Index 
Texte adoptate
Miercuri, 30 mai 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei
 Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei
 Protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping şi unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale UE ***II
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2018/000 TA 2018 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
 Porumbul modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9)
 Porumbul modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 și porumbul modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele unice 1507, 59122, MON 810 și NK603
 Conformitatea produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE
 Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii
 Interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare
 Cadrul financiar multianual 2021-2027 și resursele proprii
 Libia
 Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen
 Norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității
 Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii comerciale comune

Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei
PDF 132kWORD 47k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (COM(2018)0150 – C8-0039/2018 – 2018/2029(BUD))
P8_TA(2018)0217A8-0175/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0150 – C8-0039/2018),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 10,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 11,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0175/2018),

1.  salută decizia, ca semn de solidaritate a Uniunii față de cetățenii săi și regiunile afectate de catastrofe naturale;

2.  regretă numărul de vieți pierdute în catastrofele naturale care au avut loc în Uniune în 2017; îndeamnă statele membre să investească în prevenirea catastrofelor prin mobilizarea mijloacelor necesare și prin utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru a evita pe viitor pierderea de vieți omenești;

3.  sprijină statele membre care utilizează fondurile structurale și de investiții europene pentru reconstrucția regiunilor afectate; invită Comisia să sprijine și să aprobe rapid realocarea financiară a acordurilor de parteneriat, solicitată de către statele membre în acest scop;

4.  invită statele membre să utilizeze contribuția financiară din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) în mod transparent, garantând o distribuție echitabilă în regiunile afectate;

5.  salută propunerea Comisiei privind un nou mecanism de protecție civilă al UE, ca o modalitate de a preveni și de a acționa în situații de catastrofe naturale; consideră că mecanismul de protecție civilă al UE reprezintă o materializare a solidarității în Uniune, în concordanță cu FSUE; reamintește, în acest context, importanța menținerii condițiilor specifice de acces la FSUE pentru regiunile ultraperiferice, cu scopul de a le permite acestora să facă față nivelului ridicat de expunere la catastrofele naturale; de asemenea, solicită o mai mare flexibilitate a termenelor de depunere a cererilor de mobilizare și de utilizare a fondurilor FSUE, în situațiile în care strângerea de informații este dificilă și în cazurile în care este justificat, față de amploarea catastrofei naturale;

6.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2018/846.)

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei
PDF 118kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (08109/2018 – C8-0181/2018 – 2018/2030(BUD))
P8_TA(2018)0218A8-0176/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat definitiv la 30 noiembrie 2017(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3) (Regulamentul privind CFM),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(5),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 adoptat de Comisie la 22 februarie 2018 (COM(2018)0155),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 adoptată de Consiliu la 14 mai 2018 și transmisă Parlamentului European în aceeași zi (08109/2018 – C8-0181/2018),

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0176/2018),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 se referă la propunerea de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei pentru cutremurele din Lesbos, Franței pentru uraganele din Saint-Martin și Guadelupa, precum și Portugaliei și Spaniei pentru incendiile forestiere care au avut loc în Centro și în Galicia în cursul anului 2017,

B.  întrucât, ca urmare, Comisia propune modificarea bugetului Uniunii pe 2018 prin majorarea alocării pentru articolul bugetar 13 06 01 „Acordarea de asistență statelor membre în cazul unor catastrofe naturale majore cu repercusiuni grave asupra condițiilor de trai, a mediului natural sau a economiei” cu 97 646 105 EUR atât în credite de angajament, cât și în credite de plată;

C.  întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este un instrument special, astfel cum sunt definite aceste instrumente în Regulamentul privind CFM, iar creditele de angajament și de plată corespunzătoare ar trebui să fie înscrise în buget în afara plafoanelor prevăzute în CFM,

1.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2018 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 57, 28.2.2018.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.


Protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping şi unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale UE ***II
PDF 113kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (05700/1/2018 – C8-0168/2018 – 2013/0103(COD))
P8_TA(2018)0219A8-0182/2018

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05700/1/2018 – C8-0168/2018),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0192),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A8-0182/2018),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 443, 22.12.2017, p. 934.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2018/000 TA 2018 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
PDF 143kWORD 51k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2018/000 TA 2018 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2018)0165 – C8-0131/2018 – 2018/2048(BUD))
P8_TA(2018)0220A8-0172/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0165 – C8-0131/2018),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2017/000 TA 2017 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)(4),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0172/2018),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât bugetul anual maxim disponibil pentru FEG este de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că se poate aloca 0,5 % din acest cuantum (și anume 861 515 EUR în 2018) pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei cu scopul de a finanța activități de pregătire, monitorizare, colectare a datelor și creare a unei baze de cunoștințe, asistență tehnică și administrativă, activități de informare și comunicare, precum și activități de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind FEG;

E.  întrucât Parlamentul European a subliniat în repetate rânduri faptul că este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată, eficiența și capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor FEG, drept instrument al Uniunii menit să acorde sprijin lucrătorilor disponibilizați;

F.  întrucât cuantumul propus de 345 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,2 % din bugetul anual maxim disponibil pentru FEG în 2018,

1.  este de acord cu măsurile propuse de Comisie care urmează să fie finanțate cu titlu de asistență tehnică în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (4) și cu articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;

2.  observă importanța monitorizării și a colectării de date; reamintește importanța unor serii statistice robuste compilate într-o formă corespunzătoare pentru a fi ușor de accesat și de înțeles; salută viitoarea publicare planificată a rapoartelor bianuale în 2019 și solicită o difuzare publică și largă în întreaga Uniune;

3.  reamintește importanța unui site dedicat FEG care ar trebui să fie accesibil tuturor cetățenilor Uniunii și solicită o mai mare vizibilitate; subliniază importanța multilingvismului atunci când se comunică cu publicul larg; salută intenția Comisiei de a traduce elementele noi de pe site-ul FEG în toate limbile oficiale ale Uniunii; solicită un mediu web mai ușor de utilizat și încurajează Comisia să îmbunătățească valoarea conținutului publicațiilor și activităților sale audiovizuale, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul privind FEG; sugerează ca Comisia să își îmbunătățească comunicarea prin intermediul mijloacelor de comunicare socială și al platformelor alternative;

4.  salută continuarea activității de instituire a unor proceduri standardizate pentru cererile privind FEG și de gestionare, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (SFC 2014), care permite o procesare simplificată și mai rapidă a cererilor, precum și o raportare îmbunătățită; solicită un mai bun schimb de informații despre procesele dintre Comisie și statele membre și dintre statele membre însele; constată că Comisia a facilitat operațiunile financiare ale FEG prin crearea unei interfețe între SFC și sistemul informatic contabil și financiar ABAC; observă că nu mai rămân de făcut decât mici ajustări și adaptări la posibile schimbări, ceea ce limitează, de facto, contribuția FEG la acest tip de cheltuieli;

5.  ia act de intenția Comisiei de a investi 105 000 EUR din bugetul destinat asistenței tehnice pentru a organiza trei reuniuni ale Grupului de experți al persoanelor de contact din cadrul FEG; recunoaște valoarea organizării unei ședințe suplimentare a Grupului de experți al persoanelor de contact ca parte a pregătirii pentru următorul cadru financiar multianual; ia act, de asemenea, de intenția Comisiei de a investi 120 000 EUR pentru a promova, prin intermediul seminarelor, colaborarea în rețea între statele membre, organismele de punere în aplicare a FEG și partenerii sociali; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a invita Parlamentul, într-un termen rezonabil, la toate reuniunile și seminarele Grupului de experți, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(5);

6.  salută disponibilitatea Comisiei de a invita membri ai Grupului său de lucru pentru FEG să participe la seminarul de relaționare privind FEG, atunci când este posibil; solicită Comisiei să continue să invite Parlamentul la astfel de reuniuni și seminare, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană; salută faptul că partenerii sociali au fost invitați, de asemenea, să participe;

7.  reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații cu privire la FEG, în vederea diseminării celor mai bune practici; sprijină, prin urmare, cele două seminare de relaționare privind FEG, pe lângă reuniunile Grupului de experți; se așteaptă ca respectivul schimb de informații să contribuie, de asemenea, la o raportare mai bună și mai detaliată privind rata de succes a cererilor în statele membre, în special în legătură cu rata de reintegrare în muncă a beneficiarilor;

8.  subliniază nevoia de a consolida și mai mult relaționarea dintre toți actorii implicați în cererile privind FEG, inclusiv, în special, dintre partenerii sociali și părțile interesate de la nivel regional și local, pentru a crea cât mai multe sinergii; subliniază că este necesar să se consolideze interacțiunea dintre persoana națională de contact și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor și reamintește că procesul de comunicare, mecanismele de sprijin și fluxurile de informații (diviziuni interne, sarcini și responsabilități) ar trebui să fie clarificate și supuse aprobării tuturor partenerilor implicați;

9.  subliniază importanța unui nivel mai înalt de sensibilizare a publicului cu privire la FEG și de vizibilitate a acestuia; reamintește statelor membre solicitante că au rolul de a asigura publicitate cu privire la acțiunile finanțate de FEG față de beneficiarii vizați, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, mass-media și publicul larg, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;

10.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2018/000 TA 2018 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2018/845.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0116.
(5) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.


Porumbul modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9)
PDF 152kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056125-02 – 2018/2698(RSP))
P8_TA(2018)0221B8-0232/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056125-02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 23 aprilie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis niciun aviz,

–  având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 21 septembrie 2017 și publicat la 24 octombrie 2017(3),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât prin Decizia 2008/280/CE a Comisiei(5) s-a autorizat introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (denumit în continuare „porumb GA21”); întrucât domeniul de aplicare al autorizației se referea și la produse, altele decât alimentele și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb GA21 pentru aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, anterior Deciziei 2008/280/CE, la 13 septembrie 2007, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 2 octombrie 2007(6) („EFSA 2007”);

C.  întrucât, la 6 octombrie 2016, Syngenta France SAS a prezentat Comisiei, în numele Syngenta Crop Protection AG, Elveția, o cerere, în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de reînnoire a autorizației de mai sus;

D.  întrucât, la 21 septembrie 2017, EFSA a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 24 octombrie 2017(7) („EFSA 2017”);

E.  întrucât porumbul GA21 a fost elaborat pentru a oferi toleranță la glifosat prin exprimarea unei versiuni modificate a proteinei EPSPS;

F.  întrucât utilizarea unor erbicide complementare, în cazul de față a glifosatului, face parte din practicile agricole obișnuite de cultivare a plantelor rezistente la erbicide și, prin urmare, poate fi de așteptat ca reziduurile de pulverizare să fie întotdeauna prezente în recoltă, acestea fiind componente inevitabile; întrucât s-a demonstrat că culturile modificate genetic tolerante la erbicide duc la o utilizare mai intensă a erbicidelor complementare decât culturile echivalente tradiționale;

G.  întrucât, în consecință, este de așteptat ca porumbul GA21 să fie expus la doze mai mari și repetate de glifosat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția porumbului modificat genetifc și caracteristicile sale agronomice;

H.  întrucât statele membre au prezentat multe observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni atât cu privire la avizul EFSA 2007(8), cât și cu privire la avizul EFSA 2017(9); întrucât, de exemplu, statele membre au criticat faptul că sunt necesare mai multe informații înainte de a se trage concluzii în ceea ce privește evaluarea riscurilor legate de porumbul GA21, că nu sunt furnizate date care să justifice o utilizare îndelungată în condiții de siguranță, că rapoartele de monitorizare pentru porumbul GA21 pentru perioada de autorizare prezintă deficiențe fundamentale și că abordarea privind monitorizarea pusă în aplicare nu este pe deplin în conformitate cu Directiva 2001/18/CE;

I.  întrucât însuși Grupul științific pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA (Grupul EFSA OMG) consideră că sunt necesare mai multe discuții cu solicitanții și responsabilii cu gestionarea riscurilor privind punerea în practică a planurilor de monitorizare a mediului după introducerea pe piață a plantelor modificate genetic (MG) pentru import și prelucrare;

J.  întrucât există în continuare nelămuriri legate de proprietățile cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni;

K.  întrucât Parlamentul a înființat o comisie specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune, care va ajuta să se stabilească dacă s-au respectat standardele științifice relevante ale Uniunii în cadrul procedurii de evaluare a riscurilor și dacă a existat o influență necorespunzătoare din partea industriei asupra concluziilor agențiilor Uniunii cu privire la potențialul cancerigen al glifosatului;

L.  întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu se poate trage nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului(10); întrucât aditivii și amestecurile din care aceștia fac parte și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură(11);

M.  întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine” (polioxietilen amină - POEA) din cauza preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot totuși să fie încă permiși în țările în care se cultivă porumb GA21 (Argentina, Brazilia, Canada, Japonia, Paraguay, Filipine, Africa de Sud, SUA, Uruguay și Vietnam);

N.  întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri și de metaboliți ai lor sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât reziduurile rezultate din pulverizarea cu erbicide sunt considerate a fi în afara domeniului de competență al grupului științific pentru OMG din cadrul EFSA; întrucât nu a fost evaluat impactul pulverizării cu glifosat a porumbului GA21;

O.  întrucât statele membre nu sunt obligate să evalueze reziduurile de glifosat din porumbul importat pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei(12) și nu sunt obligate să facă acest lucru nici pentru anii 2019, 2020 și 2021(13); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din porumbul GA21 importat respectă limitele maxime de reziduuri ale Uniunii;

P.  întrucât porumbul GA21, este cultivat, printre altele, în Argentina; întrucât efectele devastatoare ale utilizării glifosatului asupra sănătății au fost bine documentate; întrucât Uniunea Europeană a aderat la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, care includ un angajament de a reduce în mod substanțial, până în 2030, numărul de decese și boli cauzate de produsele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, apei și a solului (ODD 3, obiectivul 3.9)(14);

Q.  întrucât Uniunea s-a angajat în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării care vizează să minimizeze contradicțiile și să creeze sinergii între diversele politici ale Uniunii, inclusiv în domenii precum comerțul, mediul și agricultura, pentru a aduce beneficii țărilor în curs de dezvoltare și a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare;

R.  întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate” și a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări ale glifosatului în culturile convenționale(15); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 a constatat o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh adulți, în special în zonele caracterizate printr-o concentrare a activității agricole(16);

S.  întrucât reautorizarea porumbului GA21 în vederea introducerii pe piață va continua să creeze cerere pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, este de așteptat să fie utilizate doze de erbicide mai mari și repetate pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic), dat fiind că au fost intenționat concepute în acest scop;

T.  întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care impune părților la aceasta responsabilitatea de a se asigura că activitățile din jurisdicția lor nu cauzează daune mediului altor state(17); întrucât decizia de a reînnoi autorizația pentru porumbul GA21 se încadrează în jurisdicția Uniunii;

U.  întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial(18);

V.  întrucât, în urma unui vot din 23 aprilie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

W.  întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, aceasta a fost nevoită să adopte decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional cu privire la produsele alimentare și furajele modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică pe care o consideră nedemocratică(19);

X.  întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură(20) propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să o retragă și să prezinte o nouă propunere;

Y.  întrucât, în conformitate cu considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia ar trebui, în măsura posibilului, să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

Z.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau hrana pentru animale modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale de reînnoire a autorizației, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(21), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și calității vieții animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să suspende toate deciziile de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a se corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit neadecvată;

5.  solicită, în special, Comisiei să respecte angajamentele asumate în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică prin suspendarea tuturor importurilor de plante modificate genetic care sunt tolerante la glifosat;

6.  solicită Comisiei să nu autorizeze plantele modificat genetic tolerante la erbicide fără o evaluare completă a reziduurilor de pulverizare cu erbicide complementare și a formulelor lor comerciale utilizate în țările în care sunt cultivate;

7.  invită Comisia să țină seama pe deplin de evaluarea riscurilor generate de utilizarea de erbicide complementare și de reziduurile acestora în evaluarea riscurilor legate de plantele modificate genetic tolerante la erbicide, indiferent dacă planta modificată genetic este destinată să fie cultivată în Uniune sau să fie importată în Uniune ca produs alimentar sau furaj;

8.  își reafirmă angajamentul de a continua lucrările privind propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 pentru a garanta, printre altele, că, în cazul în care Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu emite niciun aviz în ceea ce privește aprobarea OMG-urilor destinate cultivării sau consumului alimentar și hranei pentru animale, Comisia își va retrage propunerea; invită Consiliul să continue de urgență lucrările referitoare la această propunere a Comisiei;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5006
(4)——————————————————————— - Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71).Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788(JO C 35, 31.1.2018, p. 17).Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).Rezoluția din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic FG72 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic 305423 × 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 × Ms8 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 × Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59122 (DAS-59122-7) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).Rezoluția din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0197).
(5) Decizia 2008/280/CE a Comisiei din 28 martie 2008 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 87, 29.3.2008, p. 19);
(6) https://www.efsa.europa.eu/fr/efsajournal/pub/541
(7) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5006
(8) Anexa G, observațiile statelor membre, http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-226
(9) Anexa G, observațiile statelor membre, http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-226
(10) Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a riscului legat de utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat. Buletinul EFSA 2015, 13 (11):4302, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2015.4302/epdf
(11) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955666
(12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei din 6 aprilie 2017 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2018, 2019 și 2020 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 94, 7.4.2017, p. 12).
(13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei din 9 aprilie 2018 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2019, 2020 și 2021 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 10.4.2018, p. 6).
(14) https://sustainabledevelopment.un.org/sdg3
(15) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4302
(16) https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/ecog.02719
(17) Articolul 3, https://www.cbd.int/convention/articles/default.shtml?a=cbd-03
(18) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/
(19) A se vedea, de exemplu, declarația de deschidere a ședinței plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014), sau discursul privind starea Uniunii din 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).
(20) JO C 355, 20.10.2017, p. 165.
(21) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.


Porumbul modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 și porumbul modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele unice 1507, 59122, MON 810 și NK603
PDF 149kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele 1507, 59122, MON 810 și NK603, și de abrogare a Deciziilor 2009/815/CE, 2010/428/UE și 2010/432/UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056123-02 – 2018/2699(RSP))
P8_TA(2018)0222B8-0233/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele 1507, 59122, MON 810 și NK603, și de abrogare a Deciziilor 2009/815/CE, 2010/428/UE și 2010/432/UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056123-02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 23 aprilie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, când nu s-a emis niciun aviz,

–  având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 14 noiembrie 2017 și publicat la 28 noiembrie 2017(3),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 3 februarie 2011, Pioneer Overseas Corporation a prezentat în numele Pioneer Hi-Bred International Inc., Statele Unite, autorității naționale competente din Țările de Jos o cerere („cererea”) pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață de produse care constau în sau conțin porumbul modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 („porumbul MG”) destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, cu excepția cultivării;

B.  întrucât cererea se referea la zece subcombinații de evenimente de transformare unice care constituie porumbul MG, dintre care cinci fuseseră deja autorizate; întrucât opt dintre aceste subcombinații sunt reglementate de proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei; întrucât subcombinațiile 1507 x NK603 și MON810 × NK603 au fost deja autorizate în temeiul unor diferite decizii ale Comisiei;

C.  întrucât, la 14 noiembrie 2017, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 28 noiembrie 2017(5);

D.  întrucât porumbul modificat genetic este derivat din încrucișarea a patru evenimente de porumb modificat genetic: 1507 produce proteina insecticidă Cr1F și este rezistent la erbicidul glufosinat; 59122 produce proteinele insecticide Cry34Ab1 și Cry35Ab1 și este de asemenea rezistent la erbicidul glufosinat; MON810 produce proteina insecticidă Cr1Ab; NK603 produce două enzime care dau rezistență la erbicidul glifosat;

E.  întrucât utilizarea unor erbicide complementare, in cazul de față a glifosat și glifosinat, face parte din practicile agricole obișnuite de cultivare a plantelor rezistente la erbicide și, prin urmare, poate fi de așteptat ca reziduurile de pulverizare să fie întotdeauna prezente în recoltă, acestea fiind componente inevitabile; întrucât s-a demonstrat că culturile modificate genetic tolerante la erbicide duc la o utilizare mai intensă a erbicidelor complementare decât culturile echivalente tradiționale;

F.  întrucât, în consecință, este de așteptat ca porumbul GM să fie expus la doze mai mari și repetate de glifosat și glifosinat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția porumbului modificat genetic și caracteristicile sale agronomice;

G.  întrucât un studiu independent a ajuns la concluzia că evaluarea riscurilor făcută de EFSA nu ar trebui să fie acceptată pentru că, printre altele, EFSA nu a solicitat niciun fel de date empirice privind toxicitatea și impactul asupra sistemului imunitar, efectele combinatorii și consecințele pulverizării unor doze mai ridicate de erbicide complementare au fost ignorate, evaluarea riscului de mediu a fost inacceptabilă și bazată pe ipoteze eronate și nu a fost prevăzut niciun sistem care să efectueze monitorizarea specifică a deversărilor și efectele potențiale asupra sănătății(6);

H.  întrucât solicitantul nu a furnizat date experimentale referitoare la sub-combinația neautorizată a evenimentului de transformare cu acumulare de gene (59122 x MON810 x NK603); întrucât autorizarea unui eveniment de transformare cu acumulare de gene nu ar trebui să fie luată în considerare fără o evaluare aprofundată a datelor experimentale pentru fiecare subcombinație;

I.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(7); întrucât autorizarea utilizării glufosinatului în UE expiră la 31 iulie 2018(8);

J.  întrucât există în continuare nelămuriri legate de efectele cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni;

K.  întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu se poate trage nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului(9); întrucât aditivii și amestecurile din care fac parte aceștia și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură(10);

L.  întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv pentru glifosat cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine” (polioxietilen amină - POEA) din cauza preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot fi totuși permise în țările în care se cultivă porumbul MG (Canada și Japonia);

M.  întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri de erbicide și de metaboliți ai lor sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât reziduurile rezultate din pulverizarea cu erbicide sunt considerate a fi în afara domeniului de competență al grupului științific pentru OMG din cadrul EFSA; întrucât efectele pulverizării porumbului MG cu erbicide nu au fost evaluate, și nici efectul cumulativ al pulverizării cu glifosat și glufosinat;

N.  întrucât statele membre nu sunt obligate să evalueze reziduurile de glifosat din porumbul importat pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei(11) și nu sunt obligate să facă acest lucru nici pentru anii 2019, 2020 și 2021(12); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din acest porumb importat respectă limitele maxime de reziduuri din UE;

O.  întrucât, evenimentul în de transformare cu acumulare de gene produce 4 toxine insecticide (Cry1Ab și Cry1F, vizând insectele lepidoptere, și Cry34Ab1 și Cry35Ab1, vizând coleopterele); întrucât un studiu științific din 2017 privind posibilul impact al toxinelor Bt și al reziduurilor din pulverizarea de erbicide complementare concluzionează că ar trebui acordată o atenție deosebită reziduurilor de erbicide și interacțiunii acestora cu toxinele Bt(13); întrucât această situație nu a fost examinată de EFSA;

P.  întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate” și a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări ale glifosatului în culturile convenționale(14); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 a constatat o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh adulți, în special în zonele caracterizate printr-o concentrare a activității agricole(15);

Q.  întrucât autorizarea introducerii pe piață a porumbului MG va impulsiona cererea pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic) sunt utilizate în mod repetat doze mai mari de erbicide, ele fiind concepute intenționat în acest scop;

R.  întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care impune părților la aceasta responsabilitatea de a se asigura că activitățile din jurisdicția lor nu cauzează daune mediului altor state(16); întrucât decizia de a autoriza sau nu porumbul MG se încadrează în jurisdicția Uniunii;

S.  întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial(17);

T.  întrucât, în urma unui vot din 23 aprilie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

U.  întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, a fost nevoită să adopte decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional cu privire la produsele alimentare și furajele modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică pe care o consideră nedemocratică(18);

V.  întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să o retragă și să prezinte o nouă propunere(19);

W.  întrucât, în conformitate cu considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia ar trebui, în măsura posibilului, să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

X.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau hrana pentru animale modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale de reînnoire a autorizației, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(20), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și calității vieții animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să suspende toate deciziile de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a se corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit neadecvată;

5.  solicită, în special, Comisiei să respecte angajamentele asumate în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică prin suspendarea tuturor importurilor de plante modificate genetic care sunt tolerante la glifosat;

6.  solicită, în special, Comisiei să nu autorizeze importarea plantelor modificate genetic utilizate în alimente sau furaje care au fost făcute tolerante la un erbicid neautorizat pentru folosire în Uniune (în acest caz, autorizarea glufosinatului expiră la 31 iulie 2018);

7.  solicită Comisiei să nu autorizeze nicio plantă modificată genetic tolerantă la erbicide fără o evaluare completă a reziduurilor de pulverizare cu erbicide complementare și a formulelor lor comerciale utilizate în țările în care sunt cultivate;

8.  invită Comisia să țină seama pe deplin de evaluarea riscurilor generate de utilizarea de erbicide complementare și de reziduurile acestora în evaluarea riscurilor legate de plantele modificate genetic tolerante la erbicide, indiferent dacă planta modificată genetic este destinată să fie cultivată în Uniune sau să fie importată în Uniune ca produs alimentar sau furaj;

9.  își reafirmă angajamentul de a continua să lucreze la propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 pentru a garanta, printre altele, că, în cazul în care Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu emite niciun aviz în ceea ce privește aprobarea OMG-urilor destinate cultivării sau consumului alimentar și hranei pentru animale, Comisia își va retrage propunerea; invită Consiliul să continue de urgență lucrările referitoare la această propunere a Comisiei;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5000
(4)—————————————————————— - Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71). Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788(JO C 35, 31.1.2018, p. 17).Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre aceste evenimente (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).Rezoluția din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic FG72 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic 305423 × 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 × Ms8 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 × Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59122 (DAS-59122-7) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).Rezoluția din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0197).
(5) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5000
(6) https://www.testbiotech.org/node/2130
(7) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(8) Punctul 7 din anexa la Regulamentul de punere ]n aplicare (UE) 2015/404 al Comisiei (JO L 67, 12.3.2015, p. 6).
(9) Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a riscului legat de utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat. Buletinul EFSA 2015, 13 (11):4302, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2015.4302/epdf
(10) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955666
(11) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei din 6 aprilie 2017 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2018, 2019 și 2020 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 94, 7.4.2017, p. 12).
(12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei din 9 aprilie 2018 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2019, 2020 și 2021 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 10.4.2018, p. 6).
(13) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5236067/
(14) https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4302
(15) https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/ecog.02719
(16) Articolul 3, https://www.cbd.int/convention/articles/default.shtml?a=cbd-03
(17) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/
(18) A se vedea, de exemplu, declarația de deschidere a ședinței plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014), sau discursul privind starea Uniunii din 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).
(19) JO C 355, 20.10.2017, p. 165.
(20) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.


Conformitatea produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE
PDF 166kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE (2017/2129(INI))
P8_TA(2018)0223A8-0156/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(1),

–  având în vedere regimul de control al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care cuprinde Regulamentele (CE) nr. 1224/2009(2) și (CE) nr. 1005/2008(3) ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil(7),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE) nr. 19/2017 din decembrie 2017 intitulat „Proceduri de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la gestionarea flotelor de pescuit în regiunile ultraperiferice(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0156/2018),

A.  întrucât UE este cea mai mare piață din lume pentru produsele pescărești și de acvacultură, absorbind 24 % din importurile globale totale în 2016, și întrucât este dependentă de importuri pentru mai mult de 60 % din consumul de astfel de produse;

B.  întrucât, în rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE(9), Parlamentul a subliniat că unul dintre obiectivele principale ale politicii UE privind importurile de produse pescărești și de acvacultură trebuie să fie garantarea faptului că produsele importate îndeplinesc, în toate privințele, aceleași cerințe ca cele impuse producției UE, și că eforturile UE de asigurare a durabilității pescuitului nu sunt compatibile cu importul de produse din țări care practică pescuitul fără a se preocupa de durabilitate;

C.  întrucât Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497) angajează UE pe calea unei politici comerciale mai responsabile ca instrument de implementare a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

D.  întrucât statele membre au responsabilitatea de a verifica dacă peștele provenit de la producătorii din UE respectă standardele sanitare ale UE, însă, în ceea ce privește peștele importat, Comisia autorizează țări terțe să identifice unitățile care au dreptul de a exporta produse pescărești în UE, cu condiția ca acestea să poată garanta standarde echivalente;

E.  întrucât regiunile ultraperiferice ale UE din zona Caraibilor, a Oceanului Indian și a Oceanului Atlantic se învecinează cu țări terțe ale căror condiții în ceea ce privește pescuitul, producția și comercializarea nu respectă întotdeauna standardele europene, dând astfel naștere unei concurențe neloiale față de producția locală;

F.  întrucât există numeroase instrumente internaționale referitoare la pescari care ar trebui să fie ratificate și puse în aplicare, cum ar fi Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului (OIM C188), Acordul de la Cape Town al Organizației Maritime Internaționale (OMI) din 2012 și Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit (STCW-F);

G.  întrucât concluziile avizului științific nr. 3/2017 din 29 noiembrie 2017, intitulat „Hrană din oceane” recomandă integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în toate politicile Uniunii și aplicarea aceleiași abordări în alte domenii internaționale și în sprijinirea altor regiuni ale lumii, pentru a atinge echilibrul între obiectivele economice și ecologice care implică producția alimentară și mediul marin,

1.  ia act de faptul că, pentru a introduce pe piață produse pescărești și de acvacultură, operatorii UE trebuie să respecte o gamă largă de reglementări și să îndeplinească criterii stricte, inclusiv normele PCP și standardele sanitare, de muncă, de siguranță a vaselor și de mediu, toate acestea fiind susținute de regimuri de asigurare a conformității; are convingerea că, din combinația tuturor factorilor menționați, rezultă standardele ridicate de calitate și de sustenabilitate a produselor, la care consumatorii UE se așteaptă, pe bună dreptate;

2.  consideră că respectarea de către produsele din pescuit și acvacultură provenite din țările terțe a standardelor UE legate de sustenabilitatea socială și de mediu ar promova sustenabilitatea în aceste țări terțe și ar contribui la instaurarea unei concurențe mai echitabile între produsele UE și produsele din țările terțe;

3.  este preocupat de faptul că importurile de astfel de produse fac obiectul unui număr mai redus de controale, controalele principale fiind cele legate de standardele sanitare și de Regulamentul privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)(10), acesta din urmă fiind conceput cu unicul scop de a garanta că produsele sunt capturate în conformitate cu normele în vigoare;

4.  subliniază că, pentru a se asigura un tratament echitabil al produselor pescărești și de acvacultură importate și europene, ceea ce ar trebui să reprezinte un obiectiv principal al politicii europene în domeniul pescuitului, UE ar trebui să solicite ca toate produsele importate să respecte standardele UE în materie de conservare și gestionare, precum și cerințele de igienă impuse de legislația UE; ia act de faptul că acest lucru ar contribui la crearea unor condiții de concurență mai echitabile și la introducerea unor standarde mai ridicate pentru exploatarea resurselor marine în țările terțe;

5.  consideră că eforturile UE în materie de conservare a stocurilor de pește și de asigurare a sustenabilității pescuitului în cadrul PCP sunt incompatibile cu importul de produse din pescuit și acvacultură ce provin din țări care își intensifică efortul de pescuit fără a se preocupa de sustenabilitatea acestuia și care vizează numai obținerea de venituri pe termen scurt;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că normele diferite de comercializare a peștelui creează o piață discriminatorie care dăunează pescarilor și acvacultorilor din UE și din acest motiv, ar trebui înmulțite și îmbunătățite controalele produselor pescărești și de acvacultură;

7.  consideră că punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul(11) ar trebui consolidată în toate statele membre, astfel încât să se aplice într-un mod omogen și armonizat în toate etapele lanțului de aprovizionare, inclusiv în cadrul comerțului cu amănuntul și al serviciilor de restaurație, atât produselor din UE, cât și celor importate; ia act de faptul că acest lucru este valabil și pentru dispozițiile în materie de etichetare;

Standarde sanitare

8.  este preocupat de faptul că sistemul impus de Uniune și utilizat pentru verificarea de către autoritățile competente din țările terțe a standardelor sanitare ale produselor pescărești exportate în UE nu furnizează întotdeauna suficiente garanții de respectare a acestor criterii;

9.  invită Comisia să asigure mai multă formare, asistență tehnică și facilități pentru consolidarea capacităților instituționale, pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să respecte normele UE; încurajează inițiativele precum programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”, desfășurat de Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE), care oferă funcționarilor însărcinați cu controlul din țările în curs de dezvoltare instruire în domeniul standardelor UE în materie de produse pescărești și de acvacultură;

10.  insistă asupra importanței unei aplicări riguroase, în cazul produselor pescărești și de acvacultură importate, inclusiv al hranei pentru animale și al materiilor prime pentru furaje, a tuturor aspectelor legislației UE legate de standardele și controalele de sănătate (inclusiv în ceea ce privește siguranța alimentară, trasabilitatea și prevenirea), aspecte esențiale pentru protecția consumatorilor; în această privință, îndeamnă Comisia să-și îmbunătățească programul de inspecții în țările terțe prin intermediul perfecționării misiunilor Oficiului Alimentar și Veterinar, în principal prin creșterea numărului de unități inspectate în timpul fiecărei misiuni, cu scopul de a obține rezultate care să reflecte mai bine realitatea din țările terțe;

11.  ia act de faptul că până și auditurile efectuate de DG SANTE arată că unele țări terțe sunt foarte deficitare în privința asigurării faptului că produsele respectă standardele necesare de sănătate, cel puțin în cazul navelor de pescuit, al vaselor fabrică și al navelor frigorifice, ceea ce îngreunează controalele sanitare realizate în punctele de inspecție de la frontierele UE atunci când se verifică respectarea normelor sanitare;

12.  se arată alarmat de observațiile conform cărora navele de pescuit din afara UE active în apele din largul Africii de Vest au dificultăți în ceea ce privește asigurarea trasabilității produselor și respectarea standardelor sanitare; consideră că nu se poate conta pe deplin pe veridicitatea certificatelor emise de către țările terțe pentru navele și unitățile autorizate să exporte în UE;

13.  consideră că faptul că se permite statelor terțe să delege altor state terțe selectate dreptul de a acorda astfel de certificate, chiar și atunci când este vorba de state de coastă, contravine conceptului de responsabilitate a statului de pavilion, care stă la baza PCP, inclusiv a Regulamentului INN, în special responsabilităților statului de pavilion care validează certificatele de captură; consideră că Comisia ar trebui să renunțe la practica de a permite țărilor terțe să delege această autoritate către alte țări;

14.  consideră, în plus, că ar trebui ca autoritățile competente să efectueze o inspecție sanitară a navelor de pescuit cel puțin o dată pe an;

Drepturile lucrătorilor

15.  constată că eforturile lăudabile ale statelor membre de a ratifica convențiile de muncă referitoare la navigatori contrastează cu deficiențele majore ale acestora privind ratificarea convențiilor referitoare la pescari și le îndeamnă să ratifice cu promptitudine instrumentele relevante, inclusiv Convenția C188 a OIM, Acordul de la Cape Town și SCTW-F;

16.  îi felicită pe partenerii sociali pentru utilizarea cu succes a articolului 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pentru negocierea Directivei (UE) 2017/159 a Consiliului(12), care aplică în parte C188 a OIM, și totodată regretă faptul că aceasta nu acoperă pescarii independenți; îndeamnă Comisia să încheie acest proces, prezentând o propunere de directivă complementară, care să includă dispoziții de punere în aplicare, așa cum a procedat în cazul transportului maritim;

17.  îndeamnă Comisia, în acest context, să lanseze procedurile pentru utilizarea articolului 155 din TFUE în ceea ce privește STCW-F, pentru a ameliora siguranța pe mare în cadrul activității de pescuit, care este recunoscută ca fiind una dintre cele mai periculoase profesii din lume;

18.  sprijină eforturile susținute de îmbunătățire a politicii UE în domeniul pescuitului pentru a-l face mai sustenabil din punct de vedere al mediului, asigurând supraviețuirea pe termen lung a comunităților costiere și o sursă de alimente nutritive; observă că acestea contrastează cu deschiderea tot mai mare a piețelor UE pentru produsele pescărești din țări terțe care nu au sisteme de gestionare la fel de stricte; consideră că această situație reprezintă o lipsă de coerență între politica în domeniul pescuitului și politica comercială;

Politica comercială

19.  regretă faptul că, uneori, Comisia transmite semnale contradictorii statelor terțe, de exemplu în cazul negocierii acordurilor de liber schimb (ALS) sau atunci când extinde accesul la piața UE la țări identificate în prealabil în temeiul Regulamentului INN sau al Regulamentului privind pescuitul nesustenabil(13);

20.  invită Comisia să asigure o coordonare strânsă între politica comercială a UE și cea în domeniul pescuitului, inclusiv în ceea ce privește negocierea acordurilor comerciale care implică aspecte legate de pescuit; consideră că este esențial să se analizeze impactul economic și social al ALS asupra produselor pescărești provenite din UE, să se instituie măsuri de protecție corespunzătoare atunci când este necesar și ca anumite produse pescărești să fie considerate sensibile și tratate în consecință;

21.  consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse pescărești, are, alături de alte țări mari importatoare de pește, responsabilitatea politică de a se asigura că normele comerciale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestionare a pescuitului și de conservare a stocurilor; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea unui comerț echitabil, transparent și sustenabil cu pește în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

22.  insistă ca ALS și alte acorduri multilaterale negociate de Comisie, care conțin dispoziții comerciale, să includă capitole consolidate privind dezvoltarea sustenabilă, care să abordeze preocupări specifice referitoare la pescuit și care:

   să consolideze în mod explicit cerințele Regulamentului INN și să oblige țara terță să inițieze o procedură prin care să interzică accesul peștelui capturat prin pescuit INN pe piața sa, pentru ca aceste produse să nu ajungă în UE în mod indirect;
   să solicite țării terțe să ratifice și să pună în aplicare în mod eficace instrumente internaționale esențiale din domeniul pescuitului, cum ar fi Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU) privind măsurile de competența statului portului și Acordul de conformitate al FAO, și să respecte standardele organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) relevante;

23.  solicită să se țină seama în mod real de interesele regiunilor ultraperiferice în momentul încheierii acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil sau a acordurilor comerciale cu țări terțe, prevăzându-se, dacă este necesar, excluderea produselor sensibile;

24.  invită Comisia ca, atunci când elaborează un acord post-Brexit, să condiționeze accesul pe piața Uniunii al produselor pescărești și de acvacultură din Regatul Unit de accesul la apele britanice al navelor din Uniunea Europeană și de aplicarea PCP;

25.  invită Comisia să propună modificarea Regulamentului privind SGP(14), pentru a include printre instrumentele care trebuie ratificate și aplicate instrumente importante din domeniul pescuitului, cum sunt Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul de conformitate al FAO și Acordul FAO privind măsurile de competența statului portului, precum și dispoziții care să permită suspendarea statutului SGP+ în cazurile în care nu se aplică prevederile acestor instrumente;

26.  subliniază că, pentru a corecta deficiențele în implementarea capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă din ALS și pentru a conferi forță acestor dispoziții, ele ar trebui să includă un mecanism obligatoriu de soluționare a litigiilor (inclusiv consultări directe între guverne, o procedură a grupului de experți, accesul public la documente și consultarea societății civile), care să fie completat de posibilitatea de a aplica sancțiuni în cazul nerespectării angajamentelor internaționale asumate;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deficiențele și lacunele controalelor vamale descrise în Raportul special nr. 19/2017 al CCE și îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare cât mai repede recomandările din acest raport;

28.  constată că, pe lângă obligațiile generale privind dezvăluirea informațiilor nefinanciare care le revin întreprinderilor mari, actorilor de toate dimensiunile (inclusiv IMM-urilor) le-au fost impuse cerințe suplimentare implicând responsabilități sporite în materie de obligații de diligență pentru două sectoare problematice - cheresteaua și minereurile din zone de conflict - aplicabile de-a lungul întregului lanț de custodie; este de părere că produsele pescărești ar avea de câștigat de pe urma unor obligații similare și îndeamnă Comisia să examineze fezabilitatea introducerii unor cerințe privind obligațiile de diligență pentru produsele pescărești;

Standarde de comercializare

29.  ia act de faptul că deși dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură se aplică tuturor produselor pescărești și de acvacultură, dispozițiile referitoare la etichetarea pentru consumatori se aplică doar unui grup relativ redus de produse, fiind excluse produsele preparate, conservate sau prelucrate; consideră că informarea consumatorilor ar trebui ameliorată și în ceea ce privește aceste produse, prin includerea unor informații obligatorii suplimentare pe etichetele lor; consideră că etichetarea acestor produse trebuie îmbunătățită, pentru a informa consumatorii și a asigura trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură;

30.  invită Comisia Europeană să promoveze campanii de informare cu privire la eforturile legate de sustenabilitate depuse de pescarii și acvacultorii din UE, punându-se accent pe nivelul ridicat al standardelor de calitate și de mediu impuse de legislația UE în raport cu cele din țările terțe;

31.  consideră că respectarea cu strictețe a politicii comune în domeniul pescuitului și a altor acte legislative ale UE garantează respectarea unor standarde ridicate în domeniul mediului, al igienei, cel sanitar și cel social de către flota UE și îndeamnă, prin urmare, Comisia să examineze cu promptitudine posibilitatea creării unei etichete pentru identificarea produselor pescărești ale UE;

32.  își exprimă convingerea că deseori consumatorii europeni ar face alegeri diferite dacă ar fi mai bine informați cu privire la adevărata natură a produselor propuse spre vânzare, originea lor geografică, calitatea și condițiile în care au fost produse sau capturate;

33.  consideră că informațiile obligatorii de pe etichetele produselor pescărești ar trebui să includă și statul de pavilion al navei care le-a capturat;

34.  salută evaluarea, lansată recent de Comisie, referitoare la standardele de comercializare adoptate cu decenii în urmă, cu scopul de a stabili ce standarde ar trebui aplicate ținând cont de practicile de comercializare din prezent și de tehnologiile disponibile pentru trasabilitatea produselor;

Regimul de control

35.  consideră că cele trei regulamente care alcătuiesc regimul de control reprezintă un pachet echilibrat și au condus la ameliorări semnificative ale gestionării pescuitului în UE;

36.  salută modul în care Comisia a pus în aplicare Regulamentul INN în ceea ce privește statele terțe, demonstrând că UE poate avea o influență extraordinară asupra pescuitului global, în rolul său de stat de piață responsabil; îndeamnă Comisia să exercite în continuare presiuni asupra altor state de piață, pentru ca acestea să pună în aplicare măsuri pentru a preveni intrarea pe piețele lor a peștelui capturat prin pescuitul INN;

37.  subliniază raportul publicat recent de societatea civilă, care analizează fluxul importurilor de produse pescărești în țările UE începând din 2010, anul în care a intrat în vigoare Regulamentul INN, și care arată cum deficiențe ale controalelor asupra importurilor din țările terțe în statele membre și norme neuniforme pot permite accesul pe piața europeană al unor produse neconforme; invită, așadar, statele membre și țările de tranzit și de destinație să asigure o mai bună coordonare pentru a asigura faptul că certificatele de captură eliberate pentru importul produselor pescărești sunt examinate cu mai multă atenție; consideră că este esențial să se introducă un sistem informatic european armonizat și coordonat care să poată facilita controlul importurilor de produse pescărești în statele membre;

38.  consideră că nici Comisia, nici unele state membre nu au reușit să pună în aplicare în mod strict toate cele trei regulamente, după cum se recunoaște în documente ale Comisiei Europene, ale CCE și ale unor observatori independenți;

39.  consideră că, pe lângă aplicarea Regulamentului INN, este necesar să se aplice un control mai strict în aval al comercializării acestui tip de pește, în special prin audituri mai riguroase în statele membre și în întreprinderile suspectate că furnizează produse ce provin din pescuitul ilegal;

40.  solicită Comisiei să facă uz de toate instrumentele de care dispune pentru a se asigura că toate țările exportatoare de produse pescărești și de acvacultură în UE aplică politici riguroase de conservare a stocurilor; încurajează Comisia să coopereze cu țările în cauză în cadrul tuturor forurilor competente și, în special, în cadrul ORGP;

41.  constată că deficiențele de punere în aplicare se manifestă în multe privințe, printre care:

   un nivel inegal al sancțiunilor și neaplicarea sistemului de puncte în diferite state membre;
   sancțiuni cu un efect nu întotdeauna suficient de disuasiv, eficace și proporțional pentru a preveni repetarea încălcărilor;
   schimb de date între statele membre și culegere de date de către acestea la un nivel nesatisfăcător, în special din cauza lipsei unei baze de date comune și compatibile;
   o trasabilitate insuficientă a peștelui, inclusiv la trecerea frontierelor naționale;
   un control deficitar al practicilor de cântărire;
   diferențe majore la verificarea importurilor și a punctelor de intrare, inclusiv a certificatelor de captură;
   lipsa unei definiții uniforme și clare a infracțiunilor grave în rândul statelor membre;

42.  subliniază necesitatea de a asigura faptul că atunci când un produs importat este respins într-un port dintr-un stat membru, nu poate pătrunde pe piața comunitară prin alt port dintr-un alt stat membru;

43.  recunoaște că anumite prevederi ale regulamentelor privind regimul de control lasă loc de interpretare și au împiedicat o aplicare uniformă, dar consideră că, dacă ar exista suficientă deschidere și voință politică, Comisia și statele membre și-ar putea intensifica eforturile pentru a asigura o punere în aplicare mai armonizată a legislației în vigoare, de exemplu, prin utilizarea unor orientări și interpretări;

44.  observă că aceasta a fost intenția care a stat la baza Grupului de experți privind respectarea obligațiilor din cadrul sistemului de control al pescuitului al Uniunii Europene, înființat în cadrul reformei PCP ca forum de discuții sincere și privind deficiențele, purtate de actori fără a emite judecăți, și regretă faptul că grupul nu a evoluat, până în prezent, în această direcție;

45.  consideră că trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru a încuraja implementarea deplină a regimului de control, fiind necesare inclusiv monitorizarea adecvată a încălcărilor depistate, o mai bună raportare de către statele membre a acțiunilor întreprinse și un schimb de informații între statele membre și cu Comisia;

46.  îndeamnă Comisia să facă uz de întregul set de instrumente aflat la dispoziția sa pentru a încuraja statele membre să implementeze integral dispozițiile regimului de control, inclusiv, dacă este cazul, reținând fonduri din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

47.  reiterează concluzia din rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa(15), și anume că orice revizuire a Regulamentului privind controlul sau a Regulamentului INN trebuie să fie țintită și concentrată doar asupra acelor aspecte care împiedică efectuarea de controale eficace și uniforme în toate statele membre ale Uniunii;

48.  solicită extinderea competențelor Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA) pentru a putea să realizeze inspecții ale navelor care fac obiectul acordurilor în domeniul pescuitului, inclusiv pe baza cooperării cu autoritățile competente din statul semnatar, punându-i-se la dispoziție Agenției resurse suficiente;

49.  regretă profund decizia Comisiei de a iniția o revizuire majoră a întregului regim de control fără o consultare publică adecvată privind punerea în aplicare a Regulamentului INN, mandatul EFCA sau revizuirea întregului pachet, conform cerințelor din Orientările privind o mai bună legiferare; este de părere că o consultare publică oficială privind toate aceste elemente, înainte de propunerea de revizuire, ar permite tuturor părților interesate să își aducă un aport suficient la revizuirea celui mai important pilon al PCP;

50.  insistă în mod ferm asupra faptului că revizuirea nu trebuie să conducă la niciun fel de slăbire a măsurilor actuale, ci ar trebui să amelioreze și să consolideze condițiile concurențiale echitabile ce țin de controlul pescuitului, aceasta fiind unica modalitate posibilă de a garanta dimensiunea „comună” a politicii comune în domeniul pescuitului;

51.  insistă că regimul de control revizuit trebuie să includă printre principiile sale de bază:

   standarde și norme la nivelul UE privind inspecțiile în larg, în port și de-a lungul lanțului de custodie;
   trasabilitatea deplină a peștelui, pe măsură ce înaintează de-a lungul lanțului de custodie, de la navă la punctul final de vânzare;
   date complete privind capturile realizate de toți operatorii, inclusiv de nave mai scurte de 10 metri și pescari amatori;
   niveluri comune ale sancțiunilor în toate statele membre;
   o definiție comună a ceea ce constituie o infracțiune;
   un sistem de puncte aplicat la fel de toate statele membre;
   sancțiuni suficient de disuasive, eficace și proporționale;
   un sistem accesibil Comisiei și tuturor statelor membre pentru schimbul de informații complete privind infracțiunile observate și măsurile juridice și judiciare subsecvente;
   adoptarea integrală a îmbunătățirilor tehnologiilor disponibile și posibilitatea de a adopta tehnologii viitoare pe măsură ce acestea evoluează fără a fi necesar modificări legislative;
   stabilirea fără ambiguitate a responsabilităților care le revin Comisiei și statelor membre și, dacă este cazul, regiunilor din cadrul statelor membre;
   nicio regionalizare a Regulamentului privind controlul;

52.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil propunerea sa de modificare a Regulamentului privind controlul;

53.  insistă ca dispozițiile și principiile din Regulamentul INN să nu fie modificate sau slăbite în niciun fel, având în vedere succesul enorm al acestui regulament și impactul său asupra pescuitului din întreaga lume;

54.  insistă ca includerea țărilor terțe în procesele de identificare prealabilă, identificare și înscriere pe listă în temeiul Regulamentului INN să se facă fără nicio intervenție politică și ca eliminarea din listă să se bazeze strict pe realizarea integrală de către țara vizată a îmbunătățirilor pe care Comisia le consideră necesare;

55.  consideră că rolul EFCA ar trebui consolidat, pentru a permite implicare sa într-o mai mare măsură în aplicarea Regulamentului INN și a celui privind controlul, inclusiv verificarea și controlul încrucișat al datelor de-a lungul lanțului de custodie, planificarea și coordonarea inspecțiilor de către Comisie și statele membre și verificarea certificatelor de captură;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).
(4) Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (JO L 347, 28.12.2017, p. 81).
(5) JO L 354, 28.12.2013, p. 1.
(6) JO L 139, 30.4.2004, p. 206.
(7) JO L 316, 14.11.2012, p. 34.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.
(9) JO C 351E, 2.12.2011, p. 119.
(10) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului.
(11) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului.
(12) JO L 25, 31.1.2017, p. 12.
(13) Regulamentul (UE) nr. 1026/2012.
(14) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).
(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0407.


Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii
PDF 244kWORD 83k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii (2018/2037(INI))
P8_TA(2018)0224A8-0178/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017, intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” (COM(2017)0713),

–  având în vedere articolele 38 și 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care instituie politica agricolă comună (PAC) și obiectivele sale,

–  având în vedere articolele 40 și 42 din TFUE, care instituie o organizare comună a piețelor (OCP) agricole și măsura în care normele privind concurența se aplică în cazul producției și comercializării produselor agricole,

–  având în vedere articolul 13 din TFUE,

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul UE, care definește statutul regiunilor ultraperiferice și stabilește condițiile de aplicare a tratatelor în aceste regiuni,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor(1) (regulamentul „omnibus”),

–  având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(2),

–  având în vedere documentul de informare al Curții de Conturi Europene (CCE) privind viitorul PAC, publicat la 19 martie 2018,

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(3) și raportul Comisiei din 10 octombrie 2017 cu privire la planurile naționale de acțiune ale statelor membre și progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (COM(2017)0587),

–  având în vedere Decizia sa din 6 februarie 2018 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune(4),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 16/2017 intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate” și Raportul special nr. 21/2017 intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

–  având în vedere Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale”, prezentată în cadrul Conferinței europene privind dezvoltarea rurală,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru promovarea culturilor proteice - încurajarea producției de plante proteice și leguminoase în sectorul agricol european(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri?(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la promovarea inovării și a dezvoltării economice în cadrul viitoarei gestionări agricole europene(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la viitorul sectorului produselor lactate din UE - bilanțul punerii în aplicare a Pachetului privind laptele(14),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „O eventuală redefinire a politicii agricole comune”(15),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „PAC după 2020”(16),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), dintre care cele mai multe sunt relevante pentru PAC,

–  având în vedere raportul și concluziile din noiembrie 2016 ale Grupului operativ pentru piețele agricole intitulat „Îmbunătățirea rezultatelor pieței - consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare”,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul Conferinței ONU din 2015 privind schimbările climatice (COP21), în special angajamentele asumate de către Uniunea Europeană drept „contribuții stabilite la nivel național” (CSN) pentru a atinge obiectivele mondiale ale acordului,

–  având în vedere raportul Comisiei din 15 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a programului de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI) (COM(2016)0797),

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR), lansată în 2016 (COM(2016)0316), care este un instrument ce contribuie, printr-o mai bună implementare, la realizarea beneficiilor legislației și politicilor UE privind mediul pentru întreprinderi și cetățeni,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0178/2018),

A.  întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Viitorul sectorului agricol și al agriculturii” recunoaște că politica agricolă comună (PAC) este una din cele mai vechi și mai integrate politici din UE, este de o importanță strategică mondială și ar trebui concepută astfel încât să permită sectorului agricol și celui forestier al UE să răspundă cererilor justificate ale cetățenilor în ceea ce privește nu numai securitatea, siguranța, calitatea și sustenabilitatea alimentară, ci și protecția mediului, biodiversitatea și protecția resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice, dezvoltarea rurală, sănătatea și standardele ridicate de calitate a vieții animalelor, precum și ocuparea forței de muncă;

B.  întrucât este limpede că PAC trebuie să fie reformat acum, pentru a putea răspunde într-un mod mai satisfăcător atât necesităților agricultorilor, care sunt primii beneficiari ai PAC, cât și necesităților tuturor cetățenilor;

C.  întrucât PAC este de o importanță capitală în întreaga Europă pentru aproximativ 12 milioane de exploatații agricole;

D.  întrucât terenurile agricole reprezintă 47 % din teritoriul european și întrucât în UE există 22 de milioane de fermieri și lucrători agricoli;

E.  întrucât obiectivele PAC ar trebui să fie asigurarea securității și suveranității alimentare, precum și reziliența și sustenabilitatea sistemelor și teritoriilor agricole ale UE;

F.  întrucât obiectivul primordial al UE privind o agricultură și un sector forestier multifuncționale și diversificate, care creează locuri de muncă, este echitabil și axat pe practici agricole sustenabile, permite menținerea fermelor mici și familiale viabile, care pot fi cumpărate și transmise din generație în generație, rămâne esențial pentru obținerea efectelor externe pozitive și bunurilor publice (produse și servicii alimentare și nealimentare) pe care le solicită cetățenii europeni;

G.  întrucât este vital să se oprească și să se diminueze actuala concentrare a puterii în mâinile sectorului marii distribuții și ale marilor întreprinderi;

H.  întrucât schimbările PAC actuale trebuie să se bazeze pe obiective strategice pentru a consolida competitivitatea și a asigura alimente sigure și sănătoase;

I.  întrucât, de peste 25 de ani, PAC a trecut prin reforme periodice impuse de deschiderea agriculturii europene la piețele internaționale și prin apariția unor noi provocări în domenii cum ar fi mediul și schimbările climatice; întrucât în prezent este necesar să se facă încă un pas în acest proces continuu de ajustare pentru a simplifica, moderniza și reorienta PAC astfel încât să se garanteze veniturile agricultorilor și să se răspundă într-un mod mai eficient așteptărilor societății în ansamblu, în special în ceea ce privește calitatea și securitatea alimentară, schimbările climatice, sănătatea publică și ocuparea forței de muncă, asigurând în același timp certitudine în privința politicilor și securitate financiară pentru acest sector, pentru a asigura sustenabilitatea zonelor rurale, a aborda securitatea alimentară și a garanta că se îndeplinesc obiectivele climatice și de mediu europene, precum și pentru a spori valoarea adăugată a UE;

J.  întrucât, deși Comisia a intitulat Comunicarea sa privind reforma în curs a PAC „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” („The Future of Food and Farming”), nu a dat nicio garanție că se va menține bugetul PAC, și întrucât este esențial ca acest aspect să fie abordat înainte de prezentarea viitoarelor propuneri legislative; întrucât acestea trebuie să garanteze că nu există o renaționalizare a PAC, că buna funcționare a pieței unice nu este afectată și că există o simplificare veritabilă pentru beneficiari, nu numai la nivelul UE, ci și la nivelul statelor membre, la nivel regional, local și la nivelul exploatațiilor agricole, și trebuie să garanteze și flexibilitatea și securitatea juridică pentru agricultori și proprietarii de păduri, asigurând, în același timp, existența unor obiective ambițioase în domeniul mediului și îndeplinirea obiectivelor noii PAC fără a adăuga noi constrângeri pentru statele membre și, astfel, un nou nivel de complexitate care ar duce la întârzieri în punerea în aplicare a strategiilor naționale;

K.  întrucât un model nou de realizare a obiectivelor ar trebui să asigure o relație directă între UE și agricultorii europeni;

L.  întrucât PAC trebuie să joace un rol important în îmbunătățirea productivității și a competitivității sectorului pe termen lung și în evitarea stagnării și volatilității veniturilor agricole care, în ciuda concentrării și intensificării producției și a productivității în creștere, sunt în continuare în medie mai scăzute decât în restul economiei;

M.  întrucât plățile directe conferă primul strat substanțial de stabilitate și o „plasă de siguranță” pentru veniturile exploatațiilor agricole, deoarece acestea reprezintă o a porțiune semnificativă din veniturile agricole anuale, ajungând chiar până la 100 % din veniturile agricole în anumite regiuni; întrucât aceste plăți ar trebui să continue pentru a ajuta agricultorii să concureze în condiții echitabile cu țările terțe;

N.  întrucât noile lanțuri valorice rurale din bioeconomie pot oferi o creștere economică bună și un potențial mare de locuri de muncă pentru zonele rurale;

O.  întrucât plățile directe trebuie să fie orientate mai mult către fermieri, dat fiind că sunt persoanele care contribuie la stabilitatea și viitorul regiunilor noastre rurale și care se confruntă cu riscuri economice de pe piață;

P.  întrucât, în ultimii ani, fermierii s-au confruntat cu o creștere a volatilității prețurilor ca efect al fluctuațiilor prețurilor de pe piețele mondiale și al incertitudinii cauzate de evoluțiile macroeconomice, politicile externe, cum ar fi chestiunile comerciale, politice și diplomatice, crizele sanitare, excedentele din anumite sectoare europene, schimbările climatice și creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme în UE;

Q.  întrucât instrumentele specifice pentru sectoarele mediteraneene ar trebui să rămână în primul pilon;

R.  întrucât este esențial să se ofere instrumente flexibile și receptive pentru a ajuta sectoarele sensibile și strategice să facă față schimbărilor structurale, cum ar fi impactul potențial al Brexitului sau al acordurilor comerciale bilaterale încheiate cu principalii parteneri ai UE;

S.  întrucât ar fi necesar ca strategiile sectoriale pentru fructe și legume, vin și apicultură să rămână obligatorii pentru țările producătoare, iar caracteristicile specifice ale instrumentelor și normelor din domeniu ar trebui păstrate;

T.  întrucât este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile, prețuri echitabile și un nivel de trai echitabil pentru toți fermierii din toate regiunile și toate statele membre ale UE, asigurând, astfel, prețuri accesibile pentru cetățeni și consumatori și existența activității agricole în toate regiunile Uniunii, inclusiv în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; întrucât este esențial să se promoveze consumul de alimente de înaltă calitate și accesul la acestea, precum și un regim alimentar sănătos și sustenabil, asigurând în același timp îndeplinirea angajamentelor privind sustenabilitatea socială și de mediu, politicile climatice, sănătatea, sănătatea animalelor și a plantelor, condițiile de viață decente pentru animale și dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale;

U.  întrucât sectorul apei și cel agricol se află în strânsă legătură și gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol este esențială pentru a garanta o bună calitate și o producție suficientă de alimente și pentru a asigura conservarea resurselor de apă;

V.  întrucât PAC are nevoie de instrumente adecvate pentru a combate vulnerabilitatea agriculturii în fața schimbărilor climatice și pentru a reduce, în același timp, presiunea exercitată asupra rezervelor de apă dulce de către acest sector, care este responsabil de 50 % din consumul de apă dulce din UE;

W.  întrucât este nevoie de un sistem actualizat, mai simplu și mai echitabil de plăți, pentru o mai mare echitate și legitimitate;

X.  întrucât actuala PAC nu dispune de instrumentele necesare pentru a garanta un venit decent, care să favorizeze o viață demnă pentru agricultorii în vârstă;

Y.  întrucât nu există instrumente adecvate pentru a încuraja transmiterea exploatațiilor de la fermierii aparținând generației mai în vârstă la fermierii din generația mai tânără;

Z.  întrucât, potrivit documentului de informare al CCE din martie 2018privind viitorul PAC, în 2010, la fiecare 100 de administratori de ferme cu vârsta de peste 55 de ani, existau 14 administratori de ferme sub 35 de ani, cifră care a scăzut la 10,8 în 2013; întrucât vârsta medie a fermierilor din UE a crescut de la 49,2 la 51,4 ani în perioada 2004-2013; întrucât cele mai mici ferme aparțin, cel mai frecvent, fermierilor mai în vârstă;

AA.  întrucât intensificarea schimburilor comerciale la nivel mondial prezintă atât oportunități, cât și provocări, legate, printre altele, de mediu, de schimbările climatice, de protecția apei, de lipsa de terenuri agricole de și degradarea terenurilor, și, prin urmare, necesită o adaptare a normelor comerțului internațional, astfel încât să se permită instituirea unor condiții de concurență echitabile comune pe baza unor standarde ridicate și a unor condiții echitabile și sustenabile pentru schimburile de bunuri și servicii, precum și mecanisme reînnoite și eficiente de apărare comercială, în conformitate cu standardele UE existente sociale, economice, de mediu, de sănătate, sanitare, fitosanitare și privind condițiile decente de viață ale animalelor;

AB.  întrucât aceste standarde înalte trebuie menținute și promovate în continuare la nivel global, în special în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), protejând în același timp interesele producătorilor și ale consumatorilor europeni prin asigurarea standardelor europene în acordurile comerciale pentru importuri;

AC.  întrucât circa 80 % din proteinele necesare din UE sunt importate din țări terțe și întrucât nu s-au luat până acum nici pe departe măsuri suficiente pentru a pune în aplicare o strategie privind proteinele în cadrul PAC;

AD.  întrucât, deși trebuie salutat accentul pus pe cercetare și dezvoltare pentru inovarea produselor și proceselor în vederea economisirii resurselor, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a dezvolta capacitatea și infrastructura de cercetare necesare pentru a transpune rezultatele cercetării în domeniul alimentelor și agriculturii și în practici agroforestiere sustenabile, facilitate de un sprijin adecvat, precum și pentru a promova o abordare bazată pe participarea mai multor actori, focalizată pe fermieri, susținută de servicii independente, transparente, finanțate în mod suficient, pentru extinderea activităților agricole la nivelul întregii UE, în toate statele și regiunile UE și prin schimbul de cunoștințe și servicii de formare la nivelul statelor membre;

AE.  întrucât investițiile directe de sprijin ar trebui să fie mai bine orientate către necesitățile duble de performanțe economice și de mediu și să țină seama de necesitățile fermelor;

AF.  întrucât Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de programe spațiale (EGNOS și Galileo) și de observare a Pământului (Copernicus), al căror potențial în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a PAC și în ceea ce privește tranziția agriculturii europene către agricultura de precizie și către dublă performanța ecologică și economică a exploatațiilor ar trebui exploatat la maximum;

AG.  întrucât cea mai mare parte a cercetării în domeniul biotehnologiei se desfășoară în prezent în afara UE, unde se axează în general pe aspecte agro-economice care nu sunt pertinente pentru sectorul UE, ducând la pierderi potențiale în investiții și concentrare;

AH.  întrucât, având în vedere experiențele recente, valorificarea și încurajarea proceselor naturale pentru a stimula productivitatea și rezistența ar putea micșora costurile de producție;

AI.  întrucât un sector agricol, alimentar și forestier competitiv trebuie să joace în continuare un rol important în atingerea obiectivelor de mediu și climatice ale UE prevăzute în acordurile internaționale, cum ar fi COP21 și ODD ale ONU, stimulând și remunerând fermierii pentru contribuția lor și sprijinindu-i printr-o reducere a sarcinilor administrative și de reglementare inutile legate de acțiunile pe care aceștia le întreprind;

AJ.  întrucât amploarea creșterii temperaturii medii globale la suprafață despre care se preconizează că va avea loc în secolul 21 și consecințele sale imediate asupra condițiilor climatice necesită un sistem alimentar care să fie sustenabil din perspectiva mediului și care să garanteze o producție sigură și îndestulătoare, fără a lăsa ca Uniunea să depindă de alte piețe;

AK.  întrucât este important ca viitoarea PAC să fie conformă cu ODD, cu Acordul de la Paris și cu politicile UE, în special în domeniile sustenabilității, mediului, climei, sănătății publice și alimentației;

AL.  întrucât agricultura este unul dintre sectoarele economiei care ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % față de nivelurile din 2005, potrivit Regulamentului privind partajarea eforturilor;

AM.  întrucât micii agricultori reprezintă aproximativ 40 % din fermele din UE, dar primesc doar 8 % din subvențiile PAC;

AN.  întrucât cele 17 ODD-uri, au stabilit noi modalități clare pentru PAC după 2020;

AO.  întrucât PAC a integrat treptat obiective de mediu garantând că normele sale sunt compatibile cu cerințele de mediu prevăzute în legislația Uniunii și că fermierii le respectă și, de asemenea, promovează practici agricole sustenabile care protejează mediul și biodiversitatea;

AP.  întrucât consumul de grăsimi saturate și de carne roșie în Uniune rămâne cu mult peste aportul nutrițional recomandat, iar industria alimentară continuă să contribuie substanțial la emisiile de gaze cu efect de seră și de azot;

AQ.  întrucât cercurile închise de producție, în care producția, prelucrarea și ambalarea au loc în aceeași regiune, păstrează valoarea adăugată în regiunea respectivă și, astfel, asigură mai multe locuri de muncă în zona respectivă și, prin urmare, demonstrează potențialul de a revitaliza zonele rurale;

AR.  întrucât PAC urmărește obiective inseparabile de natură economică și ecologică, iar această dualitate trebuie menținută și chiar consolidată în cadrul reformei primului pilon și al instrumentului privind „înverzirea”, în favoarea unei tranziții către un model agricol european sustenabil și performant;

AS.  întrucât, în viitoarea PAC, Uniunea Europeană trebuie să încerce să limiteze în mod semnificativ consumul de antibiotice în sectorul agricol și în cel alimentar pentru a întări agricultura sustenabilă;

AT.  întrucât întreaga UE ar avea de câștigat prin creșterea rezilienței și a sustenabilității pe termen lung a sistemelor și zonelor agricole;

AU.  întrucât CCE a subliniat că din cauza cerințelor privind înverzirea, care deseori nu fac altceva decât să reflecte practicile curente, plățile pentru înverzire introduse în cadrul reformei din 2013 au ca efect o și mai mare complexitate și birocrație, sunt greu de înțeles și, în opinia CCE, nu îmbunătățesc în mod suficient performanța PAC în materie de mediu și de combatere a schimbărilor climatice din cauza concepției lor, aspecte care este important să fie luate în considerare la proiectarea noii arhitecturi ecologice a PAC;

AV.  întrucât CCE a identificat deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului II, în special procedura îndelungată de aprobare, precum și natura complexă și birocratică a programelor de dezvoltare rurală;

AW.  întrucât meta-evaluarea studiilor științifice de verificare a adecvării bazată pe elemente concrete a constatat că măsurile de înverzire nu au îmbunătățit în mod semnificativ performanța de mediu, în special deoarece aceste cerințe erau deja îndeplinite;

AX.  întrucât obiectivele Declarației 2.0 de la Cork, „O viață mai bună în zonele rurale” privesc zonele rurale dinamice, multifuncționalitatea inteligentă, biodiversitatea în cadrul și în afara sectorului agricol și a celui forestier, rasele rare de animale și culturile de conservare, precum și agricultura ecologică, sprijinul pentru zonele defavorizate și angajamentele asumate în contextul rețelei Natura 2000; întrucât declarația evidențiază, de asemenea, importanța eforturilor vizând să împiedice depopularea zonelor rurale și rolul femeilor și tinerilor în acest proces, precum și necesitatea unei mai bune utilizări a resurselor endogene în zonele rurale prin implementarea de strategii integrate și de abordări multisectoriale care să întărească abordarea ascendentă și sinergiile dintre părțile interesate, lucru care necesită investiții în viabilitatea zonelor rurale, conservarea și gestionarea mai eficientă a resurselor naturale, încurajarea acțiunilor în domeniul climei, stimularea cunoașterii și a inovării, consolidarea administrării în zonele rurale, precum și simplificarea politicii de dezvoltare rurală și a punerii sale în sa aplicare;

AY.  întrucât zonele mai puțin avantajoase, cum ar fi regiunile în care există o puternică concurență între dezvoltarea urbană și agricultura, ar trebui luate în considerare de către PAC din cauza restricțiilor suplimentare pe care le prezintă privind accesul la terenuri, pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

AZ.  întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

BA.  întrucât PAC ar trebui să acorde recunoașterea cuvenită avantajelor ecologice deosebite oferite de anumite sectoare, precum cel al ovinelor și cel al caprinelor sau cel al culturilor proteice;

BB.  întrucât sectorul apicol este vital pentru UE și are o contribuție semnificativă în cadrul societății, atât din punct de vedere economic, cât și ecologic;

BC.  întrucât este esențial să se întărească în și mai mare măsură poziția fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, să se asigure o concurență loială în cadrul pieței unice utilizând reguli echitabile și transparente care să țină seama de caracterul specific al agriculturii în raporturile dintre producție și alte părți ale lanțului de aprovizionare cu alimente, atât în amonte, cât și în aval, și să se ofere stimulente pentru a preveni în mod eficace riscurile și crizele, inclusiv instrumente de gestionare activă care au capacitatea de a corela mai bine cererea cu oferta și care pot fi aplicate la nivel de sector și de către autoritățile publice, după cum s-a subliniat în raportul Grupului operativ pentru piețele agricole; întrucât aspectele care nu intră în domeniul de aplicare al PAC care afectează competitivitatea și condițiile de concurență echitabile pentru agricultori trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare și monitorizate în mod adecvat;

BD.  întrucât noile provocări în materie de siguranță și autonomie alimentară cu care se confruntă agricultura europeană, menționate în cadrul priorităților politice ale UE, astfel cum se precizează în documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE, impun ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să mărească sau să mențină bugetul pentru agricultură în monedă euro constantă pentru a acoperi atât provocările existente, cât și pe cele noi;

BE.  întrucât societatea se așteaptă ca fermierii să își modifice practicile astfel încât să devină pe deplin sustenabili, ei ar trebui să fie susținuți în această tranziție cu fonduri publice;

BF.  întrucât orice modificări ale actualei PAC trebuie introduse în așa fel încât să asigure stabilitatea sectorului, securitatea juridică și siguranța planificării pentru fermieri și proprietarii de păduri prin intermediul unor perioade și măsuri de tranziție adecvate;

BG.  întrucât Parlamentul trebuie să joace un rol amplu în stabilirea unui cadru politic clar pentru a menține o ambiție comună la nivel european și dezbateri democratice cu privire la aspectele strategice care au un impact asupra vieții de zi cu zi a tuturor cetățenilor în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, incluzând apa, solul și aerul, calitatea alimentelor noastre, stabilitatea financiară a producătorilor agricoli, siguranța alimentară, sănătatea și modernizarea sustenabilă a practicilor agricole și de igienă, cu scopul de a institui un contract societal la nivel european între producători și consumatori;

BH.  întrucât este nevoie de reformarea PAC pentru ca aceasta să dea rezultate pe măsura mizei, întrucât este imperativ să se furnizeze colegiuitorilor mijloacele pentru a-și exercita pe deplin misiunea în cadrul unui interval de timp reglementat și întrucât există incertitudini legate de Brexit;

BI.  întrucât trebuie asigurat viitorul securității alimentare în Europa, atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și trebuie depuse cele mai mari eforturi pentru a reduce la minimum perturbarea producției și a accesului la alimente pentru ambele părți; întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a se asigura alinierea unitară la standardele de mediu și de siguranță alimentară, pentru a se garanta că cetățenii Regatului Unit și cei ai UE nu se confruntă cu scăderea siguranței alimentare sau a calității alimentelor;

BJ.  întrucât una dintre cele șase priorități principale pentru dezvoltarea rurală din UE este refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor asociate agriculturii și silviculturii, inclusiv în siturile Natura 2000;

BK.  întrucât UE lucrează în prezent la o strategie privind proteinele în vederea promovării autonomiei culturilor proteice;

BL.  întrucât, în 2017, 124 de milioane de persoane au fost afectate de insecuritate alimentară acută în 51 de țări, ceea ce reprezintă o creștere de 16 milioane de persoane față de 2016; întrucât majoritatea persoanelor afectate de insecuritatea alimentară trăiesc în zonele rurale;

BM.  întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un obiectiv central al UE și al statelor sale membre; întrucât multe din rolurile jucate de femei în zonele rurale contribuie la menținerea exploatațiilor agricole viabile și a comunităților rurale; întrucât eforturile de evitare a depopulării zonelor rurale sunt legate de oportunitățile pentru femei și tineri; întrucât femeile din zonele rurale se confruntă în continuare cu numeroase provocări, în timp ce politicile agricole și cele de dezvoltare rurală nu includ în mod suficient dimensiunea de gen; întrucât, deși faptul că beneficiarii plăților directe sau ai dezvoltării rurale sunt bărbați sau femei nu este un indicator fiabil al impactului programelor, femeile ca solicitanți sau beneficiari sunt subreprezentate;

BN.  întrucât, pentru a justifica bugetul PAC în fața contribuabililor europeni, finanțarea viitoare trebuie să fie legată atât de producția de alimente sigure și de înaltă calitate, cât și de o valoare adăugată societală clară în ceea ce privește agricultura sustenabilă, performanțele ambițioase în materie de mediu și de climă, standardele de sănătate publică și condițiile decente de viață ale animalelor, precum și alte impacturi societale ale PAC, pentru a crea condiții de concurență cu adevărat echitabile în interiorul și în afara UE;

BO.  întrucât studiul special Eurobarometru nr. 442 privind atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor indică faptul că 82 % dintre cetățenii europeni consideră că bunăstarea animalelor de fermă ar trebui îmbunătățită;

BP.  întrucât utilizarea pesticidelor, degradarea biodiversității și schimbările din mediul agricol au un efect negativ asupra numărului de polenizatori și asupra diversității speciilor de polenizatori; întrucât problemele care afectează populațiile de polenizatori, atât domesticiți, cât și sălbatici, sunt semnificative și ar putea avea efecte negative asupra agriculturii din UE și asupra siguranței sale alimentare, având în vedere faptul că cea mai mare parte din producția UE depinde de serviciile de polenizare; întrucât în ianuarie 2018 a fost lansată o consultare publică în cadrul inițiativei UE privind polenizatorii, pentru a identifica cea mai bună abordare și măsurile necesare pentru a combate declinul populației de polenizatori din UE;

BQ.  întrucât este necesar să se elaboreze o măsură specifică în domeniul dezvoltării rurale, care să fie axată pe cele opt principii ale Uniunii Europene de gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), pentru a încuraja reducerea utilizării pesticidelor grave și pentru a promova adoptarea unor alternative nechimice;

BR.  întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

BS.  întrucât aplicarea PAC în regiunile ultraperiferice ar trebui să exploreze pe deplin domeniul de aplicare al articolului 349 din TFUE, deoarece aceste zone se află într-o poziție extrem de dezavantajată în ceea ce privește dezvoltarea socioeconomică cu privire la aspecte precum îmbătrânirea populației și depopularea; întrucât POSEI este un instrument eficient pentru dezvoltarea și întărirea structurării sectoarelor care abordează aspectele agricole specifice din regiunile ultraperiferice; reamintește faptul că, în raportul său din 15 decembrie 2016 către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a programului POSEI, Comisia a concluzionat că „ținând seama de evaluarea sistemului, o modificare a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 de bază nu este considerată necesară”;

BT.  întrucât atât gestionarea pădurilor, cât și agrosilvicultura ce cuprind un etaj superior de vegetație lemnoasă deasupra pășunilor sau culturilor agricole pot contribui atât la îmbunătățirea rezistenței la nivel de fermă și la nivel peisagistic, cât și la acțiunile obligatorii de mediu și de atenuare a schimbărilor climatice, furnizând produse agricole sau forestiere sau alte servicii ecosistemice, consolidând astfel obiectivele PAC și permițând economiilor circulară și biologică să contribuie la noi modele de afaceri de care beneficiază agricultorii, silvicultorii și zonele rurale; întrucât strategia UE pentru păduri promovează o viziune coerentă și globală privind gestionarea pădurilor și numeroasele beneficii ale pădurilor, abordând întregul lanț valoric forestier; subliniază faptul că PAC joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor sale și acordă o atenție specială pădurilor mediteraneene, care sunt mai afectate de schimbările climatice și de incendii, fiind astfel puse în pericol biodiversitatea și potențialul de producție agricolă,

O nouă relație între Uniunea Europeană, statele membre, regiuni și agricultori

1.  salută intenția de a simplifica și moderniza PAC în beneficiul economic al agricultorilor și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor, dar subliniază că prioritățile esențiale ale reformei trebuie să fie principiile cuprinse în Tratatul de la Roma, integritatea pieței unice și o politică cu adevărat comună, finanțată în mod adecvat de către UE, care să fie modernă și axată pe rezultate, să sprijine agricultura sustenabilă și să asigure alimente, o ocupare a forței de muncă și o dezvoltare sigure, de înaltă calitate și variate în zonele rurale;

2.  ia act de Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii și salută recunoașterea faptului că unul dintre obiectivele PAC va fi de a consolida și de a asigura gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și de a contribui la atingerea obiectivelor UE în materie de mediu și climă;

3.  solicită o PAC care să aibă ca prioritate absolută tranziția fiecărei exploatații agricole europene către o întreprindere care să combine standardele de performanță economice cu cele de mediu;

4.  subliniază că este necesar ca PAC să mențină legătura esențială între legiuitorii UE, fermieri și cetățeni; respinge orice posibilitate de renaționalizare a PAC, care ar duce la creșterea dezechilibrelor de concurență în cadrul pieței unice;

5.  atrage atenția asupra rolului foarte important pe care îl joacă exploatațiile agricole mici și mijlocii, rol care trebuie recunoscut și apreciat;

6.  subliniază că flexibilitatea de care se bucură în prezent statele membre în ceea ce privește opțiunile prevăzute în normele de bază permite să se răspundă la situații specifice, dar, în același timp, demonstrează că unele părți din PAC nu mai pot fi considerate comune; subliniază necesitatea de a respecta condițiile de concurență în cadrul pieței unice și a garanta condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la sprijin pentru fermieri în diferite state membre sau în diferite regiuni, precum și necesitatea unor soluții adecvate și eficiente pentru a reduce la minimum orice risc de denaturare a concurenței sau riscurile pentru coeziune;

7.  consideră că statele membre ar trebui să se bucure de un nivel de flexibilitate rezonabil în interiorul unui cadru comun solid de norme, standarde de bază, instrumente de intervenție, controale și alocări financiare convenite la nivelul UE de către colegiuitor, pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru fermieri și, în special, o abordare a UE pentru sprijinul acordat în cadrul pilonului I, cu scopul de a garanta respectarea condițiilor de concurență loială;

8.  consideră că, pentru ca punerea în aplicare a PAC să devină mai eficientă și mai bine adaptată la realitățile diferitelor tipuri de agricultură din Europa, soluțiile naționale alese în cadrul ansamblului de instrumente definit de UE, disponibile în cadrul pilonilor I și II, ar trebui să fie raționalizate, iar statele membre ar trebui să elaboreze, cu implicarea tuturor părților interesante, propriile strategii naționale coerente, bazate pe date concrete, în funcție de obiectivele și indicatorii UE privind principalele tipuri de instrumente de intervenție posibile, care ar trebui, de asemenea, să fie definite la nivelul UE, precum și criteriile pentru selecția lor, într-un cadru comun clar de norme aplicabile la nivelul UE, cu respectarea corespunzătoare a normelor și principiilor pieței unice;

9.  subliniază că subsidiaritatea adițională ar trebui acordată numai cu condiția să existe un ansamblu comun puternic de norme, obiective, indicatori și controale ale UE;

10.  invită Comisia să facă ajustările necesare în cadrul viitoarei PAC pentru a pune în aplicare solicitarea Parlamentului de a nu se folosi nicio subvenție agricolă pentru creșterea de tauri pentru coride;

11.  subliniază riscurile de suprareglementare la nivel național și regional și gradul ridicat de incertitudine pentru agricultori din cauza posibilității ca statele membre să trebuiască să își definească în mod independent planurile lor naționale și să își reexamineze deciziile anual, în funcție de pozițiile adoptate de către guvernele aflate la putere; invită, prin urmare, Comisia să prezinte colegiuitorilor, împreună cu propunerile sale legislative, un model simplu și clar de plan strategic național pentru a permite colegiuitorilor să evalueze sfera de cuprindere, gradul de detaliu și conținutul unor astfel de planuri, care sunt elemente esențiale ale viitoarei propuneri a Comisiei, și să clarifice criteriile potrivit cărora aceste strategii naționale vor fi evaluate;

12.  solicită Comisiei să furnizeze instrumente concepute pentru a încuraja utilizarea sinergiilor între PAC și fondurile alocate politicii de coeziune;

13.  reamintește necesitatea ca viitoarea PAC să respecte pe deplin repartizarea competențelor în fiecare stat membru, care este adesea stabilită în constituțiile acestora, în special în ceea ce privește respectarea competențelor juridice ale regiunilor UE atunci când elaborează, gestionează și pune în aplicare politicile, cum ar fi FEADR; subliniază că este nevoie să se asigure implicarea corespunzătoare a fermierilor și a altor beneficiari în toate etapele de dezvoltare a politicilor;

14.  salută eforturile Comisiei în materie de concepere a programului, de punere în aplicare și de control al unei abordării bazate pe rezultate, pentru a stimula mai degrabă performanța decât conformitatea, asigurând, în același timp, o monitorizare adecvată, bazată pe riscuri prin intermediul unor indicatori clar definiți, mai simpli, mai puțin birocratici, (inclusiv prin prevenirea suprareglementării), solizi, transparenți și măsurabili la nivelul UE, inclusiv prin controale adecvate ale măsurilor și ale elaborării programului, precum și ale implementării și sancțiunilor introduse de statele membre; consideră că este necesar să se introducă criterii uniforme de bază pentru stabilirea unor sancțiuni similare pentru cazurile echivalente de neconformitate detectate la executarea diferitelor măsuri utilizate de state membre sau de regiuni pentru realizarea obiectivelor generale comune stabilite de către UE;

15.  subliniază că o abordare bazată exclusiv pe rezultate ar implica un risc pentru statele membre care, din cauza situației lor specifice, ar putea să nu fie capabile să realizeze pe deplin toate rezultatele prevăzute în planurile lor naționale și care ar putea fi expuse riscului de a se confrunta cu reduceri ex-post ale pachetelor lor financiare naționale, precum și cu suspendări ale finanțărilor de care beneficiază;

16.  recunoaște că noul model de realizare a obiectivelor va trebui ajustat și modificat pe parcursul mai multor ani pentru a garanta că fermierii nu sunt penalizați ca urmare a tranziției către un model bazat pe rezultate;

17.  constată, cu toate acestea, că o eventuală întârziere în adoptarea planurilor strategice ale PAC ar putea conduce la plăți întârziate, un scenariu care trebuie evitat;

18.  ia act de faptul că, în cadrul primului pilon, statele membre pot alege programe dintr-un catalog prioritar stabilit de UE;

19.  solicită dezvoltarea unui sistem de modificări instituționale și juridice adecvate, care să conducă la schimbarea modelului de aplicare, cu scopul de a preveni apariția unor costuri suplimentare și de a preveni reducerea absorbției de fonduri în statele membre;

20.  consideră că colectarea de informații ar trebui să se bazeze mai degrabă pe imagini prin satelit și pe bazele de date ale Sistemului Integrat de Administrare și Control decât pe datele transmise de fermieri în mod individual;

21.  invită Comisia să dezvolte sinergii relevante între programele emblematice ale UE privind spațiul și PAC, în special cu programul Copernicus, care prezintă un interes specific pentru comunitatea agricolă în ceea ce privește schimbările climatice și monitorizarea mediului;

22.  solicită măsuri pentru creșterea nivelului de reciclare a nutrienților; solicită ca politica structurală agricolă să fie aliniată la schema de sprijin în favoarea mediului, de exemplu printr-o mai bună combinare a culturilor agricole cu creșterea animalelor;

23.  solicită menținerea schemei simplificate pentru micii fermieri;

24.  consideră că fermierii care dețin un teren mai mic de cinci hectare ar trebui să aibă posibilitatea să adere în mod voluntar la această schemă;

25.  invită Comisia să efectueze controale și audituri financiare și ale performanței cu scopul de a garanta că funcțiile sunt realizate la aceleași standarde ridicate și respectând aceleași criterii în toate statele membre, independent de flexibilitatea crescută acordată statelor membre în ceea ce privește conceperea și gestionarea programelor și cu scopul, în special, de a asigura eliberarea în timp util a fondurilor în statele membre către toți fermierii și comunitățile rurale eligibile, reducând la minimum sarcina administrativă pentru beneficiari;

26.  reamintește că, în cadrul reformei precedente, a fost dificil să se ajungă la un acord cu privire la definiția termenului „fermier activ”; consideră, prin urmare, că producția agricolă (de exemplu, menținerea terenurilor într-o stare agricolă bună, folosirea unor practici bune de creștere a animalelor, sprijinirea economiei circulare) ar putea să constituie o soluție mai bine orientată și cuantificabilă pentru o astfel de definiție;

27.  respinge reducerea cu 25 % a bugetului pentru dezvoltare rurală astfel cum a fost inclusă în propunerea din 2 mai 2018 pentru CFM 2021-2027; insistă asupra faptului că orice reducere a bugetului alocat agriculturii și dezvoltării rurale nu trebuie să ducă la o scădere a nivelului de ambiție comparativ cu PAC actuală;

28.  consideră că toți actorii implicați în procesul de control al finanțelor Uniunii, inclusiv CCE, trebuie să aibă aceeași înțelegere a sistemului de control pe bază de performanță, astfel încât nici statele membre, nici beneficiarii să nu se confrunte cu corecții financiare neașteptate;

29.  subliniază faptul că fermierii sunt antreprenori și, ca atare, ar trebui să beneficieze de libertăți corespunzătoare pentru a putea obține prețuri de piață corecte pentru produsele lor;

30.  subliniază că fermierii cu fracțiune de normă și fermierii ale căror venituri sunt combinate nu trebuie excluși;

31.  salută propunerea Comisiei de a acorda mai multă flexibilitate statelor membre, regiunilor și agricultorilor în cadrul unui plafon financiar mai ridicat pentru normele de minimis în domeniul agriculturii, asigurând totodată integritatea pieței interne;

32.  invită Comisia, de asemenea, să le ofere statelor membre o mai mare flexibilitate în cadrul normelor privind ajutoarele de stat în domeniul agriculturii pentru a-i încuraja pe fermieri să își creeze un fond voluntar de economii de precauție pentru a face față mai bine crizelor tot mai intense de natură climatică, sanitară și economică;

33.  solicită, cu toate acestea, recompensarea echitabilă a bunurilor publice furnizate de microîntreprinderile și micile întreprinderi agricole, inclusiv a participării acestora la eforturile de cooperare și la activitățile comunitare;

34.  invită statele membre să caute sinergii mai bune între PAC și alte politici și fonduri, cum ar fi fondurile de coeziune, fondurile structurale și alte fonduri de investiții, pentru a crea un efect de multiplicare pentru zonele rurale;

35.  solicită o mai bună coordonare între PAC și alte politici și acțiuni ale UE, în special cu Directiva 2000/60/CE, Directiva 91/676/CEE și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ca mijloc de realizare a unei protecții sustenabile a resurselor de apă, a căror cantitate și calitate sunt afectate negativ de agricultură; solicită stimulente pentru a sprijini proiectele de cooperare locală între fermieri și furnizorii de apă pentru a mări protecția resurselor de apă;

36.  ia act de faptul că numeroase sate și regiuni, în pofida naturii lor rurale, rămân, din motive administrative, în afara domeniului de aplicare al programelor de dezvoltare rurală în anumite state membre, ceea ce le plasează într-o poziție dezavantajoasă;

37.  invită statele membre să aibă în vedere abordări mai flexibile pentru a nu prejudicia aceste regiuni și producătorii din cadrul lor;

O PAC inteligentă, eficientă, sustenabilă și echitabilă în serviciul fermierilor, al cetățenilor, al zonelor rurale și al mediului

38.  consideră că este necesar să se mențină actuala arhitectură compusă din doi piloni și subliniază că pilonii trebuie să fie coerenți și complementari, pilonul I fiind finanțat integral prin finanțare din partea UE și constituind un mijloc eficient de sprijin pentru venit, pentru măsuri de mediu de bază și pentru continuarea măsurilor de piață existente, iar pilonul II îndeplinind nevoile specifice ale statelor membre; consideră, totuși, că este necesar, în același timp, să fie stimulați agricultorii și alți beneficiari pentru a desfășura acțiuni care generează bunuri publice de mediu și sociale neremunerate de piață și să se respecte practicile agricole noi și cele consacrate pe baza unor criterii comune, uniforme și obiective, menținând, în același timp, posibilitatea ca statele membre să adopte abordări specifice pentru a reflecta condițiile locale și sectoriale; consideră că tranziția tuturor exploatațiilor agricole europene către sustenabilitate și integrarea deplină în economia circulară a tuturor exploatațiilor agricole europene, îmbinând standardele de performanță ecologică cu cele de performanță economică, fără nicio reducere a standardelor sociale sau a celor privind ocuparea forței de muncă, trebuie să fie o prioritate absolută;

39.  reamintește Comisiei că obiectivele PAC stabilite la articolul 39 din TFUE sunt creșterea productivității agricole pentru a asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori;

40.  subliniază potențialul inovațiilor tehnologice pentru un sector inteligent și eficient care să fie în serviciul sustenabilității, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, precum și monitorizarea sănătății culturilor și animalelor și a mediului;

41.  solicită ca PAC să faciliteze și să sprijine aplicarea unor astfel de inovații;

42.  consideră că viitoarea arhitectură a PAC nu își poate îndeplini obiectivele decât dacă este suficient finanțată; solicită, prin urmare, ca bugetul PAC să fie majorat sau menținut în euro constanți în următorul CFM pentru a fi îndeplinite obiectivele ambițioase privind o PAC revizuită și eficientă după 2020;

43.  este de părere că o mai mare liberalizare a pieței și reducerea nivelului de protecție al agricultorilor asociată cu aceasta implică necesitatea unei compensări pentru sectorul agricol și, în special, pentru fermele care se confruntă cu dezavantaje competitive - în special cu dificultăți legate de utilizarea terenurilor agricole sau de amplasarea lor în zonele montane - și că numai aceste măsuri compensatorii pot garanta gestionarea extensivă a terenurilor agricole și conservarea peisajului cultural;

44.  subliniază că bugetul PAC ar trebui adaptat la nevoile și provocările viitoare, cum ar fi cele ce apar în urma Brexitului și a acordurilor de liber schimb adoptate de UE cu principalii săi parteneri comerciali;

45.  subliniază diferențele persistente de dezvoltare între zonele rurale din diferite regiuni și state membre și consideră, prin urmare, că criteriul de coeziune ar trebui să continue să joace un rol important în distribuirea fondurilor din cel de-al doilea pilon între statele membre;

46.  subliniază importanța alocării unui buget solid pentru pilonul II (politica de dezvoltare rurală) în cadrul bugetului global al PAC;

47.  consideră că este necesar ca fermierii să fie sprijiniți în tranziția către sustenabilitatea deplină;

48.  consideră că dezvoltarea de noi politici și obiective ale UE nu trebuie să se facă în detrimentul succesului și al resurselor PAC;

49.  recunoaște actualele incertitudini care există cu privire la bugetul viitoarei PAC;

50.  subliniază faptul că resursele PAC sunt banii contribuabililor din fiecare stat membru și că contribuabilii din întreaga UE au dreptul să se poată baza pe faptul ca aceste fonduri sunt utilizate exclusiv în mod precis și transparent;

51.  consideră că ar trebui să fie evitate noi linii de dezvoltare rurală care nu sunt sincronizate cu fonduri suplimentare;

52.  consideră că este necesar un sprijin mai bine direcționat pentru diverse sisteme agricole, în special pentru exploatațiile familiale mici și mijlocii și tinerii agricultori, pentru a întări economiile regionale prin intermediul unui sector agricol productiv din punct de vedere economic, ecologic și social; consideră că acest lucru poate fi realizat printr-o rată obligatorie mai ridicată de sprijin redistributiv pentru primele hectare ale unei exploatații, legată de mărimea medie a unei exploatații în statele membre, având în vedere marea diversitate a mărimii fermelor în întreaga UE; subliniază că sprijinul pentru fermele de dimensiuni mai mari ar trebui să fie degresiv, reflectând economiile de scară, cu plafoane obligatorii care să fie decise la nivel european și criterii flexibile care să ia în considerare capacitatea fermelor și a cooperativelor de a oferi locuri de muncă stabile care să păstreze populația în zonele rurale; consideră că fondurile puse la dispoziție prin plafonare și degresivitate ar trebui păstrate în statul membru sau în regiunea de unde provin;

53.  consideră că este esențial să se asigure că sprijinul este dedicat adevăraților fermieri, concentrându-se asupra celor care practică agricultura în mod activ pentru a-și câștiga existența;

54.  consideră că este necesar să se mențină o schemă simplificată pentru micii producători, pentru a facilita accesul acestora la plățile directe efectuate prin PAC și a ușura gestionarea lor;

55.  subliniază necesitatea identificării elementelor cheie ale unui sistem echilibrat, transparent, simplu și obiectiv de sancțiuni și stimulente, asociat unui sistem transparent, aplicat în timp util, pentru a stabili eligibilitatea fermierilor pentru a primi finanțare publică pentru producerea de bunuri publice, care ar trebui să constea în măsuri simple, voluntare și obligatorii și să fie orientat spre rezultate, deplasând astfel accentul de la conformitate la performanța reală;

56.  subliniază faptul că și fermierii cu fracțiune de normă și fermierii cu venituri combinate – care însuflețesc mediul rural în atâtea feluri – desfășoară activități agricole pentru a-și câștiga existența și sunt, și ei, agricultori veritabili, potrivit definiției din comunicarea Comisiei;

57.  solicită ca actualul sistem de calculare a plăților directe în cadrul pilonului I, în special în statele membre în care valoarea drepturilor este încă calculată parțial pe baza referințelor istorice, să fie modernizat și să fie înlocuit cu o metodă la nivelul UE pentru calcularea plăților, a cărui componentă de bază să fie sprijinul pentru venituri destinat fermierilor în anumite limite, care ar putea fi majorate în funcție de contribuția fermierilor la furnizarea de bunuri publice, în conformitate cu obiectivele și țintele UE până în 2030, astfel încât sistemul să devină mai simplu și mai transparent;

58.  salută schema de plată unică pe suprafață (SAPS) simplă, justificată, transparentă și ușor de aplicat care a fost implementată cu succes în multe state membre; solicită, prin urmare, menținerea SAPS și după 2020 și propune utilizarea sa în orice stat membru sau de către orice fermier din UE;

59.  subliniază că această schemă ar permite ca sistemul complex din punct de vedere administrativ de drepturi la plată să fie înlocuit, reducând astfel în mod semnificativ birocrația;

60.  consideră că, în vederea asigurării eficacității lor pe termen lung, aceste noi plăți nu ar trebui să devină bunuri comercializabile;

61.  solicită Comisiei să analizeze necesitatea cererilor de plată în ceea ce privește compatibilitatea cu normele OMC;

62.  subliniază faptul că fondurile publice ale PAC actuale, care sunt cheltuite pe activitățile actuale ale fermierilor, sunt supuse unor controale la scară mică și foarte precise;

63.  consideră că plățile ar trebui, de asemenea, să includă o puternică condiționalitate comună, inclusiv rezultate de mediu și alte bunuri publice, cum ar fi locuri de muncă de calitate;

64.  reamintește că Rezoluția Parlamentului referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri? recunoaște că plățile pentru terenuri fără impunerea unor condiții clare conduc la denaturări ale pieței funciare și, prin urmare, influențează concentrarea din ce în ce mai mare de terenuri agricole în mâinile unui grup restrâns;

65.  clarifică faptul că bunurile publice sunt acele servicii aflate la un nivel superior față de legislația statutară privind mediul, clima și calitatea vieții animalelor, inclusiv, în special, conservarea apei, protecția biodiversității, protecția fertilității solului, protecția polenizatorilor, protecția stratului de humus și calitatea vieții animalelor;

66.  subliniază necesitatea distribuirii echitabile a plăților directe între statele membre, care este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și care trebuie să țină seama de criterii obiective, cum ar fi sumele primite de statele membre în temeiul pilonilor I și II și faptul că condițiile naturale, ocuparea forței de muncă și situația socioeconomică, nivelurile de trai generale, costurile de producție, în special costul terenurilor și puterea de cumpărare nu sunt aceleași în întreaga UE;

67.  subliniază faptul că o convergență sporită a valorii plăților directe între statele membre nu poate fi realizată decât dacă bugetul este mărit în mod corespunzător;

68.  subliniază faptul că plățile directe sunt menite să sprijine fermierii în ceea ce privește producția de alimente și protecția standardelor de mediu și de bunăstare a animalelor;

69.  consideră că, respectând condițiile stricte de a putea garanta condiții de concurență echitabile pe piața unică, de a preveni denaturarea concurenței, în special în ceea ce privește produsele, de a asigura coerența cu normele OMC și de a nu compromite eforturile de atingere a obiectivelor de mediu și climatice, plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ ar trebui menținute, dar ar trebui activate numai după o evaluare a Comisiei; consideră că sprijinul cuplat facultativ reprezintă un instrument care răspunde nevoilor sectoarelor sensibile și obiectivelor specifice legate de mediu, de climă sau de calitatea și comercializarea produselor agricole, stimulează practicile agricole care îndeplinesc cele mai înalte standarde de mediu și privind bunăstarea animalelor și contracarează unele dificultăți specifice, în special pe cele care decurg din dezavantajul concurențial structural al regiunilor defavorizate și montane, precum și dificultăți care au o natură mai pronunțat temporară și care decurg din tranziția de la vechiul sistem de drepturi, de exemplu; consideră, de asemenea, că sprijinul cuplat facultativ este, de asemenea, un instrument de promovare a producției importante din punct de vedere strategic, cum ar fi culturile proteice, în viitor, sau de compensare a efectelor acordurilor de liber schimb; subliniază, de asemenea, că plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ sunt importante pentru menținerea diversității producției agricole, a locurilor de muncă în sectorul agricol și a sistemelor sustenabile de producție la nivelul UE;

70.  solicită ca plățile din pilonul I, inclusiv sprijinul cuplat, să fie limitate pe hectar și beneficiar la echivalentul a de două ori media plăților directe ale UE pe hectar, pentru a preveni denaturarea concurenței;

71.  reamintește că asigurarea reînnoirii generațiilor și a noilor actori reprezintă o provocare pentru agricultură în multe state membre și că fiecare strategie națională sau regională trebuie prin urmare să abordeze această problemă printr-o abordare cuprinzătoare, mobilizând toate resursele financiare ale PAC, inclusiv creditele de plată suplimentare pentru tinerii fermieri în cadrul pilonului I, și măsuri pentru a ajuta tinerii fermieri să își înceapă activitatea în cadrul pilonului II, ambele fiind de dorit să devină obligatorii pentru statele membre, pe lângă sprijinul din cadrul noilor instrumente financiare, cum ar fi un instrument de acordare a accesului la capital în contextul caracterului limitat al resurselor; subliniază, de asemenea, importanța măsurilor naționale în eliminarea barierelor de reglementare și economice, promovând totodată planificarea transferului între generații, pachetele de pensionare și accesul la terenuri și facilitând și încurajând unele aranjamente de colaborare - cum ar fi parteneriatele, agricultura partajată, contractele de creștere a animalelor și de leasing între fermierii în vârstă și tinerii fermieri; consideră că normele privind ajutoarele de stat ar trebui, de asemenea, să ia în considerare importanța reînnoirii generațiilor și să prevină dispariția agriculturii familiale;

72.  consideră că noua legislație trebuie să facă o distincție mai clară între criteriile ce stau la baza stimulentelor pentru „tinerii fermieri” și pentru „nou-veniții care pun bazele unei activități agricole” (tinerii fermieri fiind definiți în funcție de vârstă, iar nou-veniții în funcție de numărul de ani de la înființarea fermelor lor), pentru a mări potențialul celor două grupuri de a realiza reînnoirea generațiilor și de a îmbunătăți viața în zonele rurale;

73.  îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că noile schimbări societale, tehnologice și economice, cum ar fi energia curată, digitalizarea sau soluțiile inteligente, au un impact asupra vieții rurale;

74.  invită Comisia să sprijine eforturile privind îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, pentru a încuraja cetățenii, îndeosebi tinerii, să rămână sau să revină în mediul rural; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să sprijine dezvoltarea prin antreprenoriat de noi servicii, cu precădere de către femei și tineri;

75.  constată cu îngrijorare că lipsa forței de muncă în mai multe sectoare agricole conduce la încetarea activităților agricole; solicită să se acorde sprijin pentru a atrage lucrătorii în agricultură;

76.  subliniază necesitatea de a partaja modelele de succes ale statelor membre care reunesc fermierii tineri și fermierii în vârstă în scopul reînnoirii generațiilor;

77.  recomandă ca accesul la finanțare să fie îmbunătățit prin dobânzi subvenționate pentru împrumuturile solicitate de noii fermieri de pe piața agricolă;

78.  reamintește că zonele și așezările rurale necesită o atenție specială și eforturi integrate pentru dezvoltarea unor sate inteligente;

79.  solicită îmbunătățirea cooperării cu BEI și cu Fondul european de investiții (FEI) pentru a promova crearea unor instrumente financiare dedicate tinerilor fermieri în toate statele membre;

80.  solicită asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru îmbunătățirile tehnologice speciale vizând centrele și rețelele rurale;

81.  subliniază importanța dezvoltării rurale, inclusiv a inițiativei LEADER, pentru îmbunătățirea sinergiilor între diferitele politici și îmbunătățirea competitivității, promovarea unor economii eficiente și sustenabile, sprijinirea unei agriculturi și silviculturi sustenabile și multifuncționale, precum și pentru producerea de alimente și de bunuri și servicii nealimentare care generează valoare adăugată și locuri de muncă; subliniază importanța dezvoltării rurale pentru promovarea parteneriatelor între fermieri, comunitățile locale și societatea civilă și pentru stimularea unor activități și oportunități antreprenoriale suplimentare, care, adesea, nu pot fi relocalizate, pentru industria agroalimentară, agroturism, comercializarea directă, agricultura sprijinită de comunitate, bioeconomie și producția sustenabilă de bioenergie și energie din surse regenerabile, toate acestea contribuind la menținerea activității economice în regiunile respective; subliniază, astfel, importanța consolidării financiare a pilonului II, crescând, astfel, potențialul generării de venituri, pentru a ajuta la combaterea depopulării, șomajului și sărăciei și pentru a promova incluziunea socială, furnizarea de servicii sociale și consolidarea structurii socioeconomice în zonele rurale, cu obiectivul general de a îmbunătăți calitatea vieții din aceste zone;

82.  invită Comisia să introducă o abordare caracterizată prin investiții din surse multiple în perioada legislativă de după 2020 pentru a asigura punerea în aplicare fără probleme a instrumentelor integrate de dezvoltare rurală, cum ar fi inițiativa privind satele inteligente;

83.  solicită crearea unui nou fond pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), pe baza inițiativei LEADER și a experienței în domeniu, care să fie alocat în proporție de 10 % în toate fondurile structurale pentru obiective stabilite de strategiile plasate sub responsabilitatea comunității, fără o delimitare între fondurile structurale, care ar trebui să fie mobilizate pe o bază descentralizată;

84.  subliniază că programele de dezvoltare rurală ar trebui să aibă o valoare adăugată pentru exploatațiile agricole și să-și păstreze rolul important în facilitarea unor acțiuni pe termen lung privind practicile inovatoare și măsurile de agromediu;

85.  consideră că, în cadrul inițiativei LEADER, ar trebui acordată o atenție sporită nevoilor și proiectelor micilor ferme familiale, suplimentar față de furnizarea asistenței financiare necesare;

86.  consideră că s-a demonstrat că este necesar ca în zonele rurale activitatea agricolă să fie desfășurată de fermierii din exploatațiile mici și mijlocii;

87.  subliniază importanța menținerii unui sprijin compensatoriu specific pentru exploatațiile situate în zone defavorizate, în conformitate cu condițiile definite de statele membre în funcție de particularitățile lor locale;

88.  subliniază, în plus, că punerea în aplicare a instrumentelor financiare în materie de dezvoltare rurală ar trebui să se facă în mod voluntar, iar investițiile în zonele rurale ar trebui consolidate;

89.  invită Comisia să stabilească măsurile pentru inițiativa privind satele inteligente și să acorde prioritate dezvoltării acestor sate inteligente în cadrul viitoarei politici de dezvoltare rurală;

90.  consideră că finanțarea pentru apicultură din cadrul pilonului II ar trebui să fie mai bine orientată și mai eficace și că noul cadru legislativ ar trebui să prevadă o nouă schemă de sprijin din pilonul I pentru apicultori, inclusiv sprijin direct pe fiecare comunitate de albine;

91.  subliniază că în cazul măsurilor mai puțin legate de agricultură trebuie să se aplice o rată de cofinanțare mai ridicată;

92.  invită Comisia să introducă un regim nou, coerent, consolidat și simplificat de condiționalitate în cadrul pilonului I, care să permită integrarea și punerea în aplicare a diferitelor tipuri de acțiuni de protecție a mediului existente, cum ar fi măsurile actuale de ecocondiționalitate și ecologizare; subliniază că scenariul de referință din pilonul I de realizare a dezvoltării sustenabile a agriculturii ar trebui să fie obligatoriu și să prevadă în mod clar măsurile și rezultatele așteptate de la fermieri, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre; solicită, de asemenea, un nou sistem simplu, care ar trebui să fie obligatoriu pentru statele membre și opțional pentru exploatații, pe baza normelor UE care depășesc nivelul de referință, pentru a stimula trecerea fermierilor la tehnici și practici sustenabile pentru climă și mediu și care sunt compatibile cu măsurile de agromediu și climă din cadrul pilonului II; consideră că implementarea acestui sistem ar trebui să fie stabilită în planurile strategice naționale într-un cadru al UE;

93.  invită Comisia să se asigure că măsurile de agromediu și climă pentru dezvoltarea rurală din cadrul pilonului II continuă să compenseze costurile suplimentare și pierderile de venit legate de punerea în aplicare voluntară de către fermieri a unor practici ecologice și cu efecte pozitive asupra climei, cu posibilitatea de a adăuga un stimulent pentru investiții în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea și utilizarea eficientă a resurselor; consideră că aceste programe ar trebui să fie simplificate, mai bine direcționate și mai eficiente, astfel încât fermierii să poată contribui în mod eficace la obiective politice ambițioase în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea, gestionarea apelor, acțiunile în domeniul climei și combaterea schimbărilor climatice, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre;

94.  solicită ca, pe lângă exploatațiile cu producție agricolă integral ecologică conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt scutite de obligația de „ecologizare” stabilită la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să fie scutite și exploatațiile care pun în aplicare măsuri de agromediu în sensul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013;

95.  evidențiază faptul că regiunile mediteraneene din UE sunt mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi seceta, incendiile și deșertificarea, și că fermierii din aceste zone vor fi nevoiți să depună eforturi mai mari pentru a-și adapta activitățile la mediul care suferă modificări;

96.  consideră că viitoarele propuneri legislative ale Comisiei ar trebui să poată sprijini un număr cât mai mare de fermieri în eforturile lor de modernizare pentru o dezvoltare agricolă mai durabilă;

97.  solicită, în interesul simplificării PAC, menținerea exceptării existente și neîmpovărarea celor mai mici exploatații, sub 15 hectare, cu măsuri suplimentare în materie de mediu și de climă în temeiul PAC;

98.  propune ca această nouă formă de ecologizare să fie însoțită de mijloace semnificative, coordonate și mai eficiente în cadrul pilonului II prin investiții tangibile și intangibile orientate (transfer de cunoștințe, formare, consiliere, schimb de know-how, crearea de rețele, inovare prin intermediul parteneriatelor europene pentru inovare – PEI), ca un alt factor determinant al schimbării;

99.  invită Comisia să se asigure că propunerile sale legislative pentru reforma PAC conțin măsuri și instrumente adecvate pentru integrarea producției de plante proteaginoase în sisteme îmbunătățite de rotație a culturilor, cu scopul de a depăși deficitul de proteaginoase, de a îmbunătăți veniturile fermierilor și de a răspunde principalelor provocări cu care se confruntă agricultura, precum schimbările climatice, pierderea biodiversității și fertilității solului, precum și protecția și gestionarea sustenabilă a resurselor de apă;

100.  consideră că un cuantum minim din bugetul total disponibil din cadrul pilonului II ar trebui să fie alocat pentru măsurile de agromediu și climă, inclusiv pentru agricultura ecologică, sechestrarea dioxidului de carbon, sănătatea solului, măsurile de gestionare sustenabilă a pădurilor, un plan de gestionare a substanțelor nutritive pentru protejarea biodiversității, precum și polenizare și diversitatea genetică la animale și plante; subliniază, în acest context, importanța menținerii plăților Natura 2000 și a asigurării faptului că acestea sunt suficiente pentru a reprezenta un stimulent real pentru fermieri;

101.  subliniază că, în cadrul dezvoltării rurale, sunt necesare plăți pentru fermierii situați în zone cu limitări naturale, cu condiții climatice dificile, cu pante abrupte sau cu limitări legate de calitatea solului; solicită o simplificare și o mai bună abordare a planului pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale pentru perioada de după 2020;

102.  reamintește că Parlamentul a subliniat deja că verificarea adecvării Directivei privind rețeaua Natura 2000 a reliefat nevoia unei coordonări îmbunătățite cu PAC și subliniază declinul îngrijorător al speciilor și habitatelor care are legătură cu agricultura; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului PAC asupra biodiversității; solicită, de asemenea, majorarea plăților din cadrul Natura 2000 pentru a stimula mai mult protejarea siturilor agricole Natura 2000, care se află într-o stare foarte precară;

103.  solicită să fie puse în aplicare și consolidate măsuri privind agricultura inteligentă din punct de vedere climatic, având în vedere că impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii în Europa va crește în viitor;

104.  consideră că riscurile asociate schimbărilor climatice și degradării terenurilor în întregul peisaj agricol trebuie să fie gestionate în cadrul PAC, investind în dezvoltarea ecosistemelor agricole reziliente și robuste și în infrastructura ecologică în vederea construirii straturilor superioare vegetale ale solului, inversării eroziunii solului, introducerii și prelungirii rotației culturilor, adăugării mai multor copaci în peisaj și în vederea stimulării diversității biologice și structurale în cadrul exploatațiilor agricole;

105.  consideră că ar trebui sprijinită și promovată utilizarea sporită a resturilor vegetale ca sursă de energie regenerabilă, eficientă și sustenabilă pentru zonele rurale;

106.  invită Comisia să stimuleze inovarea, cercetarea și modernizarea în sectorul agricol, agrosilvic și alimentar, prin susținerea unui sistem puternic de consiliere și formare, mai bine adaptat la nevoile beneficiarilor PAC în vederea dezvoltării practicilor care asigură o mai mare sustenabilitate și protejarea resurselor și prin sprijinirea aplicării tehnologiilor inteligente, pentru a răspunde mai eficient la provocări în domenii cum ar fi sănătatea, mediul și competitivitatea; subliniază că acțiunile de formare și de informare și educare agricolă trebuie să constituie o condiție prealabilă în elaborarea și implementarea programelor în toate statele membre și că este esențial să se promoveze transferul de cunoștințe, modelele de bune practici și schimburile în rândul cooperativelor și organizațiilor de producători în toate statele membre, de exemplu prin intermediul sistemului european agricol de cunoștințe și inovare (AKIS); consideră că metodele agroecologice și principiile care stau la baza agriculturii de precizie pot genera beneficii semnificative pentru mediu, pot crește veniturile fermierilor, pot raționaliza utilizarea mașinilor agricole și pot spori în mod semnificativ utilizarea eficientă a resurselor;

107.  subliniază necesitatea importantă ca politica PAC, inițiativa „Orizont 2020” și alte scheme de finanțare de sprijin să încurajeze fermierii să investească în noi tehnologii adaptate dimensiunilor exploatațiilor lor agricole, cum ar fi instrumentele de precizie și digitale care să îmbunătățească rezistența și impactul agriculturii asupra mediului;

108.  invită Comisia să stimuleze dezvoltarea și adoptarea de tehnologii inovatoare pentru toate tipurile de exploatații agricole, indiferent de mărimea și producția lor, fie ele convenționale sau ecologice și indiferent dacă își desfășoară activitatea în sectorul zootehnic sau în cel al culturilor arabile, la scară largă sau la scară mică;

109.  invită Comisia să propună o PAC care realizează mai multe inovații, contribuie la progresele în domeniul bioeconomiei și oferă soluții în domeniul biodiversității, climei și mediului;

110.  invită Comisia să se axeze pe calitatea vieții în mediul rural și să facă traiul de acolo atrăgător pentru toți oamenii, în special pentru tânăra generație;

111.  consideră că digitalizarea și agricultura de precizie promovate în cadrul PAC nu ar trebui să creeze o dependență mai mare a fermierilor de factori de producție suplimentari sau de finanțarea externă sau să le împiedice accesul la resurse, ci ar trebui să fie deschise și să se dezvolte în mod incluziv, cu implicarea fermierilor;

112.  solicită, fără a aduce atingere unei redefiniri a cuantumului total al sprijinului acordat de UE pentru dezvoltarea rurală, ca programele actuale de dezvoltare rurală, aprobate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, să se aplice în continuare până în 2024 sau până la adoptarea unei noi reforme;

113.  salută angajamentul Comisiei de a promova conceptul de „sate inteligente” în UE, ceea ce va permite, printr-o dezvoltare mai coordonată a diferitelor politici, abordarea cuprinzătoare a problemelor legate de insuficiența conexiunilor în bandă largă, a oportunităților de ocupare a forței de muncă și a prestării de servicii în zonele rurale;

114.  solicită să se ia măsuri pentru a aborda problema serioasă a accidentelor agricole, care au ca rezultat răniri și decese în fermele din UE, prin intermediul măsurilor din cadrul pilonului II pentru a sprijini investițiile în măsuri de siguranță și formare;

115.  solicită ca, în cadrul unei strategii a UE privind plantele proteaginoase, să se permită aplicarea unică de produse de protecție a plantelor în perioada începând dinainte de însămânțare până la scurt timp după aceasta pe toate suprafețele cu plante proteaginoase;

116.  consideră că investițiile în inovare, educare și formare sunt esențiale pentru viitorul agriculturii europene;

117.  subliniază că o abordare bazată pe rezultate la nivelul statelor membre și la nivel regional și soluțiile inovatoare furnizate de sistemele de certificare ar trebui analizate în continuare în cadrul viitoarei PAC, fără a adăuga birocrație și controale la fața locului;

118.  solicită introducerea unor măsuri specifice de modernizare și de îmbunătățire structurală în cadrul pilonului 2, în scopul atingerii obiectivelor prioritare precum Agricultura Digitală 4.0;

119.  îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze și să promoveze accesul micilor fermieri și a grupurilor marginalizate la semințe și la materii prime agricole și să promoveze și să protejeze schimbul de semințe și deținerea publică a acestora, precum și tehnici tradiționale sustenabile care garantează dreptul oamenilor la alimente și la hrană corespunzătoare;

120.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună un mai mare accent pe oportunitățile antreprenoriale pentru servicii către și dinspre sate;

121.  remarcă faptul că fiecare fermă este diferită și, prin urmare, sunt necesare soluții individuale;

O poziție solidă a fermierilor în sistemul alimentar global

122.  invită Comisia să mențină cadrul actual de organizare comună a pieței (OCP unică) în cadrul pilonului I, inclusiv instrumentele de politici specifice și standardele de comercializare și să îmbunătățească programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli; subliniază importanța sistemelor existente de gestionare a producției pentru anumite produse și a menținerii programelor sectoriale individuale obligatorii (pentru vin, fructe și legume, uleiul de măsline și apicultură) pentru țările producătoare, cu scopul final de a consolida sustenabilitatea și competitivitatea fiecărui sector și de a menține condiții de concurență echitabile, permițând în același timp accesul tuturor fermierilor;

123.  consideră că experiența pozitivă și „orientată către piață” a programelor operaționale legate de organizarea comună unică a piețelor din sectorul fructelor și al legumelor, implementate de către organizațiile de producători și finanțate pe baza valorii producției comercializate, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește sporirea competitivității și structurarea sectoarelor vizate, precum și îmbunătățirea sustenabilității acestora; invită, prin urmare, Comisia să analizeze introducerea unor programe operaționale similare pentru alte sectoare; subliniază că acest lucru poate reprezenta un avantaj în special pentru organizațiile de producători care reunesc producătorii de produse lactate din regiunile montane și din regiunile periferice ale Uniunii, care prelucrează și comercializează produse de înaltă calitate și mențin producția de lapte în aceste regiuni dificile de producție;

124.  reamintește că puterea de piață inegală reprezintă în special un obstacol pentru producția care acoperă costurile în sectorul produselor lactate;

125.  atrage atenția asupra posibilității introducerii schemei de reducere voluntară a ofertei de lapte în cadrul OCP;

126.  solicită introducerea unui nou instrument de gestionare de autoajutorare pentru uleiul de măsline, care ar permite stocarea uleiului în anii în care există o supraproducție și introducerea acestuia pe piață atunci când producția este sub cerere;

127.  insistă asupra necesității fundamentale ca viitoarea PAC să sprijine fermierii într-un mod mai eficient, mai echitabil și mai prompt pentru a face față volatilității prețurilor și veniturilor cauzate de riscurile privind clima, condițiile meteorologice nefavorabile, sănătatea și piața, prin crearea de stimulente suplimentare și condiții de piață care stimulează dezvoltarea și folosirea voluntară a instrumentelor de gestionare a riscurilor și stabilizare (sisteme de asigurare, instrumente de stabilizare a veniturilor, mecanisme individuale de distribuire și fonduri mutuale), asigurând totodată accesibilitate pentru toți fermierii și compatibilitatea cu sistemele naționale existente;

128.  solicită acordarea unui sprijin mai eficient pentru a susține creșterea producției de leguminoase în UE și a unor ajutoare speciale pentru crescătorii de oi și capre care lucrează în regim extensiv, luând în considerare efectele pozitive pe care le au aceste sectoare asupra mediului și necesitatea de a reduce dependența UE de importurile de proteine destinate furajelor;

129.  subliniază că o PAC orientată către viitor ar trebui să fie concepută în așa fel încât să poată face față mai bine problemelor critice de sănătate, cum ar fi problemele legate de rezistența la antimicrobiene, calitatea aerului și alimentația mai sănătoasă;

130.  subliniază provocările reprezentate de rezistența la antimicrobiene pentru sănătatea animală și umană; consideră că noul cadru juridic ar trebui să promoveze în mod activ un nivel mai ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor ca mijloc de a combate rezistența la antibiotice, asigurând astfel o protecție mai bună a sănătății publice și a sectorului agricol în ansamblu;

131.  atrage atenția asupra faptului că riscurile de piață pot fi gestionate și prin îmbunătățirea accesului pe piețele de export pentru produsele agricole și alimentare din UE;

132.  insistă asupra importanței de a consolida poziția producătorilor primari în lanțul de aprovizionare cu alimente, în special garantându-le acestora o distribuție echitabilă a valorii adăugate între producători, prelucrători și sectorul comerțului cu amănuntul, prin introducerea resurselor și stimulentelor financiare necesare pentru a sprijini crearea și dezvoltarea organizațiilor economice, atât verticale, cât și orizontale, cum ar fi organizațiile producătorilor, inclusiv cooperativele și asociațiile și organizațiile interprofesionale ale acestora, stabilind standarde minime armonizate pentru combaterea practicilor comerciale neloiale și abuzive din lanțul de aprovizionare cu alimente, prin consolidarea transparenței piețelor și prin instrumente de prevenire a crizelor;

133.  subliniază că, în conformitate cu obiectivele de la articolul 39 din TFUE și cu excepția menționată la articolul 42 din TFUE, regulamentul omnibus a clarificat relația juridică dintre dispozițiile privind OCP unică și normele UE în materie de concurență și a introdus noi posibilități colective pentru ca fermierii să își îmbunătățească puterea de negociere în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; consideră că aceste dispoziții sunt esențiale în cadrul viitoarei PAC și ar trebui îmbunătățite în continuare;

134.  consideră că, pe baza concluziilor trase cu privire la funcționarea diferitelor observatoare UE ale piețelor (piețele laptelui, cărnii, zahărului și culturilor), ar trebui ca astfel de instrumente să fie folosite și în sectoarele care nu sunt acoperite în prezent și să fie dezvoltate în continuare pentru a putea furniza operatorilor comerciali date fiabile și previziuni cu scopul de a lansa alerte timpurii și a permite luarea de măsuri prompte și preventive în cazul în care apar perturbări ale pieței, în vederea prevenirii crizelor;

135.  solicită ca piețele locale și lanțurile scurte de aprovizionare cu produse alimentare să beneficieze de un sprijin mai mare și de o promovare sporită; subliniază că este nevoie să se dezvolte servicii locale legate de lanțurile scurte de aprovizionare;

136.  invită Comisia să aducă lămuriri suplimentare și să actualizeze, dacă este cazul, normele referitoare la organizațiile de producători și la organizațiile interprofesionale, mai ales în ceea ce privește politica în domeniul concurenței, inclusiv în perspectiva măsurilor și acordurilor organizațiilor interprofesionale, cu scopul de a răspunde cerințelor din partea societății;

137.  subliniază că instrumentele tradiționale de gestionare a piețelor prevăzute în PAC (de exemplu, intervențiile publice și depozitarea privată) au un efect redus și insuficient în contextul unei economii mondiale și că instrumentele de gestionare a riscurilor nu sunt întotdeauna suficiente pentru a face față volatilității semnificative a prețurilor și perturbărilor grave ale pieței;

138.  subliniază, prin urmare, nevoia ca OCP unică să continue să joace un rol important în cadrul viitoarei PAC ca o plasă de siguranță pentru stabilizarea rapidă a piețelor agricole și în anticiparea crizelor și subliniază importanța regulamentului omnibus pentru facilitarea și încurajarea – pe baza lecțiilor învățate în timpul ultimelor crize ale pieței, mai ales în sectorul produselor lactate – a utilizării complementare a instrumentelor de piață inovatoare și a instrumentelor de gestionare a crizelor, cum ar fi acordurile sectoriale voluntare, pentru gestionarea și, dacă este cazul, reducerea ofertei în termeni cantitativi în rândul producătorilor, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale și prelucrătorilor (de exemplu, schema UE de reducere a producției de lapte);

139.  salută eforturile depuse în vederea unei strategii sustenabile privind proteinele în UE;

140.  constată că este nevoie să se creeze pe teritoriul UE piețe locale și regionale pentru culturile de leguminoase, să se îmbunătățească performanța de mediu prin rotația culturilor, reducând, în același timp, dependența de importurile de furaje și consumul de pesticide și îngrășăminte, precum și să se crească viabilitatea exploatațiilor și să se ofere mai multe stimulente economice pentru a face trecerea către practici agricole mai sustenabile;

141.  consideră că măsurile de gestionare a ofertei de brânzeturi și jambon cu denumiri de origine protejate sau cu indicație geografică protejată sau de vin s-au dovedit a fi eficiente, îmbunătățind sustenabilitatea, competitivitatea și calitatea produselor vizate și ar trebui, așadar, să fie menținute și, dacă este cazul, să fie extinse astfel încât să acopere toate produsele care poartă eticheta de calitate, în conformitate cu obiectivele PAC;

142.  solicită o revizuire aprofundată a actualului mecanism de rezervă pentru situații de criză pentru a crea un fond UE funcțional și independent pentru situațiile de criză din sectorul agricol, care ar fi exceptat de la principiul bugetar al anualității, astfel încât să permită transferuri bugetare de la un an la altul, în special atunci când prețurile pieței sunt suficient de ridicate, menținând, în același timp, rezerva pentru situațiile de criză la un nivel constant pe întreaga perioadă a CFM, permițând astfel acțiuni de prevenire și răspunsuri mai rapide, mai coerente și mai eficace, complementare utilizării instrumentelor de piață și de gestionare a riscului în cazul situațiilor grave de criză, inclusiv cele care implică consecințe economice pentru fermieri din cauza problemelor legate de sănătatea animalelor, boli ale plantelor și siguranța alimentară, dar și cele care decurg din șocurile externe cu un impact asupra agriculturii;

143.  consideră că, deși acordurile comerciale sunt benefice pentru unele sectoare agricole ale UE și necesare pentru consolidarea poziției Uniunii pe piața agricolă mondială și aduc beneficii economiei UE în ansamblu, ele implică, de asemenea, o serie de provocări care trebuie luate în considerare, în special pentru agricultura la scară mică și medie și pentru sectoarele sensibile, cum ar fi respectarea normelor sanitare și fitosanitare ale UE și a standardelor de bunăstare a animalelor, de mediu și sociale, ceea ce presupune o coerență între politica comercială și anumite obiective ale PAC și nu trebuie să conducă la o slăbire a standardelor înalte ale Europei sau să pună în pericol teritoriile rurale ale acesteia;

144.  subliniază că aplicarea unor standarde diferite ar crește riscul de a exporta producția internă a UE în străinătate, în detrimentul dezvoltării rurale, a mediului și, în anumite cazuri, a calității alimentelor;

145.  subliniază că necesitatea unor mecanisme de protecție consolidate ar trebui, de asemenea, să pună într-o nouă lumină dezbaterile privind viitoarele acorduri comerciale (Mercosur, Noua Zeelandă, Australia etc.) și impactul lor asupra agriculturii în Europa;

146.  subliniază că, deși este important să se continue colaborarea pentru a facilita accesul pe piață pentru produsele agricole europene, sunt necesare măsuri adecvate de protecție a agriculturii europene, care să ia în considerare preocupările specifice fiecărui sector, cum ar fi instituirea unor mecanisme de protecție cu scopul de a evita impacturile socioeconomice negative asupra fermelor de dimensiuni mici și mijlocii din UE și din țări terțe sau, excluderea potențială a sectoarelor celor mai sensibile de la negocieri și aplicarea principiului reciprocității în condițiile de producție, astfel încât să se asigure condiții egale de concurență între fermierii UE și concurenții lor străini; insistă că producția europeană nu trebuie să fie subminată de importurile inferioare și care nu corespund standardelor;

147.  invită Comisia să înceapă să considere agricultura ca activitate strategică și să abordeze acordurile de liber schimb astfel încât agricultura să nu fie considerată drept variabila de ajustare a celorlalte sectoare implicate în comerț, iar sectoarele principale, cum ar fi producția de lapte crud, să fie protejate;

148.  consideră că diversele revizuiri ale PAC, care au avut loc începând cu anii 1990, au fost în mare măsură influențate de cerințele comerțului internațional și ale OMC; consideră că aceste revizuiri au făcut posibilă creșterea competitivității produselor agricole europene și a sectorului agroalimentar european, dar au subminat, de asemenea, mari segmente ale sectorului agricol, expunându-le instabilității piețelor mondiale; consideră că a sosit momentul, astfel cum se propune în Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii în Europa, să se acorde mai multă atenție altor obiective ale PAC, cum ar fi nivelul de trai al fermierilor și chestiunile privind sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și clima;

149.  subliniază că politica comercială a UE trebuie să fie coerentă cu alte politici ale UE, cum ar fi politicile de dezvoltare și de mediu, și să susțină atingerea ODD, precum și că aceasta poate contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC, în special asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă și a faptului că produsele ajung la consumatori la prețuri rezonabile; subliniază că sectorul agroalimentar al UE ar trebui să profite de oportunitățile de creștere oferite de exporturi, având în vedere că, potrivit estimărilor, 90 % din cererea suplimentară de produse agroalimentare la nivel mondial în următorii zece ani va proveni din afara Europei; subliniază că PAC trebuie să răspundă cerințelor societății europene în ceea ce privește alimentația, mediul și clima, înainte de a se concentra asupra producției pentru vânzarea pe piața agricolă internațională; subliniază că așa-numitele țări în curs de dezvoltare ar trebui să dispună de suficiente oportunități pentru a crea și a menține un sector agroalimentar propriu solid;

150.  consideră, în continuare, că bunurile a căror producere implică despăduriri, acaparări de terenuri sau resurse și încălcări ale drepturilor omului nu ar trebui să primească acces pe piața UE;

151.  reamintește noul Consens european privind dezvoltarea, în care UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul de a respecta efectiv principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și recunosc importanța primordială a acestui principiu prevăzut la articolul 208 din TFUE, care presupune luarea în considerare a obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile UE care sunt susceptibile de a afecta negativ țările în curs de dezvoltare, inclusiv în politica agricolă și în finanțarea acestui sector; consideră, în acest context, că reforma PAC ar trebui să respecte dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a-și elabora de sine stătător politicile agricole și alimentare, fără a-și periclita capacitățile de producție și securitatea alimentară pe termen lung, în special în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate;

152.  reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre față de ODD și subliniază că este extrem de important să se asigure coerența între PAC și ODD, în special în ceea ce privește obiectivele 2 (zero foamete), 5 (egalitatea de gen), 12 (consum și producție responsabile), 13 (acțiuni climatice) și 15 (viața terestră), la care trebuie să se alinieze viitoarea PAC;

153.  solicită, în conformitate cu principiul eficienței bugetare, coerență și sinergii mai bune între PAC și toate celelalte politici și angajamente internaționale ale UE, în special în ceea ce privește energia, aprovizionarea cu apă, destinația dată terenurilor, biodiversitate și ecosisteme, precum și dezvoltarea zonelor montane și îndepărtate;

154.  invită Comisia să efectueze o evaluare sistematică a impactului dispozițiilor referitoare la sectorul agricol din fiecare acord comercial și să ofere strategii specifice pentru a se asigura că niciun sector agricol nu va suferi ca urmare a unui acord comercial încheiat cu o țară terță;

155.  insistă asupra faptului că procesele și metodele de producție reprezintă o parte esențială a standardelor sociale, economice și de mediu în comerțul agricol mondial și încurajează Comisia să îndemne OMC să recunoască procesele și metodele de producție ca atare;

156.  subliniază că îndeplinirea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și a ODD-urilor trebuie să constituie unul dintre principiile care guvernează orice politică comercială în ceea ce privește produsele agricole; ia act de faptul că, în documentul său de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia semnalează, în mod corect, cererea unui volum mai mare de produse sustenabile și locale care provin din comerțul echitabil, ca tendință în schimbare în procesul globalizării; subliniază că politica comercială a UE poate contribui în mare măsură la atingerea ODD-urilor și a obiectivelor privind clima stabilite în Acordul de la Paris;

157.  reamintește că UE a eliminat subvențiile sale la export și că nu mai există nicio linie bugetară pentru subvențiile la export în bugetul actual al UE; invită partenerii comerciali ai UE, în acest sens, să își asume angajamentul de a reduce sprijinul intern care denaturează schimburile comerciale; invită membrii OMC care continuă să acorde subvenții la export să pună în aplicare Decizia ministerială privind concurența la export, adoptată la Nairobi la 19 decembrie 2015;

158.  solicită Comisiei să rămână vigilentă și să intensifice acțiunile de apărare ale Uniunii în direcția eliminării barierelor existente și viitoare în calea accesului pe piață în țările terțe, care sunt în creștere, respectând totodată mediul și drepturile omului, inclusiv dreptul la alimentație; subliniază că majoritatea acestor bariere afectează produsele agricole (27 %, conform bazei de date a Comisiei privind accesul pe piață), care, la rândul lor, se referă în principal la măsurile sanitare și fitosanitare privind accesul pe piață;

159.  solicită Comisiei să anticipeze consecințele Brexitului și să le ia în considerare în pregătirea schimbului de oferte și în calculul contingentelor;

160.  invită Comisia să lanseze inițiative clare și transparente pentru a consolida în continuare promovarea standardelor UE de producție, de siguranță, privind bunăstarea animalelor și de mediu și lanțurile scurte de aprovizionare și să sprijine sistemele de producție alimentară de calitate, ceea ce s-ar putea realiza, printre altele, prin sistemele europene de indicare a originii pe etichete, cât și prin activități de comercializare și promovare pe piața internă și pe piețele din țările terțe pentru acele sectoare care beneficiază de instrumente de politică specifice în cadrul PAC; insistă asupra necesității de a reduce birocrația și condițiile inutile pentru a permite producătorilor mai mici să participe la aceste sisteme; salută creșterea constantă a bugetului disponibil pentru programele de promovare și îndeamnă Comisia să mențină ritmul creșterii creditelor, având în vedere interesul tot mai mare din partea producătorilor;

161.  subliniază importanța lanțurilor de aprovizionare locale și regionale scurte, care sunt mai sustenabile din punct de vedere ecologic - deoarece ele provoacă mai puțină poluare, fiind necesar un transport pe distanțe mai mici - și înseamnă că produsele sunt mai proaspete și mai ușor de trasat;

162.  reamintește cât de important este să li se dea fermierilor locali posibilitatea de a avansa în lanțul valoric, oferindu-li-se ajutor și sprijin pentru cultivarea de produse ecologice și cu o valoare adăugată, precum și cele mai recente cunoștințe și tehnologii, deoarece pentru realizarea sustenabilității sunt necesare măsuri directe menite să conserve, să protejeze și să dezvolte resursele naturale;

163.  subliniază faptul că producția locală sprijină tradițiile gastronomice și economiile locale;

164.  subliniază că în viitor, agricultura ar trebui să se concentreze pe producerea de alimente de calitate, dat fiind că avantajul competitiv al Europei rezidă în domeniul calității; subliniază că standardele UE trebuie menținute și consolidate acolo unde acest lucru este fezabil; solicită măsuri suplimentare pentru a mări productivitatea și competitivitatea pe termen lung din sectorul producției de alimente și a introduce noi tehnologii și o utilizare mai eficientă a resurselor, consolidând astfel rolul UE de lider mondial;

165.  consideră că este inacceptabil să existe diferențe de calitate între produse alimentare promovate și distribuite pe piața unică sub aceeași marcă și cu același ambalaj; salută stimulentele adoptate de Comisie pentru a aborda problema diferențelor de calitate a alimentelor pe piața unică, inclusiv activitatea acesteia în ceea ce privește o metodologie comună de testare;

166.  salută progresele înregistrate în promovarea intereselor agricole ale UE în cadrul negocierilor comerciale bilaterale recente, în special în ceea ce privește accesul pe piață pentru produse agroalimentare de înaltă calitate din UE și protecția indicațiilor geografice în țările terțe; își exprimă convingerea că această tendință poate fi menținută și îmbunătățită;

Un proces decizional transparent pentru o propunere solidă privind PAC în perioada 2021-2028

167.  subliniază că Parlamentul și Consiliul ar trebui, prin intermediul procedurii de codecizie, să stabilească obiectivele generale comune, standardele de bază, măsurile și alocările financiare și să determine nivelul adecvat de flexibilitate necesar pentru a le permite statelor membre și regiunilor acestora să facă față particularităților și nevoilor lor în conformitate cu piața unică, pentru a evita denaturarea concurenței rezultată din deciziile naționale;

168.  regretă că întregul proces al exercițiului de programare privind PAC pentru perioada de după 2020 - consultare, comunicare, evaluare a impactului și propuneri legislative - începe în mod repetat cu o întârziere semnificativă, având în vedere că se apropie sfârșitul celei de-a opta legislaturi, existând riscul ca dezbaterea privind viitoarea PAC să fie umbrită de dezbaterile electorale și punând în pericol posibilitatea ajungerii la un acord final înainte de alegerile europene;

169.  invită Comisia să introducă o reglementare tranzitorie care să le permită fermierilor, în cazul în care există o întârziere în adoptarea PAC, să aibă în continuare acces la măsurile programului de dezvoltare rurală, în special la măsurile de mediu și cele privind investițiile;

170.  invită statele membre să se asigure, la punerea în aplicare a noii reforme, că nu există întârzieri la efectuarea plăților către fermieri și să își asume responsabilitatea și să compenseze în mod corespunzător fermierii în cazul în care apar astfel de întârzieri;

171.  subliniază, totuși, că trebuie să se realizeze cât se poate de multe progrese înainte de încheierea mandatului actual și că această chestiune trebuie evidențiată în timpul campaniei pentru alegerile pentru Parlamentul European;

172.  recunoaște importanța implicării în procesul decizional privind PAC a instituțiilor și experților responsabili cu politicile de mediu și de sănătate care afectează biodiversitatea, schimbările climatice și poluarea aerului, solului și apei;

173.  invită Comisia să propună, înainte de introducerea oricărei schimbări substanțiale în elaborarea și/sau punerea în aplicare a PAC, o perioadă de tranziție suficient de lungă pentru a asigura o „aterizare lină” și timp pentru ca statele membre să pună în aplicare noua politică în mod corespunzător și ordonat, pentru a evita orice întârziere în efectuarea plăților anuale către fermieri și în punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală;

174.  invită UE și statele sale membre să intensifice dialogul cu țările în curs de dezvoltare și să-și pună la dispoziție competențele de specialitate și sprijinul financiar în vederea promovării unei agriculturi sustenabile din punct de vedere ecologic, bazată pe exploatații la scară mică și familiale, vizând în special femeile și tinerii, acesta fiind un angajament asumat în cuprinsul declarației comune de la Summitul Uniunea Africană-Uniunea Europeană din 2017, intitulată „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și pentru o dezvoltare durabilă”; reamintește contribuția femeilor din zonele rurale în calitatea lor de antreprenoare și promotoare ale unei dezvoltări sustenabile; subliniază că este necesar să li se dezvolte potențialul în domeniul agriculturii sustenabile, precum și reziliența lor în zonele rurale;

175.  reamintește că foametea și subnutriția din țările în curs de dezvoltare sunt, în principal, legate de nivelul redus al puterii de cumpărare și/sau de incapacitatea persoanelor sărace din mediul rural de a se întreține singure; îndeamnă, așadar, UE să ajute în mod activ țările în curs de dezvoltare să depășească barierele (cum ar fi infrastructura și logistica slab dezvoltate) cu care se confruntă producția lor agricolă;

176.  subliniază că, până în 2050, peste jumătate din populația țărilor cel mai puțin dezvoltate va continua să locuiască în zone rurale și că dezvoltarea unei agriculturi sustenabile în țările în curs de dezvoltare va contribui la dezvoltarea potențialului comunităților rurale, la menținerea populațiilor din zonele rurale și la reducerea subocupării, a sărăciei și a insecurității alimentare, contribuind astfel la soluționarea cauzelor fundamentale ale migrației forțate;

177.  recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca tehnologiile spațiale, cum ar fi cele dezvoltate în cadrul programelor spațiale și de satelit ale UE gestionate de Agenția GNSS European (Galileo, EGNOS și Copernicus), în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU prin asigurarea unor soluții accesibile care să faciliteze progresul către agricultura de precizie, eliminând astfel deșeurile, câștigând timp, reducând oboseala și optimizând utilizarea echipamentelor;

178.  solicită Comisiei să examineze tehnologiile și aplicațiile legate de știința spațiului și Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării ca mecanisme capabile să ajute la monitorizarea culturilor, a efectivelor de animale, a activității forestiere, a activităților de pescuit și de acvacultură, la sprijinirea fermierilor, a pescarilor, a silvicultorilor și a factorilor de decizie în eforturile acestora de a utiliza metode diverse de realizare a unei producții alimentare sustenabile și de a răspunde provocărilor conexe;

179.  invită Comisia să se asigure că statele membre, în planurile lor de acțiune, garantează egalitatea între femei și bărbați în zonele rurale; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină reprezentarea egală a femeilor în structurile instituțiilor pentru dialog cu sectorul, precum și în organismele decizionale din organizațiile profesionale, cooperativele și asociațiile din sector; consideră că noua legislație a UE ar trebui să îmbunătățească substanțial subprogramele tematice privind femeile din zonele rurale;

180.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să continue să asigure o aplicare strictă a legislației UE privind bunăstarea animalelor în orice moment în mod egal în toate statele membre, asigurând control și sancțiuni corespunzătoare; solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor, inclusiv transportul animalelor; reamintește că produsele care intră în UE trebuie să respecte standardele europene privind bunăstarea animalelor, sociale și de mediu; solicită stimulente financiare pentru adoptarea voluntară a măsurilor de bunăstare a animalelor care depășesc standardele legislative minime;

181.  invită Comisia să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului; consideră că este necesar, în acest context, să se respecte hotărârea Curții de Justiție a UE, conform căreia protecția bunăstării animalelor nu încetează la frontierele externe ale UE, iar transportatorii de animale exportate din Uniunea Europeană trebuie, așadar, să respecte normele UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv în afara UE;

182.  insistă că trebuie acordată o atenție deosebită fermierilor care au costuri suplimentare datorită unor constrângeri specifice legate de zonele naturale de înaltă valoare precum zonele montane, insulele, regiunile ultraperiferice și alte zone defavorizate; consideră că, din cauza constrângerilor lor specifice, finanțarea PAC este de o importanță vitală pentru aceste regiuni și că orice reducere a acesteia ar avea un efect foarte dăunător asupra unui număr mare de produse agricole; îndeamnă statele membre să elaboreze și să pună în aplicare sisteme de calitate, pentru a le oferi producătorilor interesați posibilitatea de a le introduce rapid pe piață;

183.  consideră că bugetul POSEI ar trebui menținut la niveluri suficiente pentru a face față provocărilor agriculturii în regiunile ultraperiferice, astfel cum s-a solicitat de mai multe ori de către Parlament; salută rezultatele celui mai recent raport al Comisiei privind punerea în aplicare a POSEI și consideră că programele pentru regiunile ultraperiferice și insulele mici din Marea Egee trebuie separate de sistemul general de plăți directe al UE, pentru a asigura o dezvoltare teritorială echilibrată, prin prevenirea riscului de abandonare a producției, ca urmare a provocărilor legate de distanță, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse;

184.  invită Comisia să includă în Observatorul pieței laptelui o secție autonomă care să analizeze prețurile din regiunile ultraperiferice, pentru a putea reacționa prompt atunci când se declanșează o criză în acest sector; consideră că definiția termenului „criză” și intervenția ulterioară a Comisiei ar trebui să fie adaptate la nevoile regiunilor ultraperiferice, luând în calcul dimensiunea pieței, dependența de un număr restrâns de activități economice și posibilitatea redusă de diversificare;

185.  solicită o mai bună integrare a „economiei circulare”, pentru a asigura utilizarea cea mai bună și cât mai eficientă a materiilor prime și a subproduselor în bioeconomia emergentă, respectând, în același timp, limitările privind disponibilitatea biomasei, a terenurilor și a altor servicii ecosistemice și consideră că dezvoltarea bioindustriei în zonele rurale ar putea crea noi modele de afaceri care i-ar putea ajuta pe fermieri și pe proprietarii de păduri să găsească noi piețe pentru produsele lor și pentru crearea de noi locuri de muncă; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să furnizeze sectorului agricol și forestier sprijinul necesar pentru ca acestea să poată avea o contribuție sporită la dezvoltarea în continuare a bioeconomiei în UE; subliniază necesitatea de a promova agrosilvicultura, care poate oferi ecosisteme și microclimate multifuncționale, de agrement și productive și de a elimina lacunele care ar putea împiedica dezvoltarea acesteia;

186.  consideră că sprijinirea măsurilor de agromediu și climă, completate de scheme ecologice la nivelul statelor membre, ar trebui să acopere costurile trecerii la noi practici sustenabile pentru fermieri, de exemplu prin promovarea și sprijinirea măsurilor de agrosilvicultură și a altor măsuri silvice sustenabile pentru sprijinirea biodiversității și a diversității genetice la speciile de animale și plante și pentru a se adapta la condițiile climatice în schimbare;

187.  invită Comisia să garanteze inovarea, cercetarea și modernizarea în agrosilvicultură și silvicultură, prin susținerea unui sistem de consiliere puternic și personalizat, prin acțiuni de formare specifice și soluții specifice care să stimuleze inovarea și transferul de cunoștințe și bune practici între statele membre, cu accent general pe noile tehnologii relevante și pe digitalizare; subliniază, totodată, rolul esențial al asociațiilor de proprietari de păduri în transferul de informații și inovare, în instruirea și formarea continuă a proprietarilor de păduri la scară mică și în punerea în aplicare a gestionării active multifuncționale a pădurilor;

o
o   o

188.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 350, 29.12.2017, p. 15.
(2) JO L 221, 8.8.1998, p. 23.
(3) JO L 309, 24.11.2009, p. 71.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0022.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0203.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0095.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2018)0057.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0197.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0099.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0504.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0427.
(13) JO C 86, 6.3.2018, p. 62.
(14) JO C 265, 11.8.2017, p. 7.
(15) JO C 288, 31.8.2017, p. 10.
(16) JO C 342, 12.10.2017, p. 10.


Interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare
PDF 217kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare (2016/2018(INI))
P8_TA(2018)0225A8-0170/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–   având în vedere articolul 295 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(1) (noul AII),

–  având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2) („Acordul-cadru din 2010”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2003 privind o mai bună legiferare(3) („AII din 2003”),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(4),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare(5),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(6),

–  având în vedere Declarația comună din 13 iunie 2007 privind prioritățile legislative pentru procedura de codecizie(7),

–  având în vedere Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative(8),

–  având în vedere Declarația comună cu privire la prioritățile legislative ale UE pentru 2017(9),

–  având în vedere Declarația comună cu privire la prioritățile legislative ale UE pentru 2018-2019(10),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 martie 2014 („cauza biocidelor”), 16 iulie 2015 („cauza mecanismului de reciprocitate a vizelor”), 17 martie 2016 („cauza actelor delegate MIE”), 14 iunie 2016 („cauza Tanzania”) și 24 iunie 2014 („cauza Mauritius”)(11),

–  având în vedere Decizia sa din 13 decembrie 2016 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la Programul pentru o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): Situația actuală și perspective(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la prioritățile strategice ale programului de lucru al Comisiei pentru 2017(14),

–  având în vedere Decizia sa din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional pentru o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010)(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente(21),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017, intitulată „Finalizarea Agendei pentru o mai bună legiferare: Soluții mai bune pentru rezultate mai bune” (COM(2017)0651),

–  având în vedere articolul 294 din TFUE privind procedura de codecizie;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulat „Privire de ansamblu asupra eforturilor Uniunii de simplificare și reducere a sarcinilor de reglementare” (SWD(2017)0675),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016, intitulată „Dreptul UE - o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”(22),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „O mai bună legiferare: rezultate mai bune pentru o Uniune mai puternică”, (COM(2016)0615),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 iulie 2017, intitulat „Orientări pentru o mai bună legiferare” (SWD(2017)0350),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru afaceri constituționale, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0170/2018),

A.  întrucât noul acord a intrat în vigoare la data semnării, 13 aprilie 2016;

B.  întrucât, în momentul adoptării noului AII, Parlamentul și Comisia au făcut o declarație afirmând că noul acord „reflectă competențele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și echilibrul dintre aceste instituții, astfel cum se prevede în tratate” și „nu aduce atingere Acordului-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană”(23);

C.  întrucât, pentru a integra dispozițiile din noul AII privind programarea interinstituțională, Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură, printre altele stabilind proceduri interne pentru negocierea și adoptarea unor concluzii comune referitoare la programarea multianuală și a unor declarații comune privind programarea anuală interinstituțională;

D.  întrucât, în contextul programării interinstituționale anuale, cele trei instituții au convenit asupra a două declarații comune privind prioritățile legislative ale UE pentru anii 2017 și, respectiv, 2018-2019;

E.  întrucât, spre deosebire de AII din 2003, noul AII nu mai prevede un cadru juridic pentru utilizarea unor metode alternative de reglementare, cum ar fi coreglementarea și autoreglementarea, ne mai incluzând astfel trimiteri la aceste metode;

F.  întrucât punctul 13 din noul AII impune Comisiei să desfășoare consultări cât mai extinse în procesul evaluărilor de impact; întrucât, în mod similar, punctul 19 din noul AII impune Comisiei ca înainte de a adopta o propunere, și nu după, să organizeze consultări publice într-un mod deschis și transparent, asigurându-se că modalitățile și termenele consultărilor permit o participare cât mai largă, și nu una restrânsă la interesele unei minorități și la lobby-ul acestora;

G.  întrucât, în iulie 2017, Comisia Europeană și-a revizuit orientările pentru o mai bună legiferare, pentru a explica și a exploata mai bine legăturile dintre diferitele etape ale conceperii politicilor în cadrul Comisiei, înlocuind orientările anterioare individuale, care abordau separat evaluarea de impact, evaluarea și implementarea, incluzând astfel noi orientări privind planificarea și consultarea actorilor implicați;

H.  întrucât, conform punctului 16 din noul AII, Comisia își poate completa, din proprie inițiativă sau la invitația Parlamentului European sau a Consiliului, propria evaluare de impact, sau poate efectua alte analize dacă consideră necesar.

I.  întrucât noul AII recunoaște înlocuirea fostului Comitet de evaluare a impactului cu Comitetul de analiză a reglementării din cadrul Comisiei; întrucât aceasta are sarcina, printre altele, de a realiza un control obiectiv al calității evaluărilor de impact ale Comisiei; întrucât, pentru ca o inițiativă însoțită de o evaluare a impactului să fie propusă spre adoptare de către Comisie, este necesar un aviz pozitiv din partea acestui comitet; întrucât, în cazul unui aviz negativ, proiectul de raport trebuie revizuit și prezentat din nou spre aprobare comitetului și, în cazul unui al doilea aviz negativ, pentru ca inițiativa să continue, este necesară o decizie politică; întrucât opinia comitetului este publicată pe site-ul internet al Comisiei în același timp cu raportul privind inițiativa în cauză, iar în cazul evaluărilor de impact, în momentul în care Comisia a adoptat inițiativa politică aferentă(24);

J.  întrucât, la începutul anului 2017, Comitetul de analiză a reglementării a finalizat procesul de recrutare a personalului, din care fac parte și trei membri din afara instituțiilor UE; întrucât, în 2016, comitetul a examinat 60 de evaluări de impact separate, dintre care 25 (42 %) au primit o evaluare inițială negativă, ceea ce a condus la revizuirea și retrimiterea acestora la comitet; întrucât comitetul a dat apoi o apreciere globală pozitivă tuturor evaluărilor de impact revizuite pe care le-a primit; întrucât comitetul a făcut schimb de informații cu serviciile Parlamentului cu privire la cele mai bune practici și metodologii pentru evaluările de impact;

K.  întrucât, conform punctului 25 din noul AII, dacă se va avea în vedere o modificare a temeiului juridic care să conducă la o transformare a procedurii legislative ordinare într-o procedură legislativă specială sau într-o procedură fără caracter legislativ, cele trei instituții vor avea un schimb de opinii cu privire la aceasta; întrucât Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură pentru a integra această dispoziție; întrucât nu a fost încă necesară aplicarea acestei dispoziții;

L.  întrucât la punctul 27 din noul AII cele trei instituții recunosc că este necesar ca toate actele legislative existente să fie aliniate la cadrul legislativ introdus prin Tratatul de la Lisabona și, mai ales, că este necesar ca toate actele de bază care se referă încă la procedura de reglementare cu control (PRC) să fie aliniate rapid, aceasta constituind o prioritate primă; întrucât Comisia a propus această aliniere în decembrie 2016(25); întrucât Parlamentul și Consiliul examinează acum această propunere în detaliu;

M.  întrucât la noul AII este anexată o nouă versiune a înțelegerii comune privind actele delegate și clauzele standard aferente; întrucât, conform punctului 28 din noul AII, cele trei instituții vor începe fără întârziere negocieri după intrarea în vigoare a acordului, pentru a completa această înțelegere comună prin stabilirea unor criterii fără caracter obligatoriu pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE; întrucât, după îndelungate activități pregătitoare, aceste negocieri au început în cele din urmă în septembrie 2017;

N.  întrucât la punctul 29 din noul AII cele trei instituții se angajează să instituie, cel târziu la sfârșitul anului 2017, un registru funcțional comun al actelor delegate, care să ofere informații în mod structurat și ușor de parcurs pentru a crește transparența, a facilita planificarea și a permite trasabilitatea tuturor diferitelor etape ale ciclului de viață al unui act delegat; întrucât registrul a fost creat și a devenit operațional în decembrie 2017;

O.  întrucât punctul 32 din AII prevede că „Comisia își îndeplinește rolul de facilitator, tratând cele două ramuri ale autorității legislative în mod egal, cu respectarea deplină a rolurilor atribuite celor trei instituții de către tratate”;

P.  întrucât la punctul 34 din noul AII Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegislatori, au subliniat importanța menținerii unor contacte strânse chiar înainte de negocierile interinstituționale, pentru a se ajunge la o mai bună înțelegere reciprocă a pozițiilor lor respective și au convenit, în acest scop, să faciliteze schimbul reciproc de opinii și informații, inclusiv prin invitarea în mod regulat a reprezentanților celorlalte instituții la schimburi informale de opinii; întrucât aceste dispoziții nu au dat naștere niciunei noi proceduri sau structuri specifice; întrucât, deși contactul între instituții s-a intensificat în cadrul declarației comune privind prioritățile legislative, experiența comisiilor sugerează că nu există o abordare sistematică, care să faciliteze schimburile reciproce de opinii și este în continuare dificil să se obțină informații și feedback din partea Consiliului cu privire la problemele ridicate în cadrul său de statele membre; întrucât Parlamentul consideră această situație extrem de nesatisfăcătoare;

Q.  întrucât, pentru a crește transparența procesului legislativ, Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură, astfel încât să-și adapteze normele privind negocierile interinstituționale în cadrul procedurii legislative ordinare, pe baza dispozițiilor introduse în 2012; întrucât, deși toate mandatele de negociere ale Parlamentului sunt publice, nu același lucru se întâmplă și cu mandatele Consiliului; întrucât Parlamentul consideră această situație extrem de nesatisfăcătoare;

R.  întrucât la punctul 39 din noul AII, pentru a facilita trasabilitatea diferitelor etape ale procesului legislativ, cele trei instituții s-au angajat să stabilească, până la 31 decembrie 2016, modalități de a dezvolta în continuare platforme și instrumente în acest sens, în vederea stabilirii unei baze de date comune speciale pentru stadiul dosarelor legislative; întrucât această bază de date nu a fost creată până în prezent;

S.  întrucât la punctul 40 din noul AII, în ceea ce privește negocierile și încheierea acordurilor internaționale, cele trei instituții s-au angajat să se reunească în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a noului AII, în vederea negocierii unor acorduri practice îmbunătățite pentru cooperarea și schimbul de informații în cadrul tratatelor, conform interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE); întrucât aceste negocieri au început în noiembrie 2016 și sunt încă în curs;

T.  întrucât cooperarea în materie de reglementare s-a dovedit a fi un instrument esențial în acordurile comerciale internaționale, favorizând dialogul privind reglementarea și coerența între partenerii comerciali; întrucât, în acest proces, Comisia trebuie să rămână angajată să respecte principiile unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii și să asigure o transparență maximă în procesul decizional;

U.  întrucât la punctul 46 din noul AII cele trei instituții își confirmă angajamentul de a utiliza tehnica legislativă a reformării pentru a modifica legislația existentă mai frecvent, cu respectarea deplină a Acordului interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative;

V.  întrucât la punctul 48 din noul AII, ca o contribuție la programul său privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Comisia se angajează să prezinte în fiecare an o imagine de ansamblu a rezultatelor eforturilor Uniunii de simplificare a legislației, de evitare a reglementării excesive și de reducere a complicațiilor administrative, care să includă și un studiu anual al sarcinii de reglementare; întrucât rezultatele primului studiu anual referitor la sarcina de reglementare au fost prezentate la 24 octombrie 2017, ca parte a programului de lucru al Comisiei pentru 2018;

W.  întrucât studiul anual al sarcinii oferă o ocazie unică pentru identificarea și monitorizarea rezultatelor eforturilor UE de a evita reglementarea excesivă și de a reduce sarcinile administrative; întrucât acest studiu reprezintă o excelentă oportunitate de a demonstra valoarea adăugată a legislației UE și a asigura transparența pentru cetățenii Uniunii;

X.  întrucât noul AII solicită cooperarea interinstituțională în vederea simplificării legislației existente a Uniunii, precum și a evitării reglementării excesive și a complicațiilor administrative pentru cetățeni, administrații și întreprinderi; întrucât Parlamentul evidențiază că, în ceea ce privește acordurile comerciale internaționale, aceste obiective nu ar trebui să conducă la scăderea standardelor de protecție a mediului, sănătate publică, sănătate a lucrătorilor și siguranță, a standardelor Organizației Internaționale a Muncii sau a drepturilor consumatorilor;

Y.  întrucât, conform punctului 50 din noul AII, cele trei instituții vor monitoriza periodic și în comun aplicarea acordului, atât la nivel politic, prin discuții anuale, cât și la nivel tehnic, în cadrul Grupului de coordonare interinstituțională; întrucât monitorizarea la nivel politic include discuții periodice în cadrul Conferinței președinților de comisie și bilanțul reuniunii anuale la nivel înalt; întrucât, în plus, au fost instituite o serie de mecanisme speciale de monitorizare în contextul declarațiilor comune privind prioritățile legislative ale UE pentru anii 2017 și, respectiv, 2018-2019; întrucât, în plus, experiența acumulată de comitete până în prezent reprezintă un instrument valoros pentru evaluarea implementării noului AII; întrucât Comisia pentru afaceri juridice dispune de competențe specifice în privința îmbunătățirii legiferării și a simplificării dreptului Uniunii;

Angajamente și obiective comune

1.  consideră noul AII este o acțiune interinstituțională care urmărește să îmbunătățească calitatea legislației Uniunii; reamintește că, în multe situații, legislația UE armonizează sau înlocuiește diferite norme din cele 28 de state membre, făcând piețele naționale accesibile în mod reciproc și egal și reducând costurile administrative generale, în vederea realizării unei piețe interne pe deplin funcționale;

2.  salută progresele realizate și experiența câștigată în primul an și jumătate de aplicare a noului AII și încurajează instituțiile să facă mai multe eforturi pentru implementarea completă a acordului, în special în ceea ce privește negocierile interinstituționale asupra unor criterii fără caracter obligatoriu pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, alinierea tuturor actelor de bază care încă fac trimitere la PRC, negocierile interinstituționale asupra modalităților practice de cooperare și schimb de informații privind negocierea și încheierea acordurilor internaționale, precum și crearea unei baze de date comune speciale pentru stadiul în care se află dosarele legislative;

3.  reamintește că noul AII urmărește dezvoltarea unei relații mai deschise și mai transparente între cele trei instituții, pentru a crea o legislație de înaltă calitate, în interesul cetățenilor UE; consideră că, deși principiul cooperării sincere între instituții este doar menționat la punctele 9 și 32 în legătură cu anumite domenii care intră sub incidența noului AII, acesta trebuie respectat pe parcursul întregului ciclu legislativ, fiind unul dintre principiile consacrate la articolul 13 din TUE;

Programarea

4.  salută acordul celor trei instituții de a consolida programarea anuală și multianuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, printr-o procedură mai structurată, cu un termen mai precis; ia act cu satisfacție de faptul că cele trei instituții au participat activ la primul exercițiu de programare anuală interinstituțională în cadrul noului AII, ceea ce a condus la o declarație comună privind prioritățile legislative ale UE pentru 2017, la identificarea ca prioritare în 2017 a 59 propuneri legislative majore și, în urma unei declarații comune privind prioritățile legislative pentru perioada 2018-2019, la identificarea a 31 propuneri legislative esențiale ca prioritare până la sfârșitul actualului mandat parlamentar; salută în special, în acest context, implicarea activă a Consiliului și își exprimă încrederea că aceasta va continua și pe viitor, inclusiv în ceea ce privește programarea multianuală pentru noua legislatură; consideră, cu toate acestea, că tratarea cu prioritate a anumitor dosare legislative, convenită în declarațiile comune, nu ar trebui utilizată pentru a exercita presiuni nejustificate asupra colegislatorilor, precum și că nu ar trebui privilegiată viteza în detrimentul calității legislative; consideră că este important să se evalueze modul în care actualele practici și norme pentru aprobarea declarațiilor comune sunt aplicate și să se vadă dacă pot fi aduse îmbunătățiri Regulamentului de procedură al Parlamentului în ceea ce privește negocierea programării interinstituționale, de exemplu pentru a consolida mandatul încredințat Președintelui de grupurile politice;

5.  consideră că este extrem de important ca comisiile parlamentare să fie consultate exhaustiv în procesul de pregătire și implementare a declarației comune;

6.  subliniază că noul AII nu aduce atingere angajamentelor reciproce convenite între Parlament și Comisie în Acordul-cadru din 2010; reamintește, în special, că aranjamentele legate de calendarul programului de lucru al Comisiei care figurează în anexa 4 la Acordul-cadru din 2010 trebuie respectate în contextul implementării punctelor 6-11 din noul AII;

7.  consideră că Comisia ar trebui, atunci când își prezintă programul de lucru, să precizeze, pe lângă elementele menționate la punctul 8 din noul AII, modul în care legislația preconizată se justifică în raport cu principiile subsidiarității și proporționalității, precum și să prezinte valoarea adăugată europeană a acestora;

8.  salută înființarea Grupului operativ al Comisiei privind subsidiaritatea, proporționalitatea și principiul „Mai puțin, dar mai eficient”, care trebuie să lucreze în paralel cu AII pentru a crește încrederea cetățenilor care consideră că principiul subsidiarității este un aspect esențial al procesului democratic;

9.  invită Comisia să prezinte programe de lucru mai incluzive, mai detaliate și mai fiabile; solicită, în special, ca programul de lucru al Comisiei să indice în mod clar natura juridică a fiecărei propuneri, cu calendare precise și realiste; invită Comisia să-și prezinte viitoarele propuneri legislative - în special pachetele legislative majore - cu cât mai mult înainte de încheierea actualei legislaturi, lăsând astfel colegislatorilor suficient timp pentru a-și exercita prerogativele în întregime;

10.  încurajează elaborarea unor acte legislative eficiente, orientate spre dezvoltarea protecției locurilor de muncă și a competitivității europene, cu accent special pe întreprinderile mici și mijlocii, în toate sectoarele economiei;

11.  salută faptul că Comisia a răspuns la cererile Parlamentului de propuneri de acte ale Uniunii în temeiul articolul 225 din TFUE, în cea mai mare parte în termenul de trei luni menționat la punctul 10 din noul AII; subliniază, cu toate acestea, faptul că Comisia nu a adoptat comunicări specifice, conform dispozițiilor acestui articol; invită Comisia să adopte astfel de comunicări, pentru a asigura transparența deplină și a oferi un răspuns politic la solicitările adresate de Parlamentul European în rezoluțiile sale, ținând seama în mod corespunzător de analizele Parlamentului privind valoarea adăugată europeană și costul non-Europei;

12.  subliniază importanța unei cooperări transparente și de bună credință între Parlament, Consiliu și Comisie, care ar trebui transpusă în practică printr-un real angajament din partea Comisiei de a implica Parlamentul și Consiliul, la același nivel, în aplicarea dispozițiilor sale privind programarea, și reamintește Comisiei obligația sa de a răspunde cu promptitudine la rapoartele din proprie inițiativă legislative și nelegislative; regretă că mai multe rapoarte din proprie inițiativă au rămas fără răspuns și invită Comisia să prezinte colegislatorilor, în termen de trei luni, motivele care justifică retragerea unui text și un răspuns motivat la cererile de propuneri legislative sau nelegislative;

13.  consideră că eliminarea tuturor trimiterilor la utilizarea unor metode alternative de reglementare în noul AII nu aduce atingere poziției Parlamentului conform căreia instrumentele juridice fără caracter obligatoriu trebuie utilizate cu maximă prudență, în cazuri justificate corespunzător, fără a prejudicia securitatea juridică și claritatea legislației în vigoare, și după consultarea Parlamentului European(26); este îngrijorat, în plus, de faptul că lipsa unor limite clare ale utilizării instrumentelor legislative neobligatorii poate chiar încuraja recurgerea la acestea, fără nicio garanție că Parlamentul va fi în măsură să exercite vreun control;

14.  invită Consiliul și Comisia să convină că metodele alternative de reglementare, dacă sunt absolut necesare, trebuie incluse în documentele de programare anuală și multianuală, astfel încât să permită o identificare și un control corespunzător din partea legislatorilor;

Instrumente pentru o mai bună legiferare

15.  subliniază că evaluările de impact pot constitui o sursă de informare, dar nu trebuie niciodată să înlocuiască deciziile politice sau să provoace întârzieri nejustificate ale procesului legislativ; subliniază că, pe parcursul procesului legislativ, precum și în toate evaluările impactului legislației propuse, trebuie să se acorde o atenție deosebită potențialelor efecte asupra actorilor care dispun de cele mai puține șanse să își prezinte preocupările factorilor de decizie, printre care IMM-urile, societatea civilă, sindicatele și alte entități care nu au avantajul unui acces facil la instituții; consideră că evaluările de impact trebuie să acorde atenție egală în special evaluării consecințelor sociale, precum și a celor asupra sănătății și mediului, și că trebuie evaluat impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a egalității dintre femei și bărbați;

16.  reamintește că IMM-urile reprezintă 99 % din toate întreprinderile din UE, că acestea generează 58 % din cifra de afaceri a UE și că angajează două treimi din totalul forței de muncă din domeniul privat; reamintește că, în inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”), Comisia s-a angajat să implementeze principiul de „a gândi mai întâi la scară redusă” la elaborarea politicilor, precum și că acest angajament include și testul IMM, pentru a evalua impactul viitoarelor acte legislative și inițiative administrative asupra IMM-urilor(27); reamintește că, în Decizia sa din 9 martie 2016 privind noul AII, Parlamentul a afirmat că formularea din noul AII nu angajează suficient cele trei instituții să includă IMM-urile și testele de competitivitate în evaluările lor de impact(28); subliniază că este important ca impactul asupra competitivității și inovării și nevoile IMM-urilor să fie luate în considerare și să li se acorde atenție în toate etapele ciclului legislativ și își exprimă satisfacția pentru faptul că în Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare se precizează că impactul potențial asupra IMM-urilor și a competitivității, atunci când este relevant, trebuie luat în considerare și raportat sistematic în toate evaluările de impact; subliniază că testul IMM este adesea lipsit de calitate și coerență în aplicare; solicită Comisiei să analizeze modul în care se poate ține seama mai bine de impactul asupra IMM-urilor și intenționează să monitorizeze îndeaproape această chestiune în următorii ani;

17.  invită insistent Comisia ca, în contextul unei mai bune legiferări, să evalueze mai bine consecințele sociale și de mediu ale politicilor sale, precum și impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor, ținând cont și de costul absenței legislației la nivel european și de faptul că analiza rentabilității reprezintă doar unul dintre numeroasele criterii;

18.  solicită încă o dată includerea în mod obligatoriu, în toate evaluările de impact, a unei analize echilibrate a impactului pe termen mediu și lung pe plan economic, social, de mediu și asupra sănătății;

19.  invită Comisia să utilizeze evaluările de impact și evaluările ex-post pentru a examina compatibilitatea unor inițiative, a unor propuneri sau a unor acte legislative existente cu obiectivele de dezvoltare durabilă, precum și impactul lor asupra evoluției și, respectiv, a implementării acestor obiective;

20.  reamintește că ideii de a crea încă un grup tehnic independent ad-hoc, cuprinsă în propunerea inițială a Comisiei pentru noul AII, nu i s-a dat curs în cadrul negocierilor; subliniază că obiectivul creării unui astfel de grup era creșterea independenței, transparenței și obiectivității evaluărilor de impact; reamintește că s-a convenit, la punctul 15 din noul AII, ca Parlamentul și Consiliul, în cazul în care și atunci când consideră oportun și necesar, să efectueze evaluări ale impactului propriilor modificări substanțiale la propunerea Comisiei, absolut necesare pentru o decizie informată și întemeiată; reamintește comisiilor sale că este important să utilizeze acest instrument ori de câte ori este necesar;

21.  salută trimiterea din noul AII la includerea principiilor subsidiarității și proporționalității în sfera evaluărilor de impact; subliniază, în acest sens, că evaluările de impact ar trebui să includă întotdeauna o analiză completă și riguroasă a conformității propunerilor cu principiile subsidiarității și proporționalității și să precizeze valoarea adăugată europeană a acestora;

22.  ia act de faptul că un număr semnificativ de propuneri ale Comisiei nu au fost însoțite de evaluări de impact, iar comisiile și-au exprimat îngrijorarea că calitatea și nivelul de detaliere al evaluărilor impactului variază de la aprofundat la destul de superficial; subliniază că, în prima fază de aplicare a noului AII, 20 dintre cele 59 de propuneri ale Comisiei incluse în declarația comună din 2017 nu au fost însoțite de evaluări de impact; reamintește în această privință că, așa cum se prevede că în orice caz inițiativele care au un impact social, economic sau ecologic semnificativ trebuie însoțite de o evaluare de impact, punctul 13 din AII prevede că și inițiativele incluse în programul de lucru al Comisiei sau în declarația comună ar trebui, ca regulă generală, să fie însoțite de o evaluare de impact;

23.  salută faptul că AII prevede că, la stabilirea agendei legislative, trebuie să se țină cont de „valoarea adăugată europeană” a oricărei acțiuni propuse a Uniunii, precum și de „costurile non-Europei” în absența unei acțiuni la nivelul Uniunii; subliniază că costurile non-Europei ar putea fi estimate la 1,75 trilioane EUR pe an, echivalentul a 12% din PIB-ul UE (2016); salută în acest context activitatea Direcției pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS);

24.  invită Comisia să clarifice modul în care intenționează să evalueze costul non-Europei - printre altele, costurile suportate de producători, consumatori, lucrători, administrații și mediu, pentru faptul că nu dispun de o legislație armonizată la nivelul UE, în cazul în care divergența normelor naționale generează costuri suplimentare și face politicile mai puțin eficiente - conform punctelor 10 și 12 din noul AII; subliniază că această evaluare ar trebui efectuată nu numai în cazul unor clauze de caducitate, spre sfârșitul unui program sau atunci când se preconizează o abrogare, ci și în cazurile în care acțiunile sau legislația la nivelul UE nu există încă sau sunt în curs de revizuire;

25.  reamintește că fostul Comitet de evaluare a impactului a fost înlocuit cu noul Comitet de analiză a reglementării, consolidându-i astfel independența; reiterează faptul că trebuie menținută independența, transparența și obiectivitatea Comitetului de analiză a reglementării și a activităților sale, precum și că membrii comitetului nu ar trebui să fie supuși niciunui fel de control politic(29); subliniază că Comisia ar trebui să se asigure că toate avizele comitetului, inclusiv cele negative, sunt făcute publice și sunt accesibile din momentul în care sunt publicate evaluările respective de impact; solicită evaluarea eficienței Comitetului de analiză a reglementării în îndeplinirea rolului său de a superviza și de a oferi recomandări obiective privind evaluările de impact;

26.  subliniază că Direcția pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană a Parlamentului, înființată în cadrul administrației sale, ajută comisiile parlamentare și le oferă o gamă variată de servicii, pentru care trebuie alocate suficiente resurse, astfel încât deputații și comisiile să poată beneficia de un sprijin maxim; ia act cu satisfacție de faptul că Conferința președinților de comisie a adoptat o versiune actualizată a „Ghidului evaluărilor de impact - Orientări pentru comisii” la 12 septembrie 2017;

27.  solicită comisiilor sale să examineze evaluările de impact ale Comisiei și evaluarea de impact ex ante a Parlamentului European cât mai devreme în cadrul procesului legislativ;

28.  reamintește că, în conformitate cu punctul 14 din noul AII, la analizarea propunerilor legislative ale Comisiei, Parlamentul va ține seama pe deplin de evaluările de impact realizate de Comisie; reamintește, în acest context, că comisiile parlamentare pot invita Comisia să își prezinte evaluările de impact și opțiunea de politică aleasă la o reuniune plenară a comisiei și invită comisiile sale să profite de această ocazie cu mai multă regularitate, precum și de posibilitatea de a dispune de o prezentare a unei aprecieri inițiale a evaluărilor de impact ale Comisiei din partea serviciilor Parlamentului; subliniază însă că aceasta nu trebuie să conducă la limitarea marjei de manevră a colegislatorilor;

29.  salută faptul că este posibil pentru Comisie să-și completeze evaluările de impact pe parcursul procesului legislativ; consideră că punctul 16 din noul AII ar trebui să fie interpretat în sensul că, la solicitarea Parlamentului sau a Consiliului, Comisia ar trebui, în general, să prezinte cu promptitudine astfel de evaluări de impact complementare;

30.  subliniază importanța unei implicări și consultări la timp, publice și transparente a diferiților actori, acordându-li-se suficient timp pentru a da răspunsuri substanțiale; reiterează că, în cursul etapei de pregătire, este esențială desfășurarea unor consultări publice de către Comisie, în toate limbile oficiale;

31.  reamintește că, după cum se precizează la punctul 17 din noul AII pentru o mai bună legiferare, „fiecare dintre cele trei instituții are responsabilitatea de a stabili modul de organizare a propriei activități de evaluare a impactului, inclusiv resursele organizaționale interne și controlul calității”;

32.  salută faptul că, la punctul 17 din noul AII, cele trei instituții s-au angajat să facă schimb de informații cu privire la cele mai bune practici și metodologii privind evaluările de impact; consideră că acest lucru ar trebui să includă punerea în comun a datelor brute care stau la baza evaluărilor de impact ale Comisiei, ori de câte ori este posibil și, în special, ori de câte ori Parlamentul decide să completeze evaluarea de impact a Comisiei cu lucrări suplimentare; încurajează, în acest scop, serviciile celor trei instituții să coopereze într-o măsură cât mai mare, inclusiv cu privire la sesiunile comune de formare privind metodele de evaluare a impactului, pentru a ajunge, în plus, la o viitoare metodologie interinstituțională comună;

33.  subliniază că este esențial, după cum se precizează la punctul 18 din noul AII, ca „evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie și toate activitățile suplimentare de evaluare a impactului desfășurate pe parcursul procesului legislativ de instituții” să fie făcute publice până la încheierea procedurii legislative, pentru transparență față de cetățeni și actorii implicați;

34.  își reiterează poziția conform căreia actorii implicați, inclusiv sindicatele și societatea civilă, ar trebui să fie în măsură să aibă o contribuție reală la procesul de evaluare a impactului cât mai timpuriu în faza de consultare și încurajează Comisia, în acest sens, să utilizare mai sistematic foile de parcurs și evaluările inițiale de impact, pe care să le publice în timp util, la începutul procesului de evaluare;

35.  salută angajamentul Comisiei de a desfășura consultări extinse înainte de a adopta o propunere și încurajează, în special, participarea directă a IMM-urilor, a societății civile și a altor utilizatori finali la consultări; ia act cu satisfacție de faptul că Orientările revizuite ale Comisiei privind o mai bună legiferare au luat această direcție;

36.  subliniază noile dispoziții privind consultarea publicului și a părților interesate care ar trebui să reprezinte un instrument important atât în etapa de pregătire, cât și pe parcursul întregului proces legislativ;

37.  îndeamnă Comisia să respecte termenele obligatorii stabilite pentru implementarea rapoartelor și revizuirea directivelor și regulamentelor;

38.  subliniază importanța evaluării ex-post a legislației existente, în conformitate cu principiul „a evalua înainte de a acționa”, și recomandă ca, ori de câte ori este posibil, aceasta să ia forma unor evaluări de impact ex post, aplicând aceeași metodologie ca și în evaluarea de impact ex ante a aceluiași act legislativ, pentru a permite o mai bună evaluare a performanțelor acestuia;

39.  salută punctul 22 din noul AII, unde, pentru a sprijini procesul evaluării legislației existente, cele trei instituții convin să prevadă în legislație, după caz, cerințe privind raportarea, monitorizarea și evaluarea, evitând totodată reglementarea excesivă și complicațiile administrative, mai ales asupra statelor membre; ia act de provocările legate de colectarea, în statele membre, a datelor privind funcționarea legislației și încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

40.  salută punctul 23 din noul AII, în care cele trei instituții convin să analizeze sistematic utilizarea clauzelor de revizuire în legislație; invită Comisia să includă clauze de revizuire în propunerile sale ori de câte ori este adecvat și, dacă nu le include, să își expună motivele pentru abaterea de la această regulă generală;

Instrumente legislative

41.  salută angajamentele asumate de Comisie în ceea ce privește sfera expunerilor de motive care îi însoțesc propunerile; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, de asemenea, Comisia va explica modul în care măsurile propuse se justifică în raport cu principiile subsidiarității și proporționalității; subliniază, în această privință, importanța unei evaluări și a unei justificări mai solide și exhaustive a respectării principiului subsidiarității în cazul măsurilor propuse, precum și a valorii adăugate europene a acestora;

42.  consideră că este necesară asigurarea consecvenței dintre expunerea de motive și evaluarea impactului aceleiași propuneri; invită, prin urmare, Comisia să asigure această consecvență și să explice alegerea făcută în cazul în care deviază de la concluziile evaluării de impact;

43.  atrage atenția asupra faptului că, la punctul 25 din noul AII, Comisia s-a angajat doar „să țină seama în mod corespunzător de diferențele dintre regulamente și directive din punctul de vedere al caracteristicilor și efectelor acestora”; își reiterează solicitarea ca, urmând aceeași abordare ca cea din raportul Monti, să se facă un uz mai extins de regulamente în propunerile legislative(30), în conformitate cu cerințele juridice stabilite în tratate în ceea ce privește utilizarea acestora pentru a asigura coerența, simplitatea și securitatea juridică în Uniune;

44.  salută angajamentul celor trei instituții de a schimba opinii cu privire modificarea temeiurilor juridice, menționat la punctul 25 din noul AII; subliniază rolul și competențele Comisiei pentru afaceri juridice în verificarea temeiurilor juridice(31); reamintește poziția Parlamentului, de a se opune oricărei încercări de subminare a competențelor sale legislative prin modificarea nejustificată a temeiurilor juridice; invită Consiliul să își respecte pe deplin angajamentul de a continua un dialog cu Parlamentul în caz de dezacord cu privire la temeiul juridic propus, în special în ceea ce privește dosarele sensibile din punct de vedere politic;

45.  subliniază că alegerea temeiului juridic al propunerilor Comisiei ar trebui făcută pe baza unor motive obiective, supuse controlului jurisdicțional; subliniază, cu toate acestea, dreptul Parlamentului European, în calitate de colegislator, de a propune modificarea temeiurilor juridice, pe baza interpretării pe care o dă tratatelor;

Acte delegate și de punere în aplicare

46.  subliniază importanța principiului stabilit la punctul 26 din noul AII și reiterează faptul că este de competența legislatorului să decidă, în limitele tratatelor și ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție, dacă și în ce măsură va utiliza acte delegate și dacă și în ce măsură va utiliza acte de punere în aplicare(32);

47.  constată că delegarea de competențe către Comisie nu reprezintă doar o problemă tehnică, ci poate implica aspecte sensibile din punct de vedere politic, care au o importanță considerabilă pentru cetățenii, consumatorii și întreprinderile din UE;

48.  salută eforturile Comisiei de a respecta termenul menționat la punctul 27 din noul AII pentru propunerea de aliniere a tuturor actelor de bază care se referă încă la PRC; consideră, de asemenea, că de regulă toate cazurile tratate anterior în cadrul PRC trebuie să fie în prezent aliniate la articolul 290 din TFUE și transformate astfel în acte delegate(33);

49.  atrage atenția asupra faptului că includerea obligației Comisiei de a recurge sistematic la experți din statele membre la pregătirea actelor delegate nu ar trebui să facă procedura respectivă foarte asemănătoare, sau chiar identică, cu cea stabilită pentru pregătirea unor acte de punere în aplicare, în special în privința prerogativelor procedurale conferite acestor experți; consideră că acest lucru ar putea, de asemenea, atenua diferențele dintre cele două tipuri de acte, în măsura în care ar putea însemna de facto o revenire la mecanismul comitologiei pre-Lisabona;

50.  își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că, în ciuda concesiilor făcute de Parlamentul European, Consiliul este încă foarte reticent în a accepta actele delegate atunci când sunt îndeplinite criteriile de la articolul 290 din TFUE; reamintește faptul că, potrivit punctului 7, noul AII ar trebui să faciliteze negocierile în cadrul procedurii legislative ordinare și să îmbunătățească aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE; subliniază că, în anumite dosare legislative, Consiliul a insistat totuși asupra conferirii unor competențe de executare în conformitate cu articolul 291 din TFUE și a includerii tuturor elementelor in abstracto eligibile pentru delegarea de competențe sau conferirea de competențe de executare în actul de bază ca atare; își exprimă dezamăgirea pentru faptul că, în aceste cazuri, Comisia nu își poate apăra propuneri inițiale;

51.  este foarte preocupat de faptul că Consiliul încearcă aproape sistematic înlocuirea actelor delegate cu acte de punere în aplicare; consideră absolut inacceptabil faptul că Consiliul încearcă să utilizeze alinierea de după Tratatul de la Lisabona pentru a înlocui PRC prin acte de punere în aplicare, și nu prin acte delegate;

52.  salută începerea negocierilor interinstituționale menționate la punctul 28 din noul AII; își confirmă poziția cu privire la unele criterii neobligatorii pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, conform Rezoluției sale din 25 februarie 2014(34); consideră că acestea ar trebui să constituie baza negocierilor;

53.  reamintește că elemente importante din punct de vedere politic, cum ar fi listele sau registrele de produse sau substanțe ale Uniunii, ar trebui să continue să facă parte integrantă dintr-un act de bază (dacă este cazul, sub formă de anexe) și, prin urmare, ar trebui să fie modificate doar prin acte delegate; subliniază că ar trebui evitată crearea unor liste autonome, pentru a prezerva securitatea juridică;

54.  consideră că criteriile pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE trebuie să se țină seama de hotărârile CJUE, cum ar fi cele din cauza biocidelor, cauza actelor delegate MIE și cauza legată de mecanismul de reciprocitate a vizelor(35);

55.  salută angajamentul Comisiei ca, dacă sunt necesare competențe mai vaste în etapa timpurie de pregătire a proiectelor de acte de punere în aplicare, să facă apel la grupuri de experți, să consulte actorii implicați și să organizeze consultări publice, după caz; consideră că, ori de câte ori se inițiază acest proces de consultare, Parlamentul ar trebui să fie informat în mod corespunzător;

56.  observă cu satisfacție faptul că, la punctul 28 din noul AII, Comisia a fost de acord ca Parlamentul și Consiliul să aibă acces egal la toate informațiile referitoare la actele delegate și actele de punere în aplicare, și să primească astfel toate documentele în același timp cu experții din statele membre; salută faptul că experții din Parlamentul European și din Consiliu vor avea acces permanent la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei la care sunt invitați experți din statele membre și care se referă la pregătirea actelor delegate; solicită Comisiei să respecte efectiv și consecvent acest angajament; constată că acest acces s-a îmbunătățit deja;

57.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea neoficială în cursul etapei pregătitoare a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare; avertizează cu privire la pierderea din vedere a intenției colegiuitorilor, așa cum este exprimată într-un act legislativ și ca parte a obiectivului acestuia, atunci când sunt pregătite actele delegate și actele de punere în aplicare; subliniază importanța Registrului actelor delegate, care este operațional în momentul de față;

58.  regretă că de multe ori Comisia consideră măsurile de nivelul 2 propuse de cele trei autorități în materie de servicii financiare (ESMA, ABE și EIOPA) drept adoptate fără modificări, ceea ce reduce timpul acordat Parlamentului pentru control, atunci când se introduc modificări importante sau în număr mare;

59.  salută progresele rapide realizate la nivel interinstituțional pentru stabilirea unui registru comun funcțional al actelor delegate și salută lansarea oficială a acestuia la 12 decembrie 2017;

60.  așteaptă cu interes să utilizeze un registru funcțional de acte delegate bine structurat și ușor accesibil, care a fost publicat la 12 decembrie 2017 și a fost solicitat de către Parlament;

61.  observă că îmbunătățirea procedurilor legislative la nivelul UE, cu o cooperare interinstituțională mai aprofundată și la momentul oportun, poate duce la o aplicare mai consecventă și armonizată a legislației UE;

Transparența și coordonarea procesului legislativ

62.  salută faptul că, în conformitate cu punctul 32 din noul AII, Parlamentul European și Consiliul, în calitate de colegislatori, trebuie să își exercite competențele în condiții de egalitate, iar Comisia trebuie să își îndeplinească rolul de facilitator, tratând cele două ramuri ale autorității legislative în mod egal; reamintește că acest principiu este deja consacrat în Tratatul de la Lisabona; solicită, prin urmare, Comisiei să facă disponibile și, când acest lucru este fezabil, să facă publice pentru ambii legiuitori, în același timp, toate documentele relevante legate de propunerile legislative, inclusiv documentele neoficiale;

63.  regretă faptul că punctele 33 și 34 din noul AII nu au condus încă la îmbunătățirea fluxului de informații provenind de la Consiliu, în special întrucât se pare că lipsesc în general informațiile privind problemele ridicate de statele membre în cadrul Consiliului și nu există o modalitate sistematică pentru facilitarea schimburilor reciproce de opinii și informații; ia act cu îngrijorare de faptul că fluxul de informații variază de obicei foarte mult de la o Președinție la alta, și variază și între serviciile Secretariatului General al Consiliului; subliniază accesul asimetric la informații între colegislatori, de vreme ce Consiliul poate participa la reuniunile comisiilor parlamentare, pe când reprezentanții Parlamentului nu sunt invitați să participe la reuniunile grupurilor de lucru ale Consiliului; consideră, prin urmare, că este necesară o abordare transparentă în mod coerent; sugerează că Consiliul ar trebui, în general, să își desfășoare reuniunile în public, așa cum face Parlamentul;

64.  solicită ca punctele 33 și 34 din noul AII să fie integral puse în aplicare; solicită Consiliului, în special, ca ordinile de zi, documentele de lucru și propunerile pentru președinție ale grupurilor de lucru și Comitetului Reprezentanților Permanenți ai Guvernelor Statelor Membre (COREPER) să fie transmise Parlamentului în mod regulat și structurat, pentru a permite un nivel adecvat de informare între colegislatori; consideră că punctele 33 și 34 din noul AII ar trebui interpretate în sensul că, pe lângă schimburile informale de opinii, Parlamentul ar putea fi invitat să trimită un reprezentant la reuniunile grupurilor de lucru ale Consiliului și ale COREPER;

65.  subliniază că, în sensul punctelor 35 și, respectiv, 36 din noul AII, sincronizarea și accelerarea procesului legislativ pot avea loc numai dacă sunt respectate integral prerogativele fiecărei instituții; consideră, prin urmare, că în niciun caz sincronizarea și accelerarea nu pot implica impunerea unui calendar pentru Parlamentul European de către alte instituții;

66.  insistă asupra faptului că trebuie intensificate eforturile pentru crearea unor baze de date comune privind stadiul în care se află dosarele legislative menționate la punctul 39 din noul AII; reamintește că această bază de date ar trebui să includă informații cu privire la toate etapele procedurii legislative, pentru a facilita trasabilitatea; sugerează că aceasta ar trebui să includă, de asemenea, informații cu privire la procesul de evaluare a impactului;

67.  reamintește celor trei instituții ale UE că sunt necesare mai multe progrese în ceea ce privește crearea unei baze de date comune specifice despre stadiul în care se află dosarele legislative;

68.  propune ca Consiliul să se întâlnească cu Parlamentul cel puțin o dată pe parcursul procedurii de consultare pentru a permite Parlamentului să prezinte și să explice motivele amendamentelor adoptate și Consiliului să își exprime poziția cu privire la fiecare dintre acestea; propune, în orice caz, ca Consiliul să transmită un răspuns scris;

69.  propune ca Parlamentul să realizeze un studiu cantitativ privind eficacitatea procedurii de consultare;

70.  îndeamnă Comisia să respecte calendarul prevăzut în cadrul Regulamentului privind autoritățile europene de supraveghere pentru a decide dacă aprobă, modifică sau nu aprobă proiectul de standarde tehnice și, cel puțin, să informeze în mod oficial colegiuitorii cu suficient timp înainte dacă, în mod excepțional, nu poate respecta un astfel de calendar, prezentând și motivele sale; subliniază că, recent, Comisia a omis să procedeze astfel în numeroase cazuri; reamintește Comisiei că procedurile prin care Parlamentul declară că nu aduce obiecțiuni unui act nu sunt menite să compenseze întârzierile cauzate de Comisie și că aceste proceduri au un impact semnificativ asupra timpului pe care Parlamentul îl are la dispoziție pentru a-și exersa drepturile de control;

71.  salută începerea, în noiembrie 2016, a negocierilor interinstituționale menționate la punctul 40 din noul AII; ia act cu dezamăgire de faptul că, după mai bine de un an de discuții, trei runde de negocieri la nivel politic și mai multe reuniuni la nivel tehnic, nu s-a ajuns încă la un acord, în pofida jurisprudenței clare consacrate; ia act de progresul făcut până la acest moment și insistă cu fermitate ca aceste negocieri să se încheie sub președinția bulgară;

72.  salută informările scrise furnizate de Comisie înainte de conferințele internaționale și informările orale zilnice prezentate de Președinția Consiliului și de Comisie în timpul acestor conferințe;

73.  regretă că Parlamentul nu este autorizat să asiste, în calitate de observator, la reuniunile de coordonare ale UE în timpul conferințelor internaționale;

74.  reamintește Consiliului și Comisiei că mecanismele practice legate de acordurile internaționale trebuie să fie conforme cu tratatele, în special cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, și să țină seama de hotărârile Curții de Justiție, cum ar fi cele din cauzele Tanzania și Mauritius(36);

75.  solicită celorlalte instituții să respecte tratatele, reglementările și jurisprudența relevantă pentru a garanta că Parlamentul:

   (a) este informat imediat, exhaustiv și cu acuratețe pe parcursul întregului ciclu de viață al acordurilor internaționale, într-un mod dinamic, structurat și raționalizat, fără a submina poziția de negociere a UE, și i se acordă în toate stadiile suficient timp pentru a-și exprima opiniile, opinii care să fie luate în considerare într-o cât mai mare măsură;
   (b) este corect informat și implicat în etapa de implementare a acordurilor, mai ales în ceea ce privește deciziile luate de organismele instituite prin acorduri, și i se permite să își exercite în totalitate drepturile de colegislator atunci când acordurile au implicații asupra legislației UE;
   (c) este informat în mod proactiv cu privire la poziția Comisiei în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi OMC, UNCTAD, OCDE, PNUD, FAO și CDO;

76.  consideră că este esențială respectarea la nivel orizontal a practicii consacrate de a aștepta aprobarea Parlamentului înainte de a aplica în mod provizoriu dispozițiile din domeniul comerțului și investițiilor ale acordurilor importante din punct de vedere politic, așa cum s-a angajat și comisarul Malmström la audierea sa din 29 septembrie 2014; invită Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să continue să extindă această practică la toate acordurile internaționale;

77.  ia act de faptul că Parlamentul este pregătit să sesizeze din nou CJUE pentru ca drepturile sale să fie respectate, în cazul în care negocierile asupra punctului 40 din noul AII nu avansează în viitorul apropiat;

78.  constată că fiecare dintre instituții ar trebui să fie conștientă de faptul că responsabilitatea sa de legislator nu se încheie atunci când s-au încheiat acordurile internaționale; subliniază necesitatea de a monitoriza îndeaproape punerea în aplicare și eforturile actuale de a asigura că acordurile își îndeplinesc obiectivele; invită instituțiile să extindă bunele practici și o abordare bazată pe colaborare în etapele de implementare și evaluare a acordurilor internaționale;

79.  observă că evaluările de impact, inclusiv analiza situației drepturilor omului, pot fi un instrument important în negocierea acordurilor comerciale și de investiții, permițând părților să își îndeplinească obligațiile în domeniul drepturilor omului; reamintește caracterul obligatoriu al acordurilor precum Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale;

80.  invită Comisia și Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre, după cum se poate deduce din Avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, pentru adoptarea directivelor de negociere, pentru negocieri, pentru temeiul juridic al propunerilor de a semna și încheia tratate, și în special pentru semnătura Consiliului și încheierea de acorduri comerciale internaționale;

81.  invită reprezentanții europeni să acorde o atenție deosebită coerenței dintre standardele/cerințele internaționale și legislația UE obligatorie adoptată;

82.  invită Comisia să dezvăluie documentele de prezentare a poziției sale în cadrul organizațiilor internaționale care stabilesc standardele în domeniile financiare, monetare și de reglementare, în special Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară; solicită ca Parlamentul să fie pe deplin informat în toate etapele de elaborare a standardelor internaționale care pot avea un impact asupra legislației UE;

83.  solicită crearea și oficializarea unui „dialog financiar” privind adoptarea și coerența pozițiilor europene înainte de negocieri internaționale majore, în conformitate cu rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale(37); subliniază că, pe baza unor orientări detaliate, care ar putea fi completate de rezoluții proactive de orientare, aceste poziții ar trebui discutate și cunoscute ex ante, asigurându-se totodată acțiuni subsecvente, Comisia prezentând rapoarte regulate cu privire la aplicarea acestor orientări;

84.  reamintește declarația sa adoptată la 15 martie 2018 privind stabilirea sediului Agenției Europene pentru Medicamente(38), în care Parlamentul și-a exprimat regretul că rolul și drepturile sale în calitate de colegislator egal cu Consiliul nu au fost luate în considerare în mod corespunzător;

85.  recunoaște mandatul aprobat de COREPER la 6 decembrie 2017 care a convenit asupra poziției Consiliului în legătură cu propunerea Comisiei privind un registru de transparență obligatoriu; invită toate părțile să finalizeze negocierile într-un spirit de bună cooperare pentru a îmbunătăți transparența procesului legislativ;

86.  ia act în mod corespunzător de hotărârea de Capitani(39), care reafirmă faptul că principiile de publicitate și transparență sunt inerente procesului legislativ al UE și că nicio prezumție generală de nedivulgare nu poate fi menținută în legătură cu documentele legislative, inclusiv documentele privind trilogurile.

Transpunerea și aplicarea legislației Uniunii

87.  subliniază importanța principiului stabilit la punctul 43 din noul AII, și anume ca statele membre, atunci când, în contextul transpunerii directivelor în dreptul intern, aleg să adauge elemente care nu sunt în niciun fel legate de respectivele acte legislative ale Uniunii, aceste adăugiri să fie identificate fie prin actul de transpunere a directivei, fie prin documente asociate; observă că adesea aceste informații încă lipsesc; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în comun și în mod consecvent pentru a remedia lipsa de transparență și alte probleme legate de „suprareglementare”(40);

88.  consideră că la punerea în aplicare și transpunerea actelor UE trebuie să se facă o distincție clară între cazurile de „suprareglementare”, în care statele membre introduc cerințe administrative suplimentare fără legătură cu legislația UE, și stabilirea unor standarde mai ridicate care depășesc standardele minime la nivelul UE pentru protecția mediului și a consumatorilor, asistența medicală și siguranța alimentară;

89.  consideră că, pentru a reduce problemele legate de „suprareglementare”, cele trei instituții ar trebui să se angajeze să adopte acte legislative ale UE clare, ușor de transpus și cu o valoare adăugată europeană specifică; reamintește că, deși complicațiile administrative inutile trebuie evitate, acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină sau să ia măsuri mai ambițioase și să adopte standarde sociale, de mediu și de protecție a consumatorilor mai înalte, în cazul în care dreptul Uniunii definește doar standarde minime;

90.  invită statele membre să se abțină în măsura posibilului de la crearea de cerințe administrative suplimentare la transpunerea legislației UE și, în conformitate cu punctul 43 din Acordul interinstituțional, să asigure identificarea acestor adăugiri în actul de transpunere sau în documentele asociate;

91.  reamintește că, în conformitate cu punctul 44 din noul AII, statele membre sunt invitate să coopereze cu Comisia în scopul de a obține informațiile și datele necesare pentru a monitoriza și evalua aplicarea dreptului Uniunii; invită, prin urmare, statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a-și respecta angajamentele, inclusiv prin transmiterea unor tabele de corespondență care să cuprindă informații clare și precise referitoare la măsurile naționale de transpunere a directivelor în ordinea lor juridică internă, așa cum s-a convenit în Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative și în Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative;

92.  consideră că angajamentul asumat de Comisie în conformitate cu punctul 45 din noul AII ar trebui interpretat în sensul că, cu respectarea corespunzătoare a normelor în materie de confidențialitate, accesul Parlamentului la informațiile referitoare la faza premergătoare a procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și la procedurile ca atare se va îmbunătăți considerabil; își reiterează, în acest sens, solicitarea adresată Comisiei de mult timp în ceea ce privește datele pe care Parlamentul are dreptul să le acceseze(41);

93.  își reiterează aprecierea pentru mecanismul EU Pilot de soluționare a problemelor, ca modalitate mai informală, dar eficace, de a asigura respectarea dreptului Uniunii de către statele membre(42); își exprimă dezaprobarea față de anunțul Comisiei că, de regulă, va lansa proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor fără a se mai baza pe acest mecanism(43);

94.  reamintește faptul că comisarii au obligația de a respecta prerogativele legislative ale deputaților în Parlamentul European; este de părere că comisarii ar trebui să furnizeze Parlamentului toate studiile realizate în mod independent pe care și-au întemeiat deciziile, făcând totodată publice și studiile care le contrazic concluziile;

95.  regretă că nu se pun la dispoziție toate traducerile propunerilor legislative în același timp, fapt care întârzie procesul legislativ;

96.  subliniază că, atunci când este aplicată, o legislație eficientă a UE trebuie să aibă obiectivul de a asigura faptul că procedurile pe care le stabilește sunt în concordanță cu obiectivul fundamental al actului legislativ în sine și, în special, cu obiectivul final de protecție a mediului, atunci când este vorba despre asigurarea unui înalt grad de protecție a mediului;

97.  recunoaște importanța muncii efectuate de Comisia pentru petiții pentru evaluarea calității legiferării în UE, în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a legislației și ca bază a îmbunătățirii textelor și procedurilor legislative; observă, în acest sens, importanța unei cooperări interinstituționale autentice cu Comisia, pentru a se asigura că petițiile sunt analizate în mod adecvat;

Simplificarea

98.  salută angajamentul asumat la punctul 46 din noul AII, de a utiliza mai frecvent tehnica legislativă a reformării; reiterează că această tehnică ar trebui să constituie tehnica legislativă ordinară, fiind o modalitate de o clară valoare pentru a realiza simplificarea(44); consideră, cu toate acestea, că, în cazul unei modificări radicale de politică, Comisia ar trebui, în loc să utilizeze tehnica reformării, să prezinte o propunere pentru un act juridic cu totul nou, de abrogare a legislației existente, astfel încât colegislatorii să se poată angaja în discuții politice ample și eficiente, iar prerogativele care le sunt conferite de tratate să fie întru totul menținute;

99.  reamintește că, atunci când se evaluează sarcinile administrative și de reglementare inutile, în conformitate cu acordul încheiat de cele trei instituții la punctele 47 și 48 din noul AII, precum și atunci când se examinează posibilele obiective de reducere a sarcinii în vederea diminuării costurilor pentru administrații și întreprinderi, inclusiv IMM-uri, o mai bună legiferare poate, după caz, să însemne, de asemenea, mai multe acte legislative ale UE, inclusiv armonizarea diferențelor dintre legislațiile naționale, ținând cont de beneficiile măsurilor legislative și de consecințele lipsei de acțiune la nivelul UE în ceea ce privește standardele de protecție socială, a mediului și a consumatorilor și luând în considerare faptul că statele membre au libertatea de a aplica standarde mai ridicate dacă dreptul Uniunii definește doar standarde minime; reamintește, în plus, că clauza socială orizontală consacrată la articolul 9 din TFUE impune Uniunii să țină seama în mod corespunzător de impactul legislației UE asupra standardelor sociale și a ocupării forței de muncă, consultându-i în mod adecvat pe partenerii sociali, în special sindicatele, consumatorii și reprezentanții intereselor grupurilor vulnerabile, cu respectarea autonomiei partenerilor sociali și a acordurilor pe care aceștia le-ar putea încheia în conformitate cu articolul 155 din TFUE; subliniază, prin urmare, că reducerea sarcinilor administrative nu înseamnă neapărat dereglementare și că, în orice caz, nu trebuie să compromită drepturile fundamentale și standardele de mediu, sociale, de muncă, sănătate și siguranță, de protecție a consumatorilor, egalitate de gen sau bunăstare a animalelor, inclusiv cerințele de informare aferente, și, așadar, nu trebuie să se facă în detrimentul drepturilor lucrătorilor – indiferent de dimensiunea întreprinderii – și nici să nu ducă la răspândirea contractelor de muncă precare;

100.  salută primul studiu anual al Comisiei referitor la sarcina de reglementare, realizat în contextul simplificării legislației UE, pentru care s-a efectuat un sondaj Eurobarometru Flash asupra percepției reglementării în mediul de afaceri, intervievând peste 10 000 de întreprinderi din toate cele 28 de state membre, în principal IMM-uri și reflectând repartizarea întreprinderilor în UE; atrage atenția asupra concluziilor acestui studiu, care confirmă că o concentrare asupra reducerii costurilor inutile rămâne abordarea adecvată și sugerează că există o interacțiune complexă de diferiți factori ce influențează percepția întreprinderilor, care poate fi cauzată și de variabilitatea structurilor juridice și administrative naționale legate de aplicarea legislației; subliniază faptul că suprareglementarea și chiar mediatizarea inexactă pot afecta, de asemenea, această percepție; consideră că noțiunea de studiu anual referitor la sarcina de reglementare, deși un instrument important pentru identificarea problemelor legate de implementarea și aplicarea legislației UE, nu trebuie să conducă la supoziția că reglementarea duce, prin natura sa, la sarcini administrative excesive; este de acord cu Comisia că singura modalitate de a identifica concret ce poate fi efectiv simplificat, raționalizat sau eliminat este consultarea tuturor părților interesate, inclusiv a celor care nu au reprezentanți influenți, cu privire la anumite acte legislative sau la diverse acte legislative care se aplică unui anumit sector; solicită Comisiei să perfecționeze studiul anual referitor la sarcina de reglementare, pe baza concluziilor trase în urma primei ediții, să aplice metode transparente și verificabile de colectare a datelor, să acorde o atenție specială nevoilor IMM-urilor și să includă atât sarcina reală, cât și cea percepută;

101.  ia act, de asemenea, de concluziile evaluării de către Comisie a fezabilității, fără a afecta scopul legislației, și anume stabilirea unor obiective de reducere a sarcinilor în anumite sectoare; încurajează Comisia să stabilească obiective de reducere a sarcinii pentru fiecare inițiativă, într-un mod flexibil, dar bazat pe date concrete și într-o manieră fiabilă, precum și să consulte extins actorii implicați, așa cum procedează deja în cadrul REFIT;

102.  relevă faptul că, de obicei, un standard al UE înlocuiește 28 de standarde naționale, ceea ce consolidează piața internă și conduce la mai puțină birocrație;

103.  subliniază că este important să se evite birocrația inutilă și să se ia în considerare corelarea între dimensiunea întreprinderii și resursele necesare pentru a aplica obligațiile;

Aplicarea și monitorizarea noului AII

104.  ia act de faptul că Conferința președinților va primi un raport periodic, elaborat de Președinte, care va prezintă situația actuală a implementării atât la nivel intern, cât și la nivel interinstituțional; consideră că acest raport ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea efectuată de Conferința președinților de comisie, pe baza experienței diverselor comisii, în special a Comisiei pentru afaceri juridice, în calitate de comisie responsabilă pentru o mai bună legiferare și simplificarea dreptului Uniunii(45);

105.  salută prima reuniune anuală interinstituțională de evaluare politică la nivel înalt privind aplicarea AII, care a avut loc la 12 decembrie 2017; încurajează Conferința președinților de comisie să transmită întotdeauna Conferinței președinților recomandările pe care le consideră necesare cu privire la aplicarea noului AII;

o
o   o

106.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(3) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(4) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.
(5) JO C 73, 17.3.1999, p. 1.
(6) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(7) JO C 145, 30.6.2007, p. 5.
(8) JO C 369, 17.12.2011, p. 15.
(9) JO C 484, 24.12.2016, p. 7.
(10) JO C 446, 29.12.2017, p. 1.
(11) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 martie 2014, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, cauza C-427/12, ECLI:EU:C:2014:170; hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2015, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, cauza C-88/14, ECLI:EU:C:2015:499; hotărârea Curții de Justiție din 17 martie 2016, Parlamentul European v Comisia Europeană, cauza C-286/14, ECLI:EU:C:2016:183; hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 iunie 2016, Parlamentul v Consiliul cauza C-263/14, ECLI:EU:C:2016:435; hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iunie 2014, Parlamentul v Consiliul cauza C-658/11, ECLI:EU:C:2014:2025;
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0484.
(13) JO C 58, 15.2.2018, p. 39.
(14) JO C 101, 16.3.2018, p. 116.
(15) JO C 50, 9.2.2018, p. 91.
(16) JO C 289, 9.8.2016, p. 53.
(17) JO C 285, 29.8.2017, p. 11.
(18) JO C 93, 24.3.2017, p. 14.
(19) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.
(20) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.
(21) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31.
(22) JO C 50, 9.2.2018, p. 91.
(23) A se vedea anexa II la Decizia Parlamentului European din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
(24)1 Articolul 6 alineatul (2) din Decizia Președintelui Comisiei Europene din 19 mai 2015 privind instituirea unui Comitet independent de analiză a reglementării (C(2015)3263).
(25) A se vedea COM(2016)0798 și COM(2016)0799.
(26) A se vedea punctul 47 din Rezoluția Parlamentului din 9 septembrie 2010 referitoare la o mai bună legiferare - al 15-lea raport al Comisiei Europene privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 9 din Protocol (OJ C 308 E, 20.10.2011, p. 66).
(27) A se vedea punctul 16 din Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile.
(28) A se vedea punctul 4 din Decizia Parlamentului din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
(29) A se vedea punctul 12 din Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014, citată anterior, și punctul 6 din Decizia Parlamentului din 9 martie 2016, citată anterior.
(30) A se vedea punctul 5 din Rezoluția Parlamentului din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă.
(31) A se vedea Regulamentul de procedură al Parlamentului European, anexa V, punctul XVI.1.
(32) A se vedea considerentul D din Rezoluția Parlamentului din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie, citată mai sus.
(33) A se vedea punctul 6 din Rezoluția Parlamentului din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea consecințelor delegării competențelor legislative și la controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie, citată mai sus.
(34) Ibidem, punctul 1.
(35) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 martie 2014, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, citată mai sus; hotărârea Curții de Justiție din 17 martie 2016, Parlamentul European v Comisia Europeană, citată mai sus; Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iunie 2016, Parlamentul v Consiliul, citată mai sus;
(36) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iunie 2016, Parlamentul/Consiliul, citată mai sus; hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iunie 2014, Parlamentul/Consiliul, citată mai sus.
(37) JO C 58, 15.2.2018, p. 76.
(38) A se vedea Texte adoptate, P8_TA(2018)0086.
(39) Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 22 martie 2018, De Capitani/Parlamentul European, cauza T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167.
(40) A se vedea punctul 7 din Rezoluția Parlamentului din 21 noiembrie 2012 referitoare la cel de-al 28-lea Raport privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2010) (JO C 419, 16.12.2015, p. 73).
(41) A se vedea punctele 21 și 22 din Rezoluția Parlamentului din 4 februarie 2014 referitoare la cel de-al 29-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2011).
(42) A se vedea punctul 16 din Rezoluția Parlamentului din 6 octombrie 2016 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0385).
(43) A se vedea punctul 2 din Comunicarea Comisiei intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, citată mai sus (a se vedea pagina 12 în JO C 18, 19.1.2017).
(44) A se vedea punctul 41 din Rezoluția Parlamentului din 14 septembrie 2011, citată anterior.
(45) A se vedea Regulamentul de procedură al Parlamentului European, anexa V, punctul XVI.3.


Cadrul financiar multianual 2021-2027 și resursele proprii
PDF 122kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii (2018/2714(RSP))
P8_TA(2018)0226B8-0239/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2018, intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără – Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

–  având în vedere propunerile Comisiei din 2 mai 2018 privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru anii 2021-2027 și sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(1) și la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene(2),

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei din 29 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.  ia act de propunerile Comisiei din 2 mai 2018 privind cadrul financiar multianual 2021-2027 și resursele proprii ale UE, care au pus bazele negocierilor viitoare; reamintește că poziția Parlamentului este stabilită în mod clar în cele două rezoluții adoptate cu o largă majoritate la 14 martie 2018, care instituie mandatul acordat Parlamentului pentru negocieri;

2.  îndeamnă Consiliul să garanteze faptul că viitorul cadru financiar multianual reflectă o viziune clară și pozitivă asupra viitorului Uniunii și corespunde necesităților, preocupărilor și așteptărilor cetățenilor UE; subliniază că decizia privind CFM va trebui să ofere Uniunii Europene mijloacele financiare necesare pentru a răspunde provocărilor importante și pentru a-și realiza prioritățile și obiectivele politice stabilite pentru următorii șapte ani; se așteaptă, prin urmare, ca Consiliul să acționeze în concordanță cu angajamentele politice pe care și le-a asumat deja și să dea dovadă de curaj în abordarea sa; este preocupat de faptul că propunerea Comisiei diminuează sprijinul de care beneficiază principalele politici de solidaritate ale UE și intenționează să negocieze cu Consiliul cu scopul de a elabora un CFM mai ambițios, în beneficiul cetățenilor;

3.  își exprimă surpriza și îngrijorarea cu privire la faptul că datele comparative care au fost publicate în mod oficial de către Comisie, la 18 mai 2018, ca urmare a solicitării ferme a Parlamentului, ilustrează faptul că modul în care cifrele în cauză au fost prezentate și comunicate prezintă anumite discrepanțe în raport cu propunerile referitoare la CFM; remarcă, în special, faptul că majorările pentru mai multe programe ale UE sunt, în realitate, considerabil mai scăzute, în timp ce reducerile pentru alte programe depășesc în mod semnificativ valorile care au fost inițial prezentate de Comisie; subliniază faptul că este necesar ca Parlamentul European și Consiliul să convină de la bun început asupra unei metodologii clare în ceea ce privește cifrele; declară că, în scopul elaborării prezentei rezoluții, intenționează să utilizeze propriile calcule, pe baza unor prețuri constante și ținând seama de retragerea Regatului Unit;

4.  își exprimă dezamăgirea cu privire la nivelul global al finanțării propuse pentru următorul CFM, care se ridică la 1 100 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 1,08 % din VNB-ul UE-27, după scăderea Fondului european de dezvoltare (a cărui valoare este în prezent de 0,03 % din VNB-ul UE și se calculează în afara bugetului UE); subliniază că acest nivel global al finanțării, ca procent din VNB, este mai scăzut în termeni reali decât nivelul actualului CFM, în pofida faptului că sunt necesare finanțări suplimentare pentru noile priorități politice și provocările emergente cu care se confruntă Uniunea Europeană; reamintește că valoarea reală a actualului CFM este mai mică decât cea a predecesorului său (CFM 2007-2013), acesta dovedindu-se deja a fi insuficient pentru a finanța nevoile presante ale Uniunii;

5.  regretă faptul că această propunere are drept efect direct o reducere a nivelului de finanțare a politicii agricole comune (PAC) și a politicii de coeziune, cu 15 % și, respectiv, cu 10 %; se opune îndeosebi oricăror reduceri radicale care vor avea un impact negativ asupra naturii și obiectivelor acestor politici, cum ar fi reducerile propuse pentru Fondul de coeziune (cu 45 %) sau pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (cu peste 25 %); pune sub semnul întrebării, în acest context, propunerea de a reduce cu 6 % finanțarea acordată Fondului social european, în ciuda domeniului de aplicare extins al acestuia și a integrării inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” în domeniul său de aplicare;

6.  își reafirmă poziția fermă în legătură cu asigurarea nivelului necesar de finanțare în cadrul financiar multianual 2021-2027 pentru politicile cheie ale UE, pentru a le permite acestora să își îndeplinească misiunea și obiectivele; subliniază, în special, apelul său privind menținerea finanțării alocate PAC și politicii de coeziune pentru UE-27 cel puțin la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 în termeni reali, respectând arhitectura generală a acestor politici, apelul său privind triplarea bugetului actual alocat programului Erasmus+, dublarea finanțării specifice dedicate IMM-urilor și combaterii șomajului în rândul tinerilor, cu scopul de a crește nivelul bugetului actual pentru cercetare și inovare cu cel puțin 50 %, astfel încât acesta să ajungă la 120 de miliarde EUR, dublarea pachetului financiar al programului Life +, cu scopul de a crește în mod semnificativ investițiile prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei, și asigurarea unei finanțări suplimentare pentru securitate, migrație și relațiile externe; subliniază, în consecință, poziția sa, conform căreia nivelul CFM 2021-2027 ar trebui să fie echivalent cu 1,3 % din VNB-ul UE-27;

7.  subliniază importanța principiilor orizontale care ar trebui să stea la baza CFM și a tuturor politicilor conexe ale UE; reafirmă, în acest context, poziția sa, potrivit căreia UE trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și regretă lipsa unui angajament clar și vizibil în acest sens în propunerile referitoare la CFM; solicită, prin urmare, să se depună eforturi pentru integrarea ODD în toate politicile și inițiativele UE din următorul CFM; subliniază, de asemenea, că eliminarea discriminării este vitală pentru îndeplinirea angajamentelor UE privind o Europă incluzivă și regretă faptul că în politicile UE, astfel cum au fost prezentate în cadrul propunerilor privind CFM, nu au fost integrate angajamente privind respectarea egalității de gen și mecanisme pentru integrarea perspectivei de gen; subliniază totodată poziția sa, potrivit căreia, după adoptarea Acordului de la Paris, cheltuielile pentru politicile ce vizează schimbările climatice ar trebui să fie majorate în mod semnificativ în comparație cu actualul CFM și să atingă pragul de 30 % cât mai curând posibil și, cel târziu, până în 2027;

8.  sprijină propunerile Comisiei privind reforma sistemului de resurse proprii al UE, care reprezintă o componentă de venituri deosebit de oportună în cadrul pachetului de măsuri privind CFM 2021-2027; salută, prin urmare, propunerea de a introduce trei noi categorii de resurse proprii ale UE, precum și simplificarea actualei resurse proprii bazate pe TVA; subliniază că aceste propuneri, direct inspirate de activitatea Grupului interinstituțional la nivel înalt privind resursele proprii, au făcut, de asemenea, parte din pachetul de măsuri propus de Parlament în Rezoluția sa din 14 martie 2018; ia act cu satisfacție de faptul că aceste noi resurse sunt direct asociate cu finanțarea a două obiective strategice ale Uniunii, și anume buna funcționare a pieței interne și protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice; se așteaptă la sprijin din partea Consiliului și a Comisiei în vederea consolidării rolului Parlamentului în cadrul procedurii de adoptare a resurselor proprii; își reiterează poziția potrivit căreia componenta de venituri și cea de cheltuieli din următorul CFM ar trebui să fie tratate ca un pachet unic în cadrul viitoarelor negocieri și că nu se poate ajunge la un acord cu Parlamentul cu privire la CFM dacă nu se realizează, în aceeași măsură, progrese cu privire la resursele proprii;

9.  salută, în plus, principiul potrivit căruia veniturile viitoare generate direct de politicile UE ar trebui să fie direcționate către bugetul UE, și sprijină pe deplin eliminarea tuturor formelor de reduceri și corecții; se întreabă în ce ritm urmează să fie introduse aceste noi resurse proprii pentru a reduce contribuțiile naționale; consideră, cu toate acestea, că nu este clar motivul pentru care Comisia nu a prezentat propuneri privind crearea unei rezerve speciale pe partea de venituri a bugetului UE, care să fie treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute, inclusiv cu amenzi pentru încălcarea normelor de concurență aplicate societăților, precum și cu veniturile generate de o taxă aplicată marilor întreprinderi din sectorul digital și de taxa pe tranzacțiile financiare, ca nouă sursă de venituri proprii ale UE;

10.  își reiterează poziția în favoarea instituirii unui mecanism prin care statele membre care nu respectă valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) să poată suporta consecințe financiare; ia act de propunerea Comisiei referitoare la „protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre”, care a fost prezentată ca parte a pachetului global privind CFM; intenționează să examineze îndeaproape toate elementele acestei propuneri și să introducă dispozițiile necesare pentru a garanta că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu pot fi în niciun caz afectați de încălcări ale normelor pentru care nu sunt responsabili;

11.  este convins de necesitatea de a introduce obligația de a realiza o revizuire la jumătatea perioadei a CFM care să fie obligatorie din punct de vedere juridic, și care ar trebui să fie propusă și instituită în timp util, pentru a permite următorului Parlament și următoarei Comisii desemnate să realizeze o ajustare semnificativă a cadrului pentru perioada 2021-2027; intenționează să îmbunătățească formularea articolului propus în Regulamentul privind CFM;

12.  consideră că propunerile Comisiei privind flexibilitatea reprezintă un bun punct de plecare pentru negocieri; salută, în special, o serie de propuneri care îmbunătățesc dispozițiile actuale, în special cele privind reutilizarea creditelor dezangajate pentru a finanța rezerva Uniunii, creșterea alocărilor pentru instrumentele speciale, precum și respingerea oricăror constrângeri aplicabile marjei globale pentru plăți, în conformitate cu solicitările Parlamentului în acest sens; intenționează să se angajeze în negocieri pentru a obține îmbunătățiri suplimentare, ori de câte ori este necesar;

13.  ia act de propunerea Comisiei de creare a unui mecanism european de stabilizare a investițiilor, care va completa funcția de stabilizare a bugetelor naționale în cazul unor șocuri asimetrice majore; intenționează să examineze îndeaproape această propunere, în special în ceea ce privește obiectivele sale și volumul aferent;

14.  subliniază că, odată cu prezentarea propunerilor Comisiei, este inițiată oficial o perioadă de negocieri intense în cadrul Consiliului, dar și între Consiliu și Parlament, cu scopul de a asigura faptul că Parlamentul va aproba Regulamentul privind CFM; subliniază faptul că toate elementele pachetului privind CFM/resursele proprii, inclusiv cifrele din CFM, ar trebui să rămână pe masa negocierilor până la încheierea unui acord final; își exprimă disponibilitatea de a deschide de urgență un dialog structurat cu Consiliul, pentru a permite o mai bună înțelegere a așteptărilor Parlamentului și a facilita încheierea unui acord în timp util; consideră, prin urmare, că lansarea recentă a unei serii de reuniuni periodice între președințiile succesive ale Consiliului și echipa de negociere a Parlamentului reprezintă un prim pas esențial în procedura care va conduce la adoptarea următorului CFM;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0076.


Libia
PDF 166kWORD 61k
Recomandarea Parlamentului European din 30 mai 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Libia (2018/2017(INI))
P8_TA(2018)0227A8-0159/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția 2259 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU și rezoluțiile ulterioare,

–  având în vedere Acordul politic libian,

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 22 august 2017 referitor la Misiunea de sprijin a ONU în Libia,

–  având în vedere Rezoluția 1973 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU și toate rezoluțiile ulterioare ale CSONU referitoare la Libia, inclusiv Rezoluția 2380 (2017),

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU, în conformitate cu Rezoluția 2312 (2016) a Consiliului de Securitate,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 14 noiembrie 2017 privind suferința migranților din Libia, care reprezintă o ofensă la adresaconștiinței omenirii,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din aprilie 2018, intitulat „Abuz în spatele gratiilor: detenție arbitrară și ilegală în Libia”,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 18 septembrie 2014(1), 15 ianuarie 2015(2) și 4 februarie 2016(3) referitoare la situația din Libia,

–  având în vedere Declarația din 20 decembrie 2017 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind situația migranților din Libia,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării,

–  având în vedere abordarea globală a UE în materie de migrație și mobilitate,

–  având în vedere comunicarea comună din 25 ianuarie 2017 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Migrația pe ruta central-mediteraneeană - Gestionarea fluxurilor de migrație, salvarea de vieți omenești” (JOIN(2017)0004),

–  având în vedere Declarația din Malta din 3 februarie 2017,

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE și planul său de acțiune,

–  având în vedere Declarația comună privind situația migranților din Libia, convenită în cadrul summitului Uniunea Africană - Uniunea Europeană din 2017, și înființarea Grupului operativ trilateral la nivel înalt UA-UE-ONU,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Libia din 17 iulie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19 octombrie 2017,

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0159/2018),

A.  întrucât situația din Libia este foarte fragilă, iar țara se confruntă cu o serie de încercări complexe și interdependente în ceea ce privește stabilitatea politică, dezvoltarea economică și securitatea;

B.  întrucât criza din Libia are un impact enorm asupra poporului libian și afectează, de asemenea, întreaga regiune învecinată și UE și, prin urmare, este esențial, pentru populația libiană, precum și pentru țările învecinate și regiunile subsahariană și mediteraneeană, să se asigure stabilitatea politică a Libiei, ca o condiție prealabilă fundamentală pentru îmbunătățirea situației economice și sociale a țării;

C.  întrucât stabilitatea din sudul Libiei reprezintă o preocupare deosebită, având în vedere starea fragilă a țărilor învecinate, guvernele slăbite din regiunea Sahel-Sahara fiind amenințate de o potențială insurgență jihadistă;

D.  întrucât UE ar trebui să comunice într-un mod mai activ cu privire la eforturile sale diplomatice și contribuția sa financiară importantă la consolidarea securității și a situației socioeconomice din Libia;

E.  întrucât conflictul din Libia poate fi soluționat numai printr-o abordare coerentă, cuprinzătoare și incluzivă, care implică toți actorii internaționali și părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai diverselor comunități locale, liderii triburilor și activiștii din societatea civilă, și asigurând asumarea de către Libia a procesului de pace și caracterul incluziv al acestuia;

F.  întrucât Acordul politic libian și Planul de acțiune al ONU pentru Libia constituie singurul cadru viabil pentru găsirea unei soluții la criză;

G.  întrucât, prin acțiuni diplomatice și sprijin concret, UE sprijină tranziția politică a Libiei către o țară stabilă și funcțională și susține eforturile de mediere conduse de ONU în această privință;

H.  întrucât este extrem de important ca toate statele membre să se exprime la unison, întărind eforturile de mediere ale UE și subliniind rolul central al ONU și al planului său de acțiune; întrucât, în toate cazurile, inițiativele individuale ale statelor membre trebuie salutate doar dacă sunt luate în cadru european și sunt pe deplin în conformitate cu politica externă a UE;

I.  întrucât acțiunile UE își arată rezultatele în domeniul migrației, având în vedere că cifrele au scăzut cu o treime la sfârșitul anului 2017 față de 2016, iar în primele luni ale anului 2018, cifrele au scăzut cu 50 % față de aceeași perioadă a anului trecut;

J.  întrucât Libia este un punct de tranzit și de plecare important pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa, în special din Africa Subsahariană; întrucât mii de migranți și de refugiați care au fugit din calea violențelor din Libia și-au pierdut viața încercând să traverseze Marea Mediterană pentru a ajunge în Europa;

K.  întrucât migranții se numără printre persoanele cele mai afectate de problemele de securitate din Libia, fiind deseori victime ale violenței, arestărilor și detenției arbitrare din partea actorilor nestatali, ale extorcării, răpirii în scopul obținerii unei răscumpărări și ale exploatării;

L.  întrucât numeroși migranți, în special cei din Africa Subsahariană, au fost reținuți în mod arbitrar de diferite grupări armate din țară;

M.  întrucât returnarea forțată de către Niger în Libia a cel puțin 132 de sudanezi care au primit asistență din partea UNHCR reprezintă o sursă de profundă îngrijorare;

N.  întrucât persistă problema persoanelor strămutate în interiorul țării; întrucât aceste persoane se confruntă cu amenințări critice, cum ar fi traversarea unor zone de conflict, prezența minelor terestre și a dispozitivelor neexplodate și actele de violență ale diferitelor miliții;

O.  întrucât Libia a devenit o țară de tranzit pentru traficul de ființe umane; întrucât Libia continuă să găzduiască sute de mii de migranți și solicitanți de azil de diferite naționalități, mulți dintre aceștia trăind în condiții tragice și fiind, prin urmare, ținta persoanelor care introduc ilegal migranți; întrucât au existat acuzații de sclavie în Libia;

P.  întrucât viața de zi cu zi a cetățenilor de rând din Libia se caracterizează prin condiții de viață tot mai dificile, complicate și mai mult de o criză de numerar, de întreruperea furnizării apei și de întreruperi frecvente ale alimentării cu energie, precum și de starea în general catastrofală a sistemului de sănătate al țării;

Q.  întrucât climatul politic din Libia se caracterizează printr-o profundă neîncredere între principalii actori politici și militari din diferitele regiuni;

R.  întrucât guvernul de uniune națională recunoscut pe plan internațional se bazează tot mai mult pe un număr de miliții pentru propria sa securitate; întrucât aceste miliții au căpătat o influență fără precedent asupra instituțiilor de stat din Tripoli, amenințând astfel încercările în curs ale ONU de a crea un cadru politic mai viabil în țară;

S.  întrucât țări precum Turcia, Qatar, Egipt și EAU au o influență semnificativă asupra diferitelor grupuri ale facțiunilor beligerante;

T.  întrucât identitățile regionale ale diferitelor comunități libiene, triburi sau grupuri etnice au constituit dintotdeauna structura profundă socioculturală a Libiei și joacă un rol important în dinamica socială, politică și de securitate a țării; întrucât societatea libiană are tradiții puternice în ceea ce privește procesele de soluționare informală a disputelor dintre orașe, triburi și comunități etnice;

U.  întrucât, în prezent, această țară nu dispune de un cadru legislativ clar și larg acceptat în ceea ce privește sistemul electoral; întrucât nu a fost adoptată o constituție, lăsând țara fără cadrul juridic necesar în vederea organizării unor noi alegeri; întrucât prevalența climatului actual de impunitate, ilegalitățile larg răspândite, corupția și rolul jucat de grupările armate și tensiunile tribale și regionale din Libia contribuie la scăderea în continuare a încrederii în instituțiile publice și guvernamentale deja slăbite;

V.  întrucât Libia a înregistrat o creștere continuă a execuțiilor extrajudiciare, a torturii, a detenției arbitrare și a atacurilor fără discriminare asupra zonelor rezidențiale și infrastructurii, precum și din ce în ce mai multe discursuri de incitare la ură și violență;

W.  întrucât gruparea extremistă salafistă madkhalistă este din ce în ce mai puternică și mai relevantă atât în estul, cât și în vestul Libiei; întrucât madkhaliștii se opun alegerilor, doresc să mențină statu-quo-ul, resping în totalitate orice model de democrație și sunt puternic înarmați, și, prin urmare, reprezintă un risc concret de amplificare a extremismului și a violenței în țară;

X.  întrucât prăbușirea sistemului de justiție penală sporește impunitatea în țară, limitând posibilitățile victimelor de a căuta protecție și măsuri reparatorii; întrucât, în mai multe regiuni, chiar și în cazurile în care au fost întocmite rapoarte ale poliției după o infracțiune, s-au întreprins puține acțiuni pentru a se iniția anchete prompte, aprofundate, eficiente, imparțiale și independente și pentru a îi aduce pe făptași în fața justiției; întrucât niciun autor al unei infracțiuni aparținând unui grup armat nu a fost condamnat în Libia din 2011;

Y.  întrucât ciclul de violență din Libia a fost alimentat în mod continuu de o impunitate generală pentru încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât, dacă nu este abordată în mod corespunzător, inexistența în continuare a statului de drept va goli de semnificație pentru populație ideea coexistenței pașnice și a luptei împotriva extremismului violent;

Z.  întrucât zeci de activiști politici și pentru drepturile omului, profesioniști din domeniul mass-mediei și alte personalități publice au fost răpiți sau amenințați; întrucât ONU a primit informații privind implicarea ambelor părți în cazuri de detenții arbitrare, tortură și maltratare;

AA.  întrucât escaladarea atacurilor asupra membrilor sistemului judiciar, a organizațiilor societății civile locale, a apărătorilor drepturilor omului și a angajaților din domeniul mass-mediei, precum și a refugiaților și migranților, au accelerat deteriorarea situației drepturilor omului pentru toți civilii de pe teritoriul libian; întrucât absența statului de drept și impunitatea pentru încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv tortură, detenție arbitrară, execuții extrajudiciare și atacuri fără discriminare asupra civililor și a infrastructurii, continuă să alimenteze ciclul de violență din țară;

AB.  întrucât porozitatea frontierelor libiene încurajează traficul transfrontalier ilicit; întrucât proliferarea grupărilor armate în zonele de frontieră a agravat lupta dintre traficanții rivali pentru controlul resurselor transfrontaliere și accesul la acestea; întrucât așa-numiții luptători străini care sosesc în țară și diferitele rețele criminale profită în continuare de proliferarea necontrolată a armelor;

AC.  întrucât nesiguranța și instabilitatea politică au făcut din Libia un teritoriu adecvat pentru activitățile grupărilor extremiste; întrucât regiunea Fezzan este instabilă din punct de vedere structural și reprezintă un punct de tranzit cunoscut spre Europa pentru refugiați și migranți, pentru contrabanda cu petrol, aur, arme și droguri și pentru traficul de ființe umane; întrucât această regiune este afectată de tensiuni etnice și tribale care au crescut după căderea lui Gaddafi, precum și de lupta pentru controlul resurselor țării; întrucât stabilizarea regiunii Fezzan este esențială pentru stabilizarea întregii țări;

AD.  întrucât autoritățile locale libiene joacă un rol important în prevenirea conflictelor și în furnizarea serviciilor publice esențiale către populație;

AE.  întrucât orașul Derna a suferit atacuri terestre, aeriene și de artilerie din ce în ce mai intense începând din 7 mai 2018; întrucât numeroși civili au fost uciși, iar accesul ajutoarelor și al medicilor a fost drastic limitat și situația umanitară este dramatică;

AF.  întrucât o delegație oficială a Parlamentului a efectuat o misiune în Libia în perioada 20-23 mai 2018,

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

   (a) să asigure sprijinul cel mai ferm pentru Planul de acțiune al ONU pentru Libia, prezentat în septembrie 2017 de către Reprezentantul Special al ONU, Ghassan Salamé, pentru stabilizarea Libiei și pentru un proces politic incluziv de reconciliere națională, care să le permită tuturor actorilor libieni, inclusiv tuturor entităților tribale, să ajungă la un acord politic stabil și durabil, acordând totodată atenția cuvenită implicării femeilor și minorităților; să țină seama de rezultatele proceselor incluzive de consultare prezentate CSONU la 21 mai 2018; să condamne ferm orice încercare de subminare a procesului de pace desfășurat sub egida ONU; să continue să coopereze îndeaproape cu Misiunea de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL);
   (b) să își intensifice eforturile diplomatice pentru a sprijini planul ONU și a contribui la consolidarea guvernului libian în eforturile sale de a asigura un consens politic, de a garanta securitatea și de a-și extinde autoritatea pe întreg teritoriul Libiei, dincolo de controlul teritorial redus al guvernului de uniune națională recunoscut la nivel internațional, aceasta fiind condiția prealabilă necesară pentru ajungerea la o soluție politică incluzivă care să promoveze stabilizarea, reconstrucția și reconcilierea în țară, pentru consolidarea statului și pentru orice operațiuni de menținere a păcii bazate pe democrație, statul de drept și drepturile omului; să asigure asumarea de către Libia a procesului de stabilizare și a deciziei cu privire la forma viitoare a statului; să sprijine consolidarea mecanismelor și capacităților locale din țară în ceea ce privește medierea, soluționarea litigiilor și acordurile de încetare a focului și să asigure legătura lor cu planul de acțiune al Națiunilor Unite, în cadrul unei abordări coerente și integrate care să conducă la rezultate concrete și de durată;
   (c) pentru a sprijini dezbaterile publice așa-numite „întâlniri la primărie” organizate în mai multe municipalități sub egida ONU ca o inițiativă de reconciliere efectivă de jos în sus, ce urmărește să încurajeze dialogul între diferite comunități, contribuind astfel în mod concret la dezvoltarea unei soluții durabile și viabile la criza din Libia și contribuind la crearea unei culturi civice la nivel național;
   (d) să încerce să găsească mijloace pentru a stimula consolidarea instituțiilor, a construi o societate civilă adevărată și a crește rapid economia și să renunțe la suprasolicitarea serviciului public pentru a promova dezvoltarea sustenabilă a sectorului privat, condiții necesare pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea țării pe termen lung;
   (e) să sprijine eforturile Libiei către o nouă ordine constituțională, care ar trebui să includă o formulă pentru distribuirea justă a bogăției generate de resursele petroliere, precum și o împărțire clară a sarcinilor și obligațiilor între regiunile istorice, pe de o parte, și guvernul național, pe de altă parte; să reamintească faptul că o astfel de nouă constituție, care ar putea s-ar putea inspira din elemente ale constituției modificate din 1963, ar contribui la eforturile de a organiza alegeri la nivel național odată ce noua constituție este adoptată iar condițiile necesare sunt întrunite cu adevărat, pentru a asigura o prezență ridicată, precum și legitimitatea și acceptarea de către public;
   (f) să acorde prioritate în continuare acțiunilor din cadrul instituțiilor UE privind modul în care pot fi abordate mai bine toate aspectele crizei din Libia și instrumentele și sectoarele care ar trebui implicate, inclusiv prin acordarea unei atenții mai mari dinamicii locale, pentru a aplica o abordare cuprinzătoare și eficientă în ceea ce privește această țară și a da dovadă de unitate în ceea ce privește obiectivele și inițiativele în rândul tuturor instituțiilor și statelor membre în vederea asigurării coerenței măsurilor luate de toți actorii implicați, ca parte a unei strategii regionale mai largi;
   (g) să își mărească prezența, vizibilitatea și înțelegerea complexității situației din țară prin reinstituirea delegației UE în Tripoli și prin retrimiterea personalului permanent al UE din această delegație;
   (h) să continue să sublinieze că nu poate exista o soluție militară pentru criza din Libia, să reafirme necesitatea ca toate părțile și grupările armate din Libia să se angajeze să respecte articolul 42 din Acordul politic libian, să respecte principiile dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului și să se abțină de la retorica violentă și de la utilizarea violenței, să se demobilizeze și să se angajeze la o soluționare pașnică a conflictului, evitând astfel daune suplimentare și pierderi de vieți omenești; consideră că negocierile ar trebui să urmărească să unifice forțele libiene de securitate din toate regiunile, pentru a construi o arhitectură a securității naționale sub control civil, sub autoritatea guvernului libian incluziv recunoscut la nivel internațional, cu garanții de transparență și răspundere și respectând obligațiile internaționale ale Libiei în domeniul drepturilor omului, și ar trebui, de asemenea, să ducă la semnarea unui protocol care să angajeze toate grupările armate să renunțe la utilizarea forței și a violenței, în cadrul unui proces coerent și cuprinzător de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) care să urmărească reintegrarea membrilor grupărilor armate în societate și a unui proces de reformă a sistemului de securitate (RSS), bazat pe principiile Skhirat de nediscriminare și transparență; consideră că semnarea unui astfel de protocol ar trebui să permită punerea în aplicare a acordului de pace care să deschidă calea pentru desfășurarea alegerilor libere și corecte și ar trebui să ducă la acordarea de stimulente economice și financiare și ar putea determina părțile semnatare să acționeze în direcția construirii noilor instituții ale statului;
   (i) să țină seama de necesitatea de a elabora programe personalizate pentru a reintegra în aparatul de securitate regulat persoane provenite din cadrul milițiilor, nu grupuri, limitând astfel loialitățile divizate;
   (j) să sprijine eforturile ONU de a organiza alegeri în Libia până la sfârșitul anului 2018 și numai odată ce este adoptată o nouă constituție; să sprijine, în special eforturile de înregistrare a alegătorilor, dat fiind că, până în prezent, doar aproximativ 50 % dintre alegătorii admisibili au fost înregistrați; să se asigure că, înainte de alegeri, se adoptă un acord privind dispoziții tranzitorii pentru a restabili încrederea și, astfel, a consolida legitimitatea noului guvern pe plan internațional și național; să sprijine, inclusiv prin mijloace tehnice, procesul de instituire a unui cadru constituțional solid și procesul electoral în ansamblu, legând contribuțiile financiare europene de adoptarea unei legi electorale care să respecte, în cea mai mare măsură posibilă, principiile internaționale stabilite de Comisia de la Veneția;
   (k) să exercite presiuni asupra celor care obstrucționează negocierile politice de pace și să pună în aplicare în mod efectiv embargoul ONU asupra armelor impus Libiei; să ia în considerare introducerea de noi sancțiuni pentru cei care sprijină tranzacțiile ilegale cu petrol;
   (l) să își intensifice cooperarea cu toate organizațiile internaționale și cu alți actori de pe teren, pentru a întări coerența și convergența acțiunii internaționale; să intensifice eforturile diplomatice în ceea ce privește toți actorii regionali și țările vecine, pentru a asigura faptul că aceștia contribuie la găsirea unei soluții pozitive la criza din Libia în concordanță cu Planul de acțiune al ONU, care este în prezent singurul cadru posibil pentru o soluție la criză; să susțină procesul aflat în curs de desfășurare al conferinței naționale în Libia cu scopul de a se ajunge la un acord între diferitele părți din Libia cu privire la următorii pași pentru finalizarea tranziției; să descurajeze actorii regionali să ia în calcul orice intervenție militară unilaterală sau multilaterală lipsită de orice temei juridic sau de consimțământul politic al guvernului libian;
   (m) să acorde sprijin instalării de legiuitori, judecători și procurori specializați în Libia, care pot contribui la revizuirea legilor de combatere a terorismului din Libia, și să se asigure că aceștia dispun de mijloacele adecvate pentru a prezida și a duce la bun sfârșit cazuri de combatere a terorismului, respectând statul de drept;
   (n) să reflecteze asupra crizei din Libia într-un context mai larg, regional și panafrican, ținând seama de faptul că Libia este esențială pentru stabilitatea Africii de Nord, a Sahelului și a regiunii mediteraneene; să promoveze și să faciliteze cooperarea Libiei cu vecinii săi din Sahel; să ia în considerare, ca parte a acestui proces de reflecție, impactul situației din Libia asupra dinamicii și încercărilor cu care se confruntă UE; să dezvolte o politică cuprinzătoare față de Libia, care țină seama de perspectivele regionale și panafricane acoperind politici mai ample de dezvoltare, securitate și migrație, precum și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, combaterea terorismului și a sclaviei și exploatării; să se asigure că această politică este susținută prin finanțare adecvată și suficientă pentru punerea sa în aplicare, inclusiv în următorul cadru financiar multianual, pentru a produce rezultate concrete; să continue și să intensifice, acolo unde este posibil, cooperarea dintre operațiunea Sea Guardian a NATO și Operațiunea Sophia a EUNAVFOR Med;
   (o) să asigure o implicare permanentă și activă în eforturile de combatere a terorismului și a traficului, nu numai prin integrarea serviciilor de informații, cooperare financiară și sprijin tactic, ci și prin programe sociale și educaționale pentru sănătate și o educație care să sprijine formarea și desfășurarea actorilor sociali și a principalilor formatori de opinie pentru a contracara extremismul violent și a promova un mesaj de coexistență și cooperare pașnică;
   (p) să aibă în vedere faptul că, deși Daesh/Statul Islamic ar putea fi slăbit în mod semnificativ în Libia, au apărut noi forme de extremism, în creștere, în țară, precum cea reprezentată de madkhaliști; să reamintească faptul că răspunsul cel mai eficient la prezența militantă radicală în țară constă, în cele din urmă, în instituirea unor instituții interne care favorizează includerea, care să susțină statul de drept, să furnizeze servicii publice și securitate pe plan local și să combată în mod eficient grupările care amenință stabilitatea țării și a regiunii în ansamblu;
   (q) să asigure, în conformitate cu Declarația de la Paris din 25 iulie 2017, faptul că fondurile UE sunt utilizate în mod eficient pentru a garanta coordonarea interguvernamentală în vederea refacerii infrastructurii publice prin intermediul mecanismelor de stabilizare ale UE; să acorde prioritate finanțării proiectelor și inițiativelor care sprijină actorii care promovează răspunderea și schimbarea democratică și dialogul integrat în contextul local, reconcilierea și mecanismele de soluționare a conflictelor, implicând femeile și colaborând cu tinerii pentru a îi împiedica să se implice în activități infracționale, cum ar fi să se alăture milițiilor implicate în introducerea ilegală de persoane și în trafic; să continue consolidarea societății civile, în special a apărătorilor drepturilor omului, și să sprijine procesul politic și activitățile de securitate și de mediere, în special prin intermediul Instrumentului european de vecinătate (IEV) și al Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); să promoveze punerea în aplicare a unei guvernanțe reprezentative la nivel local și național pentru a răspunde mai bine provocărilor legate de reconciliere, de stabilizare și de restabilirea securității; să se asigure că finanțarea din Fondul fiduciar de urgență al UE este acordată numai atunci când își menține obiectivele inițiale și este însoțită de o analiză solidă a autorităților locale și a beneficiarilor și de o evaluare ulterioară;
   (r) să sprijine municipalitățile în furnizarea de servicii esențiale și în construirea guvernanței locale; să asigure standarde de viață de bază pentru populație, având în vedere faptul că o înțelegere mai bună a sistemului politic și economic local este esențială pentru a aduce procesul de reconciliere aproape de oameni și pentru a contracara traficul ilegal; să se asigure că fondurile din partea UE sunt utilizate în mod eficient în proiecte care ajută populația și societatea civilă din Libia; să promoveze comunicarea între organizațiile societății civile și autoritățile publice locale;
   (s) să sprijine inițiative precum cea promovată de Comitetul de reconciliere Misrata-Tawergha, în care cele două orașe, Misrata și Tawergha, au ajuns la un acord pe baza unei doctrine de conviețuire pașnică care deschide calea pentru întoarcerea în oraș a persoanelor strămutate din Tawergha;
   (t) să încurajeze în continuare instituțiile libiene să depună eforturi într-un mod mai eficient și transparent pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale tuturor libienilor, printre altele, reinstaurând serviciile publice prioritare și reconstruind infrastructura publică, să îmbunătățească guvernanța economică a țării, să soluționeze criza de lichidități și să pună în aplicare reformele economice și financiare necesare solicitate de instituțiile financiare internaționale pentru a contribui la stabilizarea și redresarea economică; să sprijine această țară în crearea unei economii de piață capabile să răspundă tuturor libienilor; să îndemne autoritățile libiene să se asigure că veniturile provenite din resursele naturale și beneficiile derivate sunt folosite în beneficiul întregii populații, inclusiv la nivel local; să invite autoritățile libiene să se angajeze să respecte standarde înalte de transparență în sectorul extractiv intern și, în special, să adere cât mai rapid posibil la cerințele Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI); să ajute autoritățile libiene să combată orice activitate ilegală care împiedică dezvoltarea economiei naționale, astfel cum s-a raportat recent în Raportul intermediar al grupului de experți instituit în temeiul Rezoluției 1973 (2011) referitoare la Libia;
   (u) să continue să condamne cu fermitate încălcările drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar și să-și intensifice eforturile de a oferi asistență umanitară populației care are nevoie de ajutor și tuturor regiunilor din țară, în special în ceea ce privește asistența medicală și instalațiile energetice; să mărească eficacitatea asistenței financiare și umanitare și să crească sprijinul acordat organizațiilor umanitare de pe teren și cooperarea cu acestea; să condamne încercările numeroase și tot mai frecvente de restrângere a spațiului de manevră al societății civile, în special prin intermediul unui cadru juridic represiv, al atacurilor asupra apărătorilor drepturilor omului și a sistemului judiciar; să invite UA, ONU și UE să continue să colaboreze și să ia măsuri ferme pentru încetarea imediată a acestor încălcări ale drepturilor omului; să consolideze societatea civilă și să sprijine dezvoltarea și independența mass-mediei locale;
   (v) să accelereze eforturile privind mecanismul de evacuare de urgență al UNHCR, finanțat de UE, care a permis evacuarea din Libia a aproximativ 1 000 dintre refugiații cei mai vulnerabili care au nevoie de protecție; să încurajeze omologii libieni să extindă numărul actual de naționalități cu care Libia autorizează în prezent UNHCR să colaboreze;
   (w) să abordeze chestiunea migrației neregulamentare prin și dinspre Libia, ținând seama de nevoia de soluții eficace și viabile pe termen lung, care ar trebui să trateze cauzele profunde ale migrației din Africa în țările de origine și de tranzit și să definească temeiul juridic pentru procesele internaționale privind migrația, care se bazează în prezent pe relocări prin intermediul Mecanismul de tranzit de urgență sau relocări directe; să concentreze eforturile UE pe protejarea migranților din Libia; să sprijine autoritățile libiene să asigure întoarcerea persoanelor strămutate intern la casele lor și să sprijine comunitățile locale să facă față provocărilor, asigurând, în același timp, faptul că întoarcerea persoanelor strămutate intern nu se rezumă la un simplu schimb între compensații bănești care să favorizeze diversele miliții și dreptul de a se întoarce; să alerteze comunitatea internațională cu privire la nevoia de măsuri pentru a soluționa provocările în materie de dezvoltare, drepturile omului și securitate din Libia și din regiunea sahelo-sahariană, inclusiv cu privire la nevoia de mijloace de combatere a traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți; să se asigure că măsurile de combatere a introducerii ilegale de migranți și a traficului de ființe umane nu împiedică libertatea de circulație în vederea dezvoltării economice a regiunii;
   (x) să intensifice eforturile comune depuse de UE, Uniunea Africană și ONU pentru a îmbunătăți protecția migranților și a refugiaților în Libia, acordând o atenție deosebită persoanelor vulnerabile; să investigheze imediat și în mod aprofundat acuzațiile referitoare la abuzuri și tratamente inumane la adresa migranților și refugiaților în Libia de către grupuri infracționale, precum și acuzațiile de sclavie; să elaboreze inițiative pentru a preveni astfel de incidente pe viitor; să îmbunătățească condițiile refugiaților și ale migranților aflați în centrele de detenție și să îndemne autoritățile libiene să închidă cât mai curând posibil structurile care se dovedesc a nu fi în conformitate cu standardele internaționale; să continue și să intensifice eforturile de returnare voluntară asistată și de relocare depuse în cooperare cu ONU și cu Uniunea Africană, subliniind în acest context importanța eliminării cerinței libiene privind „vizele de ieșire”; să încurajeze autoritățile libiene să pună capăt detențiilor arbitrare și să evite detenția persoanelor vulnerabile, în special a copiilor; să se asigure că migranții sunt tratați respectându-se pe deplin standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și să aloce fondurile necesare din bugetul UE în acest scop; să invite Libia să semneze și să ratifice Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta; să se asigure că misiunea UE de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia, Operațiunea Sophia a EUNAVFOR Med și operațiunea Themis a Frontex se concentrează în comun asupra modului în care pot fi eliminate activitățile ilicite, inclusiv introducerea ilegală de migranți, traficul de ființe umane și terorismul în zona central-mediteraneeană; să se asigure că EUBAM, în conformitate cu mandatul său, se implică în continuare activ și acordă asistență autorităților libiene în domenii prioritare legate de gestionarea frontierelor, aplicarea legii și sistemul mai amplu de justiție penală;
   (y) să depună în continuare eforturi sporite împotriva tuturor actelor de introducere ilegală de persoane și de trafic de persoane către, prin și dinspre teritoriul libian și în largul coastei Libiei, care subminează procesul de stabilizare a Libiei și pun în pericol viața a mii de oameni; să asigure, în acest sens, continuitatea contribuției UE la combaterea acestor probleme, sprijinind omologii libieni în construirea unei capacități indispensabile pentru a asigura frontierele terestre și maritime ale țării și colaborând cu autoritățile libiene pentru a pune în aplicare o strategie cuprinzătoare de gestionare a frontierelor;
   (z) să susțină o soluție durabilă pentru cele peste 180 000 de persoane strămutate intern în Libia, inclusiv pentru foștii locuitori din Tawargha, al căror număr este estimat la 40 000, prin posibilități de relocare sau facilitarea returnării în condiții de siguranță la casele lor și printr-un sprijin sporit acordat UNHCR și OIM în acest scop;
   (aa) să abordeze fenomenul hibridizării activităților grupurilor infracționale internaționale și ale grupurilor teroriste prin desfășurarea unor investigații aprofundate, în special în ceea ce privește traficul de ființe umane și violențele sexuale comise în perioadele de conflict;
   (ab) să sprijine colaborarea cu paza de coastă libiană, care a permis salvarea a aproximativ 19 000 de migranți în apele teritoriale libiene între ianuarie și sfârșitul lui octombrie 2017; să sprijine autoritățile libiene în notificarea oficială a zonei lor de căutare și salvare, să pună în aplicare un set de proceduri de operare standard clare pentru debarcare și să asigure un sistem de monitorizare funcțional al pazei de coastă libiene, pentru a înființa un registru clar și transparent al tuturor persoanelor debarcate pe țărmurile libiene, asigurând faptul că acestea sunt tratate în mod corespunzător, în conformitate cu standardele umanitare internaționale; să colaboreze în continuare cu autoritățile libiene pentru a intensifica lucrările pregătitoare privind un centru de coordonare a salvării pe mare în Libia, cu scopul de a spori capacitatea lor de căutare și salvare; să asigure continuarea formării specializate oferite de OIM și UNHCR pazei de coastă libiene cu privire la protecția internațională, dreptul internațional al refugiaților și drepturile omului;
   (ac) să intensifice ajutorul umanitar și civil pe care îl acordă pentru a ameliora situația dificilă a populației din Libia și pentru a răspunde celor mai urgente nevoi ale persoanelor grav afectate de conflictul din Libia, în special în zonele cele mai afectate, și să fie pregătiți să facă față oricărei deteriorări a situației; să îndemne Uniunea Europeană să sprijine capacitarea organizațiilor societății civile, în special a grupurilor de femei, care urmăresc să găsească soluții non-violente la numeroasele crize din țară;
   (ad) să deblocheze toate resursele financiare și umane necesare pentru a ajuta refugiații și pentru a acorda ajutor umanitar corespunzător persoanelor care au fost strămutate, pentru a soluționa criza umanitară din Libia, care a forțat mii de persoane să fugă din țară;
   (ae) să intensifice eforturile internaționale de dizolvare a rețelelor de introducere ilegală de migranți și trafic de ființe umane, să intensifice eforturile de combatere a acestor infracțiuni și să îi aducă pe autori în fața justiției; să continue și să intensifice activitatea Operațiunii Sophia a EUNAVFOR Med de a perturba modelul de afaceri al traficanților și al persoanelor care introduc ilegal migranți, de a dezvolta capacitatea pazei de coastă libiene și de a sprijini punerea în aplicare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU privind embargoul asupra armelor și traficul ilicit de petrol; să continue să sprijine Libia prin intermediul misiunilor civile desfășurate în cadrul PSAC; să crească capacitățile de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol și capacitățile care trebuie utilizate de către toate statele membre și să recunoască sprijinul oferit de actorii privați și ONG-uri în desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare și pe uscat, având în vedere cadrul juridic internațional existent și problemele legate de securitate;
   (af) să își reafirme sprijinul total pentru mandatul Curții Penale Internaționale privind încălcările drepturilor omului din Libia, reamintind că mecanismele internaționale de răspundere, cum ar fi CPI și jurisdicția universală, joacă un rol important în punerea în aplicare a planului de pace într-un cadru care stabilește pașii către răspundere și respectarea drepturilor omului în Libia; să sprijine Curtea Penală Internațională în eforturile sale de a-i aduce în fața justiției pe autorii atrocităților; să-l sprijine pe Reprezentantul Special al ONU pentru Libia în ceea ce privește apelul său din noiembrie 2017 adresat comunității internaționale de a asista Libia în combaterea impunității pentru crime de război și să ia în considerare opțiunile privind tribunale comune; să invite UE și statele membre să sprijine mecanismele internaționale în a furniza sistemului național de justiție toate mijloacele necesare pentru a începe investigarea încălcărilor grave anterioare și în curs și să sprijine viitoarele autorități libiene legitime să îndeplinească singure această misiune; să aibă în vedere faptul că procesele echitabile ar aduce dreptate tuturor victimelor încălcărilor drepturilor omului pe teritoriul libian, ceea ce va deschide calea către o reconciliere și pace durabile;
   (ag) să își exprime preocuparea față de prezența crescândă a Daesh și a altor grupuri teroriste în Libia, care destabilizează țara și amenință țările învecinate, precum și UE;
   (ah) să invite în special autoritățile libiene și milițiile să asigure accesul din exterior la centrele de detenție, mai ales la centrele de detenție a migranților;
   (ai) să clarifice situația privind plata dividendelor sub formă de acțiuni, veniturile din obligațiuni și plata dobânzilor aferente activelor înghețate din UE ale Autorității Libiene pentru Investiții; să furnizeze un raport detaliat privind valoarea totală a dobânzii obținute din activele lui Gaddafi de la înghețarea lor în 2011 și o listă a persoanelor sau entităților care au beneficiat de aceste plăți de dobânzi; să abordeze în mod prioritar îngrijorarea cu privire la posibila lacună a regimului de sancțiuni al UE în legătură cu această problemă;
   (aj) să promoveze proiecte care vizează dezvoltarea economică în regiunea Fezzan și economia legală, cooperând îndeaproape cu diferite municipalități, în special cu cele situate de-a lungul rutelor de migrație, pentru a combate activitățile ilegale ale rețelelor infracționale și extremismul violent al grupărilor teroriste, prin crearea unor surse alternative de venituri, în special pentru tineri;
   (ak) să continue embargoul asupra exportului de arme către Libia, făcând astfel ca acestea să nu mai cadă în mâinile extremiștilor și ale grupărilor armate, ceea ce alimentează și mai mult insecuritatea și instabilitatea de pe întreg teritoriul Libiei;
   (al) să ia măsuri diplomatice urgente pentru a proteja populația civilă și a căuta soluții pentru situația umanitară din Derna;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și, spre informare, guvernului de uniune națională din Libia.

(1) JO C 234, 28.6.2016, p. 30.
(2) JO C 300, 18.8.2016, p. 21.
(3) JO C 35, 31.1.2018, p. 66.


Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen
PDF 176kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen (2017/2256(INI))
P8_TA(2018)0228A8-0160/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2017 privind menținerea și consolidarea spațiului Schengen (COM(2017)0570),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 martie 2016 intitulată „Înapoi la Schengen – o foaie de parcurs” (COM(2016)0120),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european(1) („Regulamentul Frontex”),

–  având în vedere Codul frontierelor Schengen și în special articolele 14 și 17 din acesta,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0160/2018),

A.  întrucât spațiul Schengen este un mecanism unic și una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, permițând libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen fără controale la frontierele interne; întrucât acest lucru a fost posibil printr-o varietate de măsuri de compensare, cum ar fi consolidarea schimbului de informații prin crearea Sistemului de Informații Schengen (SIS) și prin crearea unui mecanism de evaluare pentru a verifica aplicarea acquis-ului Schengen de către statele membre și a consolida încrederea reciprocă în funcționarea spațiului Schengen; întrucât încrederea reciprocă necesită și solidaritate, securitate, cooperare judiciară și polițienească în materie penală, protecția comună a frontierelor externe ale UE, o înțelegere comună și politici comune privind migrația, vizele și azilul, și respectarea dreptului internațional și european în acest domeniu;

B.  întrucât, în ultimii ani, mai mulți factori au influențat funcționarea spațiului Schengen; întrucât acești factori includ impactul deplasărilor internaționale și al fluxurilor turistice care sunt factorii principali ce au motivat inițial așa-numita legislație „a frontierelor inteligente”, precum și numărul semnificativ de solicitanți de azil și de migranți în situație neregulamentară și deplasările secundare ale acestora și reintroducerea sau prelungirea ulterioară a controalelor la frontierele interne de către unele state membre începând cu 2014; întrucât reintroducerea controalelor la frontierele interne pare să aibă legătură mai curând cu percepția amenințărilor la adresa ordinii publice și a securității interne, a numărului de persoane care solicită protecție internațională și a numărului de migranți în situație neregulamentară, decât cu dovezi certe privind existența reală a unei amenințări grave sau cu numărul efectiv de persoane care sosesc; întrucât acești factori includ, de asemenea, terorismul și o intensificare a amenințării la adresa ordinii publice și a securității interne a statelor membre;

C.  întrucât printre măsurile introduse pentru a proteja spațiul Schengen se numără consolidarea frontierelor externe ale UE și introducerea unor verificări sistematice în bazele de date relevante, inclusiv pentru cetățenii europeni;

D.  întrucât anumite state membre au reacționat la sosirea solicitanților de azil și a refugiaților prin restabilirea controalelor la frontierele lor interne, pe motiv că „sistematizează” deplasările de resortisanți ai țărilor terțe care doresc să obțină o protecție internațională, cu toate că articolul 14 alineatul (1) din Codul frontierelor Schengen prevede că „procedura obișnuită la frontiere” nu se aplică solicitanților de azil; întrucât este necesară introducerea unui sistem echitabil de partajare a responsabilității în materie de evaluare a cererilor de azil;

E.  întrucât, începând cu martie 2016, Comisia a propus o serie de măsuri pentru restabilirea funcționării normale a spațiului Schengen; întrucât buna funcționare a spațiului Schengen nu a fost încă restabilită și depinde în principal de statele membre, de încrederea lor reciprocă, de solidaritatea pe care o arată în sprijinul statelor de primă intrare, de adoptarea de măsuri adecvate și de aplicarea acestor măsuri, în special de către statele membre;

F.  întrucât principala condiție preliminară pentru ca statele membre să fie încurajate să adopte măsuri pentru a restabili buna funcționare a spațiului Schengen este să nu se reînnoiască cererile de controale la frontiere;

G.  întrucât menținerea controalelor la frontiere în Uniune sau reintroducerea acestor controale în spațiul Schengen are un impact puternic asupra vieții cetățenilor europeni și a tuturor celor care beneficiază de principiul liberei circulații în interiorul UE, și subminează în mod grav încrederea lor în instituțiile europene și în integrarea europeană; întrucât menținerea sau reintroducerea controalelor la frontierele interne presupune costuri operaționale și de investiții directe pentru lucrătorii transfrontalieri, turiști, transportatorii rutieri de marfă și administrația publică, cu efecte catastrofale asupra economiilor statelor membre; întrucât costurile estimate asociate cu reintroducerea controalelor la frontiere variază între 0,05 miliarde EUR și 20 de miliarde EUR costuri unice și 2 miliarde EUR cheltuieli anuale de funcționare(4); întrucât regiunile transfrontaliere sunt afectate în mod deosebit;

H.  întrucât diverse state membre construiesc, din ce în ce mai mult, ziduri și garduri la frontierele externe și interne ale UE, care sunt folosite ca mijloc de descurajare pentru intrarea și tranzitul pe teritoriul UE, inclusiv în ceea ce-i privește pe solicitanții de azil; reamintește că, potrivit Transnational Institute (TNI), se estimează că țările europene au construit peste 1 200 de kilometri de zid la frontiere, care au costat cel puțin 500 de milioane EUR, și că, în perioada 2007-2010, fondurile UE au contribuit la instalarea a 545 de sisteme de supraveghere a frontierelor, acoperind 8 279 de kilometri de frontiere externe, și a 22 347 de echipamente de supraveghere;

I.  întrucât spațiul Schengen se află la răscruce și necesită acțiuni comune și decisive pentru ca toate beneficiile pe care le oferă cetățenilor să fie restabilite; întrucât sunt necesare, de asemenea, încredere reciprocă, cooperare și solidaritate între statele membre; întrucât nu ar trebui să existe discursuri politice de denigrare a spațiului Schengen;

J.  întrucât extinderea spațiului Schengen rămâne un instrument-cheie pentru a propaga către noile state membre beneficiile economice și sociale ce rezultă din dreptul la libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalului, stimulând coeziunea și atenuând decalajele dintre țări și regiuni; întrucât aplicarea integrală a acquis-ului Schengen în toate statele membre care au îndeplinit criteriile pentru finalizarea cu succes a procesului de evaluare Schengen este esențială pentru crearea unui cadru coordonat și solid de certitudine juridică; întrucât România și Bulgaria sunt pregătite să adere la spațiul Schengen, după cum a anunțat în repetate rânduri Președintele Comisiei și după cum a declarat Parlamentul European în poziția sa din 8 iunie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România(5) și Consiliul în concluziile sale;

K.  întrucât Grupul de lucru privind controlul Schengen a urmărit îndeaproape punerea în aplicare a acquis-ului Schengen prin constatările mecanismului de evaluare Schengen, metodologia de evaluare a vulnerabilității, audierile din comisii și misiunile în statele membre și în țările terțe; întrucât acesta a identificat măsurile care au fost sau sunt pe cale să fie puse în aplicare, principalele neajunsuri în funcționarea spațiului Schengen și acțiunile necesare care trebuie realizate în viitor;

ASPECTE ESENȚIALE

Progresele realizate în soluționarea deficiențelor identificate

1.  subliniază că legiuitorul UE a adoptat în ultimii trei ani o serie de măsuri menite să consolideze integritatea spațiului Schengen fără controale la frontierele interne; salută eficacitatea măsurilor luate la frontierele externe și crearea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă; ia act de eforturile Agenției pentru punerea în aplicare a noului regulament, în special prin intermediul operațiunilor comune în domeniul supravegherii frontierelor și al returnării, precum și prin sprijinirea statelor membre afectate de niveluri crescute de migrație, respectând în același timp pe deplin drepturile fundamentale, după cum se stipulează în Regulamentul Frontex; recunoaște importanța mecanismului recent introdus de evaluare a vulnerabilității pentru a descoperi deficiențe la frontierele externe comune și a preveni crizele; subliniază eforturile concertate și cooperarea între agenții și alte părți interesate pentru organizarea abordării „hotspot” în domeniul formării;

2.  ia act de măsurile adoptate prin modificarea Codului frontierelor Schengen și introducerea verificărilor sistematice obligatorii în bazele de date relevante la intrare și la ieșire pentru resortisanții țărilor terțe și pentru resortisanții UE, rămânând totodată vigilent cu privire la efectele, necesitatea și proporționalitatea acestor măsuri privind trecerea frontierelor de către cetățenii UE; subliniază că, în unele cazuri, verificările sistematice obligatorii la frontierele externe ale spațiului Schengen au fost înlocuite de verificări punctuale, din cauza impactului lor disproporționat asupra fluxului de trafic; reamintește faptul că Comisia ar trebui să țină seama de aceste consecințe atunci când efectuează evaluarea prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/458;

3.  salută reforma în curs a SIS și lansarea de către eu-LISA, la 5 martie 2018, a platformei SIS II pentru un sistem automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS), care introduce în sistem o capacitate de căutare biometrică, ce va contribui la consolidarea luptei împotriva infracțiunilor și a terorismului;

4.  subliniază necesitatea unei mai bune utilizări a instrumentelor existente, mai precis pentru a maximiza beneficiile sistemelor existente și pentru a aborda decalajele informaționale structurale, respectând pe deplin cerințele privind protecția datelor și principiile privind dreptul la viața privată, necesitatea și proporționalitatea;

5.  salută activitatea desfășurată în domeniul cooperării polițienești și judiciare și al asigurării respectării legii la nivel transfrontalier și activitatea Eurojust și Europol pentru a combate criminalitatea transfrontalieră și criminalitatea organizată, traficul de persoane și terorismul prin serviciile de informații, schimbul de informații și investigațiile comune;

6.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu eforturile Comisiei de a elabora conceptul și strategia de gestionare europeană integrată a frontierelor (GIF) pe baza documentului publicat la 14 martie 2018 pentru a respecta prevederile Regulamentului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european; își exprimă îndoielile referitoare la eficacitatea acestuia în ceea ce privește stabilirea obiectivelor și scopurilor dorite în domeniul gestionării europene integrate a frontierelor, și în special în ceea ce privește consolidarea și aplicarea drepturilor fundamentale și a altor elemente ale strategiei;

7.  recunoaște valoarea mare a mecanismului reînnoit de evaluare Schengen, deoarece promovează transparența, încrederea reciprocă și responsabilitatea între statele membre prin controlul asupra modului în care ele pun în aplicare diferitele domenii ale acquis-ului Schengen;

Deficiențe critice identificate

8.  își exprimă preocupările în legătură cu neajunsurile și deficiențele critice detectate prin mecanismul de evaluare Schengen și evaluarea vulnerabilității;

9.  Își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deficiențele foarte grave legate de punerea în aplicare a acquis-ului Schengen, constatate în timpul evaluării provizorii a utilizării Sistemului de informații Schengen de către Regatului Unit și, în interesul integrității acestui sistem, invită Consiliul și Comisia să se angajeze în discuții cu Parlamentul cu privire la o monitorizare adecvată a acestor constatări;

10.  condamnă reintroducerea continuă a controalelor la frontierele interne, deoarece aceasta subminează principiile de bază ale spațiului Schengen; consideră că multe dintre prelungiri nu respectă reglementările actuale referitoare la extinderea termenelor, la necesitate și proporționalitate și, prin urmare, sunt ilegale; consideră, de asemenea, că statele membre nu au luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura cooperarea cu alte state membre afectate pentru a minimiza efectele acestor măsuri și că nu au justificat în mod suficient aceste controale și nici nu au furnizat destule informații privind rezultatele lor, împiedicând astfel analiza efectuată de Comisie și controlul exercitat de Parlament; regretă, de asemenea, practica statelor membre de a schimba în mod artificial temeiul juridic al reintroducerii, astfel încât aceasta să depășească perioada maximă posibilă în aceleași circumstanțe de fapt; consideră că impactul economic, politic și social al acestei practici este dăunător pentru unitatea spațiului Schengen și pentru prosperitatea cetățenilor europeni, precum și pentru principiul liberei circulații; reiterează faptul că legiuitorul european a adoptat, în ultimii trei ani, numeroase măsuri pentru consolidarea frontierelor externe și a controlului la frontierele externe; subliniază că nu a existat o reacție corespunzătoare în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne;

11.  evidențiază faptul că reintroducerea controalelor la frontierele interne s-a dovedit mult mai ușoară decât eliminarea controalelor la frontierele interne odată ce au fost reintroduse;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la neaplicarea în anumite domenii a regulamentului care reglementează anumite aspecte ale controalelor la frontierele externe, cum ar fi consultarea sistematică a bazelor de date în timpul verificărilor la frontieră și verificarea atentă a condițiilor de intrare necesare; își exprimă îngrijorarea, de asemenea, în legătură cu indisponibilitatea ocazională a anumitor baze de date, ca de exemplu SIS și VIS, în unele dintre punctele de trecere a frontierei; constată că nerespectarea evidentă a instituirii centrelor naționale de coordonare în conformitate cu Regulamentul privind Sistemul european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) este foarte răspândită în multe state membre; subliniază din nou faptul că, pentru ca legislația privind frontierele interne și externe să fie eficace, este esențial ca măsurile convenite la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către statele membre;

13.  reamintește că statele membre dispun de alte instrumente pe lângă controlul frontierelor interne, inclusiv, conform recomandărilor Comisiei, de controale polițienești specifice, cu condiția ca obiectivul acestora să nu fie controlul frontierelor, să aibă la bază informații generale ale poliției sau experiența acesteia cu privire la posibile amenințări la adresa securității publice și să vizeze, în special, combaterea infracțiunilor transfrontaliere și să fie concepute și executate într-o manieră clar diferită față de verificările sistematice ale persoanelor la frontierele externe; reamintește că aceste verificări pot să se dovedească mai eficace decât controalele la frontierele interne, în special pentru că sunt mai suple și pot fi adaptate mai ușor la riscurile în continuă schimbare;

14.  reamintește că la frontierele interne se pot efectua vizite Schengen la fața locului, neanunțate, fără notificarea prealabilă a statului membru în cauză;

15.  condamnă construcția de bariere fizice, inclusiv de garduri, între statele membre și își exprimă îndoielile cu privire la compatibilitatea unor astfel de acțiuni cu Codul frontierelor Schengen; solicită Comisiei să evalueze cu atenție construcțiile actuale și viitoare și să prezinte un raport Parlamentului;

16.  recunoaște propunerea de modificare a Codului frontierelor Schengen ca parte a eforturilor de a restabili funcționarea normală a spațiului Schengen în ceea ce privește normele aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne; subliniază necesitatea de a stabili norme clare și faptul că aceste modificări ar trebui doar să reflecte noile provocări și amenințări difuze la adresa securității interne, fără a încuraja reintroducerea controalelor la frontierele interne; reamintește că nicio modificare nu ar trebui să fie o nouă cale de prelungire a controalelor la frontierele interne; își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că propunerea Comisiei referitoare la reintroducerea controalelor la frontierele interne se bazează pe o evaluare a „riscului perceput”, și nu pe probe riguroase și solide și pe existența unei amenințări reale, și că așa-numita „evaluare a riscurilor” este încredințată în totalitate statului care reintroduce controalele la frontiere; consideră că aceste măsuri ar trebui să fie luate cu atenție, astfel încât să nu producă daune ireversibile ideii de bază a liberei circulații, mai ales prin instituirea unor garanții procedurale importante, în special pentru menținerea unei limitări temporale stricte în ceea ce privește reintroducerea verificărilor la frontierele interne;

17.  subliniază faptul că o prelungire suplimentară a controalelor la frontierele interne existente sau reintroducerea unor noi controale de acest tip ar presupune costuri economice majore pentru UE în ansamblul său, afectând semnificativ piața unică;

Acțiuni de întreprins

18.  subliniază necesitatea urgentă de a aborda fără întârziere deficiențele critice identificate pentru a se reveni la funcționarea normală a spațiului Schengen, fără controale la frontierele interne;

19.  invită toate statele membre să pună în aplicare pe deplin reglementările existente și invită Comisia să acționeze în mod hotărât în materie de încălcări ale normelor stabilite de comun acord, impunând statelor membre în cauză măsuri necesare și proporționale, pentru a proteja interesele celorlalte state membre și ale Uniunii în ansamblul său, inclusiv proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

20.  subliniază importanța reformării și adaptării SIS pentru a face față rapid noilor provocări, în special în ceea ce privește protecția copiilor aflați în pericol sau a copiilor dispăruți, schimbul imediat și obligatoriu de informații privind terorismul, respectându-se drepturile fundamentale ale resortisanților UE și ale resortisanților din state terțe, precum și garanțiile referitoare la protecția datelor și a vieții private, și schimbul obligatoriu de informații privind deciziile de returnare; evidențiază faptul că o astfel de reformă nu trebuie să submineze principiile necesității și proporționalității; subliniază că, dacă se dorește funcționarea corespunzătoare a sistemului, alertele trebuie să determine luarea anumitor măsuri și ar trebui justificată includerea acestora în sistem; subliniază intensificarea substanțială anticipată a activității Biroului pentru solicitarea de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național (SIRENE) și invită statele membre să consolideze mijloacele de care dispune, asigurându-se că are resurse financiare și umane adecvate pentru a-și îndeplini noile funcții;

21.  subliniază natura critică a constatărilor mecanismului de evaluare Schengen și invită statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător recomandările care le-au fost adresate; subliniază, de asemenea, evaluarea vulnerabilității și invită statele membre să dea curs recomandărilor făcute de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă;

22.  solicită Comisiei să prezinte anual Parlamentului și Consiliului un raport cuprinzător privind evaluările efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1053/2013;

23.  insistă ferm asupra faptului că Comisia nu trebuie să reînnoiască solicitările de derogare de la măsurile Schengen dacă statul membru în cauză nu a pus în aplicare recomandările care i-au fost adresate în cadrul mecanismului de evaluare Schengen;

24.  subliniază faptul că toate statele membre, inclusiv cele care nu au frontiere terestre externe, ar trebui să facă tot posibilul pentru a garanta un nivel ridicat de control la frontierele lor externe, alocând resurse suficiente de personal, echipament și expertiză, asigurând totodată respectarea deplină a drepturilor fundamentale, inclusiv în ceea ce privește aspectele legate de protecția internațională și de nereturnare, prin stabilirea structurilor necesare de comandă și control și elaborarea analizelor de risc actualizate în conformitate cu Regulamentul Frontex pentru toate nivelurile de comandă în vederea facilitării unor operațiunilor eficace și a creării de infrastructuri adecvate pentru trecerea frontierei în siguranță, în mod ordonat și fluid;

25.  este de părere că, dacă mecanismul de evaluare Schengen ar trebui revizuit, orice propunere ar trebui să abordeze întârzierile majore, de la vizita la fața locului până la deciziile de punere în aplicare și planurile de acțiune, și să faciliteze măsuri de remediere rapidă din partea statelor membre; consideră că valoarea controalelor neanunțate la fața locului, în contextul mecanismului de evaluare Schengen, ar putea fi sporită dacă aceste controale ar fi cu adevărat neanunțate (să nu se mai transmită o informare cu 24 de ore înainte);

26.  reamintește că Parlamentul ar trebui să fie informat imediat și pe deplin cu privire la orice propunere de modificare sau de înlocuire a mecanismului de evaluare Schengen; subliniază că Comisia ar trebui să realizeze o revizuire a funcționării mecanismului de evaluare Schengen în termen de șase luni de la adoptarea tuturor rapoartelor de evaluare referitoare la evaluările vizate de primul program multianual de evaluare și să o transmită Parlamentului;

27.  insistă asupra dezvoltării mecanismului de evaluare Schengen împreună cu instrumentul de evaluare a vulnerabilității astfel încât să se evite recăderi neprevăzute în gestionarea globală a frontierelor externe și să se amelioreze aceasta, să se îmbunătățească respectarea acquis-ului Schengen și a drepturilor fundamentale, inclusiv respectarea Convenției de la Geneva, care a fost semnată de toate statele membre, și să se faciliteze un control amănunțit și transparența între statele membre și instituțiile europene, în special Parlamentul; invită Comisia și statele membre să aloce suficiente resurse pentru punerea în aplicare și monitorizarea evaluărilor Schengen și evaluările vulnerabilității; invită Comisia să organizeze vizite cu adevărat neanunțate la fața locului, la frontierele interne, și să evalueze natura și impactul măsurilor în vigoare;

28.  invită autoritățile competente din statele membre să amelioreze colectarea de informații și date statistice privind gestionarea la nivel național a resurselor și capabilităților legate de controlul la frontiere; invită statele membre să pună la dispoziție, în timp util, toate informațiile necesare pentru mecanismul de evaluare a vulnerabilității;

29.  invită statele membre, în special pe cele afectate în mod direct, să pregătească și să testeze în mod adecvat planurile de urgență necesare pentru a atenua situațiile de niveluri crescute ale migrației, precum și să mărească capacitatea de înregistrare și de cazare în cazul unor astfel de evenimente; invită statele membre să își îmbunătățească capabilitățile de depistare a documentelor falsificate și a intrărilor ilegale, respectând pe deplin principiul nereturnării și drepturile fundamentale; solicită eforturi concertate în materie de combatere a traficului de persoane și a terorismului, în special pentru a identifica organizațiile criminale și sursele de finanțare ale acestora în mod mai eficace;

30.  subliniază că un acces legal și sigur pe teritoriul UE, inclusiv la frontierele externe ale spațiului Schengen, va contribui la stabilitatea globală a spațiului Schengen;

31.  consideră că stadiul actual de implementare al strategiei GIF este inadecvat; solicită Comisiei și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă să sprijine statele membre în eforturile acestora de a îndeplini cerințele prevăzute în Regulamentul Frontex și să înceapă evaluările tematice ale GIF în statele membre în timp util; invită statele membre să își alinieze gestionarea frontierelor la conceptul GIF prin aplicarea unei abordări cuprinzătoare a gestionării frontierelor, pornind de la principiile sale fundamentale de bază și în special prin garantarea respectării depline a drepturilor fundamentale, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și minorilor în cadrul tuturor activitățile de gestionare a frontierelor și de returnare, inclusiv respectarea principiul nereturnării; subliniază că este necesar să se asigure punerea în aplicare deplină a strategiei GIF la nivel european și național și respectarea convențiilor internaționale, consolidându-se, astfel, gestionarea frontierelor externe și totodată respectarea drepturilor fundamentale;

32.  insistă asupra necesității de a se introduce rapid strategia GIF în totalitate, așa cum s-a convenit între instituții, precum și strategia tehnică și operațională a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și strategiile naționale ulterioare ale statelor membre; este pe deplin conștient de incoerențele în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei GIF în statele membre și subliniază faptul că executarea completă a strategiei GIF în toate statele membre este esențială pentru buna funcționare a spațiului Schengen;

33.  solicită Comisiei să adopte o propunere legislativă de modificare a Regulamentului Eurosur, având în vedere deficiențele majore întâmpinate în punerea în aplicare a prezentului regulament și consideră că o astfel de propunere ar trebui să încurajeze o mai mare utilizare a Eurosur pentru stimularea și sprijinirea schimbului de informații, a analizei riscurilor și a operațiunilor de căutare și salvare;

34.  reiterează sprijinul Parlamentului pentru aderarea imediată a Bulgariei și a României la spațiul Schengen și pentru aderarea Croației, de îndată ce va îndeplini criteriile pentru aderare; solicită Consiliului să aprobe aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen, în calitate de membri cu drepturi depline;

ALTE ASPECTE CARE AU UN IMPACT ASUPRA SPAȚIULUI SCHENGEN

35.  subliniază că situația actuală a Schengen și menținerea controalelor la frontierele interne nu sunt cauzate, în principal, de probleme legate de structura și normele spațiului Schengen în sine, ci mai degrabă de domeniile conexe ale acquis-ului, cum ar fi deficiențele apărute în sistemul european comun de azil, inclusiv lipsa de voință politică, de solidaritate și de partajare a responsabilității, Regulamentul Dublin, și gestionarea frontierelor externe;

Progresele realizate în soluționarea deficiențelor identificate

36.  subliniază sprijinul și măsurile de consolidare a capacităților luate pentru a combate cauzele profunde ale migrației neregulamentare și cu scopul de a îmbunătăți condițiile de trai în țările de origine;

37.  consideră că cooperarea cu țările terțe este un element de atenuare a circumstanțelor care provoacă migrația forțată și neregulamentară; subliniază caracterul global al măsurilor necesare pentru a atinge obiectivele dorite;

Deficiențe critice identificate

38.  regretă faptul că multe persoane au fost declarate decedate sau dispărute în Marea Mediterană în ultimii ani; subliniază, de asemenea, faptul că operațiunile de căutare și salvare reprezintă o componentă individuală a gestionării integrate a frontierelor europene, astfel cum se prevede în Regulamentul Frontex; consideră că o reacție constantă, consistentă și eficientă a Uniunii în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a preveni pierderea de vieți omenești pe mare; consideră că este esențial ca aspectele și capabilitățile adecvate de căutare și salvare pe mare să fie integrate în toate activitățile de planificare operațională a supravegherii frontierelor maritime și în implementarea acestor operațiuni de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 656/2014;

39.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului Frontex și subliniază necesitatea ca statele membre să respecte cerințele prevăzute în regulament, în special angajamentele privind un aport suficient de resurse umane și de echipamente tehnice la operațiunile comune și la rezerva de echipamente pentru reacție rapidă și să aloce resurse adecvate pentru implementarea evaluării privind vulnerabilitatea; își exprimă îngrijorarea privind resursele și planificarea financiară ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și estimările pe baza cărora sunt stabilite finanțările pentru operațiuni și contribuțiile solicitate de la statele membre; invită statele membre să garanteze o formare corespunzătoare privind drepturile fundamentale pentru polițiștii de frontieră naționali;

40.  consideră că cooperarea la nivel național între diferitele servicii de asigurare a respectării legii, forțele militare, polițiștii de frontieră, autoritățile vamale și autoritățile responsabile de operațiunile de căutare și salvare pe mare este adesea inadecvată, ceea ce conduce la fragmentarea conștientizării situațiilor și eficacitate scăzută; ia act de faptul că lipsa structurilor de cooperare poate conduce la măsuri ineficiente și/sau disproporționate; reamintește că măsurile bine intenționate adoptate la nivelul Uniunii, oricât de numeroase ar fi ele, nu pot compensa lipsa cooperării interne între autoritățile relevante din statele membre;

41.  ia act de crearea altor sisteme informatice majore, precum și de obiectivul de îmbunătățire a interoperabilității acestora, menținând, în același timp, garanțiile necesare, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor și a vieții private;

42.  consideră că lucrările privind propunerile de interoperabilitate a sistemelor de informații trebuie să reprezinte o ocazie de a îmbunătăți și de a armoniza parțial sistemele informatice naționale și infrastructurile naționale în punctele de trecere a frontierei;

Acțiuni de întreprins

43.  încurajează agențiile și statele membre să implementeze în continuare operațiuni cu scopuri multiple și să se asigure că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a include printre acestea și operațiunile de căutare și salvare pe mare, prin utilizarea de active și resurse umane adecvate; încurajează Agenția să asigure implementarea unui mecanism de tratare a plângerilor, precum și resursele aferente și personal pentru a sprijini ofițerul pentru drepturile fundamentale;

44.  invită statele membre să asigure proceduri de returnare rapide și eficace, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și în condiții umane și demne, de îndată ce se emite o decizie de returnare;

45.  constată că statele membre dispun de posibilitatea oferită de Directiva 2001/40/CE pentru a recunoaște și pentru a pune în aplicare o decizie de returnare luată de un alt stat membru, în loc de a lua o nouă decizie de repatriere sau de returnare a migrantului aflat în situație neregulamentară către primul stat membru emitent;

46.  invită statele membre să ia măsuri concrete pentru a asigura infrastructuri, cazare și condiții de trai adecvate pentru toți solicitanții de azil, mai ales luând în considerare nevoile minorilor neînsoțiți și ale familiilor cu minori, precum și ale femeilor în situații vulnerabile; invită statele membre să își alinieze centrele de cazare la cerințele și bunele practici internaționale și la normele și convențiile privind drepturile omului, pentru a răspunde cererii de capacitate, având în vedere faptul că luarea în custodie publică constituie o măsură la care se recurge în ultimă instanță și nu este în interesul superior al copilului, și să crească utilizarea unor măsuri alternative la luarea în custodie publică; solicită statelor membre să își onoreze angajamentele privind transferul, după cum a stabilit Consiliul European în septembrie 2015 și a reconfirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în septembrie 2017, pentru a restabili ordinea în gestionarea migrației și a stimula solidaritatea și cooperarea la nivelul UE;

47.  invită statele membre să asigure caracterul independent al autorităților naționale de protecție a datelor, în special prin asigurarea de resurse financiare și de personal suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor lor tot mai numeroase; solicită autorităților de control independente ale statelor membre să asigure auditarea necesară a sistemelor de informații și a utilizării acestora; invită statele membre să pună în aplicare mecanisme care să facă posibilă exercitarea drepturilor persoanelor vizate de a depune plângeri și de a-și solicita informațiile personale și să sensibilizeze publicul cu privire la sistemele informatice;

48.  insistă ca operațiunile cu scopuri multiple să fie realizate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă pentru a asigura prezența activelor de căutare și salvare pe mare (prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 656/2014) în zonele relevante; reamintește că autoritățile naționale responsabile de paza frontierelor trebuie, de asemenea, să asigure resurse adecvate pentru operațiunile sale, în special pentru operațiunile de căutare și salvare; subliniază faptul că controlul la frontiere ar trebui să fie efectuat de un polițist de frontieră calificat sau sub supravegherea strictă a unei autorități competente;

49.  constată că Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă are un mandat mai amplu, pe care îl poate utiliza pentru a juca un rol mai activ în sprijinirea statelor membre în operațiunile coordonate de returnare;

50.  invită statele membre să dezvolte în continuare cooperarea polițienească transfrontalieră reciprocă prin evaluări ale amenințărilor, analize de risc și patrule comune; solicită punerea în aplicare deplină a Convenției de la Prüm și a Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului și aderarea la modelul european de schimb de informații și la inițiativa suedeză; invită statele membre să își îmbunătățească structurile naționale de cooperare în domeniul asigurării respectării legii și de partajare a informațiilor și să amelioreze cooperarea practică, în special cu statele membre învecinate;

51.  reamintește prioritatea ridicată acordată reformării sistemului european comun de azil (SECA) ca parte a abordării holistice pentru abordarea provocărilor legate de politicile privind refugiații, solicitanții de azil și migranții, precum și a Agendei Comisiei privind migrația; reamintește că Parlamentul European a indicat în repetate rânduri că deschiderea rutelor legale pentru migranți și refugiați este cel mai bun mijloc de a combate traficul de persoane și, prin urmare, migrația neregulamentară; invită Consiliul să urmeze rapid exemplul Parlamentului și să adopte un mandat de negociere pentru fiecare propunere în acest sens, în special în ceea ce privește Regulamentul de la Dublin; subliniază că noua Agenție a Uniunii Europene pentru Azil nu a fost încă aprobată și îndeamnă Consiliul să deblocheze de urgență acest dosar;

52.  insistă asupra necesității de a consolida securizarea cărților de identitate eliberate de statele membre pentru cetățenii UE; invită așadar Comisia să propună, astfel cum este deja cazul pentru pașapoarte, normele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în cărțile de identitate;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

(1) JO L 251, 16.9.2016, p. 1.
(2) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(3) JO L 295, 6.11.2013, p. 11.
(4) Wouter van Ballegooij, The Cost of Non-Schengen: Civil Liberties, Justice and Home Affairs aspects, Cost of Non-Europe Report, Unitatea pentru valoarea adăugată europeană, 2016, pag. 32
(5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 160.


Norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității
PDF 206kWORD 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (2016/2328(INI))
P8_TA(2018)0229A8-0168/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 18, 19, 21, 79 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 3, 6, 20, 21, 23, 24, 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere Declarația privind principiile fundamentale ale justiției pentru victimele criminalității și ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 29 noiembrie 1985,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul ) și Deciziile (UE) 2017/865(1) și (UE) 2017/866 din 11 mai 2017(2) ale Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–   având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2006)8 din 14 iunie 2006 către statele membre privind acordarea de asistență victimelor criminalității,

–   având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec (2010)5 din 31 martie 2010 către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen,

–  având în vedere Decizia-cadru a Consiliului 2001/220/JAI din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 6 decembrie 2013 privind combaterea infracțiunilor motivate de ură în UE și Concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale a femeilor,

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă(6),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(7),

–  având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție(8),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(9),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile(11),

–  având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană(12),

–  având în vedere Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității(13),

–  având în vedere studiul intitulat „How can the EU and the Member States better help victims of terrorism?” (Cum pot UE și statele sale membre îmbunătăți ajutorul acordat victimelor terorismului?), publicat în septembrie 2017 de către Departamentul său tematic „Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale”,

–  având în vedere sondajul realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Second European Union minorities and discrimination survey'” („Cel de-al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană”), publicat în decembrie 2017,

–   având în vedere studiul FRA intitulat „Child-friendly justice – Perspectives and experiences of children involved in judicial proceedings as victims, witnesses or parties in nine EU Member States” (Justiția în interesul copilului – perspectivele și experiențele copiilor implicați în proceduri judiciare în calitate de victime, martori sau părți în nouă state membre ale UE), publicat în februarie 2017,

–  având în vedere Raportul FRA privind drepturile fundamentale 2017, publicat în mai 2017,

–  având în vedere Raportul FRA privind drepturile fundamentale 2016, publicat în mai 2016,

–  având în vedere studiul FRA intitulat „Victims of crime in the EU: the extent and nature of support for victims” (Victimele criminalității în Uniunea Europeană: amploarea și natura sprijinului acordat victimelor), publicat în ianuarie 2015,

–  având în vedere studiu FRA intitulat „Severe labour exploitation: workers moving within or into the European Union” (Exploatarea gravă prin muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul UE sau care pătrund în UE), publicat în iunie 2015,

–  având în vedere raportul FRA intitulat „Violența împotriva femeilor: un sondaj la nivelul UE”, publicat în martie 2014,

–  având în vedere raportul referitor la proiectul IVOR, intitulat „Implementing Victim-oriented reform of the criminal justice system in the EU” (Punerea în aplicare a unei reforme a sistemului de justiție penală din UE, axată pe victime), publicat la 6 mai 2016,

–  având în vedere raportul elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), intitulat „An analysis of the Victims’ Rights Directive from a gender perspective” (O analiză dintr-o perspectivă de gen a Directivei privind drepturile victimelor),

–  având în vedere principiile de la Yogyakarta plus 10 din 10 noiembrie 2017 referitoare la principiile și obligațiile statelor privind aplicarea dreptului internațional al drepturilor omului în ceea ce privește orientarea sexuală, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(14),

–  având în vedere evaluarea implementării la nivel european a Directivei 2012/29/UE, realizată de Unitatea de evaluare ex post din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă, precum și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0168/2018),

A.  întrucât Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității („Directiva privind drepturile victimelor”) urmărește să confere victimelor o poziție centrală în cadrul sistemului de justiție penală și să consolideze drepturile victimelor criminalității, astfel încât să poată fi garantat un nivel uniform de protecție a drepturilor victimelor, indiferent de locul în care a fost comisă infracțiunea, de cetățenia victimelor sau de situația de ședere în care se află acestea;

B.  întrucât, potrivit situației din septembrie 2017, 23 dintre cele 27 de state membre au transpus Directiva privind drepturile victimelor în legislația națională; întrucât Comisia a inițiat 16 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au pus încă pe deplin în practică dispozițiile prevăzute de directivă; întrucât dispozițiile directivei au făcut posibilă realizarea de progrese în ceea ce privește asistența acordată victimelor infracțiunilor în alte state membre; întrucât există încă deficiențe în cazurile transfrontaliere;

C.  întrucât există standarde și instrumente unificate la nivel european, de care pot beneficia cetățenii UE, însă victimele criminalității sunt încă tratate diferit în funcție de țară;

D.  întrucât, în pofida numeroaselor modificări introduse în statele membre, există în continuare numeroase situații în care victimele nu sunt informate cu privire la drepturile lor, ceea ce subminează eficacitatea Directivei privind drepturile victimelor pe teren, în special cerința privind accesibilitatea informațiilor;

E.  întrucât grupurile de sprijin pentru victime clasează nevoile victimelor (în afara sprijinului juridic) în patru categorii: dreptul la justiție, dreptul la demnitate, dreptul la adevăr și dreptul la memorie, ultimul reprezentând condamnarea necondiționată a terorismului;

F.  întrucât în unele state membre lipsesc serviciile de sprijinire a victimelor, care nu beneficiază de coordonare la nivel local, regional, național și internațional, ceea ce împiedică accesul victimelor la serviciile de sprijin existente;

G.  întrucât adăposturile, centrele și liniile de asistență telefonică pentru femei reprezintă factori de o importanță fundamentală pentru sprijinirea femeilor care sunt victime ale violenței și a copiilor acestora; întrucât în Europa nu există suficiente adăposturi și centre pentru femei; întrucât este nevoie urgentă de mai multe adăposturi, fiindcă acestea le oferă femeilor care au supraviețuit violenței domestice și copiilor lor siguranță, cazare, consiliere și sprijin; întrucât lipsa adăposturilor pentru femei poate pune în pericol vieți omenești;

H.   întrucât, în cazurile în care într-un stat membru are loc un atac terorist, iar victima are reședința în alt stat membru, cele două state membre ar trebui să colaboreze strâns pentru a facilita acordarea de asistență victimei;

I.  întrucât, dacă structurile guvernamentale și instituțiile naționale ar lua măsuri eficace de protecție a victimelor, cetățenii ar sprijini aceste instituții și ar avea încredere în ele, ceea ce le-ar îmbunătăți reputația;

J.  întrucât există o gamă largă de lucrători din domeniul sănătății care pot intra în contact cu victimele, în special cu victimele actelor de violență motivate de gen, și întrucât aceștia sunt adesea contactați într-o primă fază de către victimele care raportează o infracțiune; întrucât datele disponibile arată că lucrătorii din domeniul sănătății, cum ar fi medicii și alți specialiști din domeniul clinic, beneficiază de o formare limitată pentru a răspunde în mod eficace la violența de gen;

K.  întrucât femeile care sunt victime ale violenței de gen necesită întotdeauna un sprijin și o protecție speciale, din cauza vulnerabilității lor deosebite în fața victimizării secundare și a victimizării repetate;

L.  întrucât actele de violență și autorii acestora sunt în continuare denunțați în mod insuficient la nivelul UE, în special în cazul minorităților, al migranților, al persoanelor al căror statut de rezident este acela de persoană aflată în întreținere sau este precar, al persoanelor LGBTI, al infracțiunilor motivate de antisemitism, al abuzului sexual față de copii, al violenței domestice și bazate pe gen, al victimelor traficului de ființe umane și al victimelor muncii forțate; întrucât circa două treimi din femeile care sunt victime ale violenței de gen nu denunță aceste cazuri autorităților, deoarece se tem de represalii, rușine și stigmatizare socială;

M.  întrucât infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI reprezintă o realitate în întreaga UE; întrucât aceste infracțiuni sunt insuficient denunțate și, prin urmare, drepturile victimelor nu sunt respectate;

N.  întrucât în studiul FRA intitulat „Making hate crime visible in the European Union: acknowledging victims’ rights” („Asigurarea vizibilității infracțiunilor motivate de ură în Uniunea Europeană: recunoașterea drepturilor victimelor” ) se afirmă că statutul de imigrant crește riscul de a deveni victima unei infracțiuni, independent de alți factori de risc cunoscuți;

O.  întrucât s-au înmulțit infracțiunile motivate de ură rasială împotriva migranților și a solicitanților de azil în toate statele membre; întrucât în foarte puține cazuri autorii ai acestor infracțiuni motivate de ură sunt aduși în fața justiției;

P.  întrucât, chiar dacă toate victimele unei infracțiuni beneficiază de drepturi egale fără discriminare, potrivit dispoziției de la articolul 1 din directivă, în realitate majoritatea statelor membre nu au instituit politici sau procese menite să asigure faptul că victimele fără forme legale pot raporta în condiții de siguranță exploatarea prin muncă, violența de gen, precum și alte forme de abuz, fără a risca sancțiuni legate de situația lor de imigrant; întrucât această realitate afectează în mod disproporționat femeile și fetele, care sunt expuse într-o măsură mai mare atât traficului de ființe umane, cât și exploatării sexuale; întrucât în sondajul FRA intitulat „Second European Union minorities and discrimination survey” („Cel de-al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană”) se afirmă că doar unul din opt respondenți a raportat sau a depus o plângere privind cel mai recent incident de discriminare cu care s-a confruntat din cauza apartenenței sale etnice sau a situației sale de imigrant;

Q.  întrucât la articolul 1 din directivă se stipulează că drepturile prevăzute de aceasta se aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce privește situația acestora legată de reședință;

R.  întrucât campania #MeToo a scos în evidență faptul că sistemul de justiție nu le face dreptate în măsură adecvată femeilor și fetelor și nu le protejează suficient și că, prin urmare, victimele violenței de gen nu primesc sprijinul necesar;

S.  întrucât ratificarea și punerea în aplicare deplină a Convenției de la Istanbul asigură un cadru juridic european coerent pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor și a proteja victimele acestei forme de violență; întrucât definiția violenței de gen ar trebui să se întemeieze pe Convenția de la Istanbul și, de asemenea, să recunoască natura structurală a violenței împotriva femeilor și a altor forme de violență de gen, precum și legătura acesteia cu inegalitatea dintre femei și bărbați, care rămâne larg răspândită în societate; întrucât violența în cadrul relațiilor apropiate trebuie să fie privită din perspectiva de gen, dat fiind că afectează în mod disproporționat femeile;

T.  întrucât femeile sunt persoanele cel mai puternic expuse la urmărirea în scopul hărțuirii, care este o formă obișnuită de violență de gen, și întrucât codurile penale din șapte state membre nu includ urmărirea în scopul hărțuirii ca o infracțiune specifică;

U.  întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită siguranței și protecției copiilor ale căror mame sunt victime ale violenței de gen și ale violenței domestice;

V.  întrucât deseori victimele nu sunt bine informate cu privire la proces și la rezultatele acestuia; întrucât, în prea multe cazuri, victimele află în mod neașteptat, din mass-media sau din alte surse externe, despre eliberarea unui infractor, deși ar trebui să fie informate despre aceasta de către autoritățile competente;

W.  întrucât victimele și membrii familiilor acestora nu sunt suficient de bine informați cu privire la drepturile lor atunci când infracțiunea s-a produs într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința; întrucât fiecare stat membru are o definiție proprie a noțiunii de „victimă”; întrucât, drept urmare, sunt diferite și domeniile de aplicare ale legislațiilor interne (în unele cazuri incluzând și rudele apropiate);

X.  întrucât, pentru multe femei, numerele de linii de asistență telefonică ușor accesibile și mediatizate pe scară largă sunt primul pas către ajutorul și sprijinul de care au nevoie atunci când se confruntă cu situații de violență în cadrul relațiilor apropiate;

Y.  întrucât doar 27% din europeni sunt familiarizați cu numărul de telefon european pentru apeluri de urgență 112; întrucât, deocamdată, nu toți au acces la acest număr;

Z.  întrucât în multe cazuri victima este și cel mai important martor la proces și trebuie să fie protejată împotriva unor posibile represalii sau amenințări din partea autorului infracțiunii, inclusiv prin prevenirea unei victimizări secundare sau repetate; întrucât declarațiile martorilor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului justiției penale și pentru încrederea în acesta, precum și pentru anchetarea eficace și tragerea la răspundere a criminalității organizate și a grupurilor teroriste, astfel încât să ducă la desființarea acestora; întrucât statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru protecția eficace a martorilor și să îmbunătățească schimbul de bune practici și cooperarea internațională în acest domeniu;

AA.  întrucât au fost consemnate deficiențe în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor, în special în ceea ce privește:

   asigurarea unor servicii corespunzătoare pentru victime, în conformitate cu nevoile lor specifice;
   punerea în aplicare corespunzătoare a prevederilor referitoare la realizarea unei evaluări individuale a victimelor;
   instituirea corespunzătoare a unor mecanisme care să-i permită presupusului autor al infracțiunii să obțină o copie a plângerii;
   asigurarea unui acces egal al tuturor victimelor, inclusiv al persoanelor cu dizabilități, al persoanelor LGTBI, al copiilor care sunt victime, al victimelor violenței de gen, inclusiv ale violenței sexuale, și al victimelor infracțiunilor motivate de ură și ale crimelor „de onoare”, la serviciile de sprijinire a victimelor și la servicii de specialitate, indiferent de situația victimelor în ceea ce privește reședința;
   garantarea aplicării în cauzele penale a unor proceduri rapide, eficiente și orientate către nevoile victimelor, care să țină seama de nevoile specifice ale celor mai vulnerabile categorii;
   culegerea de informații privind cultura violenței, misoginismul și stereotipurile de gen și legăturile acestora cu incidența infracțiunilor motivate de ură;
   informarea victimelor cu privire la situația penală sau procesuală a agresorilor lor;

AB.  întrucât victimele infracțiunilor afirmă constant că procesul de administrare a justiției prin care trec reprezintă în sine un tip de victimizare – o victimizare secundară sau o revictimizare; întrucât printre factorii care afectează modul în care victimele percep sistemul se numără modul în care sunt tratate pe parcursul procesului, precum și gradul de control și de acces participativ de care dispun;

AC.  întrucât victimele terorismului au suferit agresiuni al căror scop final era să aducă prejudicii societății sau unui grup mai mare pe care acestea îl reprezintă; întrucât aceste victime pot avea nevoie, prin urmare, de o atenție deosebită, de sprijin și recunoaștere socială, din cauza caracterului special al infracțiunii comise împotriva lor;

AD.  întrucât victimelor atentatelor teroriste de la Bruxelles din 2016 nu li s-au acordat anumite drepturi sau aceste drepturi nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător, cum ar fi dreptul la ajutor financiar sau la despăgubiri, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind drepturile victimelor,

Evaluarea punerii în aplicare a directivei

1.  regretă faptul că Comisia nu a prezentat un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor până în noiembrie 2017, în conformitate cu articolul 29 din directivă; invită statele membre să coopereze și să trimită toate informațiile și datele statistice relevante Comisiei, pentru a-i facilita acesteia acțiunea de evaluare a punerii în aplicare a directivei;

2.  critică faptul că, la doi ani de la expirarea termenului-limită de transpunere, numai 23 dintre cele 27 de state membre au transpus în mod oficial Directiva privind drepturile victimelor, conform situației din septembrie 2017, și că, dintre acestea, unele s-au conformat doar parțial și aplică efectiv doar anumite dispoziții ale directivei;

3.  ia act de punerea în aplicare cu succes de către unele state membre a anumitor dispoziții din Directiva privind drepturile victimelor, mai exact:

   dreptul de a beneficia de servicii de interpretare și traducere;
   dreptul de a fi audiat;
   protecția victimelor minore;
   drepturile de care beneficiază victimele când depun o plângere;
   dreptul de a primi informații încă de la primul contact cu o autoritate competentă;

4.  regretă totuși că există în continuare deficiențe importante în transpunerea și punerea în aplicare a directivei în numeroase state membre, în special în ceea ce privește:

   complexitatea procedurilor pentru accesul la serviciile de sprijin și deficiențele sistemului de sprijinire a victimelor, inclusiv accesul insuficient la asistență juridică și la despăgubiri, lipsa unui sprijin financiar și a coordonării între servicii și inconsecvența mecanismelor de sesizare;
   faptul că, deseori, nu sunt puse la dispoziție informații clare decât într-o singură limbă, ceea ce îngreunează de facto încercările victimelor de a obține protecție în străinătate, într-un alt stat membru;
   lipsa unei baze legislative pentru cazurile transfrontaliere, care să permită protejarea drepturilor victimelor rezidente în alte state membre, precum și lipsa măsurilor menite să asigure faptul că reședința în altă țară sau situația de ședere incertă nu reprezintă obstacole în calea exercitării de către victime a drepturilor ce le sunt conferite de această directivă;

5.  subliniază că este indispensabil să se asigure faptul că primul contact cu victima se desfășoară în mod corespunzător, în special în cazul victimelor violenței de gen; observă, însă, că unele dintre victimele cele mai vulnerabile ale violenței de gen – cum ar fi minorii și victimele cu un nivel de instruire scăzut, cu dizabilități sau în vârstă, precum și (din motive lingvistice) migranții și victimele traficului de ființe umane – pot avea dificultăți în a înțelege informațiile care le sunt comunicate și, prin urmare, dreptul lor de a primi informații, prevăzut la articolul 4 din directivă, nu va putea fi exercitat pe deplin, ceea ce face necesară prezența unei persoane calificate care să le poată acorda asistență; constată că articolul 4 reprezintă unul dintre punctele forte ale directivei, deoarece ajută victimele să își exercite dreptul de a beneficia de sprijinul și protecția disponibile, așa cum se prevede în directivă;

6.  invită statele membre să promoveze accesul lesne la justiție și asistența juridică adecvată și gratuită, deoarece acest lucru contribuie în mod semnificativ la curmarea tăcerii și la întărirea încrederii victimelor în sistemul de justiție penală, scade riscul impunității și le permite victimelor să înceapă procesul de recuperare psihologică;

7.  solicită tuturor statelor membre să pună în aplicare și să execute în mod eficace dreptul la informare prevăzut la articolul 4 din Directiva privind drepturile victimelor, pentru toate victimele și potențialele victime; subliniază necesitatea de a îmbunătăți mecanismele de informare din statele membre, pentru a se garanta nu numai faptul că victimele își cunosc drepturile, ci și faptul că știu cui să se adreseze pentru a și le putea exercita; reamintește că primii specialiști care acordă asistență victimelor ar trebui să fie, în același timp, prima lor sursă de informare cu privire la drepturile lor și la programele concepute pentru a combate situațiile care duc la victimizare; subliniază că neinformarea victimei înainte, pe parcursul și după desfășurarea procedurilor penale duce la exercitarea neadecvată a drepturilor victimei și la un sentiment de nemulțumire față de sistemul de justiție și descurajează victimele să participe în mod activ la procedurile penale;

8.  regretă faptul că este în continuare prea ridicat numărul statelor membre care nu au transpus în legislația lor dispozițiile privind evaluarea individuală a victimelor, ceea ce reduce eficiența demersurilor de detectare și identificare a nevoilor specifice ale victimelor, a eforturilor de a le trata cu respect și demnitate și, în consecință, a eforturilor de a le acorda protecție în conformitate cu nevoile lor specifice;

9.  observă că netranspunerea directivei in legislațiile naționale din unele state membre înseamnă că cetățenii din statele membre respective sunt discriminați în procesul de protecție a drepturilor lor în calitate de cetățeni europeni;

10.  regretă faptul că Directiva privind drepturile victimelor limitează dreptul victimelor de a beneficia de asistență juridică, întrucât prevede că statele membre au obligația de a acorda asistență juridică doar în cazul în care victima are statutul juridic de parte în procedurile penale și stipulează faptul că condițiile sau normele procedurale în temeiul cărora victimele pot avea acces la asistență juridică sunt determinate de legislația națională; subliniază că aceste restricții pot avea implicații deosebit de grave pentru victimele violenței de gen care nu depun plângeri și ale căror cauze nu vor fi niciodată tratate în cadrul sistemului de justiție penală;

11.  constată că alte instrumente care prevăd adăugarea similară de elemente succesive drepturilor victimelor complică coerența cu Directiva privind drepturile victimelor;

12.  reamintește că cetățenii UE care sunt victime ale unor infracțiuni comise în alt stat membru și resortisanții țărilor terțe ar trebui de asemenea să poată să beneficieze de drepturile, sprijinul și protecția oferite de directivă, indiferent de situația lor de ședere, și că victimele infracțiunilor săvârșite într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința pot depune o plângere la autoritățile competente din statul membru de reședință; constată, cu toate acestea, că acest drept este adesea subminat de incertitudinea dispozițiilor statelor membre privind extrateritorialitatea; solicită statelor membre să se asigure că situația de ședere nu este un criteriu pentru exercitarea deplină a drepturilor victimelor și să-și clarifice dispozițiile interne privind extrateritorialitatea; invită statele membre să le garanteze victimelor infracționalității nerezidente acces la servicii de sprijin și la informații privind drepturile de care se bucură și să adopte măsuri specifice axate în special pe drepturile tuturor victimelor de a beneficia de despăgubiri și pe drepturile lor în cadrul procedurilor penale; solicită statelor membre, în acest sens, să ia măsuri adecvate pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile lor competente sau entitățile care acordă ajutor de specialitate, pentru a garanta accesul efectiv al victimelor la aceste informații și servicii;

13.  reamintește statelor membre că victimele care nu au o reședință legală ar trebui de asemenea să aibă acces la drepturi și servicii, inclusiv la adăposturi și la alte servicii de specialitate prevăzute de directivă, cum ar fi protecția juridică și sprijinul psihosocial și financiar din partea statelor membre, fără teama de a fi deportat; invită statele membre să adopte măsuri prin care să asigure disponibilitatea acestor drepturi și servicii fără nicio discriminare; salută măsurile adoptate de unele state membre de a le acorda victimelor fără forme legale, din motive umanitare, permise de ședere temporară pe durata procedurilor penale, fapt ce ar putea să încurajeze victimele să raporteze infracțiunile, combătând astfel climatul de impunitate; încurajează statele membre să adopte acte legislative care să le ofere victimelor al căror statut de rezident este acela de persoane aflate în întreținere căi de ieșire din situațiile de abuz, oferindu-le posibilitatea de a obține statut de rezident autonom; îndeamnă Comisia să încurajeze și să faciliteze schimbul și evaluarea bunelor practici existente între statele membre, incluzând punctele de vedere ale victimelor și ale societății civile;

Recomandări

Evaluarea individuală

14.  reamintește că unul dintre cele mai importante obiective ale Directivei privind drepturile victimelor este consolidarea poziției victimelor infracțiunilor pe întreg teritoriul UE și plasarea victimelor în centrul sistemului de justiție penală;

15.  invită statele membre să consolideze drepturile victimelor infracțiunilor motivate ură, inclusiv ale celor îndreptate împotriva persoanelor LGBTI sau ale infracțiunilor motivate de ură rasială;

16.  subliniază faptul că evaluările individuale sunt esențiale, conferindu-le victimelor autonomie prin informarea lor cu privire la drepturile lor și la dreptul de a lua decizii în cadrul procedurilor în care sunt implicate, iar în cazul minorilor, cu privire la dreptul lor de a avea acces la garanțiile procedurale specifice care li se aplică chiar de la începutul procedurii judiciare; invită statele membre să transpună în mod corespunzător în legislațiile lor dispozițiile privind evaluarea individuală și în timp util a victimelor, inclusiv, dacă este necesar, în cursul primului contact cu o autoritate competentă, aceasta fiind o etapă procedurală esențială pentru a detecta și a identifica nevoile specifice ale victimei și, prin urmare, pentru a asigura faptul că victimele beneficiază de o protecție specifică, adaptată nevoilor lor, și se evită victimizarea secundară și cea repetată, intimidarea și represaliile; subliniază că evaluarea individuală trebuie reexaminată periodic pentru a se stabili nevoile actuale de asistență și că victimele ar trebui să beneficieze de o reexaminare ulterioară, într-un interval de timp adecvat după producerea infracțiunii, pe baza cunoștințelor disponibile privind reacțiile la traume; reamintește că evaluarea individuală este necesară în special pentru victimele traficului de ființe umane și pentru copiii care sunt victime ale abuzului sexual, date fiind repercusiunile sociale, fizice și psihologice ale acestor infracțiuni; reamintește că evaluarea individuală trebuie să fie adaptată genului victimei, deoarece femeile și persoanele LGBTQI care sunt victime ale violenței de gen necesită o atenție și o protecție deosebite din cauza riscului ridicat de revictimizare și, prin urmare, ar trebi să li se asigure măsuri specifice și sprijin de specialitate;

Serviciile de sprijin pentru victime

17.  regretă dificultățile cu care se confruntă victimele pentru a putea beneficia de serviciile de sprijin; regretă că în unele state membre nu s-au înființat încă servicii de sprijin pentru victime; subliniază că serviciile de sprijin pentru victime ar trebui să fie asigurate pentru toate victimele peste tot în UE și ar trebui să fie accesibile chiar și atunci când o persoană nu a dovedit încă faptul că este victimă a unei infracțiuni sau înainte de inițierea unei proceduri sau acțiuni oficiale; invită statele membre să asigure existența unor adăposturi și centre pentru femei, precum și să sporească numărul acestora și să îmbunătățească accesul la ele, pentru a acorda ajutor victimelor-femei ale tuturor formelor de violență bazată pe gen și pentru a asigura accesul la aceste servicii pentru toate supraviețuitoarele actelor de violență; insistă asupra necesității de a extinde domeniul de cuprindere al acestor servicii, pentru a satisface mai bine nevoile tuturor femeilor, în special ale femeilor cu dizabilități și ale femeilor migrante, inclusiv ale femeilor migrante fără forme legale; subliniază că aceste servicii ar trebui să includă, de asemenea, un sprijin de specialitate ce nu ține de asigurarea unui adăpost, cum ar fi informare și consiliere, însoțire în instanță și servicii de proximitate; consideră că adăposturile pentru femei ar trebui să acorde asistență tuturor femeilor care se confruntă cu acte de violență în relațiile apropiate și ar trebui să fie disponibile gratuit, 24 de ore din 24 și 7 zile pe săptămână, pentru femei și copiii acestora, astfel încât femeile să se simtă în siguranță și să poată să denunțe actele de violență bazate pe gen;

18.  invită statele membre să acorde o atenție deosebită evaluării individuale a copiilor și a minorilor care sunt victime ale oricărui tip de infracțiune, în special ale traficului de ființe umane, inclusiv în scopul exploatării sexuale, ale violenței bazate pe gen și ale abuzului și exploatării sexuale; reamintește principiul conform căruia copiii care sunt victime au întotdeauna nevoi de protecție specifice, din cauza vulnerabilității lor, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (4) din directivă; subliniază necesitatea de a trata copiii și tinerii care sunt victime în așa fel încât să se țină seama în mod corespunzător de vulnerabilitatea acestora;

Formarea profesională

19.  subliniază faptul că introducerea unor noi programe de formare la nivelul UE este de o importanță capitală pentru armonizarea și standardizarea procedurilor din statele membre si pentru asigurarea unui tratament egal al cetățenilor europeni;

20.  solicită statelor membre să asigure formarea specifică a persoanelor responsabile cu acordarea de asistență victimelor unor acte teroriste, precum și să prevadă resursele necesare pentru aceasta;

21.  invită Comisia și statele membre să instituie programe de formare și orientări care să țină cont de dimensiunea de gen pentru toți specialiștii implicați în tratarea cazurilor victimelor unor infracțiuni, cum ar fi juriști, funcționari de poliție, procurori, judecători, lucrători din domeniul sănătății, lucrători sociali și organizații ale societății civile; încurajează statele membre să folosească în mod adecvat posibilitățile de finanțare acordate de UE pentru astfel de măsuri de formare; invită statele membre să asigure în mod specific respectarea tuturor obligațiilor de formare pentru funcționarii de poliție, astfel încât aceștia să fie în măsură să efectueze evaluări individuale mai exacte și în timp util odată ce a fost comisă o infracțiune; invită statele membre să prevină victimizarea ulterioară sau victimizarea secundară cu care se confruntă victimele criminalității, să informeze victimele cu privire la drepturile lor și la serviciile de care pot beneficia și să le confere autonomia necesară ca mijloace de reducere a stresului posttraumatic; subliniază că o astfel de formare ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în programele educaționale, în cooperare cu societatea civilă și cu ONG-urile, și că specialiștii implicați în tratarea cazurilor victimelor criminalității ar trebui să aibă posibilitatea de a participa, în mod periodic, la cursuri de formare specifice, cu scopul de a le dezvolta o mentalitate adecvată pentru a ține cont de caracteristicile și de nevoile specifice ale fiecărui tip de victimă, ceea ce îi va ajuta pe specialiști să prevină actele de violență și să ofere un sprijin adecvat grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile victime ale violenței de gen, victimele traficului de ființe umane, persoanele LGBTI și persoanele cu dizabilități; subliniază că formarea individuală este un element esențial pentru aplicarea efectivă a obiectivelor directivei; consideră că aceste măsuri de formare ar trebui să includă îndrumări cu privire la modalitățile de protecție a victimelor împotriva constrângerii, abuzului și violenței și de asigurare a respectării integrității fizice și mentale a acestora; consideră, în plus, că în cadrul tuturor ședințelor de formare trebuie să se pună accentul pe principiul nediscriminării, acesta fiind piatra de temelie a directivei;

22.  reamintește că victimele minore ale infracțiunilor sunt deosebit de vulnerabile și că ar trebui să se acorde o atenție deosebită formării specialiștilor care tratează cazurile victimelor minore ale infracțiunilor, în special cazurile de abuz sexual și exploatare sexuală, ținând seama și de nevoile specifice ale diferitelor grupuri de vârstă; subliniază că acești specialiști ar trebui să comunice de o manieră apropiată copiilor;

23.  încurajează Comisia să confere un sens practic zilei internaționale a victimelor terorismului, organizând cel puțin de două ori pe an o reuniune internațională dedicată în mod specific schimbului de experiențe și de bune practici între autoritățile locale, regionale și naționale din statele membre, precum și strângerii de mărturii ale victimelor; consideră că acest lucru va contribui la asigurarea unei transpuneri rapide, uniforme și integrale a directivei, la identificarea timpurie a problemelor comune întâmpinate în procesul aplicării acesteia și la instituirea unui proces de evaluare permanentă a capacității sale de a ridica gradul de sensibilizare, contribuind de asemenea cu o dimensiune operațională la manifestările de solidaritate și cu sprijin instituțional și social pentru victime;

24.  subliniază faptul că specialiștii din domeniul sănătății joacă un rol esențial în depistarea victimelor violenței domestice, deoarece violența împotriva femeilor în relațiile apropiate dăunează sănătății fizice și mintale pe termen lung; solicită statelor membre să garanteze că specialiștii din domeniul sănătății au acces la informații cu privire la serviciile de sprijin pentru victime și drepturile victimelor și să asigure o formare specifică pentru o gamă largă de specialiști din domeniul sănătății, inclusiv pentru generaliști, medicii specializați în acordarea de asistență de urgență, infirmiere și asistenți medicali, asistenții sociali din spitale și personalul de la recepție, în scopul de a-i oferi victimei un răspuns eficace, în special în cazurile de violență de gen, ceea ce le va permite specialiștilor din domeniul sănătății să depisteze posibilele cazuri de abuz și să încurajeze victimele-femei să se adreseze unei autorități competente;

Dimensiunea transfrontalieră

25.  invită statele membre să acorde sprijin financiar și asistență juridică membrilor de familie ai victimelor în cazurile în care a fost comisă o infracțiune gravă (de exemplu, în cazul în care victima a decedat sau este rănită grav) într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința, în special în cazurile în care familia nu își permite să se deplaseze în statul membru respectiv pentru a participa la procedura judiciară sau să plătească pentru asistență psihologică sau pentru repatrierea victimei;

26.  invită statele membre să facă procedurile mai flexibile și să accelereze procesul de transmitere a hotărârilor judecătorești în cazurile de violență de gen pronunțate într-un stat, în special în cazul cuplurilor internaționale, astfel încât autoritățile din țările din care provin soții să poată acționa în consecință cât mai curând posibil și să împiedice acordarea custodiei copiilor unui tată acuzat de violență de gen într-o altă țară;

27.  invită Comisia și Consiliul să continue dezvoltarea drepturilor victimelor, pentru ca UE să poată juca un rol de lider în materie de protecție a drepturilor victimelor;

Drepturile procedurale

28.  subliniază importanța acordării de asistență juridică gratuită, garantând în același timp faptul că sarcinile administrative suportate de victimă sunt reduse cât mai mult;

29.  invită statele membre să prevadă, în special, o procedură confidențială și anonimă de denunțare a unei infracțiuni, în special în cazurile de abuz sexual și de abuz față de persoanele cu dizabilități și de minori, cu scopul de a monitoriza și evalua numărul de cazuri denunțate și de a le acorda victimelor fără forme legale posibilitatea de a depune plângeri fără teama de a suporta consecințele legate de statutul lor de imigrant;

30.  invită statele membre să ia mai multe măsuri de drept procesual penal care să garanteze protecția copiilor-victime, inclusiv nevoile specifice ale acestei categorii de victime în cazurile de violență de gen, îndeosebi în cazurile în care mama copilului este ucisă de către partenerul acesteia, pe parcursul întregii proceduri penale, iar ulterior să garanteze că aceștia primesc asistență și sprijin social și psihologic, evitând astfel expunerea copiilor-victime la victimizarea secundară; invită statele membre să adopte măsuri specifice pentru a îmbunătăți rolul liniilor de asistență telefonică naționale în contextul victimelor minore, dat fiind că denunțurile făcute chiar de copii sunt rare;

31.  invită statele membre să ia în considerare incidentele semnificative de violență de gen, inclusiv cele de violență domestică, atunci când decid cu privire la drepturile de custodie și de vizitare a copiilor și consideră că ar trebui să se ia în considerare și drepturile și nevoile martorilor-copii atunci când victimelor li se oferă protecție și servicii de asistență;

32.  reamintește statelor membre obligația de a asigura servicii de traducere și de interpretare gratuite, remarcând faptul că nepunerea la dispoziție a informațiilor în mai multe limbi poate constitui un obstacol pentru protecția eficace a victimei și o formă de discriminare a acesteia;

33.  îndeamnă Comisia și statele membre să se angajeze în mod activ în campanii de informare și să coopereze strâns în acest sens, pentru a spori gradul de sensibilizare al publicului cu privire la drepturile victimelor, astfel cum sunt stabilite de legislația UE, incluzând nevoile speciale ale copiilor-victime; subliniază faptul că aceste campanii de sensibilizare ar trebui organizate și în școli, pentru a-i informa pe copii cu privire la drepturile lor și pentru a le pune la dispoziție instrumente care să le permită să detecteze orice formă de infracțiune căreia i-ar putea fi victime sau la care ar putea fi martori; invită Comisia și statele membre să inițieze campanii de încurajare a femeilor și a persoanelor LGBTQI să denunțe orice fel de violență de gen, astfel încât să poată beneficia de protecție și de sprijinul de care au nevoie;

34.  invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici între funcționarii de poliție în ceea ce privește o abordare axată pe victimă în munca zilnică a acestora;

35.  invită statele membre să desfășoare activ, atât la nivel regional, cât și național, campanii de prevenire a violenței de gen și a victimizării repetate în sistemul judiciar și de către mass-media și să promoveze realizarea unei schimbări de mentalitate a opiniei publice, cu scopul de a evita atitudinile sau practicile de culpabilizare a victimei, care ar putea provoca traume suplimentare victimelor unor infracțiuni specifice, cum ar fi violența de gen sau abuzul sexual; invită statele membre să încurajeze sectorul privat, sectorul tehnologiei informației și mass-media să își folosească potențialul pentru a participa la prevenirea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

36.  invită statele membre să facă schimb de bune practici în vederea instituirii unor mecanisme pentru a încuraja și a facilita denunțarea de către victime a infracțiunilor comise împotriva lor;

37.  invită statele membre să stabilească măsuri specifice în cazul unui atac cu victime în masă, care să permită unui număr mare de victime să participe la procedurile penale;

38.   reamintește statelor membre că trebuie să se acorde o atenție specifică riscului de intimidare și de represalii și necesității de a proteja demnitatea și integritatea fizică a victimelor, inclusiv atunci când acestea sunt audiate și când depun mărturie, pentru a se stabili dacă și în ce măsură aceste persoane ar trebui să beneficieze de măsuri de protecție pe durata procedurilor penale;

39.  accentuează importanța obligației de a informa victimele cu privire la evoluția procedurii penale care îi vizează pe autorii infracțiunilor comise împotriva lor, în special în cazurile în care au fost pronunțate sau se execută pedepse cu închisoarea;

Perspectiva instituțională

40.  invită Comisia să își îndeplinească obligațiile de raportare prevăzute în directivă;

41.  accentuează importanța existenței unor date defalcate, pertinente și comparabile referitoare la toate tipurile de infracțiuni, în special atunci când este vorba de violență împotriva femeilor și de trafic de persoane, pentru a asigura o mai bună înțelegere a problemei și pentru a face cunoscute, a evalua și a ameliora acțiunile statelor membre de sprijinire a victimelor;

42.  invită Comisia să contracareze deficiențele de ordin judiciar și practic în punerea în aplicare a acestei directive printr-o coordonare adecvată a diverselor instrumente de protecție a victimelor instituite la nivelul UE, cum ar fi Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, precum și Directiva 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană; invită toate statele membre și UE să ratifice și să aplice pe deplin Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei(15), pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor și a fetelor, și să pună în aplicare în mod coerent aceste instrumente importante pentru a le garanta pe deplin victimelor din UE drepturile ce le revin;

43.  solicită Comisiei să includă în procesul de monitorizare și raportare analize sectoriale și să asigure aplicarea uniformă a directivei, pentru a proteja toate victimele, indiferent de motivele victimizării sau de caracteristicile lor specifice, precum rasa, culoarea, religia, sexul, identitatea de gen, exprimarea de gen, orientarea sexuală, caracteristicile sexuale, dizabilitatea, statutul de migrant sau orice alt statut;

44.  reamintește că membrii de familie ai victimelor sunt incluși în definiția termenului de „victimă” și invită statele membre să interpreteze noțiunea de „membru de familie” – precum și alți termeni-cheie, cum ar fi „deosebit de vulnerabil(ă)” – în sens larg, în așa fel încât să nu limiteze în mod inutil lista potențialilor titulari ai drepturilor;

45.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri prin care să se asigure că, în cadrul comunicărilor verbale și scrise, sunt respectate standardele referitoare la un limbaj ușor de înțeles, adaptat minorilor și persoanelor cu dizabilități, exprimat într-o limbă pe care victima o înțelege, astfel încât victimele să fie informate pe înțelesul lor, în mod corespunzător și precis cu privire la drepturile lor înaintea începerii procedurilor penale, pe durata acestora și după încheierea lor;

46.  solicită statelor membre să se asigure că, atunci când exercitarea drepturilor este limitată în timp, se ține cont de întârzierile cauzate de dificultățile de traducere și de interpretare;

47.  având în vedere faptul că este vorba despre o formă de violență de gen ce impune măsuri de prevenire specifice, invită cele șapte state membre care nu au făcut încă acest lucru să includă urmărirea în scopul hărțuirii în categoria infracțiunilor, astfel cum se cere la articolul 34 din Convenția de la Istanbul, pe baza dispozițiilor aplicabile din Directiva privind drepturile victimelor referitoare la dreptul la viața privată, dreptul la protecție și, în special, dreptul de a evita contactul cu autorul infracțiunii sau cu alți eventuali făptași sau complici;

48.  solicită statelor membre să prevină victimizarea suplimentară provocată de umilire și de atacurile de onoare la adresa victimei de unele elemente ale societății apropiate de atacatorul inițial; reamintește că astfel de acte constituie o victimizare suplimentară și nu trebuie să fie protejate de dreptul la libertatea de exprimare, după cum se prevede la articolul 10 alineatul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(16);

49.  invită statele membre să se asigure că, după comiterea unui atac, este pusă în funcțiune o linie telefonică de urgență pentru a facilita informarea, sau, de preferință, că acest serviciu este încorporat în serviciile oferite de numărul european de urgență 112, precum și că se adoptă măsurile necesare pentru ca asistența să fie acordată în limbi străine; prin urmare, invită toate statele membre să transpună de urgență în legislația lor articolul 22 din Directiva privind drepturile victimelor;

50.  invită statele membre să se asigure că, în cazul în care victima unui act terorist nu își are reședința în statul membru în care a avut loc actul, statul membru respectiv ar trebui să coopereze cu statul membru de reședință pentru a facilita acordarea de asistență victimei;

51.  solicită statelor membre să asigure o linie telefonică de asistență deschisă non stop și gratuită, accesibilă la nivel național, pentru femeile și persoanele LGBTQI victime ale violenței de gen;

52.  invită statele membre să garanteze faptul că serviciile de sprijin pentru victime acordă sprijinul necesar înainte de începerea procedurilor penale, pe parcursul lor și după încheierea acestora, inclusiv asistență psihologică; subliniază rolul important al societății civile în sprijinirea victimelor; consideră, însă, că guvernele nu trebuie să se bazeze exclusiv pe ONG-uri pentru a le asigura victimelor servicii esențiale de sprijin („accentul pe voluntariat”); insistă ca statele membre să asigure majorarea finanțării și a resurselor pentru ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul drepturilor femeilor și al drepturilor victimelor și să creeze o capacitate de dezvoltare a mecanismelor de sprijinire a victimelor, cu implicarea autorităților de aplicare a legii, a serviciilor sociale și de sănătate și a societății civile;

53.  solicită statelor membre să prevadă în planificarea acțiunilor de răspuns de urgență măsuri de sprijin specific pentru victimele terorismului, astfel încât să se asigure servicii de asistență corespunzătoare atât imediat după un atac, dar și pe termen lung;

54.  solicită statelor membre să stabilească măsuri specifice pentru a asigura informarea victimelor care nu au reședința pe teritoriul statului membru în care a avut loc atacul terorist; consideră că aceste măsuri trebuie să se axeze în special pe drepturile victimelor nerezidente în cadrul procedurilor penale și pe dreptul la despăgubire;

55.  invită toate statele membre să combată impunitatea în toate situațiile și să se asigure că făptașii sunt aduși în fața justiției, pentru ca victimele să se simtă protejate; invită, de asemenea, toate statele membre să lucreze la nivel trans-sectorial pentru a identifica și combate factorii sistemici care contribuie la victimizarea repetată a persoanelor aflate în situații vulnerabile și/sau care se confruntă cu un nivel ridicat de discriminare, întrucât, în caz contrar, procesul de recuperare psihologică a victimelor ar putea fi afectat în mod grav;

56.  invită statele membre să instituie mecanisme juridice pentru a transfera în domeniul penal glorificarea actelor teroriste, atunci când aceasta conduce la umilirea victimelor și la victimizarea secundară, prejudiciind demnitatea și procesul de recuperare a victimei;

57.  consideră că victimele terorismului trebuie să ocupe o poziție centrală în societatea europeană, ca simbol al apărării pluralismului democratic; solicită în acest scop organizarea de conferințe, memoriale și crearea de materiale audiovizuale, pentru a-i sensibiliza pe cetățenii europeni, precum și crearea unui registru european al victimelor, de uz administrativ;

58.  invită statele membre să asigure o protecție mai bună pentru victimele violenței de gen, inclusiv pentru victimele violenței sexuale, ca mijloc de a îmbunătăți accesul la justiție și de a eficientiza procedurile penale;

59.  amintește natura specifică a victimelor terorismului, acestea încadrându-se într-o categorie separată și având nevoi speciale; solicită Comisiei să elaboreze o directivă specifică privind protecția victimelor terorismului;

60.  invită statele membre să garanteze servicii de sprijin, cum sunt serviciile de asistență și consiliere pentru depășirea traumelor, precum și accesul la serviciile de sănătate necesare, inclusiv de sănătate sexuală și a reproducerii, ca parte a sprijinului specific destinat victimelor cu nevoi speciale, cum ar fi copiii, femeile victime ale violenței de gen, victimele traficului de ființe umane, persoanele LGBTI și persoanele cu dizabilități;

61.  invită statele membre să instituie mecanisme adecvate de control al calității pentru a evalua dacă au îndeplinit cerințele legate de standardele de includere a dimensiunii de gen și de adaptare la nevoile femeilor și ale copiilor și referitoare la măsurile care trebuie adoptate de către serviciile de sprijinire a victimelor pentru a încuraja denunțarea infracțiunilor și a proteja în mod eficace victimele;

62.  invită statele membre să ofere sprijin victimelor pentru a le permite să facă față aspectelor juridice, financiare și practice, precum și riscului de victimizare ulterioară;

63.  invită Comisia să pună în evidență posibila utilizare a proiectului „InfoVictims”, finanțat de UE, ca instrument de informare a victimelor în legătură cu procedurile penale, folosind diverse mijloace de comunicare, cum ar fi broșuri și afișe; consideră că acest proiect încurajează schimbul de bune practici pentru informarea victimelor infracțiunilor;

64.  invită statele membre să instituie mecanisme coordonate pentru a colecta informații privind victimele atacurilor teroriste care pot avea loc pe teritoriul lor și pentru a pune la dispoziția victimelor, prin crearea și dezvoltarea unui ghișeu unic, un portal internet și o linie telefonică de urgență sau alte mijloace de comunicare, cum ar fi instrumentele de e-mail sau de mesagerie multimedia, asigurând accesul la informații securizate, personalizate, specifice și pertinente, în conformitate cu nevoile utilizatorului, cu un serviciu de sprijin confidențial, gratuit și ușor accesibil; subliniază că acest serviciu de sprijin trebuie să fie în măsură să acorde asistență și sprijin victimelor terorismului în conformitate cu nevoile lor specifice, cum ar fi sprijin emoțional și psihologic, precum și sfaturi și informații privind orice chestiune de ordin juridic, practic sau financiar, trebuie să fie în măsură să acorde asistență victimelor preluând legătura cu diverse servicii administrative și, dacă este necesar, să le reprezinte în această privință imediat după producerea atacului și în timpul eventualelor proceduri penale, precum și asistență în ceea ce privește procedurile naționale de depunere a cererilor pentru despăgubiri;

65.  invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a evita, pe cât posibil, invadarea vieții private a victimei și a membrilor familiei acesteia, în special pe parcursul investigațiilor și a procedurilor judiciare;

66.  invită Comisia să transforme actualul portal e-Justice într-o platformă mai ușor de folosit, care să le asigure victimelor informații concise și ușor de înțeles referitoare la drepturile lor și la procedurile de urmat;

67.  invită statele membre să colaboreze, respectând pe deplin libertatea de exprimare, cu mass-media și cu jurnaliștii pentru ca aceștia să adopte măsuri de autoreglementare după survenirea unui atac terorist, cu scopul de a garanta protecția vieții private a victimelor și a membrilor familiilor acestora, și, în plus, să recunoască importanța cooperării cu serviciile specializate care acordă asistență și sprijin victimelor, pentru a ajuta victimele să facă față atenției acordate de mass-media;

68.  invită statele membre să instituie mecanisme de coordonare pentru a asigura, în cadrul serviciilor de sprijinire a victimelor, o tranziție eficace de la asistența de urgență, care să ia în considerare dimensiunea de gen, acordată imediat după comiterea unei infracțiuni, la asistența pe termen lung de care au nevoie victimele; observă că este necesară includerea autorităților locale și regionale, care le oferă victimelor majoritatea serviciilor de asistență, în toate etapele de planificare, luare a deciziilor și punere în aplicare; subliniază că aceste mecanisme ar trebui să asigure în special îndreptarea victimelor către serviciile pe termen lung, care sunt acordate de către diferite entități ce intervin în diferite etape; consideră că aceste mecanisme ar trebui, de asemenea, să aibă o dimensiune transfrontalieră pentru a asigura acordarea de servicii de sprijinire a victimelor și a garanta faptul că victimele își pot exercita dreptul de a primi informații, asistență și despăgubiri în statul lor de reședință atunci când infracțiunea a avut loc într-un alt stat membru decât cel în care acestea își au reședința;

69.  invită statele membre ca, în caz de atac terorist, să instituie un centru de coordonare care să reunească organizațiile și experții competenți pentru a asigura informații, sprijin și servicii practice victimelor și familiilor și rudelor lor; subliniază că aceste servicii ar trebui să fie confidențiale, gratuite și ușor accesibile tuturor victimelor terorismului și ar trebui să includă, în special:

   (a) sprijin emoțional și psihologic de specialitate, precum sprijin și consiliere de specialitate pentru depășirea traumelor, adaptate în mod specific nevoilor victimelor terorismului;
   (b) servicii de reabilitare profesională, care să ajute victimele ce au suferit vătămări și prejudicii să își găsească noi locuri de muncă sau să își schimbe activitatea profesională;
   (c) facilitarea legăturilor virtuale sigure cu alte victime și grupuri de sprijin administrate de victime;
   (d) servicii de sprijin în cadrul comunității;
   (e) servicii pentru informarea membrilor familiei cu privire la identificarea victimelor și a rămășițelor acestora și pentru repatrierea rămășițelor;

70.  regretă că, în comparație cu Convenția de la Istanbul, domeniul de aplicare al Directivei privind drepturile victimelor este mai limitat în ceea ce privește protecția victimelor violenței de gen (inclusiv a persoanelor afectate de MGF); în același timp, salută mecanismul de responsabilizare mai puternic din directivă și subliniază faptul că cele două instrumente ar trebui promovate împreună pentru a maximiza protecția oferită victimelor violenței de gen;

71.  încurajează statele membre să ofere materiale informative adecvate și asistență judiciară gratuită victimelor terorismului care sunt părți în cadrul unor proceduri penale, astfel încât acestea să poată obține o hotărâre privind despăgubirea;

72.  invită Comisia să propună crearea unui fond european de asistență pentru victimele actelor de terorism;

73.  invită statele membre să instituie:

   a) un site internet dedicat care să fie accesibil permanent și care să pună la dispoziție toate informațiile care au fost făcute publice cu privire la serviciile de asistență create ca urmare a unui atac terorist comis pe teritoriul lor, care să conțină următoarele informații ce trebuie puse la dispoziție de urgență: datele de contact ale organizațiilor responsabile pentru asigurarea de asistență și pentru informarea victimelor, membrilor familiilor și publicului larg în urma unui atac terorist, precum și informații privind atacul și măsurile adoptate ca urmare a atacului, inclusiv informații privind găsirea sau contactarea victimelor dispărute și măsuri pentru ajutorarea victimelor să se întoarcă acasă, care ar trebui să includă:
   i. modalitățile de recuperare a bunurilor pierdute ca urmare a unui atac;
   ii. reacțiile psihologice normale ale victimelor la un atac și îndrumarea victimelor în ceea ce privește modalitățile de atenuare a eventualelor reacții negative, precum și informații privind posibile vătămări neevidente, precum pierderea auzului;
   iii. informații privind înlocuirea documentelor de identitate;
   iv. informații privind obținerea de asistență financiară, despăgubiri sau prestații din partea guvernului;
   v. informații privind drepturile specifice ale victimelor terorismului și ale membrilor familiilor lor, inclusiv drepturile din cadrul procedurilor penale, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor;
   vi. eventuale alte informații considerate necesare pentru a garanta că victimele sunt informate cu privire la drepturile lor, la siguranța lor sau la serviciile pe care le au la dispoziție;
   b) un site web cu acces privat, disponibil victimelor atacurilor teroriste și membrilor familiilor acestora, care să pună la dispoziția victimelor informații ce nu sunt disponibile publicului larg;
   c) proceduri pentru informarea membrilor familiilor cu privire la situația victimelor;
   d) colectarea unor informații uniforme referitoare la victime de către toate autoritățile și organizațiile care sunt responsabile de primirea, tratamentul și sprijinul victimelor; aceste informații trebuie să fie colectate în funcție de nevoile tuturor organizațiilor implicate în reacția la atacul terorist și în acordarea de asistență victimelor și familiilor lor;

74.  invită statele membre să instituie o rețea națională a serviciilor de sprijinire a victimelor pentru a intensifica cooperarea dintre aceste organizații și să instituie grupuri de lucru pentru a face schimb de bune practici, a concepe măsuri de formare și a îmbunătăți comunicarea dintre autorități și victimele infracțiunilor;

75.  invită Comisia să inițieze un dialog cu statele membre pentru a diminua diferențele foarte mari(17) în ceea ce privește compensațiile financiare acordate de către fiecare stat membru victimelor atentatelor teroriste;

76.  subliniază că este vital ca statele membre să răspundă victimelor infracțiunilor cu respect, sensibilitate și profesionalism, pentru a încuraja victimele infracțiunilor să comunice cu personalul însărcinat cu aplicarea legii sau cu personalul medical;

77.  invită statele membre să se asigure că numărul telefonic de urgență 112 este pe deplin accesibil persoanelor cu handicap și să organizeze campanii pentru a spori gradul de cunoaștere a acestei linii;

78.  repetă apelul adresat Comisiei să prezinte cât mai curând posibil o strategie europeană pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor ale violenței de gen, care ar trebui să conțină un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen; repetă apelul adresat Consiliului să activeze clauza pasarelă, adoptând în unanimitate o decizie prin care violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme ale violenței de gen) să fie inclusă în rândul infracțiunilor penale, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

79.  invită statele membre să instituie mecanisme pentru recuperarea adecvată a plăților de despăgubire de la autorul infracțiunilor;

80.  invită statele membre să pună în aplicare în mod eficient, cu resurse economice și financiare suficiente și în deplină cooperare cu Comisia și cu alți actori vizați, inclusiv cu societatea civilă, toate dispozițiile din Directiva privind drepturile victimelor;

81.  invită Comisia să includă în Agenda europeană privind securitatea o măsură prioritară privind garantarea securității personale și protecția tuturor persoanelor împotriva violenței interpersonale și a violenței de gen;

o
o   o

82.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 131, 20.5.2017, p. 11.
(2) JO L 131, 20.5.2017, p. 13.
(3) JO L 82, 22.3.2001, p. 1.
(4) JO L 88, 31.3.2017, p. 6.
(5) JO L 132, 21.5.2016, p. 1.
(6) JO L 181, 29.6.2013, p. 4.
(7) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(8) JO L 338, 21.12.2011, p. 2.
(9) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(10) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0501.
(12) JO L 127, 29.4.2014, p. 39.
(13) JO L 261, 6.8.2004, p. 15.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.
(15) A se vedea Rezoluția Parlamentului din 12 septembrie 2017 referitoare la încheierea Convenției de la Istanbul.
(16) Hotărârea Camerei din 16 iulie 2009, cauza Féret/Belgia, C-573.
(17) Compensațiile financiare naționale variază de la un euro simbolic în anumite state membre până la 250 000 de euro și mai mult în altele.


Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii comerciale comune
PDF 187kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind punerea în aplicare a politicii comerciale comune (2017/2070(INI))
P8_TA(2018)0230A8-0166/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile(1),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 13 septembrie 2017 privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți” (COM(2017)0491),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 9 noiembrie 2017 privind „Punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 31 decembrie 2016” (COM(2017)0654),

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere discursul Președintelui Jean-Claude Juncker din 13 septembrie 2017 privind starea Uniunii în 2017,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC de la Buenos Aires, 10-13 decembrie 2017(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 conținând recomandările Parlamentului European adresate Comisiei privind negocierile pe marginea Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA)(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(5),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 „Către o strategie în domeniul comerțului digital”(7),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 16 martie 2017 privind adoptarea Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat(8),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 4 octombrie 2016 privind adoptarea regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249, SEC(2006)0643)),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea(12),

–  având în vedere Avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai 2017 cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb cu Singapore,

–  având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulative ale viitoarelor acorduri comerciale asupra sectorului agroalimentar,

–  având în vedere articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la implementarea Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 4 alineatul (1), prin care se interzice sclavia și servitutea,

–  având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0166/2018),

A.  întrucât politica comercială comună este alcătuită din acorduri comerciale și din instrumente legislative care trebuie să garanteze interesele comerciale ofensive și defensive ale Uniunii, să contribuie la creșterea durabilă și la crearea de locuri de muncă decente, să asigure respectarea normelor și standardelor europene, să garanteze dreptul la reglementare al statelor și bunăstarea cetățenilor, să promoveze valorile Uniunii, și întrucât respectarea acestor obiective presupune o bună orientare a politicii comerciale a Uniunii și o implementare și monitorizare deplină și eficace a acesteia într-o manieră mai echitabilă și mai transparentă;

B.  întrucât Uniunea s-a angajat să asigure coerența politicilor pentru dezvoltare în Consensul european privind dezvoltarea din 2017, urmărind să genereze o dezvoltare durabilă și să accelereze transformările punând accentul pe elemente transversale ale politicii de dezvoltare precum egalitatea de gen, tineretul, investițiile și comerțul, energia durabilă și acțiunile climatice, buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului, migrația și mobilitatea, pentru a contribui prin toate politicile sale externe, inclusiv prin politica comercială comună, la obiectivele definite în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite;

C.  întrucât Uniunea și-a asumat angajamentul de a promova locuri de muncă decente pentru toți, astfel cum este prevăzut în rezultatele summit-ului mondial al ONU din 2005 și în Declarația ministerială a Segmentului de nivel înalt al Consiliului Economic și Social al ONU din 2006, inclusiv prin relațiile sale comerciale; întrucât Consiliul European a subliniat în repetate rânduri importanța consolidării dimensiunii sociale a globalizării și a luării acesteia în considerare în diverse politici interne și externe și în cooperarea internațională;

D.  întrucât Uniunea este prima putere comercială mondială și cea mai mare piață unică din lume, precum și cel mai mare exportator mondial de bunuri și servicii, susținând 31 de milioane de locuri de muncă în Europa, ceea ce reprezintă cu 67 % mai mult față de numărul corespunzător înregistrat la mijlocul anilor ’90;

E.  întrucât Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este singura organizație internațională din lume care se ocupă de normele comerciale globale pentru diferite zone economice sau state;

F.  întrucât etapa de implementare și de asigurare a punerii în aplicare este esențială și fundamentală pentru a garanta eficacitatea politicii comerciale a Uniunii;

G.  întrucât cetățenii Uniunii cer din ce în ce mai mult ca politica comercială a Uniunii să garanteze că bunurile care intră pe piața UE au fost produse în condiții decente și sustenabile;

H.  întrucât întreprinderile europene utilizează reducerile tarifare disponibile în cadrul acordurilor comerciale pentru aproximativ 70 % dintre exporturile lor care pot beneficia de acestea, în timp ce partenerii noștri le utilizează în circa 90 % dintre cazuri, și întrucât este esențial ca întreprinderile europene să utilizeze integral aceste avantaje, pentru a stimula ocuparea forței de muncă, creșterea și investițiile;

I.  întrucât IMM-urile sunt unul dintre motoarele economiei europene, reprezentând 30 % din exporturile Uniunii și 90 % din locurile de muncă de pe piață, și întrucât este esențial să facă parte integrantă din implementarea politicii comerciale a Uniunii, consolidând astfel rolul acesteia în materie de export, inovare și internaționalizare;

J.  întrucât Uniunea este cel mai mare exportator mondial de servicii, iar surplusul comercial al Uniunii din acest sector s-a înmulțit cu zece din 2000 și până în prezent, ajungând la peste 120 de miliarde de euro în 2016;

K.  întrucât trebuie oferite răspunsuri clare și precise la întrebările ridicate în cadrul dezbaterii publice pe tema politicii comerciale comune și a implementării acesteia;

L.  întrucât politica comercială comună, după cum sugerează strategia „Comerț pentru toți”, este o politică bazată pe valori, ce își propune să promoveze, printre altele, buna guvernanță, transparența, dezvoltarea durabilă și practicile comerciale loiale;

M.  întrucât politica comercială trebuie să fie coerentă cu politicile externă și internă ale Uniunii și în conformitate cu principiul coerenței politicii de dezvoltare pentru a asigura transparență și stabilitate în materie de reglementare, precum și condiții de concurență mai echitabile, ținând cont, printre altele, de obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii,

Contextul actual al politicii comerciale

1.  reamintește că, de la publicarea strategiei „Comerț pentru toți”, contextul internațional a trecut prin schimbări profunde și trebuie înfruntate provocări noi în domeniul comerțului și sarcini concrete; este preocupat de prezența tot mai accentuată în întreaga lume a unor practici comerciale protecționiste care nu sunt compatibile cu normele OMC și își reafirmă sprijinul pentru un sistem comercial deschis, corect, echilibrat, sustenabil și bazat pe reguli;

2.  ia act de importanța economică în creștere a continentului asiatic, precum și de retragerea treptată a Statelor Unite din schimburile comerciale și de incertitudinea pentru comerțul internațional care decurge din acest fapt, și ia act inclusiv de criticile interne adresate politicii de comerț internațional și de apelul la comerț echitabil; invită Comisia să își ajusteze politica comercială pentru a putea aborda aceste evoluții și a da dovadă de mai multă reactivitate și responsabilitate, stabilind totodată o strategie pe termen mai lung, având în vedere aceste schimbări ale contextului internațional; subliniază că, în acest context global în schimbare, rolul UE în promovarea unei agende comerciale bazate pe valori este din ce în ce mai important pentru cetățenii europeni;

3.  subliniază importanța în creștere a serviciilor, în special a celor digitale, inclusiv servitizarea comerțului cu mărfuri (Modul 5), precum și a fluxului de date și a comerțului electronic în cadrul comerțului internațional; insistă asupra necesității de a consolida normele internaționale din domeniu în scopul de a garanta avantaje concrete pentru consumatorii europeni, un mai bun acces pe piețele străine pentru întreprinderile europene și respectarea drepturilor fundamentale peste tot în lume, inclusiv protecția datelor și confidențialitatea; subliniază că protecția datelor cu caracter personal nu are caracter negociabil în cadrul acordurilor comerciale, consideră că drepturile digitale ale cetățenilor ar trebui să fie promovate prin încheierea de acorduri comerciale și reamintește poziția sa privind protecția datelor și comerțul digital, astfel cum a fost exprimată în rezoluția sa intitulată „Către o strategie în domeniul comerțului digital”; subliniază că politica comercială a UE poate juca un rol important în eliminarea decalajului digital; încurajează Comisia să promoveze agenda comercială digitală în actualele și viitoarele negocieri de ALS și în cadrul OMC; solicită ca toate acordurile comerciale viitoare, inclusiv cele în curs de negociere în prezent, să includă capitole privind comerțul digital; solicită Comisiei să urmărească o strategie privind comerțul digital care să ia în considerare oportunitățile oferite întreprinderilor mici și mijlocii prin facilitarea accesului pe piețele globale;

4.  subliniază că ieșirea Regatului Unit din Uniune va avea consecințe asupra schimburilor comerciale interne și externe; invită Comisia să anticipeze impactul Brexitului asupra politicii comerciale a Uniunii și să garanteze continuitatea implementării politicii comerciale a UE și a relațiilor cu țările terțe, precum și modalități de găsire a unor soluții la angajamentele comune asumate în cadrul OMC;

5.  ia act de avizul 2/15 al CJUE din 16 mai 2017 privind ALS UE-Singapore, care stabilește că, în afara chestiunii legate de investițiile de portofoliu și a soluționării litigiilor dintre investitori și stat, acordul UE-Singapore ține de competența exclusivă a Uniunii; solicită Comisiei și Consiliului să clarifice cât mai curând posibil decizia lor privind structura viitoarelor ALS și să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre în adoptarea directivelor supuse negocierii, în negocieri, în ceea ce privește temeiul juridic al propunerilor de semnat și încheiat și mai ales în ceea ce privește semnarea și încheierea de către Consiliu a acordurilor comerciale internaționale, pentru a nu amâna și mai mult acordurile deja încheiate cu partenerii comerciali, dar încă neratificate; reamintește că Parlamentul trebuie să fie implicat și pe deplin informat în timp util încă de la începutul tuturor negocierilor comerciale, înainte de adoptarea orientărilor pentru negociere cu privire la toate etapele acordării mandatului, negocierii și punerii în aplicare a acordurilor comerciale; solicită ca aranjamentele necesare să fie convenite prin intermediul unui acord interinstituțional în contextul acordului privind o mai bună legiferare;

6.  ia act de faptul că, în pofida retragerii Statelor Unite din negocieri, celelalte 11 state au reușit să ajungă la o înțelegere privind Acordul de parteneriat transpacific la 23 ianuarie 2018, la Tokio;

Stadiul programului de negocieri comerciale al Uniunii

7.  regretă faptul că nu s-a ajuns la niciun acord în cursul reuniunii ministeriale a OMC de la Buenos Aires; subliniază importanța economică și politică principală a sistemului multilateral și își reiterează sprijinul pentru sistem; solicită Uniunii să promoveze în mod activ propuneri de norme multilaterale actualizate, ținând seama de noile provocări derivate din lanțurile valorice globale, precum și să promoveze rolul central al OMC în sistemul comerțului mondial; salută intrarea în vigoare a Acordului privind facilitarea comerțului; salută extinderea derogării de la normele OMC pentru produsele farmaceutice pentru țările cele mai puțin dezvoltate până în 2033; regretă faptul că unele acorduri multilaterale nu sunt respectate și invită Comisia să depună mai multe eforturi în cadrul OMC pentru transpunerea efectivă în practică a normelor și acordurilor multilaterale; reamintește solicitările adresate anterior Comisiei, de a se implica în configurarea agendei OMC, în special în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor și comerțul și dezvoltarea durabilă; își reiterează preocuparea cu privire la noi blocaje ale SUA în ceea ce privește numirile în cadrul organului de apel al OMC și subliniază importanța unei bune funcționări a sistemului de soluționare a litigiilor în cadrul OMC; solicită Comisiei consolidarea cooperării cu partenerii noștri principali în abordarea concurenței neloiale și a practicilor protecționiste ale țărilor terțe;

8.  ia act de blocarea negocierilor multilaterale pe tema acordului privind comerțul cu servicii (TiSA) și a Acordului privind bunurile de mediu; solicită Uniunii să dea dovadă de spirit de inițiativă pentru a permite reluarea ambelor procese de negocieri, pe baza poziției Parlamentului European în ceea ce privește TiSA;

9.  subliniază că mai multe ALS, de exemplu cele cu Canada și Ecuador, dispozițiile din acordul de asociere UE-Ucraina privind acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător și mai multe acorduri de parteneriat economic (APE) cu țări africane au intrat în vigoare pe deplin sau în mod provizoriu și că au fost încheiate acorduri comerciale cu Singapore, Vietnam și Japonia de la lansarea strategiei „Comerț pentru toți”; subliniază că trebuie acordat un sprijin politic și administrativ suficient pentru a asigura convenirea acordurilor comerciale în termene corespunzătoare; susține actualul proces de actualizare a acordurilor cu Chile și Mexic; reamintește solicitarea sa de a începe negocierile cu Australia și Noua Zeelandă, ținându-se seama de pozițiile sale;

10.  evidențiază faptul că ar trebui promovate și intensificate în continuare relațiile comerciale și de investiții cu parteneri strategici ai UE, reciproc benefice; solicită reînnoirea eforturilor de stimulare a negocierilor cu privire la acordul cuprinzător în materie de investiții cu China, în special în ceea ce privește reciprocitatea în legătură cu tratamentul la accesul pe piață și progresele în materie de dezvoltare durabilă;

11.  subliniază că acordurile încheiate și negocierile bilaterale în curs și viitoare purtate de Uniune reprezintă posibilități de creștere prin accesul pe piețe și de eliminare a barierelor în calea comerțului; solicită Comisiei să colaboreze în mod continuu cu părțile interesate, pentru a-și evalua prioritățile în cadrul negocierilor în curs; reamintește că conținutul trebuie să prevaleze asupra ritmului negocierilor, că acestea trebuie să se desfășoare într-un spirit de reciprocitate și avantaje reciproce, că normele și standardele europene trebuie asigurate, evitându-se amenințările la adresa modelului social european și a mediului, și că serviciile publice, inclusiv serviciile de interes general și serviciile de interes economic general, precum și serviciile audiovizuale trebuie excluse, în conformitate cu articolele 14 și 106 TFUE și Protocolul nr. 26; subliniază faptul că, în toate negocierile comerciale, Comisia trebuie să se asigure că UE și autoritățile naționale și locale își păstrează pe deplin dreptul de a introduce, de a adopta, de a menține sau de a abroga orice măsură în ceea ce privește comandarea, organizarea, finanțarea și prestarea serviciilor publice, astfel cum a fost cazul și cu acordurile comerciale anterioare;

12.  invită Comisia și statele membre să revizuiască și, dacă este necesar, să actualizeze mandatele de negociere pentru negocierile comerciale în curs, o dată la cinci ani, pentru a le adapta la contextul în schimbare și la provocările care au evoluat, și să prevadă clauze de revizuire în acordurile comerciale, pentru a asigura punerea în aplicare cel mai eficace posibilă, precum și să le adapteze la contextul actual, cu condiția garantării unui control și a unei transparențe parlamentare complete;

13.  reamintește că Comisia a anunțat în mai multe rânduri lansarea negocierilor în materie de investiții cu Hong Kong și Taiwan și solicită Comisiei să încheie activitățile preparatorii pentru a putea lansa în mod formal negocierile privind acordurile de investiții cât mai curând posibil;

14.  reamintește importanța investițiilor interne și externe pentru economia europeană, precum și necesitatea garantării unei protecții a investitorilor europeni în străinătate; solicită Comisiei să își continue activitatea privind noul sistem jurisdicțional în materie de investiții, care trebuie, printre altele, să se axeze pe garantarea dreptului la reglementare al statelor și pe transparență și să prevadă un mecanism de recurs, norme stricte privind conflictul de interese, un cod de conduită; consideră că acest nou sistem trebuie să vizeze obligațiile investitorilor, să prevină exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, să păstreze dreptul de a reglementa în interes public și să evite relaxarea normativă, să garanteze egalitatea judiciară între investitori (cu o atenție deosebită acordată microîntreprinderilor și IMM-urilor), independența, transparența și responsabilitatea; să analizeze posibilitatea includerii unor dispoziții procedurale privind, printre altele, cererile reconvenționale în cazul în care investițiile care fac obiectul unei cereri au fost efectuate cu încălcarea legislației aplicabile, cu evitarea depunerii de cereri paralele în justiție, clarificând astfel relația cu instanțele naționale;

15.  solicită statelor membre să deblocheze în sfârșit procedura privind Convenția din Mauritius a Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul litigiilor între state și investitori realizat în baza tratatelor, acum, după ce CJUE a clarificat chestiuni legate de competență, iar Comisiei îi solicită să își dubleze eforturile în această privință; solicită, de asemenea, ca revizuirea clauzei de anterioritate pentru tratatele bilaterale de investiții gestionate de statele membre să aibă loc mai devreme de 2020;

16.  speră ca UE și statele sale membre să își consolideze angajamentul, în cadrul deliberărilor la nivelul ONU, privind un tratat cu caracter obligatoriu privind întreprinderile și drepturile omului;

17.  constată cu îngrijorare că încă nu a fost pusă în aplicare reforma privind regulile de origine, anunțată în strategia „Comerț pentru toți”; subliniază complexitatea normelor de origine și își reiterează cererea de a le actualiza, a le face mai ușor de aplicat și mai clare; subliniază angajamentul asumat la cea de-a 10-a Conferință ministerială Euromed în vederea finalizării revizuirii Convenției Pan-Euromed privind regulile de origine până la sfârșitul anului 2018; își reînnoiește solicitarea adresată Comisiei de a pregăti un raport în care să prezinte situația actuală a regulilor de origine, ținând cont de efectul cumulativ al acestora prin tratatele bilaterale;

18.  reamintește că trebuie să se acorde o atenție specială produselor agricole, precum și intereselor producătorilor și consumatorilor europeni la punerea în aplicare a politicii comerciale a Uniunii, în special având în vedere impactul cumulativ al tuturor acordurilor de liber schimb asupra sectorului; subliniază că acordurile comerciale pot să ofere perspective economice pentru sectorul agroalimentar, în special în cadrul acordului încheiat cu Japonia; constată că UE este cel mai mare exportator de produse agroalimentare din lume; reamintește că este important să se ajungă la un echilibru echitabil între protecția produselor agricole sensibile și promovarea intereselor ofensive ale Uniunii din perspectiva exporturilor agroalimentare, preconizând, printre altele, perioade de tranziție și cote adecvate, precum și, în unele cazuri, posibila excludere a produselor celor mai sensibile; reamintește că este esențial să se garanteze un nivel ridicat de norme sanitare și fitosanitare pe baza principiului precauției al UE, combătându-se, în același timp, orice tratament discriminatoriu în acest domeniu;

Principiul reciprocității ca pilon al politicii comerciale a Uniunii și garanție a unor condiții de concurență echitabile și loiale

19.  este convins că unul dintre principalele scopuri ale politicii comerciale a Uniunii ar trebui să fie promovarea concurenței loiale și asigurarea unor condiții de concurență echitabile; salută prezența principiului reciprocității în raportul privind punerea în aplicare a strategiei comerciale a Uniunii; reamintește că reciprocitatea trebuie să fie un pilon al politicii comerciale a Uniunii, cu luarea în calcul a asimetriilor aplicabile țărilor în curs de dezvoltare, atunci când se impun, și a tratamentului preferențial pentru națiunile cel mai puțin dezvoltate; ia act de publicarea de către Comisie a propunerii sale modificate de regulament privind accesul bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața internă a achizițiilor publice în UE, care ar putea reprezenta un instrument important pentru garantarea unor condiții de concurență echitabile pentru accesul țărilor terțe pe piață; consideră că inițiativa privind controlul investițiilor străine directe în Uniunea Europeană urmărește să protejeze securitatea și ordinea publică ale Uniunii și ale statelor membre și ar putea presupune o mai mare reciprocitate în ceea ce privește accesul la piețe, asigurând totodată în continuare deschidere către investițiile străine directe;

20.  reamintește că punerea în aplicare a politicii comerciale trebuie să contribuie la garantarea unor condiții de concurență juste, echitabile și loiale pentru întreprinderi; salută adoptarea noii metode antidumping în cazul denaturării concurenței într-o țară terță; ia act de acordul interinstituțional încheiat privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială; subliniază noua posibilitate pe care o oferă acestea, în special în ceea ce privește impunerea de obligații suplimentar față de marja de prejudiciu; reamintește că este important să se asigure aplicarea corectă a acestor instrumente, cu intervenție imediată pentru remedierea oricăror disfuncții sau abuzuri, în mod proporțional și în deplină conformitate cu dreptul OMC și cu celelalte obligații legale ale Uniunii; salută poziția proactivă a Comisiei în utilizarea instrumentelor de apărare comercială în 2016 și solicită să se acționeze cu o hotărâre și o promptitudine similare și atunci când aceste instrumente sunt folosite în mod necorespunzător împotriva exporturilor din UE de către unii dintre partenerii noștri comerciali;

21.  regretă că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială nu menționează decât în treacăt munca de coordonare care trebuie realizată cu vămile; subliniază că politica comercială trebuie să contribuie la combaterea comerțului ilegal, pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor noastre și a garanta asigura un nivel ridicat de securitate a consumatorilor; evidențiază, de asemenea, rolul important al politicii în domeniul concurenței în această privință și necesitatea unor negocieri bilaterale și multilaterale în acest sens;

Utilizarea unor instrumente transversale eficace pentru a pune în aplicare o politică comercială avantajoasă pentru toți

22.  solicită ca punerea în aplicare a politicii comerciale să devină o parte integrantă a strategiei comerciale a Uniunii;

23.  insistă pe lângă Comisie să utilizeze imediat instrumentele aflate la dispoziția sa în caz de disfuncționalitate, de barieră sau de nerespectare a unui angajament de către un partener, în special recurgând la procedura de soluționare a litigiilor, precum și la procesele ad-hoc existente prevăzute pentru dispozițiile privind comerțul și dezvoltarea durabilă din acordurile de liber schimb ale Uniunii;

24.  invită Comisia să ia în calcul resursele umane și financiare disponibile, pentru a optimiza pregătirea acordurilor comerciale pentru adoptarea de către colegiuitori și aplicarea politicii comerciale și solicită înființarea unui serviciu specific în cadrul Comisiei însărcinat cu monitorizarea și evaluarea continuă a punerii în aplicare a politicii comerciale, care să informeze inclusiv Parlamentul;

25.  îndeamnă Comisia și statele membre să depună mai multe eforturi, în special prin intermediul instrumentelor digitale, pentru a elimina orice obstacol și sarcină administrativă suplimentară, pentru a realiza o simplificare tehnică, precum și pentru a asista întreprinderile în demersurile pe care le fac pentru a beneficia de acordurile și de instrumentele comerciale;

26.  subliniază activitatea esențială a delegațiilor Uniunii, alături de ambasadele statelor membre și diverși parteneri sociali, care permite o acțiune rapidă și directă pentru punerea corectă în aplicare a dispozițiilor comerciale și pentru identificarea rapidă și abordarea eficace a problemelor și a obstacolelor; consideră că delegațiile Uniunii ar beneficia de pe urma unui sistem uniform, bazat pe un set unic de norme și orientări în vederea asigurării unei mai mari coerențe; încurajează Comisia să implice mai mult delegațiile Uniunii în statele terțe în punerea în aplicare a noilor acorduri de liber schimb și a celor deja existente, în special în ceea ce privește consolidarea scenei locale a întreprinderilor nou înființate; încurajează Comisia și SEAE să își continue acțiunile în domeniul diplomației economice, bazându-se, printre altele, pe camerele de comerț europene;

27.  solicită Comisiei să realizeze un studiu privind efectele cumulative ale acordurilor comerciale, pentru fiecare sector și pentru fiecare țară, pentru a contribui la evaluarea politicii noastre comerciale și pentru a-i anticipa și ajusta efectele;

28.  subliniază că anumite sectoare pot întâmpina dificultăți economice legate de schimburile comerciale; invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de însoțire care să aibă și o perspectivă socială, pentru a maximiza beneficiile și a reduce la minimum efectele negative care pot să decurgă din liberalizarea comerțului; invită Comisia, în acest context, să consolideze eficacitatea Fondului european de ajustare la globalizare, asigurându-i un caracter mai proactiv;

29.  încurajează Comisia să continue și să își aprofundeze cooperarea cu organizațiile și forumurile internaționale cum sunt G20, OCDE și OIM, Banca Mondială, Organizația Mondială a Vămilor, Organizația Internațională de Standardizare, în materie de elaborare a standardelor internaționale, de punere în aplicare și de monitorizare a schimburilor comerciale, inclusiv din punctul de vedere al impactului său social și de mediu;

Analiza primului raport al Comisiei privind punerea în aplicare a ALS

30.  salută publicarea de către Comisie a primului raport privind punerea în aplicare a ALS; solicită Comisiei să continue această publicație anuală; insistă totodată asupra faptului că Comisia ar trebui să realizeze studii cuprinzătoare mai detaliate privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb ale Uniunii, să abordeze acest subiect în amănunt și să se asigure că studiile includ analize și interpretări calitative și econometrice relevante și adecvate ale datelor, recomandări concrete, plasarea în context a cifrelor publicate și furnizarea de informații calitative suplimentare, cum ar fi - pentru punerea în aplicare a normelor - părți din ALS, precum comerțul și dezvoltarea durabilă și achizițiile publice; subliniază că acest lucru va face posibilă o evaluare mai bună și mai cuprinzătoare a impactului real al acordurilor pe teren astfel încât raportul să permită orientarea instituțiilor UE cu privire la definirea și desfășurarea strategiei comerciale a Uniunii; în acest sens, consideră că pentru aceste studii ar trebui identificată și utilizată o metodologie comună;

31.  solicită Comisiei să raporteze cu privire la modul în care clauza națiunii celei mai favorizate este inclusă în ALS-urile bilaterale existente ale UE și cu privire la efectul practic al acesteia în garantarea unui acces suplimentar al UE pe piață în țările terțe, prin ALS-uri negociate de partenerii de ALS ai UE;

32.  subliniază că din raport lipsesc mai multe informații și date; solicită Comisiei să colaboreze în mai mare măsură cu statele membre și cu țările partenere pentru a obține mai multe date și informații despre punerea în aplicare a acordului; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire, printre altele, la impactul asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă al tuturor acordurilor de liber schimb (ALS), la contribuția acestora la evoluția fluxurilor comerciale și impactul acordurilor comerciale și de investiții asupra fluxurilor de investiții și comerțului cu servicii;

33.  este preocupat de utilizarea redusă a preferințelor comerciale în ALS-urile UE, în special de faptul că exportatorii europeni le folosesc într-o măsură mai mică decât exportatorii din țările partenere; solicită Comisiei să stabilească cât mai repede cauzele acestui dezechilibru și să ia măsuri; solicită Comisiei să analizeze relația dintre regulile complexe de origine și adoptarea de acorduri comerciale preferențiale de către operatorii economici; invită Comisia și statele membre să acționeze rapid pentru a informa mai bine actorii economici cu privire la preferințele comerciale prevăzute de acorduri; consideră că sunt necesare informații detaliate, inclusiv la nivel micro, pentru a evalua în mod corespunzător punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb încheiate de UE;

34.  consideră că atenția pe care o acordă Comisia Europeană punerii în aplicare a dispozițiilor ALS trebuie să fie la fel de importantă ca cea pe care o acordă etapei de negociere; solicită Comisiei să abordeze dificultățile privind punerea în aplicare cu partenerii comerciali ai Uniunii în cauză, în vederea identificării unor soluții și a sistematizării schimburilor cu operatorii europeni pe această temă;

35.  invită Comisia să își diversifice abordarea în sectoarele pe care le analizează și să prezinte consecințele punerii în aplicare a acordurilor comerciale pentru sectoarele considerate sensibile;

36.  salută anunțul privind crearea unei foi de parcurs pentru punerea în aplicare a fiecărui acord comercial și solicită Comisiei să asocieze toate părțile interesate la elaborarea lor; invită Comisia să definească obiectivele de îndeplinit, precum și criteriile concrete care să permită o evaluare clară, cum ar fi stadiul eliminării barierelor netarifare, rata de utilizare a preferințelor și a contingentelor sau situația în materie de cooperare normativă, precum și progresele în ceea ce privește comerțul și dezvoltarea durabilă; se așteaptă ca foile de parcurs privind punerea în aplicare să fie transmise Parlamentului în paralel cu sesizările oficiale și solicită integrarea stadiului în care se află foile de parcurs în raportul anual privind punerea în aplicare a ALS;

37.  reamintește că acordurile comerciale nu pot intra în vigoare înainte de a fi ratificate de către Parlamentul European, situație valabilă și în cazul capitolelor comerciale din acordurile de asociere; consideră că este esențial să fie respectată la nivel orizontal practica de a aștepta acordul Parlamentului înainte de aplicarea provizorie a unor acorduri cu importanță politică, după cum s-a angajat și comisarul Malmström în cursul audierii sale din 29 septembrie 2014;

Dispozițiile specifice ale politicii comerciale comune care se adresează IMM-urilor

38.  invită Comisia să evalueze toate instrumentele destinate IMM-urilor, pentru a dezvolta o abordare globală mai integrată, precum și o veritabilă strategie de internaționalizare și de asistare a IMM-urilor în tranziția lor către statutul de exportatori; încurajează Comisia să promoveze această abordare în cadrul forumurilor internaționale; sprijină implicarea în campanii de informare eficiente pentru IMM-uri, într-un efort de îmbunătățire a ratelor de utilizare a preferințelor în ALS-urile UE; evidențiază importanța multilingvismului în abordarea IMM-urilor din toate statele membre ale UE; solicită ca IMM-urile ce intenționează să exporte pe piețe externe să beneficieze de mai mult sprijin juridic și administrativ, nu numai prin actualizarea site-urilor web, ci și prin luarea în considerare a unor noi instrumente, precum discuțiile tehnice online, care ar putea oferi asistență de bază și mai ușor accesibilă; solicită ca delegațiile Uniunii să participe la strângerea de informații cu privire la exportul către respectivele piețe externe, în vederea sprijinirii IMM-urilor;

39.  regretă că în raportul Comisiei privind punerea în aplicare a ALS se regăsesc puține informații despre IMM-uri; solicită Comisiei să consacre o parte specifică a raportului său consecințelor pe care le va avea punerea în aplicare a acordurilor comerciale asupra IMM-urilor și utilizării dispozițiilor specifice pentru IMM-uri;

40.  salută introducerea unor capitole specifice dedicate IMM-urilor în cadrul acordurilor de liber schimb în curs de negociere și solicită Comisiei să își continue eforturile de negociere și includere a unor capitole și dispoziții specifice pentru IMM-uri în cadrul acordurilor comerciale pe care le negociază și în propunerile sale legislative pentru a îmbunătăți capacitatea întreprinderilor mici și mijlocii de a se implica în comerț și investiții; reamintește că înțelegerea complexității regulilor de origine, actualizarea acestora și asigurarea clarității și aplicabilității lor este deosebit de importantă pentru IMM-uri, precum și că trebuie negociate dispoziții specifice IMM-urilor privind accesul acestora pe piețele de achiziții publice din străinătate; solicită Comisiei să se străduie să pună la dispoziție o metodă de calcul privind regulile de origine, adaptată IMM-urilor, care să le permită acestora în mod explicit să folosească preferințele disponibile în cadrul acordurilor existente, în vederea creșterii ratei de utilizare a preferințelor;

Importanța accesului la piețele de achiziții publice și a protejării indicațiilor geografice

41.  reamintește că protecția indicațiilor geografice este un punct ofensiv al Uniunii în cadrul negocierii acordurilor; subliniază că raportul privind punerea în aplicare a ALS afirmă că dispoziții privind protecția indicațiilor geografice nu sunt respectate de unii parteneri și invită Comisia să acționeze cât mai repede pentru a impune respectarea acestor angajamente;

42.  reamintește că Uniunea deține cea mai ridicată rată de deschidere a accesului la piețele de achiziții publice; este preocupat de nerespectarea de către anumiți parteneri a dispozițiilor din ALS cu UE privind accesul pe piață la achizițiile publice, în detrimentul companiilor din UE și de accesul foarte limitat la piețele de achiziții publice din anumite țări terțe; solicită Comisiei să depună eforturi pentru a obține un acces mai bun pe piețele de achiziții publice din țările terțe și să aibă în vedere măsuri, în conformitate cu Acordul OMC privind achizițiile publice, ce vizează țările terțe care acordă prioritate întreprinderilor proprii la accesul pe piața achizițiilor publice; solicită Comisiei să colecteze și să publice date la nivel de întreprindere cu privire la utilizarea dispozițiilor privind achizițiile publice în ALS-uri, pentru a înțelege mai bine dificultățile cu care se confruntă întreprinderile din UE;

43.  solicită Comisiei să furnizeze mai multe informații privind accesul la piețele de achiziții publice din perspectiva evoluției pe mai mulți ani și a statisticilor, precum și să ofere informații concrete despre beneficiile care au fost generate de protecția indicațiilor geografice;

Punerea efectivă în aplicare a politicii comerciale contribuie la promovarea și la apărarea valorilor Uniunii

44.  reamintește că politica comercială comună trebuie să contribuie la promovarea valorilor apărate de Uniunea Europeană, definite la articolul 2 din TUE, precum și la urmărirea obiectivelor stabilite la articolul 21, cum sunt democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, a drepturilor și libertăților fundamentale, egalitatea, respectarea demnității umane și protecția mediului și a drepturilor sociale; consideră că îndeplinirea acestor obiective necesită acțiuni hotărâte și susținute din partea Comisiei; subliniază că Agenda 2030 a ONU și Acordul de la Paris privind schimbările climatice furnizează repere principale pe baza cărora se va măsura contribuția politicii comerciale a UE la obiectivele globale convenite ale dezvoltării durabile;

45.  solicită Comisiei să realizeze o monitorizare regulată a sistemului de preferințe generalizate (SPG), în special a sistemului SPG+, și să continue publicarea rapoartelor bianuale; invită Comisia să își intensifice eforturile împreună cu țările beneficiare, SEAE, delegațiile Uniunii, misiunile diplomatice ale statelor membre, organizațiile internaționale, întreprinderi, partenerii sociali și societatea civilă, pentru a asigura o mai bună colectare a informațiilor și pentru a aprofunda analiza monitorizării în scopul de a realiza o evaluare clară a punerii în aplicare a tuturor aspectelor sistemului; subliniază că eficacitatea sistemului de preferințe tarifare generalizate depinde de capacitatea Comisiei de a monitoriza și de a pune în aplicare dispozițiile normative în cazurile de neaplicare a convențiilor internaționale în materie de muncă sau de mediu;

46.  reamintește că acordurile de nouă generație conțin clauze privind drepturile omului și capitole privind dezvoltarea durabilă (DD) a căror punere în aplicare deplină și integrală vizează garantarea și respectarea drepturilor omului, a valorilor Uniunii și a normelor sociale și de mediu la un nivel ridicat; ia act de evaluarea capitolelor privind DD din raportul Comisiei privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb și solicită aplicarea oportună a dispozițiilor în vigoare privind comerțul și dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să elaboreze o metodologie precisă și specifică de monitorizare și evaluare a punerii în aplicare a acestor capitole, dat fiind faptul că evaluarea lor nu se poate face pe baza unor date exclusiv cantitative; reamintește faptul că există dificultăți în punerea în aplicare a dispozițiilor în materie de comerț și dezvoltare durabilă în anumite cazuri, de exemplu în ceea ce privește ALS UE-Coreea și, prin urmare, își reiterează apelul pentru consolidarea aplicării și monitorizării acestor capitole, printr-o mai mare implicare a organizațiilor societății civile, inclusiv a partenerilor sociali, în toate acordurile comerciale; regretă faptul că Comisia a încheiat prematur dezbaterea referitoare la modalitatea de a consolida punerea în aplicare a capitolului privind dezvoltarea durabilă în acordurile comerciale, inclusiv o abordare bazată pe sancțiuni, printre alte opțiuni;

47.  reamintește, în acest context, rolul important al grupurilor consultative interne (GCI); evidențiază valoarea adăugată potențială a unei relații mai structurate și mai transparente cu GCI de la nivelul partenerilor comerciali, recunoscând rolul fundamental al acestora pentru o mai bună înțelegere a necesităților și a ambițiilor locale; consideră că contribuția GCI la procesele necesare pentru o mai bună monitorizare și punere în aplicare a capitolelor privind comerțul și DD este esențială;

48.  salută revizuirea strategiei de ajutor pentru comerț („Aid for Trade”) și sprijină obiectivul vizând consolidarea capacităților țărilor în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să poată beneficia în mai mare măsură de posibilitățile oferite de acordurile comerciale ale Uniunii; subliniază, de asemenea, că strategia trebuie să contribuie la promovarea comerțului echitabil și etic și ar trebui să devină un instrument esențial pentru a combate inegalitățile globale în creștere și pentru a sprijini dezvoltarea economică în țările partenere ale UE; încurajează Comisia să ajute țările în curs de dezvoltare să adopte măsurile necesare, printre altele, la menținerea accesului la piața europeană pentru exporturile lor, precum și la combaterea schimbărilor climatice;

49.  își reafirmă sprijinul față de includerea în toate acordurile comerciale viitoare a unor dispoziții ambițioase privind combaterea corupției, care să țină de competența exclusivă a Uniunii; salută prezența unor dispoziții de combatere a corupției în negocierilor în curs privind modernizarea acordului de liber schimb UE-Mexic și a celui de asociere UE-Chile; reamintește că ALS oferă o bună oportunitate de a intensifica cooperarea în lupta împotriva spălării banilor, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;

50.  salută includerea chestiunii egalității de șanse între femei și bărbați în raportul Comisiei privind punerea în aplicare a strategiei sale comerciale; reamintește obiectivul care vizează să asigure că atât femeile, cât și bărbații beneficiază de avantajele schimburilor comerciale, inclusiv prin intermediul strategiei Ajutor pentru comerț; subliniază că acest lucru necesită o abordare proactivă de către Comisie, promovând integrarea dimensiunii de gen în politica comercială a UE, și solicită Comisiei să includă acest aspect în viitoarele sale rapoarte anuale de punere în aplicare;

51.  salută angajamentul Comisiei de a garanta că negocierile comerciale pentru modernizarea actualului acord de asociere dintre Chile și UE vor include, pentru prima dată în UE, un capitol specific privind genul și comerțul; își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a promova și sprijini includerea unui capitol consacrat egalității de gen specifice în acordurile comerciale și de investiții ale UE;

52.  salută adoptarea regulamentului antitortură și reamintește că este important să se asigure punerea sa în aplicare corespunzătoarea și respectarea sa de către partenerii noștri comerciali; susține crearea unei alianțe de combatere a torturii la nivel internațional;

53.  salută adoptarea Regulamentului privind minereurile din zone de conflict ((UE) 2017/821), care are drept obiectiv să contribuie la o gestionare mai responsabilă a lanțului valoric global; invită Comisia, statele membre și actorii vizați să își continue activitatea de pregătire a intrării în vigoare a regulamentului; solicită Comisiei să asigure elaborarea eficientă a măsurilor de însoțire, furnizându-se expertiza și asistența necesară statelor membre și părților interesate implicate de la nivel național, punând accentul în special pe sprijinirea IMM-urilor în creșterea capacității acestora de a-și îndeplini cerințele privind obligația de diligență, conform regulamentului;

54.  recunoaște proliferarea lanțurilor de aprovizionare globale integrate în cadrul modelelor comerciale internaționale; își reiterează apelul de a căuta modalități de dezvoltare a lanțului valoric global în materie de transparență și responsabilitate, strategiile și normele și subliniază faptul că politica comercială comună trebuie să fie pusă în aplicare în așa fel încât să se asigure că lanțul valoric global este gestionat în mod responsabil; solicită Comisiei să promoveze și să consolideze responsabilitatea socială a întreprinderilor în cadrul politicii sale comerciale, inclusiv acțiunile ulterioare în direcția elaborării unor norme și practici specifice, ținând seama de Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a RSI; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a include RSI în toate acordurile comerciale și de a monitoriza în mod eficace aceste dispoziții, în cadrul monitorizării independente a capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă solicitate de către Parlament, care implică societatea civilă; își reafirmă sprijinul față de inițiative internaționale cum sunt Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și solicită Comisiei să se concentreze pe punerea sa în aplicare;

55.  solicită Comisiei și tuturor actorilor internaționali să respecte noile orientări ale OCDE privind obligația de diligență pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte;

56.  reamintește că politica comercială și de dezvoltare a UE trebuie să contribuie în mod global la dezvoltarea durabilă, integrarea regională și includerea țărilor în curs de dezvoltare în lanțurile valorice regionale și, în ultimă instanță, mondiale, prin diversificarea economică, ceea ce necesită norme comerciale echitabile și favorabile dezvoltării la nivel mondial; solicită Comisiei să sprijine, în continuare, dezvoltarea unei zonei continentale de liber schimb în Africa, prin acordarea de sprijin politic și asistență tehnică;

57.  reamintește că UE și-a asumat angajamentul de a eradica formele cele mai grave de muncă a copiilor la nivel global, după cum reiese din valorile noastre, astfel cum se prevede la articolul 21 din TUE; invită din nou Comisia să prezinte o propunere de interzicere a importurilor de bunuri produse prin munca copiilor sau prin orice altă formă de muncă forțată sau de sclavie modernă; subliniază, în acest context, importanța ratificării pendite a convențiilor OIM nr. 182 privind formele cele mai grave de muncă infantilă și nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă;

58.  ia act de progresele înregistrate cu privire la încheierea și punerea în aplicare a APE; consideră că este necesară o analiză aprofundată a impactului lor asupra economiilor africane și a subsectoarelor acestora, asupra piețelor naționale ale muncii, precum și asupra promovării comerțului intraregional în Africa; invită Comisia să promoveze dialogul într-un spirit de parteneriat veritabil, pentru a aborda chestiunile nesoluționate; reamintește că APE sunt acorduri asimetrice, care ar trebui să acorde aceeași importanță aspectelor legate de dezvoltare și comerț; solicită, în acest sens, punerea în aplicare, în timp util, a măsurilor de însoțire, inclusiv plata resurselor FED;

59.  salută, de asemenea, punerea în aplicare a APE cu CARIFORUM; observă că este nevoie de mai multe măsuri de sensibilizare pentru a se asigura că țările CARICOM sunt în măsură să profite de posibilitățile oferite de prezentul acord; salută înființarea unui Comitet consultativ mixt, dar îndeamnă Comisia să se asigure că viitoarele instituții ale societății civile sunt convocate în timp util;

60.  invită din nou UE să acționeze pentru a ajunge la soluții eficiente și adecvate pentru introducerea unui sistem de etichetare transparent și funcțional, al „trasabilității sociale și de mediu” de-a lungul întregului lanț de producție, în conformitate cu Acordul privind BTC al OMC, promovând în paralel și acțiuni similare la nivel internațional;

Transparența și accesul la informații trebuie să însoțească punerea în aplicare a politicii comerciale a Uniunii

61.  ia act de activitatea desfășurată de Comisie în materie de transparență și solicită Comisiei să desfășoare negocieri într-o manieră cât mai transparentă și cu respectarea deplină a bunelor practici, astfel cum au fost stabilite în alte negocieri; consideră că asigurarea transparenței trebuie să facă parte din obiectivele cheie ale Comisiei; invită Comisia și statele membre să publice documentele relative la negocieri și la acordurile de punere în aplicare, fără ca aceasta să submineze poziția de negociere a Uniunii;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o strategie veritabilă de comunicare pentru politica comercială comună, precum și în jurul fiecărui acord comercial, pentru a maximiza transmiterea informațiilor, și să o adapteze în funcție de fiecare persoană interesată, pentru a le permite tuturor să beneficieze de pe urma acordurilor; invită Comisia și statele să elaboreze acțiuni de sensibilizare a actorilor economici în privința acordurilor încheiate, menținând un dialog regulat cu federațiile profesionale, cu întreprinderile și cu societatea civilă;

63.  salută publicarea de către Consiliu a mandatelor de negociere pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), CETA, TiSA, acordurile cu Japonia, cu Tunisia și cu Chile și Convenția IMI, precum și publicarea de către Comisie a propunerilor de mandate de negociere pentru acordurile cu Australia și Noua Zeelandă, precum și pentru înființarea IMI în conformitate cu solicitarea recurentă a Parlamentului pentru transparență; invită Consiliul și statele membre să publice toate mandatele de negociere și invită Comisia să publice toate propunerile de mandat pentru deschiderea negocierilor viitoare; solicită Consiliului și Comisiei să integreze recomandările adresate de Parlament atunci când întocmesc și adoptă mandatele de negociere;

64.  își reiterează solicitarea de a include în mai mare măsură statele membre, Parlamentul European, parlamentele naționale, actorii economici și reprezentanții societății civile, precum și partenerii sociali în procesul de monitorizare a politicii comerciale, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile privind comerțul și DD, dar fără a se limita la acestea; invită Comisia să publice un plan de acțiune și o descriere a „parteneriatului consolidat” pentru punerea în aplicare a acordurilor comerciale;

65.  solicită Comisiei să amelioreze calitatea studiilor de impact realizate pentru fiecare acord comercial și să includă în acestea o analiză sectorială și geografică; subliniază că este esențială o mai bună comunicare a informațiilor conținute de studiile de impact ex ante și ex post ale acordurilor comerciale, precum și ca această comunicare să fie făcută la timp;

66.  salută anunțul privind înființarea unui grup consultativ pentru monitorizarea politicii comerciale; subliniază că este important ca acest nou organ să fie instituit rapid, într-un mod transparent, public și incluziv; solicită Comisiei să publice regulat documentele elaborate în urma reuniunilor de lucru ale acestui grup consultativ; invită Comisia să definească inclusiv procese pentru a se asigura că un răspuns adecvat la problemele ridicate de grupul consultativ;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor naționale, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1) JO C 101, 16.3.2018, p. 30.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0439.
(3) JO C 101, 16.3.2018, p. 19.
(4) JO C 35, 31.1.2018, p. 21.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0437.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0488.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0090.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0369.
(10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0225.

Notă juridică