Index 
Texte adoptate
Joi, 3 mai 2018 - BruxellesEdiţie definitivă
Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare UE-Uzbekistan (aderarea Croației) ***
 Acordul-cadru UE-Coreea (aderarea Croației) ***
 Supunerea noii substanțe psihoactive ADB-CHMINACA unor măsuri de control *
 Supunerea noii substanțe psihoactive CUMYL-4CN-BINACA unor măsuri de control *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: EGF/2017/010 BE/Caterpillar
 Raportul anual pe 2016 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei
 Sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4)
 Raportul anual privind controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții pe 2016
 Alegerile prezidențiale din Venezuela
 Politica de coeziune și obiectivul tematic „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore”
 Protecția copiilor migranți
 Interdicția la nivel mondial a testării produselor cosmetice pe animale
 Situația actuală și perspective de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din UE
 Pluralismul și libertatea media în Uniunea Europeană

Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare UE-Uzbekistan (aderarea Croației) ***
PDF 240kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii și al statelor membre, a Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09021/2017 – C8-0243/2017 – 2017/0083(NLE))
P8_TA(2018)0191A8-0104/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (09021/2017),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09079/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100 alineatul (2), al articolului 207, al articolului 209 și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0243/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0104/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Uzbekistan.


Acordul-cadru UE-Coreea (aderarea Croației) ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a unui protocol la Acordul-cadru dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (07817/2016 – C8-0218/2017 – 2015/0138(NLE))
P8_TA(2018)0192A8-0120/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07817/2016),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul-cadru dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (07730/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 212 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0218/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0120/2018),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Coreea.


Supunerea noii substanțe psihoactive ADB-CHMINACA unor măsuri de control *
PDF 245kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea noii substanțe psihoactive N-(1-amino-3,3-dimetil-1-oxobutan-2-il)-1-(ciclohexilmetil)-1H-indazol-3-carboxamidă (ADB-CHMINACA) unor măsuri de control (05387/2018 – C8-0028/2018 – 2017/0340(NLE))
P8_TA(2018)0193A8-0133/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (05387/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0028/2018),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0133/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.


Supunerea noii substanțe psihoactive CUMYL-4CN-BINACA unor măsuri de control *
PDF 245kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind supunerea noii substanțe psihoactive 1-(4-cianobutil)-N-(2-fenilpropan-2-il)-1H-indazol-3-carboxamidă (CUMYL-4CN-BINACA) unor măsuri de control (05392/2018 – C8-0025/2018 – 2017/0344(NLE))
P8_TA(2018)0194A8-0134/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (05392/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0025/2018),

–  având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive(1), în special articolul 8 alineatul (3),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0134/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: EGF/2017/010 BE/Caterpillar
PDF 357kWORD 56k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Belgia – EGF/2017/010 BE/Caterpillar) (COM(2018)0156 – C8-0125/2018 – 2018/2043(BUD))
P8_TA(2018)0195A8-0148/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0156 – C8-0125/2018),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0148/2018),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil;

C.  întrucât Belgia a depus cererea EGF/2017/010 BE/Caterpillar pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a concedierii unui număr de 2 287 lucrători în sectorul economic încadrat în diviziunea 28 (Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente) a NACE Rev. 2, în regiunea de nivel NUTS 2 Hainaut (BE32) din Belgia;

D.  întrucât cererea are la bază criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, potrivit cărora asistența poate fi acordată dacă sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni în cadrul unei întreprinderi dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii disponibilizați de furnizorii și producătorii din aval și/sau persoanele care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Belgia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 4 621 616 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 7 702 694 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile belgiene au depus cererea la 18 decembrie 2017 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Belgia, Comisia și-a finalizat evaluarea la 23 martie 2018, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată;

3.  reamintește că aceasta este a doua cerere prezentată de Belgia pentru o contribuție financiară din partea FEG în ceea ce privește disponibilizările care au avut loc în cadrul întreprinderii Caterpillar, după cererea EGF/2014/011 BE/Caterpillar prezentată în luna iulie 2014 și după adoptarea unei decizii pozitive în privința acesteia(4); remarcă faptul că nu există nicio suprapunere între lucrătorii sprijiniți în cadrul cererii anterioare și cei incluși în cererea din prezent;

4.  constată că Belgia susține că aceste disponibilizări sunt legate de schimbări structurale majore intervenite în structura comerțului mondial ca urmare a globalizării, de concurența existentă la nivel mondial în sectorul utilajelor de construcții și minerit, precum și de pierderea aferentă a cotei deținute de Caterpillar pe piața utilajelor; remarcă faptul că disponibilizările sunt legate de planul mondial de restructurare și de reducere a costurilor anunțat în septembrie 2015 de Caterpillar;

5.  și exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că societățile din țări terțe pot fi mai competitive decât cele care își desfășoară activitatea în Uniune, ca urmare a reglementărilor de mediu mai puțin restrictive și a costului orar mai redus al forței de muncă;

6.  este conștient de reducerea producției în sectorul mineritului din Europa și de scăderea dramatică a exporturilor UE-28 în acest sector începând cu 2014, de creșterea prețului oțelului european și de costurile de producție ridicate pentru mașinile și utilajele fabricate pe baza acestuia, în special în comparație cu China; regretă, cu toate acestea, că grupul Caterpillar a decis să redistribuie volumul producției realizate în unitatea din Gosselies către alte unități de producție din Franța (Grenoble) și din afara Europei, inclusiv din China și Coreea de Sud; întrucât această decizie a condus la încetarea bruscă a activității unității de producție de la Gosselies și la disponibilizarea a 2 300 de lucrători, provocând astfel o dramă socială și umană pentru mii de familii, în ciuda faptului că unitatea de producție de la Gosselies este profitabilă, în special în urma investițiilor realizate în anii anteriori;

7.  regretă că lucrătorii de la unitatea din Gosselies au fost informați cu privire la închiderea sitului printr-un simplu comunicat; își exprimă regretul cu privire la faptul că, la adoptarea acestei decizii tranșante, autoritățile regionale și locale nu au fost consultate; regretă faptul că nu a existat o informare prealabilă cu privire la decizie și că societatea nu a arătat respectul cuvenit față de lucrători și reprezentanții sindicali, care nu au primit nicio informație înainte de închiderea întreprinderii; insistă, prin urmare, asupra faptului că este important să se consolideze mecanismele existente pentru informarea și consultarea lucrătorilor din cadrul Uniunii;

8.  insistă asupra nevoii de a atenua consecințele socioeconomice pentru regiunea Charleroi și de a depune eforturi susținute pentru redresarea economică a acesteia, în special cu ajutorul fondurilor structurale și de investiții europene;

9.  reamintește previziunile conform cărora disponibilizările din cadrul întreprinderii Caterpillar vor avea efecte adverse semnificative asupra economiei locale; subliniază impactul pe care această decizie îl va avea asupra unui număr mare de lucrători disponibilizați de furnizori și de producătorii din aval;

10.  ia act de faptul că cererea se referă la 2 287 de lucrători disponibilizați în cadrul întreprinderii Caterpillar și al celor cinci furnizori ai săi, majoritatea acestora având vârsta cuprinsă între 30 și 54 de ani; subliniază, de asemenea, faptul că peste 11 % din lucrătorii disponibilizați au vârste cuprinse între 55 și 64 de ani și dețin competențe specifice sectorului de producție; subliniază faptul că persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în Charleroi au, în general, un nivel redus de calificare (50,6 % nu au studii liceale), iar 40 % dintre acestea sunt șomeri de lungă durată (peste 24 de luni); regretă faptul că, în urma acestor disponibilizări, se preconizează că rata șomajului va crește cu 6,1 % în regiunea Hainaut, potrivit Serviciului public de ocupare a forței de muncă din Regiunea Valonă (FOREM); recunoaște, în acest context, importanța măsurilor active de pe piața forței de muncă cofinanțate din FEG pentru îmbunătățirea oportunităților de reintegrare a acestor grupuri pe piața muncii;

11.  salută faptul că de serviciile personalizate cofinanțate de FEG vor beneficia, de asemenea, un număr de până la 300 de tineri cu vârsta mai mică de 30 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (tineri NEET);

12.  constată că Belgia are în vedere cinci tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați și tinerii NEET vizați de cerere: (i) asistență individuală pentru căutarea unui loc de muncă, gestionarea cazului și servicii generale de informare, (ii) formare și reconversie profesională, (iii) promovarea spiritului antreprenorial, (iv) contribuția la înființarea de întreprinderi, (v) alocații; subliniază faptul că trebuie să se garanteze că sprijinul financiar este eficace și precis orientat;

13.  salută decizia de a oferi cursuri de formare concepute astfel încât să corespundă priorităților de dezvoltare ale regiunii Charleroi prevăzute în planul CATCH(5);

14.  își exprimă satisfacția cu privire la faptul că măsurile de sprijinire a venitului vor reprezenta 13,68 % din pachetul global de măsuri personalizate, cotă situată mult sub cea maximă de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG, precum și că măsurile în cauză sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

15.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu un grup de lucru, care includea Serviciul public de ocupare a forței de muncă din Valonia, fondul de investiții SOGEPA, precum și reprezentanți ai sindicatelor și ai altor parteneri sociali; invită autoritățile belgiene și valone să participe în mod activ la acest proces;

16.  reamintește Rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom, care a fost votată de o largă majoritate a deputaților și în care se solicită instituirea unei politici industriale veritabile la nivel european, bazată în special pe cercetare și dezvoltare și pe inovare, și subliniază, în același timp, necesitatea de a proteja industria europeană de practicile comerciale neloiale ale țărilor terțe;

17.  ia act de faptul că autoritățile belgiene au dat asigurări cu privire la faptul că acțiunile propuse nu vor primi sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii, că va fi evitată orice dublă finanțare și că aceste acțiuni vor veni în completarea măsurilor finanțate de fondurile structurale;

18.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor societăți sau sectoare de activitate;

19.  subliniază faptul că, la 15 martie 2018, doar 591 dintre lucrătorii disponibilizați își găsiseră un loc de muncă; insistă, prin urmare, asupra necesității de a realiza o analiză la sfârșitul perioadei de mobilizare a FEG, pentru a stabili dacă sunt necesare ajutoare suplimentare în vederea sprijinirii lucrătorilor să se reintegreze pe piața muncii; regretă faptul că decizia anterioară de mobilizare a FEG în legătură disponibilizările din cadrul acestei întreprinderi (EGF/2014/011) a avut drept rezultat un procentaj relativ scăzut de beneficiari reintegrați pe piața muncii; speră că propunerea actuală va ține cont de această experiență;

20.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața forței de muncă și competențele necesare și să se asigure compatibilitatea cu tranziția spre o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

21.  invită Comisia să le solicite autorităților naționale să prezinte, în propunerile viitoare, mai multe detalii cu privire la sectoarele care au perspective de creștere și care, prin urmare, ar putea oferi locuri de muncă, precum și să colecteze date întemeiate pe dovezi cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv privind calitatea locurilor de muncă și rata de reintegrare în muncă realizată prin intermediul FEG;

22.  reamintește apelul său adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

23.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ: DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Belgiei – EGF/2017/010 BE/Caterpillar

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(6), în special articolul 15 alineatul (4),

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(7), în special punctul 13,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)  Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară activități independente a căror activitate a încetat ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale, precum și să le ofere asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)  FEG nu trebuie să depășească un cuantum anual maxim de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), astfel cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului(8).

(3)  La 18 decembrie 2017, Belgia a depus o cerere de mobilizare a FEG în ceea ce privește disponibilizările de la Caterpillar Solar Gosselies și de la cei cinci furnizori ai acestei întreprinderi. Cererea a fost completată cu informații suplimentare furnizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea unei contribuții financiare din partea FEG, astfel cum sunt prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)  În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013, Belgia a decis să furnizeze servicii personalizate cofinanțate prin FEG și unui număr de 300 de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (tineri NEET).

(5)  Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a se furniza o contribuție financiară în cuantum de 4 621 616 EUR ca răspuns la cererea depusă de Belgia.

(6)  În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1:

În cadrul bugetului general al Uniunii pentru exercițiul financiar 2018, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare pentru a se furniza cuantumul de 4 621 616 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la [data adoptării](9).

Adoptată la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Decizia (UE) 2015/471 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2014/011 BE/Caterpillar, prezentată de Belgia) (JO L 76, 20.3.2015, p. 58).
(5) Planul „Catalysts for Charleroi” (CATCH), „Accélérer la Croissance de l'Emploi dans la Région de Charleroi”, septembrie 2017, http://www.catch-charleroi.be/.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(7) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(8) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
(9)* A se introduce data de către Parlament înainte de publicarea în JO.


Raportul anual pe 2016 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei
PDF 457kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la Raportul anual pe 2016 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2017/2216(INI))
P8_TA(2018)0196A8-0135/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul Comisiei din 20 iulie 2017 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2016” (COM(2017)0383) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei (SWD(2017)0266, SWD(2017)0267, SWD(2017)0268, SWD(2017)0269 și SWD(2017)0270),

–  având în vedere Raportul OLAF pe 2016 și Raportul de activitate pe 2016 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(2) și evaluarea Comisiei la jumătatea perioadei din 2 octombrie 2017 a acestui regulament (COM(2017)0589 și SWD(2017)0332),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal(3) („Directiva PIF”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(5),

–  având în vedere Raportul pe 2015 privind diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA comandat de Comisia Europeană și Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la planul de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-105/14, Taricco și alții(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0135/2018),

A.  întrucât statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a 74 % din bugetul Uniunii pentru anul 2016; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B.  întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii Uniunii, cu scopul de a crește încrederea cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte și eficace a banilor acestora;

C.  întrucât, pentru a obține un nivel satisfăcător de performanță prin intermediul proceselor de simplificare, este necesar să fie evaluate în mod periodic veniturile, cheltuielile, rezultatele și impactul, prin intermediul auditurilor de performanță;

D.  întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre cu scopul de a combate neregulile și fraudele; întrucât, prin urmare, Comisia trebuie să își intensifice eforturile, pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficient și duce la rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

E.  întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare;

F.  întrucât fluctuațiile privind numărul de nereguli pot fi asociate evoluției ciclurilor de programare multianuală (nivelul de detectare fiind mai ridicat la sfârșitul ciclurilor din cauza încheierii programelor), precum și raportării tardive a neregulilor de către anumite state membre, care tind să comunice simultan majoritatea neregulilor din programele multianuale anterioare;

G.  întrucât TVA-ul este o sursă majoră și tot mai consistentă de venituri pentru statele membre, încasările de TVA generând circa 1 035,3 miliarde EUR în 2015 și contribuind la resursele proprii ale UE cu 18,3 milioane EUR, ceea ce reprezintă 13,9 % din veniturile totale ale UE în anul respectiv;

H.  întrucât sistemele de TVA, în special atunci când se aplică tranzacțiilor transfrontaliere, sunt vulnerabile la frauda fiscală și la strategiile de evaziune fiscală și întrucât, dintre aceste practici, doar frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută sub numele de „fraudă de tip carusel”, a cauzat pierderi de venituri din TVA în valoare de aproximativ 50 miliarde EUR în 2015;

I.  întrucât corupția afectează toate statele membre, în special sub forma crimei organizate, și, pe lângă efectele negative pe care le are asupra economiei UE, aceasta subminează, de asemenea, democrația și statul de drept în întreaga Europă; întrucât, cu toate acestea, cifrele exacte nu sunt cunoscute, deoarece Comisia a decis să nu publice datele în raportul privind politica UE de combatere a corupției;

J.  întrucât frauda este un exemplu de fapt ilegal voluntar și constituie o infracțiune, în timp ce o neregulă reprezintă nerespectarea unor prevederi;

K.  întrucât diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din încasările de TVA se ridica, în 2015, la aproximativ 151,5 miliarde EUR și prezenta variații de la mai puțin de 3,5 % la peste 37,2 %, în funcție de țara analizată;

L.  întrucât, până la instituirea Parchetului European (EPPO) și reformarea Eurojust, OLAF este singurul organism european specializat în protecția intereselor financiare ale Uniunii; întrucât în mai multe state membre, chiar și după instituirea EPPO, OLAF va rămâne singurul organism care protejează interesele financiare ale UE,

Depistarea și raportarea neregulilor

1.  ia act cu satisfacție de faptul că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2016 (19 080 de cazuri) a scăzut cu 15 % în comparație cu 2015 (22 349 de cazuri), iar valoarea lor a scăzut cu 8 % (de la 3,21 miliarde EUR în 2015 la 2,97 miliarde EUR în 2016);

2.  ia act de scăderea ușoară cu 3,5 % a numărului de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă, continuând tendința descendentă înregistrată începând cu 2014; speră că scăderea cuantumurilor despre care este vorba, de la 637,6 milioane EUR în 2015 la 391 de milioane EUR în 2016, reflectă o reducere reală a fraudelor și nu deficiențe în depistarea lor;

3.  subliniază că nu toate neregulile sunt de natură frauduloasă și că trebuie făcută o distincție clară între erorile comise;

4.  consideră că cooperarea dintre Comisie și statele membre în domeniul detectării fraudelor nu este destul de eficace; în acest sens, solicită să se ia măsuri prin care să se asigure o cooperare mai strânsă, mai eficace și mai eficientă;

5.  regretă faptul că nu toate statele membre au adoptat strategii naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să se angajeze să ia măsuri pentru a ajuta statele membre să elaboreze strategii naționale de combatere a fraudei, în special deoarece acestea gestionează aproximativ 74 % din bugetul UE;

6.  invită din nou Comisia să înființeze un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la diferențele actuale dintre statele membre în ceea ce privește procesul de raportare, care pot da naștere unei percepții eronate legate de eficacitatea controalelor; invită Comisia să își continue eforturile pentru a sprijini statele membre să crească numărul și calitatea inspecțiilor și să facă schimb de bune practici în materie de combatere a fraudei;

Directiva PIF și Regulamentul EPPO(8)

8.  salută adoptarea Directivei PIF, care stabilește norme minime legate de definiția infracțiunilor penale și sancțiunile în domeniul fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii, care include frauda transfrontalieră în materie de TVA ce aduce prejudicii totale de cel puțin 10 milioane EUR; reamintește totuși că acest prag va fi supus evaluării Comisiei până la 6 iulie 2022; salută faptul că în domeniul de aplicare al Directivei PIF intră și frauda în materie de TVA, care este deosebit de importantă pentru intensificarea luptei împotriva fraudei transfrontaliere în domeniul TVA-ului; consideră directiva ca fiind un prim pas către un drept penal european armonizat; ia act de faptul că directiva prevede o definiție a corupției și definește tipurile de comportament fraudulos care trebuie scoase în afara legii;

9.  salută decizia a 20 de state membre de a înființa EPPO în cadrul unei cooperări consolidate; îndeamnă OLAF și EPPO să coopereze în mod eficace, pe baza complementarității, a schimbului eficient de informații și a acordării de sprijin activităților EPPO de către OLAF și al evitării suprapunerii structurilor, incompatibilității competențelor și lacunelor juridice cauzate de lipsa competențelor; regretă însă că la această inițiativă nu au dorit să participe toate statele membre ale UE și subliniază că este important să se asigure aceeași eficacitate în detectarea fraudelor în toate statele membre; invită Comisia să ofere stimulente pentru ca statele membre care sunt reticente în privința EPPO să participe la acesta;

10.  invită statele membre participante și Comisia să înceapă lucrările de pregătire pentru lansarea EPPO cât mai curând posibil și să mențină Parlamentul îndeaproape implicat în proceduri, în special în cele privind numirea Procurorului Șef; invită Comisia să numească directorul administrativ interimar al EPPO cât mai curând posibil, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul privind Parchetul European; insistă asupra faptului că ar trebui alocate personal și resurse suficiente pentru EPPO chiar înaintea lansării oficiale a acestuia; reiterează că EPPO trebuie să fie independent;

11.  solicită cooperarea eficace dintre statele membre, EPPO, OLAF și Eurojust; reamintește negocierile în curs privind Regulamentul Eurojust; subliniază că respectivele competențe ale Eurojust, OLAF și EPPO trebuie să fie definite în mod clar; subliniază că, pentru ca lupta împotriva fraudei să fie cu adevărat eficace la nivelul UE, EPPO, Eurojust și OLAF vor trebui să colaboreze fără discontinuități între ele, atât în termeni politici, cât și operaționali, pentru a evita orice suprapuneri de sarcini; reamintește, în această privință, că acordurile de lucru dintre cele trei organisme ar trebui să fie elaborate și adoptate cât mai curând posibil, în conformitate cu articolele 99-101 din Regulamentul EPPO; insistă asupra faptului că EPPO ar trebui să aibă competența de a soluționa conflictele de competență în cazurile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor sale;

Venituri – resurse proprii

12.  este preocupat de pierderile cauzate de diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din încasările de TVA și de frauda în materie de TVA în UE, care se ridicau în 2015 la 159,5 miliarde EUR;

13.  salută adoptarea de măsuri pe termen scurt menite să combată pierderile în materie de încasări din TVA menționate în planul de acțiune al Comisiei intitulat „Către un spațiu unic pentru TVA în UE”, publicat la 7 aprilie 2016; subliniază că, pentru rezolvarea problemelor legate de frauda transfrontalieră în domeniul TVA, sunt necesare măsuri puternice, coordonate și rapide; îndeamnă Comisia să își accelereze procedurile de a prezenta propuneri privind un sistem de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune, pentru a se evita pierderea de venituri fiscale în UE și în statele membre;

14.  regretă că, deși numărul total de cazuri de natură frauduloasă sau nefrauduloasă legate de resursele proprii tradiționale (RPT) a scăzut de la 5 514 în 2015 la 4 647 în 2016, suma totală aferentă a crescut de la 445 milioane EUR la 537 milioane EUR și este cu 13 % mai mare decât media pentru perioada 2012-2016;

15.  constată cu foarte mare îngrijorare că introducerea de tutun în UE prin contrabandă s-a intensificat în ultimii ani și, conform estimărilor, reprezintă o pierdere anuală de venituri publice de la bugetul UE și al statelor membre în valoare de 10 miliarde EUR și, în același timp, este o sursă importantă de crimă organizată, inclusiv de terorism; consideră că este necesar ca statele membre să își intensifice eforturile de combatere a acestor activități ilegale, de exemplu, prin îmbunătățirea procedurilor de cooperare și a schimbului de informații între statele membre;

16.  ia act de rezultatele celor 12 operațiuni vamale comune, care au implicat cooperarea între OLAF și statele membre și diverse servicii ale țărilor terțe și ale OMV, permițând confiscarea, printre altele, a 11 milioane de țigarete, 287 000 de trabucuri, 250 de tone de produse pe bază de tutun, 8 tone de canabis și 400 kg de cocaină;

17.  constată că cele mai fructuoase metode de detectare a cazurilor de natură frauduloasă legate de componenta de venituri a bugetului UE au fost controalele vamale efectuate în momentul vămuirii mărfurilor și inspecțiile realizate de serviciile antifraudă;

18.  își exprimă preocuparea cu privire la controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; reamintește că este de datoria autorităților vamale ale statelor membre să efectueze controale, pentru a stabili dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și importuri;

19.  regretă diferențele în ceea ce privește controalele vamale aplicate în Uniune și cuantumurile ridicate ale fraudelor care afectează sistemul de colectare a resurselor proprii; invită Comisia să consolideze politica comună în materie de controale vamale, prevăzând o armonizare veritabilă cu scopul de a îmbunătăți colectarea de resurse proprii tradiționale și să asigure securitatea și interesele economice ale UE, acordând o atenție deosebită eforturilor de combatere a comerțului cu produse ilegale sau contrafăcute;

20.  regretă că, între 2013 și 2016, importurile de îmbrăcăminte și încălțăminte din China au fost subevaluate la intrarea în mai multe țări europene, în special în Regatul Unit;

21.  subliniază că OLAF i-a recomandat Comisiei să recupereze de la guvernul Regatului Unit un deficit de 1,987 miliarde EUR, sumă care, în mod normal, ar trebui să se întoarcă în bugetul Uniunii;

22.  regretă că Comisia nu este în măsură să calculeze valoarea totală a recuperărilor rezultate în urma recomandărilor făcute de OLAF în acest sens; îndeamnă Comisia să raporteze anual cuantumul resurselor proprii ale UE recuperate în urma recomandărilor făcute de OLAF, să introducă un sistem care să permită calculul sumelor totale, să comunice cuantumurile care mai trebuie recuperate și să publice rezultatele legate de cooperare în ceea ce privește respectarea recomandărilor și cuantumurile efectiv recuperate în rapoartele anuale ale OLAF;

23.  consideră că Comisia ar trebui să furnizeze date anuale privind diferența dintre taxele vamale și TVA preconizate și cuantumurile efectiv colectate;

Cheltuieli

24.  regretă că neregulile care nu sunt de natură frauduloasă în sectorul cheltuielilor directe au crescut cu 16 % comparativ cu anul precedent, în contrast cu toate celelalte sectoare ale bugetului, care au înregistrat o scădere a acestora;

25.  regretă că este al patrulea an în care numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în gestiunea directă a crescut (16 cazuri în 2015 și 49 de cazuri în 2016) și că a crescut și valoarea acestora (0,78 milioane EUR în 2015 și 6,25 milioane EUR în 2016); invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un plan specific de reducere a fraudei în acest domeniu;

26.  constată că, deși numărul de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în ceea ce privește Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) a scăzut de la 3 250 de cazuri în 2015 la 2 676 de cazuri în 2016, acesta rămâne de două ori mai mare decât în 2012, însă subliniază că cuantumurile în cauză au fost în 2016 doar cu 8 % mai mari decât în 2012; de asemenea, constată că, în perioada 2015-2016, deși numărul total al neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă în ceea ce privește fondul în cauză a scăzut cu 16 %, numărul neregulilor cu caracter fraudulos a crescut cu 17 %; cu toate acestea, salută faptul că cuantumurile financiare legate de neregulile de natură frauduloasă au scăzut cu peste 50 %; ia act, de asemenea, de faptul că neregulile frauduloase legate de FEADR în ultimii cinci ani reprezintă aproximativ 0,5 % din plăți;

27.  constată că numărul cazurilor de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă legate de politica de coeziune și politica în domeniul pescuitului în 2016, 8 497, reprezintă o scădere cu 22 % comparativ cu 2015, dar încă este cu 25 % mai ridicat decât media pe ultimii cinci ani; constată, de asemenea, că sumele de referință financiară afectate de nereguli au fost cu 5 % mai scăzute decât în 2015; ia act de faptul că, pentru perioada de programare 2007-2013, 0,42 % din creditele de angajament au fost afectate de fraudă și 2,08 % de nereguli nefrauduloase;

28.  ia act cu satisfacție de faptul că valoarea de referință financiară legată de neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în cadrul politicii de coeziune și al politicii în domeniul pescuitului a scăzut cu aproape 50 %, de la 469 milioane EUR în 2015 la 235 milioane EUR în 2016;

29.  constată cu stupoare că valoarea de referință financiară legată de neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în cadrul Fondului de coeziune, în cursul perioadei de programare 2007-2013, continuă să crească (de la 277 milioane EUR în 2015 la 480 milioane EUR în 2016), spre deosebire de cazul altor fonduri (FEDER, FSE și FEP), unde tendința este spre stabilizare și chiar diminuare;

30.  este surprins să constate că, în cazul a aproape o treime dintre neregulile raportate în 2016 ca fiind de natură frauduloasă în cadrul politicii de coeziune, nu se furnizează deloc informații cu privire la domeniul prioritar vizat, iar lipsa informațiilor în cauză denaturează comparația cu anii anteriori; invită Comisia și statele membre să soluționeze această situație;

31.  își exprimă îngrijorarea cu privire la controalele legate de instrumentele financiare gestionate de intermediari și la deficiențele descoperite la verificarea sediului social al beneficiarilor; subliniază necesitatea de a condiționa acordarea de împrumuturi directe și indirecte de publicarea unor date fiscale și contabile pentru fiecare țară, precum și de divulgarea de date privind proprietarii efectivi în cazul beneficiarilor și intermediarilor financiari implicați în operațiunile de finanțare;

32.  se așteaptă ca simplificarea normelor administrative, menționată în dispozițiile comune care vizează perioada 2014-2020, să ducă la scăderea numărului de nereguli de natură nefrauduloasă, la identificarea cazurilor de fraudă și la îmbunătățirea accesului beneficiarilor la fondurile UE;

33.  ia act de faptul că numărul neregulilor raportate în ceea ce privește asistența pentru preaderare (IPA) tinde în continuare să scadă, ca urmare a eliminării treptate a programelor de preaderare; constată totuși că Turcia continuă să fie țara cu cel mai mare număr de nereguli (atât de natură frauduloasă, cât și nefrauduloasă), și anume peste 50 % din cazurile raportate;

34.  așteaptă cu interes rezultatele obținute de sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES) utilizat de Comisie de la 1 ianuarie 2016;

35.  susține o cooperare mai strânsă între statele membre în ceea ce privește schimbul de informații; subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă; consideră că este esențial ca statele membre să utilizeze mijloace eficace pentru a contracara internaționalizarea crescândă a fraudei și invită Comisia să introducă standarde comune pentru măsuri menite să contribuie la combaterea fraudei;

Achizițiile publice

36.  reamintește că achizițiile publice au fost una dintre principalele surse de eroare în ultima perioadă de programare și constată că nivelul neregulilor datorate nerespectării normelor privind achizițiile publice este în continuare ridicat; invită din nou Comisia să dezvolte o bază de date privind neregulile care să poată reprezenta baza unei analize pertinente și cuprinzătoare cu privire la frecvența, gravitatea și cauzele erorilor în domeniul achizițiilor publice; invită autoritățile competente din statele membre să își dezvolte și să își analizeze propriile baze de date privind neregulile, inclusiv cele din domeniul achizițiilor publice, și să colaboreze cu Comisia pentru a furniza astfel de date într-o formă și într-un termen care să ușureze activitatea Comisiei; solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze transpunerea cât mai rapidă în normele de drept intern a Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE privind achizițiile publice;

37.  solicită din nou Comisiei și statelor membre să acționeze în deplină conformitate cu dispozițiile care stabilesc condiționalitățile ex ante în cadrul politicii de coeziune, în special în domeniul achizițiilor publice; invită statele membre să își intensifice eforturile în domeniile evidențiate de raportul anual al Comisiei, în special în ceea ce privește achizițiile publice, infracțiunile financiare, conflictele de interese, corupția, denunțarea și definiția fraudei;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea controalelor

38.  îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri mai ferme în ceea ce privește cazurile de nereguli frauduloase; consideră că, pentru a elimina neregulile fără caracter fraudulos, sunt necesare măsuri administrative, în special cerințe mai transparente și mai simple;

39.  subliniază că un sistem care să le permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre, cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile finanțării europene în care aceasta nu este prevăzută;

40.  sprijină programul Hercule III, care constituie un bun exemplu al abordării ce vizează „utilizarea optimă a fiecărui euro”; subliniază importanța acestui program și contribuția sa la consolidarea capacităților autorităților vamale de a combate criminalitatea transfrontalieră organizată și de a preveni introducerea bunurilor contrafăcute sau de contrabandă pe teritoriul statelor membre;

41.  salută evaluarea intermediară independentă a programului Hercule III, care a fost prezentată Parlamentului European și Consiliului la 11 ianuarie 2018;

42.  își exprimă preocuparea în legătură cu creșterea fraudelor în materie de TVA, în special a așa-numitelor fraude de tip „carusel”; ia act de propunerea Comisiei de directivă a Consiliului care ar permite aplicarea unui mecanism generalizat de taxare inversă (GRCM) de către statele membre în anumite condiții stricte; ia act de propunerea Comisiei privind un pachet de simplificare a TVA-ului și privind reducerea costurilor de asigurare a conformității pentru IMM-uri, astfel încât să se creeze un mediu favorabil dezvoltării IMM-urilor și comerțului transfrontalier; invită Comisia să ofere o soluție cuprinzătoare, pe termen lung și la nivelul UE la problema fraudei în materie de TVA; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale EUROFISC, pentru a facilita schimbul de informații și pentru a coordona politicile în vederea combaterii acestui tip de fraudă, care aduce atingere UE și bugetelor naționale;

43.  invită Comisia să publice un raport public anual privind utilizarea fondurilor UE și privind transferurile de bani ale Băncii Europene de Investiții (BEI) și ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) către structuri offshore, inclusiv numărul și natura proiectelor blocate, explicații privind motivele pentru blocarea proiectelor și acțiunile întreprinse ca urmare a acestui fapt, pentru a asigura că fondurile UE nu contribuie direct sau indirect la periclitarea intereselor financiare ale UE;

44.  subliniază că este esențial să se asigure transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin fonduri sau instrumente financiare ale UE; invită Comisia să se asigure că cetățenii UE au acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

Prevenirea

45.  consideră că activitățile de prevenire sunt foarte importante pentru diminuarea nivelului de fraudă în cheltuirea fondurilor UE;

46.  salută activitățile de prevenire ale Comisiei și ale OLAF și solicită consolidarea implementării sistemului de detectare timpurie și de excludere (EDES) și a Sistemului de informații antifraudă (AFIS), precum și finalizarea strategiilor naționale de combatere a fraudei;

47.  invită Comisia să continue procesul de simplificare a reglementării financiare și a tuturor celorlalte norme administrative; solicită Comisiei să evalueze cu multă atenție claritatea și valoarea adăugată a modului de finanțare a programelor operaționale ale statelor membre;

48.  invită Comisia să elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor UE (cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea, plățile) care urmează să fie aplicate de către toate statele membre;

49.  consideră că transparența este un instrument important în lupta împotriva fraudei; invită Comisia să elaboreze un cadru care să fie utilizat de statele membre pentru a face publice toate etapele implementării proiectelor finanțate cu fonduri europene, inclusiv plățile;

Denunțătorii

50.  subliniază rolul important al denunțătorilor în prevenirea, detectarea și raportarea fraudelor și necesitatea ca aceștia să fie protejați; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure un nivel minim de protecție a denunțătorilor în Uniunea Europeană;

51.  reamintește rezoluțiile sale din 14 februarie 2017 și 24 octombrie 2017(9) privind protecția denunțătorilor și invită statele membre și Comisia să implementeze rapid recomandările cuprinse în acestea;

52.  solicită din nou Comisiei să prezinte de urgență o propunere legislativă orizontală privind protecția denunțătorilor, în special pentru a preveni și combate în mod eficace frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

53.  ia act de consultarea publică deschisă organizată de Comisie între lunile martie și mai 2017 pentru a colecta opinii privind protecția denunțătorilor la nivel național și la nivelul UE; așteaptă inițiativa planificată a Comisiei de a consolida protecția denunțătorilor în UE în următoarele luni; amintește Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE;

54.  încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, în vederea prevenirii tuturor amenințărilor sau acțiunilor cu caracter discriminatoriu;

Combaterea corupției

55.  regretă faptul că Comisia nu a mai considerat necesară publicarea unui raport anticorupție, ceea ce a împiedicat realizarea unei evaluări a nivelului corupției; reamintește Recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală(10), în care a constatat că monitorizarea combaterii corupției de către Comisie se va face prin intermediul semestrului european; consideră că lupta împotriva corupției ar putea fi eclipsată de alte probleme economice și financiare în cadrul acestui proces; solicită Comisiei să conducă prin puterea exemplului, reîncepând să publice raportul și angajându-se să adopte o strategie anticorupție mult mai credibilă și mai amplă; subliniază că lupta împotriva corupției este un aspect care ține de cooperarea în domeniul polițienesc și judiciar, un domeniu de politică în care Parlamentul este colegiuitor și are competențe de control depline;

56.  subliniază că corupția este o provocare majoră pentru UE și statele sale membre, precum și că, în absența unor măsuri eficace de combatere a corupției, aceasta subminează performanța economică a UE, statul de drept și credibilitatea instituțiilor democratice din Uniune și încrederea în acestea; reamintește Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(11), în care se solicita în mod specific elaborarea unui Raport anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale (Raportul european privind DSF), cu recomandări specifice fiecărei țări și care să acorde o atenție specială corupției;

57.  regretă că noua directivă privind achizițiile publice nu a adus până în prezent nicio îmbunătățire vizibilă în detectarea nivelului corupției în UE și invită Comisia să pună la dispoziție instrumente eficace pentru a îmbunătăți transparența procedurilor de contractare și subcontractare;

58.  invită statele membre să pună în aplicare în întregime Directiva UE privind combaterea spălării banilor, prin crearea unui registru public al beneficiarilor reali ai societăților și fiduciilor;

59.  solicită din nou Comisiei să creeze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale acestora; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în funcție de care să clasifice statele membre; consideră că un indice al corupției ar putea oferi o bază solidă, de la care Comisia și-ar putea stabili mecanismele de control specifice fiecărei țări atunci când controlează cheltuirea fondurilor UE;

60.  subliniază că prevenirea ar trebui să implice formarea și asistența constantă pentru personalul responsabil de gestionarea și controlul fondurilor la nivelul autorităților competente, precum și schimburi de informații și de bune practici între statele membre; subliniază rolul decisiv pe care îl joacă autoritățile locale și regionale și părțile interesate în combaterea fraudei;

61.  reamintește că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre menit să prevină și să combată frauda intracomunitară cu firme fantomă (MTIC), cunoscută ca frauda de tip carusel; este de părere că Comisia ar trebui să aibă acces la Eurofisc, pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date între statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi; invită statele membre și Consiliul să asigure accesul Comisiei la datele în cauză, cu scopul de a promova cooperarea, de a consolida fiabilitatea datelor și de a combate infracțiunile transfrontaliere;

Jurnalismul de investigație

62.  consideră că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial în creșterea nivelului de transparență necesar în UE și în statele membre și că acesta trebuie încurajat și sprijinit prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și în interiorul UE;

Tutunul

63.  evidențiază decizia Comisiei Europene de a nu reînnoi Acordul PMI, care a expirat la 9 iulie 2016; reamintește că, la 9 martie 2016(12), Parlamentul i-a solicitat Comisiei să nu mai reînnoiască, prelungească sau renegocieze Acordul PMI după expirarea sa; consideră că celelalte trei acorduri (BAT, JTI, ITL) ar trebui suspendate definitiv, cu efect de la 20 mai 2019; invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2018, un raport referitor la fezabilitatea suspendării definitive a celor trei acorduri rămase;

64.  îndeamnă Comisia să instituie la nivelul UE toate măsurile necesare pentru urmărirea și localizarea produselor din tutun fabricate de PMI și să inițieze acțiuni în justiție pentru orice confiscare ilegală a produselor fabricate de această societate până la aplicarea completă a tuturor dispozițiilor Directivei privind produsele din tutun, astfel încât să nu se formeze un vid normativ în perioada dintre expirarea acordului cu PMI și intrarea în vigoare a Directivei privind produsele din tutun și a protocolului la Convenția-cadru pentru controlul tutunului (CCCT);

65.  salută sprijinul Comisiei pentru ratificarea la timp a Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, acesta fiind primul instrument juridic multilateral care tratează în mod cuprinzător problema contrabandei cu țigări la scară mondială;

66.  reamintește că, până în prezent, 32 de părți, dintre care doar opt state membre și Uniunea în ansamblul său, au ratificat Protocolul OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun; solicită celor 10 state membre (Germania, Belgia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Țările de Jos, Slovenia, Suedia și Regatul Unit) și Norvegiei, care au semnat, dar nu au ratificat încă Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, să facă acest lucru;

67.  așteaptă să primească în curând Raportul privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Comunicării din 2013 a Comisiei intitulate „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE” (COM(2013)0324), anunțat pentru 2018;

68.  salută faptul că întrucât laboratorul UE însărcinat cu controlul tutunului la centrul comun de cercetare de la Geel (Belgia) a devenit operațional în luna aprilie 2016, acesta poate să stabilească profilul chimic și caracteristicile specifice ale produselor din tutun confiscate, permițând astfel evaluarea autenticității acestora;

Investigațiile și rolul OLAF

69.  ia act de faptul că, până în prezent, recomandările judiciare ale OLAF au fost puse în aplicare doar în mod foarte limitat în statele membre; consideră că o astfel de situație este intolerabilă și invită Comisia să asigure punerea deplină în aplicare a recomandărilor OLAF în statele membre;

70.  regretă că, în pofida numeroaselor recomandări și investigații ale OLAF, rata de urmărire penală este de doar 30 % în statele membre și că autoritățile judiciare din unele state membre consideră că recomandările OLAF referitoare la cheltuirea necorespunzătoare a fondurilor UE nu reprezintă o prioritate, fiind de părere că nici măcar OLAF nu dă curs în mod corespunzător propriilor recomandări; invită Comisia să instituie norme privind urmărirea punerii în aplicare a recomandărilor OLAF;

71.  regretă faptul că aproximativ 50 % din cazurile OLAF sunt respinse de către autoritățile judiciare naționale; invită statele membre, Comisia și OLAF să stabilească condiții pentru admisibilitatea probelor prezentate de OLAF; invită OLAF să furnizeze rapoarte finale de calitate mai bună, pentru ca acestea să le fie mai utile autorităților naționale;

72.  invită OLAF să utilizeze o abordare mai realistă în ceea ce privește recomandările sale privind recuperarea și să raporteze, de asemenea, sumele care au fost efectiv recuperate;

73.  reamintește că Regulamentul privind OLAF prevede ca directorul general să aibă un rol important în procedurile de depunere a plângerilor cu privire la anchete; reamintește că participarea directă a directorului general la investigațiile OLAF subminează rolul său și, prin urmare, regulamentul;

74.  invită Comisia ca, la revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, să asigure un echilibru adecvat între competențele EPPO și OLAF și, de asemenea, să consolideze garanțiile procedurale, să clarifice și să consolideze competențele de investigare ale OLAF și să stabilească un anumit nivel de transparență privind recomandările și rapoartele OLAF, precum și să clarifice normele privind cooperarea și accesul la date între OLAF și Comitetul de supraveghere a acestuia;

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă și Comitetului de supraveghere a OLAF.

(1) JO C 322, 28.9.2017, p. 1.
(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(3) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.
(4) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(5) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(6) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015, Taricco și alții, C-105/14, ECLI:EU:C:2015:555.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.
(8) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0491.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(12) Rezoluția din 9 martie 2016 referitoare la Acordul privind tutunul (Acordul PMI) (JO C 50, 9.2.2018, p. 35).


Sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4)
PDF 300kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D055630–01 – 2018/2651(RSP))
P8_TA(2018)0197B8-0220/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D055630-01),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 19 martie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis niciun aviz,

–  având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 26 octombrie 2017 și publicat la 16 noiembrie 2017(3),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât 12 noiembrie 2004, KWS SAAT AG și Monsanto Europe S.A. a prezentat autorității competente din Regatul Unit, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de introducere pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor produse din sfeclă de zahăr H7-1 („sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1”);

B.  întrucât prin Decizia 2007/692/CE(5) a Comisiei s-a autorizat introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1; întrucât, anterior respectivei decizii a Comisiei, la 5 decembrie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 14 decembrie 2006(6) („EFSA 2006”);

C.  întrucât, la 20 octombrie 2016, KWS SAAT SE și Monsanto Europe S.A./N.V. au prezentat în comun o cerere de reînnoire a autorizației acordate în conformitate cu Decizia 2007/692/CE;

D.  întrucât, la 26 octombrie 2017, EFSA a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 16 noiembrie 2017(7) („EFSA 2017”);

E.  întrucât domeniul de aplicare al cererii de reînnoire privește produsele alimentare și furajele produse din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 pentru import și prelucrare(8); întrucât printre aceste produse se află zahărul, siropul, pulpa uscată și melasa, toate acestea fiind derivate din rădăcina de sfeclă de zahăr; întrucât pulpa și melasa și sunt utilizate, printre altele, în hrana pentru animale(9);

F.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 afirmă faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză;

G.  întrucât statele membre au prezentat multe observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni atât pentru avizul EFSA 2006(10), cât și pentru avizul EFSA 2017(11); întrucât statele membre critică, printre altele, faptul că nu s-au efectuat teste cu porțiuni de rădăcini, care sunt adesea amestecate cu melasă și hrănite cu pelete, că studiul referitor la performanță de trei săptămâni asupra ovinelor nu poate fi considerat reprezentativ, deoarece nu este clar dacă parametrii relevanți din punct de vedere toxicologic au fost evaluați, că nu există dovezi științifice care să susțină afirmația potrivit căreia „expunerea oamenilor la proteine va fi neglijabilă”, că, în ceea ce privește alergenicitatea, nu au fost efectuate teste experimentale cu organisme modificate genetic (OMG), că studiile efectuate cu o proteină izolată nu sunt dovezi convingătoare cu privire la inocuitate și că analiza compoziției nu dispune de date privind conținutul de fosfor și magneziu recomandat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică;

H.  întrucât sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 exprimă proteina CP4 EPSPS care conferă toleranță la glifosat; întrucât, în consecință, este de așteptat ca plantele de sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 să fie expuse la doze mai mari și repetate de glifosat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția plantelor și caracteristicile lor agronomice;

I.  întrucât, deoarece glifosatul este, de regulă, pulverizat pe frunzele plantelor, se poate acumula în rădăcini prin transferul prin plantă sau absorbția prin sol; întrucât absorbția de glifosat prin rădăcini a fost demonstrată în mai multe specii de culturi, inclusiv sfecla; întrucât această cale de expunere este importantă întrucât rădăcinile sunt principalul canal de absorbție a scurgerilor de glifosat din câmpuri(12);

J.  întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri și de metaboliți ai lor, precum și difuzarea acestora în întreaga plantă, sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât, potrivit grupul științific al EFSA privind OMG, reziduurile de glifosat nu intră în domeniul său de competență; întrucât reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 și orice eventuală modificare în componența sa și caracteristicile sale agronomice în urma expunerii la glifosat nu au fost evaluate de EFSA;

K.  întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu poate fi trasă nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului(13); întrucât aditivii și amestecurile din care aceștia fac parte și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură(14); întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine” (polioxietilen amină - POEA) în urma preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot fi totuși permise în țările în care se cultivă sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 (SUA, Canada și Japonia);

L.  întrucât există în continuare nelămuriri legate de proprietățile cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni; întrucât Parlamentul a înființat o comisie specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune, care va ajuta să se stabilească dacă EFSA și ECHA au aderat la standardele științifice internaționale relevante și dacă a existat o influență necorespunzătoare din partea industriei asupra concluziilor agențiilor Uniunii cu privire la potențialul cancerigen al glifosatului;

M.  întrucât statele membre nu sunt în prezent obligate de Comisie să evalueze reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei(15); întrucât, de asemenea, reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr nu vor fi evaluate de către statele membre pentru a asigura conformitatea cu nivelurile maxime de reziduuri, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei(16); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 importată respectă limitele maxime de reziduuri;

N.  întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate”, deși aceasta a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări în culturile convenționale(17); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 constată o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh în rândul adulților, în special în zonele cu agricultură concentrată(18);

O.  întrucât o reautorizare a sfeclei de zahăr modificată genetic H7-1 în vederea introducerii pe piață va continua să creeze cerere pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, doze ridicate de erbicide sunt utilizate în mod repetat pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic), dat fiind că au fost intenționat concepute în acest scop;

P.  întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, în cadrul căreia părțile trebuie să se asigure că activitățile care se încadrează în jurisdicția sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zone din afara limitelor jurisdicției lor(19); întrucât decizia de a acționa sau de a nu reînnoi autorizația din sfecla de zahăr genetic modificată H7-1 se încadrează în jurisdicția Uniunii;

Q.  întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial(20);

R.  întrucât, în 19 martie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

S.  întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, aceasta a adoptat decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în aplicarea procedurii în general, a devenit o regulă în procesul decizional cu privire la autorizarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică, considerată nedemocratică(21);

T.  întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003(22) și a invitat Comisia să o retragă și să propună o nouă propunere;

U.  întrucât la considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 se prevede că, în măsura posibilului, Comisia ar trebui să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(23), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și calității vieții animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să suspende orice decizie de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a se corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit neadecvată;

5.  solicită, în special, Comisiei să respecte angajamentele asumate în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică prin suspendarea tuturor importurilor de plante modificate genetic care sunt tolerante la glifosat;

6.  solicită Comisiei să nu autorizeze plantele modificat genetic tolerante la erbicide fără o evaluare completă a reziduurilor de pulverizare cu erbicide complementare și a formulelor lor comerciale utilizate în țările în care sunt cultivate;

7.  invită Comisia să țină seama pe deplin de evaluarea riscurilor generate de utilizarea de erbicide complementare și de reziduurile acestora în evaluarea riscurilor legate de plantele modificate genetic tolerante la erbicide, indiferent dacă planta modificată genetic este destinată să fie cultivată în Uniune sau să fie importată ca produs alimentar sau furaj;

8.  își reafirmă angajamentul de a avansa lucrările privind propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 pentru a garanta, printre altele, că, în cazul în care Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu emite niciun aviz în ceea ce privește aprobarea OMG-urilor destinate cultivării sau alimentației umane sau animale, Comisia își va retrage propunerea; invită Consiliul să avanseze de urgență lucrările referitoare la aceeași propunere a Comisiei;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5065
(4)––––––––––––––––––––– – Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71).Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 17).Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).. Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).Rezoluția Parlamentului European din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic FG72 × A5547-127 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).Rezoluția Parlamentului European din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic 305423 x 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 x Ms8 x Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 x Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 x Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).Rezoluția Parlamentului European din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59122 (DAS-59122-7), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).
(5) Decizia 2007/692/CE a Comisiei din 24 octombrie 2007 de autorizare a introducerii pe piață a produselor alimentare și a furajelor produse din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 283, 27.10.2007, p. 69).
(6) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/431
(7) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5065
(8) EFSA 2017, p. 3: http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5065
(9) EFSA 2006, p. 1 și p. 7: http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/431
(10) Anexa G - observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2004-164
(11) Anexa E – observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2017-00026
(12) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/
(13) Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a riscului legat de utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat. Jurnalul EFSA (2015) 13, (11): 4302: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2015.4302/epdf
(14) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955666
(15) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei din 6 aprilie 2017 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2018, 2019 și 2020 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 10.4.2018, p. 6).
(16) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei din 9 aprilie 2018 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2019, 2020 și 2021 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 7.4.2017, p. 6).
(17) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4302
(18) https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/ecog.02719
(19) Convenția ONU privind diversitatea biologică, articolul 3: https://www.cbd.int/convention/articles/default.shtml?a=cbd-03
(20) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/
(21) De exemplu, în declarația de deschidere a ședinței plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014), sau în discursul privind starea Uniunii din 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).
(22) JO C 355, 20.10.2017, p. 165.
(23) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.


Raportul anual privind controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții pe 2016
PDF 501kWORD 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la raportul anual privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2016 (2017/2190(INI))
P8_TA(2018)0198A8-0139/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul de activitate al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2016,

–  având în vedere Raportul financiar pe 2016 și Raportul statistic pe 2016 ale BEI,

–  având în vedere Raportul pe 2016 privind sustenabilitatea, Raportul pe 2016 privind evaluarea bazată pe trei piloni a operațiunilor desfășurate de BEI pe teritoriul UE și Raportul pe 2016 privind rezultatele obținute de Banca Europeană de Investiții în afara UE,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comitetului de audit pentru 2016,

–  având în vedere Raportul de activitate pe 2016 al Grupului BEI privind combaterea fraudei,

–  având în vedere Raportul privind punerea în practică în 2016 a politicii de transparență a BEI și Raportul pe 2016 privind guvernanța instituției,

–  având în vedere Raportul de activitate al Biroului de conformitate al BEI pentru 2016,

–  având în vedere planurile operaționale ale Grupului BEI pentru 2015-2017 și 2016-2018,

–  având în vedere articolele 3 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Protocolul nr. 5 privind Statutul BEI și Protocolul nr. 28 privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Regulamentul de procedură al Băncii Europene de Investiții,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 11 martie 2014 privind BEI – Raportul anual pentru 2012(1), din 30 aprilie 2015 privind BEI – Raportul anual pentru 2013(2), din 28 aprilie 2016 privind BEI – Raportul anual pentru 2014(3), precum și cea din 27 aprilie 2017 referitoare la raportul anual privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2015 – Raport anual pentru 2015(4),

–  având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011(5) privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013, precum și Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2015, intitulată „Lucrând împreună pentru locuri de muncă și creștere economică: Rolul băncilor naționale de promovare (BNP) în sprijinirea Planului de investiții pentru Europa” (COM(2015)0361),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou - Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei și documentele de lucru care o însoțesc al serviciilor Comisiei din 14 septembrie 2016 în ceea ce privește prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (COM(2016)0597, SWD(2016)0297 și SWD(2016)0298),

–  având în vedere evaluarea operațională din septembrie 2016 realizată de BEI cu privire la funcționarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS),

–  având în vedere Avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea de regulament privind majorarea și prelungirea FEIS,

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere auditul ad-hoc din 8 noiembrie 2016 realizat de Ernst & Young cu privire la aplicarea Regulamentului (UE) 2015/1017 („Regulamentul FEIS”),

–  având în vedere raportul Comisiei din 16 iunie 2017 privind gestionarea Fondului de garantare al Fondului european pentru investiții strategice în 2016 (COM(2017)0326) și (SWD(2017)0235),

–  având în vedere Acordul tripartit între Comisia Europeană, Curtea Europeană de Conturi și Banca Europeană de Investiții din septembrie 2016,

–  având în vedere scrisoarea Ombudsmanului European adresată președintelui Băncii Europene de Investiții din 22 iulie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0139/2018),

A.  întrucât BEI este banca UE, astfel cum este definită la articolele 308 și 309 din TFUE, fiind cea mai mare bancă multilaterală și cel mai important creditor public din lume care operează pe piețele internaționale de capital;

B.  întrucât BEI este obligată, în temeiul tratatelor, să contribuie la integrarea, coeziunea economică și socială și dezvoltarea regională ale UE prin intermediul unor instrumente de investiții specifice, cum ar fi împrumuturile, titlurile de capital, garanțiile, mecanismele de partajare a riscurilor și serviciile de consiliere;

C.  întrucât provocările cu care se confruntă sustenabilitatea sunt tot mai mari, în special în contextul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care trebuie să fie transpusă într-o serie de rezultate ale BEI;

D.  întrucât BEI joacă un rol-cheie în implementarea unui număr tot mai mare de instrumente financiare care mobilizează și alte fonduri pe lângă fondurile bugetare ale UE;

E.  întrucât investițiile în inovare și în competențe sunt esențiale pentru ca Europa să dezvolte o economie bazată pe cunoaștere și să realizeze obiectivele Strategiei Europa 2020;

F.  întrucât contribuția la dezvoltarea echilibrată și constantă a pieței interne prin finanțarea proiectelor destinate regiunilor mai puțin dezvoltate și a proiectelor care nu pot fi finanțate integral de statele membre individuale este sarcina de bază a BEI, în conformitate cu articolul 309 din TFUE;

G.  întrucât existența unei infrastructuri moderne și durabile joacă un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice și în conectarea piețelor interne și a economiilor europene; întrucât, pentru toate investițiile realizate de BEI în acest domeniu, ar trebui să se asigure faptul că UE dispune de infrastructura sustenabilă, eficientă, ecologică și bine integrată de care are nevoie pentru a crea o Europă inteligentă și a sprijini o creștere cu adevărat durabilă și favorabilă incluziunii pe termen lung;

H.  întrucât BEI este o bancă de referință menită să stimuleze creșterea întreprinderilor nou-înființate și a întreprinderilor inovatoare;

I.  întrucât împrumuturile BEI privind schimbările climatice ar trebui să sprijine tranziția către o economie ecologică, cu emisii reduse de dioxid de carbon, rezistentă la schimbările climatice, în special prin proiecte care promovează utilizarea eficientă a resurselor naturale, energia din surse regenerabile și eficiența energetică;

J.  întrucât Planul de investiții pentru Europa are trei piloni: mobilizarea resurselor financiare pentru investiții; asigurarea faptului că investițiile ajung în economia reală; și îmbunătățirea mediului de investiții în Uniune;

K.  întrucât investițiile BEI nu ar trebui să se limiteze la operațiuni eligibile pentru finanțare, ci, de asemenea, ar trebui să răspundă criteriilor de durabilitate și standardelor de guvernanță, în conformitate cu cerința prevăzută în tratat de a acționa în interesul Uniunii fără a urmări un scop lucrativ;

L.  întrucât politica de transparență stabilită în cadrul BEI este pusă la încercare de natura sa duală, care este în același timp un organism public – bancă a UE – și o bancă comercială care gestionează și deține informații referitoare la clienții BEI;

M.  întrucât BEI ar trebui să își mențină ratingul AAA, care reprezintă un atu fundamental al modelului său de afaceri bazat pe colectarea de fonduri și acordarea de împrumuturi la rate atractive, precum și pe deținerea de portofolii de active solide;

N.  întrucât, deși BEI – prin natura sa – trebuie să colaboreze uneori cu întreprinderi care urmăresc obținerea de profit privat, rolul său principal este de a servi interesele cetățenilor UE deasupra intereselor oricărei întreprinderi, companii sau corporații private,

Promovarea unor activități sustenabile din punct de vedere financiar pentru ca investițiile BEI să aibă un impact solid pe termen lung

1.  ia act de cuantumul total de 83,8 miliarde EUR de finanțări efectuate de Grupul BEI în 2016, mobilizând un volum total de investiții în valoare de 280 miliarde EUR în anul respectiv;

2.  ia act de setul de rapoarte anuale ale BEI pentru 2016, care prezintă diverse activități de investiții și rezultatele lor preconizate; își reiterează solicitarea adresată BEI de a prezenta un raport anual de activitate mai cuprinzător, detaliat și armonizat și de a îmbunătăți în mod semnificativ modul de prezentare a informațiilor prin includerea de defalcări detaliate și fiabile ale investițiilor aprobate, semnate și plătite pentru un anumit an și ale surselor de finanțare utilizate (resurse proprii, FEIS, programe UE gestionate la nivel central etc.), precum și astfel de informații cu privire la beneficiari (state membre, sectorul public sau privat, intermediari sau beneficiari direcți), sectoare sprijinite și rezultatele evaluărilor ex-post;

3.  invită BEI să își continue eforturile în această direcție, oferind responsabililor politici informații complete și exhaustive privind impactul concret obținut în domeniul economic, social și de mediu, privind valoarea adăugată și rezultatele obținute de operațiunile sale în statele membre și din afara UE, sub formă de rapoarte 3PA și, respectiv, ReM; subliniază că este important să se realizeze o evaluare ex-ante și ex-post independentă pentru fiecare proiect; invită BEI să prezinte exemple detaliate de valoare adăugată transnațională în rapoartele sale privind impactul investițiilor, precum și indicatori-cheie de reușită la nivel sectorial și transsectorial; invită BEI să prezinte Parlamentului rezultatele acestor evaluări ex-post;

4.  reamintește că activitățile care beneficiază de sprijin din partea BEI trebuie să fie în conformitate cu sarcina principală a băncii potrivit TFUE, cu principiile obiectivelor de politică ale UE, astfel cum se subliniază în Strategia Europa 2020 și cu acordul COP 21; subliniază, prin urmare, că BEI are misiunea de a revitaliza economia europeană, pentru a stimula crearea de locuri de muncă de calitate și a sprijini o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană, precum și o mai mare coeziune, care este necesară pentru inversarea tendinței de accentuare a inegalităților atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea; așteaptă, în acest sens, o colaborare tot mai strânsă între BEI, Comisie și statele membre, în vederea îmbunătățirii nivelului de programare și de definire a obiectivelor, care să conducă la redefinirea priorităților de finanțare;

5.  subliniază faptul că, datorită impactului și importanței lor pentru economiile locale și naționale, investițiile în IMM-uri, în întreprinderi nou înființate, cercetare, inovare, economia digitală și în eficiența energetică reprezintă factorul cel mai important pentru a stimula redresarea economică în UE și a promova crearea de locuri de muncă de calitate;

6.  subliniază necesitatea recurentă ca BEI să contribuie la reducerea deficitului de investiții persistent pe baza unor criterii economice riguroase; subliniază că evaluarea proiectelor finanțate ar trebui, de asemenea, să țină seama de externalitățile sociale, economice și de mediu (atât pozitive, cât și negative), în special în ceea ce privește efectele pe care le au asupra comunităților locale, pentru a înțelege dacă se asigură o valoare adăugată reală pentru cetățenii UE;

7.  consideră că aprobarea proiectelor de investiții ar trebui să se bazeze pe o analiză solidă și independentă care evaluează sustenabilitatea financiară și riscurile asociate proiectelor, pentru a evita riscul de socializare a pierderilor și de privatizare a veniturilor, atunci când sunt implicate resurse publice; subliniază că acordarea de subvenții publice ar trebui să fie prevăzută numai pentru executarea unor misiuni de interes general și în cazul în care piața este incapabilă să obțină rezultatele necesare ale politicilor publice;

8.  reiterează îngrijorarea Parlamentului cu privire la definirea unei strategii echilibrate cu o repartizare geografică dinamică, echitabilă și transparentă a proiectelor și a investițiilor între statele membre, ținând seama de atenția deosebită acordată țărilor și regiunilor mai puțin dezvoltate; constată că 70 % din totalul împrumuturilor acordate de BEI pentru 2016 (46,8 miliarde EUR) sunt concentrate în câteva țări cu cele mai dezvoltate piețe financiare, ceea ce demonstrează faptul că nu toate regiunile sau statele membre sunt în măsură să reducă decalajele și să beneficieze în mod egal de pe urma oportunităților de investiții;

9.  își exprimă sprijinul pentru cele patru obiective de politici publice ale BEI și cele două obiective orizontale cu care acestea se intersectează, și anume coeziunea economică și socială și politicile climatice, care vizează mai multe aspecte, de la soluționarea dezechilibrelor regionale la sprijinirea regiunilor mai slabe pentru a deveni mai atractive la dezvoltarea unui mediu favorabil pentru a promova o creștere durabilă și favorabilă incluziunii; își reiterează însă solicitarea ca BEI să restabilească coeziunea economică, socială și teritorială ca obiectiv principal de politică publică;

10.  invită BEI să ia în considerare, în cadrul unor proiecte de infrastructură de mare amploare, toate riscurile care ar putea avea un impact asupra mediului și să finanțeze prioritar proiectele care au demonstrat o valoare adăugată reală pentru mediu, pentru economie sau pentru populația locală; subliniază că este important să se monitorizeze cu strictețe posibilele riscuri de corupție și fraudă și solicită BEI să înghețe împrumuturile acordate pentru proiecte atunci când o anchetă oficială, desfășurată de OLAF sau la nivel național, impune acest lucru;

11.  regretă faptul că multe state membre nu dispun de capacitatea de a implementa instrumentele financiare, de a utiliza parteneriatele de tip public-privat (PPP-urile) și de a realiza sinergii între diversele tipuri de finanțare, ceea ce afectează în mod negativ dezvoltarea generală a investițiilor;

12.  subliniază necesitatea de a optimiza utilizarea fondurilor și granturilor UE, pe lângă abordarea adoptată de BEI de a furniza asistență tehnică și consiliere financiară pentru statele membre într-un mod ușor accesibil, pe baza unei combinații de împrumuturi (împrumuturi pentru proiecte, împrumuturi intermediate, microfinanțare, capital de risc, capital propriu și fonduri de investiții), finanțare mixtă (finanțare directă sprijinită prin surse suplimentare de investiții, de exemplu, garanții, obligațiuni pentru finanțarea proiectelor) și consiliere (competențe de specialitate în domeniul financiar și tehnic); prin urmare, solicită ca BEI, în cooperare cu Comisia, să ofere mai multă asistență tehnică în materie de servicii de consiliere și de analiză, de gestionare a proiectelor și de consolidare a capacităților statelor membre care beneficiază de o cotă redusă de finanțare din partea BEI; reamintește faptul că instrumentele financiare, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea proiectelor, ar trebui să facă obiectul unei evaluări riguroase în ceea ce privește impactul financiar, social și de mediu, pentru a evita ca întreaga povară a riscurilor să fie transferată către public;

13.  recunoaște că pot exista diferențe între o evaluare bancară a fezabilității proiectelor și o evaluare sectorială tradițională utilizată pentru fondurile structurale; consideră, de asemenea, că eficiența intervențiilor ar trebui evaluată în funcție de potențialul și sustenabilitatea instrumentelor financiare, ținând totodată seama de rezultatele măsurabile care ar putea fi obținute;

14.  invită BEI să acorde atenție raportului cost-eficacitate în desfășurarea activităților sale de funcționare, monitorizând și raportând cu atenție costurile și comisioanele administrative, având în vedere numărul mare de mandate gestionate de BEI; consideră că este esențial ca activitățile să se desfășoare cu costuri proporționale; solicită BEI să includă în raportul său informații exhaustive privind structura costurilor și comisioanelor de gestiune (directe, indirecte și cumulative) în funcție de natura mandatelor care sunt administrate, de amploarea proiectelor și de instrumentele financiare utilizate, și anume, împrumut, garanție sau capital;

15.  consideră că ratingul AAA este un activ esențial pentru dezvoltarea strategiei de investiții a BEI și a priorităților de finanțare pe termen lung; reamintește, cu toate acestea, că, pentru a contribui la dezvoltarea economică a UE, instrumentele și intervențiile BEI - în special cele bazate pe transferurile de risc - nu pot fi lipsite de riscuri;

16.  observă că Regatul Unit a subscris 16,1 % din capitalul BEI, reprezentând 3,5 miliarde EUR din capitalul subscris și vărsat și 35,7 miliarde EUR din capitalul nevărsat al Băncii; solicită conducerii BEI să identifice și să informeze de urgență Parlamentul cu privire la impactul Brexit-ului asupra BEI cu scopul de a menține capacitatea BEI de a-și îndeplini obiectivele de politică;

17.  invită BEI, având în vedere provocarea cea mai presantă pentru aceasta cauzată de decizia Regatului Unit de a declanșa aplicarea articolului 50 și recunoscând că modalitățile detaliate de retragere nu pot fi anticipate, să prezinte Parlamentului o defalcare detaliată a proiectelor și a stadiului de punere în aplicare până la sfârșitul lui 2017, împreună cu o evaluare preliminară a riscurilor posibile;

Perfecționarea monitorizării valorii adăugate și adiționalității în cadrul gestionării financiare a BEI

18.  constată că, în 2016, portofoliul de împrumuturi, garanții și investiții al BEI a mobilizat 280 miliarde EUR din totalul investițiilor; constată că 67,7 miliarde EUR din investiții au fost legate de aprobările FEIS în 2016, acestea fiind dedicate în principal societăților mai mici (31 %), sectorului energetic (22 %), precum și cercetării, dezvoltării și inovării (22 %); regretă, cu toate acestea, faptul că o mare parte a investițiilor realizate în cadrul portofoliului FEIS a fost alocată pentru proiecte legate de combustibili fosili; reiterează necesitatea de a se efectua o analiză și o evaluare aprofundată cu privire la impactul pe care fiecare proiect îl are asupra mediului;

19.  consideră că este esențial să se multiplice rezultatele și să se asigure adiționalitatea; ia act de modelarea și de impactul estimat al activităților BEI, care ar trebui să contribuie la o creștere suplimentară de 1,1 % a PIB-ului și la crearea unui număr suplimentar de 1,4 milioane de locuri de muncă până în 2030; salută faptul că 385 000 de IMM-uri vor beneficia de finanțarea acordată de FEI, reamintind că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și sunt generatoare de locuri de muncă și de creștere economică durabilă; solicită BEI să raporteze periodic cu privire la efectele de pârghie actualizate; înțelege totuși că efectul de pârghie poate varia între sectoare și că un proiect cu un efect de pârghie mai scăzut nu implică neapărat o valoare adăugată scăzută;

20.  subliniază că activitatea BEI în perioada actuală de redresare lentă trebuie să fie atent direcționată către proiecte de înaltă calitate care să asigure o adiționalitate mai pronunțată față de alte instrumente existente ale Uniunii și de operațiunile principale ale BEI; așteaptă, în acest sens, o cooperare și mai strânsă între BEI, Comisie și statele membre, pentru a promova o mai mare flexibilitate a pieței și o îmbunătățire a infrastructurilor digitale și de transport, a căror absență este adesea percepută ca o barieră în calea investițiilor;

21.  consideră că ar trebui furnizate informații relevante de calitate cu privire la gestiune pentru fiecare proiect vizat, pe baza indicatorilor de monitorizare sau de adiționalitate, precum și de expunere la risc, pentru a permite o evaluare corectă a valorii adăugate a proiectului respectiv, a rolului său potențial ca motor pentru eficacitate sau a contribuției sale la economia UE;

22.  solicită BEI ca, în cazul în care sunt mobilizate fonduri publice la nivelul Uniunii, să prezinte informații detaliate referitoare la efectele de pârghie minime și medii realizate și direcționate către beneficiari sau proiecte și să precizeze importanța finanțărilor private mobilizate; solicită să se identifice în mod clar partea corespunzătoare efectului de pârghie al fondurilor publice și capitalului privat; consideră că există riscul ca efectul multiplicator să fie supraestimat și ca obiectivele definite și rezultatele să fie simple previziuni, neconfirmate de statistici tangibile, exacte, clare și actualizate;

Realizările FEIS până în prezent

23.  observă că, la sfârșitul exercițiului 2016, FEIS ar fi trebuit să mobilizeze investiții totale eligibile în valoare de 163,9 miliarde EUR; de asemenea, observă totuși că, potrivit planului operațional al Grupului BEI pentru 2018, volumul efectiv al investițiilor mobilizate în cadrul componentei pentru infrastructură și inovare (IIW) și al componentei IMM (SMEW) în 2016 s-a ridicat la nu mai mult de 85,5 miliarde EUR, care, împreună cu cele 37 de miliarde EUR în 2015, reprezintă investiții totale mobilizate de FEIS în valoare de 122,5 miliarde EUR;

24.  se întreabă dacă ținta ridicată de 500 de miliarde EUR poate fi atinsă la implementarea FEIS 2.0 și solicită BEI să demonstreze valoarea adăugată a FEIS ca instrument financiar de stimulare a investițiilor private;

25.  reamintește că logica aflată la baza FEIS, care este susținut de bugetul UE, spre deosebire de alte instrumente de finanțare actuale ale BEI, este de a asigura adiționalitatea prin identificarea unor sectoare cu adevărat adiționale și inovatoare orientate spre viitor și a unor proiecte cu grad de risc mai ridicat, alături de noi parteneri din sectorul privat;

26.  observă că existența unei complementarități între diferiții piloni ai Planului de investiții pentru Europa (PIE) este încă în fază incipientă; recunoaște că, deși Grupul BEI are un grad de influență ridicat asupra Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH) în cadrul pilonului 2, Grupul are o influență limitată asupra restului pilonului 2 (asigurarea faptului că finanțarea investițiilor ajunge la economia reală) sau a pilonului 3 (îmbunătățirea mediului de investiții - reforma în materie de reglementare);

27.  subliniază importanța criteriilor de adiționalitate, care presupun necesitatea de a sprijini operațiuni care sunt eligibile pentru sprijinul din FEIS doar atunci când acestea vizează remedierea unor disfuncționalități ale pieței identificate în mod clar sau a unor insuficiențe în materie de investiții și care nu ar fi putut fi desfășurate în aceeași măsură sau în același interval de timp fără sprijinul FEIS; solicită ca Grupul BEI să profite din plin de capacitatea sa de asumare a riscurilor, cu scopul de a selecta întreprinderile inovatoare, dar care, în același timp, prezintă potențialul de a aduce o valoare adăugată reală, de exemplu sub forma unor locuri de muncă stabile și de calitate;

28.  reamintește că evaluarea adiționalității tuturor proiectelor sprijinite de FEIS trebuie să fie documentată în mod corespunzător; regretă faptul că tablourile de bord pentru operațiunile aprobate nu sunt făcute publice în cadrul FEIS 1.0; reamintește că această nepublicare creează probleme în ceea ce privește răspunderea și transparența; subliniază importanța transparenței în ceea ce privește tabloul de bord al indicatorilor referitori la FEIS, care este, de asemenea, necesar pentru a verifica responsabilitatea Comitetului de investiții al FEIS și constată, prin urmare, cu satisfacție că tabloul de bord al indicatorilor va fi făcut public în cadrul FEIS 2.0; subliniază, de asemenea, nevoia unei definiții mai clare a principiului adiționalității în ceea ce privește activitățile mai riscante decât operațiunile standard ale BEI, pentru a asigura o mai mare coerență și transparență în procesul de selecție a proiectelor;

29.  invită BEI să furnizeze informații complete și relevante de gestiune calitativă privind punerea în aplicare a obiectivelor declarate ale FEIS, prezentând adiționalitatea și impactul lor efectiv în comparație cu criteriile de referință;

30.  solicită băncii să aducă clarificări cu privire la proiectele FEIS care ar putea include infrastructuri cu un impact ridicat asupra mediului și adiționalitate îndoielnică, precum biorafinării, oțelării, instalații de regazeificare și de stocare a gazelor și autostrăzi; solicită BEI să ia serios în considerare declarațiile autorităților locale, comunităților interesate și grupurilor societății civile, în conformitate cu procedurile de precauție; recomandă BEI, în conformitate cu principiul precauției, să înghețe și, dacă este necesar, să retragă finanțarea în cazurile în care există dovezi științifice sau riscuri grave de încălcare a legislației în domeniul mediului și de producere a unor daune sociale sau la adresa comunităților locale;

31.  insistă, în scopul asigurării răspunderii, asupra dezvoltării unor investiții orientate către rezultate care să fie evaluate periodic de Comitetul de investiții prin intermediul tabloului de bord al indicatorilor, pentru a identifica proiectele bine direcționate în ceea ce privește impactul macroeconomic real sau efectul de stimulare a unei creșteri economice durabile și a creării de locuri de muncă; solicită o imagine de ansamblu obiectivă asupra adiționalității și valorii adăugate a acestor proiecte, precum și asupra coerenței lor cu politicile Uniunii sau cu alte operațiuni clasice ale BEI;

32.  regretă faptul că doar 20 % din finanțarea FEIS sprijină proiecte care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, în timp ce portofoliul standard ale BEI a atins pragul de 25 %; invită BEI să se asigure că standardele sale maxime sunt respectate în toate împrejurările, cu scopul de a proteja mediul și a îndeplini criteriile din cadrul COP21;

33.  este preocupat de faptul că, la sfârșitul lui 2016, investițiile FEIS în infrastructura socială (capital uman, cultură și sănătate) au fost de numai 4 % (mai puțin de 900 de milioane EUR), acesta fiind sectorul cu cea mai mică susținere din partea FEIS în ansamblu și în cadrul celor două componente individuale (IIW și SMEW); subliniază că există o necesitate clară și urgentă de a crește în mod semnificativ ponderea și volumul acestor investiții;

34.  regretă faptul că serviciile de sprijin existente nu sunt prezente la nivel local în fiecare stat membru pentru a aborda deficiențele legate de capacitate; consideră că actorii locali și regionali ar trebui să beneficieze de clarificările și orientările strategice corespunzătoare, în special în ceea ce privește poziționarea FEIS și posibila combinare a acestuia cu alte fonduri ale UE sau ale BEI; subliniază faptul că ar trebui îmbunătățită cooperarea între FEIS și alte surse de finanțare din partea UE (COSME, Orizont 2020) pentru a crea sinergii mai bune; subliniază că FEIS nu ar trebui să fie considerat drept o altă simplă sursă de finanțare complementară și că ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare pentru a se evita obiectivele duble sau finanțarea dublă;

35.  ia act de creșterea volumului activităților speciale ale BEI în urma primului an și jumătate de aplicare a FEIS; consideră că activitățile speciale ale BEI sprijinite de FEIS trebuie să ofere adiționalitate în comparație cu alte instrumente financiare ale BEI, FEI sau ale Uniunii;

36.  îndeamnă la îmbunătățirea transparenței procesului de selecție a operațiunilor și la comunicarea tuturor informațiilor operaționale cu privire la operațiunile semnate, prin intermediul tabloului de bord al indicatorilor, precum și la responsabilitatea operațiunilor;

37.  solicită ca modalitățile de guvernanță să fie simplificate pentru a defini mai bine responsabilitățile Comisiei și ale BEI, pentru a asigura independența și pentru a preveni conflictele de interese în rândul diferiților actori care participă la procesul decizional, în special al membrilor Comitetului de investiții al FEIS;

38.  salută creșterea gradului de răspundere al FEIS 2.0 în fața Parlamentului European (inclusiv prin rapoarte periodice și existența unui reprezentant al PE în Comitetul director al FEIS), precum și creșterea nivelului de transparență al tabloul de bord al indicatorilor referitori la FEIS; se așteaptă, prin urmare, ca evaluările proiectelor din cadrul tabloului de bord al indicatorilor să fie publicate, în conformitate cu regulamentul FEIS 2.0, pentru a garanta faptul că fondurile din bugetul UE sunt utilizate doar ca o garanție pentru proiectele a căror natură justifică un sprijin public suplimentar; regretă, cu toate acestea, faptul că propunerea de prelungire a FEIS nu a fost însoțită nici de o evaluare a impactului, astfel cum prevăd orientările privind o mai bună legiferare, nici de o evaluare ex-ante în conformitate cu articolele 30 și 140 din Regulamentul financiar pentru programele de cheltuieli și instrumentele financiare;

39.  recomandă ca rapoartele anuale să indice modul în care BEI a integrat recomandările formulate în rezoluțiile Parlamentului European, aceasta fiind o practică de raportare care ar trebui să fie formalizată;

Identificarea factorilor de schimbare și de creare de valoare în cadrul realizării obiectivelor politicilor publice ale UE

40.  ia act de raportul referitor la operațiunile desfășurate de BEI pe teritoriul UE în 2016, în care se evidențiază finanțarea pe care a furnizat-o în patru domenii de politici publice fundamentale, și anume, inovare și competențe (19,6 % din totalul împrumuturilor semnate de BEI în 2016 - 13,1 miliarde EUR), finanțarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie (31,7 % - 21,3 miliarde EUR), infrastructură (27,1 % - 18,1 miliarde EUR) și mediu (21,6 % - 14,5 miliarde EUR);

41.  regretă faptul că raportul nu furnizează informații structurate privind operațiunile desfășurate de BEI pe teritoriul UE în 2016 cu privire la una dintre politicile intersectoriale ale băncii, și anume coeziunea economică și socială; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, pentru al doilea an, în 2016, BEI nu a atins nivelul prevăzut de 30 % din investiții în favoarea coeziunii (26,8 % în 2016 și 25,2% în 2015 din investițiile realizate pe interiorul UE);

42.  subliniază necesitatea de a include în rapoartele anuale ale BEI o analiză mai detaliată, pe sectoare, a nevoilor de investiții în UE, în scopul de a putea identifica toate domeniile în care nivelul investițiilor este inferior în raport cu nivelul necesar pentru realizarea priorităților UE; consideră că BEI ar trebui să evalueze capacitatea instrumentelor sale de investiții de a contracara aceste deficite;

43.  este de părere că intensificarea activității de creditare a BEI s-ar putea realiza printr-o alocare mai eficientă și strategică a resurselor, vizând proiecte de investiții productive și durabile cu o valoare adăugată demonstrată, precum și o mai bună sinergie cu fondurile publice, cu scopul de a stimula investițiile publice și de a stimula cererea internă; subliniază că această intensificare ar trebui însoțită de o diversificare corespunzătoare a gamei de produse a BEI, inclusiv de o utilizare mai eficientă și transparentă a parteneriatelor public-privat, menținând în același timp în echilibru beneficiile publice și private, precum și de alte soluții inovatoare, pentru a răspunde mai bine nevoilor economiei reale;

44.  atrage atenția asupra numeroaselor solicitări adresate BEI de a juca un rol de catalizator și de facilitator pentru diseminarea bunelor practici în toate statele membre, în special prin intermediul băncilor naționale de promovare relevante, al platformelor și instituțiilor de investiții care constituie un instrument major în elaborarea unui răspuns coordonat al UE în ceea ce privește nivelul scăzut de investiții;

45.  regretă că investițiile sociale se ridică la mai puțin de 6 % din portofoliul anual al BEI; subliniază că coeziunea socială reprezintă un obiectiv orizontal al BEI de maximă prioritate și insistă ca banca să ia în considerare necesitatea de a reduce inegalitățile și disparitățile în cadrul UE și de a investi în sectorul social și la o scară geografică mai largă;

Sprijin pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie

46.  recunoaște că tendința de a dezvolta mai multe instrumente financiare pentru sprijinirea IMM-urilor, în comparație cu granturile clasice, reprezintă o provocare politică și o schimbare de orientare în ceea ce privește monitorizarea tranzacțiilor, gestionarea fondurilor și nivelul sau viteza plăților către IMM-uri; subliniază că IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie joacă un rol esențial în economia europeană, generând locuri de muncă și bogăție și promovând inovarea; subliniază că IMM-urile reprezintă peste 90 % din întreprinderile din UE și angajează două treimi din forța de muncă activă, și că, prin urmare, sprijinirea accesului la finanțare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie trebuie să rămână o prioritate majoră pentru BEI; reamintește că BEI ar trebui să fie una dintre instituțiile care contribuie la reducerea deficitului de finanțare cu care se confruntă IMM-urile;

47.  constată că asistența acordată de BEI IMM-urilor a reprezentat circa 33,6 % din fondurile pe care le-a alocat în 2016 prin intermediul Fondului European de Investiții, mobilizând 36,2 miliarde EUR de investiții prin intermediari financiari, cu scopul de a susține 3,8 milioane de locuri de muncă;

48.  ia act de faptul că gama de produse InnovFin a fost extinsă prin crearea a două noi facilități de finanțare care vizează proiecte demonstrative în domeniul energiei din surse regenerabile și al bolilor infecțioase; salută realizarea unei operațiuni inovatoare în valoare de 140 milioane EUR asociată unei platforme de creditare de la persoană la persoană care pune în legătură investitorii cu IMM-urile care au nevoie de finanțare;

49.  invită BEI să colaboreze mai strâns cu intermediarii săi financiari din statele membre, cu scopul de a disemina informațiile relevante către potențialii beneficiari pentru a crea un climat favorabil antreprenorilor, care să le permită IMM-urilor un acces mai ușor la finanțare; subliniază importanța rolului BEI în facilitarea parteneriatelor și în consolidarea instrumentelor de susținere pentru finanțarea activităților microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor nou-înființate inovatoare; invită, de asemenea, BEI să intensifice cooperarea cu instituțiile publice regionale, pentru a optimiza posibilitățile de finanțare pentru IMM-uri;

50.  subliniază că BEI trebuie să continue să își dezvolte cultura riscului pentru a ameliora eficacitatea proprie și complementaritatea dintre intervențiile sale și diferitele politici ale UE, în special în regiunile dezavantajate economic sau regiunile caracterizate prin lipsa stabilității, în conformitate cu obiectivul recurent și de lungă durată de facilitare a accesului IMM-urilor la finanțare, însă fără a compromite principiile bunei gestiuni;

51.  subliniază necesitatea de a adapta programele de investiții la proiectele la scară mică, în scopul de a asigura participarea IMM-urilor; consideră că BEI ar trebui să contribuie la eliminarea eventualelor lacune în materie de finanțare pentru microîntreprinderi, prin intermediul unei utilizări sporite a instrumentelor și produselor financiare, cum ar fi facilitățile și garanțiile de microfinanțare;

52.  evidențiază faptul că accesul la finanțare și internaționalizarea reprezintă obstacole importante cu care se confruntă IMM-urile; subliniază că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei europene; consideră că, deși se află pe drumul cel bun, BEI trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a asigura un acces mai ușor și mai eficient al IMM-urilor la finanțare, care să le permită integrarea în lanțurile valorice globale; consideră că BEI trebuie să sprijine întreprinderile din UE care doresc să desfășoare activități comerciale în străinătate, inclusiv prin Facilitatea de finanțare a comerțului;

Educație și competențe

53.  subliniază că investițiile în inovare și în competențe sunt esențiale pentru dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere a Europei și pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, printre care obiectivul de a aloca 3 % din PIB pentru cercetare și inovare; în special, își exprimă speranța că BEI, în cooperare cu Comisia și cu statele membre, va finanța proiecte care pot garanta, pe termen scurt și mediu, acoperirea deficitului de mână de lucru calificată, care reprezintă un obstacol puternic în calea investițiilor;

54.  constată că împrumuturile total acordate proiectelor inovatoare în 2016 s-au ridicat la 13,5 miliarde EUR, din care 12,2 miliarde EUR pentru primele semnături, iar costul total de investiție al proiectelor care corespund unor operațiuni noi a fost de 50,2 miliarde EUR;

55.  îndeamnă BEI să asigure sprijinul său societăților inovatoare pentru dezvoltarea și comercializarea de noi produse, procese și servicii, deoarece acestea se confruntă cu dificultăți în obținerea de asistență financiară din partea băncilor comerciale; subliniază rolul BEI în sprijinirea finalizării rețelei digitale a Europei (de exemplu, conexiuni de mare viteză în bandă largă) și a creării unei piețe digitale unice, inclusiv pentru serviciile digitale; încurajează BEI să creeze măsuri de stimulare pentru a promova investițiile publice și private în cercetare și dezvoltare în domenii precum tehnologia informației și comunicațiilor, științele vieții, alimentație, agricultura durabilă, silvicultura și tehnologiile cu emisii scăzute de carbon;

56.  salută revizuirea programului de creditare destinat economiei bazate pe cunoaștere în domeniul educației, care a condus la extinderea finanțării dincolo de inițiativele de finanțare adresate tinerilor pentru a include formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate grupurile de vârstă;

Investiții în infrastructură

57.  consideră că Uniunea ar trebui să pună în aplicare în mod prioritar proiecte cu o adevărată valoare adăugată europeană; are convingerea că o economie inovatoare și eficientă are nevoie de o infrastructură și de un sistem de transport avansate, ecologice și de înaltă calitate și că acestea ar trebui să se numere printre prioritățile Uniunii, acordând o atenție deosebită soluțiilor de transport și de infrastructură multimodale inovatoare în zonele slab populate;

58.  invită BEI să acorde o atenție sporită punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură, în special în regiunile mai slab dezvoltate, pentru a se evita o încetinire a procesului de convergență economică; solicită, prin urmare, un proces de reflecție la nivelul Uniunii Europene pe tema finanțării publice de măsuri, chiar provizorii, care să permită o reală relansare a investițiilor publice în infrastructură;

59.  subliniază că politica de investiții europeană trebuie să acorde mai multă atenție chestiunilor de natură orizontală, în special în ceea ce privește viitoarele mijloace și servicii de transport durabile ceea ce va necesita dezvoltarea simultană și coerentă a unor rețele alternative în domeniul energiei și telecomunicațiilor; subliniază, prin urmare, rolul esențial al BEI în asigurarea finanțării pe termen lung, care este necesară pentru aceste tipuri de proiecte în condiții competitive;

60.  ia act de activitatea de finanțare a BEI în domeniul infrastructurilor și al transporturilor, în valoare totală de 18,1 miliarde EUR în 2016 și reamintește că este important să fie creată o adevărată valoare adăugată economică, de mediu și socială pentru cetățenii UE, precum și să se evalueze în mod detaliat ex ante proiectele selectate și ex post rezultatele obținute;

61.  invită BEI ca, în ceea ce privește operațiunile legate de infrastructură în cadrul UE, să aloce semnificativ mai multe resurse pentru o asistență consultativă cuprinzătoare acordată autorităților la nivel local și localităților mai mici într-o etapă mai timpurie a procesului de identificare și evaluare prealabilă a proiectelor;

62.  își exprimă îngrijorarea cu privire la împrumutul de 1,5 miliarde EUR acordat de BEI proiectului privind gazoductul transadriatic întrucât nu este în conformitate, în proporții diferite în țările de tranzit, și anume Albania, Grecia și Italia, cu standardele sociale și de mediu minime impuse de principiile Equator; regretă faptul că BERD a alocat deja fonduri în valoare de 500 milioane EUR și consideră că proiectul nu este potrivit pentru investițiile din partea BEI și nu ar trebui finanțat de nicio bancă care aspiră să realizeze investiții responsabile în termeni sociali și de mediu;

Mediu și politici climatice

63.  ia act de angajamentul BEI de a acorda cel puțin 25 % din portofoliul de împrumuturi al UE creșterii economice cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistente la schimbările climatice; constată că, în 2016, valoarea totală a operațiunilor legate de mediu s-a ridicat la 14,4 miliarde EUR, din care 4,9 miliarde EUR pentru transporturile durabile, 5,0 miliarde EUR pentru protecția mediului și eficiența resurselor naturale și 4,6 miliarde EUR pentru energia din surse regenerabile și eficiența energetică; constată, de asemenea, că împrumuturile semnate pentru obiectivul transversal privind acțiunile în domeniul climei s-au ridicat la 17,5 miliarde EUR;

64.  evidențiază importanța obiectivelor stabilite de COP21 în ceea ce privește transporturile pentru combaterea schimbărilor climatice; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că transporturile reprezintă aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din Europa și constituie cauza principală a poluării aerului în orașe, având în vedere că emisiile din acest sector continuă să fie mai ridicate decât în 1990; ia act de faptul că în perioada 2014-2016 BEI a finanțat proiecte legate de energia fosilă în valoare totală de 5,3 miliarde EUR în statele membre, și anume două proiecte în domeniul petrolului, un proiect în domeniul cărbunelui și 27 de proiecte în domeniul gazelor, acordând și 976 milioane EUR prin intermediul garanției externe pentru șase proiecte din afara UE, din care unul referitor la cărbune și cinci la gaze fosile; subliniază că finanțarea ar trebui să favorizeze o trecere de la transportul rutier la moduri de transport mai durabile;

65.  subliniază că este important ca proiectele care urmează să fie finanțate sau cofinanțate de BEI să fie compatibile cu obiectivele naționale privind clima legate de punerea în aplicare a COP21;

66.  invită BEI să promoveze finanțarea proiectelor conforme cu strategia sa privind clima și cu Acordul de la Paris, reducându-și treptat sprijinul pentru combustibilii fosili, pentru a deveni un instrument esențial al UE în efortul comun global de combatere a schimbărilor climatice, precum și să susțină dezvoltarea durabilă și realizarea unui sistem energetic mai competitiv, sigur și sustenabil, în conformitate cu strategia energetică pentru 2030; în acest scop, invită BEI să se abțină de la finanțarea unor proiecte care implică tehnologii foarte poluante și învechite, în special atunci când facilitează investiții în sectorul energetic; invită BEI să acorde mai multe împrumuturi proiectelor de infrastructură publică care vizează să atenueze consecințele schimbărilor climatice (de exemplu, inundațiile) și proiectelor la scară mică de energie din surse regenerabile;

67.  invită BEI să își consolideze în continuare sprijinul acordat sectorului energiei din surse regenerabile, în special proiectelor descentralizate și la scară mică;

Răspunsul la provocările globale

68.  reamintește că 10 % din totalul împrumuturilor acordate de BEI vizează operațiuni desfășurate în afara Uniunii și constată faptul că volumul total al bugetului acordat de BEI promotorilor de proiecte din afara Uniunii Europene a crescut în comparație cu 2015; subliniază, din acest motiv, că este important ca BEI să raporteze anual, în legătură cu operațiunile sale desfășurate în afara Uniunii, cu privire la respectarea principiilor generale care călăuzesc acțiunea externă a Uniunii, precum și ca BEI să își joace rolul cuvenit în cadrul angajamentului reînnoit al UE privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării și în armonie cu celelalte politici ale UE, Agenda 2030 a ONU și Acordul de la Paris, sprijinind crearea de locuri de muncă decente și educația, asigurând respectarea deplină a drepturilor omului și a drepturilor în domeniile muncii și mediului și promovând egalitatea de gen; subliniază că BEI ar trebui să țină cont în mod corespunzător de strategia comercială a UE, inclusiv de acordurile comerciale existente și viitoare, la sprijinirea întreprinderilor UE în străinătate;

69.  invită BEI să elaboreze o metodologie, în cooperare cu SEAE și DG DEVCO din cadrul Comisiei, pentru măsurarea impactului operațiunilor sale de creditare în afara UE asupra cooperării pentru dezvoltare a UE în ansamblu, în mod specific în ceea ce privește Agenda 2030 și impactul asupra drepturilor omului;

70.  ia act de inițiativele BEI menite să consolideze reziliența economică în țări de origine a migrației, în special de eforturile sale de a dezvolta un puternic efect multiplicator al politicii externe a UE în Africa;

71.  consideră că este esențial ca BEI să își extindă capacitatea de a-și asuma riscuri și de a le asigura, în special dacă este vorba despre proiecte pentru dezvoltarea și consolidarea sectorului privat și despre proiecte care țin de inițiativa pentru reziliență economică;

72.  reafirmă că este necesar ca Curtea de Conturi să își intensifice evaluările operațiunilor BEI care beneficiază de bugetul UE și să supravegheze mai îndeaproape operațiunile care țin de mandatul de acordare a împrumuturilor externe al BEI;

73.  subliniază faptul că operațiunile externe ale BEI ar trebui să servească drept sprijin pentru domenii de politică de importanță majoră pentru UE;

74.  ia act de faptul că BEI crește capacitatea Pachetului de finanțare a impactului pentru țările ACP pentru a-l transforma într-un fond reînnoibil, 300 milioane EUR fiind destinate pentru a trata chestiunea migrației în mod direct prin sprijinirea inițiativelor din sectorul privat; ia act de faptul că BEI va pune la dispoziție, de asemenea, 500 milioane EUR în cadrul Facilității de investiții pentru ACP pentru a viza proiectele din sectorul public axate pe migrație; subliniază că este important să nu se utilizeze fonduri ale BEI în scopul controalelor la frontieră și al controalelor de securitate; consideră, în schimb, că ar trebui să se pună accentul pe dezvoltarea durabilă a țărilor terțe; reiterează că este important să se efectueze controale detaliate privind obligațiile de diligență legate de drepturile omului pentru proiectele puse în aplicare; invită BEI, în contextul punerii în aplicare a proiectelor sale, să țină seama de orice încălcări ale drepturilor omului și să sisteze împrumuturile acordate în consecință; recomandă BEI să accepte să se supună convențiilor relevante ONU privind drepturile omului până la sfârșitul anului 2018, în vederea integrării obligației de diligență privind drepturile omului la toate nivelurile ciclului proiectului; solicită elaborarea unui ghid practic privind evaluarea aspectelor legate de toate drepturile fundamentale ale omului și de grupurile afectate, care să fie utilizat în timpul evaluării ex-ante și al monitorizării continue pentru fiecare proiect în parte; solicită o evaluare din partea Comisiei care să sublinieze riscurile de încălcare a drepturilor omului în cadrul garanției UE;

75.  subliniază eficacitatea Facilității pentru investiții, lansată în 2003 în cadrul Acordului de la Cotonou și solicită ca un astfel de instrument să fie menținut după renegocierea în 2020 a acordurilor dintre UE și partenerii săi din regiunea ACP;

76.  invită BEI ca, având în vedere noul său mandat de acordare a împrumuturilor externe, să se asigure că noua prioritate în materie de migrație, care se adaugă priorităților precedente, și anume schimbările climatice, IMM-urile și infrastructurile socioeconomice, aduce valoare adăugată și adiționalitate reale; subliniază, prin urmare, necesitatea de a pune în aplicare într-un mod corespunzător Inițiativa privind reziliența economică creată recent, sprijinind proiectele care sunt diferite de cele finanțate anterior;

77.  salută rolul BEI în dezvoltarea sectorului privat local și sprijinul său pentru microfinanțare și recunoaște că activitățile sale oferă noi oportunități economice și comerciale; subliniază necesitatea unei adaptări adecvate și eficiente a activităților BEI la provocările internaționale actuale; solicită extinderea mandatului BEI de acordare a împrumuturilor externe, pentru a crește rolul său în realizarea dezvoltării durabile și în furnizarea unui răspuns strategic, care să abordeze cauzele profunde ale migrației, și ca acesta să joace un rol mai activ în noua strategie pentru sectorul privat; invită BEI, în acest sens, să se implice mai mult în proiectele de infrastructură, transport și digitalizare necesare pentru a promova rutele comerciale locale și regionale, precum și să stimuleze internaționalizarea IMM-urilor, contribuind astfel în mod activ la punerea în aplicare a Acordului OMC privind facilitarea comerțului; reamintește că BEI trebuie să își alinieze activitățile la ODD-urile ONU;

78.  ia act de faptul că, în 2016, BEI a aprobat noi instrumente de microfinanțare, unul pentru Caraibi, unul pentru Pacific și două pentru Africa, în valoare totală de 110 milioane EUR, precum și unul pentru țările din vecinătatea sudică, în valoare de 75 de milioane EUR; reamintește că facilitățile de microfinanțare și asistența tehnică ale BEI au adus 300 de milioane EUR pentru mai mult de 1,5 milioane de beneficiari; solicită BEI să includă în următorul său raport efectele de pârghie ale acestor instrumente, împreună cu fondurile alocate prin intermediul instrumentelor financiare de acțiune externă;

79.  ia act de faptul că, în 2016, jumătate din totalul operațiunilor de creditare ale BEI în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe au fost destinate intermediarilor financiari locali, cu obiectivul de a stimula acordarea de microcredite; invită BEI să efectueze o evaluare de gen a creditării din fondurile atrase de intermediari financiari, având în vedere că microcreditele sunt adresate în special femeilor întreprinzătoare;

80.  ia act de faptul că BEI intenționează să înființeze o filială pentru dezvoltare în cadrul Grupului BEI, care să devină banca de dezvoltare a UE; invită BEI și Comisia să desfășoare pregătiri cât mai transparente și incluzive, care să cuprindă un proces de consultare publică;

81.  observă că BEI, prin intermediul instrumentelor sale de creditare, poate fi o pârghie importantă pentru noua diplomație economică a UE; subliniază, în acest sens, că BEI trebuie să țină seama de considerente de diplomație economică în cadrul operațiunilor sale;

82.  susține consolidarea parteneriatelor dintre BEI și agențiile de dezvoltare ale statelor membre, precum și a proiectelor gestionate în comun de către BEI și alte bănci multilaterale de dezvoltare (BMD), în special în cazul în care acestea vizează realizarea ODD ale ONU pentru 2030;

83.  constată lipsa în ultimii ani a operațiunilor de sprijinire a investițiilor străine directe (ISD) vizând Asia; subliniază că investitorii din UE, în special IMM-urile, ar trebui să fie prezenți într-o măsură mai mare pe piața chineză, piața Indiei și piața zonei ASEAN și să beneficieze de condiții de concurență echitabile; invită BEI să ofere finanțare directă întreprinderilor din UE în sprijinul investițiilor externe, inclusiv prin mandatul de acordare a împrumuturilor externe;

Consolidarea guvernanței corporative, a practicilor de afaceri, a transparenței și a standardelor de responsabilitate ale BEI

84.  consideră că ar trebui consolidată legătura dintre analiza impactului și a performanței, pe de o parte, și dintre o mai mare responsabilitate și vizibilitate, pe de altă parte, pe baza unui proces de asigurare care să fie obligatoriu pentru toate părțile interesate (intermediarii financiari, promotorii și beneficiarii finali, cu un control strict al integrității și verificări de tipul „cunoaște-ți clientul”); invită BEI să publice informații privind subproiectele cu risc ridicat și să partajeze lecțiile învățate cu alte bănci multilaterale de dezvoltare internaționale, în special în ceea ce privește schimbul de informații cu privire la rezultatele verificărilor privind obligația de diligență în domeniul corporativ sau fiscal sau ale verificărilor de tipul „cunoaște-ți clientul”;

85.  recunoaște importanța unei campanii de sensibilizare a actorilor locali și regionali cu privire la disponibilitatea finanțării și a asistenței tehnice în întreaga UE; recunoaște, în plus, că este esențial ca diferitele părți interesate să fie informate de participarea BEI la finanțarea unor proiecte pentru ca, la nivel local, cetățenii să își cunoască dreptul de a introduce o cale de atac sau de a depune o plângere la Biroul mecanismului de tratare a plângerilor și la Ombudsmanul European; ia act de faptul că în 2016 au fost înregistrate 89 de plângeri, dintre care 84 au fost declarate admisibile, în comparație cu 56 de plângeri primite în 2015;

86.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu propunerea de revizuire a politicii BEI privind mecanismul de tratare a reclamațiilor (BEI CM) și invită BEI să se asigure, în special, că: - șeful acestui mecanism din cadrul BEI înregistrează toate plângerile în mod corespunzător și informează reclamanții cu privire la primirea plângerii lor înainte de a se lua o decizie privind admisibilitatea; - șeful mecanismului este independent de alte părți ale structurii de conducere a băncii și poate să ia toate deciziile privind admisibilitatea plângerii, fără să consulte serviciile Grupului BEI, luând și decizii cu privire la eligibilitatea plângerii pentru o anchetă/evaluare a conformității sau mediere, chiar dacă nu există un acord cu serviciile BEI, inspectorul general sau Comitetul de direcție; - se urmează exemplul Ombudsmanului European pentru definiția administrării defectuoase, astfel încât aceasta să includă forme de administrare necorespunzătoare sau incorectă, precum nereguli administrative, inechitate, discriminare, abuz de putere, absența unui răspuns, refuzul de a oferi informații și întârzieri inutile; - procedura este cât se poate de transparentă, iar mecanismul de tratare a reclamațiilor prezintă informații privind procedurile, operațiunile și cazurile sale în mod proactiv; - procedurile de recrutare pentru șeful și personalul mecanismului devin mai transparente;

87.  atrage atenția asupra îngrijorărilor exprimate în cadrul consultărilor publice cu privire la unele propuneri de revizuire a Biroului mecanismului de tratare a reclamațiilor din cadrul BEI, și anume, excluderea din sfera mecanismului a cazurilor legate de achizițiile publice, precum și a aspectelor legate de legalitatea politicii BEI și limitarea independenței Biroului mecanismului de tratare a reclamațiilor printr-o cerință preconizată de a consulta alte servicii înainte de a evalua dacă o plângere este admisibilă și prin reducerea capacității Biroului de a formula recomandări; încurajează cu tărie Comitetul de direcție să țină seama de aceste îngrijorări;

88.  subliniază importanța Ombudsmanului European în exercitarea controlului public asupra BEI;

89.  salută publicarea proceselor-verbale ale reuniunilor Consiliului de administrație al BEI și recomandă ca BEI să examineze și posibilitatea de a dezvălui informații neconfidențiale din cadrul reuniunilor Comitetului de direcție; își reiterează solicitarea privind publicarea sistematică, la nivel de proiect, a rapoartelor de finalizare pentru activitățile BEI în afara Europei, precum și a fișelor 3PA și REM pentru proiectele BEI; consideră că practica de a publica tabloul de bord al indicatorilor, astfel cum se prevede pentru FEIS 2.0, ar trebui să se aplice tuturor proiectelor implementate de BEI; subliniază că o astfel de publicare ar reprezenta un progres major privind transparența operațiunilor BEI;

90.  este profund îngrijorat de faptul că conducerea băncii nu a oferit până acum niciun răspuns în legătură cu prevederile specifice de la punctele 75 și 76 din Rezoluția Parlamentului din 27 aprilie 2017 referitoare la raportul anual privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2015 și reamintește necesitatea de a prevedea norme mai stricte privind conflictele de interese și criterii clare, stricte și transparente pentru a preveni orice formă de corupție; reiterează faptul că BEI trebuie să își revizuiască Codul de conduită pentru a se asigura că vicepreședinții săi nu sunt responsabili de operațiuni în statele lor membre de origine, întrucât aceasta reprezintă un risc la adresa independenței instituției; este profund preocupat de deficiențele identificate în actualele mecanisme ale BEI de prevenire a eventualelor conflicte de interese din cadrul organelor sale de conducere; invită BEI, în acest sens, pentru a preveni mai bine conflictele de interese în cadrul organelor sale de conducere și posibilele probleme de tip „ușă turnantă”, să ia în considerare recomandările Ombudsmanului și să își revizuiască Codul de conduită cât mai curând posibil; invită BEI să adere la acordul interinstituțional privind Registrul de transparență al UE, de îndată ce negocierile între Comisie, Parlament și Consiliu s-au încheiat;

91.  subliniază că combaterea tuturor formelor de practici fiscale dăunătoare ar trebui să rămână o prioritate importantă a BEI; solicită BEI să aplice fără întârziere legislația și standardele UE relevante privind evitarea sarcinilor fiscale, paradisurile fiscale și alte aspecte conexe și să solicite clienților săi să respecte aceste norme în consecință; își exprimă îngrijorarea cu privire la absența informațiilor din partea BEI referitoare la beneficiarii reali și finali, mai ales atunci când finanțarea se bazează pe fondurile de capital privat; îndeamnă BEI să ia măsuri proactive și să aplice măsuri de precauție sporite în cazurile în care se descoperă că proiectele finanțate de BEI au o legătură cu jurisdicții în privința cărora există preocupări de natură fiscală;

92.  insistă asupra necesității ca BEI să elaboreze o listă publică detaliată care să cuprindă criteriile de selecție a intermediarilor financiari, în scopul de a da mai multă vigoare angajamentului UE de a combate abuzurile fiscale și de a preveni cu mai mult succes riscurile de corupție și infiltrare a crimei organizate și a terorismului; subliniază nevoia de a îmbunătăți criteriile de evaluare a proiectelor pentru a se asigura că fondurile UE nu sunt investite prin intermediul unor entități din țări terțe care nu respectă standardele fiscale internaționale;

93.  subliniază că ar trebui consolidate standardele în domeniul transparenței fiscale și buna guvernanță în chestiuni fiscale, în special în ceea ce privește dispozițiile privind evitarea obligațiilor fiscale; ia act de adoptarea, la sfârșitul anului 2017, a listei UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante; invită, în acest sens, BEI să își consolideze politica privind jurisdicțiile netransparente și necooperante (politica JNC) în actuala sa revizuire, dezvoltând o politică fiscală responsabilă mai amplă; solicită BEI să demonstreze fezabilitatea unor standarde mai ridicate de transparență fiscală, adoptând o politică care trece dincolo de cerințele minime legale, asumându-și o funcție de orientare în materie de fiscalitate echitabilă; subliniază, în special, necesitatea de a condiționa acordarea de împrumuturi directe și indirecte de publicarea unor date fiscale și financiare pentru fiecare țară, precum și de divulgarea datelor privind proprietarii efectivi ai entităților beneficiare și intermediarilor financiari implicați în operațiunile de finanțare, fără derogări;

94.  ia act cu satisfacție de importanța acordată de BEI politicii sale de toleranță zero față de fraude, corupție și coluziune; invită BEI să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv suspendarea plăților și a acordării de împrumuturi, cu scopul de a proteja interesele financiare ale BEI și UE ori de câte ori OLAF sau anchetele penale impun acest lucru și, de asemenea, solicită BEI să își adapteze normele interne în consecință; subliniază necesitatea de a divulga informații cu privire la sistemul de contractare și de subcontractare, în scopul de a evita orice risc de fraudă și corupție; subliniază că site-ul de internet al BEI ar trebui să conțină un spațiu dedicat și vizibil unde să fie enumerate în mod public entitățile excluse, pentru a asigura un efect disuasiv; subliniază că este important ca BEI să intre în rețelele de excludere încrucișată cu alți creditori multilaterali; invită BEI să își armonizeze politica de excludere cu alți creditori multilaterali, cum ar fi Banca Mondială, care a înregistrat peste 800 de persoane fizice și societăți ca fiind „excluse”, în ciuda faptului că volumul său de finanțare este aproximativ jumătate din cel al BEI;

95.  speră că, în conformitate cu comunicarea Comisiei din 2016, BEI va continua implementarea și ameliorarea unei strategii externe pentru impozitarea eficace, asigurând respectarea normelor internaționale în materie de transparență fiscală, inclusiv promovarea raportării internaționale pentru fiecare țară în parte; invită BEI să garanteze o calitate mai înaltă a informațiilor privind beneficiarii finali și să prevină eficace tranzacțiile cu intermediari financiari care au consecințe negative în ceea ce privește transparența, fraudele, corupția, criminalitatea organizată, spălarea banilor sau au repercusiuni negative sociale și de mediu;

96.  regretă faptul că scandalul „Dieselgate” a ridicat o serie de întrebări referitoare la faptul că Volkswagen ar fi primit împrumuturi de la BEI prin fraudă și înșelătorie; solicită BEI să dea curs recomandărilor OLAF și să ia măsuri active în cadrul politicii sale de combatere a fraudei; subliniază maniera netransparentă cu care BEI a gestionat cazul și îndeamnă banca să dezvăluie raportul OLAF privind împrumutul acordat de BEI Volkswagen și să publice măcar un rezumat semnificativ al acestui raport;

97.  subliniază că ancheta de corupție în jurul scandalului creat de sistemul MOSE a durat foarte mult și s-a încheiat la 14 septembrie 2017 printr-o sentință a Tribunalului din Veneția care condamnă două personalități, direct implicate în acest scandal, la 4 ani de închisoare și confiscarea a 9 575 000 EUR; regretă faptul că între 2011 și 2013 BEI a acordat împrumuturi în valoare de 1,2 miliarde EUR pentru realizarea proiectului MOSE, ultimul dintre acestea fiind acordat după deschiderea anchetelor de corupție de către autoritățile naționale; solicită BEI să asigure că politica sa de toleranță zero față de fraude este aplicată cu maximum de rigoare și să retragă întreaga finanțare pentru proiectul MOSE și proiectele legate de el prin intermediul sistemului de întreprinderi și beneficiari implicați în executarea proiectelor în regiunea Veneto, în special a tronsonului din autostrada A4 denumit „Passante di Mestre, în legătură cu care se desfășoară anchete pentru fraudă fiscală, corupție și infiltrare a criminalității organizate, și a celei de a treia benzi a autostrăzii A4 pe tronsonul Veneția - Trieste; invită BEI să efectueze investigații interne corespunzătoare cu privire la selectarea beneficiarilor și la acordarea și administrarea fondurilor sale și să publice rezultatele acestora;

98.  salută revizuirea periodică a cadrului bancar și a celor mai bune practici din cadrul Grupului BEI cu scopul de a identifica lacunele în materie de conformitate; consideră că mandatele BEI și FEI necesită un sistem cuprinzător și regulat de evaluare a riscurilor și de supraveghere la nivelul Grupului BEI, ceea ce face ca perfecționarea proceselor operaționale de bază și schimbul de informații legate de gestionarea mandatelor să constituie elemente esențiale pentru responsabilitatea globală a BEI;

99.  salută propunerile Comitetului de etică și conformitate al BEI în domeniul guvernării corporative și al transparenței, cum ar fi introducerea unor aspecte etice în domeniul său de competență, în plus față de mecanismele destinate să prevină mai bine conflictele de interese în cadrul organelor de conducere și eventualele cazuri de tip „uși turnante”, introducerea unei proceduri de suspendare pentru membrii Comitetului de gestionare și crearea unui comitet consultativ care va avea posibilitatea de a emite avize înainte de numirea oficială a membrilor Comitetului de gestionare;

100.  subliniază importanța consolidării obligațiilor de integritate post-angajare și de a stabili sancțiuni concrete pentru eventualele cazuri de tip „ușă turnantă” între cele mai înalte funcții de conducere ale BEI și sectorul privat; consideră, prin urmare, că perioada existenței stării de incompatibilitate în care foștii membri ai Consiliului de administrație nu pot face lobby pe lângă organismele de guvernanță ale BEI sau pe lângă personalul acesteia ar trebui să fie de cel puțin 12 luni;

101.  salută inițierea procesului de revizuire a politicii BEI privind denunțarea, precum și actualizările referitoare la punerea în aplicare a Cadrului Grupului BEI pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (AML-CFT), de la adoptarea sa în 2014 de către BEI, în strânsă legătură cu cerințele legate de principiul „cunoaște-ți clientul” pentru portofoliile actuale și noile activități economice;

Acțiuni întreprinse în urma recomandărilor Parlamentului

102.  solicită din nou BEI să raporteze cu privire la situația actuală și la stadiul recomandărilor anterioare formulate de Parlament în rezoluțiile sale anuale, în special în ceea ce privește impactul activităților sale de creditare;

o
o   o

103.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 378, 9.11.2017, p. 2.
(2) JO C 346, 21.9.2016, p. 77.
(3) JO C 66, 21.2.2018, p. 6.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0138.
(5) JO L 280, 27.10.2011, p. 1.
(6) JO L 135, 8.5.2014, p. 1.
(7) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.


Alegerile prezidențiale din Venezuela
PDF 248kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la alegerile din Venezuela (2018/2695(RSP))
P8_TA(2018)0199RC-B8-0225/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere numeroasele sale rezoluții referitoare la situația din Venezuela, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Venezuela(1), cea din 18 decembrie 2014 referitoare la persecutarea opoziției democratice în Venezuela(2) și cele din 12 martie 2015(3), 8 iunie 2016(4), 27 aprilie 2017(5) și 8 februarie 2018(6) referitoare la situația din Venezuela,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere declarațiile „El Grupo de Lima” din 23 ianuarie 2018 și 14 februarie 2018,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2017 și 22 ianuarie 2018,

–  având în vedere declarația din 26 ianuarie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la cele mai recente evoluții din Venezuela,

–  având în vedere declarația din 8 februarie 2018 a procuroarei Curții Penale Internaționale, doamna Fatou Bensouda,

–  având în vedere declarația VP/ÎR din 19 aprilie 2018 privind situația din Venezuela,

–  având în vedere declarația din 20 aprilie 2018 a Organizației Statelor Americane (OAS) referitoare la înrăutățirea situației umanitare din Venezuela,

–  având în vedere declarația din 23 aprilie 2018 a Grupului său de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât alegerile prezidențiale anticipate convocate de Adunarea Națională Constituantă, nerecunoscută la nivel internațional, și sprijinite de Consiliul Electoral Național (CEN) urmează să aibă loc la 20 mai 2018; întrucât CEN a decis să limiteze participarea la alegerile locale și regionale organizate simultan pentru partidele care prezintă candidați la alegerile prezidențiale;

B.  întrucât, la 25 ianuarie 2018, Curtea Supremă venezueleană a decis să excludă Mesa de la Unidad Democrática (MUD), o coaliție formată din partide de opoziție, de la alegerile prezidențiale, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a principiului alegerilor echitabile, deoarece le interzice candidaților opoziției să participe în mod liber și egal la alegeri;

C.  întrucât nu au fost îndeplinite condițiile pentru alegeri credibile, transparente și incluzive, astfel cum s-a demonstrat în cursul discuțiilor de la Santo Domingo, în cadrul cărora Guvernul venezuelean și opoziția nu au reușit să ajungă la un acord; întrucât organisme democratice internaționale, inclusiv Uniunea Europeană, au refuzat invitația de a participa ca observatori la acest proces electoral nelegitim;

D.  întrucât, la 13 noiembrie 2017, Consiliul Uniunii Europene a decis să impună Venezuelei un embargo în ceea ce privește armele și materialele conexe care ar putea fi utilizate pentru represiuni interne; întrucât, la 22 ianuarie 2018, Consiliul Uniunii Europene a decis în unanimitate să impună sancțiuni împotriva a șapte cetățeni venezueleni care dețin funcții oficiale, sub forma unor măsuri restrictive cum ar fi interdicția de călătorie și indisponibilizarea activelor, ca reacție la nerespectarea principiilor democratice;

E.  întrucât recentele evoluții din Venezuela cauzează și mai multă polarizare și duc la deteriorarea situației drepturilor omului, a democrației și a statului de drept; întrucât Venezuela se confruntă cu o criză politică, socială, economică și umanitară fără precedent, care a cauzat numeroase decese;

1.  respinge ferm decizia Adunării Naționale Constituante nerecunoscute la nivel internațional, decizie sprijinită de Consiliul Electoral Național, de a organiza alegeri prezidențiale anticipate, programate în prezent pentru data de 20 mai 2018; solicită suspendarea lor imediată, până la îndeplinirea condițiilor pentru alegeri credibile, transparente și incluzive;

2.  insistă că doar alegerile bazate pe un calendar electoral viabil, convenit în cadrul unui dialog național cu toți actorii vizați și cu partidele politice, și respectând condiții de participare egale, echitabile și transparente, inclusiv ridicarea interdicțiilor impuse adversarilor politici, eliberarea deținuților politici, un Consiliu Electoral Național având o componență echilibrată și membri imparțiali și existența unor garanții suficiente, inclusiv monitorizarea de către observatori internaționali independenți, vor fi recunoscute de UE;

3.  solicită convocarea imediată a unor alegeri care să respecte toate standardele internaționale și să fie pe deplin conforme cu criteriile OAS; subliniază că guvernul legitim rezultat în urma acestor alegeri trebuie să rezolve de urgență actuala criză economică și socială din Venezuela și să depună eforturi în vederea reconcilierii naționale a țării;

4.  invită atât guvernul, cât și opoziția să adopte fără întârziere un plan de stabilizare macroeconomică, împreună cu instituțiile financiare internaționale, pentru a aborda provocările multiple cu care se confruntă țara, cum ar fi criza umanitară provocată de hiperinflație și penuria de produse de bază și de medicamente; îndeamnă din nou guvernul din Venezuela să permită intrarea ajutorului umanitar în țară;

5.  reamintește că, în condițiile actuale, Parlamentul European nu poate recunoaște alegerile rezultate în urma acestui proces nelegitim; în acest sens, solicită Uniunii Europene, OAS și „El Grupo de Lima” să acționeze și să se exprime în mod unitar;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, Adunării parlamentare euro-latinoamericane, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

(1) JO C 285, 29.8.2017, p. 145.
(2) JO C 294, 12.8.2016, p. 21.
(3) JO C 316, 30.8.2016, p. 190.
(4) JO C 86, 6.3.2018, p. 101.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0200.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0041.


Politica de coeziune și obiectivul tematic „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore”
PDF 284kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la punerea în aplicarea a politicii de coeziune și obiectivul tematic „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore” – articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul privind dispozițiile comune (2017/2285(INI))
P8_TA(2018)0200A8-0136/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere politica de coeziune și obiectivul tematic „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore” - articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune(1),

–  având în vedere articolul 37 din Regulamentul privind dispozițiile comune referitor la instrumentele financiare sprijinite de fondurile ESI,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind Fondul european de dezvoltare regională, articolul 5 alineatul (7) referitor la promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 privind Fondul de coeziune, articolul 4 litera (d) referitor la promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010(5),

–  având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre”(6);

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T(11),

–  având în vedere cel de-al șaptelea raport al Comisiei referitor la coeziunea economică, socială și teritorială din 9 octombrie 2017, intitulat „Regiunea mea, Europa mea, viitorul nostru” (COM(2017)0583),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” (COM(2017)0623),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017, intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (COM(2017)0534),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2013, intitulată „Împreună pentru o mobilitate urbană competitivă care utilizează eficient resursele” (COM(2013)0913),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 4 februarie 2009, intitulată „TEN-T: Reexaminarea politicii în domeniu: către o rețea transeuropeană de transport mai bine integrată în slujba politicii comune în domeniul transporturilor” (COM(2009)0044),

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din august 2016 intitulat „Pachetul de lucru 1: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din iunie 2016 intitulat „Tendințe de dezvoltare regională în UE – Pachetul de lucru 1: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

–  având în vedere raportul final al Comisiei din mai 2016 intitulat „Pachetul de lucru 5: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare (SWD(2017)0132),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 4 mai 2010 intitulat „Consultare cu privire la viitoarea politică privind rețeaua transeuropeană de transport” (COM(2010)0212),

–  având în vedere Raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Inventarul anual al gazelor cu efect de seră în UE: estimări privind gazele cu efect de seră în 2016” ,

–  având în vedere studiul intitulat „Lumea se schimbă, și transportul, la fel”, comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, în martie 2016,

–  având în vedere studiul intitulat „Viitorul infrastructurii de transport a UE”, comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, în ianuarie 2010,

–  având în vedere Anuarul statistic al Eurostat din 2016 intitulat „Indicatori privind energia, transportul și mediul - ediția 2016”

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0136/2018),

A.  întrucât concentrarea tematică, care are scopul de a spori eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și de a sprijini eforturile regiunilor de implementare a Strategiei Europa 2020, direcționează în mod intenționat investițiile din cadrul obiectivului tematic 7 către îmbunătățirea calității infrastructurii de transport, inclusiv către utilizarea eficientă a infrastructurii existente;

B.  întrucât Fondul de coeziune (FC) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) oferă sprijin atât pentru dezvoltarea rețelei TEN-T, cât și a infrastructurii de transport regional și local care nu se află în rețeaua TEN-T, în special în statele membre mai puțin dezvoltate și în regiunile în care încă mai sunt necesare eforturi considerabile pentru a completa verigile lipsă, pentru a elimina blocajele și pentru a moderniza materialul rulant;

C.  întrucât sectorul transporturilor și infrastructura acestui sector sunt centrale și esențiale pentru dezvoltarea tuturor statelor, precum și pentru confortul populației statelor membre și, de aceea, sectorul transporturilor rămâne un domeniu cheie de investiții, care contribuie la creștere, competitivitate și dezvoltare, prin consolidarea potențialului economic al tuturor regiunilor UE, aprofundând astfel coeziunea economică și socială, sprijinind piața internă și facilitând în acest mod coeziunea, integrarea și incluziunea economică și socială, contracarând dezechilibrele dintre regiuni, facilitând accesul la servicii și la formare în regiunile cele mai îndepărtate, care se confruntă în prezent cu riscul de depopulare, și consolidând rețelele de creare și dezvoltare de întreprinderi;

D.  întrucât, în perioada 2007-2013, 81 miliarde EUR, respectiv aproape o treime (31 %) din fondurile ESI au fost investite în infrastructura de transport; întrucât impactul pozitiv cel mai puternic al investițiilor în infrastructura de transport a EU poate fi observat îndeosebi în Europa Centrală și de Est, regiuni cărora le-au fost alocate 69 % din totalul fondurilor destinate transporturilor;

E.  întrucât cadrul financiar multianual 2014-2020 se caracterizează prin creșterea bugetelor alocate fondurilor ESI și Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE); întrucât, în pofida repercusiunilor negative ale crizei economice și financiare și a implementării cu întârziere a perioadei de programare, nu există niciun impact major asupra investițiilor în domeniul transporturilor; întrucât investițiile în infrastructura de transport reprezintă una dintre politicile care oferă cea mai mare valoare adăugată la nivelul UE, datorită efectelor de propagare în cadrul pieței unice și nu numai, ceea ce face ca toate statele membre să fie efectiv beneficiare nete ale investițiilor;

F.  întrucât proiectele de succes care țin de domeniul rutier, feroviar și portuar, finanțate de la bugetul UE, contribuie la economia, creșterea, industria, exportul, turismul, comerțul și redresarea regiunilor și la crearea de locuri de muncă și inversarea tendințelor de depopulare în acestea; întrucât există exemple de valoare adăugată europeană, cum ar fi modernizarea liniei de cale ferată E30/C-E30, Cracovia - Rzeszow în Polonia, calea ferată Sofia - Plovdiv în Bulgaria, tunelul feroviar urban Leipzig (modulele 5 și 6) din Germania, modernizarea șinelor pe tronsonul Benešov Votice u Prahy din Republica Cehă, reconstrucția intersecției Ülemiste din Tallinn, Estonia, reabilitarea drumului național DN6 Alexandria - Craiova din România, calea ferată de mare viteză Madrid - Valencia - Murcia din Spania, finalizarea autostrăzii Trakia între Sofia și portul la Marea Neagră Burgas, linia de metrou 4 de la Budapesta, în Ungaria, liniile de metrou de la Sofia, în Bulgaria, și multe altele;

G.  întrucât TEN-T și infrastructura de transport, cum ar fi transportul rutier, investițiile în transportul feroviar (de mare viteză), căile navigabile și aeriene reprezintă priorități ale UE, și întrucât, dacă investițiile europene ar rămâne în urmă, creșterea investițiilor străine directe (ISD) ar putea acoperi această lacună, ducând în același timp la relocarea profiturilor, a impozitelor și a locurilor de muncă în afara UE, sporind, poate, dependența și instabilitatea macroeconomică a regiunilor; întrucât un astfel de proces ar submina prezența teritorială și politicile pe termen lung ale Uniunii și ar conduce la fragmentare și divergență;

H.  întrucât dezvoltarea coridoarelor rețelei centrale cuprinde mai multe elemente integrante, cum ar fi infrastructura pentru combustibili alternativi (echipamente de reîncărcare) și sistemele de transport inteligente și inovatoare și joacă un rol esențial de catalizator pentru decarbonizarea sistemului de transport în ansamblul său;

I.  întrucât rețelele de transport, energetice și digitale inteligente, durabile, rezistente la proba timpului și pe deplin interconectate reprezintă o condiție necesară pentru finalizarea și buna funcționare a pieței unice europene și pentru conectarea Europei cu piața mondială; întrucât acestea sunt veritabile artere pentru creșterea productivității economice europene, coeziunea teritorială și starea de bine a cetățenilor;

J.  întrucât o abordare mai integrată a investițiilor în infrastructura de transport va elimina blocajele, va îmbunătăți conectivitatea multimodală și va spori investițiile în transferul de la transportul rutier la cel feroviar și în vehiculele ecologice, cum ar fi, de exemplu, vehiculele electrice, și de asemenea transportul feroviar și căile navigabile; întrucât acest lucru va conduce la diversificarea surselor de energie în sectorul transporturilor și la rețele de transport mai ecologice, reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră, îmbunătățind calitatea aerului și stimulând acțiuni ulterioare de combatere a schimbărilor climatice;

K.  întrucât sectorul transporturilor este o componentă importantă a politicii UE în materie de climă și energie și întrucât obiectivele UE privind ponderea minimă a energiei din surse regenerabile și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră nu pot fi atinse decât cu o contribuție semnificativă a sectorului transporturilor,

1.  subliniază că MIE, FC și FEDR ar trebui să rămână principalele surse de investiții ale UE în infrastructura de transport în cadrul obiectivului tematic „promovarea transportului durabil și eliminarea blocajelor din infrastructurile rețelelor majore” în următoarea perioadă de programare; propune ca, dată fiind valoarea adăugată europeană ridicată și efectele de propagare extinse generate, aceste surse de finanțare să fie în continuare disponibile și să ofere o acoperire echilibrată pentru toate statele membre și regiunile UE, pentru a contribui la punerea în aplicare a politicii de coeziune a UE;

2.  constată că logica de intervenție care stă la baza investițiilor în infrastructura de transport a UE ar trebui să rămână o construcție echilibrată de gestiune partajată și gestiune la nivel central a surselor, pentru a răspunde necesităților în materie de politici și de finanțare; reamintește faptul că obiectivul MIE este să abordeze, la nivel central, principalele coridoare TEN-T, care reprezintă o prioritate la nivelul UE, incluzând aspecte legate de siguranță, de inovarea tehnologică și de mediu; reamintește, de asemenea, că FEDR și FC au o dimensiune regională puternică, care răspunde cererii locale (zone urbane și periurbane) și particularităților regionale; subliniază faptul că acestea sprijină conectivitatea cu TEN-T și mobilitatea prin intermediul nodurilor secundare și terțiare și al terminalelor multimodale (rețeaua globală TEN-T); subliniază, în acest context, că pachetele bugetare relevante pentru cele trei surse de finanțare trebuie să fie consolidate în mod echilibrat, pentru a se evita o distribuire asimetrică a investițiilor între niveluri; invită Comisia să pună la dispoziție proceduri simplificate și flexibile în timp util pentru transferarea resurselor între regiuni, între programele operaționale și între axele programelor în cadrul fondurilor ESI, pentru a răspunde în mod adecvat la realitățile economice și nevoile regionale în schimbare;

3.  consideră că rolul surselor suplimentare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și instrumentele financiare trebuie să fie definit ținând seama de complementaritatea acestora cu FEDR și FC și de adiționalitatea lor la operațiunile de creditare ale BEI; ia act de faptul că Cererea de finanțare mixtă a MIE în sectorul transporturilor pentru 2017 a fost, de asemenea, concepută pentru a consolida sinergiile respective, dar și schimbul de bune practici între statele membre și de faptul că este necesar un sprijin suplimentar pentru capacități; subliniază, în acest sens, că FEIS ar trebui să servească drept platformă pentru parteneriatele public-privat (PPP), oferind instrumente financiare pe măsura investițiilor private și a finanțării naționale/regionale la nivel de proiecte; constată că proiectele de infrastructură eligibile pentru finanțare ar trebui să fie sprijinite în primul rând prin împrumuturi, garanții UE sau finanțare mixtă, în plus față de finanțarea din FEDR, FC sau MIE; consideră, cu toate acestea, că granturile ar trebui să rămână principala sursă de investiții pentru finanțarea transportului public sustenabil;

4.  constată că infrastructura necesită cuantificarea obiectivă ex ante a cererii și a nevoilor viitoare înainte de a stabili bugetul și metodele de acordare a sprijinului; subliniază că ar trebui să fie posibil ca, pentru criteriile de eligibilitate FEDER și FC, să se ia în considerare cererea existentă la un nivel teritorial adecvat, în cadrul acestor obiective legate de infrastructura principală de rețea; constată, de asemenea, că modelarea rețelei de transport la nivel transeuropean, regional și local poate fi utilă pentru a evidenția regiunile unde investițiile ar crea valoare adăugată europeană în cea mai mare măsură;

5.  solicită Comisiei, cu scopul de a promova transportul sustenabil și de a elimina blocajele din infrastructura principală de rețea, să întocmească o listă de verificare a criteriilor de eligibilitate, care să exprime mai bine necesitățile locale și regionale în ceea ce privește infrastructura de transport, pentru a contribui la stabilirea pachetului bugetar global pentru sectorul transporturilor, investițiile necesare și prioritățile care urmează să fie fixate; constată că este foarte important să se folosească drept bază datele din tabloul de bord al UE privind transporturile, date care sunt de înaltă calitate, fiabile, actualizate, structurate și disponibile; constată, mai mult, că această listă de verificare poate include aspecte cum ar fi conectivitatea, specificul local și regional, disponibilitatea unor moduri alternative de transport, siguranța rutieră și feroviară, și impactul asupra mediului;

6.  constată că sunt necesare investiții mai integrate în infrastructurile de transport de bază în regiunile mai puțin dezvoltate și de asemenea în regiunile montane, îndepărtate, depopulate sau ultraperiferice cu un grad redus de accesibilitate, care ar trebui să fie vizate în mai mare măsură de investițiile în infrastructura de transport din cadrul FEDR, MIE și FC, după demonstrarea valorii adăugate europene pe baza unei analize cost-beneficiu adecvate, și că este necesar să se îmbunătățească activitățile legate de conectivitatea multimodală; subliniază faptul că îmbunătățirea accesibilității în aceste regiuni reprezintă o condiție prealabilă a dezvoltării economice; invită Comisia și statele membre să încurajeze, printr-o consultare publică înainte de implementarea proiectelor, implicarea mai activă a sectorului public în soluții de transport la nivel național, regional, dar și la nivel local/urban și rural, cu scopul de a dezvolta investiții optime în sectorul transporturilor;

7.  constată că inovațiile sustenabile în domeniul transportului necesită sinergii și adiționalitate între trei instrumente principale - fondurile ESI, MIE și inițiativa „Orizont 2020”, și de asemenea succesorul acesteia;

8.  solicită ca sprijinul FEDR pentru cooperarea teritorială europeană să fie consolidat prin resurse suplimentare, punând accentul pe investiții în infrastructura cheie de transporturi sustenabile (cum ar fi căile navigabile transfrontaliere, porturile, podurile, căile ferate, modurile de transport și terminalele interconectate etc.) consideră că ar trebui să se pună accentul pe conectivitate în regiunile transfrontaliere, inclusiv la frontierele externe ale UE, pe asistența consultativă și pe consolidarea capacităților la nivel de proiect; solicită eliminarea barierelor, pentru a facilita investițiile, în special investițiile transfrontaliere (în căi navigabile, transport rutier și feroviar) și accesul la piețele externe;

9.  solicită eliminarea lacunelor din infrastructura de transport din Balcanii de Vest corelate cu proiectele integrate de transport, punând accentul pe noi investiții în conectivitate și pe eliminarea blocajelor în sectorul transportului, mai ales având în vedere Comunicarea Comisiei privind perspectiva europeană pentru Balcanii de Vest; reamintește, în acest context, importanța cooperării teritoriale europene și a strategiilor macroregionale pentru proiectele integrate de transport, luând în considerare, totodată, necesitatea de a coordona mai bine planurile și proiectele privind transporturile, cu scopul de a acoperi lacunele din domeniul transporturilor, de exemplu în Balcanii de Vest; reamintește, în plus, în acest context, că porturile maritime și căile navigabile sunt adesea entități transfrontaliere și ar trebui să beneficieze de aceeași rată de cofinanțare ca și proiectele feroviare și rutiere transfrontaliere;

10.  subliniază necesitatea de a integra protecția climei în politica de coeziune, în corelație cu obiectivul transportului sustenabil, urmărind astfel obiectivele Uniunii de reducere a emisiilor de CO2; invită Comisia să le solicite statelor membre să integreze legislația UE în materie de mediu în procesul de adoptare și planificare a proiectelor eligibile pentru finanțare, mai ales Natura 2000, evaluările strategice de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, calitatea aerului, Directiva-cadru privind apa și directivele privind habitatele și păsările, precum și Mecanismul de raportare privind transporturile și mediul (TERM) al Agenției Europene de Mediu;

11.  subliniază că ar trebui acordat mai mult sprijin pentru a promova gestionarea inteligentă a traficului, inclusiv prin digitalizare, prin utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente și prin redirecționarea în afara perioadelor de vârf;

12.  solicită o politică europeană comună de transport adecvată și ambițioasă, pe baza unui cadru de finanțare integrat și coordonat cu instrumentele UE în domeniul transporturilor; consideră că ar trebui menținută concentrarea tematică, pentru a permite simplificarea și sinergiile între diferitele surse de finanțare la nivel de proiect; propune crearea unui set unic de norme pentru toate sursele de finanțare referitoare la toate obiectivele tematice; consideră că este necesar să se raționalizeze, să se standardizeze și să se accelereze procedurile de conformitate privind achizițiile publice și ajutoarele de stat;

13.  invită Comisia și statele membre să continue cofinanțarea de proiecte în următoarea perioadă de programare, în conformitate cu principiul „folosești sau pierzi”;

14.  salută activitatea programului de asistență comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS), a Centrului de expertiză pentru Parteneriatul european public-privat (EPEC) și a Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH); se așteaptă, cu toate acestea, ca operațiunile legate de infrastructura de transport desfășurate de Grupul BEI în cadrul UE să aloce resurse mult mai semnificative pentru furnizarea de consiliere cuprinzătoare autorităților locale, regionale și naționale într-o etapă incipientă în ceea ce privește identificarea și evaluarea prealabilă a proiectelor cu valoare adăugată europeană;

15.  invită Comisia să propună ca, în cadrul noului regulament (noilor regulamente) privind politica de coeziune după 2020, să se aloce mai mult din fondurile disponibile pentru ca orașele să liciteze în comun pentru infrastructură sau tehnologii care ar contribui la decarbonizarea transportului urban și la reducerea poluării atmosferice generate de vehiculele rutiere;

16.  susține alocarea unor resurse adecvate pentru cercetare, programe și proiecte de promovare a siguranței rutiere în Europa, în conformitate cu Declarația de la Valletta privind siguranța rutieră;

17.  subliniază necesitatea de a garanta că se pun la dispoziție resurse în sprijinul mobilității urbane sustenabile, al dezvoltării unor sisteme de transport inteligente, al proiectelor pentru cicliști și pietoni și al îmbunătățirii accesibilității transporturilor pentru persoanele cu dizabilități;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(4) JO L 348, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.
(6) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0067.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0222.
(10) JO C 316, 22.9.2017, p. 155.
(11) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 35.


Protecția copiilor migranți
PDF 267kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la protecția copiilor migranți (2018/2666(RSP))
P8_TA(2018)0201B8-0218/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 privind protecția copiilor migranți (COM(2017)0211),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2017 privind protecția copiilor migranți,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 19 septembrie 2016, intitulată „Declarația de la New York pentru refugiați și migranți”(1),

–  având în vedere punctul 44 din Comentariul general nr. 21 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului (2017) privind copiii care trăiesc pe străzi, din 21 iunie 2017(2),

–  având în vedere Orientările UE din 6 martie 2017pentru promovarea și protecția drepturilor copilului: niciun copil lăsat în urmă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(5),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 aprilie 2018 în cauza C-550/16, A și S/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie(6),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la protecția copiilor migranți (O-000031/2018 – B8-0016/2018),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, conform UNICEF, se estimează că în Europa trăiesc 5,4 milioane de copii migranți(7); întrucât potrivit ultimelor cifre furnizate de Înaltul comisar al ONU pentru refugiați, în 2017 au sosit în Grecia, Italia, Spania și Bulgaria 32 039 de copii; întrucât 46 % dintre aceștia erau copii neînsoțiți sau separați de familie, în timp ce restul de 54 % erau însoțiți de părinții lor sau de alți îngrijitori; întrucât rapoartele arată că la 1 septembrie 2016, 821 de copii se aflau în centre de detenție în nouă state membre; întrucât majoritatea statelor membre nu furnizează și nu colectează sistematic date privind copiii aflați în centre de detenție pentru imigranți(8);

B.  întrucât statele membre se confruntă în continuare cu probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din Comunicarea Comisiei privind protecția copiilor migranți, la un an de la publicarea sa la 12 aprilie 2017;

C.  întrucât lipsa unor informații fiabile și procedurile de lungă durată de reîntregire a familiei și de desemnare a unui tutore, precum și teama de a ajunge în detenție, de a fi trimis înapoi sau transferat au ca efect sustragerea copiilor, aceștia fiind expuși la traficul de ființe umane, violențe și exploatare;

D.  întrucât lipsa serviciilor de protecție a copilului și a activităților pentru copii la centrele de primire are un impact negativ asupra sănătății mintale a copiilor;

E.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului prevăd ca, în toate acțiunile care îi vizează pe copii, „interesul superior al copilului” să fie criteriul primordial;

F.  întrucât potrivit studiilor comparative recente(9), statele membre integrează în învățământ copiii care solicită azil cu viteze diferite și, în unele cazuri, după mai mult de trei luni de la depunerea cererii de azil, copiii mai mari confruntându-se cu probleme deosebite;

G.  întrucât potrivit unui raport din 2016 al bazei de date cu informații despre azil, accesul la procedurile de azil este deseori problematic și poate duce la întârzieri suplimentare semnificative(10);

H.  întrucât unele state membre se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește evaluarea vârstei și protejarea copiilor care nu solicită azil;

I.  întrucât într-un raport recent al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) privind sosirea de migranți exploatați sexual se estimează că 80 % dintre fetele care sosesc din Nigeria pe ruta central-mediteraneeană, al căror număr a crescut de la 1 454 în 2014 la 11 009 în 2016, sunt posibile victime ale traficului în scopul exploatării sexuale; întrucât statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește identificarea și sprijinirea fetelor victime ale traficului și ale exploatării sexuale;

J.  întrucât statutul de apatrid al copiilor pune probleme grave din punctul de vedere al drepturilor omului și, prin urmare, întârzie procesul de stabilire a statutului copiilor în Uniunea Europeană, împiedicând accesul copiilor la servicii și drepturi de bază,

1.  subliniază faptul că toți copiii, indiferent de statutul lor de migranți sau refugiați, trebuie să beneficieze în primul rând de toate drepturile consacrate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

2.  crede cu tărie că Comisia ar trebui să sprijine statele membre să adopte și să pună corect în aplicare o abordare globală bazată pe drepturi în toate politicile referitoare la copii;

3.  subliniază importanța elaborării unui plan individual pe baza necesităților și altor vulnerabilități specifice ale fiecărui copil, ținând seama de faptul că calitatea vieții și bunăstarea copiilor implică, de asemenea, integrarea timpurie, un sistem de sprijin la nivel de comunitate și șansa de a-și valorifica la maximum potențialul; consideră că o astfel de abordare s-a dovedit, de asemenea, eficace în prevenirea dispariției copiilor;

4.  invită statele membre să aplice principiul interesului superior al copilului în toate deciziile care privesc copiii, indiferent de statutul lor;

5.  subliniază că toate informațiile necesare cu privire la drepturile copiilor, proceduri și posibilități de protecție ar trebui să fie disponibile copiilor într-un mod adecvat lor și care să țină seama de dimensiunea de gen și și într-o limbă pe care o înțeleg; invită Biroul European de Sprijin pentru Azil să asiste statele membre în producerea unor materiale adecvate de primire pentru informarea copiilor;

6.  îndeamnă statele membre să accelereze procedurile de desemnare a tutorilor sau a tutorilor temporari pentru copiii neînsoțiți atunci când sosesc;

7.  îndeamnă statele membre să se asigure că toți copiii au acces la responsabili cu protecția copiilor atunci când sosesc, inclusiv în hotspot-uri și centrele de cazare a copiilor și la punctele de intrare de la frontieră;

8.  invită statele membre să garanteze că toată persoanele, și în special copiii neînsoțiți, au acces la cazare în condiții decente și la îngrijiri medicale și să asigure accesul integral la educație formală și incluzivă în aceleași condiții ca copiii din țara respectivă, inclusiv la măsuri pregătitoare, cum ar fi cursurile de limbă, pentru a asigura integrarea copiilor în societățile gazdă pe întreaga durată a șederii lor pe teritoriul statului membru;

9.  reamintește că copiii neînsoțiți ar trebui să fie găzduiți în centre separate de cele pentru adulți, pentru a evita orice risc de violență și abuz sexual;

10.  solicită să se acorde prioritate transferului din Grecia și Italia al copiilor neînsoțiți care au rămas și care sunt eligibili în temeiul deciziilor de transfer ale UE; solicită instituirea unor structuri pentru a continua transferul copiilor din statele membre de sosire atunci când acest lucru este în interesul lor;

11.  recunoaște rolul esențial jucat de autoritățile locale și regionale, care sunt în prima linie a primirii și integrării copiilor migranți, în ciuda resurselor limitate; invită statele membre să își consolideze capacitățile și să aloce resurse adecvate pentru primirea copiilor migranți, în special a copiilor neînsoțiți;

12.  invită statele membre să aloce în mod continuu fonduri adecvate și să asigure sprijin pentru autoritățile locale și regionale, precum și să asigure accesul la fonduri europene precum Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI);

13.  solicită statelor membre să avanseze, fără întârziere, în ceea ce privește toate procedurile de reunificare a familiei aflate în curs;

14.  subliniază că copiii nu trebuie să fie plasați în detenție din motive legate de imigrație și invită statele membre să cazeze toți copiii și familiile cu copii în structuri neprivative de libertate, în sânul comunităților, pe durata procedurii de soluționare a statutului lor de imigranți;

15.  consideră că Comisia ar trebui să aplice proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în cazurile de detenție prelungită și sistematică din motive legate de imigrație a copiilor și a familiilor lor, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor;

16.  subliniază necesitatea ca statele membre să investească de urgență în reabilitare și sprijin psihologic și psihiatric pentru tratarea aspectelor legate de sănătatea mintală a copiilor;

17.  subliniază importanța instituirii unui sistem solid de identificare și de înregistrare bazat pe interesul superior al copilului, pentru a se asigura faptul că copiii intră și rămân în sistemele naționale de protecție, cu o abordare centrată pe nevoile copiilor pe parcursul întregii proceduri, în conformitate deplină cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; subliniază că statele membre nu trebuie să utilizeze constrângerea pentru a înregistra datele biometrice ale copiilor;

18.  invită statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește procedurile de evaluare a vârstei pentru a stabili standarde înalte pentru procesul de evaluare a vârstei în întreaga UE; subliniază că examinările medicale ale copiilor ar trebui efectuate într-un mod neintruziv și care respectă demnitatea copiilor;

19.  invită, de asemenea, statele membre să intensifice eforturile și cooperarea transfrontalieră între serviciile de aplicare a legii și autoritățile de protecție a copiilor pentru găsirea și protejarea copiilor dispăruți, asigurând, în același timp, faptul că interesul superior al copilului este întotdeauna o prioritate;

20.  deplânge răspândirea și prezența continuă a fenomenului copiilor apatrizi; solicită UE și statelor sale membre să se asigure că situația copiilor apatrizi este tratată în mod corespunzător în legislațiile naționale, în deplină conformitate cu articolul 7 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

21.  recunoaște progresele realizate de statele membre și de Comisie în ceea ce privește Rețeaua UE de tutelă și invită statele membre să o sprijine;

22.  subliniază că toate persoanele care lucrează cu copiii trebuie să nu aibă cazier judiciar verificat, în special în ceea ce privește orice infracțiuni sau delicte comise asupra copiilor; invită statele membre să asigure o formare continuă și corespunzătoare privind drepturile și nevoile minorilor neînsoțiți, inclusiv privind orice standarde aplicabile de protecție a copiilor;

23.  invită statele membre să intensifice eforturile, inclusiv cooperarea transfrontalieră, pentru a identifica copiii victime ale traficului de ființe umane, ale abuzurilor și ale tuturor formelor de exploatare și să asigure accesul egal la serviciile de sprijinire a victimelor pentru toți copiii victime; recunoaște că există o problemă deosebită în ceea ce privește exploatarea fetelor pentru prostituție;

24.  subliniază că crearea unor noi rute sigure și legale ar permite Uniunii și statelor membre să răspundă mai bine nevoilor de protecție, în special privind copiii, și să submineze modelul de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți;

25.  recunoaște contribuția umanitară a mai multor ONG-uri naționale și europene, inclusiv a celor care desfășoară operațiuni de căutare și salvare, la asigurarea respectării interesului superior al copiilor;

26.  invită statele membre să își intensifice urgent eforturile pentru a combate în comun diversele forme de criminalitate organizată, inclusiv traficul de copii, pentru a combate impunitatea și pentru a asigura faptul că cei care au comis astfel de crime, indiferent dacă sunt sau nu cetățeni ai UE, sunt urmăriți penal în cel mai scurt timp;

27.  consideră că ar trebui să li se acorde prioritate drepturilor copiilor migranți în bugetul pentru perioada de după 2020, în spiritul comunicării din 2017 a Comisiei privind protecția copiilor migranți, al obiectivelor de dezvoltare durabilă și al setului de instrumente al Comisiei pentru utilizarea fondurilor UE pentru integrarea persoanelor care au trecut prin experiența migrației;

28.  invită statele membre să intensifice cooperarea transfrontalieră, schimbul de informații și coordonarea între diferitele servicii din statele membre, cu scopul de a acoperi lacunele și a asigura faptul că sistemele de protecție a copilului sunt adecvate și nu fragmentate;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) Rezoluția ONU A/RES/71/1, http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/71/1
(2) https://www.streetchildrenresources.org/resources/general-comment-no-21-2017-on-children-in-street-situations/
(3) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.
(4) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.
(6) ECLI:EU:C:2018:248.
(7) https://www.unicef.org/publications/files/Uprooted_growing_crisis_for_refugee_and_migrant_children.pdf
(8) http://fra.europa.eu/en/publication/2017/child-migrant-detention
(9) #Backtoschool, de Global Progressive Forum, Migration Policy Group și Rețeaua de politici europene SIRIUS, www.globalprogressiveforum.org/backtoschool.
(10) raportul AIDA din 2016 (p. 3).


Interdicția la nivel mondial a testării produselor cosmetice pe animale
PDF 334kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la o interdicție la nivel mondial pentru a elimina testarea pe animale a produselor cosmetice (2017/2922(RSP))
P8_TA(2018)0202B8-0217/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice(1) („Regulamentul privind produsele cosmetice”),

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 11 martie 2013 privind testarea pe animale, interdicția de comercializare și situația actuală a metodelor alternative de testare a cosmeticelor (COM(2013)0135),

–  având în vedere raportul Comisiei din 19 septembrie 2016 privind elaborarea, validarea și acceptarea legală a metodelor alternative de înlocuire a experimentelor pe animale în domeniul produselor cosmetice (2013-2015) (COM(2016)0599),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 iunie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană „Opriți vivisecția” (C(2015)3773),

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 21 septembrie 2016, pronunțată în cauza C-592/14(2),

–  având în vedere sondajul special Eurobarometru 442 din martie 2016 intitulat „Atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor”,

–  având în vedere studiul din ianuarie 2017, intitulat „Bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană”, elaborat la solicitarea Comisiei pentru petiții a PE,

–  având în vedere întrebarea adresată Consiliului referitoare la o interdicție la nivel mondial menită să elimine testarea pe animale a produselor cosmetice (O-000040/2018 – B8-0017/2018),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la o interdicție la nivel mondial menită să elimine testarea pe animale a produselor cosmetice (O-000041/2018 – B8-0018/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Regulamentul privind produsele cosmetice reglementează condițiile privind comercializarea produselor și a ingredientelor cosmetice în UE și are obiectivul de a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

B.  întrucât articolul 13 din TFUE prevede că la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii, în special în ceea ce privește piața sa internă, se ține seama pe deplin de toate cerințele de bunăstare a animalelor ca ființe sensibile;

C.  întrucât produsele cosmetice sunt parte integrantă din viața de zi cu zi a cetățenilor europeni și acoperă o gamă largă de produse, cum ar fi produsele pentru baie, duș și plajă, pentru îngrijirea părului și a pielii, machiaj, îngrijirea unghiilor, bărbierit, precum și deodorantele și produsele pentru igiena orală;

D.  întrucât UE s-a angajat să promoveze bunăstarea animalelor, asigurând în același timp protecția sănătății umane și a mediului;

E.  întrucât, pentru a garanta siguranța produselor cosmetice, articolul 10 din Regulamentul privind produsele cosmetice stabilește faptul că este necesar să se efectueze o evaluare a siguranței la fiecare produs și să se întocmească un raport privind siguranța produsului;

F.  întrucât articolul 11 din Regulamentul privind produsele cosmetice impune păstrarea unui dosar cu informații despre produs pentru toate produsele introduse pe piață, care să includă date privind orice test pe animale legat de dezvoltarea sau evaluarea siguranței produsului cosmetic sau a ingredientelor sale;

G.  întrucât testarea pe animale a produselor cosmetice finite și a ingredientelor cosmetice au fost interzise în UE începând cu septembrie 2004 și, respectiv, martie 2009 („interdicția privind testarea”);

H.  întrucât introducerea pe piață a produselor cosmetice finite și a ingredientelor cosmetice testate pe animale a fost interzisă în UE din martie 2009, exceptând toxicitatea la doză repetată, toxicitatea pentru reproducere și toxicocinetica; întrucât, pentru aceste efecte complexe asupra sănătății, interdicția de comercializare se aplică începând cu martie 2013, indiferent dacă sunt sau nu disponibile teste alternative neefectuate pe animale („interdicția de comercializare”);

I.  întrucât cea mai mare parte a ingredientelor prezente în produsele cosmetice sunt utilizate și în multe alte produse industriale și de consum, cum ar fi produsele farmaceutice, detergenții și alte produse chimice, precum și în alimente; întrucât este posibil ca aceste ingrediente să fi fost testate pe animale, în temeiul cadrului juridic relevant, cum ar fi Regulamentul REACH(3), în cazul în care nu exista nicio alternativă;

J.  întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru special nr. 442 din martie 2016, 89 % dintre cetățenii UE sunt de acord că UE ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a promova o mai bună conștientizare a importanței bunăstării animalelor la nivel internațional, iar 90 % din cetățenii UE sunt de acord că este important să se stabilească standarde ridicate de bunăstare a animalelor care să fie recunoscute în întreaga lume;

K.  întrucât Parlamentul primește numeroase petiții din partea cetățenilor care își exercită drepturile consacrate prin articolele 24 și 227 din TFUE și articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, solicitând să se pună capăt testelor pe animale în Europa și în întreaga lume, precum și stabilirea unor standarde internaționale în domeniul bunăstării animalelor;

L.  întrucât opinia publică a solicitat adoptarea unui nou cadru legislativ pentru eliminarea treptată a testelor pe animale;

M.  întrucât, în hotărârea sa din 21 septembrie 2016 în cauza C-592/14, CJUE a confirmat faptul că introducerea pe piața Uniunii a produselor cosmetice care conțin unele ingrediente care au fost testate pe animale în afara UE, în vederea comercializării acestor produse în țări terțe, poate fi interzisă în cazul în care datele care rezultă din testarea respectivă sunt utilizate pentru a demonstra siguranța produselor în cauză în scopul introducerii lor pe piața UE;

N.  întrucât, ca urmare a unor lacune, este posibil ca unele produse cosmetice care au fost testate pe animale în afara UE să fie introduse pe piața UE și ca produsele să fie testate din nou în UE prin utilizarea unor alternative la testarea pe animale, ceea ce contravine spiritului legislației UE;

O.  întrucât UE este un actor-cheie la nivelul Organizației Națiunilor Unite; întrucât instituțiile UE și statele membre trebuie să rămână angajate față de o ordine mondială bazată pe dreptul internațional și cooperarea multilaterală;

P.  întrucât UE ar trebui să facă mai mult pentru a promova standarde ridicate de bunăstare a animalelor în relațiile sale externe,

Învățăminte trase din interdicția deschizătoare de drumuri impusă de UE la testarea pe animale a produselor cosmetice

1.  remarcă faptul că Europa se poate lăuda cu un sector al produselor cosmetice prosper și inovator care asigură aproximativ două milioane de locuri de muncă și reprezintă cea mai mare piață de desfacere pentru produsele cosmetice din lume; subliniază că interdicția testării pe animale impusă de UE nu a pus în pericol dezvoltarea sectorului;

2.  observă că în Europa gradul de conformitate cu interdicțiile de testare și de comercializare în vigoare este foarte ridicat; subliniază, cu toate acestea, că lipsa unei documentații complete și fiabile în dosarul cu informații despre produs cu privire la produsele cosmetice importate în UE din țări terțe unde testările pe animale sunt încă impuse rămâne o problemă serioasă, care trebuie abordată cu prioritate;

3.  consideră că interdicția deschizătoare de drumuri impusă de UE testării pe animale a produselor cosmetice a transmis un semnal puternic către restul lumii cu privire la importanța pe care o acordă protecției animalelor, și a demonstrat cu brio că eliminarea treptată a testării pe animale a produselor cosmetice este posibilă;

4.  reamintește că Europa a făcut o alegere politică să pună în aplicare interdicția indiferent dacă sunt sau nu pe deplin disponibile metode alternative față de testarea pe animale; consideră că exemplul european arată că lipsa unor alternative la testarea pe animale pentru anumite efecte ale substanțelor nu este un argument împotriva introducerii unei interdicții globale a testelor pe animale pentru produsele cosmetice;

5.  reiterează faptul că testarea pe animale nu mai poate fi justificată în cazul produselor cosmetice și solicită UE și autorităților publice naționale să adere la tendința manifestată de opinia publică, de respingere a acestor metode de testare, și să sprijine dezvoltarea unor metode de testare inovatoare, fără cruzime;

6.  solicită autorităților de reglementare și întreprinderilor să instituie un sistem de monitorizare care să permită efectuarea de audituri periodice, independente, pentru a garanta faptul că furnizorii industriali respectă interdicția totală impusă;

Impactul interdicției asupra dezvoltării de metode alternative

7.  reamintește că interzicerea testării pe animale a condus la eforturi de cercetare mai susținute pentru a dezvolta metode de testare alternative, cu efecte care depășesc cu mult sfera sectorului produselor cosmetice; ia act de faptul că s-au înregistrat progrese semnificative și în validarea și aprobarea normativă a metodelor alternative;

8.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să aloce o finanțare suficientă pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea rapidă, validarea și introducerea unor metode de testare alternative, cu scopul de a face posibilă înlocuirea integrală a testelor pe animale pentru efectele toxicologice cheie, cum ar fi carcinogenicitatea, toxicitatea pentru reproducere și toxicitatea la doză repetată(4);

9.  subliniază faptul că trebuie depuse eforturi susținute pentru a asigura pregătirea și educația necesară, cu scopul de a garanta o bună cunoaștere a alternativelor și proceselor în laboratoare și în rândul autorităților competente;

10.  subliniază că instituțiile de învățământ superior au un rol important de jucat în ceea ce privește promovarea metodelor alternative la testarea pe animale în disciplinele științifice, precum și în privința difuzării de noi cunoștințe și practici, care sunt disponibile, dar nu întotdeauna utilizate pe scară largă;

11.  subliniază necesitatea de a colabora în cadrul structurilor internaționale în scopul de a accelera validarea și acceptarea metodelor de testare alternative și de a sprijini țările terțe financiar și prin transferul de cunoștințe, în cazul în care oamenii de știință ar putea să nu cunoască metodele alternative, iar facilitățile de testare ar putea să nu dispună de infrastructurile de cercetare necesare;

12.  pune în lumină faptul că UE a promovat colaborarea internațională cu privire la metodele alternative în cadrul Parteneriatului european pentru soluții alternative la testarea pe animale (EPAA) și a fost implicată într-o serie de alte procese internaționale relevante, cum ar fi Colaborarea internațională privind reglementarea produselor cosmetice (ICCR) sau Cooperarea internațională cu privire la metodele alternative de testare (ICATM); constată că o astfel de cooperare este esențială;

Situația internațională

13.  evidențiază că Guatemala, Islanda, India, Israel, Noua Zeelandă, Norvegia, Serbia, Elveția și Turcia au introdus deja interdicții privind testarea produselor cosmetice pe animale; ia act de faptul că alte țări, cum ar fi Coreea de Sud și Australia, au făcut progrese semnificative în direcția unei astfel de interdicții;

14.  constată că, în ciuda unor progrese legislative semnificative pe plan mondial, aproximativ 80 % din țările lumii încă permit testarea pe animale și comercializarea de produse cosmetice testate pe animale;

Stabilirea unei interdicții la nivel mondial a testării produselor cosmetice pe animale

15.  solicită ca Regulamentul privind produsele cosmetice să fie utilizat drept model pentru introducerea la nivel internațional a unei interdicții privind testarea pe animale a produselor cosmetice și a unei interdicții privind comerțul internațional cu ingrediente cosmetice și produse cosmetice finite testate pe animale, care să intre în vigoare până în 2023;

16.  solicită instituțiilor UE să garanteze condiții de concurență echitabile pentru toate produsele introduse pe piața UE și să se asigure că niciunul dintre acestea nu a fost testat pe animale într-o țară terță;

17.  le cere președinților instituțiilor UE ca, în cadrul reuniunilor cu omologii lor, în special cu Secretarul General al ONU, să promoveze, să faciliteze și să pledeze pentru o interdicție la nivel mondial a testelor pe animale pentru produsele cosmetice;

18.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să folosească rețelele lor diplomatice și să acționeze cu hotărâre în cadrul tuturor forumurilor de negociere bilaterale și multilaterale pentru a crea o coaliție puternică și extinsă în sprijinul unei interdicții la nivel mondial a testării pe animale în sectorul produselor cosmetice;

19.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să faciliteze, să promoveze și să sprijine, la nivelul ONU, încheierea unei convenții internaționale pentru a combate utilizarea animalelor în testele efectuate pentru produsele cosmetice; invită instituțiile UE și statele membre să includă o interdicție la nivel internațional a testelor pe animale pentru produsele cosmetice ca punct pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a Adunării Generale a ONU;

20.  invită Comisia să colaboreze în mod proactiv cu toate părțile interesate și, pentru început, cu actorii implicați în campania mondială pentru eliminarea la nivel internațional a utilizării animalelor în testarea produselor cosmetice, cu ONG-urile și cu reprezentanții societății civile, pentru a promova evenimente conexe în cadrul următoarei Adunări Generale a ONU și a facilita dialogul pe marginea beneficiilor și avantajelor unei convenții internaționale împotriva testării pe animale a produselor cosmetice;

21.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că interdicția impusă de UE asupra testelor pe animale pentru produsele cosmetice nu este subminată de vreo negociere comercială în curs și nici de normele Organizației Mondiale a Comerțului; invită Comisia să excludă produsele cosmetice testate pe animale din domeniul de aplicare a oricăror acorduri de liber schimb care sunt deja în vigoare sau care sunt în curs de negociere;

o
o   o

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Președintelui Consiliului European, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO L 342, 22.12.2009, p. 59.
(2) ECLI:EU:C:2016:703.
(3) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(4)1 Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor, „Notes of Guidance for the Testing of Cosmetic Ingredients and their Safety Evaluation”, a 9-a revizuire, SCCS/1564/15.


Situația actuală și perspective de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din UE
PDF 414kWORD 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune (2017/2117(INI))
P8_TA(2018)0203A8-0064/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandările Forumului european privind carnea de oaie, care s-a desfășurat în 2015 și 2016, sub egida Comisiei,

–  având în vedere studiul comandat de către Departamentul tematic B al Parlamentului European la solicitarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, cu privire la viitorul sectoarelor cărnii de oaie și de capră în Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la viitorul sectorului ovinelor și caprinelor în Europa(1),

–  având în vedere concluziile studiului Comisiei, realizat în 2011, privind evaluarea măsurilor PAC în sectoarele ovinelor și caprinelor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind Planul de acțiune al UE pentru natură, cetățeni și economie,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017, intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman,

–  având în vedere concluziile Ombudsmanului neerlandez din raportul său din 2012 privind abordarea de către guvern a febrei Q(3) și din studiul său din 2017 privind lecțiile învățate de guvern în urma epidemiei de febră Q(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0064/2018),

A.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută, cu venituri care se numără printre cele mai slabe din Uniune, în mare parte din cauza costurilor operaționale și de reglementare mari, care uneori depășesc prețurile de vânzare, precum și a unei sarcini administrative prea mari, ceea ce conduce la abandonarea din ce în ce mai frecventă a acestor sectoare de către agricultori;

B.  întrucât dezechilibrele din lanțul alimentar agravează vulnerabilitatea acestor sectoare și întrucât Comisia nu a reușit până în prezent să ia măsurile de reglementare necesare, solicitate de către Parlament în această privință;

C.  întrucât stabilirea și menținerea producției de ovine și caprine este imposibilă fără garantarea unui venit stabil pentru agricultori;

D.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are un caracter sezonier în Europa, spre deosebire de alte regiuni ale lumii, care pot derula ciclul complet de creștere și de producție pe tot parcursul anului; întrucât caracterul sezonier pronunțat poate genera incertitudine economică pentru fermieri și producători;

E.  întrucât ambele sectoare au potențialul de a crea și de a păstra locuri de muncă în zonele dezavantajate, cum ar fi regiunile îndepărtate și de munte;

F.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor au un potențial semnificativ pentru numeroase zone rurale fragile și pentru numeroase zone periurbane în ceea ce privește dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, în special prin intermediul vânzării cărnii de oaie și de capră, precum și a produselor lactate de înaltă calitate, care pot fi distribuite prin lanțuri de aprovizionare scurte la nivel local;

G.  întrucât crescătorii de ovine se confruntă cu dificultăți în găsirea de forță de muncă calificată și, uneori, chiar necalificată;

H.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor face parte din patrimoniul cultural al multor state membre și furnizează produse tradiționale de înaltă calitate;

I.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie să asigure cele mai înalte standarde din lume în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și respectarea mediului;

J.  întrucât creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol important pentru durabilitatea mediului, în special când se bazează pe pășunat, deoarece este prezentă în 70 % din zonele dezavantajate din punct de vedere geografic, inclusiv regiunile izolate și relativ inaccesibile, și contribuie la menținerea peisajului, conservarea biodiversității (inclusiv a speciilor autohtone locale) și la combaterea eroziunii solului, a acumulării nedorite de biomasă, a deteriorării digurilor, a avalanșelor și a incendiilor forestiere și de vegetație;

K.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are o contribuție socioeconomică importantă în zonele rurale ale Europei, prin susținerea agriculturii și a ocupării forței de muncă în zonele defavorizate și prin furnizarea de produse tradiționale de înaltă calitate;

L.  întrucât reînnoirea generațiilor de fermieri trebuie să fie îmbunătățită, pentru a garanta supraviețuirea acestui tip de creștere a animalelor și a contribui la combaterea depopulării rapide din numeroase regiuni rurale în care serviciile de bază și de sprijinire a familiei sunt limitate, cu implicații în special pentru femei, care desfășoară o muncă importantă, adesea invizibilă, în acest sector;

M.  întrucât aceste sectoare oferă un mediu favorabil și oportunități pentru tinerii care doresc să desfășoare activități agricole în structuri la scară umană — inclusiv un nivel scăzut de capitalizare, o organizare colectivă bine dezvoltată, asistență reciprocă și cooperative cu echipamente de uz comun — sau să creeze întreprinderi;

N.  întrucât vârsta medie a crescătorilor de ovine și caprine este în creștere și există o lipsă de transfer al cunoștințelor între generații, ceea ce împiedică buna funcționare a celor două sectoare și le face vulnerabile, în viitor, la lipsa de competențe și cunoștințe; întrucât, deseori, crescătorii și producătorii de mărfuri procesate de calitate, cum ar fi brânzeturile artizanale, nu dețin abilitățile de comercializare și de vânzare necesare pentru introducerea produselor lor pe piață într-un mod atractiv;

O.  întrucât majoritatea ovinelor și caprinelor din UE sunt crescute în condiții de agricultură extensivă, cum ar fi pe pășuni; întrucât, în unele state membre, sectoarele se bazează pe modelul de creștere intensivă a caprinelor și ovinelor;

P.  întrucât aceste sectoare contribuie la conservarea zonelor cu valoare ecologică ridicată sau de înaltă valoare naturală (IVN), cum ar fi pășunile și pășunile pe teren accidentat, pășunile împădurite și alte tipuri de sisteme silvopastorale sau dehesa, precum și terenurile mai puțin fertile, și, de asemenea, îndeplinesc o funcție esențială în curățarea subarboretului;

Q.  întrucât, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2017/2393(5), definiția pășunilor permanente nu includea, în mod adecvat, pajiștile mediteraneene cu specii lemnoase perene, cum ar fi pășunile dehesa și alte ecosisteme asociate cu agrosilvicultura, ceea ce antrenează o reducere a suprafeței eligibile pentru ajutoare directe și penalizează fermierii din aceste zone;

R.  întrucât păstoritul este o activitate tradițională de creștere extensivă a animalelor, practicată în special în regiunile muntoase, care face posibilă dezvoltarea unor teritorii dificil de accesat sau de mecanizat și cu valoare agronomică scăzută, permițându-le, astfel, să mențină o activitate economică;

S.  întrucât, în anumite state membre, transhumanța face parte din practicile agricole;

T.  întrucât actuala politică agricolă comună (PAC) prevede sprijin pentru diferite rase autohtone de ovine și caprine;

U.  întrucât aceste rase sunt bine adaptate la mediul local și joacă un rol important în conservarea biodiversității și a echilibrului natural în habitatele lor;

V.  întrucât rasele autohtone se adaptează mult mai bine la condițiile și caracteristicile locale;

W.  întrucât, în prezent, există cu 25 de milioane de ovine mai puțin ca în anii ’80, iar, în ultimii 17 ani, producția a scăzut cu peste 20 %;

X.  întrucât consumul de carne de oaie și de capră a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani, înregistrând, în cazul ovinelor, o scădere de la 3,5 kg pe cap de locuitor în 2001 la 2 kg în prezent, și întrucât această tendință descendentă a fost constatată din nou în 2017, mai ales în rândul tinerilor;

Y.  întrucât piața cărnii de capră are un caracter unic în Europa, producția acesteia realizându-se în principal în Grecia, în Spania și în Franța, iar consumul fiind deosebit de ridicat în Portugalia, în Italia și în Grecia;

Z.  întrucât producția de carne de capră, provenită de la iezi sau de la animale adulte reformate, este sezonieră și reprezintă un produs secundar al producției de lapte, controlat de un număr restrâns de operatori, al cărui preț de vânzare nu permite remunerarea fermierilor;

AA.  întrucât prezența scăzută a cărnii de capră la punctele de vânzare conduce la pierderea vizibilității produsului și, prin urmare, la o scădere a consumului de către consumatori;

AB.  întrucât 3 % din producția europeană de lapte și 9 % din producția europeană de brânzeturi poate fi atribuită sectoarelor ovinelor și caprinelor și întrucât în aceste două sectoare sunt angajate 1,5 milioane de persoane în cadrul Uniunii;

AC.  întrucât, în ultimii ani, consumul de lapte și brânză de capră a crescut în mod semnificativ în mai multe state membre;

AD.  întrucât producția de carne de oaie din Uniune acoperă doar aproximativ 87 % din cererea pieței, iar importurile din țările terțe, în principal din Noua Zeelandă, afectează competitivitatea produselor UE în cele mai sensibile perioade ale anului (de Crăciun și de Paște), dar și în restul anului, având în vedere că Noua Zeelandă și Australia se numără printre principalii exportatori de carne de oaie;

AE.  întrucât, în ultimii ani, Noua Zeelandă a sporit exportul său de carne proaspătă sau refrigerată, reducând exporturile sale tradiționale de carne congelată, ceea ce accentuează impactul său asupra pieței de carne proaspătă a UE, conducând la o scădere a prețurilor plătite producătorilor europeni; consideră că acest lucru trebuie să fie luat în considerare în negocierile privind viitorul acord de liber schimb (ALS) cu Noua Zeelandă;

AF.  întrucât, în multe cazuri, producătorii din UE nu concurează în condiții echitabile cu importurile din țări terțe, care, deseori, fac obiectul unor standarde de calitate, cerințe de reglementare și standarde de mediu mai scăzute;

AG.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie protejate, fiind sectoare sensibile, în cadrul negocierilor în curs privind ALS dintre Uniunea Europeană și, respectiv, Noua Zeelandă și Australia, sau chiar excluse din aceste acorduri comerciale;

AH.  întrucât anumite regiuni din vecinătatea UE au manifestat interes față de produsele din sectorul ovinelor și caprinelor din UE, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru producătorii din UE, din păcate neexploatată pe deplin;

AI.  întrucât retragerea Regatului Unit din Uniune ar putea duce la modificări semnificative în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare în sectorul cărnii de oaie, această țară fiind prima producătoare de carne de oaie și principalul punct de acces pentru importurile din țările terțe;

AJ.  întrucât Regatul Unit importă aproximativ jumătate din cota sa de piață de carne de oaie din Noua Zeelandă și aproape două treimi din Australia și întrucât Uniunea nu poate renunța peste noapte la angajamentele sale internaționale, ceea ce sporește incertitudinea cauzată de Brexit;

AK.  întrucât lâna oilor și a caprelor reprezintă o resursă durabilă, regenerabilă și bio-degradabilă pentru sectorul textilelor;

AL.  întrucât lâna de oaie nu este recunoscută ca produs agricol în conformitate cu anexa I la TFUE, ci este clasificată numai ca subprodus de origine animală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 142/2011;

AM.  întrucât această nerecunoaștere dezavantajează crescătorii de ovine, în comparație cu alți crescători, deoarece lâna este supusă unor cerințe mai stricte, atunci când este transportată, decât produsele agricole recunoscute și deoarece intervențiile pe piață, prin intermediul unei organizații comune de piață, nu sunt posibile pentru lână;

AN.  întrucât producția de ovine și caprine este în principal de natură extensivă, fapt care le pune în contact direct cu fauna sălbatică, a cărei stare de sănătate nu poate fi garantată;

AO.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001, planul de monitorizare a scrapiei a dus la o reducere de 100 % în ceea ce privește înlocuirea animalelor de reproducere, iar pentru rasele mici, indigene, genotiparea scrapiei a dus la o scădere de până la 50 % a numărului de animale de reproducție de sex masculin;

AP.  întrucât recentele focare de boli animale au arătat că un focar dintr-un stat membru poate constitui o amenințare la adresa pieței agricole europene în ansamblu, luând în considerare diversele epidemii care au lovit Uniunea Europeană, dintre care unele — cum ar fi cea mai amplă epidemie de febră Q cunoscută vreodată, care a avut loc în fermele de caprine între 2007 și 2011 — au consecințe pentru sănătatea umană;

AQ.  întrucât vaccinarea ovinelor și a caprinelor protejează efectivele statelor membre împotriva bolilor transfrontaliere, limitând riscul unor infecții ulterioare transmise între statele membre și contribuind la atenuarea efectelor rezistenței la antimicrobiene;

AR.  întrucât, potrivit planului de acțiune european „One Health” împotriva rezistenței la antimicrobiene, imunizarea prin vaccinare constituie o măsură rentabilă de sănătate publică în vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene, în pofida faptului că utilizarea antibioticelor este mai ieftină pe termen scurt, și întrucât planul prevede, de asemenea, stimulente menite să crească utilizarea instrumentelor de diagnosticare, a soluțiilor alternative la antimicrobiene și a vaccinurilor;

AS.  întrucât sistemul de identificare electronică a ovinelor și caprinelor garantează în mod eficient trasabilitatea animalelor, însă erorile neintenționate de citire a crotaliilor sau pierderea lor pot conduce la sancțiuni care, în anumite cazuri, sunt disproporționate;

AT.  întrucât crescătorii de animale se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în aplicarea normelor actuale de identificare pentru categoria iezilor;

AU.  întrucât protecția conferită anumitor specii de animale, în special carnivorelor mari, în temeiul Directivei 92/43/CEE privind habitatele, deteriorarea habitatelor lor naturale și o reducere în abundența și calitatea prăzii lor naturale, combinate cu depopularea zonelor rurale și lipsa de investiții în măsuri preventive din partea statelor membre au contribuit la o creștere semnificativă a atacurilor animalelor de pradă asupra efectivelor de ovine și de caprine în toate regiunile, agravând și mai mult situația, deja precară, în care se află unele exploatații și periclitând activitățile agricole tradiționale și pășunatul în numeroase zone;

AV.  întrucât animalele de pradă și carnivorele mari au atins o stare de conservare bună în unele regiuni ale Uniunii Europene;

AW.  întrucât ar trebui luată în considerare introducerea posibilității de a modifica statutul de protecție a speciilor în anumite regiuni, imediat ce se ajunge la stadiul de conservare dorit;

AX.  întrucât crescătorii de ovine și caprine trebuie să facă față unui volum mare de birocrație și sarcini administrative care rezultă nu doar din PAC, ci și din alte acte normative ale UE, cum ar fi cele privind produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

AY.  întrucât piața cărnii de oaie și de capră este foarte fragmentată și există puțină transparență în raportarea prețurilor de piață;

AZ.  întrucât există foarte puține abatoare în unele state membre, ceea ce împiedică dezvoltarea acestor sectoare în statele respective;

BA.  întrucât restructurarea industriei sacrificării animalelor, respectarea reglementărilor de sănătate și reducerea numărului de sacrificări din cauza declinului activităților de creștere a animalelor au condus, în numeroase regiuni, la dispariția instrumentelor economice necesare pentru valorificarea și menținerea lanțurilor de aprovizionare la nivel local;

BB.  întrucât restructurarea sectorului sacrificării animalelor, măsurile aplicate în urma apariției bolii vacii nebune și pachetul igienico-sanitar, printre alți factori, au condus, în numeroase state membre, la dispariția diferitelor instrumente necesare pentru supraviețuirea comerțului direct local și la creșterea costurilor sacrificării animalelor;

BC.  întrucât instalațiile de muls și abatoarele mobile sau măsurile pentru a face astfel de instalații disponibile la fața locului sunt importante și necesare pentru facilitarea productivității în sectorul creșterii de ovine și de caprine;

BD.  întrucât, de multe ori, nu există o varietate de produse finite pe bază de carne de capră și de oaie, în comparație cu alte tipuri de carne, ceea ce le face mai puțin atractive și, în consecință, mai puțin căutate de către consumatori;

BE.  întrucât este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată a producției de carne și să se introducă formule noi, mai adaptate modelului de consum al tinerilor;

BF.  întrucât, pe lângă furnizarea unei game largi de carne, produse lactate și produse din lână pentru consumatorii de pe întreg teritoriul UE, creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol cultural esențial în numeroase comunități, astfel cum demonstrează tradiția kukeri din Bulgaria și dansul românesc capra, printre altele;

BG.  întrucât, în numeroase state membre, există o cerere în creștere pentru produsele agricole locale și produse organic, care răspund cererii consumatorilor cu privire la calitate și transparență;

BH.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014, statele membre pot utiliza mențiunea de calitate facultativă „produs montan” pentru a oferi mai multă vizibilitate produselor provenite din creșterea ovinelor și caprinelor originare din regiunile montane;

BI.  întrucât sistemele de calitate ale UE – în special etichetele IGP (indicație geografică protejată) și DOP (denumire de origine protejată) – furnizează instrumente pentru o mai mare vizibilitate și, astfel, șanse mai bune pentru valorificarea pe piață a produselor din sectorul creșterii ovinelor și caprinelor;

BJ.  întrucât unele state membre nu dispun de politici structurale pentru dezvoltarea unuia sau a ambelor sectoare, ceea ce reprezintă un obstacol în calea dezvoltării lor;

BK.  întrucât aceste politici ar putea include recomandări pentru diferite etape, cum ar fi reproducerea (selecția raselor, producția de berbeci etc.), precum și pentru valorificarea pe piață,

Îmbunătățirea sprijinului

1.  susține recomandările publicate de Forumul UE 2016 privind carnea de oaie, desfășurat sub egida Comisiei, în special necesitatea de a stabili o plată de mediu, ca recunoaștere a rolului jucat de sectoarele ovinelor și caprinelor în furnizarea de bunuri publice, mai ales în cazul în care se bazează pe pășunatul extensiv, în ceea ce privește: ameliorarea terenurilor și conservarea biodiversității, a ecosistemelor, a zonelor valoroase din punct de vedere ecologic și a calității apei; prevenirea schimbărilor climatice, a inundațiilor, a avalanșelor și incendiilor forestiere și a eroziunii asociate; și păstrarea mediului rural și a ocupării forței de muncă; subliniază că aceste recomandări ar trebui să fie valabile și pentru sectorul cărnii de capră și pentru produsele din lapte de oaie și capră;

2.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare oferirea de stimulente crescătorilor care practică transhumanța;

3.  sprijină menținerea sau, dacă este cazul, consolidarea sprijinului cuplat facultativ pentru sectoarele ovinelor și caprinelor, precum și a altor măsuri care vizează ambele sectoare, cu subvenții diferențiate pentru turmele care pasc, în cadrul viitoarei reforme a PAC, cu scopul de a opri abandonarea acestor producții de către agricultori în UE, ținând seama de dependența ridicată a sectoarelor crescătorilor de ovine și de caprine de plățile directe;

4.  subliniază că, în cadrul acordului la care s-a ajuns asupra negocierilor privind Regulamentul (UE) 2017/2393, regimul de sprijin cuplat facultativ este simplificat și clarificat, prin eliminarea referințelor la limitele cantitative și la menținerea producției și prin stabilirea faptului că anumite criterii de eligibilitate și bugetul general pot fi revizuite anual de către statele membre;

5.  invită toate statele membre să extindă plățile de agromediu la pășunile utilizate pentru pășunatul ovinelor și caprinelor și să sprijine agricultorii care respectă standarde sporite de bunăstare a animalelor;

6.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul negocierilor privind Regulamentul (UE) 2017/2393, care recunoaște caracterul specific al pășunilor mediteraneene, cum ar fi pășunile dehesa, în vederea identificării unor acorduri mai echitabile privind terenurile eligibile pentru plăți directe și a eliminării discriminării intrinsece a pășunilor pe teren accidentat și a sistemelor silvopastorale;

7.  subliniază importanța acestui tip de pășune pentru prevenirea incendiilor, dar observă, cu toate acestea, că aceste îmbunătățiri sunt, în continuare, opționale pentru statele membre;

8.  consideră că alte ecosisteme asociate agrosilviculturii pentru pășunat nu ar trebui să fie, în această privință, discriminate și solicită ca pragul de 50 % de iarbă în zone împădurite, necesar pentru a determina o plată directă pe hectar, să fie abandonat pentru crescătorii de ovine și caprine;

9.  pledează pentru autorizarea pășunatului adecvat în zonele de interes ecologic, inclusiv pe pajiștile uscate și de slabă calitate, situate în unele zone mai puțin favorizate;

10.  subliniază faptul că pășunatul nu ar trebui să fie permis în cazul în care există un risc de a deteriora zonele naturale sensibile; subliniază, în acest context, importanța majoră a rumegătoarelor în exploatarea fibrelor brute;

11.  consideră că tinerii fermieri și nou-veniții în sectorul agricol ar trebui să fie sprijiniți mai mult, prin intermediul ajutoarelor directe și al politicii de dezvoltare rurală, în coerență cu politicile naționale, cu scopul de a introduce stimulente pentru crearea sau preluarea exploatațiilor de ovine și de caprine, având în vedere că vârsta medie ridicată a fermierilor din sectorul creșterii animalelor, care o depășește chiar și pe cea a altor profesii agricole, din cauza rentabilității lor insuficiente, se numără printre principalele provocări în menținerea vitalității zonelor rurale și menținerea securității alimentare în Uniune;

12.  solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere problemele specifice semnalate de organizațiile de femei care lucrează în acest sector, prin măsuri, printre altele, menite să le sporească vizibilitatea, să promoveze proprietatea și coproprietatea și să introducă serviciile necesare de sprijin al familiilor;

13.  invită Comisia și statele membre să elaboreze programe specifice care să le permită femeilor să își găsească locul în aceste sectoare specifice, deoarece acest lucru ar putea contribui în mod profund la necesara reînnoire a generațiilor în aceste sectoare și ar contribui la menținerea creșterii ovinelor și caprinelor ca întreprinderi familiale;

14.  invită Comisia și statele membre să acorde o mai mare atenție diversității resurselor genetice în sectoarele cărnii de oaie și de capră, dată fiind importanța acestora pentru productivitate (fertilitatea, prolificitatea etc.), calitatea produselor și adaptarea animalelor la mediul lor;

15.  apreciază liniile actuale de sprijin pentru promovarea raselor autohtone și a calității diferențiate, cum ar fi certificarea organică;

16.  subliniază, în acest sens, că ar trebui să se ia în considerare conservarea raselor rustice și locale în planurile de reproducere a animalelor;

17.  subliniază importanța unor rase de ovine și de caprine autohtone pentru pășunat în regiunea Alpilor, deoarece utilizarea altor rase este imposibilă;

18.  invită Comisia să ia măsuri pentru intensificarea sprijinului în vederea păstrării acestor rase de ovine și caprine;

19.  solicită creșterea sprijinului acordat organizațiilor de producători din sectoarele ovine și caprine;

20.  ia în considerare dezvoltarea subvențiilor în acest sector, aspect extrem de important în eforturile pentru creșterea eficienței și a competitivității în producție, pentru îmbunătățirea calității produselor și pentru creșterea autonomiei aprovizionării cu carne de oaie în UE - toate acestea fiind în concordanță cu obiectivele UE de dezvoltare a eficienței și de îmbunătățire a calității;

Promovarea și inovarea

21.  invită Comisia să intensifice sprijinul pentru cercetarea de metode și tehnologii de producție inovatoare, cu scopul de a consolida competitivitatea sectorului ovinelor și caprinelor, promovarea produselor de carne, lactate și de lână în cadrul pieței interne, concentrându-se nu numai asupra produselor tradiționale, cum ar fi brânza, ci și asupra unor produse de carne mai inovatoare, în scopul de a furniza produse care corespund așteptărilor consumatorilor și cererii de pe piață; solicită, de asemenea, Comisiei să încurajeze mai mult consumul regulat, prin intermediul campaniilor de informare privind metodele de gătit și de pregătire adaptate noilor consumatori, inclusiv în noile țări vecine și pe piețele estice, evidențiind avantajele nutriționale și beneficiile pentru sănătate ale cărnii de oaie și de capră;

22.  consideră că este necesar să se contracareze ideea că mielul este dificil de gătit și tendința actuală de a evita carnea roșie;

23.  subliniază faptul că eforturile de creștere a consumului de carne de oaie și de capră sunt esențiale dacă se dorește creșterea producției în UE;

24.  felicită Comisia pentru intenția sa de a aloca o linie bugetară specifică pentru produsele din carne și lapte de oaie și de capră în cadrul următoarelor campanii de promovare cofinanțate de Uniune;

25.  subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată pentru campaniile de promovare care vizează creșterea consumului de produse din carne de oaie și capră, pe întreg teritoriul UE;

26.  solicită includerea pieilor și a lânii în produsele beneficiare;

27.  invită Comisia să coordoneze campanii de promovare pentru etichetarea IGP și DOP a produselor din carne de oaie și de capră, pentru creșterea atractivității acestora; solicită un studiu aprofundat al pieței de desfacere pentru lână, pentru a asigura un profit economic mai mare producătorilor;

28.  încurajează mai multe state membre să pună în aplicare mențiunea de calitate facultativă „produs montan”, astfel cum este prevăzută în legislația actuală a UE, care reprezintă un instrument de asigurare a unei vizibilități mai bune și a unor alegeri în mai bună cunoștință de cauză ale consumatorilor;

29.  subliniază că este necesar să se introducă etichete de garanție pentru carnea de miel și ied, atât pentru producători, cât și pentru asociațiile de producători, ca eventuali beneficiari ai sprijinului pentru calitate diferențiată; subliniază că etichetele respective trebuie aprobate de către autoritatea locală competentă, în conformitate cu reglementările și dispozițiile relevante care reglementează utilizarea unor astfel de etichete;

30.  solicită acordarea de sprijin, la nivelul Uniunii, pentru evenimente promoționale dedicate sectoarelor ovinelor și caprinelor, precum festivalurile și alte evenimente anuale, ca modalitate de creștere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile pe care le aduc aceste sectoare Uniunii, mediului și cetățenilor;

31.  invită Comisia și statele membre să sprijine exploatarea potențialului ridicat al practicilor tradiționale de creștere a ovinelor și caprinelor prin agroturism;

Bune practici

32.  invită Comisia să creeze condiții pentru dezvoltarea sectorului de produse din lapte de oaie și de capră, care să permită o valoare adăugată cât mai mare în cadrul exploatațiilor, prin politici privind calitatea, care să favorizeze producția de produse lactate în fermă, vândute în principal în cadrul lanțurilor de aprovizionare scurte sau locale; subliniază, în acest sens, importanța asigurării de către Comisie a unei mai bune aplicări a reglementărilor privind igiena în toate statele membre, în special cu ajutorul „Ghidului european de bune practici de igienă în producția de brânzeturi artizanale”, elaborat de agricultorii din rețeaua europeană de producători de produse lactate și brânzeturi artizanale (FACE), în colaborare cu Comisia;

33.  invită Comisia să creeze o platformă online, axată pe sectoarele ovinelor și caprinelor, având drept scop principal schimbul de bune practici și de date relevante din statele membre;

34.  îndeamnă Comisia să elaboreze orientări privind bunele practici de comercializare a produselor din sectoarele ovinelor și caprinelor, care, ulterior, să poată fi transmise statelor membre și organizațiilor profesionale;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenție sectorului de producție și prelucrare a lânii, susținând implementarea programelor de schimb de informații și de bune practici între participanții la lanțul de procesare a lânii;

36.  îndeamnă Comisia să examineze introducerea, în cazul lânii, a unor excepții de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 și a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 privind tratarea subproduselor de origine animală, dat fiind că este vorba despre un produs nedestinat consumului uman;

Îmbunătățirea piețelor

37.  invită Comisia să prezinte propuneri privind transparența prețurilor în sectoare, cu scopul de a furniza informații consumatorilor și producătorilor despre prețurile produselor;

38.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare posibilitatea de armonizare a regimului carcaselor, astfel încât acesta să reflecte costurile reale, fără a prejudicia biodiversitatea asigurată de rasele locale, precum și instituirea unui observator european de monitorizare a prețurilor și costurilor de producție a cărnii de oaie și capră; subliniază importanța marjelor de monitorizare pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv a prețurilor cu ridicata;

39.  avertizează că o cerere stagnantă sau în scădere și o producție mai mare pot conduce la scăderea prețurilor pentru producători;

40.  reamintește faptul că, în temeiul articolului 149 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, producătorii de lapte de oaie sau de capră, grupați în cadrul unor organizații de producători, pot derula negocieri contractuale comune în limita a 33 % din producția națională și 3,5 % din producția europeană; subliniază că aceste praguri au fost stabilite, în principal, pentru producția de lapte de vacă crud și că, prin urmare, sunt restrictive și insuficient adaptate producției de rumegătoare mici, în special atunci când agricultorii doresc să se organizeze în asociații ale organizațiilor de producători locali sau în organizații de producători cu cumpărători multipli sau în raport cu un grup industrial important;

41.  solicită stabilirea unor indicatori specifici care să permită monitorizarea mai aprofundată a producției, a consumului și a schimburilor comerciale cu carne de capră, prin diferențierea animalelor adulte de iezi;

42.  consideră că este necesar să se îmbunătățească capacitatea de negociere și puterea pe piață a producătorilor în cadrul lanțului alimentar, extinzând normele privind relațiile contractuale pentru sectoarele ovinelor și caprinelor și pentru produsele pe bază de carne și de lapte, prin stabilirea unor organizații de producători și a unor organizații interprofesionale, similare cu cele existente în alte sectoare agricole și de creștere a animalelor, în conformitate cu acordul la care s-a ajuns în cadrul Regulamentului (UE) 2017/2393, pentru a îmbunătăți competitivitatea și productivitatea actualmente scăzute ale acestor sectoare;

43.  solicită includerea etichetării de calitate DOP și IGP a cărnii de oaie, la fel ca cea a șuncii, astfel cum se menționează la articolul 172 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ca măsură de gestionare a ofertei, pentru a spori posibilitățile de corelare a ofertei cu cererea;

44.  ia act de faptul că organizațiile de producători sau asociațiile organizațiilor de producători de lapte de oaie și de capră pot să nu țină seama de plafoanele obligatorii prevăzute la articolul 149 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, dacă desfășoară o activitate economică (promovare, control al calității, ambalare, etichetare sau prelucrare) în comun, în conformitate cu articolul 152, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/2393;

45.  încurajează toate statele membre care nu au oferit până acum sprijin financiar, în cadrul pachetului privind laptele, sectorului laptelui de oaie și capră, să facă acest lucru;

46.  consideră că trebuie să se împiedice vânzarea sub prețul producătorului a produselor obținute de la ovine și caprine;

47.  invită Comisia să analizeze, în cooperare cu statele membre, lanțul de aprovizionare cu carne de oaie și de capră (de exemplu, făcându-se distincție între carnea provenită de la animalele mature și de la iezi), pentru a garanta că fermierii au parte de un profit echitabil pe piață;

48.  subliniază, în acest context, importanța marketingului direct al produselor de ovine și caprine;

49.  invită Comisia să favorizeze condiții de vânzare directă de către producători și asociațiile de producători, pentru a limita creșterea artificială a prețurilor;

50.  sprijină dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare locale în sectorul ovinelor, ca un mod de creștere a veniturilor fermelor de ovine și de îmbunătățire a concordanței dintre cerere și ofertă, și solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție deosebită politicilor lor publice privind abatoarele locale, esențiale pentru dezvoltarea acestor lanțuri de aprovizionare locale;

51.  reamintește că producătorii pot institui măsuri care să reglementeze oferta de brânzeturi, inclusiv din lapte de oaie sau de capră, cu o etichetă DOP sau IGP, în conformitate cu articolul 150 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

52.  salută faptul că aceste instrumente au fost extinse și pentru perioada de după 2020, ca parte din acordul convenit în urma negocierilor referitoare la Regulamentul (UE) 2017/2393;

53.  consideră necesar să se promoveze concentrarea ofertei crescătorilor în întreprinderi de tipul cooperativelor, care le vor spori puterea de negociere pe parcursul lanțului alimentar, vor crește valoarea adăugată a producției membrilor fermieri și vor realiza activități care vor genera economii sau care sunt dificil de desfășurat la nivel individual, cum sunt inovarea sau consultanța în sectorul zootehniei;

54.  încurajează autoritățile din acele state membre în care organizațiile profesionale din sectoarele ovinelor și caprinelor au arătat un interes dovedit să elaboreze strategii pe termen mediu și lung vizând dezvoltarea acestor sectoare, cu sugestii privind modalitățile de îmbunătățire a selecției de rase și valorificarea produselor pe piață;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să inițieze programe prin care să încurajeze producătorii să înființeze asociații de producători și de marketing, să se angajeze în activități de marketing direct și să producă și să indice pe etichetă calitățile particulare ale produselor pe bază de carne de ovine și de caprine, respectiv din lapte de oaie și de capră (de exemplu produse organice sau specialități regionale);

56.  solicită Comisiei să ușureze cerințele administrative pentru deschiderea, în cadrul fermelor de ovine și caprine, a unor mici unități de producere a brânzeturilor, fapt care ar permite crescătorilor să crească valoarea adăugată a exploatației lor;

57.  îndeamnă Comisia să ia în considerare mecanisme și instrumente suplimentare care pot ajuta sectoarele să facă față crizelor și să le asigure o dezvoltare durabilă;

58.  consideră că este necesar să se dispună de instrumente la îndemână de prevenire și de gestionare a crizelor în sectoarele ovinelor și caprinelor, pentru a putea limita volatilitatea prețurilor, a asigura un profit echitabil pentru producători, precum și un mediu favorabil investițiilor și preluării exploatațiilor de către tineri;

59.  ia act de faptul că calitatea cărnii de oaie și de capră depinde în mare măsură de sursele de hrană ale acestora și că, prin urmare, condițiile de concurență din sectoarele ovinelor și caprinelor variază considerabil de la o regiune la alta în cadrul UE;

60.  solicită autorităților naționale să se asigure că producătorii au acces la piețe și că sunt instituite puncte de distribuție specializate;

Brexit și acordurile comerciale

61.  solicită Comisiei să analizeze care va fi situația pieței ovinelor după retragerea Regatului Unit din Uniune și să ia măsurile necesare pentru a preveni perturbări grave ale pieței, inclusiv să instituie o plasă de siguranță pentru prețuri și piețe cu scopul de a proteja sectorul de impactul Brexitului;

62.  îndeamnă Comisia să dea dovadă de precauție în cadrul negocierilor privind noile ALS cu Noua Zeelandă și Australia, în așteptarea finalizării analizei efectelor pe care Brexitul le va avea asupra sectorului ovinelor și caprinelor, în special în ceea ce privește viitorul cotei de 287 000 de tone exprimate în echivalent greutate carcasă de carne de oaie acordate de UE Noii Zeelande, completată, în medie, în proporție de aproximativ 75 % și consumată, în prezent, în proporție de aproximativ 48 % de Regatul Unit, pe de o parte, și în ceea ce privește viitorul cotei de 19 200 de tone exprimate în echivalent greutate carcasă de carne de oaie acordate de Uniunea Europeană Australiei, completată, în medie, în proporție de aproape 100 % și consumată, în prezent, în proporție de aproximativ 75 % de Regatul Unit;

63.  consideră că noile ALS ar trebui să conțină o divizare a cotei alocate Noii Zeelande și Australiei pentru exporturile lor de carne de miel în Uniune, în vederea diferențierii în categorii separate pentru carnea proaspătă sau refrigerată și cea congelată; reamintește faptul că, în timp ce mieii sunt foarte adesea comercializați în UE la vârsta de 6 sau 9 luni, în Noua Zeelandă, sunt adesea comercializați la vârsta de 12 luni; subliniază că accesul preferențial pe piață nu ar trebui să crească peste contingentele tarifare existente;

64.  reamintește că Parlamentul a identificat carnea de oaie ca fiind un punct deosebit de sensibil în cadrul negocierilor privind ALS cu Noua Zeelandă și a sprijinit o posibilă excludere a celor mai sensibile sectoare în Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea Parlamentului către Consiliu referitoare la mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă(6);

65.  reiterează faptul că orice ALS trebuie să respecte în totalitate standardele ridicate ale UE în materie de bunăstare a animalelor, de mediu și de siguranță alimentară; ia act de faptul că actualele contingente tarifare pentru Noua Zeelandă au un impact asupra producției de carne de oaie din UE;

66.  își exprimă îngrijorarea cu privire la scrisoarea transmisă de Statele Unite și alți șase mari exportatori agricoli (Argentina, Brazilia, Canada, Noua Zeelandă, Thailanda și Uruguay) reprezentanților Regatului Unit și ai UE la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), la 26 septembrie 2017, cu privire la discuțiile interne pentru o posibilă redistribuire a contingentelor tarifare de import între Regatul Unit și celelalte state membre ale UE;

67.  subliniază că este important ca Regatul Unit să își mențină partea sa din contingentele tarifare după ieșirea sa din Uniune și să se ajungă la un acord în care nici piața din Regatul Unit și nici piața UE să nu fie aprovizionate în exces cu carne de oaie importată, pentru a împiedica efectul negativ asupra producătorilor din Regatul Unit și UE;

68.  înțelege în ce măsură sectorul britanic al cărnii de oaie este dependent de piața UE, dar consideră că această situație prezintă atât provocări, cât și oportunități;

69.  consideră că ieșirea Regatului Unit din UE ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru a dezvolta mai mult sectoarele ovinelor și caprinelor în Europa, astfel încât Uniunea să nu mai depindă atât de mult de importurile de carne de oaie și de capră din Noua Zeelandă;

70.  regretă faptul că peste 1 400 de produse agricole europene protejate printr-o indicație geografică nu beneficiază în mod automat de o protecție echivalentă pe piețele din țările terțe, deschise în cadrul acordurilor comerciale internaționale negociate de Uniune;

71.  solicită să se ia în considerare situația precară a crescătorilor de ovine și caprine atunci când sunt încheiate acorduri comerciale suplimentare cu țări terțe, în mod specific prin includerea lor ca sectoare sensibile sau chiar prin excluderea lor totală din cadrul negocierilor, pentru a evita orice dispoziții care ar putea să compromită, în orice mod, modelul de producție european sau să afecteze economiile locale sau regionale;

72.  subliniază faptul că principalele țări exportatoare de carne de oaie și de capră au costuri și standarde de producție cu mult mai scăzute decât cele din Europa;

73.  subliniază faptul că aceste sectoare ar trebui să beneficieze de un tratament adecvat, în special prin introducerea unor contingente tarifare sau a unor perioade de tranziție adaptate, ținând seama, în mod corespunzător, de impactul cumulat al acordurilor comerciale asupra agriculturii, sau chiar prin excluderea acestora din domeniul de aplicare al negocierilor;

74.  subliniază în special, în acest context, problemele grave pe care le reprezintă bunăstarea animalelor în cursul transportului pe distanțe lungi din și spre țările îndepărtate, precum și impactul acestuia asupra mediului;

75.  invită Comisia să introducă un sistem obligatoriu de reglementare a etichetării UE pentru produsele din carne de oaie, eventual cu o siglă valabilă pe întreg teritoriul UE, pentru a permite consumatorilor să facă distincția între produsele UE și cele originare din țările terțe; sugerează că o astfel de etichetă ar putea fi certificată utilizându-se o serie de criterii, inclusiv un regim de garantare a calității agricole și indicația țării de origine, pentru a garanta că consumatorii sunt pe deplin informați cu privire la locul de origine a produsului;

76.  consideră că acest sistem trebuie elaborat în așa fel încât să se evite subminarea sistemelor actuale de etichetare promoțională, existente la nivelul statelor membre și al regiunilor;

77.  invită Comisia să ofere asistență în vederea deschiderii de piețe de export pentru produsele și organele de oaie de proveniență comunitară în țările în care se aplică în prezent restricții inutile;

78.  invită Comisia să ia în considerare o creștere a exporturilor către Africa de Nord, care constituie o piață în creștere și care apreciază calitatea și siguranța alimentară garantate de UE;

79.  solicită Comisiei să întocmească rapoarte cu privire la posibilele piețe-țintă pentru carnea de capră și de oaie și pentru produsele lactate din același sector din UE;

80.  invită Comisia să promoveze calitatea produselor exportate de UE, în special prin intermediul unor norme sanitare stricte și a trasabilității, care garantează o carne de oaie și de capră de o calitate mai bună decât cele exportate de către Noua Zeelandă și Australia; subliniază faptul că atenția deosebită pe care UE o acordă calității este un aspect care ar trebui evidențiat pentru a încuraja consumul de carne europeană de oaie și de capră;

Sistemul de identificare electronică

81.  îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere armonizarea nivelurilor de toleranță în momentul stabilirii unor sancțiuni la adresa crescătorilor de animale pentru erori neintenționate comise la aplicarea sistemului de marcare a ovinelor și de identificare electronică, cu condiția strictă ca aceasta să nu conducă la acceptarea unei marje de eroare mai ridicate decât în cazul asistenței medicale veterinare preventive și să fie justificată în lumina abordării „O singură sănătate” (One Health);

82.  recunoaște importanța unei abordări unitare a asistenței medicale veterinare preventive în Uniune, precum și a îmbunătățirii acesteia;

83.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să pună în aplicare legislația, fără excepție;

84.  subliniază că rata de pierdere a crotaliilor este mai mare în cazul ovinelor care pasc extensiv în zone care se confruntă cu constrângeri naturale, decât în cazul altor animale din zonele de șes și solicită Comisiei să recunoască acest lucru;

85.  îndeamnă statele membre și Comisia să analizeze posibilitatea de a elabora un sistem de identificare simplificat pentru efectivele de dimensiuni reduse în producție extinsă, destinată circuitelor locale, și fără a aduce atingere trasabilității efective a produselor, precum și de a introduce dispoziții mai flexibile și orientate spre creștere în ceea ce privește utilizarea crotaliilor electronice;

86.  ia act de faptul că sistemele de identificare trebuie să fie concepute astfel încât să reducă la minimum birocrația; subliniază că producătorii cu venituri mici vor necesita asistență financiară, în cazul în care trebuie să instaleze sisteme costisitoare și obligatorii de identificare electronică;

Aspecte sanitare

87.  constată că focarele de boli ale animalelor au consecințe dezastruoase asupra bunăstării animalelor, a fermierilor și a localnicilor;

88.  subliniază că sănătatea umană și animală trebuie să aibă prioritate în orice moment;

89.  consideră că este nevoie de mai multe măsuri pentru a preveni focarele de boli animale transfrontaliere și a reduce impactul rezistenței la antibiotice, precum și pentru a promova vaccinarea în vederea combaterii răspândirii infecțiilor la ovine și caprine;

90.  invită Comisia să acorde stimulente și sprijin pentru crescătorii de ovine și caprine care pot demonstra că au atins proporții ridicate de vaccinare în rândul animalelor lor, în conformitate cu planul european de acțiune „O singură sănătate” împotriva rezistenței la antimicrobiene, întrucât, în caz contrar, agricultorii nu ar dispune de suficiente stimulente de piață pentru a recurge la aceasta;

91.  solicită Comisiei să își îmbunătățească capacitatea de reacție în fața epizootiilor grave, cum ar fi boala limbii albastre, prin intermediul unei noi strategii UE privind sănătatea animalelor, al finanțării cercetării, al compensării pierderilor, al plăților în avans etc.;

92.  solicită Comisiei să elaboreze un plan de prevenire a bolilor și a mortalității în rândul iezilor de sex masculin, pe baza valorii intrinseci a animalului și acordând prioritate atât bunăstării iezilor de sex masculin, cât și celei a caprinelor;

93.  solicită Comisiei să faciliteze utilizarea vaccinurilor cu precizie imunitară, ca o primă măsură de combatere a posibilelor focare de boli în aceste sectoare;

94.  subliniază importanța unei mai bune disponibilități la nivelul Uniunii, pentru sectorul ovinelor și caprinelor, a produselor medicale și veterinare, prin sprijinirea cercetării în domeniul farmaceutic și prin simplificarea autorizațiilor de introducere pe piață;

95.  invită Comisia și statele membre să reevalueze nivelul de monitorizare a stării de sănătate a faunei sălbatice, în special în teritoriile ocupate de efective crescute în sistem extensiv;

Animale de pradă

96.  reamintește că proliferarea animalelor de pradă este rezultatul, printre altele, al actualei legislații a UE care vizează conservarea speciilor de animale sălbatice indigene;

97.  sprijină o revizuire a anexelor relevante din Directiva privind habitatele, cu scopul de a controla și gestiona răspândirea animalelor de pradă în anumite zone de pășunat;

98.  invită Comisia să ia în considerare flexibilitatea prevăzută de această directivă cu scopul de a aborda aceste probleme, astfel încât să nu pericliteze dezvoltarea durabilă a zonelor rurale;

99.  subliniază necesitatea unei abordări obiective, științifice care să ia în considerare comportamentul animalelor, relațiile prădător-pradă, cuantificarea exactă, specifică regiunilor, a riscului de prădare pentru speciile menționate în Directiva privind habitatele, hibridizarea, dinamica gamei și alte chestiuni ecologice în orice sugestii prezentate;

100.  subliniază că, în pofida mobilizării unor mijloace din ce în ce mai importante și mai costisitoare pentru crescătorii de animale și pentru comunitate, se înmulțesc atacurile lupilor și ale animalelor hibride neprotejate, rezultate din încrucișarea între lupi și câini, asupra efectivelor;

101.  subliniază că limitele măsurilor de protecție recomandate și puse în aplicare pentru a proteja efectivele devin, în prezent, evidente, deoarece numărul de animale pierdute a crescut în mod substanțial;

102.  subliniază că această lipsă de eficacitate readuce acum în discuție viitorul metodelor ecologice de creștere a animalelor, precum păstoritul, deoarece unii crescători de animale încep să-și închidă animalele, ceea ce, ulterior, va conduce nu numai la abandonarea unor suprafețe extrem de întinse, fapt care va genera riscuri de incendii uriașe și de avalanșe, dar și la reorientarea fermelor spre forme de agricultură mai intensive;

103.  invită Comisia și statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, în consultare cu fermierii și cu alte părți interesate, să ia în considerare măsuri de dezvoltare rurală pentru a proteja efectivele, să ofere compensații adecvate pentru pierderile cauzate de atacurile animalelor mari de pradă, inclusiv ale animalelor de pradă neprotejate în temeiul Directivei privind habitatele, precum și să adapteze ajutorul în vederea repopulării turmelor;

104.  consideră că este necesar să se ia măsuri pentru a revizui statutul de protecție a animalelor de pradă, în contextul Convenției de la Berna;

105.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare recomandările Convenției de la Berna, pentru a preveni răspândirea speciilor hibride de câine-lup, deoarece acestea amenință conservarea speciei Canis lupus și sunt responsabile în mare măsură de atacurile asupra efectivelor de ovine și de caprine;

106.  remarcă succesul parțial înregistrat de reintroducerea câinilor ciobănești, ca modalitate de a îndepărta lupii sau, cel puțin, hibrizii;

107.  propune selectarea unor „ombudsmani pentru lupi” care să asigure medierea între diferitele interese și, de asemenea, în litigiile referitoare la statutul de protecție și necesitatea de a compensa pierderile reprezentate de animalele omorâte de lupi, după modelul de succes al „ombudsmanilor pentru urși” din anumite state membre;

108.  invită Comisia să ia în considerare recomandările formulate de Parlament în Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie;

109.  invită Comisia și statele membre — în vederea îmbunătățirii situației ocupării forței de muncă în aceste sectoare — să elaboreze programe pentru îmbunătățirea dresajului câinilor de pază și a celor ciobănești și să ofere formare pentru utilizarea lor corectă în fermele de creștere a animalelor, și, în acest sens, să îmbunătățească urgent cooperarea transfrontalieră și schimbul de idei și de abordări de succes între autorități, crescători și ecologiști în ceea ce privește animalele mari de pradă;

110.  solicită crearea unor zone de pășunat protejate, în care animalele mari de pradă pot fi reglementate, astfel încât reîntoarcerea lor să nu determine un regres în ceea ce privește practicile agricole favorabile bunăstării animalelor (transhumanță, grajduri deschise etc.) sau activitățile agricole și de pășunat tradiționale (pășunatul pe timp de vară la mare altitudine);

Abatoare

111.  constată că procesele de concentrare în sectorul abatoarelor sunt în creștere și sunt reflectate de faptul că grupurile de prelucrare a cărnii controlează întregul lanț al industriei cărnii, de la animalul viu până la carnea proaspătă ambalată, ducând nu doar la rute de transport mai lungi pentru animalele vii, ci și la costuri mai mari și profitabilitate mai scăzută pentru producători;

112.  invită Comisia să identifice măsurile de sprijin pentru crearea de puncte de sacrificare și simplificarea procedurilor de autorizare;

113.  invită Comisia și statele membre să depună eforturi pentru dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare locale, care pot acționa ca o pârghie pentru îmbunătățirea veniturilor, prin facilitarea creării de abatoare locale și mobile, care sunt esențiale pentru structurarea acestor sectoare;

Formarea profesională

114.  invită statele membre să ofere cursuri de formare pentru reprezentanții din sector cu privire la modul de valorificare a produselor, astfel încât acestea să poată fi competitive cu alte produse din carne și produse lactate;

115.  consideră că este vital să se înființeze școli de păstorit cu accent pe transhumanță în statele membre în care acest tip de activitate agricolă este mai frecvent, cu scopul de a oferi o sursă alternativă de ocupare a forței de muncă în sectorul creșterii animalelor, care va favoriza reînnoirea generațiilor și, în același timp, va contribui la consolidarea demnității și la recunoașterea socială a meseriei tradiționale de crescător de animale;

116.  consideră necesară promovarea nu numai a inovării (practici agricole, produse noi etc.), ci și a consilierii și a formării inițiale și continue în sectoarele ovinelor și caprinelor;

Alte elemente

117.  invită Comisia să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Directivei (CE) nr. 1/2005 a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului;

118.  consideră că este necesar să se respecte hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, conform căreia protecția bunăstării animalelor nu încetează la frontierele externe ale UE, iar transportatorii de animale exportate din Uniunea Europeană trebuie, așadar, să respecte normele UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv în afara UE;

119.  atrage atenția asupra faptului că, în multe regiuni de creștere a ovinelor și a caprinelor, a fost constatată lipsa apei, în special în regiunile situate în zona mediteraneeană, situație care se va înrăutăți odată cu fenomenul încălzirii globale;

120.  subliniază, prin urmare, că este necesar să se asigure o mai bună gestionare a resurselor de apă prin amenajări adecvate, care să țină seama de repartizarea precipitațiilor pe parcursul anului și de aspectul durabilității;

o
o   o

121.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 41.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0441.
(3) https://www.nationaleombudsman.nl/onderzoeken/2012/100
(4) https://www.nationaleombudsman.nl/onderzoeken/2017030-onderzoek-naar-de-lessen-die-de-overheid-uit-de-qkoorts-epidemie-heeft
(5) Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (JO L 350, 29.12.2017, p. 15).
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0420.


Pluralismul și libertatea media în Uniunea Europeană
PDF 331kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană (2017/2209(INI))
P8_TA(2018)0204A8-0144/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 9, 10 și 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și Carta socială europeană,

–  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre semnare și ratificare prin Rezoluția 2106 din 21 decembrie 1965 a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre,

–  având în vedere Carta europeană privind libertatea presei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere declarațiile, recomandările și rezoluțiile Comitetului de Miniștri și ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și avizele și Lista de verificare a criteriilor statului de drept elaborate de Comisia de la Veneția,

–  având în vedere studiul Consiliului Europei intitulat „Jurnaliștii sub presiune – Interferențele nejustificate, teama și autocenzura în Europa”,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

–  având în vedere observația generală nr. 34 a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și rapoartele raportorului special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare,

–  având în vedere Planul de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei, în special de Reprezentantul său pentru libertatea mass-mediei,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor,

–  având în vedere declarația comună privind libertatea de exprimare și „știrile false”, dezinformarea și propaganda, prezentată la 3 martie 2017 de către Raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei, Raportorul special al Organizației Statelor Americane (OAS) privind libertatea de exprimare și Raportorul special al Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) privind libertatea de exprimare și accesul la informație,

–  având în vedere rezultatele clasamentului mondial al libertății presei, publicate de Reporteri fără Frontiere, și ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media al Institutului Universitar European,

–  având în vedere Sinteza politică intitulată „Definiția defăimării: Principii privind libertatea de exprimare și protecția reputației”, publicată de Grupul de lucru instituit în temeiul articolului 19,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(3) și Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la acțiunile realizate în urma rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la e-democrația în Uniunea Europeană: potențial și provocări(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(7) și Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind libertatea și pluralismul mass-mediei în mediul digital(9),

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline și Orientările 2014-2020 ale Comisiei privind sprijinul UE pentru libertatea și integritatea mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare,

–  având în vedere Colocviul anual al Comisiei privind drepturile fundamentale din 2016 intitulat „Pluralismul mass-mediei și democrația” și contribuțiile relevante publicate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Grupul de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online, desemnat de Comisie pentru a oferi consiliere în ceea ce privește amploarea fenomenului știrilor false, precum și în ceea ce privește definirea rolurilor și responsabilităților părților interesate relevante,

–  având în vedere Avizul 5/2016 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind revizuirea Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice (2002/58/CE),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului European privind securitatea și apărarea din 22 iunie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0144/2018),

A.  întrucât dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la libertatea de opinie sunt drepturi fundamentale ale omului și condiții indispensabile pentru dezvoltarea deplină a persoanei și pentru participarea activă la o societate democratică, pentru realizarea principiilor transparenței și responsabilității și pentru respectarea altor drepturi ale omului și libertăți fundamentale;

B.  întrucât pluralismul este inseparabil de libertate, democrație și statul de drept;

C.  întrucât dreptul de a informa și dreptul de a fi informat fac parte din nucleul de valori democratice de bază pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

D.  întrucât nu poate fi subestimată importanța unei mass-medii pluraliste, independente și de încredere, ca gardian și observator al democrației și al statului de drept;

E.  întrucât libertatea, pluralismul și independența mass-mediei reprezintă componente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare; întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața democratică; întrucât acest rol ar trebui extins pentru a include jurnalismul online și jurnalismul practicat de cetățeni, precum și activitatea bloggerilor, a internauților, a activiștilor de pe platformele de comunicare socială și a apărătorilor drepturilor omului, pentru a reflecta realitatea mediatică actuală, profund schimbată, respectând totodată dreptul la viața privată; întrucât neutralitatea rețelei este un principiu fundamental al unui internet deschis;

F.  întrucât știrile false, hărțuirea online și răzbunarea prin pornografie reprezintă îngrijorări tot mai mari ale societății noastre, în special în rândul tinerilor;

G.  întrucât răspândirea știrilor false și a dezinformării pe platformele de comunicare socială sau pe site-urile de căutare a afectat puternic credibilitatea mijloacelor de informare în masă tradiționale, ceea ce limitează, prin urmare, capacitatea acestora de acționa în calitate de „câini de pază”;

H.  întrucât autoritățile publice nu au doar datoria de a nu impune restricții asupra libertății de exprimare, ci și obligația pozitivă de a adopta un cadru juridic și de reglementare care să promoveze dezvoltarea unor mijloace de informare în masă libere, independente și pluraliste;

I.  întrucât, în conformitate cu articolele 2 și 4 din Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și cu articolul 30 din Declarația universală a drepturilor omului, libertatea de exprimare nu ar trebui să fie folosită niciodată pentru a apăra exprimări care încalcă Convenția și Declarația, cum ar fi discursul de incitare la ură sau propaganda bazate pe idei și teorii de superioritate a unei rase sau a unui grup de persoane de o anumită culoare sau grup etnic sau care încearcă să justifice sau să promoveze ura rasială sau orice formă de discriminare;

J.  întrucât autoritățile publice au datoria de a proteja independența și imparțialitatea mijloacelor de comunicare în masă publice, în special în calitate de actori care deservesc societățile democratice, și nu de a satisface interesele guvernelor aflate la putere;

K.  întrucât autoritățile trebuie, de asemenea, să se asigure că mass-media respectă legile și reglementările în vigoare;

L.  întrucât evoluțiile politice recente din diverse state membre, în care naționalismul și populismul sunt în creștere au condus la presiuni și agresiuni tot mai mari împotriva jurnaliștilor, ceea ce arată că Uniunea Europeană trebuie să asigure, să promoveze și să apere libertatea și pluralismul mass-mediei;

M.  întrucât, potrivit Consiliului Europei, abuzurile și infracțiunile comise împotriva jurnaliștilor de către actori statali și nestatali deopotrivă au un efect semnificativ și descurajant asupra libertății de exprimare; întrucât riscul și frecvența interferențelor nejustificate intensifică sentimentul de teamă în rândul jurnaliștilor, al cetățenilor jurnaliști, al bloggerilor și al altor actori din domeniul informațiilor, fapt ce conduce la un nivel potențial ridicat de autocenzură, subminând în același timp drepturile cetățenilor la informare și participare;

N.  întrucât raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare a amintit în septembrie 2016 că guvernele au responsabilitatea nu doar de a respecta jurnalismul, ci și de a asigura că jurnaliștii și sursele acestora sunt protejați prin legi puternice, urmărirea penală a autorilor infracțiunilor și măsuri ample de securitate acolo unde este necesar;

O.  întrucât jurnaliștii și alți actori din peisajul mediatic încă se confruntă cu violență, amenințări, hărțuire sau defăimare publică în Uniunea Europeană, în special ca urmare a activităților lor de investigație în vederea protejării interesului public împotriva abuzului de putere, a corupției, a încălcărilor drepturilor omului sau a activităților infracționale;

P.  întrucât garantarea siguranței și securității jurnaliștilor și a altor actori din mass-media este o condiție prealabilă pentru asigurarea deplină a rolului și a capacității acestora de a informa cetățenii în mod adecvat și de a participa efectiv la dezbaterile publice;

Q.  întrucât, potrivit Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor, mai mult de jumătate dintre cazurile de abuzuri împotriva profesioniștilor din mass-media sunt comise de actori statali;

R.  întrucât jurnalismul de investigație ar trebui să fie promovat ca o formă de angajament civic și ca un act de virtute civică sprijinit prin comunicare, învățare, educație și formare;

S.  întrucât evoluția radicală a sistemului mediatic, dezvoltarea rapidă a dimensiunii online a pluralismului media și folosirea tot mai extinsă a motoarelor de căutare și a platformelor de comunicare socială reprezintă atât o provocare, cât și o șansă de a promova libertatea de exprimare, de democratizare a producției de știri prin implicarea cetățenilor în dezbaterea publică, precum și de a transforma tot mai mulți utilizatori de informații în producători de informații; întrucât, cu toate acestea, concentrarea puterii la nivelul grupurilor mediatice, al operatorilor de platforme și al intermediarilor de internet, precum și controlul mass-mediei de către corporații economice și de către actori politici riscă să aibă consecințe negative asupra pluralismului în dezbaterea publică și a accesului la informație și un impact asupra libertății, integrității, calității și independenței editoriale a jurnalismului și a radiodifuziunii; întrucât condițiile de concurență echitabile la nivel european sunt necesare pentru a asigura că motoarele de căutare, platformele de comunicare socială și alți giganți din domeniul înaltei tehnologii respectă normele pieței unice digitale a UE, în domenii cum ar fi confidențialitatea și comunicațiile electronice și concurența;

T.  întrucât jurnaliștii au nevoie de acces direct, imediat și lipsit de obstacole la informațiile administrației publice, pentru a trage la răspundere autoritățile în mod corespunzător;

U.  întrucât informațiile obținute pe baza dreptului de anchetă și informațiile obținute de la avertizori sunt complementare și esențiale, în egală măsură, pentru capacitatea jurnaliștilor de a-și îndeplini misiunea de a acționa în interes public;

V.  întrucât jurnaliștii au nevoie de protecție juridică deplină pentru a utiliza și a disemina astfel de informații de interes public în domeniul lor de activitate;

W.  întrucât dreptul de a solicita și de a primi informații de la administrațiile publice este încă inegal și incomplet la nivelul Uniunii Europene;

X.  întrucât sectorul mass-mediei joacă un rol esențial în orice societate democratică; întrucât efectul crizei economice, împreună cu creșterea simultană a platformelor de comunicare socială și a altor giganți din domeniul înaltei tehnologii și veniturile foarte selective provenite din publicitate, au agravat dramatic precaritatea condițiilor de muncă și insecuritatea socială a actorilor din domeniul mediatic, inclusiv a jurnaliștilor independenți, conducând la o scădere gravă a standardelor profesionale, sociale și de calitate în jurnalism, care poate afecta negativ independența editorială a acestora;

Y.  întrucât Observatorul European al Audiovizualului din cadrul Consiliului Europei a denunțat apariția unui duopol digital, în care Google și Facebook reprezintă până la 85 % din întreaga creștere a pieței de publicitate digitală în 2016, punând în pericol viitorul întreprinderilor mediatice tradiționale finanțate din resurse publicitare, cum sunt canalele de televiziune comerciale, ziarele și revistele care au o audiență mult mai limitată;

Z.  întrucât, în contextul politicii de extindere, Comisia are datoria de a solicita respectarea deplină a criteriilor de la Copenhaga, inclusiv a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei și, prin urmare, UE ar trebui să dea un exemplu de cele mai înalte standarde în acest domeniu; întrucât, după ce devin membre ale UE, statele au obligația de a respecta permanent și fără echivoc obligațiile privind drepturile omului stabilite în temeiul tratatelor UE și al Cartei drepturilor fundamentale a UE, și întrucât respectarea libertății de exprimare și a libertății mass-mediei în statele membre ar trebui supusă unui control regulat; întrucât UE poate fi credibilă pe scena mondială numai dacă libertățile presei și ale mass-mediei sunt protejate și respectate și în interiorul Uniunii;

AA.  întrucât cercetările găsesc în mod constant dovezi potrivit cărora femeile se află în minoritate în sectoarele media, în special în rolurile creative, fiind grav subreprezentate la nivelurile decizionale înalte; întrucât studiile privind participarea femeilor în domeniul jurnalismului sugerează că, deși există un echilibru de gen relativ bun în rândul noilor jurnaliști, distribuirea responsabilității decizionale este caracterizată de o disparitate de gen semnificativă;

AB.  întrucât dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din TUE, care asigură respectarea acestor principii, sunt aplicate prin acțiuni pozitive de promovare a libertății și pluralismului media, de promovare a calității, a accesului la informație și a disponibilității acesteia (libertate pozitivă), dar necesită și neintervenția autorităților publice pentru a evita agresiunile dăunătoare (libertate negativă);

AC.  întrucât supravegherea ilegală și arbitrară, în special atunci când este efectuată la scară largă, este incompatibilă cu drepturile omului și cu libertățile fundamentale, printre altele cu libertatea de exprimare – inclusiv libertatea presei și protecția confidențialității surselor jurnalistice – și cu dreptul la viață privată și la protecția datelor; întrucât internetul și platformele de comunicare socială contribuie la răspândirea discursului de incitare la ură și la stimularea radicalizării care conduce la extremism violent prin difuzarea de conținuturi ilegale, în special în defavoarea tinerilor; întrucât combaterea acestor fenomene necesită o colaborare strânsă și coordonată între toți actorii relevanți, la toate nivelurile de guvernanță (local, regional și național), precum și cu societatea civilă și cu sectorul privat; întrucât legile și acțiunile eficace din domeniul securității și al antiterorismului, precum și măsurile care vizează combaterea și prevenirea discursului de incitare la ură și a extremismului violent ar trebui să respecte întotdeauna obligațiile legate de drepturile fundamentale, pentru a evita conflictele cu protecția libertății de exprimare;

AD.  întrucât, după cum afirmă Consiliul Europei, semnalarea neregulilor este un aspect fundamental al libertății de exprimare și are un rol esențial în detectarea și raportarea infracțiunilor și a faptelor ilegale, precum și în consolidarea responsabilității democratice și a transparenței; întrucât semnalarea neregulilor reprezintă o sursă fundamentală de informații în combaterea criminalității organizate, în anchetarea, identificarea și divulgarea cazurilor de corupție din sectorul public și privat, precum și în depistarea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale create de întreprinderile private; întrucât protecția adecvată a avertizorilor la nivelul UE, la nivel național și la nivel internațional, precum și promovarea unei culturi a recunoașterii rolului important jucat de avertizorii de integritate în societate reprezintă condiții prealabile pentru a asigura eficacitatea acestui rol;

AE.  întrucât, în contextul combaterii corupției și a administrației defectuoase în UE, jurnalismul de investigație ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită și de sprijin financiar, fiind un instrument care deservește binele public;

AF.  întrucât, potrivit observațiilor Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei, drepturile de proprietate asupra mass-mediei sunt încă foarte concentrate și acest lucru constituie un risc semnificativ pentru diversitatea informațiilor și a punctelor de vedere reprezentate în conținutul mediatic;

AG.  întrucât acoperirea afacerilor UE și a activităților instituțiilor și agențiilor europene ar trebui să intre sub incidența criteriilor pluralismului și libertății mass-mediei, pe picior de egalitate cu acoperirea știrilor naționale, și ar trebui să dispună de un sprijin multilingv pentru a ajunge la un număr cât mai mare de cetățeni ai UE,

1.  invită statele membre să ia măsuri adecvate, inclusiv să asigure finanțare publică adecvată, pentru a proteja și a promova un peisaj mediatic pluralist, independent și liber, în serviciul societății democratice, inclusiv independența și sustenabilitatea serviciilor media publice și a celor comunitare și participative, care sunt elemente esențiale pentru garantarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare;

2.  subliniază responsabilitatea comună a legiuitorilor, a jurnaliștilor, a editorilor și a intermediarilor de internet, dar și a cetățenilor în calitate de consumatori de informații;

3.  solicită instituțiilor UE să garanteze aplicarea în totalitate a Cartei drepturilor fundamentale a UE în toate deciziile, acțiunile și politicile lor, ca un mijloc de susținere fermă a pluralismului și a libertății mass-mediei împotriva influenței nejustificate a autorităților publice naționale; solicită Comisiei, în acest sens, să introducă analize ale impactului asupra drepturilor omului pentru evaluarea propunerilor sale legislative și să prezinte o propunere de instituire la nivelul UE a unui mecanism privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, în conformitate cu rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 pe această temă;

4.  subliniază necesitatea de a institui mecanisme de monitorizare independente pentru a evalua situația libertății și pluralismului mass-mediei în UE, ca mijloc de promovare și de protecție a drepturilor și libertăților consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, și de reacție promptă la posibilele încălcări și amenințări la adresa acestora; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine în totalitate și să consolideze instrumentele deja dezvoltate în această privință, cum sunt Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei și Platforma Consiliului Europei pentru protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor;

5.  solicită Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să trateze încercările guvernelor statelor membre de a aduce prejudicii libertății și pluralismului mass-mediei ca pe un abuz grav și sistematic de putere și ca pe o mișcare împotriva valorilor fundamentale ale Uniunii Europene consacrate la articolul 2 din TUE, ceea ce și sunt, de altfel, având în vedere faptul că drepturile la libertatea de exprimare și de opinie sunt drepturi fundamentale ale omului, și că libertatea, pluralismul și independența mass-mediei joacă un rol esențial în societatea democratică, inclusiv prin faptul că au funcția de a controla puterea guvernamentală și a statului;

6.  invită statele membre să realizeze o evaluare independentă a legislației și practicilor lor relevante, pentru a proteja libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul mass-mediei;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la abuzurile, infracțiunile și atacurile mortale care sunt comise în continuare împotriva jurnaliștilor și a lucrătorilor din domeniul mediatic în statele membre din cauza activităților acestora; invită insistent statele membre să facă tot posibilul pentru a preveni astfel de violențe, pentru a asigura responsabilitatea și a evita impunitatea, precum și pentru a garanta accesul victimelor și familiilor acestora la căi de atac corespunzătoare; invită statele membre să înființeze un organism de reglementare independent și imparțial, în cooperare cu organizațiile de jurnaliști, pentru a monitoriza, documenta și raporta actele violente și amenințările la adresa jurnaliștilor și pentru a aborda protecția și siguranța jurnaliștilor la nivel național; invită, de asemenea, statele membre să implementeze integral Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Consiliului Europei privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mediatic;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea condițiilor de muncă ale jurnaliștilor și la nivelul de violență psihologică cu care se confruntă aceștia; solicită, prin urmare, statelor membre să creeze planuri de acțiune naționale, în strânsă cooperare cu organizațiile de jurnaliști, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale jurnaliștilor și pentru a se asigura că jurnaliștii nu vor fi victime ale violenței psihologice;

9.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu situația libertății mass-mediei în Malta, în urma asasinării, în octombrie 2017, a jurnalistei pe subiecte de combatere a corupției, Daphne Caruana Galizia, care a fost, de asemenea, supusă hărțuirii, inclusiv unor măsuri asigurătorii prin care i-au fost înghețate conturile bancare, precum și amenințărilor făcute de întreprinderi multinaționale;

10.  condamnă ferm asasinarea jurnalistului de investigație slovac, Ján Kuciak, și a partenerei sale, Martina Kušnírová;

11.  salută decizia de a denumi sala de presă a Parlamentului European după jurnalista asasinată Daphne Caruana Galizia; reiterează, în acest context, solicitarea sa ca un premiu anual al Parlamentului European pentru jurnalismul de investigație să poarte numele acesteia;

12.  solicită Conferinței președinților să prezinte o propunere privind modul în care Parlamentul ar putea să onoreze activitatea jurnalistului Ján Kuciak, precum și să ia în considerare redenumirea stagiului Parlamentului pentru jurnaliști după Ján Kuciak;

13.  solicită statelor membre să sprijine integral inițiativa lansată de Reporteri fără Frontiere pentru crearea unei reprezentanțe speciale la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite pentru siguranța jurnaliștilor;

14.  invită statele membre să creeze și să mențină, în drept și în fapt, un mediu de siguranță și securitate pentru jurnaliști și pentru alți actori din domeniul mediatic, inclusiv pentru jurnaliștii străini care își desfășoară activitățile jurnalistice în statele membre, care să le permită să își desfășoare activitatea în condiții de independență deplină și fără interferențe nejustificate – cum ar fi amenințarea cu violența, hărțuirea, presiunea financiară, economică și politică, presiunea de a face publice surse și materiale confidențiale și supravegherea direcționată; subliniază necesitatea ca statele membre să garanteze căi de atac efective, în ceea ce privește actele menționate mai sus, pentru jurnaliștii a căror libertate de a munci a fost amenințată, cu scopul de a evita autocenzura; subliniază că este important să se țină seama de dimensiunea de gen atunci când se iau în considerare măsuri vizând siguranța jurnaliștilor;

15.  subliniază importanța asigurării unor condiții de muncă adecvate pentru jurnaliști și lucrătorii din domeniul media, cu respectarea deplină a cerințelor Cartei drepturilor fundamentale a UE și ale Cartei sociale europene, ca un mijloc de evitare a presiunii interne și externe nejustificate, a dependenței, a vulnerabilității și a instabilității, și, prin urmare, a riscului autocenzurii; subliniază faptul că jurnalismul independent nu poate fi garantat și promovat numai de piață; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze și să elaboreze noi modele economice, sustenabile din punct de vedere social, care să aibă ca obiectiv finanțarea și susținerea jurnalismului de calitate și independent, și să asigure informarea corectă a cetățenilor; solicită statelor membre să consolideze sprijinul financiar acordat mass-mediei publice și jurnalismului de investigație, evitând totodată implicarea în deciziile editoriale;

16.  condamnă încercările guvernelor de a reduce la tăcere mass-media critică și de a distruge libertatea și pluralismul mass-mediei, inclusiv prin metode mai sofisticate – care în general nu creează alerte în cadrul Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor – cum ar fi, de exemplu, achiziționarea unor canale media comerciale de către membri ai guvernelor și de către acoliții acestora și deturnarea mass-mediei publice pentru a promova interese partizane;

17.  subliniază necesitatea de a sprijini și de a extinde sfera activităților Centrului european pentru libertatea presei și a mass-mediei, în special sprijinul juridic acordat de acesta jurnaliștilor amenințați;

18.  subliniază faptul că profesioniștii din domeniul mass-mediei lucrează adesea în condiții precare din punctul de vedere al contractelor, al salariilor și al garanțiilor sociale, ceea ce le compromite capacitatea de a lucra în mod adecvat și astfel stă în calea libertății mass-mediei;

19.  recunoaște că libertatea de exprimare poate face obiectul unor restricții, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, printre altele, pentru a proteja reputația și drepturile celorlalți; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea față de efectele negative și descurajante pe care dispozițiile de drept penal privind defăimarea le pot avea asupra dreptului la libertatea de exprimare, asupra libertății presei și a dezbaterilor publice; invită statele membre să se abțină de la orice utilizare abuzivă a legislației penale privind defăimarea, prin găsirea unui echilibru just între dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private și de familie, inclusiv a reputației, asigurând în același timp dreptul la căi de atac efective și evitând penalitățile și sancțiunile excesiv de severe și disproporționate, în conformitate cu criteriile stabilite de CEDO;

20.  invită Comisia să propună o directivă privind combaterea SLAPP (acțiune strategică în justiție împotriva mobilizării publice) care să protejeze mass-media independentă din UE de acțiunile în justiție șicanatoare, menite să o reducă la tăcere sau să o intimideze;

21.  consideră că participarea la procesele democratice se întemeiază, în primul rând, pe accesul efectiv și nediscriminatoriu la informații și cunoștințe; solicită UE și statelor sale membre să elaboreze politici adecvate pentru realizarea accesului universal la internet și să recunoască accesul la internet – inclusiv neutralitatea rețelei – ca drept fundamental;

22.  deplânge decizia adoptată de Federal Communications Commission (Comisia federală pentru comunicații) din SUA de a abroga normele adoptate în 2015 în domeniul neutralității rețelei și subliniază consecințele negative pe care această decizie le poate produce, într-o lume digitală interconectată la nivel global, asupra dreptului de acces la informații fără discriminare; invită UE și statele membre să urmeze o cale de consolidare a principiului neutralității rețelei bazându-se pe orientările Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) privind punerea în aplicare, de către autoritățile naționale de reglementare, a normelor europene privind neutralitatea rețelei și ducând mai departe aceste orientări;

23.  subliniază rolul important pe care mass-media independentă și pluralistă îl joacă în dezbaterile politice și în dreptul la informații pluraliste, atât în timpul mandatelor electorale, cât și în perioadele intermediare; subliniază necesitatea de a garanta pe deplin tuturor actorilor politici posibilitatea de a se exprima, în conformitate cu prevederile ICERD, și de a le oferi timp de emisie pe canalele publice de radiodifuziune pe baza unor criterii jurnalistice și profesioniste, și nu în funcție de gradul lor de reprezentativitate instituțională sau de opiniile politice;

24.  solicită statelor membre și Comisiei să nu adopte măsuri inutile, care să limiteze arbitrar accesul la internet și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului sau să controleze comunicațiile publice, cum ar fi adoptarea unor dispoziții represive privind înființarea și funcționarea mijloacelor/site-urilor media, impunerea arbitrară a stării de urgență, controlul tehnic asupra tehnologiilor digitale – adică blocarea, filtrarea, bruierea și închiderea spațiilor digitale – sau privatizarea de facto a măsurilor de control, prin exercitarea unor presiuni asupra intermediarilor pentru a acționa în vederea restricționării sau a ștergerii conținutului online; solicită, de asemenea, UE și statelor membre să prevină adoptarea unor astfel de măsuri de către operatorii privați;

25.  invită Comisia și statele membre să asigure transparența deplină din partea întreprinderilor private și a autorităților publice în ceea ce privește utilizarea algoritmilor, a inteligenței artificiale și a proceselor automatizate de luare a deciziilor, care nu ar trebui să fie puse în aplicare și dezvoltate într-un mod care să blocheze, să filtreze sau să elimine arbitrar conținuturi online sau cu intenția de a face aceste lucruri, precum și să garanteze că orice politică și strategie digitală a UE este elaborată ținând cont de drepturile omului, furnizând căi de atac și garanții corespunzătoare și respectând pe deplin dispozițiile relevante ale Cartei drepturilor fundamentale a UE și ale Convenției europene a drepturilor omului;

26.  reiterează faptul că hărțuirea pe internet, răzbunarea prin pornografie și materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare în societatea noastră și pot avea efecte extrem de grave, în special asupra tinerilor și a copiilor, și subliniază că interesele și drepturile minorilor trebuie să fie pe deplin respectate în cadrul mass-mediei; încurajează toate statele membre să elaboreze acte legislative orientate spre viitor pentru a combate aceste fenomene, inclusiv dispoziții privind detectarea, marcarea și eliminarea de pe platformele de comunicare socială a conținutului care aduce atingere demnității umane în mod evident; încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de construire a unor contradiscursuri eficace și să ofere orientări clare care să asigure certitudine juridică și previzibilitate pentru utilizatori, furnizorii de servicii și întregul sector al internetului, asigurând, totodată, posibilitatea unei căi de atac judiciare în conformitate cu dreptul național, pentru a reacționa la utilizarea abuzivă a platformelor de comunicare socială în scopuri teroriste; subliniază, cu toate acestea, că orice măsură de restricționare sau retragere a conținutului online ar trebui adoptată numai în circumstanțe specificate, explicite și legitime și sub supraveghere judiciară strictă, în conformitate cu standardele internaționale, cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cu articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

27.  ia act de Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, promovat de Comisie; subliniază marja mare de manevră acordată întreprinderilor private pentru a stabili ceea ce constituie o „ilegalitate” și subliniază că astfel de marje trebuie restricționate, pentru a evita orice risc de cenzură și de restricții arbitrare asupra libertății de exprimare;

28.  reafirmă faptul că anonimatul și criptarea sunt instrumente esențiale pentru exercitarea drepturilor și libertăților democratice, pentru promovarea încrederii în infrastructura și comunicațiile digitale și pentru protejarea confidențialității surselor în jurnalism; recunoaște că anonimatul și criptarea asigură confidențialitatea și securitatea necesare pentru exercitarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare în era digitală și reamintește că accesul liber la informații presupune în mod necesar protejarea informațiilor personale pe care cetățenii le lasă în urmă atunci când folosesc internetul; ia act de faptul că criptarea și anonimatul pot conduce și la abuzuri și fapte ilegale și îngreunează prevenirea activităților infracționale și desfășurarea anchetelor, astfel cum au scos în evidență autoritățile de aplicare a legii și funcționarii din cadrul serviciilor de combatere a terorismului; reiterează faptul că restricțiile în domeniul criptării și al anonimatului trebuie să fie limitate respectând principiile legalității, necesității și proporționalității; invită instituțiile UE și statele membre să sprijine pe deplin și să pună în aplicare recomandările stabilite în Raportul din 22 mai 2015 al raportorului special al ONU pentru promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care a abordat utilizarea criptării și a anonimatului în comunicarea digitală;

29.  încurajează elaborarea de coduri etice pentru jurnaliști și pentru persoanele implicate în managementul canalelor media, pentru a asigura independența totală a jurnaliștilor și a organismelor mass-media;

30.  subliniază că autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare se confruntă cu multe obstacole în cadrul anchetării și urmăririi penale a infracțiunilor online, inclusiv din cauza disparităților dintre legislațiile statelor membre;

31.  constată că, în ecosistemul mass-mediei digitale în continuă evoluție, au apărut noi intermediari, care au capacitatea de a influența și controla informații și idei online, prin dobândirea de funcții și competențe de filtrare a informațiilor publicate („gate-keeping”); accentuează faptul că trebuie să existe suficiente canale, servicii și surse online independente și autonome, care să aibă capacitatea de a prezenta o pluralitate de opinii și idei democratice publicului, pe teme de interes general; invită statele membre să dezvolte politici și măsuri naționale noi sau existente în acest sens;

32.  recunoaște că noul mediu digital a agravat problema răspândirii dezinformării sau a așa-numitelor „știri false”; reamintește, cu toate acestea, că acest lucru nu este un fenomen nou și nici nu se limitează la sfera online; subliniază importanța garantării dreptului la informație de calitate prin îmbunătățirea accesului cetățenilor la informații de încredere și împiedicând propagarea dezinformării online și offline; reamintește că utilizarea termenului de „știri false” nu ar trebui să aibă niciodată scopul de a submina încrederea publicului în mass-media sau de a discredita și incrimina vocile critice; își exprimă îngrijorarea cu privire la potențiala amenințare pe care o poate reprezenta noțiunea de știri false pentru libertatea de exprimare și pentru independența mass-media, subliniind în același timp efectele negative pe care le-ar putea avea răspândirea știrilor false asupra calității dezbaterilor politice și asupra participării bine informate a cetățenilor în cadrul societății democratice; subliniază importanța asigurării unor mecanisme eficace de autoreglementare bazate pe principiile acurateței și transparenței și a stabilirii unor obligații și instrumente adecvate privind verificarea surselor, dar și a verificării faptelor de către organizații terțe certificate, independente și imparțiale de verificare a faptelor, pentru a asigura obiectivitatea și protejarea informațiilor;

33.  încurajează societățile care gestionează platforme de comunicare socială și platformele online să dezvolte instrumente care să le permită utilizatorilor să raporteze și să semnaleze potențialele știri false, cu scopul de a facilita rectificarea promptă a acestora și pentru a permite revizuirea lor de către organizații terțe certificate, independente și imparțiale de verificare a faptelor, care să aibă sarcina de a furniza definiții precise ale știrilor false și dezinformării, pentru a reduce marja de apreciere lăsată actorilor din sectorul privat, precum și să continue să afișeze și să eticheteze ca „știri false” informațiile identificate ca atare, în scopul stimulării dezbaterii publice și a prevenirii unei eventuale reapariții a aceleiași dezinformări într-o altă formă;

34.  salută decizia Comisiei de a institui un Grup de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online, compus din reprezentanți ai societății civile, ai platformelor de comunicare socială, ai organizațiilor media de știri, ai jurnaliștilor și ai mediului academic, având misiunea de a analiza aceste amenințări emergente și de a propune măsuri operaționale atât la nivel european, cât și la nivel național;

35.  subliniază responsabilitatea actorilor online în efortul de a evita răspândirea informațiilor neverificate sau neadevărate cu singurul scop de a crește traficul online prin utilizarea, de exemplu, a așa-numitei „momeli pentru clicuri” (clickbait);

36.  recunoaște că rolul și investițiile realizate de editorii de presă în jurnalismul de investigație, profesional și independent sunt esențiale pentru a combate proliferarea „știrilor false” și subliniază necesitatea de a se asigura sustenabilitatea unui conținut editorial pluralist; încurajează atât Comisia, cât și statele membre să investească resurse financiare adecvate în alfabetizarea mediatică și digitală și în dezvoltarea de strategii de comunicare, în colaborare cu organizații internaționale și cu organizațiile societății civile, pentru a capacita cetățenii și utilizatorii online să recunoască sursele îndoielnice de informații și să fie conștienți de acestea, precum și să identifice și să expună conținutul și propaganda voit false; în acest scop, încurajează, de asemenea, statele membre să integreze educația în domeniul mass-mediei și al informației în sistemele naționale de educație; invită Comisia să ia în considerare cele mai bune practici de la nivel național pentru a asigura calitatea jurnalismului și fiabilitatea informațiilor publicate;

37.  reiterează dreptul fiecărui individ de a decide cu privire la soarta datelor sale personale, în special dreptul exclusiv de a controla utilizarea și divulgarea informațiilor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, definit ca posibilitatea de a obține o eliminare rapidă de pe platformele de comunicare socială și motoarele de căutare a conținutului care ar putea aduce atingere propriei demnități;

38.  recunoaște faptul că internetul și, în general, dezvoltarea mediului digital au extins domeniul de aplicare al mai multor drepturi ale omului, astfel cum demonstrează, de exemplu, Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 13 mai 2014 pronunțată în cauza C-131/12, Google Spain SL și Google Inc/Agencia Española de Protección de Datos (AEPD) și Mario Costeja González(11); în acest sens, invită instituțiile UE să inițieze un proces participativ cu scopul de a elabora, ținând seama de cele mai bune practici elaborate de statele membre, în special de Declarația italiană a drepturilor pe internet, o Cartă europeană a drepturilor pe internet, care să fie utilizată ca punct de referință alături de instrumentele relevante europene și internaționale din domeniul drepturilor omului, în vederea reglementării sferei digitale;

39.  subliniază rolul esențial al avertizorilor în protejarea interesului public și în promovarea unei culturi a răspunderii publice și a integrității atât în instituțiile publice, cât și în cele private; își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a stabili și a pune în practică un cadru adecvat, avansat și cuprinzător pentru o legislație comună la nivel european vizând protecția avertizorilor, însușindu-și întru totul recomandările Consiliului Europei și rezoluțiile Parlamentului din 14 februarie și 24 octombrie 2017; consideră că este necesar să se asigure că mecanismele de raportare sunt accesibile, sigure și securizate și că denunțurile făcute de avertizori și de jurnaliștii de investigație sunt anchetate cu profesionalism;

40.  subliniază că protecția juridică a avertizorilor, atunci când aceștia fac publice informații, se bazează în special pe dreptul publicului de a primi aceste informații; subliniază că nicio persoană nu ar trebui să își piardă dreptul la protecție pentru simplul motiv că ar fi putut săvârși o eroare de apreciere a faptelor sau pentru că amenințarea la adresa interesului public nu s-a materializat, cu condiția ca, la momentul semnalării neregulilor, persoana respectivă să fi avut motive întemeiate de a crede în veridicitatea acestora; reamintește că persoanele care transmit cu bună știință informații incorecte sau înșelătoare către autoritățile competente nu ar trebui să fie considerate avertizori și, prin urmare, nu ar trebui să beneficieze de mecanismele de protecție; subliniază, în plus, că orice persoană care suferă un prejudiciu, direct sau indirect, în urma raportării sau divulgării de informații incorecte sau înșelătoare ar trebui să beneficieze de dreptul de a recurge la căi de atac efective;

41.  încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, în vederea prevenirii tuturor amenințărilor sau acțiunilor cu caracter discriminatoriu;

42.  invită Comisia și statele membre să se asigure că jurnaliștii beneficiază de instrumentele adecvate pentru a solicita și a obține informații de la autoritățile administrației publice de la nivelul UE și al statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documente, fără a fi confruntați cu hotărâri arbitrare de refuzare a acestui drept de acces; observă că informațiile obținute prin intermediul dreptului de anchetă de către jurnaliști sau cetățeni, inclusiv informațiile obținute prin intermediul avertizorilor, sunt atât complementare, cât și esențiale pentru capacitatea jurnaliștilor de a-și îndeplini misiunea de interes public; reiterează faptul că accesul la surse publice și la evenimente ar trebui să depindă de criterii obiective, nediscriminatorii și transparente;

43.  subliniază că libertatea presei are nevoie de independență din partea puterii politice și economice, care implică un tratament egal indiferent de orientarea editorială; reiterează importanța asigurării că jurnalismul beneficiază de mecanismele care previn concentrarea în grupuri unice, monopoliste sau cvasimonopoliste, asigurând concurența liberă și diversitatea editorială; invită statele membre să adopte și să aplice reglementări în domeniul proprietății mass-media pentru a evita concentrarea orizontală a proprietății în sectorul mass-media, precum și proprietatea indirectă și proprietatea asupra mai multor mijloace de informare în masă, pentru a garanta transparența, divulgarea și accesul facil al cetățenilor la informații privind proprietatea, sursele de finanțare și managementul mass-mediei; subliniază că este important să se aplice restricții corespunzătoare în cazul deținerii de centre media de către persoane cu funcții publice și să se asigure o supraveghere independentă, precum și mecanisme eficace de asigurare a conformității, cu scopul de a preveni conflictele de interese și ușile turnante; consideră că este esențial să existe autorități naționale independente și imparțiale pentru a asigura supravegherea eficace a sectorului mass-mediei audiovizuale;

44.  îndeamnă statele membre să își dezvolte propriile capacități strategice și să colaboreze cu comunitățile locale din UE și din vecinătatea UE pentru a promova pluralismul mass-mediei și pentru a comunica politicile UE în mod coerent și eficace;

45.  invită statele membre să aprobe și să sprijine pe deplin Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre privind pluralismul mass-mediei și transparența proprietății media adoptată la 7 martie 2018;

46.  reamintește rolul important al organismelor publice de radiodifuziune în menținerea pluralismului mass-mediei, astfel cum se subliniază în Protocolul nr. 29 la tratate; invită statele membre să asigure acestor instituții resursele financiare și tehnice de care au nevoie pentru a-și îndeplini funcția socială și pentru a servi interesul public; invită statele membre ca, în acest scop, să garanteze independența editorială a acestor instituții, protejându-le de orice formă de interferență sau de influență guvernamentală, politică sau comercială, prin intermediul unor cadre de reglementare clar definite, și asigurând, în același timp, deplina autonomie în ceea ce privește managementul și independența tuturor organismelor și entităților publice care exercită competențe în domeniul radiodifuziunii și al telecomunicațiilor;

47.  îndeamnă statele membre să își alinieze politica de eliberare a licențelor pentru societățile de radiodifuziune naționale la principiul respectării pluralismului media; subliniază că taxele percepute și gradul de strictețe a obligațiilor legate de eliberarea acestor licențe ar trebui să facă obiectul unei examinări și să nu pericliteze libertatea mass-mediei;

48.  invită Comisia să verifice dacă statele membre acordă licențele de radiodifuziune pe baza unor criterii obiective, transparente, imparțiale și proporționale;

49.  sugerează că ar trebui să fie interzisă sau cel puțin complet transparentă participarea la achiziții publice a companiilor al căror proprietar final deține, de asemenea, o companie media, în scopul apărării eficiente a libertății și pluralismului mass-mediei; propune să se solicite statelor membre să prezinte rapoarte regulate cu privire la toate finanțările publice oferite întreprinderilor media și să se monitorizeze regulat toate finanțările publice oferite proprietarilor de întreprinderi media; subliniază că proprietarii de întreprinderi media nu trebuie să fie persoane condamnate sau găsite vinovate de săvârșirea de infracțiuni;

50.  subliniază că orice finanțare publică pentru organizațiile mass-media ar trebui să fie acordată pe baza unor criterii nediscriminatorii, obiective și transparente, care ar trebui să fie comunicate în prealabil întregii mass-media;

51.  reamintește că statele membre ar trebui să găsească modalități de sprijinire a mass-mediei, prin asigurarea, de exemplu, a neutralității TVA, astfel cum se recomandă în rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată(12), și prin sprijinirea inițiativelor legate de mass-media;

52.  solicită Comisiei să aloce o finanțare permanentă și adecvată din bugetul UE pentru sprijinirea Instrumentului de monitorizare a pluralismului media din cadrul Centrului pentru pluralismul și libertatea media și să instituie un mecanism anual de evaluare a riscurilor cu care se confruntă pluralismul media în statele membre; subliniază că același mecanism ar trebui să fie aplicat pentru măsurarea pluralismului media în țările candidate și că rezultatele Instrumentului de monitorizare a pluralismului media ar trebui să aibă o influență reală asupra progresului înregistrat în procesul de negociere;

53.  solicită Comisiei să monitorizeze și să colecteze informații și statistici privind libertatea și pluralismul media în toate statele membre și să analizeze cu atenție cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale jurnaliștilor, cu respectarea principiului subsidiarității;

54.  subliniază nevoia de a intensifica schimbul de bune practici între autoritățile de reglementare din domeniul audiovizualului din statele membre;

55.  solicită Comisiei să țină seama de recomandările cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; în acest sens, solicită Comisiei să includă, în elaborarea Raportului anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale (Raportul DRF european), rezultatele și recomandările Instrumentului de monitorizare a pluralismului media în ceea ce privește riscurile cu care se confruntă pluralismul și libertatea media în UE;

56.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a alfabetizării mediatice și să promoveze inițiativele de educație și formare în rândul tuturor cetățenilor, prin educație formală, non-formală și informală din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, acordând, de asemenea, o atenție deosebită formării inițiale și continue a cadrelor didactice și sprijinirii acestora și, de asemenea, încurajând dialogul și cooperarea între sectorul educației și formării și toate părțile interesate relevante, inclusiv profesioniștii în domeniul mass-mediei, societatea civilă și organizațiile de tineret; reafirmă necesitatea de a sprijini instrumente inovatoare adaptate vârstei pentru a promova capacitarea și siguranța online ca elemente obligatorii în programa școlară și a diminua decalajul digital, atât prin intermediul proiectelor specifice de alfabetizare tehnologică, cât și prin investiții adecvate în infrastructuri, pentru a asigura accesul universal la informații;

57.  accentuează faptul că dezvoltarea unui simț de evaluare și de analiză critică în ceea ce privește utilizarea și crearea de conținut mediatic este esențială pentru ca cetățenii să înțeleagă mai bine actualitatea și să contribuie mai mult la viața publică, și de asemenea să cunoască mai bine atât potențialul de transformare, cât și amenințările inerente unui univers mass-media din ce în ce mai complex și mai interconectat; subliniază faptul că alfabetizarea mediatică reprezintă o calificare democratică crucială, care îi capacitează pe cetățeni; invită Comisia și statele membre să dezvolte măsuri specifice, pentru a promova și sprijini proiecte de alfabetizare mediatică, cum ar fi proiectul-pilot privind educația în domeniul mediatic pentru toți și pentru a dezvolta o politică cuprinzătoare de alfabetizare mediatică, destinată cetățenilor din toate categoriile de vârstă și abordând toate tipurile de mass-media, ca parte integrantă a politicii de educație a Uniunii Europene, sprijinită în mod adecvat de oportunitățile de finanțare relevante ale UE, cum ar fi fondurile ESI și Orizont 2020;

58.  ia act cu îngrijorare de faptul că, astfel cum subliniază Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei din 2016, accesul la mass-media al minorităților, al comunităților locale și regionale, al femeilor și al persoanelor cu dizabilități este în pericol; subliniază că mijloacele de informare în masă favorabile incluziunii sunt esențiale într-un peisaj mediatic deschis, liber și pluralist, și că toți cetățenii au dreptul de a avea acces la informații independente în limba lor maternă, fie că este o limbă oficială, fie că este una minoritară; accentuează importanța de a oferi jurnaliștilor europeni, în special celor care lucrează în limbile mai puțin utilizate și în cele minoritare, oportunități adecvate de formare și conversie profesională; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine cercetarea, proiectele și politicile care îmbunătățesc accesul la mass-media, și de asemenea inițiativele relevante destinate grupurilor minoritare vulnerabile (cum ar fi proiectul-pilot referitor la oportunități de a efectua stagii pentru reprezentanții mijloacelor de comunicare în limbile minorităților), și să garanteze șanse de participare și de exprimare pentru toți cetățenii;

59.  încurajează sectorul mass-mediei să garanteze egalitatea de șanse între femei și bărbați în politica și practicile legate de mass-media, prin intermediul unor mecanisme de coreglementare, coduri de conduită interne și alte acțiuni voluntare;

60.  îndeamnă Comisia și statele membre să se implice în campanii sociale, programe educaționale și activități mai specifice de formare și de sensibilizare (inclusiv unele adresate decidenților din sectorul relevant) pentru a promova valorile și practicile egalitare prin finanțare și promovare la nivel atât național, cât și european, astfel încât să se combată în mod eficient inegalitatea de gen în sectorul mass-mediei;

61.  recomandă Comisiei să elaboreze o strategie sectorială pentru sectorul mass-mediei europene bazată pe inovare și sustenabilitate; consideră că o astfel de strategie ar trebui să consolideze colaborarea transfrontalieră și coproducțiile între actori din domeniul mass-mediei în UE pentru a sublinia diversitatea acestora și a promova dialogul intercultural, a spori cooperarea cu redacții de presă individuale și cu serviciile audiovizuale din toate instituțiile europene, în special cu cel al Parlamentului, și a stimula acoperirea mediatică și vizibilitatea afacerilor europene;

62.  subliniază importanța elaborării de modele noi pentru înființarea unei platforme europene de radiodifuziune publică care să promoveze dezbateri politice la nivelul UE, bazate pe fapte, pe opinii contrare și pe respect, care să contribuie la o pluralitate de opinii într-un univers mediatic recent convergent și care să încurajeze vizibilitatea UE în relațiile sale externe;

63.  solicită Comisiei și statelor membre să protejeze libertatea presei și libertatea de exprimare în arta contemporană, prin promovarea creării unor opere de artă care dau glas preocupărilor sociale, încurajează dezbaterile critice și inspiră contradiscursurile;

64.  subliniază necesitatea de a elimina geoblocarea conținutului media informațional, permițând astfel cetățenilor UE să acceseze streamingul online, la cerere sau retransmis al canalelor de televiziune din alte state membre;

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO C 55, 12.2.2016, p. 33.
(3) JO C 378, 9.11.2017, p. 104.
(4) JO C 355, 20.10.2017, p. 51.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0095.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.
(9) JO C 32, 4.2.2014, p. 6.
(10) JO L 88, 31.3.2017, p. 6.
(11) ECLI:EU:C:2014:317.
(12) JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.

Notă juridică