Index 
Texte adoptate
Joi, 31 mai 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană
 Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
 Sudan, în special situația Nourei Hussein Hammad
 Numirea unui membru în juriul de selecție pentru Parchetul European
 Manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE
 Mecanismul de protecție civilă al UE ***I
 Mecanismul pentru interconectarea Europei după 2020
 Situația din Nicaragua
 Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020
 Punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret
 Punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică
 Răspunsuri la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată

Situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană
PDF 128kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană (2018/2717(RSP))
P8_TA(2018)0231RC-B8-0254/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special Rezoluția din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear(1), Rezoluția din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE privind Iranul(2), Rezoluția din 17 noiembrie 2011 referitoare la Iran - cazuri recente de încălcare a drepturilor omului(3) și Rezoluția din 10 martie 2011 referitoare la abordarea UE privind Iranul(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere noul Cadru strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, care urmăresc să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

–  având în vedere Decizia (PESC) 2018/568 a Consiliului din 12 aprilie 2018(5), care prelungește măsurile restrictive referitoare la încălcări grave ale drepturilor omului în Iran, pentru o perioadă de un an, până la 13 aprilie 2019,

–  având în vedere declarația comună făcută la 16 aprilie 2016 la Teheran de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și de ministrul afacerilor externe al Republicii Islamice Iran, Javad Zarif, în care cele două părți au convenit să se angajeze într-un dialog privind drepturile omului și să organizeze vizite având drept obiectiv schimbul de experiență între UE și Iran privind chestiunile legate de drepturile omului,

–  având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și rapoartele Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și ale Secretarului General al ONU privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran, din 23 martie 2018,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Iranul este parte,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât există mai multe persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană care sunt deținute în închisorile iraniene, printre care se numără dl Ahmadreza Djalali, un cercetător cu dublă cetățenie iraniană și suedeză, care a fost acuzat de spionaj și condamnat la moarte în urma unui proces inechitabil, fără acces la un avocat sau la îngrijirile medicale necesare, deși starea sa de sănătate este precară, și care se află sub amenințarea iminentă a execuției;

B.  întrucât dl Kamran Ghaderi, un cetățean cu dublă cetățenie austriacă și iraniană, a fost arestat în timp ce se afla într-o călătorie de afaceri în Iran și condamnat la 10 ani de închisoare pe baza unei mărturisiri forțate în fața autorităților de urmărire penală; întrucât și dna Nazanin Zaghari-Ratcliffe, angajată a unei organizații caritabile, cu dublă cetățenie britanică și iraniană, se află în prezent în detenție în Iran, fiind diagnosticată cu o formă gravă de depresie; întrucât dl Abbas Edalat, un cadru universitar cu dublă cetățenie britanică și iraniană, a fost arestat în aprilie 2018, iar acuzațiile care i se aduc nu au fost încă comunicate;

C.  întrucât practica neîntreruptă a arestării persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană este urmată de utilizarea sistematică a unui regim caracterizat de detenția prelungită în regim de izolare și de interogatorii, de nerespectarea garanțiilor procedurale, de refuzul de a acorda acces la serviciile consulare sau de a aproba vizitele organismelor ONU sau ale organizațiilor umanitare, de procese netransparente, în care accesul deținutului la serviciile de consiliere ale unui avocat sunt limitate, de condamnări la perioade lungi de detenție în temeiul unor acuzații vagi sau nespecificate vizând „securitatea națională” și „spionajul”, de campanii de defăimare sponsorizate de stat împotriva persoanelor încarcerate;

D.  întrucât Iranul, ca stat parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), ar trebui să respecte libertatea de gândire, de conștiință și de religie, precum și libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, în conformitate cu obligațiile care îi revin;

E.  întrucât Iranul continuă să rețină în închisoare activiști ai societății civile, apărători ai drepturilor omului și ai drepturilor legate de mediu și activiști politici și a intensificat recent măsurile adoptate în vederea arestării acestor persoane; întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și activiștii politici sunt urmăriți în mod activ în justiție pentru acțiunile lor pașnice;

F.  întrucât drepturile la un avocat și la un proces echitabil ale persoanelor cu dublă cetățenie arestate în Iran nu au fost întotdeauna respectate; întrucât, în practică, Iranul tratează persoanele cu dublă cetățenie ca fiind exclusiv cetățeni iranieni, fapt care limitează accesul ambasadelor străine la cetățenii statelor respective deținuți în Iran, precum și accesul deținuților la protecție consulară;

G.  întrucât mai mulți prizonieri politici și cetățeni acuzați de comiterea unor infracțiuni care aduc atingere securității naționale au avut de suferit de pe urma lipsei unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, cu consecințe grave,

1.  condamnă continuarea practicii de detenție a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană de către autoritățile iraniene, în urma unor procese inechitabile; solicită eliberarea imediată și necondiționată a acestor persoane sau rejudecarea cazurilor lor în conformitate cu standardele internaționale, precum și tragerea la răspundere a funcționarilor care s-au făcut vinovați de încălcarea drepturilor lor;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la arestarea, fără elemente de probă prima facie care să demonstreze comiterea unei infracțiuni, a unor persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană la intrarea lor în Iran; subliniază faptul că aceste arestări împiedică stabilirea de contacte interpersonale;

3.  regretă faptul că persoanele cu dublă cetățenie UE-iraniană sunt deținute în închisorile iraniene în condiții precare și că acestea sunt adesea forțate să facă mărturisiri după ce au fost torturate sau supuse unui tratament inuman;

4.  solicită autorităților iraniene să garanteze accesul deplin al dlui Djalali la avocatul său, precum și la orice tratament medical, la cererea acestuia; îndeamnă autoritățile iraniene să anuleze condamnarea sa la moarte și să îl elibereze imediat, conform solicitărilor comunității internaționale;

5.  solicită autorităților iraniene să asigure rejudecarea cazului lui Kamran Ghaderi, cu scopul de a garanta că dreptul său la un proces echitabil este respectat, să o elibereze imediat pe Nazanin Zaghari-Ratcliffe, care este deja eligibilă pentru eliberarea anticipată și să facă de urgență cunoscute acuzațiile care i se aduc lui Abbas Edalat;

6.  invită autoritățile iraniene să respecte dreptul fundamental al inculpaților de a avea acces la un avocat ales de ei înșiși, precum și dreptul la un proces echitabil, având în vedere obligațiile internaționale ale Iranului, astfel cum sunt prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului;

7.  condamnă, în urma unor relatări credibile, actele de tortură și alte tratamente crude aplicate deținuților, în special în timpul interogatoriilor, și le solicită autorităților iraniene să respecte demnitatea umană a prizonierilor; regretă regimul de detenție crud și inuman și îi solicită Iranului să asigure faptul că toți deținuții au acces la asistență medicală adecvată;

8.  invită autoritățile judiciare să respecte principiile unui proces echitabil și garanțiile procedurale și să acorde suspecților accesul la un avocat, la serviciile consulare și dreptul de a primi vizite din partea organismelor ONU și a organizațiilor umanitare, precum și accesul deplin la tratamente medicale și la servicii de asistență medicală, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Iranului; invită Iranul să ia măsurile necesare în vederea revizuirii legii, cu scopul de a garanta dreptul la un proces echitabil și accesul la un avocat pe durata etapelor de investigație și să pună capăt mărturisirilor forțate obținute prin tortură;

9.  invită Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia să instituie un grup operativ intern cu scopul de a acorda sprijin cetățenilor UE care se confruntă cu condamnări la moarte sau sunt judecați în cadrul unor procese vădit inechitabile în țările terțe, pentru a consolida sprijinul acordat de către serviciile consulare sau diplomatice naționale;

10.  solicită autorităților iraniene să coopereze cu ambasadele statelor membre ale UE din Teheran pentru a stabili o listă a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană care se află în prezent în detenție în închisorile iraniene și să monitorizeze cu atenție fiecare caz individual, deoarece securitatea cetățenilor și protecția drepturilor lor fundamentale sunt de importanță primordială pentru UE;

11.  solicită ca toți apărătorii drepturilor omului aflați în închisoare în Iran să fie eliberați și ca toate actele de intimidare împotriva acestora să înceteze;

12.  salută demersurile ce echivalează cu o ridicare substanțială a ștachetei în cazul condamnărilor pentru infracțiunile legate de droguri, pasibile de pedeapsa cu moartea, ca fiind un prim pas în direcția implementării unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea în Iran;

13.  invită Iranul să își consolideze angajamentul față de mecanismele internaționale din domeniul drepturilor omului, cooperând cu raportorii speciali și în cadrul mecanismelor speciale, inclusiv prin aprobarea cererilor de acces pe teritoriul țării al titularilor de mandate; îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze în special faptul că i se permite viitorului Raportor special al ONU privind situația drepturilor omului în Iran să intre în țară;

14.  sprijină discuțiile privind drepturile omului care au loc în contextul dialogului la nivel înalt dintre UE și Iran lansat după încheierea Planului de acțiune cuprinzător comun; subliniază faptul că UE ar trebui să continue să aducă în atenția Iranului, în mod perseverent, preocupările sale legate de drepturile omului, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul forumurilor multilaterale;

15.  reiterează faptul că Iranul s-a angajat în cadrul unui dialog privind drepturile omului și salută deschiderea de către care dau dovadă autoritățile iraniene privind continuarea acestui dialog;

16.  invită VP/ÎR să sesizeze autoritățile iraniene în legătură cu preocupările legate de condițiile de detenție și de încălcările drepturilor omului, în special cu privire la cazurile persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană aflate în detenție în Iran, pentru a pune capăt tratamentelor crude și inumane aplicate în închisorile iraniene; invită VP/ÎR și statele membre să aducă în atenția autorităților iraniene, în mod sistematic, preocupările legate de situația prizonierilor politici și a apărătorilor drepturilor omului, precum și de libertatea de exprimare și de asociere;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și guvernului și parlamentului Iranului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0402.
(2) JO C 408, 30.11.2017, p. 39.
(3) JO C 153E, 31.5.2013, p. 157.
(4) JO C 199E, 7.7.2012, p. 163.
(5) JO L 95, 13.4.2018, p. 14.


Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
PDF 133kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor din Arabia Saudită (2018/2712(RSP))
P8_TA(2018)0232RC-B8-0259/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Arabia Saudită, în special cele din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord(1), din 12 februarie 2015 referitoare la cazul lui Raif Badawi(2) și cea din 8 octombrie 2015 referitoare la cazul lui Ali Mohammed al-Nimr(3),

–  având în vedere decernarea în 2015 a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire și de exprimare a bloggerului saudit Raif Badawi,

–  având în vedere declarația din 29 mai 2018 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind recentele arestări din Arabia Saudită, inclusiv detenția arbitrară și disparițiile, în lipsa unui proces echitabil, ale lui Nawaf Talal Rasheed, un prinț aparținând dinastiei Al-Rashid și fiul poetului Nawaf Talal ben Abdul Aziz Al-Rashid,

–  având în vedere declarația din 18 mai 2018 a Președinției pentru securitatea statului din Arabia Saudită cu privire la arestarea a șapte suspecți,

–  având în vedere noile proiecte de acte legislative care interzic hărțuirea aprobate de Consiliul Saudit Shura la 28 mai 2018,

–  având în vedere impactul asupra drepturilor omului, la nivel intern și regional, al sancțiunilor instituite de Arabia Saudită și de alte țări împotriva Qatarului și raportul privind impactul crizei din Golf asupra drepturilor omului publicat de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) în decembrie 2017,

–  având în vedere apartenența Arabiei Saudite la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și la Comisia ONU pentru statutul femeii (CSW), precum și viitorul său statut de membru al Consiliului executiv al CSW începând din ianuarie 2019,

–  având în vedere discursul comisarului european Christos Stylianides, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), din cadrul dezbaterii organizate în Parlamentul European la 4 iulie 2017 privind alegerea Arabiei Saudite ca membru al CSW,

–  având în vedere observațiile finale din 9 martie 2018 ale Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei referitoare la cel de al treilea și al patrulea raport periodic combinat privind Arabia Saudită(4),

–  având în vedere documentul comun referitor la Arabia Saudită prezentat de ALQST, de Centrul pentru drepturile omului din Golf (GCHR) și de Federația Internațională a Ligilor pentru Drepturile Omului (FIDO) în urma celei de a 69-a sesiuni a Comitetului ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 7 martie 2018,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW);

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, din 15 mai 2018 și până în prezent, autoritățile saudite au arestat șapte femei – Loujain al-Hathloul, Aisha al- Mana, Madeha al-Ajroush, Eman al-Nafjan, Aziza al-Youssef, Hessah al-Sheikh, Walaa al-Shubbar – și patru bărbați – Ibrahim Fahad Al-Nafjan, Ibrahim al-Modeimigh, Mohammad al-Rabiah și Abdulaziz al-Meshaal – pentru activismul lor în favoarea drepturilor femeilor; întrucât apărătorii arestați ai drepturilor omului au fost acuzați între timp de sprijinire a activităților desfășurate de cercuri externe, de recrutarea unor persoane aflate în funcții guvernamentale sensibile și de furnizarea de fonduri pentru cercurile străine în scopul de a destabiliza Regatul; întrucât acești activiști sunt cunoscuți pentru campania lor împotriva interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor și în favoarea eliminării sistemului de tutelă asigurată de bărbați; întrucât au fost arestați înaintea ridicării preconizate a interdicției de a conduce autovehicule, impusă femeilor și urmând a fi eliminată la 24 iunie 2018;

B.  întrucât se pare că Madiha al-Ajroush, Walaa Al Shubbar, Aisha al-Mana și Hessah al-Sheikh au fost eliberate la 24 mai 2018;

C.  întrucât cazul lui Loujain al-Hathloul este deosebit de îngrijorător, deoarece a fost transferată în martie 2018 din Abu Dhabi în Arabia Saudită împotriva voinței ei, după ce a participat la o reuniune de examinare a situației din Arabia Saudită în cadrul CEDAW; întrucât i-a fost interzis să călătorească până la arestarea sa recentă și este deținută în prezent, se pare, împreună cu alți activiști, fără să i se permită nicio formă de comunicare;

D.  întrucât Arabia Saudită are unele dintre cele mai severe restricții impuse femeilor, în ciuda reformelor guvernamentale recente care vizează promovarea drepturilor femeilor în sectorul ocupării forței de muncă; întrucât sistemul politic și social al Arabiei Saudite rămâne discriminatoriu și nedemocratic, face din femei cetățeni de categoria a doua, nu permite libertatea de religie și de convingere, discriminează în mod grav numeroasa forță de muncă străină din țară și reprimă cu severitate orice opinie contrară;

E.  întrucât ancheta și lucrările privind acest caz sunt încă în desfășurare și informațiile privind arestările se găsesc greu, din cauza informațiilor limitate date publicității de autoritățile saudite;

F.  întrucât, la 25 mai 2018, autoritățile saudite l-au arestat pe reputatul apărător al drepturilor omului Mohammed al-Bajadi, membru fondator al Asociației interzise pentru drepturile civile și politice din Arabia Saudită, care a acuzat forțele de securitate de abuzuri;

G.  întrucât, la câteva zile după arestarea apărătorilor drepturilor omului, organele de presă fidele guvernului și platformele de comunicare socială au lansat o campanie virulentă de denigrare a acestora, denunțându-i ca „trădători” și afirmând că reprezintă o amenințare pentru securitatea statului; întrucât experții sunt de părere că campania de denigrare desfășurată în prezent împotriva apărătorilor drepturilor omului denotă intenția stabilirii unor pedepse foarte aspre;

H.  întrucât societatea saudită se schimbă treptat, dar constant, iar autoritățile saudite au adoptat o serie de măsuri pentru a îmbunătăți recunoașterea cuvenită a femeilor ca cetățeni cu drepturi egale, cum ar fi dreptul de a vota în cadrul alegerilor locale, accesul la Consiliul Shura consultativ și la Consiliul național pentru drepturile omului, ridicarea interdicției de a conduce autovehicule și acordarea accesului la evenimentele sportive publice;

I.  întrucât agenda de reformă Vision 2030, care aduce transformarea economică și socială a țării pe baza emancipării femeilor, ar trebui să constituie o oportunitate veritabilă pentru femeile saudite de a-și asigura emanciparea juridică, absolut esențială pentru exercitarea deplină a drepturilor lor în cadrul CEDAW; întrucât recentul val de arestări ale activiștilor pentru drepturile femeilor pare însă să fie contrar acestei direcții și poate distrage de la agenda de reformă;

J.  întrucât prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammad bin Salman, a oferit sprijin retoric pentru reformele în domeniul drepturilor femeilor, în special în cursul vizitelor sale în Europa și în Statele Unite, dar aceste reforme au fost până în prezent limitate, iar sistemul de tutelă exercitată de bărbați, cel mai grav impediment în calea drepturilor femeilor, rămâne în mare parte intact; întrucât, mai mult, acesta a supravegheat o reprimare pe scară largă a unor activiști de marcă, avocați și apărători ai drepturilor omului, care s-a intensificat de când a început să își consolideze controlul asupra instituțiilor de securitate ale țării;

K.  întrucât Arabia Saudită are o serie de legi discriminatorii, în special dispozițiile legale privind statutul personal, situația lucrătoarelor migrante, Codul de stare civilă, Codul muncii, Legea privind naționalitatea și sistemul de tutelă exercitată de bărbați, care condiționează exercitarea de către femei a majorității drepturilor lor în temeiul CEDAW de autorizarea de către un tutore bărbat;

L.  întrucât în Arabia Saudită există o comunitate vie de activiști online și cel mai ridicat număr de utilizatori ai aplicației Twitter din Orientul Mijlociu; întrucât Arabia Saudită este pe lista „Inamicilor internetului” a organizației Reporteri fără frontiere din cauza cenzurării mass-mediei și a internetului și din cauza pedepsirii celor care critică guvernul sau religia; întrucât libertatea de expresie și libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare și reformă și reprezintă controale esențiale asupra puterii; întrucât laureatul Premiului Saharov din 2015, Raif Badawi, se află în continuare în închisoare, pentru simplul fapt că și-a exprimat pașnic opiniile;

M.  întrucât, în cadrul indicelui dezvoltării umane întocmit de ONU, valoarea pentru Arabia Saudită pentru anul 2015 este de 0,847, aceasta situându-se pe locul 38 din 188 de țări și teritorii; întrucât în cadrul indicelui ONU al inegalității de gen, valoarea pentru Arabia Saudită este de 0,257, aceasta situându-se pe locul 50 din 159 de țări în anul 2015; întrucât Arabia Saudită s-a situat pe locul 138 din 144 de țări conform Raportului privind disparitatea de gen la nivel mondial pe 2017, publicat de Forumul Economic Mondial;

N.  întrucât rezerva generală a Arabiei Saudite cu privire la CEDAW este, potrivit Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, incompatibilă cu obiectul și scopul convenției și inadmisibilă în temeiul articolului 28; întrucât Arabia Saudită s-a angajat să „respecte cele mai înalte standarde de promovare și apărare a drepturilor omului” atunci când a solicitat și obținut calitatea de membru a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU în 2013,

1.  invită autoritățile saudite să pună capăt tuturor formelor de hărțuire, inclusiv la nivel judiciar, împotriva dnei Eman al-Nafjan, dnei Aziza al-Youssef, dnei Loujain al-Hathloul, dnei Aisha al-Mana, dnei Madeha al-Ajroush, dnei Hessah al-Sheikh, dnei Walaa al-Shubbar, dlui Mohammed al-Rabiah și dlui Ibrahim al-Modeimigh și a tuturor celorlalți apărători ai drepturilor omului din țară, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără obstacole nejustificate și teamă de represalii;

2.  condamnă represaliile la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a apărătorilor drepturilor femeilor, care au loc în Arabia Saudită și care subminează credibilitatea procesului de reformă din țară; invită guvernul din Arabia Saudită să elibereze imediat și necondiționat toți apărătorii drepturilor omului și pe ceilalți prizonieri de conștiință deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și au desfășurat activități pașnice în domeniul drepturilor omului; denunță discriminarea continuă și sistemică a femeilor și fetelor din Arabia Saudită;

3.  aduce un omagiu femeilor saudite și apărătorilor drepturilor femeilor care încearcă să combată orice tratamente nedrepte și discriminatorii și celor care au apărat drepturile omului în ciuda dificultăților întâmpinate;

4.  salută promisiunea de a ridica interdicția privind condusul pentru femei în Regatul Arabiei Saudite, din cadrul agendei „Vision 2030”;

5.  subliniază că tratamentul aplicat tuturor deținuților, inclusiv apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, trebuie să respecte condițiile stabilite în Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare, adoptat prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988;

6.  constată că companiile internaționale producătoare de autovehicule, în special cele cu sediul în UE, au lansat deja campanii publicitare vizând femeile, înainte de eliminarea interdicției ca acestea să conducă;

7.  este profund îngrijorat cu privire la prevalența violenței bazate pe gen în Arabia Saudită, care este în continuare în mare măsură subraportată și nedocumentată și este justificată prin motive precum nevoia de a disciplina femeile aflate sub tutela bărbaților; îndeamnă autoritățile saudite să adopte o legislație cuprinzătoare care să definească și să incrimineze în mod specific toate formele de violență bazată pe gen împotriva femeilor, în special violul, inclusiv violul în cadrul cuplului, agresiunea sexuală și hărțuirea sexuală, și să înlăture toate obstacolele din calea accesului femeilor la justiție;

8.  este consternat de existența sistemului de tutelă exercitată de bărbați, prin care este încă necesară o autorizație din partea unui tutore bărbat în mai multe domenii, inclusiv călătoriile internaționale, accesul la servicii medicale, alegerea reședinței, căsătoria, depunerea plângerilor în cadrul sistemului de justiție, părăsirea adăposturilor administrate de stat pentru femei care au suferit abuzuri și părăsirea centrelor de detenție; subliniază că acest sistem este o reflecție a sistemul patriarhal adânc înrădăcinat care conduce țara;

9.  invită autoritățile saudite să revizuiască Legea privind asociațiile și fundațiile din decembrie 2015 pentru a le permite activistelor să se organizeze și să acționeze liber și independent, fără interferențe nejustificate din partea autorităților; solicită, de asemenea, revizuirea Legii pentru combaterea terorismului, a Legii pentru combaterea criminalității informatice și a Legii privind presa și publicațiile, care sunt utilizate în mod repetat pentru a urmări penal apărătorii drepturilor omului, precum și revizuirea tuturor dispozițiilor discriminatorii din sistemul juridic;

10.  invită autoritățile saudite să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, să ridice rezervele față de CEDAW și să ratifice Protocolul opțional la CEDAW, astfel încât femeile saudite să-și poată exercita pe deplin drepturile consacrate de Convenție, precum și să pună capăt practicilor căsătoriilor copiilor și căsătoriilor forțate și codului vestimentar obligatoriu pentru femei; îndeamnă Arabia Saudită să emită o invitație permanentă pentru toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, pentru ca acestea să viziteze țara;

11.  invită autoritățile din Arabia Saudită să permită o presă și o mass-media independente și să asigure libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii Arabiei Saudite; condamnă reprimarea apărătorilor drepturilor omului și a protestatarilor atunci când participă la demonstrații pașnice; subliniază că a milita pașnic pentru drepturile juridice de bază sau a formula remarci critice prin folosirea platformelor de comunicare socială reprezintă mijloace de exprimare a unui drept indispensabil; îndeamnă autoritățile saudite să elimine restricțiile introduse asupra apărătorilor drepturilor omului, care le interzic acestora să se exprime liber pe platformele de comunicare socială și în mass-media internațională;

12.  reamintește că Arabia Saudită a fost aleasă membră a Comisiei ONU pentru statutul femeii cu sprijinul unor state membre ale UE;

13.  invită VP/ÎR, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să asigure punerea pe deplin în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și să își extindă protecția și sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, în special pentru apărătorii drepturilor femeilor;

14.  solicită UE să depună o rezoluție referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului din Arabia Saudită, în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU; solicită UE ca, în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului și a Comisiei pentru statutul femeii, să ridice problema statutului de membru al unor state cu antecedente discutabile în domeniul drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; solicită UE să propună în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului numirea unui raportor special privind situația drepturilor omului în Arabia Saudită;

15.  solicită UE să includă o dezbatere privind drepturile omului, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor, ca un punct permanent pe ordinea de zi a summitului anual dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului, precum și a altor foruri bilaterale și multilaterale; invită Consiliul să aibă în vedere introducerea de măsuri specifice împotriva persoanelor responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului; ia act de faptul că normele de acordare a Premiului Chaillot pentru promovarea drepturilor omului în regiunea Consiliului de Cooperare al Golfului limitează cererile la persoanele înregistrate în mod legal și care își desfășoară activitatea printr-un „angajament constructiv alături de autorități”;

16.  invită SEAE și Comisia să sprijine în mod activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Arabia Saudită, inclusiv prin organizarea unor vizite la închisori, prin monitorizarea proceselor și prin declarații publice;

17.  îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să continue dialogul cu Arabia Saudită privind drepturile omului, libertățile fundamentale și rolul îngrijorător al țării în regiune; își exprimă disponibilitatea de a purta un dialog deschis și constructiv cu autoritățile saudite, inclusiv cu membri ai parlamentului, cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor lor internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită realizarea unui schimb de experiență în domeniul juridic și al justiției, pentru a consolida protecția drepturilor individuale în Arabia Saudită;

18.  invită autoritățile saudite să înceteze să-l mai biciuiască pe Raif Badawi și să îl elibereze neîntârziat și necondiționat, întrucât acesta este considerat un prizonier de conștiință, deținut și condamnat doar pentru că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare; solicită UE să continue să aducă în discuție cazul său în cadrul tuturor contactelor la nivel înalt;

19.  invită autoritățile saudite să introducă imediat un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura faptul că aceste procese au respectat standardele internaționale;

20.  invită autoritățile saudite să pună capăt incitării la ură și discriminării împotriva minorităților religioase, precum și împotriva oricăror alte persoane sau grupuri care se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului de către Arabia Saudită, inclusiv împotriva cetățenilor străini din țări din alte regiuni;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisiei pentru statutul femeii, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Majestății Sale, Regele Salman bin Abdulaziz Al Saud și Prințului moștenitor Mohammad bin Salman Al Saud, guvernului Regatului Arabiei Saudite și secretarului general al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1) JO C 378, 9.11.2017, p. 64.
(2) JO C 310, 25.8.2016, p. 29.
(3) JO C 349, 17.10.2017, p. 34.
(4) CEDAW/C/SAU/CO/3-4.


Sudan, în special situația Nourei Hussein Hammad
PDF 126kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la Sudan, în special la situația lui Nourei Hussein Hammad (2018/2713(RSP))
P8_TA(2018)0233RC-B8-0265/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Republica Sudan este parte din 1986,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, la care Republica Sudan este parte din 1990,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2016 privind căsătoriile între copii, precoce și forțate,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1979 și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor (DEVAW) adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1993,

–  având în vedere Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007, prezentată de UE și reafirmată în 2008, 2010, 2012, 2014 și 2016, prin care se solicită un moratoriu asupra pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Primul Protocol privind drepturile femeilor din Africa la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, adoptată în 1981,

–  având în vedere articolele 16 și 21 din Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului, care a intrat în vigoare la 29 noiembrie 1999,

–  vând în vedere scrisoarea prin care se face un apel urgent în legătură cu cazul Noura Hussein Hammad transmisă la 17 mai 2018 de Comitetul african de experți privind drepturile și binele copilului (ACERWC) Republicii Sudan,

–  având în vedere Constituția Sudanului din 2005,

–  având în vedere articolul 96 (clauza privind drepturile omului) din Acordul de la Cotonou semnat de guvernul sudanez în 2005,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolele 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Noura Hussein Hammad a fost forțată de familia sa să se căsătorească cu Abdulrahman Hammad pe când era o adolescentă de 16 ani; întrucât Noura a declarat că a fost violată de soțul său, cu ajutorul unor membri ai familiei lui; întrucât, potrivit mărturiilor sale, la 2 mai 2017, trei bărbați au ținut-o pe Noura Hussein în timp ce Abdulrahman a violat-o; întrucât Noura l-a înjunghiat mortal pe soțul său în legitimă apărare atunci când acesta a încercat din nou să o violeze în ziua următoare; întrucât din examinarea medico-legală a reieșit că a fost și ea rănită în timp ce se lupta cu soțul ei;

B.  întrucât Hussein Noura Hammad a fost ținută în închisoarea Omdurman până la 29 aprilie 2018, când a fost găsită vinovată de omor cu premeditare; întrucât Hussein Noura Hammad, acum în vârstă de 19 de ani, a fost condamnată la moarte de către Tribunalul Penal Central din Omdurman pentru omorârea bărbatului cu care tatăl său a obligat-o să se căsătorească; întrucât, la stabilirea pedepsei, familia bărbatului a ales pedeapsa cu moartea ca „pedeapsă” potrivită pentru Hussein; întrucât s-a făcut recurs împotriva sentinței sale;

C.  întrucât Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a strâns informații din care reiese că Tribunalul nu a ținut cont de căsătoria forțată, de viol și de alte forme de violență de gen la care a fost supusă Hussein ca probe pentru îmblânzirea sentinței; întrucât expertul ONU privind execuțiile sumare a susținut că impunerea pedepsei cu moartea atunci când există dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o uciderea arbitrară;

D.  întrucât Sudanul se află pe locul 165 din 188 de țări, atât în ce privește indicele dezvoltării umane (IDU), cât și Indexul ONU al disparității de gen; întrucât Comitetul ONU pentru drepturile copilului (CRC) și Comitetul ONU pentru Drepturile Omului și-au exprimat grava îngrijorare cu privire la situația drepturilor femeilor în Sudan; întrucât sistemul juridic din Sudan se bazează pe legea islamică Șaria; întrucât s-a dovedit că acolo unde femeile nu sunt egale cu bărbații din punct de vedere politic, cultural și economic, ele vor fi supuse violenței de gen, indiferent de credință, rasă sau naționalitate;

E.  întrucât Constituția sudaneză prevede că „statul protejează femeile de nedreptate și promovează egalitatea de gen”; întrucât Pramila Patten, Reprezentantul special al ONU privind violența sexuală în cadrul conflictelor, a constatat, în urma vizitei sale în Sudan în perioada 18-25 februarie 2018, că există o cultură adânc înrădăcinată de nerecunoaștere a violenței sexuale în Sudan; întrucât căsătoriile forțate, violul marital și violența bazată pe gen sunt considerate normale în Sudan, toate aceste forme de violență fiind justificate prin invocarea unor considerente de tradiție, cultură și religie; întrucât până în prezent Biroul Procurorului Special nu a investigat nici măcar un singur caz de violență sexuală comisă în timpul conflictelor;

F.  întrucât mandatul Tribunalului Penal Internațional (ICC) de a cerceta impunitatea în caz de crime de război, crime împotriva umanității și genocid cuprinde și atrocitățile suferite în general de femei, inclusiv o gamă largă de infracțiuni sexuale și de gen; întrucât ICC a emis, la 4 martie 2009, un mandat de arest pe numele Președintelui Republicii Sudan, Omar al Bașîr, cuprinzând cinci capete de acuzare pentru crime împotriva umanității: omor, exterminare, strămutare forțată, acte de tortură și violuri;

G.  întrucât a fost lansată o campanie mondială, „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”, care se străduiește să-i comute pedeapsa cu moartea; întrucât, începând din mai 2018, aproape un milion de oameni au semnat o petiție intitulată „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”; întrucât intimidarea avocaților apărării reprezintă un atac la adresa unui proces echitabil, deoarece Noura Hussein Hammad a fost violată și are nevoie de sprijin psihologic;

H.  întrucât cazul Hussein Noura Hammad a atras atenția comunității internaționale asupra drepturilor femeilor și a adus în centrul atenției problema căsătoriilor forțate și violului conjugal în Sudan, unde vârsta legală de căsătorie este de numai 10 ani; întrucât violul conjugal a fost recunoscut de legislația sudaneză abia în 2015; întrucât, cu toate acestea, autoritățile judiciare refuză să-l recunoască drept infracțiune;

I.  întrucât militanții pentru drepturilor femeilor și ale copiilor au lansat campanii tot mai intense împotriva căsătoriei forțate a fetelor și a căsătoriei minorelor, un fenomen larg răspândit în Sudan; întrucât prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv căsătoriile precoce și forțate este unul dintre obiectivele Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020;

J.  întrucât atât Human Rights Watch (HRW), cât și expertul independent al ONU privind Sudanul, au declarat în Raportul mondial 2017 că forțele de securitate sudaneze au recurs la violență sexuală, intimidare și alte forme de abuzuri pentru a le reduce la tăcere pe apărătoarele drepturilor omului din întreaga țară; întrucât Forțele de securitate ale serviciilor naționale de informații (NISS) i-au interzis avocatului Nourei Hussein Hammad să țină o conferință de presă pe fondul unei campanii intense de intimidare; întrucât Nahid Gabralla, director al Seema, o organizație neguvernamentală care lucrează cu victimele și supraviețuitorii violenței bazate pe gen în Khartoum, capitala Sudanului, a fost încarcerat de mai multe ori în timpul campaniei de susținere a Nourei Hussein Hammad, într-un moment în care Sudanul pune restricții în calea libertății de exprimare;

K.  întrucât Sudanul este una dintre cele șapte țări care nu sunt parte la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW);

L.  În 2016, UE finanțează în momentul de față proiecte în Sudan în valoare de 275 milioane EUR, majoritate prin Fondul European de Dezvoltare (EDF), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); întrucât Sudanul nu a ratificat versiunea revizuită a Acordului de la Cotonou;

M.  întrucât femeile din Sudan suferă din cauza discriminării, a arestărilor arbitrare și a pedepselor umilitoare; întrucât, potrivit expertului independent al ONU privind Sudanul, așa-numitele crime împotriva moralității publice, precum cele utilizate împotriva femeilor considerate a fi îmbrăcate „indecent”, împreună cu umilința pedepsei corporale, încalcă standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; întrucât articolele 151, 152, 154 și 156 din Codul Penal sudanez înăspresc restricțiile privind femeile și modul în care se îmbracă și se comportă acestea în public; întrucât încălcările acestor legi se pedepsesc cu amenzi și chiar, în anumite cazuri, cu biciuirea;

N.  întrucât UE pe lângă sprijinul oferit Sudanului printr-o combinație de asistență pentru dezvoltare și umanitară oferă, de asemenea, sprijin pentru operațiunile foarte controversate din această țară de control la frontieră și combatere a traficului și contrabandei, printre altele prin intermediul așa-numitului proiect ROCK;

1.  regretă și condamnă condamnarea la moarte a Nourei Hammad Hussein; solicită autorităților sudaneze să comute pedeapsa cu moartea și să țină seama pe deplin de faptul că dna Hussein a acționat în legitimă apărare împotriva tentativei unui bărbat și a complicilor săi de a o viola;

2.  le solicită autorităților sudaneze să respecte legislația națională și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor referitor la drepturile femeilor în Africa, precum și Protocolul Curții de Justiție a Uniunii Africane, adoptat la 11 iulie 2003; reamintește că, în conformitate cu standardele internaționale, aplicarea pedepsei cu moartea în ciuda unor dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o execuție arbitrară, în special în cazurile în care femeile au fost acuzate de omor săvârșit pentru a se apăra;

3.  le reamintește autorităților sudaneze obligația care le revine de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil; insistă că trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul Nourei Hussein Hammad respectă cu adevărat cele mai înalte standarde de echitate și de proces echitabil;

4.  reamintește că este imperativ ca unele legi esențiale din Sudan, inclusiv Legea privind securitatea națională din 2010 și legile de reglementare a mass-mediei și a societății civile, să fie revizuite și reformate, pentru a le aduce în conformitate cu standardele internaționale care garantează libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; își exprimă îngrijorarea față de paleta largă de prerogative de arestare și detenție conferite NISS, care arestează și întemnițează arbitrar oameni care, în multe cazuri, sunt torturați și supuși altor rele tratamente, ofițerii NISS bucurându-se de imunitate în fața urmăririi penale;

5.  remarcă că, chiar dacă cauza este dezbătută într-un proces judiciar, autoritățile sudaneze tot au obligația de a demonstra că nu tolerează violul sau violența de gen, și, prin urmare, de a salva viața unei tinere a cărei existență a fost deja distrusă din motive independente de voința ei; solicită autorităților sudaneze să se asigure că toate cazurile de violență sexuală și bazată pe gen, inclusiv violul marital și violența domestică, sunt urmărite în justiție și că făptașii sunt trași la răspundere; îndeamnă autoritățile sudaneze să combată căsătoriile între copii și căsătoriile forțate și violul conjugal;

6.  îndeamnă autoritățile sudaneze să efectueze imediat o anchetă independentă și imparțială privind acuzațiile aduse forțelor de securitate sudaneze de utilizare a violenței, intimidării și a altor forme de abuz împotriva femeilor;

7.  regretă interzicerea de către NISS a conferinței de presă organizate de echipa de apărători ai Nourei Hussein Hammad după ce a fost condamnată; condamnă cu fermitate hărțuirea activiștilor pentru drepturile omului și a avocaților în legătură cu cazul Nourei Hammad Hussein;

8.  îndeamnă autoritățile sudaneze să garanteze protecția deplină a integrității fizice și psihologice a Nourei Hussein Hammad, în timpul perioadei sale de detenție, precum și a avocaților săi și a familiei sale;

9.  reafirmă că se opune cu fermitate pedepsei cu moartea în orice caz și în orice circumstanțe; consideră că pedeapsa cu moartea constituie o încălcare a demnității umane și reprezintă o formă de tratament crud, inuman și degradant; face apel la autoritățile sudaneze să respecte moratoriul ONU privind pedeapsa cu moartea; invită Sudanul să ratifice Convenția împotriva torturii (CAT) și Convenția CEDAW;

10.  le reamintește autorităților sudaneze că o mai bună protecție a drepturilor femeilor și incriminarea violului conjugal ar putea salva multe vieți și împiedica situații precum cazul Nourei Hussein Hammad;

11.  condamnă cu tărie căsătoriile precoce și forțate și violența împotriva femeilor și fetelor în Sudan și în alte țări; subliniază că actualul recurs împotriva sentinței lui Hussein, care se limitează la aspectele formale și juridice ale condamnării, fără a ține seama de elementele de fapt, nu este suficient în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Sudan; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare recomandarea Comitetului pentru drepturile copilului și să modifice legea privind statutul personal, mărind vârsta la care căsătoria este permisă din punct de vedere juridic;

12.  solicită insistent ca UE și statele sale membre să se asigure că implementarea proiectelor cu autoritățile sudaneze respectă principiul de „a nu aduce prejudicii”, ceea ce ar exclude cooperarea cu actori vinovați de încălcări ale drepturilor omului;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, Președintelui Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Mixte ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican.


Numirea unui membru în juriul de selecție pentru Parchetul European
PDF 110kWORD 47k
Decizia Parlamentului European din 31 mai 2018 privind numirea lui Antonio Mura ca membru al juriului menționat la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (2018/2071(INS))
P8_TA(2018)0234B8-0237/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO)(1),

–  având în vedere propunerea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (B8-0237/2018),

–  având în vedere Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Antonio Mura îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939,

1.  propune ca Antonio Mura să fie numit membru al juriului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 283, 31.10.2017, p. 1.


Manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE
PDF 184kWORD 61k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE (2017/2064(INL))
P8_TA(2018)0235A8-0155/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 91 alineatul (1) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei(3), Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(4), Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei(5) și Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la CARS 2020: către o industrie a autovehiculelor puternică, competitivă și durabilă în Europa(7),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din noiembrie 2017 intitulat „Odometer tampering: measures to prevent it”(8) (Manipularea odometrului: măsuri de prevenire) și evaluarea valorii adăugate europene care îl însoțește, intitulată „Odometer manipulation in motor vehicles in the EU”(9) (Manipularea odometrului la autovehiculele din UE),

–  având în vedere raportul final al Asociației Autorităților Europene de Înregistrare a Vehiculelor și a Conducătorilor Auto intitulat „Vehicle Mileage Registration”(10) (Înregistrarea kilometrajului vehiculelor),

–  având în vedere documentul Comisiei intitulat „Consumer Market Study on the Functioning of the Market for Second-Hand Cars from a Consumer’s perspective” (Studiul pieței de consum privind funcționarea pieței autoturismelor de ocazie din perspectiva consumatorului),

–  având în vedere Declarația scrisă nr. 0030/2016 din 11 aprilie 2016 referitoare la combaterea fraudării odometrului pe piața autoturismelor de ocazie,

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0155/2018),

Situația actuală

A.  întrucât manipularea odometrului, adică practica frauduloasă de modificare voită și neautorizată a kilometrajului real al unui vehicul indicat pe odometrul acestuia, este o problemă gravă și larg răspândită în întreaga Uniune, în special în contextul comerțului transfrontalier, și aduce prejudicii țărilor terțe care importă autoturisme de ocazie din Uniune;

B.  întrucât profitul economic rezultat din manipularea odometrului poate fi considerabil, date fiind prețurile scăzute ale echipamentelor necesare și creșterea artificială a valorii autoturismelor de ocazie; întrucât studiile estimează că vehiculele manipulate reprezintă între 5 și 12 % din volumul vânzărilor naționale de autoturisme de ocazie și între 30 și 50 % din volumul vânzărilor transfrontaliere, prejudiciile financiare ridicându-se la o sumă totală situată între 5,6 și 9,6 miliarde EUR la nivelul întregii Uniuni;

C.  întrucât kilometrajul reprezintă unul dintre cei mai importanți parametri pe baza căruia un cumpărător poate evalua starea tehnică a unui vehicul și întrucât kilometrajul afișat influențează în mod considerabil valoarea de piață a vehiculului;

D.  întrucât valorile odometrului sunt stocate și indicate digital, iar accesul extern în vederea reconfigurării este facil, deoarece nivelul de protecție al odometrelor este mai scăzut decât în cazul altor componente ale vehiculului;

E.  întrucât fraudarea datelor odometrelor aduce prejudicii consumatorilor, comercianților cu autovehicule de ocazie, societăților de asigurări și celor de leasing și aduce beneficii financiare celor care comit această fraudă, fiind astfel necesare soluții tehnice pentru a îngreuna manipularea odometrelor de către nespecialiști;

F.  întrucât uzura accentuată a autoturismelor cu odometre care au fost modificate afectează negativ siguranța rutieră; întrucât cumpărătorii de astfel de autoturisme se pot confrunta cu costuri ridicate de întreținere și de reparație întrucât inspecția autoturismelor nu se face în funcție de kilometrajul real al acestora;

G.  întrucât autoturismele cu odometre care au fost modificate pot indica un consum mai ridicat și emisii mai mari de substanțe poluante decât era de așteptat, încălcând astfel cerințele de durabilitate ale legislației de omologare de tip;

H.  întrucât pe piața autoturismelor de ocazie din Uniune, care este de două până la trei ori mai mare decât piața autoturismelor noi, se înregistrează cel mai scăzut nivel de încredere al consumatorilor dintre toate piețele de bunuri potrivit tabloului de bord al piețelor de consum al Comisiei – 2014(11), iar manipularea odometrelor contribuie semnificativ la pierderea încrederii consumatorilor în comercianții de autoturisme de ocazie, denaturând astfel funcționarea pieței interne și concurența loială;

I.  întrucât consumatorii nu sunt suficient de informați cu privire la modalitățile posibile de a împiedica manipularea indicațiilor odometrului la autoturismele de ocazie și cu privire la tehnicile existente de monitorizare a kilometrajului și de prevenire a fraudei în acest domeniu, precum și cu privire la modalitățile de acces la tehnicile respective;

J.  întrucât multe state membre încă nu le transmit consumatorilor instrumentele necesare care le-ar permite să verifice istoricul unui autovehicul rulat;

K.  întrucât fraudele legate de kilometraj afectează în mod disproporționat grupurile sociale și zonele geografice cu venituri mai scăzute, expunând clienții din statele membre care au aderat la Uniune înainte sau după 2004 și din țările aflate în imediata vecinătate a Uniunii (în special țările din Balcanii de Vest în care autoturismele de ocazie sunt importate din Uniune fără taxe vamale sau fac obiectul unor taxele vamale nesemnificative) la un risc mai ridicat de a cumpăra un autoturism al cărui odometru a fost manipulat, astfel încât aceștia sunt mai des afectați de această practică frauduloasă;

L.  întrucât, în absența unui sistem comun și integrat de schimb de informații între statele membre, există un risc sporit de legalizare a unui kilometraj care a fost deja manipulat înainte de verificarea inițială în țara în care autovehiculul va fi, în final, înregistrat și în care există deja măsuri de înregistrare și de verificare a kilometrajului vehiculelor;

M.  întrucât stabilirea unor norme uniforme de prevenire a manipulării odometrului va spori în mod fundamental securitatea și siguranța tranzacțiilor transfrontaliere cu vehicule și va reduce astfel amploarea practicilor neloiale, generând totodată benefici considerabile pentru milioane de consumatori din Uniune;

Măsuri existente care vizează fraudele legate de odometre

N.  întrucât unele state membre au introdus deja instrumente pentru a reduce la minimum manipularea odometrelor, precum „Car-Pass” în Belgia și „Nationale AutoPas” în Țările de Jos; întrucât ambele statele membre utilizează o bază de date în care se colectează kilometrajul afișat de odometru la fiecare lucrare de întreținere, service, reparație sau inspecție periodică a vehiculului, fără a colecta date cu caracter personal, ambele reușind într-un interval scurt să elimine aproape complet de pe teritoriile lor frauda legată de odometre;

O.  întrucât sistemul din Belgia este gestionat în baza unui temei juridic de o organizație non-profit, iar sistemul din Țările de Jos este gestionat de o agenție guvernamentală, ambele funcționând la un cost rezonabil, și succesul ambelor sisteme este completat și promovat prin campanii de sensibilizare și de informare, dar și de un cadru juridic solid, care stabilește norme clare și sancțiuni disuasive;

P.  întrucât numărul considerabil mai mare de autoturisme manipulate în țările care nu au acces la aceste baze de date indică faptul că schimbul de date transfrontalier și cooperarea între statele membre sunt esențiale pentru succesul lor;

Q.  întrucât sistemul european de informare cu privire la vehicule și la permisele de conducere (Eucaris) oferă deja infrastructura și organizarea necesare pentru schimbul de date armonizate în materie de transport între autoritățile statelor membre și este folosit de toate statele membre pentru a îndeplini obligațiile care decurg din Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12), iar funcționalitățile sale includ deja înregistrarea kilometrajului;

R.  întrucât există și soluții tehnice, atât pentru echipamente, cât și pentru programele informatice aferente, care ar putea fi integrate în vehicule de către producători și ar preveni astfel manipularea odometrului încă de la început; întrucât se folosesc deja module de securitate pentru echipamente (“Hardware Security Modules”, HSM) și extensii securizate ale echipamentelor (“Secure Hardware Extensions”, SHE) pentru a proteja unitățile electronice de control ale vehiculelor împotriva accesului neautorizat, a manipulării sau a furtului autoturismelor, iar costul pe vehicul al acestor sisteme este estimat la un euro;

S.  întrucât Regulamentul (UE) 2017/1151 obligă producătorii, în vederea obținerii omologării de tip a unui vehicul, să implementeze sistematic strategii de protecție împotriva manipulărilor și funcții de protecție la scriere pentru a descuraja reprogramarea odometrelor, ținând seama totodată de funcțiile de schimb de date la distanță; întrucât acest regulament prevede informații și explicații numai din partea producătorului și nu prevede nicio verificare prin care să se stabilească dacă odometrul poate fi manipulat, deși există procese atestate și recunoscute pe plan internațional, cum ar fi criteriile comune pentru evaluarea securității tehnologiei informației; întrucât procedurile recunoscute la nivel internațional, cum ar fi criteriile comune (ISO/IEC 15408), ar putea contribui la protecția împotriva manipulării;

Legislație și lacune

T.  întrucât manipularea odometrului este interzisă în 26 de state membre, însă numai zece state membre au introdus măsuri suplimentare pentru a verifica kilometrajul disponibil consumatorilor și numai șase clasifică manipularea odometrului ca infracțiune(13); întrucât echipamentele și programele informatice folosite pentru manipularea odometrelor sunt ușor de găsit în Uniune și nu sunt considerate infracțiuni și întrucât mai multe state membre se află pe cale de a defini ca infracțiuni activitățile legate de manipularea ilegală a kilometrajului;

U.  întrucât fraudarea odometrului reprezintă o amenințare pentru siguranța în trafic a vehiculelor, astfel cum se constată și în Directiva 2014/45/UE, care solicită statelor membre să impună sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în caz de astfel de manipulări; întrucât Comisia ar trebui să analizeze fezabilitatea conectării platformelor naționale pentru a permite schimbul de informații transfrontalier privind inspecțiile tehnice, care să includă indicațiile odometrului;

V.  întrucât Directiva 2014/45/UE conține obligația de înregistrare a kilometrajului în timpul inspecției tehnice periodice și punerea la dispoziție a acestor informații cu ocazia următoarelor inspecții tehnice, însă face referire la înregistrarea kilometrajului în timpul inspecțiilor tehnice începând abia cu prima inspecție tehnică; întrucât prima inspecție tehnică periodică este posibil să aibă loc abia după patru ani de la prima înmatriculare a vehiculului, ceea ce lasă suficient timp pentru manipularea odometrului înainte de prima inspecție tehnică, dar și între inspecții, și poate chiar duce la înregistrarea oficială a unui kilometraj incorect;

W.  întrucât nici Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(14) și Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei privind omologarea de tip, nici Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (Regulamentul CEE-ONU) nu fac trimitere la fraudarea kilometrajului sau nu prevăd odometre rezistente la manipulare; întrucât Regulamentul (CE) nr. 661/2009 face trimitere la Regulamentul nr. 39 al CEE-ONU privind cerințele de omologare pentru vitezometru, însă nu prevede cerințe pentru odometru sau pentru caracteristicile sale esențiale;

Viitoare evoluții în sectorul autovehiculelor

X.  întrucât sectorul autovehiculelor a realizat progrese enorme în dezvoltarea și producția vehiculelor care sunt conectate, folosesc STI și comunică cu mediul lor, astfel încât majoritatea autoturismelor introduse pe piață sunt deja capabile să folosească funcții de conectivitate, creând astfel treptat pe șoselele din Uniune o flotă de autoturisme conectate;

Y.  întrucât, potrivit diferitelor studii, media de vârstă a autoturismelor pe șoselele din Uniune este de 7-11 ani și este în continuă creștere, în timp ce în statele membre care au aderat la Uniune înainte sau după 2004 autoturismele depășesc cu mult media de vârstă, flota europeană fiind astfel compusă din autoturisme mai noi, extrem de conectate, și autoturisme mai vechi, fără funcții de conectivitate;

Z.  întrucât vehiculele moderne transmit deja, în mod regulat, serii de date producătorilor, inclusiv kilometrajul real și timpul total de funcționare, furnizând date esențiale pentru verificarea plauzibilității kilometrajului afișat;

AA.  întrucât tehnologia blockchain ar putea fi o soluție pentru stocarea datelor odometrului în viitor;

AB.  întrucât CarTrustChain este un proiect de succes care studiază modalități de utilizare a tehnologiei blockchain pentru a elimina frauda legată de odometre și care a fost cofinanțat din Fondul european de dezvoltare regională,

1.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 91 alineatul (1) și al articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), un cadru legislativ prin care statele membre să fie obligate să instituie bariere juridice, tehnice și operaționale care să facă imposibilă manipularea odometrelor, dând curs recomandărilor din prezenta rezoluție și din anexa la acesta în termen de 12 luni de la adoptarea de către Parlament a prezentei rezoluții; invită Comisia să revizuiască cerințele legale din Regulamentul (UE) 2017/1151;

2.  solicită Comisiei ca aceleași bariere juridice și tehnice să fie aplicate și importurilor din țările terțe;

3.  salută soluțiile tehnice precum HSM și SHE, care sunt deja folosite la scară largă pentru a proteja datele sensibile din autoturisme și subliniază că indicațiile odometrelor ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție pentru a împiedica manipularea lor;

4.  invită Comisia să consolideze omologarea de tip pentru securitatea în interiorul vehiculului, în special pentru măsurile tehnice împotriva fraudării odometrului, dar și în lumina răspândirii autoturismelor conectate;

5.  salută faptul că Comisia a inclus în Regulamentul (UE) 2017/1151 cerințe legate de securitatea tehnologică a odometrelor; subliniază totuși că nu există dispoziții cu privire la modalitățile de monitorizare a acestor cerințe și, prin urmare, invită Comisia să stabilească criterii clare pentru un control eficace al siguranței odometrelor, să adapteze respectivele cerințe, dacă este necesar, în termen cât mai scurt și să prezinte Parlamentului un raport privind eficacitatea respectivului regulament;

6.  ia act de faptul că soluțiile naționale care recurg la baze de date cu înregistrarea frecventă a indicațiilor odometrelor în urma inspecțiilor tehnice periodice, a vizitelor la atelierele de reparație și a altor inspecții ale vehiculelor au avut un succes considerabil în combaterea manipulării odometrelor în statele membre în cauză și recomandă, așadar, ca statele membre care încă nu au luat măsuri în acest sens să găsească soluții corespunzătoare cât mai curând posibil;

7.  subliniază, în acest sens, că toate statele membre ar trebui să dispună de registre naționale și să întreprindă un schimb de date transfrontalier pe baza acestor registre, deoarece doar în acest fel se poate combate în mod eficient frauda legată de kilometraj în Uniune; prin urmare, invită Comisia să propună un cadru legislativ pentru ca statele membre să stabilească mecanisme naționale de colectare a datelor comparabile și compatibile reciproc, bazate pe cele mai bune practici existente, care vor asigura colectarea frecventă și fiabilă a datelor privind kilometrajul, începând de la prima înmatriculare a vehiculului, și care să prevadă schimburi la nivel internațional;

8.  subliniază că ar trebui să fie posibil accesul transfrontalier la indicațiile odometrelor și că accesul lesne al cumpărătorilor de autoturisme de ocazie la respectivele informații ar contribuie în mod considerabil la protecția consumatorilor; subliniază faptul că cumpărătorii de vehicule de ocazie ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica exactitatea indicațiilor odometrului, indiferent de statul membru în care acestea au fost înregistrate anterior; invită Comisia și statele membre să informeze în mod activ consumatorii și părțile interesate cu privire la măsurile în vigoare de combatere a fraudelor legate de odometru și cu privire la modalitățile de depistare și prevenire a cazurilor de manipulare a odometrelor;

9.  subliniază că Eucaris oferă o infrastructură existentă pentru a realiza schimburi eficiente din punctul de vedere al costurilor de indicații ale odometrelor din întreaga Uniune, recurgând la o soluție care folosește baze de date; regretă faptul că, în 2017, numai Belgia, Țările de Jos și Slovacia au utilizat platforma Eucaris pentru schimbul de informații cu privire la indicațiile odometrelor și, prin urmare, încurajează statele membre să valorifice posibilitățile oferite de acest sistem;

10.  invită Comisia să impună obligativitatea participării la Eucaris și să o implementeze ca o platformă ce conține informații referitoare la vehicule, facilitând astfel verificarea kilometrajului pe teritoriul Uniunii în vederea diminuării posibilităților de manipulare a odometrelor;

11.  regretă faptul că registrul electronic menționat în Directiva 2014/45/UE nu a fost încă creat și că sancțiunile statelor membre nu sunt suficient de disuasive, ceea ce a dus la neatingerea obiectivelor privind schimbul de date;

12.  invită Comisia să prevadă un cadru juridic care să le permită statelor membre să dispună înregistrarea obligatorie a indicațiilor odometrelor cu ocazia inspecțiilor tehnice periodice, precum și a oricărei inspecții, lucrări de întreținere, de reparație și a altor vizite la service, începând cu prima înmatriculare;

13.  subliniază că o soluție bazată pe tehnologia blockchain ar putea să fie mai rentabilă și invită Comisia să efectueze, în termen de 12 luni de la adoptarea de către Parlament a prezentei rezoluții, o analiză costuri/beneficii privind această soluție, inclusiv în ceea ce privește securitatea, transparența și protecția datelor; subliniază că, până la eventuala introducere a acestei tehnologii, ar trebui aplicate fără întârziere soluții eficace, ușor de utilizat și rapid de pus în practică, în special baze de date;

14.  subliniază faptul că aplicarea la scară mai largă a tehnologiilor criptografice avansate, cum ar fi HSM sau SHE, ar putea oferi o protecție suplimentară împotriva manipulării odometrelor, protejându-le împotriva accesului neautorizat prin intermediul unor circuite integrate securizate;

15.  subliniază că vehiculele au devenit tot mai capabile să folosească funcții de conectivitate și că această evoluție va continua, permițând astfel transmiterea automată a datelor odometrelor către o bază de date sau rețea blockchain; salută eforturile depuse de industria autovehiculelor de a dezvolta o serie de mecanisme tehnice de securitate împotriva manipulării odometrelor, inclusiv criptarea, protecția și securitatea datelor, dar invită totodată producătorii să îmbunătățească în continuare eficacitatea soluțiilor tehnice pe care le aplică;

16.  subliniază că toate măsurile care implică transmiterea și stocarea de date ar trebui să fie conforme cu acquis-ul european privind protecția datelor și să fie aplicate numai pentru prevenirea manipulării odometrelor și cu cel mai înalt nivel de protecție informatică;

17.  invită statele membre să adopte acte normative sau să-și adapteze legislația privind manipularea odometrelor pentru a considera acest fapt o infracțiune (inclusiv punerea la dispoziție de echipamente, programe informatice și de servicii conexe necesare pentru manipularea neautorizată), având în vedere că manipularea conduce la aprecierea eronată a siguranței în trafic a unui vehicul, fapt care afectează negativ siguranța rutieră; invită statele membre să prevadă resurse umane și financiare suficiente pentru aplicarea eficace, nediscriminatorie și proporțională a unei astfel de legislații;

18.  consideră că schimbarea odometrului unui vehicul cu un altul cu un kilometraj mai mic ar trebui să fie considerată un act de fraudă legat de kilometrajul vehiculului, în cazul în care scopul este de a ascunde kilometrajul real și de a realiza astfel un profit;

19.  solicită Comisiei să prezinte, pe baza articolului 91 alineatul (1) și al articolului 114 din TFUE, o propunere de act privind măsurile de combatere a manipulării odometrelor, dând curs recomandărilor formulate în anexa la prezentul raport;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările din anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Promovarea soluțiilor tehnice și omologarea de tip

Pentru a îngreuna manipularea odometrelor, ar trebui să se stabilească un nivel mai ridicat al soluțiilor integrate de securitate a datelor odometrelor. Acest lucru se va realiza prin includerea următoarele mijloace în propunere:

—  monitorizarea punerii în aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1151 și prezentarea unui raport cu rezultatele către Parlament cât mai curând posibil;

—  stabilirea unor cerințe clare pentru a asigura faptul că indicațiile odometrului nu pot fi manipulate, incluzând – în cazul unei evaluări pozitive – protecția criptografică împotriva manipulării, sisteme de recunoaștere a manipulării, detectarea și înregistrarea separate ale kilometrajului și securitatea echipamentelor;

—  introducerea unei metode de testare sau aplicarea criteriilor comune pentru evaluarea securității tehnologiei informației pentru soluțiile preventive menționate în Regulamentul (UE) 2017/1151 în ceea ce privește frauda legată de odometre.

Sisteme de baze de date

Bazele de date în care se înregistrează indicațiile odometrelor reduc semnificativ numărul de vehicule manipulate. Este important să se găsească o soluție la nivelul Uniunii, deoarece inițiativele naționale izolate nu pot preveni frauda legată de odometre în comerțul transfrontalier cu vehicule de ocazie. Prin urmare, propunerea ar trebui să prevadă următoarele măsuri:

—  înregistrările obligatorii ale indicațiilor odometrelor, prevăzute de Directiva 2014/45/UE, ar trebui să fie puse la dispoziție în vederea schimburilor transfrontaliere și, la cerere, pentru clienți;

—  crearea unui cadru juridic pentru instituirea în statele membre a unor baze de date comparabile ce conțin înregistrările kilometrajului afișat de odometre, care să asigure schimbul internațional și accesul la informații, pe baza celor mai bune practici existente care asigură înregistrarea frecventă și fiabilă a datelor privind kilometrajul;

—  bazele de date existente în care se înscriu indicațiile odometrelor la nivelul statelor membre ar trebui să fie interconectate, compatibile și interoperabile la nivelul UE și ar trebui să permită schimbul de date la nivel internațional, iar infrastructura existentă, precum Eucaris, ar trebui folosită pentru o punere în aplicare eficientă din punctul de vedere al costurilor și în timp util;

—  ar trebui să se respecte normele privind protecția datelor și, dacă este necesar, ele ar trebui adaptate astfel încât să permită stocarea și schimbul de date relevante și protecția vieții private, prevenind totodată în mod eficace utilizarea frauduloasă a datelor colectate;

—  cumpărătorii de vehicule de ocazie ar trebui să dispună de mijloace de verificare, înainte de achiziție, a exactității indicațiilor odometrului autoturismului, pe baza datelor colectate privind kilometrajul vehiculului în cauză, indiferent de statul membru în care acesta a fost înmatriculat anterior.

Tehnologia blockchain și conectivitatea ca soluții potențiale și complementare pe termen lung

Vehiculele devin tot mai conectate, iar proporția de vehicule conectate în Uniune crește constant. Acestea transmit deja date precum kilometrajul real către serverele producătorilor. Datele respective ar putea fi utilizate deja pentru a descoperi fraudele legate de kilometraj.

Tehnologia blockchain poate oferi în timp un instrument fiabil pentru securizarea datelor în cadrul unei rețele și pentru prevenirea manipulării datelor înregistrate. Combinarea acestor evoluții cu soluțiile tehnologice ar putea fi avută în vedere ca o soluție pe termen lung pentru combaterea fraudării odometrelor.

Prin urmare, ar trebui propuse următoarele măsuri:

—  eventualelr costuri și beneficii pentru crearea unei rețele blockchain la nivel european pentru indicațiile odometrelor ar trebui evaluate;

—  în cazul unei evaluări pozitive: cadrul juridic și de reglementare pentru transmiterea automată a indicațiilor odometrelor autoturismelor prevăzute cu funcții de conectivitate și, indiferent de rezultatele evaluării soluțiilor blockchain, pentru accesul la datele odometrelor stocate și colectate de către producători, care vor completa înregistrarea manuală a kilometrajului cu ocazia inspecției tehnice periodice și a datelor din alte surse ar trebui creat;

—  transmiterea indicațiilor odometrelor cu ocazia inspecției tehnice periodice, a vizitelor la service și a inspecțiilor, ar trebui să fie obligatorie, integrând și extinzând astfel sistemul de baze de date.

Legislația și asigurarea aplicării

Frauda legată de odometre nu este o infracțiune în toate statele membre, cu toate că Directiva 2014/45/UE prevede în mod explicit acest lucru. Executarea unor măsuri juridice eficace, incluzând sancțiuni, este esențială pentru eradicarea fraudei legate de odometre. Prin urmare, ar trebui propuse următoarele măsuri:

—  frauda legată de odometre ar trebui considerată o infracțiune comisă atât de persoana care comandă modificarea kilometrajului (deținătorul autoturismului), cât și de persoana care realizează această modificare, și care se pedepsește cu sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și nediscriminatorii bazate pe un standard cu un grad ridicat de comparabilitate în întreaga Uniune.

(1) Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și evaluarea de impact care o însoțește (JO L 127, 29.4.2014, p. 51).
(2) Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 134).
(3) Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO L 175, 7.7.2017, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 199, 28.7.2008, p. 1).
(6) Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor cu privire la vitezometru, inclusiv instalarea acestuia (JO L 120, 13.5.2010, p. 40).
(7) JO C 468, 15.12.2016, p. 57.
(8) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/602012/IPOL_STU%282017%29602012_EN.pdf
(9) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/615637/EPRS_STU%282018%29615637_EN.pdf
(10) https://www.ereg-association.eu/media/1122/final-report-ereg-topic-group-xiii-vehicle-mileage-registration.pdf
(11) https://ec.europa.eu/info/files/consumer-markets-scoreboard-2014-edition_en.
(12) Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 288, 5.11.2011, p. 1).
(13) A se vedea Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net, 2015), Cross-border car purchases: what to look out when you’re bargain hunting, p. 236.
(14) Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1). JO L 263, 9.10.2007, p. 1.


Mecanismul de protecție civilă al UE ***I
PDF 222kWORD 75k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 31 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (COM(2017)0772/2 – C8-0409/2017 – 2017/0309(COD))(1)
P8_TA(2018)0236A8-0180/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul 1
(1)  Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului12 consolidează cooperarea dintre Uniune și statele membre și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile pentru a îmbunătăți răspunsul Uniunii la dezastre naturale și provocate de om.
(1)  Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului12 consolidează cooperarea dintre Uniune, statele membre și regiunile lor și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile pentru a îmbunătăți răspunsul Uniunii la dezastre naturale și provocate de om.
_________________
_________________
12 Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).
12 Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 3
(3)  Dezastrele naturale și cele provocate de om se pot produce oriunde în întreaga lume, adesea fără avertisment. Indiferent dacă sunt naturale sau provocate de om, acestea devin din ce în ce mai frecvente, mai extreme și mai complexe, fiind agravate de impactul schimbărilor climatice și neținând cont de frontierele naționale. Consecințele umane, de mediu și economice ale acestor dezastre pot fi enorme.
(3)  Dezastrele naturale și cele provocate de om se pot produce oriunde în întreaga lume, adesea fără avertisment. Indiferent dacă sunt naturale sau provocate de om, acestea devin din ce în ce mai frecvente, mai extreme și mai complexe, fiind agravate de impactul schimbărilor climatice și neținând cont de frontierele naționale. Consecințele umane, de mediu, sociale și economice ale acestor dezastre pot fi de o amploare necunoscută. Din păcate, aceste dezastre sunt uneori intenționate, de exemplu în cazul atacurilor teroriste.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  Experiența recentă a arătat că recurgerea la ofertele voluntare de asistență reciprocă coordonate și facilitate de mecanismul Uniunii nu garantează întotdeauna că se pun la dispoziție capacități suficiente pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre, și nici că mediul și bunurile sunt protejate în mod adecvat. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când statele membre sunt afectate simultan de dezastre recurente și capacitatea colectivă este insuficientă.
(4)  Experiența recentă a arătat că recurgerea la ofertele voluntare de asistență reciprocă coordonate și facilitate de mecanismul Uniunii nu garantează întotdeauna că se pun la dispoziție capacități suficiente pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre, și nici că mediul și bunurile sunt protejate în mod adecvat. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când statele membre sunt afectate simultan de dezastre atât recurente, cât și neașteptate, atât naturale cât și provocate de om, iar capacitatea colectivă este insuficientă. Pentru a depăși aceste lacune și pericolele emergente, toate instrumentele Uniunii, inclusiv prin promovarea participării active a societății civile, ar trebui să fie utilizate într-un mod complet flexibil. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să ia măsuri de prevenire adecvate pentru a menține capacitățile naționale la un nivel suficient pentru a răspunde în mod corespunzător la dezastre.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Prevenirea incendiilor forestiere este fundamentală în cadrul angajamentului global referitor la emisiile de CO2. Atunci când ard copaci și soluri bogate în turbă în incendiile forestiere se degajă, într-adevăr, emisii de CO2. Mai exact, studiile au arătat că incendiile provoacă 20 % din totalul emisiilor de CO2 la nivel mondial, respectiv mai mult decât emisiile combinate ale tuturor sistemelor de transport terestru (vehicule, nave și aeronave).
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  Prevenirea are o importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor și necesită acțiuni suplimentare. În acest scop, statele membre ar trebui să își comunice regulat evaluările riscurilor, precum și sintezele planurilor lor de management al riscurilor de dezastre pentru a asigura o abordare integrată a managementului dezastrelor, care să stabilească legături între acțiunile de prevenire a riscurilor, de pregătire și de răspuns. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita statelor membre să furnizeze planuri specifice de prevenire și de pregătire pentru dezastre specifice, în special în vederea maximizării sprijinului global acordat de Uniune pentru managementul riscurilor de dezastre. Sarcina administrativă ar trebuifie redusă și politicile de prevenire ar trebui să fie consolidate, inclusiv prin asigurarea legăturilor necesare cu alte politici și instrumente esențiale ale Uniunii, în special cu fondurile structurale și de investiții europene, astfel cum sunt enumerate în considerentul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1303/201313.
(5)  Prevenirea are o importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor și necesită acțiuni suplimentare. În acest scop, statele membre ar trebui să își comunice regulat evaluările riscurilor cu privire la riscurile legate de siguranța și securitatea lor națională, precum și sintezele planurilor lor de management al riscurilor de dezastre pentru a asigura o abordare integrată a managementului dezastrelor naturale și provocate de om, care să stabilească legături între acțiunile de prevenire a riscurilor, de pregătire și de răspuns. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita statelor membre să furnizeze planuri specifice de prevenire și de pregătire pentru dezastre specifice, inclusiv pentru cele provocate de om, în special în vederea maximizării sprijinului global acordat de Uniune, îndeosebi din partea Agenției Europene de Mediu (AEM) pentru managementul riscurilor de dezastre. Este esențial să se reducă sarcina administrativă șise consolideze politicile de prevenire, inclusiv prin întărirea legăturilor și a cooperării cu alte politici și instrumente esențiale ale Uniunii, în special cu fondurile structurale și de investiții europene, astfel cum sunt enumerate în considerentul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1303/201313.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Riscul constituie un stimul negativ pentru dezvoltarea regiunilor. Prevenirea și managementul riscurilor implică reformularea politicilor și a cadrelor instituționale și consolidarea capacităților locale, naționale și regionale pentru a elabora și a pune în aplicare măsuri de management al riscurilor, coordonând o gamă largă de actori. Pregătirea hărților de risc în funcție de regiuni și/sau state membre, consolidarea capacității de răspuns și intensificarea acțiunilor de prevenire, cu accent deosebit pe riscurile climatice, sunt elemente esențiale. Este esențial ca hărțile de risc să țină seama atât de riscurile cauzate de variabilitatea climatică actuală, cât și de previziunile legate de traiectoriile schimbărilor climatice.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 5 b (nou)
(5b)   În momentul elaborării evaluărilor de risc și al planificării managementului riscurilor, statele membre trebuie să ia în considerare riscurile specifice pentru fauna sălbatică și bunăstarea animalelor. Comisia ar trebui să încurajeze diseminarea în întreaga Europă a informațiilor cu privire la animale în caz de dezastre. Programele și cursurile de formare ar trebui dezvoltate în continuare în acest sens.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 5 c (nou)
(5c)   Sezonul de incendii forestiere din 2017 a fost deosebit de lung și intens în multe state membre, provocând peste 100 de decese numai într-un singur stat membru. Lipsa de active disponibile, subliniată în Raportul privind lacunele în materie de capacitate1a, precum și imposibilitatea Capacității europene de răspuns în situații de urgență („EERC” sau „rezerva voluntară”) de a răspunde în timp util la toate cele 17 cereri de asistență pentru incendii forestiere, a demonstrat că natura voluntară a contribuțiilor statelor membre este insuficientă în situațiile de urgență la scară largă care afectează concomitent mai multe state membre.
_________________
1a Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate și lacunele care persistă în cadrul Capacității europene de răspuns în situații de urgență, 17.2.2017.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 5 d (nou)
(5d)   Partenerii cei mai firești pentru aprofundarea cooperării sunt statele membre învecinate care împărtășesc aceeași expertiză și aceleași structuri și cel mai probabil vor fi afectate de aceleași dezastre și riscuri.
Amendamentul 68
Propunere de decizie
Considerentul 5 e (nou)
(5e)  Siguranța resurselor de apă este esențială pentru reziliența la schimbările climatice. Statele membre ar trebui să cartografieze resursele de apă existente pentru a facilita adaptarea la schimbările climatice și pentru a spori reziliența populației la amenințările schimbărilor climatice, cum ar fi seceta, incendiile sau inundațiile. Scopul cartografierii ar trebui să fie acela de a sprijini dezvoltarea acțiunilor de reducere a vulnerabilității populației.
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 6
(6)  Este necesar să se consolideze capacitatea colectivă de pregătire și răspuns la dezastre, în special prin sprijin reciproc în Europa. Pe lângă consolidarea posibilităților oferite deja de Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență („EERC” sau „rezerva voluntară”), denumită în continuare „Rezerva europeană de protecție civilă”, Comisia ar trebui, de asemenea, să instituie rescEU. Componența rescEU ar trebui să includă capacități de răspuns în situații de urgență pentru a reacționa la incendii, inundații și cutremure la scară largă, precum și un spital de campanie și echipe medicale în conformitate cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății, care să poată fi mobilizate rapid.
(6)  Este necesar să se consolideze capacitatea colectivă de pregătire și răspuns la dezastre, în special prin sprijin reciproc în Europa. Pe lângă consolidarea posibilităților oferite deja de Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență („EERC” sau „rezerva voluntară”), denumită în continuare „Rezerva europeană de protecție civilă”, Comisia ar trebui, de asemenea, să instituie rescEU. Componența rescEU ar trebui să includă capacități de răspuns în situații de urgență pentru a reacționa la incendii, inundații și cutremure la scară largă, atacuri teroriste și atacuri chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și un spital de campanie și echipe medicale în conformitate cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății, care să poată fi mobilizate rapid. În acest context, se subliniază importanța consolidării și a includerii capacităților specifice ale autorităților locale și regionale, dat fiind că acestea sunt primele care intervin în urma unui dezastru. Aceste autorități ar trebui să dezvolte modele de cooperare în care comunitățile pot să facă schimb de bune practici, oferindu-le posibilitatea de a-și dezvolta reziliența în fața dezastrelor naturale.
Amendamentul 11
Propunere de decizie
Considerentul 6 a (nou)
(6a)   Rolul autorităților regionale și locale în prevenirea și managementul dezastrelor este de mare importanță, iar capacitățile de răspuns ale acestora trebuie să fie implicate în mod adecvat în toate activitățile de coordonare și de implementare desfășurate în temeiul prezentei decizii, conform cadrelor instituționale și juridice ale statelor membre, în vederea reducerii la minimum a suprapunerilor, precum și pentru consolidarea interoperabilității. Aceste autorități pot juca un important rol preventiv și sunt, de asemenea, primele care reacționează în urma unui dezastru, împreună cu capacitățile voluntarilor lor. Prin urmare, este nevoie de o cooperare continuă la nivel local, regional și transfrontalier, în vederea instituirii unor sisteme de alertă comune de intervenție rapidă înainte de mobilizarea rescEU, precum și de campanii periodice de informare a publicului cu privire la măsuri inițiale de răspuns.
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 7
(7)  Uniunea ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin statelor membre atunci când capacitățile disponibile sunt insuficiente pentru a permite un răspuns eficace la dezastre, contribuind la finanțarea contractelor de leasing sau de închiriere pentru a asigura accesul rapid la astfel de capacități sau finanțând achiziționarea lor. Aceasta ar spori considerabil eficacitatea mecanismului Uniunii prin asigurarea disponibilității capacităților în cazurile în care un răspuns eficace la dezastre nu ar fi asigurat în lipsa acestui sprijin, în special în cazul dezastrelor cu efecte ample, care afectează un număr semnificativ de state membre. Achiziția capacităților de către Uniune ar permite realizarea de economii de scară și o mai bună coordonare a răspunsului la dezastre.
(7)  Uniunea ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin statelor membre atunci când capacitățile materiale și tehnice disponibile sunt insuficiente pentru a permite un răspuns eficace la dezastre, inclusiv în cazul evenimentelor transfrontaliere, contribuind la finanțarea contractelor de leasing sau de închiriere pentru a asigura accesul rapid la astfel de capacități sau finanțând achiziționarea lor. Aceasta ar spori considerabil eficacitatea și capacitatea de desfășurare a mecanismului Uniunii prin asigurarea disponibilității rapide a capacităților materiale și tehnice, inclusiv pentru salvarea persoanelor în vârstă sau a persoanelor cu dizabilități, în cazurile în care un răspuns eficace la dezastre nu ar fi asigurat în lipsa acestui sprijin, în special în cazul dezastrelor cu efecte ample, care afectează un număr semnificativ de state membre, cum ar fi epidemiile transfrontaliere. Echipamentele adecvate angajate în prealabil și achiziția capacităților de către Uniune ar permite realizarea de economii de scară și o mai bună coordonare a răspunsului la dezastre. Ar trebui asigurată o utilizare optimă și transparentă a resurselor financiare.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 7 a (nou)
(7a)   Numeroase state membre se confruntă cu o lipsă de materiale și echipamente tehnice atunci când apar dezastre neprevăzute. Mecanismul Uniunii ar trebui, prin urmare, să facă posibilă extinderea bazei materiale și tehnice unde este nevoie, în special pentru a asigura salvarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor în vârstă sau a celor bolnave.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 9
(9)  Pentru a crește eficiența și eficacitatea activităților de formare și a exercițiilor, precum și pentru a consolida cooperarea între autoritățile și serviciile naționale de protecție civilă ale statelor membre, este necesar să se instituie o Rețea de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii, care să se bazeze pe structurile existente.
(9)  Formarea, cercetarea și inovarea sunt aspecte esențiale ale cooperării în domeniul protecției civile. Eficiența și eficacitatea activităților de formare și a exercițiilor, promovarea inovării și a dialogului, precum și cooperarea între autoritățile și serviciile naționale de protecție civilă ale statelor membre ar trebui consolidate pe baza structurilor existente, cu implicarea centrelor de excelență, a universităților și a cercetătorilor și cu participarea acestora la schimbul de informații, precum și a altor tipuri de expertiză disponibile în statele membre.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 9 a (nou)
(9a)   În timp ce consolidarea protecției civile, ținând cont de tendințele de producere a dezastrelor, atât a celor meteorologice, cât și a celor din domeniul securității interne, este una dintre prioritățile cele mai importante din întreaga Uniune, este esențial să se confere instrumentelor Uniunii o dimensiune teritorială mai amplă plasată sub responsabilitatea comunității, întrucât acțiunea comunităților locale este cea mai rapidă și mai eficace modalitate de a limita daunele cauzate de un dezastru.
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 10
(10)  Pentru a asigura funcționarea capacității rescEU, ar trebui să se pună la dispoziție credite financiare suplimentare în vederea finanțării acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii.
(10)  Pentru a asigura funcționarea capacității rescEU, ar trebui să se pună la dispoziție credite financiare suplimentare în vederea finanțării acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii, dar nu în detrimentul pachetelor financiare alocate altor politici-cheie ale Uniunii.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 10 a (nou)
(10a)  Ar trebui să se garanteze o finanțare și alocări bugetare separate pentru mecanismul revizuit de protecție civilă al Uniunii. Având în vedere necesitatea de a evita orice impact negativ asupra finanțării programelor multianuale existente, majorarea finanțării pentru revizuirea specifică a mecanismului Uniunii în anii 2018, 2019 și 2020 ar trebui să provină exclusiv din toate resursele disponibile în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/20131a, al Consiliului, recurgându-se în special la instrumentul de flexibilitate.
___________________
1a Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Considerentul 11
(11)  Este necesar să se simplifice procedurile din cadrul mecanismului Uniunii pentru a asigura că statele membre pot avea acces la asistență și la capacitățile necesare pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de om în cel mai scurt timp posibil.
(11)  Este necesar să se simplifice și să se raționalizeze procedurile din cadrul mecanismului Uniunii și să fie mărită flexibilitatea acestora pentru a asigura că statele membre pot avea acces rapid la asistență și la capacitățile necesare pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de om în cel mai scurt timp și cât mai eficient posibil.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Considerentul 12
(12)  Pentru a maximiza utilizarea instrumentelor de finanțare existente și pentru a sprijini statele membre în furnizarea de asistență, în special pentru răspunsul la dezastre din afara Uniunii, ar trebui să fie prevăzută o derogare de la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului14 atunci când finanțarea este acordată în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE.
(12)  Pentru a maximiza utilizarea instrumentelor de finanțare existente și pentru a sprijini statele membre în furnizarea de asistență, inclusiv pentru răspunsul la dezastre din afara Uniunii, ar trebui să fie prevăzută o derogare de la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului14 atunci când finanțarea este acordată în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE. În pofida acestei derogări, finanțarea destinată activităților de protecție civilă și în special ajutorului umanitar ar trebui să rămână în mod clar separată, în orice viitoare arhitectură de finanțare a Uniunii, și să corespundă pe deplin diferitelor obiective și cerințe legale ale acestei arhitecturi.
__________________
__________________
14 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
14 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Considerentul 13
(13)  Aceasta este importantă pentru a asigura că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni cu eficacitate dezastrele naturale și provocate de om și pentru a atenua efectele acestora. Dispozițiile ar trebui să consolideze legăturile dintre acțiunile de prevenire, de pregătire și de răspuns din cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se asigure coerența cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind prevenirea și managementul riscurilor de dezastre, inclusiv cu privire la măsurile preventive transfrontaliere și răspunsul la amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății15. De asemenea, ar trebui să se asigure coerența cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.
(13)  Aceasta este importantă pentru a asigura că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni cu eficacitate dezastrele naturale și provocate de om și pentru a atenua efectele acestora. Dispozițiile ar trebui să consolideze legăturile dintre acțiunile de prevenire, de pregătire și de răspuns din cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se asigure coerența cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind prevenirea și managementul riscurilor de dezastre, inclusiv cu privire la măsurile preventive transfrontaliere și răspunsul la amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății15. Programele de cooperare teritorială bazate pe politica de coeziune prevăd acțiuni specifice, având scopul de a lua în considerare reziliența la dezastre, prevenirea și gestionarea riscului și eforturile ulterioare pentru o integrare mai puternică și sinergii sporite. Mai mult, toate acțiunile ar trebui să fie coerente cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, și să contribuie activ la îndeplinirea acestora.
__________________
__________________
15 Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).
15 Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Considerentul 13 a (nou)
(13a)   Este esențial ca modulele înregistrate până în prezent în sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) să fie menținute pentru a putea răspunde solicitărilor de asistență și pentru a participa la sistemul de formare în mod obișnuit.
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Considerentul 13 b (nou)
(13b)   De asemenea, este important să se conecteze mecanismul Uniunii, care se limitează la perioada imediat următoare producerii dezastrului, la alte instrumente ale Uniunii axate pe remedierea daunelor, cum ar fi Fondul de solidaritate.
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Considerentul 13 c (nou)
(13c)   Este esențial ca Fondul de solidaritate să fie modificat prin introducerea obligației de reparare a daunelor aduse mediului și prin utilizarea PIB-ului pe cap de locuitor al regiunii sau al statului membru în locul PIB-ului global ca indicator pentru aprobarea sa, pentru a se evita excluderea de la finanțare a unor regiuni vast populate cu venituri reduse. Este foarte important să se valorifice mediul afectat de o catastrofă din punct de vedere economic, în special zonele cu o valoare naturală ridicată, cum ar fi zonele protejate sau incluse în rețeaua Natura 2000, în scopul reparării acestora.
Amendamentul 24
Propunere de decizie
Considerentul 13 d (nou)
(13d)   Este necesar ca acțiunea la nivelul Uniunii să se concentreze, de asemenea, asupra furnizării de asistență tehnică de formare, pentru a îmbunătăți capacitatea comunităților de a se ajuta prin eforturi proprii, și de a fi, astfel, mai bine pregătite să asigure un prim răspuns și să limiteze efectele unui dezastru. Organizarea unor cursuri specifice de formare și pregătire pentru specialiștii în siguranță publică, de exemplu liderii comunităților, profesioniștii din domeniile asistenței medicale și al asistenței sociale și cei din domeniul serviciilor de salvare și de stingere a incendiilor, precum și grupurile locale de intervenție voluntară care ar trebui să aibă acces la echipamente de intervenție disponibile rapid, poate contribui la limitarea efectelor dezastrelor și la reducerea pierderilor de vieți omenești, atât în timpul crizei, cât și în perioada de după aceasta.
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 –punctul 1 – litera a
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 3 – alineatul 1 – litera e
(e)  creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre.
(e)  creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre, inclusiv în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări;
Amendamentul 26
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera aa (nouă)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 3 – alineatul 1 – litera ea (nouă)
(aa)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(ea) atenuarea consecințelor imediate pe care le pot avea dezastrele asupra vieții umane și asupra patrimoniului cultural și natural;”
Amendamentul 27
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera ab (nouă)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 3 – alineatul 1 – litera eb (nouă)
(ab)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:
„(eb) creșterea acțiunilor de cooperare și coordonare la nivel transfrontalier;”
Amendamentul 28
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 5 – alineatul 1 – litera a
(a)  întreprinde acțiuni în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și facilitează schimbul de cunoștințe, rezultate ale cercetărilor științifice, bune practici și informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;
(a)  întreprinde acțiuni în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și facilitează și promovează mai bine cooperarea și schimbul de cunoștințe, rezultate ale cercetărilor științifice și inovarea, bune practici și informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;
Amendamentul 29
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 5 – alineatul 1 – litera aa (nouă)
3a.  La articolul 5 alineatul (1), se inserează următoarea literă:
„(aa) coordonează armonizarea informațiilor și a orientărilor privind sistemele de alertă, inclusiv la nivel transfrontalier;”
Amendamentul 30
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 b (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 5 – alineatul 1 – litera f
3b.   La articolul 5 alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:
(f)  culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; elaborează, împreună cu statele membre și până la 22 decembrie 2014 linii directoare cu privire la conținutul, metodologia și structura acestor evaluări și facilitează schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;
„(f) culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; elaborează, împreună cu statele membre și până la 22 decembrie 2019 noi linii directoare cu privire la conținutul, metodologia și structura acestor evaluări; și facilitează schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;
Amendamentul 31
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera a
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 6 – paragraful 1 – litera a
(a)  elaborează evaluări ale riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător și le pun la dispoziția Comisiei până la 22 decembrie 2018 și, ulterior, o dată la trei ani;
(a)  elaborează evaluări ale riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător, în urma consultării cu autoritățile locale și regionale relevante și în conformitate cu Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, și le pun la dispoziția Comisiei până la 22 decembrie 2018 și, ulterior, o dată la trei ani, pe baza unui model stabilit cu Comisia și, în acest context, se utilizează sistemele naționale de informare existente;
Amendamentul 32
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera aa (nouă)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 6 – paragraful 1 – litera d
(aa)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
(d)  participă, în mod voluntar, la analize inter pares privind evaluarea capabilității de management al riscurilor.
„(d) participă, în mod voluntar, la analize inter pares privind evaluarea capabilității de management al riscurilor, în vederea identificării unor acțiuni care completează lacunele existente.
Amendamentul 33
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 6 – paragraful 2
O sinteză a elementelor relevante ale planificării managementului riscurilor, inclusiv informațiile privind măsurile de prevenire și de pregătire selectate, trebuie să fie prezentată Comisiei până la 31 ianuarie 2019 și, ulterior, o dată la trei ani. În plus, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze planuri de prevenire și de pregătire specifice, care să acopere eforturile pe termen scurt și pe termen lung. Uniunea ține seama în mod corespunzător de progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește prevenirea dezastrelor și gradul de pregătire ca parte a oricărui viitor mecanism de condiționalitate ex ante în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene.
O sinteză a elementelor relevante ale planificării managementului riscurilor, inclusiv informațiile privind măsurile de prevenire și de pregătire selectate, conform unui model care urmează să fie elaborat prin intermediul unui act de punere în aplicare, trebuie să fie prezentată Comisiei până la 31 ianuarie 2019 și, ulterior, o dată la trei ani. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). În plus, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze planuri de prevenire și de pregătire specifice, care să acopere eforturile pe termen scurt și pe termen lung. În acest scop, aceste eforturi pot include angajamentul statelor membre de a încuraja investițiile bazate pe evaluarea riscurilor și o mai bună reconstrucție după dezastre. Sarcina administrativă suplimentară la nivel național și subnațional trebuie să fie cât mai redusă.
Amendamentul 34
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 6 – paragraful 3
Comisia poate stabili, de asemenea, mecanisme de consultare specifice pentru a consolida planificarea și coordonarea adecvată a prevenirii și pregătirii între statele membre predispuse la dezastre similare.
Comisia poate stabili, de asemenea, în cooperare cu statele membre, mecanisme de consultare specifice pentru a consolida planificarea și coordonarea adecvată a prevenirii și pregătirii între statele membre predispuse la dezastre similare. În măsura posibilului, Comisia și statele membre trebuie să favorizeze, pe lângă aceasta, coerența între managementul riscului și strategiile de adaptare la schimbările climatice.
Amendamentul 36
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 8 – paragraful 1 – litera k
4a.  La articolul 8 alineatul (1), litera (k) se înlocuiește cu următorul text:
(k)  întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b).
(k) întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare, inclusiv prin coordonarea cu alte instrumente ale Uniunii, necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b).
Amendamentul 37
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)
4b.   La articolul 9 se inserează următorul alineat:
„(1a) Statele membre consolidează capacitățile administrative relevante ale autorităților regionale și locale competente, conform cadrului lor instituțional și juridic.”
Amendamentul 38
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 10 – alineatul 1
1.   Comisia și statele membre colaborează pentru a îmbunătăți planificarea operațiunilor de răspuns la dezastre în cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv prin elaborarea de scenarii de răspuns în caz de dezastre, pe baza evaluărilor riscurilor menționate la litera (a) de la articolul 6 și a analizei generale a riscurilor menționată la litera (c) de la articolul 5 alineatul (1), prin cartografierea mijloacelor și prin elaborarea de planuri pentru mobilizarea capacităților de răspuns.
(1)   Comisia și statele membre colaborează pentru a îmbunătăți planificarea operațiunilor de răspuns la dezastre (naturale sau provocate de om) în cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv prin elaborarea de scenarii de răspuns în caz de dezastre, pe baza evaluărilor riscurilor menționate la litera (a) de la articolul 6 și a analizei generale a riscurilor menționată la litera (c) de la articolul 5 alineatul (1), prin cartografierea mijloacelor, printre care se numără utilajele pentru terasamente, generatoarele mobile de energie electrică și echipamentele mobile de stingere a incendiilor, precum și prin elaborarea de planuri pentru mobilizarea capacităților de răspuns.
Amendamentul 39
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 11 – alineatul 1
1.   Se instituie Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă dintr-un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun de statele membre, și include module, alte capacități de răspuns și experți.
(1)   Se instituie Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă dintr-un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de statele membre, și include module, alte capacități de răspuns și experți.
Amendamentul 40
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 11 – alineatul 1 a (nou)
(1a)   Întrucât prevenirea la nivel național ar trebui să reprezinte prioritatea principală a statelor membre în vederea reducerii riscurilor legate de siguranță și securitate, Rezerva europeană de protecție civilă este complementară capacităților naționale existente.
Amendamentul 41
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 11 – alineatul 2
2.   Pe baza riscurilor identificate, Comisia definește tipurile și numărul capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecție civilă (denumite în continuare „obiective în materie de capacitate”). Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate și lacunele care persistă și încurajează statele membre să abordeze aceste lacune. Comisia poate sprijini statele membre în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) și articolul 21 alineatul (2).”
(2)   Pe baza nevoilor și a riscurilor identificate pe teren, Comisia definește, în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, tipurile și numărul capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecție civilă (denumite în continuare „obiective în materie de capacitate”). Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate și lacunele care persistă și încurajează statele membre să abordeze aceste lacune. Comisia poate sprijini statele membre în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) și articolul 21 alineatul (2).”
Amendamentul 42
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera c
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 11 – alineatul 7
7.   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC, cu excepția cazului în care statele membre se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale.
(7)   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC, cu excepția cazurilor de urgență la nivel național, a unui caz de forță majoră sau când statele membre se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statul membru care a înregistrat capacitatea de răspuns vizată.
Amendamentul 43
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera c
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 11 – alineatul 8 – paragraful 1
În cazul trimiterii pe teren a acestor capacități de răspuns, ele rămân sub comanda și sub controlul statelor membre care le pun la dispoziție și pot fi retrase atunci când statele membre se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale și care le împiedică să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Comisia este consultată în astfel de cazuri.
În cazul trimiterii pe teren a acestor capacități de răspuns, ele rămân sub comanda și sub controlul statelor membre care le pun la dispoziție și pot fi retrase dacă statele membre în cauză se confruntă cu urgențe la nivel național, un caz de forță majoră sau dacă o situație excepțională le împiedică să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Comisia este consultată în astfel de cazuri.
Amendamentul 44
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 1
1.   rescEU este instituită pentru a oferi ajutor în cazul în care capacitățile existente nu permit un răspuns eficace la dezastre.
(1)   rescEU este instituită pentru a oferi ajutor în cazuri excepționale, când nu sunt disponibile capacități la nivel național, iar capacitățile existente nu permit un răspuns eficace la dezastre. Capacitățile rescEU nu sunt utilizate pentru a înlocui capacitățile și responsabilitățile relevante ale statelor membre.
Amendamentul 45
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 2
2.   Următoarele capacități intră în componența rescEU:
(2)   rescEU constă în capacități suplimentare față de cele deja existente în statele membre, pentru a le completa și a le consolida, și urmărește să răspundă riscurilor actuale și viitoare. Capacitățile trebuie identificate pe baza oricăror lacune ale capacităților de răspuns la situații de urgență în domeniul sănătății, la dezastre industriale, ecologice, seismice sau vulcanice, inundații și incendii, inclusiv incendii forestiere, precum și la atacuri teroriste și amenințări chimice, biologice, radioactive și nucleare.
Pe baza lacunelor identificate, rescEU conține cel puțin următoarele capacități:
(a)  combaterea aeriană a incendiilor forestiere;
(a)  combaterea aeriană a incendiilor forestiere;
(b)  pompare de mare capacitate;
(b)  pompare de mare capacitate;
(c)  căutare și salvare în zonele urbane;
(c)  căutare și salvare în zonele urbane;
(d)  spital de campanie și echipe medicale de urgență.
(d)  spital de campanie și echipe medicale de urgență.
Amendamentul 46
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 2 a (nou)
(2a)   Natura acestor capacități rămâne flexibilă și poate evolua pentru a face față viitoarelor evoluții și provocări, precum consecințele schimbărilor climatice.
Amendamentul 47
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 4
4.   Pe baza riscurilor identificate și a unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a defini tipurile de capacități de răspuns necesare, în plus față de cele menționate la alineatul (2) din prezentul articol și pentru a revizui componența rescEU în consecință. Se asigură coerența cu alte politici ale Uniunii.
(4)   Pe baza riscurilor și capacităților identificate și a planificării managementului riscurilor în conformitate cu articolul 6, precum și a unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a defini tipurile de capacități de răspuns necesare, în plus față de cele menționate la alineatul (2) din prezentul articol și pentru a revizui componența rescEU în consecință. Se asigură coerența cu alte politici ale Uniunii.
Atunci când, în caz de dezastru sau de dezastru iminent, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.
Atunci când, în caz de dezastru sau de dezastru iminent, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.
Amendamentul 48
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 5
5.   Comisia definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.
(5)   Comisia, în cooperare cu statele membre, definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.
Amendamentul 49
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 7
7.   Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de Comisie, care păstrează comanda și controlul asupra capacităților rescEU.
(7)   Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de Comisie, care continuă să asigure coordonarea strategică a capacităților rescEU și păstrează autoritatea asupra mobilizării, iar comanda și controlul operațional le revine responsabililor din statele membre destinatare.
Amendamentul 50
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 8
8.   În cazul trimiterii pe teren, Comisia convine cu statul membru solicitant cu privire la mobilizarea operațională a capacităților rescEU. Statul membru solicitant trebuie să faciliteze coordonarea operațională între propriile capacități și activitățile rescEU în timpul operațiunilor.
(8)   În cazul trimiterii pe teren, Comisia convine cu statul membru solicitant, prin intermediul ERCC, cu privire la mobilizarea operațională a capacităților rescEU. Statul membru solicitant trebuie să faciliteze coordonarea operațională între propriile capacități și activitățile rescEU în timpul operațiunilor.
Amendamentul 51
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12 – alineatul 10
10.   În cazul în care Comisia achiziționează echipamente precum echipamente de combatere aeriană a incendiilor forestiere, prin cumpărare, leasing sau închiriere, se asigură următoarele:
(10)   În cazul în care Comisia achiziționează echipamente precum echipamente de combatere aeriană a incendiilor forestiere, prin cumpărare, leasing sau închiriere, se asigură următoarele:
(a)  în cazul cumpărării de echipamente, un acord între Comisie și un stat membru prevede înregistrarea acestora în statul membru respectiv.
(a)  în cazul cumpărării de echipamente, un acord între Comisie și un stat membru prevede înregistrarea acestora în statul membru respectiv.
(b)  în cazul contractelor de leasing și de închiriere, înregistrarea echipamentelor într-un stat membru.
(b)  în cazul contractelor de leasing și de închiriere, înregistrarea echipamentelor într-un stat membru nu este obligatorie.
(ba)  gestionarea aeronavelor comerciale este atribuită operatorilor certificați de către AESA.
Amendamentul 52
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 8
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12a – paragraful 1
Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile și progresele realizate în temeiul articolelor 11 și 12 o dată la doi ani.”
Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile și progresele realizate în temeiul articolelor 11 și 12 o dată pe an.”
Amendamentul 53
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 8
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 12a – paragraful 1 a (nou)
Informațiile respective includ o prezentare generală a evoluțiilor legate de buget și costuri, cu o evaluare tehnică și financiară detaliată, informații precise despre creșterea costurilor și schimbările la nivelul tipurilor de capacități de răspuns necesare și al cerințelor în materie de calitate a acestora, după caz, și motivele unor astfel de creșteri sau schimbări.
Amendamentul 54
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 1
Comisia instituie o rețea de actori și instituții relevante în materie de protecție civilă și management al dezastrelor, care formează împreună cu Comisia Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii.
Comisia instituie o rețea de actori și instituții relevante în materie de protecție civilă și management al dezastrelor, inclusiv centre de excelență, universități și cercetători, care formează împreună cu Comisia Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii. Comisia ține seama în mod corespunzător de expertiza disponibilă în statele membre și în cadrul organizațiilor active pe teren.
Amendamentul 55
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – teza introductivă
Rețeaua îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește formarea, exercițiile, lecțiile învățate și diseminarea cunoștințelor, în strânsă coordonare cu centrele de cunoștințe relevante, după caz:
Rețeaua îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește formarea, exercițiile, lecțiile învățate și diseminarea cunoștințelor, în strânsă coordonare cu centrele de cunoștințe relevante, după caz, și în același timp urmărește o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului:
Amendamentul 56
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 a (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera a
9a.  La articolul 13 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
(a)  instituie și gestionează un program de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre. Programul include cursuri comune și un sistem de schimburi de experți care permite trimiterea de personal în alte state membre.
(a) instituie și gestionează un program de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre. Programul include cursuri comune și un sistem de schimburi de experți care permite trimiterea de personal în alte state membre. Se introduce un nou program Erasmus pentru protecția civilă, în conformitate cu normele și principiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1288/2013*.
Programul de formare vizează optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile prevăzute la articolele 9 și 11 și îmbunătățirea competenței experților, menționați la articolul 8 literele (d) și (f);
Programul „Erasmus pentru protecția civilă” vizează, de asemenea, optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile prevăzute la articolele 9, 11 și 12 și îmbunătățirea competenței experților, menționați la articolul 8 literele (d) și (f).
Programul „Erasmus pentru protecția civilă” include o dimensiune internațională, având scopul de a sprijini acțiunea externă a Uniunii, inclusiv obiectivele sale de dezvoltare, prin intermediul cooperării între statele membre și statele partenere.
_______________
*Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 50).”
Amendamentul 57
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 b (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera f
9b.   La articolul 13 alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:
(f)  stimulează și încurajează introducerea și utilizarea de noi tehnologii relevante pentru mecanismul Uniunii.
(f) stimulează cercetarea și inovarea și încurajează introducerea și utilizarea de noi tehnologii relevante pentru mecanismul Uniunii.
Amendamentul 58
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 c (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 13 – alineatul 3 a (nou)
9c.  La articolul 13, se adaugă următorul alineat:
„(3a) Comisia extinde capacitățile de formare și sporește schimbul de cunoștințe și de experiență între Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii și organizațiile internaționale și statele terțe, pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor internaționale în ceea privește reducerea riscurilor, în special a celor din Cadrul de la Sendai.”
Amendamentul 59
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 11 a (nou)
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 16 – alineatul 2
11a.  la articolul 16, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
2.  Intervențiile efectuate în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia.
(2) Intervențiile efectuate în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia. În cazul dezastrelor provocate de om sau al situațiilor de urgență complexe, Comisia își definește în mod clar - prin consultare cu actorii din domeniul umanitar - sfera de intervenție și relația cu actorii implicați în răspunsul umanitar mai larg, garantând coerența cu Consensul european privind ajutorul umanitar și respectarea principiilor umanitare.”
Amendamentul 60
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 12
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 19 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)
Creditele necesare pentru mecanismul Uniunii sunt autorizate treptat de Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, ținând seama în mod corespunzător de toate resursele disponibile în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului* și recurgând în special la instrumentul de flexibilitate, astfel cum se prevede în anexa I.
____________________
* Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).
Amendamentul 61
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 13
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 20 a – paragraful 1
Orice asistență sau finanțare furnizată în temeiul prezentei decizii asigură o vizibilitate adecvată a Uniunii, inclusiv vizibilitatea emblemei Uniunii pentru capacitățile menționate la articolul 11, articolul 12 și articolul 21 alineatul (2) litera (c).
Orice asistență sau finanțare furnizată în temeiul prezentei decizii asigură o vizibilitate adecvată a Uniunii, inclusiv vizibilitatea emblemei Uniunii pentru capacitățile menționate la articolul 11, articolul 12 și articolul 21 alineatul (2) litera (c). Se elaborează o strategie de comunicare pentru ca rezultatele concrete ale acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii să devină vizibile pentru cetățeni.
Amendamentul 62
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 15 – litera b
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 23 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Pentru capacitățile statelor membre care nu sunt angajate în prealabil pentru Rezerva europeană de protecție civilă, valoarea sprijinului financiar al Uniunii pentru resursele de transport nu depășește 55 % din costul eligibil total. Pentru a fi eligibile pentru o astfel de finanțare, statele membre se angajează să întocmească un registru al tuturor mijloacelor aflate la dispoziția lor, cu structurile de gestiune aferente, dincolo de cele angajate în prealabil pentru Rezerva europeană de protecție civilă, pentru a răspunde la dezastre din domeniul sănătății, din domeniul industrial, la cutremure sau erupții vulcanice la inundații, incendii forestiere, atacuri teroriste, chimice, biologice, radiologice și nucleare.
Amendamentul 63
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 16
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 26 – alineatul 2
2.   Se urmărește crearea de sinergii și complementarități cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele ce sprijină politicile în materie de coeziune, dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, precum și politicile privind migrația și securitatea. În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96.
(2)   Se dezvoltă sinergii, complementarități și o coordonare consolidată cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele care sprijină politicile în materie de coeziune, inclusiv Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, de dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, precum și politicile privind migrația și securitatea, fără să se realoce fondurile din domeniile respective. În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, și în același timp respectă natura distinctă și independentă a acțiunilor și a finanțării acestora și garantează că sunt în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar.
Amendamentul 64
Propunere de decizie
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18
Decizia nr. 1313/2013/UE
Articolul 32 – alineatul 1 – litera g
(g)  instituirea, administrarea și menținerea rescEU, astfel cum se prevede la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren și procedurile operaționale;
(g)  instituirea, administrarea și menținerea rescEU, astfel cum se prevede la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren, procedurile operaționale și condițiile de mobilizare a capacităților rescEU la nivel național de către un stat membru, precum și dispozițiile financiare și alte dispoziții conexe;
Amendamentul 65
Propunere de decizie
Anexa I (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

ANEXA I

ALOCĂRI FINANCIARE SUPLIMENTARE ORIENTATIVE PENTRU PERIOADA 2018-2020

 

 

2018

2019

2020

TOTAL

Credite suplimentare totale la rubrica 3*

CA

19,157

115,2

122,497

256,854

 

CP

11

56,56

115,395

182,955

Credite suplimentare totale la rubrica 4*

CA

2

2

2,284

6,284

 

CP

0,8

1,8

2,014

4,614

Credite suplimentare totale la rubricile 3 și 4 combinate*

CA

21,157

117,2

124,781

263,138

 

CP

11,8

58,36

117,409

187,569

(cifre exprimate în milioane EUR)

* Sumele totale se pun la dispoziție prin intermediul instrumentului de flexibilitate.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0180/2018).


Mecanismul pentru interconectarea Europei după 2020
PDF 132kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la pilonul transporturi al Mecanismului pentru interconectarea Europei după 2020 (2018/2718(RSP))
P8_TA(2018)0237RC-B8-0242/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei(4),

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604), comunicarea Comisiei (COM(2016)0603) și documentul care o însoțește (SWD(2016)0299),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de modificare a Acordului interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2016)0606),

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016 și de către Consiliu la 5 octombrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2016 referitoare la revizuirea la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020(6),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016, intitulat „Revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM)”(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 mai 2018 intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 martie 2018 privind Planul de acțiune vizând mobilitatea militară (JOIN(2018)0005),

–  având în vedere raportul Comisiei din 14 februarie 2018 referitor la evaluarea la jumătatea perioadei a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) (COM(2018)0066),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii de transport din UE este încă destul de fragmentată și reprezintă o provocare majoră în ceea ce privește capacitatea și finanțarea, dar este esențială pentru a asigura o creștere sustenabilă, locuri de muncă, competitivitate și coeziune socială și teritorială în cadrul Uniunii, reducând astfel dezechilibrele dintre regiuni;

B.  întrucât Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) este un program de finanțare comun, gestionat la nivel central, menit să promoveze dezvoltarea unei rețele transeuropene de mare performanță, sustenabilă și interconectată (TEN) în domeniile transporturilor, energiei și infrastructurii serviciilor digitale;

C.  întrucât finalizarea rapidă a rețelei transeuropene de transport (TEN-T) va contribui în mod semnificativ la atingerea de către UE a obiectivelor sale de reducere a emisiilor, în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, la decarbonizarea economiei europene și la atingerea obiectivelor „20-20-20” ale UE aferente politicii în domeniul energiei și climei; întrucât rețeaua centrală ar trebui să fie finalizată până în 2030, iar rețeaua globală până în 2050;

D.  întrucât unul din zece europeni lucrează în sectorul extins al transporturilor și întrucât investițiile în infrastructura de transport vor duce la crearea de noi locuri de muncă, deoarece se estimează că fiecare miliard de euro investiți în rețeaua centrală TEN-T va crea până la 20 000 de noi locuri de muncă;

E.  întrucât MIE se axează pe facilitarea conexiunilor transfrontaliere, creând noduri multimodale și urbane, atenuând eșecurile pieței și eliminând blocajele; întrucât MIE a permis realizarea proiectelor care altfel nu ar fi fost implementate, furnizând astfel o valoare adăugată evidentă a UE în ceea ce privește facilitarea cooperării și coordonării transnaționale;

F.  întrucât sectorul transporturilor a reprezentat cea mai mare parte a bugetului MIE în perioada 2014-2020; întrucât partea transportului a fost împărțită într-un pachet general pentru toate statele membre și un pachet de coeziune disponibil pentru statele membre beneficiare ale politicii de coeziune și transferat direct din Fondul de coeziune;

G.  întrucât MIE este unul dintre cele mai de succes programe ale UE, având în vedere că a primit mult mai multe cereri decât a fost în măsură să onoreze; întrucât, până la sfârșitul lui 2017, MIE Transport alocase deja 21,3 miliarde EUR sub formă de subvenții pentru proiecte TEN-T, ceea ce a generat investiții totale în valoare de 41,6 miliarde EUR; întrucât, în cursul anului 2018, vor fi semnate acorduri de subvenționare suplimentare pentru o cerere de propuneri de finanțare mixtă care îmbină subvențiile MIE cu finanțarea privată, inclusiv din Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); întrucât bugetul inițial de un miliard de euro pentru această cerere a fost majorat în noiembrie 2017 cu 350 de milioane EUR pentru a sprijini prioritatea „Inovarea și noile tehnologii”, în concordanță cu obiectivele planului de acțiune privind combustibilii alternativi;

H.  întrucât introducerea principiului „folosește sau pierzi” a contribuit în mod semnificativ la succesul MIE; întrucât, cu toate acestea, ar trebui accelerată recuperarea bugetului proiectelor care nu au fost implementate;

I.  întrucât MIE vizează să accelereze investițiile în infrastructura de transport și inovarea în domeniul transportului și să mobilizeze finanțare provenind atât din sectorul public, cât și din cel privat, sporind în același timp securitatea juridică și respectând principiul neutralității tehnologice;

J.  întrucât, în iunie 2018, Comisia urmează să își publice propunerile legislative privind investițiile strategice europene, inclusiv o versiune actualizată a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE),

1.  subliniază că a investi în infrastructura de transport înseamnă a investi în creșterea sustenabilă pe termen lung, în coeziune, în competitivitate și în locuri de muncă; subliniază așadar importanța strategică a programului MIE în ceea ce privește integrarea pieței interne, mobilitatea inteligentă și ocazia pentru UE de a furniza valoare adăugată concretă pentru cetățeni prin intermediul acestui program;

2.  subliniază că MIE a fost, este și trebuie să rămână un instrument eficace și orientat pentru realizarea de investiții în infrastructurile transeuropene (TEN) de transport, energie și din sectorul digital și pentru a contribui la prioritățile UE privind locurile de muncă, creșterea economică și investițiile, piața internă, uniunea energetică, clima și piața unică digitală;

3.  subliniază succesul pe care programul MIE 2014-2020 l-a avut în furnizarea unui nivel ridicat de valoare adăugată europeană, prin sprijinirea unor proiecte de conectivitate cu o dimensiune transfrontalieră, interfuncțională și multimodală, a unor proiecte de amplificare a conectivității în toate modurile de transport, inclusiv transportul pe mare, în porturile interioare și pe căile navigabile interioare, acordând prioritate proiectelor care creează legături ce lipsesc și elimină blocajele, în vederea realizării unui spațiu european unic al transporturilor, accesibil tuturor și a unui sector inovator al transporturilor; invită Comisia să sporească valoarea adăugată la nivel transfrontalier a nodurilor de transport, cum ar fi porturi maritime, și să sprijine proiecte care să sporească conectivitatea cu țările terțe partenere;

4.  recunoaște că avantajele și potențialul deplin al investițiilor UE în rețeaua TEN-T pot fi atinse numai după finalizarea rețelelor centrale și globale; invită Comisia să țină seama de faptul că finalizarea acestor rețele va necesita investiții semnificative, din care o parte va depinde de sprijinul continuu din partea UE, altfel riscând să intre în impas; insistă asupra faptului că trebuie menținută presiunea pe tot parcursul procesului pentru a realiza încheierea acestora cel târziu în 2030 și, respectiv, în 2050, în concordanță cu standardele secolului 21;

5.  invită Comisia să garanteze că programul MIE potrivit propunerii de CFM 2021-2027 vine în continuarea programului actual, cu o ambiție și mai înaltă în ceea ce privește obiectivele de politică și resursele financiare; subliniază că investițiile în proiectele de transport digitale, inovatoare și sustenabile trebuie să fie accelerate în vederea trecerii la un sistem de transport mai ecologic, cu adevărat integrat, modern, accesibil tuturor, mai sigur și mai eficient;

6.  ia act de faptul că intervenția MIE a fost decisivă pentru lansarea majorității proiectelor, în special pentru proiectele din domeniul conectivității la nivel transfrontalier, național, regional și local; subliniază că MIE s-a dovedit a fi un catalizator important pentru investițiile publice și private; consideră, cu toate acestea, că trebuie întreprinse măsuri suplimentare pentru valorificarea întregului său potențial;

7.  invită Comisia să examineze noi modalități de a promova MIE ca un instrument bazat pe politici, cu obiective sectoriale specifice, care se ocupă de proiecte complexe și are o dimensiune de interoperabilitate transfrontalieră sau la nivelul UE;

8.  consideră că, în următorul CFM, pornind de la o analiză aprofundată a perioadei 2014-2020 și a consecințelor relației complexe dintre MIE și alte programe și instrumente financiare, cum ar fi Orizont 2020, fondurile ESI și FEIS și, în special, efectul de substituire observat între MIE și FEIS, Comisia ar trebui să continue să consolideze și să asigure complementaritatea dintre MIE și alte programe, cum ar fi Orizont Europa și Fondul InvestEU, pentru a menține și a promova obiectivele clare ale programului, pentru a evita suprapunerile și pentru a optimiza resursele bugetare;

9.  subliniază faptul că orice reducere a următorului MIE în favoarea altor programe, așa cum s-a întâmplat în cadrul MIE 2014-2020 cu FEIS și cu Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ar fi inacceptabilă; îndeamnă Comisia să mențină integritatea capacității financiare a MIE, deoarece o mare parte a finanțării MIE ține de proiecte cu efecte benefice mai generale la nivel regional și la nivelul UE, însă pentru care nu există suficiente fonduri la nivel național sau mobilizate pe piață;

10.  ia act de succesul încurajator al primelor rezultate ale cererii de propuneri de finanțare mixtă lansat în cadrul actualului program MIE; prin urmare, încurajează insistent Comisia să repete astfel de cereri în viitor și să utilizeze în continuare un MIE mai solid sub formă de subvenții, care să fie combinate, atunci când este posibil, cu instrumente financiare din UE și din afara UE; invită, de asemenea, Comisia să găsească modalități mai eficace de a încuraja participarea coinvestitorilor privați și invită statele membre să elimine obstacolele de natură legislativă și administrativă din calea acestui proces;

11.  invită Comisia să încurajeze în continuare realizarea de sinergii la nivel de proiecte între cele trei sectoare, care sunt limitate în prezent din cauza rigidității cadrului bugetar în ceea ce privește eligibilitatea proiectelor și a costurilor; îndeamnă Comisia să adapteze infrastructura la viitoarele necesități legate de existența unei mobilități ecologice și inteligente; se așteaptă ca viitoarele orientări privind politica din acest sector și instrumentul MIE să fie mai flexibile, pentru a facilita sinergiile și a reacționa mai prompt la noile evoluții și priorități tehnologice, cum ar fi digitalizarea, accelerând totodată crearea unei economii cu emisii reduse de carbon și abordând provocări societale comune precum securitatea cibernetică;

12.  subliniază importanța gestionării directe, pentru a se asigura proceduri comune în cele trei sectoare, alocarea rapidă a fondurilor și o foarte bună execuție bugetară; atrage atenția asupra faptului că gestionarea directă a subvențiilor MIE s-a dovedit a fi foarte eficientă, cu o rezervă de proiecte de calitate și un proces de selecție competitiv, o axare pe obiectivele de politică ale UE, o executare coordonată și cu implicarea deplină a statelor membre; ia act de rolul esențial ce i-a revenit Agenției Executive pentru Inovare și Rețele (INEA) în succesul MIE, aceasta asigurând optimizarea bugetului, succes datorat în principal flexibilității sale în redirecționarea rapidă a fondurilor neutilizate de unele acțiuni către acțiuni noi; insistă ca INEA să fie întărită, pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor UE;

13.  sprijină aplicarea principiului „folosește sau pierzi” în gestionarea directă a MIE; insistă, totodată, asupra menținerii posibilității de reciclare a angajamentelor în cazurile în care proiectele nu dau rezultatele scontate, pentru a spori eficiența MIE;

14.  recunoaște complexitatea procesului de depunere a unui proiect, în special în cazul marilor infrastructuri de transport, precum și pertinența asistenței tehnice acordate, de exemplu prin acțiunea de sprijin a programului MIE, în special pentru statele membre vizate de politica de coeziune, cu scopul de a promova eligibilitatea proiectelor mature și de înaltă calitate; invită Comisia să continue să ofere acest tip de asistență și să revadă criteriile de evaluare astfel încât acestea să favorizeze identificarea mai clară a valorii adăugate a proiectelor; solicită Comisiei, în plus, să adopte măsuri suplimentare pentru a simplifica în mod semnificativ cerințele administrative nu numai pentru subvențiile de valoare redusă și să adapteze asistența tehnică acordată solicitanților care vin cu proiecte mai mici;

15.  salută faptul că, în perioada de programare 2014-2020, au fost transferate 11,3 miliarde EUR din Fondul de coeziune în pachetul financiar destinat aspectelor de coeziune al pilonului Transport al MIE și evidențiază succesul extraordinar al cererilor de propuneri ce au vizat coeziunea;

16.  ia act de propunerea Comisiei de a se aloca pentru MIE suma de 42 265 de milioane EUR pentru perioada 2021-2027, inclusiv 7 675 de milioane EUR pentru proiecte energetice și 2 662 de milioane EUR pentru proiecte de telecomunicații/digitale (ambele la prețuri constante); regretă, cu toate acestea, că, la prețuri constante, fondurile prevăzute pentru MIE-Transport se ridică la 11 384 de milioane EUR, iar contribuția din Fondul de coeziune se ridică la 10 000 de milioane EUR, ceea ce reprezintă reduceri de 12% și, respectiv, de 13%; constată că fondurile alocate pilonului Transport sunt singurele care au fost reduse, ceea ce este inacceptabil; subliniază că dificultățile cu care se confruntă sectorul transporturilor în cadrul pieței interne și succesul MIE vin în contradicție cu reducerea valorii pachetului financiar și solicită Comisiei să revadă suma propusă;

17.  consideră că, pentru a menține credibilitatea și atractivitatea ridicate ale programului MIE pentru investitori, ar trebui mărită capacitatea sa financiară în următorul CFM; subliniază faptul că un buget insuficient pentru transport ar periclita finalizarea rețelei TEN-T și că acest lucru ar duce la deprecierea investițiilor realizate deja din fonduri publice;

18.  subliniază, în plus, că pachetul financiar dedicat coeziunii conține o dimensiune regională pronunțată care corespunde cererii locale și este esențial pentru finalizarea elementelor rețelei de bază din statele membre beneficiare ale politicii de coeziune și, prin urmare, pentru coeziunea teritorială a UE; subliniază că investițiile în infrastructura de transport a UE, atunci când sunt realizate cu contribuția din Fondul de coeziune, ar trebui să constituie un sistem bine echilibrat între sursele gestionate la nivel central și cele gestionate în mod partajat; subliniază că suma alocată din Fondul de coeziune în următorul CFM (2021-2027) și prevăzută pentru gestiune directă în cadrul MIE trebuie să rămână cel puțin la același nivel ca în CFM anterior (2014-2020) și că această sumă trebuie să fie suficientă pentru a finaliza în cursul următorului CFM (2021-2027) proiectele finanțate din Fondul de coeziune în cadrul CFM actual;

19.  reamintește că pentru finalizarea rețelei de bază de transport din UE și pentru realizarea priorităților de politică vor fi necesare în continuare participarea cetățenilor și a părților interesate vizate la procesul decizional, transparența în evaluarea și monitorizarea implementării aspectelor de mediu și financiare ale proiectelor, îmbunătățirea integrării modale și promovarea operațiunilor co-modale;

20.  invită Comisia și statele membre să își mențină angajamentul față de principalele obiective de politică ale MIE din sectorul transporturilor: finalizarea – până în 2030 – a rețelei centrale TEN-T, inclusiv implementarea Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), a autostrăzilor maritime (MoS) și a Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS), precum și tranziția către o mobilitate ecologică, competitivă, inovatoare și conectată, inclusiv o rețea paneuropeană de infrastructuri de încărcare pentru combustibilii alternativi până în 2025; realizarea de progrese în direcția finalizării rețelei globale TEN-T până în 2050;

21.  subliniază nevoia de a acorda mai multă atenție proiectelor orizontale inteligente; solicită, prin urmare, Comisiei să ia în considerare instituirea unor inițiative specifice, consacrate și transnaționale pentru a accelera și a asigura punerea corectă în aplicare a priorităților orizontale, cum ar fi ERTMS, prin mobilizarea de investiții private, parțial prin combinarea subvențiilor și a instrumentelor financiare;

22.  reamintește, în ceea ce privește sectorul transporturilor, importanța axării pe conexiunile multimodale și transfrontaliere, pe soluțiile digitale, pe transferul modal și pe transporturile mai sustenabile; consideră că acest MIE actualizat ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate legăturilor mai directe între rețelele centrale și cele globale; consideră că aceste obiective ar trebui să se reflecte în listele de proiecte identificate în prealabil incluse în următorul Regulament privind MIE;

23.  recunoaște că sectorul transporturilor ar trebui să profite pe deplin de oportunitățile oferite de tehnologiile digitale și inovatoare și recunoaște faptul că o infrastructură de transport nouă și inovatoare este întotdeauna mai atractivă pentru investiții, în special pentru cele din sectorul privat; subliniază, cu toate acestea, că infrastructura existentă rămâne în continuare coloana vertebrală a rețelei UE și atrage atenția asupra nevoii urgente de investiții mai substanțiale pentru întreținerea infrastructurii existente; invită, prin urmare, Comisia să asigure atractivitatea recondiționării sau a modernizării infrastructurii existente prin obiective ambițioase în materie de inovare;

24.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, consacrate la articolul 349 din TFUE, lărgind rețeaua centrală de porturi în vederea îmbunătățirii conexiunilor în bazinele geografice respective, între aceste regiuni, cu Europa continentală și cu țările terțe; consideră că regiunile ultraperiferice ar trebui să beneficieze de cofinanțare în proporție de până la 85% în toate modurile de transport, pentru a le îmbunătăți accesul la cereri de propuneri și pentru a institui legături maritime permanente între aceste regiuni și zonele continentale; invită Comisia să aibă în vedere crearea unei cereri de propuneri specifice pentru regiunile ultraperiferice și, de asemenea, să aibă în vedere alocarea de fonduri pentru tehnologii inovatoare destinate aeroporturilor regionale din aceste regiuni, pentru a garanta siguranța și întreținerea infrastructurii aeroportuare;

25.  salută obiectivele incluse în comunicarea comună privind Planul de acțiune vizând mobilitatea militară atât în ceea ce privește îmbunătățirea infrastructurii, cât și favorizarea sinergiilor; invită Comisia să utilizeze MIE pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare civilă-de apărare de-a lungul rețelei TEN-T;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(2) JO L 163, 24.6.2017, p. 1.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 64.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0412.
(7) JO C 17, 18.1.2017, p. 20.


Situația din Nicaragua
PDF 143kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația din Nicaragua (2018/2711(RSP))
P8_TA(2018)0238RC-B8-0244/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special cea din 18 decembrie 2008(1), cea din 26 noiembrie 2009(2) și cea din 16 februarie 2017(3),

–  având în vedere Acordul de asociere dintre UE și America Centrală din 2012,

–   având în vedere documentul de strategie de țară al UE și programul indicativ multianual 2014-2020 privind Nicaragua,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din iunie 2004,

–   având în vedere Constituția Nicaraguei,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 19 noiembrie 2016 privind rezultatele finale ale alegerilor din Nicaragua,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 22 aprilie 2018 și 15 mai 2018 privind Nicaragua,

–  având în vedere comunicatul de presă al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului (OHCHR) din 27 aprilie 2018 privind situația drepturilor omului în Nicaragua,

–  având în vedere vizita Comisiei interamericane pentru drepturile omului (IACHR), în perioada 17-21 mai 2018, pentru a investiga situația din Nicaragua, și declarația preliminară a acesteia din 21 mai 2018,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, Liz Throssell, din 20 aprilie 2018, referitoare la violențele legate de protestele din Nicaragua,

–  având în vedere comunicatul de presă al Organizației Statelor Americane (OSA) din 14 mai 2018 privind vizita efectuată pentru a analiza situația din Nicaragua,

–  având în vedere raportul Secretariatului General al OSA din 20 ianuarie 2017 referitor la Nicaragua și declarația sa din 22 aprilie 2018, în care condamnă violențele din Nicaragua,

–  având în vedere comunicatele Conferinței Episcopale din Nicaragua, în special cea mai recentă, din 23 mai 2018,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit relatărilor, cel puțin 84 de persoane au fost ucise, peste 860 au fost rănite, iar 400 au fost arestate, în urma unor proteste pașnice inițiate de studenți, care au început la 18 aprilie 2018, împotriva reformelor sistemului de asigurări sociale anunțate de președintele Daniel Ortega; întrucât majoritatea victimelor prezentau răni cauzate de gloanțe la cap, gât, piept sau abdomen, ceea ce constituie un indiciu solid al unor execuții extrajudiciare; întrucât autoritățile din Nicaragua i-au stigmatizat pe față pe protestatari, numindu-i „vandali” și acuzându-i de „manipulare politică”;

B.  întrucât, deși la 23 aprilie 2018 președintele Ortega a anunțat anularea reformei sistemului de securitate socială, demonstrațiile s-au transformat în proteste mai ample, cerând un guvern interimar și reinstaurarea ordinii democratice; întrucât o altă sursă de nemulțumire și conflict deschis este creșterea semnificativă a activităților extractive orientate către export;

C.  întrucât, la 20 aprilie 2018, 600 de studenți au fost atacați în catedrala metropolitană din Managua de forțe antirevoltă și de un grup de membri ai Frontului Sandinist de Eliberare Națională, care au acționat în totală impunitate și cu complicitatea și acordul poliției; întrucât CIADO a semnalat atacuri asupra a patru situri universitare (UCA, UPOLI, UNA și UNAN);

D.   întrucât numărul mare de victime demonstrează că a avut loc o represiune brutală din partea autorităților statului, încălcând principiile necesității și proporționalității impuse de dreptul și standardele internaționale care limitează folosirea forței; întrucât șeful Poliției Naționale din Nicaragua, Aminta Granera, și-a dat demisia ca urmare a violenței excesive;

E.  întrucât entitățile media care au relatat protestele au fost închise în mod arbitrar de către guvern, iar jurnaliștii care au exprimat o formă sau alta de opoziție au fost intimidați și arestați; întrucât reprimarea de către autoritățile din Nicaragua a libertății de exprimare și hărțuirea liderilor opoziției a fost condamnată ca atac la adresa libertăților civile; întrucât jurnalistul Angel Gahona a fost împușcat mortal în timp ce transmitea în direct;

F.  întrucât organizațiile pentru drepturile omului au înregistrat numeroase plângeri pentru absența asistenței și a tratamentului în spitalele publice pentru demonstranții răniți;

G.   întrucât, la 27 aprilie 2018, președintele Adunării Naționale, Gustavo Porras, a anunțat crearea unei Comisii pentru adevăr, care să investigheze evenimentele petrecute în timpul protestelor; întrucât, la 6 mai 2018, un consiliu format din șapte legislatori - dintre care cinci aparțineau partidului președintelui Ortega - i-a selecționat cei cinci membri ai comisiei, iar Adunarea Națională a ratificat numirea lor;

H.  întrucât CIADO a vizitat Nicaragua în perioada 17 - 21 mai 2018; întrucât CIADO a colectat dovezi cu privire la arestări ilegale și arbitrare, la practica torturii și a tratamentelor crude, inumane sau degradante, la cenzură și atacuri asupra presei, precum și cu privire la alte forme de intimidare, cum ar fi amenințările, hărțuirile sau persecuțiile, care vizau dizolvarea protestelor și împiedicarea participării cetățenilor;

I.  întrucât la dialogul național dintre dl Ortega, opoziția nicaraguană și grupurile civice, lansat la 16 mai 2018 și mediat de Biserica catolică, nu s-a reușit găsirea unei soluții la criză și a fost suspendat, deoarece negociatorii guvernului au refuzat să discute pe marginea unei agende cu 40 puncte prezentate de mediatori, care includea o foaie de parcurs pentru alegeri democratice, inclusiv reforma legislației electorale, devansând data alegerilor și interzicând realegerea președintelui; întrucât a fost propusă crearea unui comitet mixt compus din șase persoane, trei din partea guvernului și trei reprezentanți ai platformei „Alianza Cívica por la Justicia y la Democracia”;

J.  întrucât, începând din 2007, dl Ortega a fost ales pentru funcția de președinte de trei ori consecutiv, în pofida faptului că Constituția Nicaraguei interzice realegerea consecutivă, ceea ce arată corupția și autoritarismul în care a decăzut statul; întrucât alegerile din 2011 și 2016 au fost vehement criticate de instituțiile UE și de OSA pentru neregulile survenite, aceste alegeri având loc fără prezența unor observatori din fiecare organizație sau a unor observatori internaționali credibili;

K.  întrucât corupția din sectorul public, inclusiv cazurile în care sunt implicate rudele dlui Ortega, rămâne una dintre cele mai mari probleme; întrucât mituirea funcționarilor publici, confiscările ilegale și inspecțiile arbitrare desfășurate de autoritățile vamale și fiscale sunt la ordinea zilei; întrucât s-au exprimat preocupări legitime în legătură cu nepotismul din cadrul guvernului nicaraguan; întrucât grupurile de apărare a drepturilor omului au condamnat concentrarea tot mai mare a puterii generată de regimul monopartinic și slăbirea instituțiilor;

L.  întrucât, în ultimii zece ani, în Nicaragua s-a produs o degradare a democrației și a statului de drept; întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv din Acordul de asociere încheiat în 2012 între Uniunea Europeană și țările din America Centrală,

1.  condamnă represiunea brutală și intimidarea protestatarilor pașnici din Nicaragua care se opun reformei sistemului de securitate socială, conducând la numeroase ucideri, dispariții și arestări arbitrare ca urmare a acțiunilor autorităților nicaraguane, forțelor armate, poliției și grupurilor violente care susțineau guvernul; reamintește tuturor forțelor de securitate din Nicaragua datoria lor supremă de a apăra cetățenii;

2.  își exprimă condoleanțele și compasiunea față de familiile tuturor victimelor ucise sau rănite în cursul demonstrațiilor;

3.  invită autoritățile nicaraguane să pună capăt tuturor actelor de violență împotriva persoanelor care își exercită dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la întrunire; invită, de asemenea, demonstranții și organizațiile societății civile care conduc protestele evite violența atunci când își exercită drepturile; solicită insistent autorităților nicaraguane să elibereze toate persoanele deținute arbitrar, să acorde despăgubiri tuturor membrilor familiilor afectate și să ofere garanții că nu se vor lua măsuri penale împotriva lor; invită insistent autoritățile statului să se abțină de la declarații publice care îi stigmatizează pe demonstranți, pe apărătorii drepturilor omului și pe jurnaliști, precum și de la utilizarea mass-mediei de stat pentru a desfășura campanii publice care pot încuraja violența;

4.  invită autoritățile din Nicaragua să permită imediat o anchetă internațională, independentă și transparentă, pentru a-i urmări în justiție pe cei răspunzători pentru represiunea și decesele din timpul protestelor; salută, în acest sens, vizita CIADO în Nicaragua și își exprimă îngrijorarea cu privire la concluziile raportului preliminar; solicită insistent comunității internaționale să joace un rol activ în tragerea la răspundere a celor vinovați;

5.  solicită guvernului din Nicaragua să recunoască și să consolideze autoritatea comisiei de monitorizare a aplicării recomandărilor CIADO, precum și să stabilească un calendar pentru viitoarele sale vizite; solicită crearea unui registru public de prezență în spitale, astfel cum a solicitat CIADO;

6.  solicită autorităților din Nicaragua să ofere tuturor actorilor din societate - forțelor de opoziție, jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului, inclusiv activiștilor și societății civile - suficient spațiu pentru a putea activa liber, în conformitate cu dreptul internațional, pentru a crea condițiile necesare pentru ca toate părțile aflate în conflict să discute situația din Nicaragua și să asigure protecția drepturilor omului; reamintește că participarea deplină a opoziției, depolarizarea sistemului judiciar, încetarea impunității și pluralitatea media reprezintă factori esențiali pentru reinstaurarea ordinii democratice în țară;

7.  regretă încălcarea libertății media în Nicaragua, atât înainte, cât și în timpul protestelor; consideră inacceptabilă blocarea media de către autorități în timpul protestelor; invită guvernul să restabilească în totalitate libertatea presei și libertatea de exprimare în țară și să pună capăt hărțuirii jurnaliștilor;

8.   ia act de lansarea recentă a unui dialog național și de crearea unei Comisii pentru adevăr, care trebuie să includă activ actori naționali independenți din toate sectoarele, precum și actori internaționali; regretă eșecul primei runde de dialog național, ca urmare a restricțiilor impuse de guvernul nicaraguan, și își exprimă speranța că recenta reluarea dialogului va constitui o ocazie de a soluționa criza și a pune capăt violențelor; subliniază faptul că dialogul ar trebui să aibă loc fără violență și represiune, cu respectarea legii, a Constituției și a principiului că orice modificare legislativă trebuie făcută în conformitate cu procedurile de drept;

9.  denunță măsurile ilegale luate, nerespectând sistemul judiciar, care condus la modificarea Constituției pentru a elimina limitele mandatului prezidențial, făcând posibilă președinția continuă a dlui Ortega, și încălcând astfel evident dreptul la alegeri democratice; subliniază că soliditatea instituțiilor democratice, libertatea de întrunire și pluralismul politic sunt o necesitate; solicită, în acest sens, reforme electorale care să conducă la alegeri corecte, transparente și credibile, respectând standardele internaționale, ca modalitate de a soluționa criza politică;

10.  invită autoritățile să combată corupția larg răspândită în interiorul cercurilor politice din Nicaragua, care afectează funcționarea tuturor instituțiilor de stat și limitează investițiile străine; solicită aplicarea legislației nicaraguane privind combaterea corupției, inclusiv cea privind mita, abuzul în funcție și plățile de facilitare; își exprimă îngrijorarea cu privire la legăturile dintre președintele Ortega și alte conflicte din regiune; solicită autorităților nicaraguane să semneze și să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

11.  subliniază că, în contextul negocierilor pentru Acordul de asociere între Uniunea Europeană și țările din America Centrală, trebuie să se reamintească Nicaraguei necesitatea de a respecta principiile statului de drept, democrației și drepturilor omului, conform clauzei privind drepturile omului din acord; solicită insistent UE să monitorizeze situația și, dacă este necesar, să vadă ce măsuri pot fi luate; avertizează cu privire la posibilele consecințe politice, economice și de investiții grave ale încălcărilor drepturilor omului;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, Grupului de la Lima, precum și guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 89.
(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 74.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0043.


Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020
PDF 191kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la implementarea Documentului de lucru comun (SWD(2015)0182) intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (2017/2012(INI))
P8_TA(2018)0239A8-0167/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Convenția privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197) și Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (CETS nr. 201),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Raportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 2012 intitulat „Căsătoriți prea devreme – eradicarea practicii de căsătorie a copiilor”,

–  având în vedere Declarația de la Beijing din 1995 și Platforma de acțiune de la cea de-a 4-a Conferință mondială și rezultatele conferințelor de examinare,

–  având în vedere Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și rezultatele conferințelor de examinare,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea nr. 1325 (2000), 1820 (2009), 1888 (2009), 1889 (2010), 1960 (2011), 2106 (2013), 2122 (2013) și 2242 (2015),

–  având în vedere Programul de acțiune din iulie 2015, de la Addis Abeba, privind finanțarea dezvoltării,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în septembrie 2015 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, și, în special, obiectivele sale de dezvoltare durabilă 1, 5, 8 și 10,

–  având în vedere Inițiativa Spotlight UE-ONU,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2010-2015 (PAEG I),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulat „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Comunicarea comună din 28 aprilie 2015 a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrație (2015-2019) - Menținerea drepturilor omului în centrul agendei UE” (JOIN(2015)0016),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind dimensiunea de gen în contextul dezvoltării,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015 și raportul anual din 2016 privind implementarea acestuia, publicat la 29 august 2017 de Comisie și Înaltul Reprezentant,

–  având în vedere Angajamentul strategic al Comisiei pentru egalitatea de gen 2016-2019 din 3 decembrie 2015,

–  având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE care stabilește principiul coerenței politicii pentru dezvoltare și care prevede luarea în considerare a obiectivelor cooperării pentru dezvoltare în punerea în aplicare a politicilor susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere noul Consens european privind dezvoltarea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(2),

–  având în vedere Evaluarea europeană a implementării Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen 2016-2020, publicată în octombrie 2017 de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European,

–  având în vedere raportul organizației COC Țările de Jos privind aplicarea Orientărilor UE privind persoanele LGBTI(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru dezvoltare și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0167/2018),

A.  întrucât principiul egalității între femei și bărbați este o valoare fundamentală a UE și este consacrat în tratatele UE și în Carta drepturilor fundamentale, iar dimensiunea de gen ar trebui integrată prin urmare în toate activitățile și politicile UE, astfel încât egalitatea să devină o realitate și să se realizeze dezvoltarea durabilă; întrucât egalitatea și capacitarea femeilor constituie o condiție necesară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă post-2015, dar și o chestiune de sine stătătoare legată de drepturile omului, care ar trebui urmărită indiferent de beneficiile în materie de dezvoltare și de creștere;

B.  întrucât cel de-al cincilea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD5) este de a realiza egalitatea de gen și de a capacita toate femeile și fetele din întreaga lume și întrucât ODD5 trebuie integrat în întreaga Agendă 2030 pentru a avansa în atingerea tuturor obiectivelor și scopurilor de dezvoltare durabilă;

C.  întrucât nicio strategie de dezvoltare nu poate fi eficace decât dacă femeile și fetele joacă un rol central;

D.  întrucât Planul inițial de acțiune pentru egalitatea de gen (PAEG I 2010-2015) a adus anumite îmbunătățiri, însă prezintă și o serie de deficiențe: sfera de aplicare restrânsă, absența bugetării de gen, o înțelegere insuficientă a cadrului egalității de gen de către delegațiile UE, lipsa angajamentului politic în rândul liderilor UE și absența unei arhitecturi instituționale și a unor stimulente pentru motivarea și susținerea corespunzătoare a personalului;

E.  întrucât Parlamentul a solicitat, în rezoluția sa din 8 octombrie 2015, remedierea acestor deficiențe și adoptarea altor modificări, printre care extinderea domeniului de aplicare al PAEG și o mai amare responsabilizare la nivelul managementului în privința egalității de gen;

F.  întrucât 2018 marchează cea de a 70-a aniversare a adoptării Declarației universale a drepturilor omului, iar principiul egalității constituie esența viziunii asupra drepturilor omului prezentate în Carta ONU din 1945, care prevede că drepturile omului și libertățile fundamentale trebuie să se aplice tuturor persoanelor „fără discriminare pe motive legate de rasă, sex, limbă sau religie”;

G.  întrucât noul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II) a fost creat în urma recomandărilor Parlamentului, punând accentul pe schimbarea culturii instituționale a UE la nivel central și la nivelul delegaților, pentru a crea o schimbare sistemică a modului în care UE tratează problematica de gen, precum și pe transformarea vieții femeilor și a fetelor în patru domenii esențiale;

H.  întrucât aceste patru domenii esențiale stabilite în PAEG II sunt: asigurarea integrității fizice și psihologice a fetelor și a femeilor; promovarea drepturilor economice și sociale și a capacitării fetelor și femeilor; consolidarea participării și a posibilităților de exprimare ale fetelor și femeilor; un pilon orizontal constând în schimbarea culturii instituționale a serviciilor Comisiei și SEAE, în vederea îndeplinirii în mai mare măsură a angajamentelor UE;

I.  întrucât, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la restrângerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare(4), Parlamentul subliniază importanța deosebită a promovării egalității de gen și a capacitării femeilor în cadrul relațiilor externe ale UE;

J.  întrucât este dificil să se stabilească bugetul alocat acțiunilor care urmăresc realizarea egalității de gen, deoarece integrarea perspectivei de gen nu este încă internalizată în toate alocările bugetare și deciziile privind cheltuielile, ca parte a unei metodologii de bugetare de gen; întrucât, potrivit Comisiei, angajamentele financiare ale UE pentru egalitatea de gen au crescut, însă nu a crescut și capacitatea resurselor umane ale Comisiei și SEAE de a gestiona volumul tot mai mare de muncă;

K.  întrucât participarea femeilor la activitățile economice este esențială pentru dezvoltarea durabilă și creșterea economică;

L.  întrucât egalitatea de gen lipsește aproape în totalitate din sistemele de monitorizare a programelor și a proiectelor și din procesele de evaluare; întrucât analiza de gen este utilizată foarte puțin în configurarea obiectivelor, programelor, proiectelor și dialogurilor din strategiile naționale;

M.  întrucât, la doar un an de la adoptarea PAEG II, este prea devreme pentru o evaluare completă de impact; întrucât, înainte de evaluarea unei măsuri a UE, se recomandă un interval de cel puțin trei ani de intervenție la nivel de politici sau de aplicare a acestora; întrucât obiectivul prezentei rezoluții nu este, prin urmare, să dezbată obiectivele PAEG II, ci să analizeze modul în care obiectivele declarate au fost realizate în primul său an de existență, și să recomande măsuri de ameliorare pentru anii următori;

N.  întrucât Convenția privind drepturile copilului a fost semnată de 195 de țări, are caracter juridic obligatoriu și reprezintă un instrument esențial pentru a face față vulnerabilității și nevoii de protecție și îngrijiri speciale a fetelor;

O.  întrucât reinstituirea și extinderea politicii Mexico sau așa-numita „regulă a călușului mondial”, de reducere a asistenței pentru sănătate acordate de SUA la nivel mondial organizațiilor care oferă fetelor și femeilor servicii de planificare familială și de sănătate sexuală și reproductivă, reprezintă un motiv serios de îngrijorare; întrucât vor fi afectate programele pentru persoanele cu HIV/SIDA, cele pentru sănătatea mamei și a copilului, acțiunile de intervenție cu privire la Zika și alte domenii privind sănătatea sau bolile, precum și organizațiile care oferă intervenții de avort, consiliere și îndrumare în acest sens sau care pledează pentru aceasta, chiar dacă fac acest lucru cu fonduri proprii, care nu provin din SUA, și chiar dacă avortul este legal în țările lor;

P.  întrucât delegațiile și misiunile UE sunt în prima linie în privința implementării PAEG II în țările partenere, iar spiritul de lider și cunoștințele șefilor și personalului delegațiilor și misiunilor sunt importante pentru reușita transpunerii în practică a PAEG II; întrucât există în continuare bariere de gen în ceea ce privește accesul femeilor la posturi de conducere în delegațiile UE;

Q.  întrucât numai o treime din toate delegațiile UE acționează pentru drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; întrucât Orientările UE privind persoanele LGBTI nu se aplică uniform; întrucât aplicarea acestora depinde în mare măsură de cunoștințele și de interesul fiecărui ambasador, neexistând o abordare structurală;

R.  întrucât bărbații și femeile sunt afectați în mod diferit în situații de conflict, post-conflict și în situații de fragilitate; întrucât femeile nu sunt doar victime, ci și agenți de schimbare pozitivă, care ar putea contribui la prevenirea și soluționarea conflictelor, la consolidarea păcii, la negocierile pentru pace și la reconstrucția post-conflict; întrucât femeile și fetele pot să experimenteze diferite forme de discriminare și pot să fie mai expuse sărăciei; întrucât, la nivel mondial, una din trei femei riscă să se confrunte la un moment dat în viață cu violență fizică și sexuală; întrucât, în fiecare an, 14 milioane de fete sunt forțate să se căsătorească;

1.  ia act de publicarea, în august 2017, a primului raport anual privind implementarea în 2016, ceea ce relevă o dinamică clară spre realizarea PAEG II;

2.  subliniază că, la un an de la adoptarea sa, PAEG II este încă la început, dar evoluția generală este salutară și s-au remarcat o serie de tendințe pozitive; remarcă însă și o serie de provocări în ceea ce privește raportarea și realizarea priorităților majore și a ODD legate de gen, monitorizarea progreselor înregistrate în cazul tuturor obiectivelor, precum și în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen în dialogul privind politicile sectoriale;

3.  observă că PAEG II a fost elaborat ca un document de lucru comun al serviciilor Comisiei; solicită Comisiei să își manifeste angajamentul ferm actualizându-l și prezentându-l în forma unei comunicări privind egalitatea de gen;

4.  observă că utilizarea unei cercetări de vârf în domeniile de politică și a unor probe solide este esențială pentru a obține informații despre egalitatea de gen și capacitarea femeilor, în vederea elaborării unor politici și strategii care să crească capacitatea Uniunii de a transforma egalitatea de gen în realitate; prin urmare, solicită SEAE și Comisiei să acorde o atenție specială obiectivului lor de a asigura efectuarea unei evaluări independente a implementării măsurilor stabilite în Anexa 1 la PAEG II;

5.  observă că PAEG II oferă o agendă cuprinzătoare, care interpătrunde întreaga agendă a politicii externe a UE și salută, în acest sens, alegerea a trei piloni tematici, și anume garantarea integrității fizice și psihologice a fetelor și femeilor, promovarea drepturilor economice și sociale și a capacitării fetelor și femeilor, și consolidarea participării și a posibilităților de exprimare ale acestora; subliniază că acești trei piloni urmăresc să atace principalele cauze și factori determinanți ai discriminării și marginalizării; ia act, de asemenea, de pilonul orizontal constând în schimbarea culturii instituționale a serviciilor Comisiei și SEAE, în vederea îndeplinirii în mai mare măsură a angajamentelor UE în materie de egalitate de gen și capacitare a femeilor prin intermediul relațiilor sale externe;

6.  subliniază că printre principalii factori și cauze ale discriminării și marginalizării se numără: violența sexuală și violența de gen împotriva femeilor și fetelor, inclusiv tradițiile nocive precum căsătoria copiilor și mutilarea genitală a femeilor; accesul inadecvat la sectoarele și serviciile sociale de bază, cum ar fi sănătatea, educația, apa, salubritatea sau alimentația; dificultățile de acces la sănătatea sexuală și reproductivă; participarea inegală în instituțiile publice și private, precum și în procesul decizional politic și în procesele de pace;

7.  reamintește că inegalitatea de gen intersectează și exacerbează alte forme de inegalitate și că înțelegerea acestui punct trebuie să ghideze selectarea priorităților și angajamentele de acțiune;

8.  solicită, la implementarea PAEG, să se acorde mai multă atenție fetelor și femeilor care se confruntă cu o discriminare suplimentară pe criterii de etnie, sexualitate, dizabilități, castă sau vârstă, precum și defalcării corespunzătoare a datelor;

9.  subliniază că o integrare mai mare a femeilor pe piața muncii, o mai bună susținere a antreprenoriatului în rândul femeilor, asigurarea egalității de șanse și a egalității de remunerare între bărbați și femei și promovarea echilibrului între viața profesională și viața privată sunt factori esențiali pentru o creștere economică incluzivă pe termen lung, pentru combaterea inegalităților și pentru încurajarea independenței financiare a femeilor;

10.  salută cadrul solid de monitorizare și de responsabilizare creat pentru măsurarea și urmărirea progreselor PAEG II și recunoaște faptul că ambiția sa crescută oferă UE o reală oportunitate pentru a promova egalitatea între femei și bărbați și capacitarea fetelor și a femeilor în cadrul relațiilor externe; recunoaște, cu toate acestea, necesitatea unei înțelegeri și a unei armonizări mai profunde a acestui cadru pentru a evalua în mod corespunzător impactul acțiunilor UE;

11.  recunoaște importanța consolidării politicilor și a măsurilor de promovare a educației pentru fete și a implicațiilor sale în ceea ce privește sănătatea și capacitarea economică a acestora; subliniază faptul că fetele și femeile tinere sunt deosebit de vulnerabile și că este necesar să se acorde o atenție specială garantării accesului lor la toate nivelurile de educație; solicită, în acest sens, să fie luate în considerare oportunitățile din domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM);

12.  subliniază faptul că o mai mare implicare a sectorului public și a celui privat este esențială pentru promovarea drepturilor femeilor și a capacitării lor economice în diferite sectoare economice; subliniază necesitatea de a include și de a reprezenta femeile în domenii economice noi, care sunt importante pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv în domeniul TIC; subliniază faptul că activitatea economică joacă un rol important în consolidarea drepturilor femeilor; solicită, în acest context, să se acorde mai mult sprijin IMM-urilor locale, în special antreprenoarelor, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii generate de sectorul privat;

13.  subliniază necesitatea de a capacita femeile din mediul rural prin îmbunătățirea accesului acestora la terenuri, apă, educație, formare, piețe și servicii financiare;

14.  invită UE să promoveze o mai mare participare a femeilor în procesele de menținere și consolidare a păcii, precum și în misiunile civile și militare ale UE de management al crizelor;

Realizările PAEG II

15.  salută extinderea planului de acțiune pentru egalitatea de gen la toate serviciile externe ale UE și la statele membre și ia act de progresele realizate în schimbarea culturii instituționale a UE la nivel central și în delegații, care este esențială pentru creșterea eficacități inițiativelor UE și a impactului acestora asupra egalității de gen; salută, de asemenea, cerința obligatorie introdusă în PAEG II pentru toți actorii UE, de a raporta anual progresele realizate în cel puțin un domeniu tematic; reiterează, cu toate acestea, necesitatea de a consolida poziția de lider și de a continua îmbunătățirea coerenței și a coordonării între instituțiile UE și statele membre, utilizând totodată structurile și bugetul existent;

16.  salută faptul că serviciile Comisiei și SEAE, alături de 81 % dintre delegațiile UE și 22 de state membre, au prezentat rapoarte privind egalitatea de gen pentru 2016; deși este conștient că pot exista situații excepționale care explică lipsa raportărilor din partea delegațiilor, se așteaptă ca delegațiile și statele membre să-și intensifice eforturile și dorește ca progresele să continue de la an la an, pentru a se ajunge în final la prezentarea tuturor rapoartelor; constată că există încă disparități considerabile între state; reamintește că respectarea deplină a obligației de raportare privind PAEG și aplicare a acestuia va fi esențială pentru atingerea obiectivului PAEG II de integrare, până în 2020, a acțiunilor de gen în 85 % din toate inițiativele noi;

17.  salută măsurile concrete în vederea schimbării culturii și introducerea unei analize obligatorii de gen pentru toate noile acțiuni externe întreprinse, plasând astfel responsabilitatea generală pentru raportarea cu privire la PAEG asupra șefilor delegațiilor UE, precum și creșterea numărului de funcționari de nivel superiori implicați în aplicarea PAEG II și desemnarea din ce în ce mai multor susținători de rang înalt ai egalității de gen și punctele de contact pentru aspectele de gen în cadrul delegațiilor UE, deși, în momentul actual, aceste puncte există doar în jumătate din delegații; solicită să se aloce mai mult timp la nivel de management pentru chestiunile de gen, precum și ca delegațiile care nu au făcut încă acest lucru să își desemneze puncte de contact pentru problematica de gen; subliniază că tuturor punctele de contact pentru chestiuni legate de gen ar trebui să li se acorde suficient timp și capacități pentru a-și îndeplini atribuțiile;

18.  regretă faptul că, potrivit unui raport al SEAE din noiembrie 2016, doar câteva misiuni PSAC ale UE oferă formare în materie de hărțuire sexuală sau de gen și constată că, în 2015, misiunile PSAC nu au raportat niciun caz de hărțuire sexuală sau pe criterii de gen, abuzuri sau violențe; subliniază importanța aplicării unei politici de toleranță zero în cazurile de hărțuire sexuală sau pe criterii de gen, precum și a sprijinirii unor structuri instituționale axate pe prevenirea violenței sexuale sau pe criterii de gen; invită SEAE și statele sale membre să sprijine toate eforturile de combatere a violenței sexuale sau de gen în cadrul operațiunilor internaționale de menținere a păcii și să asigure faptul că avertizorii și victimele sunt protejați în mod efectiv;

19.  salută creșterea numărului de acțiuni axate pe egalitatea de gen (indicatorii G1 & G2), precum și cerința ca delegațiile să justifice proiectele lipsite de o astfel de abordare; subliniază că multiplicarea generală a acestor proiecte nu ar trebui să fie în detrimentul proiectelor care vizează explicit problematica de gen (G2) și recomandă, prin urmare, un obiectiv specific pentru proiectele G2; observă că nu este clar modul în care acțiunile specifice (G2) și acțiunile integrate (G1) ar trebui să se completeze reciproc; solicită mai multe eforturi pentru a clarifica integrarea dimensiunii de gen și a multiplica acțiunile specifice;

20.  observă că doar câteva componente recurente ale egalității de gen sunt aplicate în programare și în selectarea proiectelor; solicită actorilor implicați în implementare să utilizeze toate domeniile egalității de gen;

21.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor și toate formele de violență pe bază de gen, inclusiv traficul de ființe umane, exploatarea sexuală, căsătoria forțată, crimele de onoare, mutilarea genitală a femeilor și utilizarea violenței sexuale ca armă de război; solicită UE și tuturor statelor membre să ratifice Convenția de la Istanbul, primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor;

22.  regretă că femeile care s-au confruntat sau care se confruntă cu violență sunt sprijinite în mod inegal împotriva violenței masculine, în ceea ce privește informarea cu privire la adăposturi, servicii de sprijin și drepturi, linii de asistență, centre care gestionează cazurile de criză în urma violului etc., accesul la acestea și punerea lor la dispoziție; subliniază că Convenția de la Istanbul ar trebui să se axeze în principal pe violența bărbaților împotriva femeilor, abordând însă toate formele de violență de gen și tratând violența motivată de o combinație de motive, printre care orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen; subliniază importanța măsurilor strategice pentru a combate în mod proactiv stereotipurile de gen și pentru a contracara modelele de patriarhat, rasism, sexism, homofobie și transfobie, precum și normativitatea de gen și heteronormativitatea;

23.  regretă profund că actuala programare pare a pune în umbră dimensiunea de gen în situații de criză sau conflicte dificile, ceea ce, printre altele, are drept consecință faptul că fetele și femeile care sunt victime ale violurilor pe timp de război nu au un acces nediscriminatoriu la îngrijiri, și în special la îngrijiri medicale globale; solicită Comisiei să implementeze PAEG II sistematic în context umanitar, unde trebuie să ofere un acces nediscriminatoriu la servicii medicale, să își informeze în mod activ partenerii din domeniul umanitar că politica sa prevede că, în cazurile în care sarcina amenință viața unei femei sau a unei fete ori cauzează suferințe insuportabile, dreptul internațional umanitar poate justifica o intervenție de avort în condiții de siguranță; solicită insistent ca acordarea ajutorului umanitar al UE și al statelor sale membre să nu facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții de siguranță pentru femeile și fetele victime ale violurilor în conflictele armate; salută faptul că multe delegații ale UE s-au concentrat pe combaterea violenței împotriva femeilor; insistă, în acest context, că trebuie asigurate protecția dreptului la viață și demnitatea tuturor femeilor și fetelor, prin combaterea activă a practicilor nocive, cum ar fi genicidul; subliniază că trebuie eliminată folosirea violului ca armă de război și opresiune și că UE trebuie să exercite presiuni asupra guvernelor statelor terțe și asupra tuturor părților interesate implicate în regiunile în care are loc o astfel de violență de gen, pentru a eradica această practică, a aduce făptașii în fața justiției și pentru a coopera cu supraviețuitorii, femeile și comunitățile afectate pentru însănătoșirea și refacerea victimelor;

24.  subliniază că respectarea sănătății și drepturilor sexuale și reproductive și accesul universal la acestea contribuie la realizarea tuturor ODD legate de sănătate, cum ar fi asistența medicală prenatală și măsuri pentru a evita nașterile cu risc ridicat și a reduce mortalitatea infantilă și a copiilor; subliniază că accesul la planificarea familială, la servicii de sănătate maternă și la servicii sigure și legale de avort reprezintă elemente importante pentru salvarea vieții femeilor; regretă, cu toate acestea, că prioritățile legate de planificarea familială sau sănătatea reproductivă sunt neglijate, atât din punctul de vedere al finanțării, cât și al programelor; este îngrijorat de faptul că nicio delegație a UE în Orientul Mijlociu și Africa de Nord și în regiunile din Europa și Asia Centrală nu a ales indicatori privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, în pofida nevoilor stringente din aceste regiuni; solicită delegațiilor UE din aceste regiuni să evalueze din nou aceste cifre îngrijorătoare pentru a stabili dacă este posibil ca acestea să aibă legătură cu raportări eronate sau dacă este necesară completarea programelor actuale cu acțiuni specifice privind SSRDA, utilizând evaluarea la jumătatea perioadei a programării; subliniază că capitolul dedicat sănătății sexuale și reproductive și drepturilor aferente (SSRDA) trebuie păstrat în raportul anual, pentru a evalua în mod adecvat impactul transformator al PAEG II și pentru a se asigura că progresele înregistrate în domeniul SSRDA sunt abordate corespunzător prin metodologia raportului;

25.  remarcă faptul că raportul evidențiază necesitatea unei acțiuni mai puternice pentru SSRDA, ca o condiție necesară pentru egalitatea de gen, precum și necesitatea unor instrumente adecvate pentru măsurarea progreselor realizate în ceea ce privește asigurarea accesului universal la SSRDA, în conformitate cu Programul de acțiune al Conferinței privind populația și dezvoltarea (CIPD) și cu Platforma de acțiune de la Beijing și cu documentele finale ale conferințelor de examinare, conform ODD 5.6; reamintește, de asemenea, în această privință, ODD 3.7 și 5.3;

26.  regretă faptul că, în contextul diminuării spațiului societății civile, obiectivului 18, care se concentrează pe organizațiile pentru drepturile femeilor și pe apărătorii drepturilor femeilor, i se acordă prea puțină atenție; este preocupat de faptul că, la implementarea PAEG II, s-a acordat prea puțină importanță priorității tematice legate de drepturile politice și civile, și în special participării femeilor și fetelor la drepturile politice și civile;

Principalele recomandări pentru Comisie/SEAE

27.  invită Comisia și SEAE să adopte măsuri suplimentare pentru a facilita schimbul de bune practici în îmbunătățirea egalității de gen integrarea dimensiunii de gen între delegații și unități, cum ar fi crearea și promovarea unei rețele de puncte de contact pentru aspecte de gen și comunicarea reciprocă a mai multor exemple pozitive de practici reușite, inclusiv în privința formulării programelor, implementării și analizei sistemice de gen, dar nu numai, pentru ca analizele de gen să aibă efecte reale asupra programelor aplicate de delegațiile Uniunii;

28.  subliniază faptul că s-au înregistrat progrese semnificative în diferite domenii prioritare, în unele dintre ele înregistrându-se, însă, progrese mai lente decât era de așteptat; invită Comisia să examineze, într-un studiu, motivele pentru care anumite obiective tematice și domenii prioritare sunt luate mai des în considerare de către delegațiile UE realizându-se progrese mai mari;

29.  solicită consolidarea capacităților de resurse umane dedicate integrării perspectivei de gen în cadrul serviciilor Comisiei, printr-o formare adaptată, prin reconfigurarea structurilor existente și prin alocarea de personal suplimentar; sugerează că intensificarea formării personalului, care vizează îndeosebi înalții funcționari în rolurile de conducere, și inclusiv formarea specifică privind problemele de gen în grupurile mai vulnerabile, precum și crearea unui punct pentru egalitatea de gen în fiecare unitate și a unui grup de coordonare pentru unitățile din cadrul DG DEVCO, DG NEAR și SEAE, ar facilita o mai bună integrare a problematicii de gen în politica externă; consideră că ar trebui, de asemenea, ca partenerii locali din cadrul guvernului și actorii non-statali, inclusiv ONG-urile, să beneficieze o instruire mai bună și mai specializată în privința egalității de gen;

30.  subliniază necesitatea de a asigura coerența și complementaritatea între toate instrumentele și politicile externe existente ale UE în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen, inclusiv noul Consens privind dezvoltarea, pachetul de resurse al UE privind integrarea perspectivei de gen în cadrul cooperării pentru dezvoltare și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația;

31.  salută nota de orientare din 8 martie 2016, unde sunt prezentate resursele și instrumentele pentru realizarea PAEG II, care se aplică DG DEVCO și SEAE; solicită elaborarea unei note de orientare pentru toate serviciile europene implicate în implementarea PAEG II;

32.  salută, în acest sens, lansarea inițiativei globale de gen comune UE-ONU - Inițiativa Spotlight - în conformitate cu obiectivul PAEG II de a aborda violența sexuală și cea de gen și practicile nocive cum ar fi mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate timpurii sau traficul de ființe umane; remarcă, cu toate acestea, că Inițiativa Spotlight se adresează în principal elementelor din agendă care reprezintă deja o preocupare comună la nivel global, după cum se arată în raportul de implementare, și subliniază, prin urmare, necesitatea de a promova egalitatea de gen într-un mod mai cuprinzător, printr-o combinație adecvată de programe și modalități; solicită ca Inițiativa Spotlight să fie dotată cu fonduri suplimentare, care nu sunt deja alocate pentru egalitatea de gen; invită Comisia să utilizeze evaluarea intermediară a programelor sale de cooperare internațională pentru a crește finanțarea pachetului de resurse pentru aspectele de gen, în vederea realizării obiectivelor ambițioase ale PAEG II, printre care integrarea dimensiunii de gen în cooperarea bilaterală și programele tematice;

33.  subliniază că principiul egalității între femei și bărbați trebuie să fie promovat și integrat de UE în relațiile sale externe; constată că legătura dintre comerț și gen nu este suficient abordată în PAEG II și că, în general, integrarea perspectivei de gen rămâne o provocare multidimensională; reamintește, în această privință, că negocierea acordurilor comerciale, în special a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă care se referă la drepturile lucrătorilor, reprezintă un instrument important pentru promovarea egalității între femei și bărbați și capacitarea femeilor în țările terțe; solicită, prin urmare, ca DG TRADE să ia măsuri pentru aplicarea PAEG II în activitatea sa și ca toate acordurile comerciale ale UE să includă trimiteri la drepturile fetelor și ale femeilor și la egalitatea de gen, ca factori ai creșterii economice, și să respecte principalele convenții ale OIM privind genul și drepturile lucrătorilor, inclusiv privind munca forțată și munca copiilor; reamintește necesitatea de a monitoriza impactul politicilor comerciale ale UE asupra capacitării femeilor și a egalității de gen pe durata punerii lor în aplicare;

34.  observă că capacitarea fetelor și a femeilor este unul dintre obiectivele declarate ale acțiunii externe a UE prin intermediul Strategiei globale pentru politica externă și de securitate comună; constată că rolul femeilor în cadrul medierii și al negocierilor de pace prezentat în PAEG II nu este suficient; subliniază rolul important al femeilor în promovarea dialogului și în consolidarea încrederii, în crearea de coaliții pentru pace și în prezentarea unor perspective diferite privind definiția păcii și a securității, în special în cadrul prevenirii și soluționării conflictelor și al reconstrucției post-conflict; observă că promovarea drepturilor femeilor în țările aflate în criză sau afectate de conflicte încurajează comunitățile să fie mai puternice și mai reziliente; salută numirea în cadrul SEAE a unui consilier principal pentru aspectele legate de gen și punerea în aplicare a Rezoluției nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; încurajează consolidarea acțiunilor internaționale și ale statelor membre ale UE prin intermediul ONU, pentru a aborda într-un mod mai eficace impactul situațiilor de conflict și postconflict asupra femeilor și fetelor; invită Comisia să sprijine noua rețea globală a punctelor focale pentru femei, pace și securitate; remarcă importanța Rezoluției nr. 2250 a Consiliului de Securitate al ONU privind tineretul, pacea și securitatea, precum și importanța găsirii modalităților optime pentru ca UE să pună în aplicare această rezoluție;

35.  reamintește solicitarea sa, în ceea ce privește negocierile comerciale cu Chile, de a include un capitol specific privind comerțul, egalitatea de gen și capacitarea femeilor; subliniază faptul că propunerea de a include un astfel de capitol specific într-un acord comercial este pe cale să devină realitate pentru prima dată; subliniază necesitatea informării cu privire la conținutul acestui capitol și a evaluării acestuia în vederea adoptării ulterioare a unor decizii la un nivel mai general; invită insistent UE să introducă măsuri transversale în acordurile comerciale pentru a promova egalitatea de gen, pentru a face schimb de bune practici și pentru a permite femeilor să beneficieze mai mult de acordurile comerciale;

36.  solicită colectarea de date defalcate pe sexe în sectoarele majore care sunt cel mai afectate de acordurile comerciale, oferind un instrument util pentru a prevedea cât mai exact modul în care viețile femeilor ar putea fi afectate și a contracara efectele negative; solicită, de asemenea, înființarea unui mecanism special pentru monitorizarea și consolidarea politicii de gen în cadrul acordurilor comerciale;

37.  salută prioritatea tematică privind capacitarea economică și socială și analiza obstacolelor din calea accesului la resurse productive, inclusiv la terenuri și la activitățile corespunzătoare; reiterează că, deși UE s-a angajat să investească în egalitatea de gen în agricultură, agricultoarele nu sunt vizate prioritar de asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) acordată în domeniul agriculturii și invită UE și statele sale membre să aloce mai multe resurse pentru agricultoare, în conformitate cu obiectivul 5 al PAEG II;

38.  încurajează puternic instituțiile să crească substanțial proporția femeilor care fac parte, și mai ales care ocupă funcția de șef în delegațiile UE - în prezent 28 de femei ocupă această funcție, dintr-un total de 138 de posturi - precum și proporția șefelor de misiune (în prezent, 5 din 17); invită, prin urmare, Comisia și SEAE să pună în aplicare în mod eficient politici specifice pentru a facilita accesul femeilor la posturi de conducere; atrage atenția asupra slabei prezențe a femeilor în procesul decizional, ceea ce indică existența unor bariere invizibile care le împiedică să ocupe poziții de responsabilitate mai mare;

39.  subliniază că succesul PAEG II va depinde, în ultimă instanță, de un angajament consecvent pe termen lung al conducerii politice și administrative la nivel înalt a tuturor actorilor UE, precum și de disponibilitatea unor resurse umane și financiare suficiente pentru implementare și de adaptarea acțiunilor UE la realitățile locale din țările beneficiare; salută, în această privință, angajamentul pozitiv al Comisarului responsabil de cooperare internațională și dezvoltare și încurajează o mai mare implicare din partea celorlalți comisari; ia act de faptul că este nevoie de mai multă inițiativă politică din partea Înaltei Reprezentante și a factorilor de conducere pentru a multiplica resursele, a crește responsabilizarea și a coordona și consolida acest angajament în anii care vin; solicită tuturor actorilor din UE să utilizeze pachetul de resurse pentru dimensiunea de gen, pentru a se asigura că dimensiunea de gen este integrată constant, în vederea atingerii obiectivelor ambițioase ale PAEG II;

40.  condamnă categoric reinstituirea și extinderea politicii Mexico (așa-numita „regulă a călușului mondial”) de către SUA în ianuarie 2017 și impactul general al acesteia asupra îngrijirii medicale și a drepturilor femeilor și fetelor; își reia apelul adresat UE și statelor sale membre de a sprijini activ drepturile femeilor din întreaga lume și de a mări semnificativ, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, finanțarea pentru dezvoltare în ceea ce privește sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, în special accesul la planificare familială și la avort legal și în condiții de siguranță, fără discriminare, pentru a reduce deficitul de finanțare produs de SUA în acest domeniu;

41.  solicită SEAE să îmbunătățească aplicarea Orientărilor UE privind persoanele LGBTI și să se asigure că delegațiile Uniunii se consultă regulat cu organizațiile pentru persoanele LGBTI și le informează cu privire la eforturile curente în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTI, pentru a se asigura că nivelul de implicare și măsurile întreprinse sunt în funcție de nevoile comunității LGBTI la nivel național, și nu de angajamentul individual al personalului delegațiilor, precum și să-și coordoneze strategia și acțiunile nu numai cu ambasadele naționale ale statelor membre ale UE, ci și cu ambasadele țărilor terțe și cu organizațiile internaționale, cum ar fi ONU;

42.  ia act de faptul că va fi necesară o finanțare adecvată pentru egalitatea de gen în relațiile externe, pentru a sprijini angajamentul politic față de acest obiectiv; subliniază faptul că finanțarea actuală a acțiunilor pentru egalitatea de gen și capacitarea femeilor rămâne necorespunzătoare și insistă asupra remedierii acestei situații în următorul CFM;

Principalele recomandări pentru delegațiile UE

43.  salută flexibilitatea pe care PAEG II o oferă delegațiilor pentru a-și alege prioritățile în funcție de contextul național, deoarece aceasta permite o analiză și o evaluare de la caz la caz a nevoilor specifice fiecărei țări sau regiuni, abordând astfel deosebita provocare a consolidării drepturilor femeilor și a capacitării lor economice; recomandă, cu toate acestea, ca delegațiile să fie încurajate să realizeze progrese cu privire la cel puțin o prioritate pentru fiecare pilon tematic până la sfârșitul PAEG II, pentru a asigura o mai bună acoperire ale diverselor domenii de politică, cum ar fi consolidarea politicilor și a măsurilor de promovare a educației pentru fete și implicațiile acestora în materie de sănătate și capacitare economică; solicită insistent să se pună accentul pe situația femeilor și a fetelor din zonele afectate de conflicte, precum și pe violența de gen și, în special, pe utilizarea violului ca armă de război; reamintește, în continuare, că acțiunile și proiectele finanțate de UE ar trebui să vizeze în mod sistematic combaterea inegalităților de gen și a discriminării;

44.  reamintește obligația, prevăzută în tratate, a integrării sistematice a perspectivei de gen în toate activitățile UE, inclusiv în dialogurile politice și în cele privind politicile sectoriale, precum și în domenii precum energia, agricultura, transporturile, educația și administrația publică, cărora, până în prezent, li s-a acordat mai puțină atenție; insistă ca problematica de gen să fie integrată în planurile și cadrele de politică naționale, pentru a garanta aproprierea și asumarea responsabilităților din partea țărilor partenere, evidențiind astfel importanța susținerii proiectelor de dezvoltare promovate de femeile din țările respective; subliniază, de asemenea, importanța colaborării cu țările partenere în privința unei bugetări naționale sensibile la problematica de gen;

45.  solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru egalitatea de gen, în scopul de a aborda într-un mod mai vizibil nivelul participării politice și al reprezentării femeilor în țările vecine ale UE și în cadrul UE; subliniază că aceste programe ar trebui să fie pe deplin integrate în raport cu obiectivele și programele ONU Femei și ar trebui să stabilească obiective cuantificabile pentru a monitoriza periodic progresele înregistrate în ceea ce privește egalitatea de gen în țările din vecinătatea estică și sudică și pentru a coopera mai mult cu guvernele statelor partenere, pentru a obține mai rapid rezultate mai bune în contextul acordurilor bilaterale de parteneriat și asociere;

46.  observă că numai în unele delegații au loc formări privind integrarea perspectivei de gen și că o mare parte din personalul instruit are statut contractual pentru misiuni temporare; invită delegațiile UE pentru să soluționeze această situație;

47.  subliniază importanța, în cursul dialogului politic, de a crește participarea femeilor la educație, activități economice, ocuparea forței de muncă și întreprinderi, ca mijloc prioritar de îmbunătățire a poziției femeilor în societate;

48.  subliniază importanța efectuării unor analize de gen sistematice și temeinice, utilizând, atunci când este posibil, datele defalcate pe sex și vârstă, cu consultarea și participarea organizațiilor locale ale societății civile și a grupurilor pentru femei, a organizațiilor pentru drepturile omului și a autorităților locale și regionale, pentru a selecta și a evalua alegerea obiectivelor, modalitățile de aplicare și sursele de monitorizare, precum și eficacitatea și viabilitatea rezultatelor; salută faptul că au fost finalizate 42 de analize de gen pe țară și încurajează finalizarea rapidă a acestor analize pentru toate celelalte țări și o utilizare mult mai frecventă a criteriilor de egalitate de gen în sistemele de monitorizare a programelor și proiectelor și în procesele de evaluare; solicită ca analiza de gen să fie luată în considerare la definirea obiectivelor, programelor, proiectelor și dialogurilor din cadrul strategiilor de țară; încurajează UE să exploreze posibilitățile de a comunica, a trata și a actualiza analizele de gen într-un mod mai sistematic, pentru a îmbunătăți coordonarea și a nu le limita la domenii politice evidente, cum ar fi educația și sănătatea maternă, ci să ia în considerare și domenii de politică, care sunt actualmente eronat percepute ca fiind neutre din punctul de vedere al genului, în special agricultura, clima sau energia;

49.  observă că, în Documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei privind cadrul 2016-2020, aceasta a recunoscut că investițiile financiare ale UE în egalitatea de gen nu au fost măsurate în mod sistematic; invită Comisia să adopte o abordare clară bazată pe rezultate, care să stabilească standarde înalte pentru mecanismele de raportare, evaluare și responsabilizare și să promoveze luarea deciziilor pe bază de dovezi, pentru a utiliza resursele financiare disponibile într-un mod mai eficient și mai eficace; solicită elaborarea unui raport care să stabilească cu exactitate cuantumul finanțării alocate special integrării perspectivei de gen și să identifice cele mai notabile obiective îndeplinite;

50.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți colectarea de date la nivel național și de a stabili indicatori specifici care să stea la baza obiectivelor, precum și importanța monitorizării acestora în funcție de cadrul ODD;

51.  reamintește că drepturile femeilor sunt drepturi ale omului și încurajează intensificarea activităților pentru demontarea normelor sociale și culturale și a stereotipurilor de gen din societate, printr-o mai bună cooperare cu societatea civilă și organizațiile locale care promovează drepturile și capacitarea femeilor, în special în contextul fragilității statale și al situațiilor de conflict și de urgență; consideră că crearea unor rețele noi sau dezvoltarea celor existente și implicarea tuturor actorilor majori, inclusiv a sectorului privat, sunt esențiale, la fel ca și dezvoltarea parteneriatelor public-privat, dacă este posibil; subliniază necesitatea unui rol din ce în ce mai important al femeilor din comunitățile locale și din ONG-uri în monitorizarea și responsabilizarea autorităților locale; subliniază necesitatea de a evita catalogarea femeilor și fetelor drept „vulnerabile“, punând, mai degrabă, accentul pe rolul acestora ca agenți ai schimbării și dezvoltării și ca agenți ai păcii în soluționarea conflictelor; subliniază faptul că includerea și implicarea activă a băieților și a bărbaților sunt necesare pentru o egalitate reală între femei și bărbați; încurajează astfel o educație la scară largă în vederea schimbării comportamentelor în privința violenței de gen, cu implicarea tuturor bărbaților și a băieților și a comunităților; subliniază că normele sociale privind rolurile femeilor și ale bărbaților plasează femeile într-o situație de vulnerabilitate crescută, în special în ceea ce privește sănătatea lor sexuală și reproductivă, și conduce la practici nocive, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor sau căsătoriile infantile, timpurii sau forțate;

52.  invită UE să promoveze cadre juridice și strategii care încurajează o participare sporită și mai eficace a femeilor în procesele de menținere și consolidare a păcii și de mediere, precum și în misiunile civile și militare ale UE de gestionare a crizelor, în conformitate cu Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, acordând o atenție deosebită violenței sexuale în situații de conflict; în acest sens, consideră că o analiză a conflictului care ține seama de dimensiunea de gen, în consultare cu actorii din cadrul comunității și cu organizațiile de femei, poate permite o mai bună înțelegere a rolului femeilor în situații de conflict;

53.  subliniază necesitatea unei alocări bugetare pentru programele de prevenire a căsătoriilor între copii, care au scopul de a crea un mediu în care fetele să își poată atinge întregul potențial, inclusiv prin educație, programe sociale și economice pentru fetele neșcolarizate, sisteme de protecție a copiilor, adăposturi pentru femei și fete, consiliere juridică și asistență psihologică;

54.  subliniază importanța unei mai mari implicări a organizațiilor societății civile și a altor actori, cum ar fi cei din domeniul drepturilor omului, sănătății sau mediului, printr-un dialog și o coordonare periodică cu delegațiile UE, deoarece această cooperare va contribui la îmbunătățirea vizibilității și a implementării PAEG II, crescând astfel responsabilizarea publică față de avansarea în direcția egalității de gen;

55.  este preocupat de faptul că nu se acordă o atenție suficientă protecției apărătorilor drepturilor femeilor și organizațiilor pentru drepturile femeilor, având în vedere că acestea sunt în prezent supuse unor presiuni enorme din cauza restrângerii spațiului civic în multe regiuni; este preocupat de faptul că, la implementarea PAEG II, s-a acordat prea puțină importanță priorității tematice a drepturilor politice și civile, și în special participării femeilor și fetelor la drepturile politice și civile;

56.  invită delegațiile UE să colecteze periodic, în mod corespunzător, date privind violența împotriva femeilor și a fetelor, să elaboreze recomandări specifice pentru fiecare țară și să promoveze crearea unor mecanisme de protecție și a unor structuri de sprijin adecvate pentru victime;

Principalele recomandări pentru Parlamentul European

57.  încurajează delegațiile Parlamentului European ca, în activitățile lor cu țările partenere, să se informeze sistematic cu privire la programarea de gen, la rezultatele analizelor de gen și la acțiunile pentru promovarea egalității de gen și a capacitării femeilor, precum și să inclusă în programele lor de misiune întâlniri cu organizațiile pentru femei; solicită Parlamentului să asigure un mai bun echilibru de gen în componența delegațiilor sale;

58.  solicită Comisiei să prezinte rapoarte de analiză de gen pe țări și să le includă în note de informare generală către toate delegațiile Parlamentului din țărilor terțe;

59.  recomandă ca Parlamentul să examineze viitoarele rapoarte privind realizarea PAEG II, în măsura posibilului o dată la doi ani;

Principalele recomandări pentru viitoarele rapoarte

60.  subliniază necesitatea unei metode simplificate de raportare, care să reducă la minimum birocrația; solicită ca viitoarele rapoarte de punere în aplicare să fie finalizate și publicate într-un interval de timp mai scurt; solicită crearea unui sistem de raportare online, a unor modele clare și a unui ghid care să faciliteze activitatea delegațiilor;

61.  subliniază necesitatea includerii și a reprezentării femeilor în domenii economice importante pentru dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că întreprinderile joacă un rol important în consolidarea drepturilor femeilor; solicită, în acest context, să se acorde mai mult sprijin IMM-urilor locale, în special antreprenoarelor, prin microcredite, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii economice generate de sectorul privat;

62.  subliniază necesitatea de a sprijini consolidarea capacităților și a mecanismelor statistice naționale în țările partenere, coordonând în mod eficace asistența financiară și tehnică pentru a permite o mai bună măsurare, monitorizare și gestionare a rezultatelor obținute în domeniul integrării perspectivei de gen;

63.  invită Comisia să colecteze date defalcate în funcție de gen pentru realizarea programelor finanțate de UE privind capacitarea femeilor;

64.  subliniază necesitatea nu doar a unor politici solide de integrare a perspectivei de gen, ci și a unor rapoarte privind acțiuni practice specifice – în special în domenii sensibile, cum ar fi sănătatea sexuală și reproductivă – care permit evaluarea impactului real asupra vieții femeilor și a fetelor, precum și a bărbaților și a băieților;

65.  reamintește, cu toate acestea, că colectarea unor date cu privire la problematica de gen înseamnă mai mult decât defalcarea pe genuri și solicită îmbunătățirea colectării datelor pentru a putea efectua o analiză calitativă a situației femeilor, de exemplu în ceea ce privește condițiile de muncă;

66.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți fiabilitatea analizei de gen prin armonizarea datelor colectate de delegațiile UE, astfel încât acestea să fie comparabile;

67.  subliniază că este necesară nu numai consultarea partenerilor internaționali și naționali, a mediului academic, a grupurilor de reflecție și a organizațiilor pentru femei, ci și integrarea contribuției și expertizei lor în monitorizarea activităților și a programelor pentru egalitatea de gen finanțate de UE;

68.  reamintește că UE și statelor membre le revine obligația de a respecta drepturile fetelor și ale femeilor migrante, refugiate și solicitante de azil atunci când pun în aplicare și dezvoltă politica UE în domeniul migrației; în acest context, solicită reevaluarea angajamentului EU NAVFOR MED operația SOPHIA cu Garda de Coastă din Libia, ținând seama de rapoartele privind violența sexuală sistematică împotriva femeilor din centrele de detenție de pe teritoriul libian.

69.  remarcă faptul că adesea conceptul integrării perspectivei de gen este încă prea puțin înțeles și că este nevoie de o mai bună raportare calitativă, care să permită evaluarea implementării PAEG în politicile și proiectele actuale; subliniază nevoia unor obiective tangibile și a unor activități legate de puncte de referință clare și specifice și de un calendar strict, precum și de o evaluare calitativă a datelor care să arate impactul real pe care măsurile adoptate îl au asupra țărilor beneficiare, obiectivul fiind acela de a se asigura că PAEG II servește ca un mecanism real de stabilire a priorităților și de implementare a politicilor, și nu ca simplu instrument intern de raportare;

o
o   o

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 349, 17.10.2017, p. 50.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.
(3) https://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/report_on_the_implementation_of_the_eu_lgbti_guidelines_2016.pdf
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0365.


Punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret
PDF 187kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret (2017/2259(INI))
P8_TA(2018)0240A8-0162/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 9, 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 14, 15, 21, 24 și 32,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în 2010,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(1),

–  având în vedere rezoluția Consiliului privind un plan de lucru european pentru sport pentru perioada 2016-2018(2),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013 în ceea ce privește crearea unei inițiative privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(4),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(5),

–  având în vedere evaluarea Strategiei UE pentru tineret efectuată de Comisie(6),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 privind viitorul programului Erasmus+(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(9),

–  având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE, la Paris, la 17 martie 2015,

–  având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018), adoptat de Consiliu la 23 noiembrie 2015(10),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015 intitulată „Proiect de raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020) - Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale” (COM(2015)0408),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală” (COM(2018)0022),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la evaluarea Strategiei UE pentru tineret 2013-2015(12),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii(13),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului Europei din 25 noiembrie 2008 privind politica pentru tineret a Consiliului Europei (CM/Res(2008)23),

–  având în vedere recomandarea Consiliului Europei din 31 mai 2017 privind activitățile pentru tineret (CM/Rec(2017)4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare(15),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor - Cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(17),

–  având în vedere Raportul alternativ privind politica pentru tineret, publicat de Forumul European al Tineretului,

–  având în vedere rezoluția Forumului European al Tineretului privind Strategia UE pentru tineret(18),

–  având în vedere documentul de poziție intitulat „Implică-te. Informează. Capacitează” al Agenției Europene de Informare și Consiliere pentru Tineret (ERYICA),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0162/2018),

A.  întrucât impactul negativ al recesiunii asupra perspectivelor tinerilor de a-și dezvolta întregul potențial continuă să se facă simțit în întreaga Uniune Europeană;

B.  întrucât numeroase state membre, în special cele din sudul Europei, nu au ajuns încă la nivelul de dinainte de criză în ceea ce privește o serie de indicatori, cum ar fi ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, serviciile sociale și protecția socială;

C.  întrucât reducerea disparităților este evidentă la nivel regional în întreaga UE; întrucât în multe regiuni rata de ocupare a forței de muncă se situează încă sub nivelurile din perioada anterioară crizei;

D.  întrucât rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut treptat în ultimii ani, deși potrivit informațiilor furnizate de Eurostat, aceasta a fost de 16,1 % în ianuarie 2018, depășind chiar 34 % în unele state membre; întrucât, în comparație cu cifrele din 2008 (15,6 %), se constată că această rată a crescut; întrucât aceste cifre previn o soluție universală, dacă dorim să valorificăm pe deplin potențialul tinerilor; întrucât există rate îngrijorător de înalte ale șomajului în rândul tinerilor în regiunile ultraperiferice, unele dintre aceste regiuni înregistrând rate de peste 50 %, cum este cazul Mayotte;

E.  întrucât grupurile dezavantajate, cum ar fi minoritățile etnice, persoanele cu nevoi speciale, femeile, persoanele LGBTIQ, migranții și refugiații – care se confruntă cu obstacole pentru a intra pe piața muncii, precum și pentru a avea acces la cultură, servicii sociale și educație – sunt cele mai afectate de criza socioeconomică;

F.  întrucât educația contribuie la reducerea la minimum a impactului inegalităților socioeconomice, oferind aptitudinile și competențele necesare pentru a reduce transmiterea dezavantajelor de la o generație la alta;

G.  întrucât lipsa investițiilor globale în tineri și în drepturile tinerilor vor împiedica tinerii să își revendice, exercite și apere drepturile și va contribui la agravarea unor fenomene precum scăderea demografică, abandonul școlar timpuriu, lipsa calificărilor profesionale, intrarea tardivă pe piața forței de muncă, lipsa independenței financiare, posibila împiedicare a bunei funcționări a sistemelor de securitate socială și generalizarea nesiguranței locului de muncă și a excluziunii sociale;

H.  întrucât problemele cu care se confruntă tinerii în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și formarea profesională, precum și implicarea socială și politică nu sunt identice, anumite grupuri fiind afectate în mod mai disproporționat decât altele; întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a-i sprijini pe tinerii cei mai îndepărtați sau complet izolați de piața forței de muncă;

I.  întrucât protejarea școlilor și a instituțiilor de învățământ locale în toate regiunile europene este esențială dacă se urmărește îmbunătățirea educației tinerilor și dacă UE dorește să ofere regiunilor sprijinul său deplin în găsirea de soluții pentru această provocare;

J.  întrucât educația și dialogul intercultural, comunicarea strategică și cooperarea mai strânsă între statele membre, în special, au un rol esențial în prevenirea marginalizării și radicalizării tinerilor și în creșterea rezilienței acestora;

K.  întrucât tinerii ar trebui să participe activ la planificarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea tuturor politicilor care au impact asupra tinerilor; întrucât 57 % din organizațiile de tineret din UE consideră că expertiza lor nu este luată în considerare în procesul de formulare a politicilor pentru tineret(19);

L.   întrucât este important ca organizațiile de tineret să garanteze un nivel adecvat de reprezentativitate și de incluziune a tinerilor, pentru a fi legitime pe deplin;

M.  întrucât, deși strategia UE pentru tineret constituie o strategie în curs de derulare, care este perfecționată în permanență, obiectivele acesteia sunt încă foarte generale și ambițioase; întrucât există o lipsă de parametri de referință stabiliți în mod corespunzător;

N.  întrucât Strategia UE pentru tineret (SET) 2010-2018 evidențiază necesitatea unui dialog structurat între tineri și factorii de decizie;

O.  întrucât obiectivul final al SET este de a spori numărul oportunităților și de a asigura egalitatea de șanse pentru toți tinerii europeni;

P.  întrucât tinerii ar trebui ajutați și ar trebui să li se ofere mai multe posibilități pentru a face față problemelor grave cu care se confruntă în prezent și pentru a înfrunta provocările viitorului, prin politici de tineret mai bine coordonate, mai eficace și mai relevante, printr-o educație îmbunătățită și accesibilă și printr-o utilizare mai bine direcționată a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și a politicilor sociale la nivel local, regional, național și la nivelul UE;

Q.  întrucât, în ultimii ani, UE a lansat o serie de inițiative, precum Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și Garanția pentru tineret în cadrul strategiei sale pentru tineret, având obiectivul de a crea un număr mai mare de oportunități egale pentru toți tinerii în educație și pe piața forței de muncă și de a promova incluziunea, emanciparea tinerilor și participarea lor activă în societate;

R.  întrucât este necesară integrarea acțiunilor UE în domeniul tineretului, prin includerea acestei dimensiuni în politicile și programele de finanțare actuale și în cele viitoare, în special în principalele domenii politice, de exemplu economie, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, coeziune, sănătate, femei, codeterminare, migrație, cultură, media, educație;

S.  întrucât este necesară coordonarea punerii în aplicare a viitoarei SET în diferitele sectoare de politică și instituții;

T.  întrucât perspectiva de gen trebuie inclusă în procesul decizional privind politicile pentru tineret, luând în considerare provocările specifice cu care se confruntă tinerii și situația femeilor și fetelor care provin din medii culturale și religioase diferite, în special; întrucât în politica pentru tineret ar trebui incluse măsuri specifice care iau în considerare dimensiunea de gen, cum ar fi prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor, educația privind egalitatea de gen și educația sexuală; întrucât femeile sunt în medie de 1,4 ori mai expuse riscului de a deveni NEET decât bărbații(20) și sunt necesare eforturi permanente pentru a crește nivelul de participare a femeilor tinere pe piața muncii, în special după concediul de maternitate și în cazul mamelor celibatare, dar și a persoanelor care au abandonat școala, a tinerilor slab calificați, a tinerilor cu dizabilități și a tuturor tinerilor care riscă să fie discriminați;

U.  întrucât sunt necesare eforturi susținute pentru a crește participarea tinerilor în societate, în special a persoanelor cu dizabilități, a migranților, a refugiaților, a persoanelor neintegrate în muncă sau în vreun program de educație ori formare (NEET) și a celor expuși riscului de excluziune socială;

V.  întrucât educația este un factor-cheie în combaterea excluziunii sociale și investițiile în competențe și abilități sunt, astfel, esențiale pentru combaterea ratei ridicate a șomajului, în special în rândul persoanelor din categoria NEET;

W.  întrucât articolul 9 din TFUE prevede că în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane;

X.  întrucât SET a stabilit o bază solidă pentru o cooperare substanțială și fructuoasă în domeniul tineretului;

Y.  întrucât îndeplinirea obiectivelor ultimului ciclu de trei ani al SET (2010-2018) nu poate fi evaluată în mod corect și precis și compararea situațiilor din diferitele state membre este foarte dificil de realizat, din cauza lipsei unor repere și indicatori, precum și a suprapunerii instrumentelor operaționale;

Z.  întrucât orientarea profesională și accesul la informații cu privire la oportunitățile de ocupare a forței de muncă și la parcursul educațional sunt esențiale pentru dezvoltarea educațională viitoare și pentru tranziția către piața forței de muncă;

AA.  întrucât, la stabilirea obiectivelor strategiei și la implementarea și evaluarea acesteia, UE trebuie să își desfășoare activitatea în strânsă cooperare cu autoritățile naționale, regionale și locale,

Provocările cu care se confruntă tineretul și învățămintele desprinse din actualul proces de elaborare a politicilor de tineret la nivelul UE

1.  ia act cu regret de faptul că măsurile de austeritate pe termen lung, în special reducerea fondurilor pentru educație, cultură și politici pentru tineret, au un impact negativ asupra tinerilor și a condițiilor lor de viață; atrage atenția asupra faptului că tinerii, în special grupurile cele mai dezavantajate, cum ar fi tinerii cu dizabilități, tinerele, minoritățile, persoanele cu nevoi speciale, sunt afectate în mare măsură de creșterea inegalităților, de riscul excluziunii, de insecuritate și de discriminare;

2.  salută realizările cooperării europene în domeniul tineretului, care și-a demonstrat capacitatea de a aborda problemele cu care se confruntă majoritatea europenilor și de a susține decidenții politici naționali, punându-le la dispoziție cunoștințe de specialitate, făcându-le recomandări, oferindu-le legitimitate și mobilizând cu succes fondurile UE;

3.  consideră că metoda deschisă de coordonare reprezintă un mijloc adecvat, dar insuficient de a stabili un cadru pentru politicile din domeniul tineretului, care trebuie completat prin alte măsuri; își reiterează apelul pentru o cooperare mai strânsă și schimburi de bune practici cu privire la aspectele legate de tineret la nivel local, regional, național și la nivelul UE; invită insistent statele membre să convină asupra unor criterii de referință și a unor indicatori clari, care să facă posibilă monitorizarea progreselor realizate;

4.  recunoaște realizările pozitive ale SET prin dezvoltarea unor activități transsectoriale și realizarea dialogului structurat, în vederea asigurării participării tinerilor și consideră că nivelul general de cunoaștere a obiectivelor și a instrumentelor SET din partea actorilor și a părților interesate relevante trebuie îmbunătățit; constată, în special, că abordarea ascendentă utilizată pentru dialogul structurat reprezintă o valoare adăugată care trebuie păstrată; invită, astfel, Comisia și statele membre să ia în considerare rezultatele celui de-al VI-lea ciclu al dialogului structurat care se concentrează pe viitoarea SET, atunci când elaborează noua strategie;

5.  sugerează implicarea autorităților locale și regionale în domeniul politicii pentru tineret, în special în acele state membre în care acestea dețin competențe în acest domeniu;

6.  salută inițiativele de politică care susțin tineretul Uniunii, în special „Investiția în tineretul Europei”, Corpul european de solidaritate și Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; consideră, cu toate acestea, că aceste instrumente ar trebui să fie mai bine conectate la SET și să urmeze o abordare vertical ascendentă; invită, prin urmare, Comisia să coreleze sistematic toate propunerile de politică legate de tineri cu strategia globală și să-i implice pe toți actorii relevanți, cum ar fi partenerii sociali și societatea civilă, adoptând o abordare holistică pe termen lung, cu obiective clare pe plan orizontal;

7.  îndeamnă Comisia să instituie un grup de lucru transsectorial pentru coordonarea punerii în aplicare a viitoarei SET, cu participarea instituțiilor UE, inclusiv a Parlamentului, a statelor membre și a societății civile, în special a organizațiilor sindicale și a celor de tineret;

8.  invită Comisia să instituie instrumente eficiente de coordonare inter-servicii și să încredințeze responsabilitatea pentru integrarea tinerilor sub formă de cluster unui vicepreședinte al Comisiei;

9.  încurajează statele membre să utilizeze pilonul european al drepturilor sociale ca bază pentru elaborarea legislației legate de tineri;

10.  subliniază că, pentru a preveni bolile, este important să se promoveze un stil de viață sănătos și consideră că este necesar să se ofere tinerilor informații corecte și asistență cu privire la o serie de probleme grave de sănătate mintală, cum ar fi consumul și dependența de tutun, alcool și droguri;

11.  subliniază importanța evaluării de către Comisie a punerii în aplicare a SET în statele membre, cu scopul de a permite controalele și monitorizarea sporită la fața locului; îndeamnă Comisia să instituie obiective pentru SET care pot fi evaluate calitativ și cantitativ, ținând cont de specificul fiecărui stat membru și al fiecărei regiuni; invită Comisia să majoreze finanțarea pentru programele și acțiunile care îi pregătesc pe tineri pentru piața muncii;

Implicarea tinerilor în Strategia europeană pentru tineret

12.  recomandă ca viitoarea SET să fie participativă și să-i aibă în centru pe tineri, să crească bunăstarea, să reflecte nevoile, ambițiile și diversitatea tuturor tinerilor din Europa, lărgind accesul lor la instrumente creative care implică noi tehnologii;

13.  consideră că UE ar trebui să-și exprime solidaritatea cu tinerii și să continue să-i capaciteze pentru a participa în societate prin elaborarea de măsuri specifice, precum integrarea activităților de voluntariat, sprijinirea activităților pentru tineret, dezvoltarea unor noi instrumente, în special a celor care implică noi tehnologii și promovarea schimburilor bazate pe solidaritate, implicarea în comunitate, spațiul liber și dialogul democratic; recunoaște, prin urmare, importanța asociațiilor de tineret ca spațiu de dezvoltare a unei persoane, precum și de dezvoltare a sentimentului de cetățenie activă; invită statele membre să faciliteze implicarea activă a tinerilor în organizațiile de voluntariat; subliniază că participarea socială sporită a tinerilor poate, în afară de a fi o realizare importantă în sine, să acționeze ca o piatră de temelie către o participare politică sporită;

14.  subliniază în acest sens rolul semnificativ al învățării non-formale și informale, precum și al participării la activități sportive și de voluntariat, pentru stimularea dezvoltării competențelor și abilităților civice, sociale și interculturale în rândul tinerilor europeni;

15.  invită statele membre să asigure cadre juridice naționale și resurse financiare adecvate pentru activitățile de voluntariat;

16.  solicită insistent Comisiei și statelor membre să încurajeze tinerii, în special pe cei cu șanse mai reduse și cei din afara structurilor organizaționale formale, să joace un rol activ și critic în viața publică și să adopte o atitudine participativă față de elaborarea politicilor, în scopul de a oferi tinerilor posibilitatea de a influența deciziile care le afectează viața, oferindu-le instrumentele online și offline ale democrației, ținând seama în același timp de limitele și riscurile la care sunt supuse instrumentele de comunicare socială și implicând actorii importanți, cum ar fi partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile de tineret, în dezvoltarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea politicilor pentru tineret;

17.  invită statele membre să încurajeze tinerii să participe pe deplin la procesul electoral;

18.  își exprimă necesitatea de a continua dialogul structurat între tineri și factorii de decizie în următorul cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului; consideră că procesul de dialog structurat ar trebui să vizeze în mod sistematic grupuri mai multe și mai diverse de tineri și subliniază că ar trebui să se acorde un sprijin financiar suficient pentru grupurile de lucru naționale și europene, pentru a asigura acest lucru; invită statele membre să încurajeze participarea factorilor de decizie de la nivel național, regional și local în dialogul structurat cu tinerii;

19.  îndeamnă statele membre să susțină transparența în transmiterea conturilor lor și să utilizeze fondurile alocate pentru stimularea oportunităților de angajare sustenabilă pentru tineri; reiterează, în consecință, importanța ca statele membre să transmită informații detaliate cu privire la situația tinerilor lor, atunci când li se solicită acest lucru;

20.  subliniază lipsa de actualizări sistematice și de date fiabile cu privire la punerea în aplicare a SET; îndeamnă, prin urmare, statele membre și Comisia să promoveze o cooperare mai strânsă între serviciile de statistică naționale și regionale în ceea ce privește transmiterea de statistici relevante și actualizate privind tineretul, care sunt importante pentru a evalua nivelul de reușită a strategiei în curs de implementare; consideră că rapoartele trienale transmise trebuie însoțite de aceste statistici;

21.  reamintește că există o tendință de scădere a participării tinerilor la alegerile naționale și locale și că tinerii au nevoie de angajament politic și să poată vedea rezultatul contribuției lor; reamintește că oportunitățile de a avea experiența participării politice în mediul propriu și în cadrul comunităților locale de la o vârstă fragedă este un pas esențial în direcția unui sentiment sporit al cetățeniei europene și pentru ca tinerii să devină cetățeni activi; invită, astfel, Comisia și statele membre să încurajeze autoritățile locale și regionale să se asigure că tinerii și organizațiile de tineret au posibilitatea de a participa pe deplin și în mod eficient și de a se implica în procesele decizionale și în procesele electorale;

22.  invită statele membre să includă consiliile naționale pentru tineret în cadrul comitetelor de monitorizare și punere în aplicare a SET;

23.  subliniază potențialul tehnologiei în ceea ce privește comunicarea cu tinerii și invită UE să-și consolideze capacitatea de a participa la societate prin intermediul platformelor electronice;

24.  constată cu regret că, în pofida eforturilor permanente ale Comisiei de a comunica oportunitățile pentru tineri care sunt sprijinite de diferitele programe ale Uniunii, numeroși tineri încă consideră că au acces limitat la acestea; îndeamnă Comisia să își îmbunătățească instrumentele de comunicare;

Șanse egale, pentru asigurarea unei incluziuni viabile pe piața forței de muncă

25.  este extrem de îngrijorat de ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor care persistă în întreaga UE, în special în sudul Europei; reamintește că ar trebui garantată crearea unor locuri de muncă de calitate și ocuparea forței de muncă, acesta fiind un angajament esențial pentru tineri și solicită, în acest sens, măsuri de facilitare a tranziției tinerilor de la educație la un loc de muncă prin garantarea unor stagii și a unor ucenicii de calitate; invită Comisia și statele membre să promoveze reformele structurale ale pieței muncii, condițiile de muncă și remunerarea adecvată, pentru a se asigura că tinerii nu sunt discriminați în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă; subliniază importanța definirii unor drepturi sociale pentru noile forme de ocupare a forței de muncă, pentru stagii de practică echitabile, precum și a dialogului social;

26.  subliniază importanța autorităților naționale, regionale și locale de a adopta măsuri adaptate și de a oferi sprijin individualizat pentru a ajunge la toate persoanele neintegrate în muncă sau în vreun program de educație ori formare; reamintește necesitatea implicării părților interesate locale, cum ar fi partenerii sociali, sindicatele, societatea civilă și organizațiile de tineret;

27.  susține că ar trebui luate măsuri speciale pentru a aborda situația precară a tinerelor pe piața muncii, acordând o atenție deosebită diferenței de remunerare între femei și bărbați și suprareprezentării acestora în forme atipice de ocupare a forței de muncă, care nu beneficiază de protecție socială;

28.  subliniază necesitatea de a promova condiții de muncă echitabile și o protecție socială adecvată pentru lucrătorii din așa-numitele noi forme de ocupare a forței de muncă, în care tinerii sunt suprareprezentați;

29.  consideră că ar trebui, de asemenea, luate măsuri de integrare a tinerilor migranți pe piața muncii, cu respectarea deplină a principiului egalității de tratament;

30.  subliniază că o politică incluzivă pentru tineret ar trebui să apere și să promoveze programele sociale, înlesnind participarea la viața politică și culturală; consideră, în continuare, că munca decentă și reglementată, bazată pe contracte colective, fără relații de muncă precare, cu salarii și remunerații corespunzătoare, și serviciile publice universale și de calitate sunt importante pentru bunăstarea socială a tinerilor; invită Comisia și statele membre să promoveze condiții de muncă echitabile și o protecție socială adecvată, inclusiv în ceea ce privește noile forme de ocupare a forței de muncă;

31.  reamintește că ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul reprezintă una din cele opt priorități identificate în SET (2010-2018); subliniază că activitățile pentru tineret și învățarea non-formală, în special în cadrul organizațiilor pentru tineret, joacă un rol vital în dezvoltarea potențialului tinerilor, inclusiv a abilităților lor antreprenoriale, și le permite să își dezvolte un set amplu de competențe care le pot crește oportunitățile pe piața muncii;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze oportunitățile transfrontaliere de muncă și formare, să extindă și să sporească investițiile în sectorul educației și formării profesionale și să îl prezinte ca fiind o alegere educațională atrăgătoare;

33.  invită Comisia și statele membre să sprijine autoritățile locale și regionale și să investească în noi oportunități de viață pentru tineri, pentru a le dezvolta creativitatea și potențialul deplin, să sprijine antreprenoriatul în rândul tinerilor și să favorizeze incluziunea socială a tinerilor, în beneficiul comunităților din care fac parte;

34.  solicită insistent Comisiei și statelor membre să adopte o abordare bazată pe drepturi față de tineret și de ocuparea forței de muncă; invită statele membre să se asigure că tinerii au acces la stagii și locuri de muncă de calitate, unde le sunt respectate drepturile, inclusiv dreptul la un loc de muncă stabil, care să ofere un salariu decent și protecție socială și să le asigure o viață demnă și autonomă;

35.  îndeamnă Comisia și statele membre să supravegheze instituțiile care oferă în repetate rânduri stagii consecutive fără a oferi un loc de muncă după finalizarea acestora, pentru a asigura că locurile de muncă nu sunt înlocuite cu așa-numite stagii;

36.  salută faptul că măsurile din cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor au oferit sprijin a peste 1,6 milioane de tineri(21); subliniază faptul că sunt necesare mai multe eforturi și angajamente financiare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți diseminarea informațiilor către tinerii neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare, care se confruntă cu bariere multiple, și calitatea ofertelor din cadrul Garanției pentru tineret prin definirea unor criterii și standarde clare privind calitatea, printre care accesul la protecția socială, venitul minim și drepturile legate de contractul de muncă; solicită statelor membre să îmbunătățească efectiv sistemul de monitorizare, raportare și executare și să se asigure că fondurile din cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt utilizate ca supliment la finanțarea națională, și nu ca înlocuitor;

37.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a aborda calitatea în materie de mentorat și îndrumare, calitatea și adecvarea efective ale formării individuale, stagiilor sau locurilor de muncă, precum și calitatea rezultatelor în funcție de obiectivele stabilite; subliniază, în acest sens, necesitatea de a asigura punerea în aplicare a cadrelor existente în materie de calitate, precum Cadrul european de calitate prevăzut de Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; este de părere că tinerii ar trebui să fie, de asemenea, implicați în monitorizarea calității ofertelor;

38.  reamintește că măsurile de stimulare a integrării pe piața muncii a tinerilor care nu lucrează și nici nu participă la vreun program de educație ori formare, printre care stagiile și uceniciile plătite de calitate, trebuie sprijinite financiar prin Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sau prin viitoare instrumente europene, evitându-se orice formă de substituire a angajării sau abuz al lucrătorilor tineri;

39.  constată că promovarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor este o prioritate și că sistemele de educație formală și non-formală sunt cele mai eficiente intervenții care promovează antreprenoriatul în rândul tinerilor; subliniază că antreprenoriatul reprezintă un instrument de combatere a șomajului și a excluziunii sociale în rândul tinerilor și de stimulare a inovării; consideră, prin urmare, că SET ar trebui să sprijine crearea unui mediu adecvat pentru antreprenoriatul în rândul tinerilor;

40.  reamintește că principalul obiectiv al inițiativei este de a se adresa tuturor NEET și, prin urmare, solicită statelor membre să depună mai multe eforturi pentru identificarea și abordarea persoanelor NEET, în special a tinerilor celor mai vulnerabili, cum ar fi cei cu dizabilități, ținând seama de nevoile specifice ale acestora;

41.  invită statele membre și Comisia să ofere burse de studii inovatoare și flexibile pentru cultivarea competențelor artistice și sportive în domeniul educației și formării; sprijină statele membre care doresc să introducă sisteme de burse pentru studenții cu abilități educaționale, sportive și artistice dovedite;

42.  subliniază că 38 % din tineri au dificultăți în accesarea informațiilor; subliniază importanța asigurării unei abordări colective de orientare, susținere și informare a tinerilor cu privire la drepturile și oportunitățile acestora;

43.  subliniază în continuare necesitatea ca Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să se concentreze nu numai pe tinerii din categoria NEET cu o calificare înaltă, ci și pe cei cu nivel scăzut de calificare, inactivi și neînregistrați în serviciile publice de ocupare a forței de muncă;

44.  subliniază că, în ciuda ratelor ridicate ale șomajului, mobilitatea forței de muncă în interiorul UE rămâne limitată; reamintește, prin urmare, importanța mobilității lucrătorilor pentru o piață a muncii competitivă; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze, în acest sens, oportunitățile transfrontaliere de muncă și formare profesională;

45.  reiterează importanța adulților cu vârsta de peste 55 ani în formarea tinerilor la locul de muncă; susține, alături de Comisie, crearea de programe care să permită ieșirea treptată a acestor persoane de pe piața muncii până la vârsta de pensionare, mai precis trecerea într-o primă fază la munca cu fracțiune de normă, pe parcursul căreia aceste persoane vor forma tineri și îi vor ajuta să se integreze treptat la locul de muncă;

46.  subliniază rolul important al întreprinderilor în aspectele legate de dobândirea de competențe și în crearea de locuri de muncă pentru tineri; ia act de faptul că educația și formarea în domeniile legate de promovarea spiritului antreprenorial pot contribui la realizarea dezvoltării pe termen lung, la promovarea competitivității europene și la combaterea șomajului;

47.  îndeamnă statele membre să indice impactul scontat al măsurilor care urmează să fie adoptate în planurile de acțiune ale acestora; subliniază, prin urmare, faptul că este important ca statele membre să ofere garanții că măsurile puse în aplicare au stimulat în mod eficace ocuparea forței de muncă; reiterează necesitatea de a măsura sustenabilitatea politicilor care urmează să fie puse în aplicare;

Dezvoltare sustenabilă: viitorul tinerilor

48.  își exprimă convingerea fermă că o educație și o formare profesională de calitate formală, non-formală și informală reprezintă un drept fundamental; consideră, prin urmare, că trebuie garantat accesul la toate nivelurile de educație de calitate pentru toți cetățenii europeni, indiferent de statutul lor socioeconomic, de etnie, gen, dizabilități fizice sau cognitive; subliniază rolul important al educației formale, non-formale și informale în a oferi tinerilor cunoștințele, abilitățile și competențele necesare pentru a deveni cetățeni angajați, care să ia parte la proiectul european; solicită, astfel, statelor membre să elaboreze politici specifice și încurajează, în acest sens, ca educația artistică și creativă să aibă aceeași valoare ca disciplinele științifice și tehnologice (STIM) în programele de învățământ;

49.  subliniază importanța modernizării educației; invită Comisia și statele membre să stimuleze includerea de noi abilități și competențe în educație, cum ar fi cetățenia, gândirea critică și spiritul antreprenorial, și să promoveze dezvoltarea de noi instrumente educaționale care sporesc participarea și accesul la educație;

50.  este profund îngrijorat de problema deosebit de acută a sărăciei în rândul copiilor, care afectează aproape 25 milioane de copii din UE (peste 26,4 % din totalul europenilor sub 18 ani), care provin din familii care suferă în fiecare zi din cauza precarității veniturilor și a insuficienței serviciilor de bază; consideră că politicile pentru tineret ar putea contribui la domenii precum politica privind copiii și familia;

51.  este profund îngrijorat de fenomenul abandonului școlar timpuriu și, prin urmare, solicită soluții adecvate de abordare a acestuia, în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

52.  încurajează Comisia să sprijine inițiativele care urmăresc promovarea cetățeniei active și critice, a respectului, a toleranței, a valorilor și a învățării interculturale și subliniază, în acest sens, rolul fundamental al programelor UE, cum ar fi Erasmus +, Europa creativă și Europa pentru cetățeni; invită Comisia și statele membre să promoveze spații de dialog cu tinerii pe o serie de teme, cum ar fi sexul, genul, politica, solidaritatea și mediul, dreptul, istoria și cultura;

53.  are convingerea fermă că alfabetizarea, inclusiv educația în domeniile digital și media, competențele numerice, precum și abilitățile de bază, ca o modalitate esențială de a le asigura tinerilor autonomia și un viitor promițător, trebuie să reprezinte o prioritate la nivel european, național și local; invită astfel insistent Comisia și statele membre să-și accelereze eforturile pentru a asigura tuturor însușirea unor abilități și competențe de bază;

54.  invită Comisia să încurajeze inițiativele care includ educația formală și învățarea informală pentru a sprijini inovarea, creativitatea și antreprenoriatul în rândul tinerilor și pentru a promova coeziunea și înțelegerea între tinerii din diferite grupuri;

55.  constată, în acest sens, cu mare îngrijorare, numărul încă ridicat de cetățeni europeni cu un nivel scăzut de alfabetizare sau cu dificultăți de alfabetizare, inclusiv analfabetismul funcțional, digital și media, ceea ce ridică preocupări majore în ceea ce privește participarea adecvată la viața publică și la piața forței de muncă;

56.  reamintește că primul principiu al Pilonului european al drepturilor sociale proclamă că orice persoană are dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabilă incluziunii și de înaltă calitate pentru a dobândi și a menține competențe care le permit tuturor să participe pe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă; subliniază, prin urmare, că este important să se acorde prioritate și să se asigure investiții sociale în educație și formare în noua perioadă de programare a CFM pentru perioada 2021-2027;

57.  își exprimă ferma convingere că tabloul de bord al indicatorilor sociali, care a fost introdus în cadrul pilonului european al drepturilor sociale, ar trebui să fie utilizat pentru a monitoriza SET; invită Comisia să adopte un set specific de indicatori pentru a monitoriza SET, cum ar fi educația, competențele și învățarea pe tot parcursul vieții, egalitatea de gen pe piața muncii, serviciile medicale, accesul la mediul digital, condițiile de viață și sărăcia;

58.  subliniază rolul esențial al familiei și cadrelor didactice în sprijinirea tinerilor care se confruntă cu hărțuire la școală sau pe internet; invită insistent Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a elimina aceste tipuri de comportament, care afectează negativ starea psihică a tinerilor, în special prin dezvoltarea competențelor digitale adecvate, începând de la învățământul primar, astfel cum se prevede în Planul de acțiune pentru educația digitală;

59.  susține că, pentru a crește eficacitatea acțiunilor în domeniile educației, tineretului și sportului, trebuie elaborate obiective și instrumente comune pentru a măsura impactul politicilor, pe baza studiilor internaționale;

60.  subliniază impactul negativ al stresului asupra calității vieții tinerilor, la școală, în cadrul educației și formării, pe piața muncii și în viața privată; invită Comisia și statele membre să investească în programe de sănătate mintală și să încurajeze actorii relevanți să-i ajute pe tineri în această privință;

61.  subliniază importanța asigurării bunăstării mentale și fizice a tinerilor europeni; invită Comisia și statele membre să promoveze activitățile sportive extrașcolare prin intermediul unor campanii privind alimentația;

62.  subliniază importanța promovării dialogului intercultural în domeniul sportului, inclusiv prin crearea unor platforme care implică tinerii, refugiații și migranții;

63.  consideră că, având în vedere complexitatea politicilor pentru tineret și a impactului acestora, colaborarea în domeniul cercetării trebuie să fie stimulată pentru a elabora răspunsuri justificate empiric și soluții de intervenție și prevenire care vor contribui la sporirea bunăstării și a rezilienței tinerilor;

64.  subliniază importanța culturii nu numai în combaterea violenței, a rasismului, a radicalizării și a intoleranței, dar și în dezvoltarea unei identități europene; invită Comisia și statele membre să promoveze și să investească în cultură și să asigure un acces egal la aceasta;

65.  subliniază faptul că organizațiile de tineret joacă un rol esențial în ceea ce privește participarea și includerea tinerilor în societate; invită, prin urmare, statele membre să sprijine organizațiile de tineret și să le recunoască rolul în dezvoltarea competențelor și în incluziunea socială și să sprijine crearea consiliilor de tineret la toate nivelurile, care să colaboreze cu tinerii;

66.  insistă asupra importanței validării învățării non-formale și informale pentru a-i capacita pe cursanți, deoarece acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea unei societăți bazate pe justiție socială și pe egalitatea de șanse și contribuie la dezvoltarea competențelor cetățenești și la împlinirea individuală; regretă că angajatorii și furnizorii de educație formală nu apreciază în suficientă măsură valoarea și relevanța competențelor, abilităților și cunoștințelor dobândite prin învățarea non-formală și informală; subliniază faptul că gradul insuficient de comparabilitate și coerență între abordările de validare din țările UE reprezintă un obstacol suplimentar; invită statele membre să continue eforturile de punere în aplicare și finanțare adecvată a unui sistem național de recunoaștere și de validare a competențelor dobândite prin intermediul educației non-formale, reamintind Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale;

Îmbunătățirea alinierii și sprijinului din partea instrumentelor de finanțare în cazul SET

67.  consideră că SET ar trebui să urmeze CFM și să se conformeze obiectivelor de dezvoltare durabilă și tuturor inițiativelor emblematice, programelor și strategiilor politice relevante, stabilind un dialog sistematic între organismele respective, definind obiective și ținte clare și stabilind un mecanism de coordonare în acest scop;

68.  reamintește că, în domeniul tineretului, UE poate să desfășoare numai acțiuni de sprijinire, coordonare și completare a acțiunilor statelor membre în conformitate cu principiul subsidiarității; constată importanța coerenței finanțării naționale și din partea UE și solicită, prin urmare, Comisiei să faciliteze sinergiile cu inițiativele naționale, regionale și locale pentru a evita duplicarea, suprapunerea și repetarea activităților;

69.  îndeamnă statele membre și Comisia să sporească investițiile publice în chestiunile privind educația și tineretul;

70.  își exprimă convingerea fermă că fondurile disponibile pentru a sprijini diverse inițiative și politici în domeniul tineretului, cum ar fi programul Erasmus +, Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și programul „Europa pentru cetățeni”, trebuie majorate substanțial în următorul CFM, pentru a oferi mai multe oportunități tinerilor și pentru a evita excluziunea;

71.  salută Corpul european de solidaritate – un program de promovare a solidarității în rândul tinerilor europeni, a voluntariatului și a dezvoltării unei cetățenii favorabile incluziunii; reamintește poziția Parlamentului că finanțarea corespunzătoare a noii inițiative ar trebui asigurată prin resurse noi și că programul nu ar trebui folosit ca opțiune pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor;

72.  este ferm convins că programul „Europa pentru cetățeni” ar trebui să continue să stimuleze cetățenia activă, educația civică și dialogul și să încurajeze un sentiment al identității europene; ia act de rata scăzută de succes a programului, datorită finanțării insuficiente; solicită o creștere substanțială a alocării fondurilor;

73.  îndeamnă Comisia să mențină programul Erasmus pentru tineri întreprinzători; încurajează statele membre și Comisia să investească în promovarea acestui program, alături de camerele de comerț, întreprinderile și tinerii, fără a neglija principalul lor domeniu de activitate;

74.  își reiterează sprijinul pentru consolidarea programului Europa Creativă, care oferă programe specifice de mobilitate tinerilor artiști și membrilor profesiilor din sectoarele culturale și creative;

75.  subliniază importanța programului Erasmus+, care este un instrument esențial pentru a avea tineri cetățeni activi și angajați; își exprimă convingerea fermă că programul Erasmus + ar trebui să se adreseze tuturor tinerilor, inclusiv celor cu șanse reduse, și că ambiția acestuia pentru următoarea perioadă de programare trebuie susținută prin fonduri suplimentare semnificative, pentru a debloca întregul potențial al programului și pentru a asigura simplificarea procedurilor prin instituirea unor sisteme electronice pentru accesul la servicii transfrontaliere și la datele studenților, precum proiectul „cardul electronic”;

76.  solicită o mai bună aliniere între SET și programul Erasmus+, alinierea termenelor de punere în aplicare, modificarea Regulamentului privind Erasmus + pentru a sprijini în mod clar obiectivele strategiei prin obiective comune în domeniul tineretului și definirea Acțiunii-cheie 3 drept principalul instrument de punere în aplicare a strategiei;

77.  subliniază că bugetul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor nu este suficient pentru atingerea obiectivelor sale; solicită, prin urmare, o creștere semnificativă a alocării pentru Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în cadrul următorului CFM și invită statele membre să prevadă, în cadrul bugetelor lor naționale, mijloacele necesare pentru programele de angajare a tinerilor; subliniază, de asemenea, necesitatea de a extinde limita de vârstă eligibilă de la 25 la 29 de ani pentru a reflecta mai bine realitatea faptului că mulți proaspăt absolvenți și persoane care intră pe piața forței de muncă se apropie de vârsta de 30 de ani;

78.  susține armonizarea, fără a aduce atingere principiului subsidiarității, a conceptului de „tânăr”, stabilind o limită de vârstă aplicabilă în întreaga UE; încurajează toate statele membre să contribuie la această armonizare, eliminând obstacolele din calea măsurării progresului și stabilind măsuri de aplicat;

79.  încurajează promovarea viitorului Program-cadru pentru cercetare și inovare al UE în vederea dezvoltării unor răspunsuri integrate, bazate pe date concrete și a unor soluții de intervenție și de prevenire care să promoveze bunăstarea și reziliența tinerilor;

80.  ia act de constatările și riscurile care sugerează că acțiunile gestionate de Comisie (inclusiv programele de schimburi de studenți) sunt considerate ca îndeplinind cerințele strategiei pentru tineret de către autoritățile naționale și că unele state membre își retrag resursele din domeniile de politică care sunt finanțate din bugetul UE(22);

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 50.
(2) JO C 417, 15.12.2015, p. 1.
(3) JO C 120, 26.4.2013, p. 1.
(4) EUCO 37/13.
(5) JO C 311, 19.12.2009, p. 1.
(6) http://ec.europa.eu/assets/eac/dgs/education_culture/more_info/evaluations/docs/youth/youth-strategy-2016_en.pdf
(7) JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0359.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0018.
(10) JO C 417, 15.12.2015, p. 17.
(11) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0426.
(13) JO C 88, 27.3.2014, p. 1.
(14) JO C 58, 15.2.2018, p. 57.
(15) JO C 316, 22.9.2017, p. 76.
(16) JO C 120, 5.4.2016, p. 22.
(17) JO C 11, 12.1.2018, p. 16.
(18) https://www.youthforum.org/resolution-eu-youth-strategy-0
(19) Raportul alternativ privind politica pentru tineret, publicat de Forumul European al Tineretului.
(20) Panorama societății 2016 – indicatorii sociali ai OCDE.
(21) Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la punerea în aplicare în statele membre a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (P8_(TA(2018)0018).
(22) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/615645/EPRS_STU(2018)615645_EN.pdf


Punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică
PDF 167kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică (2017/2087(INI))
P8_TA(2018)0241A8-0165/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114;

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic(1) (denumită în continuare „Directiva privind proiectarea ecologică”), regulamentele de punere în aplicare și acordurile voluntare adoptate în temeiul acestei directive;

–  având în vedere Planul de lucru al Comisiei pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 (COM(2016)0773) adoptat în temeiul Directivei 2009/125/CE;

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE(2) (denumită în continuare „Directiva privind etichetarea energetică”);

–  având în vedere obiectivele Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică;

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către UE și statele membre,

–  având în vedere obiectivul pe termen lung stabilit în acordul respectiv, de a menține creșterea temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de a o limita la 1,5°C,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 (Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013(3));

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614);

–  având in vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie la nivel european pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032) – SWD(2018)0020);

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 privind lista din 2017 a materiilor prime critice pentru UE (COM(2017)0490),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la inovarea ecologică: stimularea tranziției către o economie circulară, adoptate la 18 decembrie 2017(4),

–  având în vedere Raportul pe 2017 privind discrepanțele în materie de emisii, publicat de Programul ONU pentru Mediu în noiembrie 2017,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(5);

–  având în vedere legislația UE privind deșeurile,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(6);

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european, elaborată de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară din cadrul Parlamentului, cu scopul de a însoți controlul punerii în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică;

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta;

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0165/2018),

A.  întrucât obiectivul Directivei privind proiectarea ecologică este creșterea eficienței energetice și a nivelului de protecție a mediului, prin cerințe armonizate care să asigure funcționarea pieței interne și să stimuleze reducerea continuă a efectelor globale ale produselor cu impact energetic asupra mediului; întrucât aceste măsuri au, de asemenea, un impact pozitiv asupra securității energetice, prin reducerea consumului de energie;

B.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede măsurile care trebuie luate pentru a reduce efectele asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al produselor cu impact energetic; întrucât, până în prezent, deciziile în temeiul directivei s-au concentrat, în mare măsură, asupra reducerii consumului de energie în timpul etapei de utilizare;

C.  întrucât punerea în aplicare a directivei ar putea însemna o contribuție mai mare la eforturile UE de a îmbunătăți eficiența energetică și ar putea contribui la atingerea țintelor în domeniul climei;

D.  întrucât reducerea impactului asupra mediului al produselor cu impact energetic în etapa de proiectare ecologică, prin stabilirea de criterii minime privind durata lor de viață și potențialul de actualizare, reparabilitatea și potențialul de reciclare și reutilizare, poate oferi oportunități semnificative de creare a unor locuri de muncă;

E.  întrucât, la începutul anului 2018, erau în vigoare 29 de regulamente specifice privind proiectarea ecologică, care acopereau diferite grupe de produse și, în plus, au fost adoptate trei acorduri voluntare recunoscute în temeiul directivei;

F.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică recunoaște acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare, ca alternative la măsurile de punere în aplicare atunci când sunt îndeplinite anumite criterii; întrucât nu toate acordurile voluntare existente s-au dovedit a fi mai eficiente decât măsurile de reglementare;

G.  întrucât proiectarea ecologică prezintă avantaje economice pentru industrie și consumatori și contribuie semnificativ la politicile Uniunii privind clima, energia și economia circulară;

H.  întrucât legislația privind proiectarea ecologică este strâns legată de legislația UE privind etichetarea energetică și se preconizează că măsurile luate în conformitate cu aceste două directive până în 2020 vor genera venituri anuale suplimentare în valoare de 55 de miliarde de euro pentru sectoarele industriale, ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul și vor aduce economii anuale de energie primară de 175 Mtep până în 2020, contribuind astfel la aproape jumătate din obiectivul de economie energetică al Uniunii pentru 2020 și reducând dependența de importuri de energie; întrucât legislația contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, la atingerea obiectivelor UE în materie de climă, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 milioane de tone de CO2 echivalent anual; întrucât potențialul de economisire a energiei este chiar mai mare pe termen lung;

I.  întrucât, potrivit Raportului de contabilizare a impactului proiectării ecologice (Comisia Europeană, 2016), se estimează că, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi un total de până la 112 miliarde de euro, sau aproximativ 490 de euro pe an pe gospodărie;

J.  întrucât mai mult de 80 % din impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic este identificat în etapa de proiectare;

K.  întrucât se pot identifica trei obstacole majore în calea punerii integrale în aplicare a legislației pentru majoritatea părților interesate: lipsa unui sprijin și a unei direcții politice clare, ritmul lent al proceselor de reglementare și supravegherea insuficientă a pieței în statele membre;

L.  întrucât se estimează că 10-25 % dintre produsele de pe piață nu sunt conforme cu Directiva privind proiectarea ecologică și cu Directiva privind etichetarea energetică, ceea ce conduce la o pierdere de aproximativ 10 % din economiile de energie avute în vedere și la concurență neloială;

M.  întrucât scutirea existentă pentru iluminatul de scenă prevăzută de Regulamentele (CE) nr. 244/2009(7) și (UE) nr. 1194/2012(8) ale Comisiei a fost o modalitate adecvată și eficientă de a respecta nevoile și circumstanțele speciale pentru teatre și pentru întreaga industrie de divertisment și ar trebui continuată;

N.  întrucât, deși domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică a fost extins în 2009 pentru a acoperi toate produsele cu impact energetic (cu excepția mijloacelor de transport), niciun produs neconsumator de energie nu a fost încă acoperit de cerințele de proiectare ecologică;

O.  întrucât în UE, toate produsele ar trebui proiectate, fabricate și comercializate limitând la minimum utilizarea de substanțe periculoase, asigurând totodată siguranța produsului, pentru a facilita reciclarea și reutilizarea sa și menținând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;

P.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede că complementaritatea sa cu Regulamentul REACH privind substanțele chimice ar trebui să contribuie la creșterea impacturilor lor respective și la formularea unor cerințe coerente care să fie aplicate de producători; întrucât cerințele legate de utilizarea substanțelor chimice periculoase și reciclarea lor au fost limitate până în prezent;

Q.  întrucât este în curs de elaborare o nouă bază de date în temeiul noului regulament privind etichetarea energetică și întrucât datele din Sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) sunt utilizate în unele, dar nu în toate statele membre;

R.  întrucât unul dintre obiectivele prioritare ale Programului general de acțiune pentru mediu până în 2020 (al 7-lea PAM) este acela de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punct de vedere al resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon; întrucât PAM prevede că cadrul de politici al Uniunii ar trebui să garanteze că produsele prioritare introduse pe piața Uniunii sunt proiectate ecologic, pentru a optimiza eficiența utilizării resurselor și materialelor;

S.  întrucât planul de acțiune al UE pentru economia circulară include angajamentul de a pune accentul pe aspectele economiei circulare în cerințele viitoare referitoare la proiectarea produselor, conform Directivei privind proiectarea ecologică, prin analizarea sistematică a unor aspecte cum ar fi reparabilitatea, durabilitatea, potențialul de actualizare, reciclabilitatea sau identificarea anumitor materii sau substanțe;

T.  întrucât Acordul de la Paris stabilește o țintă pe termen lung, care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de limitare a acestei creșteri la 1,5°C peste nivelurile preindustriale; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a contribui în mod echitabil pentru atingerea obiective, prin reducerea emisiilor în toate sectoarele;

U.  întrucât măsurile de proiectare ecologică ar trebui să acopere întregul ciclu de viață al produselor, în scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în Uniune, ținând seama de faptul că peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, care, prin urmare, joacă un rol foarte important în promovarea aspectelor economiei circulare, precum durabilitatea, potențialul de actualizare, de reparare, reutilizarea și reciclarea unui produs;

V.  întrucât, pe lângă fabricarea unor produse mai durabile și mai eficiente din perspectiva utilizării resurselor, trebuie consolidate principiile economiei colaborative și ale economiei serviciilor , în timp ce statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, inclusiv celor expuse riscului de sărăcie energetică, când prezintă programe pentru a încuraja utilizarea produselor și serviciilor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

W.  întrucât Uniunea este o parte la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) și, prin urmare, trebuie să ia măsuri pentru eliminarea treptată a acestor substanțe periculoase, inclusiv prin limitarea utilizării lor din etapa de proiectare a produsului;

Un instrument eficient pentru realizarea unor economii de energie rentabile

1.  consideră că Directiva privind proiectarea ecologică a reprezentat un instrument de succes pentru îmbunătățirea eficienței energetice, a condus la o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră și la beneficii economice pentru consumatori;

2.   recomandă Comisiei să includă, în continuare, mai multe grupe de produse selectate pe baza potențialului lor în materie de proiectare ecologică, atât potențialul de eficiență energetică, cât și de eficiență a materiilor, precum și alte aspecte legate de mediu, cu ajutorul metodologiei prevăzute la articolul 15 din directivă, și să mențină standardele existente până în prezent, pentru a profita pe deplin de potențialul domeniului de aplicare al directivei și de obiectivele stabilite;

3.   subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică îmbunătățește funcționarea pieței interne a UE, prin definirea unor standarde comune pentru produse; subliniază că adoptarea în continuare a unor cerințe armonizate la nivelul UE sprijină inovarea, cercetarea și competitivitatea producătorilor din UE și asigură o concurență loială, fără a impune o sarcină administrativă inutilă;

4.  reamintește că directiva îi cere Comisiei să prezinte măsuri de aplicare în cazul în care un produs îndeplinește criteriile, și anume volume semnificative de produse vândute, impact semnificativ asupra mediului și potențial de îmbunătățire; subliniază responsabilitatea Comisiei de a respecta acest mandat și de a asigura obținerea efectivă a unor beneficii pentru consumatori, economia circulară și mediu, recunoscând că aceste standarde privind produsele pot fi aplicate numai la nivelul UE și că, prin urmare, statele membre se bazează pe Comisie să ia măsurile necesare;

5.  consideră că o coordonare cu inițiativele legate de economia circulară ar spori și mai mult eficiența directivei; prin urmare, solicită stabilirea unui plan ambițios cu privire la proiectarea ecologică și la economia circulară, care să ofere atât beneficii pentru mediu, cât și oportunități de creștere durabilă și crearea de locuri de muncă, inclusiv în sectorul IMM-urilor, precum și avantaje pentru consumatori; ia act de faptul că o eficiență crescută a resurselor și utilizarea materiilor prime secundare în procesul de fabricație oferă un potențial considerabil pentru reducerea volumului de deșeuri și economisirea de resurse;

6.  subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică face parte dintr-un set mai mare de instrumente și că eficiența sa depinde de sinergiile cu alte instrumente, în special de etichetarea energetică; consideră că regulamentele care se suprapun ar trebui evitate;

Consolidarea procesului decizional

7.  subliniază rolul esențial al Forumului consultativ în reunirea părților interesate din industrie, societatea civilă și din alte domenii în procesul decizional și consideră că această entitate funcționează bine;

8.  este preocupat de întârzierile uneori semnificative în elaborarea și adoptarea măsurilor de punere în aplicare, care creează incertitudini pentru operatorii economici, au condus la pierderea unor oportunități considerabile de economisire a energiei pentru consumatori și de reduceri conexe ale emisiilor de gaze cu efect de seră și pot împiedica măsurile adoptate să țină pasul cu evoluțiile tehnologice;

9.  ia act de faptul că întârzierile în aplicare sunt cauzate, în parte, de resursele limitate ale Comisiei; solicită Comisiei să aloce suficiente resurse procesului de proiectare ecologică, având în vedere valoarea adăugată importantă a legislației la nivelul UE;

10.  îndeamnă Comisia să evite întârzierile în adoptarea și publicarea măsurilor de aplicare și recomandă definirea unor termene-limită și puncte de reper clare pentru finalizarea acestora, precum și pentru revizuirea reglementărilor în vigoare; consideră că măsurile de proiectare ecologică ar trebui adoptate individual și publicate imediat după finalizarea lor;

11.  subliniază că este necesar să se respecte calendarul prevăzut în planul de lucru privind proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019;

12.  subliniază necesitatea de a baza cerințele în materie de proiectare ecologică pe o analiză tehnică și evaluări de impact temeinice, luând drept referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață și dezvoltarea tehnologică din fiecare sector; invită Comisia să acorde prioritate punerii în aplicare și revizuirii măsurilor referitoare la produsele care au cel mai mare potențial în ceea ce privește economiile de energie primară și economia circulară;

13.  recunoaște că Directiva privind proiectarea ecologică permite utilizarea acordurilor voluntare; subliniază că acordurile voluntare pot fi utilizate în locul măsurilor de punere în aplicare atunci când acoperă o mare majoritate a pieței și sunt considerate capabile să garanteze cel puțin un nivel echivalent de performanță de mediu, și că acestea ar trebui să garanteze un proces decizional mai rapid; consideră că ar trebui consolidată eficacitatea supravegherii acordurilor voluntare și ar trebui asigurată implicarea adecvată a societății civile; salută, în această privință, Recomandarea (UE) 2016/2125 a Comisiei privind orientările referitoare la măsurile de autoreglementare întocmite de industrie și solicită Comisiei să monitorizeze strict toate acordurile voluntare recunoscute în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică;

14.  încurajează integrarea curbelor de învățare tehnologice în metodologia pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic (MEERP), astfel încât să se anticipeze îmbunătățirile tehnologice întreprinse, înainte ca regulamentele să intre în vigoare și pentru a le asigura actualitatea;

15.  invită Comisia să includă evaluările privind deversarea microparticulelor de plastic în mediul acvatic în măsurile privind proiectarea ecologică, după caz; invită Comisia să introducă cerințe obligatorii privind filtrele de microparticule de plastic în revizuirea măsurilor de proiectare ecologică pentru mașinile de spălat și uscătoarele de uz casnic;

De la economii de energie la utilizarea eficientă a resurselor

16.  își reiterează solicitarea privind un impuls nou privind aspectele ce țin de economia circulară în ceea ce privește produsele și consideră că Directiva privind proiectarea ecologică oferă un potențial semnificativ de îmbunătățire a eficienței resurselor care rămâne subexploatat;

17.  prin urmare, consideră că punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică - pe lângă eforturile continue de îmbunătățire a eficienței energetice - trebuie să abordeze acum sistematic întregul ciclu de viață al tuturor grupelor de produse din cadrul domeniului său de aplicare, prin stabilirea unor criterii minime privind eficiența resurselor care să acopere, printre altele, durabilitatea, robustețea, reparabilitatea și potențialul de actualizare, dar și potențialul de schimb, reutilizarea, scalabilitatea, reciclabilitatea, posibilitatea de refabricare, conținutul de materii reciclate sau materii prime secundare, precum și utilizarea materiilor prime critice;

18.  consideră că alegerea criteriilor privind economia circulară pentru fiecare grupă de produse trebuie să fie bine precizată și definită în mod clar și obiectiv, fiind în același timp ușor măsurabilă și realizabilă, la un cost proporțional, pentru a se asigura că directiva este în continuare aplicabilă;

19.  solicită analize sistematice aprofundate ale potențialului economiei circulare în timpul studiilor pregătitoare pentru măsurile specifice de proiectare ecologică asociate fiecărei categorii de produse;

20.  subliniază că este important ca producătorii să furnizeze instrucțiuni clare și obiective, permițând utilizatorilor și reparatorilor independenți să repare produsele mai ușor, fără echipamente speciale; de asemenea, subliniază importanța furnizării unor informații privind disponibilitatea pieselor de schimb și durata de viață a produselor, acolo unde este posibil;

21.  subliniază beneficiile potențiale ale concentrării pe alte aspecte de mediu, nu numai pe utilizarea energiei, cum ar fi substanțele chimice periculoase, dispersarea microparticulelor de plastic, generarea de deșeuri și consumul de materii, și solicită utilizarea instrumentelor prevăzute de directivă pentru mărirea transparenței pentru consumatori;

22.  consideră că, întrucât peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, în acest stadiu se pot evita, înlocui sau limita, într-o mare măsură, substanțele care prezintă motive de îngrijorare; subliniază faptul că utilizarea de materii și substanțe de importanță crucială, ca de exemplu pământurile rare sau substanțele de natură toxică sau care prezintă motive de îngrijorare, cum ar fi, de exemplu, POP și substanțele perturbatoare ale sistemului endocrin, trebuie analizată, în mod specific, în funcție de criteriile extinse privind proiectarea ecologică, pentru a le limita utilizarea sau a le înlocui, după caz, sau cel puțin a asigura posibilitatea de a le extrage/separa la sfârșitul ciclului de viață, fără a aduce prejudicii altor cerințe juridice armonizate referitoare la substanțele respective prevăzute la nivelul Uniunii;

23.  solicită ca cerințele în materie de proiectare ecologică, în cazul produselor cu impact energetic, să nu creeze obiective greu de atins pentru producătorii UE, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, a căror capacitate în ceea ce privește tehnologiile brevetate este cu mult mai mică decât cea a întreprinderilor lidere de piață;

24.  salută, în acest sens, programul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019, care include angajamente privind elaborarea de cerințe și standarde pentru eficiența materialelor, sprijinind utilizarea materiilor prime secundare, și îndeamnă Comisia să finalizeze această activitate cu prioritate; consideră că aceste criterii ar trebui să fie specifice produsului, să se bazeze pe analize solide, să se concentreze pe zonele cu potențial de îmbunătățire clară și să poată fi puse în aplicare și verificate de către autoritățile de supraveghere a pieței; consideră că, atunci când se definesc cele mai bune practici, ar trebui promovate utilizarea rezultatelor activităților de cercetare anterioare și în curs de desfășurare, inovațiile de vârf în reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice;

25.  consideră că dezvoltarea unei „abordări sistemice” care ține seama nu numai de produs, ci și de întregul sistem necesar pentru funcționarea sa în procesul de proiectare ecologică devine un factor de succes din ce în ce mai important în utilizarea eficientă a resurselor și îndeamnă Comisia să includă mai multe dintre aceste oportunități la nivel de sistem în următorul program de lucru privind proiectarea ecologică;

26.  consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită produselor consumatoare de apă, în cazul cărora s-ar putea realiza importante beneficii pentru mediu și economii semnificative pentru consumatori;

27.  invită Comisia să încurajeze recuperarea materiilor prime critice și din deșeurile miniere;

28.  constată că Comisia a amânat măsurile privind tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, în așteptarea unor evaluări suplimentare și ținând cont de schimbările tehnologice rapide din această grupă de produse; consideră totuși că aceste produse, comercializate în număr mare și înlocuite frecvent, au un potențial clar de îmbunătățire, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor și, prin urmare, că ar trebui să li se aplice criteriile de proiectare ecologică și că ar trebui depuse eforturi pentru a optimiza progresul în materie de reglementare; subliniază necesitatea de a evalua cu atenție modalitățile de îmbunătățire a proiectării ecologice a grupelor de produse pentru care posibilitatea de reparare și înlocuire a pieselor de schimb sunt parametri esențiali de proiectare ecologică;

29.  subliniază că este necesar ca reparabilitatea să fie facilitată prin punerea la dispoziție a pieselor de schimb, pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului, la un preț decent în raport cu costul total al produsului;

30.  reamintește solicitările sale pentru o revizuire de amploare a cadrului de politici al Uniunii privind produsele pentru a aborda eficiența utilizării resurselor; în acest context, solicită Comisiei să evalueze dacă actuala metodologie de proiectare ecologică ar putea fi utilizată pentru alte categorii de produse, în plus față de produsele cu impact energetic și să prezinte noi propuneri legislative, după caz;

31.  subliniază că, pentru a garanta utilizarea materiilor prime reciclate/secundare, disponibilitatea materiilor prime secundare de înaltă calitate este imperativă și că, în acest scop, ar trebui creată o piață bine organizată pentru materiile secundare;

32.  subliniază importanța de a face producătorii responsabili și de a extinde perioadele și condițiile de garanție, de a obliga producătorii să își asume responsabilitatea pentru gestiunea stadiului de deșeu din ciclul de viață al unui produs, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, stimulând reparabilitatea, potențialul de actualizare, modularitatea și reciclabilitatea și asigurând că gestionarea materiilor prime și a deșeurilor rămân pe teritoriul Uniunii Europene;

33.  solicită extinderea garanțiilor minime pentru bunurile de folosință îndelungată;

Îmbunătățirea supravegherii pieței

34.  insistă asupra necesității de a consolida supravegherea produselor introduse pe piața internă, printr-o mai bună cooperare și coordonare între statele membre și între Comisie și autoritățile naționale, precum și prin furnizarea unor resurse financiare adecvate autorităților de supraveghere a pieței;

35.  solicită Comisiei să analizeze potențialul creării unei fișe informative despre produs, în format digital („pașaportul produsului”), așa cum se propune în concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 referitoare la ecoinovare, ca instrument pentru a dezvălui materiile și substanțele utilizate în produse, ceea ce ar facilita, de asemenea, supravegherea pieței;

36.  solicită un sistem de supraveghere a pieței mai coerent și mai eficient din punctul de vedere al costurilor, în întreaga Uniune, pentru a asigura conformitatea cu Directiva privind proiectarea ecologică și face următoarele recomandări:

   autoritățile naționale să fie solicitate să utilizeze baza de date ICSMS, pentru a împărtăși toate rezultatele verificărilor privind conformitatea produsului și testările efectuate pentru toate produsele care fac obiectul reglementărilor privind proiectarea ecologică; această bază de date ar trebui să conțină toate informațiile relevante privind produsele conforme și neconforme, pentru a evita testările inutile în alt stat membru și ar trebui să fie simplă de utilizat și ușor accesibilă;
   baza de date generală de înregistrare a produsului pentru produsele cu etichetă energetică să fie extinsă la toate produsele care intră sub incidența reglementărilor privind proiectarea ecologică;
   autoritățile naționale să fie solicitate să elaboreze planuri specifice pentru activitățile lor de supraveghere a pieței în domeniul proiectării ecologice, care să fie notificate altor state membre și Comisiei, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 765/2008(9); statele membre ar trebui să includă inspecții aleatorii în aceste planuri;
   să se aplice metode de screening rapid pentru a detecta produsele care nu respectă reglementările, metode care să fie elaborate în colaborare cu experți din domeniu și în comun cu organismele publice;
   Comisia să aibă în vedere definirea unui procent minim de produse de pe piață care urmează să fie testate, precum și elaborarea unui mandat pentru a proceda la propria supraveghere independentă a pieței și să facă propuneri, după caz;
   să se adopte măsuri de descurajare, incluzând: sancțiuni pentru producătorii care nu respectă normele, proporționale cu impactul nerespectării asupra întregii piețe europene, și compensații pentru consumatorii care au achiziționat produse neconforme, chiar și după expirarea perioadei de garanție legală, prin acțiuni colective în despăgubire;
   acordarea unei atenții deosebite importurilor din afara UE și produselor vândute online;
   trebuie asigurată coerența cu propunerea Comisiei referitoare la un regulament de stabilire a normelor și a procedurilor pentru respectarea și punerea în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele (COM(2017)0795), care include în domeniul său de aplicare produsele reglementate în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică; în acest context, sprijină facilitarea testărilor comune la nivelul UE;

37.  accentuează importanța unor standarde de testare armonizate adecvate și clar definite și subliniază faptul că ar trebui elaborate protocoale de testare cât mai apropiate posibil de condițiile reale; subliniază că metodele de testare ar trebui să fie solide și proiectate și executate în așa fel încât să se excludă manipularea rezultatelor și ameliorarea lor intenționată sau neintenționată; consideră că testele nu ar trebui să genereze o sarcină excesivă pentru întreprinderi, în special ținând seama de IMM-uri, care nu dispun de aceeași capacitate precum concurenții lor mai mari; salută Regulamentul (UE) 2016/2282 al Comisiei cu privire la utilizarea toleranțelor în procedurile de verificare;

38.  îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în activitatea lor de asigurare a respectării normelor și solicită cooperarea consolidată atunci când un produs este neconform; subliniază că este nevoie de orientări pentru producători și importatori cu privire la cerințele detaliate din documentele necesare pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

Alte recomandări

39.  subliniază necesitatea de a asigura coerența și convergența între regulamentele privind proiectarea ecologică și regulamentele orizontale, cum ar fi legislația Uniunii privind substanțele chimice și deșeurile, inclusiv REACH și directivele DEEE și RoHS, și accentuează necesitatea de a consolida sinergiile cu achizițiile publice verzi și cu eticheta ecologică a UE;

40.  subliniază legătura dintre Directiva privind proiectarea ecologică și Directiva privind performanța energetică a clădirilor; invită statele membre să stimuleze pătrunderea pe piață a unor produse și servicii eficiente și să își intensifice activitățile de inspecție și consiliere; consideră că o proiectare ecologică mai bună a produselor cu impact energetic poate avea, la rândul său, un impact pozitiv asupra performanței energetice a clădirilor;

41.  subliniază necesitatea de a oferi publicului larg și, în special, mass-mediei informații clare cu privire la avantajele proiectării ecologice, înainte de lansarea unei măsuri, și încurajează Comisia și statele membre să comunice proactiv cu privire la avantajele măsurilor de proiectare ecologică, ca parte integrantă a procesului de adoptare a acestor măsuri, și să se implice mai activ, împreună cu părțile interesate, pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă mai bine legislația;

42.  subliniază că tranziția la o economie circulară și durabilă va aduce cu sine multe oportunități, dar și provocări sociale; consideră, având în vedere faptul că nimeni nu ar trebui lăsat în urmă, că, atunci când elaborează programe pentru a încuraja utilizarea produselor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, Comisia Europeană și statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, expuse riscului de sărăcie energetică; consideră că astfel de programe ar trebui să nu împiedice inovarea, ci ar trebui să permită, în continuare, producătorilor să ofere consumatorilor o gamă largă de produse de înaltă calitate și că ar trebui să favorizeze, de asemenea, pătrunderea pe piață a produselor cu impact energetic și care utilizează apa, capabile să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor și economii pentru consumatori;

43.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să dea un bun exemplu, prin elaborarea și utilizarea la maximum a economiei circulare și a unor strategii privind achizițiile publice verzi, pentru a acorda prioritate produselor cu sustenabilitate dovedită, cum ar fi produsele cu eticheta ecologică, și celor mai înalte standarde de eficiență a resurselor în toate investițiile și să promoveze utilizarea pe scară largă a achizițiilor verzi, inclusiv în sectorul privat.

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
(2) JO L 198, 28.7.2017, p. 1.
(3) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.
(4) http://www.consilium.europa.eu/media/32274/eco-innovation-conclusions.pdf
(5) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0287.
(7) Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic nondirecționale (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 76, 24.3.2009, p. 3).
(8) Regulamentul (UE) nr. 1194/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpile direcționale, lămpile cu diode electroluminiscente și echipamentele aferente Text cu relevanță pentru SEE (JO L 342, 14.12.2012, p. 1).
(9) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).


Răspunsuri la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată
PDF 134kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la răspunsurile la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată (2018/2600(RSP))
P8_TA(2018)0242B8-0238/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 153 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 155 alineatul (1) și articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolele 4 și 30 din Carta socială europeană și articolele 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere măsurile de combatere a discriminării și a abuzului prevăzute în Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES ‒ Anexă: Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă(1) (Directiva privind munca pe fracțiune de normă),

–  având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP(2) (Directiva privind munca pe durată determinată),

–  având în vedere Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru(3) (Directiva privind timpul de lucru),

–  având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară(4),

–  având în vedere Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(5) (Directiva privind comitetul european de întreprindere),

–  având în vedere Convenția nr. 98 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și de negociere colectivă, precum și Convenția nr. 175 privind munca pe fracțiune de normă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare(6),

–  având în vedere studiul intitulat „Contractele temporare, locurile de muncă precare, drepturile fundamentale ale angajaților și dreptul muncii în UE”, publicat în noiembrie 2017 de Direcția sa Generală Politici Interne ale Uniunii(7),

–  având în vedere numeroasele petiții referitoare la încălcarea Directivei privind munca pe durată determinată în sectorul public(8), condițiile de muncă precare ale lucrătorilor angajați pe contracte de muncă de zero ore în sectorul privat(9), reprezentarea în cadrul sindicatelor și diferențele dintre sistemele de securitate socială(10), precum și petițiile care contestă recurgerea tot mai frecventă la contractele temporare(11),

–  având în vedere noile propuneri ale Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unei autorități europene a muncii (COM(2018)0131) și privind o recomandare a Consiliului referitoare la accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (COM(2018)0132),

–  având în vedere rezultatele audierii organizate de Comisia pentru petiții la 22 noiembrie 2017, cu titlul „Protecția drepturilor lucrătorilor cu locuri de muncă temporare sau precare, pe baza petițiilor primite”,

–  având în vedere Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă(12),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și de abrogare a Directivei 91/533/CEE a Consiliului (COM(2017)0797),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei intitulată „Răspunsuri la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată” (O-000054/2018 – B8‑0022/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în ultimii 15 ani, a crescut numărul lucrătorilor din UE care au un contract de muncă pe durată determinată sau cu fracțiune de normă, ca urmare a implementării politicilor de austeritate și a reducerii drepturilor lucrătorilor, care au dus la o mai mare precaritate și instabilitate a locurilor de muncă; întrucât sunt necesare politici eficiente care să cuprindă diversele forme de ocupare a forței de muncă și care să protejeze în mod adecvat lucrătorii;

B.  întrucât condițiile precare de muncă apar din cauza unor lacune importante în protecția efectivă a drepturilor lucrătorilor la diferite niveluri ale structurii normative, inclusiv în legislația primară și secundară a UE și în legislația statelor membre; întrucât petițiile privind diferite tipuri de ocupare a forței de muncă trebuie examinate în raport cu legislația națională din statul membru din care provin, precum și cu legislația aplicabilă la nivelul UE; întrucât politica socială și a muncii de la nivelul UE se bazează pe principiul subsidiarității;

C.  întrucât măsurile de politică trebuie adaptate astfel încât să țină seama de faptul că precaritatea este un aspect dinamic ce afectează toate relațiile personale la locul de muncă; întrucât precaritatea locurilor de muncă trebuie combătută cu ajutorul unui pachet de politici integrat și organizat pe mai multe niveluri, care să promoveze standarde ale muncii favorabile incluziunii și eficace, pe lângă măsuri efective de asigurare a respectării principiului egalității;

D.  întrucât obiectivul combaterii practicilor neloiale în materie de ocupare a forței de muncă, care duc la situații de precaritate, ar trebui îndeplinit și pe baza Agendei OIM privind munca decentă, care tratează aspecte precum crearea locurilor de muncă, drepturile la locul de muncă, protecția socială și dialogul social, incluzând egalitatea între femei și bărbați ca obiectiv transversal;

E.  întrucât datele generate de Eurostat și de Eurofound privind ocuparea temporară voluntară, diferențele în materie de gen și vârstă în ocuparea temporară, precum și subocuparea unei proporții considerabile a lucrătorilor cu fracțiune de normă demonstrează apariția tot mai frecventă a unor forme de ocupare non-standard și atipice; întrucât datele privind șomajul defalcate pe gen și vârstă demonstrează cele mai scăzute rate din 2009;

F.  întrucât, în unele state membre, s-a constatat de-a lungul anilor o creștere semnificativă a contractelor privind locurile de muncă atipice și temporare atât în sectorul public, cât și în cel privat, într-un cadru juridic în care nu se poate nici evita, nici sancționa în mod corespunzător utilizarea abuzivă a contractelor pe o durată determinată, din cauza lipsei de soluții efective și proporționale; întrucât acest lucru a subminat integritatea legislației europene în materie de ocupare a forței de muncă și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene;

G.  întrucât există un cadru legislativ cuprinzător la nivelul UE care ar trebui să elimine riscul de precaritate în anumite tipuri de raporturi de muncă, cum ar fi Directiva privind contractele pe o durată determinată, Directiva privind munca pe fracțiune de normă, Directiva privind munca temporară, Directiva privind timpul de muncă, Directiva privind egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Directiva privind egalitatea de tratament a persoanelor și Directiva privind egalitatea oportunităților și egalitatea de tratament;

H.  întrucât Comisia înregistrează întârzieri considerabile în desfășurarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către unele state membre în raport cu legislația UE din domeniul muncii, permițând astfel continuarea timp de ani de zile a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată și a încălcării drepturilor lucrătorilor;

I.  întrucât informațiile recente legate de petițiile privind utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată în sectorul public au scos în evidență situația unor lucrători temporari care au fost disponibilizați de la instituția publică la care lucrau în urma unor hotărâri prin care se constata că aceștia au suferit de utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată, fiind astfel încălcată Directiva 1999/70/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP;

J.  întrucât condițiile de muncă diferă de la un stat membru la altul, deoarece în fiecare stat membru există o legislație specifică privind contractele de muncă;

K.  întrucât Comisia pentru petiții a acumulat dovezi solide cu privire la intensificarea muncii precare;

L.  întrucât, conform legislației UE, lucrătorii cu contracte cu zero ore trebuie să fie considerați drept lucrători, deoarece lucrează în subordinea unei alte persoane și sunt remunerați pentru munca prestată, situație căreia trebuie să i se aplice legislația socială a UE;

M.  întrucât locurile de muncă precare, inclusiv contractele cu zero ore, au ca rezultat un acces neadecvat la măsurile de protecție socială și subminează dreptul la negocieri colective, mai ales în ceea ce privește prestațiile și protecția împotriva disponibilizării abuzive, afectând de asemenea parcursul profesional și formarea; întrucât locurile de muncă precare au ca rezultat precaritatea generală a condițiilor de viață;

N.  întrucât femeile reprezintă o proporție mai mare a lucrătorilor cu contracte pe fracțiune de normă, pe durată determinată sau cu salarii scăzute, supunându-se astfel unui risc mai mare de precaritate generat de discriminarea pe piața forței de muncă, fapt ce încetinește evoluția în sensul combaterii și eliminării diferențelor dintre salariile și pensiile bărbaților și femeilor,

1.  înțelege că locurile de muncă precare înseamnă locurile de muncă ce se bazează, printre altele, pe utilizarea abuzivă a contractelor de angajare pe o perioadă determinată, fiind încălcate standardele internaționale privind condițiile de muncă, drepturile lucrătorilor și legislația UE; subliniază că munca în condiții precare presupune un risc mai mare de vulnerabilitate socioeconomică, resurse insuficiente pentru un trai decent și o protecție socială neadecvată;

2.  subliniază că este important să se facă deosebirea între munca atipică și locurile de muncă precare; subliniază că termenii „atipic” și „precar” nu pot fi utilizați ca sinonime;

3.  ia act de Rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare și de petițiile primite și subliniază faptul că riscul de precaritate depinde de tipul de contract de muncă, dar și de următorii factori:

   securitate insuficientă sau inexistentă a locului de muncă din cauza naturii nepermanente a muncii, cum ar fi cazul unor contracte cu fracțiune de normă involuntare și adesea marginale, și, în unele state membre, program de lucru neclar și sarcini de muncă care se schimbă din cauza muncii la cerere;
   protecție rudimentară și lipsa unei protecții sociale suficiente în caz de concediere;
   remunerație insuficientă pentru asigurarea unui nivel de trai decent;
   drepturi de protecție socială inexistente sau limitate;
   protecție împotriva discriminării inexistentă sau limitată;
   perspective inexistente sau limitate de avansare pe piața forței de muncă sau de dezvoltare a carierei și de formare profesională;
   un nivel scăzut al drepturilor colective și drepturi limitate la reprezentarea colectivă;
   un mediu de lucru care nu respectă standardele minime de sănătate și siguranță;

4.  invită Comisia și statele membre să combată locurile de muncă precare, cum ar fi contractele cu zero ore, prin dezvoltarea de noi instrumente și prin asigurarea respectării consecvente a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și prin aplicarea concretă la nivel național a legislației europene și a celei naționale, pentru a elimina deficitul de locuri de muncă decente și a pune în practică o abordare bazată pe drepturi; invită Comisia și statele membre să coopereze cu toți partenerii sociali (îndeosebi cu sindicatele) și cu părțile interesate vizate care promovează locuri de muncă de calitate, sigure și bine plătite, pentru a consolida, printre altele, inspectoratele muncii;

5.  îndeamnă Comisia să întreprindă imediat măsuri legislative pentru a trata efectiv practicile de angajare care duc la situații de precaritate;

6.  invită Comisia să-și intensifice eforturile de eliminare a clauzelor abuzive din contractele de muncă, eliminând toate abuzurile și lacunele; ia act de noua propunere de directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, al cărei scop este instituirea de noi drepturi pentru toți lucrătorii, îndeosebi în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă pentru lucrătorii angajați în noi forme de muncă și la locuri de muncă atipice, limitând totodată sarcina ce le revine angajatorilor și menținând capacitatea de adaptare a pieței forței de muncă;

7.  salută în special dispozițiile privind dreptul la o activitate profesională suplimentară, fiind interzise clauzele de exclusivitate și fiind limitată utilizarea clauzelor de incompatibilitate, precum și dreptul de a fi informat cu suficient timp înainte cu privire la ziua în care trebuie începută munca;

8.  subliniază că Directiva privind timpul de muncă poate și trebuie să fie aplicată lucrătorilor cu contracte cu zero ore și că aceștia intră, prin urmare, sub incidența normelor privind perioadele minime de repaos și timpul de lucru maxim;

9.  invită statele membre să țină seama de indicatorii OIM la determinarea faptului dacă există sau nu un raport de muncă, drept mijloc de soluționare a lipsei de protecție în cazul locurilor de muncă precare;

10.  observă că accesul la protecție socială este esențial pentru siguranța economică și socială a forței de muncă și pentru buna funcționare a piețelor forței de muncă care creează locuri de muncă și creștere durabilă;

11.  subliniază că trebuie efectuate inspecții pentru ca lucrătorii cu contracte pe durată determinată sau flexibile să poată beneficia cel puțin de același nivel de protecție ca toți ceilalți lucrători; observă că este necesar un efort îndreptat către utilizarea instrumentelor existente ale OIM în cadrul unei campanii specifice împotriva muncii precare și că trebuie analizată în mod serios nevoia de noi instrumente obligatorii și măsuri legislative care să limiteze și să reducă munca precară și să scadă interesul angajatorilor față de contractele de muncă precare;

12.  este ferm convins că trebuie efectuată o evaluare globală a împrejurărilor în care sunt prelungite contractele de muncă pe durată determinată, deoarece serviciile prestate de lucrător nu pot să îndeplinească nevoi strict temporare, fapt ce denotă existența unui abuz prin încălcarea clauzei 5 din acordul-cadru din Directiva 1999/70/CE;

13.  invită Comisia și statele membre să asigure respectarea deplină a principiului „o remunerație egală pentru o muncă egală la același loc de muncă”;

14.  insistă ca statele membre și Comisia să evalueze legislația privind munca precară din punctul de vedere al impactului asupra genurilor; consideră că este necesară o axare pe diverse măsuri în vigoare referitoare la nevoile femeilor care lucrează în condiții precare, deoarece acestea constituie un grup deja suprareprezentat care va fi afectat în continuare într-o măsură disproporționată;

15.  reamintește că Directiva 1999/70/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată se întemeiază pe premisa că forma comună a raporturilor de muncă este contractul de muncă pe durată nedeterminată, iar contractele de muncă pe durată determinată reprezintă numai un aspect al ocupării forței de muncă în anumite sectoare sau al anumitor profesii și activități;

16.  denunță prelungirea contractelor de muncă pe durată determinată cu scopul de a acoperi nevoi care, prin natura lor, nu sunt temporare, ci fixe și permanente, deoarece acest lucru reprezintă o încălcare a Directivei 1999/70/CE;

17.  observă că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată constituie o măsură coerentă cu cerințele ce decurg din legislația UE prin faptul că previne utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată și rezultă în eliminarea definitivă a consecințelor unei utilizări abuzive(13);

18.  subliniază că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată trebuie considerată o măsură de prevenire și sancționare efectivă a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată atât în sectorul public, cât și în cel privat, și trebuie inclusă în mod clar și consecvent de către toate statele membre în cadrele lor juridice aplicabile privind dreptul muncii;

19.  subliniază că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată în cazul unui lucrător care a suferit de utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată, prin încălcarea Directivei 1999/70/CE, nu scutește statul membru în cauză de obligația de a sancționa abuzul comis, fiind prevăzută, de asemenea, posibilitatea ca lucrătorul afectat să primească despăgubiri pentru eventuale prejudicii suferite în trecut;

20.  subliniază că, în cazul în care un stat membru sancționează acte de discriminare sau de abuz comise în raport cu un lucrător temporar prin încălcarea dreptului UE, acordându-i despăgubiri lucrătorului afectat, aceste despăgubiri trebuie să fie în toate cazurile adecvate și eficace și trebuie să compenseze integral toate prejudiciile suferite;

21.  subliniază că, atunci când un stat membru își definește politica socială, considerentele de ordin bugetar nu pot să justifice lipsa de măsuri eficace al căror scop este prevenirea și sancționarea corespunzătoare a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată succesive; subliniază, așadar, că astfel de măsuri eficace, care respectă pe deplin dreptul UE, sunt necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării drepturilor lucrătorilor;

22.  condamnă faptul că au fost disponibilizați lucrători pe care autoritățile judiciare competente i-au recunoscut ca victime ale utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată succesive, fiind încălcată Directiva 1999/70/CE; este ferm convins că în cazurile în care au fost utilizate abuziv contracte pe durată determinată succesive, poate fi aplicată o măsură care să ofere garanții efective și echivalente pentru protecția lucrătorilor, pentru a sancționa în mod corespunzător abuzul comis și a elimina consecințele încălcării dreptului UE, precum și pentru a proteja locurile de muncă ale lucrătorilor afectați;

23.  invită statele membre să îmbunătățească calitatea raporturilor de muncă în cazul locurilor de muncă neconvenționale, asigurând cel puțin o serie de standarde minime în ceea ce privește protecția socială, nivelurile minime ale salariilor și accesul la formare și dezvoltare;

24.  invită statele membre să adopte măsuri prin care să fie respectate, promovate și concretizate principiile fundamentale și drepturile la locul de muncă în cazul persoanelor care lucrează în economia informală și să instituie mecanisme corespunzătoare sau să le revizuiască pe cele existente pentru a asigura respectarea legislației și a normelor naționale și pentru a recunoaște raporturile de muncă și a le asigura aplicarea astfel încât să fie facilitată tranziția lucrătorilor către economia formală;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 14, 20.1.1998, p. 9.
(2) JO L 175, 10.7.1999, p. 43.
(3) JO L 299, 18.11.2003, p. 9.
(4) JO L 327, 5.12.2008, p. 9.
(5) JO L 122, 16.5.2009, p. 28.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0290.
(7) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596823/IPOL_STU(2017)596823_EN.pdf
(8) 0389/2015, 1328/2015, 0044/2016, 0988/2016, 1108/2016, 1202/2016, 1310/2016, 0188/2017, 0268/2017, 0283/2017, 0640/2017, 0701/2017
(9) 0019/2016, 0020/2016, 0021/2016, 0099/2017, 1162/2017
(10) 0019/2016, 0442/2017
(11) 1043/2017
(12) JO L 288, 18.10.1991, p. 32.
(13) Hotărârea Curții de Justiție din 26 noiembrie 2014, Mascolo, C-22/13, ECLI:EU:C:2014:2401, punctul 55.

Notă juridică