Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/0073(CNS)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0428/2018

Texte depuse :

A8-0428/2018

Dezbateri :

PV 12/12/2018 - 18
CRE 12/12/2018 - 18

Voturi :

PV 13/12/2018 - 9.6

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0523

Texte adoptate
PDF 211kWORD 76k
Joi, 13 decembrie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale *
P8_TA(2018)0523A8-0428/2018

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale (COM(2018)0148 – C8-0137/2018 – 2018/0073(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0148),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0137/2018),

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către parlamentul danez, parlamentul național al Irlandei, parlamentul maltez și Camera Reprezentanților a Țărilor de Jos, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0428/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Economia mondială se transformă rapid într-una digitală și, drept urmare, au apărut noi modalități de a desfășura activități comerciale. Companiile digitale sunt caracterizate de faptul că operațiunile lor sunt strâns legate de internet. În special, modele de afaceri digitale se bazează în mare măsură pe capacitatea de a desfășura activități de la distanță, cu o prezență fizică limitată sau chiar deloc, pe contribuția utilizatorilor finali la crearea de valoare și pe importanța activelor necorporale.
(1)  Economia mondială se transformă rapid într-una digitală și, drept urmare, au apărut noi modalități de a desfășura activități comerciale. Companiile digitale sunt caracterizate de faptul că operațiunile lor sunt strâns legate de internet. În special, modele de afaceri digitale se bazează în mare măsură pe capacitatea de a desfășura activități de la distanță, cu o prezență fizică sau impozabilă limitată sau inexistentă într-o anumită țară, pe contribuția utilizatorilor finali la crearea de valoare și pe importanța activelor necorporale.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Normele actuale de impozitare a societăților au fost dezvoltate în mare parte în decursul secolului XX, pentru companiile tradiționale. Ele se bazează pe ideea că impozitarea ar trebui să aibă loc acolo unde este creată valoarea. Cu toate acestea, aplicarea normelor actuale la economia digitală a dus la o nepotrivire între locul unde sunt impozitate profiturile și locul în care este creată valoarea, în special în cazul modelelor de afaceri care se bazează foarte mult pe participarea utilizatorilor. Prin urmare, a devenit evident faptul că normele actuale de impozitare a societăților sunt inadecvate pentru impozitarea profiturilor din economia digitală și trebuie revizuite.
(2)  Normele actuale de impozitare a societăților au fost dezvoltate în mare parte în decursul secolului XX, pentru companiile tradiționale. Ele se bazează pe ideea că impozitarea ar trebui să aibă loc acolo unde este creată valoarea. Cu toate acestea, aplicarea normelor actuale la economia digitală a dus la o nepotrivire între locul unde sunt impozitate profiturile și locul în care este creată valoarea, în special în cazul modelelor de afaceri care se bazează foarte mult pe participarea utilizatorilor. Digitalizarea a schimbat rolul utilizatorilor, permițându-le să se implice din ce în ce mai mult în procesul de creare a valorii. Prin urmare, a devenit evident faptul că normele actuale de impozitare a societăților pentru impozitarea profiturilor din economia digitală nu iau în considerare acest factor nou și trebuie revizuite urgent.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2 a (nou)
(2a)   Obiectivul este acela de a reduce decalajul dintre impozitarea veniturilor digitale și impozitarea veniturilor tradiționale. În prezent, în medie, pentru întreprinderile digitale se aplică o cotă efectivă de impozitare de numai 9,5 %, comparativ cu 23,2 % pentru modelele de afaceri tradiționale1a. Un sistem de impozitare trebuie să fie echitabil și favorabil pentru societate în ansamblu. Ar trebui să se asigure condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care desfășoară activități pe piața unică.
_________________
1a Sursă: Calcule rezultate din evaluarea impactului realizată de Comisia Europeană, pe baza ZEW (2016, 2017) și ZEW și alții (2017).
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Revizuirea respectivă constituie un element important al pieței unice digitale3, dat fiind că piața unică digitală are nevoie de un cadru fiscal modern și stabil pentru ca economia digitală să stimuleze inovarea, să combată fragmentarea pieței și să permită tuturor celor implicați să beneficieze de noua dinamică a pieței în condiții echitabile și echilibrate.
(3)  Revizuirea respectivă constituie un element important al pieței unice digitale3, dat fiind că piața unică digitală are nevoie de un cadru fiscal echitabil, modern și stabil pentru ca economia digitalizată să stimuleze inovarea și creșterea economică favorabilă incluziunii, să combată fragmentarea pieței și să permită tuturor celor implicați să beneficieze de noua dinamică a pieței în condiții echitabile și echilibrate. Digitalizarea afectează întreaga economie, care nu se limitează la crearea unui impozit pe servicii digitale; prin urmare, normele fiscale ar trebui să fie reformate. Măsurile ad-hoc prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să întârzie activitățile legate de impozitarea unei prezențe digitale substanțiale și includerea acestei impozitări într-o bază fiscală consolidată comună a societăților.
__________________
__________________
3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” [COM(2015)0192, 6.5.2015].
3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” [COM(2015)0192, 6.5.2015].
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Dată fiind natura globală a problemei impozitării economiei digitale, abordarea ideală ar fi să se găsească o soluție internațională multilaterală. Din acest motiv, Comisia este angajată activ în dezbaterea internațională în acest sens. În cadrul OCDE, lucrările sunt în prezent în curs de desfășurare. Cu toate acestea, realizarea de progrese la nivel internațional este dificilă. Prin urmare, se iau măsuri pentru adaptarea normelor privind impozitarea societăților la nivelul Uniunii6 și pentru încurajarea realizării de acorduri cu jurisdicții din afara Uniunii7, astfel încât cadrul de impozitare a societăților să poată fi adaptat la noile modele de afaceri digitale.
(5)  Dată fiind natura globală a problemei impozitării economiei digitale, abordarea ideală ar fi să se găsească o soluție internațională multilaterală. Din acest motiv, Comisia este angajată activ în dezbaterea internațională în acest sens. În cadrul OCDE, al Fondului Monetar Internațional (FMI), al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al Grupului Băncii Mondiale, care formează platforma de colaborare privind impozitarea, lucrările sunt în prezent în curs de desfășurare. Cu toate acestea, realizarea de progrese la nivel internațional este dificilă. Prin urmare, se iau măsuri pentru adaptarea normelor privind impozitarea societăților la nivelul Uniunii6 și pentru încurajarea realizării de acorduri cu jurisdicții din afara Uniunii7, astfel încât cadrul de impozitare a societăților să poată fi adaptat la noile modele de afaceri digitale. Ar trebui asigurată coerența cu cadrul favorabil incluziunii privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), pentru a garanta că nu există nicio abatere de la standardele internaționale și pentru a evita creșterea complexității.
__________________
__________________
6 Propunere de directivă a Consiliului de stabilire a normelor de impozitare a societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale [COM(2018)0147].
6 Propunere de directivă a Consiliului de stabilire a normelor de impozitare a societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale [COM(2018)0147].
7 Recomandarea Comisiei privind impozitarea societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale [C(2018) 1650].
7 Recomandarea Comisiei privind impozitarea societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale [C(2018) 1650].
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  În așteptarea acestor măsuri, a căror aprobare și implementare este posibil să fie de durată, statele membre se confruntă cu o presiune de a acționa în legătură cu acest aspect, dat fiind riscul ca bazele lor de impozitare a societăților să se erodeze în mod semnificativ de-a lungul timpului. Măsurile necoordonate luate de statele membre în mod individual pot fragmenta piața unică și pot denatura concurența, împiedicând dezvoltarea de noi soluții digitale și competitivitatea Uniunii în ansamblu. Acesta este motivul pentru care este necesar să se adopte o abordare armonizată privind o soluție intermediară care să soluționeze această problemă într-un mod specific, până la adoptarea unei soluții cuprinzătoare.
(6)  În așteptarea acestor măsuri, a căror aprobare și implementare este posibil să fie de durată, statele membre se confruntă cu o presiune de a acționa în legătură cu acest aspect, dat fiind riscul ca bazele lor de impozitare a societăților să se erodeze în mod semnificativ de-a lungul timpului. Măsurile necoordonate luate de statele membre în mod individual pot fragmenta piața unică și pot denatura concurența, împiedicând dezvoltarea de noi soluții digitale și competitivitatea Uniunii în ansamblu. Acesta este motivul pentru care este necesar să se adopte o abordare armonizată privind o soluție intermediară care să soluționeze această problemă într-un mod specific, până la adoptarea unei soluții cuprinzătoare. Soluția intermediară ar trebui să fie temporar restricționată pentru a evita să devină involuntar permanentă. Prin urmare, ar trebui introdusă o clauză de încetare a efectelor care ar duce la expirarea automată a prezentei directive în momentul elaborării unei soluții cuprinzătoare, de preferință la nivel internațional. Până la 31 decembrie 2020, în cazul în care nu s-a ajuns la o soluție cuprinzătoare, Comisia ar trebui să aibă în vedere o propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căreia Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Acest lucru este esențial pentru a se ajunge cât mai rapid la un acord cu scopul de a evita ca statele membre să mărească numărul de impozite digitale naționale unilaterale.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  Această soluție interimară ar trebui să stabilească un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale (impozitul pe servicii digitale, ISD) pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale de către anumite entități. Ea ar trebui să fie o măsură ușor de implementat, care vizează veniturile provenite din furnizarea de servicii digitale în cazul cărora utilizatorii contribuie în mod semnificativ la procesul de creare a valorii. Acest factor (crearea de valoare) stă și la baza măsurii privind normele de impozitare a societăților, după cum se arată la considerentul 5.
(7)  Această soluție interimară ar trebui să stabilească un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale (impozitul pe servicii digitale, ISD) pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale, inclusiv conținut digital, de către anumite entități. Ea ar trebui să fie o măsură ușor de implementat, care vizează veniturile provenite din furnizarea de servicii digitale în cazul cărora utilizatorii și pe activele necorporale contribuie în mod semnificativ la procesul de creare a valorii. Acest factor (crearea de valoare de către utilizatori și dependența puternică de activele necorporale ) stă și la baza măsurii privind normele de impozitare a societăților, după cum se arată la considerentul 5.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 9
(9)  ISD ar trebui să se aplice numai veniturilor care rezultă din furnizarea anumitor servicii digitale. Serviciile digitale ar trebui să fie cele care depind în mare parte de crearea de valoare de către utilizatori și în cazul cărora diferența dintre locul unde sunt impozitate profiturile și locul unde sunt stabiliți utilizatorii este de obicei cea mai mare. Veniturile obținute din prelucrarea contribuției utilizatorilor sunt cele care ar trebui impozitate, nu participarea utilizatorilor în sine.
(9)  ISD ar trebui să se aplice veniturilor care rezultă din furnizarea serviciilor digitale care depind în mare parte de crearea de valoare de către utilizatori și de capacitatea acestora de a furniza servicii fără a avea o prezență fizică sau având o prezență fizică foarte redusă. În aceste cazuri, diferența dintre locul unde sunt impozitate profiturile și locul unde sunt stabiliți utilizatorii este de obicei cea mai mare.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  În special, veniturile impozabile ar trebui să fie cele care rezultă din furnizarea următoarelor servicii: (i) plasarea pe o interfață digitală de materiale publicitare orientate către utilizatorii interfeței respective; (ii) punerea la dispoziție a unor interfețe digitale multilaterale care permit utilizatorilor să găsească alți utilizatori și să interacționeze cu aceștia și care ar putea, de asemenea, să faciliteze furnizarea subiacentă de bunuri sau de servicii direct între utilizatori (denumite uneori și „servicii de intermediere”); și (iii)transmiterea de date colectate cu privire la utilizatori, generate de activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale. Dacă nu se obțin venituri din furnizarea unor asemenea servicii, nu ar trebui să existe nicio răspundere pentru plata ISD. Alte venituri care sunt obținute de entitatea ce furnizează asemenea servicii, dar care nu sunt generate în mod direct de aceste furnizări de servicii ar trebui de asemenea să nu intre în domeniul de aplicare al impozitului.
(10)  În special, veniturile impozabile ar trebui să fie cele care rezultă din furnizarea următoarelor: (i) plasarea pe o interfață digitală de materiale publicitare orientate către utilizatorii interfeței respective; (ii) punerea la dispoziție a unor interfețe digitale multilaterale care permit utilizatorilor să găsească alți utilizatori și să interacționeze cu aceștia și care ar putea, de asemenea, să faciliteze furnizarea subiacentă de bunuri sau de servicii direct între utilizatori (denumite uneori și „servicii de intermediere”); (iii) prelucrarea, transmiterea și vânzarea de date colectate cu privire la utilizatori, generate de activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale. și (iv) furnizarea de conținut digital, de exemplu video, audio sau texte. Dacă nu se obțin venituri din furnizarea unor asemenea tipuri de conținut, bunuri și servicii, nu ar trebui să existe nicio răspundere pentru plata ISD. Alte venituri care sunt obținute de entitatea ce furnizează asemenea servicii, dar care nu sunt generate în mod direct de aceste furnizări de servicii ar trebui de asemenea să nu intre în domeniul de aplicare al impozitului.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  Pentru cazurile care implică interfețe digitale multilaterale care facilitează o furnizare subiacentă de bunuri sau de servicii direct între utilizatorii interfeței respective, tranzacțiile subiacente și veniturile obținute de utilizatori din tranzacțiile în cauză ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare al impozitului. Veniturile care rezultă din activitățile de comercializare cu amănuntul ce constau în vânzarea de bunuri sau de servicii contractate online prin intermediul site-ului web al furnizorului bunurilor sau serviciilor respective, în cazul cărora furnizorul nu acționează ca intermediar, ar trebui de asemenea să se afle în afara domeniului de aplicare al ISD, deoarece crearea de valoare pentru comerciantul cu amănuntul rezidă în bunurile sau serviciile furnizate, iar interfața digitală este folosită doar ca mijloc de comunicare. Stabilirea faptului dacă un furnizor vinde bunuri sau servicii online în nume propriu ori furnizează servicii de intermediere ar urma să se facă ținând seama de fondul juridic și economic al unei tranzacții, astfel cum este reflectat în acordurile dintre părțile relevante. De exemplu, se poate spune că furnizorul unei interfețe digitale pe care sunt puse la dispoziție bunuri ale unor terțe părți furnizează un serviciu de intermediere (cu alte cuvinte, punerea la dispoziție a unei interfețe digitale multilaterale) în cazul căruia nu se asumă niciun risc de inventar semnificativ sau în cazul căruia terța parte este cea care stabilește efectiv prețul acestor bunuri.
(13)  Pentru cazurile care implică interfețe digitale multilaterale care facilitează o furnizare subiacentă de bunuri sau de servicii direct între utilizatorii interfeței respective, tranzacțiile subiacente și veniturile obținute de utilizatori din tranzacțiile în cauză ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare al impozitului. Veniturile care rezultă din activitățile de comercializare cu amănuntul ce constau în vânzarea de bunuri sau de servicii contractate online prin intermediul site-ului web al furnizorului bunurilor sau serviciilor respective, în cazul cărora furnizorul nu acționează ca intermediar, ar trebui de asemenea să se afle în afara domeniului de aplicare al ISD. Cu toate acestea, având în vedere că este posibil să se prelucreze date ale utilizatorilor prin intermediul unei interfețe digitale și să se creeze astfel o valoare adăugată în urma tranzacției și deoarece absența prezenței fizice poate crea o oportunitate pentru planificarea fiscală agresivă, extinderea domeniului de aplicare al acestor servicii, ar trebui să fie luată în considerare în cadrul revizuirii prezentei directive.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 14
(14)  Serviciile care constau în furnizarea de conținut digital de către o entitate printr-o interfață digitală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al impozitului, indiferent dacă conținutul digital este deținut de entitatea respectivă sau aceasta a dobândit drepturile de distribuție a conținutului în cauză. Chiar dacă este posibil ca între destinatarii unui asemenea conținut digital să fie permis un anumit gen de interacțiune și, prin urmare, s-ar putea considera că furnizorul unor astfel de servicii pune la dispoziție o interfață digitală multilaterală, este mai puțin clar că utilizatorul joacă un rol esențial în crearea de valoare pentru compania care furnizează conținutul digital. Din perspectiva creării de valoare, accentul este pus pe conținutul digital în sine, care este livrat de entitate. Prin urmare, veniturile obținute din astfel de furnizări ar trebui să nu intre în domeniul de aplicare al impozitului.
(14)  Serviciile care constau în furnizarea de conținut digital de către o entitate printr-o interfață digitală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al impozitului, indiferent dacă conținutul digital este deținut de entitatea respectivă sau aceasta a dobândit drepturile de distribuție a conținutului în cauză; veniturile obținute din astfel de furnizări ar trebui să fie evaluate de Comisie în termen de ... [ doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive].
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Conținutul digital ar trebui definit ca fiind date furnizate sub formă digitală, precum programe de calculator, aplicații, jocuri, muzică, videoclipuri sau texte, indiferent dacă sunt accesate prin descărcare sau prin flux continuu, și ca fiind diferit de datele reprezentate de o interfață digitală în sine. Prin aceasta se urmărește cuprinderea diferitelor forme pe care le poate lua conținutul digital atunci când este procurat de un utilizator, ceea ce nu afectează faptul că scopul unic sau principal din perspectiva utilizatorului este procurarea conținutului digital.
(15)  Conținutul digital ar trebui definit ca fiind date furnizate sub formă digitală, precum programe de calculator, aplicații, jocuri, muzică, videoclipuri sau texte, indiferent dacă sunt accesate prin descărcare sau prin flux continuu, și ca fiind diferit de datele reprezentate de o interfață digitală în sine.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 15 a (nou)
(15a)   Întreprinderile digitale au tendința să investească mai puțin în clădiri și utilaje în raport cu întreprinderile tradiționale.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)   Serviciul descris la considerentul 14 ar trebui să fie diferențiat de un serviciu care constă în punerea la dispoziție a unei interfețe digitale multilaterale prin care utilizatorii pot încărca și partaja conținut digital cu alți utilizatori sau de punerea la dispoziție a unei interfețe care facilitează o furnizare subiacentă de conținut digital direct între utilizatori. Aceste din urmă servicii constituie un serviciu de intermediere și, prin urmare, ar trebui să intre sub incidența domeniului de aplicare al ISD, indiferent de natura tranzacției subiacente.
eliminat
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)  Serviciile impozabile care constau în transmiterea de date colectate privind utilizatorii ar trebui să includă numai date care au fost generate de activitățile utilizatorilor respectivi pe interfețele digitale, dar nu și datele generate de senzori sau de alte mijloace și colectate în mod digital. Acest lucru se datorează faptului că serviciile care intră în domeniul de aplicare al ISD ar trebui să fie cele care folosesc interfețele digitale ca o modalitate de a crea contribuții ale utilizatorilor pe care le monetizează, mai degrabă decât servicii care folosesc interfețele doar ca o modalitate de a transmite date generate în alt mod. Prin urmare, ISD nu ar trebui să fie un impozit pe colectarea de date, pe utilizarea datelor colectate de o companie pentru scopurile sale interne sau pe partajarea gratuită a datelor colectate de o companie cu alte părți. Ceea ce ar trebui să vizeze ISD este generarea de venituri din transmiterea datelor obținute dintr-o activitate foarte specifică (activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale).
(17)  Serviciile impozabile care constau în prelucrarea, transmiterea sau vânzarea de date colectate privind utilizatorii ar trebui să includă date care au fost generate de activitățile utilizatorilor respectivi pe interfețele digitale. Aceste servicii impozabile ar trebui să fie cele care folosesc interfețele digitale ca o modalitate de a crea contribuții ale utilizatorilor pe care le monetizează. ISD nu este în sine un impozit pe colectarea de date. Ceea ce ar trebui să vizeze ISD este generarea de venituri din prelucrarea, vânzarea sau transmiterea către o parte terță a acestor date obținute dintr-o activitate foarte specifică (activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale).
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 22
(22)  Doar anumite entități ar trebui să se califice drept persoane impozabile în sensul ISD, indiferent dacă sunt stabilite într-un stat membru sau într-o jurisdicție din afara Uniunii. În special, o entitate ar trebui să se califice drept o persoană impozabilă numai dacă îndeplinește ambele condiții următoare: (i) cuantumul total al veniturilor la nivel mondial raportate de entitate pentru cel mai recent exercițiu financiar încheiat pentru care este disponibilă o declarație financiară depășește 750 000 000 EUR; și (ii) cuantumul total al veniturilor impozabile obținute de entitate în cadrul Uniunii în decursul exercițiului financiar respectiv depășește 50 000 000 EUR.
(22)  Doar anumite entități ar trebui să se califice drept persoane impozabile în sensul ISD, indiferent dacă sunt stabilite într-un stat membru sau într-o jurisdicție din afara Uniunii. În special, o entitate ar trebui să se califice drept o persoană impozabilă numai dacă îndeplinește ambele condiții următoare: (i) cuantumul total al veniturilor la nivel mondial raportate de entitate pentru cel mai recent exercițiu financiar încheiat pentru care este disponibilă o declarație financiară depășește 750 000 000 EUR; și (ii) cuantumul total al veniturilor impozabile obținute de entitate în cadrul Uniunii în decursul exercițiului financiar respectiv depășește 40 000 000 EUR.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)  Primul prag (totalul veniturilor anuale la nivel mondial) ar trebui să limiteze aplicarea ISD la companii de anumite dimensiuni, și anume cele care sunt în principal capabile să furnizeze serviciile digitale respective în cazul cărora contribuțiile utilizatorilor joacă un rol fundamental și care depind în mare măsură de rețele largi de utilizatori, de un trafic de utilizatori intens și de exploatarea unei poziții puternice pe piață. Aceste modele de afaceri, care depind de crearea de valoare de către utilizatori pentru obținerea de venituri și care sunt viabile numai dacă sunt realizate de companii de anumite dimensiuni, sunt cele responsabile pentru diferența mai mare dintre locul în care sunt impozitate profiturile acestor companii și locul unde este creată valoarea. Mai mult, companiile mai mari dispun de oportunitatea de a se angaja în practici de planificare fiscală agresivă. Acesta este motivul pentru care același prag a fost propus în cadrul altor inițiative ale Uniunii9. Un asemenea prag are de asemenea scopul să genereze securitate juridică, dat fiind că ar face mai ușoară și mai puțin costisitoare determinarea de către companii și de către autoritățile fiscale a faptului dacă o entitate este răspunzătoare pentru plata ISD sau nu. El exclude, de asemenea, întreprinderile mici și întreprinderile nou-înființate, asupra cărora sarcinile de asigurare a conformității aferente noului impozit probabil că ar avea un efect disproporționat.
(23)  Primul prag (totalul veniturilor anuale la nivel mondial) ar trebui să limiteze aplicarea ISD la companii de anumite dimensiuni, și anume cele care sunt în principal capabile să furnizeze serviciile digitale respective, care se bazează masiv pe active necorporale mobile și/sau pe active digitale, în cazul cărora contribuțiile utilizatorilor joacă un rol fundamental și care depind în mare măsură de rețele largi de utilizatori, de un trafic de utilizatori intens și de exploatarea unei poziții puternice pe piață. Aceste modele de afaceri, care depind de crearea de valoare de către utilizatori pentru obținerea de venituri și care sunt viabile numai dacă sunt realizate de companii de anumite dimensiuni, sunt cele responsabile pentru diferența mai mare dintre locul în care sunt impozitate profiturile acestor companii și locul unde este creată valoarea. Mai mult, companiile mai mari dispun de oportunitatea de a se angaja în practici de planificare fiscală agresivă. Pragul propus are, de asemenea, scopul să genereze securitate juridică, dat fiind că ar face mai ușoară și mai puțin costisitoare determinarea de către companii și de către autoritățile fiscale a faptului dacă o entitate este răspunzătoare pentru plata ISD sau nu. El exclude, de asemenea, întreprinderile mici și întreprinderile nou-înființate, asupra cărora sarcinile de asigurare a conformității aferente noului impozit probabil că ar avea un efect disproporționat.
__________________
9 A se vedea articolul 2 din Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) [COM(2016)0683].
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 27
(27)  Pentru a reduce posibilele cazuri de dublă impunere în care aceleași venituri sunt supuse impozitului pe profit și ISD, se preconizează că statele membre vor permite companiilor să deducă ISD plătit drept cost din baza de impozitare a profitului pe teritoriul lor, indiferent dacă ambele impozite sunt plătite în același stat membru sau în state membre diferite.
(27)  Pentru a reduce posibilele cazuri de dublă impunere în care aceleași venituri sunt supuse impozitului pe profit și ISD, urmează să se găsească o soluție viitoare comună la nivelul întregii Uniuni pentru a permite companiilor să deducă ISD plătit drept cost din baza de impozitare a profitului pe teritoriul lor, indiferent dacă ambele impozite sunt plătite în același stat membru sau în state membre diferite.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 29
(29)  În cazul în care utilizatorii unui anumit serviciu impozabil se află în diferite state membre sau jurisdicții din afara Uniunii, veniturile impozabile relevante obținute din serviciul respectiv ar trebui repartizate fiecărui stat membru în mod proporțional, pe baza anumitor coeficienți de repartizare specifici. Acești coeficienți ar trebui stabiliți în funcție de natura fiecărui serviciu impozabil și de elementele distinctive care determină încasarea de venituri pentru furnizorul unui astfel de serviciu.
(29)  În cazul în care utilizatorii unui anumit serviciu impozabil se află în diferite state membre sau jurisdicții din afara Uniunii, veniturile impozabile relevante obținute din serviciul respectiv ar trebui repartizate fiecărui stat membru în mod proporțional, pe baza anumitor coeficienți de repartizare specifici. Acești coeficienți ar trebui stabiliți în funcție de natura fiecărui serviciu impozabil și de elementele distinctive care determină încasarea de venituri pentru furnizorul unui astfel de serviciu. În cazul în care coeficienții de repartizare conduc la o repartizare dezechilibrată care nu reflectă activitatea economică reală, un mecanism de soluționare a litigiilor ar putea remedia o astfel de situație. Având în vedere considerentele de mai sus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea instituirii unui mecanism de soluționare a litigiilor, pentru a permite soluționarea adecvată a litigiilor atunci când sunt implicate state membre diferite.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 30
(30)  În cazul unui serviciu impozabil care constă în plasarea de materiale publicitare pe o interfață digitală, pentru determinarea proporției veniturilor impozabile care urmează să fie repartizate într-o perioadă fiscală către un stat membru ar trebui să se țină seama de numărul de dăți când un material publicitar a apărut pe dispozitivele utilizatorilor în acea perioadă fiscală în statul membru respectiv.
(30)  În cazul unui serviciu impozabil care constă în plasarea de materiale publicitare sau furnizarea de conținut pe o interfață digitală, pentru determinarea proporției veniturilor impozabile care urmează să fie repartizate într-o perioadă fiscală către un stat membru ar trebui să se țină seama de numărul de dăți când un material publicitar sau un conținut digital a apărut pe dispozitivele utilizatorilor în acea perioadă fiscală în statul membru respectiv.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 32
(32)  În ceea ce privește transmiterea datelor colectate cu privire la utilizatori, repartizarea veniturilor impozabile într-o perioadă fiscală către un stat membru ar trebui să țină seama de numărul de utilizatori de la care datele transmise în acea perioadă fiscală au fost generate ca urmare a faptului că utilizatorii respectivi au folosit un dispozitiv în statul membru în cauză.
(32)  În ceea ce privește prelucrarea, vânzarea sau transmiterea datelor colectate cu privire la utilizatori, repartizarea veniturilor impozabile într-o perioadă fiscală către un stat membru ar trebui să țină seama de numărul de utilizatori de la care datele exploatate, vândute sau transmise în acea perioadă fiscală au fost generate ca urmare a faptului că utilizatorii respectivi au folosit un dispozitiv în statul membru în cauză.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 34
(34)  Orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul ISD ar trebui să se facă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului10, inclusiv cele care este posibil să fie necesare în legătură cu adresele IP (protocol de internet) sau cu alte mijloace de geolocalizare. Ar trebui să se acorde atenție în mod special necesității de a prevedea măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru respectarea normelor legate de legalitatea și securitatea activităților de prelucrare, de comunicarea de informații și de drepturile persoanelor vizate. Ori de câte ori este posibil, datele cu caracter personal ar trebui să fie anonimizate.
(34)  Orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul ISD ar trebui să se facă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului10, inclusiv cele care este posibil să fie necesare în legătură cu adresele IP (protocol de internet) sau cu alte mijloace de geolocalizare, fără a permite identificarea utilizatorilor. Autoritatea fiscală a statelor membre este informată cu privire la metoda utilizată pentru a stabili localizarea utilizatorilor. Ar trebui să se acorde atenție în mod special necesității de a prevedea măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru respectarea normelor legate de legalitatea și securitatea activităților de prelucrare, în special a principiilor necesității și proporționalității, de comunicarea de informații și de drepturile persoanelor vizate. Ori de câte ori este posibil, datele cu caracter personal ar trebui să fie anonimizate.
_________________
_________________
10 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
10 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 35
(35)  Veniturile impozabile ar trebui să fie egale cu totalul veniturilor brute obținute de o persoană impozabilă, minus taxa pe valoarea adăugată și alte impuneri similare. Veniturile impozabile ar trebui recunoscute ca fiind obținute de o persoană impozabilă în momentul în care devin exigibile, indiferent dacă au fost efectiv plătite sau nu până în acel moment. ISD ar trebui să fie exigibil într-un stat membru pentru proporția din veniturile impozabile obținute de o persoană impozabilă într-o perioadă fiscală care este tratată ca fiind obținută în statul membru în cauză și ar trebui calculat prin aplicarea cotei ISD la proporția respectivă. Pentru a se evita denaturarea piețe unice, ar trebui să existe o singură cotă ISD la nivelul Uniunii. Cota ISD ar trebui să fie stabilită la 3 %, ceea ce realizează un echilibru adecvat între veniturile generate de acest impozit și luarea în considerare a impactului diferențiat al ISD asupra companiilor cu marje de profit diferite.
(35)  Veniturile impozabile ar trebui să fie egale cu totalul veniturilor brute obținute de o persoană impozabilă, minus taxa pe valoarea adăugată și alte impuneri similare. Veniturile impozabile ar trebui recunoscute ca fiind obținute de o persoană impozabilă în momentul în care devin exigibile, indiferent dacă au fost efectiv plătite sau nu până în acel moment. ISD ar trebui să fie exigibil într-un stat membru pentru proporția din veniturile impozabile obținute de o persoană impozabilă într-o perioadă fiscală care este tratată ca fiind obținută în statul membru în cauză și ar trebui calculat prin aplicarea cotei ISD la proporția respectivă. Pentru a se evita denaturarea piețe unice, ar trebui să existe o singură cotă ISD la nivelul Uniunii. Cota ISD stabilită la 3 % vizează să realizeze un echilibru adecvat între veniturile generate de acest impozit și luarea în considerare a impactului diferențiat al ISD asupra companiilor cu marje de profit diferite.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 37
(37)  Statele membre ar trebui să poată stabili obligații contabile, de ținere a evidențelor sau de alt gen destinate să asigure faptul că ISD datorat este efectiv plătit, precum și alte măsuri de prevenire a evaziunii, a eludării și a abuzurilor fiscale.
(37)  Statele membre ar trebui să poată stabili obligații contabile, de ținere a evidențelor sau de alt gen destinate să asigure faptul că ISD datorat este efectiv plătit, precum și alte măsuri, inclusiv penalități și sancțiuni, de prevenire a evaziunii, a eludării și a abuzurilor fiscale.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 37 a (nou)
(37a)   ISD total achitat de o persoană impozabilă în fiecare stat membru, ar trebui să fie inclus în sistemul de raportare pentru fiecare țară în parte.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 38 a (nou)
(38a)  În cazul în care o persoană impozabilă face obiectul plății ISD în mai mult de un stat membru, Comisia ar trebui să auditeze, din trei în trei ani, declarația privind ISD depusă în statul membru de identificare.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 40 a (nou)
(40a)  ISD este o măsură temporară în așteptarea unei soluții permanente, care nu ar trebui în niciun caz să întârzie intrarea în vigoare a unei soluții permanente. Prezenta directivă ar trebui să expire odată cu adoptarea Directivei Consiliului de stabilire a normelor de impozitare a societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale, a Directivelor Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților și privind o bază fiscală comună a societăților, inclusiv sediul digital permanent, astfel cum s-a propus în rezoluțiile legislative ale Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților și respectiv la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților o directivă de punere în aplicare a unui acord politic încheiat într-un forum internațional precum OCDE sau ONU.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 40 b (nou)
(40b)   Statele membre ar trebui să transmită periodic Comisiei rapoarte cu privire la plata ISD de către entități, funcționarea ghișeului unic și cooperarea cu alte state membre pentru colectarea și plata impozitelor.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Considerentul 40 c (nou)
(40c)   La doi ani de la... [data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia ar trebui să facă o evaluare a aplicării prezentei directive și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri de revizuire a acesteia, în conformitate cu principiile impozitării echitabile a sectorului digital.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Considerentul 41
(41)  Obiectivele prezentei directive vizează protejarea integrității pieței unice, asigurarea bunei funcționări a acesteia și evitarea denaturării concurenței. Deoarece, datorită naturii lor, obiectivele respective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,
(41)  Obiectivele prezentei directive vizează protejarea integrității pieței unice, asigurarea unei funcționări echitabile și adecvate a acesteia și evitarea denaturării concurenței. Deoarece, datorită naturii lor, obiectivele respective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7 a (nou)
(7a)  „prelucrarea datelor” înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1 – litera c
(c)  transmiterea de date colectate cu privire la utilizatori, generate de activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale.
(c)  prelucrarea și transmiterea de date colectate cu privire la utilizatori, generate de activitățile utilizatorilor pe interfețele digitale;
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 1 – litera ca (nouă)
(ca)  punerea la dispoziția utilizatorilor de conținut pe o interfață digitală, cum ar fi materiale video, audio, jocuri sau texte, utilizând o interfață digitală.
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 3 – alineatul 4 – litera a
(a)  punerea la dispoziție a unei interfețe digitale, în cazul în care scopul unic sau principal al punerii la dispoziție a interfeței este ca entitatea care o pune la dispoziție să furnizeze utilizatorilor conținut digital sau servicii de comunicare sau servicii de plată;
(a)  punerea la dispoziție a unei interfețe digitale, în cazul în care scopul unic sau principal al punerii la dispoziție a interfeței este ca entitatea care o pune la dispoziție să furnizeze servicii de comunicare sau servicii de plată, atât timp cât nu se generează alte venituri din prelucrarea, transmiterea sau vânzarea datelor utilizatorilor;
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 4 – alineatul 1 – litera b
(b)  cuantumul total al veniturilor impozabile obținute de entitate în cadrul Uniunii în decursul exercițiului financiar relevant depășește 50 000 000 EUR.
(b)  cuantumul total al veniturilor impozabile obținute de entitate în cadrul Uniunii în decursul exercițiului financiar relevant depășește 40 000 000 EUR.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 2 – litera ca (nouă)
(ca)  în cazul unui serviciu care se încadrează la articolul 3 alineatul (1) litera (ca), conținutul digital în cauză se afișează pe dispozitivul utilizatorului cu condiția ca dispozitivul să fie utilizat în statul membru în cauză în perioada fiscală respectivă, pentru a accesa o interfață digitală.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 6
6.  Datele care este posibil să fie colectate de la utilizatori în scopul aplicării prezentei directive se limitează la datele care indică statul membru unde se află utilizatorii, fără a permite identificarea utilizatorilor respectivi.
6.  Datele care este posibil să fie colectate de la utilizatori în scopul aplicării prezentei directive se limitează la datele care indică statul membru unde se află utilizatorii, fără a permite identificarea utilizatorilor respectivi. Orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul ISD trebuie să se facă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, inclusiv prelucrarea care poate să fie necesară în legătură cu adresele IP (protocol de internet) sau cu alte mijloace de geolocalizare.
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 5 – alineatul 6 a (nou)
6a.   Comisia analizează dacă instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența soluționării diferendelor dintre statele membre. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la acest subiect, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 8 – paragraful 1
Cota ISD este de 3 %.
Cota ISD este stabilită la 3 %.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 10 – alineatul 3 – paragraful 1 a (nou)
În cazul în care se aplică litera (b) din prezentul alineat, Comisia efectuează, o dată la trei ani, un audit al declarației ISD depusă în statul membru de identificare.
Amendamentul 43
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2
2.  Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu mai este răspunzătoare pentru plata ISD în respectivul stat membru de identificare ales în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b), persoana impozabilă își schimbă statul membru de identificare în conformitate cu cerințele de la articolul 10.
2.  Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu mai este răspunzătoare pentru plata ISD în respectivul stat membru de identificare ales în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b), persoana impozabilă își schimbă statul membru de identificare în conformitate cu cerințele de la articolul 10, fără a aduce atingere alineatului (2a).
Amendamentul 44
Propunere de directivă
Articolul 13 – alineatul 2 a (nou)
2a.   Dacă persoana impozabilă nu mai este răspunzătoare pentru plata ISD în respectivul stat membru de identificare ales în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b), persoana impozabilă poate decide să păstreze statul membru de identificare ales inițial, având în vedere că persoana impozabilă poate fi răspunzătoare pentru plata ISD în statul membru respectiv din nou în următoarea perioadă fiscală. Dacă persoana impozabilă nu mai este răspunzătoare pentru plata ISD în statul membru respectiv timp de mai mult de două perioade fiscale consecutive, persoana impozabilă își schimbă statul membru de identificare în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10.
Amendamentul 45
Propunere de directivă
Articolul 17 – alineatul 2
2.  Modificările menționate la alineatul (1) se transmit pe cale electronică statului membru de identificare în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială. După această perioadă, modificările sunt reglementate de normele și de procedurile aplicabile, respectiv, în fiecare stat membru în care este datorat ISD.
2.  Modificările menționate la alineatul (1) se transmit pe cale electronică statului membru de identificare în termen de doi ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială. După această perioadă, modificările sunt reglementate de normele și de procedurile aplicabile, respectiv, în fiecare stat membru în care este datorat ISD.
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 3
3.  Statele membre pot adopta măsuri de prevenire a evaziunii, a eludării și a abuzurilor fiscale în ceea ce privește ISD.
3.  Statele membre adoptă măsuri, inclusiv penalități și sancțiuni, de prevenire a evaziunii, a eludării și a abuzurilor fiscale în ceea ce privește ISD.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 5 a (nou)
5a.   După adoptarea prezentei directive, Comisia elaborează o propunere legislativă care să fie inclusă în Directiva 2013/34/UE referitoare la divulgarea informațiilor privind impozitul pe venit de către anumite întreprinderi și sucursale, care prevede ca cuantumul total al ISD plătit de o persoană impozabilă în diferite state membre să fie adăugat în lista standardelor obligatorii de raportare pentru fiecare țară în parte.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Capitolul 4 – titlu
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ ȘI SCHIMBUL OBLIGATORIU DE INFORMAȚII
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Articolul -20 (nou)
Articolul -20
Schimbul automat și obligatoriu de informații
Pentru ca autoritățile fiscale să stabilească impozitul datorat în mod corespunzător și pentru a asigura punerea în aplicare adecvată și uniformă a prezentei directive, schimbul de informații în domeniul fiscal este automat și obligatoriu, după cum este prevăzut în Directiva 2011/16/UE a Consiliului. Statele membre pun la dispoziția administrațiilor fiscale naționale personalul adecvat, competențe și resurse bugetare corespunzătoare, precum și resurse pentru formarea personalului administrațiilor fiscale, concentrându-se pe cooperarea fiscală transfrontalieră și pe schimbul automat de informații cu scopul de a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Articolul 24 a (nou)
Articolul 24a
Raportare și reexaminare
La doi ani de la... [data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia face o evaluare a aplicării prezentei directive și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri de revizuire a acesteia, în conformitate cu principiile impozitării echitabile a sectorului digital.
În special, Comisia evaluează:
(a)  creșterea ratei ISD de la 3 % la 5 %, împreună cu o deducere fiscală corespunzătoare, pentru a limita diferența dintre ratele efective de impozitare ale societăților tradiționale și ale celor digitale;
(b)  domeniul de aplicare al ISD, inclusiv o extindere a domeniului de aplicare pentru a include vânzarea de bunuri sau servicii care sunt contractate online prin interfețe digitale;
(c)  valoarea impozitului plătit în fiecare stat membru;
(d)  tipul de activități digitale care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;
(e)  potențialele practici de planificare fiscală aplicate de entități pentru a evita plata ISD;
(f)  funcționarea ghișeului unic, cooperarea dintre statele membre; precum și
(g)  impactul global asupra pieței interne, luând în considerare posibila denaturare a concurenței.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Articolul 24 b (nou)
Articolul 24b
Obligații de raportare
Statele membre transmit anual Comisiei rapoarte cu privire la cifrele și informațiile relevante privind plata ISD de către entități, funcționarea ghișeului unic și cooperarea cu alte state membre pentru colectarea și plata impozitelor.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Articolul 25 a (nou)
Articolul 25a
Clauza de limitare în timp condiționată de măsuri permanente
ISD este o măsură temporară în așteptarea unei soluții permanente; prin urmare, prezenta directivă expiră odată cu adoptarea primei dintre următoarele:
(a)  Directiva Consiliului de stabilire a normelor de impozitare a societăților în cazul unei prezențe digitale substanțiale;
(b)  Directivele Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților și privind o bază fiscală comună a societăților, inclusiv sediul digital permanent, astfel cum s-a propus în rezoluțiile legislative ale Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților și respectiv la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună; sau
(c)  o directivă care pune în aplicare un acord politic încheiat la nivelul forurilor internaționale, cum ar fi OCDE sau ONU.
Ultima actualizare: 7 octombrie 2019Notă juridică