Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la Belarus (2018/2661(RSP))

P8_TA(2018)0174 RC-B8-0197/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare referitoare la Belarus,

–  având în vedere alegerile parlamentare din 11 septembrie 2016, alegerile prezidențiale din 11 octombrie 2015 și alegerile locale din 18 februarie 2018 care au avut loc în Belarus,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe (VP/ÎR) din 20 februarie 2018 privind alegerile locale din Belarus,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR de la 25 martie 2018 privind evoluțiile în perioada premergătoare și pe parcursul Zilei Libertății din Belarus,

–  având în vedere concluziile Consiliului cu privire la Belarus, în special cele din 15 februarie 2016, prin care s-au ridicat sancțiunile împotriva a 170 de persoane și a trei companii din Belarus și care stabilesc cadrul pentru dialogul în materie de politici și condițiile pentru ca relațiile UE-Belarus să cunoască o evoluție mai pozitivă, în special în ceea ce privește reformele democratice,

–  având în vedere concluziile reuniunii la nivel înalt a Parteneriatului Estic din 24 noiembrie 2017 și aprobarea a 20 de realizări pentru 2020, care vizează obținerea de rezultate pentru cetățeni,

–  având în vedere vizita comisarului Hahn în Belarus din ianuarie 2018 și negocierile în curs privind prioritățile parteneriatului UE-Belarus,

–  având în vedere decizia Consiliului Afaceri Externe de a prelungi cu un an, până în februarie 2019, măsurile restrictive rămase împotriva Belarusului, inclusiv un embargo asupra armelor, interzicerea exportului de mărfuri pentru reprimarea internă, înghețarea averilor și interdicții de călătorie împotriva a patru persoane incluse pe listă în legătură cu dispariția nesoluționată a doi politicieni din opoziție, un om de afaceri și un jurnalist, în 1999 și în 2000,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate convențiile în domeniul drepturilor omului la care Belarus este parte semnatară,

–  având în vedere declarația Raportorului special al ONU din 28 martie 2018 privind situația drepturilor omului în Belarus,

–  având în vedere articolele 135 alineatul (5) și 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma alegerilor prezidențiale din 2015 și a alegerilor parlamentare din 2016, Belarus a organizat alegeri locale la 18 februarie 2018; întrucât recomandările mai vechi, formulate de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) și de Comisia de la Veneția în domeniul legislației și proceselor electorale, rămân neabordate în Belarus; întrucât, potrivit observatorilor diplomatici externi și din Belarus, alegerile locale care au avut loc în februarie 2018 nu au făcut decât să reconfirme aceste deficiențe;

B.  întrucât în februarie 2016 UE a ridicat cele mai multe dintre măsurile sale restrictive împotriva unor funcționari și entități juridice din Belarus, ca gest de bunăvoință pentru a încuraja țara să își îmbunătățească măsurile din domeniul drepturilor omului, democrației și statului de drept;

C.  întrucât UE a afirmat în mod repetat că respectarea libertăților fundamentale, a statului de drept și a drepturilor omului reprezintă o condiție necesară evidentă pentru îmbunătățirea și aprofundarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Belarus; întrucât, cu toate acestea, situația din țară continuă să rămână îngrijorătoare, întrucât se pot observa doar tentative de îmbunătățiri foarte limitate în acest sens;

D.  întrucât mult așteptatele reforme constituționale și legislative care ar permite dezvoltarea unei adevărate democrații au rămas în urmă;

E.  întrucât nu s-a realizat nicio reformă electorală și, după cum s-a demonstrat în timpul alegerilor locale din februarie 2018, persistă un număr semnificativ de deficiențe grave și nereguli procedurale, inclusiv un cadru legislativ restrictiv în ceea ce privește drepturile politice, la nivelul tuturor etapelor campaniilor electorale și probleme legate de observarea, votarea și numărarea voturilor; întrucât în Belarus nu s-au desfășurat alegeri libere și corecte din anul 1994;

F.  întrucât observatorii internaționali nu au fost invitați să observe alegerile locale, în timp ce observatorii din Belarus, la rândul lor, au colectat dovezi concrete privind eforturile masive depuse la nivel național pentru a crește participarea totală la vot și votul de tip „carusel”, acesta din urmă fiind utilizat pentru prima dată în ultimii ani;

G.  întrucât continuă acțiunile de intimidare, inclusiv mai multe arestări de activiști independenți și din opoziție, politicieni și jurnaliști; întrucât, încă o dată, membri marcanți ai opoziției și apărători ai democrației și ai drepturilor omului au fost împiedicați să participe sau au fost arestați înaintea și în timpul unei demonstrații neautorizate organizate la 25 martie 2018 în Minsk pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la proclamarea independenței de către Belarus, deși majoritatea acestora au fost ulterior eliberați fără a fi condamnați;

H.  întrucât doi deținuți politici, Mikhail Zhamchuzhny și Dzmitry Paliyenka, se află în continuare în închisoare;

I.  întrucât Parlamentul European sprijină societatea civilă din Belarus de mulți ani, prin acordarea Premiului Saharov Asociației jurnaliștilor din Belarus în 2004 și lui Alaksandr Milinkievich în 2006, printre alte inițiative;

J.  întrucât evenimentele desfășurate cu ocazia Zilei Libertății din 2018 demonstrează încă o dată că guvernul din Belarus nu intenționează să renunțe la vechea politică de reprimare în masă a cetățenilor care încearcă să își exercite drepturile prevăzute în Constituție și în tratatele internaționale;

K.  întrucât la 24 ianuarie 2018, Ministerul Informațiilor din Belarus a blocat în mod arbitrar accesul la principalul site independent de știri „Chater97.org” pe teritoriul Belarusului; întrucât au fost inițiate proceduri penale împotriva autorilor de bloguri independenți; întrucât proiectul de modificare a Legii privind mass-media ar reprezenta, dacă este adoptat, o nouă amenințare semnificativă la adresa libertății de exprimare în această țară;

L.  întrucât, la 25 octombrie 2016, Belarus a adoptat primul său plan de acțiune național privind drepturile omului, care a fost aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Miniștri din Belarus, și care definește principalele linii de acțiune pentru implementarea angajamentelor țării în materie de drepturi ale omului;

M.  întrucât Belarus este singura țară din Europa în care se mai aplică pedeapsa capitală; întrucât Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus a menționat faptul că pedepsele cu moartea în Belarus pot fi considerate extrem de controversate din cauza lipsei unui sistem judiciar independent și a unor procese echitabile;

N.  întrucât UE și Belarus negociază în prezent priorități adaptate ale parteneriatului, ale cărui principalele domenii de interes sunt dezvoltarea și modernizarea economică, consolidarea instituțiilor și buna guvernanță, conectivitatea și contactele interpersonale; întrucât guvernul din Belarus a afirmat în mod repetat că încearcă să normalizeze relațiile cu UE, să ridice sancțiunile rămase și să liberalizeze vizele; întrucât, cu toate acestea, progresele în acest domeniu depind în mod necesar de voința politică și de angajamentul de care dă dovadă Belarus față de valorile democratice, statul de drept și libertățile fundamentale,

1.  sprijină implicarea critică a UE alături de Belarus atât timp cât aceasta este condiționată de luarea unor măsuri concrete în direcția democratizării și a respectării depline a drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către Belarus;

2.  ia act cu dezamăgire de lipsa aplicării, în pofida apelurilor anterioare, a recomandărilor ODIHR al OSCE și ale Comisiei de la Veneția în urma alegerilor prezidențiale din 2015 și a alegerilor parlamentare din 2016, care trebuiau să fie puse în aplicare înainte de alegerile locale din 2018; solicită autorităților din Belarus să reînceapă de îndată să lucreze la elaborarea unor reforme electorale cuprinzătoare, în cadrul procesului mai amplu de democratizare și în cooperare cu partenerii internaționali;

3.  regretă hărțuirea ziariștilor și a mass-mediei independente din Belarus în urma alegerilor locale, inclusiv îndepărtarea ilegală din secția de votare și tratamentul brutal al unui jurnalist al Belsat TV, Andrus Kozel, și blocarea portalului de știri Charter 97, printre alte acțiuni;

4.  îndeamnă autoritățile din Belarus să ridice imediat și necondiționat blocajul impus site-ului de știri independent Charter97.org, să renunțe la modificările aduse Legii privind mass-media care, dacă ar fi adoptată, ar amenința libertatea de exprimare, și să înceteze persecutarea autorilor de bloguri independenți pentru exercitarea libertății de exprimare;

5.  observă faptul că numărul de reprezentanți ai opoziției democratice la nivelul secțiilor locale de votare a fost disproporționat de scăzut comparativ cu cererile depuse;

6.  își exprimă dezamăgirea față de refuzul repetat de a înregistra partidele de opoziție democratice; solicită eliminarea restricțiilor și facilitarea procedurilor de înregistrare a partidelor politice în Belarus; subliniază că toate partidele politice trebuie să aibă dreptul la activități politice fără restricții, în special în timpul campaniilor electorale; solicită abrogarea articolul 193/1 din Codul penal al Belarus, care incriminează participarea la activitățile organizațiilor neînregistrate;

7.  își exprimă regretul cu privire la reacția disproporționată a autorităților din Belarus la eforturile activiștilor opoziției de a organiza o manifestație neautorizată privind sărbătorirea Zilei Libertății la 25 martie 2018, care a condus la arestarea a zeci de persoane, inclusiv a liderilor opoziției și a foștilor candidați la președinție Mikalai Statkevich și Uladzimir Niakliaev; reamintește că libertatea de întrunire și de asociere este un drept fundamental al omului; subliniază că orice regrese serioase în ceea ce privește democrația și respectarea libertăților fundamentale, inclusiv alte arestări de prizonieri politici, ar trebui să determine o reacție clară din partea UE în fiecare caz în parte în cadrul relațiilor sale cu Belarus;

8.  solicită în mod insistent eliberarea lui Mikhail Zhamchuzhny și a lui Dzmitry Paliyenka, doi activiști ai societății civile aflați în prezent în detenție din motive politice, reabilitarea tuturor foștilor deținuți politici și restabilirea drepturilor civile și politice ale acestora;

9.  își repetă apelul către autoritățile belaruse de a asigura, în toate circumstanțele, respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus;

10.  subliniază că respectarea libertăților fundamentale reprezintă un element esențial al unei democrații sănătoase; îndeamnă autoritățile din Belarus să se angajeze într-un dialog deschis și constructiv cu opoziția democratică și cu organizațiile societății civile, pentru a garanta libertățile și drepturile cetățenilor, în special dreptul de asociere, întrunire pașnică și exprimare, precum și să asigure un cadru pentru o mass-media liberă și independentă;

11.  își reafirmă în mod ferm apelul adresat Belarus de a se alătura unui moratoriu la nivel mondial privind pedeapsa cu moartea, ca un prim pas către abolirea universală a acesteia; reamintește că pedeapsa cu moartea reprezintă un tratament inuman și degradant, nu are efecte preventive demonstrate și face ca erorile judiciare să fie ireversibile; ia act cu regret de faptul că în 2018, instanțele din Belarus au pronunțat noi condamnări la moarte;

12.  invită SEAE și Comisia să își continue sprijinul acordat organizațiilor societății civile din Belarus și din străinătate; subliniază, în acest context, că este necesar să fie sprijinite toate sursele independente de informare a societății din Belarus, inclusiv difuzarea de emisiuni în limba belarusă și din străinătate;

13.  ia act de dialogurile sectoriale UE-Belarus la nivel tehnic și de extinderea cooperării în domenii cum ar fi reforma economică, eficiența utilizării resurselor, economia ecologică și protecția mediului; invită SEAE și Comisia să acorde prioritate siguranței centralei nucleare belaruse de la Ostroveț, și să se asigure că progresul în relațiile UE-Belarus este condiționat de o mai mare deschidere și cooperare din partea Belarus și pe respectarea deplină a dreptului internațional și a standardelor de siguranță a mediului în domeniul nuclear de către Belarus;

14.  regretă faptul că actualul dialog pe tema drepturilor omului nu dă încă rezultate concrete și îndeamnă Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului să caute modalități și mijloace pentru a promova protecția deplină și efectivă a drepturilor omului în Belarus; solicită eliberarea tuturor deținuților politici;

15.  ia act de negocierile în curs cu privire la prioritățile parteneriatului dintre UE și Belarus și așteaptă cu interes încheierea rapidă a acestora, ceea ce va extinde sfera cooperării bilaterale în beneficiul cetățenilor ambelor părți și îi va permite Republicii Belarus să aibă acces la o gamă mai largă de asistență financiară și cooperare, condiționate de adoptarea de măsuri clare și concrete în direcția democratizării și deschiderii, inclusiv, ca o prioritate, o reformă electorală cuprinzătoare; salută, în acest context, planul Comisiei de a crește alocarea asistenței financiare pentru perioada 2018-2020; insistă asupra unor angajamente mai clare în materie de reformă din partea guvernului din Belarus și recomandă crearea unei foi de parcurs pentru consolidarea relațiilor UE-Belarus sub formă de indici de referință și a unui calendar pentru punerea în aplicare a acestor angajamente;

16.  îndeamnă UE să continue să sprijine organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului și invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului Estic și să urmeze recomandările acestuia; îndeamnă guvernul din Belarus să asigure participarea civică la procesele de elaborare a politicilor la nivel local și național, inspirându-se din liniile directoare adoptate de Consiliul Europei la 27 noiembrie 2017; constată interacțiunea tot mai mare dintre Belarus și această organizație;

17.  invită, în acest sens, SEAE și Comisia să găsească modalități de a informa organizațiile societății civile din Belarus și de a se consulta cu acestea cu privire la dialogul și negocierile în curs dintre UE și Belarus;

18.  remarcă cu satisfacție începerea punerii în aplicare a Parteneriatului pentru mobilitate UE-Belarus și așteaptă cu interes finalizarea acordurilor privind facilitarea eliberării vizelor și readmisia UE-Belarus, ca o contribuție clară la contactele interpersonale și comerciale;

19.  salută decizia luată de autoritățile de la Minsk permițând, începând din februarie 2018, șederi pe termen scurt care nu necesită viză în Belarus pentru cetățenii străini din 80 de țări;

20.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește promovarea schimburilor de tineri și a contactelor interpersonale între UE și Belarus, inclusiv prin schema de mobilitate MOST a UE, Erasmus+, Orizont 2020 și instrumentul de asistență tehnică și schimb de informații (TAIEX) și prin aderarea Belarus la Procesul de la Bologna; solicită implementarea Procesului de la Bologna, în conformitate cu foaia de parcurs convenită în comun de către Spațiul european al învățământului superior și Belarus, o măsură care va aduce beneficii tinerilor din Belarus și va îmbunătăți în continuare schimburile și contactele interpersonale cu UE;

21.  solicită extinderea mandatului raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus; solicită guvernului din Belarus să coopereze pe deplin cu raportorul special; invită UE și statele sale membre să promoveze și să sprijine prelungirea mandatului Raportorului special al ONU și invită Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului să coopereze cu Raportorul special al ONU în vederea îmbunătățirii situației din țară;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului, Consiliului Europei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și autorităților din Belarus.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la Filipine (2018/2662(RSP))

P8_TA(2018)0175 RC-B8-0198/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Filipine, în special cele din 15 septembrie 2016(1) și 16 martie 2017(2),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 16 martie 2018 referitoare la Filipine și la Curtea Penală Internațională,

–  având în vedere declarațiile delegației UE și ale purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR),

–  având în vedere Acordul-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Filipine, pe de altă parte,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și VP/ÎR din 19 ianuarie 2018 privind evaluarea regimului special de stimulare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SGP +) pentru Filipine, care acoperă perioada 2016-2017 (SWD(2018)0032),

–  având în vedere declarațiile Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, cu privire la acuzațiile guvernului din Filipine potrivit cărora Raportorul special al ONU pentru drepturile populațiilor indigene și alți apărători ai drepturilor omului au fost implicați în activități teroriste,

–  având în vedere concluziile summitului ASEAN-UE care a marcat cea de a 40-a aniversare a instituirii relațiilor de dialog dintre ASEAN și UE, precum și planul de acțiune ASEAN-UE (2018-2022),

–  având în vedere declarația președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European din 23 februarie 2018, potrivit căreia „păstrarea în detenție a senatoarei De Lima fără punere sub acuzare este inacceptabilă”,

–  având în vedere relațiile diplomatice dintre Filipine și UE [în acel moment Comunitatea Economică Europeană (CEE)], stabilite la 12 mai 1964 prin numirea ambasadorului Filipinelor la CEE,

–  având în vedere statutul Filipinelor de membru fondator al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Statutul de la Roma,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR),

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Filipine și UE întrețin de mult timp relații diplomatice, economice, culturale și politice; întrucât, prin ratificarea Acordului de parteneriat și cooperare (APC), Uniunea Europeană și Filipine și-au reafirmat angajamentul comun față de principiile bunei guvernanțe, democrației, statului de drept, drepturilor omului, promovarea dezvoltării sociale și economice, precum și față de pacea și securitatea în regiune;

B.  întrucât, începând cu 1 iulie 2016, circa 12 000 de persoane, inclusiv femei și copii din Filipine ar fi fost ucise în cadrul unei campanii continue împotriva drogurilor, proclamată la nivel internațional sub numele de „războiul împotriva drogurilor” al președintelui Duterte; întrucât președintele Duterte s-a angajat să își continue campania antidrog până la încheierea mandatului prezidențial, în 2022; întrucât UE este în continuare extrem de îngrijorată de numărul ridicat de ucideri asociate cu campania de combatere a drogurilor ilegale din Filipine;

C.  întrucât Raportorul special al ONU pentru drepturile popoarelor indigene, Victoria Tauli-Corpuz, cetățean filipinez, a fost acuzată de terorism și înscrisă de guvernul filipinez, împreună cu 600 alte persoane, inclusiv lideri ai populațiilor indigene și apărători ai drepturilor omului, pe lista organizațiilor teroriste, în martie 2018; întrucât experții ONU se bucură de imunitate juridică; întrucât acuzațiile au urmat condamnării de către dna Tauli-Corpuz a atacurilor armatei împotriva populațiilor indigene Lumad din Mindanao; întrucât dna Tauli-Corpuz a menționat recurgerea la hărțuire, acte de tortură și arestări împotriva populațiilor indigene care își protejează în mod pașnic proprietatea;

D.  întrucât senatoarea Leila De Lima, activistă pentru drepturile omului și cea mai cunoscută personalitate care critică campania antidrog a președintelui Duterte, a fost înlăturată din funcția sa de președintă a Comisiei senatoriale pentru justiție și drepturile omului la 19 septembrie 2016, iar la 23 februarie 2017 a fost arestată; întrucât senatoarea De Lima a condus investigațiile cu privire la execuțiile extrajudiciare din Davao, în perioada în care președintele Duterte era primarul acestui oraș; întrucât există motive serioase de îngrijorare că infracțiunile de care este acuzată senatoarea De Lima ar fi aproape în întregime fabricate și motivate politic;

E.  întrucât atacurile autorităților din Filipine împotriva populațiilor indigene reprezintă un motiv serios de îngrijorare; întrucât, la sfârșitul lunii decembrie, ONU a avertizat cu privire la încălcarea masivă a drepturilor omului comisă în insula Mindanao din Filipine și suferită de populația Lumad; întrucât experții ONU estimează că, din octombrie 2017, cel puțin 2 500 de membri ai populației Lumad au fost strămutați; întrucât există temerea ca unele dintre aceste atacuri să fie motivate de suspiciuni neîntemeiate cum că membrii populației Lumad au legături cu grupări teroriste sau de rezistența lor față de activități miniere pe teritoriile lor ancestrale;

F.  întrucât Republica Filipine a semnat Statutul de la Roma la 28 decembrie 2000 și a ratificat Statutul la 30 august 2011; întrucât procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a deschis o anchetă preliminară asupra situației din Filipine, care va analiza acuzațiile de crime comise în țară începând cu 1 iulie 2016, în contextul campaniei numite „războiul împotriva drogurilor”, lansate de guvernul din Filipine;

G.  întrucât, la 19 martie 2018, CPI a fost notificat în mod oficial de ONU că Filipinele au depus, la 17 martie 2018, o notificare scrisă de retragere din Statutul de la Roma;

H.  întrucât, la 7 martie 2017, Camera Reprezentanților din Filipine a aprobat un proiect de lege privind reintroducerea pedepsei cu moartea; întrucât proiectul de lege mai are nevoie de aprobarea Senatului înainte ca legea să fie promulgată de către președinte; întrucât președintele Duterte a militat activ pentru reintroducerea pedepsei cu moartea; întrucât reintroducerea pedepsei cu moartea ar încălca flagrant cel de al doilea protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR), la care Filipine este parte din 2007;

I.  întrucât Filipine se află pe locul 111 din 180 de țări din clasamentul corupției publicat anual de Transparency International;

J.  întrucât spațiul de acțiune pentru societatea civilă se reduce tot mai mult; întrucât apărătorii drepturilor omului se confruntă, potrivit relatărilor, cu un mediu tot mai ostil în Filipine; întrucât președintele Duterte a făcut declarații prin care a încurajat atacurile poliției împotriva grupurilor de apărare și a susținătorilor drepturilor omului;

K.  întrucât persoanele care fac declarații publice împotriva execuțiilor extrajudiciare se confruntă cu riscul de a li se interzice să intre în Filipine;

L.  întrucât președintele Duterte a făcut o serie de declarații peiorative și insultătoare despre femei, a justificat în mod repetat violul și a cerut ca femeile să fie împușcate;

M.  întrucât apărătorii drepturilor omului, activiștii și ziariștii se confruntă în mod curent cu amenințări, hărțuiri, intimidări și violență pentru că au încercat să facă cunoscute acuzațiile privind execuțiile extrajudiciare și alte abuzuri la adresa drepturilor omului în Filipine; întrucât comunitatea LGBTI se confruntă cu hărțuiri permanente;

N.  întrucât Filipine este beneficiar al sistemului generalizat de preferințe tarifare plus (SGP +) al Uniunii Europene;

O.  întrucât Acordul de parteneriat și cooperare UE-Filipine prevede instituirea unui dialog semnificativ pe tema drepturilor omului, sub forma unui grup de lucru pentru drepturile omului,

1.  cere guvernului din Filipine să pună capăt imediat execuțiilor extrajudiciare comise sub pretextul „războiului împotriva drogurilor”; condamnă cu fermitate numărul ridicat de execuții extrajudiciare comise de forțele armate și de miliții în cadrul campaniei antidrog; transmite condoleanțe familiilor victimelor; își exprimă profunda preocupare față de rapoartele credibile potrivit cărora poliția filipineză falsifică probe pentru a justifica execuțiile extrajudiciare, iar populația săracă din orașe este vizată într-o măsură covârșitoare;

2.  ia act de inițiativele recente ale guvernului de a asigura o abordare mai unificată și mai integrată a eforturilor de combatere a drogurilor, bazate pe punere în aplicare, justiție, susținere, reabilitare și integrare; salută Rezoluția Senatului din Filipine nr. 516 din 25 septembrie 2017, prin care autoritățile sunt îndemnate „să ia măsurile necesare pentru a pune capăt valului de ucideri, mai ales a copiilor noștri”; invită guvernul să acorde prioritate luptei împotriva rețelelor de trafic de droguri și a marilor baroni ai drogurilor, în locul urmăririi micilor consumatori; subliniază că autoritățile din Filipine trebuie să își continue lupta împotriva drogurilor ilicite, punând accent pe sănătatea publică și în deplină conformitate cu garanții procedurale, în conformitate cu dreptul național și internațional; invită guvernul să adopte politici specifice fără violență;

3.  invită autoritățile să coopereze pe deplin cu procedurile speciale ale ONU; face apel la autoritățile din Filipine să declanșeze imediat investigații imparțiale și semnificative cu privire la aceste execuții extrajudiciare și să îi cerceteze și să îi aducă pe toți cei vinovați în fața justiției; solicită UE și tuturor statelor sale membre să sprijine anchetarea sub egida ONU a uciderilor care au avut loc în Filipine și ca cei responsabili să fie aduși în fața justiției;

4.  își reiterează apelul adresat autorităților din Filipine să o elibereze pe senatoarea Leila De Lima și să îi pună la dispoziție condiții sanitare și de securitate adecvate în timpul detenției; solicită din nou autorităților să garanteze un proces echitabil și să renunțe la toate acuzațiile motivate politic împotriva acesteia; îndeamnă UE să monitorizeze în continuare îndeaproape cazul senatoarei De Lima;

5.  îndeamnă autoritățile din Filipine să îi elimine pe apărătorii drepturilor omului de pe lista teroristă, renunțând la toate acuzațiile și permițându-le să își desfășoare activitățile în liniște; reamintește autorităților din Filipine că dna Victoria Tauli-Corpuz beneficiază de imunitate în temeiul Convenției privind privilegiile și imunitățile din 1946;

6.  salută inițiativa Curții Penale Internaționale de a investiga acuzațiile de crimă împotriva umanității în contextul crimelor comise în timpul „războiului împotriva drogurilor”; solicită guvernului Filipinelor să coopereze pe deplin cu Biroul procurorului Curții Penale Internaționale în examinarea preliminară din Filipine; regretă profund decizia guvernului Filipinelor de a iniția retragerea acestei țări din Statutul de la Roma; invită guvernul să revină asupra acestei decizii;

7.  își exprimă profunda îngrijorare față de decizia Camerei Reprezentanților de a reintroduce pedeapsa cu moartea; face apel la autoritățile din Filipine să pună imediat capăt procedurilor în curs care vizează reintroducerea pedepsei cu moartea; reamintește că UE consideră pedeapsa cu moartea o pedeapsă crudă și inumană, care nu are rolul de a descuraja comportamentul infracțional; face apel la guvernul din Filipine să nu reducă vârsta minimă de răspundere penală;

8.  este îngrijorat de nivelurile tot mai ridicate de corupție din rândul actualei administrații filipineze; solicită autorităților filipineze să-și intensifice eforturile de a combate cu eficacitate corupția; subliniază importanța respectării principiilor fundamentale ale democrației și statului de drept în această privință;

9.  condamnă toate formele de amenințare, hărțuire, intimidare și violență împotriva persoanelor încearcă să facă cunoscute acuzațiile privind execuțiile extrajudiciare și alte încălcări ale drepturilor omului în Filipine, inclusiv apărători ai drepturilor omului, activiști și jurnaliști; îndeamnă guvernul filipinez să garanteze faptul că apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și activiștii își pot desfășura activitatea într-un mediu propice și fără să se teamă de represalii;

10.  încurajează Republica Filipine să înceteze să interzică intrarea în țară a persoanelor care sunt percepute ca opozanți ai politicilor președintelui Duterte;

11.  încurajează Republica Filipine să respecte obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional de a proteja drepturile omului în cazul popoarelor indigene, inclusiv în contextul conflictului armat;

12.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și reamintește că acest tip de violență reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și fetelor; condamnă cu fermitate declarațiile umilitoare și misogine ale președintelui Duterte referitoare la militantele femei; reamintește președintelui că încurajarea forțelor de stat să comită violențe sexuale în timpul conflictelor armate reprezintă o încălcare a dreptului umanitar internațional; invită președintele să trateze femeile cu respect și să se abțină de la instigarea la violență împotriva femeilor;

13.  încurajează UE și statele sale membre să ia în considerare posibilitate de a cere excluderea Republicii Filipine din Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului înainte de expirarea mandatului său actual la sfârșitul anului 2018;

14.  reamintește autorităților filipineze de obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, al sistemului SPG + și APC, în special în ceea ce privește drepturile omului, precum și consecințele neconformării; subliniază că, în timp ce progresele realizate în ceea ce privește punerea în aplicare a convențiilor SGP + sunt în mare măsură pozitive, există în continuare preocupări puternice cu privire la încălcările drepturilor omului în contextul războiului împotriva drogurilor; reamintește, în această privință, rezoluția sa anterioară din 16 martie 2017 referitoare la Filipine, și invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să recurgă la toate instrumentele disponibile, inclusiv la APC, pentru a convinge Filipine să pună capăt execuțiilor extrajudiciare legate de campania antidrog și, în lipsa unor îmbunătățiri substanțiale, să demareze etapele procedurale care ar putea conduce la retragerea temporară a preferințelor SGP +; solicită UE să recurgă la toate instrumentele disponibile pentru a veni în sprijinul guvernului din Filipine în eforturile sale de respectare a obligațiilor ce-i revin în domeniul drepturilor internaționale ale omului;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Filipine, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0349. (2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0088.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la situația din Fâșia Gaza (2018/2663(RSP))

P8_TA(2018)0176 RC-B8-0191/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la conflictul israelo-palestinian și la procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere declarația Înaltei Reprezentante a Uniunii/Vicepreședintă a Comisiei, Federica Mogherini, din 31 martie 2018, și cele ale purtătorului ei de cuvânt din 5 și 7 aprilie și din 19 februarie 2018,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ONU, António Guterres, din 5 aprilie 2018 și cea a purtătorului său de cuvânt din 30 martie 2018,

–  având în vedere declarația procuroarei Curții Penale Internaționale, Fatou Bensouda, la 8 aprilie 2018,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU și ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere cea de a patra Convenție de la Geneva din 1949 privind protecția civililor în timp de război,

–  având în vedere Principiile de bază ale ONU din 1990 privind recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții însărcinați cu asigurarea respectării legii,

–  având în vedere Raportul ONU intitulat „Gaza - zece ani mai târziu” din iulie 2017,

–  având în vedere articolul 118 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 30 martie 2018 în Fâșia Gaza a început „Marele marș al întoarcerii” - un protest de masă pe durata a șase săptămâni, organizat de grupuri ale societății civile; întrucât Hamas și alte facțiuni palestiniene au îndemnat populația să se alăture marșului; întrucât autoritățile israeliene au relatat că s-au aruncat pietre și bombe incendiare împotriva forțelor lor de apărare și că un număr de protestatari au încercat să dărâme și să treacă bariera de separare cu Israel;

B.  întrucât forțele de apărare israeliene (FAI) au deschis focul asupra protestatarilor folosind muniție în 30 martie, 6 aprilie și 13 aprilie 2018; întrucât aproape 30 de palestinieni au fost uciși și peste 2 000 au fost răniți, inclusiv mulți copii și femei;

C.  întrucât Secretarul General al ONU, António Guterres, ÎR/VP, Federica Mogherini, și o serie de alți factori internaționali au cerut investigarea independentă și transparentă a acestor evenimente violente, în special în ceea ce privește utilizarea muniției de război;

D.  întrucât Principiile de bază ale ONU privind utilizarea forței și a armelor de foc de către agenții însărcinați cu asigurarea respectării legii permit utilizarea intenționat letală a armelor de foc numai în condițiile prevăzute la principiul nr. 9 din documentul respectiv;

E.  întrucât Hamas se află pe lista UE a organizațiilor teroriste și îndeamnă la distrugerea Israelului; întrucât continuă lansarea de rachete din Fâșia Gaza în teritoriile israeliene; întrucât, în ultimele câteva săptămâni s-a înregistrat o creștere a atacurilor teroriste împotriva Israelului, împreună cu escaladarea unor incidente armate în interiorul și în jurul Fâșiei Gaza;

F.  întrucât, potrivit datelor ONU, 1,3 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară în Fâșia Gaza, 47% din gospodării sunt afectate de o criză alimentară severă sau moderată, 97% din apa din sistemul de canalizare nu poate fi consumată de oameni, 80% din nevoile energetice nu sunt acoperite, iar peste 40% din populația din zonă este șomeră;

G.  întrucât Hamas continuă să mențină sub control și presiune populația din Fâșia Gaza, care rămâne un punct nodal al organizațiilor teroriste recunoscute la nivel internațional; întrucât libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de asociere și de exprimare, sunt puternic limitate de autoritățile conduse de Hamas; întrucât, în afară de blocadă, diviziunea intra-palestiniană reduce și mai mult capacitatea instituțiilor locale în Gaza de a oferi servicii de bază; întrucât recenta tentativă de asasinare a lui Rami Hamdallah, prim-ministrul palestinian, în timpul vizitei sale în zonă a accentuat și mai mult impasul în procesul de reconciliere palestinian;

H.  întrucât se crede că Avera Mengistu, care a emigrat în Israel din Etiopia, și Hisham al-Sayed, un beduin palestinian din Israel, ambii suferind de dizabilități psihosociale, sunt închiși ilegal și fără dreptul de a comunica în Fâșia Gaza; întrucât trupurile neînsuflețite ale soldaților israelieni Hadar Goldin și Shaul Oron continuă să fie reținute de Hamas în Fâșia Gaza,

1.  îndeamnă la cea mai mare reținere și subliniază că trebuie să fie prioritară evitarea oricărei alte escaladări a violenței și a pierderilor de vieți omenești;

2.  își exprimă regretul pentru pierderea de vieți omenești; condamnă uciderea și rănirea demonstranților palestinieni nevinovați din Fâșia Gaza în ultimele trei săptămâni și cere forțelor de apărare israeliene să se abțină de la utilizarea forței letale împotriva protestatarilor neînarmați; transmite condoleanțe familiilor îndoliate; reafirmă că trebuie permise livrarea rapidă de echipamente medicale celor care au nevoie, precum și transferurile medicale în spitale din afara Fâșiei Gaza din motive umanitare;

3.  recunoaște provocările de securitate ale Israelului și nevoia de a-și proteja teritoriul și granițele folosind mijloace proporționale; condamnă atacurile teroriste ale Hamas și ale altor grupări militante împotriva Israelului din Fâșia Gaza, inclusiv lansarea de rachete, infiltrațiile în teritoriul israelian și construcția de tuneluri; își exprimă îngrijorarea că Hamas pare să urmărească escaladarea tensiunilor; condamnă ferm tactica persistentă a Hamas de a folosi civilii pentru a proteja activitățile teroriste;

4.  subliniază dreptul palestinienilor de a protesta pașnic, un exercițiu legitim al drepturilor lor fundamentale la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; îndeamnă pe cei care conduc aceste proteste în Fâșia Gaza să evite orice incitare la violență, precum și să se asigure că toate protestele, demonstrațiile și adunările rămân strict pașnice și nu vor fi exploatate pentru alte mijloace; cere Israelului să respecte acest drept fundamental de a protesta pașnic;

5.  sprijină cererea de desfășurare a unor anchete independente și transparente ale acestor evenimente violente; ia act de constatările Mecanismului de evaluare a faptelor și informațiilor creat de forțele de apărare israeliene pentru a analiza acțiunile forțelor armate israeliene și incidentele specifice care au avut loc la frontiera dintre Israel și Gaza, începând cu 30 martie 2018; reiterează importanța tragerii la răspundere și subliniază că utilizarea intenționată a forței letale împotriva protestatarilor care nu reprezintă un risc iminent la adresa vieții sau un pericol de vătămarea gravă încalcă legislația internațională în domeniul drepturilor omului și, în contextul ocupației, reprezintă o încălcare gravă a celei de a patra Convenții de la Geneva;

6.  remarcă cu profundă îngrijorare avertismentele cuprinse în diferite rapoarte ale ONU că Fâșia Gaza ar putea deveni nelocuibilă până în 2020; deplânge, în special, faptul că sectorul sănătății este aproape de colaps, spitalele confruntându-se cu o penurie gravă de medicamente, echipamente și electricitate; cere organizarea imediată de eforturi consistente la nivel internațional pentru reconstrucția și reabilitarea Fâșiei Gaza, cu scopul de a atenua criza umanitară; salută activitatea Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) care oferă asistență alimentară, acces la educație și la asistență medicală, precum și la alte servicii vitale pentru o populație de 1,3 milioane refugiați palestinieni în zonă;

7.  cere încetarea imediată și necondiționată a blocadei și închiderii Fâșiei Gaza, care a dus la o înrăutățire fără precedent a crizei umanitare în regiune;

8.  cere din nou revenirea Autorității Palestiniene în Fâșia Gaza, pentru ca aceasta să își poată asuma funcții guvernamentale, ceea ce trebuie să fie o prioritate; îndeamnă toate facțiunile palestiniene să își reia eforturile de reconciliere, fapt care este esențial și pentru îmbunătățirea situației populației din Gaza; subliniază că reconcilierea palestiniană, inclusiv îndelung așteptatele alegeri prezidențiale și parlamentare, sunt importante pentru realizarea soluției coexistenței a două state și ar trebui să fie în continuare susținute de UE prin acțiuni inovatoare; solicită dezarmarea tuturor grupurilor militante din Fâșia Gaza;

9.  cere eliberarea și revenirea în Israel a lui Avera Mengistu și Hisham al-Sayed; cere returnarea rămășițelor lui Hadar Goldin și Oron Shaul și transmite condoleanțe familiilor lor; cere repatrierea trupurilor palestinienilor uciși;

10.  invită din nou toate părților implicate în conflict să respecte pe deplin drepturile deținuților și ale prizonierilor;

11.  reamintește că situația din Fâșia Gaza trebuie văzută în contextul mai larg al procesului de pace din Orientul Mijlociu; reafirmă că obiectivul principal al UE este ca în conflictul israelo-palestinian să se ajungă la o soluție care să aibă la bază coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalimul drept capitală a ambelor state, un stat Israel sigur și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil, conviețuind alături în pace și securitate, pe baza dreptului la autodeterminare și a respectării în totalitate a dreptului internațional;

12.  subliniază că mijloacele non-violente și respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional, de către state, dar și de către actorii non-statali, reprezintă singura modalitate de a obține o soluție viabilă și de a ajunge la o pace justă și durabilă între israelieni și palestinieni; consideră că interminabilele violențe, acte de terorism și incitări la violență sunt fundamental incompatibile cu promovarea unei soluții pașnice a coexistenței celor două state; remarcă faptul că susținerea angajamentului de a acționa în mod eficient împotriva violenței, a terorismului, a discursurilor de propagare a urii și a instigărilor la ură este esențială pentru recâștigarea încrederii și evitarea unei escaladări care ar submina și mai grav perspectivele de pace;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Knesset-ului, președintelui și Guvernului Israelului, Consiliului Legislativ Palestinian și președintelui Autorității Palestiniene.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește obligația de respectare a cotei standard minime (COM(2017)0783 – C8-0007/2018 – 2017/0349(CNS))

P8_TA(2018)0177 A8-0124/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2017)0783),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0007/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0124/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivei 2009/101/CE (COM(2016)0450 – C8-0265/2016 – 2016/0208(COD))

P8_TA(2018)0178 A8-0056/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0450),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 50 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0265/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolele 294 alineatul (3) și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 12 octombrie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne conform articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0056/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 aprilie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/843.)

(1) JO C 459, 9.12.2016, p. 3. (2) JO C 34, 2.2.2017, p. 121.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (COM(2016)0031 – C8-0015/2016 – 2016/0014(COD))

P8_TA(2018)0179 A8-0048/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0031),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0015/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru transport și turism (A8-0048/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 aprilie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) Nr. 715/2007 și (CE) Nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/858.)

(1) JO C 303, 19.8.2016, p. 86. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 4 aprilie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0097).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, de modificare a Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX al Parlamentului European și al Consiliului [Regulamentul privind controalele oficiale] și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (COM(2014)0180 – C7-0109/2014 – 2014/0100(COD))

P8_TA(2018)0180 A8-0311/2015

RECTIFICĂRI COR01 COR02

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0180),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0109/2014),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Luxemburg și de către Consiliul Federal al Austriei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 octombrie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 4 decembrie 2014(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 noiembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0311/2015),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 aprilie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/848.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei privind experimentele temporare pentru soiurile ecologice

Comisia recunoaște necesitatea de a se stabili condițiile în care sunt dezvoltate soiurile ecologice adecvate pentru producția ecologică.

În scopul stabilirii criteriilor pentru descrierea caracteristicilor „soiurilor ecologice adecvate pentru producția ecologică”, precum și în scopul definirii condițiilor în care „soiurile ecologice adecvate pentru producția ecologică” pot fi produse în vederea comercializării, Comisia va organiza un experiment temporar cel târziu la 6 luni de la data punerii în aplicare a prezentului regulament.

Acest experiment temporar va stabili criteriile pentru descrierea distinctibilității, a uniformității, a stabilității și, după caz, valoarea agronomică și de utilizare a soiurilor ecologice adecvate pentru producția ecologică și va aborda alte condiții de comercializare, cum ar fi etichetarea și ambalarea. Aceste condiții și criterii vor lua în considerare nevoile și obiectivele specifice ale agriculturii ecologice, cum ar fi extinderea diversității genetice, rezistența la boli și adaptarea la condițiile pedoclimatice. Vor fi elaborate rapoarte anuale în vederea monitorizării progreselor înregistrate de experimentul temporar.

În cadrul unui astfel de experiment, care se desfășoară timp de șapte ani și prevede cantități suficiente, statele membre pot fi scutite de anumite obligații prevăzute în Directiva 66/401/CEE, Directiva 66/402/CEE, Directiva 68/193/CEE, Directiva 2002/53/CE, Directiva 2002/54/CE, Directiva 2002/55/CE, Directiva 2002/56/CE, Directiva 2002/57/CE, Directiva 2008/72/CE și Directiva 2008/90/CE.

Comisia va evalua rezultatul acestui experiment cu scopul de a propune modificarea cerințelor legislației orizontale cu privire la comercializarea semințelor și a altor materiale de reproducere a plantelor în ceea ce privește caracteristicile „soiurilor ecologice adecvate pentru producția ecologică”.

Declarația Comisiei privind articolul 55

Comisia subliniază că invocarea în mod sistematic a articolului 5 alineatul (4) al doilea paragraf litera (b) contravine literei și spiritului Regulamentului (UE) nr. 182/2011 (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). Recurgerea la această dispoziție trebuie să răspundă unei nevoi specifice de a se îndepărta de la regula de principiu potrivit căreia Comisia poate adopta un proiect de act de punere în aplicare în cazul în care nu se emite niciun aviz. Deoarece reprezintă o excepție de la regula generală stabilită la articolul 5 alineatul (4), recurgerea la al doilea paragraf litera (b) nu poate fi considerată pur și simplu ca fiind o „putere discreționară” a legiuitorului, ci trebuie interpretată în mod restrictiv și, prin urmare, trebuie justificată.

(1) JO C 12, 15.1.2015, p. 75. (2) JO C 19, 21.1.2015, p. 84.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677 – C8-0424/2017 – 2017/0305(NLE))

P8_TA(2018)0181 A8-0140/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2017)0677),

–  având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0424/2017),

–  având în vedere poziția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(1),

–  având în vedere poziția sa din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(2),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0140/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie Considerentul 1 (1)  Statele membre și Uniunea depun eforturi în vederea elaborării unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă competente, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre, ținând seama de practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali, trebuie să considere promovarea ocupării forței de muncă drept o chestiune de interes comun și să își coordoneze, în cadrul Consiliului, acțiunile întreprinse în acest sens. (1)  Statele membre și Uniunea dezvoltă și prezintă o strategie coordonată și eficientă pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unor piețe ale muncii favorabile incluziunii, capabile să reacționeze la realitățile și evoluțiile economice, sociale, tehnologice și de mediu, cu o forță de muncă competentă, calificată și adaptabilă, precum și pentru protejarea bunăstării tuturor lucrătorilor, în vederea realizării obiectivelor privind o economie socială de piață, ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, așa cum sunt prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre, ținând seama de practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali, trebuie să considere promovarea ocupării forței de muncă drept o chestiune de interes comun și să își coordoneze, în cadrul Consiliului, acțiunile întreprinse în acest sens. Amendamentul 2 Propunere de decizie Considerentul 2 (2)  Uniunea trebuie să combată excluziunea socială și discriminarea și să promoveze justiția socială și protecția socială, precum și egalitatea de gen. La definirea și la punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea urmează să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, de combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și de cele legate de un nivel ridicat de educație și de formare. (2)  Uniunea trebuie să combată toate formele de sărăcie, excluziune socială și discriminare din toate domeniile vieții și să promoveze justiția socială și protecția socială, precum și egalitatea de gen. Actele juridice și politicile Uniunii în alte domenii ar trebui să urmărească, de asemenea, atingerea acestui obiectiv general. La definirea și la punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea urmează să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, de combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și de cele legate de un nivel ridicat de educație și de formare. Uniunea promovează participarea activă a tuturor cetățenilor săi la viața economică, socială și culturală. Amendamentul 3 Propunere de decizie Considerentul 3 (3)  În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politicile fiscale, macroeconomice și structurale. Ca parte a acestor instrumente, prezentele orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, împreună cu Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii prevăzute în Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului, formează orientările integrate pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Acestea vor ghida punerea în aplicare a politicilor în statele membre și în Uniune, reflectând interdependența dintre statele membre. Setul rezultant de politici și de reforme coordonate la nivel european și național va constitui un ansamblu global adecvat de politici economice și sociale care ar trebui să ducă la efecte secundare pozitive. (3)  În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politicile fiscale, macroeconomice și structurale care au un impact semnificativ asupra situației sociale și din domeniul ocupării forței de muncă din Uniune, putând genera efecte negative, printre care insecuritate, sărăcie și inegalitate. Ca parte a acestor instrumente, prezentele orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, împreună cu Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii prevăzute în Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului, formează orientările integrate pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Acestea vor ghida punerea în aplicare a politicilor în statele membre și în Uniune, reflectând interdependența dintre statele membre. Setul rezultant de politici și de reforme coordonate la nivel european și național va constitui un ansamblu global adecvat de politici economice și sociale care ar trebui să ducă la efecte secundare pozitive pentru toate statele membre. Amendamentul 4 Propunere de decizie Considerentul 3 a (nou) (3a)   Pentru a asigura un proces decizional mai democratic în contextul orientărilor integrate, care afectează cetățenii și piețele forței de muncă din întreaga Uniune, este important ca Consiliul să țină seama de poziția Parlamentului European. Amendamentul 5 Propunere de decizie Considerentul 4 (4)  Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă sunt în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, cu legislația existentă a Uniunii Europene și cu diverse inițiative ale UE, inclusiv cu recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret1, cu recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă2, cu recomandarea Consiliului privind parcursurile de actualizare a competențelor3 și cu propunerea de recomandare a Consiliului privind un Cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace4. (4)  Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă sunt în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, cu legislația existentă a Uniunii Europene și cu diverse inițiative ale UE, inclusiv cu Pilonul european al drepturilor sociale, cu recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret1, cu recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă2, cu recomandarea Consiliului privind parcursurile de actualizare a competențelor3 și cu propunerea de recomandare a Consiliului privind un Cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace4. __________________ __________________ 1 JO C 120, 26.4.2013, p. 1–6 1 JO C 120, 26.4.2013, p. 1. 2 JO C 67, 20.2.2016, p. 1–5 2 JO C 67, 20.2.2016, p. 1. 3 JO C 484, 24.12.2016, p. 1–6 3 JO C 484, 24.12.2016, p. 1. 4 COM(2017)0563 final - 2017/0244 (NLE) 4 COM(2017)0563 - 2017/0244 (NLE). Amendamentul 6 Propunere de decizie Considerentul 5 (5)  Semestrul european combină diferitele instrumente într-un cadru global pentru supravegherea multilaterală integrată a politicilor economice, bugetare, privind ocuparea forței de muncă și sociale și urmărește atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a celor privind ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei, astfel cum se prevede în Decizia 2010/707/UE a Consiliului5. Începând din 2015, semestrul european a fost îmbunătățit și raționalizat în mod continuu, în special pentru a consolida obiectivul său social și obiectivul privind ocuparea forței de muncă și pentru a facilita un dialog mai intens cu statele membre, cu partenerii sociali și cu reprezentanții societății civile. (5)  Semestrul european combină diferitele instrumente într-un cadru global pentru supravegherea multilaterală integrată a politicilor economice, bugetare, privind ocuparea forței de muncă și sociale și urmărește atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a celor privind ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei, astfel cum se prevede în Decizia 2010/707/UE a Consiliului5. Începând din 2015, semestrul european a fost îmbunătățit și raționalizat în mod continuu, în special pentru a consolida obiectivul său social și obiectivul privind ocuparea forței de muncă și pentru a facilita un dialog mai intens cu statele membre, cu partenerii sociali și cu reprezentanții societății civile, acordând în continuare o atenție deosebită reformelor structurale și competitivității. _________________ _________________ 5 JO L 308, 24.11.2010, p. 46–5 5 JO L 308, 24.11.2010, p. 46. Amendamentul 7 Propunere de decizie Considerentul 6 (6)  Redresarea Uniunii Europene în urma crizei economice sprijină tendințe pozitive pe piața forței de muncă, însă între statele membre și în interiorul acestora persistă importante provocări și disparități în ceea ce privește performanțele economice și sociale. Criza a evidențiat, de asemenea, interdependența strânsă dintre economiile și piețele forței de muncă ale statelor membre. Garantarea faptului că Uniunea progresează către o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și către crearea de locuri de muncă reprezintă principala provocare a prezentului. Ea necesită măsuri de politică ambițioase, coordonate și eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în conformitate cu TFUE și cu dispozițiile Uniunii privind guvernanța economică. Combinând măsuri legate de ofertă și de cerere, astfel de măsuri de politică ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții, un angajament reînnoit privind reforme structurale eșalonate în mod corespunzător care îmbunătățesc productivitatea, performanțele în materie de creștere economică, coeziunea socială și reziliența economică necesară pentru a face față șocurilor, precum și exercitarea responsabilității fiscale, ținând cont în același timp de impactul lor asupra ocupării forței de muncă și de impactul social. (6)  Redresarea Uniunii Europene în urma crizei economice sprijină tendințe pozitive pe piața forței de muncă, însă între statele membre și în interiorul acestora persistă importante provocări și disparități în ceea ce privește performanțele economice și sociale, deoarece creșterea economică nu generează în mod automat creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă. Criza a evidențiat, de asemenea, interdependența strânsă dintre economiile și piețele forței de muncă ale statelor membre. Garantarea faptului că Uniunea progresează către o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de crearea de locuri de muncă durabile și de calitate reprezintă principala provocare a prezentului. Ea necesită măsuri de politică ambițioase, coordonate și eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în conformitate cu TFUE și cu dispozițiile Uniunii privind guvernanța economică. Combinând măsuri legate de ofertă și de cerere, astfel de măsuri de politică ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții, inclusiv în economia circulară și în cea ecologică, precum și pentru investițiile sociale, un angajament reînnoit privind reforme structurale eșalonate în mod corespunzător, echilibrate din punct de vedere social și economic, care îmbunătățesc productivitatea, performanțele în materie de creștere economică, coeziunea socială și reziliența economică necesară pentru a face față șocurilor, precum și exercitarea responsabilității fiscale, garantând în același timp că aceste reforme structurale au un impact social și asupra ocupării forței de muncă pozitiv. Amendamentul 8 Propunere de decizie Considerentul 7 (7)  Reformarea piețelor muncii, inclusiv mecanismele de stabilire a salariilor la nivel național, ar trebui să urmeze practicile naționale de dialog social și să asigure posibilitatea necesară de a realiza o amplă examinare a aspectelor socioeconomice, inclusiv îmbunătățiri în ceea ce privește competitivitatea, crearea de locuri de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții și politicile de formare profesională, precum și veniturile reale. (7)  Reformarea piețelor muncii, inclusiv mecanismele de stabilire a salariilor la nivel național, ar trebui să urmeze practicile naționale de dialog social și să asigure posibilitatea necesară de a realiza o amplă examinare a aspectelor socioeconomice, inclusiv îmbunătățiri în ceea ce privește nivelul de trai, egalitatea, competitivitatea, productivitatea, crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate, învățarea pe tot parcursul vieții și politicile de formare profesională, precum și veniturile reale. Amendamentul 9 Propunere de decizie Considerentul 8 (8)  Statele membre și Uniunea ar trebui să abordeze, de asemenea, consecințele sociale ale crizei economice și financiare și să urmărească construirea unei societăți favorabile incluziunii, în care oamenii să aibă capacitatea de a anticipa și de a gestiona schimbările, precum și să poată participa activ la viața socială și economică, după cum se subliniază, de asemenea, în recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața forței de muncă6. Ar trebui să se abordeze aspecte legate de inegalitate, să se asigure acces și oportunități pentru toți și să se combată sărăcia și excluziunea socială (inclusiv a copiilor), în special prin asigurarea unei funcționări eficace a piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială și prin înlăturarea barierelor din calea educației/formării și a participării pe piața muncii. Pe măsură ce noi modele economice și de afaceri își fac apariția la nivelul locurilor de muncă din UE, relațiile de muncă suferă și ele schimbări. Statele membre ar trebui să se asigure că noile relații de muncă mențin și consolidează modelul social european. (8)  Statele membre și Uniunea ar trebui să abordeze, de asemenea, consecințele sociale ale crizei economice și financiare și să urmărească construirea unei societăți favorabile incluziunii și juste din punct de vedere social, în care oamenii să aibă capacitatea de a anticipa și de a gestiona schimbările, precum și să poată participa activ la viața socială și economică, după cum se subliniază, de asemenea, în recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața forței de muncă6. Ar trebui să se abordeze aspecte legate de inegalitate și discriminare, să se asigure oportunități egale pentru toți și să se elimine sărăcia și excluziunea socială (îndeosebi în rândul copiilor), în special prin asigurarea unei funcționări eficace a piețelor muncii și a unor sisteme de protecție socială adecvate și eficiente și prin înlăturarea barierelor din calea educației/formării și a participării pe piața muncii. Pe măsură ce noi modele economice și de afaceri își fac apariția la nivelul locurilor de muncă din UE, relațiile de muncă suferă și ele schimbări. Statele membre ar trebui să se asigure că noile relații de muncă mențin și consolidează modelul social european, prin garantarea faptului că persoanele care fac obiectul unor noi forme de angajare sunt acoperite și protejate de reglementările în domeniul ocupării forței de muncă. Statele membre ar trebui să sprijine potențialul persoanelor cu handicap de a contribui la creșterea economică și la dezvoltarea socială. __________________ __________________ 6 COM(2008)0639 final 6 COM(2008)0639. Amendamentul 10 Propunere de decizie Considerentul 8 a (nou) (8a)   Comisia și statele membre ar trebui să creeze spații de reflecție și dialog cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale (ONG) specializate și al organizațiilor persoanelor care se confruntă cu sărăcia, pentru a se asigura că acestea din urmă pot contribui la evaluarea politicilor care au impact asupra lor. Amendamentul 11 Propunere de decizie Considerentul 11 (11)  Orientările integrate ar trebui să constituie baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre. Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin Fondul social european și alte fonduri ale Uniunii pentru stimularea ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a învățării pe tot parcursul vieții și a educației, precum și cu scopul de a îmbunătăți administrația publică. Cu toate că se adresează statelor membre și Uniunii, orientările integrate ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând îndeaproape parlamentele, precum și partenerii sociali și reprezentanții societății civile. (11)  Orientările integrate și Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să constituie baza pentru recomandările precise, specifice fiecărei țări pe care Consiliul le adresează statelor membre. Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin Fondul social european și alte fonduri ale Uniunii pentru stimularea ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a învățării pe tot parcursul vieții și a educației, precum și cu scopul de a îmbunătăți administrația publică. Cu toate că se adresează statelor membre și Uniunii, orientările integrate ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând îndeaproape parlamentele, precum și partenerii sociali și reprezentanții societății civile. Amendamentul 12 Propunere de decizie Considerentul 12 (12)  Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială ar trebui să monitorizeze modul în care sunt puse în aplicare politicile relevante având în vedere orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu mandatele lor respective întemeiate pe tratate. Aceste comitete și alte organisme pregătitoare ale Consiliului implicate în coordonarea politicilor economice și sociale ar trebui să colaboreze îndeaproape, (12)  Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială ar trebui să monitorizeze modul în care sunt puse în aplicare politicile relevante având în vedere orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu mandatele lor respective întemeiate pe tratate. Aceste comitete și alte organisme pregătitoare ale Consiliului implicate în coordonarea politicilor economice și sociale ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Parlamentul European și, în special, cu Comisia sa pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, pentru a asigura responsabilitatea democratică. Amendamentul 13 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 5 – paragraful 1 Statele membre ar trebui să faciliteze crearea de locuri de muncă de calitate, inclusiv prin reducerea barierelor cu care se confruntă întreprinderile în ceea ce privește angajarea de personal, prin promovarea spiritului antreprenorial și a activităților independente și, în special, prin sprijinirea creării și dezvoltării de microîntreprinderi și de întreprinderi mici. Statele membre ar trebui să promoveze economia socială și să încurajeze inovarea socială în mod activ. Statele membre ar trebui să faciliteze crearea de locuri de muncă de calitate, accesibile și sustenabile pentru toate nivelurile de competențe, toate sectoarele pieței muncii și toate regiunile și ar trebui să investească în acestea, inclusiv prin dezvoltarea deplină a potențialului sectoarelor orientate către viitor, cum ar fi economia verde și cea circulară, sectorul serviciilor de îngrijire și sectorul digital. Statele membre ar trebui să le permită oamenilor să găsească un echilibru între viața profesională și cea privată, să se asigure că locurile de muncă sunt adaptate pentru persoanele cu handicap și lucrătorii mai în vârstă, să sprijine întreprinderile în angajarea de personal și să promoveze antreprenoriatul responsabil și activitățile independente, în special prin sprijinirea creării și dezvoltării de microîntreprinderi și de întreprinderi mici. Statele membre ar trebui să promoveze economia socială și să încurajeze inovarea socială în mod activ. Amendamentul 14 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 5 – paragraful 2 Statele membre ar trebui să încurajeze formele inovatoare de organizare a muncii, care creează locuri de muncă pentru toți în mod responsabil. Statele membre ar trebui să încurajeze formele inovatoare de organizare a muncii care creează locuri de muncă de calitate pentru toți în mod responsabil, ținând seama de dezvoltarea de noi tehnologii ale informației și comunicațiilor, asigurând, în același timp, conformitatea deplină cu dreptul Uniunii, cu legislația și practicile naționale de ocupare a forței de muncă, precum și cu sistemele de relații de muncă. Statele membre și Comisia ar trebui să promoveze bunele practici în acest domeniu. Amendamentul 15 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 5 – paragraful 2 a (nou) Statele membre ar trebui să reducă birocrația, pentru a diminua sarcinile inutile asupra întreprinderilor mici și mijlocii, care contribuie semnificativ la crearea de locuri de muncă. Amendamentul 16 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 5 – paragraful 3 Sarcina fiscală ar trebui să fie transferată de la impozitarea muncii către alte surse de impozitare mai puțin dăunătoare pentru ocuparea forței de muncă și pentru creșterea economică, luând în considerare efectul de redistribuire al sistemului fiscal și protejând totodată veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor de stimulare a creșterii economice. Statele membre ar trebui să reducă treptat sarcina fiscală asupra forței de muncă și să o transfere de la impozitarea muncii către alte surse de impozitare mai puțin dăunătoare pentru ocuparea forței de muncă și pentru creșterea economică, luând în considerare efectul de redistribuire al sistemului fiscal și protejând totodată veniturile destinate unei protecții sociale adecvate și cheltuielilor de stimulare a creșterii economice, inclusiv investițiilor în serviciile publice de interes general. Amendamentul 17 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 5 – paragraful 4 În conformitate cu practicile naționale și cu respectarea autonomiei partenerilor sociali, statele membre ar trebui să încurajeze instituirea unor mecanisme transparente și previzibile de stabilire a salariilor, care să permită o adaptare a salariilor la evoluția productivității, asigurând în același timp salarii echitabile care să permită un nivel de trai decent. Aceste mecanisme ar trebui să ia în considerare diferențele în ceea ce privește nivelurile de competențe și diferențele legate de performanța economică între diversele regiuni, sectoare și întreprinderi. Respectând practicile naționale, statele membre și partenerii sociali ar trebui să asigure niveluri salariale minime adecvate, luând în considerare impactul acestora asupra competitivității, a creării de locuri de muncă și a nivelului de sărăcie al persoanelor încadrate în muncă. În conformitate cu practicile naționale și cu respectarea autonomiei partenerilor sociali, statele membre ar trebui să încurajeze instituirea unor mecanisme transparente și previzibile de stabilire a salariilor, care să permită o adaptare a salariilor la evoluția productivității, asigurând în același timp salarii echitabile care să permită un nivel de trai decent, într-un mod sustenabil și responsabil. Aceste mecanisme ar trebui să ia în considerare diferențele în ceea ce privește nivelurile de competențe și diferențele legate de performanța economică între diversele regiuni, sectoare și întreprinderi. Respectând practicile naționale, statele membre și partenerii sociali ar trebui să asigure niveluri salariale minime adecvate, luând în considerare impactul acestora asupra competitivității, a creării de locuri de muncă și a nivelului de sărăcie al persoanelor încadrate în muncă. Amendamentul 18 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – titlu Orientarea 6: Consolidarea ofertei de forță de muncă: accesul la locuri de muncă, aptitudini și competențe Orientarea 6: Consolidarea ofertei de forță de muncă și îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe Amendamentul 19 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – paragraful 1 În contextul schimbărilor tehnologice, de mediu și demografice, statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, ar trebui să promoveze productivitatea și capacitatea de inserție profesională printr-o ofertă adecvată de cunoștințe, de aptitudini și de competențe relevante pe tot parcursul vieții active a oamenilor, ca răspuns la nevoile actuale și viitoare ale pieței muncii. Statele membre ar trebui să realizeze investițiile necesare în educația și formarea atât inițială, cât și continuă. Ele ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali, cu furnizorii de educație și de formare și cu alte părți interesate, pentru a aborda deficiențele structurale ale sistemelor de educație și de formare, pentru a oferi educație de calitate și favorabilă incluziunii, precum și formare și învățare pe tot parcursul vieții. Statele membre ar trebui să asigure transferul drepturilor de formare în timpul tranzițiilor profesionale. Aceasta ar trebui să permită tuturor să anticipeze și să se adapteze mai bine la nevoile pieței forței de muncă și să gestioneze perioadele de tranziție cu succes, consolidând astfel reziliența generală a economiei la șocuri. În contextul schimbărilor tehnologice, de mediu și demografice, statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și cu societatea civilă, ar trebui să promoveze sustenabilitatea, productivitatea și capacitatea de inserție profesională printr-o ofertă adecvată de cunoștințe, de aptitudini și de competențe relevante pe tot parcursul vieții active a oamenilor, ca răspuns la oportunitățile actuale și viitoare preconizate ale pieței muncii, inclusiv prin promovarea specifică a formării în sectoarele științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii. Statele membre ar trebui să realizeze investițiile necesare în educația și formarea atât inițială, cât și continuă și în învățarea pe tot parcursul vieții, vizând nu numai educația formală, ci și învățarea non-formală și informală, și asigurând egalitatea de șanse și de acces pentru toți. Ele ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali, cu furnizorii de educație și de formare, cu organizațiile societății civile și cu alte părți interesate, pentru a îmbunătăți calitatea sistemelor de educație, eliminând deficiențele structurale ale acestora, pentru a oferi educație de calitate și favorabilă incluziunii, precum și formare și învățare pe tot parcursul vieții, ținând seama totodată de nevoile speciale ale persoanelor cu handicap, ale minorităților etnice și naționale, ale imigranților și ale refugiaților. Statele membre ar trebui să asigure transferul drepturilor la formare în timpul schimbărilor din viața profesională printr-un sistem de puncte și acumularea drepturilor conexe. Aceasta ar trebui să permită tuturor să anticipeze și să se adapteze mai bine la nevoile pieței forței de muncă, să evite neconcordanțele de competențe și să gestioneze cu succes perioadele de tranziție, consolidând astfel reziliența generală a economiei la șocuri. Amendamentul 20 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – paragraful 2 Statele membre ar trebui să promoveze egalitatea de șanse în educație și să sporească nivelurile generale de educație, în special pentru cei mai puțin calificați. Ele ar trebui să asigure rezultate de calitate ale procesului de învățământ, să consolideze aptitudinile de bază, să reducă numărul de tineri care părăsesc de timpuriu școala, să îmbunătățească relevanța pe piața muncii a învățământului terțiar, să amelioreze monitorizarea și previzionarea, precum și să intensifice participarea adulților la educația și formarea continuă. Statele membre ar trebui să consolideze învățarea la locul de muncă în sistemele lor de educație și de formare profesională, inclusiv prin programe de ucenicie de calitate și eficace, să confere mai multă vizibilitate și comparabilitate aptitudinilor și să înmulțească oportunitățile de recunoaștere și de validare a aptitudinilor și competențelor obținute în afara educației și formării profesionale formale. Ele ar trebui să intensifice și să sporească flexibilitatea ofertei și a nivelului de participare la cursuri de formare profesională continuă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin adulților cu un nivel scăzut de calificare pentru ca aceștia să își mențină sau să își dezvolte capacitatea de inserție profesională pe termen lung, prin stimularea accesului la oportunitățile de învățare de calitate și a utilizării acestora, prin stabilirea unor parcursuri de actualizare a competențelor, inclusiv o evaluare a competențelor, o ofertă de educație și de formare corespunzătoare rezultatelor acesteia, precum și validarea și recunoașterea competențelor dobândite. Statele membre ar trebui să promoveze egalitatea de șanse în educație, inclusiv în educația copiilor preșcolari, și să sporească nivelurile generale de educație, în special pentru cei mai puțin calificați și pentru cursanții care provin din medii dezavantajate. Ele ar trebui să asigure rezultate de calitate ale procesului de învățământ, să dezvolte și să consolideze aptitudinile de bază, să promoveze dezvoltarea competențelor antreprenoriale, să reducă numărul de tineri care părăsesc de timpuriu școala, să îmbunătățească relevanța pe piața muncii a învățământului terțiar, să amelioreze monitorizarea și previzionarea, precum și să intensifice participarea adulților la educația și formarea continuă, inclusiv prin politici care prevăd concediu pentru studii și formare, precum și formare profesională la locul de muncă și învățare pe tot parcursul vieții. Statele membre ar trebui să consolideze învățarea la locul de muncă în sistemele lor de educație și de formare profesională, inclusiv prin programe de ucenicie de calitate și eficace, să confere mai multă vizibilitate și comparabilitate aptitudinilor și să înmulțească oportunitățile de recunoaștere și de validare a aptitudinilor și competențelor obținute în afara educației și formării profesionale formale. Ele ar trebui să intensifice și să sporească flexibilitatea ofertei și a nivelului de participare la cursuri de formare profesională continuă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să le ofere sprijin specific adulților cu un nivel scăzut de calificare pentru ca aceștia să își mențină sau să își dezvolte capacitatea de inserție profesională pe termen lung, prin stimularea accesului la oportunitățile de învățare de calitate și a utilizării acestora, prin stabilirea unor parcursuri de actualizare a competențelor, inclusiv o evaluare a competențelor, o ofertă de educație și de formare corespunzătoare oportunităților de pe piața muncii, precum și validarea și recunoașterea competențelor dobândite. Amendamentul 21 Propunere de decizie Anexă – punctul 6 – paragraful 2 a (nou) Pentru a promova bunăstarea și productivitatea pe termen lung a populației lor active, statele membre ar trebui să se asigure că sistemele lor de educație și formare sunt destinate nu numai satisfacerii nevoilor pieței muncii, ci și stimulării dezvoltării personale, a coeziunii sociale, a înțelegerii interculturale și a cetățeniei active. Amendamentul 22 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – paragraful 3 Rata ridicată a șomajului și inactivitatea ar trebui să fie abordate, inclusiv prin intermediul unei asistențe personalizate în timp util, bazată pe acordarea de sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare și pentru recalificare. Ar trebui să se elaboreze strategii cuprinzătoare care să implice evaluări individuale aprofundate cel târziu după 18 luni de șomaj, în vederea reducerii și prevenirii semnificative a șomajului structural. Problema șomajului în rândul tinerilor și numărul ridicat de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) ar trebui să fie abordată în continuare printr-o îmbunătățire structurală a tranziției de la școală la muncă, inclusiv prin deplina punere în aplicare a Garanției pentru tineret1. Rata ridicată a șomajului, șomajul pe termen lung și inactivitatea pe termen lung ar trebui să fie abordate, inclusiv prin intermediul unei asistențe personalizate integrate și în timp util, bazate pe acordarea de sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare și pentru recalificare, precum și pe o urmărire adecvată. În acest scop, este necesară o abordare coordonată privind serviciile sociale și de ocupare a forței de muncă, care presupune o cooperare strânsă între serviciile de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale, partenerii sociali și autoritățile locale. Ar trebui să se elaboreze strategii cuprinzătoare care să implice evaluări individuale aprofundate cât mai curând posibil în vederea reducerii și prevenirii semnificative a șomajului pe termen lung și structural. Problema șomajului în rândul tinerilor și numărul ridicat de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) ar trebui să fie abordată în continuare printr-o îmbunătățire structurală a tranziției de la școală la muncă, inclusiv prin deplina punere în aplicare a Garanției pentru tineret1. __________________ __________________ 1 JO C 120, 26.4.2013, p. 1–6 1 JO C 120, 26.4.2013, p. 1. Amendamentul 23 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – paragraful 4 Reformele fiscale menite să reducă impozitarea muncii ar trebui să vizeze eliminarea barierelor și a factorilor de descurajare a participării pe piața muncii, în special pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii. Statele membre ar trebui să sprijine realizarea unui mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu handicap, inclusiv prin intermediul unor măsuri și servicii de sprijin financiar care le vor permite să participe pe piața muncii și în societate. Reformele fiscale menite să reducă treptat impozitarea muncii ar trebui să vizeze eliminarea barierelor nejustificate și a birocrației excesive și să furnizeze stimulente în vederea participării pe piața muncii, în special pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii, asigurând totodată că reorientările fiscale nu prejudiciază sustenabilitatea statului social. Statele membre ar trebui să sprijine realizarea unui mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu handicap și lucrătorii mai în vârstă, inclusiv prin intermediul unor măsuri și servicii de sprijin financiar care le vor permite să participe pe piața muncii și în întreaga societate. Statele membre și Comisia ar trebui să promoveze angajarea asistată pe o piață a muncii deschisă și favorabilă incluziunii. Amendamentul 24 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 6 – paragraful 5 Ar trebui să se elimine barierele din calea participării și a evoluției carierei, pentru a asigura egalitatea de gen și sporirea participării femeilor pe piața forței de muncă, inclusiv prin salarii egale pentru muncă egală. Reconcilierea vieții de familie cu cea profesională ar trebui promovată, în special prin accesul la servicii de îngrijire pe termen lung și la servicii de educație și de îngrijire de calitate și la prețuri abordabile a copiilor preșcolari. Statele membre ar trebui să se asigure că părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au acces la concedii familiale adecvate și la formule flexibile de lucru pentru a găsi un echilibru între viața profesională și cea privată, precum și să promoveze o utilizare echilibrată a acestor drepturi între femei și bărbați. Ar trebui să se elimine barierele din calea participării și a evoluției carierei, pentru a asigura egalitatea de gen și sporirea participării femeilor pe piața forței de muncă, inclusiv prin salarii egale pentru muncă egală în toate sectoarele și pentru toate profesiile. Statele membre ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare politici privind transparența salarială și auditurile salariale pentru a elimina diferențele de remunerare între femei și bărbați. Statele membre trebuie să aplice Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului1a prin impunerea de sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare asupra angajatorilor care plătesc salarii diferite pentru același loc de muncă, în funcție de sexul persoanei care îl ocupă. Reconcilierea vieții de familie și private cu cea profesională ar trebui garantată pentru toate persoanele. Statele membre ar trebui să se asigure că părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au acces la concedii familiale și de îngrijire adecvate, la îngrijire pe termen lung de calitate și accesibilă, la îngrijire și educație preșcolară și la formule flexibile de lucru, adaptate nevoilor lucrătorilor, precum munca la distanță și munca inteligentă, pentru a găsi un echilibru între viața profesională și cea privată, precum și să promoveze o utilizare echilibrată a acestor drepturi între femei și bărbați. Statele membre ar trebui să asigure sprijin pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire care sunt nevoite să își limiteze sau să își întrerupă activitatea profesională pentru a putea îngriji în mod corespunzător pe cineva. ________________ Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă , JO L 204, 26.7.2006, p. 23. Amendamentul 25 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 7 – paragraful 2 Politicile ar trebui să urmărească îmbunătățirea și sprijinirea corelării dintre cerere și ofertă și tranziții. Statele membre ar trebui să îi activeze și să îi abiliteze efectiv pe cei care pot participa la piața muncii. Statele membre ar trebui să consolideze eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin ameliorarea direcționării, a impactului și a acoperirii acestora și printr-o mai bună corelare a lor cu ajutorul pentru venit, pe baza drepturilor și a responsabilităților șomerilor care își caută în mod activ un loc de muncă. Statele membre ar trebui să tindă spre servicii publice de ocupare a forței de muncă mai eficace, asigurând o asistență personalizată în timp util pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă, sprijinind cererea de pe piața muncii și punând în aplicare o gestionare bazată pe performanță. Politicile ar trebui să urmărească îmbunătățirea și sprijinirea corelării dintre cerere și ofertă și tranziții, astfel încât lucrătorii să poată înregistra progrese în carieră. Statele membre ar trebui să îi activeze și să îi abiliteze efectiv pe cei care pot participa la piața muncii, prin intermediul unui sprijin individual și al unor servicii integrate în cadrul unei abordări mai vaste având la bază incluziunea activă. Statele membre ar trebui să consolideze eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin ameliorarea finanțării, a direcționării, a impactului și a acoperirii acestora și prin asigurarea unui sprijin adecvat pentru venit pentru șomeri în perioada în care aceștia își caută un loc de muncă, ținând seama totodată de drepturile și responsabilitățile șomerilor. Acest lucru presupune colaborarea cu partenerii sociali și cu alte părți interesate relevante, inclusiv organizațiile societății civile, pentru creșterea eficienței și a răspunderii acestor politici. Statele membre ar trebui să tindă spre servicii publice de ocupare a forței de muncă mai eficace, mai interconectate și de o mai mare calitate, asigurând o asistență personalizată în timp util pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă, facilitând căutarea de locuri de muncă de către aceștia în întreaga Uniune, sprijinind cererea de pe piața muncii și punând în aplicare o gestionare bazată pe performanță. Amendamentul 26 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 7 – paragraful 3 Statele membre ar trebui să ofere șomerilor indemnizații de șomaj adecvate cu o durată rezonabilă, în conformitate cu contribuțiile lor și cu normele naționale în materie de eligibilitate. Aceste indemnizații nu ar trebui să constituie un factor de descurajare a reîncadrării rapide în muncă. Statele membre ar trebui să le ofere șomerilor indemnizații de șomaj adecvate, pentru o durată de timp suficient de lungă pentru a le acorda acestora timpul care este necesar în mod rezonabil pentru a găsi un loc de muncă de calitate, în conformitate cu contribuțiile lor și cu normele naționale în materie de eligibilitate. Aceste indemnizații ar trebui să fie însoțite de politici active în domeniul pieței forței de muncă și de măsuri de stimulare a ocupării rapide a unui loc de muncă de calitate. Amendamentul 27 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 7 – paragraful 4 Mobilitatea cursanților și a lucrătorilor ar trebui promovată în vederea îmbunătățirii capacităților de inserție profesională și a exploatării întregului potențial al pieței europene a muncii. Barierele din calea mobilității în domeniul educației și formării, al pensiilor ocupaționale și personale și al recunoașterii calificărilor ar trebui eliminate. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt un factor de blocaje sau de complicații pentru lucrătorii din celelalte state membre atunci când acceptă un loc de muncă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să prevină încălcările normelor existente, precum și să abordeze potențialul „exod al creierelor” din anumite regiuni. Mobilitatea cursanților și a lucrătorilor ar trebui asigurată ca libertate fundamentală, în vederea îmbunătățirii capacităților de inserție profesională și a exploatării întregului potențial al pieței europene a muncii. Mobilitatea internă ar trebui, de asemenea, promovată. Barierele din calea mobilității în domeniul educației și formării, al pensiilor ocupaționale și personale, al accesului la protecție socială, al recunoașterii calificărilor și aptitudinilor, precum și cerințele lingvistice disproporționate ar trebui eliminate. Lucrătorii mobili ar trebui să fie sprijiniți, inclusiv prin îmbunătățirea cunoașterii de către aceștia a drepturilor la locul de muncă, precum și a accesului la aceste drepturi. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt un factor de blocaje sau de complicații pentru lucrătorii din celelalte state membre atunci când acceptă un loc de muncă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să prevină încălcările normelor existente, precum și să abordeze potențialul „exod al creierelor” din anumite regiuni. Statele membre ar trebui să facă acest lucru prin creșterea și sprijinirea investițiilor în sectoare care au un potențial real de a genera oportunități de creare a unor locuri de muncă de înaltă calitate, cum ar fi economia verde și economia circulară, sectorul serviciilor de îngrijire și cel digital. Amendamentul 28 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 7 – paragraful 5 În conformitate cu practicile naționale și pentru a avea parte de un dialog social mai eficace și de rezultate socioeconomice mai bune, statele membre ar trebui să asigure implicarea deplină și la timp a partenerilor sociali în conceperea și punerea în aplicare a reformelor și politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale, inclusiv prin furnizarea de sprijin pentru creșterea capacității partenerilor sociali. Partenerii sociali ar trebui încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective referitoare la chestiuni relevante pentru ei, cu respectarea deplină a autonomiei lor și a dreptului la acțiuni colective. În conformitate cu practicile naționale și cu principiile de parteneriat și pentru a avea parte de un dialog social și civil mai eficace și de rezultate socioeconomice mai bune, statele membre ar trebui să asigure implicarea deplină, reală și la timp a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în conceperea, punerea în aplicare și evaluarea reformelor și politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale, în toate fazele procesului, inclusiv prin furnizarea de sprijin pentru creșterea capacității partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile. Această implicare ar trebui să meargă dincolo de simpla consultare a părților interesate. Partenerii sociali ar trebui încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective referitoare la chestiuni relevante pentru ei, cu respectarea deplină a autonomiei lor și a dreptului la acțiuni colective. Lucrătorilor cu contracte de muncă atipice și lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă ar trebui, de asemenea, să li se permită să își exercite dreptul de organizare și negociere colectivă. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a consolida rolul partenerilor sociali. Amendamentul 29 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – titlu Orientarea 8: Promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei Orientarea 8: Promovarea egalității, a egalității de șanse și a nediscriminării pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei Amendamentul 30 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 1 Statele membre ar trebui să promoveze piețe ale muncii favorabile incluziunii, deschise tuturor, prin punerea în aplicare a unor măsuri eficace de promovare a egalității de șanse pentru grupurile subreprezentate de pe piața forței de muncă. Ele ar trebui să asigure egalitatea de tratament în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii, indiferent de sex, de rasă sau de originea etnică, de religie sau de convingeri, de handicap, de vârstă sau de orientarea sexuală. Statele membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să pună în aplicare măsuri eficace pentru combaterea tuturor formelor de discriminare și pentru promovarea egalității de șanse pentru toți în ceea ce privește participarea în societate. Printre aceste măsuri ar trebui să se numere cele care promovează piețe ale muncii favorabile incluziunii, deschise tuturor, inclusiv prin măsuri care combat discriminarea în ceea ce privește accesul la piața muncii, precum și în interiorul acesteia, pentru a sprijini persoanele care sunt discriminate sau subreprezentate sau care se află într-o situație vulnerabilă. Statele membre ar trebui să asigure egalitatea de tratament și să combată toate formele de discriminare în ocuparea forței de muncă, în contextul protecției sociale, în educație și în accesul la bunuri și servicii, indiferent de sex, de rasă sau de originea etnică, de religie sau de convingeri, de handicap, de vârstă, de orientarea sexuală sau de contextul socioeconomic. În acest scop, sunt necesare măsuri speciale de sprijinire a persoanelor aflate în situații vulnerabile, aceste măsuri trebuind să fie finanțate în mod corespunzător pentru a preveni orice eventuală concurență pentru resurse între beneficiarii în cauză. Amendamentul 31 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 2 Statele membre ar trebui să modernizeze sistemele de protecție socială pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și adecvată pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, promovând incluziunea socială și mobilitatea socială în sens ascendent, stimulând participarea pe piața forței de muncă și abordând inegalitățile, inclusiv prin felul în care își organizează sistemele fiscale și de prestații sociale. Modernizarea sistemelor de protecție socială ar trebui să ducă la o mai bună accesibilitate, sustenabilitate și calitate, precum și la un caracter mai adecvat. Statele membre ar trebui să îmbunătățească sistemele de protecție socială pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și adecvată pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, inclusiv pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, promovând incluziunea socială și mobilitatea socială în sens ascendent, stimulând participarea pe piața forței de muncă și abordând inegalitățile, inclusiv prin felul în care își organizează sistemele fiscale și de prestații sociale. Îmbunătățirea și inovarea sistemelor de protecție socială ar trebui să ducă la un acces mai bun și la o mai mare disponibilitate, sustenabilitate și calitate, precum și la un caracter mai adecvat. Amendamentul 32 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 3 Statele membre ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare strategii preventive și integrate, prin combinarea celor trei componente ale incluziunii active: sprijin adecvat privind venitul, piețe ale muncii incluzive și acces la servicii de calitate. Sistemele de protecție socială ar trebui să asigure dreptul la prestații de venit minim adecvate pentru toți cei care nu dispun de resurse suficiente și să promoveze incluziunea socială prin încurajarea participării active a persoanelor pe piața muncii și în societate. Statele membre ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare strategii preventive și integrate, prin combinarea celor trei componente ale incluziunii active: sprijin adecvat privind venitul, piețe ale muncii incluzive și acces la servicii de calitate, adaptate nevoilor individuale. Sistemele de protecție socială ar trebui să asigure prestații de venit minim adecvate pentru toți cei care nu dispun de resurse suficiente și să promoveze incluziunea socială prin încurajarea participării active a persoanelor pe piața muncii și în societate. Amendamentul 33 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 3 a (nou) În mod similar, statele membre ar trebui să promoveze, cu sprijinul Comisiei, participarea activă a ONG-urilor specializate în lupta împotriva sărăciei, precum și a organizațiilor persoanelor care se confruntă cu sărăcia la procesul de elaborare a politicilor de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale. Amendamentul 34 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 4 Serviciile abordabile, accesibile și de calitate precum îngrijirea copiilor, îngrijirea extrașcolară, educația, formarea profesională, asigurarea unei locuințe, serviciile medicale și îngrijirea pe termen lung sunt esențiale pentru asigurarea unor șanse egale, inclusiv pentru copii și tineri. O atenție deosebită ar trebui acordată combaterii sărăciei, excluziunii sociale, inclusiv reducerii sărăciei persoanelor încadrate în muncă. Statele membre ar trebui să garanteze că fiecare persoană are acces la servicii esențiale, inclusiv la apă, salubritate, energie, transporturi, servicii financiare și comunicații digitale. Pentru persoanele aflate în dificultate și persoanele vulnerabile, statele membre ar trebui să asigure accesul la o asistență socială adecvată în materie de locuințe, precum și dreptul la asistență și protecție adecvată împotriva evacuării forțate. Lipsa de adăpost ar trebui să fie abordată în mod specific. Nevoile specifice ale persoanelor cu handicap ar trebui să fie luate în considerare. Accesul la servicii abordabile, accesibile și de calitate precum îngrijirea copiilor, îngrijirea extrașcolară, educația, formarea profesională, asigurarea unei locuințe, serviciile medicale, reabilitarea și îngrijirea pe termen lung, precum și disponibilitatea acestor servicii sunt esențiale pentru asigurarea unor șanse egale, inclusiv pentru copii, tineri, minorități etnice și migranți. Copiii care trăiesc în sărăcie ar trebui să aibă acces la asistență medicală, învățământ și îngrijire gratuite, precum și la o locuință decentă și la o alimentație adecvată. O atenție deosebită ar trebui acordată combaterii sărăciei și excluziunii sociale, inclusiv reducerii sărăciei persoanelor încadrate în muncă, și discriminării. Statele membre ar trebui să garanteze că fiecare persoană are acces la servicii esențiale accesibile din punct de vedere financiar, inclusiv la educație, îngrijiri medicale, locuință, apă curată, salubritate, energie, transporturi, servicii financiare și comunicații digitale. Pentru persoanele aflate în dificultate sau într-o situație vulnerabilă, statele membre ar trebui să asigure accesul la o asistență socială adecvată în materie de locuințe, precum și dreptul la asistență și protecție adecvată împotriva evacuării forțate. Lipsa de adăpost ar trebui să fie abordată în mod specific. Nevoile specifice ale persoanelor cu handicap, precum și potențialul acestora ar trebui să fie luate în considerare. În acest scop, statele membre ar trebui, printre altele, să își revizuiască sistemele de evaluare a handicapului, pentru a se evita crearea unor bariere în calea accesului la piața forței de muncă. Amendamentul 35 Propunere de decizie Anexă– Orientarea 8 – paragraful 4 a (nou) Statele membre ar trebui să asigure sprijinirea și consilierea adecvată a angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor cu handicap. Ar trebui promovată și sprijinită furnizarea de asistență personală persoanelor cu handicap atât în educație, cât și de către serviciile de ocupare a forței de muncă. Amendamentul 36 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 5 Statele membre ar trebui să asigure dreptul la acces în timp util la îngrijiri medicale și de bună calitate pe termen lung și la prețuri abordabile, menținându-le totodată sustenabilitatea pe termen lung. Statele membre ar trebui să asigure dreptul la acces în timp util la îngrijiri medicale și de bună calitate pe termen lung și la prețuri abordabile și accesibile, menținându-le totodată sustenabilitatea pe termen lung. Amendamentul 37 Propunere de decizie Anexă – Orientarea 8 – paragraful 6 În contextul creșterii longevității și al evoluțiilor demografice, statele membre ar trebui să asigure sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii pentru femei și bărbați, oferind oportunități egale pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară activități independente, de ambele sexe, de a obține drepturi de pensie, inclusiv prin mecanisme suplimentare de asigurare a unui trai decent. Reformele sistemelor de pensii ar trebui să fie sprijinite prin măsuri care prelungesc viața activă și care sporesc vârsta efectivă de pensionare, cum ar fi limitarea ieșirii timpurii de pe piața muncii și creșterea vârstei legale de pensionare pentru a ține seama de creșterea speranței de viață. Statele membre ar trebui să stabilească un dialog constructiv cu părțile interesate relevante și ar trebui să permită o introducere treptată corespunzătoare a reformelor. Statele membre ar trebui să asigure de urgență sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii pentru femei și bărbați, oferind oportunități egale pentru toți lucrătorii și pentru persoanele care desfășoară activități independente de a obține drepturi legale și adecvate de pensie, precum și urmărind să asigure pentru persoanele în vârstă venituri adecvate care să fie cel puțin peste nivelul de sărăcie. Ar trebui oferit un acces nediscriminatoriu la sisteme complementare, care pot servi drept supliment la pensii legale solide. În funcție de acordurile instituționale și legislațiile naționale ale statelor membre, pensiile bazate exclusiv pe primul pilon sau în combinație cu cel de-al doilea pilon ar trebui să asigure un venit substitutiv adecvat, bazat pe salariile anterioare ale lucrătorului. Statele membre ar trebui să ofere credite de pensie adecvate persoanelor care au petrecut o perioadă de timp în afara pieței muncii pentru a acorda îngrijire în mod informal. Reformele sistemelor de pensii, inclusiv o eventuală creștere a vârstei efective de pensionare, ar trebui să fie încadrate în strategii pentru o îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate și ar trebui să fie sprijinite prin măsuri care prelungesc viața activă pentru cei care doresc să lucreze mai mult timp. Lucrătorilor care se apropie de vârsta de pensionare ar trebui să li se ofere posibilitatea de a alege în mod voluntar să își reducă timpul de lucru. Statele membre ar trebui să stabilească un dialog constructiv cu partenerii sociali și cu societatea civilă și ar trebui să permită o introducere treptată corespunzătoare a tuturor reformelor.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0355. (2) JO C 265, 11.8.2017, p. 201.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la estimarea bugetului Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2019 (2018/2001(BUD))

P8_TA(2018)0182 A8-0146/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 36,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2018(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2017 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018 aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare(7),

–  având în vedere raportul prezentat Biroului de către Secretarul General privind elaborarea proiectului preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2019,

–  având în vedere proiectul preliminar de estimare a bugetului întocmit de Birou la 16 aprilie 2018 în conformitate cu articolul 25 alineatul (7) și cu articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere proiectul de estimare a bugetului întocmit de Comisia pentru bugete în conformitate cu articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere articolul 96 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0146/2018),

A.  întrucât această procedură reprezintă a patra procedură bugetară completă desfășurată în noua legislatură și a șasea procedură bugetară completă a cadrului financiar multianual 2014-2020;

B.  întrucât bugetul pe 2019, sub forma propusă în raportul Secretarului General, este în curs de pregătire, în contextul unei creșteri anuale a plafonului de la rubrica V, creștere generată parțial de inflație, dar care reprezintă și o creștere reală, permițând o marjă mai mare pentru creșterea economică și investiții, precum și aplicarea în continuare a unor politici care urmăresc realizarea de economii și îmbunătățirea eficienței și care sunt menite să sprijine un buget bazat pe performanță;

C.  întrucât printre obiectivele prioritare propuse de Secretarul General pentru bugetul pe 2019 se numără următoarele: campania electorală pentru alegerile pentru Parlamentul European din 2019, proiectele de securitate, proiectele imobiliare multianuale, dezvoltarea informatică, îmbunătățirea serviciilor pentru deputați și încurajarea unei atitudini ecologice față de transport;

D.  întrucât Secretarul General a propus un buget de 2 016 644 000 EUR pentru proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru 2019, ceea ce reprezintă o majorare globală cu 3,38 % față de bugetul pentru 2018 (inclusiv 37,3 milioane EUR pentru schimbarea legislaturii parlamentare și 34,3 milioane EUR pentru alte cheltuieli extraordinare) și o majorare cu 18,79 % a rubricii V din CFM 2014-2020;

E.  întrucât bugetul este alcătuit, în proporție de aproape două treimi, din cheltuieli indexate ce privesc, în cea mai mare parte, remunerațiile, pensiile, cheltuielile medicale și indemnizațiile deputaților activi și pensionați (23%) și ale personalului (34 %), precum și clădirile (13 %), care sunt ajustate, în conformitate cu Statutul funcționarilor și cu Statutul deputaților, în funcție de indexarea sectorială sau de rata inflației;

F.  întrucât Parlamentul European a subliniat deja în Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2016(8) că bugetul pe 2016 ar trebui să aibă o bază realistă și să fie în conformitate cu principiile disciplinei bugetare și bunei gestiuni financiare;

G.  întrucât credibilitatea Parlamentului în calitatea sa de componentă a autorității bugetare depinde într-o anumită măsură de capacitatea sa de a-și gestiona cheltuielile proprii și de capacitatea sa de a dezvolta democrația la nivelul Uniunii;

H.  întrucât Fondul facultativ de pensii a fost înființat în 1990 prin Normele Biroului privind regimul (facultativ) de pensii complementare(9),

Cadrul general

1.  subliniază că în 2019 proporția aferentă bugetului Parlamentului ar trebui să se mențină sub 20 % din rubrica V; constată că nivelul bugetului estimat pentru 2019 corespunde unui procent de 18,53 %, mai mic decât cel din 2018 (18,85 %) și cel mai mic procent din cadrul rubricii V înregistrat în ultimii 15 ani;

2.  evidențiază că cea mai mare parte a bugetului Parlamentului este stabilită pe baza obligațiilor statutare sau contractuale și face obiectul indexării anuale;

3.  constată că, din cauza alegerilor pentru Parlamentul European din 2019, cheltuielile vor fi substanțial mai ridicate în unele domenii, în special în ceea ce îi privește pe deputații care nu sunt realeși și pe asistenții lor, în timp ce în alte domenii se vor realiza economii, deși de amploare mai scăzută, ca urmare a reducerii volumului activităților parlamentare în cursul unui an electoral;

4.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul reuniunilor de conciliere dintre Birou și Comisia pentru bugete desfășurate la 26 martie 2018 și la 10 aprilie 2018, de a stabili o rată de majorare a bugetului pe 2018 de 2,48 %, procent ce corespunde nivelului global al estimării bugetului pe 2019, de 1 999 144 000 EUR, de a reduce nivelul cheltuielilor din proiectul preliminar de estimare a bugetului aprobat de Birou la 12 martie 2018 cu 17,5 milioane EUR și de a reduce în mod corespunzător creditele propuse pentru următoarele posturi bugetare: 1004 - Cheltuieli de deplasare ordinare; 105 - Cursuri de limbi străine și de informatică pentru deputați; 1404 - Stagii, subvenții și schimburi de funcționari 1612 - Perfecționare profesională 1631 - Mobilitate 2000 - Chirii 2007 - Construcția de clădiri și amenajarea spațiilor 2022 - Întreținerea, mentenanța, gestionarea și curățenia clădirilor 2024 - Consumul de energie 2100 - Informatică și telecomunicații 2101 - Informatică și telecomunicații - Activități recurente - Infrastructură 2105 - Informatică și telecomunicații - Investiții în proiecte 212 - Mobilier 214 - Echipamente și instalații tehnice 230 - Papetărie, materiale de birou și consumabile diverse 238 - Alte cheltuieli administrative 300 - Cheltuieli de misiune și de deplasare între cele trei locuri de desfășurare a activității ale personalului 302 - Cheltuieli de protocol și de reprezentare 3040 - Cheltuieli diverse aferente reuniunilor interne 3042 - Reuniuni, congrese, conferințe și delegații 3049 - Cheltuieli pentru serviciile agențiilor de voiaj 3243 - Centrele pentru vizitatori ale Parlamentului European 3248 - Cheltuieli pentru informare audiovizuală 325 - Cheltuieli aferente birourilor de legătură 101 - Rezervă pentru cheltuieli neprevăzute; în acest mod pot fi majorate creditele alocate următoarelor posturi bugetare: postul 1400 - Alți agenți secretariat și grupuri politice (+50 000 EUR), postul 320 - Achiziționarea de cunoștințe specializate (+50 000 EUR) și postul 3211 - Centrul european pentru mass-media științifică (+800 000 EUR); salută faptul că aceste modificări au fost adoptate de către Birou la 16 aprilie 2018;

5.  subliniază că funcțiile esențiale ale Parlamentului sunt de a colegifera, împreună cu Consiliul, de a decide cu privire la bugetul Uniunii, de a-i reprezenta pe cetățeni și de a controla activitatea altor instituții;

6.  subliniază rolul Parlamentului în consolidarea conștiinței politice europene și în promovarea valorilor Uniunii;

7.  ia act de faptul că proiectul preliminar de estimare a bugetului și documentele însoțitoare au fost primite cu întârziere, după aprobarea lor de către Birou, la 12 martie 2018; solicită ca, în exercițiile viitoare, Parlamentului să i se transmită în timp util raportul Secretarului General adresat Biroului cu privire la proiectul preliminar de estimare a bugetului, inclusiv anexele acestuia;

Transparența și accesibilitatea

8.  salută răspunsul la solicitarea Comisiei pentru bugete, formulată în mai multe rezoluții bugetare, de a primi informații suplimentare privind planificarea pe termen mediu și lung, investițiile, obligațiile statutare, cheltuielile operaționale, precum și metodologia bazată pe nevoile actuale, și nu pe coeficienți; constată că sumele forfetare reprezintă un instrument util și recunoscut pentru a mări flexibilitatea și transparența;

9.  constată că, la fel ca în cazul bugetelor pe anii anteriori, se propune să se rezerve o sumă pentru investițiile și cheltuielile „extraordinare”, adică investițiile și cheltuielile neobișnuite sau atipice pentru Parlament și care survin rareori; constată că, în 2019, aceste investiții și cheltuieli ating valoarea de 71,6 milioane EUR, inclusiv 37,3 milioane EUR pentru schimbarea legislaturii parlamentare și 34,3 milioane EUR pentru alte cheltuieli extraordinare; reamintește că această distincție între cheltuielile obișnuite și cele extraordinare, care a fost introdusă în bugetul pe 2016 și a fost inclusă în bugetele ulterioare, a fost propusă doar cu scopul de a răspunde punerii în aplicare a măsurilor urgente legate de securitatea clădirilor și de securitatea cibernetică în urma atacurilor teroriste; consideră că utilizarea excesivă a acestei distincții, mai precis prin includerea altor cheltuieli în cadrul cheltuielilor extraordinare, oferă o indicație eronată a evoluției marjei bugetare și contravine, prin urmare, principiului transparenței în ceea ce privește cheltuielile Parlamentului;

10.  se așteaptă ca bugetul Parlamentului pe 2019 să dea dovadă de realism și precizie în ceea ce privește corelarea nevoilor cu costurile aferente, pentru a evita pe cât posibil alocările bugetare excesive;

Brexitul

11.  observă că, la 8 decembrie 2017, negociatorii Uniunii Europene și cei ai Regatului Unit au ajuns la un acord de principiu cu privire la decontul financiar pentru retragerea Regatului Unit din Uniune, care include o dispoziție conform căreia Regatul Unit va participa la bugetele anuale ale Uniunii pe 2019 și 2020, ca și cum ar fi încă un stat membru, și va contribui cu propria cotă la finanțarea pasivelor Uniunii contractate înainte de 31 decembrie 2020; constată că regimul facultativ de pensii pentru deputați este înscris ca pasiv în bilanțul UE și că negocierile vor viza și contribuția la pasivele restante asociate angajamentelor cu titlu de pensii care au fost asumate în trecut, dar care vor rămâne valabile după 2020;

12.  constată că Comisia pentru afaceri constituționale a confirmat printr-un vot în plen, în februarie 2018, un raport din proprie inițiativă privind componența Parlamentului ce prevede, în special, reducerea la 705 a numărului deputaților după retragerea Regatului Unit din Uniune; ia act de faptul că, în urma reuniunii informale a celor 27 de șefi de stat sau de guvern din 23 februarie 2018, Președintele Tusk a comunicat faptul că această propunere se bucură de un sprijin larg; ia act de faptul că, în cazul în care Regatul Unit va avea încă statutul de stat membru la începutul legislaturii parlamentare 2019-2024, numărul deputaților va fi de 751, până în momentul în care retragerea Regatului Unit din Uniune produce efecte juridice; subliniază totuși că această procedură necesită o decizie unanimă a Consiliului European, după obținerea aprobării Parlamentului; subliniază că estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului reflectă, pe moment, situația actuală, cu un Parlament alcătuit din 678 de deputați din 27 de state membre între 30 martie 2019 și sfârșitul celei de-a 8-a legislaturi a Parlamentului European, urmând ca Parlamentul să fie alcătuit din 705 deputați din 27 de state membre de la începutul celei de-a 9-a legislaturi până la sfârșitul exercițiului financiar 2019; ia act cu satisfacție, din acest motiv, de modificările propuse de Secretarul General, care au fost adoptate de către Birou la 12 martie 2018;

Alegerile europene din 2019

13.  salută campania de comunicare, care reprezintă un efort util de a le explica cetățenilor scopul Uniunii și al Parlamentului European; subliniază că această campanie ar trebui să vizeze, printre altele, explicarea rolului Uniunii, competențele Parlamentului, funcțiile sale, spre exemplu alegerea președintelui Comisiei, precum și impactul său asupra vieților cetățenilor;

14.  reamintește că, așa cum s-a aprobat în procedura bugetară 2018, bugetul total al campaniei se ridică la 33,3 milioane EUR pentru cele două exerciții, din care 25 de milioane EUR pentru exercițiul 2018 (din cauza timpului necesar pentru derularea procedurilor de achiziții publice și pentru a încheia contracte) și 8,33 milioane EUR pentru 2019; ia act de faptul că strategia pentru campanie, întemeiată pe învățămintele dobândite cu ocazia ultimelor alegeri, a fost aprobată de Birou în noiembrie 2017;

15.  subliniază că procesele de comunicare pentru alegerile europene se desfășoară pe trei niveluri: nivelul cel mai vizibil este cel al partidelor politice naționale și europene și al candidaților acestora, al doilea nivel este reprezentat de procesul candidaților capi de listă („Spitzenkandidaten”), introdus pentru prima dată în 2014, iar cel de al treilea nivel este campania instituțională menită să reamintească ce este Parlamentul, ce face acesta, modul în care influențează viețile cetățenilor și de ce este important să participăm la alegeri;

16.  subliniază că, de unul singur, Parlamentul nu dispune de resursele necesare pentru a ajunge la 400 de milioane de alegători cu drept de vot și trebuie, prin urmare, să își utilizeze în mod optim propriile rețele de multiplicatori în acest sens; consideră că, în acest context, un rol important ar trebui să îl joace, de asemenea, comunicarea prin intermediul site-urilor internet asociate platformelor de comunicare socială; subliniază că se vor organiza în 2018 la nivel european o serie de conferințe pentru cetățeni și părțile interesate și că rolul birourilor de legătură va fi esențial la nivel național; atrage atenția asupra intenției sale de a include, în viitor, Comitetul European al Regiunilor (CoR) și reprezentanții săi locali și regionali în abordarea bazată pe colaborarea în rețea; consideră că, în perioada imediat premergătoare alegerilor, partidele politice europene și partidele naționale vor avea o contribuție esențială, în special în cadrul procesului candidaților capi de listă („Spitzenkandidaten”); propune, prin urmare, să li se ofere acestora posibilitatea de a îndeplini această misiune, majorându-le în mod expres finanțarea pentru 2019;

Securitatea și securitatea cibernetică

17.  constată că bugetul pe 2019 va include și alte tranșe de investiții substanțiale, începute în 2016, cu scopul de a îmbunătăți în mod semnificativ securitatea Parlamentului; subliniază că aceste proiecte privesc diferite domenii, legate în special de clădiri, cum ar fi, de exemplu, consolidarea securității intrărilor, echipamentelor și personalului efectuată în cadrul proiectului iPACS, dar și îmbunătățiri în domeniul securității cibernetice și al securității comunicațiilor;

18.  salută memorandumul de înțelegere, care a intrat în vigoare în 2017, între Guvernul belgian, Parlamentul European, Consiliu, Comisie, Serviciul European de Acțiune Externă și alte instituții cu sediul la Bruxelles, cu privire la investigațiile în vederea acordării autorizării de securitate pentru toți membrii personalului contractanților externi care solicită acces în instituțiile Uniunii; reamintește solicitarea sa adresată Secretarului General, în 2018, cu ocazia prezentării estimării veniturilor și cheltuielilor, de a lua în considerare oportunitatea extinderii aplicării acestui memorandum de înțelegere la funcționari, asistenți parlamentari și stagiari, pentru a permite efectuarea verificărilor de securitate necesare înainte de recrutarea acestora; invită, prin urmare, Secretarul General să informeze Comisia pentru bugete cu privire la stadiul evoluției acestui dosar;

19.  consideră că aplicațiile informatice sunt instrumente importante pentru ca deputații și personalul să își desfășoare activitatea, dar, cu toate acestea, sunt vulnerabile la atacurile cibernetice; salută, prin urmare, creșterea ușoară a creditelor prevăzute, care îi permite instituției să își protejeze mai bine activele și informațiile, continuând să pună în aplicare Planul său de acțiune privind securitatea cibernetică;

Politica imobiliară

20.  își reiterează solicitarea de a se asigura un proces decizional transparent în domeniul politicii imobiliare, bazat pe o informare timpurie, ținând seama în mod corespunzător de articolul 203 din Regulamentul financiar;

21.  ia act de procesul de îmbunătățire a mediului de lucru al deputaților și al personalului, conform deciziei Biroului din decembrie 2017, care va continua și în 2019, pentru a oferi spații de lucru flexibile deputaților, astfel încât să se satisfacă nevoile generate de schimbarea modurilor de lucru, punând la dispoziția acestora trei birouri la Bruxelles și două la Strasbourg după alegerile din 2019; subliniază, cu toate acestea, că la Strasbourg ar fi mai util să se ofere spații flexibile în care să poată fi organizate reuniuni; ia act de cheltuielile pentru întreținerea clădirilor Parlamentului în 2019, inclusiv de cerințele de securitate și de mediu; își exprimă rezervele cu privire la necesitatea cheltuirii unor sume importante pentru anumite lucrări propuse, și anume: mutarea bibliotecii și a birourilor asociate, reamenajarea restaurantului deputaților (clădirea ASP) și reamenajarea restaurantului din clădirea Churchill; îl invită pe Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete orice informații legate de aceste decizii, înainte de lectura bugetului programată de Parlament în toamna anului 2018; atrage atenția asupra faptului că, în aceste condiții, anumite proiecte vor fi amânate;

22.  își exprimă rezervele cu privire la proiectul de alocare a sumei de 1,58 milioane EUR pentru realizarea de studii legate de renovarea clădirii Spaak, având în vedere că suma de 14 milioane EUR a fost deja înscrisă în bugetul pe anul 2018; îl invită pe Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete orice informații legate de această decizie, înainte de lectura bugetului programată de Parlament în toamna anului 2018;

23.  solicită să i se ofere informații suplimentare cu privire la aspectele legate de starea mobilierului din clădirea ASP de la Bruxelles, care au justificat înlocuirea acestuia, precum și cu privire la procedura urmată pentru a alege noul mobilier, în special cu privire la raportul dintre prețul mobilierului și necesitatea înlocuirii acestuia;

24.  ia act de declarația actualizată de misiune pentru birourile de informare, denumite de acum înainte „birouri de legătură”, în conformitate cu decizia Biroului din noiembrie 2017; ia act de faptul că principala funcție a birourilor de legătură este de a informa și a comunica la nivel local în numele Parlamentului, în mod neutru din punct de vedere politic, pentru a furniza informații cu privire la Uniune și la politicile acesteia prin activitățile părților interesate externe la nivel local, regional și național, inclusiv ale membrilor Comitetului European al Regiunilor;

25.  observă că la sfârșitul lui 2018 se vor preda și se vor ocupa primele porțiuni din aripa de est a noii clădiri KAD, în timp ce restul birourilor din aripa de est și sălile de conferință vor fi ocupate treptat în cursul anului 2019; ia act de faptul că lucrările la aripa de vest vor începe imediat după aceea;

26.  reamintește analiza CCE din 2014 care estima costurile dispersiei geografice a Parlamentului la 114 milioane EUR pe an; în plus, ia act de constatarea prezentată în Rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene(10), conform căreia 78 % din toate misiunile personalului statutar al Parlamentului reprezintă rezultatul direct al dispersiei geografice a instituției; subliniază că raportul estimează, de asemenea, că impactul asupra mediului al dispersiei geografice se situează între 11 000 și 19 000 de tone de emisii de CO2; evidențiază economiile care ar putea fi aduse bugetului Parlamentului de un sediu unic și, prin urmare, solicită să se elaboreze o foaie de parcurs către un sediu unic;

27.  reamintește angajamentul Parlamentului față de Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică(11), care prevede că „fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie bugetară și în materie de achiziții publice, se [va] angaja să aplice clădirilor pe care le [deține] și pe care le ocupă aceleași cerințe ca cele aplicabile clădirilor administrațiilor centrale din statele membre, conform articolelor 5 și 6” din directiva menționată, având în vedere gradul ridicat al vizibilității clădirilor sale și rolul de frunte pe care ar trebui să-l aibă în ceea ce privește performanța energetică a clădirilor; subliniază că este urgent ca Parlamentul să se conformeze acestei declarații, nu în ultimul rând pentru propria credibilitate în cadrul procesului aflat în curs de revizuire a directivei privind performanța energetică a clădirilor și a directivei privind eficiența energetică;

Aspecte legate de deputații în PE și de asistenții parlamentari acreditați

28.  salută activitatea desfășurată de Secretariatul General al Parlamentului, secretariatele grupurilor politice și birourile deputaților de sprijinire a deputaților în exercitarea mandatului lor; încurajează dezvoltarea continuă a acestor servicii care îmbunătățesc capacitatea deputaților de a controla activitatea Comisiei și a Consiliului și de a-i reprezenta pe cetățeni;

29.  salută, în special, calitatea crescândă a consilierii și cercetării oferite deputaților și comisiilor de către Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) și departamentele tematice; ia act de evaluarea la jumătatea perioadei a cooperării dintre EPRS și departamentele tematice pusă la dispoziție de Secretarul General în octombrie 2017; îi solicită Secretarului General să furnizeze informații suplimentare cu privire la modul în care cele două servicii își coordonează activitățile pentru a evita suprapunerile și a răspunde nevoilor clienților lor; salută proiectele specifice noi și existente în domeniul aplicațiilor informatice, care vor fi implementate în întregime sau parțial în 2019: proiectul e-Parlament, proiectul sistemului de gestionare a arhivelor electronice (ERMS), programul „Biblioteca digitală deschisă”, noul proiect privind cercetarea și dezvoltarea în domeniul învățării automatizate cu memorii de traducere și instrumentul de înregistrare a participanților la conferințe și la evenimente;

30.  reamintește rezoluțiile menționate anterior, din 5 aprilie 2017 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului pentru exercițiul financiar 2018 și din 25 octombrie 2017 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018; își reiterează apelul privind asigurarea transparenței indemnizației pentru cheltuieli generale ICG a deputaților; invită Biroul Parlamentului să lucreze la elaborarea unor orientări mai bune privind responsabilitatea pentru cheltuielile autorizate în cadrul acestei indemnizații, fără a cauza administrației Parlamentului costuri ori sarcini administrative suplimentare; ia act de faptul că un sistem cuprinzător de control al indemnizației parlamentare plătite deputaților ar necesita între 40 și 75 de posturi administrative noi(12), ceea ce contravine schemei de reducere a personalului;

31.  reamintește principiul independenței mandatului; subliniază că folosirea cheltuielilor pentru activități parlamentare ține de responsabilitatea deputaților aleși și că deputații pot să-și publice situația cheltuielilor cu privire la ICG pe paginile web personale, dacă doresc să facă acest lucru; subliniază faptul că suma forfetară este utilizată pe scară largă și recunoscută ca instrument util în statele membre; subliniază faptul că utilizarea actuală a sumelor forfetare nu necesită personal suplimentar, și nici nu implică costuri suplimentare pentru administrația Parlamentului și evită generarea unor costuri suplimentare obligatorii și a unor sarcini administrative pentru deputați și birourile acestora; reiterează faptul că o ICG mai eficientă și mai transparentă nu înseamnă nerespectarea vieții private;

32.  îndeamnă grupul de lucru al Biroului privind ICG să își finalizeze lucrările, pentru a permite ca recomandările formulate pe baza opiniei exprimate de Parlament în octombrie 2017 să fie luate în considerare înainte de alegerea celei de-a noua legislaturi;

33.  își reiterează solicitarea adresată Biroului de a garanta că sunt respectate drepturile sociale și cele de pensie ale deputaților și ale asistenților parlamentari acreditați și că sunt puse la dispoziție mijloace financiare adecvate; reiterează solicitarea sa de a se găsi o soluție viabilă pentru asistenții parlamentari acreditați care, după ce au lucrat fără întrerupere timp de două legislaturi, până la sfârșitul actualei legislaturi, atunci când vor ajunge la vârsta de pensionare nu vor avea drept de acces la sistemul de drepturi de pensie european, întrucât perioada de timp în care au fost angajați este mai scurtă decât cei zece ani de serviciu necesari în conformitate cu Statutul funcționarilor, ca urmare a organizării anticipate a alegerilor din 2014, precum și a întârzierilor în ceea ce privește validarea noilor contracte ale APA cauzate de volumul mare de muncă din perioadele de după alegerile din 2009; reamintește că articolul 27 alineatul (2) din Statutul deputaților în Parlamentul European prevede că „Drepturile dobândite și drepturile viitoare se păstrează integral”; reamintește problemele persistente legate de Fondul facultativ de pensii și solicită Biroului și Secretarului General să examineze toate opțiunile existente pentru a reduce la minimum impactul asupra bugetului Parlamentului European;

34.  consideră că creditele pentru linia bugetară 422 „Cheltuieli legate de asistența parlamentară” sunt adecvate;

35.  ia act de revizuirea valorii indemnizațiilor acordate asistenților parlamentari acreditați (APA) pentru deplasările în interes de serviciu între cele trei locuri de desfășurare a activității Parlamentului; își reiterează cererea adresată Biroului de a lua măsuri pentru o aliniere deplină între funcționari, alți agenți și asistenții parlamentari acreditați, începând cu următoarea legislatură;

36.  în vederea următoarei legislaturi parlamentare, solicită din nou Conferinței președinților să revizuiască dispozițiile de aplicare privind activitatea delegațiilor și misiunile în afara Uniunii Europene; subliniază că o astfel de revizuire ar trebui să examineze posibilitatea ca asistenții parlamentari acreditați să însoțească, sub rezerva anumitor condiții, deputații în delegațiile și misiunile oficiale ale Parlamentului;

37.  invită Biroul să își modifice decizia din 19 aprilie 2010 referitoare la normele privind stagiarii deputaților, pentru a asigura remunerarea decentă a stagiarilor; subliniază că remunerația stagiarilor din birourile deputaților sau din grupurile politice ar trebui să acopere, cel puțin, cheltuielile de subzistență la Bruxelles sau în orașul în care se desfășoară stagiul acestora;

38.  consideră că ar trebui pusă la dispoziție o finanțare adecvată pentru punerea în aplicare a foii de parcurs pentru adaptarea măsurilor de prevenire și de sprijin timpuriu pentru a rezolva conflictele și situațiile de hărțuire dintre deputați și APA sau alți membri ai personalului;

Aspecte legate de personal

39.  reduce schema de personal a Secretariatului său General pe 2019 cu 59 de posturi (obiectivul privind reducerea cu 1 % a personalului), în conformitate cu acordul din 14 noiembrie 2015 convenit cu Consiliul referitor la bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, prin care măsurile de reducere anuală a personalului Parlamentului sunt prevăzute să continue până în 2019;

40.  consideră că, într-o perioadă în care este probabil ca resursele financiare și de personal aflate la dispoziția instituțiilor Uniunii să fie din ce în ce mai limitate, este important ca instituțiile ca atare să poată recruta și păstra personalul cel mai capabil să facă față provocărilor complexe ale viitorului, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului în funcție de performanțe;

41.  consideră că, până la vacanța electorală, Parlamentul se va confrunta cu o situație unică creată de coincidența dintre intensificarea activității din cauza încheierii legislaturii și pachetul complex de propuneri legislative privind CFM, Brexitul și numărul tot mai mare de triloguri; consideră că, pentru a permite Parlamentului și comisiilor sale să își desfășoare activitățile de bază, este esențial să se asigure în continuare un nivel adecvat de resurse logistice și umane;

42.  solicită Secretarului General să se bazeze pe acordurile de cooperare existente între Parlament, Comitetul European al Regiunilor și Comitetul Economic și Social European; subliniază că, în contextul valorificării acestor acorduri, EPRS constituie un exemplu al unui proiect de succes; solicită să se identifice diferite domenii, care nu ar trebui să se limiteze la serviciile informatice și la securitate, în care sinergiile dintre funcțiile administrative ar putea fi mărite, exploatând experiența Parlamentului și a celor două Comitete și ținând seama pe deplin de dificultățile asociate procesului de guvernanță și de diferențele în materie de amploare a serviciilor dintre Parlament și celelalte două organisme, pentru a elabora acorduri de cooperare echitabile; îl invită, în plus, pe Secretarul General să efectueze un studiu cu privire la posibilitatea realizării unor sinergii cu celelalte instituții europene în ceea ce privește funcțiile și serviciile administrative;

43.  solicită să se evalueze economiile realizate și beneficiile obținute de către fiecare instituție participantă ca urmare a acordului interinstituțional de cooperare administrativă dintre Parlamentul, Comitetul European al Regiunilor și Comitetul Economic și Social European, atât în domeniile ce țin de serviciile comune, cât și în domeniile care fac obiectul cooperării, precum și să se evalueze potențialele economii și beneficii ale unor posibile acorduri viitoare cu alte instituții și agenții;

44.  salută Rezoluția Parlamentului referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE(13); este de părere că această rezoluție este un pas important pentru a combate mai eficient hărțuirea sexuală și orice formă de comportament necorespunzător în Uniune și în instituțiile sale, inclusiv Parlamentul; solicită să se aloce resurse adecvate pentru punerea în aplicare a cerințelor formulate în rezoluție;

Alte aspecte

45.  remarcă actuala practică de a utiliza transferurile colectoare de sfârșit de exercițiu pentru a contribui la proiectele imobiliare în curs; subliniază, pe baza cifrelor pentru exercițiile 2014, 2015, 2016 și 2017, că transferul colector de la sfârșitul acestui exercițiu se aplică în mod sistematic pentru aceleași capitole și titluri și, cu câteva excepții, exact pentru aceleași linii bugetare; se întreabă, prin urmare, dacă supraevaluarea acestor capitole și linii se face planificat, pentru a genera fonduri pentru finanțarea politicii bugetare;

46.  pune sub semnul întrebării necesitatea de a avea căști și camere web instalate în birourile din Bruxelles și Strasbourg pentru toți asistenții parlamentari, chiar dacă cei mai mulți dintre aceștia nici măcar nu au solicitat acest lucru; prin urmare, aduce în discuție costurile unei astfel de decizii și motivele care au stat la baza acesteia; îl invită pe Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete orice informație legată de respectiva decizie;

47.  subliniază că restricționarea accesului la zonele de alimentație publică ale Parlamentului a fost eliminată la 1 ianuarie 2017; acceptă practica potrivit căreia orice persoană care lucrează în clădirile Parlamentului European sau obține acces în aceste clădiri pentru a participa la reuniuni interinstituționale poate lua masa de prânz în cantinele și restaurantele Parlamentului; constată, cu toate acestea, că accesul la restaurantul cu autoservire din clădirea ASP din Bruxelles și la cel din clădirea LOW din Strasbourg a devenit foarte complicat din cauza prezenței zilnice a grupurilor de vizitatori; solicită, prin urmare, să se restabilească rapid controale la intrarea în aceste două unități cu autoservire, nu pentru membrii și personalul altor instituții, ci pentru a reîndruma în mod sistematic de grupurile de vizitatori către zonele de alimentație publică care le sunt rezervate;

48.  ia act de dialogul permanent dintre Parlamentși parlamentele naționale; subliniază că este necesar să se meargă dincolo de cadrul actual al Săptămânii parlamentare europene, pentru a face posibilă existența unor sinergii permanente în ceea ce privește relațiile dintre Parlament și parlamentele naționale; solicită consolidarea acestui dialog pentru a promova o mai bună înțelegere a contribuției Parlamentului și a Uniunii în statele membre;

49.  solicită să se extindă competențele Centrului european pentru mass-media științifică, aprobat în cadrul bugetului pe 2018, pentru a desfășura o cooperare cu posturile de televiziune, cu platformele de comunicare socială și cu alți parteneri cu scopul de a stabili obiective de formare a tinerilor jurnaliști, în special în ceea ce privește noile evoluții ale științei și tehnologiei și știrile bazate pe fapte, evaluate inter pares;

50.  salută eforturile Parlamentului de încurajare a mobilității durabile;

51.  invită Parlamentul să adopte o abordare ecologică și durabilă și să facă astfel încât cea mai mare parte a activităților desfășurate în cadrul său să fie ecologice;

52.  ia act de înființarea unui grup de lucru pentru mobilitate, care ar trebui să desfășoare o activitate incluzivă și să aibă un mandat clar; subliniază faptul că Parlamentul trebuie să respecte toate legile aplicabile la nivel regional în locurile de desfășurare a activității, inclusiv în domeniul mobilității; susține promovarea utilizării legăturii feroviare directe dintre sediul Parlamentului de la Bruxelles și aeroport; invită serviciile responsabile să-și revadă componența și dimensiunea parcului de autovehicule, în acest context; solicită Biroului să stabilească fără întârziere un sistem de stimulente pentru promovarea utilizării bicicletelor pentru naveta între domiciliu și locul de muncă; ia act de faptul că un astfel de sistem există deja în cadrul altor instituții, în special al Comitetului Economic și Social European;

53.  invită Secretarul General și Biroul să promoveze o cultură a întocmirii bugetului în funcție de performanțe în întreaga administrație a Parlamentului și abordarea bazată pe gestionarea de maximă eficiență („lean management”), cu scopul de a îmbunătăți eficiența și a reduce formalitățile administrative și birocrația în activitatea internă a instituției; subliniază că gestionarea de maximă eficiență constă în îmbunătățirea continuă a procedurii de lucru, grație simplificării și experienței acumulate de personalul administrativ;

o
o   o

54.  adoptă estimarea bugetului pentru exercițiul financiar 2019;

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție și estimarea bugetului.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) JO L 287, 29.10.2013, p. 15. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0114. (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0408. (7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0458. (8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0172. (9) Texte adoptate de Birou, PE 113.116/BUR./rev. XXVI/01-04-2009. (10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0498. (11) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1). (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0150. (13) Texte adoptate: P8_TA(2017)0417

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová (2018/2628(RSP))

P8_TA(2018)0183 B8-0186/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 4, 5, 6, 9 și 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 6, 7, 8, 10, 11, 12 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere Comentariul general nr. 34 al Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la articolul 19 din PIDCP (libertatea de opinie și de exprimare),

–  având în vedere Rezoluția 2141 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare din 24 ianuarie 2017 la atacurile împotriva jurnaliștilor și a libertății mass-mediei în Europa,

–  având în vedere declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 30 aprilie 2014 privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei,

–  având în vedere angajamentele OSCE în domeniile libertății mass-mediei, libertății de exprimare și liberei circulații a informațiilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM(4),

–  având în vedere scrisoarea deschisă din 6 martie 2018 adresată președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, de către 17 organizații de apărare a libertății mass-mediei,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei din 14 martie 2018 privind protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea statului de drept, a democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a valorilor și principiilor prevăzute în tratatele UE și în instrumentele internaționale privind drepturile omului reprezintă obligații care revin Uniunii și statelor sale membre și care trebuie îndeplinite;

B.  întrucât articolul 6 alineatul (3) TUE confirmă că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin CEDO și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

C.  întrucât UE funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă că acțiunile statelor membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum prevede CEDO, Carta drepturilor fundamentale și PIDCP;

D.  întrucât mass-media liberă, independentă și neîngrădită constituie una dintre pietrele de temelie ale unei societăți democratice; întrucât statele membre au datoria de a se asigura că libertatea presei și jurnaliștii sunt protejați pe teritoriul lor;

E.  întrucât dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de opinie reprezintă condiții indispensabile pentru aplicarea deplină a principiilor transparenței și responsabilității;

F.  întrucât UE și statele sale membre s-au angajat să respecte libertatea și pluralismul mass-mediei, precum și dreptul la informare și la libertatea de exprimare consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale, la articolul 10 din CEDO și articolul 19 din PIDCP; întrucât rolul mass-mediei de gardian public este esențial pentru susținerea acestor drepturi și pentru protecția tuturor celorlalte drepturi fundamentale;

G.  întrucât Uniunea are posibilitatea de a acționa pentru a proteja valorile comune pe care se întemeiază; întrucât statul de drept și drepturile fundamentale ar trebui să fie valabile în egală măsură pentru toate statele membre;

H.  întrucât jurnalistul de investigație slovac, Ján Kuciak, și partenera sa, Martina Kušnírová, au fost găsiți asasinați la domiciliul lor din Veľká Mača la 25 februarie 2018;

I.  întrucât dreptul la un acces independent și transparent la justiție reprezintă o componentă esențială a statului de drept; întrucât autorii acestor crime, dar și autorii unor crime anterioare nu au fost încă aduși în fața justiției și cultura impunității trebuie condamnată;

J.  întrucât acesta este cel de al cincilea caz de asasinare a unui jurnalist într-un stat membru al UE în ultimii zece ani(5), și a doua asasinare în UE a unui jurnalist de investigație care lucrează la dosarul Panama Papers după uciderea lui Daphne Caruana Galizia în Malta în octombrie 2017; întrucât atacurile asupra jurnalismului de investigație reprezintă crime împotriva statului de drept și a democrației;

K.  întrucât Ján Kuciak s-a specializat în anchetarea scandalurilor de evaziune fiscală de mare amploare, a fraudei fiscale, a corupției și a spălării de bani și a examinat în ultimul său articol, publicat postum, posibila extorcare de subvenții agricole europene de către grupul mafiot italian ’Ndrangheta, caz în care se pare că ar fi implicați și funcționari guvernamentali apropiați de politicieni de rang înalt;

L.  întrucât asasinatul a dus la cele mai mari proteste pașnice și demonstrații de stradă de după Revoluția de Catifea din 1989, unde s-a manifestat pentru justiție, răspundere, stat de drept, respectarea libertății mass-mediei și combaterea corupției; întrucât protestatarii și publicul slovac au arătat o profundă lipsă de încredere în instituțiile statului și în funcționari, inclusiv în poliție; întrucât încrederea în instituțiile statului trebuie restabilită;

M.  întrucât, potrivit Consiliului Europei, abuzurile și crimele comise împotriva jurnaliștilor au un impact profund descurajator asupra libertății de exprimare și amplifică fenomenul de autocenzură;

N.  întrucât Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției a relatat că anumite informații cu caracter personal care îl priveau pe Ján Kuciak ar fi putut fi divulgate în urma câtorva cereri de acces la informații depuse de acesta pe lângă autoritățile statului slovac; întrucât el a depus o plângere penală la parchet după ce a fost amenințat de un om de afaceri slovac și, ulterior, a declarat că, la 44 de zile după depunerea plângerii, dosarul nu fusese încă atribuit unui agent de poliție și a fost închis fără audierea martorilor;

O.  întrucât protecția jurnaliștilor și a surselor jurnalistice, inclusiv a denunțătorilor, variază între statele membre, iar în majoritatea nu se oferă o protecție eficace împotriva represaliilor, a acuzațiilor de calomniere, a amenințărilor, a proceselor intimidante sau a altor consecințe negative; întrucât protecția neadecvată oferită jurnaliștilor de unele state membre, precum și ostilitatea crescândă față de aceștia afișată de unele personalități publice le subminează substanțial libertățile fundamentale;

P.  întrucât Raportul de țară pe 2016 privind Slovacia al Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei a identificat un nivel ridicat de risc în ceea ce privește independența politică, în primul rând deoarece mass-media locală este finanțată, și adesea deținută în mod indirect, de municipalități, fiind expusă unor posibile presiuni politice; întrucât raportul menționează, de asemenea, garanțiile existente pentru protecția surselor jurnalistice, cum ar fi controlul jurisdicțional și definițiile juridice;

Q.  întrucât, potrivit clasamentului mondial al libertății presei pentru 2017 realizat de Reporteri fără Frontiere, defăimarea este pedepsită în Slovacia cu până la opt ani de închisoare, cea mai severă pedeapsă pentru acest delict în UE; întrucât Slovacia ocupă totuși al 17-lea loc în acest clasament;

R.  întrucât Secretarul General al organizației Reporteri fără Frontiere, aflat în vizită la Bratislava, la 2 martie 2018, a deplâns „atmosfera îngrozitoare pentru jurnaliști” susținută și chiar creată în anumite state membre de numeroși politicieni europeni, inclusiv de lideri guvernamentali;

S.  întrucât începând cu 2007 au fost raportate mai multe atacuri asupra jurnaliștilor slovaci și doi jurnaliști sunt încă dispăruți;

T.  întrucât, potrivit Forumului Economic Mondial (2017), Slovacia ocupă locul 117 între cele 137 de țări analizate din perspectiva corupției; întrucât numărul urmăririlor penale pentru cazuri de corupție a scăzut în mod considerabil; întrucât raportul de țară pe 2018 privind Slovacia din cadrul semestrului european declară că nu s-au realizat progrese în intensificarea luptei împotriva corupției;

U.  întrucât Parlamentul a organizat o misiune de informare în Slovacia în perioada 7-9 martie 2018, compusă din membri ai Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și ai Comisiei pentru control bugetar;

V.  întrucât raportul misiunii delegației Parlamentului a inclus îngrijorările grave ale reprezentanților ONG-urilor, în special în ceea ce privește posibilele conflicte de interese, cum ar fi cele dintre Parchetul General și organele care ar trebui să controleze activitatea acestuia și dintre ministrul de interne și șeful poliției; întrucât, în plus, selectarea procurorilor de rang înalt a fost descrisă ca foarte politizată, fiind criticată lipsa unui organism independent cu competența de a examina plângerile împotriva poliției; întrucât caracterul adecvat al protecției libertății presei și transparența structurii de proprietate a mass-mediei au fost puse sub semnul întrebării;

W.  întrucât, atunci când Oficiul Suprem de Audit slovac a desfășurat un exercițiu ce acoperea toate autoritățile de gestionare a fondurilor UE și autoritățile intermediare, s-au descoperit probleme doar în cazul Agenției slovace de Plăți pentru Agricultură (APA); întrucât Oficiul de Audit slovac a transmis concluziile sale Procurorului General slovac și Agenției Naționale de Combatere a Criminalității,

1.  condamnă ferm asasinarea jurnalistului de investigație slovac, Ján Kuciak, și a partenerei sale, Martina Kušnírová;

2.  este alarmat de faptul că acesta reprezintă al doilea atac fatal asupra unui jurnalist în UE în ultimele șase luni, după ce jurnalista Caruana Galizia Daphne a fost asasinată în Malta la 16 octombrie 2017;

3.  invită autoritățile slovace să mobilizeze toate resursele necesare pentru a asigura o anchetă cuprinzătoare, amănunțită și independentă privind asasinarea lui Ján Kuciak și a Martinei Kušnírová, care să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției; salută intenția autorităților slovace de a colabora pe deplin cu autoritățile internaționale de aplicare a legii și cu Direcția italiană de investigații antimafia (DIA) pe parcursul anchetelor; recomandă cu tărie crearea unei echipe comune de anchetă condusă și de Europol, căreia să i se permită un acces deplin la dosarul cauzei;

4.  îl invită pe Procurorul General slovac să analizeze din nou plângerea penală depusă de către Ján Kuciak după ce a fost amenințat și să examineze relatările referitoare la divulgarea de informații cu caracter personal după ce acesta a depus mai multe cereri de acces la informații pe lângă autoritățile slovace;

5.  îndeamnă autoritățile slovace să asigure protecția jurnaliștilor de investigație împotriva oricăror forme de intimidare, acuzații de calomniere, amenințări sau atacuri fizice și să ia măsuri eficace pentru protejarea celor care își exercită dreptul la libertatea de exprimare împotriva atacurilor ce vizează să îi reducă la tăcere;

6.  recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca jurnaliștii de investigație în calitate de gardieni ai democrației și ai statului de drept; condamnă observațiile jignitoare ale politicienilor UE la adresa jurnaliștilor; observă că un nivel maxim de protecție a jurnaliștilor de investigație și a denunțătorilor este în interesul vital al societății în ansamblu; încurajează atât Comisia, cât și statele membre să prezinte propuneri legislative sau fără caracter legislativ pentru protecția jurnaliștilor din UE, care, în mod regulat, fac obiectul unor procese ce vizează să le cenzureze activitatea sau să îi intimideze, inclusiv reguli la nivel european de combatere a acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice;

7.  invită Comisia să protejeze, să promoveze și să aplice valorile consacrate în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în PIDCP, și, în acest context, să monitorizeze și să abordeze provocările la adresa libertății și pluralismului mass-mediei în întreaga UE, cu respectarea principiului subsidiarității; invită Comisia să mențină Parlamentul pe deplin informat cu privire la acțiunile întreprinse;

8.  atrage atenția asupra faptului că denunțătorii s-au dovedit a fi o resursă esențială pentru jurnalismul de investigație și pentru o presă independentă și că garantarea confidențialității surselor este esențială pentru libertatea presei; subliniază, prin urmare, că denunțătorii contribuie la democrație, la transparența politicilor și a economiei, precum și la informarea publicului; invită autoritățile slovace și toate statele membre să se asigure că siguranța personală și mijloacele de subzistență ale jurnaliștilor de investigație și ale denunțătorilor sunt protejate; solicită Comisiei să propună o directivă UE eficace, cuprinzătoare și orizontală privind protecția denunțătorilor, dând curs în integralitate recomandărilor Consiliului Europei și rezoluțiilor Parlamentului din 14 februarie 2017(6) și 24 octombrie 2017;

9.  invită Comisia să creeze un sistem de sprijin financiar permanent, dotat cu buget propriu, prin realocarea resurselor existente în sprijinul unui jurnalism de investigație independent;

10.  solicită Conferinței președinților să prezinte o propunere privind modul în care Parlamentul ar putea să onoreze activitatea jurnaliștilor Daphne Caruana Galizia și Ján Kuciak, precum și să ia în considerare redenumirea stagiului Parlamentului pentru jurnaliști după Ján Kuciak;

11.  constată că Raportul pe 2016 privind pluralismul mass-mediei elaborat de Centrul pentru pluralism și libertate în mass-media (CMPF) identifică un risc mediu spre ridicat de concentrare orizontală a proprietății asupra mass-mediei în Slovacia; consideră că pluralismul mass-mediei într-o serie de state membre este amenințat de controlul exercitat asupra mass-mediei de organe politice sau persoane fizice ori de anumite organizații comerciale; subliniază că, în mod general, guvernele nu ar trebui să abuzeze de poziția lor prin influențarea mass-mediei; recomandă includerea unor informații mai detaliate privind proprietatea asupra mass-mediei în cadrul rapoartelor anuale de monitorizare a pluralismului mediatic;

12.  salută inițiativa „Jurnalism de investigație pentru UE” (IJ4EU), al cărei scop este de a încuraja și consolida colaborarea transfrontalieră dintre jurnaliștii de investigație din UE;

13.  este preocupat de acuzațiile de corupție, utilizare necorespunzătoare a fondurilor UE, abuz de putere și conflicte de interese din Slovacia, aceste cazuri putând provoca deteriorarea democrației; invită autoritățile slovace de supraveghere și judiciare, precum și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) să investigheze toate presupusele nereguli și fraude, inclusiv fraudele de tip „carusel” privind TVA-ul și cele legate de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de alte fonduri structurale;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibila implicare a criminalității organizate în asasinat și la riscul de infiltrare în politică, administrația publică de la toate nivelurile, economie și sectorul financiar; subliniază că acest fenomen nu trebuie subestimat; reamintește că rețelele criminale internaționale sunt foarte active și că criminalitatea organizată ia amploare și devine mai complexă; invită Slovacia și toate statele membre să îmbunătățească cooperarea și coordonarea pentru a stimula dezvoltarea de proceduri standard comune, bazate pe bunele practici din sistemele juridice cele mai evoluate în materie de combatere a criminalității organizate;

15.  observă că Oficiul Suprem de Audit slovac a publicat trei rapoarte critice cu privire la APA; solicită autorităților slovace să asigure investigarea minuțioasă a constatărilor Oficiului Suprem de Audit; invită Curtea de Conturi Europeană să efectueze o anchetă și să publice un raport special privind plățile agricole în Slovacia;

16.  încurajează Comisia specială a Parlamentului privind infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale să evalueze acuzațiile de fraudă în domeniul TVA, de spălare de bani și de folosire necorespunzătoare a fondurilor europene, precum și caracterul adecvat al normelor naționale privind confiscarea bunurilor în urma activităților infracționale în acest context, în special în ceea ce privește activitatea lui Ján Kuciak și a altor jurnaliști de investigație;

17.  invită Consiliul să colaboreze cu statele membre participante în vederea înființării Parchetului European cât mai curând posibil, pentru o acțiune coordonată împotriva fraudei în UE și a altor infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii;

18.  își exprimă preocuparea în legătură cu constatările raportului elaborat de Comisia sa pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și de Comisia sa pentru control bugetar în urma misiunii lor de informare în Slovacia, care menționează faptul că selectarea procurorilor de rang înalt este considerată foarte politizată și că au existat o serie de acuzații de corupție împotriva unor înalți funcționari ce nu au dus la o anchetă adecvată; invită autoritățile slovace să consolideze imparțialitatea serviciilor de aplicare a legii și să țină cont de principalele constatări și recomandări ale raportului privind misiunea de informare a Parlamentului; invită guvernul și parlamentul din Slovacia să ia toate măsurile necesare pentru a restabili încrederea publicului în instituțiile statului, inclusiv în poliție;

19.  își reiterează regretul cu privire la decizia Comisiei de a nu publica Raportul UE privind combaterea corupției în 2017 și invită Comisia să își reia exercițiul anual de monitorizare a luptei împotriva corupției în toate statele membre, fără întârziere; invită Comisia să dezvolte un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale acestora, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 8 martie 2016 referitoare la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE(7);

20.  subliniază că este de importanță fundamentală să se asigure respectarea deplină a valorilor europene comune enumerate la articolul 2 TUE și să se garanteze drepturile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

21.  solicită ferm un proces regulat de monitorizare și de dialog cu participarea tuturor statelor membre, în scopul protejării valorilor de bază ale UE, și anume democrația, drepturile fundamentale și statul de drept, proces care să implice Consiliul, Comisia și Parlamentul, astfel cum s-a propus în Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF);

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Slovace.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409. (3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0438. (4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0403. (5) A se vedea: https://rsf.org/en/journalists-killed (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022. (7) JO C 50, 9.2.2018, p. 2.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la necesitatea instituirii unui instrument pentru valori europene, destinat sprijinirii organizațiilor societății civile care promovează valorile fundamentale ale Uniunii Europene la nivel local și național (2018/2619(RSP))

P8_TA(2018)0184 B8-0189/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(1),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ECHR), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale Comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 24 ianuarie 2017, intitulat „Consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice - Raportul din 2017 privind cetățenia Uniunii” (COM(2017)0030),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Provocările cu care se confruntă organizațiile societății civile care lucrează în domeniul drepturilor omului în UE”, publicat în ianuarie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Finanțarea organizațiilor societății civile de către UE”, adoptat la 19 octombrie 2017(3),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât valorile europene comune fundamentale consacrate prin articolul 2 TUE, și anume respectarea demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și drepturilor omului, inclusiv respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, precum și principiile de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați nu pot fi considerate de la sine înțelese și trebuie să fie în permanență cultivate și protejate, deoarece deteriorarea lor în orice stat membru poate avea efecte negative pentru UE în ansamblul său;

B.  întrucât o societate civilă activă și dezvoltată în toate statele membre ale UE constituie cea mai bună protecție împotriva erodării acestor valori;

C.  întrucât numeroase organizații ale societății civile continuă să promoveze aceste valori, în ciuda faptului că se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari în ceea ce privește obținerea finanțării necesare pentru a se dezvolta și a-și desfășura activitatea în mod independent și eficient;

D.  întrucât UE acordă finanțare directă organizațiilor societății civile care își desfășoară activitatea în țări terțe, pentru a promova aceste valori, însă posibilitățile de finanțare pentru organizațiile societății civile care urmăresc acest obiectiv în UE sunt foarte limitate, în special în ceea ce privește organizațiile societății civile care activează la nivel local și național,

1.  reiterează faptul că organizațiile societății civile sunt vitale pentru susținerea și promovarea valorilor consacrate la articolul 2 TUE, și anume respectarea demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și că aceste organizații joacă un rol crucial în promovarea cetățeniei active în UE, precum și în facilitarea unei dezbateri publice informate, ca parte a democrației pluraliste;

2.  subliniază necesitatea ca UE să dezvolte modalități noi și eficiente de a proteja și de a promova aceste valori în Uniune;

3.  consideră, în acest sens, că UE ar trebui să ofere sprijin financiar specific pentru organizațiile societății civile care activează la nivel local și național pentru promovarea și protejarea acestor valori;

4.  invită UE să instituie, în cadrul bugetului UE, un instrument de finanțare specific, care s-ar putea numi instrumentul pentru valori europene, pentru promovarea și protejarea valorilor consacrate la articolul 2 TUE, în special democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, în contextul următorului cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020, cu un nivel de finanțare cel puțin egal cu cel destinat Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului, care vizează obiective similare dincolo de frontierele Uniunii; recomandă ca prioritatea structurală a acestui instrument să fie aceea de a crea un sector sănătos și durabil al organizațiilor societății civile de la nivel național și local, care să dispună de capacitatea de a-și îndeplini rolul în protejarea acestor valori;

5.  consideră că acest instrument ar trebui să ofere organizațiilor societății civile care sunt angajate în promovarea și protejarea acestor valori în interiorul UE granturi de funcționare (finanțare de bază, precum și granturi pentru proiecte și inițiative);

6.  subliniază că instrumentul ar trebui să fie gestionat de Comisie și că ar trebui să asigure proceduri rapide și flexibile de acordare a granturilor; recomandă, în special, ca procedura de solicitare să fie simplă și ușor accesibilă pentru organizațiile societății civile de la nivel local și național;

7.  consideră că instrumentul ar trebui să vizeze în special proiecte și inițiative care promovează valorile europene la nivel local și național, cum ar fi participarea civică și proiectele de sensibilizare și alte activități de supraveghere, și că proiectele și inițiativele transnaționale ar trebui să joace doar un rol subsidiar; consideră că ar trebui să se pună un accent deosebit pe consolidarea capacității organizațiilor societății civile de a comunica cu publicul larg, astfel încât să crească nivelul public de informare cu privire la democrația pluralistă și participativă, statul de drept și drepturile fundamentale;

8.  subliniază faptul că instrumentul ar trebui să fie complementar instrumentelor deja existente la nivel național și european care promovează și protejează aceste valori și, prin urmare, nu ar trebui să fie în detrimentul altor fonduri europene și naționale și activități în acest domeniu;

9.  subliniază că în gestionarea noului instrument trebuie să fie asigurată responsabilitatea financiară, astfel cum este prevăzută în regulamentul financiar, în special în ceea ce privește respectarea obligațiilor legale, transparența deplină cu privire la utilizarea resurselor, buna gestiune financiară și utilizarea prudentă a resurselor;

10.  recomandă Comisiei să elaboreze un raport anual privind performanțele instrumentului și să publice o listă a organizațiilor și a activităților pe care le-a finanțat;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409. (2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0075. (3) JO C 81, 2.3.2018, p. 9.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor omului și a statului de drept în cazul a doi soldați greci arestați și plasați în detenție în Turcia (2018/2670(RSP))

P8_TA(2018)0185 B8-0194/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere arestarea la 1 martie 2018 și menținerea în detenție de către autoritățile turce a doi soldați greci care au declarat că se rătăciseră datorită condițiilor meteorologice nefavorabile,

–  având în vedere faptul că partea respectivă a frontierei, în zona forestieră Kastanies, de-a lungul râului Evros/Meriç, este un punct de trecere important pentru migranți, refugiați și traficanți, precum și faptul că locotenentul și sergentul în cauză își efectuau turul obișnuit de patrulă a frontierei,

–  având în vedere apelurile funcționarilor UE și NATO pentru eliberarea celor doi soldați, între care remarcându-se cel din partea Consiliul European din 22 martie 2018 și cel din timpul reuniunii liderilor UE-Turcia din 26 martie 2018,

–  având în vedere eforturile guvernului elen pentru a obține eliberarea și returnarea soldaților,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într-o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa”,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 4 martie 2018, o instanță judiciară turcă din Edirne a hotărât continuarea detenției celor doi soldați, care sunt închiși în prezent în condiții de securitate maximă și sunt acuzați de a fi intrat ilegal pe teritoriul Turciei;

B.  întrucât cei doi soldați turci au fost deținuți într-o închisoare turcă timp de peste o lună fără a fi puși de acuzare și fără a li se fi adus la cunoștință infracțiunile de care sunt învinuiți;

C.  întrucât cazurile anterioare similare de treceri accidentale ale frontierei de soldați greci sau turci au fost soluționate la fața locului, la nivelul autorităților militare locale ale ambelor părți;

1.  solicită autorităților turce să finalizeze rapid procedura judiciară, să-i elibereze pe cei doi soldați și să-i returneze în Grecia;

2.  solicită Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și tuturor statelor membre ale UE să dea dovadă de solidaritate cu Grecia și să solicite eliberarea imediată a celor doi soldați cu ocazia oricărui contact sau comunicări cu liderii și autoritățile turce, în spiritul dreptului internațional și al relațiilor de bună vecinătate;

3.  invită autoritățile turce să urmeze cu strictețe procedurile judiciare și să respecte întru totul, în privința tuturor celor interesați, drepturile omului consacrate în dreptul internațional, inclusiv în Convenția de la Geneva;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinților, guvernelor și parlamentelor Turciei și Greciei, Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei, autorităților competente din statele membre și NATO.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la aplicarea dispozițiilor tratatului privind parlamentele naționale (2016/2149(INI))

P8_TA(2018)0186 A8-0127/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 privind delegarea competențelor și subsidiaritatea, articolul 10 alineatul (1) privind democrația reprezentativă, articolul 10 alineatul (2) privind reprezentarea cetățenilor UE, articolul 10 alineatul (3) privind dreptul cetățenilor UE de a participa la viața democratică a Uniunii, articolul 11 privind democrația participativă, articolul 12 privind rolul parlamentelor naționale, articolul 48 alineatul (3) cu privire la procedura ordinară de revizuire și articolul 48 alineatul (7) (clauza pasarelă),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 12 iunie 1997, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale(1), din 7 februarie 2002, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în contextul integrării europene(2), din 7 mai 2009, referitoare la dezvoltarea relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în temeiul Tratatului de la Lisabona(3) și din 16 aprilie 2014, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(5), la capacitatea bugetară pentru zona euro(6) și la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(7),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind relațiile dintre Comisia Europeană și parlamentele naționale, în special cel din 2 iulie 2015, pentru anul 2014 (COM(2015)0316), cel din 15 iulie 2016, pentru 2015 (COM(2016)0471), și rapoartele anuale ale Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea, în special raportul pentru anul 2015 din 15 iulie 2016 (COM(2016)0469) și cel pentru anul 2016, din 30 iunie 2017 (COM(2017)0600),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Direcției pentru relațiile cu parlamentele naționale din cadrul Parlamentului European, în special în Raportul intermediar pe 2016 privind relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului UE în 2015(8),

–  având în vedere Cartea albă din 1 martie 2017 a Comisiei privind viitorul Europei și discursul din 13 septembrie 2017 privind starea Uniunii al Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în care a fost prezentată o foaie de parcurs,

–  având în vedere declarația „O integrare europeană mai profundă: calea de urmat” a președinților Camerei Deputaților din Italia, Adunării Naționale din Franța, Bundestagului Germaniei, Camerei Deputaților din Luxemburg, semnată la 14 septembrie 2015 și aprobată în prezent de 15 camere parlamentare naționale din UE,

–  având în vedere concluziile adoptate în cadrul reuniunilor Conferinței președinților parlamentelor din UE de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special cea de la Luxembourg din 2016 și cea de la Bratislava din 2017,

–  având în vedere contribuțiile și concluziile reuniunilor Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor Uniunii Europene (COSAC), prezentate de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special ale reuniunilor de la Valetta și Tallin din 2017, precum și rapoartele semestriale ale COSAC,

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG), care a consacrat organizarea de conferințe interparlamentare în scopul dezbaterii politicilor bugetare și a altor chestiuni care fac obiectul tratatului,

–  având în vedere Rezoluția Senatului Republicii Cehe din 30 noiembrie 2016 (cea de-a 26-a rezoluție din cadrul celei de-a 11-a legislaturi), Rezoluția Senatului Republicii Italiene din 19 octombrie 2016 (Doc. XVIII nr 164) și contribuțiile Comisiei sale pentru politicile Uniunii Europene din 2 mai 2017 (Prot. 573), precum și contribuțiile Comisiei pentru afaceri ale UE a Adunării Naționale din Franța, din 31 mai 2017 (nr. de referință 2017/058) și ale Comisiei permanente pentru afaceri europene a Casei Reprezentanților din Țările de Jos, din 22 decembrie 2017 (scrisoarea A(2018)1067),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0127/2018),

A.  întrucât parlamentele naționale contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii Europene (articolul 12 din TUE), jucând astfel un rol important în ceea ce privește legitimitatea sa democratică și concretizându-l în cea mai mare măsură;

B.  întrucât răspunderea guvernelor naționale în fața parlamentelor lor în contextul afacerilor europene, care depinde de practici naționale individuale, este elementul central al rolului parlamentelor naționale în cadrul actualului tratat european;

C.  întrucât, pentru o mai bună reprezentativitate, parlamentele naționale ar trebui să exercite controlul asupra guvernelor naționale, la fel cum Parlamentul European exercită controlul asupra executivului european; întrucât, cu toate acestea, nivelul influenței parlamentelor naționale asupra guvernelor naționale variază considerabil la nivelul statelor membre;

D.  întrucât parlamentele naționale se plâng adesea de implicarea lor limitată în afacerile Uniunii și doresc să fie asociate în mai mare măsură la dezvoltarea procesului de integrare europeană;

E.  întrucât lipsa de transparență a proceselor legislative și decizionale ale UE riscă să submineze prerogativele parlamentelor naționale în temeiul tratatelor și al protocoalelor relevante și, în special, rolul acestora de supraveghetori ai guvernelor;

F.  întrucât pluralismul parlamentelor naționale este extrem de benefic pentru Uniune, în sensul că alinierea diverselor poziții politice în statele membre poate consolida și extinde dezbaterea transversală la nivel european;

G.  întrucât subreprezentarea minorităților parlamentare în afacerile europene ar trebui compensată, respectând totodată integral majoritățile din fiecare parlament național și principiul reprezentării proporționale;

H.  întrucât parlamentele naționale au un rol în orice revizuire a tratatelor europene și au fost recent invitate să se implice într-o serie de forumuri democratice ale UE;

I.  întrucât o sferă publică europeană ar putea fi stimulată printr-o serie de forumuri privind viitorul Europei, care să fie organizate de parlamentele naționale și Parlamentul European, în calitate de reprezentanți naturali ai demos-ului european; întrucât astfel de forumuri ar putea fi sprijinite printr-o săptămână europeană comună, în care membrii camerelor parlamentare naționale să discute concomitent pe tema afacerilor europene cu comisari europeni și deputați în Parlamentul European;

J.  întrucât, după cum arată tendințele electorale recente, criza economică, financiară și socială a accentuat neîncrederea și dezamăgirea cetățenilor UE față de actualul model democratic de reprezentare, atât la nivel european, cât și la nivel național;

K.  întrucât exercitarea dreptului parlamentelor naționale de a examina conformitatea cu principiul subsidiarității, pe baza așa-numitului sistem de alertă timpurie (SAT), a condus la îmbunătățirea parțială a relațiilor dintre instituțiile UE și parlamentele naționale;

L.  întrucât parlamentele naționale critică uneori SAT, susținând că dispozițiile acestuia nu sunt ușor de transpus în practică și nu au un domeniu de aplicare extins;

M.  întrucât s-au înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a SAT, după cum arată cele mai recente cifre privind numărul total de avize prezentate de parlamentele naționale în cadrul dialogului politic; întrucât utilizarea limitată a procedurii „cartonașului galben” și ineficacitatea procedurii „cartonașului portocaliu” indică faptul că este nevoie în continuare de îmbunătățiri și că este posibilă o mai bună coordonare între parlamentele naționale în acest sens;

N.  întrucât perioada de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 s-a dovedit a fi inadecvată pentru o monitorizare în timp util a conformității cu principiul subsidiarității;

O.  întrucât SAT poate fi completat de sistemul care permite în prezent parlamentelor naționale să transmită propuneri constructive pentru a fi analizate de Comisie și ținând cont în mod corespunzător de dreptul său de inițiativă;

P.  întrucât mai multe parlamente naționale și-au exprimat interesul cu privire la un instrument de îmbunătățire a dialogului politic, fapt care le-ar oferi posibilitatea de a formula propuneri constructive pentru a fi analizate de Comisie și ținând cont în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al Comisiei;

Q.  întrucât parlamentele naționale pot emite în orice moment avize în cadrul dialogului politic, își pot mandata guvernele să solicite formularea unor propuneri legislative prin intermediul Consiliului sau, în conformitate cu articolul 225 din TFUE, pot solicita pur și simplu Parlamentului să adreseze propuneri Comisiei;

R.  întrucât aplicarea unei proceduri de tip „cartonaș roșu” este considerată imposibilă în acest stadiu al procesului de integrare europeană;

S.  întrucât gama amplă de drepturi privind informarea prevăzută de Tratatul de la Lisabona ar putea fi consolidată dacă parlamentelor naționale li s-ar acorda mai multe resurse și mai mult timp pentru a analiza documentele transmise de către instituțiile UE;

T.  întrucât IPEX (o platformă pentru schimbul continuu de informații între parlamentele naționale și între parlamentele naționale și instituțiile europene) ar trebui dezvoltată mai mult, în conformitate cu Strategia digitală, în care Parlamentul European are un important rol de sprijin;

U.  întrucât cooperarea interinstituțională s-a îmbunătățit după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a așa-numitei inițiative Barroso - dialogul politic lansat de Comisie în septembrie 2006, prin care parlamentele naționale au posibilitatea de a formula observații, reacții pozitive sau critici la adresa propunerilor Comisiei;

V.  întrucât parlamentele naționale își exprimă ocazional nemulțumirea cu privire la relațiile lor cu Uniunea Europeană, susținând că acestea sunt prea complexe;

W.  întrucât parlamentele naționale au competențe importante în materie de libertate, securitate și justiție în temeiul articolelor 70, 85 și 88 din TFUE și, prin urmare, ar trebui să joace un rol important în viitorul politicii de securitate și apărare a Uniunii;

X.  întrucât ar trebui să existe un control parlamentar național și european mai mare al politicilor fiscale și economice, al deciziilor adoptate și al problemelor legate de guvernare la nivelul UE;

Y.  întrucât decizia Curții de Justiție din 16 mai 2017 privind caracterul mixt al acordului comercial dintre UE și Singapore a schimbat modul în care parlamentele naționale vor fi implicate în acorduri comerciale pe viitor;

Z.  întrucât o interacțiune mai bună și un schimb îmbunătățit de informații între deputații din PE și membrii parlamentelor naționale, precum și între funcționarii parlamentelor naționale ar putea contribui la îmbunătățirea controlului dezbaterii europene la nivel național și, astfel, ar promova o cultură politică și parlamentară cu adevărat europeană,

Controlul activității guvernamentale în domeniul afacerilor europene

1.  consideră că exercitarea drepturilor și obligațiilor parlamentelor naționale care decurg din Tratatul de la Lisabona a consolidat rolul lor în cadrul constituțional european, contribuind astfel la îmbunătățirea pluralismului, a legitimității democratice și a funcționării Uniunii;

2.  recunoaște faptul că guvernele naționale sunt democratic răspunzătoare în fața parlamentelor naționale, astfel cum se recunoaște la articolul 10 alineatul (2) din TUE, în conformitate cu ordinea lor constituțională națională; consideră că această responsabilitate este un element fundamental al rolului camerelor parlamentare naționale în Uniunea Europeană; încurajează parlamentele naționale să își exercite pe deplin funcțiile lor europene, pentru a influența și controla în mod direct conținutul politicilor europene, în special prin monitorizarea guvernelor lor naționale, în calitatea acestora de membri ai Consiliului European și ai Consiliului;

3.  invită statele membre să se asigure că parlamentelor naționale li se acordă suficient timp, capacitatea și accesul necesar la informații pentru a-și îndeplini rolul constituțional de a controla și legitima activitatea guvernelor naționale atunci când acestea acționează la nivel european, în cadrul Consiliului sau al Consiliului European; recunoaște că această funcție europeană ar trebui să se desfășoare în deplină conformitate cu tradițiile constituționale ale statelor membre; consideră că, pentru a menține și consolida acest rol, schimbul de bune practici și interacțiunea existente între parlamentele naționale ar trebui consolidate și promovate;

4.  consideră că transparența metodelor de lucru și a proceselor decizionale ale instituțiilor UE reprezintă o condiție prealabilă pentru a le permite parlamentelor naționale să își îndeplinească în mod eficient rolul instituțional ce rezultă din tratate; solicită, în continuare, parlamentelor naționale să își folosească pe deplin competențele în scopul de a controla acțiunile guvernelor la nivel european, printre altele, adaptându-și organizarea internă, calendarele și regulamentele de procedură pentru a putea face acest lucru; propune, în plus, un schimb de bune practici între camerele naționale, dezbateri periodice între miniștri și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului și Consiliului European, și reuniuni periodice între membrii parlamentelor naționale, comisari și deputați în Parlamentul European;

5.  consideră că trebuie avut grijă să se evite orice fel de suprareglementare în ceea ce privește legislația europeană din partea statelor membre și că parlamentele naționale joacă un rol esențial în acest sens; reamintește, în același timp, că acest lucru nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica clauze privind menținerea nivelului de protecție și de a stabili, de exemplu, standarde sociale și de mediu mai ridicate la nivel național;

6.  reamintește, încurajând totodată un dialog politic și consolidat cu parlamentele naționale și recunoscând necesitatea clară de a consolida participarea parlamentară, că deciziile trebuie adoptate în conformitate cu competențele constituționale și ținând cont de delimitarea clară a competențelor decizionale ale organismelor naționale și, respectiv, europene;

7.  subliniază că Parlamentul European și parlamentele naționale ar trebui să fie implicate mai mult în semestrul european și recomandă o mai bună coordonare a calendarelor bugetare la nivel național și european pe parcursul întregului proces, pentru a încuraja utilizarea mai eficientă a acestui instrument; reamintește, în plus, că alinierea semestrului european la agendele parlamentelor naționale ar putea contribui, de asemenea, la coordonarea politicilor economice, subliniind în același timp că o astfel de aliniere nu ar trebui să ignore competențele de autoguvernare și normele de procedură specifice ale fiecărei camere parlamentare;

8.  propune fixarea unei perioade naționale pentru dialogul bugetar, în cursul căreia parlamentele naționale să poată dezbate și contribui la Semestrul european, mandatându-și guvernele în relațiile cu Comisia și Consiliul;

9.  subliniază faptul că, în timpul ultimei reuniuni plenare a Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii (COSAC) de la Tallinn, a fost recunoscut faptul că majoritatea parlamentelor naționale participă în mod activ la reuniunile plenare pentru a dezbate probleme legate de UE, fie la intervale regulate, fie ad-hoc, și că derularea mai multor dezbateri plenare privind probleme legate de UE sporește vizibilitatea Uniunii și le oferă cetățenilor posibilitatea de a afla mai multe despre agenda UE și despre pozițiile partidelor politice în aceste privințe;

Crearea unei sfere publice europene

10.  remarcă faptul că alinierea diverselor poziții politice din statele membre ar putea consolida și extinde dezbaterile transversale la nivel european; recomandă, prin urmare, ca delegațiile parlamentare naționale care acționează pe lângă instituțiile europene să reflecte diversitatea politică; subliniază importanța principiului reprezentării proporționale a membrilor diferitelor partide politice în această privință;

11.  ia act de faptul că voința cu forță constrângătoare a majorități parlamentare ar putea fi exprimată în avizele parlamentelor naționale, în cadrul SAT sau în afara acestuia; sprijină, cu toate acestea, ideea de a acorda minorităților politice parlamentare naționale posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere divergente, care ar putea apoi să fie incluse în anexele la aceste avize; consideră că aceste avize ar trebui să fie emise respectând pe deplin principiul proporționalității și în conformitate cu regulamentul de procedură al fiecărei camere parlamentare naționale;

12.  ia act de recentele apeluri privind o serie de convenții democratice în întreaga Europă; consideră, în acest sens, că instituirea unei săptămâni europene anuale le-ar permite deputaților în PE și comisarilor, în special vicepreședinților responsabili cu clusterele, să se prezinte în fața tuturor adunărilor parlamentare naționale pentru a discuta și a explica agenda europeană alături de membri ai parlamentelor naționale și de reprezentanți ai societății civile; propune revizuirea propriilor sale norme de procedură pentru a sprijini această inițiativă, și încurajează parlamentele naționale să facă același lucru; consideră, în plus, că întâlnirile dintre grupurile politice naționale și europene în cadrul cooperării interparlamentare a UE ar putea aduce valoare adăugată sub forma unei dezbateri politice europene autentice;

Susținerea reformei SAT

13.   subliniază că SAT a fost utilizat rar de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și consideră că ar putea fi reformat în actualul cadru constituțional;

14.  constată că exemple precum declanșarea procedurii „cartonașului galben” împotriva propunerii Comisiei privind revizuirea Directivei privind detașarea lucrătorilor în 2016 demonstrează că SAT este funcțional; subliniază că utilizarea limitată a procedurii „cartonașului galben” ar putea indica faptul că principiul subsidiarității este, în general, respectat în UE; consideră, prin urmare, că deficiențele de ordin procedural ale SAT nu ar trebui considerate probe concludente privind nerespectarea principiului subsidiarității; reamintește, în plus, că parlamentele naționale pot interveni și pot examina problema respectării principiului subsidiarității înainte de prezentarea unei propuneri legislative de către Comisie sub forma unor cărți verzi și albe sau înainte de prezentarea anuală a programului de lucru al Comisiei;

15.  reamintește că, pentru fiecare inițiativă legislativă nouă, Comisia este obligată să verifice dacă UE are dreptul de a acționa și dacă acțiunea sa este justificată; subliniază, în plus, că experiența anterioară a dovedit că separarea dimensiunii politice a principiului subsidiarității de dimensiunea juridică a principiului proporționalității este uneori dificilă și problematică; invită, prin urmare, Comisia ca, în răspunsurile sale la avizele motivate emise în cadrul SAT sau în afara acestui cadru, să abordeze și problema proporționalității și, după caz, orice preocupări referitoare la opțiunile de politică propuse, pe lângă interpretarea sa asupra principiului subsidiarității;

16.  ia act de solicitarea formulată de parlamentele naționale de a se prelungi termenul de opt săptămâni în care pot emite avize motivate în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1; subliniază, cu toate acestea, că actualul cadru al tratatului nu prevede o astfel de extindere; consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să aplice o perioadă de notificare tehnică în cadrul SAT, pentru a lăsa mai mult timp între data la care proiectele de acte legislative sunt primite de fapt de camerele parlamentare naționale și data la care începe perioada de opt săptămâni; reamintește, în acest sens, că în 2009 au fost puse în practică de către Comisie alte modalități practice pentru funcționarea mecanismului de control al subsidiarității;

17.  ia act de solicitarea formulată de unele parlamente naționale de a se prelungi termenul de opt săptămâni în care pot emite un aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul nr. 2;

18.  propune, în concordanță cu dialogul politic lansat de Comisie în 2016, utilizarea pe deplin a sistemului prin care parlamentele naționale pot transmite propuneri constructive Comisiei cu scopul de a influența în mod pozitiv dezbaterea europeană și competența de inițiativă a Comisiei; sugerează, în această privință, că Comisia ar putea să beneficieze de libertatea fie de a ține cont de astfel de propuneri, fie de a emite un răspuns oficial, subliniind motivele pentru care nu face acest lucru; subliniază că o astfel de procedură nu poate consta într-un drept de inițiativă sau de a retrage sau modifica legislația, deoarece acest lucru ar submina „metoda Uniunii” și distribuția competențelor între nivelul național și cel european și, astfel, ar încălca tratatele; recomandă între timp ca, în cazul unei revizuiri viitoare a tratatelor, dreptul de inițiativă legislativă să fie atribuit Parlamentului European, în calitate de reprezentant direct al cetățenilor UE;

Aplicarea dreptului la informare

19.  reamintește că articolul 12 din TUE și Protocolul nr. 1 le conferă parlamentelor naționale dreptul de a primi direct informații de la instituțiile europene;

20.  subliniază că parlamentele naționale ar putea trata mai bine informațiile care le sunt transmise, fie prin SAT, fie în temeiul dreptului lor la informare, dacă platforma IPEX ar avea rolul unei agore sau al unui forum pentru dialog informal permanent între parlamentele naționale și între acestea și instituțiile europene; decide, prin urmare, să promoveze utilizarea platformei pentru consolidarea dialogului politic; recomandă ca parlamentele naționale să utilizeze la momentul potrivit platforma IPEX pentru a asigura declanșarea timpurie a mecanismului național de control; recomandă utilizarea IPEX drept canal pentru partajarea sistematică a informațiilor și pentru identificarea timpurie a problemelor legate de subsidiaritate; observă potențialul dezvoltării IPEX ca principal canal de comunicare și transmitere a documentelor relevante de la instituțiile UE către parlamentele naționale și invers și, în acest context, se angajează să ofere asistență organelor administrative ale camerelor parlamentare naționale cu privire la modul în care să utilizeze platforma; încurajează, de asemenea, instituirea mai multor schimburi de funcționari din instituții și din grupurile politice între administrațiile Parlamentului European și parlamentelor naționale;

O cooperare interinstituțională mai bună

21.  ia act de cooperarea existentă între Parlamentul European și parlamentele naționale în cadrul COSAC, al Conferinței interparlamentare privind politica externă și de securitate comună și în temeiul articolului 13 din TSCG; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să se desfășoare pe baza principiilor consensului, schimbului de informații și consultării, pentru ca parlamentele naționale să exercite un control asupra guvernelor și administrațiilor lor respective;

22.  reiterează faptul că actualul cadru al relațiilor dintre Uniune și parlamentele naționale ar putea fi simplificat și armonizat, pentru a deveni mai eficient și mai eficace; solicită, în acest context, o revizuire a angajamentului dintre Uniune și parlamentele naționale, la nivelul platformelor și forumurilor existente, în vederea consolidării acestor relații și a adaptării lor la nevoile actuale; insistă, totuși, asupra unei delimitări clare între competențele decizionale ale parlamentelor naționale și cele ale Parlamentului European, când parlamentele naționale ar trebui să își exercite funcția europeană în temeiul constituțiilor lor naționale, în special prin exercitarea controlului asupra membrilor guvernelor lor naționale ca membre ale Consiliului European și ale Consiliului, la acest nivel fiind cel mai bine plasate pentru a monitoriza procesul legislativ european; respinge, prin urmare, crearea unor organisme decizionale parlamentare mixte din motive de transparență, responsabilitate și capacitate de a acționa;

23.  subliniază că o consolidare a dialogului politic și tehnic dintre comisiile parlamentare, atât la nivel național, cât și la nivel european, ar fi un pas foarte productiv înspre o cooperare interparlamentară totală; are în vedere posibilitatea de a aloca resurse suplimentare pentru a atinge acest obiectiv și utilizarea videoconferințelor, atunci când este posibil;

24.  recunoaște importanța reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii, stabilite la articolele 9 și 10 din Protocolul nr. 1; consideră că ar putea fi îmbunătățită cooperarea interinstituțională dacă deputații din Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale ar acorda o mai mare importanță acestor reuniuni și dacă acestea ar fi pregătite printr-o mai strânsă cooperare;

25.  recomandă ca parlamentele naționale să fie pe deplin implicate în continuarea dezvoltării politicii de securitate și apărare comune; consideră că implicarea acestora ar trebui promovată în strânsă cooperare cu Parlamentul European și respectând pe deplin prevederile constituțiilor naționale privind politicile de securitate și apărare, inclusiv prin reuniuni interparlamentare comune între reprezentanți ai parlamentelor naționale și deputații în Parlamentul European și printr-un dialog politic între o comisie cu drepturi depline pentru securitate și apărare din Parlamentul European și comisiile parlamentare naționale de resort; ia act de potențialul acestei situații pentru ca statele membre ale UE care sunt neutre să exercite un control constructiv în acest domeniu;

26.  consideră că o consolidare a dialogului politic și legislativ între parlamentele naționale și cu acestea ar contribui la respectarea obiectivelor stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 200, 30.6.1997, p. 153. (2) JO C 284 E, 21.11.2002, p. 322. (3) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 94. (4) JO C 443, 22.12.2017, p. 40. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049. (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050. (7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0048. (8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0421.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la raportul anual privind politica în domeniul concurenței (2017/2191(INI))

P8_TA(2018)0187 A8-0049/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 39, 42, 101-109 și 174,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 31 mai 2017 privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2016 (COM(2017)0285), precum și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2017)0175),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat(1),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 9 iulie 2014 intitulată „Către un control mai eficace al concentrărilor economice în UE” (COM(2014)0449),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1084 al Comisiei din 14 iunie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 în ceea ce privește ajutoarele pentru infrastructurile portuare și aeroportuare, pragurile de notificare pentru ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, ajutoarele pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale, precum și schemele de ajutoare regionale de exploatare pentru regiunile ultraperiferice și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 702/2014 în ceea ce privește calcularea costurilor eligibile(2),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne (COM(2017)0142),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 iulie 2016 privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la acordurile de cooperare ale Uniunii Europene în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței – calea de urmat(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la situația specială a insulelor(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(7) și rezoluțiile sale din anii precedenți pe aceeași temă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul(8),

–  având în vedere normele, orientările, deciziile, rezoluțiile, comunicările și documentele pertinente ale Comisiei pe tema concurenței,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2016,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(9),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0049/2018),

1.  salută Raportul Comisiei din 31 mai 2017 privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2016, care arată că, într-un mediu concurențial echitabil, investițiile și inovarea sunt esențiale pentru viitorul Europei;

2.  sprijină cu fermitate independența Comisiei și a autorităților naționale de concurență (ANC) în misiunea lor de definire a normelor UE în domeniul concurenței și de garantare a respectării acestora în beneficiul tuturor cetățenilor UE și a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în Uniune;

3.  salută și încurajează în continuare eforturile Comisiei de a menține, în plus față de dialogul structurat cu Margrethe Vestager, comisarul pentru concurență, o serie de contacte periodice cu membrii comisiei competente a Parlamentului și grupul său de lucru privind politica în domeniul concurenței; este convins că Raportul anual al Comisiei privind politica în domeniul concurenței reprezintă un element esențial în ceea ce privește exercitarea controlului democratic și salută răspunsul Comisiei cu privire la toate cererile specifice adoptate de Parlament;

4.  invită Comisia să asigure o informare periodică a Parlamentului European și un schimb frecvent de opinii cu acesta cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a legislației UE, a acordurilor internaționale și a altor instrumente juridice neobligatorii referitoare la politica în domeniul concurenței, în conformitate cu Acordul interinstituțional (AII) dintre Comisie și Parlament; constată că nu se ține cont în mod satisfăcător de acest aspect, de exemplu în cadrul consultărilor care vizează acordul dintre Uniunea Europeană și Canada privind schimbul de informații în cursul procedurilor în domeniul concurenței; invită Consiliul să ratifice cât mai curând acordul UE-Canada; intenționează să promoveze schimburi periodice de opinii în cadrul comisiei competente cu Rețeaua europeană în domeniul concurenței (REC), precum și cu autoritățile naționale de concurență;

5.  invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a actelor legislative legate de finalizarea pieței unice, de exemplu în sectorul energetic (inclusiv autoconsumul), al transporturilor, al pieței digitale, precum și în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a normelor UE în materie de concurență și a realiza o aplicare uniformă a acestora în statele membre;

6.  constată că ajutoarele de stat pot fi un instrument indispensabil pentru a asigura infrastructura și aprovizionarea necesară atât pentru sectorul energetic, cât și pentru cel al transporturilor, în special în Europa, unde are loc o tranziție către sisteme de aprovizionare cu energie și de transport mai curate și mai ecologice;

7.  menționează că ajutoarele de stat pot fi necesare pentru a asigura furnizarea de servicii de interes economic general, inclusiv în domeniul energiei, al transporturilor și al telecomunicațiilor; subliniază că intervenția statului este adesea cel mai bun instrument politic pentru a asigura servicii esențiale pentru sprijinirea regiunilor izolate, îndepărtate sau periferice și a insulelor din Uniune;

8.  consideră că este important să se garanteze un nivel de concurență care să presupună asigurarea posibilității de a efectua achiziții transfrontaliere pe piața intra-europeană a serviciilor financiare, inclusiv a asigurărilor;

9.  subliniază că în regiunile sau insulele periferice, conectivitatea este esențială pentru a sprijini și a dezvolta un nivel acceptabil de inițiative sociale și economice, prin menținerea legăturilor comerciale vitale;

10.  subliniază că accesul la numerar prin intermediul ATM-urilor este un serviciu public esențial, care trebuie furnizat fără nicio practică discriminatorie, anticoncurențială sau neloială și, prin urmare, nu trebuie să genereze costuri excesive;

11.  salută eforturile depuse de DG Concurență pentru a continua dezvoltarea unei forțe de muncă durabile și echilibrate pe parcursul anului 2016; salută, în plus, îmbunătățirea gestionării resurselor umane în cadrul DG Concurență și faptul că rotația personalului a scăzut la cel mai redus nivel de la începutul statisticilor (de la 13,9 % în 2015 la 10,8 % în 2016(10); invită Comisia să realoce resurse financiare și umane suficiente pentru DG Concurență și să asigure stabilitatea finanțelor pentru modernizarea instrumentelor electronice și informatice ale direcției, pentru a face față creșterii volumului de muncă și a progreselor tehnologice; solicită, din nou, o separare strictă între departamentele care elaborează orientări și cele responsabile de aplicarea acestora;

12.  salută progresele realizate de DG Concurență în domeniul egalității de șanse, inclusiv reprezentarea în proporție de 36 % a femeilor în posturi de conducere de nivel mediu;

13.  subliniază, din nou, că corupția în domeniul achizițiilor publice afectează competitivitatea europeană prin denaturarea gravă a pieței; reamintește că achizițiile publice reprezintă una dintre activitățile guvernamentale cele mai vulnerabile la corupție; evidențiază faptul că, în anumite state membre, achizițiile finanțate de UE prezintă riscuri de corupție mai mari decât achizițiile finanțate la nivel național; invită Comisia să își continue eforturile pentru a preveni utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE și a stimula responsabilitatea în domeniul achizițiilor publice; salută, de asemenea, instituirea Parchetului European;

14.  constată că normele UE nu stabilesc termene specifice pentru anchetele antitrust, ceea ce implică faptul că deciziile se iau uneori prea târziu, după ce concurenții au fost obligați să iasă de pe piață;

15.  invită Comisia să adopte orientări indicative pentru a reduce durata anchetelor antitrust și a procedurilor privind abuzul de poziție dominantă, cu scopul de a preveni incertitudinea sau sarcina excesivă pentru întreprinderi și pentru a crea un peisaj concurențial care să fie în beneficiul consumatorilor; avertizează că termenele mai flexibile ar trebui să fie permise numai în cazuri complexe, în care anchetele urmează să fie extinse și la alte întreprinderi;

16.  subliniază că, deși trebuie să existe un echilibru între ritmul desfășurării anchetelor și necesitatea de a proteja în mod corespunzător drepturile la apărare și calitatea anchetelor, termenele orientative pot ajuta autoritățile antitrust să utilizeze mai eficient resursele de care dispun; ia act de faptul că, pentru ca anchetele antitrust importante să se realizeze mai rapid, Comisia și părțile interesate ar putea crește gradul de utilizare a unor proceduri antitrust raționalizate și ar putea îmbunătăți accesul la dosarele pertinente;

17.  ia act de faptul că majoritatea deciziilor privind chestiuni legate de antitrust sunt adoptate la nivel național; invită Comisia să monitorizeze, prin urmare, ținând seama de principiile subsidiarității și proporționalității, coerența și independența globală a politicii în domeniul concurenței și a aplicării acesteia în interiorul pieței interne, cu sprijinul REC; subliniază că independența autorităților naționale de concurență (ANC) este extrem de importantă și, prin urmare, salută propunerea Comisiei privind REC+ menită să consolideze capacitatea ANC de a asigura o aplicare mai eficientă a legislației UE în domeniul concurenței;

18.  consideră că Comisia ar trebui să verifice dacă, pentru a fi în măsură să își îndeplinească sarcinile în condiții de independență deplină, ANC sunt dotate cu resurse financiare, umane și tehnice corespunzătoare și că alegerea sau numirea directorilor și conducerii superioare este transparentă și nu este influențată politic; subliniază că autonomia ANC, inclusiv din punct de vedere bugetar, este esențială pentru a se asigura punerea în aplicare eficace a legislației UE în domeniul concurenței; solicită statelor membre să se asigure că ANC fac publice rapoartele anuale care conțin statistici și o sinteză motivată a activităților lor și solicită Comisiei să transmită un raport anual Parlamentului în ceea ce privește aceste aspecte esențiale; consideră că ANC trebuie să dețină proceduri pentru a se asigura că personalul și directorii lor, pentru o perioadă de timp rezonabilă după ce și-au părăsit postul, se abțin de la ocuparea de poziții care pot da naștere unui conflict de interese în legătură cu un caz specific în care erau implicați la ANC; subliniază importanța REC, care oferă o platformă pentru schimburi periodice între Comisie și autoritățile naționale de concurență pentru a asigura aplicarea eficientă și coerentă a normelor în materie de concurență; invită Comisia să ia în considerare opinia autorităților naționale de concurență;

19.  consideră că un studiu referitor la gradul de conștientizare și de înțelegere a normelor UE în domeniul concurenței și privind ajutoarele de stat s-ar putea dovedi util în cadrul întreprinderilor, în special al celor mici și mijlocii, pentru a accelera punerea în aplicare a dreptului UE în domeniul concurenței, dar și pentru a furniza orientări în acest sens;

20.  consideră că măsurile provizorii reprezintă un instrument important, în special în economia digitală, pentru a se asigura că încălcările normelor în cursul unei investigații nu aduc prejudicii grave și ireparabile concurenței; invită Comisia să verifice opțiunile disponibile pentru a accelera o procedură înaintea autorităților din domeniul concurenței în scopul aplicării articolelor 101 și 102 din TFUE sau pentru a simplifica adoptarea măsurilor provizorii; invită, în acest sens, Comisia să realizeze un studiu și să prezinte Parlamentului și Consiliului rezultatele și, dacă este cazul, o propunere legislativă;

21.  invită Comisia ca, în cadrul unei posibile reforme a Regulamentului privind concentrările economice, să examineze cu atenție dacă practicile actuale de evaluare iau în considerare particularitățile piețelor digitale într-o măsură suficientă; consideră că ar putea fi nevoie de adaptarea criteriilor de intervenție pentru evaluarea concentrărilor în economia digitală; subliniază, de asemenea, că independența autorităților naționale în domeniul concurenței trebuie asigurată nu doar în ceea ce privește aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, ci și în ceea ce privește garantarea respectării normelor europene privind concentrările economice; prin urmare, subliniază necesitatea unor norme echivalente în acest domeniu, la nivelul Uniunii Europene;

22.  salută eforturile susținute ale Comisiei de a clarifica diferitele aspecte ale definiției ajutorului de stat, după cum se demonstrează în Comunicarea sa privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, care constituie o componentă esențială a inițiativei de modernizare a ajutoarelor de stat; remarcă, în special, eforturile Comisiei de clarificare a noțiunilor de „întreprindere” și „activitate economică”; observă însă că este în continuare dificil de trasat o linie de demarcație între activitățile economice și cele fără caracter economic, mai ales în domeniul afacerilor sociale; subliniază în continuare că rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a asigura interpretarea corectă a tratatului;

23.  reafirmă că o concurență fiscală loială este esențială pentru integritatea pieței interne și că toți actorii de pe piață, inclusiv societățile digitale, ar trebui să achite contribuțiile fiscale care le revin în locul în care generează profit și să concureze în condiții de egalitate; salută anchetele aprofundate ale Comisiei în acest sens și subliniază că este necesar să se combată frauda fiscală și planificarea fiscală agresivă pentru a asigura condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice și a consolida bugetele publice; subliniază că normele privind ajutoarele de stat se aplică, de asemenea, scutirilor fiscale și că este esențial să se elimine practicile denaturante anticoncurențiale, cum ar fi avantajele fiscale selective; invită statele membre să se asigure că Comisia are acces la toate informațiile pertinente care au făcut obiectul unor schimburi între autoritățile fiscale naționale, pentru a evalua compatibilitatea deciziilor și regimurilor lor fiscale cu normele UE în materie de concurență;

24.  își exprimă îngrijorarea față de inacțiunea autorităților din domeniul concurenței împotriva eliminării retroactive a schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile; subliniază că această lipsă de acțiune a denaturat într-o mai mare măsură concurența, deoarece investitorii internaționali au reușit să obțină despăgubiri, în timp ce investitorii locali nu au reușit acest lucru; invită Comisia să investigheze efectele de denaturare ale plăților pentru capacitate existente și ale plăților pentru moratoriul nuclear pe piețele de energie electrică;

25.  solicită ca orientările privind ajutoarele de stat să fie revizuite pentru a include cazurile de concurență neloială care depășesc cadrul deciziilor fiscale și al prețurilor de transfer;

26.  subliniază necesitatea unor reglementări și a unor politici fiscale simple și transparente;

27.  salută călduros decizia adoptată de Comisie împotriva avantajelor fiscale ilegale acordate întreprinderii Amazon, precum și hotărârile sale anterioare importante privind avantajele fiscale selective ilegale și subliniază că este esențial să se recupereze la timp ajutoarele ilegale; constată că Luxemburg și-a anunțat intenția de a contesta decizia referitoare la Amazon, la fel cum a procedat Irlanda în cazul Apple; invită Comisia să continue să monitorizeze situația din toate statele membre și să adopte decizii în raport cu eventuale cazuri de ajutor ilegal de stat în toate cazurile comparabile, pentru a garanta egalitatea de tratament și a restabili condiții de concurență echitabile;

28.  subliniază necesitatea impozitării întreprinderilor digitale în funcție de activitatea lor reală din statele membre, prin captarea cifrei de afaceri generate prin intermediul platformelor digitale, prevenind astfel un dezavantaj concurențial pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea prin intermediul unei prezențe fizice permanente;

29.  consideră că o concurență loială în cadrul pieței interne poate fi împiedicată de planificarea fiscală, deoarece întreprinderile noi și IMM-urile care își desfășoară activitatea doar într-o singură țară sunt penalizate comparativ cu societățile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă printr-o gamă variată de decizii și instrumente de care dispun numai ele; remarcă cu îngrijorare faptul că, drept urmare a sarcinilor fiscale mai reduse care rezultă din această planificare, societățile multinaționale rămân cu un profit mai ridicat în urma impozitării și, prin urmare, se creează condiții de concurență inechitabile cu competitorii de pe piața internă care nu recurg la planificarea fiscală agresivă și păstrează legătura între locul în care generează profit și locul de impozitare;

30.  solicită Comisiei să înceapă negocieri cu toate statele și teritoriile care se bucură de un bun acces la piața comună și nu dispun de controale eficace privind ajutoarele de stat împotriva concurenței fiscale neloiale;

31.  ia act de posibilitatea de a utiliza fonduri publice pentru a salva băncile care sunt importante în regiunea lor; invită Comisia să explice în ce condiții este posibil acest lucru, în special în ceea ce privește normele UE privind ajutoarele de stat și recapitalizarea internă; consideră că actualul cadru juridic este neclar și invită Comisia să îl îmbunătățească;

32.  reamintește că, în conformitate cu Directiva privind schemele de garantare a depozitelor, utilizarea schemelor de garantare a depozitelor pentru a preveni falimentul unei instituții de credit ar trebui să se desfășoare într-un cadru definit în mod clar și, indiferent de situație, ar trebui să respecte normele privind ajutoarele de stat;

33.  invită Comisia să reevalueze anual dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele de aplicare a articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE în sectorul financiar;

34.  consideră că, în urma crizei financiare, concentrarea în sectorul bancar a crescut și, în unele cazuri, a fost încurajată de autoritățile de supraveghere de la nivel european și național; invită Comisia să monitorizeze acest fenomen și să efectueze un studiu pe țări, la nivel european, pentru a examina efectele sale asupra concurenței;

35.  salută angajamentele asumate de comisarul Vestager în cadrul dialogului structurat cu Comisia pentru afaceri economice și monetare din 21 noiembrie 2017 de a reflecta asupra posibilelor denaturări ale concurenței provocate de programul Băncii Centrale Europene privind achiziționarea de obligațiuni emise de sectorul corporativ și de a prezenta un raport care să includă un răspuns calitativ; subliniază, în acest sens, că noțiunea de selectivitate în ajutoarele de stat este un criteriu esențial care trebuie studiat în detaliu; face referire, de asemenea, în acest scop, la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care cuprinde așa-numitul principiu al loialității;

36.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape activitățile din sectorul de retail bancar și din sectorul serviciilor financiare pentru orice încălcare a normelor antitrust și activitate de cartel și să colaboreze îndeaproape cu autoritățile naționale de concurență pentru a asigura respectarea normelor antitrust ale UE;

37.  consideră că este o prioritate să se asigure respectarea strictă și imparțială a normelor privind ajutoarele de stat în gestionarea viitoarelor crize din sectorul bancar, astfel încât sarcina de a salva băncile să nu cadă pe umerii contribuabililor;

38.  sprijină constatarea anchetei Comisiei privind concurența în sectorul comerțului electronic, potrivit căreia comerțul electronic transfrontalier poate contribui la o mai mare integrare a pieței unice, prezintă avantaje concurențiale pentru întreprinderi și oferă mai multe posibilități de alegere pentru consumatori, însă măsurile de blocare geografică constituie un obstacol semnificativ în acest sens; reiterează faptul că, în anumite circumstanțe, acest lucru poate fi considerat contrar articolului 101; salută angajamentul Comisiei de a viza asigurarea respectării normelor UE în materie de concurență care au fost stabilite sau au devenit mai răspândite ca urmare a apariției și a importanței crescânde a economiei digitale; salută, de asemenea, obiectivul Comisiei de a extinde dialogul cu autoritățile naționale de concurență, pentru a garanta o aplicare coerentă a normelor UE în materie de concurență în ceea ce privește practicile legate de comerțul electronic;

39.  îl invită pe negociatorul-șef din partea UE pentru Brexit ca, în cooperare cu comisarul Vestager, să inițieze cât mai curând posibil o discuție echitabilă și transparentă privind viitorul relațiilor dintre UE și Regatul Unit în ceea ce privește concurența;

40.  consideră că toate anchetele în curs(11) cu privire la eventuale încălcări ale legislației UE în domeniul concurenței de către Regatul Unit sau de către întreprinderi cu sediul în Regatul Unit nu ar trebui să fie puse în pericol de agenda Brexit și că orice decizie finală adoptată de Comisie după 29 martie 2019 ar trebui să aibă în continuare un caracter obligatoriu;

41.  ia act de comunicarea Comisiei privind obiecțiunile și de concluzia preliminară a acesteia, potrivit căreia întreprinderea Google a făcut abuz de poziția sa dominantă ca motor de căutare, acordând un avantaj ilegal unui alt produs al său, și anume serviciul său de comparare a prețurilor; invită Comisia să se asigure că întreprinderea pune în aplicare în mod eficient și prompt această măsură corectivă pentru a preveni producerea unui alt abuz de poziție dominantă; subliniază că este nevoie ca Comisia să efectueze o analiză aprofundată și să monitorizeze modul în care propunerea Google ar funcționa în practică pentru a restabili condițiile de concurență echitabile necesare dezvoltării concurenței și inovării; subliniază că, fără o adevărată separare structurală între serviciile sale de căutare generale și cele specializate, s-ar putea ca o abordare bazată pe licitație să nu asigure egalitatea de tratament; invită Comisia și pe directorul general al Google să participe la o audiere publică comună a Comisiei pentru afaceri economice și monetare și a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor; este de părere că toate societățile, inclusiv cele din sectorul digital, ar trebui să coopereze îndeaproape cu Parlamentul European, de exemplu prin participarea la audieri publice;

42.  invită Comisia să ia măsuri mai ambițioase pentru a elimina obstacolele nelegitime din calea concurenței online, pentru a asigura un comerț online fără obstacole pentru consumatorii din UE care cumpără de la vânzători dintr-un alt stat membru, evitând în același timp crearea de noi obstacole cauzate de diferențele existente în domeniul legislației privind dreptului consumatorilor;

43.  solicită Comisiei să efectueze și să finalizeze în mod corespunzător și cât mai curând posibil toate celelalte anchete antitrust în curs, cum sunt Android, AdSense, precum și anchetele din sectorul căutării de călătorii și cel al căutării locale, în cazul în care se presupune că Google face abuz de poziție dominantă în detrimentul concurenților actuali și potențiali, care au fost împiedicați să intre și să se dezvolte în acest domeniu; subliniază necesitatea ca Comisia să fie bine pregătită și echipată pentru primul caz de volume mari de date, care reprezintă aproximativ 5,2 terabiți de date; subliniază, în acest sens, că utilizarea datelor cu caracter personal de către marile companii de înaltă tehnologie este fără precedent și, deseori, consumatorii nu sunt conștienți sau informați cu privire la măsura în care datele lor cu caracter personal sunt utilizate, de exemplu, în crearea de profiluri sau mesaje publicitare orientate; consideră că întreprinderile digitale reprezintă o provocare specifică la adresa autorităților de concurență și a celor fiscale, în special în ceea ce privește algoritmii, inteligența artificială sau valoarea datelor; încurajează Comisia să elaboreze instrumente de politică și de asigurare a respectării legislației care să trateze chestiunile legate de apariția economiilor digitale, asigurându-se că dispune în intern de o echipă completă de ingineri specializați în domeniul înaltei tehnologii și de specialiști în tehnologii de vârf care să poată supraveghea și rezolva situațiile anticoncurențiale specifice în domeniul economiei platformelor și al economiei digitale;

44.  subliniază importanța anchetelor în curs din sectorul farmaceutic, având în vedere dovezile acumulate privind denaturările pieței în acest domeniu, inclusiv restricțiile în ceea ce privește cantitatea, prețurile manipulate și obstacolele din calea disponibilității medicamentelor generice;

45.  salută fișa informativă a Comisiei din 6 octombrie 2017 prin care se confirmă realizarea de inspecții neanunțate privind accesul serviciilor concurente la informațiile referitoare la conturile bancare; invită Comisia să rămână vigilentă cu privire la acest aspect, în special atunci când intră în vigoare standardele tehnice de reglementare pentru autentificarea strictă a clienților și comunicațiile securizate;

46.  salută ancheta Comisiei privind cartelul camioanelor și concluziile sale;

47.  solicită Comisiei să clarifice normele privind ajutoarele de stat pentru companiile aeriene europene și din afara Europei, în scopul de a stabili condiții de concurență echitabile între operațiunile acestora orientate către piețe din Europa și din afara Europei; consideră că ajutorul de restructurare ar putea avea un efect de denaturare în anumite situații; consideră că aceleași norme în domeniul concurenței ar trebui să se aplice tuturor transportatorilor aerieni care operează zboruri către sau dinspre Europa, precum și transportatorilor naționali și low-cost, ținând seama totodată de situația transportatorilor ale căror operațiuni nu au un impact semnificativ asupra pieței; ia act de faptul că Comisia a aprobat achiziționarea de către Lufthansa a filialei LGW a companiei Air Berlin, sub rezerva respectării anumitor angajamente pentru a se evita denaturarea concurenței; invită Comisia să monitorizeze situația pe termen mediu și lung și să combată toate practicile anticoncurențiale din sectorul aviației care aduc atingere legislației în materie de protecție a consumatorilor;

48.  solicită Comisiei să investigheze hegemonia de care se bucură companiile aeriene low-cost pe diferite rute aeriene din Europa și scalele de preț pentru rutele respective; observă că o astfel de poziție este adesea obținută printr-un comportament agresiv sau chiar de prădător în cadrul pieței, eliminând concurența și împovărând consumatorii cu tarife și costuri mai ridicate;

49.  solicită Comisiei să evalueze cu atenție toate acordurile de fuziune ale companiilor aeriene, în conformitate cu procedura UE de control al concentrărilor economice, inclusiv impactul acestor acorduri asupra concurenței pe piață și potențialele prejudicii pe care le pot aduce consumatorilor, în special prin prețuri mai mari și restricții la accesul direct la destinații;

50.  îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii de infrastructuri și întreprinderile feroviare și să verifice că fiecare stat membru deține o autoritate de reglementare antitrust puternică și independentă;

51.  este preocupat de efectele anticoncurențiale ale proprietății comune pe care o dețin marii investitori instituționali; consideră că faptul că acești investitori dețin o parte semnificativă din acțiunile concurenților direcți în același sector, cum ar fi companiile aeriene de exemplu, creează un cvasi oligopol și efecte negative pentru consumatori și economie în ansamblu prin limitarea concurenței; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a face față eventualelor efecte anticoncurențiale ale proprietății comune; invită Comisia, de asemenea, să investigheze proprietatea comună și să elaboreze un raport care să fie prezentat Parlamentului, cu privire la efectele proprietății comune pe piețele europene, în special în ceea ce privește prețurile și inovarea;

52.  salută revizuirea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 pentru a proteja concurența loială, a asigura reciprocitatea și a elimina practicile neloiale, inclusiv presupusele ajutoare de stat acordate companiilor aeriene din anumite țări terțe, precum și pentru a trata anumite aspecte legate de reglementare, cum ar fi condițiile de muncă și problemele legate de mediu; împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia cel mai bun plan de acțiune ar fi adoptarea unui nou instrument juridic cuprinzător pentru a rezolva problema denaturării pieței în transportul internațional, încurajarea participării Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) în ceea ce privește concurența între companiile aeriene la nivel regional, precum și promovarea concurenței loiale bazate pe acorduri privind serviciile aeriene; consideră că transparența în clauza privind concurența loială este un element esențial pentru a garanta condiții de concurență echitabile; este de părere că acest regulament sau alte instrumente legislative corespunzătoare ar trebui să împiedice comportamentul anticoncurențial în distribuția biletelor, cum ar fi impunerea de către anumite companii aeriene a unor suprataxe sau a unui acces restricționat la informații pentru cei care utilizează alte canale de rezervare decât cele proprii;

53.  reamintește că sectorul aviației are o contribuție esențială la conectivitatea Uniunii, atât între statele membre, cât și cu țările terțe, joacă un rol esențial în integrarea și competitivitatea UE și contribuie în mod fundamental la creșterea economică și ocuparea forței de muncă; constată că conectivitatea globală a UE se bazează în mare măsură pe serviciile aeriene prestate de operatorii de transport aerian din UE;

54.  salută simplificarea de către Comisie a normelor privind investițiile publice în porturi și aeroporturi, în cultură și în regiunile ultraperiferice; subliniază că, ținând seama de nevoile în materie de conectivitate din regiunile periferice și ultraperiferice și în conformitate cu orientările actuale ale Comisiei, toate aeroporturile finanțate de la bugetul UE sau de la Banca Europeană de Investiții ar trebui să se bazeze pe o analiză cost-beneficiu pozitivă și pe o viabilitate economică și operațională pe termen mediu și lung pentru a evita finanțarea aeroporturilor fantomă în Europa;

55.  subliniază că este important să se protejeze transparența și neutralitatea informațiilor privind zborurile, să se asigure condiții de concurență echitabile pe piață și, în ultimă instanță, să se protejeze capacitatea consumatorilor europeni de a face alegeri în cunoștință de cauză; invită, prin urmare, Comisia, să respecte aceste principii în momentul revizuirii Codului de conduită privind sistemele informatizate de rezervare și a Regulamentului privind serviciile aeriene;

56.  solicită Comisiei să asigure o concurență loială în sectorul transporturilor, în vederea finalizării pieței unice, ținând seama de interesul public și de aspectele legate de mediu și garantând conectivitatea regiunilor insulare și periferice; invită Comisia să monitorizeze cazurile de rețele publice de porturi și aeroporturi care sunt gestionate prin intermediul unui monopol;

57.  subliniază că, pentru a asigura aplicarea efectivă a principiilor dreptului concurenței în era globalizării, cooperarea internațională este esențială; sprijină, în acest context, angajamentul permanent al Comisiei și ANC în forurile multilaterale, cum ar fi Rețeaua Internațională a Concurenței, Comitetul pentru concurență al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Banca Mondială și Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și dezvoltare (UNCTAD); solicită Comisiei să includă secțiuni referitoare la concurență în acordurile comerciale și de investiții internaționale; invită Comisia să continue să promoveze convergența practicilor și a instrumentelor privind politica de concurență, inclusiv prin cooperarea bilaterală cu țări terțe, în conformitate cu acordul de cooperare de a doua generație încheiat în 2013 între UE și Elveția; salută deschiderea dialogului dintre Comisie și China privind controlul ajutoarelor de stat și urmărește cu atenție adoptarea de către China a unui sistem de evaluare a concurenței loiale, menit să asigure faptul că măsurile de stat nu afectează în mod negativ intrarea și ieșirea de pe piață și libera circulație a mărfurilor; își reiterează solicitarea adresată comisarului Vestager de a garanta în mod eficace că Comisia furnizează informații periodice și actualizate comisiei competente a Parlamentului cu privire la activitățile sale externe în domeniul politicii în materie de concurență;

58.  subliniază că în special consumatorul este cel care va beneficia de o concurență funcțională pe piața unică europeană; consideră că o aplicare strictă și imparțială a politicii în domeniul concurenței poate aduce o contribuție semnificativă la prioritățile politice esențiale, cum ar fi o piață internă mai profundă și mai echitabilă, o piață unică digitală conectată și o uniune energetică integrată și ecologică; reiterează faptul că modelele tradiționale de piață ale politicii în domeniul concurenței ar putea să nu fie întotdeauna adecvate pieței digitale, precum modelele de afaceri bazate pe platforme sau piețele multilaterale;

59.  subliniază că un set unic de reguli pentru calcularea bazei de impozitare a societăților ar putea elimina concurența fiscală neloială, cum ar fi încheierea de acorduri în domeniul fiscal între anumite întreprinderi multinaționale și statele membre; ia act de actualele negocieri privind baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB);

60.  ia act de importanța unui cadru de reglementare favorabil pentru aeroporturi, pentru a atrage și a mobiliza investițiile private; consideră că evaluarea de către Comisie a Directivei privind tarifele de aeroport, împreună cu consultări eficace între companiile aeriene și aeroporturi, ar trebui să contribuie la a clarifica dacă dispozițiile actuale sunt un instrument eficace pentru a promova concurența și pentru a favoriza interesele consumatorilor europeni ori dacă se impune o reformă;

61.  salută faptul că guvernul spaniol este pregătit să deschidă un acord aerian între Spania și Rusia, care să permită zboruri directe între Barcelona și Tokyo;

62.  invită Comisia să examineze acordurile bilaterale în domeniul aviației încheiate între statele membre și țările terțe în vederea asigurării unei concurențe loiale;

63.  solicită Comisiei să ia în considerare și să trateze efectele potențiale ale Brexitului asupra concurenței în sectorul aviației, în special în cazul în care ar fi afectată calitatea de membru a Regatului Unit la spațiul aerian comun european (SACE), restricționând în consecință accesul la toate destinațiile UE și invers;

64.  consideră că asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi pe piața internă depinde, de asemenea, de eforturile de a combate în mod hotărât dumpingul social;

65.  invită Comisia să se ocupe în continuare de efectele pe termen lung ale discuțiilor întrerupte referitoare la viitoarea legislație din cadrul Strategiei UE în domeniul aviației;

66.  salută evaluarea inițială a impactului și consultarea publică privind lanțul de aprovizionare cu alimente efectuate de către Comisie; reamintește că Parlamentul European a solicitat deja Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței să răspundă preocupărilor generate de impactul combinat, pe de o parte, al concentrării rapide a sectorului de distribuție la nivel național și, pe de altă parte, al dezvoltării alianțelor între marii distribuitori la nivel european și internațional, atât asupra segmentului din amonte al lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, cât și asupra distribuitorilor și consumatorilor; consideră că această evoluție structurală ridică temeri legate de posibile alinieri strategice, de reducerea concurenței și de reducerea marjelor pentru investiții și inovare în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, de asigurarea bunei funcționări a organizațiilor producătorilor, în special a micilor agricultori, precum și de gama de varietăți adaptate la condițiile agroecologice; solicită Comisiei să instituie un cadru de reglementare obligatoriu la nivelul Uniunii pentru a combate practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare care au efecte negative pentru producători;

67.  salută cercetarea detaliată a Comisiei privind fuziunea Monsanto-Bayer; este profund îngrijorat de faptul că, dacă fuziunea Monsanto-Bayer este aprobată, trei întreprinderi (Chem China-Syngenta, Du Pont-Dow și Bayer-Monsanto) vor deține și vor vinde până la 60 % din semințele brevetate din lume și 64 % din pesticidele și erbicidele din lume; subliniază că un astfel de nivel de concentrare va conduce, fără îndoială, la creșteri de prețuri, la creșterea dependenței tehnologice și economice a fermierilor de câteva platforme globale integrate de ghișeu unic, va duce la o diversitate limitată a semințelor, precum și la redirecționarea acțiunii în domeniul inovării de la adoptarea unui model de producție care respectă mediul și biodiversitatea și, în final, la un nivel de inovare mai scăzut, din cauza concurenței reduse; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze cu atenție faptul că mai multe fuziuni se desfășoară simultan în acest sector, atunci când analizează nivelul de concentrare și efectele concurențiale ale fuziunii asupra diferitelor piețe afectate;

68.  Este profund îngrijorat în legătură cu aprobarea de către Comisie a fuziunii Bayer-Monsanto, dat fiind că, în pofida propunerii de cesionare a activelor societății Bayer, fuziunea agravează nivelul de concentrare deja ridicat din sectorul agroalimentar și împiedică efectiv o tranziție de la agricultura dependentă de produsele chimice către o veritabilă agricultura durabilă; solicită o revizuire a legislației în materie de concurență pentru a oferi posibilitatea de a se opune în mod eficace la fuziuni de acest tip în viitor; îndeamnă cu fermitate Comisia să analizeze, prin urmare, dacă fuziunile din sectorul agricol ar putea conduce la un obstacol semnificativ în calea concurenței efective, nu prin intermediul unei analize cu un domeniu de aplicare limitat care s-ar concentra doar pe efectele pe care o fuziune le are asupra prețurilor, a producției și a inovării, ci prin evaluarea costurilor sociale integrale ale acestor fuziuni, ținând seama de impactul lor mai amplu asupra protecției mediului și de obligațiile internaționale în materie de biodiversitate, în conformitate cu articolul 11 din TFUE;

69.  consideră că subvențiile și preferințele comerciale, cum ar fi SPG și SPG+, care sunt acordate țărilor din afara UE pentru promovarea drepturilor omului și ale lucrătorilor, dar care s-au dovedit a fi, de asemenea, esențiale în promovarea competitivității UE pe scena internațională, trebuie monitorizate și aplicate în mod corespunzător, acordându-se atenție impactului asupra industriilor UE; solicită Comisiei, prin urmare, să suspende acordarea de granturi sau preferințe dacă țările din afara UE abuzează de acestea;

70.  reamintește că Comisia a analizat tratamentul fiscal acordat de Luxemburg societății McDonald's începând cu luna iunie 2014 și a luat decizia de a iniția o procedură oficială de investigare în decembrie 2015 dar că, până în prezent, nu s-a luat nicio decizie definitivă; solicită Comisiei să depună eforturi pentru a lua rapid o decizie definitivă în acest caz;

71.  invită Comisia să evalueze periodic eficacitatea protejării de către statele membre a drepturilor de proprietate intelectuală, acesta fiind un element esențial al unor politici sănătoase in domeniul concurenței; subliniază că protecția mărcii este esențială pentru identificarea și diferențierea produselor pe piață; fără mărci și fără capacitatea de a permite persoanelor să diferențieze produsele acestora, este foarte dificil, dacă nu imposibil, ca producătorii să intre pe piețe noi; consideră, în plus, că axarea concurenței asupra prețului împiedică producătorii cu cote mici de piață să își consolideze poziția lor pe piață; subliniază, prin urmare, că eliminarea mărcilor sau limitarea utilizărilor acestora creează o barieră semnificativă în calea intrării pe piață și subminează un aspect esențial al concurenței libere și loiale în UE;

72.  sprijină ferm declarația Comisiei din Raportul anual privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2016, care subliniază că „pe măsură ce societățile comerciale pătrund pe piața globală, autoritățile responsabile cu asigurarea respectării normelor din domeniul concurenței trebuie să facă același lucru”; consideră că normele globale în materie de concurență, transparența și cel mai înalt nivel de coordonare între autoritățile din domeniul concurenței, inclusiv în ceea ce privește schimbul de informații în cursul procedurilor din domeniul concurenței, reprezintă condiții prealabile pentru dezvoltarea comerțului echitabil global; reamintește că combaterea practicilor comerciale neloiale, inclusiv prin politica în domeniul concurenței, este necesară pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel global, care să aducă beneficii lucrătorilor, consumatorilor și întreprinderilor, și se numără printre prioritățile strategiei comerciale a UE; subliniază că documentul de reflecție referitor la valorificarea oportunităților oferite de globalizare menționează că Uniunea trebuie să ia măsuri care să recreeze condiții de concurență echitabile și invită Comisia să propună politici concrete în acest sens;

73.  solicită modernizarea instrumentelor de apărare comercială, pentru a le face mai puternice, mai rapide și mai eficace; salută noua metodă de calculare a taxelor antidumping prin examinarea denaturărilor pieței în țările terțe, prin care trebuie să se asigure o protecție la cel puțin același nivel de eficacitate ca cel al măsurilor antidumping impuse anterior, în deplină conformitate cu obligațiile OMC; subliniază că este important să se monitorizeze punerea în aplicare efectivă a acesteia; subliniază, de asemenea, importanța deosebită a instrumentului antisubvenții pentru combaterea concurenței globale neloiale și pentru instituirea unor condiții de concurență echitabile cu normele UE privind ajutoarele de stat;

74.  insistă ca reciprocitatea să facă parte dintre pilonii politicii comerciale a Uniunii pentru a putea asigura condiții de concurență echitabile pentru firmele din UE, în special în cazul achizițiilor publice; subliniază că eforturile menite să asigure un acces crescut la piețele străine de achiziții publice nu trebuie să submineze dezvoltarea unor norme UE în legătură cu criteriile sociale și de mediu; subliniază că este important ca Uniunea să aibă acces la un instrument internațional pentru achiziții publice, care să instituie reciprocitatea necesară în cazurile în care partenerii comerciali restricționează accesul la piețele lor de achiziții publice; reamintește beneficiile investițiilor străine directe și consideră că propunerea Comisiei referitoare la monitorizarea investițiilor străine ar trebui să permită o reciprocitate mai mare în privința accesului pe piețe;

75.  solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită IMM-urilor în cadrul negocierilor și schimburilor comerciale pentru a le îmbunătăți accesul la piețe și competitivitatea; recunoaște, în acest sens, eforturile depuse de Comisie pentru combaterea concurenței neloiale în cazuri de mare notorietate, dar subliniază că asigurarea respectării concurenței loiale în cazul IMM-urilor este, de asemenea, de o importanță capitală;

76.  subliniază că politica comercială a Uniunii Europene și acordurile sale comerciale pot contribui la combaterea corupției;

77.  reiterează importanța unor controale vamale europene eficace și armonizate pentru combaterea concurenței neloiale;

78.  invită Comisia să explice mai detaliat modul în care practicile comerciale neloiale pot fi abordate în cadrul politicii actuale în domeniul concurenței;

79.  salută, prin urmare, propunerea Comisiei privind Rețeaua europeană în domeniul concurenței (REC+), inclusiv importanța aplicării unor amenzi disuasive în domeniul politicii concurenței; subliniază, în plus, că refuzul autorității solicitate de a executa o decizie de impunere a unor amenzi ar trebui să fie întotdeauna justificat în mod corespunzător și că ar trebui să se instituie un sistem prin care să se poată soluționa eventualele litigii dintre autorități în astfel de cazuri;

80.  ia act de ancheta sectorială referitoare la comerțul electronic și de raportul final în această privință, care confirmă că, în sectorul comerțului electronic, unele dintre practicile comerciale existente afectează negativ concurența loială și limitează opțiunile consumatorilor; consideră că, în contextul Strategiei pieței unice digitale, această anchetă ar trebui să se înscrie într-un efort mai amplu al Comisie pentru a asigura aplicarea integrală a politicii în domeniul concurenței în cazul comercianților cu amănuntul online;

81.  sprijină intenția Comisiei de a se concentra asupra aplicării normelor UE în materie de concurență la practicile comerciale pe scară largă care au apărut sau au evoluat ca urmare a dezvoltării comerțului electronic și subliniază că este necesară o intensificare a acțiunilor Comisiei pentru a asigura aplicarea coerentă a normelor UE în materie de concurență în toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește practicile comerciale în domeniul comerțului electronic; subliniază că, având în vedere relația asimetrică dintre marii comercianți online și furnizorii lor, Comisia și autoritățile naționale de concurență ar trebui să aplice în mod activ normele în materie de concurență, dat fiind că este posibil ca furnizorii, în special IMM-urile, să nu aibă întotdeauna acces la căi de atac eficiente din punctul de vedere al costurilor;

82.  solicită consolidarea libertății de alegere a consumatorilor în cadrul pieței unice digitale; consideră că dreptul la portabilitatea datelor prevăzut în Regulamentul general privind protecția datelor (Regulamentul (UE) 2016/679) reprezintă o abordare bună în vederea consolidării drepturilor consumatorilor și a concurenței;

83.  este de părere că o politică eficientă a concurenței poate completa inițiativele de reglementare din domeniul pieței unice digitale și consideră că, în acele cazuri în care impulsul de a adopta măsuri de reglementare vine în primul rând ca reacție la acțiunile unor actori de pe piață, efectele nocive ar putea fi contracarate prin măsuri specifice de combatere a practicilor anticoncurențiale, fără a restrânge libertatea concurenței;

84.  este preocupat de utilizarea crescută a restricțiilor contractuale de către producători în cazul vânzărilor online, fapt confirmat de ancheta privind comerțul electronic, și solicită Comisiei să analizeze în continuare astfel de clauze pentru a se asigura că nu conduc la restricționarea nejustificată a concurenței; în același timp, solicită Comisiei să revizuiască Orientările privind restricțiile verticale și Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei ținând cont de aceste schimbări;

85.  ia act de concluziile avocatului general Wahl din 26 iulie 2017 în cauza Coty Germany GmbH/Parfümerie Akzente GmbH, 230/16, potrivit cărora restricțiile privind vânzările pe piața online din acordurile de distribuție nu ar trebui să fie considerate ca fiind restricții grave în temeiul Regulamentului (UE) nr. 330/2010 al Comisiei;

86.  subliniază că accesul la justiție, care poate include și posibilitatea acțiunilor colective, este esențial pentru realizarea obiectivelor politicii UE în domeniul concurenței; subliniază faptul că absența unor astfel de șanse slăbește concurența, funcționarea pieței interne și drepturile consumatorilor;

87.  reamintește că, pentru a combate în mod eficient practicile anticoncurențiale, statele membre trebuie să adopte o politică economică în concordanță cu principiile unei economii de piață deschise, bazată pe concurență loială, deoarece măsurile pur protecționiste dăunează bunei funcționări a pieței unice; subliniază că trebuie eliminate toate aspectele legate de concurența neloială, inclusiv munca neînregistrată și detașarea frauduloasă a lucrătorilor, fără a se aduce atingere liberei circulații a lucrătorilor, aceasta fiind una dintre libertățile fundamentale ale pieței interne;

88.  consideră că este foarte importantă consultarea efectuată de Comisie privind posibila îmbunătățire a controlului fuziunilor în UE; consideră că trebuie luate măsuri pentru a se garanta, în special în domeniul digital, că fuziunile nu restrâng concurența pe piața internă; prin urmare, solicită din nou Comisiei să examineze cu atenție dacă actualele proceduri de evaluare țin seama în mod suficient de circumstanțele piețelor digitale și de internaționalizarea piețelor; invită, de asemenea, Comisia ca, atunci când evaluează puterea de piață, să țină seama de rolul pe care îl joacă accesul la date și la informații, de cazurile în care fuzionarea datelor și a informațiilor despre consumatori în cursul unei fuziuni denaturează concurența, precum și în ce măsură accesul unei întreprinderi la metode analitice exclusive și la brevete exclude concurenți; își reiterează cererea ca Comisia să explice modul în care definește numărul minim de actori de pe piață necesar pentru o concurență loială și modul în care evaluează posibilitatea ca noile societăți, în special întreprinderile nou-înființate, să intre pe piețele cu un înalt grad de concentrare;

89.  solicită statelor membre să asigure aplicarea corectă a normelor UE din domeniul achizițiilor publice pentru a combate distorsionarea concurenței, inclusiv prin introducerea unor criterii de protecție socială, de protecție a mediului și a consumatorilor atunci când este cazul, precum și să promoveze bunele practici în funcționarea autorităților publice; consideră că dezvoltarea procedurilor de achiziții publice electronice va facilita accesul IMM-urilor la achizițiile publice, va îmbunătăți transparența și va asigura o monitorizare mai eficientă a încălcării normelor în materie de concurență; invită, de asemenea, Comisia să promoveze oportunități de acces pe piață pentru IMM-uri prin intermediul unor contracte mai mici atunci când acest lucru este compatibil cu obiectivele-cheie în materie de achiziții publice și să monitorizeze atent aplicarea normelor privind centralizarea achizițiilor pe piețele de achiziții publice;

90.  salută adoptarea unor norme privind portabilitatea serviciilor preplătite în cadrul Strategiei privind piața unică digitală care vor îmbunătăți concurența în cadrul pieței interne și vor asigura îmbunătățirea drepturilor consumatorilor;

91.  consideră că criteriile de aderare la o rețea de distribuție selectivă sau la o franciză ar trebui să fie transparente, pentru a se garanta că acestea nu încalcă politica din domeniul concurenței și libera funcționare a pieței unice; subliniază că astfel de criterii trebuie să fie obiective, calitative și nediscriminatorii și trebuie să nu depășească ceea ce este strict necesar; invită Comisia să ia măsuri pentru a asigura această transparență;

92.  ia act de riscul crescut de coluziune între concurenți, cauzat, printre altele, de programele informatice de monitorizare a prețurilor; consideră că pot apărea practici concertate în pofida faptului că contactele dintre concurenți sunt mai reduse decât ceea ce se permite prin reglementările în vigoare, fiind poate chiar automatizate, dat fiind că algoritmii interacționează între ei independent de instrucțiunile unuia sau ale mai multor actori de pe piață; solicită Comisiei să dea dovadă de vigilență față de aceste noi provocări la adresa liberei concurențe;

93.  salută eforturile depuse de Comisie pentru a stabili legături cu partenerii săi internaționali și cu forurile multilaterale în domeniul politicii concurenței; consideră că cooperarea internațională devine din ce în ce mai importantă în cazul în care întreprinderile care fac obiectul aplicării normelor operează în mai multe jurisdicții;

94.  consideră că extinderea rețelei de acorduri de liber schimb la care participă Uniunea Europeană va ajuta la asigurarea respectării legislației din domeniul concurenței la nivel mondial; încurajează Comisia, în acest sens, să identifice noi oportunități de acorduri comerciale și să includă norme ferme antitrust și privind ajutorul de stat în toate acordurile viitoare;

95.  consideră că natura specifică a sectorului agricol trebuie să fie luată în considerare în politica din domeniul concurenței; reamintește că articolul 42 din TFUE acordă un statut special sectorului agricol în ceea ce privește aplicarea dreptului concurenței, afirmat în cadrul ultimei reforme a politicii agricole comune (PAC), prin faptul că permite o serie de derogări și excepții de la dispozițiile articolului 101 din TFUE; constată că PAC are scopul de a asigura un standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă, care se confruntă în mod constant cu pericole de natură economică și climatică; reamintește că politica în domeniul concurenței apără în principal interesele consumatorilor și ține seama în mod insuficient de interesele specifice ale producătorilor agricoli și de dificultățile cu care aceștia se confruntă; subliniază că politica în domeniul concurenței trebuie să apere interesele producătorilor agricoli și ale consumatorilor în același mod, garantând condiții echitabile de concurență și de acces pe piața internă, pentru a încuraja investițiile și inovarea, ocuparea forței de muncă, viabilitatea întreprinderilor agricole și dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale din UE, promovând transparența pentru participanții la piață;

96.  insistă ca „prețul echitabil” să nu fie considerat cel mai scăzut preț posibil pentru consumator, ci un preț rezonabil, care să permită remunerarea echitabilă a fiecărui participant la lanțul de aprovizionare cu produse alimentare;

97.  consideră că activitățile colective desfășurate de organizațiile producătorilor și asociațiile acestora, inclusiv planificarea producției și negocierea vânzărilor și a condițiilor contractuale, sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PAC, astfel cum sunt definite la articolul 39 din TFUE, și, prin urmare, ar trebui să fie scutite de la aplicarea articolului 101 din TFUE în cazul în care aceste activități sunt efectiv realizate, contribuind astfel la îmbunătățirea competitivității agricultorilor; ia act de faptul că derogările prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (Regulamentul privind OCP unică) nu au fost folosite la potențialul lor maxim și că lipsa de claritate a acestor derogări, dificultățile de punere în aplicare și lipsa unei aplicări uniforme de către autoritățile naționale din domeniul concurenței nu le-au asigurat agricultorilor și organizațiilor acestora un nivel suficient de securitate juridică; salută faptul că Regulamentul (UE) 2017/2393(12) va aduce o simplificare a normelor care vizează organizarea colectivă a agricultorilor și va clarifica rolul și atribuțiile organizațiilor de producători care desfășoară activități economice în raport cu dreptul concurenței, pentru a consolida puterea de negociere a acestora, garantând, totodată, respectarea principiilor stabilite la articolul 39 din TFUE;

98.  salută faptul că Pachetul privind laptele din 2012 va fi extins în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2393, deoarece evaluările în urma punerii sale în aplicare au fost încurajatoare(13) și acesta contribuie la consolidarea poziției fermierilor producători de lactate în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; invită, cu toate acestea, Comisia să efectueze o evaluare de impact pentru a stabili dacă dispozițiile cu privire la negocierile contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate ar trebui să fie extinse pentru a acoperi și alte sectoare agricole, deoarece fermierii și organizațiile de producători ar avea mai multă libertate pentru planificarea producției, dreptul la negocieri colective și la negocierea de vânzări și de condiții contractuale care stabilesc prețurile și volumele în mod clar;

99.  solicită acordarea în mod automat a unei scutiri exprese de la aplicarea articolului 101 din TFUE, sub rezerva principiilor necesității și proporționalității, în cazul organizațiilor interprofesionale agricole, pentru a le permite acestora să își îndeplinească sarcinile care le-au fost atribuite prin Regulamentul privind OCP unică, pentru a continua realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE;

100.  propune ca dispozițiile Regulamentului privind OCP unică care permit adoptarea unor măsuri de reglementare a ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată (articolul 150), de jambon care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată (articolul 172) sau de vinuri (articolul 167) să fie extinse astfel încât să includă și produsele care poartă eticheta de calitate, pentru a crește posibilitățile de corelare a ofertei cu cererea;

101.  salută faptul că Regulamentul (UE) 2017/2393 stabilește o procedură prin care un grup de agricultori poate cere Comisiei un aviz fără caracter obligatoriu pentru a stabili dacă anumite acțiuni colective sunt compatibile cu excepția generală prevăzută la articolul 209 din Regulamentul privind OCP unică; invită, cu toate acestea, Comisia ca, în lumina recomandării Grupului operativ pentru piețele agricole, să clarifice domeniul de aplicare al derogării generale pentru agricultură și să specifice exceptările astfel încât neaplicarea articolului 101 din TFUE - în cazul în care este prevăzută - să fie executorie și realizabilă.

102.  subliniază că, în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, atunci când sectorul agricol este în pericol și toți cetățenii sunt afectați de eventualele daune cauzate aprovizionării cu alimente esențiale, o PAC orientată spre piață trebuie să le ofere sprijin agricultorilor și să acorde scutiri suplimentare, limitate în timp și pe deplin justificate de la normele în materie de concurență; salută faptul că, drept rezultat al modificărilor aduse odată cu Regulamentul (UE) 2017/2393, va fi mai ușor să se declanșeze dispozițiile de la articolul 222 din Regulamentul privind OCP unică, care permit astfel de derogări temporare de la dreptul concurenței;

103.  solicită dezvoltarea în continuare a Instrumentului european de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare pentru a îmbunătăți detectarea crizelor din sectorul agroalimentar prin intermediul unor date mai relevante și mai bine defalcate; subliniază, în acest sens, necesitatea implicării organizațiilor de agricultori în definirea și colectarea datelor;

104.  subliniază recunoașterea de către Comisie a faptului că producătorii agricoli formează nivelul cel mai puțin concentrat al lanțului de aprovizionare cu alimente, în timp ce furnizorii și clienții acestora sunt adesea mult mai mari și mai concentrați, având drept rezultat o relație dezechilibrată și practici comerciale negative și neloiale din partea unora dintre marile lanțuri de distribuție, prelucrători și comercianți cu amănuntul, care nu pot fi soluționate doar prin politica în domeniul concurenței, astfel fiind necesară coerența cu alte politici; invită, prin urmare, Comisia, să definească mai clar o „poziție dominantă” și abuzul de o astfel de poziție, luând în considerare gradul de concentrare și puterea de negociere a factorilor de producție, de prelucrare și a sectoarelor comerțului cu amănuntul; constată, în plus, că Regulamentul (UE) 2017/2393 stabilește anumite dispoziții privind dreptul contractelor scrise, precum și negocierea termenilor contractuali pentru o mai bună distribuire a valorii de-a lungul lanțului de aprovizionare, pentru a contribui la îmbunătățirea relațiilor dintre părțile interesate, la combaterea practicilor comerciale neloiale, pentru a-i face pe agricultori mai receptivi la semnalele pieței, pentru a ameliora raportarea și transmiterea prețurilor și pentru a face ca oferta să fie mai bine ajustată cererii; solicită, în plus, Comisiei și autorităților naționale de concurență să se asigure că produsele sunt clasificate în mod corespunzător și că au prețuri adecvate și că abuzurile și practicile comerciale neloiale care afectează agricultorii sunt monitorizate și abordate prin intermediul unor acțiuni obligatorii și sunt sancționate; consideră că sistemele existente la nivel național ar trebui evaluate pentru a se stabili cele mai bune practici care trebuie aplicate;

105.  recunoaște că, până în prezent, nu a fost aplicată legislația în materie de concurență pentru a combate practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, nici la nivel european, nici la nivel național; ia act de faptul că au fost puse în aplicare norme naționale specifice în acest sens, care însă nu s-au dovedit pe deplin eficiente în soluționarea problemei endemice a practicilor comerciale neloiale și a dezechilibrelor de putere din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; invită Comisia să publice și să aprobe fără întârziere propunerea legislativă a UE anunțată referitoare la practicile comerciale neloiale, să asigure un cadru juridic armonizat care să protejeze mai bine producătorii și agricultorii împotriva practicilor comerciale neloiale și să asigure consolidarea în continuare a pieței interne;

106.  subliniază că Parlamentul a solicitat deja Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței să răspundă în mod eficient temerilor cauzate de impactul combinat pe care concentrarea rapidă a sectorului de distribuție de la nivel național și alianțele dintre marii distribuitori de la nivel european și internațional îl au atât asupra etapelor din amonte ale lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, cât și asupra distribuitorilor și consumatorilor; consideră că această evoluție structurală ridică temeri legate de posibile alinieri strategice, de reducerea concurenței și de reducerea marjelor pentru investiții și inovare în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

107.  solicită statelor membre și instituțiilor UE să acorde prioritate consolidării pieței unice post-Brexit prin asigurarea unei conformități depline cu legislația UE în domeniul concurenței și cu derogările de la aceasta, precum și cu alte standarde, pentru a asigura securitatea juridică și pentru a garanta condiții de concurență echitabile între statele membre;

108.  ia act de faptul că plafonul individual prevăzut pentru ajutoarele de minimis în sectorul agricol s-a dublat în 2013 (de la 7 500 EUR la 15 000 EUR) pentru ca fermierii să poată face față crizelor tot mai intense de natură climatică, sanitară și economică; subliniază că plafonul național de minimis a fost ajustat doar marginal la momentul respectiv (de la 0,75 % la 1 % din valoarea producției agricole naționale), reducându-se astfel marja de manevră de care dispun statele membre pentru a sprijini exploatațiile agricole aflate în dificultate; solicită, prin urmare, ca plafonul național de minimis să fie ridicat la 1,25 % din producția agricolă națională pentru a atenua situația economică dificilă a agricultorilor; ia act de faptul că normele coerente privind ajutoarele de minimis ar trebui să servească la îmbunătățirea poziției agricultorilor, fără a conduce la renaționalizarea politicii agricole;

109.  subliniază importanța fondurilor care au scopul de a permite accesul la rețele în bandă largă de mare viteză pentru a ține pasul cu progresele tehnologice și a stimula concurența, în special în zonele rurale și îndepărtate;

110.  subliniază că deschiderea pieței UE pentru parteneri comerciali foarte competitivi și pentru cei mai mari exportatori de produse agricole pe baza unor standarde diverse și diferite poate constitui un risc pentru sectoarele agricole cele mai sensibile din UE; solicită Comisiei să ia pe deplin în considerare efectul posibilelor denaturări ale pieței provocate de acordurile comerciale cu țări terțe cu impact asupra producătorilor agricoli din Europa, dată fiind situația lor financiară delicată și rolul fundamental pe care îl joacă în societatea noastră;

111.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților de concurență naționale și, dacă este cazul, autorităților regionale.

(1) JO L 187, 26.6.2014, p. 1. (2) JO L 156, 20.6.2017, p. 1. (3) JO C 262, 19.7.2016, p. 1. (4) JO C 93, 24.3.2017, p. 71. (5) JO C 35, 31.1.2018, p. 71. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0434. (7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0027. (8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0428. (9) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (10) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/aar-comp-2016_en_0.pdf (11) De exemplu, ancheta aprofundată a Comisiei cu privire la o potențială schemă de ajutor de stat privind exonerarea aplicată de Regatul Unit în legătură cu finanțarea grupurilor (SA.44896). (12) Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (JO L 350, 29.12.2017, p. 15). (13) Rapoartele privind „Evoluția situației pieței produselor lactate și aplicarea dispozițiilor prevăzute în Pachetul privind laptele” (COM(2016)0724 și COM(2014)0354).

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la reticența față de vaccinuri și scăderea ratelor de vaccinare în Europa (2017/2951(RSP))

P8_TA(2018)0188 B8-0188/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind imunizarea copiilor: succese și provocări ale imunizării copiilor la nivel european și calea de urmat, adoptate de miniștrii sănătății din statele membre ale UE la 6 iunie 2011(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind vaccinările ca instrument eficace în domeniul sănătății publice(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),

–  având în vedere Planul de acțiune global privind vaccinarea (PAGV) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aprobat de către cele 194 de state membre ale Adunării Mondiale a Sănătății în mai 2012,

–  având în vedere rezoluția 68.6 a OMS, adoptată de cele 194 de state membre ale Adunării Mondiale a Sănătății la 26 mai 2015,

–  având în vedere Planul european de acțiune privind vaccinarea pentru 2015-2020 al OMS, adoptat la 18 septembrie 2014,

–  având în vedere raportul tehnic din 27 aprilie 2017 al Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), intitulat „Immunisation information systems in the EU and EEA” („Sistemele de informații privind imunizarea din UE și SEE”),

–  având în vedere raportul tehnic al ECDC, din 14 iunie 2017, intitulat „Vaccine-preventable diseases and immunisation: Core competencies” („Bolile care pot fi prevenite prin vaccinare și imunizarea: competențe de bază”),

–  având în vedere declarația politică din cadrul reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU de la New York din 21 septembrie 2016, referitoare la rezistența la antimicrobiene,

–  având în vedere raportul Băncii Mondiale din martie 2017 intitulat „Drug-Resistant Infections: A Threat to Our Economic Future” („Infecțiile rezistente la medicamente: o amenințare la adresa viitorului nostru economic”),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului 2009/1019/UE din 22 decembrie 2009 privind vaccinarea împotriva gripei sezoniere(3),

–  având în vedere numărul tot mai mare al călătorilor intercontinentali,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la reticența față vaccinuri și scăderea ratelor de vaccinare în Europa (O-000008/2018 – B8‑0011/2018 și O-000009/2018 – B8‑0012/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în decembrie 2010, liderii din domeniul sănătății de la nivel global s-au angajat să descopere și să dezvolte vaccinuri vitale, pe care să le furnizeze la nivel global, în special celor mai sărace țări, declarând următorii 10 ani (2011-2020) „Deceniul vaccinurilor”;

B.  întrucât costul unui set complet de vaccinuri pentru un singur copil, chiar și la cele mai reduse prețuri la nivel mondial, a crescut cu un factor de 68 între 2001 și 2014; întrucât această creștere a prețului este nejustificată și incompatibilă cu obiectivul de dezvoltare durabilă de a asigura o viață sănătoasă și de a promova bunăstarea la toate vârstele;

C.  întrucât în UE și în Spațiului Economic European (SEE), există diferențe semnificative între țări în ceea ce privește vaccinurile recomandate și organizarea serviciilor de sănătate;

D.  întrucât toate statele membre ale UE au aprobat Planul european de acțiune privind vaccinarea pentru 2015-2020 al OMS;

E.  întrucât, prin încurajarea unor rate ridicate ale vaccinării, cetățenii sunt protejați împotriva bolilor care se pot preveni prin vaccinare și care sunt pandemice în țările cu rate reduse de vaccinare și de imunizare;

F.  întrucât, potrivit unui sondaj global realizat în cadrul Proiectului privind încrederea în vaccinuri, regiunea europeană a înregistrat cel mai mare număr de răspunsuri negative în ceea ce privește percepția importanței vaccinurilor, a siguranței și a eficacității lor, ceea ce duce la cel mai înalt grad de reticență față de vaccinare în rândul populației(4);

G.  întrucât reducerea acoperirii vaccinale în Europa a generat, în mai multe țări europene, epidemii de rujeolă semnificative și decese cauzate de această boală,

H.  întrucât, pe baza abordării „O singură sănătate”, mai multe state membre consideră că vaccinarea animalelor de fermă și a animalelor domestice este o măsură importantă atât pentru prevenirea focarelor de boli transfrontaliere ale animalelor, cât și pentru limitarea riscului ca boala să se răspândească mai departe și au introdus această vaccinare, inclusiv împotriva infecțiilor cu Coxiella burnetii și cu alte boli bacteriene și virale care prezintă riscuri și pentru sănătatea publică;

I.  întrucât, în perioada 2008-2015, în Europa s-au înregistrat 215 000 de cazuri de boli care pot fi prevenite prin vaccinare, excluzând gripa(5),

1.  recunoaște rolul pe care vaccinurile l-ar putea eventual juca în combaterea rezistenței la antimicrobiene, care ar trebui analizat în continuare;

2.  recunoaște rolul pe care vaccinurile l-ar putea eventual juca în reducerea nevoii de antibiotice, contribuind astfel la limitarea răspândirii RAM, care ar trebui analizat în continuare; subliniază totuși că reducerea urgentă a utilizării excesive, a utilizării necorespunzătoare și a expunerii neintenționate la antibiotice trebuie să rămână principala prioritate;

3.  constată că se estimează că vaccinarea previne anual aproximativ 2,5 milioane de decese la nivel mondial și reduce costurile cu tratamentele specifice pentru anumite boli, inclusiv tratamentele antimicrobiene;

4.  salută faptul că introducerea vaccinării profilactice pe scară largă în Europa a contribuit semnificativ la eradicarea sau la reducerea multor boli infecțioase; este preocupat, cu toate acestea, de fenomenul îngrijorător al reticenței față de vaccinuri, precum și de lipsa unor recomandări la nivel național care să țină seama de populația în curs de îmbătrânire și solicită o mai mare transparență în ceea ce privește producția de vaccinuri și măsuri pentru a restabili încrederea cetățenilor europeni;

5.  subliniază că vaccinurile sunt testate cu rigurozitate de-a lungul mai multor etape de testare înainte de a fi precalificate de OMS și aprobate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și sunt reevaluate periodic; subliniază că cercetătorii trebuie să declare orice conflict de interese;

6.  propune ca cercetătorii aflați în situație de conflict de interese să fie excluși din comisiile de evaluare; solicită să fie eliminată confidențialitatea deliberărilor comisiei de evaluare a EMA; propune ca datele științifice și clinice care au condus la concluziile comisiei și al căror caracter anonim este garantat în prealabil să fie făcute publice;

7.  reamintește că în Planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva RAM se afirmă că imunizarea prin vaccinare reprezintă o intervenție rentabilă din domeniul sănătății publice în cadrul eforturilor de combatere a rezistenței la antimicrobiene(6);

8.  salută implicarea activă a Comisiei cu privire la chestiunea vaccinării și includerea unei inițiative privind vaccinarea în Programul de lucru al Comisiei pentru 2018; salută publicarea foii de parcurs pentru o recomandare a Consiliului privind consolidarea cooperării în lupta împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare;

9.  își exprimă sprijinul pentru anunțul Comisiei din planul său de acțiune împotriva rezistenței la antimicrobiene conform căruia va oferi stimulente pentru a încuraja utilizarea diagnosticării, a alternativelor la antimicrobiene și a vaccinurilor(7);

10.  salută viitoarea lansare a unei acțiuni comune cofinanțate prin programul UE în domeniul sănătății, care vizează sporirea gradului de acoperire vaccinală;

11.  invită statele membre și Comisia să consolideze temeiul juridic pentru acoperirea vaccinală; subliniază că, în conformitate cu obiectivul nr. 1 al Planului european de acțiune privind vaccinarea pentru 2015-2020, introducerea și punerea în aplicare a unui cadru legislativ adecvat sunt esențiale pentru definirea priorităților naționale și pentru luarea de măsuri concrete în vederea unui angajament sustenabil privind imunizarea;

12.  sprijină cu fermitate Acordul privind achizițiile publice comune, care le asigură statelor membre și Comisiei un cadru pentru achiziționarea în comun a vaccinurilor, punându-se astfel în comun puterea de cumpărare a statelor membre și asigurându-se disponibilitatea în cantități suficiente a vaccinurilor pandemice și a altor vaccinuri pentru a garanta accesul la vaccinuri și tratamentul egal al tuturor statelor membre participante;

13.  salută faptul că 24 de state membre au semnat Acordul privind achizițiile publice comune, ceea ce înseamnă că acesta acoperă 447,8 milioane din totalul de 508,2 milioane de cetățeni ai UE; invită statele membre care nu au semnat încă acordul să o facă, pentru a asigura faptul că toți cetățenii UE sunt acoperiți de acesta;

14.  reamintește importanța transparenței pentru construirea și menținerea încrederii publicului în medicamente;

15.  reamintește importanța Regulamentului privind studiile clinice(8) pentru stimularea și facilitarea cercetării vizând noi vaccinuri și pentru asigurarea transparenței rezultatelor studiilor clinice; invită Comisia și EMA să pună în aplicare Regulamentul privind studiile clinice fără întârzieri suplimentare, în special prin crearea portalului și bazei de date europene (EUPD), a cărei punere în aplicare a făcut obiectul unor întârzieri semnificative de peste doi ani; solicită în continuare tuturor părților implicate să se asigure că procesul actual de relocalizare a EMA în afara Londrei nu cauzează întreruperi sau întârzieri suplimentare în desfășurarea activității agenției;

16.  invită statele membre să se asigure că toți lucrătorii din domeniul medical sunt vaccinați în mod corespunzător; invită Comisia să abordeze subiectul ratelor de vaccinare ale lucrătorilor din domeniul medical în propunerea sa de recomandare a Consiliului privind consolidarea cooperării în lupta împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare;

17.  consideră că inițiativa Comisiei privind consolidarea cooperării în lupta împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare, care urmează să fie prezentată în al doilea trimestru din 2018 și vizează sprijinirea statelor membre în punerea în aplicare a programelor de vaccinare, reducerea reticenței față de vaccinuri, consolidarea aprovizionării cu vaccinuri și îmbunătățirea globală a acoperirii vaccinale, este o măsură bună; invită Comisia și Consiliul să țină seama de poziția Parlamentului în procesul de elaborare a recomandărilor;

18.  constată cu îngrijorare că datele epidemiologice referitoare la situația actuală a vaccinării în statele membre arată că există lacune semnificative în ceea ce privește acceptarea vaccinurilor și că ratele de acoperire vaccinală necesare pentru a se putea asigura o protecție adecvată sunt insuficiente; este preocupat de faptul că reticența tot mai accentuată și răspândită cu privire la vaccinuri a luat proporții îngrijorătoare din cauza diferitelor consecințe legate de sănătate pe care le provoacă în statele membre; invită statele membre, având în vedere utilitatea vaccinării ca instrument profilactic, să asigure extinderea acoperirii vaccinale după vârsta preșcolară și faptul că toate grupurile de populație pot fi incluse într-un program de vaccinare pe tot parcursul vieții;

19.  subliniază că scăderea la nivel mondial a încrederii publice în vaccinare constituie un motiv de îngrijorare și o provocare majoră pentru experții în sănătate publică; constată că, în prezent, mai multe țări din Europa se confruntă, din cauza reticenței față de vaccinuri, cu focare de rujeolă care ar fi putut fi evitate; invită Comisia să continue să își consolideze sprijinul pentru eforturile naționale de vaccinare care vizează creșterea acoperirii;

20.  subliniază faptul că o mai mare transparență în procesul de evaluare a vaccinurilor și a adjuvanților acestora și finanțarea programelor de cercetare independente cu privire la posibilele efecte secundare ar contribui la restabilirea încrederii în vaccinare;

21.  invită Comisia și statele membre să consolideze infrastructura de colectare a datelor pentru monitorizarea tiparelor bolilor infecțioase și a impactului real al vaccinurilor în scopul de a sprijini realizarea programelor de imunizare;

22.  este preocupat de diferențele mari existente de la un stat membru la altul în ceea ce privește vaccinurile recomandate, furnizate și/sau impuse; este preocupat, de asemenea, de faptul că aceste diferențe în ceea ce privește acoperirea vaccinală agravează inegalitățile în materie de sănătate dintre statele membre și subminează eforturile de reducere și eliminare a bolilor care pot fi prevenite;

23.  condamnă răspândirea unor informații nefiabile, înșelătoare și fără bază științifică privind vaccinarea, agravată de controverse și senzaționalism în mass-media și de jurnalism de proastă calitate; invită statele membre și Comisia să ia măsuri eficiente împotriva propagării acestei dezinformări, să organizeze în continuare campanii de sensibilizare și informare care să vizeze restabilirea încrederii în vaccinuri și să consolideze educația și dialogul, în special pentru părinți, inclusiv prin crearea unei platforme europene menite să crească acoperirea vaccinală și să prevină eficacitatea răspândirii de informații înșelătoare;

24.  subliniază că este nevoie să li se ofere cetățenilor informații incluzive, bazate pe fapte și pe date științifice; invită Comisia și statele membre să faciliteze dialogul cu părțile interesate din partea societății civile, a mișcărilor la nivel local, a mediilor academice, a mass-mediei și a autorităților naționale din domeniul sănătății, pentru a combate informațiile nefiabile, înșelătoare și fără bază științifică privind vaccinarea;

25.  este preocupat de bugetul limitat alocat în mod specific vaccinării în unele state membre, precum și de prețurile mari și diferențele mari de prețuri ale unor vaccinuri care salvează vieți, care riscă să agraveze inegalitățile în materie de sănătate existente; îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare, cât mai curând posibil, măsurile solicitate în Rezoluția Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(9), subliniind, în același timp, faptul că vaccinarea este una dintre cele mai rentabile intervenții în domeniul sănătății publice pentru sistemele de sănătate pe termen lung;

26.  este preocupat de faptul că prețurile ridicate ale vaccinurilor afectează în mod disproporționat țările cu venituri mici și medii, inclusiv țările care pierd sprijinul acordat de donatori pe care îl primeau înainte prin GAVI, Alianța pentru Vaccinuri; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a contribui la facilitarea accesului la vaccinuri în țările respective;

27.  salută progresele încurajatoare înregistrate în lupta împotriva bolilor și a tipurilor de cancer provocate de papilomavirusul uman HPV datorită programelor de vaccinare împotriva virusului HPV; invită statele membre să dezvolte în continuare aceste programe și să exploreze modalități de creștere a ratelor de acoperire vaccinală și de prevenire a altor forme de cancer, de exemplu prin includerea băieților în programele de vaccinare;

28.  consideră că asigurarea verificării vaccinărilor și a serviciilor de vaccinare pentru migranții și refugiații care intră în țările UE este esențială; invită Comisia și statele membre să identifice activitățile concrete de vaccinare desfășurate în cazul migranților și refugiaților care intră în țările UE și să depună eforturi pentru a soluționa deficiențele întâlnite;

29.  este îngrijorat cu privire la lipsa vaccinurilor și invită Comisia și statele membre să găsească soluții pentru a spori furnizarea și disponibilitatea vaccinurilor, inclusiv măsuri privind stocarea vaccinurilor;

30.  invită statele membre și Comisia să promoveze campanii de sensibilizare în rândul cadrelor medicale care administrează vaccinuri, evidențiind obligația acestora, atât morală, cât și etică, de a proteja sănătatea publică furnizând pacienților (sau tutorilor legali ai pacienților) suficiente informații cu privire la vaccinuri pentru ca aceștia să poată lua decizii în cunoștință de cauză;

31.  subliniază că piatra de temelie a acceptării vaccinării de către populație sunt cadrele medicale, iar recomandările lor sunt citate în mod constant ca motiv principal pentru vaccinare(10);

32.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan de acțiune al UE cuprinzător în care să se abordeze problema socială a reticenței față de vaccinuri, să fie consolidate angajamentele statelor membre față de imunizare ca măsură prioritară pentru sănătatea publică, să fie incluse acțiunile prioritare și specifice regiunilor și care să țină seama de circumstanțele diferite și de provocările specifice cu care se confruntă statele membre;

33.  invită Comisia să faciliteze un calendar de vaccinare mai bine armonizat și aliniat în întreaga UE, să facă schimb de bune practici, să exploreze, împreună cu statele membre, posibilitățile de instituire a unei platforme a UE pentru monitorizarea siguranței și eficacității vaccinurilor, să asigure o acoperire uniformă în întreaga Europă, să reducă inegalitățile în materie de sănătate și să contribuie la consolidarea încrederii în programele de vaccinare și vaccinuri; invită Comisia să adopte inițiative specifice privind vaccinarea, cum ar fi o „zi europeană a vaccinării împotriva gripei”, care ar putea marca în fiecare an lansarea campaniei de vaccinare în conformitate cu obiectul privind o acoperire vaccinală de 75 % stabilit în recomandările Consiliului privind gripa sezonieră;

34.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri concrete în cadrul planului de acțiune „O singură sănătate” pentru a crește ratele de vaccinare umană și, după caz, animală, cu ajutorul unor stimulente financiare și politice și pentru a combate astfel bolile infecțioase și rezistența la antibiotice într-un mod mai rentabil, printre altele, în contextul viitoarei politici agricole comune post 2020;

35.  invită statele membre să furnizeze la timp Comisiei, ECDC și OMS date referitoare la vaccinare și la bolile care pot fi prevenite prin vaccinare;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Organizației Mondiale a Sănătății și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 202, 8.7.2011, p. 4. (2) JO C 438, 6.12.2014, p. 3. (3) JO L 348, 29.12.2009, p. 71. (4) Larson, Heidi J. et al. (2016), „The State of Vaccine Confidence 2016: Global Insights Through a 67-Country Survey” („Încrederea în vaccinuri în 2016: analize globale cu ajutorul unui sondaj din 67 de țări”), EBioMedicine; volumul 12, 2016, p. 295‑301. (5) Consiliul pentru relații externe, „Vaccine-Preventable Outbreak Maps” („Hărți ale focarelor bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare”), 2015. (6) A se vedea Planul de acțiune, p. 10. (7) A se vedea Planul de acțiune, p. 12. (8) Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1). (9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0061. (10) Leask J., Kinnersley P., Jackson C., Cheater F., Bedford H., Rowles G., „Communicating with parents about vaccination: a framework for health professionals” („Comunicarea cu părinții despre vaccinare: un cadru pentru profesioniștii în domeniul sănătății”, BMC Pediatrics, 2012, volumul 12, p.12-154.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție (2016/2329(INI))

P8_TA(2018)0189 A8-0065/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 18, 19, 21, 79 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 3, 6, 20, 21, 23, 24, 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor, adoptată la 20 decembrie 1993,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere Comentariul general adoptat la 26 august 2016 de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități privind articolul 6 („Femeile și fetele cu dizabilități”) al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul ) și Deciziile (UE) 2017/865(1) și (UE) 2017/866(2) din 11 mai 2017 ale Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere semnarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) de către toate statele membre,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(3);

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(4),

–  având în vedere Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității(5),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JHA a Consiliului(6), și Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JHA a Consiliului(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 iunie 2012, intitulată „Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane (2012-2016)” (COM(2012)0286),

–  având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă(9),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative(10),

–  având în vedere Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă(11),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(12),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 10 iunie 2011 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor și a protecției victimelor, în special în cadrul procedurilor penale(13),

–  având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora(14),

–  având în vedere programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” 2014-2020,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere raportul Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene (ADF) intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2010 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2009(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(18),

–  având în vedere evaluarea implementării la nivel european (PE 603.272) a Directivei 2011/99/UE, realizată de Unitatea de evaluare ex post din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0065/2018),

A.  întrucât toate formele de violență împotriva unei ființe umane reprezintă o încălcare directă a demnității sale, demnitate care constituie însăși baza tuturor drepturilor fundamentale ale omului și, prin urmare, trebuie respectată și protejată; întrucât violența împotriva femeilor este o formă brutală de discriminare și o încălcare a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale;

B.  întrucât victimele violenței și abuzurilor sunt expuse riscului de victimizare secundară și repetată, de represalii și intimidare; întrucât, prin urmare, posibilitatea de a le oferi protecția necesară, inclusiv la nivel transfrontalier, depinde în mare măsură de gradul de conștientizare al victimelor, al societății în general și al personalului care intră în contact cu victimele, inclusiv al actorilor relevanți, cum ar fi adăposturile;

C.  întrucât absența unor dispoziții pentru o protecție corespunzătoare a ființelor umane împotriva violenței de gen are un efect negativ asupra societății în ansamblu;

D.  întrucât unul dintre cele mai importante aspecte legate de securitate, în orice societate, este protecția integrității personale și libertatea tuturor indivizilor; întrucât Agenda europeană privind securitatea ar trebui să includă prioritar garantarea securității personale și a protecției tuturor persoanelor împotriva violenței de gen;

E.  întrucât violența și abuzurile fizice, psihologice și sexuale afectează în mod disproporționat femeile(19); întrucât în UE o femeie din trei a fost victimă a violenței fizice și/sau sexuale de la vârsta de 15 ani; întrucât amploarea și gravitatea violenței împotriva femeilor sunt adesea trecute cu vederea și banalizate în unele state membre și există în continuare o tendință îngrijorător de răspândită de a da vina pe victimă; întrucât doar aproximativ o treime dintre femeile care au fost abuzate fizic sau sexual de partenerii lor contactează autoritățile;

F.  întrucât asigurarea egalității de gen în toate domeniile de politică este un principiu fundamental al Uniunii Europene și un element esențial în combaterea violenței de gen;

G.  întrucât Convenția de la Istanbul, care a fost semnată, dar nu și ratificată de către UE și de către toate statele membre(20), prevede că toate dispozițiile sale, în special măsurile de protecție a drepturilor victimelor, trebuie respectate, fără niciun fel de discriminare, și solicită în mod explicit semnatarilor să recunoască urmărirea obsesivă drept infracțiune penală; întrucât ratificarea și punerea în aplicare deplină a Convenției de la Istanbul va contribui la depășirea provocărilor ridicate de OEP, oferind un cadru juridic european coerent pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor;

H.  întrucât, pentru a reduce numărul estimat al cazurilor nesemnalate de violență, statele membre trebuie să creeze și să introducă instrumente de alertă timpurie și de protecție, pentru ca femeile să se simtă în siguranță și să poată denunța violența de gen; întrucât numărul considerabil de cazuri de violență de gen neînregistrate ar putea avea legătură cu o lipsă de resurse publice; întrucât autoritățile relevante trebuie să dispună de structuri, cum ar fi adăposturi care să ofere asistență medicală și medico-legală, consiliere psihologică și asistență juridică, care să devină un refugiu sigur pentru femeile care sunt victime ale violenței de gen;

I.  întrucât libertatea de circulație în UE implică faptul că persoanele se deplasează frecvent dintr-o țară în alta; întrucât OEB se bazează pe necesitatea de a salvgarda drepturile și libertățile victimelor, și mai ales de a respecta dreptul victimelor și al potențialelor victime de a se bucura de libertatea de circulație și de a le asigura o protecție continuă atunci când își exercită acest drept;

J.  întrucât prevenirea violenței, prin investiții în campanii de sensibilizare și de informare prezentate în mod eficace în mass-media, prin educarea și formarea profesioniștilor, reprezintă elemente cruciale în combaterea violenței de gen; întrucât Convenția de la Istanbul obligă părțile să prevină violența de gen și stereotipurile de gen prin abordarea rolului mass-mediei; întrucât, de cele mai multe ori, victimele care beneficiază de măsuri de protecție la nivel național nu știu că există OEP, ceea ce are un impact negativ asupra executării acestuia; întrucât campaniile de conștientizare și programele de sensibilizare în vederea combaterii banalizării violenței domestice și a violenței de gen contribuie la încurajarea victimelor să denunțe abuzurile și să ceară ordinele naționale și europene de protecție, precum și la creșterea încrederii lor în autoritățile de sector;

K.  întrucât în 2010, când Consiliul european a propus crearea OEP, 118 000 de femei cu reședința în UE au beneficiat de măsuri de protecție legate de violența de gen; întrucât în 2011 s-a estimat că, în medie, 1 180 de persoane vor avea nevoie de măsuri de protecție transfrontalieră continuă în UE;

L.  întrucât adesea ONG-urile joacă un rol vital în sprijinirea victimelor în multe state membre;

M.  întrucât OEP sunt instrumente de recunoaștere reciprocă și cooperare, care nu pot funcționa corect și nu pot proteja victimele dacă nu sunt implementate complet în toate statele membre;

N.  întrucât, în special în cazurile de violență, unele state membre iau măsuri de protecție în urma acțiunilor penale, în timp ce altele emit ordine de protecție pe baza acțiunilor civile;

O.  întrucât în statele membre UE există o gamă largă de ordine de protecție, iar sistemele judiciare sunt diferite în statele membre, aplicarea OEP se confruntă cu numeroase dificultăți și ar putea, în consecință, să submineze aplicarea corespunzătoare a OEP pentru victime și să limiteze numărul de OEP emise;

P.  întrucât majoritatea statelor membre nu au un sistem de registre pentru colectarea datelor privind OEP, și nu există nici un sistem central de registre la nivel european, care să colecteze toate datele relevante din UE; întrucât insuficiența datelor face dificilă evaluarea aplicării OEP și soluționarea deficiențelor din legislație sau legate de punerea în aplicare;

Q.  întrucât OEP este aplicabil victimelor tuturor tipurilor de infracțiuni, inclusiv victimelor terorismului, traficului de ființe umane, violenței de gen și a criminalității organizate; întrucât persoanele aflate în situații vulnerabile care cad victime ale criminalității trebuie tratate cu o atenție specială atunci când solicită un OEP;

R.  întrucât există o legătură strânsă între funcționarea OEP și standardele minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, stabilite prin Directiva 2012/29/UE,

1.  solicită statelor membre să condamne în mod clar toate formele de violență de gen și de violență împotriva femeilor, să își ia angajamentul de a eradica și de a asigura o toleranță zero față de aceste forme de violență;

2.  solicită statelor membre și Comisiei să introducă perspectiva de gen în toate politicile lor, în special în cele care ar putea fi legate de conștientizarea și depistarea violenței împotriva femeilor, precum și de protecția și menținerea integrității victimelor;

Evaluarea generală a aplicării directivei și recomandări pentru îmbunătățirea situației executării și funcționării OEP

3.  ia act de faptul că toate statele membre care au obligații în temeiul Directivei OEP au notificat Comisiei transpunerea acesteia în legislația națională;

4.  este conștient de efectul pozitiv pe care îl poate avea punerea în aplicare a Spațiului de libertate, securitate și justiție asupra protecției transfrontaliere a victimelor; consideră că OEP are potențialul de a fi un instrument eficient de protecție a victimelor în lumea modernă caracterizată de un grad ridicat de mobilitate și de lipsa frontierelor interne; constată totuși cu îngrijorare că, de la transpunerea Directivei OEP, au fost identificate doar șapte OEP la nivelul statelor membre, deși au fost solicitate și emise mii de ordine de protecție naționale în ultimii ani(21);

5.  regretă faptul că Comisia nu a prezentat Parlamentului și Consiliului un raport privind aplicarea Directivei OEP până la 11 ianuarie 2016; solicită Comisiei să își îndeplinească obligațiile de raportare, astfel cum sunt prevăzute în directivă, și să includă în raportul său o hartă a măsurilor naționale de protecție, o analiză a respectării de către statele membre a dreptului victimelor la asistență juridică gratuită, incluzând informații referitoare la eventuale costuri suportate de victime în contextul unui ordin de protecție, și o hartă a campaniilor de sensibilizare care se desfășoară în statele membre;

6.  reamintește obligația statului executant de a recunoaște OEP cu aceeași prioritate ca și statul emitent, în pofida complexității și a provocărilor juridice implicate;

7.  este preocupat de faptul că există un decalaj semnificativ de coordonare și comunicare între statele membre la executarea OEP; invită statele membre să îmbunătățească și să consolideze cooperarea și comunicarea legată de OEP, deoarece acest lucru ar pune în mișcare proceduri mai eficiente și măsuri transfrontaliere simultane între statele membre;

8.  insistă asupra faptului că trebuie să fie îmbunătățită colectarea de date statistice pentru a evalua amploarea problemei și rezultatele acțiunilor de reducere a violenței de gen; invită statele membre să standardizeze și să digitalizeze formularele și procedurile OEP și să înființeze sisteme de registre naționale ale OEP, pentru a colecta date, precum și să îmbunătățească schimbul de informații cu Comisia și între ele; solicită statelor membre să colecteze și să raporteze în mod regulat Comisiei Europene date defalcate pe genuri și date privind numărul de ordine europene de protecție solicitate, emise și puse în aplicare, precum și informații privind tipurile de infracțiuni;

9.  solicită Comisiei să înființeze un sistem european de registre pentru colectarea informațiilor privind OEP din toate statele membre;

10.  încurajează elaborarea și implementarea unui formular unic pentru solicitarea și pentru recunoașterea ordinelor de protecție, valabil atât pentru procedurile penale, cât și pentru cele civile, astfel încât acesta să poată fi utilizat în toate statele membre; solicită, de asemenea, instituirea unui sistem digital de management care să faciliteze coordonarea, să standardizeze datele colectate și să accelereze atât gestionarea ordinelor, cât și elaborarea unor statistici operaționale la nivelul UE;

11.  invită Comisia și statele membre să publice lista completă a autorităților competente responsabile de emiterea și recunoașterea OEP, precum și a autorităților centrale care transmit și primesc OEP în statele membre, listă care să fie ușor accesibilă, pentru a permite persoanelor protejate și organizațiilor de asistență pentru victime să solicite OEP și să soluționeze problemele conexe; invită statele membre să își consolideze instituțiile naționale și locale și autoritățile competente, pentru a crește accesibilitatea și a extinde aplicabilitatea OEP, facilitând emiterea acestora;

12.  solicită Comisiei să sprijine toate formele de schimburi de bune practici și de cooperare între statele membre, precum și între statele membre și societatea civilă, pentru a asigura funcționarea adecvată a OEP;

13.  subliniază că victimele criminalității care au sau intenționează să solicite un ordin național de protecție trebuie informate automat și în mod adecvat, iar autoritățile de sector responsabile trebuie să le comunice, atât oral cât și în scris, posibilitatea de a solicita un OEP pe parcursul procedurilor penale; subliniază că persoana care face obiectul unei măsuri de protecție nu ar trebui să suporte costuri financiare atunci când solicită emiterea unui OEP;

14.  solicită statelor membre să efectueze o evaluare individuală, integrând dimensiunea de gen, cu privire la dispunerea unor măsuri de asistență și sprijin, în cazurile în care este solicitat un OEP;

15.  regretă insuficiența accesului la justiție și la asistență juridică al victimelor tuturor tipurilor de infracțiuni din unele state membre, victimele fiind prea puțin informate cu privire la posibilitatea de a solicita un OEP; consideră că furnizarea de asistență juridică gratuită, de sprijin administrativ și de informații adecvate persoanelor protejate cu privire la OEP ar trebui asigurată de statele membre, pentru că este esențială pentru utilizarea și eficacitatea acestui instrument, atât în etapa de emitere, cât și în cea de punere în aplicare; solicită statelor membre să majoreze resursele alocate pentru monitorizarea și prevenirea violenței împotriva femeilor în zonele rurale;

16.  încurajează statele membre să informeze persoanele protejate cu privire la resursele complementare de asistență socială disponibile în statul gazdă, precum alocațiile familiale, cazarea etc., având în vedere că aceste măsuri nu intră în domeniul de aplicare al OEP;

17.  subliniază că, în cadrul protecției și al asistenței sociale complementare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită copiilor victime și copiilor victimelor infracționalității, în special în cazul în care există riscul de violență sexuală;

18.  regretă faptul că serviciile de traducere și interpretare într-o limbă pe care victimele o înțeleg nu sunt garantate de statele membre înaintea, în timpul și după emiterea unui OEP;

19.  subliniază faptul că victimele ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a fi ascultate în cursul procedurilor OEP; subliniază că serviciile de traducere și interpretare trebuie să fie disponibile și gratuite pe parcursul întregului proces legat de OEP; subliniază, prin urmare, că toate documentele relevante ar trebui să fie traduse într-o limbă pe care victima o înțelege;

20.  regretă insuficiența măsurilor speciale aplicate de statele membre pentru victimele în situații vulnerabile sau cele cu nevoi specifice; consideră că reducerile cheltuielilor publice au adesea un impact negativ asupra resurselor disponibile pentru aplicarea respectivelor măsuri speciale; invită, prin urmare, statele membre, în cooperare cu Comisia și cu organizațiile relevante care lucrează în domeniul protecției victimelor, să adopte orientări și măsuri speciale, care să faciliteze OEP pentru victimele în situații vulnerabile și cele cu nevoi specifice;

21.  subliniază faptul că, având în vedere tendința periculoasă și în creștere de trafic de ființe umane, ordinul european de protecție poate fi un instrument foarte util pentru victimele traficului de persoane; solicită Comisiei Europene, prin urmare, să includă OEP într-o strategie a UE de combatere a traficului de ființe umane;

22.  consideră că, pentru a-și atinge potențialul și pentru a garanta măsuri de protecție echivalente în statul membru emitent și în statul membru de executare, ordinul de protecție trebuie să fie cât mai rapid, mai eficace, mai eficient și mai automat cu putință și să presupună un nivel minim de birocrație; invită Comisia și statele membre să stabilească un termen clar și scurt, de două săptămâni, pentru autoritățile competente din statele membre atunci când emit și notifică OEP, pentru a evita agravarea insecurității persoanelor protejate și a presiunii la care sunt expuse și, în același scop, să dispună ca autoritățile competente să ofere victimelor informații suficiente pe parcursul procedurii de luare a unei decizii cu privire la cererea lor de OEP, inclusiv să le notifice în legătură cu orice incidente care apar în cursul acestei proceduri; îndeamnă statele membre, în acest context, să aloce resurse suficiente autorităților care lucrează cu OEP pentru a facilita un sistem eficient care să țină seama de situația victimei;

23.  invită statele membre să țină seama în mod corespunzător de interesul persoanei protejate și să fie un refugiu sigur pentru persoanele care denunță cazuri de violență, respectând obligația de a nu transmite persoanei care reprezintă un pericol locul unde se află persoana protejată și alte date de contact ale acesteia decât în cazul în care acestea sunt strict necesare pentru a îndeplini obiectivele ordinului de protecție; subliniază că, ori de câte ori situația impune ca autorul să fie informat cu privire la orice detalii cu privire la OEP, victima trebuie să fie informată cu privire la această decizie;

24.  invită statele membre să prevadă proceduri specifice pentru a facilita emiterea unui OEP pentru a proteja membrii familiei care locuiesc alături de o victimă care face deja obiectul unui OEP;

25.  subliniază eficiența din ce în ce mai mare a noilor tehnologii, cum ar fi sistemele de monitorizare GPS și aplicațiile pentru telefoanele inteligente care declanșează o alarmă în caz de pericol iminent, ca mijloc de creștere a eficienței și adaptabilității OEP atât în statul emitent, cât și statul executant; este îngrijorat de faptul că doar un număr limitat de state membre utilizează aceste noi tehnologii;

26.  subliniază importanța monitorizării OEP în statul de executare în raport cu amenințarea asupra victimei, pentru a stabili dacă măsurile de protecție adoptate au fost aplicate corespunzător sau dacă trebuie revizuite;

27.  invită Comisia să monitorizeze aplicarea prezentei directive și să introducă fără întârziere proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva tuturor statelor membre care încalcă dispozițiile acesteia;

28.  încurajează, conform viziunii exprimate în mod repetat de asociațiile de victime ale violenței de gen, testarea unor proceduri care să schimbe abordarea tradițională a conceptului de protecție în majoritatea statelor membre; subliniază că tehnicile care se aplică în scopul evitării riscurilor ar trebui să includă măsuri de prevenire, supraveghere, control și monitorizare a persoanelor care provoacă prejudiciile, în locul tendinței de a concentra eforturile exclusiv pe măsuri care vizează victimele, și că reeducarea obligatorie pentru autorii agresiunilor ar trebui inclusă, ca o prioritate, printre măsurile preventive;

29.  invită Comisia și statele membre să efectueze o analiză aprofundată a posibilităților de îmbunătățire a legislației, a aplicării sale eficace în toate statele membre UE și a sprijinului practic legate de OEP, pentru a garanta drepturile de protecție internațională, de asistență și de sprijin ale victimelor violenței care sunt protejate la nivel național;

30.  solicită agențiilor UE, cum ar fi ADF și Institutul European pentru Egalitatea de Gen, să monitorizeze regulat aplicarea directivei;

31.  invită Comisia să lanseze un apel către societatea civilă privind monitorizarea și raportarea, pentru a îmbunătăți funcționarea instrumentului OEP în statele membre, punând în acest scop fonduri UE la dispoziția ONG-urilor;

32.  solicită Comisiei să lanseze un apel la promovarea cercetării cu privire la utilizarea ordinelor de protecție naționale și europene și să coordoneze programe pentru inițierea unor campanii de sensibilizare în statele membre, pentru a informa victimele infracțiunilor cu privire la posibilitatea de a solicita un OEP și la măsurile de protecție transfrontalieră;

33.  invită statele membre să își intensifice colaborarea cu ONG-urile și să ofere cursuri de formare obligatorii despre OEP bazate pe drepturile omului, orientate spre servicii, practice și intersectoriale, pentru toți funcționarii publici care lucrează cu victimele în cadrul funcției lor, această formare fiind esențială pentru aplicarea corectă a prezentei directive; subliniază faptul că trebuie create în toate statele membre programe de formare specifice și regulate privind OEP pentru poliție, pentru personalul din cadrul autorităților naționale competente și pentru membrii profesiilor juridice, pentru asistenții sociali și pentru asociațiile și ONG-urile care se ocupă de victimele violenței de gen; solicită ca personalul care lucrează cu cazuri de violență de gen să beneficieze de o formare adecvată privind nevoile specifice ale femeilor care sunt victime ale violenței și ca acestuia să i se aloce suficiente resurse pentru a acorda prioritate violenței de gen;

34.  invită statele membre, având în vedere natura adânc înrădăcinată a misoginiei și a sexismului în societățile noastre și expunerea din ce în ce mai mare a copiilor și adolescenților la violență în mediul online, să includă educația privind egalitatea de gen și non-violența în programele școlare din școlile primare și secundare, încurajând participarea elevilor la discuții și folosind toate oportunitățile pedagogice posibile;

35.  subliniază că sunt utilizate noi mijloace de comunicare, de exemplu, prin intermediul platformelor digitale, ca o nouă formă de violență de gen, care include amenințări și acte de hărțuire; invită, prin urmare, statele membre să includă aceste aspecte atunci când emit și/sau execută un OEP;

Recomandări generale referitoare la violența de gen

36.  invită Comisia să includă protecția tuturor cetățenilor, în special a celor aflați în cele mai vulnerabile situații, în Agenda europeană privind securitatea, axându-se pe victimele unor forme de infracționalitate precum traficul de ființe umane și violența de gen și incluzând victimele terorismului, care necesită de asemenea o atenție deosebită, sprijin și recunoaștere socială;

37.  solicită Comisiei să lanseze campanii de încurajare a femeilor să denunțe orice formă de violență de gen, pentru ca acestea să poată fi protejate și pentru a crește acuratețea datelor privind violența de gen;

38.  subliniază că, potrivit raportului de evaluare elaborat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului, cauza principală a gradului diferit de utilizare a ordinelor naționale și europene de protecție constă în faptul că victimele și numeroși profesioniști din domeniu nu cunosc posibilitățile pe care le oferă această directivă; invită, prin urmare, statele membre să își asume pe deplin răspunderea pentru cetățenii lor și să lanseze - cu implicarea ONG-urilor relevante - campanii de conștientizare și de sensibilizare intersectorială pe termen lung, referitoare la instrumentele de protecție disponibile și la utilizarea acestora, care să vizeze a) societatea în ansamblul ei, b) potențialele victime, în special femeile care beneficiază de ordine naționale de protecție în vigoare, și c) profesioniștii din domeniu, cum ar fi funcționarii responsabili cu aplicarea legii, funcționarii din sistemul judiciar și cei care oferă asistență juridică și socială și serviciile de urgență, care sunt primele care se ocupă de victime; invită, prin urmare, Comisia să asigure finanțare pentru a lansa programe de informare;

39.  ia act de existența portalului e-justiție, gestionat de către Comisie, cu contribuții din partea statelor membre; salută inițiativa Comisiei de a extinde actuala „secțiune adresată victimelor” din cadrul portalului e-justiție și de a include toate informațiile relevante privind drepturile victimelor, inclusiv orientări specifice fiecărui stat pentru denunțarea cazurilor de violență; subliniază necesitatea elaborării „secțiunii adresate victimelor” ca un instrument practic și ușor de folosit și ca o sursă de informații care ar trebui să fie disponibile în toate limbile oficiale ale UE; încurajează statele membre să instituie un site internet ușor de utilizat, dedicat drepturilor victimelor, care să includă, de asemenea, OEP și o platformă de raportare digitală pentru a facilita identificarea violenței de gen, și care să poată fi ușor accesibil prin intermediul portalurilor de informare ale justiției naționale, de exemplu;

40.  solicită insistent statelor membre să își intensifice colaborarea cu ONG-urile pentru protecția victimelor violenței, în vederea conceperii unor strategii care să ofere măsuri proactive și reactive în ceea ce privește violența de gen, funcționarea instrumentului OEP și modificările necesare ale legislației și asistenței;

41.  invită Comisia să prezinte un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen;

42.  invită Consiliul să activeze clauza pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca formă de infracțiune penală în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;

43.  îndeamnă la promovarea, de urgență, a unui proces care să conducă la o convergență progresivă a legislației ce se aplică în cazul acțiunilor violente care determină acordarea ordinelor de protecție; subliniază că atacurile care vizează în special femeile reprezintă o chestiune gravă și ar trebui să fie incriminate penal în toate statele membre, iar măsurile de protecție legate de violența de gen ar trebui, de asemenea, să fie adoptate în instanță;

Pentru un cadru juridic coerent al UE de protecție a victimelor

44.  salută semnarea, la 13 iunie 2017, a aderării UE la Convenția de la Istanbul, care urmează o abordare holistică, cuprinzătoare și coordonată, centrată pe drepturile victimelor, care ar trebui să se răsfrângă întru totul și asupra EPO; invită UE să ducă la bun sfârșit aderarea extinsă la Convenție pentru a preveni violența împotriva femeilor, a lupta împotriva impunității și a proteja victimele; subliniază importanța acestui instrument pentru depășirea unuia dintre obstacolele pentru aplicarea OEP, și anume faptul că urmărirea obsesivă nu este recunoscută ca infracțiune penală în toate statele membre; în conformitate cu Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul, solicită Comisiei să numească un coordonator UE pentru violența împotriva femeilor, care să fie responsabil de coordonarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor, instrumentelor și măsurilor UE de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor și care să acționeze în calitate de reprezentant al UE la Comitetul Părților la Convenție;

45.  invită toate statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice și să implementeze integral Convenția de la Istanbul și să aloce resursele financiare și umane corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, inclusiv prin capacitarea femeilor și a fetelor, protecția victimelor și prevederea posibilității de a obține despăgubiri;

46.  solicită statelor membre să asigure pregătire, proceduri și orientări adecvate pentru toți cei care se ocupă, în activitatea lor profesională, de victimele tuturor actelor de violență cuprinse în sfera de aplicare a Convenției de la Istanbul, pentru a evita discriminarea și revictimizarea lor pe parcursul procedurilor judiciare, medicale și polițienești;

47.  salută obligația prevăzută de Convenția de la Istanbul cu privire la înființarea unor linii telefonice de asistență la nivel de stat disponibile non-stop și gratuite, pentru a oferi consiliere apelanților în legătură cu toate formele de violență acoperite de sfera de aplicare a convenției; încurajează statele membre să utilizeze acest instrument în cazurile relevante și să ofere victimelor informații referitoare la OEP;

48.  subliniază că deficiențele judiciare și practice din implementarea prezentei directive pot fi contracarate printr-o interacțiune adecvată între diferitele instrumente UE de protecție a victimelor, cum ar fi Decizia-cadru 2009/829/JHA privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă și Decizia-cadru privind măsurile de probațiune, Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă și Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, care a stabilit dreptul de a primi informații, de a beneficia gratuit de servicii de interpretare și de traducere a informațiilor și care adoptă o abordare atotcuprinzătoare cu privire la victimele cu nevoi speciale, inclusiv cu privire la victimele violenței de gen;

49.  invită statele membre să informeze victimele cu privire la alte măsuri de protecție disponibile în cazul în care statul de executare nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive;

50.  invită Comisia să ia măsuri în vederea revizuirii instrumentelor existente de protecție juridică pentru victimele infracțiunilor și a creării unui cadru juridic coerent al UE pentru aceasta;

51.  invită Comisia să evalueze modul în care prezenta directivă este aplicată în legătură cu instrumentul similar în materie civilă, și anume Regulamentul (UE) nr. 606/2013, și să propună orientări cu privire la modul în care aceste două instrumente juridice ale UE, care urmăresc să protejeze victimele prin recunoașterea măsurilor de protecție adoptate în cadrul procedurilor judiciare civile sau penale naționale, ar putea fi mai bine aplicate de către statele membre;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Agenției pentru drepturile fundamentale a UE și Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

(1) JO L 131, 20.5.2017, p. 11. (2) JO L 131, 20.5.2017, p. 13. (3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329. (4) JO L 315, 14.11.2012, p. 57. (5) JO L 261, 6.8.2004, p. 15. (6) JO L 101, 15.4.2011, p. 1. (7) JO L 335, 17.12.2011, p. 1. (8) JO L 338, 21.12.2011, p. 2. (9) JO L 181, 29.6.2013, p. 4. (10) JO L 337, 16.12.2008, p. 102. (11) JO L 294, 11.11.2009, p. 20. (12) JO L 350, 30.12.2008, p. 60. (13) JO C 187, 28.6.2011, p. 1. (14) JO C 115, 4.5.2010, p. 1. (15) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53. (16) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35. (17) JO C 285, 29.8.2017, p. 2. (18) JO C 407, 4.11.2016, p. 2. (19) Raportul ADF intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE. Raport privind principalele rezultate” arată că o femeie din trei (33 %) a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale de la vârsta de 15 ani; o femeie din cinci (18 %) s-a confruntat cu urmărirea obsesivă și o femeie din două (55 %) s-a confruntat cu una sau mai multe forme de hărțuire sexuală. Având în vedere aceste constatări, violența împotriva femeilor nu poate fi privită ca un aspect marginal, care afectează doar viața unora dintre femei. (20) https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/210/signatures?desktop=true (21) Studiul EPRS privind „Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție - evaluarea implementării la nivel european” arată că „s-a estimat că în 2010 peste 100 000 de femei cu reședința în UE au beneficiat de măsurile de protecție legate de violența de gen.”

Rezoluţia Parlamentului European din 19 aprilie 2018 privind implementarea Procesului de la Bologna – stadiul actual și acțiuni ulterioare (2018/2571(RSP))

P8_TA(2018)0190 B8-0190/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la contribuția instituțiilor europene la consolidarea și progresul procesului de la Bologna(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 și 26 noiembrie 2013 privind dimensiunea globală a învățământului superior european(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind modernizarea învățământului superior(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2012, intitulată „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune (COM(2012)0669),

–  având în vedere Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calității în învățământul superior(4),

–  având în vedere Declarația comună semnată la Bologna, la 19 iunie 1999, de miniștrii educației din 29 de țări europene (Declarația de la Bologna),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la monitorizarea implementării Procesului de la Bologna(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017, intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (COM(2017)0673),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind implementarea Procesului de la Bologna – stadiul actual și acțiuni ulterioare (O-000020/2018 – B8‑0014/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Procesul de la Bologna este o inițiativă interguvernamentală prin care țările urmăresc, printr-un dialog deschis și colaborativ, să atingă obiective comune prin angajamentele convenite la nivel internațional, contribuind astfel la construirea Spațiului european al învățământului superior; întrucât învățământul superior de înaltă calitate este o componentă esențială în dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere, extinse și avansate, care, în cele din urmă, contribuie la construirea unei comunități stabile, pașnice și tolerante, prin asigurarea egalității de șanse și a unei educații de calitate accesibilă tuturor;

B.  întrucât Procesul de la Bologna a promovat mobilitatea prin sporirea gradului de internaționalizare a învățământului superior și prin îmbunătățirea compatibilității și comparabilității standardelor diferitelor sisteme de învățământ superior, respectând totodată principiile libertății academice și autonomia instituțională și punând accentul pe consolidarea calității învățământului superior și oferind șanse egale pentru cetățeni;

C.  întrucât Spațiul european al învățământului superior a fost lansat cu scopul înființării unui sistem de trei cicluri (licență, masterat și doctorat) și al sporirii comparabilității și atractivității sistemelor europene de învățământ superior la nivel mondial;

D.  întrucât educația este unul dintre pilonii principali ai societății noastre și întrucât învățământul superior are un rol important de jucat în promovarea dezvoltării personale și a competențelor, stimulând capacitatea de inserție profesională și competitivitatea, consolidând angajamentului civic, cetățenia activă și înțelegerea interculturală, promovând valorile comune și abordând provocările unei lumi în rapidă schimbare;

E.  întrucât Comisia a lansat o nouă agendă a UE pentru învățământul superior cu scopul de a sprijini instituțiile de învățământ superior și autoritățile naționale responsabile de învățământul superior; întrucât alte țări din Spațiul european al învățământului superior ar putea fi implicate treptat în acest proces prin consultări și schimburi de bune practici;

F.  întrucât realizarea unui Spațiu european al învățământului superior deschis și favorabil incluziunii, bazat pe calitate și încredere reciprocă stă la baza Procesului de la Bologna;

G.  întrucât Procesul de la Bologna și Spațiul european al învățământului superior cuprind 48 de țări, printre care numeroase țări vecine importante și parteneri ai UE; întrucât Procesul de la Bologna consolidează eficacitatea parteneriatelor cu țările terțe din afara UE în ceea ce privește învățământul superior și oferă stimulente pentru reformele în educație și în alte domenii în țările respective;

H.  întrucât, ținând seama de progresele neuniforme înregistrate în implementarea Procesului de la Bologna la nivelul Spațiului european al învățământului superior și de dificultățile frecvente în punerea în aplicare a reformelor structurale convenite, creșterea și facilitarea mobilității studenților și diplomele comune reprezintă cele mai mari realizări ale Procesului de la Bologna până în prezent;

I.  întrucât în 2015 Belarus a fost admis în Spațiul european al învățământului superior cu condiția ca această țară să respecte cerințele stabilite în foaia de parcurs pentru reforma învățământului superior în Belarus; întrucât autoritățile din Belarus nu au reușit să își îndeplinească obligațiile până la sfârșitul anului 2017 și ar trebui să își readucă reformele pe traiectoria corectă,

1.  invită țările participante să sporească angajamentul politic și să promoveze cooperarea reciprocă în punerea în aplicare a obiectivelor convenite pe întreg teritoriul Spațiului european al învățământului superior, elaborând, dacă este necesar, cadre legislative corespunzătoare pentru a-i consolida dezvoltarea, a-i întări credibilitatea și pentru a deveni un punct de referință pentru excelența academică în întreaga lume, consolidând în același timp posibilitățile de mobilitate în vederea asigurării implicării unui număr cât mai mare de studenți;

2.  invită țările participante să asigure mecanisme transparente, accesibile și echitabile pentru alocarea de granturi de mobilitate și de indemnizații; invită UE și statele membre să majoreze bugetele pentru educație, pentru a garanta că învățământul superior de stat este gratuit și accesibil tuturor, cu scopul de a încuraja învățarea pe tot parcursul vieții;

3.  invită Comisia și țările participante să faciliteze recunoașterea perioadelor de studii academice și a creditelor dobândite în străinătate, precum și a calificărilor în scopuri academice și profesionale și educația anterioară, și să elaboreze sisteme de asigurare a calității; insistă asupra faptului că Uniunea, statele membre și universitățile ar trebui să stabilească modalitățile pentru furnizarea de asistență financiară și administrativă pentru studenții, personalul academic și angajații care provin din medii defavorizate prin finanțare corespunzătoare, inclusiv să participe la programe de mobilitate și să îmbunătățească și mai mult accesul la învățământul superior prin extinderea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții la nivel academic, să încurajeze formele complementare de învățare, cum ar fi educația non-formală și informală, și să construiască mai multe traiectorii de învățare deschisă, eliminând barierele existente între diferitele niveluri de educație;

4.  invită părțile interesate și instituțiile relevante să ofere o soluție la problema ciclurilor scurte, în cazul în care este necesar un examen de calificare pentru accesul și admiterea la un program de studii de licență din cadrul unei universități;

5.  solicită statelor membre ale Spațiului european al învățământului superior să promoveze o mobilitate mai incluzivă a studenților, profesorilor, cercetătorilor și personalului administrativ, întrucât mobilitatea contribuie atât la dezvoltarea lor personală și profesională, cât și la creșterea calității învățării, predării, cercetării și administrației; susține includerea mobilității în programele educaționale și îmbunătățirea învățării limbilor străine; solicită statelor membre să ofere finanțare publică corespunzătoare pe care să o utilizeze mai eficient pentru a se asigura că studenții și cercetătorii dispun de resursele necesare pentru a studia în străinătate și că mediul social și economic din care provin nu constituie un impediment;

6.  subliniază că diseminarea cunoștințelor, cercetării și științei în țările Spațiului european al învățământului superior este o parte esențială a strategiei UE pentru perioada de după 2020 și contribuie în mare măsură la promovarea cetățeniei europene;

7.  invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a obiectivelor Conferinței ministeriale de la Erevan din 2015 privind calitatea procesului de predare și învățare și promovarea capacității de inserție profesională a absolvenților pe tot parcursul vieții profesionale;

8.  subliniază importanța îmbunătățirii dimensiunii sociale a învățământului superior; invită țările Spațiului european al învățământului superior să pună în aplicare strategia pentru dimensiunea socială a Spațiului european al învățământului superior cu eficacitate și să asigure oportunități concrete de acces și de absolvire a învățământului superior pentru studenții cu dizabilități și care provin din medii defavorizate;

9.  invită țările Spațiului european al învățământului superior să se asigure că consultările și evaluările critice ale instituțiilor de învățământ superior ale acestora sunt efectuate la nivel internațional, și să depună eforturi în direcția unei abordări mai bine coordonate a procesului de punere în aplicare a reformelor convenite în vederea atingerii obiectivelor Procesului de la Bologna, precum și a recunoașterii efective a educației non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de angajare ale studenților și angajamentul lor civic;

10.  subliniază necesitatea de a crește accesul grupurilor insuficient reprezentate, mai ales prin stabilirea de obiective cantitative definite referitoare la acces și la ratele de absolvire; subliniază importanța garantării și promovării accesului refugiaților și solicitanților de azil la toate instituțiile din cadrul Spațiului european al învățământului superior, și reamintește faptul că „atractivitatea” învățământului superior în Europa rezidă, de asemenea, în capacitatea sa de a răspunde nevoilor tuturor studenților, fără nicio discriminare;

11.  invită Comisia să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește dimensiunea socială a obiectivelor Procesului de la Bologna, precum și obiectivele mai ample de incluziune;

12.  solicită Conferinței ministeriale care va avea loc în acest an la Paris să prezinte un raport privind punerea în aplicare a obiectivului stabilit de ultima Conferință ministerială de la Erevan (mai 2015) de a finaliza constituirea Spațiului european al învățământului superior;

13.  solicită ca următoarea Conferință ministerială a Spațiului european al învățământului superior 2018 de la Paris să ofere o evaluare critică a Procesului de la Bologna, în vederea a) identificării obstacolelor încă existente, precum și a soluțiilor posibile și asigurării punerii în aplicare corespunzătoare a angajamentelor; b) sprijinirii țărilor rămase în urmă în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor-cheie ale Procesului de la Bologna prin îmbunătățirea și consolidarea capacităților și prin dezvoltarea de mecanisme și proceduri specifice pentru abordarea cazurilor de neconformitate; și c) explorării unor noi obiective pentru perioada de după 2020 în cadrul Spațiului european al învățământului superior și consolidării dialogului între guverne, instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare, contribuind, astfel, la construirea unui Spațiu european al învățământului superior mai integrat, de înaltă calitate, favorabil incluziunii, atractiv și competitiv;

14.  invită țările Spațiului european al învățământului superior să mențină Belarus pe agenda Spațiului european al învățământului superior; invită Comisia să furnizeze resurse pentru operațiunile necesare punerii în aplicare a foii de parcurs pentru reforma învățământului superior în Belarus;

15.  invită secretariatul Grupului de monitorizare privind Procesul de la Bologna să monitorizeze rapoartele care arată că aceleași orientări au fost puse în aplicare în mod diferit în diferite țări ale Spațiului european al învățământului superior și că medii diferite și niveluri diferite de resurse au condus la diferențe semnificative între instituțiile din Spațiul european al învățământului superior;

16.  subliniază importanța consolidării și creării de oportunități pentru dezbaterea socială cu privire la sectorul învățământului superior și provocările cu care se confruntă părțile interesate; subliniază importanța de a favoriza participarea studenților, a cercetătorilor, a cadrelor didactice și a personalului nedidactic în guvernanța învățământului superior;

17.  subliniază necesitatea de a crește nivelul finanțării publice în educație și de a respecta obiectivul principal al UE de 3 % din PIB-ul Uniunii pentru cercetare și dezvoltare până în 2020;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 24. (2) JO C 28, 31.1.2014, p. 2. (3) JO C 372, 20.12.2011, p. 36. (4) JO L 64, 4.3.2006, p. 60. (5) JO C 346, 21.9.2016, p.2.