivitatea și fiabilitatea informațiilor privind pescuitul, solicită statelor membre ca, până în 2019:

   (a) să revizuiască și să îmbunătățească procesul de înregistrare și de verificare a datelor colectate pe suport de hârtie cu privire la activitățile de pescuit; să introducă treptat procese pentru a înregistra și verifica datele electronice referitoare la activitățile de pescuit transmise de navele cu o lungime mai mică de 10 metri; să se asigure că aceste sisteme sunt compatibile și permit schimbul de date între statele membre, Comisie și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului;
   (b) să se asigure că dispun de date fiabile privind activitatea navelor cu o lungime mai mică de 10 metri prin introducerea treptată a unor cerințe de înregistrare și raportare corespunzătoare, cu costuri mai mici și ușor de utilizat și că aplică normele stabilite de Regulamentul privind controlul pescuitului pentru colectarea acestor date;
   (c) să finalizeze validarea și verificarea încrucișată a datelor privind activitățile de pescuit;

251.  solicită Comisiei ca, până în 2020:

   (a) să instituie o platformă de schimb de informații care să fie utilizată de statele membre pentru a transmite date validate în formate și cu conținuturi standard, astfel încât informațiile aflate la dispoziția diferitelor servicii ale Comisiei să corespundă cu datele statelor membre;
   (b) să promoveze dezvoltarea unui sistem mai ieftin, mai simplu și mai ușor de utilizat pentru a facilita comunicarea electronică a activităților de pescuit pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri; să introducă, pentru navele cu o lungime cuprinsă între 10 și 12 metri, obligația de a utiliza sisteme electronice de înregistrare și raportare (jurnale de bord electronice) în locul celor pe suport de hârtie; să introducă treptat, pentru navele cu o lungime mai mică de 10 metri, obligația de a-și înregistra și raporta capturile prin intermediul unui sistem electronic mai ieftin, mai simplu și ușor de utilizat;
   (c) să analizeze problemele care persistă în ceea ce privește exhaustivitatea și fiabilitatea datelor la nivelul statelor membre și, împreună cu acestea, să decidă cu privire la luarea măsurilor adecvate, dacă este cazul;

252.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și în scopul îmbunătățirii exhaustivității și a fiabilității datelor privind pescuitul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

   (a) eliminarea exceptării navelor cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem electronic de raportare și de la obligația de a prezenta declarații electronice;
   (b) o revizuire a obligațiilor de raportare a datelor privind capturile care revin statelor membre în temeiul Regulamentului privind controlul, pentru a include detaliile cu privire la zona de pescuit, dimensiunea navelor și uneltele de pescuit;

253.  pentru a îmbunătăți inspecțiile privind capacitatea de pescuit, solicită statelor membre să elaboreze și să utilizeze protocoale și rapoarte standard de inspecție mai bine adaptate la condițiile regionale și tehnice specifice ale activităților de pescuit decât cele prevăzute în anexa XXVII la Regulamentul (UE) nr. 404/2011(22); solicită statelor membre să facă acest lucru în consultare cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) și până în 2019, când se preconizează că va intra în vigoare noul Regulament privind măsurile tehnice(23);

254.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă obligația utilizării de către statele membre a sistemului de raportare electronică a inspecțiilor pentru a asigura exhaustivitatea și actualizarea rezultatelor inspecțiilor la nivel național; solicită Comisiei să includă în propunere și obligația statelor membre de a comunica rezultatele inspecțiilor celorlalte state membre în cauză;

255.  în vederea asigurării eficacității sistemului de sancțiuni, solicită statelor membre ca, până în 2019:

   (a) atunci când stabilesc sancțiuni, să țină seama în mod corespunzător de încălcările recurente sau de contravenienții care comit încălcări în mod sistematic;
   (b) să implementeze pe deplin sistemul de puncte și să asigure aplicarea sa consecventă pe teritoriile lor;

256.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă o dispoziție care să prevadă un sistem de schimb de informații cu privire la încălcări și sancțiuni, în cooperare cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului și statele membre;

Partea a XIX-a – Raportul special nr. 9/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru lupta împotriva traficului de persoane în Asia de Sud și de Sud-Est”

257.  salută Raportul special al Curții; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

258.  admite faptul că, în ciuda mediului dificil în care a fost nevoit să acționeze, Uniunea a avut o contribuție tangibilă la combaterea traficului de persoane în Asia de Sud și de Sud-Est;

259.  salută progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane prin măsuri precum desemnarea de ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în țări specifice; solicită continuarea activităților pe această linie;

260.  încurajează Uniunea să își intensifice cooperarea cu guvernele naționale și regionale, precum și cu alte organizații prezente în zonă (precum ONU, ASEAN și ONG-urile relevante) și cu societatea civilă, pentru a obține o imagine mai clară asupra priorităților restante și, în consecință, să pregătească un plan de acțiune mai specific;

261.  subliniază că este important să fie eradicată sărăcia extremă și discriminarea de gen și cea a minorităților în țările din Asia de Sud și de Sud-Est, precum și să se consolideze temeliile lor democratice și în materie de drepturile omului cu ajutorul IEDDO;

262.  invită Comisia să dezvolte o bază de date cuprinzătoare, coerentă și fiabilă privind sprijinul financiar pentru combaterea traficului, astfel încât distribuirea fondurilor să fie mai justificată și acestea să ajungă la beneficiarii care au efectiv cel mai mult nevoie de ele; este de acord cu Consiliul în ceea ce privește necesitatea elaborării unei liste actualizate a regiunilor și țărilor afectate de traficul de persoane, iar lista în cauză ar trebui să fie inclusă în baza de date;

263.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind măsurile întreprinse pentru a da curs Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane și identificarea unor noi măsuri concrete” (COM(2017)0728), publicată de Comisie în decembrie 2017; invită Comisia să propună măsuri specifice care urmează să fie dezvoltate pentru fiecare regiune în parte;

264.  salută faptul că traficul de persoane continuă să fie o prioritate în viitorul Ciclu de politici ale Uniunii privind criminalitatea internațională organizată și gravă în perioada 2018-2021;

265.  consideră că este esențial să se consolideze autoritățile de aplicare a legii în statele din Asia de Sud și de Sud-Est, astfel încât acestea să fie mai eficace în depistarea și desființarea rețelelor de trafic de persoane; solicită înăsprirea pedepselor pentru infractorii implicați în traficul de persoane;

266.  invită Comisia și statele membre să continue lupta împotriva traficului de persoane în interiorul Uniunii prin cooperare politică și judiciară, astfel încât să elimine mafiile care folosesc Uniunea ca destinație finală a victimelor traficului de persoane, lucru indicat în comunicarea din decembrie 2017;

267.  consideră că este nevoie de o legătură mai bună între momentul acțiunilor de combatere și resursele acordate acestei chestiuni, precum și de o cooperare sporită între SEAE, Comisie, ASEAN și Națiunile Unite, astfel încât să se poată lupta mai eficient împotriva traficului de persoane;

268.  invită SEAE și Comisia să abordeze chestiunea traficului de persoane și prin explorarea altor căi de acțiune, cum ar fi acordurile bilaterale și multilaterale;

Partea a XX-a – Raportul special nr. 10/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor”

269.  este de opinie că, în ceea ce privește politicile care intră în prezent în domeniul de aplicare al PAC:

   (a) este necesar ca toate instrumentele și măsurile care pot fi combinate pentru a oferi sprijin tinerilor fermieri să fie supuse unei evaluări cuprinzătoare, care să se concentreze asupra comparabilității la nivelul Uniunii, a gradului de consecvență al indicatorilor de rezultat, precum și a obstacolelor în calea intrării pe piață a tinerilor fermieri care pot fi abordate în cadrul unei viitoare revizuiri a PAC;
   (b) obiectivele ar trebui să fie mai bine definite pentru a ține seama de aspectele legate de reînnoirea generațiilor, stabilindu-se, eventual, un obiectiv cuantificat, și ar trebui să se colecteze informații privind nivelul progreselor realizate în asigurarea reînnoirii generațiilor și privind factorii care facilitează sau împiedică realizarea acestui obiectiv;

270.  este de opinie că, pentru PAC post-2020, dispozițiile legislative ar trebui să prevadă faptul că Comisia prezintă (sau le solicită statelor membre să prezinte, în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) o logică clară de intervenție pentru instrumentele de politică vizând reînnoirea generațiilor în agricultură; consideră că această logică de intervenție ar trebui să includă:

   (a) o evaluare riguroasă a nevoilor tinerilor fermieri, în care să se analizeze din ce cauză tinerii care doresc să devină fermieri se confruntă cu obstacole la înființarea unei exploatații și cât de răspândite sunt aceste obstacole la nivelul zonelor geografice, al sectoarelor agricole sau al altor caracteristici specifice ale exploatațiilor;
   (b) o evaluare a nevoilor care ar putea fi abordate prin instrumente de politică ale Uniunii și a nevoilor care pot fi sau sunt deja abordate mai bine prin politicile naționale ale statelor membre, precum și o analiză privind formele de sprijin (de exemplu: plăți directe, sumă forfetară, instrumente financiare) cele mai potrivite pentru a răspunde nevoilor identificate;
   (c) măsuri de sensibilizare privind posibilele forme de asistență care ar permite realizarea, într-o etapă mai timpurie, a transferului unei exploatații către un succesor și care includ servicii de consultanță sau măsuri însoțitoare, cum ar fi crearea unui sistem satisfăcător de pensii bazat pe veniturile sau contribuțiile colectate la nivel național sau regional în sectorul agricol, alimentar și al silviculturii;
   (d) o definiție a obiectivelor SMART, care ar trebui furnizată în ciuda perioadei lungi de planificare pe care o necesită transferurile exploatațiilor agricole, pentru a prezenta sub o formă explicită și cuantificabilă rezultatele preconizate ale instrumentelor de politică în ceea ce privește rata reînnoirii generațiilor și contribuția la viabilitatea exploatațiilor care beneficiază de sprijin; consideră, în special, că ar trebui să se clarifice dacă instrumentele de politică urmăresc sprijinirea unui număr cât mai mare de tineri fermieri sau, dimpotrivă, să vizeze anumite categorii specifice (cum ar fi tinerii fermieri cu un nivel mai ridicat de instruire, cei care se instalează în zone defavorizate, cei care introduc tehnologii de economisire a energiei sau a apei în exploatații, cei care măresc rentabilitatea sau productivitatea exploatațiilor lor, cei care angajează mai multe persoane etc.);

271.  la momentul punerii în aplicare a măsurilor din cadrul PAC post-2020, invită statele membre să îmbunătățească direcționarea măsurilor prin:

   (a) aplicarea unor criterii de natură să asigure selecția proiectelor cu cel mai bun raport cost-eficacitate, cum ar fi proiectele care aduc cea mai mare creștere a productivității sustenabile sau a viabilității exploatațiilor sprijinite ori cea mai mare creștere a ocupării forței de muncă în zonele cu cele mai mari rate ale șomajului ori în zone defavorizate cu cea mai mică rată de reînnoire a generațiilor;
   (b) aplicarea unor criterii clare pentru evaluarea modului în care tinerii fermieri pot fi sprijiniți în cazul controlului exercitat în comun asupra unei exploatații cu personalitate juridică (definindu-se, de exemplu, ce procent ar trebui să dețină beneficiarul din drepturile de vot sau din capitalul social sau indicându-se o perioadă în care se modifică echilibrul dintre beneficiari în privința cotelor lor de capital social, stabilindu-se ce procent minim din veniturile beneficiarului ar trebui să provină din activitatea sa în exploatația sprijinită), astfel încât ajutorul să fie direcționat către tinerii fermieri pentru care activitatea agricolă desfășurată în exploatația sprijinită reprezintă principala lor activitate;
   (c) aplicarea unor praguri minime de puncte suficient de ridicate pe care proiectele trebuie să le obțină și o repartizare adecvată a bugetului măsurilor de natură să asigure disponibilitatea egală a fondurilor pentru tinerii fermieri care înființează exploatații agricole pe întreaga durată a perioadei de programare;
   (d) îmbunătățirea utilizării planurilor de afaceri atât ca instrument de evaluare a nevoii de finanțare publică, prin analiza, în etapa de depunere a cererii de finanțare, a viabilității probabile a exploatațiilor în lipsa ajutorului, cât și, la sfârșitul proiectelor, ca instrument de evaluare a impactului pe care l-a avut ajutorul asupra viabilității exploatației sau în raport cu alte obiective specificate în mod clar (cum ar fi ocuparea forței de muncă sau introducerea unor tehnologii de economisire a energiei sau a apei);

272.  este de opinie că legislația care stă la baza măsurilor PAC post-2020 ar trebui să garanteze faptul că Comisia și statele membre (în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) acționează pentru a îmbunătăți sistemul de monitorizare și evaluare; consideră, în special, că:

   (a) Comisia ar trebui să definească indicatori de realizare, de rezultat și de impact, care să permită evaluarea progresului, a eficacității și a eficienței instrumentelor de politică în raport cu obiectivele urmărite, pe baza bunelor practici, cum ar fi indicatorii utili concepuți de statele membre în sistemele lor de monitorizare;
   (b) statele membre ar trebui să colecteze periodic date reale privind caracteristicile structurale și financiare ale exploatațiilor care beneficiază de sprijin (de exemplu, cu privire la încasări, venituri, numărul de angajați, inovațiile introduse sau nivelul de instruire al fermierilor) pentru a permite evaluarea eficienței și a eficacității măsurilor în ceea ce privește atingerea obiectivelor de politică urmărite;
   (c) Comisia și statele membre ar trebui să solicite ca evaluările să aducă informații utile cu privire la rezultatele proiectelor și ale măsurilor, informații care să se sprijine pe date reale cu privire la evoluția caracteristicilor structurale și financiare ale exploatațiilor care beneficiază de ajutor, și ca aceste evaluări să se bazeze pe bune practici (analize comparative, analize contrafactuale, anchete etc.) precum cele identificate în cadrul acestui audit (a se vedea caseta 5 din raportul special al Curții, cazul regiunii Emilia Romagna, punctul 75);
   (d) este necesar să se asigure accesul neîngrădit al tinerilor fermieri la servicii de consiliere și la instrumente care să îi ajute să reacționeze în mod eficient și eficace la amenințările pe care le implică perturbările sau saturarea pieței, precum și la volatilitatea prețurilor; consideră că, în acest mod, s-ar putea îmbunătăți competitivitatea, s-ar consolida orientarea către piață, iar fluctuațiile provocate de crize ce afectează veniturile producătorilor ar putea fi reduse;

Partea a XXI-a – Raportul special nr. 11/2017 al Curții de Conturi intitulat „Fondul fiduciar Bêkou al UE pentru Republica Centrafricană: un început plin de speranță în ciuda unor deficiențe”

273.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

274.  salută crearea Fondului fiduciar european Bêkou și contribuția acestuia la răspunsul internațional la criza din Republica Centrafricană; recunoaște că acest prim fond fiduciar poate fi considerat un important proiect-pilot în mai multe moduri și că este necesar să se elaboreze orientări mai precise cu privire la chestiunea sistemică a coordonării, monitorizării și evaluării donatorilor, în conformitate cu o abordare mai sistemică pentru a obține garanții;

275.  observă că fondurile fiduciare au făcut parte dintr-un răspuns ad hoc în contextul în care lipseau resursele și flexibilitatea necesare pentru a adopta o abordare rapidă și cuprinzătoare în privința unor crize majore; consideră că este nevoie de mai mult timp pentru a dovedi eficacitatea sa și pentru a trage învățăminte suplimentare din punerea în aplicare operațională;

276.  consideră, de asemenea, că ar trebui acordată o atenție deosebită eficacității și guvernanței politice a fondurilor fiduciare, precum și lipsei de garanții și de supraveghere în ceea ce privește utilizarea finală a fondurilor alocate;

277.  consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită observațiilor Curții privind influența limitată a fondului asupra coordonării dintre părțile interesate, iar Comisia ar trebui să facă tot ce îi stă în putere pentru a folosi experiențele deja dobândite în cadrul activităților finanțate din Fondul european de dezvoltare (FED) în domenii precum execuția și coordonarea investițiilor pluripartite și gestionarea însușirii rezultatelor;

278.  subliniază că orice instrument financiar nou sau instrument financiar mixt ar trebui să respecte obiectivele generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii și să se axeze pe domenii în care valoarea adăugată și impactul strategic ating cele mai ridicate cote;

279.  ia act de faptul că contribuțiile statelor membre la fondul fiduciar au fost, până în prezent, relativ scăzute; solicită statelor membre să se implice mai mult pentru a asigura faptul că acest fond duce la atingerea obiectivelor politice preconizate;

280.  consideră că trebuie să se acorde atenția cuvenită controlării costurilor de gestionare și administrative în raport cu contribuțiile totale; este în favoarea coerenței și complementarității unor astfel de noi instrumente de dezvoltare cu strategia și obiectivele politice ale FED;

281.  invită Comisia să aplice mecanisme de control cuprinzătoare pentru a asigura controlul politic din partea Parlamentului asupra administrării, gestionării și punerii în aplicare a acestor instrumente noi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; consideră că este important să se elaboreze strategii de supraveghere specifice pentru aceste instrumente, cu obiective, ținte și analize specifice;

Partea a XXII-a – Raportul special nr. 12/2017 al Curții de Conturi intitulat „Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale”

282.  întrucât accesul la apă potabilă de bună calitate este una dintre cele mai elementare nevoi ale cetățenilor, subliniază că Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a monitoriza mai bine situația, în special în ceea ce privește zonele mici de aprovizionare cu apă care sunt cele mai apropiate de utilizatorii finali; reamintește faptul că apa potabilă de calitate proastă poate duce la riscuri pentru sănătatea cetățenilor europeni;

283.  îndeamnă statele membre să furnizeze cetățenilor mai multe informații cu privire la calitatea apei potabile care le este furnizată, deoarece, în mai multe state membre, cetățenii nu știu că apa de la robinet este potabilă;

284.  regretă faptul că statele membre nu au obligația de a întocmi rapoarte cu privire la calitatea apei din zonele mici de alimentare cu apă; speră ca Directiva revizuită privind apa potabilă(24) să remedieze această situație;

285.  subliniază importanța sustenabilității infrastructurii de apă și importanța implicării permanente a cetățenilor în întreținerea infrastructurii de apă;

286.  subliniază că este esențial ca politicile de tarifare a apei să promoveze eficiența și să recupereze costurile de utilizare a apei; ia act de faptul că este responsabilitatea statelor membre să furnizeze apă potabilă de foarte bună calitate și la prețuri accesibile pentru toți cetățenii lor, dat fiind că apa este un bun comun și un drept al omului;

287.  reamintește Comisiei că discuțiile în curs și intensificarea tendințelor de liberalizare și privatizare a serviciilor de alimentare cu apă în mai multe state membre au devenit un motiv de îngrijorare major pentru cetățeni;

Partea a XXIII-a – Raportul special nr. 13/2017 al Curții de Conturi intitulat „Un sistem unic european de management al traficului feroviar: va deveni această decizie politică o realitate?”

288.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

289.  constată că Comisia nu a evaluat în mod corespunzător impactul pachetelor legislative pe care le-a lansat începând din anul 2000 asupra sectorului feroviar; regretă că fondurile Uniunii investite în anumite proiecte nu pot fi considerate rentabile;

290.  constată că sectorul feroviar este în general corporativ în mare măsură, ceea ce poate face ca liberalizarea pieței să fie percepută mai degrabă ca o amenințare decât ca un avantaj;

291.  observă că interesul statelor membre în ceea ce privește îmbunătățirea interoperabilității trebuie să fie însoțit de o estimare a costurilor și a finanțărilor care se impun; încurajează statele membre să stabilească obiective realiste atunci când alocă sprijin financiar din partea Uniunii pentru Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) și recomandă Comisiei să fixeze termene de implementare care pot fi respectate;

292.  salută angajamentul Comisiei de a elabora un calendar de eliminare, în colaborare cu statele membre, cu obiective obligatorii din punct de vedere juridic; prin urmare, salută faptul că Comisia a decis să colaboreze cu industria pentru a promova utilizarea unui sistem comun de licitații elaborat de Comunitatea Căilor Ferate Europene;

293.  este de părere că investițiile costisitoare necesare pentru acest sistem, alături de un beneficiu întârziat pentru cei care suportă aceste costuri fac necesară o evaluare strategică a priorităților stabilite în cadrul Consiliului și al statelor membre; salută planul european de implementare și planul de acțiune detaliat pentru ERTMS, al cărui obiectiv este să asigure o asistență constantă; încurajează statele membre să se concentreze pe o mai bună coordonare a planului european de implementare și să se asigure că angajamentele Uniunii sunt luate în considerare în cadrul priorităților naționale; salută angajamentul Comisiei de a stabili obiective intermediare în planurile naționale de implementare pentru a îmbunătăți monitorizarea fiecărei secțiuni;

294.  este preocupat de rata ridicată de dezangajare aferentă sprijinului TEN-T pentru proiectele ERTMS, motivată în principal de faptul că dispozițiile financiare ale Uniunii nu sunt corelate cu strategiile naționale de implementare; salută faptul că, în măsura în care este posibil, Comisia adaptează procedurile de finanțare pentru MIE; invită Comisia să analizeze și să evalueze situația și să adopte măsurile necesare pentru a elimina aceste deficiențe;

295.  regretă că finanțarea Uniunii pentru unitățile de la bord este absorbită în mare măsură de traficul intern și că transportul de mărfuri nu poate fi sprijinit prin fondurile de coeziune; reamintește că transportul feroviar de marfă constituie un element-cheie al pieței unice;

296.  invită Comisia să se asigure că deficiențele legate de incompatibilitățile sistemului sunt în mod real depășite în următoarea perioadă de programare;

297.  consideră că, pentru ca piața feroviară unică să fie operațională, va fi necesară implicarea deplină a operatorilor de piață vizați înainte de alocarea finanțării din partea Uniunii; este de părere că politica Uniunii privind sectorul feroviar necesită o schimbare realistă de strategie, care ar trebui să includă o estimare a raportului cost-beneficiu, precum și dezvoltarea unui model economic în statele membre, în cazul în care nu există un astfel de model, cu scopul de a garanta o finanțare adecvată și de a face posibilă identificarea surselor într-o manieră eficace;

Partea a XXIV-a – Raportul special nr. 14/2017 al Curții de Conturi intitulat „Examinarea performanței în materie de administrare a cauzelor la Curtea de Justiție a Uniunii Europene”

298.  salută raportul special al Curții de Conturi; susține observațiile și recomandările acesteia;

299.  critică Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru că a refuzat accesul Curții de Conturi la unele dintre documentele solicitate pentru examinarea performanțelor CJUE; reamintește CJUE că membrii Curții de Conturi, precum și auditorii săi sunt supuși obligației de confidențialitate și de secret profesional în cadrul îndeplinirii sarcinilor care le revin(25); regretă faptul că referenții juridici (référendaires) nu au putut fi intervievați, în pofida rolului lor esențial în activitatea CJUE;

300.  constată cu regret că, începând din 2012, Tribunalul a depășit în mod repetat termenul rezonabil în decursul căruia o parte la proces este îndreptățită să se aștepte la pronunțarea unei hotărâri; invită Tribunalul să se prezinte în fața Comisiei pentru control bugetar din cadrul Parlamentului European în scopul de a clarifica situația;

301.  observă că, în urma unei reforme a structurii judiciare a CJUE, repartizarea judecătorilor în camere se face în funcție de volumul de lucru în diverse domenii; este interesat să afle cum este făcută această repartizare și dacă există camere specializate pentru anumite domenii; solicită date statistice privind evoluția dosarelor în cadrul noului sistem;

302.  regretă faptul că Curtea de Conturi a exclus din eșantion cauzele cu o durată de două ori mai mare decât durata medie; este de părere că nu doar cauzele tipice prezintă interes pentru evaluarea performanței;

303.  sugerează ca limbile de lucru ale CJUE, în special cele în care se desfășoară deliberările, să fie extinse la engleză, franceză și germană, care sunt limbile de lucru din instituțiile Uniunii; încurajează CJUE să caute cele mai bune practici din instituțiile europene pentru a pune în aplicare această reformă a practicilor lingvistice;

304.  constată că referenții juridici au o influență foarte mare asupra procesului decizional al CJUE, dar rolul lor și normele care le reglementează conduita rămân necunoscute pentru publicul larg;

305.  este preocupat de faptul că, în rândul factorilor prezentați succint ca influențând cel mai des durata procedurii scrise din cadrul Tribunalului, recepționarea și prelucrarea actelor de procedură la grefă reprezintă 85 % din timpul necesar; dorește să știe dacă grefa dispune de suficiente resurse;

306.  este preocupat de durata cauzelor aflate pe rolul Tribunalului care tratează aspecte legate de confidențialitate;

307.  ia act de procesul de repartizare a cauzelor înaintate instanțelor; solicită CJUE să prezinte normele care prevăd procedura de repartizare în ambele instanțe;

308.  observă că, în 2014 și 2015, aproximativ 40 % dintre cazurile aflate pe rolul Tribunalului au fost repartizate în afara sistemului de rotație, ceea ce face ca sistemul însuși să fie pus sub semnul întrebării; în același timp, își exprimă îndoieli cu privire la repartizarea discreționară a dosarelor în cadrul Tribunalului; regretă lipsa de transparență a procedurii;

309.  este preocupat de faptul că vacanțele judecătorești constituie unul dintre cei mai frecvenți factori care afectează durata procesului de administrare a cauzelor în fața CJUE; propune ca ședințele de audiere a pledoariilor și deliberările pe o gamă mai largă de cazuri - altele decât cele cu circumstanțe specifice - să fie permise în perioada respectivă;

310.  constată că concediile de boală, de maternitate sau de îngrijire a copilului sau plecarea referenților juridici au, de asemenea, un impact asupra duratei cauzelor; solicită CJUE să ia în considerare posibile metode alternative pentru a face față absențelor temporare și a asigura buna desfășurare a activității;

311.  este de părere că resursele nu sunt repartizate în mod proporțional între instanțe, ținând cont de volumul de muncă al fiecăreia; sugerează ca „cellule des lecteurs d’arrêts” din cadrul Tribunalului să intervină într-o etapă ulterioară a cauzei;

312.  invită statele membre să se asigure că decizia de numire a noilor judecători este luată cu mult înainte de data plecării predecesorului și să asigure desfășurarea în bune condiții a predării sarcinilor;

313.  este preocupat de abordarea uniformă a CJUE, de „model universal”, aplicată în diferitele etape ale procesului; recomandă CJUE să adapteze termenele pe care le stabilește pentru a ține cont de tipologia și de complexitatea cauzelor;

314.  constată că aspectele legate de proprietatea intelectuală constituie un număr semnificativ de cauze în ambele instanțe; încurajează CJUE să analizeze modalități de simplificare a procedurilor pentru aceste cauze și să ia în considerare o pre-examinare de către serviciile de cercetare și documentare ale CJUE;

Partea a XXV-a – Raportul special nr. 16/2017 al Curții de Conturi intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate”

315.  la pregătirea perioadei de programare de după 2020, pentru a consolida accentul pus pe performanță și pe rezultate, pentru a aprofunda integrarea între programele de dezvoltare rurală și alte programe și pentru a îmbunătăți evaluarea contribuției programelor de dezvoltare rurală la obiectivele strategice, invită:

   (a) Comisia să se asigure că propunerile sale de politică indică în ce mod se va îmbunătăți coerența între programele individuale prin dezvoltarea în continuare a cerințelor;
   (b) statele membre să specifice, până în 2022, modul în care mecanismele de coordonare, de complementaritate și de sinergie vor fi puse în aplicare, monitorizate și raportate în contextul obiectivelor și normelor generale ale UE;

316.  solicită Comisiei să revizuiască concepția documentelor de programare până la sfârșitul lui 2020 în vederea simplificării conținutului lor și a reducerii numărului de cerințe pentru perioada de programare de după 2020; consideră, în special, că ar trebui să limiteze structura documentelor de programare la elementele și opțiunile esențiale pentru planificarea, punerea în aplicare și monitorizarea corecte ale cheltuielilor de dezvoltare rurală;

317.  invită Comisia să ia măsuri, împreună cu statele membre, pentru a se asigura, până la sfârșitul lui 2018, că rapoartele anuale îmbunătățite privind implementarea care trebuie prezentate în 2019 oferă informații clare și exhaustive privind realizările programelor și că răspunsurile solicitate la întrebările de evaluare comune furnizează o bază mai bună pentru următoarea perioadă de programare;

318.  la pregătirea perioadei de programare de după 2020, invită Comisia să definească mai precis, în contextul obiectivelor generale ale Uniunii în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, tipurile de indicatori care trebuie stabiliți pentru evaluarea rezultatelor și a impactului intervențiilor în materie de dezvoltare rurală; consideră că, în acest proces, Comisia ar putea valorifica experiența și soluțiile deja dezvoltate de alte organizații internaționale (de exemplu, OMS, Banca Mondială și OCDE), care pun accentul pe performanță și pe rezultate;

319.  este de opinie că Comisia trebuie să asigure continuitatea tipului de investiții desfășurate la ora actuală în cadrul celui de-al doilea pilon al politicii agricole comune, care reprezintă un instrument de finanțare esențial pentru impulsionarea creșterii economice promovând competitivitatea, inovarea și ocuparea forței de muncă în zonele rurale și montane din regiunile rămase în urmă și asigurând o dezvoltare rurală sustenabilă;

320.  solicită Comisiei ca până la sfârșitul lui 2020 să promoveze și să faciliteze cooperarea și colaborarea la nivel național, în scopul diseminării bunelor practici în ceea ce privește măsurarea performanței aplicate la nivel național;

321.  pentru perioada de programare de după 2020, solicită Comisiei ca, până la sfârșitul lui 2020, să facă bilanțul experienței dobândite în cursul punerii în aplicare a sistemului actual și să procedeze la o analiză în acest sens, inclusiv în ceea ce privește următoarele aspecte:

   (a) impactul rezervei de performanță și ce alte mecanisme ar putea îmbunătăți mai mult performanța;
   (b) caracterul adecvat și măsurabil al indicatorilor de rezultat utilizați pentru a accesa rezerva de performanță și
   (c) recurgerea la sancțiuni financiare în cazurile de performanță slabă;

322.  invită Consiliul și Comisia ca, înainte de a adopta alte propuneri legislative la jumătatea anului 2018, să analizeze posibilitatea de a alinia la ciclul bugetar strategia și elaborarea politicilor pe termen lung și de a efectua o evaluare cuprinzătoare a cheltuielilor înainte de stabilirea unui nou buget pe termen lung;

323.  consideră că, pentru a face posibilă aprobarea programelor de dezvoltare rurală la începutul următoarei perioade de programare, Comisia ar trebui să indice în propunerile sale legislative ce modificări sunt incluse în calendarul de elaborare a politicilor, de programare și de punere în aplicare pentru a asigura că programele de dezvoltare rurală pot fi aprobate la începutul următoarei perioade de programare, astfel încât să fie posibilă o punere în aplicare în timp util începând din 2020;

324.  este de părere că decizia privind durata CFM ar trebui să asigure un echilibru între două cerințe aparent contradictorii: pe de o parte, nevoia ca mai multe politici ale Uniunii, în special cele în gestiune partajată, cum ar fi agricultura și politica de coeziune, să funcționeze în condiții de stabilitate și predictibilitate, oferite de un angajament pe cel puțin șapte ani, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura legitimitatea și răspunderea democratică prin sincronizarea fiecărui cadru financiar cu ciclul politic de cinci ani al Parlamentului și al Comisiei;

Partea a XXVI-a – Raportul special nr. 17/2017 al Curții de Conturi intitulat „Intervenția Comisiei în criza financiară din Grecia”

325.  îi mulțumește Curții pentru elaborarea unui raport cuprinzător despre un subiect foarte important, care este strâns legat de activitățile Comisiei pentru control bugetar; regretă că i-a luat trei ani să întocmească raportul de audit; subliniază cât de important este ca rapoartele să fie gata în timp util, deoarece ar facilita în mod considerabil activitatea Comisiei și Parlamentului;

326.  regretă faptul că Curtea a avut doar un mandat limitat în auditarea asistenței financiare oferite de Uniune Greciei, care a fost gestionată de troica formată din Comisie, Banca Centrală Europeană și FMI și nu a primit informații adecvate din partea BCE; în spiritul cooperării reciproce, încurajează BCE să furnizeze informații care să-i permită Curții să aibă o imagine mai cuprinzătoare a utilizării fondurilor Uniunii;

327.  ia act de situația economică complicată din întreaga Europă și în special situația politică dificilă din Grecia în perioada punerii în aplicare a asistenței financiare a Uniunii, care a avut un impact direct asupra eficienței punerii în aplicare a asistenței;

328.  subliniază importanța vitală a transparenței în utilizarea fondurilor Uniunii din diferite instrumente de asistență financiară implementate în Grecia;

329.  solicită Comisiei să îmbunătățească procedurile generale de concepere a programelor de sprijin, îndeosebi prin descrierea domeniului de aplicare al activității analitice necesare pentru justificarea conținutului condițiilor și, acolo unde este posibil, prin indicarea instrumentelor care ar putea fi utilizate în situații relevante;

330.  subliniază că este necesar ca Comisia să își îmbunătățească mecanismele de monitorizare a implementării și derulării reformelor, astfel încât să poată identifica mai bine impedimentele administrative sau de altă natură care ar putea afecta implementarea cu succes a reformelor; consideră, în plus, că Comisia trebuie să se asigure că dispune de resursele necesare pentru realizarea unor astfel de evaluări;

Partea a XXVII-a – Raportul special nr. 18/2017 al Curții de Conturi intitulat „Cerul unic european: o schimbare de cultură, dar nu un veritabil cer unic”

331.  subliniază că politica Cerului unic european nu a fost implementată pe deplin ca urmare a împotrivirii unor categorii de angajați din domeniul aviatic, care își apără propriile prerogative, și pentru că statele membre nu au suficientă voință politică să creeze cadrul necesar punerii în aplicare a inițiativei;

332.  regretă că, deși a reușit să elimine frontierele terestre dintre statele membre ale spațiului Schengen, Uniunea nu a reușit încă să elimine frontierele aeriene dintre aceleași state, ceea ce provoacă pierderi comune care se ridică la o valoare de 5 miliarde EUR anual;

333.  subliniază că este necesar să se revizuiască și să se actualizeze indicatorii pentru a raționaliza sistemul de evaluare a performanței traficului aerian; salută faptul că Comisia a indicat că aceștia se află în curs de revizuire; subliniază că pentru o revizuire eficace a indicatorilor sunt necesare date exacte și adecvate;

334.  subliniază că implementarea Cerului unic european ar reduce emisiile de CO2 ale industriei aviatice cu până la 10 %, ceea ce ar contribui semnificativ la respectarea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

335.  solicită Comisiei să investigheze în detaliu rezultatele scontate ale întreprinderii comune SESAR, întrucât este posibil ca ele să fie irealizabile în contextul actual, dat fiind că Cerul unic european nu a fost implementat și există riscul ca ele să fie aplicate în sisteme aviatice care nu pot coopera între ele;

336.  solicită Comisiei să prezinte informații detaliate cu privire la contractul cu Eurocontrol, pentru a monitoriza cheltuirea banilor contribuabililor Uniunii;

337.  subliniază necesitatea ca autoritățile naționale de supraveghere să fie independente și să li se asigure resurse financiare și organizaționale suficiente;

338.  solicită Comisiei să informeze comisia competentă din cadrul Parlamentului de ce nu a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind neimplementarea blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB), al căror termen de punere în funcțiune a fost în 2012, dar care nu au fost operaționale până acum;

Partea a XXVIII-a – Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”

339.  salută recomandările propuse de Curte și invită Comisia să dea curs recomandărilor și observațiilor din raportul special;

340.  constată cheltuielile însemnate cu noile plăți pentru înverzire, ce reprezintă 30 % din toate plățile directe ale PAC și aproape 8 % din bugetul total al Uniunii; remarcă cu îngrijorare că această sumă nu corespunde nivelului de ambiție pe care îl oferă plățile pentru înverzire; invită Comisia să țină seama de acest lucru atunci când pregătește reforma PAC;

341.  regretă că încă nu este clar modul în care înverzirea ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor mai largi ale Uniunii privind schimbările climatice; solicită Comisiei să întocmească un plan de acțiune specific privind înverzirea, ca parte a unei noi reforme a PAC, care să definească în mod clar logica de intervenție și să stabilească o serie de obiective specifice, cuantificabile;

342.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că instrumentul pentru înverzire rămâne o simplă măsură de sprijin pentru venit care le permite agricultorilor să își crească veniturile cu până la 1 %, fără să presupună neapărat vreo obligație sau costuri legate de punerea în aplicare în multe cazuri, ceea ce pune sub semnul întrebării rațiunea de a fi a acestei finanțări; solicită Comisiei să elaboreze reguli mai stricte pentru agricultori și să evite utilizarea excesivă a scutirilor;

343.  își exprimă îngrijorarea privind complexitatea și transparența politicilor de înverzire și ale politicii agricole comune în sine; solicită Comisiei să optimizeze programul de plăți pentru înverzire și întreaga PAC pentru a crește transparența și a evita riscul ridicat de abuz și dubla finanțare;

344.  se arată îngrijorat mai ales de concluzia Curții potrivit căreia este improbabil ca înverzirea să aibă efecte pozitive însemnate asupra mediului înconjurător sau a climei și solicită Comisiei să pună în balanță existența acestui instrument de finanțare și posibilitatea de a redirecționa fondurile însemnate pentru înverzire către programe existente, cu domenii de aplicare care se suprapun, care s-au dovedit a fi mai eficiente și justificate;

o
o   o

345.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

(1) JO L 48, 24.2.2016.
(2) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(3) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(4) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0121.
(6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(7) JO L 287, 26.10.2012, p. 63.
(8)1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13. BCE ar trebui:să simplifice și mai mult procesul decizional și să delege anumite decizii către nivelurile inferioare, astfel încât Consiliul de supraveghere să se poată axa asupra unor chestiuni mai presante;să evalueze riscurile asociate și să pună în aplicare garanțiile necesare, inclusiv gestionarea eventualelor solicitări contradictorii și un control al conformității specializat, pentru a răspunde preocupărilor privind utilizarea serviciilor comune;să aloce competențe și resurse suficiente de audit intern astfel încât să asigure acoperirea corespunzătoare și oportună a domeniilor cu risc ridicat și mediu;să coopereze pe deplin cu Curtea pentru a-i permite acesteia din urmă să își exercite mandatul și, astfel, să consolideze mecanismul de asumare a răspunderii;să confere un caracter oficial mecanismelor pe care le-a introdus pentru măsurarea performanței activității de supraveghere și publicarea informațiilor cu privire la această performanță pentru a-și consolida răspunderea pe plan extern;să modifice Regulamentul-cadru privind MUS pentru a oficializa angajamentele asumate de autoritățile naționale competente participante și pentru a se asigura că toate acestea participă pe deplin și proporțional la activitatea echipelor comune de supraveghere;să elaboreze, în colaborare cu autoritățile naționale competente, descrieri ale rolurilor/profiluri ale echipelor și metode cu scopul de a evalua atât gradul de adecvare a membrilor personalului pe care autoritățile naționale competente intenționează să îl aloce echipelor comune de supraveghere, cât și performanța ulterioară a acestora;să creeze și să mențină o bază de date centralizată, standardizată și completă privind competențele, experiența și calificările membrilor echipelor comune de supraveghere (angajați atât ai BCE, cât și ai autorităților naționale competente);să pună în aplicare o programă de formare oficială, atât pentru personalul de supraveghere nou, cât și pentru cel existent, din echipele comune de supraveghere;să elaboreze și să pună în aplicare o metodologie bazată pe riscuri pentru a stabili numărul‑țintă de angajați și gama competențelor necesare pentru echipele comune de supraveghere;să revizuiască periodic modelul de repartizare pe clustere folosit în procesul important de planificare a activității de supraveghere și să îl actualizeze în funcție de necesități;să suplimenteze sau să realoce personalul pentru ca angajații săi să participe într-un număr mult mai mare la inspecțiile la fața locului realizate la băncile semnificative, pe baza unei ierarhizări clare a riscurilor;să urmărească îndeaproape deficiențele sistemului informatic dedicat inspecțiilor la fața locului și să își continue eforturile de îmbunătățire a calificărilor și a competențelor inspectorilor la fața locului din cadrul autorităților naționale competente;
(9) Declarația „Asigurarea unor mecanisme de supraveghere bancară complet verificabile prin audituri, responsabile și eficace, ca urmare a introducerii mecanismului unic de supraveghere” a Comitetului de contact format din președinții instituțiilor supreme de audit din statele membre ale UE și din președintele Curții de Conturi Europene.
(10) JO C 50, 9.2.2018, p. 80.
(11) Pentru detalii privind limitele legate de accesul la informații, a se vedea anexa II la raportul special.
(12) Pentru detalii privind mecanismele de raportare existente între BCE și Parlamentul European, a se vedea anexa IX la raportul special.
(13) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
(14) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(15) Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie (COM(2017)0198).
(16) Public Expenditure and Financial Accountability (cheltuielile publice și responsabilitatea financiară).
(17) „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646).
(18) Protecția copiilor migranți (COM(2017)0211).
(19) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).
(20) Sistemele de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit.
(21) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).
(22) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei din 8 aprilie 2011 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (JO L 112, 30.4.2011, p. 1).
(23) A se vedea propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1343/2011 și (UE) nr. 1380/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (COM(2016)0134).
(24) A se vedea propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (COM(2017)0753).
(25) A se vedea Codul de conduită al membrilor Curții Europene de Conturi, în special articolul 6, și Orientările în materie de etică pentru Curtea de Conturi Europeană aplicabile personalului, în special secțiunea 4 privind secretul profesional.


Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea FED
PDF 505kWORD 72k
Decizie
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2146(DEC))
P8_TA(2018)0123A8-0123/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere situațiile financiare și conturile de venituri și cheltuieli pentru cel de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2016 (COM(2017)0364 – C8-0257/2017),

–  având în vedere informațiile financiare cu privire la Fondurile europene de dezvoltare (COM(2017)0299),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare în cadrul exercițiului financiar 2016, însoțit de răspunsurile Comisiei(1),

–  având în vedere declarația de asigurare(2) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandările Consiliului din 20 februarie 2018 referitoare la descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuția operațiunilor Fondului european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2016 (05078/2018 – C8-0053/2018, 05079/2018 – C8-0054/2018, 05080/2018 – C8-0055/2018, 05082/2018 – C8-0056/2018),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000(3), astfel cum a fost modificat la Ouagadougou (Burkina Faso) la 22 iunie 2010(4),

–  având în vedere Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”)(5),

–  având în vedere articolul 33 din Acordul intern din 20 decembrie 1995 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE(6),

–  având în vedere articolul 32 din Acordul intern din 18 septembrie 2000 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în cadrul Protocolului financiar la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE(7),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 17 iulie 2006 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor comunitare în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-CE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică dispozițiile părții a patra din Tratatul CE(8),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 24 iunie 2013 și din 26 iunie 2013 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(9),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 74 din Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE(10),

–  având în vedere articolul 119 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare(11),

–  având în vedere articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al zecelea Fond european de dezvoltare(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare(13),

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0123/2018),

1.  acordă Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Băncii Europene de Investiții și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind închiderea conturilor celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2016 (2017/2146(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere situațiile financiare și conturile de venituri și cheltuieli pentru cel de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2016 (COM(2017)0364 – C8-0257/2017),

–  având în vedere informațiile financiare cu privire la Fondurile europene de dezvoltare (COM(2017)0299),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare în cadrul exercițiului financiar 2016, însoțit de răspunsurile Comisiei(14),

–  având în vedere declarația de asigurare(15) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandările Consiliului din 20 februarie 2018 referitoare la descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuția operațiunilor Fondului european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2016 (05078/2018 – C8-0053/2018, 05079/2018 – C8-0054/2018, 05080/2018 – C8-0055/2018, 05082/2018 – C8-0056/2018),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2015 (COM(2017)0379),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000(16), astfel cum a fost modificat la Ouagadougou (Burkina Faso) la 22 iunie 2010(17),

–  având în vedere Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”)(18),

–  având în vedere articolul 33 din Acordul intern din 20 decembrie 1995 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE(19),

–  având în vedere articolul 32 din Acordul intern din 18 septembrie 2000 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în cadrul Protocolului financiar la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE(20),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 17 iulie 2006 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor comunitare în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-CE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică dispozițiile părții a patra din Tratatul CE(21),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 24 iunie 2013 și din 26 iunie 2013 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(22),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 74 din Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE(23),

–  având în vedere articolul 119 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare(24),

–  având în vedere articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al zecelea Fond european de dezvoltare(25),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare(26),

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0123/2018),

A.   întrucât, în contextul procedurii de descărcare de gestiune, Parlamentul dorește să sublinieze că este deosebit de important să se continue consolidarea legitimității democratice a instituțiilor Uniunii prin creșterea transparenței și a răspunderii și prin aplicarea conceptelor de întocmire a bugetului în funcție de performanțe (PBB) și de bună guvernanță a resurselor umane,

1.  aprobă închiderea conturilor celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2016;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Băncii Europene de Investiții și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2018 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2016 (2017/2146(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2016,

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0123/2018),

A.  întrucât scopul principal al Acordului de la Cotonou, care constituie cadrul relațiilor Uniunii Europene cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și cu țările și teritoriile de peste mări (TTPM), este de a reduce și, în cele din urmă, a eradica sărăcia, în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă și integrare treptată a țărilor ACP și TTPM în economia mondială;

B.  întrucât Fondul european de dezvoltare (FED) este principalul instrument financiar al Uniunii prin care se acordă ajutor în cadrul cooperării pentru dezvoltare cu țările ACP și cu TTPM;

C.  întrucât, având în vedere istoria statelor sale membre, Uniunea are obligații privind dezvoltarea țărilor ACP și cooperarea cu TTPM, care sunt legate de viitorul Uniunii din motive geopolitice, legate de globalizare și de provocări globale precum efectele schimbărilor climatice sau schimbările demografice;

D.  întrucât Comisia, în calitate de organism de implementare, este responsabilă pentru descărcarea de gestiune a FED;

E.  întrucât apariția unor noi provocări la nivel mondial modifică în mod fundamental tiparele de furnizare de ajutor, ceea ce face ca toate părțile interesate din domeniul dezvoltării să reflecteze asupra unei noi abordări în ceea ce privește ajutorul și determină o reorientare a actualului cadru de ajutor extern;

F.  întrucât principiile ce țin de sustenabilitate, coerență și eficacitate a politicilor sunt de o importanță crucială pentru dezvoltarea unei noi abordări transversale a Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea în vederea sporirii impactului pozitiv al ajutorului său pentru dezvoltare și a rezultatelor;

G.  întrucât transparența și răspunderea sunt condiții necesare pentru controlul democratic și coerența acțiunii Uniunii în domeniul dezvoltării cu obiectivele altor actori, cum ar fi statele membre, organizații internaționale, instituții financiare internaționale sau bănci multilaterale de dezvoltare;

H.  întrucât coordonarea eficace este esențială pentru limitarea riscului de fragmentare a ajutorului și maximizarea coerenței impactului și asumarea priorităților de dezvoltare de către parteneri;

I.  întrucât finanțarea și programele comune de dezvoltare ar trebui să se traducă printr-o mai bună definire a obiectivelor, prin identificarea de sinergii și punerea în comun a informațiilor din cadrele privind rezultatele ale diverselor organizații;

J.  întrucât proiectarea de noi moduri de intervenție, cum ar fi combinarea, capacitățile sau platformele de investiții și fondurile fiduciare dedicate reprezintă o modalitate de a atrage finanțare dincolo de asistența oficială pentru dezvoltare, dar respectând condițiile legate de transparență, adiționalitate și impact pozitiv pe teren;

K.  întrucât mobilizarea sectorului privat și atragerea investițiilor suplimentare sunt esențiale având în vedere deficitul de finanțare necesară pentru atingerea obiectivelor ambițioase de dezvoltare, pentru a asigura cea mai bună temelie pentru dezvoltarea durabilă în țările beneficiare în cadrul propriei lor capacități administrative și a propriei lor structuri sociale;

L.  întrucât sprijinul bugetar, deși este o forță motrice esențială pentru schimbare și abordarea principalelor provocări în domeniul dezvoltării, comportă un risc fiduciar important și ar trebui acordat numai dacă asigură un grad suficient de transparență, trasabilitate și răspundere și este însoțit de un angajament clar din partea țărilor partenere față de politici orientate către reforme;

M.  întrucât ajutorul pentru dezvoltare este pus în aplicare într-un context geopolitic complex și fragil, care este afectat de probleme precum cadre de guvernanță deficitare, corupție, instabilitate socială și economică, conflicte armate, situații de criză sau post-criză care declanșează migrații sau strămutări forțate, sau crize sanitare;

N.  întrucât Parlamentul și-a reiterat solicitarea privind includerea FED în bugetul general al Uniunii;

Declarația de asigurare

Principalele constatări privind execuția financiară 2016

1.  salută eforturile continue depuse de serviciile Comisiei pentru a ameliora gestiunea financiară generală a FED în ceea ce privește vechi angajamente și plăți de prefinanțare restante;

2.  observă în special că obiectivul fixat, privind o reducere de 25 %, a fost ușor depășit pentru vechile angajamente restante, ajungându-se la 28 %, și 36 % în ceea ce privește angajamentele vechi neexecutate;

3.  remarcă, de asemenea, măsurile pentru diminuarea și închiderea contractelor expirate deschise, dat fiind faptul că întârzierile care depășesc 18 luni după sfârșitul perioadei operaționale sporesc semnificativ riscul apariției de erori în materie de regularitate, întrucât este posibil ca documentele justificative să nu mai fie disponibile, iar personalul responsabil cu gestionarea acestor contracte ar putea, de asemenea, să nu mai fie prezent pentru a asigura o continuitate adecvată a operațiunilor;

4.  observă că proporția generală a contractelor expirate din portofoliul Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO) a Comisiei a fost de 15,15 % la sfârșitul anului 2016, comparativ cu obiectivul de 15 %; regretă că 1 058 (sau 56 %) din cele 1 896 de contracte expirate sunt legate de gestionarea operațiunilor FED și că perioada operațională a celor 156 de contracte FED expirate din cele 1 058 a expirat în urmă cu peste 5 de ani, acestea din urmă reprezentând un cuantum de 323 milioane EUR;

5.  regretă, cu toate acestea, că, potrivit Curții de Conturi (denumită în continuare „Curtea”), sistemele de supraveghere și control au fost evaluate ca fiind în continuare doar parțial eficace;

Fiabilitatea conturilor FED

6.  salută avizul Curții potrivit căruia conturile anuale ale celui de al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea FED aferente exercițiului financiar 2016 prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a FED la 31 decembrie 2016, iar rezultatele operațiunilor acestuia, fluxurile de numerar ale acestuia și modificările în structura activelor nete la finalul exercițiului respectiv sunt conforme cu dispozițiile Regulamentului financiar aplicabil FED și cu standardele de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional;

7.  îndeamnă Comisia să acționeze pentru a soluționa chestiunea legată de recuperările de prefinanțări neutilizate înregistrate incorect ca venituri operaționale, deoarece această înregistrare incorectă a veniturilor operaționale a condus la corecții în valoare de 3,2 milioane EUR;

8.  regretă faptul că aceste erori de codare sunt prezente din 2015 în contextul gestionării ordinelor de recuperare; ia act de faptul că, la sfârșitul anului 2016, DG DEVCO a emis instrucțiuni detaliate pentru personalul său cu privire la înregistrarea corectă a ordinelor de recuperare de acest tip;

Legalitatea și regularitatea operațiunilor FED

9.  salută avizul Curții potrivit căruia veniturile subiacente conturilor pentru exercițiul 2016 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative;

10.  își reiterează preocuparea în legătură cu evaluarea Curții privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor, care sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare;

11.  ia act de faptul că, potrivit estimării Curții în raportul său anual, nivelul de eroare estimat pentru cheltuielile subiacente conturilor din cel de al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea FED este de 3,3 %, ceea ce reprezintă o ușoară scădere față de 3,8 % în 2014 și 2015, de 3,4 % în 2013 și 3 % în 2012;

12.  constată și regretă faptul că 24 % din operațiunile examinate (35 din 143) au fost afectate de erori; ia act de rezultatele eșantionării aplicate proiectelor, conform cărora 35 dintre cele 130 de plăți (27 %) au fost afectate de erori, și, în special, faptul că 26 de plăți din 35 (74 %) au fost calificate drept erori cuantificabile, 9 operațiuni finale fiind autorizate în cele din urmă după efectuarea tuturor verificărilor ex ante;

13.  constată cu îngrijorare că, pentru două cazuri de erori cuantificabile, serviciile Comisiei au avut suficiente informații din sistemele de gestiune pentru a preveni, depista sau corecta erorile înainte de a accepta cheltuielile, ceea ce a avut un efect pozitiv direct asupra nivelului estimat de eroare, care ar fi fost cu 0,7 puncte procentuale mai mic, și că cinci operațiuni cu erori nu au fost detectate de către auditorii externi sau de supervizori;

14.  observă că, pentru acordarea de sprijin bugetar și pentru punerea în aplicare de către organizații internaționale a unor proiecte cu donatori multipli, cu aplicarea abordării noționale, natura de finanțare și modalitățile de plată ale acestora limitează măsura în care operațiunile pot fi afectate de erori; își reiterează îngrijorarea repetată, atât cu privire la punerea în comun a fondurilor Uniunii și a finanțării din partea altor donatori, în special având în vedere că fondurile Uniunii nu sunt alocate în vederea finanțării unor cheltuieli specifice clar identificabile, cât și cu privire la limitele activităților de audit ale Curții care rezultă din aplicarea abordării noționale;

15.  este preocupat de reapariția și tipologia persistentă a erorilor, în special în domeniul achizițiilor publice, în ciuda planurilor de acțiuni corective, și anume nerespectarea dispozițiilor privind achizițiile publice cu cazuri de contracte de prestări de servicii atribuite fără o procedură competitivă de selecție, cheltuieli nesuportate, cheltuieli neeligibile sau lipsa documentelor justificative; constată că aceste erori au fost legate, de asemenea, de operațiuni aferente estimărilor de program, granturilor și acordurilor de contribuție încheiate între Comisie și organizațiile internaționale; invită Comisia să remedieze de urgență deficiențele înregistrate în gestionarea contractelor, procedurile de selecție, gestionarea documentelor și sistemul de achiziții publice;

16.  invită din nou Comisia să-și intensifice eforturile în aceste domenii specifice de cooperare, îmbunătățind planul actual de măsuri corective, mai ales în cazul în care erorile cuantificabile trădează existența unor deficiențe în controalele efectuate de organizațiile internaționale privind respectarea prevederilor contractuale, ca parte din efortul general de îmbunătățire a metodelor de gestionare a riscurilor și de consolidare generală a sistemelor de monitorizare și a continuității activității;

17.  invită DG DEVCO să acorde atenția cuvenită codării și monitorizării plăților pentru a respecta termenele stabilite din circuitul financiar și fluxurile de lucru;

Eficacitatea cadrului de control

18.  salută eforturile continue ale DG DEVCO de a îmbunătăți punerea în aplicare a cadrului său de control, care vizează în special domeniile cu grad ridicat de risc legate de fondurile din cadrul gestiunii indirecte prin organizații internaționale și agenții de dezvoltare și granturile din cadrul gestiunii directe; constată extinderea rezervei la granturile și estimările de program care fac obiectul gestiunii indirecte;

19.  recunoaște că ajutorul pentru dezvoltare este adesea pus în aplicare în contexte dificile, instabile sau critice, care sunt vulnerabile la erori;

20.  își reiterează solicitarea de a se acorda o atenție constantă deficiențelor recurente observate în funcționarea etapelor de control-cheie, și anume vulnerabilitatea verificărilor ex ante realizate înainte de efectuarea plăților pentru proiecte și verificările auditurilor externe privind cheltuielile; ia act de faptul că DG DEVCO revizuiește în prezent caietul de sarcini care va sta la baza auditurilor și a verificărilor cu scopul de a obține informații care să permită o evaluare a calității;

21.  salută faptul că un studiu privind rata de eroare reziduală a fost efectuat pentru al cincilea an în conformitate cu metodologia de stabilire a ratei de eroare reziduală, constituind astfel în continuare o componentă de consolidare a siguranței DG DEVCO;

22.  salută faptul că DG DEVCO a abordat toate deficiențele raportate în 2013 de către Curte; remarcă totuși faptul că metoda de estimare specifică pentru rata de eroare reziduală lasă încă o marjă prea largă pentru ratele de eroare individuale;

23.  ia act cu interes de faptul că, pentru prima dată, studiul privind rata de eroare reziduală pentru 2016 estimează că rata de eroare reziduală se situează la 1,7 %, ceea ce este sub pragul de semnificație de 2 %, confirmând o tendință de scădere începând cu 2014 și reprezentând o sumă expusă riscului de 105 milioane EUR (sau 1,9 % din cheltuielile exercițiului 2016) cu o capacitate de corecție — sau corecții viitoare estimate — de 25 de milioane EUR (24 %), ținând cont, cu toate acestea, de deficiențele constatate în activitatea de înregistrare a ordinelor de recuperare în sistemul contabil; consideră, însă, că ar trebui acordată în mod permanent o atenție deosebită operațiunilor de sprijin bugetar, având în vedere riscul inerent ridicat al acestora;

24.  își reiterează sprijinul pentru trecerea de la o rezervă generală la emiterea de rezerve diferențiate, astfel cum a solicitat Parlamentul în rezoluțiile sale anterioare referitoare la FED pentru a consolida în mod progresiv planul de asigurare a diferitelor procese operaționale, cu (i) o rezervă pe baza ratelor de eroare privind următoarele patru domenii cu cel mai ridicat grad de risc identificate, și anume pentru granturi în cadrul gestiunii directe și indirecte, gestiune indirectă cu organizații internaționale și agenții de dezvoltare și estimări de programe și (ii) o rezervă specifică și reînnoită pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa (APF); încurajează Comisia să își perfecționeze în continuare procesele de gestionare a riscurilor și a volumelor financiare și, după caz, să adauge condiționalități suplimentare;

25.  sprijină faptul că Comisia și-a menținut rezerva privind APF legată de guvernanță și de raportare privind măsurile corective în gestionarea fondurilor; își reiterează apelul adresat Comisiei de a continua eforturile în cadrul exercițiului de evaluare bazat pe piloni în direcția consolidării sistemului de control pentru gestionarea și monitorizarea operațională a APF, pentru a proteja FED împotriva cheltuielilor ilegale și neregulamentare; solicită Comisiei să consolideze în continuare proiectarea și eficacitatea măsurilor de remediere la nivel de contract;

26.  ia act de faptul că 14,16 milioane EUR au fost recuperate pentru rambursarea unor plăți necuvenite ca urmare a neregularităților și a erorilor;

27.  observă că costul controalelor s-a ridicat la 280,17 milioane EUR sau 4,26 % din totalul plăților efectuate de DG DEVCO în 2016; consideră, în acest sens, că adoptarea de măsuri privind eficacitatea globală a cadrului activităților de control și caracterul lor complementar cu principiile bunei guvernanțe ar trebui realizată în mod regulat pentru a asigura garanții suficiente;

28.  consideră că este necesară menținerea unei strategii de control consecvente pentru asigurarea unui echilibru între capacitatea de absorbție a țărilor partenere, respectarea dispozițiilor de conformitate și a obiectivelor legate de performanță, care ar trebui să fie reflectate în mod corespunzător în gestionarea diferitelor operațiuni de ajutor și a modalităților de livrare;

29.   consideră că este esențial ca, în cazul proiectelor de infrastructură finanțate de FED, să se solicite o evaluare ex ante independentă, care să țină seama de impactul social și de mediu al proiectelor, pe lângă valoarea lor adăugată;

Monitorizarea și raportarea cu privire la performanța DG DEVCO în vederea îndeplinirii obiectivelor sale

30.  invită DEVCO să își îmbunătățească semnificativ mecanismele de monitorizare și raportare cu privire la performanță pentru a garanta că indicatorii-cheie stabiliți în diferitele sisteme de performanță sunt monitorizați în mod sistematic și regulat și că sunt furnizate informații corespunzătoare și demne de încredere personalului de conducere de nivel superior în timp util; reiterează faptul că aspectele sociale și de mediu, precum și aspectele economice trebuie să fie luate în considerare atunci când se evaluează obiectivele de dezvoltare;

31.  consideră că frecvența de monitorizare și de raportare ar trebui să fie stabilită ținând cont de natura obiectivelor care urmează să fie monitorizate, tipul de indicator și metodele de colectare, precum și de nevoile de monitorizare și raportare;

32.  invită DG DEVCO ca, împreună cu alte părți interesate din domeniul afacerilor externe, să își dezvolte în continuare strategia și instrumentele de comunicare, subliniind principalele rezultate obținute, precum și să consolideze în continuare vizibilitatea generală a proiectelor finanțate de FED, pentru a ajunge la un public mai larg, prin furnizarea de informații relevante privind contribuția Uniunii la abordarea provocărilor globale;

33.  consideră că cele 86 de rapoarte intermediare privind gestionarea asistenței externe elaborate de delegațiile Uniunii constituie o contribuție utilă atât la lanțul de asigurare, cât și la măsurarea performanței din fiecare dintre delegațiile Uniunii, insistând în același timp asupra fiabilității datelor utilizate în acest raport; ia act de tendința pozitivă pentru DG DEVCO în ceea ce privește performanța delegațiilor Uniunii, 21 din 24 de indicatori-cheie de performanță (ICP) atingând obiectivele în 2016 (în comparație cu 20 în 2015 și 15 în 2014), cu excepția a trei ICP legați de „acuratețea previziunilor financiare pentru decizii”, „procentul de plăți efectuate în termenul de treizeci de zile” și „respectarea aranjamentelor flexibile de utilizare a personalului în cadrul delegațiilor UE”;

34.  este îngrijorat, totuși, de faptul că 980 dintre cele 3 151 de proiecte (31 %) au fost calificate ca fiind problematice și că șase delegații ale Uniunii sunt încă sub valoarea de referință de 60 % din ICP verzi; invită serviciile Comisiei să monitorizeze îndeaproape acele delegații ale Uniunii care au atins recent nivelul de 60 % sau care se situează puțin peste nivelul de 60 %, în scopul perfecționării și consolidării analizei tendințelor delegațiilor Uniunii;

35.  invită DG DEVCO să analizeze posibilitatea de a reprograma sau moderniza valoarea de referință de 60 %; reiterează faptul că definiția anumitor ICP ar putea, de asemenea, să fie revizuită în funcție de tipologia problemelor identificate sau mediul de risc din fiecare delegație a Uniunii, pentru a găsi noi marje de ameliorare;

36.  subliniază că este important să se asigure că programele sunt calibrate și nu excesiv de ambițioase, ceea ce ar putea periclita rezultatele scontate ale asistenței; invită DG DEVCO, ca urmare a monitorizării performanței delegațiilor Uniunii, să mențină rezerve de proiecte realiste în delegațiile Uniunii;

37.  consideră că este esențial ca șefilor de delegație să le fie reamintit în continuare în mod periodic, pe parcursul seminarelor ad-hoc sau regionale, rolul lor cheie în consolidarea lanțului de asigurare al DG DEVCO și responsabilitatea lor generală pentru gestionarea portofoliilor de proiecte, fapt ce necesită o evaluare adecvată și o ponderare a diferitelor componente care pot conduce la emiterea de rezerve, în plus față de atribuțiile lor politice; ia act de faptul că nicio delegație a Uniunii nu a emis nicio rezervă în rapoartele privind gestionarea asistenței externe în 2016;

38.  solicită Comisiei să raporteze imediat cu privire la măsuri de remediere specifice adoptate atunci când un proiect a fost clasificat drept „roșu” pentru doi ani consecutivi, în scopul de a reexamina rapid elaborarea inițială a proiectului, de a realoca, eventual, fonduri către nevoi și proiecte mai viabile, sau chiar de a lua în considerare posibilitatea de a opri proiectul;

Supravegherea și gestionarea fondurilor fiduciare ale Uniunii

Complementaritate și impact

39.  subliniază că coerența și complementaritatea instrumentelor financiare de dezvoltare cu strategia FED și obiectivele generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii ar trebui să fie asigurate în permanență;

40.  recunoaște că fondurile fiduciare ale Uniunii au fost concepute pentru a furniza un răspuns politic rapid, în contextul unei lipse de resurse, la anumite situații critice sau la crizele majore, cum ar fi criza migrației, sau necesitatea de a crea o legătură între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare;

41.  înțelege că, în astfel de circumstanțe, fondurile fiduciare ale Uniunii dedicate oferă flexibilitate și o gamă de posibilități care combină intervenții tematice și geografice prin diferite mecanisme;

42.  subliniază, cu toate acestea, că Comisia trebuie să se asigure că aceste fonduri fiduciare adaugă valoare acțiunilor existente, contribuie la creșterea vizibilității acțiunii externe a Uniunii și la puterea pașnică și evită suprapunerile cu alte instrumente financiare;

43.  observă că, din totalul angajamentelor pentru toate fondurile fiduciare ale Uniunii (5 026 de milioane EUR până la sfârșitul lunii noiembrie 2017), 2 403 milioane EUR provin din FED, cu 2 290 milioane EUR anunțați pentru Fondul fiduciar de urgență pentru Africa (Fondul fiduciar pentru Africa) și 113 milioane EUR pentru Fondul fiduciar al Uniunii pentru Republica Centrafricană (fondul fiduciar Bêkou);

44.  reamintește, cu toate acestea, riscurile inerente ridicate aferente acestor instrumente de dezvoltare și, până în acest moment, experiența mixtă în punerea lor în aplicare; reiterează necesitatea de a asigura transparență și responsabilitate maximă în ceea ce privește utilizarea acestor instrumente;

45.  salută Raportul special nr. 11/2017 al Curții privind fondul fiduciar Bêkou; recunoaște că, în pofida unor neajunsuri, fondul fiduciar Bêkou a fost un început promițător și observă că înființarea unui fond fiduciar a fost o reacție rapidă la necesitatea de a corela ajutorul de urgență, reabilitarea și dezvoltarea; invită Comisia să urmeze recomandările Curții și să pregătească orientări cu privire la alegerea modalității de acordare a ajutorului (fond fiduciar sau alt tip de instrument); consideră că aceste orientări trebuie să reflecte riscurile pe care le implică fondurile fiduciare și dezavantajele acestor instrumente și trebuie să țină seama de varietatea experiențelor acumulate până în prezent în privința utilizării acestora; regretă că fondul fiduciar Bêkou nu a îmbunătățit simțitor coordonarea generală a donatorilor;

46.  solicită identificarea de bune practici, pentru a contribui la o mai bună coordonare între ajutoarele bilaterale și mecanismele de ajutor ale diverșilor donatori;

47.  reamintește că fondurile fiduciare ale Uniunii trebuie să aibă un caracter adițional, îndeosebi pentru a răspunde în mod adecvat la necesitățile și prioritățile post-conflict sau post-dezastru ale țărilor partenere, punând accentul pe domenii în care valoarea adăugată și impactul strategic ating cele mai ridicate cote;

48.  consideră că atât fondurile fiduciare ale Uniunii axate pe o singură țară, cât și fondurile fiduciare ale Uniunii care vizează susținerea programelor pentru mai multe țări sunt mai eficace atunci când acestea au o structură de conducere formală și coerentă, care să poată promova opiniile, valorile și cadrele de rezultate comune ale părților interesate;

49.  consideră că este esențial ca fondurile fiduciare ale Uniunii să vizeze mobilizarea de fonduri suplimentare din partea statelor membre, a sectorului privat și a altor donatori;

50.  subliniază faptul că selectivitatea, supravegherea și răspunderea pentru rezultatele generate de fondurile fiduciare ale Uniunii trebuie consolidate în programele de parteneriat și trebuie să se bazeze pe o evaluare prealabilă a avantajelor comparative ale fondurilor fiduciare ale Uniunii în comparație cu alte modalități de ajutor; reamintește necesitatea de a asigura transparența deplină și accesul la date, precum și norme clare de control și monitorizare;

Fondul fiduciar Bêkou

51.  salută crearea fondului fiduciar Bêkou și contribuția acestuia la răspunsul internațional la criza din Republica Centrafricană; recunoaște că acest prim fond fiduciar poate fi considerat un important proiect-pilot în mai multe moduri și că este necesar să se elaboreze orientări mai precise cu privire la chestiuni sistemice de coordonare, monitorizare și evaluare a donatorilor, în conformitate cu o abordare mai sistemică a obținerii de garanții;

52.  este de părere că este nevoie de mai mult timp pentru a evalua în mod adecvat eficacitatea fondului fiduciar Bêkou și pentru a învăța în continuare din aplicarea operațională a acestuia;

53.  consideră că ar trebui acordată, de asemenea, o atenție deosebită eficacității și guvernanței politice a fondurilor fiduciare ale Uniunii, precum și lipsei de garanții și de supraveghere în ceea ce privește utilizarea finală a fondurilor alocate;

54.  consideră că influența limitată a fondului fiduciar Bêkou asupra coordonării în rândul părților interesate ar trebui să beneficieze de o atenție specială și că Comisia ar trebui să facă tot ce îi stă în putere pentru a utiliza experiența pe care a dobândit-o în cursul activităților FED în domenii precum execuția și coordonarea investițiilor pluripartite și gestionarea însușirii rezultatelor;

55.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că contribuțiile statelor membre la fondul fiduciar Bêkou au fost, până în prezent, relativ reduse; invită statele membre să se implice mai mult, pentru a se asigura că fondul fiduciar Bêkou își realizează obiectivele de politică preconizate;

56.  consideră că ar trebui să se acorde atenția corespunzătoare gestionării costurilor administrative în raport cu contribuțiile totale, calculării costurilor totale de gestionare și găsirii de modalități de maximizare a cotei ajutorului alocat beneficiarilor finali;

57.  invită Comisia să aplice mecanisme de control cuprinzătoare pentru a asigura supravegherea politică din partea Parlamentului asupra administrării, gestionării și punerii în aplicare a acestor instrumente noi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; consideră că este important să se elaboreze strategii de supraveghere specifice pentru aceste fonduri fiduciare ale Uniunii, cu obiective, ținte și analize specifice;

Implementarea activităților de sprijin bugetar

Eligibilitate și riscuri inerente

58.  observă că plățile pentru sprijin bugetar finanțate în 2016 din bugetul FED s-au ridicat la 644 milioane EUR; ia act de faptul că numărul de operațiuni de sprijin bugetar în curs în cadrul FED a fost de 109 în 2016, cu 56 de plăți;

59.  recunoaște că Comisia a dispus de flexibilitate la evaluarea respectării condițiilor generale de eligibilitate referitoare la efectuarea plăților către țara parteneră (diferențierea și abordarea dinamică a eligibilității) datorită interpretării flexibile a dispozițiilor juridice și își exprimă îngrijorarea în legătură cu utilizarea finală a fondurilor transferate și cu lipsa de trasabilitate în cazurile în care fondurile Uniunii sunt fuzionate cu resursele bugetare ale țării partenere;

60.  recomandă Comisiei să extindă acordarea de sprijin bugetar orientat către rezultate prin mai buna definire a rezultatelor în materie de dezvoltare care trebuie obținute în fiecare sector și program de sprijin bugetar și, în primul rând, să mărească rigoarea mecanismelor de control al comportamentului statelor beneficiare în domenii precum corupția, respectarea drepturilor omului, statul de drept și democrația; se arată foarte îngrijorat de posibilitatea acordării unui sprijin bugetar în țări în care nu există un control democratic, fie din cauza lipsei unei democrații parlamentare funcționale, a libertăților societății civile și mass-mediei, fie din cauza incapacității organismelor de supraveghere; solicită instituirea unui lanț de cheltuieli fără corupție; consideră drept o prioritate ca acest sprijin să fie condiționat de combaterea actelor de corupție în țările care beneficiază de sprijin bugetar;

61.  reamintește că riscul ca resursele să fie deviate rămâne ridicat, iar riscurile de corupție și fraudă sunt adesea legate de gestionarea finanțelor publice și reforme; reiterează faptul că ar trebui să se acorde o atenție mai mare acestor riscuri în cadrul dialogului privind politicile și al conceperii strategiilor pentru viitoarele contracte de sprijin bugetar, în special pentru a evalua reactivitatea unui guvern și capacitatea sa de a aplica reforme; subliniază că riscurile și rezultatele controalelor ex ante și ex post trebuie să fie urmărite cu atenție;

62.  solicită totuși Comisiei să se asigure că punerea la dispoziție de fonduri prin intermediul sprijinului bugetar și plățile de fonduri sunt revizuite, suspendate, reduse sau anulate atunci când obiectivele clare inițiale și angajamentele nu sunt realizate și/sau când sunt afectate interesele politice și financiare ale Uniunii;

63.  reamintește necesitatea ca FED să ofere un nivel maxim de deschidere și transparență; sprijină divulgarea publică a informațiilor bugetare relevante referitoare la programele de sprijin bugetar, astfel încât să crească nivelul transparenței și răspunderii tuturor părților implicate, inclusiv a cetățenilor, precum și față de aceștia;

Sprijinul bugetar pentru îmbunătățirea mobilizării veniturilor interne în Africa Subsahariană

64.  subliniază importanța mobilizării veniturilor interne în țările mai puțin dezvoltate, deoarece acest lucru reduce dependența față de ajutorul pentru dezvoltare, conduce la îmbunătățirea guvernanței publice și joacă un rol central în procesul de construcție statală; solicită ca utilizarea unor condiții de plată specifice referitoare la mobilizarea veniturilor interne să fie consolidată în contractele pentru buna guvernanță și dezvoltare;

65.  subliniază că, deocamdată, Comisia nu a utilizat în mod eficace contractele de sprijin bugetar pentru a sprijini mobilizarea veniturilor interne în țările cu venituri mici și medii inferioare din Africa Subsahariană; constată, cu toate acestea, că noua abordare a Comisiei a mărit potențialul acestei forme de ajutor de a sprijini în mod eficace mobilizarea veniturilor interne; invită Comisia să furnizeze în rapoartele sale privind sprijinul bugetar mai multe informații referitoare la utilizarea contractelor de sprijin bugetar pentru mobilizarea veniturilor interne;

66.  subliniază faptul că întărirea sistemelor fiscale contribuie nu numai la creșterea veniturilor mai previzibile, ci și la răspunderea guvernelor prin crearea unei legături directe între contribuabili și guvernul lor; sprijină includerea explicită a îmbunătățirii mobilizării veniturilor interne în lista Comisiei privind principalele provocări în materie de dezvoltare abordate cu ajutorul sprijinului bugetar;

67.  subliniază provocările legate de evitarea obligațiilor fiscale, de evaziunea fiscală și de fluxurile financiare ilicite; solicită Comisiei să respecte orientările sale atunci când efectuează evaluări macroeconomice și ale gestiunii finanțelor publice cu privire la aspecte legate de mobilizarea veniturilor interne în scopul de a obține o mai bună imagine de ansamblu asupra celor mai problematice aspecte, de exemplu, dimensiunea stimulentelor fiscale, stabilirea prețurilor de transfer și evaziunea fiscală;

68.  invită, de asemenea, Comisia să își consolideze angajamentul în lupta împotriva evaziunii fiscale și a abuzurilor fiscale, prin reducerea sprijinului financiar acordat prin intermediul FED față de paradisurile fiscale aflate pe lista neagră, astfel încât să creeze un stimulent pentru țările enumerate în listă care încurajează practicile fiscale abuzive să respecte criteriile Uniunii privind o fiscalitate echitabilă;

69.  evidențiază absența unor instrumente de monitorizare adecvate menite să evalueze în ce măsură sprijinul bugetar a contribuit la îmbunătățirea per ansamblu a mobilizării veniturilor interne;

70.  consideră crucial să promoveze în continuare sisteme fiscale interne echitabile și transparente în domeniul politicii fiscale, să își intensifice sprijinul pentru procesele și organismele de supraveghere în domeniul resurselor naturale și să sprijine în continuare reformele în materie de guvernanță care promovează exploatarea sustenabilă și transparentă a resurselor naturale;

71.  subliniază necesitatea de a aplica mai des condiții specifice mobilizării veniturilor interne, pentru că acestea asociază clar eliberarea plăților aferente sprijinului bugetar de progresele țării partenere în materie de reforme în domeniul mobilizării veniturilor interne;

72.  încurajează Comisia să extindă componenta de construire a capacităților din cadrul sprijinului bugetar întrucât aceasta pune temelii solide pentru o transformare economică și socială pe termen lung și ia în calcul principalele obstacole în calea colectării eficiente a veniturilor publice;

73.  invită Comisia să sporească, pentru toate contractele de sprijin bugetar existente și viitoare cu o componentă de consolidare a capacităților alocată pentru mobilizarea veniturilor interne, gradul de sensibilizare a țărilor partenere cu privire la disponibilitatea acestui sprijin și să îi faciliteze utilizarea, în special pentru a aborda nevoile de consolidare a capacităților care nu sunt încă acoperite de alți donatori;

Necesitatea unei cooperări sporite cu organizațiile internaționale

74.  observă că plățile FED pentru proiecte cu donatori multipli implementate de organizații internaționale în 2016 s-au ridicat la 914 milioane EUR;

75.  consideră că instituțiile financiare multilaterale pentru dezvoltare ar trebui să depună eforturi pentru a face utilizarea finanțării mixte mai eficace, în special în ceea ce privește adiționalitatea;

76.  subliniază că băncile de dezvoltare multilaterală ar trebui să contribuie într-un mod coordonat și armonizat pentru a obține finanțarea de sector aferentă obiectivelor ambițioase de dezvoltare durabilă ale ONU stabilite pentru 2030, în special prin utilizarea în mod eficace a finanțării mixte și mobilizarea finanțării private pentru a crește eficiența și impactul finanțării ajutorului;

77.  încurajează Comisia să utilizeze într-o mai mare măsură instrumentul de microfinanțare, care este considerat a fi un instrument important și eficace în lupta împotriva sărăciei și în dinamizarea economiilor locale;

78.  reamintește că este necesar ca instrumentele financiare ale FED să atragă mai multe investiții din partea sectorului privat; încurajează Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să răspundă acestei nevoi și să informeze autoritatea care acordă descărcarea de gestiune cu privire la progresele înregistrate;

79.  solicită Comisiei să prevadă dublul obiectiv al transparenței și vizibilității Uniunii și să furnizeze informații suplimentare referitoare la proiecte gestionate cu fonduri ale Uniunii în următoarele raportări ale Comisiei; consideră că aprofundarea dialogului cu Organizația Națiunilor Unite și Grupul Băncii Mondiale ar trebui să fie intensificată în scopul consolidării transparenței și simplificării instrumentelor de cooperare comună;

80.  invită Comisia să publice nu doar datele privind finanțarea ONG-urilor, ci și o raportare detaliată a proiectelor finanțate; își exprimă îngrijorarea față de recentele acuzații de conduită necorespunzătoare la adresa unor ONG-uri; solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ evoluția situației și, atunci când este cazul, să reevalueze finanțarea acordată;

Abordarea noilor priorități de dezvoltare globală

Provocări operaționale și noi impulsuri

81.  recunoaște necesitatea de a dezvolta noi modele pentru conceperea instrumentelor de asistență pentru dezvoltare și a condiționalităților legate de acestea, în conformitate cu angajamentele asumate în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă și al noului Consens european privind dezvoltarea, pentru a răspunde noilor caracteristici critice, cum ar fi legătura dintre dezvoltare și aspectele umanitare, legătura dintre dezvoltare, migrație și mobilitate, precum și legătura dintre schimbările climatice, pace și securitate;

82.  subliniază că, având în vedere nivelul insuficient al fondurilor necesare pentru a atinge obiectivele de dezvoltare ambițioase, sectorul privat ar putea să joace un rol crucial; remarcă faptul că finanțarea mixtă ar putea fi un mijloc util de mobilizare a unor resurse suplimentare, cu condiția ca utilizarea sa să fie bine justificată, să aducă o valoare adăugată demonstrată și să se respecte principiile eficacității dezvoltării;

83.  subliniază, cu toate acestea, că FED nu ar trebui să își depășească domeniul de aplicare și că instituirea unei noi legături pentru a face față noilor provocări nu ar trebui să submineze atingerea altor obiective de dezvoltare, iar crearea acestei legături trebuie să fie însoțită de norme clare, transparente și precise, elaborate pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii stabilite de Comisie;

84.  consideră că îmbunătățirea coordonării și a sinergiilor în ceea ce privește sprijinul oferit de diverși donatori și diverse instrumente de ajutor este esențială; invită diferitele părți interesate să îmbunătățească calitatea operațiunilor, a cadrelor privind rezultatele și a rezultatelor în materie de dezvoltare pe teren;

85.  recunoaște dificultățile operaționale sau provocările întâlnite, în special în scopul construirii consensului, în special atunci când este în joc coordonarea unui număr mare de donatori într-un context complex, aflat în continuă transformare, și în lumina nevoilor în schimbare;

86.  consideră că investițiile în țările fragile rămân o prioritate esențială a intervenției Uniunii, în vreme ce o abordare bazată pe o monitorizare realistă ar putea duce, după caz, la încetarea finanțării; este de părere că practica ratingurilor bazate pe rezultate și diseminarea lor în țările fragile sau aflate în situații de conflict trebuie consolidate;

87.  sprijină eforturile în vederea soluționării problemelor legate de sustenabilitatea rezultatelor dezvoltării atunci când sunt în joc mobilizarea veniturilor interne, asumarea responsabilității și economia politică;

88.  reamintește faptul că schimbările climatice constituie una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Uniunea și guvernele din întreaga lume; îndeamnă cu tărie Comisia să își îndeplinească angajamentele luate în baza Acordului de la Paris pentru a consolida condiționalitățile climatice ale fondurilor Uniunii pentru a finanța numai proiecte compatibile cu aspectele legate de schimbările climatice, care reflectă obiectivele Uniunii în domeniul climei, ceea ce va necesita o mai mare coerență în ceea ce privește criteriile de selecție;

89.  este preocupat de constatarea Curții, potrivit căreia sistemul Uniunii de certificare a durabilității biocarburanților nu este pe deplin fiabil(27); subliniază eventualele consecințe negative pentru țările în curs de dezvoltare, conform constatărilor Curții: „Comisia nu a stabilit obligația ca sistemele voluntare să verifice dacă producția de biocarburanți pe care ele o certifică nu prezintă riscuri semnificative de generare a unor efecte socioeconomice negative, precum conflictele legate de proprietatea funciară, munca forțată sau munca copiilor, condițiile precare de muncă pentru fermieri și pericolele pentru sănătate și securitate” și solicită, așadar, Comisiei să abordeze această problemă;

90.  încurajează integrarea dimensiunii etice în conceperea intervențiilor aferente politicilor;

91.  insistă ca materialele educaționale finanțate din fondurile Uniunii, inclusiv PEGASE (Mécanisme Palestino-européen de Gestion de l’Aide Socio-économique), să respecte valorile comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație, adoptate de miniștrii educației din Uniune la Paris, la 17 martie 2015; solicită Comisiei să se asigure că fondurile Uniunii sunt cheltuite în conformitate cu standardele UNESCO privind pacea și toleranța în educație;

Operaționalizarea legăturii dintre dezvoltare și migrație

92.  observă că 106 proiecte cu o valoare totală de 1 589 milioane EUR au fost aprobate, cu 594 milioane EUR contractate și 175 milioane EUR plătite în 2016 pentru o mai bună gestionare a fluxurilor migratorii și pentru a aborda cauzele profunde ale migrației neregulamentare prin intermediul fondului fiduciar pentru Africa și al mecanismelor regionale aferente; ia act de faptul că unul dintre obiectivele convenite se referă la „politicile migratorii bine gestionate”;

93.  invită Comisia să raporteze în mod structurat privind impactul programelor lansate în cadrul Fondului fiduciar pentru Africa, în special pe baza monitorizării axate pe rezultate a Uniunii și a cadrului privind rezultatele al Fondului fiduciar pentru Africa, pentru a sublinia realizările colective;

94.  constată, de asemenea, în acest context, că noul Fond european pentru dezvoltare durabilă, ca parte a Planului european de investiții externe, va viza țări din Africa Subsahariană, 400 milioane EUR fiind furnizate de FED;

95.  sprijină creșterea Pachetului de finanțare a impactului pentru țările ACP, un mecanism separat din cadrul Facilității de investiții pentru țările ACP, cu 300 milioane EUR, pentru a atinge o capacitate totală de 800 milioane EUR, cu scopul de a se ocupa de proiecte specifice care abordează în mod direct cauzele profunde ale migrației și de a-l transforma în fond reînnoibil;

96.  ia act de faptul că Banca Europeană de Investiții (BEI) sprijină, prin Facilitatea de investiții pentru țările ACP, în principal proiecte care promovează dezvoltarea sectorului privat, în vreme ce proiectele eligibile din sectorul public sunt, de asemenea, examinate în conformitate cu pachetul privind migrația din ACP; salută dezvoltarea de noi parteneriate în cadrul Facilității de investiții pentru țările ACP gestionate de BEI; invită totuși BEI să furnizeze mai multe informații privind componentele efectului de pârghie, și anume părțile care provin din capitaluri proprii și cele care provin din fonduri publice ale Uniunii sau de la alte bănci de dezvoltare multilaterală, precum și privind restituirile reinvestite în funcționarea Facilității de investiții pentru țările ACP;

97.  sprijină Comisia în ceea ce privește crearea unui cod de migrație în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pentru a spori utilizarea eficace și trasabilitatea fondurilor aferente;

Către un nou parteneriat ACP

98.  speră să fie pe deplin informat și consultat cu privire la evaluarea la jumătatea perioadei a celui de al 11-lea FED, care ar trebui să țină cont de Agenda 2030 și de un nou Consens european privind dezvoltarea, dar care ar trebui, de asemenea, să respecte pe deplin principiile eficacității dezvoltării, reconfirmate cu ocazia forumului la nivel înalt al Parteneriatului mondial de la Nairobi, în special stabilirea priorităților de către țările beneficiare;

o
o   o

99.  își reiterează apelul pentru includerea FED în bugetul general.

(1) JO C 322, 28.9.2017, p. 281.
(2) JO C 322, 28.9.2017, p. 289.
(3) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
(4) JO L 287, 4.11.2010, p. 3.
(5) JO L 344, 19.12.2013, p. 1.
(6) JO L 156, 29.5.1998, p. 108.
(7) JO L 317, 15.12.2000, p. 355.
(8) JO L 247, 9.9.2006, p. 32.
(9) JO L 210, 6.8.2013, p. 1.
(10) JO L 191, 7.7.1998, p. 53.
(11) JO L 83, 1.4.2003, p. 1.
(12) JO L 78, 19.3.2008, p. 1.
(13) JO L 58, 3.3.2015, p. 17.
(14) JO C 322, 28.9.2017, p. 281.
(15) JO C 322, 28.9.2017, p. 289.
(16) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
(17) JO L 287, 4.11.2010, p. 3.
(18) JO L 344, 19.12.2013, p. 1.
(19) JO L 156, 29.5.1998, p. 108.
(20) JO L 317, 15.12.2000, p. 355.
(21) JO L 247, 9.9.2006, p. 32.
(22) JO L 210, 6.8.2013, p. 1.
(23) JO L 191, 7.7.1998, p. 53.
(24) JO L 83, 1.4.2003, p. 1.
(25) JO L 78, 19.3.2008, p. 1.
(26) JO L 58, 3.3.2015, p. 17.
(27) Raportul special nr. 18/2016: Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili.


Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Parlamentul European
PDF 260kWORD 92k
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea I - Parlamentul European (2017/2137(DEC))
P8_TA(2018)0124A8-0105/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0248/2017)(2),

–  având în vedere Raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar 2016, secțiunea I – Parlamentul European(3),

–  având în vedere Raportul anual al auditorului intern pentru exercițiul financiar 2016,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(4),

–  având în vedere declarația de asigurare(5) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (10) și articolul 318 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(6), în special articolele 164, 165 și 166,

–  având în vedere Decizia Biroului din 16 iunie 2014 privind normele interne privind execuția bugetului Parlamentului European(7), în special articolul 22,

–  având în vedere articolul 94, articolul 98 alineatul (3) și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0105/2018),

A.  întrucât Președintele a adoptat conturile Parlamentului pentru exercițiul financiar 2016 la 28 iunie 2017;

B.  întrucât Secretarul General, în calitate de ordonator de credite delegat principal, a confirmat, la 10 iulie 2017, că deține asigurări rezonabile că resursele alocate la bugetul Parlamentului au fost utilizate în scopurile pentru care au fost destinate și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și că procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente;

C.  întrucât articolul 166 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 prevede că fiecare instituție a Uniunii are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a da curs observațiilor care însoțesc decizia de descărcare de gestiune adoptată de Parlamentul European,

1.  acordă Președintelui descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Parlamentului European aferent exercițiului financiar 2016;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2018 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea I - Parlamentul European (2017/2137(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea I - Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 94, articolul 98 alineatul (3) și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0105/2018),

A.  întrucât, în certificarea conturilor finale, contabilul Parlamentului European și-a exprimat asigurarea rezonabilă conform căreia aceste conturi prezintă fidel, sub toate aspectele semnificative, poziția financiară, rezultatele operațiunilor și fluxurile de numerar ale Parlamentului;

B.  întrucât, în conformitate cu procedura obișnuită, administrației Parlamentului i-au fost adresate 141 de întrebări, iar răspunsurile în scris primite au fost discutate public de Comisia pentru control bugetar în prezența vicepreședintelui responsabil pentru buget, a Secretarului General și a auditorului intern;

C.  întrucât există în permanență posibilitatea de a realiza îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea, eficiența și eficacitatea în gestionarea finanțelor publice și întrucât se impune controlul necesar pentru a garanta că administrația și conducerea politică a Parlamentului răspund în fața cetățenilor Uniunii,

Supravegherea gestiunii bugetare și financiare a Parlamentului

1.  ia act de faptul că sistemul oficial de supraveghere a gestiunii bugetare și financiare a Parlamentului are patru componente principale:

   certificarea conturilor finale de către contabilul Parlamentului;
   rapoartele anuale ale auditorului intern și avizul său privind sistemul de control intern;
   evaluarea cheltuielilor administrative și de altă natură ale tuturor instituțiilor Uniunii, inclusiv ale Parlamentului, de către auditorul său extern, Curtea de Conturi („Curtea”);
   procedura de descărcare de gestiune pregătită de Comisia pentru control bugetar, care are drept rezultat o decizie a Parlamentului de a acorda Președintelui Parlamentului descărcarea de gestiune;

2.  salută faptul că Curtea a sporit numărul de eșantioane pentru operațiunile Parlamentului și încurajează Curtea să continue pe această cale, ținând seama de faptul că riscul pentru reputație este relativ ridicat, având în vedere faptul că erorile financiare și bugetare ar putea afecta negativ reputația instituției;

3.  încurajează Curtea să aibă în vedere emiterea unui număr mai mare de rapoarte speciale privind domenii specifice de activitate ale Parlamentului, cum ar fi politicile sale de comunicare și gestionarea subvențiilor acordate partidelor și fundațiilor politice europene, cu un accent special pe întocmirea bugetului în funcție de performanțe;

4.  salută acțiunile ulterioare întreprinse de administrație pentru a întări cunoștințele de specialitate la nivel intern în ceea ce privește conturile și auditarea, prin crearea unui serviciu suplimentar pentru deputați consacrat procedurilor de descărcare de gestiune referitoare la instituțiile Uniunii, oferind astfel sprijin și ajutor cu privire la modul în care trebuie înțelese și interpretate rezultatele contabile anuale și rapoartele de audit;

Gestiunea bugetară și financiară a Parlamentului

5.  constată că creditele finale ale Parlamentului s-au ridicat în 2016 la 1 838 613 983 EUR, respectiv 19,39 % din rubrica 5 din cadrul financiar multianual(8) (CFM) destinată cheltuielilor administrative pentru 2016 ale instituțiilor Uniunii în ansamblul lor, ceea ce reprezintă o creștere de 2,4 % față de bugetul pe 2015 (1 794 929 112 EUR);

6.  constată că veniturile totale înscrise în conturi până la 31 decembrie 2016 au fost de 183 381 513 EUR (2015: 176 367 724 EUR), inclusiv 30 589 787 EUR în venituri alocate (2015: 27 988 590 EUR);

7.  subliniază că patru capitole au însumat 69,92 % din totalul angajamentelor: capitolul 10 (Membrii instituției), capitolul 12 (Funcționari și agenți temporari), capitolul 20 (Clădiri și cheltuieli conexe) și capitolul 42 (Cheltuieli aferente asistenței parlamentare), ceea ce indică un grad ridicat de rigiditate pentru cea mai mare parte a cheltuielilor Parlamentului;

8.  ia act de cifrele cu care au fost închise conturile Parlamentului pentru exercițiul financiar 2016, și anume:

(a)  Credite disponibile (EUR)

credite pentru 2016:

1 838 613 983

reportări neautomate din exercițiul financiar 2015:

-

reportări automate din exercițiul financiar 2015:

289 323 907

credite corespunzătoare veniturilor alocate pentru 2016:

30 589 787

reportări corespunzătoare veniturilor alocate pentru 2015:

103 055 269

Total:

2 261 582 946

(b)  Utilizarea creditelor în exercițiul financiar 2016 (EUR)

angajamente:

2 225 465 435

plăți efectuate:

1 900 199 164

credite reportate automat, inclusiv cele provenite din veniturile alocate:

324 909 094

credite reportate neautomat:

-

credite anulate:

36 094 295

(c)  Încasări bugetare (EUR)

încasate în 2016:

183 381 513

(d)  Bilanț total la 31 decembrie 2016 (EUR)

1 574 480 381

9.  subliniază că 99,2 % din creditele înscrise în bugetul Parlamentului, în valoare de 1 823 844 172 EUR, au fost angajate, cu o rată de anulare de 0,8 %; constată cu satisfacție că, la fel ca în exercițiile precedente, a fost atins un nivel foarte ridicat de execuție bugetară; remarcă faptul că totalul plăților efectuate s-a ridicat la 1 538 531 527 EUR, ceea ce înseamnă că rata de execuție a creditelor de plată a fost de 84,4 %, reprezentând o creștere de 0,7 % în comparație cu exercițiul precedent;

10.  subliniază faptul că creditele anulate în anul 2016, în valoare de 14 769 811 EUR, au fost în principal legate de remunerații și alte drepturi, precum și, din nou, de cheltuielile aferente clădirilor;

11.  ia act de faptul că, în exercițiul financiar 2016, au fost aprobate șapte transferuri în conformitate cu articolele 27 și 46 din Regulamentul financiar(9), care s-au ridicat la 66 655 000 EUR, ceea ce reprezintă 3,6 % din creditele finale; constată cu îngrijorare că majoritatea transferurilor au fost legate, din nou, de politica imobiliară a Parlamentului și, în special, de proiectul imobiliar Konrad Adenauer; consideră că nivelul transferurilor colectoare este în continuare foarte ridicat; este ferm convins că aceste transferuri pot fi reduse la un nivel minim necesar printr-o gestiune eficientă a bugetului; solicită cu insistență ca politica imobiliară a Parlamentului să fie stabilită cu suficientă claritate în cadrul strategiei bugetare;

Avizele Curții privind fiabilitatea conturilor pentru 2016 și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente acestor conturi

12.  reamintește că Curtea efectuează o evaluare specifică a cheltuielilor administrative și de alt tip ca grup unic de politici pentru toate instituțiile Uniunii; subliniază că cheltuielile administrative și cheltuielile conexe includ cheltuielile cu resursele umane (salarii, alocații și pensii), care reprezintă 60 % din totalul cheltuielilor administrative, precum și cheltuielile efectuate pentru clădiri, echipamente, energie, comunicații și tehnologiile informației;

13.  reamintește că auditul a inclus examinarea unui eșantion reprezentativ de 100 de operațiuni de plată, inclusiv a unui eșantion bazat pe analiza riscurilor, format din 20 de angajamente care au fost aprobate aproape de sfârșitul exercițiului financiar 2016 și care au fost reportate automat în 2017, pentru a se verifica dacă instituțiile au utilizat bugetul în conformitate cu principiul bugetar al anualității;

14.  constată, pe baza raportului Curții, că probele de audit indică, per ansamblu, faptul că cheltuielile aferente rubricii „Administrație” nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare; observă că, pe baza celor 12 erori cuantificate, nivelul de eroare estimat în legătură cu rubrica V din cadrul financiar multianual („Administrație”) este de 0,2 % (în scădere față de 0,6 % în 2015);

Gestionarea fondurilor de către grupurile politice

15.  reamintește că grupurile politice sunt responsabile în fața Parlamentului pentru gestionarea fondurilor care le sunt alocate, în limitele competențelor care le sunt conferite de către Birou; ia act cu îngrijorare de faptul că Curtea a constatat deficiențe la nivelul controalelor cu privire la ordonanțarea și decontarea cheltuielilor legate de Grupul Europa Națiunilor și a Libertății (ENF) și că au fost efectuate plăți care nu erau acoperite de contracte întocmite în urma unei proceduri de achiziții; ; evidențiază faptul că auditorul extern, „Ernst & Young”, a emis de asemenea o opinie cu rezerve; invită Biroul să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv o eventuală rambursare, în ceea ce privește Grupul ENF;

16.  ia act de constatările specifice referitoare la Parlament cuprinse în raportul anual al Curții pentru 2016; observă că, în cazul unei plăți efectuate către un grup politic, Curtea a constatat deficiențe la nivelul controalelor cu privire la ordonanțarea și decontarea cheltuielilor efectuate în 2015, dar validate și închise în 2016; constată, în plus, că Curtea a constatat că au fost efectuate plăți fără a fi acoperite de contracte întocmite în urma unei proceduri de achiziții publice; observă, în final, că Curtea a depistat deficiențe similare în cazul unei operațiuni referitoare la un alt grup politic în 2015;

17.  ia act de răspunsurile date Curții de Parlament în cadrul procedurii contradictorii; solicită Curții să informeze comisia competentă cu privire la punerea în aplicare a recomandării sale de a reexamina cadrul pentru monitorizarea punerii în aplicare a creditelor bugetare alocate grupurilor politice și de a monitoriza mai bine modul în care acestea aplică normele de ordonanțare și decontare ale cheltuielilor, precum și modul în care realizează procedurile de achiziții publice;

18.  încurajează Secretariatul General al Parlamentului să își continue eforturile suplimentare pentru a asista grupurile politice în ceea ce privește îmbunătățirea gestiunii lor financiare interne și să le ofere acestora orientări îmbunătățite; invită grupurile politice să îmbunătățească în continuare procedurile de punere în aplicare a normelor privind ordonanțarea și decontarea cheltuielilor, precum și să îmbunătățească și să armonizeze și mai mult modul de desfășurare a procedurilor de achiziții publice;

Raportul anual al auditorului intern

19.  ia act de faptul că, în cadrul reuniunii deschise a comisiei competente cu auditorul intern, care a avut loc la 23 ianuarie 2018, auditorul intern și-a prezentat raportul anual și modul în care a efectuat audituri în 2016 cu privire la următoarele subiecte:

   o analiză a proiectului pentru noul sistem de gestiune financiară (SGF) - faza 3;
   măsurile luate în urma acțiunilor deschise din rapoartele de audit intern;
   sectorul audiovizual;
   procesul de recrutare a funcționarilor și a agenților temporari;
   expertiza externă privind proiectele de lucrări desfășurate de Direcția Generală Infrastructură și Logistică (DG INLO);
   procesul de raportare privind activitățile instituției;
   procesul de recrutare a agenților contractuali;
   infrastructura și operațiunile informatice: inventarul Centrului de date și managementul expertizei externe;

20.  reamintește că raportul anual de activitate este una dintre pietrele de temelie ale structurii de guvernanță a Parlamentului; scoate în evidență faptul că, în urma auditului procesului de raportare privind activitatea instituției, care s-a axat pe eficacitatea rapoartelor anuale de activitate ca un instrument de raportare cu privire la performanță și la răspundere, auditorul intern a formulat următoarele recomandări:

   ar trebui să fie adoptat un cadru integrat pentru planificare și raportare; aceasta ar trebui să conțină dispoziții care să vizeze atât stabilirea obiectivelor strategice și a obiectivelor operaționale anuale ale tuturor direcțiilor generale, cât și stabilirea indicatorilor-cheie de rezultat și să îmbunătățească raportarea cu privire la performanță în rapoartele anuale de activitate;
   Secretarul General ar trebui să desemneze un serviciu responsabil căruia să îi încredințeze un mandat extins pentru coordonarea și monitorizarea procesului de raportare privind activitățile desfășurate;
   ar trebui îmbunătățite evaluarea cadrului de control intern și raportarea cu privire la acesta prin numirea în fiecare direcție generală a unui coordonator pentru controlul intern, prin asigurarea de orientări și instrumente corespunzătoare direcțiilor generale și prin asigurarea coerenței raportării privind controalele interne în rapoartele anuale de activitate;
   ar trebui adoptate orientări specifice Parlamentului care să vizeze întocmirea declarației de asigurare și evaluarea necesității de a formula eventuale rezerve;

21.  ia act de faptul că procesul de monitorizare din 2016 a dus la închiderea a 22 dintre cele 48 de acțiuni deschise validate, iar profilul de risc al acțiunilor restante a continuat să fie redus în mod progresiv în 2016; constată, în special, că la sfârșitul exercițiului, 10 dintre cele 26 de acțiuni deschise prezentau un „risc semnificativ”, iar restul de 16 acțiuni prezentau un „risc moderat”;

Acțiunile întreprinse ca urmare a rezoluției referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2015

22.  ia act de răspunsurile scrise la Rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 transmise Comisiei pentru control bugetar la 4 octombrie 2017, precum și de prezentarea efectuată de Secretarul General ca răspuns la diversele întrebări și solicitări adresate în Rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune a Parlamentului pentru exercițiul financiar 2015 și de schimbul de opinii ulterior cu deputații; subliniază că este important să se discute mai frecvent cu Secretarul General, în cadrul Comisiei pentru control bugetar, chestiunile care afectează bugetul Parlamentului și execuția sa;

23.  insistă din nou că, pentru a asigura o mai mare transparență în cadrul instituției, în special în ceea ce privește procedura sa de luare a deciziilor, lucrările organelor de decizie din cadrul Parlamentului, îndeosebi ale Biroului, trebuie să fie simplificate și să devină mai accesibile, cu atât mai mult procedura de luare a deciziilor; solicită publicarea pe internet a ordinilor de zi ale Biroului la timp și publicarea proceselor-verbale ale reuniunilor cu mai multă promptitudine; observă că nu este necesar să se aștepte până ce acestea sunt traduse în toate limbile; felicită Colegiul chestorilor pentru progresele realizate în această privință, în special în ceea ce privește noua sa politică de a face publice deciziile sale;

24.  solicită Secretarului General să transmită prezenta rezoluție Biroului, evidențiind toate punctele unde se solicită o acțiune sau o decizie din partea acestuia; solicită Secretarului General să întocmească un plan de acțiune și un calendar care să îi permită Biroului să monitorizeze și/sau să răspundă recomandărilor Parlamentului din rezoluțiile referitoare la descărcarea de gestiune și să includă rezultatele în documentul anual de monitorizare; invită Secretarul General să prezinte în timp util un raport Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar cu privire la toate proiectele cu un impact bugetar semnificativ care au fost prezentate Biroului;

25.  regretă totuși că nu s-a dat curs multora dintre recomandările făcute în rezoluția privind descărcarea de gestiune(10) pentru exercițiul financiar 2015, fără a se oferi vreun motiv sau vreo justificare; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că nici Biroul și nici Secretarul General nu au publicat un raport de activitate și nu au realizat progrese suficiente cu privire la o serie de solicitări prin care li s-a cerut să întreprindă măsuri sau să adopte decizii;

26.  își reiterează apelul adresat Biroului să urmărească toate deciziile privind descărcarea de gestiune, astfel cum rezultă din articolul 25 și anexa IV din Regulamentul de procedură, articolele 6și 166 din Regulamentul financiar;

27.  reamintește că în două rezoluții referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2014(11) și 2015 Parlamentul a solicitat o soluție tehnică care să le permită deputaților să își folosească pagina individuală de pe site-ul internet al Parlamentului pentru publicarea voluntară a întâlnirilor cu reprezentanții grupurilor de interese; îndeamnă Biroul Parlamentului European și Secretarul General să facă posibil acest lucru fără întârzieri suplimentare;

28.  Invită Secretarul General să informeze deputații cu privire la progresul realizat în ceea ce privește proiectul iPACS (al cărui obiectiv este consolidarea și modernizarea securității persoanelor, clădirilor și activelor Parlamentului); observă că acest proiect a fost adoptat prin Decizia Biroului din 9 martie 2015; subliniază importanța stabilirii dacă un proiect de o asemenea importanță majoră pentru Parlament – și care este atât de costisitor – este pe drumul cel bun;

29.  invită Secretarul General să adopte măsuri pentru a face față creșterii semnificative a prețurilor cazării la hotel la Strasbourg, prețuri care au crescut semnificativ de la un an la altul, cu un vârf accentuat în special în perioadele de sesiune; recomandă facilitarea transportului între Strasbourg și partea germană a frontierei, unde prețurile sunt mult mai mici (eventual prin intermediul unui serviciu de navetă între Kehl și clădirea Parlamentului);

30.  salută inițiativele Secretarului General privind reexaminarea strategiei de asigurare a continuității activității și pentru situații de criză cu scopul de a întări capacitatea de rezistență a Parlamentului pentru a face față mai bine unui eventual incident major (de orice natură, dar care poate afecta serviciul informatic, securitatea sau clădirile) care ar afecta activitățile Parlamentului, și care se regăsesc într-o decizie a Biroului din 3 mai 2016;

Descărcarea de gestiune a Parlamentului pentru exercițiul financiar 2016

31.  ia act de schimbul de opinii care a avut loc la 23 ianuarie 2018, în contextul descărcării de gestiune a Parlamentului pentru exercițiul financiar 2016, între vicepreședintele responsabil pentru buget, Secretarul General și Comisia pentru control bugetar, în prezența auditorului intern;

32.  observă că, în urma referendumului care a avut loc la 23 iunie 2016 în Regatul Unit, Biroul a purtat o dezbatere cu privire la consecințe, în cadrul reuniunii sale din 4 iulie 2016; ia act de poziția Președintelui, potrivit căreia, atâta vreme cât Regatul Unit este membru cu drepturi depline al Uniunii, deputații britanici în Parlamentul European și angajații Parlamentului care sunt cetățeni britanici beneficiază de exact aceleași drepturi și au aceleași obligații ca toți ceilalți deputați și angajați; observă că acest mecanism trebuie să fie flexibil și să se adapteze rezultatelor negocierilor privind Brexitul, indiferent de caracterul acestora; observă că situația deputaților britanici și a angajaților Parlamentului care sunt cetățeni britanici s-ar putea schimba în timpul perioadei de tranziție, care urmează să fie determinată;

33.  recunoaște că referendumul a avut un impact considerabil asupra secretariatelor comisiilor, a unităților de cercetare și a serviciilor orizontale din cadrul direcțiilor generale politice; ia act de faptul că serviciile Parlamentului au pregătit materiale analitice bazate pe activități de informare pentru a evalua impactul retragerii Regatului Unit asupra domeniilor de politică și a legislației în domeniile lor respective de competență; constată, de asemenea, că activitățile viitoare de cercetare în acest domeniu au un caracter juridic foarte complex, precum și faptul că expertiza acumulată în cadrul secretariatelor comisiilor și al departamentelor tematice poate fi mobilizată cu promptitudine în etapele ulterioare ale procesului de retragere în funcție de deciziile politice adoptate;

34.  salută îmbunătățirea cooperării în domeniul securității între Parlament și autoritățile naționale din țările gazdă, în special autoritățile belgiene;

35.  încurajează Secretarul General să negocieze cu Căile ferate belgiene ca acestea să asigure mai multe trenuri directe între gara Bruxelles-Luxemburg și aeroportul Zaventem în perioadele de vârf la sosire și plecare pentru deputați, ceea ce le va permite deputaților să reducă timpul de călătorie, precum și amprenta de carbon; solicită secretariatului să promoveze deplasările cu trenul pentru deputați;

36.  reamintește că deschiderea față de public este o trăsătură distinctivă a Parlamentului; sprijină reorganizarea și îmbunătățirea accesibilității intrărilor în toate clădirile Parlamentului din cele trei locuri de desfășurare a activității, pe baza unui nou concept de securitate, care garantează un mediu sigur de desfășurare a activităților parlamentare, păstrând în același timp caracterul deschis al Parlamentului; ia act de faptul că aceste intrări, modernizate în 2015, au fost dotate cu noi sisteme de control al accesului și au fost integrate în noul sistem central integrat de control al accesului fizic; subliniază că intrarea în clădirea Louise Weiss din Strasbourg (LOW) este una dintre cele mai utilizate intrări de către deputați, personal și vizitatori pe durata sesiunilor plenare; subliniază că aceasta este, de facto, cea mai vizibilă intrare din Strasbourg; regretă faptul că controlul de securitate „temporar” la intrarea în clădirea LOW a devenit de facto permanent; îndeamnă Secretarul General să propună o alternativă pentru a facilita intrarea în clădirea LOW, menținând totodată nivelul ridicat de securitate și de atractivitate al acestei intrări;

37.  observă că direcțiile generale iau în considerare în măsură diferită stabilirea bugetului în funcție de performanțe, aceasta aflându-se încă într-un stadiu preliminar în unele servicii ale administrației; invită Secretarul General să se asigure stabilirea unor obiective clare și măsurabile și monitorizarea acestora la nivelul întregii administrații;

38.  regretă că, potrivit Curții, costurile asociate dispersiei geografice a Parlamentului se ridică la 114 milioane EUR pe an; ia act de constatarea din rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la localizarea sediilor instituțiilor Uniunii(12), potrivit căreia 78 % din misiunile personalului statutar al Parlamentului sunt rezultatul direct al dispersării geografie a serviciilor Parlamentului; reamintește că impactului asupra mediului provocat de această dispersare este evaluat la aproximativ 11 000-19 000 de tone de emisii de CO2; constată cu regret că, în 2016, costul total al rambursării cheltuielilor de călătorie ale deputaților pentru sesiunile plenare de la Strasbourg s-a ridicat la 21 352 262 EUR; invită Consiliul să găsească o soluție pentru ca Parlamentul European să aibă un sediu unic, în ideea de a nu risipi banii contribuabililor;

39.  ia act de publicarea celor șapte rapoarte referitoare la „costul non-Europei”, precum și a celor cinci „evaluări ale valorii adăugate europeneˮ, care au fost finalizate în 2016;

40.  ia act de revizuirea valorii indemnizațiilor acordate asistenților parlamentari acreditați (APA) pentru deplasările în interes de serviciu între cele trei locuri de desfășurare a activității Parlamentului; constată că, în cazul funcționarilor și al altor agenți ai Parlamentului, plafonul aplicabil cheltuielilor de cazare la hotel pentru misiunile la Strasbourg este de 180 EUR, iar diurna este de 102 EUR, ceea ce reprezintă un total de 282 EUR pe zi, în timp ce, în cazul asistenților parlamentari acreditați, aceste cuantumuri sunt mai mici, de 137 EUR, 160 EUR sau 183 EUR pe zi, pentru aceleași cheltuieli, și se află la discreția deputaților; reamintește, cu toate acestea, că asistenții parlamentari acreditați au dreptul la aceleași indemnizații ca funcționarii și alți agenți ai Parlamentului în cazul misiunilor în alte locuri decât Strasbourg; invită Biroul, al treilea an consecutiv, în vederea asigurării egalității de tratament a lucrătorilor, să ia rapid măsurile necesare pentru a alinia valoarea cheltuielilor de cazare la hotel și a diurnei pentru misiunile asistenților parlamentari acreditați la Strasbourg cu cea a funcționarilor și a altor agenți; solicită din nou Biroului să alinieze pe deplin indemnizațiile funcționarilor, ale celorlalți agenți și ale APA;

41.  salută disponibilitatea Secretarului General de a găsi o soluție și își reiterează solicitarea de a se găsi o soluție viabilă pentru asistenții parlamentari acreditați care, după ce au lucrat timp de două legislaturi consecutivei, până la sfârșitul actualei legislaturi, atunci când vor ajunge la vârsta de pensionare, nu vor avea drept de acces la sistemul european de pensii din cauza unor circumstanțe ce se află în afara controlului asistenților și al deputaților care i-au angajat, întrucât nu vor fi îndeplinit cei zece ani de serviciu necesari, fapt ce se datorează organizării anticipate a alegerilor din 2014 și întârzierilor în ceea ce privește validarea noilor contracte ale APA cauzate de volumul mare de muncă din perioadele de după alegerile din 2009 și din 2014; solicită, așadar, ca cele două mandate legislative să fie considerate a constitui zece ani de serviciu activ; invită Secretarul General să solicite Direcției Generale Personal (DG PERS) să găsească neîntârziat posibile soluții și să informeze reprezentanții APA cu privire la evoluția procesului și să-i implice în acest proces; solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă până la 1 septembrie 2018 pentru a soluționa această problemă;

42.  constată că unele rambursări pentru misiuni întârzie foarte mult și propune să se analizeze soluții pentru ca aceste rambursări să fie tratate într-un interval de timp rezonabil;

43.  consideră că este adecvată menținerea unei ușoare creșteri la linia bugetară 422, „Cheltuieli legate de asistența parlamentară”, în special ținând seama de creșterea volumului de muncă din cauza Brexitului, de numărul tot mai mare al trilogurilor și de numărul tot mai mare al comisiilor temporare și speciale, care a atins pragul istoric de 25 de comisii permanente și temporare, precum și de faptul că sfârșitul legislaturii va coincide cu pachetul complex de propuneri legislative privind CFM;

44.  solicită Secretarului General să transmită Comisiei Raportul privind evaluarea noului statut al asistenților parlamentari acreditați redactat ca urmare a rezoluției adoptate la 28 aprilie 2016 referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2014 și menționat la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 160/2009 al Consiliului(13);

45.  încurajează Biroul ca, atunci când evaluează noile norme referitoare la grupurile de vizitatori, introduse anul trecut, să elimine posibilitatea de a se numi un APA ca lider al unui grup, deoarece aceasta generează probleme de ordin profesional, juridic, etic, precum și preocupări legate de protecția datelor;

46.  observă că, în cazul stagiarilor angajați de către deputați, raportul de muncă este reglementat de un contract de drept privat încheiat cu deputatul în cauză, ceea ce nu le conferă un statut similar cu cel al altor categorii de membri ai personalului Parlamentului, și nici nu le permite să beneficieze de bursele acordate de Parlament (bursele Schuman); regretă că la nivelul Direcției Generale Finanțe (DG FINS) nu există un instrument sau un cadru juridic cară să permită crearea unui sistem de plăți directe în avans către acești stagiari înainte de misiuni, astfel cum este cazul pentru restul personalului, în special având în vedere faptul că plata acestor cheltuieli în avans din fondurile proprii ale stagiarilor presupune un efort economic considerabil, din motive evidente; subliniază faptul că deputații în Parlamentul European pot ajunge la un acord cu stagiarii și cu agentul de plată privind plățile în avans, de la caz la caz; observă, totodată, că numeroși deputați decid să nu recurgă la serviciile unui agent de plată pentru remunerarea stagiarilor pe care îi angajează și îi solicită Parlamentului să analizeze cât mai curând posibil fezabilitatea punerii în aplicare a unui astfel de mecanism de plăți;

47.  constată cu îngrijorare că, în acest stadiu avansat al mandatului parlamentar, CV-urile a mai mult de jumătate dintre deputați nu au fost încă publicate în profilul lor de pe site-ul de internet al Parlamentului; invită Secretarul General să ia măsuri fără întârziere pentru a asigura publicarea pe site-ul de internet oficial al PE a CV-urilor tuturor deputaților;

48.  reamintește că mandatul deputaților în Parlamentul European este incompatibil cu o serie de funcții, inclusiv cu un mandat exercitat în cadrul unui parlament național; cere să se elaboreze reglementările necesare pentru legislatura parlamentară următoare pentru a exclude posibilitatea ca deputații să aibă un mandat suplimentar într-un parlament regional dintr-un stat membru, cu competențe legislative și un program parlamentar cu normă întreagă comparabil cu cele ale parlamentelor naționale;

49.  este de părere că, pentru a beneficia de opinii și studii mai independente și mai fiabile, este necesar să fie instituite norme privind conflictele de interese pentru experții angajați de către comisiile Parlamentului;

50.  reamintește faptul că în procedurile de descărcare de gestiune pentru anii financiari 2014 și 2015 s-a semnalat faptul că site-ul de internet al Parlamentului era relativ dificil de utilizat și, în acest context, invită Direcția Generală Comunicare (DG COMM) să își îmbunătățească de urgență site-ul de internet și să instituie un motor de căutare mai eficient; subliniază că mai sunt încă de făcut progrese în ceea ce privește atractivitatea paginii de internet și că este încă necesar să se depună eforturi în vederea diversificării platformelor de socializare disponibile; solicită să fie pusă în aplicare o nouă strategie care să reflecte capacitatea deplină a rețelelor de socializare în diferitele lor manifestări;

51.  ia act de declarația actualizată de misiune pentru Birourile de informare, denumite de acum înainte „Birouri de legătură”, adoptată de către Birou în noiembrie 2017; subliniază cu insistență că funcția principală a acestora este de a informa și a comunica la nivel local în numele Parlamentului, pentru a difuza informații cu privire la Uniune și la politicile Uniunii prin activitățile părților interesate externe la nivel local, regional și național; subliniază că este necesar să se optimizeze utilizarea noilor tehnologii și practici de comunicare și să se valorifice situația geografică privilegiată a birourilor de legătură, aproape de cetățeni, pentru a intensifica și mai mult activitățile la nivel local, cum ar fi organizarea de dezbateri cu deputații în Parlament și cu societatea civilă, în vederea stabilirii unui dialog cu cetățenii și a colaborării cu aceștia; subliniază că dezbaterile pe internet și atenția din partea mass-mediei declanșată de aceste evenimente ar trebui să contribuie la intensificarea interacțiunii directe cu cetățenii; solicită îmbunătățirea strategiei adoptate în ceea ce privește Birourile de informare ale Parlamentului și îndeamnă DG COMM să abordeze problema dezechilibrului dintre suma de bani cheltuită pentru costurile cu clădirile și personalul și funcția principală a acestor birouri, care este comunicarea directă cu părțile interesate locale și cetățenii;

Direcția Generală Comunicare

52.  reamintește că indicatorul-cheie de performanță al DG COMM este nivelul total de vizibilitate sau de expunere atins pentru totalitatea platformelor și canalelor de comunicare ale Parlamentului; ia act de faptul că, în ceea ce privește prezența Parlamentului în mass-media și nivelul mediu al mediatizării în fiecare lună, s-a înregistrat o creștere cu 12 % față de 2015 și o creștere cu 7 % comparativ cu anul electoral 2014; ia act de îmbunătățirea utilizării de către Parlament a platformelor de socializare, precum și în ceea ce privește acțiunile legate de creșterea gradului de sensibilizare în rândul tinerilor; subliniază, cu toate acestea, că activitățile de comunicare ale Parlamentului ar trebui să se îmbunătățească în continuare, în special prin creșterea vizibilității la nivelul platformelor de socializare, care este în prezent sub standardele preconizate pentru o instituție parlamentară; subliniază că, în special în contextul alegerilor europene din 2019, trebuie elaborată și pusă în aplicare o strategie cuprinzătoare privind platformele de socializare; subliniază că această strategie trebuie să reflecte volumul de muncă al Parlamentului, ținând seama în același timp de interesele, preocupările și ideile polivalente pe care le exprimă cetățenii cu privire la viitorul Europei;

53.  ia act de faptul că DG COMM a lansat un nou program de lucru multianual pentru acordarea de granturi în domeniul mass-mediei și al organizării de evenimente, care vizează perioada 2016-2019; ia act de faptul că, în scopul acordării de granturi pentru acțiuni în domeniul mass-mediei, au fost instituite 102 acorduri-cadru de parteneriat și au fost selectate 48 de cereri de grant, în valoare totală de 3,99 milioane EUR; constată că, în legătură cu organizarea de evenimente, au fost selectate 18 proiecte pentru acordarea de granturi în valoare totală de 0,8 milioane EUR; invită DG COMM să se axeze mai activ pe persoanele care nu sunt neapărat interesate de activitățile Parlamentului sau care sunt chiar sceptice cu privire la funcționarea sa;

54.  ia act de modificările importante de ordin tehnic și editorial efectuate pe site-ul public al Parlamentului, în special în ceea ce privește optimizarea motoarelor de căutare de pe site; felicită DG COMM pentru aceste progrese, dar adaugă că ritmul progreselor înregistrate este în continuare excesiv de lent; ia act de faptul că proiectul axat pe utilizarea unui concept adaptabil în proiectarea site-ului de internet și proiectul de actualizare a platformei utilizate pentru transmisia în direct prin internet (live streaming) și transmisia de materiale video la cerere (video-on-demand), care au drept scop regândirea site-ului web pentru ca acesta să fie adaptabil la toate tipurile de dispozitive, au fost lansate în 2016 și au fost implementate cu succes pentru unele secțiuni ale site-ului de internet; solicită ca aceste proiecte să fie continuate și implementate în toate secțiunile site-ului Parlamentului; ia act de faptul că rămân încă multe de făcut pentru a avea un site internet și un instrument de comunicare eficace; subliniază că reînnoirea trebuie să aibă loc în timp util, având în vedere că vizibilitatea și accesibilitatea Parlamentului ar trebui asigurate cu mult înaintea alegerilor europene din 2019, însă în niciun caz mai târziu; subliniază că un site internet transparent și accesibil este un factor determinant pentru implicarea cetățenilor;

55.  constată o creștere semnificativă, începând din 2014, a volumului de cereri transmise Unității pentru întrebările adresate de cetățeni (AskEP/Întrebați Parlamentul European), în principal ca urmare a unor campanii „epistolare”, aparent coordonate, pe teme de actualitate; sugerează ca răspunsurile Parlamentului să fie aduse la cunoștința deputaților, care ar putea să nu fie informați cu privire la existența lor;

56.  atrage atenția asupra celui mai recent sondaj Eurobarometru comandat de Parlament, în cadrul căruia a fost adresată o întrebare specifică privind imaginea Parlamentului; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, potrivit sondajului, procentul cetățenilor care au o opinie pozitivă despre Parlament este în creștere, de la 25 % în 2016 la 33 % în 2017; constată cu satisfacție că creșterea imaginii pozitive a Parlamentului corespunde în mod direct unui declin al „opiniilor nefavorabile” de 7 puncte procentuale, de la 28 % (2016) la 21 % (2017); subliniază faptul că, în pofida unor semne clare de ameliorare, mai rămân încă multe de făcut;

57.  încurajează Biroul ca, atunci când evaluează noile norme referitoare la grupurile de vizitatori introduse anul trecut, să elimine posibilitatea ca un APA să fie numit în calitate de conducător al unui grup;

58.  solicită o revizuire a sistemului pentru calcularea rambursării cheltuielilor de călătorie pentru grupurile de vizitatori sponsorizate de deputați, pe de o parte pentru a se asigura tratamentul egal al tuturor cetățenilor Uniunii și, pe de altă parte, pentru a se promova utilizarea unor mijloace de transport mai ecologice, având în vedere că actualul sistem, bazat pe calculul kilometrajului, nu ține seama nici de izolarea geografică și obstacolele naturale care afectează anumite zone geografice ale Uniunii, și nici nu acoperă cheltuielile de transport din aceste locuri către locuri unde sunt disponibile mijloace de transport mai rapide și mai ecologice;

59.  ia act de faptul că, la 31 decembrie 2016, în cadrul Secretariatului erau angajați 5 375 de funcționari și agenți temporari (o scădere de 16 comparativ cu 31 decembrie 2015), iar în cadrul grupurilor politice își desfășurau activitatea 806 funcționari și agenți temporari (o creștere de 35 comparativ cu 31 decembrie 2015); constată că DG PERS era responsabilă de 9 617 angajați, inclusiv agenții contractuali (o creștere cu 264 comparativ cu 31 decembrie 2015);

60.  ia act de faptul că, la 1 ianuarie 2016, din schema de personal a Parlamentului au fost eliminate 57 de posturi, în conformitate cu revizuirea din 2014 a Statutului funcționarilor și cu CFM pentru 2014-2020;

Direcția Generală Personal

61.  salută faptul că promovarea egalității de șanse rămâne o componentă esențială a politicii de gestionare a resurselor umane aplicate de Parlament; constată că planul de acțiune pentru promovarea egalității de gen și a diversității, aprobat de Birou în 2015, a continuat să fie pus în aplicare pe parcursul exercițiului 2016, împreună cu obiectivele sale specifice, precum și cu toate celelalte măsuri conexe;

62.  salută faptul că a fost adoptată o foaie de parcurs privind „Egalitatea de gen în Secretariatul General al Parlamentului European”; remarcă faptul că foaia de parcurs propune acțiuni concrete și un calendar clar pentru aplicarea anumitor măsuri referitoare la gestiune, formarea profesională, sensibilizarea cu privire la egalitatea de gen, asigurarea echilibrului între viața profesională și cea privată și monitorizarea periodică a echilibrului de gen prin intermediul statisticilor;

63.  salută faptul că egalitatea de gen în rândul șefilor de unitate numiți de către Secretarul General a crescut de la 21 % în 2006 la 36 % în 2016 și că posturile pe care le-au obținut femeile indică o ameliorare satisfăcătoare a calității posturilor atribuite femeilor;

64.  regretă faptul că echilibrul de gen la nivelul de director general a scăzut de la 33,3 %/66,7 % în 2015 la 16,7 %/83,3 % în 2016; constată că echilibrul de gen la nivelul de director a rămas stabil între 2015 și 2016, situându-se la 29,2 %/70,8 % și, respectiv, la 29,8%/70,2 %; consideră că acest lucru se află în contradicție cu foaia de parcurs pentru egalitatea de gen în cadrul Secretariatului Parlamentului European;

65.  recunoaște că, pentru anumite activități, cum ar fi gestionarea cantinelor și curățenia, Parlamentul a preferat externalizarea și că, în consecință, în cazul anumitor DG-uri, numărul de agenți externi în clădirile Parlamentului poate chiar depăși numărul de funcționari;

66.  reiterează opinia sa că nu ar trebui să se utilizeze personal extern pentru a compensa reducerea numărului de posturi convenită în contextul revizuirii din 2014 a Statutului funcționarilor și al actualului CFM;

67.  ia act de faptul că, la sfârșitul lui 2016, la Parlament lucrau 1 924 de asistenți parlamentari acreditați (APA), față de 1 791 în anul precedent; solicită să se acorde o atenție deosebită drepturilor asistenților parlamentari acreditați și asistenților locali, întrucât contractele lor sunt direct legate de mandatul deputatului în Parlamentul European pe care îl sprijină, ținând seama de faptul că asistenții parlamentari acreditați sunt membri ai personalului care au încheiat contracte de angajare cu Parlamentul, în timp ce asistenții locali cad sub incidența diferitelor legislații naționale;

68.  își reiterează preocuparea legată de presupusa practică a deputaților de a obliga APA să meargă în misiuni, mai ales la Strasbourg, fără emiterea de ordine de misiune, fără cheltuieli de misiune sau pur și simplu fără cheltuieli de deplasare; consideră că astfel de practici creează un teren propice pentru abuzuri, deoarece APA care călătoresc fără ordine de misiune nu numai că își plătesc cheltuielile aferente din propriul buzunar, dar nici nu sunt acoperiți de asigurarea de serviciu; invită Secretarul General să analizeze această presupusă practică și să prezinte un raport în această privință până la sfârșitul anului;

69.  reiterează invitația adresată Conferinței președinților și Biroului de a reanaliza posibilitatea ca APA să poată însoți, în anumite condiții ce urmează să fie stabilite, deputații în cadrul delegațiilor și misiunilor parlamentare oficiale, astfel cum au solicitat deja mai mulți deputați; invită Secretarul General să analizeze consecințele bugetare și modalitățile de organizare și logistica acestor misiuni;

70.  constată că Parlamentul oferă un buget pentru Comitetul personalului; solicită un buget similar pentru Comitetul APA, întrucât aceștia îndeplinesc sarcini prevăzute de Statutul deputaților în Parlamentul European și de măsurile de aplicare a acestuia, utile pentru toate instituțiile și pentru toți deputații;

71.  invită administrația să implice Comitetul APA în procesul decizional legat de toate normele care ar putea viza Comitetul APA în mod exclusiv sau în comun cu toate celelalte categorii de personal reprezentate de Comitetul personalului;

72.  salută interesul existent privind păstrarea membrilor personalul cu cetățenie britanică care au devenit funcționari publici europeni; solicită Secretarului General să prezinte un raport cu privire la riscurile potențiale pentru personalul britanic, modul în care se poate asigura că personalul britanic nu are de suferit de pe urma Brexitului și că drepturile statutare, contractuale și drepturile acumulate ale acestora sunt pe deplin respectate;

73.  ia act de faptul că, în conformitate cu Acordul interinstituțional privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(14), în anul 2016 au fost eliminate din schema de personal a Parlamentului 57 de posturi, în conformitate cu cerința referitoare la reducerea efectivului de personal cu 5 %; ia act de faptul că au fost eliminate alte două posturi, pentru a fi transferate către Comisia Europeană, în contextul punerii în aplicare a unor proiecte informatice interinstituționale; remarcă, în plus, faptul că Parlamentul urma să elimine alte 76 de posturi din schema sa de personal începând cu 1 ianuarie 2017, în urma deciziei autorității bugetare;

74.  este de părere că, drept reacție la campania #metoo, Parlamentul ar trebui să practice toleranța zero față de violență, sub orice formă, fie structurală, sexuală, fizică sau psihologică; solicită, prin urmare:

   tragerea la răspundere deplină a autorilor cu epuizarea completă a pedepselor și sancțiuni disponibile;
   crearea unui birou central pentru depunerea de plângeri în cazurile de hărțuire;
   accesul tuturor la o comisie independentă pentru cazurile de hărțuire care să nu reproducă structurile interne de putere prin prezența deputaților printre membrii săi;
   protecția victimelor și a persoanelor care denunță astfel de cazuri de violență, care să le confere anonimat și discreție completă;
   sprijinirea psihologică a victimelor, care să fie asigurată de un serviciu central în cadrul Parlamentului care să fie dotat cu lucrători medicali, lucrători sociali și consilieri;
   o formare obligatorie privind hărțuirea sexuală și hărțuirea morală pentru deputați și funcționarii în poziții de conducere;
   o formare și informații pentru personal, astfel încât acesta să fie în măsură să recunoască cazurile de hărțuire sexuală și să își cunoască drepturile;

75.  consideră că numărul relativ scăzut de plângeri referitoare la cazuri de hărțuire transmise în 2016 atât Comitetului consultativ privind hărțuire responsabil de plângerile membrilor personalului, cât și de către APA, ar putea indica lipsa unor canale adecvate de comunicare; subliniază că Statutul funcționarilor recunoaște două tipuri de hărțuire (hărțuirea psihologică și hărțuirea sexuală); este de părere că lupta împotriva tuturor formelor de hărțuire ar trebui să fie una dintre prioritățile cele mai importante ale Secretarului General; salută, în această privință, propunerea Secretarului General de a crea o rețea de consilieri independenți care sa-și desfășoare activitatea în mod confidențial, care să poată fi contactați de către APA, de stagiarii care lucrează pentru deputați, de personalul grupurilor politice și de către toți ceilalți stagiari și membri ai personalului; ia act de faptul că aceste persoane de încredere ar urma să fie selecționate pe baza competențelor profesionale și a aptitudinilor de comunicare interpersonală și vor beneficia de cursuri de formare specifice; încurajează revizuirea componenței comitetelor consultative mandatate să trateze plângerile de hărțuire, pentru a se asigura reprezentarea egală a deputaților, a asistenților parlamentari acreditați și a personalului, precum și echilibrul de gen; invită Biroul să analizeze posibilitatea de a numi un auditor extern pentru a îmbunătăți în continuare procesele interne;

76.  subliniază necesitatea de a fi creat un organism independent pentru divulgare, consiliere și consultare care să dispună de resurse bugetare suficiente, cu scopul de a ajuta avertizorii să utilizeze canalele corespunzătoare pentru a divulga informații privind posibile nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, protejând, în același timp, confidențialitatea lor și oferindu-le sprijinul și consilierea necesare;

77.  reamintește poziția vulnerabilă a asistenților parlamentari acreditați și a stagiarilor deputaților în ceea ce privește normele interne de protejare a avertizorilor de integritate; atrage atenția Secretarului General asupra posibilelor consecințe financiare ale faptului că Parlamentul nu a asigurat încă măsurile necesare de protecție a avertizorilor de integritate în cazul asistenților parlamentari acreditați care denunță cazuri de abatere comise de deputați; cere cu insistență Secretarului General să îmbunătățească această situație;

78.  solicită ca săptămânile rezervate activităților parlamentare externe să fie utilizate pentru cursuri de formare, în special de către asistenții deputaților, inclusiv pentru cursurile de limbă intensive;

79.  subliniază încă o dată că Parlamentul este practic singura instituție care nu a introdus programul de lucru flexibil, practicat de aproape toate celelalte instituții de mulți ani, în special de Comisie, cu rezultate dovedite în ceea ce privește creșterea productivității și o mai bună calitate a vieții pentru angajați; solicită ca Parlamentul să introducă cât mai curând printre formulele sale de lucru programul de lucru flexibil, iar Comisia pentru control bugetar să fie informată cu privire la progresele realizate în vederea atingerii acestui obiectiv;

80.  își reiterează apelul lansat în rezoluția de descărcare de gestiune pentru anul financiar 2015 (punctul 95) ca stagiarii să beneficieze de reduceri de preț mai importante în restaurantele PE, având în vedere venitul lor;

81.  constată cu foarte mare îngrijorare o scădere a cererii din partea deputaților pentru cursuri de limbi străine individuale de franceză și, mai ales, de spaniolă și italiană, în special începând cu 2009; constată că numai pentru limbile engleză și germană numărul de participanți a rămas constant, și chiar a crescut; reamintește Secretarului General importanța multilingvismului pentru procesul de integrare europeană și rolul pe care administrația ar trebui să îl joace în promovarea învățării limbilor străine în rândul reprezentanților aleși ai cetățenilor UE, având în vedere că limbile sunt, de asemenea, un instrument esențial pentru înțelegere și comunicare în exercitarea funcțiilor lor parlamentare; invită administrația să informeze deputații cu regularitate, prin mijloace corespunzătoare, în plus față de broșurile și informațiile disponibile online, despre toate oportunitățile care le sunt oferite de Parlament, cu un accent deosebit pe cursurile cu profesorii de limbi străine din cadrul Parlamentului, disponibili la Bruxelles și la Strasbourg, această soluție fiind cea mai flexibilă și cea mai compatibilă cu nevoile și cu condițiile de muncă ale deputaților, care oferă cel mai bun raport calitate-preț; îndeamnă de asemenea Secretarul General să utilizeze mijloacele necesare pentru a promova multilingvismul în acest domeniu, inclusiv prin îmbunătățirea disponibilității profesorilor de limbi străine din cadrul Parlamentului și prin eliminarea nesiguranței cu care se confruntă aceștia privind locul lor de muncă; ia act de transferul Unității de formare profesională a deputaților din DG FINS la DG PERS, în vederea creării unei sinergii mai puternice cu Unitatea de formare profesională a personalului, aflată deja în cadrul DG PERS; solicită Secretarului General să-l informeze cu privire la rezultatele concrete preconizate ca urmare a transferului;

82.  invită Secretarul General să elaboreze o politică de mobilitate voluntară și transparentă care să țină seama de interesele și competențele personalului în cadrul unei veritabile strategii de dezvoltare a carierei;

Direcția Generală Infrastructură și Logistică

83.  observă că, având în vedere evoluțiile recente legate de sediile Parlamentului de la Luxemburg și de la Strasbourg, propunerea actualizată privind strategia imobiliară pe termen mediu a Parlamentului ar trebui să se concentreze asupra sediului de la Bruxelles și, în special, asupra viitorului clădirii Paul-Henri Spaak; în plus, invită Biroul să evalueze vechimea infrastructurii din clădirea Salvador de Madariaga din Strasbourg; constată, de asemenea, că sunt încă necunoscuți anumiți factori legați de Brexit care joacă un rol determinant în definirea viitorului politicii imobiliare, cum ar fi posibilele consecințe ale Brexitului asupra multilingvismului, asupra numărului de posturi de funcționari din schema de personal și asupra numărului de deputați din Parlamentul European; recunoaște că este posibil să se realizeze o planificare fiabilă numai după încheierea procesului Brexit; invită Biroul să elaboreze strategii de atenuare a riscurilor, ținând seama de nevoia de a contracara toate eventualele perturbări care ar putea fi cauzate de evoluțiile viitoare din cadrul negocierilor cu privire la Brexit; invită Secretarul General să propună un plan detaliat cu privire la relocarea personalului din clădirile care vor fi eventual renovate sau reconstruite;

84.  îndeamnă serviciile responsabile să precizeze modul în care preconizează să dea curs practic declarației Parlamentului, Consiliului și Comisiei cu privire la rolul de exemplu al clădirilor acestora(15) în contextul Directivei privind eficiența energetică, având în vedere că se apropie termenul stabilit pentru 2020;

85.  ia act de faptul că Biroul l-a mandatat pe Secretarul General să elaboreze propuneri detaliate privind opțiunile ce pot fi avute în vedere pentru renovarea clădirii Paul-Henri Spaak; remarcă, în plus, că aceste propuneri ar trebui să țină seama de toate opțiunile posibile, inclusiv de opțiunea de a nu întreprinde nicio acțiune, de a renova sau de a reconstrui clădirea și ar trebui să fie însoțite de evaluări detaliate privind fezabilitatea proiectelor și să abordeze eventualele chestiuni juridice relevante; ia act de faptul că propunerile detaliate pregătite de DG INLO urmau să fie prezentate Biroului la începutul anului 2018;

86.  ia act de faptul că majoritatea clădirilor Parlamentului nu au fost proiectate și construite ținând seama de cerințele prevăzute de Eurocoduri privind integritatea structurală, întrucât aceste norme nu existau la data construcției acestora; remarcă faptul că doar clădirile Willy Brandt și Wilfried Martens respectă standardele de integritate structurală prevăzute de Eurocoduri; recunoaște că riscul generat de posibila vulnerabilitate a structurilor diferitelor clădiri este atenuat parțial prin măsuri operaționale întreprinse de DG INLO și de Direcția Generală Securitate și Siguranță (DG SAFE), și că sunt prevăzute schimbări organizaționale suplimentare pentru a soluționa această problemă;

87.  reamintește că în cadrul reuniunii sale din 11 aprilie 2016 Biroul a adoptat o propunere privind internalizarea serviciilor de transport pentru deputați; ia act cu satisfacție de faptul că procedura integrării Serviciului Șoferi în structura administrativă internă a Parlamentului a dus la creșterea volumului serviciilor furnizate deputaților și la îmbunătățirea calității acestora, precum și la găsirea unor soluții eficiente și eficace în situațiile de urgență neprevăzute sau în cazul creșterii bruște a cererii; regretă că principiul egalității de gen nu a fost respectat în procesul de recrutare pentru serviciile de transport din cadrul Parlamentului; invită Secretarul General să prezinte o propunere pentru a îmbunătăți situația actuală; este preocupat, de asemenea, de gradele diferite de remunerare ale șoferilor și întreabă Biroul dacă are în vedere o armonizare pentru a contracara eventualele sisteme de remunerare inechitabile;

88.  salută faptul că, pentru gestionarea angajamentelor de cheltuieli ale Unității de întreținere a clădirilor de la Strasbourg, a fost lansat un proiect-pilot menit să permită transmiterea electronică a documentelor justificative între serviciul inițiator al DG INLO și serviciul responsabil cu verificarea ex-ante; ia act cu satisfacție de faptul că, în virtutea experiențelor pozitive, domeniul de aplicare a proiectului a fost extins la Unitatea de proiecte imobiliare de la Strasbourg; încurajează DG INLO să continue să pună în aplicare, ori de câte ori este posibil, sistemul de transmitere electronică a documentelor, pentru a reduce costurile și a ameliora eficiența serviciilor conexe;

89.  observă că revizuirea prețurilor la cantina cu autoservire de la sediul Parlamentului a fost necesară pentru a putea realiza tranziția de la servicii subvenționate la un tip de contract de concesiune, în cazul căruia furnizorul serviciilor de catering își asumă integral riscul economic și comercial; salută faptul că stagiarii din cadrul Parlamentului continuă să aibă dreptul la o reducere de 0,50 EUR pentru felurile de mâncare principale în toate restaurantele cu autoservire de la Bruxelles și Luxemburg și de 0,80 EUR în Strasbourg; solicită DG INLO să monitorizeze viitoarele creșteri ale prețurilor pentru a se asigura în continuare servicii la prețuri corecte și echitabile;

90.  ia act de normele din 13 decembrie 2013 privind locurile de parcare din Parlament, precum și de angajamentul mai puternic al Parlamentului față de protecția mediului; consideră, prin urmare, că politica privind staționarea bicicletelor personale ale lucrătorilor în toate sediile Parlamentului ar trebui să conțină mai multe avantaje decât sunt oferite în prezent de normele menționate; solicită Secretarului General să ia măsuri în acest sens; solicită, de asemenea, ca, mai ales la Strasbourg, să se permită staționarea bicicletelor personale ale lucrătorilor detașați în parcarea Parlamentului și în perioadele din afara sesiunii și să se prevadă un loc adecvat și sigur în acest scop;

91.  își exprimă din nou regretul profund cu privire la decizia de a schimba mobilierul din birourile deputaților și ale asistenților acestora de la Bruxelles; ia act de faptul că cea mai mare parte a mobilierului este perfect funcțională și în stare bună și că, prin urmare, nu este în niciun caz nevoie ca acesta să fie schimbat; consideră că feedbackul din partea unui număr de deputați - și nu o anchetă generală - nu constituie, în sine, o justificare suficientă pentru schimbare, iar argumentele oferite de administrație privind gustul, moda sau stilul demodat sunt la fel de inadecvate; piesele de mobilier individuale ar trebui schimbate doar dacă prezintă semne clare de deteriorare, o uzură puternică sau pentru a evita risc specific sau de natură generală pentru sănătatea la locul de muncă (cum ar fi posibila îmbunătățire a ergonomiei birourilor sau scaunelor de birou);

92.  reamintește Secretarului General rezultatele anchetei Comitetului pentru personal în ceea ce privește birourile comune pentru personal, care a adunat 3 000 de răspunsuri și a arătat că 80 % din membrii personalului s-au exprimat împotriva birourilor comune; solicită Secretarului General să prezinte o soluție pentru consultarea personalului și să dea curs rezultatelor anchetei;

Direcția Generală Interpretare și Conferințe

93.  ia act de faptul că, în ceea ce privește noile valori de referință pentru interpreți privind productivitatea, s-a stabilit că trebuie prestate în medie cel puțin 11 ore pe săptămână, dar nu mai mult de 17 ore pe săptămână; constată că, în ansamblu, numărul mediu de ore pe care funcționarii interpreți l-au petrecut în cabine pentru efectuarea de servicii de interpretare a crescut de la 11 ore 54 de minute în 2014 la 13 ore 25 de minute în 2016; ia act de faptul că anul 2014 a fost un an electoral, în care a fost mai puțină nevoie de interpretare; subliniază că această creștere constatată în perioada 2014-2016 se datorează revenirii Parlamentului la ritmul său normal, cu săptămâni dedicate activității comisiilor și grupurilor, cu săptămâni la Strasbourg și cu săptămâni turcoaz; reamintește că, odată cu revizuirea Statutului funcționarilor în 2013, timpul de lucru săptămânal pentru personalul din toate instituțiile europene a crescut de la 37,5 ore la 40-42 de ore, ceea ce a condus la o creștere a timpului de lucru săptămânal și în cadrul serviciului de interpretare; încurajează cooperarea în viitor între sindicate și Secretarul General, care ar trebui să se axeze pe garantarea unor condiții de muncă echitabile, asigurând, în același timp, buna desfășurare a lucrărilor parlamentare; subliniază că au loc în prezent consultări între Secretarul General și Comitetul personalului și îndeamnă toate părțile să ajungă la un acord; ia act de faptul că majorarea creditelor de angajament pentru „alte categorii de personal” s-a explicat parțial prin creșterea nevoii de interpretare externă în 2016 (cu 2,2 milioane EUR în plus față de 2015); constată, în plus, că pentru reuniunile grupurilor politice și pentru reuniunile comisiilor nu se asigură interpretarea în toate limbile din cauza normelor de repartizare a interpreților; în sfârșit, observă că modificarea programării pentru reuniunile comisiilor care a dus la organizarea multor reuniuni la ore neregulate se datorează în parte lipsei de flexibilitate în utilizarea eficientă a capacității de interpretare;

94.  ia act cu satisfacție de faptul că Biroul a adoptat „Strategia de modernizare a gestionării conferințelor” în cadrul Parlamentului, care i-a fost transmisă de către Secretarul General; ia act de faptul că strategia prevede instituirea unui punct unic de contact și de asistență pentru organizatorii de conferințe și că aceasta ar trebui să fie sprijinită de un serviciu integrat pentru organizarea de conferințe, care să utilizeze o platformă informatică personalizată; constată, în plus, că urmează să fie puse în funcțiune în mod progresiv, pentru gestionarea echipamentelor tehnice din sălile de reuniune, un punct de contact unic de asistență pe durata desfășurării evenimentelor și un punct de contact unic pentru gestiune și asistență;

Direcția Generală Finanțe

95.  reamintește că Biroul a aprobat, în cadrul reuniunii sale din 26 octombrie 2015, o nouă abordare orientată în mai mare măsură către client și menită să reducă sarcinile administrative pentru deputați prin introducerea a două noi instrumente, „Portalul deputaților” și „e-Portalul”; salută punerea în aplicare a „Portalului deputaților”, un ghișeu unic care integrează toate serviciile legate de formalitățile privind drepturile financiare și sociale, care a devenit pe deplin operațional în iulie 2016; ia act de faptul că versiunea electronică on-line a „Portalului deputaților”, „e-Portalul”, este deja disponibilă din ianuarie 2015, conținând informații concise referitoare la normele în vigoare și la drepturile deputaților; subliniază că simplificarea administrativă ar trebui realizată nu numai prin transferul unei părți a activității de la personalul administrativ către deputați și birourile lor;

96.  solicită simplificarea procedurilor de recrutare și a rambursării cheltuielilor de misiune și de deplasare pentru asistenții locali; regretă faptul că aceste proceduri sunt adesea complexe și îndelungate, ceea ce cauzează întârzieri semnificative; invită DG FINS să abordeze această chestiune în mod prioritar;

97.  observă că actualul contract cu agenția de voiaj a Parlamentului expiră la sfârșitul anului 2018 și că o procedură de ofertare deschisă este în curs de pregătire, în vederea selectării unei noi agenții de voiaj care să poată oferi asistență Parlamentului în gestionarea și organizarea deplasărilor în interes de serviciu; solicită îmbunătățirea condițiilor prevăzute de noul contract, în special în ceea ce privește stabilirea prețului biletelor și disponibilitatea în permanență a centrului de apel al agenției de voiaj, inclusiv în zilele de odihnă; subliniază importanța unui mecanism de depunere a plângerilor simplu și ușor de utilizat, pentru a scoate rapid în evidență deficiențele, fapt care permite remedierea rapidă a oricăror probleme; subliniază că trebuie să se acorde o atenție mai mare cerințelor specifice ale deputaților și că sunt necesare servicii personalizate;

98.  încurajează următoarea agenție de voiaj să depună eforturi pentru a obține cele mai competitive prețuri pentru călătoriile în interes de serviciu în cadrul Parlamentului;

Fondul facultativ de pensii

99.  ia act de faptul că Fondul facultativ de pensii a fost înființat în 1990 prin Normele Biroului privind regimul de pensii complementare (voluntar), iar deputații au putut adera la acesta până la sfârșitul celei de-a șasea legislaturi parlamentare (13 iulie 2009); constată că fondul a fost creat pentru a le oferi deputaților un regim de pensii, care lipsea înainte;

100.  reamintește că, în 2013, Curtea de Justiție a validat decizia de majorare a vârstei de pensionare pentru cotizanții la Fond, de la 60 la 63 de ani, pentru a evita epuizarea prematură a capitalului și pentru a-l alinia la noul Statut al deputaților în Parlamentul European;

101.  constată că deficitul actuarial estimat al Fondului facultativ de pensii a crescut de la 286 de milioane EUR la sfârșitul anului 2015 la 326,2 milioane EUR la sfârșitul anului 2016; constată, de asemenea, că la sfârșitul anului 2016, valoarea activelor nete de care trebuie să se țină cont și angajamentul actuarial se ridicau la 146,4 milioane EUR și, respectiv, la 472,6 milioane EUR; reamintește că aceste pasive viitoare preconizate se întind pe mai multe decenii, dar ia act de faptul că suma totală plătită în 2016 de Fondul facultativ de pensii se ridică la 16,6 milioane EUR;

102.  subliniază că în următorii cinci ani, din numărul de deputați care vor atinge vârsta pensionării și care vor avea dreptul la plăți deoarece au contribuit la fond și presupunând că niciun beneficiar nu este (re)ales în 2019 sau preia în alt mod un post vacant de deputat european, numărul de noi pensionari va fi de 21 în anul 2018, 74 în 2019, 21 în 2020, 12 în 2021 și 17 în 2022;

103.  regretă că nu s-a efectuat încă o evaluare a situației actuale a Fondului facultativ de pensii; reamintește punctul 109 din rezoluția de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2015 și punctul 112 din rezoluția de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2014, în care se solicită o evaluare a situației actuale a Fondului facultativ de pensii; invită Biroul să efectueze o evaluare a situației actuale a Fondului facultativ de pensii cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 30 iunie 2018;

104.  reamintește dificultățile persistente cu care se confruntă Fondul facultativ de pensii și solicită Biroului și Secretarului General să ia măsuri, cu scopul de a preveni intrarea prematură a acestuia în incapacitate de plată, evitând, în același timp, orice impact asupra bugetului Parlamentului;

105.  observă că Parlamentul garantează plata pensiilor în cazul în care fondul nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile; salută anunțul Secretarului General că a prezentat Biroului un plan de acțiune;

106.  observă că, având în vedere nivelul actual de active financiare al fondului, combinat cu obligațiile sale viitoare de plăți anuale și evoluția ratei de rentabilitate a investițiilor sale pe piețele financiare, data estimată a insolvabilității Fondului facultativ de pensii se prevede între 2024 și 2026;

Indemnizația pentru cheltuieli generale

107.  salută decizia Biroului de a crea un grup de lucru ad hoc care să elaboreze și să publice normele referitoare la utilizarea indemnizației pentru cheltuieli generale; reamintește așteptările formulate de Parlament în rezoluțiile sale din 5 aprilie 2017(16) și din 25 octombrie 2017(17) referitoare la bugetul pe 2018, prin care acesta a solicitat o mai mare transparență în ceea ce privește indemnizația pentru cheltuieli generale și a exprimat necesitatea de a se elabora norme mai precise privind responsabilitatea pentru cheltuielile autorizate în legătură cu această indemnizație, fără a-i cauza Parlamentului costuri suplimentare; solicită din nou Biroului să opereze rapid următoarele modificări concrete în legătură cu indemnizația pentru cheltuieli generale:

   indemnizația pentru cheltuieli generale trebuie gestionată în toate cazurile printr-un cont bancar separat;
   deputații trebuie să păstreze toate chitanțele aferente indemnizației pentru cheltuieli generale;
   sumele necheltuite din indemnizația pentru cheltuieli generale trebuie să fie restituite la sfârșitul mandatului;

108.  reamintește principiul independenței mandatului unui deputat în Parlamentul European; subliniază că folosirea cheltuielilor pentru activități parlamentare ține de responsabilitatea deputaților aleși și că deputații pot să-și publice situația cheltuielilor aferente indemnizației pentru cheltuieli generale pe paginile web personale, dacă doresc să facă acest lucru;

109.  consideră că orice revizuire a indemnizației pentru cheltuieli generale ar trebui să includă recomandările privind transparența și responsabilitatea financiară adoptate anterior în ședință plenară;

Direcția Generală Inovare și Asistență Tehnică

110.  reamintește că un pilon strategic esențial pentru Parlament într-o lume a comunicării deschise este consolidarea securității în domeniul TIC; ia act de faptul că, în contextul planului de acțiune privind securitatea informatică, pilonul reprezentat de „cultura securității informatice” se axează pe activități de sensibilizare și formare care ar trebui să asigure faptul că utilizatorii sistemelor TIC din cadrul Parlamentului sunt informați cu privire la riscuri și contribuie la avangarda structurii de apărare în această privință; ia act de campania de sensibilizare cu privire la riscurile în materie de securitate informatică, care prevede instalarea unor notificări vizuale în toate clădirile Parlamentului, publicarea de articole privind securitatea informatică în buletinul informativ intern al Parlamentului și organizarea de ședințe de informare pentru deputați, asistenți și membrii personalului; cu toate acestea, își exprimă îngrijorarea cu privire la amenințările la adresa securității informatice; salută numirea Responsabilului pentru securitatea sistemelor informatice, crearea unei Unități pentru securitatea TIC, care include un serviciul pentru securitatea operațională și un serviciul de gestionare a securității; solicită Secretarului General să analizeze posibilitatea adoptării unui sistem de competențe complet internalizat, inclusiv pentru a evita o rată ridicată de rotație a personalului;

111.  consideră că serviciile informatice ar trebui să asigure în primul rând un acces bun la internet și că, în prezent, există prea multe incidente;

112.  ia act de proiectul „ICT3MEPs”, care ar trebui să amelioreze calitatea serviciilor TIC oferite deputaților și personalului lor în perioadele dedicate activității în circumscripții; observă că prima etapă a proiectului a fost pusă în aplicare în octombrie 2016, fiind furnizate, cu această ocazie, servicii de gestionare a accesului asistenților locali; constată, cu toate acestea, că proiectul mai poate fi îmbunătățit; invită serviciile responsabile să continue procesul de punere în aplicare a proiectului menționat, ținând seama de nevoile utilizatorilor;

113.  salută adoptarea măsurilor necesare pentru a asigura accesul la rețeaua Wi-Fi pentru vizitatorii Parlamentului, ceea ce constituie un nou pas în direcția unei politici a Parlamentului mai incluzive în domeniul digital; subliniază, cu toate acestea, că securitatea în domeniul TIC ar trebui să rămână un obiectiv primordial și că rețeaua internă a Parlamentului ar trebui să fie protejată de eventuale atacuri răuvoitoare externe; subliniază nevoia de îmbunătățire semnificativă a naturii serviciilor furnizate, în special la Strasbourg, și așteaptă cu interes măsurile necesare ce vor fi luate în viitorul apropiat;

114.  invită Biroul, în cooperare cu Direcția Generală Inovare și Asistență Tehnică (DG ITEC), să propună măsuri de limitare a riscurilor pentru a asigura buna desfășurare a activității parlamentare în cazul deteriorării sistemului sau al unor pane generale; subliniază importanța unei liste de servicii prioritare, prin care să se stabilească ordinea în care trebuie restabilite cât mai rapid posibil serviciile, astfel încât să fie asigurat un nivel minim de serviciu în cazul unui atac informatic; invită Biroul să elaboreze un plan de urgență pentru panele generale de sistem de lungă durată; recomandă ca centrele de date să diversifice site-urile pe care sunt amplasate serverele lor, pentru a îmbunătăți securitatea și continuitatea sistemelor informatice ale Parlamentului;

115.  își reiterează solicitarea adresată în rezoluțiile privind descărcarea de gestiune pentru exercițiile financiare 2014 și 2015 privind crearea unui sistem de alertă rapidă pentru cazurile de urgență, care să-i permită DG ITEC, în colaborare cu DG SAFE, să transmită mesaje prompte prin SMS sau e-mail deputaților din PE și membrilor personalului care își exprimă acordul ca numele lor să fie incluse într-o listă de comunicare ce urmează să fie utilizată în anumite situații de urgență;

Direcția Generală Securitate și Siguranță

116.  ia act de noul sistem optimizat pentru organizarea sarcinilor legate de securitate pe care Secretarul General l-a prezentat Biroului în ianuarie 2018; constată, de asemenea, că acest nou sistem ia în considerare specificitatea rolului și a funcției agenților de securitate; își exprimă speranța că poate fi menținut un dialog deschis pentru a răspunde în continuare cerințelor acestui grup de membri ai personalului, care își exercită atribuțiile într-un mediu tensionat din punctul de vedere al condițiilor de securitate;

117.  salută eforturile continue depuse în materie de siguranță și securitate în interiorul și în jurul clădirilor Parlamentului; observă că siguranța în incinta Parlamentului trebuie să vizeze asigurarea unui echilibru delicat între luarea în considerare a unei serii de măsuri de protecție și introducerea unui regim axat în mod excesiv pe securitate, care încetinește activitatea Parlamentului; cu toate acestea, afirmă încă o dată că securitatea Parlamentului ar trebui îmbunătățită și mai mult și îl invită din nou pe Secretarul General să asigure formarea corespunzătoare a membrilor personalului pentru ca aceștia să își poată îndeplini sarcinile în mod profesionist, inclusiv în situații de urgență;

118.  invită personalul de securitate al DG SAFE ca, în caz de evacuare, să verifice cu atenție întreaga clădire pentru care sunt responsabili, pentru a se asigura că aceasta a fost evacuată și, la evacuarea persoanelor, să le asigure asistență persoanelor cu deficiențe de auz sau care au orice altă formă de handicap;

Parlamentul ecologic

119.  reamintește că Biroul a lansat proiectul sistemului de management de mediu (EMAS) în Parlamentul European la 19 aprilie 2004; ia act de faptul că, în 2016, Biroul a adoptat o versiune revizuită a politicii de mediu, care menține și reafirmă angajamentul Parlamentului față de menținerea unui ritm consecvent al progreselor legate de protecția mediului;

120.  salută angajamentul asumat de Parlament în ceea ce privește achizițiile publice ecologice; ia act de faptul că „Ghidul PE de punere în aplicare privind achizițiile publice ecologice”, care este conceput pentru a-i ajuta pe ordonatorii de credite ai Parlamentului să gestioneze cu succes politica și procedurile de achiziții ecologice, a fost aprobat în iunie 2016; salută crearea Serviciului interinstituțional de asistență pentru achiziții publice ecologice; solicită o evaluare a introducerii de criterii pentru o consultare obligatorie a acestui serviciu pentru achizițiile publice care depășesc un anumit prag financiar și pentru anumite categorii de produse; ia act de construirea unui perete vegetal în clădirea ASP și este de părere că beneficiile pe care le asigură nu justifică în niciun fel costul său; invită EMAS să caute soluții care, pe lângă dimensiunea ecologică, să țină seama de raportul costuri/beneficii;

121.  salută instalarea unor fântâni de apă și noul sistem de recipiente de sticlă reutilizabile; constată că fântânile de apă sunt insuficient promovate și nu au fost încă instalate în spațiile de birouri; regretă faptul că, în pofida dispozițiilor din caietul de sarcini referitoare la reducerea deșeurilor din plastic, serviciile de catering ale Parlamentului au vândut multe alimente în ambalaje de unică folosință; solicită transparență în ceea ce privește deșeurile din plastic generate de serviciile de catering; constată că marca de apa potabilă îmbuteliată distribuită în ședințele Parlamentului s-a schimbat de trei ori în mai puțin de doi ani, ceea ce nu pare să corespundă duratelor de licitație anunțate anterior și, în plus, aceasta este încă în ambalaj de plastic; ia act de faptul că Comisia a renunțat la sticlele de plastic pentru apa potabilă și solicită Parlamentului să stabilească un plan pentru a face același lucru, în special având în vedere rolul său de model, precum și în lumina unei inițiative politice privind o strategie europeană referitoare la materialele plastice;

122.  constată că Biroul a aprobat o foaie de parcurs, propusă de Secretarul General, vizând trecerea la un parc auto alcătuit din autoturisme electrice; ia act de obiectivul programat a fi îndeplinit până la sfârșitul anului 2017, care prevede că jumătate din numărul total de autoturisme și microbuze din parcul auto al Parlamentului trebuie să fie vehicule electrice sau vehicule hibride reîncărcabile, precum și de faptul că, din 2018, orice autoturism nou cumpărat pentru parcul auto al Parlamentului ar trebui să fie un vehicul electric sau un vehicul hibrid reîncărcabil; remarcă faptul că, în 2020, toate autoturismele din parcul auto al Parlamentului ar trebui să fie vehicule electrice sau vehiculele hibride reîncărcabile, în timp ce, în 2021, această regulă ar trebui să se aplice, de asemenea, tuturor microbuzelor Parlamentului; subliniază cu insistență că, înainte de fiecare operațiune majoră de reînnoire a parcului auto, ar trebui realizată o analiză a costurilor în raport cu beneficiile, iar Comisia pentru control bugetar ar trebui să ia cunoștință de analiza costurilor și a beneficiilor care a precedat punerea în aplicare a foii de parcurs pentru trecerea la un parc auto alcătuit din autoturisme electrice; solicită intensificarea eforturilor pentru promovarea unei mobilități active, inclusiv prin oferirea unor spații de parcare pentru biciclete mai atractive, mai accesibile și mai sigure;

123.  invită Biroul să nu se limiteze la automobilele electrice ca soluții mai puțin poluante, deoarece există preocupări în ceea ce privește fabricarea acestora (inclusiv disponibilitatea resurselor necesare) și eliminarea bateriilor la sfârșitul ciclului lor de viață; regretă că deputații nu au fost informați cu privire la o analiză privind combustibilii alternativi, precum biocarburanții, combustibilii sintetici sau pilele cu hidrogen; subliniază faptul că diversificarea unui parc auto ecologic ar reduce dependența de un singur furnizor și ar putea contracara eventualele deficite de aprovizionare viitoare;

124.  ia act de faptul că Parlamentul trebuie să respecte legislația aplicabilă de la nivel local și regional și solicită serviciilor Parlamentului să precizeze modul în care au pus în aplicare legea regională Code Bruxellois de l’air, du climat et de la maîtrise de l’énergie din Bruxelles, în special în zona spațiilor de parcare puse la dispoziția angajaților;

125.  salută, în contextul politicii energetice și climatice a Uniunii pentru 2030 și după această dată, măsurile suplimentare vizând compensarea emisiilor inevitabile; solicită Parlamentului să elaboreze și alte politici de compensare a emisiilor de CO2;

Raportul anual privind contractele atribuite

126.  reamintește că Regulamentul financiar și normele sale de aplicare(18) stabilesc ce informații trebuie să fie furnizate autorității bugetare și publicului cu privire la contractele atribuite de către instituție; ia act de faptul că Regulamentul financiar prevede obligația publicării contractelor atribuite cu o valoare mai mare de 15 000 EUR, această valoare indicând pragul peste care organizarea unei proceduri de atribuire competitive devine obligatorie;

127.  observă că, din totalul de 219 contracte atribuite în 2016, 77 au avut la bază proceduri deschise sau restrânse, valoarea acestora fiind de 436 de milioane EUR, iar 141 au avut la bază proceduri negociate, valoarea lor totală fiind de 64 de milioane EUR; ia act de faptul că numărul total al contractelor atribuite pe baza unor proceduri negociate a fost cu 14 % mai scăzut în 2016 (141 de contracte față de 151 în 2015), cu o reducere a valorii de 29 % (64 de milioane EUR, față de 90 de milioane EUR în 2015);

128.  ia act de următoarea defalcare a contractelor atribuite în 2016 și 2015 în funcție de tipul acestora:

Tipul contractului

2016

2015

Număr

Procent

Număr

Procent

Servicii

Furnizare de bunuri

Lucrări

Construcții

169

36

13

1

77 %

16 %

6 %

1 %

194

34

18

8

77 %

13 %

7 %

3 %

Total

219

100 %

254

100 %

Tipul contractului

2016

2015

Valoare (EUR)

Procent

Valoare (EUR)

Procent

Servicii

244 881 189

49 %

539 463 943

70 %

Furnizare de bunuri

155 805 940

31 %

78 424 245

11 %

Lucrări

97 640 851

19 %

92 889 168

12 %

Construcții

1 583 213

1 %

55 804 154

7 %

Total

499 911 194

100 %

766 581 510

100 %

(Raportul anual privind contractele atribuite de Parlamentul European, 2016, pagina 6)

129.  ia act de următoarea defalcare a contractelor atribuite în 2016 și 2015 pe tip de procedură utilizată:

Tipul procedurii

2016

2015

Număr

Procent

Număr

Procent

Deschisă

Restrânsă

Negociată

Competitivă

Excepțională

70

7

141

-

1

32 %

3%

64%

-

1%

93

10

151

-

-

37 %

4 %

59 %

-

-

Total

219

100 %

254

100 %

Tipul procedurii

2016

2015

Valoare (EUR)

Procent

Valoare (EUR)

Procent

Deschisă

Restrânsă

Negociată

Competitivă

Excepțională

406 408 732

29 190 756

64 284 705

-

27 000

81 %

6 %

13 %

-

0 %

636 333 284

40 487 367

89 760 859

-

-

83 %

5 %

12 %

-

-

Total

499 911 194

100 %

766 581 510

100 %

(Raportul anual privind contractele atribuite de Parlamentul European, 2016, pagina 8)

Grupuri politice (postul bugetar 4 0 0)

130.  constată că, în 2016, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 0, atribuite grupurilor politice și deputaților neafiliați, au fost utilizate după cum urmează:

Grupul

2016

2015

Credite anuale

Resurse proprii și credite reportate

Cheltuieli

Rata utilizării creditelor anuale

Sume reportate în următorul exercițiu

Credite anuale

Resurse proprii și credite reportate

Cheltuieli

Rata utilizării creditelor anuale

Sume reportate în următorul exercițiu

PPE

17 400

8 907

18 303

105,19 %

8 005

17 440

10 198

17 101

98,06 %

8 745

S&D

15 327

5 802

15 713

102,51 %

5 417

15 256

5 748

15 379

100,81 %

7 633

ECR

6 125

2 518

5 835

95,25 %

2 809

5 959

1 614

5 065

84,99 %

2 779

ALDE

5 759

2 366

6 448

111,98 %

1 676

5 692

2 517

5 865

103,03 %

2 839

GUE/NGL

4 340

1 729

4 662

107,43 %

1 407

4 305

1 256

3 832

89,02 %

2 156

Verts/ALE

4 180

1 557

3 921

93,82 %

1 815

4 153

1 293

3 890

93,67 %

2 078

EFDD

3 820

1 873

2 945

77,10 %

1 910

3 843

1 643

3 629

94,45 %

1 919

ENF**

-

-

-

-

-

1 587

0

827

52,09 %

793

Deputați neafiliați

772

216

616

79,90 %

257

1 627

533

1 001

61,51 %

214

Total***

57 723

24 968

58 443

101,25 %

23 296

59 860

24 803

56 588

94,53 %

29 155

* toate sumele sunt exprimate în mii EUR

** cuantumul final al cheltuielilor eligibile pentru Grupul ENF va fi stabilit într-o etapă ulterioară

*** totalul nu include sumele aferente Grupului ENF

131.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în cazul unui grup politic, auditorul independent extern a emis o opinie de audit cu rezerve; este preocupat în special de faptul că auditorul a identificat cazuri de nerespectare a „Normelor privind utilizarea creditelor de la postul bugetar 400”, legate de costuri pentru care nu au putut fi obținute documente justificative corespunzătoare, precum și de încălcarea obligațiilor în materie de atribuire a contractelor în cazul a 10 furnizori de servicii;

132.  își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul prezentat pentru reputația Parlamentului de către aceste nereguli și este convins de nevoia de a se lua rapid măsuri eficace pentru a preveni și a elimina orice nereguli similare în viitor;

Partide politice europene și fundații politice europene

133.  constată că, în 2016, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 2, atribuite partidelor politice, au fost utilizate după cum urmează(19):

Partidul

Abrevierea

Resurse proprii

Subvenții de la PE

Total venituri(20)

Subvenția PE ca % din cheltuielile eligibile (max. 85 %)

Excedent de venituri (transfer în rezerve) sau pierdere

Partidul Popular European

PPE

1 734

6 918

10 650

85 %

304

Partidul Socialiștilor Europeni

PES

1 408

7 154

9 512

85 %

12

Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa

ALDE

611

2 337

3 162

85 %

88

Partidul Ecologist European

EGP

502

1 795

2 587

85 %

78

Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

AECR

472

2 292

3 232

85 %

-240

Partidul Stângii Europene

EL

335

1 594

2 119

85 %

25

Partidul Democrat European

PDE

107

518

625

85 %

4

Democrații Europeni

EUD

54

238

341

85 %

11

Alianța Liberă Europeană

EFA

158

777

1 008

85 %

5

Mișcarea Politică Creștină Europeană

ECPM

109

493

665

85 %

0

Alianța Europeană pentru Libertate

EAF

68

391

459

85 %

-40

Alianța Mișcărilor Naționale Europene

AEMN

61

229

391

85 %

0

Mișcarea pentru o Europă a Libertăților și a Democrației

MENL

189

785

1 020

85 %

0

Alianța pentru Pace și Libertate

APF

62

329

391

85 %

-5

Total

 

5 870

25 850

36 160

85 %

242

134.  constată că, în 2016, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 3, atribuite fundațiilor politice, au fost utilizate după cum urmează(21):

Fundația

Abrevierea

Afiliată partidului

Resurse proprii

Cuantumul final al subvenției

Total venituri

Subvenția PE ca % din cheltuielile eligibile (max. 85 %)

Centrul pentru Studii Europene „Wilfried Martens”

WMCES

PPE

965 665

4 878 174

5 843 839

85 %

Fundația pentru Studii Progresive Europene

FEPS

PES

1 041 910

4 430 253

5 472 163

84 %

Forumul Liberal European

ELF

ALDE

248 996

1 126 430

1 375 426

85 %

Fundația Ecologică Europeană

GEF

EGP

204 866

1 090 124

1 294 990

85 %

Transformă Europa

TE

EL

217 209

901 484

1 118 693

85 %

Institutul Democraților Europeni

IED

PDE

50 690

272 033

322 724

85 %

Centrul Maurits Coppieters

CMC

EFA

71 952

318 411

390 362

85 %

Noua Direcție – Fundația pentru Reformă în Europa

ND

AECR

316 916

1 503 964

1 820 880

85 %

Fundația Europeană pentru Libertate

EFF

EAF

41 923

226 828

268 751

85 %

Organizația pentru Cooperare Europeană Interstatală*

OEIC

EUD

21 702

126 727

148 429

99 %

Fundația Politică Creștină Europeană

SALLUX

ECPM

61 024

326 023

387 047

85 %

Identități și tradiții europene

ITE

AEMN

37 896

184 685

222 581

85 %

Fundația pentru o Europă a Națiunilor și a Libertăților

FENL

MENL

96 726

549 357

646 084

85 %

Europa Terra Nostra

ETN

APF

37 461

151 403

188 864

85 %

Total**

 

 

3 414 937

16 085 895

19 500 832

85 %

(*) cuantumul final al subvenției acordate OEIC reprezintă 99 % din cheltuieli, deoarece o parte a cheltuielilor au fost reclasificate drept cheltuieli neeligibile, astfel încât nivelul total al cheltuielilor eligibile s-a redus.

(**) tabelul nu include cifrele pentru IDDE, întrucât în 2016 a fost inițiată procedura de sistare a grantului. Procesul de adoptare a deciziei privind grantul este în curs.

 

 

 

 

 

 

135.  își exprimă îngrijorarea cu privire la neregulile identificate recent în legătură cu cheltuielile și resursele proprii ale mai multor partide și fundații politice europene;

136.  își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul prezentat pentru reputația Parlamentului de către aceste nereguli și este convins de nevoia de a se lua rapid măsuri eficace pentru a preveni și a elimina orice nereguli similare în viitor; consideră, totuși, că aceste nereguli vizează un număr limitat de partide și fundații politice; consideră că aceste nereguli nu ar trebui să trezească suspiciuni privind gestiunea financiară a altor partide și fundații politice; consideră că trebuie consolidate mecanismele de control intern ale Parlamentului;

137.  solicită Secretarului General să prezinte comisiilor competente, până la 1 mai 2018, informații cu privire la toate măsurile luate pentru a combate abuzurile de subvenții;

138.  solicită Autorității pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene, nou-înființată, să-i prezinte Parlamentului un raport privind progresele înregistrate după primul său an de activitate, și anume 2017; invită Secretarul General să-i asigure autorității toate resursele necesare de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile;

139.  consideră că, în cazul în care partidele și fundațiile au angajați, trebuie să fie pe deplin respectate legislația muncii și legislația socială din statul membru în care aceștia își desfășoară activitatea; solicită ca auditurile interne să analizeze și acest aspect.

(1) JO L 48, 24.2.2016.
(2) JO C 323, 28.9.2017, p. 1.
(3) JO C 266, 11.8.2017, p. 1.
(4) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(5) JO C 322, 28.9.2017, p. 10.
(6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(7) PE 422.541/Bur.
(8) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
(9) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(10) JO L 252, 29.9.2017, p. 3.
(11) JO L 246, 14.9.2016, p. 3.
(12) JO C 436, 24.11.2016, p. 2.
(13) Regulamentul (CE) nr. 160/2009 al Consiliului din 23 februarie 2009 de modificare a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 55, 27.2.2009, p. 1).
(14) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(15) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 177.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2017)0114.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0408.
(18) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).
(19) Toate sumele sunt exprimate în mii EUR.
(20) Veniturile totale includ sumele reportate din exercițiul precedent în conformitate cu articolul 125 alineatul (6) din Regulamentul financiar.
(21) Toate sumele sunt exprimate în mii EUR.


Descărcarea de gestiune 2016: bugetul general al UE - Consiliul European și Consiliul
PDF 341kWORD 54k
Decizie
Rezoluţie
1. Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea II - Consiliul European și Consiliul (2017/2138(DEC))
P8_TA(2018)0125A8-0116/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0249/2017)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare